Persoane Dificile Si Conflictule Ed - Trei

Cum sa ne purtam cu
personalitatile dificile
A
TReI
A-PDF MERGER DEMO
p'sihoterap.euti,
,
recomandari
ISB}J:978-973-8291-76-8
www.edituratrei.ro
III
911789738 291768
Psihologie practica
Coordonarea colectiei:
Vasile Dem. Zamfirescu
Fran<;ois
Lelord
Christophe
Andre
Cum sa ne purtam cu
personalitatile dificile
editia a doua
Traducere din limba franceza de
Cam elia Balamaci
TReI
Editori:
SILVIU DRAGOYIIR
VASILE DEM. ZAMFIRESCC
Director editorial:
MAGDALENA MARCCLESCC-COJOCEA
Coperta colectiei:
FABER STUDIO (Silvia olteanu si Dinu Dumbravician)
Dtp:
CRISTIAN CLACDIC COBAN
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romniei
LELORD, FRAN<;:OIS
Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile / Fran<;ois Lelord.
Christophe Andrc : trad.: Camelia Balamaci. - Bucuresti: Editura Trei, 2003
Bibliogr.
ISBN 973-8291-76-3
1. Andrc, Cristophe
II. Balamaci. Camelia (trad.)
159.923
Aceasta carte a fost tradusa dupa .
COMMENT GERER LES PERSONNALITES DIFFICILES,
Odile Jacob, octobre 1996, Paris
Copyright Editio71S Odile Jacob, 1996
Copyright Editura Trei, 1998, 2003
pentru editia in limba romna
c.P. 27-40. Bucuresti
Tel./Fax: +4 021 224 55 26. +4 '021 224 47 71
e-mai!: office@edituratrei.ro
www.edituratrei.ro
ISBN 973-8291-76-3
Cuprins
Cuvnt nainte 7
I Personalitatile anxioase 9
II Personalitatile paranoice 33
III Personalitatile histrionice 65
IV Personalitatile obsesionale 83
V Personalitatile narcisice 101
VI Personalitatile schizoide 123
VII Comportamentele de Tip A 139
VIII Personalitatile depresive 162
IX Personalitatile dependente 183
X Personalitatile pasiv-agresive 207
XI Personalitatile evitante 225
XII Si celelalte personalitati? 0 245
XIII Originile personalitatilor dificile 265
XIV Teorii si modele ale personalitatii 273
Concluzie
Personalitatile dificile si schimbarea 289
Bibliografie comentata 325
Cuvnt nainte
n calitate de psihiatri si psihoterapeuti, ne-am deprins sa
ne ascultam pacientii marturisindu-ne dificultatile pe care le
ncearca n viata lor afectiva sau profesionala. OrI din ce n ce
mai des, ce remarcam?
Mai nti, ei ncep prin a ne vorbi de ei nsisi, de durerile
si de sperantele lor; apoi, ct se poate de firesc, sfrsesc prin
a ne descrie o persoana din anturajul lor - o ruda, pe cineva
apropiat, un coleg - care, zi de zi, le creeaza probleme isto-
vitoare, aducndu-i la capatul puterilor si determinndu-i sa
consulte un psihiatru.
Ascultndu-i, banuim adesea ca aceasta persoana despre
care ei ne vorbesc si pe care noi n-o cunoastem este o "perso-
nalitate dificila". Uneori ne gndim ca nu ncape ndoiala ca
ar avea tot atta nevoie de ajutor ca si pacientul nostru ... dar
nu aceasta" personalitate dificila" a venit sa ne consulte.
Suntem consultati si pe teme de ngrijire a stresului si de
psihologia schimbarii, de catre diverse institutii. Dupa ce am
ntlnit numerosi salariati, la toate nivelurile ierarhice, am con-
statat ca multi dintre ei erau preocupati de felul n care ar
putea face fata unei personalitati dificile, fie aceasta persona-
litate un patron, un coleg, un colaborator, un client.
Asa ca ne-am decis sa ne folosim de experienta noastra ca
"sfatuitori n privinta personalitatilor dificile" pentru a scrie
aceasta carte.
Speram ca ea va va ajuta sa ntelegeti mai bine si sa faceti
fata mai bine personalitatilor dificile cu care va veti confrun-
ta, inevitabit n viata.
1
Personalitatile anxioase
,
"Nu mi-este frica de
moarte, dar n-ap vrea sa
fiu defata la venirea ei."
WOODY ALLEN
D' intotdeauna, ne spune Claire (douazeci pi opt de ani), o
- ..ptiu pe mama neliniptitii. pi facea snge rau din orice.
,. Chiar pi acum, cnd merg pe la ea, vrea sa ptie om la care
vin pi, daca se ntmpla sa ntrzii zece minute, ncepe sa-pi nchi-
puie ca am avut un accident de mapina.
Odata, cnd aveam paisprezece ani, dupa ce am iepit de la liceu,
am stat la o puetii cu nipte prieteni. Am ajuns acasa cu o jumatate
de ora mai trziu dect se aptepta mama (sigur ca ea mi ptia pe din-
afara orarul fiecarei zile); am gasit-o n lacrimi, gata sa anunte la
politie disparitia mea.
Alta data, pe la douazeci de ani, ntr-un acces de independenta,
o pornisem ntr-un periplu prin America de Sud, cu un grup de vr-
sta mea. Nu era tocmai simplu sa telefonezi n Franta, iar scrisori-
le pe care le trimisesem mamei au ajuns abia dupa ntoarcerea mea.
Dupa cteva zile fara vreo veste de la mine, mama n-a mai rezistat.
Si nici macar nu ptia n ce tara ne aflam n acel moment. Cnd eu
pi prietenii mei am ajuns la granita dintre Peru pi Bolivia, nu mica
mi-a fost surpriza cnd vamepul, dupa ce mi-a consultat papaportul,
m-a privit pi mi-a spus ca trebuie sa-i telefonez mamei mele. Am ra-
mas nmannurita. Apoi am priceput. Telefonnd n disperare, reu-
pise sa alerteze ntr-un asemenea grad ambasadele Fmntei din tari-
10
Fran<;,oisLelord si Christophe Andre
le prin care urma sa trecem, nct o n;:;tiintarefusese transmisa tu-
turor punctelor de frontiera.
Biata mal/uI! A)i vrea sa pot fi suparata pe ea, dar mi dau seama
ca este vorba de ceva mult mai puternic dect ea ;:;ica anxietatea ei
o face sa patimeasca destul. :j)idaca numai pentru mine )ii-arface
griji! Dar de griji nu este scutita nicicnd. De pilda, i este merCll
teama sa nu ntrzie. Cnd pleaca cu trenul, ajunge la gara cu cel
putin o jumatate de ora mai devreme. :j)till ca acolo unde lucreaza,
la minister, este extrem de apreciata, caci are mereu grija ca exami-
narea oricarui dosar sa fie realizata la timp, banllie;:;tece d~ficultati
s-ar putea ivi, ;:;i-;:;i ia masuri de precautie suplimentare. O ;:;ivad
rnduindu-;:;i facturile telefonice ;:;i pe cele de electricitate. Imediat ce
le prime;:;te, completeaza tl11 cec de teama ca cea mai mica ntrziere
ar duce la suspendarea serviciilor respective, apoi, n zilele urmatoa-
re a;:;teaptanerabdatoare sosirea confimzarilor de primire a cecurilor.
Este mai destinsa doar n zilele n care surorile mele, eu ;:;isotii
no;:;trivenim sa dejll11am cu ea. Toata dimineata se agita sa prepare
dejunul, dar ntr-o stare de alerta, ;:;iabia la cafea, cnd i cerem sa
stea lini;:;tita, iar noi strngem totulj o simt, n sfr;:;it,ceva mai re-
laxata ;:;i pna la plecarea noastra pare sa ramna calma. n aceea;:;i
zi, cnd ajungem acasaj o sun sub diferite pretexte, defapt pentru ca
;:;tiuca va fi mai lini;:;titasa afle ca am ajuns cu bine la destinatie.
Nu stiu de unde aceasta anxietate. Tata a murit ntr-un accident
de ma;:;inaj si ea a ramas singura, Cll trei copii de crescut. Este posi-
bil ca din pricina acelui traumatism si acestei responsabilitati sa fi
ajuns o angoasata? Dar cnd ma uit la bunicii pe linie materna, vad
ca ei nu nceteaza de a se ngrijora pentru orice. :j)iatunci mi spun
ca-i din familie. De altfel, sora mea mai mare pare s-o cam ia pe ace-
la;:;idrum si am sfatuit-o sa consulte degraba un terapeut.
CE S-AR PUTEA SPUNE DESPRE MAMA?
YIama lui Claire are tendinta de a se framnta n orice m-
prejurarej de a se gndi mai cu seama la posibilele riscuri si pe-
ricole ce ar pndi-o pe ea si pe cei apropiati. De cte ori se sim-
te n nesigurantaj se gndeste la tot ce poate fi mai rau Cfiica
11
mea ntrzie, poate a avut un accident"). Pe de alta parte, cnd
este vorba de situatii viitoare, are tendinta de a anticipa toate
riscurile, pentru a le controla mai bine. Dar, la urma urmei, fap-
tul de a te gndi la toate riscurile unei situatii, creznd ca n
acest felIe poti controla mai bine, nu este doar o dovada de pru-
denta? Nu, caci va puteti da seama ca n cazul mamei lui Clai-
re, atentia acordata riscurilor este exagerata si excesiva, rapor-
tat la posibilitatea faptului sau la gravitate a lui. De pilda, se
poate ntmpla sa nu vina factorul postal sau ca cecul sa ajun-
ga n alta parte. Dar asta este putin probabil, si se ntmpla des-
tul de rar. Si daca totusi se ntmpla, ar fi nca si mai putin pro-
babil ca France Telecom sa decupleze telefonul fara vreo
nstiintare prealabila. Sa zicem ca s-ar ntmpla ntr-adevar asta,
ca urmare a unei erori de procedura, dar oare ar fi un dezastru
iremediabil? Nu, ci doar un incident minor ce poate fi remediat
printr-o vizita la agentia France Telecom din respectivul cartier.
Totusi, mama lui Claire se simte dominata doar de acest
risc, al unui fapt n sine putin probabil si putin grav si, pen-
tru a-l prentmpina, se tensioneaza. Este tensionata si pentru
a pregati la timp dejunul desi: 1) o ntrziere ar fi lipsita de n-
semnatate; 2) fiind o gospodina priceputa si cunoscnd me-
niul, riscul de a nu fi gata la timp este minim. Anticipare an-
xioasa, atentie exagerata acordata riscurilor, tensiune - mama lui
Claire prezinta trasaturile unei personalitati anxioase.
Personalitatea anxioasa
II pentru sine sau pentru cei apropiati, griji mult prea inten-
se si frecvente, raportat la riscurile vietii cotidiene
II tensiune fizica adesea excesiva
II permanenta atentie la riscuri: vigilenta fata de tot ce ar putea
lua o turnura neplacuta, pentru a controla chiar situatii cu un
risc redus (fapt putin probabil sau lipsit de importanta).
Banuim deja ce avantaje, dar si ce neajunsuri prezinta fap-
tul de a avea o personalitate anxioasa. Pe de-o parte, pruden-
ta si tendinta de a controla (situatia), pe de alta parte tensiu-
ne exagerata si suferinta.
12
Fran~ois Lelord si Christophe Andre
CUM PERCEPE MAMA LUMEA?
Mama lui Claire pare sa dispuna de un veritabil radar care
i ngaduie sa detecteze tot ce ar putea duce la un incident sau
la o catastrofa n cercul ei. Convingerea ei fundamentala ar pu-
tea fi formulata astfel: "Lumea este un loc n care pndesc tot
soiul de primejdii si dezastre." O persoana depresiva care ar
mpartasi aceasta parere s-ar pregati pentru a amortiza lovi-
turile pentru a evita orice surprize. yIama lui Claire, dimpo-
triva, va face totul pentru a le preveni, ncercnd sa controle-
ze tot ce o nconjoara.
O a1ta convingere a ei ar putea fi aceasta: "Daca esti pru-
dent, poti evita multe accidente si incidente." Dar, veti spu-
ne, la urma urmei, oare nu are ea dreptate? Nu este oare lu-
mea un loc primejdios, n care n orice clipa poate surveni o
catastrofa? Este suficient sa deschizi un ziar pentru a te con-
vinge. Un autocar se rastoama ntr-un sant. Scaldndu-se, co-
piii se neaca. O femeie iese pentru a cumpara pine si este
lovita de o masina. n fiecare zi mor oameni sau sunt raniti
n accidente banale, n bucatarie, n gradina, sau la masa de
lucru. Si atunci nu este adevarat ca, daca esti extre~ de pre-
caut, poti evita nu putine catastrofe si accidente? In fond,
mama avea dreptate, n lume esti pndit de primejdii si tre-
buie sa fii prudent.
De fapt, convingerile mamei lui Claire si cele ale unei per-
soane ce nu este anxioasa se deosebesc doar prin frecventa si
intensitatea lor. n mod cert, o nenorocire poate veni oricnd,
suntem fiinte vulnerabile si pieritoare, dar cei mai multi din-
tre noi traiesc pierznd din vedere tocmai acest fapt. Ceea ce
nu ne mpiedica sa luam precautii in ceea ce priveste riscurile
pe care le putem controla. La volan, de exemplu, fixam centu-
ra de siguranta, dar fara vreo anxietate deosebita si fara a tre-
mura de teama unui accident la fiecare intersectie. n privll1-
ta riscurilor al caror control nu ne sta in putere, cum ar fi o
boala grea, accidentul de masina al unei persoane apropiate,
refuzam sa ne gndim la ele cta vreme nu suntem pusi n
acea situatie.
13
Pe de alta parte, riscurile minore ale vietii, ca pierderea
unui tren, ntrziere a sau nereu~ita prepararii unei mese, cu
siguranta ca ne vor spori anxietatea, dar la o intensitate mo-
derata.
Se poate vedea, deci, ca persoanele anxioase sufera de o re-
glare un pic cam sensibila a "sistemului lor de alarma": gn-
durile lor anxioase, tensiune a fizica ~i comportamentul de con-
trol se declan~eaza mult prea adesea ~i cu prea mare
intensitate n raport cu evenimentul.
