Cei trei arbori

Intr-o padure aflata in varful unui munte,

traiau trei arbori.
Intr-o zi incepura o discutie
despre dorintele lor si despre sperantele lor.

Primul arbore, privind stelele, zise:
Sper sa devin intr-o zii cufarul unui tezaur.
Voi putea fi umplut cu aur,
argint si pietre pretioase.
Voi putea fi decorat cu sculpturi foarte fine
si sa fiu admirat de toti.
De aceea sunt gata ca sa fiu taiat
Al doilea arbore zise:
Eu sper sa devin
o corabie impunatoare. As
vrea sa duc regi si regine
pe itinderea marilor
pana in locurile cele mai
necunoscute ale lumii.
As vrea ca datorita
rezistentei fibrelor mele
fiecare calator sa sa se
simta in siguranta.
De aceea sunt gata
sa fiu taiat."
In fine al treilea arbore zise: Eu as vrea sa cresc pana
voi deveni arborele cel mai inalt si cel mai drept al padurii.
Toti oamenii m-ar vedea cocotat pe varful muntelui
si admirand ramurile mele ar contempla cerurile si pe
Dumnezeu, vazand cat Ii sunt de aproape.
As fi cel mai mare arbore din toate timpurile
si toti si-ar aminti de mine."
Trecura cativa ani si fiecare arbore se ruga
ca dorintele sale sa se implineasca.
Cativa taietori de lemne ajunsera intr-o zi
langa cei trei arbori. Unul dintre ei se aprpie
de primul arbore si zise: Acesta pare un
arbore foarte rezistent, voi reusi cu siguranta
sa vand lemnul unui dulgher.
Si incepul s-al taie.
Arborele era fericit pentru ca stia ca
dulgherul il va transforma
intr-o cufaras pretios.
Ajuns la al doilea arbore
un taietor de lemne zise:
Acesta pare un arbore
foarte rezistent, cred ca
voi reusi s-l vand unui
santier naval. Al doilea
arbore era fericit pentru
ca stia ca era pe punctul
de a deveni o nava
impunatoare.
Cand taietorul de lemne se apropie de al treilea
arbore, arborele era inspaimantat pentru ca stie ca
daca ar fi taiat visele sale nu s-ar mai fi implinit.
Unul dintre taietorii de lemne zise: Nu am decis
inca ce voi face cu arborele meu. Dar oricum il voi
taia. Si imadiat il taie.
Cand primul arbore a
fost incredintat
dulgherului, a fost
transformat intr-un
grilaj ciudat care sa
poata tine mancare
pentru animale. A fost
dus intr-o grota si
umplut cu fan. Acest
lucru nu era cu siguranta
ceva care-l ceruse
arborele in rugaciune.
Al doilea arbore a fost taita
si transformat intr-o mica
barca pentru pescuit care
trebuia sa transporte
persoane si pesti toata ziua.
Visele sale de a deveni o
corabie impunatoare care sa
plimbe regi si regine
nu se realizasera.
Al treilea arbore a fost tait in fasii largi si
grinzi si abandonat intr-un depozit.
Cei trei arbori deziluzionati se intrebau
De ce toate acestea?
Anii au trecut si arborii
au uitat de visele lor.
Omul sperase sa poata construi un leagan pentru copil,
dar ieslea a devenit leagan pentru copil. Arborele isi
dadu seama de importanta acestui eveniment si intelese
ca a primit cel mai mare tezaur al tuturor timpurilor.
Intr-o zi, insa, intr-o noapte plina de lumini si de stele, se
auzira mii de melodi in univers si un barbat si o femeie
ajunsera la grota. Femeia a nascut si nou-nascutul a fost
asezat in grilajul folosit sa contina macare pentru animale,
facut din primul arbore.
Dupa cativa ani pe barca de pescuit facuta din al
doilea arbore erau cativa oameni. Unul dintre ei era
obosit si a adormit. In timp ce era pe mare o
furtuna violenta i-a surprins...
si copacul se gandi ca nu va fi suficient de
robust pentru a proteja pasagerii. Oamenii au
trezit persoana care adormise,
care sculandu-se zise: Pace!
Furtuna se linisti imediat. In acest moment
al doilea arbore a inteles ca transporta pe
Regele cerului si al pamantului.
Dupa cateva luni, intr-o
vineri, cineva a venit si
luat al treilea arbore.
Arborele se inspaimanta
pentru ca era
transportat de-a lungul
strazilor de un Om
pe care oamenii
il batjocurau.
Cand s-au oprit, luara cele doua grinzi si le incrucisara in
forma de Cruce. Omul fu pironit pe arbore si ridicat in
aer. A fost lasat sa moara in varful unei coline.
Imediat arborele se simti oribil si crud
dar cand veni duminica, lumea vibra de bucurie si
arborele a inteles ca fusese destul de rubust ca sa stea
in varful unei coline si asa aproape de Dumnezeu incat
sa aiba onoarea de a-L sustine pe Isus care a fost
crucificat pe lemnul sau pentru mantuirea omenirii.
Persoanele isi vor aminti mereu de Dumnezeu si de Fiul
sau Isus Cristos, cand vor privi la acel arbore.
Arborii au avut vise, dar
realizarea lor a fost cu
mult superioara
asteptarilor acestora.
Cand lucrurile nu par a merge in directia in care te
astepti, sa stii ca Dumnezeu are mereu un plan pentru
tine. Daca du ai incredere in El,
El iti va oferi daruri mari.
Fiecare arbore a avut ceea ce dorea, dar nu in modul
in care si-a imaginat. Noi nu stim mereu ceea ce
Dumnezeu a pus de o parte noi.
Stim insa ca ale Sale cai nu sunt caile noastre,
dar ca ale Sale cai sunt mereu mai bune.
eugenio@marrone.vr.it - www.buongiornonelsignore.it