Sa ascultam marturia unei persoane anxioase, Gerard, trei-
zeci ~i patru de ani, agent de asigurari. n mod regulat, el i
cerea medicului sau tranchilizante:
Da, se poate spune ca sunt anxios, dar ma tratez! Nostim este ca
lucrez n domeniul asigurarilor, ca 9i cum a ma ocupa de dezastrele
ce-i pndesc pe altii mi-ar da sentimentul ca, de fapt, pe mine ma
protejez. Sigur, mi spun ca mi fac singur griji 9i ca propriul meu
comportament este perfect normal. De fapt, din punct de vedere pro-
fesional sunt apreciat att de clienti, ct 9i de compania fnea, caci
tocmai aceasta teama ca ceva sa nu sfrgeasca prost ma facc sli des-
copar riscuri la care clientul nici nu se gndise, pe care uneori nici
nu le sesizase, sau carentele unui contract. Ca urmare, ncasez mul-
te prime 9i clientii mei sunt feriti de surprize.
Dar trebuie sli mai spun 9i ca din pricina acestei anxietati ma
aflu ntr-o continua tensiune. ntr-o zi, doctorul mi-a cerut sa trec
pe ofoaie de hrtie toate gndurile anxioase pe care le ncercam de-a
lungul unei zile. Si iata ce a ie9it: putin nainte de a ma ridica din
pat, simt o prima nelini9te cnd ma gndesc la tot ce am de facut
n acea zi; voi ajunge oare sa le termin pe toate? Micul dejun cu so-
tia mea, care pare afi cam mbufnata n dimineata asta. Si daca va
veni ziua n care nu ne vom mai iubi? Ma urc n ma9ina 9i o por-
nesc, caci am fixata o ntlnire. Daca am sa ntrzii? De altfel, cun-
duc cu multa grija 9i am o J1w9inarenumita pentru siguranta la co-
liziune. Ajung 9i la birourile clientului (avnd contractul la mine).
Nu cumva am uitat ceva? Nu cumva este vreun risc care mi-a sca-
pat din vedere? nlpreuna cu clientul revad contractul, este multu-
mit, semneaza. La plecare sunt ncntat, este un contract impor-
tant )ii, pe drum, ma opresc sa beau o cafea. Cteva minute sunt
14
Fran<;ois Lelord si Christophe Andre
ceva mai destins apoi/ brusc/ mi vine alt gnd: mi amintesc ca as-
tazi dimineata masina mea facea un zgomot. Si daca trebuie dusa
urgent la Service? As gasi oare timp ntre doua ntlniri? Si tot
asa. Astfel arata la mine o zi normala/ cu aceasta anxietate cu care
m-am deprins deja.
n mod paradoxal/ n fata unui pericol real reactionez mai de-
graba cu calm/ spre surprinderea celor ce sunt obisnuiti sa ma vada
framntndu-ma din orice. Anul trecut pornisem ntr-un voiaj pe
mare cu niste prieteni care voiau sa-mi arate noua ambarcatiune.
Pe neasteptate/ vremea s-a stricat si/ n acelasi timpI motorul a n-
ceput sa dea niste rateuri. Toti erau nspaimntat( eu nsa am co-
bort n cala sa vad ce se ntmpla cu motorul. n cele din urma/
ne-am ntors n port cu bine. (Si daca n acea zi am putut sa fac
fata acelei probleme afost pentru caI din aceeasi teama de a nu ra-
mne cu masina n pana pe drum/ facusem niste cursuri de meca-
nica auto.)
n fata unei probleme reale ma pot descurca/ dar ce nu-mi da pace
este gndulla ceea ce s-ar putea ntmpla. Chiar daca nu am grijiI
mi lefac singur. Iar vara trecuta este un exemplu: totul mergea bine/
avusesem un an bunI eu si sotia mea ne ntelegeam bine/ vacantele
pe care ni le petreceam cu copiii erau absolut excelente si efectiv nu
aveam nici un motiv de ngrijorare. Ei bine/ au nceput sa ma fra-
mnte gnduri de genul: nu cumva vreunul din copii suferea de o
boala grava? Cum vedeti/ aceasta nu se termina niciodata.
Acest exemplu face sa fie si mai clare avantajele dar si in-
convenientele unei personalitati anxioase. Avantaje: Gerard
este extrem de constiincios/ prevede riscurile si este un exce-
lent profesionist. Inconveniente: este mereu /Jcu ochii n pa-
tru/J - ceea ce l istoveste si i aduce destula suferinta.
CND ANXIETATEA DEVINE MALADIE
Sa presupunem caI din motive care ne ramn ascunse/ an-
xietatea lui Gerard se amplifica/ ca el se simte din ce n ce mai
tensionat/ ca se gndeste doar la dezastre posibileI fapt care i
tulbura somnul si capacitatea de concentrare.
15
Data medicul sau generalist l trimite la psihiatru, fara n-
doiala acesta i va pm1e diagnosticul de anxietate generalizata.
Anxietatea generalizata se manifesta tocmai prin ngrijo-
rari excesive ?i nejustificate, la care se mai adauga alte tipuri
de simptome1:
- o hiperactivitate a sistemului nervos vegetativ (sistemul ner-
vos dirijeaza reactiile involuntare): palpitatii, transpiratii, bu-
feuri, nevoia de a urina des, "nod n gt" ...
- o tensiune muscular: zvcnituri, contractii dureroase (spa-
te, umeri, maxime) ce dau adesea senzatia de oboseala.
- o scrutare hipervigilent a ceea ce este mprejur: senzatia de
a fi permanent la pnda, ntr-o continua excitatie, dificultati
de concentrare, perturbari ale somnului, iritabilitate.
Sindromul anxios generalizat este un soi de caricatura a
personalitatii anxioase ?i cei ce sufera de acest sindrom pati-
mesc destul. Este o maladie, n adevaratul sens al cuvntului,
o maladie ce necesita un tratament.
Adesea, cele mai eficiente tratamente sunt cele n care o
psihoterapie este nsotita de medicatie.
Dintre psihoterapii, terapiile cognitive ?i cele comporta-
mentale, despre care vom vorbi n aceasta carte, ?i-au vadit o
anume eficacitate. Pacientului i se propune:
1. sa se initieze n tehnici de relaxare, pentru a-?i controla
singur reactiile anxioase excesive;
2. ?edintele de restructurare cognitiva2: terapeutul l aju-
ta pe pacient sa ?i reconsidere gndurile anxioase. n
special l ajuta sa faca o noua evaluare n privinta gra-
vitatii ?i probabilitatii pericolelor pe care le supraesti-
meaza.
Psihoterapia este nsotita uneori de un tratament medic a-
mentos pentru ca, mai nti de toate, pacientul se afla ntr-o
suferinta profunda ?i trebuie ajutat imediat, ?i apoi pentru ca,
DSM-IV: Malluel diagnastique et statistiqlle des traubles mentaux, tradus
din valianta americana de J. Guelfi, C.B. Full, P. Boyer, Faris, Masson,
1996.
2 R. Durham, T. Allan, "Fsychological Treatment of Generalized Anxie-
ty Disorders", British Jaumal of Psychiatry, 1993, pp. 19-26.
16
Fran<;ois Lelord j"iChristophe Andre
la fel ca n multe din tulburarile psihice, asocierea psihotera-
piei cu medicatia n anumite cazuri este mult mai eficienta de-
ct oricare din cele doua luate separat.
Pentru anxietate medicii utilizeaza doua mari tipuri de me-
dicamente: anxioliticile si antidepresivele. Mai jos vom arata care
sunt avantajele si dezavantajele respectivelor medicamente:
AVA:\rTAJE
DEZAVANTAJE
ANXIOLlTICE
- efect rapid
- sunt simplu de
ntrebuintat
- bine tolerat
- efect 1i11ij" titor
pentru pacient
- folosite necorespun-
zator dau reactii
adverse:
- somnolenta,
- tulburari de me-
morie sau de con-
centrare (tempo-
rare)
- eficienta redusa
n cazul anxietati-
lor grave
AXTIDEPRESIVE
- de fapt, cel mai
eficient tratament
n anumite tulbu-
rari anxioase
- nu creeaza de-
pendenta
- nu dau stare de
somnolenta
- actioneaza si asu-
pra depresiei,
adesea asociata
- actioneaza n
timp: sunt nece-
sare mai multe
saptamni de tra-
tament pentru a
se putea vorbi de
o eficienta depli-
na
- uneori, la ncepu-
tul tratamentului
sporesc anxieta-
tea
- uneori nu au
efect
Tabloul celor doua mari clase de medicamente folosite
n tratarea tulburarilor anxioase
17
Optiune a ntre un antidepresiv t;i un anxiolitic este o deci-
zie medicala, ghidata de simptomele pacientului t;i de afirma-
tiile acestuia. De fapt, aproape ntotdeauna la nceput sunt pre-
scrise anxiolitice, pentru a-l calma imediat pe pacient. n cazul
anumitor tulburari anxioase grave, se adauga t;iun antidepre-
siv care adesea face ca rezultatul sa fie mai bun ?i apoi doza
de anxiolitice sa fie redusa ..
Tratamentele pentru sindromul anxios generalizat pot fi fo-
losite ?i n cazul unei personalitati anxioase, n functie de ne-
cesitatile pacientului. Sa l ascultam tot pe Gerard, care este
decis sa se trateze:
De fapt cred ca m-am obi~nuit cu anxietatea mea, iar mie mi se
pare o viata normala, numai ca sotia mea m-a tot mboldit sa merg
la medic. i era din ce n ce mai greu sa ma tot vada tensional. Mai
mult, aveam tendinta sa o tot ntreb daca afacut ceea ce era plani-
ficat sa faca: de pilda, sa-i duca pe copii la vaccinat, sa se ocupe de
cutare sau cutare act administrativ, sa se ntlneasca cu un lucra-
tor (pentru casa). Si cum, de regula, ea se ngrijea de toate aceste tre-
buri, o agasa faptul ca eu tot ncercam sa o controlez. Si apoi, mai
trebuie spus ca eu, la ntoarcerea din concediu, cnd i'tiam ca sunt
attea defacut, aveam insomnii.
Mai nti am fost la un medic generalist, care mi-a prescris
un anxiolitic. Si mi-a explicat cum sa-I iau: n timpul unei pe-
rioade mai dificile, cteva zile la rnd, fara a depai'i doza obii'nui-
ta i'i ncercnd sa ma abtin de la medicament n restul timpului.
Si acest medicament m-a ajutat. Am nceput sa iau n week-end
mai nti, pentru a ma obii'nui i'i pentru a vedea daca nu mi da-
dea stare de somnolenta, apoi am continuat, marind doza, de la
simpla la dubla, n functie de zile. Am folosit acest medicament,
i'i totui'i personalitatea mea n-a suferit nici o schimbare, am ra-
mas la fel de preocupat sa prevad totul, dar ma simt mai putin
tensional.
Sotia mea sesizase ca aceasta mi reui'ise, dar i displacea ideea
de a lua pilule. Si atunci m-a sfatuit sa consult un psiholog pe care
i-l recomandase o prietena. M-am supus, dar cu oarecare ezitari, nu
aveam chef sa-mi "povestesc problemele". Iar psihologul a nteles
aceasta i'i mi-a spus sa nvat tehnici de relaxare. Dupa i'ase i'edinte
18
ma puteam relaxa att de profund, nct :;;icnd voiam sa adorm fo-
loseam tot relaxarea. Psihologlllmi-a mai sugerat ca n timpul zilei,
a:;;ezatfiind, Cli ochii nchi:;;i,sa fac ni:;;teminirelaxari (fara afi cu
tot ul relaxat, fire:;;te), pentru ca tensiunea sa se diminueze. Acum
fac asta de mai multe ori pe zi: dupa un telefon, la volan, n timp ce
a:;;teptschimbarea culorii semaforului, fac zeci de respiratii profun-
de :;;iaceasta nza destinde.
Apoi psihologlll mi-a propus sa ncep o adevarata psihotera-
pie, dar parerea mea afost ca nu era necesar. Cu cte o pilula din
cnd n cnd :;;icu putina relaxare, eu cred ca mi este deja mai
bine.
Acest exemplu arata ca uneori, prin procedee simple, pa-
cientii pot fi ajutati enorm s'i ca numeroase persoane (barbatii
ndeosebi) nici nu pretind mai mult.
Cineva ar putea spune: "Dar Gerard nu s'i-a rezolvat pro-
blema anxietatii! El s-a ocupat doar de simptomele ei, cauza
ascunsa a acestora a ramas netratata. Doar o terapie aprofun-
data, o psihanaliza l-ar putea face sa-s'i cons'tientizeze cauze-
le propriei anxietati s'i sa se elibereze de simptom."
Acest tip de raspuns este destul de des ntlnit, mai cu sea-
ma cnd i se propune pacientului un tratament medicamen-
tos ("Da, dar aceste medicamente trateaza simptomele, nu ca-
uza lor."), sau relaxarea.
Din pacate, n ciuda a ceea ce multi oameni cred, cauzele
unei anxietati excesive nu sunt suficient cunoscute. Ele difera
de la un pacient la altul s'i ar fi dificil ca n stadiul actual al cu-
nOs'tintelor noastre sa vrei sa tratezi de fiecare data "cauza".
DE UNDE MI SE TRAGE ASTA, DOCTORE?
n acest punct ereditatea s'i educatia se mpletesc.
Ereditatea: Numeroase studii au aratat ca n diferite forme
ale tulburarii anxioase, cam un sfert din rudele de gradul n-
ti sufereau de un sindrom anxios. La gemenii monozigoti, la
"adevaratii gemeni", cnd unul este afectat de un sindrom an-
xios generalizat, ntr-un caz din doua sufera s'i celalalt de ace-
19
la;;i sindrom, dar numai ntr-un caz din ~ase daca gemenii sunt
dizigoti, adica nu seamana mai mult dect fratii sau surorile
"obi~nuite"3.
Se au n vedere tulburarile anxioase ~i nu doar "persona-
litatea anxioasa", dar alte studii au dovedit ca ~i o trasatura a
personalitatii "anxioase" putea fi partial mo~tenita.
Mediul: Studiile au aratat ca, la pacientii ce sufera de tul-
burari anxioase, cum ar fi sindromul de panica sau agorafobia,
"evenimentele de viata" (despartiri, decese, mutatul, schim-
barea profesiei) se succedasera rapid n lunile ce au precedat
aparitia sindromului4. Alti autori se intereseaza de numarul
deceselor san al divorturilor parintilor survenite n timpul co-.
pilariei.5
Ca ~i n cazul altor personalitati dificile, pentru ca o per-
sonalitate anxioasa sa se formeze, este nevoie, d.e fiecare
data, de o mbinare variabila ntre o predispozitie eredita-
ra, experiente educative ~i, uneori, evenimente traumati-
zante.
Pentru pshanali~ti, anxietatea excesiva, numita de ei "an-
xietate nevrotica", este simptomul conflictelor incon~tiente,
neadecvat rezolvate si datnd din prima copilarie. Pentru ei,
Gerard se angoaseaza tocmai pentru a combate o angoasa
mult mai profunda, incon~tienta, ce tine de unul sau de mai
multe evenimente din primii ani de viata. Deci, aceasta anxie-
tate a cotidianului este traducerea unei probleme nca mai
vechi, de care Gerard nu este con~tient.
n cadrul unei pshanalize, el ar putea retrai experientele
emotionale ale trecutului sau, prin transfer, si astfel s-ar sesi-
za adevarata natura a propriei anxietati ~i s-ar elibera de ea.
Aceasta teorie seduce din mai multe motive.
3 K.5. Kendler & con. "Generalized Anxiety in Woman: A Popu-
lation-Based Twin Study", Archives of General Psychiatry (1992), 49, p.
267.
4, C. Favarelli, S. Pavanti, "Recent Life Events and Panic Disorder", Ame-
rican JO!l1'nal of Psychiatry (1989), 146, pp. 622-626.
5 J. Kenardy, L. Fried, Re. Kraemer, e.B. Taylor, "Psychological Pre-
cursors of Panic Attaks", British Joumal of Psychiatry (1992), 160, p. 668.
20
Fran<;:oisLelord si Christophe Andre
Cinci motive clasice pentru care un pacient anxios
sau deprimat vrea sa se supuna unei psihanalize
II n cadrul unei psihanalize pacientul afla ca propriile simptome
au un sens ce poate fi cunoscut. Aceasta l motiveaza. Oame-
nii prefera sa creada ca raul lor are o "explicatie", pe care
ei o pot gasi n trecut, dect sa li se spuna ca anxietatea lor
este un amestec nediferentiat ntre ereditate si educatie.
Pentru fiintele umane care suntem, speranta de a putea n-
telege este extrem de mbietoare si probabil ca n sine are
si efect terapeutic.
II Datorita unui tratament "de fond" pacientul spera ntr-o vinde-
care deplina, altfel spus, spera sa atinga acea stare de sanata-
te psihologica fara sa mai fie necesara continuarea unui tra-
tament. Sunt psihanalisti care afirma ca ei nu garanteaza
deloc o vindecare, totusi tocmai aceasta spera pacientii lor.
II n cadrul unei psihanalize pacientului i se propune sa fie chiar
el autorul propriei vindecari, cu sprijinul, fireste, al unui te-
rapeut, dar fara a se supune vreunei medicatii sau fara a
se conforma recomandarilor unui terapeut.
II O psihanalizfi este nsotita ~i de texte de referinta captivante,
dintre care multe sunt clare chiar pentru un ne initiat (mai
cu seama texte din Freud). Cu toate ca majoritatea psihana-
listilor nu le recomanda pacientilor lectura de texte psih-
analitice, totusi multi dintre acestia nu rezista tentatiei, fie
din speranta ascunsa ca-si vor putea ntelege mai bine pro-
priile probleme, fie pentru a grabi mersul terapiei, sau pen-
tru a deveni ei nsisi psihanalisti.
II Psihanaliza propune o terapie de durata, ceea ce adesea are un
efect linistitor asupra pacientului ("terapeutul meu va fi n-
totdeauna aici"). Pe de alta parte, daca dupa cteva luni sau
ani nu este nca vizibila nici o ameliorare, acest fapt nu este
resimtit ca un esec, ci doar ca un indiciu ca travaliul analitic
nu a avansat ndeajuns.
Totusi, nu sunt suficiente aceste motive pentru a recoman-
da oricarei persoane anxioase sa se supuna unei psihanalize
21
sau unei psihoterapii analitice. Mai nti, metoda nsasi pre-
supune anumite gusturi si anumite aptitudini (interes pentru
trecut, capacitate de verbalizare si de asociere libera, de su-
portare a ambiguitatii, frustrarii si asteptarea unui rezultat n
timp). Apoi, n psihoterapie, cercetarile actuale au aratat ca
nici o disciplina nu poate pretinde sa fie adecvata pentru toa-
te tipurile de tulburari sau pentru toti pacientii.
Astazi, privirea este ndreptata asupra predicatorilor de efica-
citate ai psihoterapiilor6, adica asupra acelor elemente proprii
fiecarui pacient, gratie carora s-ar putea decide ce tip de psi-
hoterapie are cele mai multe sanse de reusita. n aceasta pri-
vinta, fireste ca fiecare "psihoterapeut" si are propriile sale
intuitii, dar obiectivul stiintei este tocmai acela de a transfor-
ma intuitile personale, aceste "convingeri intime", care dife-
ra de la un individ la altul, n cunostinte verificate si accepta-
te de ct mai multi.
Acest studiu a fost ntreprins acum mai bine de un secol,
la nceput n diverse ramuri ale medicinei, mai recent si n psi-
hiatrie. Psihoterapiile analitice, terapiile cognitive si compor-
tamentale, terapia interpersonala (mai nou) fac de zeci de ani
obiectivul evaluarilor n tulburari diferite si cu diferite tipuri
de pacienti.
Si daca n anumite tulburari anxioase bine definite (fobii,
agorafobii, atacuri de panica, tulburari obsesionale) terapiile
cognitive si comportamentale au vadit o eficacitate adesea
spectaculoasa, urmata si adeverita de numeroase studii facu-
te de echipe diferite, ct priveste "simplii" anxiosi sau perso-
nalitati anxioase, imaginea este mai putin clara. De pilda, ob-
servatiile facute separat, ca si numeroasele studii au dovedit
ca printr-o terapie psihanalitica starea pacientilor usor anxiosi
sau deprimati se ameliora vizibil, comparativ cu starea celor
ce se gaseau pe lista de asteptare, fara a fi fost supusi vreunui
tratament.
6 R.e. Dmham et coH., "Cognitive Therapy, Analytic Psychoterapy and
Anxiety Management Training for Generalized Anxiety Disorder", Bri-
tish JOllrnal of Psychiatry (1994), 165, pp. 315-323.
22
Franc.;oisLelord ?i Christophe Andre
Pe de alta parte, a?a cum demersul psihanalitic nu poate
ntruni aprecierea unanima a pacientilor, nici demersul cogni-
tiv sau comportamental - cu desfa?urarea sa metodica, cu
obiectivele sale bine precizate, cu accentul pe care-l pune pe
rezultatele observabile - nu poate fi pe placul tuturor.
Sfatul nostru ar fi acela ca, nainte de a ncepe o psihanali-
za, pacientul sa consulte cel putin trei terapeuti ce apartin unor
?coli diferite, sau sa citeasca lucrari destinate publicului larg,
pentru ca optiunea sa fie facuta n deplina Cl.ffiO?tllltade cauza.
LA CE BUN ANXIETATEA?
n definitiv, anxietatea este o emotie fireasca. Cu totii sun-
tem mai mult sau mai putin anxio?i n fata unor situatii ce
comporta un anumit risc, cnd dam un examen, nainte de
a lua cuvntul n fata unei adunari, cnd se ntmpla sa za-
bovim n drumul spre gara etc. Si, cum nu este prea placut
sa ncerci o emotie precum anxietatea, vom cauta sa o oco-
Iim procednd n a?a fel nct sa evitam orice risc: cei mai
anxio?i se vor pregati ct pot mai bine pentru examene, ?i
vor pregati discursul 9i vor face totul pentru a ajunge din
timp la gara. Ei vor ncerca sa previna riscul de a pierde con-
trolul situatiei. Dar persoanele mult prea anxioase vor evi-
ta dezagreabilul anxietatii pur 9i simplu neprezentndu-se
la examene, pe care le considera (uneori n mod nejustificat)
prea grele sau refuznd sa-9i sustina discursul, sau renun-
tnd la calatorie, caci toate aceste situatii le-ar pricinui mult
prea multe griji.
Vedem a?adar ca, pentru a controla mai bine situatia 9i a
preveni riscurile, anxietatea poate fi un stimulent dar ?i o sta-
vila.
Dintr-un punct de vedere evolutionist, daca exista azi
att de multe persoane anxioase este pentru ca anxi09ii au
rezistat vicisitudinilor selectiei naturale, deci anxietatea a
avut o valoare anume pentru supravietuire. Si nu este greu
sa ne nchipuim cum s-a ntmplat: n fata riscului aparitiei
23
unui pradator, pesemne ca vnatorul anxios era mult mai
prudent, mereu la pnda, nu se lasa surprins, cauta cele mai
ferite poteci, reactiona la cel mai mic pericol. O mama an-
xioasa trebuie sa fi fost mult mai atenta la copii, nu-i pier-
dea o clipa din ochi, facea provizii. Aceste comportamente
le sporeau sansele de a supravietui si de a avea urmasi. La
nivelul grupului este posibil ca anxiosii sa fi temperat ela-
nurile celor mai cutezatori, care au avut un rol anume n
descoperirea de noi teritorii sau n tentativa de a gasi si alte
tehnici de vnatoare, experiente ce s-ar fi putut totusi dove-
di primejdioase. O buna mbinare de cutezanta si anxietate
trebuie sa fi contribuit la supravietuirea tribului.
Pe scurt, daca printre vikingi n-ar fi fost dect anxiosi, nu
ncape ndoiala ca ei n-ar fi pornit nicicnd pe mare, desco-
perind astfel Islanda, sau cucerind Europa, ci ar fi ramas aca-
sa sa vneze reni. n schimb, probabil ca anxiosii (ajutati de
obsesivi) au fost cei care au contribuit la construirea celebre-
lor lor corabii si la aprovizionarea lor cu alimente n vederea
calatoriei.
Pentru orice proiect al unui grup, un anxios poate fi pava-
za, gndindu-se la riscuri pe care nimeni nu le ia n seama si
veghind pentru ca masurile de precautie sa fie luate.
Personalitatile anxioase n filme si n literatura
n multe din filmele sale, Woody Allen ntruchipeaza o per-
sonalitate anxioasa, n special n Hanah i'i surorile ei (1986),
iesind n fine linistit de la doctor, care i-a confirmat ca nu
avea "nimic", brusc se ntuneca gndindu-se: "Dar odata
si-odata tot o sa am ceva." n Moarte mis.terioasa n Manllat-
tan (1992) joaca rolul unui sot extrem de anxios, care nu si
poate mpiedica sotia, Diane Keaton, sa ntreprinda o an-
cheta periculoasa.
n romanul n cautarea timpului pierdut, de Proust, admira-
bila bunica a naratorului vadeste multe trasaturi anxioase,
ironizate nti de sotul ei, mai apoi si de nepotul ei.
Un model al "mamei evreice", anxioasa si culpabilizanta este
descris de Philip Rofu n Portnoy ?i al sau complex.
24
Fran<;ois Lelord t'i Christophe Andre
CUM SA NE PURTAM
CU PERSONALITATILE ANXIOASE
Recomandabil:
Sa le inspirati ncredere
Pentru personalitatea anxioasa lumea este cam ca o mat'i-
narie uriat'a n care fiecare piesa te poate "lasa" oricnd, pro-
ducnd astfel o pana. Daca-i dati impresia ca nu dumneavoas-
tra veti pricinui aceasta pana, anxiosul va va vorbi mai putin
de nelinit'tea sa, ceea ce va face ca relatiile cu el sa fie mai
bune.
Si, adesea ngrijindu-va de detalii, i veti da aceasta impre-
sie: veniti la ora stabilita, raspundeti fara ntrziere mesajelor
lui, aratati-va prevazator.
Ceea ce nu este simplu, caci anxiosii sunt uneori extrem de
scitori t'i ne trezesc dorinta de a face exact pe dos dect se
asteapta ei. Dar nu este o metoda prea buna n cazul n care
trebuie sa pastrati o relatie cu ei, fie parinti, fie sefi sau colegi.
Patronul meu se numepte Robert, ne spune Jean, treizeci pi opt
de ani, agent tehnico-comercial n informatica. Si este mare anxios.
Se straduiepte sa prevada totul, vrea sa se convinga ca totul se des-
fapoara cum trebuie. Cnd unul dintre noi trebuie sa se deplaseze la
un client, ntr-o delegatie de cteva zile, ntotdeauna Robert mai sta-
bilepte o ntrunire chiar naintea plecarii, pentru a vedea daca sun-
tem ndeajuns de bine pregatiti. De regula, cum deja au avut loc nu-
meroase ntruniri pregatitoare, dintre care unele chiar cu clientul,
aceasta pedinta suplimentara irita destui colegi, care considera ca nu
este necesar sa fie tinuti de mna. Si atunci se mpotrivesc, nu pi
gasesc timp liber pentru afixa ntlnirea, sau sosesc cu ntrziere.
Cnd trebuie sa-I vad pe Robert, eu adopt alta tactica: fac n scris o
dare de seama a programului meu, pi i-o explic. El face cteva obser-
vatii, dar fiind liniptit acum, scurteaza pedinta.
I-am cptigat ncrederea pi ultima delegatie mi-a confirmat-o: ne
osteneam sa fixam acea ntrunire de ultim moment pi n cele din
urma el mi-a spus: "Bine, n-o sa ne stresam pentru asta, pesemne
ca sunteti bine pregatiti 'li nu mai este cazul sa ne vedem. "
25
Jacques a stiut sa faca fata situatiei ntr-un mod mai degra-
-:)aactiv, dect sa se opuna sefului sau n felul colegilor sai,
care au avut comportamente vadit pasiv-agresive.
Dar poate ca acestia dn urma au avut parnti anxiosi si s-
citori si retraiesc, fara sa constientizeze, un conflict dn copi-
~arie.
Sa le ajutati sa relativizeze
n cadrul terapiilor cognitive ale sndromului anxios gene-
ralizat, terapeutul l ndeamna pe pacient sa-si reamnteasca
toate gndurile anxioase care-i vin fara ncetare n minte. O
pacienta, de exemplu, poate spune: jn seara aceasta astept vi-
zita unor prieteni si colegi ai sotului meu si mi-este teama sa
nu ard friptura, sau ca nvitatii nu se vor ntelege, mi-este tea-
ma ca sotul meu sa nu bea si sa nu vorbeasca prea mult."
Atunci terapeutul va cerceta toate consecntele neplacute ale
acestor lucruri, probabilitatea lor si eventualele solutii. "Sa ve-
dem, va spune el, ce s-ar ntmpla daca friptura s-ar arde ... ",
si astfel pacienta va avea imagnea tuturor consecntelor pro-
priului scenariu-catastrofa al fripturii arse, cu speranta ca:
1. se va obisnui cu acest gnd si astfel va fi mai putn an-
xioasa si este tocmai ceea ce specialistii numesc desensi-
bilizare;
2. ncetul cu ncetul va relativiza si nu va mai lua n tragic
consecntele ,,fripturii arse".
Ct priveste comportamentul prietenilor sau al sotului, te-
rapeutul o va ajuta pe aceasta pacienta sa realizeze ca ea nu
poate controla totul si ca n cazul n care sotul sau invitatii sai
"rateaza" conversatia poate fi penibil, dar nu catastrofic.
Si aceasta se poate face cel mai bne n cadrul unei terapii
de durata, ncepnd cu situatii putn dificile, atunci cnd te-
rapeutul a creat un climat de ncredere.
Dar va puteti exersa n situatii simple. Cu prima ocazie
cnd un anxios va spune: "Cu aglomeratia asta, n mod sigur
o sa pierdem trenul!", raspundeti-i: "Bne, sa zicem ca-I pier-
dem. Ar fi chiar asa de grav? Si ce-am putea face n cazul aces-
ta?". Facndu-1 sa se concentreze asupra consecintelor reale ale
26
Franr;:oisLelord si Christophe Andre
faptului de a ntrzia si asupra posibilelor solutii (sa luati tre-
nul urmator, sa-i anuntati pe cei care va asteapta), l veti aju-
ta sa se detaseze si sa-si reduca din anxietate.
Sa practicati un umor binevoitor
Anxiosii stmt enervanti, este drept. \tIai cu seama cnd este
vorba de parinti, bine intentionati desigur, dar care si exaspe-
reaza copiii, tot cerndu-Ie sa fie atenti. Si atunci este teribil
de tentant sa-i ironizezi.
Eram lafacultate ntr-un alt ora;o,poveste;ote Damien (douazeci
;Oi ;oaptede ani) si mama mi telefona des. Numai ca nu se putea ab-
tine sa nu ma piseze cu ntrebari de genul: "Mannci ndeajuns?
Sper ca nu te culci prea trziu? Ti-ai platit chiria? Te-ai nscris n
organizatia de ajutor reciproc?" Aveam douazeci de ani, voiam sa
fiu liber ;Oitoate ntrebarile astea ma exasperau.
La un moment dat am nceput sa-i raspund cu o ironie pe care
a;ofi vrut-o descurajanta: "Nu, mama, de o saptamna nu mai ma-
nnc deloc" sau "N-am sa dorm noaptea anul acesta" sau "Nici nu
am de gnd sa platesc vreo chirie pentru ca este iarna". Rezultatul
n-a fost tocmai stralucit, mama se nfuria, pendula ntre angoasa si
lacrimi,jacndu-ma sa cred ca sunt un ingrat, incapabil sa apreciez
dragostea pe care ea mi-o purta.
Mi-au trebuit ani ca sa ajung sa nu mai iau n tragic toate aces-
tea; mi-au trebuit ani pentru ca glumele mele safie mai binevoitoa-
re. Si cred ca si ea afacut unele progrese, se abtine sa ma tot ntre-
be, caci pare sa-si fi dat seama ca acesta era un defect. Acum cnd
ma ntreaba" Te-ai gndit la... ", i raspund zmbind "Cu siguran-
ta ca nu pe ct te-ai gndit tu, mama", (3i atunci se schimba subiec-
tul.
Sa le determinati sa se trateze
Gnditi-va la Gerard, acel agent de asigurari, anxios. Folo-
sind relaxarea si cte un anxiolitic n perioadele dificile, sta-
rea lui s-a ameliorat considerabil.
n ziua de azi dispunem de o ntreaga gama de procedee,
de la cele mai simple la cele mai complexe, pentru a veni n
sprijinul celor anxiosi. Clinicienii te pot initia n numeroase
27
tehnici de relaxare ?i fiecare o va alege pe cea care i convine
mai mult, ncepnd de la simpla respiratie diafragmatica din
yoga, trecnd apoi prin metodele lui Schultz sau ale lui J acob-
son. Sa mai amintim ca relaxarea este cu att mai folositoare
unui anxios cu ct acesta ajunge sa poata face scurte relaxari
ori de cte ori ?i simte tensiune a nervoasa crescndu-i, fie
dupa o ?edinta, fie nainte de a da un telefon sau la volanul
ma?inii, cnd este prins ntr-un ambuteiaj.
De data mai recenta, terapiile cognitive7, n ciuda unei apa-
rente complexitati, sunt destul de simplu de utilizat ?i deose-
bit de eficiente n cazul personalitatilor anxioase; Progresul
pacientului anxios va nregistra trei mari etape:
- depistarea acelor gnduri asociate cel mai adesea starii
sale anxioase: deseori terapeutul i va cere ca n clipa n care
se simte extrem de anxios sa-?i noteze fldiscursul interior fi (de
pilda: flDaca nu termin raportul acesta la timp, este dezas-
tru!fI).
- sa-?i elaboreze un fldiscurs interior alternativ" menit sa-i
relativizeze gndurile anxioase spontane. Nu este vorba de o
metoda Coue n care pacientul ?i repeta ca flto~ul este bineu,
ci mai degraba de ni?te fraze proprii care, chiar daca ?i pas-
treaza un continut anxios comparativ cu acel discurs spontan,
au o valoare moderatoare (de pilda: flAr fi bine sa termin la
timp raportul acesta, dar daca nu o sa reu?esc, pot sa mai cer
un ragazU).
- n fine, sa-?i discute principalele convingeri anxioase de-
spre lume ?i viata -?i aceasta este cea mai delicata faza a te-
rapiei - pentru a le putea repune n chestiune. Ca de obicei,
n terapiile cognitive, terapeutul nu contrazice ?i nici nu-i re-
comanda pacientului un anumit tip de gndire, ci l ajuta sa-?i
reconsidere convingerile printr-o serie de ntrebari n manie-
ra lui Socrate (n exemplul pacientului angoasat de raportul
sau, principala convingere pusa n joc poate fi: ,Sei fi conce-
diat daca nu ti faci datoria irepro?abiIU).
7 Christine Mirabel-Sarron, Luis Vera, Precis de thirapie cognitive, Dunod,
Paris, 1995.
28
Fran<;:oisLelord ~i Christophe Andre
N erecomandabil
Sa va lasati subjugati
Persoanele anxioase au suparatoarea tendinta de a va im-
plica n necontenita lor politica de prevenire a riscurilor. Si
cum intentia pare a fi buna, te poti lasa u~or influentat de
punctul lor de vedere. Este ceea ce ne explica Etienne, un pen-
sionar de tiaizeci tii patru de ani.
Mie, pensionarea mi-a adus libertatea de a calatori n voie, des-
coperind, cu fiecare mI, alte ?i alte lneleaguri. Cu att mai mult cu
ct sotia mi mparta?este aceasta pasiune si, cta vreme sanatatea
ne-o va permite, avem de gnd sa profitam. Noi avem un cuplu de
prieteni de aceeasi vrsta, si ei amatori de calatorii, iar ntr-un an
am planuit sa plecam mpreuna n Italia. Din chiar clipa plecarii am
simtit ca nu va fi deloc simplu sa caIatoresc cu Henri, un omferme-
cator, de altminteri.
A nceput prin a-si face o multime de griji n privinta asigura-
rilor si ne-a lasat n pace doar cnd ne-am nscris la societatea pe
care o alesese el. n ziua plecarii trebuia sa treaca sa ne ia cu masi-
na; un prieten urma sa o aduca de la aeroport. El a sosit cu jumata-
te de ora mai devreme, iar noi nici nu terminasem toate pregatirile.
A trebuit sa lefacem n mare graba, pe cnd el era angoasat de ideea
ca vom pierde avionul, iar sotia lui tot ncerca sa-I calmeze. La aero-
port am fost primii care si-au nregistrat bagajele.
n timpul calatoriei, orice initiativa din partea noastra l nelinis-
tea. De altfel, stabilise extrem de clar itinerarul, alegnd hotelurile
recomandate n mai multe din ghidurile lui. Dar cnd aveam chef
sa hoinarim si prin alte locuri, sa facem un ocol neasteptat, imediat
ncepea sa se nelinisteasca, sa se teama ca drumuletul nu ducea ni-
caieri, ca vom ramne n pana n mijlocul unui pustiu, ca la hanul
care nu aparea n ghidurile lui ne vom mbolnavi din pricina mn-
carii, ca nu vom mai ajunge la timp pentru urmatoarea rezervare.
Anxietatea care l stapnea era att de vizibila, nct la nceput nici
nu am ndraznit "sa-i iesim din cuvnt". Totusi, ncetul cu ncetul,
cu ajutorul sotiei lui, am nceput sa luam ?i noi initiative. Si cum
se poate spune ca totul a iesit destul de bine, n cele din urma el s-a
mai destins un pic.
29
Sa le luati prin surprindere
Personalitatile anxioase au o reactie puternica la surpriza.
Psihologii spun ca acestea au o "reactie de tresarire" exagera-
ta. Si aceasta chiar t'i atunci cnd este vorba de surprize pla-
cute. Cnd intervine imprevizibilul, sistemul lor de alarma se
declant'eaza dnd nat'tere unei emotii puternice. Este, deci,
tentant, dar nu tocmai caritabil, sa te joci cu nervii lor. O veste
neat'teptata, o vizita neanuntata, o gluma sunt tot attea cai
pentru a-i vedea pe anxiot'i tresarind, pentru a-i vedea pani-
cati, n doar o fractiune de secunda.
Rezistati acestei tentatii. Daca vi se pare amuzant sa tulbu-
rati echilibrul altora, adresati-va mai bine unui paranoic, n
care veti gasi partenerul potrivit. Si mai puneti-va ntrebarea
daca placerea pe care o resimtiti facndu-i pe anxiot'i sa tresa-
ra nu este semnul unui ut'or sentiment de inferioritate, pe care
ncercati sa-I compensati persecutndu-i pe cei mai emotivi
dect dumneavoastra. ncercati sa va ocupati de acest senti-
ment de inferioritate, fie prin activitati ceva mai productive,
fie adresndu-va unui terapeut.
ntotdeauna rit'ti sa-I vezi pe anxios tensionat atunci cnd
l iei prin surprindere, t'i aceasta chiar fara sa vrei. ncercati sa
va gnditi la toate acestea n special n cadrul relatiilor voas-
tre profesionale.
Sa o ascultam acum pe Lucie, patruzeci t'i patru de ani,
functionara la o agentie bancara:
Patronul meu este un tip simpatic, dar un mare anxios, cred eu.
Ascunde acest lucru muncind enorm, abordnd o mina calma n ori-
ce mprejurare. Da! vad bine cum reactioneaza atunci cnd este luat
prin surprindere. Intr-o gedinta, de pilda, daca pe nea9teptate cine-
va l anunta despre problemele unui client sau de plecarea n conce-
diu de maternitate a unei functionare, l vad tresarind n scaunul
sau 9i respirnd mai repede. Tace 9i are nevoie de un minut-doua
pentru a putea reactiona. Cum eu gasesc ca este un bun patron, pro-
cedez n acest fel: nainte de gedinta fac o lista a tuturor ve9tilor pe
care le voi anunta 9i i-o nmnez. Ideea mea i s-a parut buna 9i a ce-
rut ca 9i ceilalti sa procedeze lafel, iar de atunci gedintele sunt mult
mai eficiente.
30
Sa le mpartasiti propriile voastre nelinisti
Unui anxios propriile griji i dau destul de furca. Evitati
sa-i marturisiti ceea ce va preocupa, cu exceptia cazului n care
el va poate realmente ajuta. Caci pentru el nimic nu este mai
angoasant dect sa realizeze ca lumea este un loc mai primej-
dios si mai incert dect credea el. La lucru, n special, nu va
revarsati nelinistile asupra colegului vostru, sefului sau cola-
boratorului anxios. l veti tulbura si de ndata veti fi conside-
rat un alt subiect de neliniste, ceea ce nu va face ca relatiile
voastre cu ei sa fie mai bune.
Sa abordati subiecte de conversatie penibile
Suntem fiinte umane, fiinte fragile, mici miracole biologi-
ce ambulante, dar teribiJ de vulnerabile. Noi si cei pe care i
iubim traim, dar n acelasi timp suntem si la discretia unei ar-
tere care poate ceda, a unei masini care goneste, a unei celule
ce se cancerizeaza. Din fericire, inconstienti dansatori pe sr-
ma, deasupra abisului ce ne pndeste si care ne va nghiti pe
toti, cel mai adesea nu ne gndim la asta. Anxiosilor le este
mult mai greu sa-si ntoarca privirea de la aceste prapastii ce
se pot deschide sub pasii nostri. Ei se gndesc la primejdiile
ce ne pndesc mult mai des dect noi. Iar pentru ei, a evoca
un pericol nseamna a-l trai deja si a suferi.
Evitati sa le ncarcati barca mai mult dect trebuie. n fata
anxiosului sau anxioasei voastre nu povestiti ca unul din co-
legi sufera de SIDA, ca vecinul vostru care s-a dus la medic
din pricina a ceea ce el credea a fi o migrena a fost internat
pentru tumoare cerebrala, sau ca n chiar dimineata aceasta ati
fost martorul unui ngrozitor accident de circulatie. Stap-
niti-va sa-i povestiti un reportaj televizat buleversant despre
ultimul genocid sau un articol nspaimntator despre ucigasii
n serie.
De altfel, unii medici chiar recomanda personalitatilor an-
xioase sa nu urmareasca stirile televizate. Este adevarat ca bu-
letinele de stiri, trecnd n revista catastrofele zilei, ntaresc
adesea impresia ca cel mai rau cu putinta nu este doar posi-
31
bil, ci si probabil, si tocmai aceasta este convingerea de baza
a personalitatilor anxioase.
Cum sa ne purtam cu personalitatile anxioase
Recomandabil
Sa le inspirati incredere.
Sa le ajutati sa relativizeze.
Sa practicati un umor binevoitor.
Sa le determinati sa se trateze.
Nerecomandabil
Sa va lasati subjugati.
Sa le luati prin surprindere.
Sa le mpartasiti propriile voastre nelinisti.
Sa abordati subiecte de conversatie penibile.
Daca este patronul dvs.: fiti pentru el un fel de semnallinis-
titor.
Daca este o persoana apropiata: nu-i spuneti ca v-ati nscris la
un curs de parasutism.
Daca este coleg sau colaborator: folositi-va de calitatile lui de an-
xios pentru a preveni si prevedea totul.
32
Aveti trasaturile unei personalitati anxioase?
I
I
FALS
ADEVA:zA, l
I
I-~
I
I
1. Adesea nu pot dormi din cauza
grijilor.
12. Riscul de a pierde un tren ma an-
I goaseaza teribil.
I 3. Mi se reproseaza adesea ca mi fac I
I
I
prea multe griji pentru orice. I
4. ntotdeauna ma achit de obligatii
(facturi, impozite, chitante) ct pot
de repede.
5. Cnd se ntmpla ca o persoana
pe care o astept sa ntrzie, nu pot sa nu ma gndesc la un accident.
6. Am tendinta de a verifica de doua
ori mersul trenurilor, rezervarile t;i
ntlnirile.
7. Adesea mi dau seama prea trziu
ca mi-am facut prea multe griji pentru un lucru fara nsemnatate.
8. Cteodata, n timpul zilei, simt ne-I
voia sa iau un tranchilizant.
9. Cnd sunt luat(a) prin surprinde-
I
re am palpitatii.
10. Uneori ma simt tensionat(a) fara
sa t;tiu de ce.
1
1
I
J
I
---j
II
Personalitatile paranoice
Cnd m-am angajat, poveste~te Daniel, douazeci ;;i ~apte
~.. de ani, agent comercial ntr-o ntreprindere de birotica,
auzisem deja cte ceva despre Georges, care urma sa-mi
fie coleg. $tiam ca nu fusese promovat de mult timp. De la nceput
am vrut sa stabilesc o relatie amicala cu el, caci eu consider ca este
bine sa te ntelegi cu cei cu care lucrezi. n prima dimineata, m-am
dus sa ma prezint. M-a primit cu destula raceala, fara sa ma invite
sa iau loc. Georges are vreo cincizeci de ani, este bondoc, sta extrem
de drept ;iare alura unui militar n civil. Am avut vreme si? bag de
seama ca n clipa n care ma apropiasem de birou, introdusese pe cal-
culator "bruiajul". Cum nu puteam njgheba o conversatie, i-am ce-
rut parerea n privinta felului de a proceda cu clientii. Cu un aer iro-
nic, mi-a raspuns ca ar fi trebuit sa ;;tiu asta, din moment cefusesem
numit n acel post. Am plecat descurajat.
A doua zi, am gasit un mesaj de la el. Era ofotocopie a recoman-
darilor oficiale ale ntreprinderii n privinta conduitei fata de clienti,
care,firei'te, ca-mi erau deja cunoscute. Eu nsa i cerusem sa-mi m-
parta;;easca propriul sau punct de vedere. n saptamnile ce au ur-
mat, relatiile noastre au devenit ceva mai bune. Am reu~it sa am c-
teva conversatii cu el, l vedeam cum, dintr-o data, redevenea cel de
dinainte ~i pleca, pretextnd ca are de terminat o treaba urgenta.
Trecusera doua saptamni de la venirea mea n acea ntreprinde-
re, cnd am primit un telefon de la unul din vechii clienti ai lui Geor-
ges, care voia ca din acel moment eu sa fiu cel cu care sa trateze.
Eram suparat, nu voiam ca Georges sa afle de la altii ai'a ca i-am la-
34
Frant;:ois Lelord si Chris tuphe Andre
sat un mesaj. A doua zi eram n fata calculatorului, cnd Georges a
dat buzna n birou ca o vijelie acuzndu-ma ca-i fur clientii. Am n-
cercat sa-I calmez repetndu-i ca tocmai clientul fusese cel ce ma con-
tactase, ca nu aveam nici o vina. Parea sa se Ilzaifi domolit, dar de-
geaba ma tot straduisem sa-i explic, caci aveam impresia ca nu ma
credea sau ca ncerca sa-mi dea crezare, fara a reu;;i nsa, ca ;;i cum
n el se dadea o adevarata lupta ntre ncredere ;;inencredere. Secre-
tara, Catherine, care fusese martora ntregii scene mi-a spus ca n1l
era pentru prima oara cnd Georges acuza o persoana pe nedrept ;;i
ca din motive asemanatoare se certase cu mai multi colegi din alte
departamente. A doua zi, Georges era ceva mai calm, i-am vorbit din
nou ;;iam vazut ca de asta data credea n spusele mele.
Am decis sa mentin un contact regulat cu Georges, gndindu-ma
ca, daca ma vede zilnic, va nceta sa-;;i tot nchipuie ca aveam inten-
tii nu dintre cele mai bune la adresa lui. Ne-am reluat micile discu-
tii. Sunt zile cnd este mai destins, cnd pare bucuros sa ma vada ;;i
mai pot afla cte ceva despre el. De cnd a divortat, traie;;te singur
;;i este prins n doua procese: unul cu fosta sotie, care a luat fostul
domiciliu conjugal, ;;i altul cu o companie de asigurari, care nu i-a
rambursat toti banii dupa un accident de ma;;ina, n care i-a fost
grav afectat ochiul drept.
Odata, mi-a aratat dosarul companiei de asigurari. Parcurgn-
du-l, am avut sentimentul ca avocatii companiei adverse ncercau sa
minimalizeze o invaliditate reala. Dar cel mai tare m-au impresio-
nat scrisorile trimise de Georges. Extraordinar de bine argumenta-
te, punct cu punct, s-ar fi putut crede ca autorul lor este un avocat.
De altfel, mi-a marturisit ca-;;i asigura el nsu;;i apararea ;;i ca stu-
dia problemele de drept privind vatamarea corporala. Pe ct se pare,
n viata de zi cu zi nu este chiar singur; are doi prieteni cu care rner-
ge la pescuit n week-end. Dar sunt ;;izile cnd l vad tensionat, ba-
nuitor, cnd nici nu-;;i descle;;teaza dintii, iar motivul nu mi este
mereu cunoscut. Cu exceptia saptamnii trecute, cnd mi aminti-
sem caI n ajunl ma aflam lnga automatul de cafea, laolalta cu alti
colegi de vrsta mea ;;i ca la una din glumele mele toata lumea a iz-
bucnit n rs. Chiar n acea clipa, Georges a trecut pe lnga noi fara
sa fi avut nsa aerul ca ne-ar fi observat. n urmatoarea zi, din ati-
tudinea lui ostila, am nteles ca el crezuse ca se rdea de el. Nici n-am
35
ndraznit sa-I ntreb daca din cauza aceasta parea sa fi prins necaz
pe mine, caci n-ar fi admis ca eu sa i dovedesc ca se n;;ela. Am la-
sat sa treaca cteva zile ;;i Georges a venit singur sa converseze pu-
tin cu mine. Cum nu este n termeni prea buni cu ceilalti colegi ai
no;;tri, eu cred ca i prinde bine sa gaseasca putina bunavointa la
mine. Dar simt ca nimic nu poate fi dobndit definitiv ;;i ca arfi des-
tul safac o gafa, pentru ca el sa creada ca vreau sa-i fac rau.
Cu clientii mai dificili se descurca cum se descurca. Dar trebuie
sa recunosc ca are oforta de convingere putin obi;;nuita: l-am vazut
dovedindu-i unui client punct cu punct ca cerereape care acesta ne-o
adresa nu concorda C1l trebuintele lui, nlaturnd contradictiile cu
o logica inflexibila. Nu este o tehnica de vnzare indicata, dar tre-
buie sa acceptam ca datorita lui au fost obtinute anumite contracte
cu clientii, pe care nimeni altcineva nu le-ar fi obtinut. AI,ti clien,ti,
n schimb, s-au plns direc,tiunii de comportamentul lui Georges.
n cele din umza, m-am obi;;nuit cu Georges. Nu este un tip rau-
tacios, chiar daca uneori pare. Problema lui este ca nu reu;;e;;tesa se
ncreada n nimic ;;i n nimeni, ca vede pretutindeni raul. ?i ma n-
treb cum ;;i unde ;;i-ansu;;it aceasta maniera de a privi lucrurile.
Mai cred ca ntre noi totul pare sa se rezolve, caci m-a invitat cu
prietenii lui la pescuit. A;; vrea sa merg, dar ;;tiu ca va trebui safiu
extrem de atent ca sa nu fac vreo gafa.
CE S-AR PUTEA SPUNE DESPRE GEORGES?
n primul rnd am putea afirma ca Georges este excesiv de
banuitor. Chiar daca Daniel nu are nici o intentie rauvoitoare
n ceea ce l prive?te pe Georges, acesta i arata ca nu-i acorda
deloc ncredere: nu discuta cu el, nu-i spune la ce lucreaza,
nu-i raspunde la ntrebari. S-ar putea spune ca Georges, con-
siderndu-l pe Daniel un potential du~man, nu vrea sa-~i eX~
puna vreun punct vulnerabil unui eventual atac din partea
acestuia.
Georges nu este numai banuitor, dar ~i interpreteaza un eve-
niment neplacut (unul din clientii sai l contacteaza pe Daniel),
ca rezultat al unui act rauvoitor, chiar daca nu este cazul. :v1ai
36
Franc;ois Lelord si Christophe Andre
mult, Georges considera evenimente neutre (Daniel rde cu
colegii lui) ca vizndu-l n special pe el.
Cnd Daniel ncearca sa-I convinga pe Georges ca acesta
se nsala n banuielile sale, i descopera o alta trasatura: rigidi-
tatea. Orice i-ar spune, orict i-ar explica, el este greu de urnit
din propriile convingeri. De altminteri, aceasta rigiditate,
aceasta tendinta de a fi li1Credintat ca are dreptate, l face sa
aiba o mare putere de convingere li1fata unor clienti, si-l ajuta
sa nu descurajeze n litigiul sau cu compania de asigurari.
Cnd este vorba sa se zbata si sa-;;i revendice drepturile, Geor-
ges este de neclintit.
Sesizam ca nencrederea lui Georges nu-i este rezervata
doar lui Daniel, ci, li1egala masura, ;;i celorlalti din anturajul
sau, la lucru, ca ;;i n viata personala. Banuiti, deci, ca n cazul
acestui Georges se poate vorbi de o tulburare de personalita-
te, caci el adopta aceeasi atitudine n diverse situatii, li1mai
multe sfere ale existentei sale. De fapt, se pare ca Georges este
o personalitate paranoica.
Personalitatea paranoica
1. Suspiciune
II i suspecteaza pe ceilalti ca ar fi rau intentionati n ceea ce
o prive;;te.
II Se protejeaza n permanenta, foarte atenta la ceea ce se pe-
trece n jur, nu are ncredere, este suspicioasa.
II Pune la ndoiala loialitatea altora, chiar a celor apropiati;
adesea geloasa.
II Cauta energic si n detaliu dovezi li1sprijinul banuielilor
sale, fara a tine seama de situatie n ntregul ei.
II Daca acest tip de personalitate se simte ofensata, este gata
de represalii disproportionate.
II Preocupata de propriile drepturi, ca ;;i de problemele de
prioritate, se simte usor ofensata.
2. Rigiditate
II Se arata rationala, rece, logica si rezista oricaror argumen-
te ce vin din partea celorlalti.
37
i este greu sa manifeste tendinte ori emotii pozitive, nu prea
are simtul umomlui.
CUM PERCEPE GEORGES LUMEA
Fara ndoiala, Georges este o personalitate dificila, dar n-
cercati sa-i ntelegeti punctul de vedere. El crede ca lumea este
Ul1loc primejdios, ca el nsusi este vulnerabil si, prin urmare,
trebuie sa se protejeze.
Axioma sa de baza ar putea fi: "Lumea este plina de oa-
meni rau intentionati, care ma silesc sa fiu n permanenta
atent." Georges seamana oarecum cu o masina al carei sistem
de alarma, prost reglat, se declanseaza la cea mai usoara atin-
gere.
Cum n fata unei primejdii nestiute ori nevazute este mult
mai anxios dect n fata unei amenintari bine identificate, ce
poate fi combatuta, Georges ncearca un adevarat sentiment
de usurare cnd, n sfrsit, descopera un dusman. Caci aceas-
ta i confirma propria lui teorie despre lume. ntr-un anumit
fel, se poate spLme ca el are nevoie sa aiba dusmani, pentm a
se simti linistit si ndreptatit n banuiala lui. De unde si ten-
dinta sa de a-i cauta si de a voi fara ncetare sa-si verifice sus-
piciunile. Tot asa, daca este orbit de gelozie nu va fi cu adeva-
rat linistit dect n clipa n care va obtine dovada (sau ceea ce
crede el a fi o dovada) infidelitatii sotiei sale.
Aspectul tragic al situatiei este ca Georges va sfrsi prin a
avea dreptate: fiind ostil si banuitor, el va strni ura oameni-
lor care, obositi de comportamentul lui, vor ncerca, poate, sa-i
faca rau si atunci el va putea sa strige victorios: "Aveam
dreptate sa fiu nencrezatod"
Unii paranoici sunt asemenea acelor dictatori care ntr-a-
tt se tem sa nu fie rasturnati de la putere, nct si supun po-
porul unei supra vegheri politienesti, i nchid pe cei suspec-
tati de ostilitate fata de programul lor, de teama unui complot,
trimit n fata plutonului de executie membri ai anturajului lor
38
Fran<;,oisLelord ;;i Christophe Andre
;;i sfr;;esc prin a le trezi oamenilor dorinta de a-i nlatura.
Cnd un asemenea dictator descopera ntr-adevar un complot,
el este ntarit n convingerea ca avea dreptate cnd instaura
teroarea, iar cruzimea devine nca mai mare.
Exemplul dictatorului nu este ales la ntmplare: adesea
sunt personalitati paranoice, cu puternice trasaturi narcisice.
Suspiciunea exacerbata de care dau dovada constituie un
avantaj care i ajuta sa supravietuiasca circumstantelor primej-
dioase n care ei ajung la putere (razboi, lovitura de stat, revo-
lutie). Pe de alta parte, rigiditatea, energia lor i fac sa apara
drept aducatori de lini;;te n ochii oamenilor deruta ti ;;inspai-
mntati. Ei propun solutii simple ;;i exaltante conform carora
este ndeajuns sa-i gase;;ti pe cei responsabili de actualul de-
zastru ;;i sa-i mpiedici sa mai faca rau pentru ca, n sfr;;it, pa-
cea ;;ifericire sa reapara. "Du;;manii" difera n functie de epoci
;;i tendintele politice, dar paranoicul pastreaza invariabil con-
vingerea ca prin exterminarea du;;manilor se va ivi o societa-
te mai dreapta, mai fericita.
Cititorul va fi observat ca nu i-am pus o eticheta politica
dictatorului nostru, ;;i nu pentru a ne proteja de fulgerele ;;i
trasnetele unui paranoic, ci pentru ca paranoia se poate ivi la
dreapta, ca ;;i la stnga ;;i n orice epoca, ambele tabere au
abundat n exemple celebre.
Gnditi-va la ultimul paranoic pe care l-ati cunoscut. Cu
siguranta nu era un dictator. Cu toate acestea, n vremuri tul-
buri ati fi riscat sa-I recunoa;;teti fie n judecatorul vreunui tri-
bunal popular nsarcinat cu lichidarea du;;manilor poporului,
fie n ;;eful militiei de cartier, care vrea sa-i extermine pe tra-
datorii de tara - adica pe dumneavoastra, draga cititorule,
care nu ai fost ntr-att de banuitor nct sa pleci n exil ct mai
era nca vreme ...
Dar se mai poate ntmpla ca paranoicul sa se ridice mpo-
triva opresorului. Atunci rigiditatea lui se va preschimba n
spirit de rebeliune ;;i el va fi unul din capii Rezistentei clan-
destine. Cum este banuitor, va scapa din toate cursele pe care
politia politica i le va ntinde. Iar ura sa fata de du;;man l va
transforma ntr-un erou de temut.
39
Deci, paranoicii pot deveni eroi sau criminali, n functie de
dUtimanii pe care tii-i aleg - ceea ce arata ca ei nu pot evita
problema optiunilor morale ale conditiei umane. Oricare ar fi
tabara din care fac parte, sa mai spunem ca paranoicii sunt cei
ce fac adesea Istoria.
UN EXEMPLU ISTORIC: STALIN
Conducatorul stalinist polonez Jakub Berman1 povestetite
despre unul din interminabilele dineuri cu Stalin, la care con-
vivii, nalti demnitari, dar nspaimntati, nu puteau titi nici-
cnd daca n urmatoarea zi nu vor fi arestati. La aceste dine-
uri nu erau admise femeile, cu exceptia servitoarelor. Odata,
lui Stalin i s-a parut ca uneia dintre servitoare i lua cam mul-
titior sa serveasca, mai mult dect considera el ca ar fi necesar.
De ndata a izbucnit: "Dar ce tot asculta asta?" Un frumos
exemplu de paranoia cu att mai mult cu ct, ne spune Ber-
man, aceste fete fusesera verificate de un milion de ori.
Din nefericire pentru rutii, n-a fost singurul exemplu de pa-
ranoia la Stalin. tii petrecuse viata tot suspectnd comploturi
mpotriva lui, ori primejdii de comploturi tii reactionnd cu o
deosebita brutalitate. La moartea lui Lenin, Biroul Politic din
care facea parte tii Stalin avea vreo zece membri, toti vechi re-
volutionari, iar unii, precum Trotki tii Buharin, nca mai stra-
luciti tii mai vestiti dect Stalin. Zece ani mai trziu, trep-
tat-treptat, Stalin tii judecase tii condamnase mai toti tovaratiii
de arme, cu exceptia lui Trotki, care se refugiase n America
de Sud, dar care, totutii, zece ani mai trziu, a fost asasinat din
ordinul lui Stalin.
Nici poporul n-a fost crutat de paranoia bunului Josef. n
1932, Ucraina nu furniza cantitatile de gru prevazute. n loc
sa accepte faptele ca atare (n agricultura lipsa de organizare
facuse ca randamentul sa scada), Stalin era de parere ca tara-
nii ucraineni urzisera un complot, tii ca ascundeau gru pen-
1 Citat din: Stalille, R. Conquest, Paris, Odile Jacob, 1993, p. 307.
40
Franc;ois Lelord ;;i Christophe Andre
tru propriile foloase. Armata Ro;;ie a fost trimisa n Ucraina
pentru a rechizitiona pna ;;i ultimul bob de gru, ducnd la
foamete tii nca la una din cele mai mari din secolul XX, dar
care n-a fost nicicnd consemnata de istoria oficiala. Sate n-
tregi au disparut. Oamenii mncau tarna. Potrivit istoricilor,
n numai doi ani, ntre cinci ;;i ;;apte milioane de ucraineni,
barbati, femei, copii, au murit de foame n vreme de pace.
Pe la mijlocul anilor treizeci, Stalin ncepea sa simta o ame-
nintare dinspre propria armata ;;i dinspre unii mare;;ali ;;i ge-
nerali, pasibili, dupa el, de lovitura de stat. Cnd mare;;alul
Tuhacevski, un comandant stralucit, ndragit de trupele lui, a
sustinut necesitatea organizarii armatei n subunitati de blin-
date, care sa actioneze rapid, Stalin a avut confirmarea a ceea
ce banuia de mult: acest mare;;al trebuie sa fi pregatit o lovi-
tura de stat.2 Si atunci, a inceput cea mai sngeroasa epurare
a unei armate pe timp de pace. Treizeci ;;i cinci de mii de ofi-
teri ;;i-au pierdut viata. Aceasta suprmare a cadrelor superioa-
re a costat Armata Ro;;ie catastrofalele nfrngeri din prmele
saptamni ale Ofensivei germane de la 1941; cum ;;i medicii
militari fusesera "epurati", pierderile au atins recorduri sum-
bre n rndul ranitilor.
n toate aceste exemple, Stalin vade;;te un comportament
specific unui paranoic: el se nver;;uneaza mpotriva unor ipo-
tetici du;;mani, perceputi ca pe o amenintare, n ciuda eviden-
telor contrarii. Nefericit, poporul condus de un paranoic!
Dintre personalitatile paranoice celebre, l vom aminti pe
Hitler. Hitler ;;i Stalin mparti'i.;;esc aceea;;i convingere de ne-
clintit, ;;i anume aceea de a avea ntotdeauna dreptate. Ca ;;i
multi alti mari paranoici din istorie, Stalin ;;i Hitler erau ncre-
dintati ca lumea va fi mai buna doar prin exterminarea "Lmei
anume clase de indivizi; pentru Hitler, evreii, tiganii, retarda-
tii mental ;;i "indivizii degenerati" trebuiau sa dispara, n tmp
ce Stalin "lichida" milioane de chiaburi, de tradatori ;;i alti
du;;mani de clasa. Totu;;i, azi, memoria lui Stalin pare sa fie
2 S. De Lastours, TOllkhatchevski, le batisseJll' de ['Armee ROllge, Paris, Al-
bin Michel, 1996.
41
mai pretuita dect cea a lui Hitler, fara ndoiala pentru ca dic-
tatorul comunist si-a comis crimele n numele unei viitoare fe-
riciri a omenirii, spre deosebire de Hitler care cerea deschis
subjugarea "raselor inferioare". Pe de alta parte, Stalin n-a
mers niciodata pna acolo nct sa masacreze dinadins copiii
victimelor sale (ci acestia erau doar ndemnati sa-si denunte
parintii politiei). Totusi, deosebirile dintre cele doua regimuri
nu trebuie sa le umbreasca similitudinile, mai cu seama para-
noia care se erijeaza n mod de guvernare. Hannah Arendt,
care n nici un caz nu poate fi suspectat ca ar fi nutrit simpa-
tie fata de nazism, a pus n lumina punctele comune celor
doua sisteme.3
O versiune tropicala a paranoiei a fost aplicata poporului
haitian de catre "presedintele pe viata", Fran<;oisDuvalier. n
timpul celor patruzeci de ani de crmuire "Papa Doc" si-a ma-
sacrat ori mpins la exil toti opozantii, reali ori fictivi, dezvol-
tnd cu acea convingere de neclintit a paranoicilor teorii ma-
rete despre propriul lor rol n istorie (se compara cu Napoleon
sau cu Lenin). Dar lista paranoicilor la putere este mult prea
mare pentru a fi data ntr-un capitol al acestei carti.
FORMELE MAI USOARE DE PARANOIA
Cu dictatorii am dat o descriere a paranoicilor agresivi si
megalomani, pe care mai vechile tratate de psihiatrie i nu-
mesc si "paranoici de lupta". Exista nsa o imensa masa de
persoane ce prezinta cteva trasaturi paranoice, dar care
sunt ct se poate de obisnuite de altminteri. Ca si n cazul
altor tulburari ale personalitatii, exista, ntr-adevar, o infini-
tate de forme intermediare, n care caracteristicile paranoiei
sunt mai putin pronuntate sau nu apar dect n situatii stre-
sante. Sa-i ascultam pe Marc, treizeci si patru de ani, meca-
nic auto, care, din pricina unei depresii, a venit sa consulte
un terapeut.
3 Consultati: La Nature du totalitarisme, Paris, Payot, 1990.
42
Fran<;:oisLelord s;iChristophe Andre
Dintotdeauna am fost banuitor. Chiar la ;;coaIa, n clasele mici,
ve;;nic aveam impresia ca ai mei colegi vor sif ma prosteascif, batn-
du-;;i joc de mine. Mi-aduc aminte ca nu puteam deosebi gluma de
zeflemea. Chiar ;;iazi, nu prea pot sif pricep umorul, iar prima reac-
tie este de furie ;;iaceasta chiar daca ma stapnesc.
n armata ma simteam bine caci glumele, chiar agresive, sunt
aproape un ritual ;;i la jocul asta eram mai tare ca altii. Uneori mi
spun ca arfi trebuit sa mi prelungesc stagiul. Era un mediu care mi
placea mai mult dect viata obi;;mtita, n care nu ma simt deloc n si-
guranta. Stiu ca ceilalti ma considera nchis, dar nu prea am ncrede-
re n ei. Tbtu;;i, ;;eful ma apreciaza, caci se pare ca sunt un tip capabil.
Singura persoana n care simt ca ma pot ncrede este sora mea.
Cnd i spun de problemele mele, ea mi rifspunde ca am tendinta de
"a lua totul n tragic" ;;i eu ;;tiu ca este adevarat, dar mi dau sea-
ma de aceasta mult prea trziu.
Viata mea sentimentala afost mereu un infern. Cnd ofata pare
sa ma placa, ei bine, din acea clipa mi spun ca este materialisM ;;i
ca vrea sa profite de banii mei. Si atunci ncep sa calculez tot ce chel-
tuiesc cu ea, serile la restaurant n care ea nu s-a oferit sa-;;i plateas-
ca partea. Sunt si gelos. Este destul ca ea sa priveasca un barbat, ca
eu ncep sa ma gndesc ca ei se cunosc, ca au avut o relatie cndva,
ca poate nca se mai iubesc. Cum vaputeti nchipui, toate sfrsesc
prin a ma parasi. Ceea ce mi ntareste convingerea ca nici una din
ele nu m-a iubit cu adevarat.
Nu am dect doi prieteni buni, pe care i-am cunoscut n arma-
ta. Jnpreuna mergem cu bicicletele smbata dimineata. Amndoi
sunt casatoriti si din cnd n cnd sunt invitat sa dejunez la ei. Cnd
suntem mpreuna, ncep sa ma simt ceva mai relaxat.
Nu stiu de unde mi se trage suspiciunea asta. Tatal meu a murit
cnd eu aveam numai trei ani, iar mama s-a recasatorit cu un barbat
care nu prea ma agrea. Deseori mama i tinea lui partea. Psihotera-
peutul Itleu mi-a spus ca este posibil ca n acea perioada sa-mi fi pier-
dut ncrederea n ceilalti si de atunci safi persistat. Dar eu mai stiu
ca tatal meu bun avea reputatia unui om solitar ;;i banuitor.
Daniel are sansa de a-si fi constientizat ntructva tulbura-
rea. Si nu ncape ndoiala ca, urmnd o psihoterapie, va pu-
tea progresa.
43
De fapt, el vadeste suspiciune si susceptibilitate, dar mult
:Ilai putina rigiditate; nu se ncrede n ceilalti, dar nici n sine
nsusi, nu pare sa aiba o prea mare stima fata de sine. Suspi-
ciune, susceptibilitate, tristete adnca: el are toate trasaturile
personalitatilor senzitive4 o forma mai discreta a paranoiei. De
multa vreme psihiatrii au banuit ca, n cazul acestor persona-
litati senzitive, la originea impresiei pe care o au de a se simti
amenintate de ceilalti se afla sentimentul propriei neputinte.
Banuitoare, susceptibile - ca si paranoicii de altminteri -
aceste personalitati senzitive au o proasta imagine n privinta
propriei persoane. Sunt triste si, n fata celorlalti, se simt vul-
nerabile.
Paranoia senzitiva a fost descrisa la nceputal secolului sub
numele de "delirul guvemantelor engleze", caci aceste guver-
nante, "fete batrne" cel mai adesea, din punct de vedere so-
cial izolate ntr-o tara straina, fara a fi ntotdeauna bine trata-
te, pe ct se pare, dezvoltau, pe un fond depresiv, idei de
persecutie.
Personalitatile senzitive sunt mult mai des ntlnite dect
paranoicii agresivi. Si dumneavoastra cunoasteti asemenea
persoane, ca si Philippe, care lucreaza n domeniul asigurari-
lor si care este pus n sihlatia de a se confrunta cu o asemenea
personalitate, ntruchipata de Marie-Claire - secretara sa.
Dintr-un anume punct de vedere, Marie-Claire este o secretara
excelenta. Este punctuala, disciplinata, preocupata safaca totul bine.
Dar relatia Cli ea este extrem de dificila. Daca-i faci o observatie, din
pricina linei gre?eli comise atunci cnd a dactilografiat ceva, ?i ia
de ndata un aer jignit ?i este furioasa pe mine. Odata am ncercat
sa-i explic ca erafiresc sa-i atrag atentia asupra gre?elilor sale (rare,
de altminteri), ?i ca nu trebuie sa mi-o ia n nume de rau. A izbuc-
nit n hohote de plns, repro?ndu-mi ca nu fac altceva dect sa o
critic ?i ca eu eram cel ce o /'npingea sa faca gre?eli, suprasolici-
tnd-o. Nu-mi venea sa cred ca poate face o asemenea drama. Apoi
lucrurile s-au mai lini?tit ?i eu am ncercat sa glumesc putin pe sea-
ma incidentului aceluia. Chipul i s-a ntunecat.
4 E. Kretschmer, Pamnoi'a el Sensibilite, Paris, PUP, 1989.
44
Ct pri'ue)'te relatiile cu colegele ei, lucrurile nu stau Ctll)'i de
putin mai bine. Acestea mi spun cii Marie-Claire se supiirii din pri-
cina unor glume nevinovate )'i cii nici nu mai vrea sii dejuneze cu
ele. Cnd Marie-Claire mi giise)'.te vreun dosar, )'i acuzii dendatii
colegele cii l-ar fi riitiicit. nsii cnd i se dovede)'te cii s-a n)'elat, se
sinzte jignitii )'i stii mbufnatii zile n )iir. De altminteri, ve)inic este
tristii )ii nchisii n ea )ii uneori observ cii abia )ii retine lacrimile, Lu-
creazii extrem de bine, dar aii putea oare sii o piistrez n aceste con-
ditii?
Azi este stiut ca n cazul personalitatilor senzitive se poa-
te obtine o ameliorare a starii lor gratie unui tratament anti-
depresiv, nsotit adesea de o psihoterapie. Si este tocmai ceea
ce a facut si Marie-Claire. N-a devenit o persoana vesela si des-
chisa, dar ncetul cu ncetul a ncetat de a se simti tensionata
si a acceptat cu mai multa usurinta criticile.
Vedem, asadar, ca personalitatile paranoice, cel mai adesea
atunci cnd survine un esec, se pot decide singure sa ceara aju-
torul unui medic si l pot si primi sub diferite forme.
NU SUNTEM CU TOTII PARANOICI?
nainte de a-mi tine primul curs, am avut un trac teribil. Era un
amfiteatru de vreo patru sute de persoane, iar mie nu mi se mai n-
tmplase sii vorbesc n fata attor oameni. Primele minute au fost
penibile: minile mi tremurau, aveam spasme n gt, dar cursul fu-
sese att de bine pregiitit, nct cuvintele parcii se legau singure, iar
studentii erau atenti. Am devenit ceva mai calm. Dar, la un moment
dat, am viizut cum n al treilea )'ir de bilnci, douii studente )iu)'oteau,
iar una dintre ele a nceput sii rdii. Primul meu gnd afost: "Rd
de mine! Au viizut cii am trac!"
Alain, care este asistent universitar, ne descrie aici o expe-
rienta mpartasita de toti cei care s-au aflat n fata unui public:
profesori, conferentiari si, n general, oricine este pus n situa-
tia de a lua cuvntul n fata unui grup. Cnd n asistenta se
rde, primul lucru la care ne gndim este ca noi suntem obiec-
tul acestei ilaritati. Trebuie sa ai o anume deprindere a cuvn-
45
:arii n public ca sa te poti gndi ~i la alte ipoteze precum: "~i
5?un un banc bun", "vorbesc de conferentiarul anterior", "rd
le altcineva". Aceasta nseamna ca orice orator este paranoic?
:\u, aceasta nseamna doar ca, atunci cnd suntem ntr-o situa-
:ie stresanta, n care miza este mare (n cazul de fata, sa str-
ne~ti interesul auditoriului), avem tendinta de a percepe ceea
ce ne nconjoara drept amenintator ~i de a da interpretari ostile.
Necunoscutul ~i neobi~nuitul, de asemenea, ne pot deter-
='1inasa ne gndim la cea mai grava ipoteza. Calatoria ntr-o
~ara straina, a carei limba n-o cunoa~tem, ne poate alimenta
nencrederea. Dar, la urma urmei, un strop n plus de nencre-
dere nu este oare preferabila naivitatii?
POATE FI FOLOSITOARE PARANOIA?
Potrivit psihologilor evolutioni~ti, daca anumite tipuri de
personalitate s-au transmis de-a lungul generatiilor pna n
zilele noastre, este tocmai pentru ca aceste tipuri au fost selec-
tate din punct de vedere genetic, pe parcursul evolutiei, caci
erau prielnice supravietuirii ~i reproducerii. Ct prive~te pa-
ranoia, aceasta ipoteza nu ~ocheaza; gratie nencrederii, nu
poti fi luat prin surprindere de du~mani, poti evita capcanele
~i tradarile, prin urmare, cresc ~ansele de supravietuire. Ct
prive~te rigiditatea, uneori ea ngaduie sa se parvina la statu-
tul de ~ef, mai cu seama ntr-un mediu care nu se schimba
prea mult de-a lungul unei vieti, cum a ~i fost cazul stramo~i-
lor no~tri, acum mii de ani. Caci prea multa flexibilitate poa-
te face sa te la~i dominat de cei mai autoritari (~i, n a~a-zise-
le societati primitive, sa ai mai putine sotii, deci ~i mai putini
urma:;;i). Pe de alta parte, un exces de nencredere te poate m-
piedica sa-ti gase~ti aliati, sa lucrezi n colaborare, iar mult
prea multa rigiditate te poate stingheri n adaptarea la un me-
diu n continua prefacere, precum cel al societatilor noastre
moderne.
Putina paranoia poate fi folositoare n urmatoarele mpre-
jurari:
46
Franc;ois Lelord si Christophe Andre
- cnd trebuie sa stii sa fii inflexibil n aplicarea legii (po-
litist, judecator, functionar public).
- cnd trebuie sa stii cum sa-ti aperi drepturile ntr-un con-
flict, fie un conflict cu administratia, fie cu proprietarul unui
garaj.
- cnd trebuie sa faci fata unor adversari posibil vicleni ori
primejdiosi (sa lucrezi n politie, la vama, n cadrul serviciilor
antitero sau faci afaceri ntr-o tara al carei echilibru este insta-
bil).
Nu afirmam ca toti cei care lucreaza n aceste domenii ar
fi paranoici, ceea ce nu este adevarat, ci ca anumite trasaturi
ale paranoiei, bine domina te, pot fi utile n cazul n care aveti
acest gen de activitate. Sa-I ascultam pe Yves, de pilda, patru-
zeci si doi de ani, vorbindu-ne despre domnul A., presedinte-
le asociatiei coproprietarilor din imobilul sau.
Pentru prima oara am devenit proprietarul apartamentului meu
cu trei ani n urma, tJi de atunci am nceput sa merg la ntrunirile
coproprietarilor. PretJedintele nostru este domnul A., reales mereu,
fost patron, acum pensionar. Este un om plin de energie, autoritar,
n preajma caruia nu te prea simti n largul tau, cel putin cnd l
vezi pentru prima oara. Dar nu putem dect sa ne felicitam ca-I
avem ca reprezentant. EI este cel ce a descoperit ca primul comitet
savrtJise unele nereguli de gestiune tJi a adus dovezile cu o aseme-
nea fermitate, potrivit procedurilor, nct comitetul afost nevoit sa
demisioneze. Comitetul proaspat ales trebuie sa ia seama!
Apoi a numit un expert care a descoperit ca un antreprenor a ca-
rui obligatie era renovarea imobilului savrtJise tJiel abateri tJi ntoc-
mise facturi pentru servicii ce nu fusesera prestate. A urmat o alta
plngere, iar antreprenorul afost att de mitJcat de convingerea de
care era patruns pretJedintele nostru, nct a preferat un aranjament
financiar tJi reparatii imediate, dect sa ajunga la tribunal.
Ultimul episod: cineva vrea sa construiasca un imobil cu opt eta-
je pe locul unei mai vechi gradini din apropierea imobilului nostru,
ceea ce ar acoperi vederea tJiar lua lumina multor apartamente. De
ndata donmul A. a nceput o procedura judiciara tJi este pe punctul
de a obtine anularea autorizatiei de constructie. I cunosc pe avoca-
tul nsarcinat cu aceasta problema, este un prieten care mi poves-
47
'e$te ca este nevoit sa reciteasca jurisprudenta cu o deosebita aten-
~ie,caci pre;;edintele nostru s-a cufundat cu atta ardoare n studiul
.ireptului imobiliar, nct a sfr;;it prin a cunoa;;te unele detalii mai
!;ine dect el.
Pe de alta parte, cu noi este extrem de binevoitor, vizibil ncn-
fat de rolul lui de aparator pe care noi i-l recunoa;;tem bucuro;;i. Evi-
.'lent, nimanui nu-i trece prin minte sa-I contrazica.
Acest exemplu constituie o demonstratie vie a utilitatii so-
ciale a personalitatilor usor paranoice, ori de cte ori la mijloc
este o cauza ce trebuie aparata, sau un drept ce se cere respec-
tat.
CND PARANOIA DEVINE MALADIE
ntre personalitatile putin susceptibile si rigide care de-a-
bia daca pot fi numite paranoice, personalitatile paranoice pe
care tocmai vi le-am zugravit si adevaratele delire de perse-
cutie n care bolnavii pun cap la cap fragmente disparate siisi
inchipuie ca mpotriva lor se urzeste un complot exista o n-
treaga gama de forme intermediare.
Adelei, cincizeci ;;i trei de ani, celibatara, i-a intrat n cap ca pro-
prietarul imobilului n care locuie;;te ea, o mare companie de asigu-
rari, voia sa o determine sa-$i paraseasca locuinta pentru a pretinde
o chirie mai mare de la noul locatar. ncetul cu ncetul, tot ceea ce
observa n imobil devenea un indiciu al faptului ca dorinta respec-
tivei companii era de a o face sa plece.
Lucratorii n uniforme albastre lnga lift? Fara ndoiala, erau
.1colopentru a-i urmari ie$irile $i venirile. Exista grafitti pe palier?
Amenintari pentru a o nspaimnta. Functionarul venit cu porta-
reasa n lipsa ei, sa-i verifice contorul? Trebuie sa-i fi instalat micro-
.toane. Adela i-a interzis portaresei sa mai vina n lipsa ei $i $i-a luat
cheile napoi. Dar era din ce n ce mai ncredintata ca, atunci cnd
nu era acasa, intrau necunoscuti la ea, caci de fiecare data era con-
vinsa ca unele obiecte fusesera mutate de la locul lor.
Convingerea ca era supravegheata $i urmarita cu nver$unare i
indusese o asemenea angoasa, nct nici nu mai dormea noaptea as-
48
cultnd orice zgomot din imobiL parndu-i-se suspect pna si clipo-
citul apei din conducte. Atunci s-a dus sa consulte un psihiatru,
pentru a-i cere sonmifere. Acesta i-a stabilit diagnosticul si i-a pre-
scris un tratament care afacut ca delirul Adelei sa dispara n cte-
va saptamni. Dar vindecarea deplina afost obtinuta atunci cnd,
la sugestia psihiatrului ei, a cerut o ntrevedere la birourile respec-
tivei companii de asigurari, pentru a discuta o chestiune privind
obligatiile de coproprietar si atunci a realizat ca,fata de propria per-
soana, nu era nici urma de ostilitate.
n acest exemplu, Adela a depasit att stadiul nencrederii
excesive, ct si pe cel al interpretarii eronate, cnd si imagina
un complot neverosimil; si acesta este un delir de persecutie. Lu-
cru surprinzator, aceste deliruri spectaculoase dispar adesea
sub tratament, mai repede dect trasaturile personalitatii pa-
ran01ce.
DOCTORE, SI MEDICAMENTELE?
Rareori se ntmpla ca personalitatile paranoice sa ceara
un tratament, caci se considera perfect normale. Totusi, atunci
cnd intra n conflict cu altii, ori se simt abandona te, li se poa-
te ntmpla fie sa faca o depresie, fie sa simta nevoia de a
vorbi. Si, adesea, acesta este contextul n care oamenii vin sa
ceara ajutorul unui medic, generalist sau psihiatru. Tratamen-
tul unui paranoic constituie o adevarata sfidare, caci prima
conditie pentru a veni n sprijinul paci~ntului este de a-i in-
spira ncredere, n timp ce ncrederea este tocmai ceea ce aces-
ta acorda mai greu.
Ct priveste medicamentele, sunt doua tipuri care si va-
desc o anumita eficacitate n perioadele de criza: neurolepti-
cele si antidepresivele. Neurolepticele sunt utilizate de mai
mult timp. Acestea sunt adevaratele "antidelirante", care pot
atenua sau pot face sa dispara ideile de persecutie si unele idei
ale paranoicilor agresivi. Dar cum neurolepticile au si o serie
de inconveniente, tratamentul trebuie supravegheat cu stric-
tete de catre medic.
49
1-
1,
:-
'-
1,
d
II
a
a
a
:i
a
a
a
1
,t
'1
e
Ct priveste antidepresivele, acestea pot ajuta personalita-
tile senzitive sa fie ceva mai optimiste si, prin urmare, sa se
simta mai putin vulnerabile. Oricarui psihiatru i vin n min-
te cazuri de personalitati senzitive, uneori chiar usor deliran-
te, ale caror tulburari au disparut complet n urma unui trata-
ment alcatuit adesea dintr-o combinatie de un neuroleptic n
doze reduse si un antidepresiv. Dar se ntmpla si ca unii pa-
ranoici sa ramna neschimbati, n ciuda oricarei medicatii ori
a psihoterapiei.
Personalitatile paranoice n filme si n literatura
El de Bunuel (1952) reprezinta un autentic sindrom clinic
al paranoiei n domeniul vietii amoroase. Francisco, un pro-
prietar :;.nexicannstarit, se ndragosteste de o tnara fru-
moasa. Impreuna, pleaca n luna de miere. Dar banuim ca
lucrurile vor lua o turnura neplacuta atunci cnd, n noap-
tea nuntii, el se apropie de sotia sa pentru a o saruta, ea n-
chide ochii si de ndata l aude ntrebnd: "La cine te gn-
desti?"
n Revolta de pe Caine de Eduard Dmytryk (1954), film tur-
nat dupa romanul lui Herman Wouk, Humphrey Bogart
joaca rolul unui sfsietor personaj paranoic, comandant de
vas autoritar si incompetent, care si exaspereaza echipajul
si sfrseste prin a trezi n jurul lui chiar ura pe care o sus-
pecta.
In capodopera lui Stanley Kubrick, Doctor Falamour
(1963) generalul Ripper, jucat de George C. Scott, se do-
vedeste un veritabil paranoic, inflexibil si plin de ncre-
dere n sine. Ferm convins ca sovieticii i "otraveau flui-
deIe corporale", declanseaza al treilea razboi mondial.
(Speram ca responsabilii fortelor nucleare sunt supusi
testelor de aptitudini.)
n Diabolic scriitorul englez Evelyn Waugh ne descrie o expe-
rienta paranoica deliranta. Aflat ntr-o croaziera pe un pache-
bot, aude echipajul si pasagerii ponegrindu-l fara ncetare, n-
tr-un crescendo de halucinatii din ce n ce mai terifiante.
50
Franc;ois Lelord ~i Christophe Andre
CUM SA NE PURTAM CU PARANOICII?
Recomandabil
Sa va exprimati limpede motivele si intentiile
Paranoicul va avea mereu tendinta de a-~i imagina ca vreti
sa-i faceti rau. Prin urmare, nu trebuie sa-i dati "indicii" care
i-ar confirma suspiciunile. Cel mai bun mijloc este de a comu-
nica cu acesta ntr-un mod ct mai putin echivoc cu putinta.
Mesajele voastre nu trebuie sa lase nici cel mai mic loc inter-
pretarii. Daca trebuie sa-I criticati, fiti limpede, ferm, clar.
Spuneti-i: ,,I-ai cerut patronului sa-ti ncredinteze acest do-
sar, fara sa ma 11~tiintezi~i aceasta ma supara. Data viitoare
as prefera sa vorbe~ti mai nti cu mine." (Descrieri precise ale
comportamentului. )
Nu-i spuneti: "Nu mai merge asa. Nu se mai poate lucra cu
tine. Daca vei avea probleme, nu te bizui pe mine." (Critici
evazive si amenintatoare.)
Astfel, Hru~ciov a supravietuit mai multi ani n imediata
apropiere a lui Stalin, sub conducerea caruia jumatate din
membrii Partidului Comunist al Uniunii Sovietice au fost exe-
cutati ori deportati. Potrivit istoricului american Robert Con-
quest5, motivul ar fi acela ca Hrusciov aparea n ochii condu-
catorului naiv si sincer. Fata rotunda si privirea asa-zis naiva,
de "taran rus cumsecade", pare sa-I fi avantajat.
Sa respectati convenientele cu scrupulozitate
ntr-o zi, unul din prietenii nostri afost prezentat n acelasi tirnp
mai multor persoane, cu prilejul unei ntruniri profesionale. Acesta
a nceput sa strnga mini si, mai mult dintr-o usoara eroare de sin-
cronizare dect din impolitete, si ndrepta privirea catre urmatoa-
rea persoana, n timp ce nca mai strngea mna celei anterioare.
Aceasta, o personalitate paranoica, a dedus imediat ca acel prieten
si-a ntors privirea dinadins si ca n felul acesta voia sa-i arate dis-
pretul si, astfel, ntre cei doi a nceput o relatie tensionata.
5 R. Conquest, ap. cit., p. 217.
51
Orice eroare de eticheta pe care o comiteti risca sa fie con-
~~derata drept semn al dispretului sau drept batjocura. Prin
zmare, daca aveti de-a face cu un paranoic, fiti de o politete
reglementara"; nu-l lasati sa a;;tepte, raspundeti de ndata
::lesajelor lui, fiti cu bagare de seama la formulele de curtoa-
zie, fiti atent cnd l prezentati altcuiva, feriti-va sa-I ntreru-
?eti cnd vorbe;;te (doar daca este absolut necesar).
Atentie! Nu este vorba sa deveniti servili sau excesiv de binevoi-
~)ri: antenele hipersensibile ale paranoicului vor detecta lipsa
':oastra de sinceritate ;;i de ndata veti fi suspectati ca ncercati
sa-i adormiti nencrederea pentru a va deda cine stie carei fap-
:e rele.
Sa mentineti un contact regulat cu el (ea)
Fiind bine cunoscute tensiunile extreme pe care le prile-
juieste frecventarea paranoicilor, adesea este teribil de ispi-
titor sa-i evitati pe ct posibil, sau sa ncercati sa nu-i mai ve-
deti deloc. Si daca este este vorba de o persoana de care va
puteti distanta fara parere de rau, nu ezitati sa o faceti. Dar
se poate ntmpla ca, prin forta mprejurarilor, contactul cu
un paranoic sa devina inevitabil, fie acesta patron, vecin, co-
leg, ruda. Pna sa va mutati ori sa va schimbati locul de
munca, totu;;i veti fi nevoit sa ncercati sa le faceti fata. n
acest caz, strategia care consta n a te tine de o parte nu este
neaparat ;;i cea mai potrivita. Sa o ascultam pe Lise, cincizeci
si doi de ani, care, mpreuna cu sotul ei, a cumparat o casa
la tara.
Cnd ne-am cumparat casa la tara, nici nu ne-a trecut prin min-
te ca vecinul nostru ar avea un asemenea caracter dificil. Fost agri-
cultor, locuia cu sotia lui, ntr-o casuta din apropierea vechii lorfer-
me. Chiar din momentul n care am nceput amenajarile, a venit sa
se plnga ca un camion cu pietri?, care venise la solicitarea noas-
tra, lasase o urma pe peluza lor. Am fost u?or uimiti de ostilitatea
din glasul lui ?i de ndata am ncercat sa mai des tindem atmosfera,
ntmpinndu-l cordial ?i cerndu-i scuze; dar el a ramas lafel de
nenduplecat. L-am nsotit, pentru a vedea stricaciunile pricinuite
de camion. Era de-a dreptul ridicol. Pe un colt al peluzei, pe o su-
52
Fran~ois Lelord s;iChristophe Andre
prafata nu mai mare de o palma, ntr-adevar era vizibila urma unui
caucIUc.
Sa vii sa faci o tragedie pentru atta lucru! Eram gata-gata sa
izbucnesc n rs, dar sotul meu mi-a facut semn sa ma abtin ~i s-a
aplecat sa se uite la urma lasata de roata camion ului, ca ~i cnd ar
fi fost vorba de o stricaciune considerabila. Apoi, i-a propus vecinu-
lui nostru sa estimeze suma care i-ar fi fost necesara pentru a refa-
ce peluza. Acesta a parut surprins, a mormait ca se va gndi la aceas-
ta ~i a plecat fara nici un alt cuvnt. Dupa aceea, sotul meu mi-a
explicat ca si daduse seama imediat ca vecinul nostru era un "pa-
rano" ~i ca nu trebuia contrazis din capul locului.
Dupa un prim contact neplacut, ne-am propus sa ne evitam sis-
tematic vecinul, cautnd nainte de a ie~i ca acesta sa nu fie cumva
pe afara ~i alegnd acele ore la care el nu era acasa. Eroare! Era aco-
lo de fiecare data ~i ne arunca priviri din ce n ce mai veninoase.
Odata, eram n gradina cu ni~te prieteni pe care i invitasem sa
dejuneze cu noi. Vecinul nostru a aparut iar, ca sa se plnga de zgo-
motul infernal pe care l faceam.
Dupa cele doua incidente, ne-am gndit mult: sa vindem casa
nainte ca lucrurile sa se nrautateasca, sau sa ncercam sa aplanam
situatia? Am optat pentru a doua varianta. Numai ca de asta data
ne-am decis sa ie~im la acele ore la care vecinul era prin preajma. Tot
ncruci~ndu-ne cu el, am nceput sa ne saluti/m, sa schimbam c-
teva cuvinte despre vreme, despre gradinile noastre. Eu m-am m-
prietenit cu sotia lui, care mi parea timida ~i supusa. Vorbim despre
copiii no~tri, de nepoti ... iar ea pare ncntata ca ~i-a gasit pe cine-
va cu care poate vorbi.
ncetul cu ncetul, vecinul nostru pare sa se mai fi destins. N-a
mai fost alt incident. Iar noi continuam sa mentinem un contact re-
gulat cu ei, iar conversatiile noastre sunt pe teme neutre. Deunazi,
cum fusese la vnatoare, foarte grav, a venit sa ne aduca un iepure.
Acest exemplu arata necesitatea unui contact regulat, dar
nu prea apropiat totus;i, cu un paranoic aflat n preajma voas-
tra. Daca l evitati sistematic, paranoicul va crede ca l dispre-
tuiti, sau ca va amuzati pe seama lui; ca n exemplul prece-
dent. S-ar putea spune ca acest fost agricultor, us;oy paranoic,
avea tendinta de a-si imagina ca oras;enii cu dare de mna l
53
Jispretuiau. Iar evitndu-l, Lisa si sotul ei i confirmau aceas-
~a ipoteza.
Un paranoic pe care l evitati ar putea chiar crede ca unel-
:iti mpotriva lui sau ca va ndepartati repede tocmai pentru
ca va este teama de represaliile din partea lui, dupa raul pe
care l-ati facut si pe care el nca nu l-a descoperit. De pilda,
~ocmai l-a dojenit seful lui; nsa dumneavoastra l evitati de
cteva saptamni; deci dumneavoastra sunteti cel care l-a vor-
-::tit de rau sefului. Absenta dumneavoastra i va da libertatea
de a gndi n voie la intentiile dumneavoastra rauvoitoare n
ceea ce-l priveste. n timp ce un contact firesc, regulat, n ca-
drul caruia dumneavoastra respectati uzantele si nu va aratati
ostil sau nelinistit, l va face ca, din cnd n cnd, sa-si repu-
na la punct parerea despre dumneavoastra si va mai tempera
elanurile imaginatiei sale.
Sa faceti referiri la legi si la regulamente
Paranoicul se considera o persoana care respecta legea, care
nu vrea dect dreptatea, ca si dictatorii paranoici, care ntotdea-
una cred ca actioneaza pentru binele poporului lor, chiar si
atunci cnd l extermina, pentru a-l salva fie de la decadenta,
ne de la impuritate. Majoritatea paranoicilor resimt o anume
fascinatie pentru legi si regulamente, iar scrisorile lor au dese-
ori un aspect juridic, argumentatia propriei lor pozitii fiind jus-
ta si pe puncte. Procedura juridica exercita asupra lor o puterni-
ca atractie. Iar avocatilor le este bine cunoscut acest gen de
clienti, gata oricnd sa intenteze o actiune n justitie pentru o
cauza ce nu merita osteneala s;icare nu precupetesc timp s;ibani
pentru ceva ce, la urma urmei, contravine propriilor interese.
Daca faptul de a se simti nvins de un alt ins l face pe pa-
ranoic furibund, n schimb el se va nclina n fata unei institu-
tii, legi sau regulament (cu exceptia situatiei n care conside-
ra ca al sau caz nu este similar celui din regulament). Iata un
rapt surprinzator: dintre membrii partidului comunist, redus
drastic ca urmare a unor epurari masive, un grup a fost totus;i
crutat de Stalin: cei care fusesera membri ai Dumei, adunarea
parlamentara, din ultimii ani a tarului!
54
Fran<;ois Lelord ~i Christophe Andre
Dar, atentie, paranoicul, fascinat de tot ce tine de juridic,
adesea cunoa~te mult mai bine dect voi legile ~i regulamen-
tele ~i va ~ti sa le foloseasca n propriul avantaj. nainte de a
va aventura pe acest tarm, luati-va precautii, nu va angajati
n ceva de care nu sUllteti siguri, ~i, mai ales, nainte de toate,
consultati un specialist din respectivul domeniu.
Sa le lasati unele mici victorii, dar gndi ti-va bine care
Ca noi toti, paranoicul are nevoie de succese mai mari ori
mai nsemnate, pentru a-~i mentine echilibrul. Daca dumnea-
voastra l privati cu totul de aceste succese, riscati sa-i ampli-
ficati furia. Este important sa ~titi sa-i cedati n ceea ce vi se
pare neesential, dar stabilind totu~i o limita, pentru a nu ceda
n ceea ce este esential. La lucru, lasati-va colegul paranoic
sa-~i atribuie prerogativele care considera el ca-i revin de
drept, iar voi gnditi-va ca aceasta nu va prejudiciaza cu ni-
mic. n schimb, de ndata ce paranoicul trece dincolo de gra-
nita pe care ati trasat-o, aratati-va coltii.
Un pacient paranoic prinsese un mare necaz pe medicul sau ge-
neralist, caci considerase ca nu fusese bine ngrijit. ntrevederile lor
devenisera doar un monolog agresiv ~i plin de injurii, pe care medi-
cul nu-l mai putea stavili. ntr-o buna zi acesta i-a facut cunoscut
pacientului sau ca din acel moment refuza sa-l mai primeasca. Pa-
cientul, fii mai furios, a nceput sa l tot hartuiasca pe medic cu me-
saje ~i telefoane tot mai violente. Medicul, dupa ce afost sfatuit, i-a
propus bolnavului sa-l revada, dar cu conditia ca amndoi sa sem-
neze un contract ce stabilea ndatoririle fiecaruia dintre ei fii care
stipula ca medicul avea dreptul de a sista ntrevederile n cazul n
care pacientul redevenea agresiv. Pacientul paranoic a acceptat, dar
dupa ce solicitase ca anumite clauze ale contractului safie reformu-
late. Consultatiile au renceput, mentinndu-se nsa la un nivel de
tensiune acceptabil. (ntre timp, pacientul paranoic fii gasise un alt
adversar n persoana proprietarului sau.)
Sa va cautati aliati n alta parte
A te confrunta cu un paranoic la lucru sau n viata perso-
nala, este adesea o situatie frustranta, istovitoare, chiar primej-
55
l-
a
;i
)
-,
'i
e
a
c
2
l'
iioasa wleori. La cei din jur poti afla sprijin, ncurajare, sfa-
:uri, mai ales daca si ei se confrunta cu acelasi paranoic. Acest
~ucru e valabil mai cu seama n lumea afacerilor. Totusi, sa nu
iti prea surprinsi daca altii se vor arata reticenti n a va acor-
da sprijinul lor, ca n cazul lui Jean-Marie, cadru administra-
:iv ntr-o colectivitate teritoriala.
Sunt luni de zile de cnd sunt n conflict cu Marcel, mai bine zis
je cnd el a prins necaz pe mine, iar motivul nu-mi este cunoscut.
Totu~i, cred ca-1~tiu: sunt mai tnar, am o diploma, iar cei de la alte
.tepartamente ma apreciaza mai mult. Dar, ieri dimineata am gasit,
-,dusa chiar de Marcel, o copie a unei scrisori adresate ~efului nos-
tru. Citind-o, am nlemnit! Marcel facea o lunga lista a tuturor ac-
telor necinstite pe care, chipurile, le-a~fi comis la adresa lui; eu mo-
ilopolizasem secretara noastra comuna, ca ea sa nu mai aiba timp
sa-i dactilografieze ~i lui lucrarile, ncercasem sa-i fur ideile ca sa le
prezint ca apartinndu-mi, l vorbisem de rau reprezentantilor mu-
nicipalitatii, pentru ca ace~tia sa nu i se mai adreseze ~i lui ~i, n fi-
nal, ca a~fi facut haz pe seama lui laolalta cu alti colegi mai tineri,
pentru a-l desconsidera.
Am simtit furia crescnd n mine. Stiam ca nu era nici un
graunte de adevar n tot ce scrisese: fire~te, i dadeam de lucru se-
cretarei, dar nu n ideea de a o monopoliza. Si nici nu-l vorbisem
de rau, tinnd cont de situatia care oricum era complicata, ~i nici
n-am rs pe seama lui vreodata, ci, mai degraba, mi venea sa ma
cert cu el. Dupa furie, m-a cuprins nelini~tea: ~tiam ca nimic din
ceea ce scria el nu era adevarat, dar scrisoarea adresata ~efului era
teribil de bine ticluita, scrisa ntr-un stil juridic ~iparea convin-
gatoare.
Numaidect i-am cerut patronului o ntrevedere ~i acesta mi-a
acordat-o. Am nceput prin a-i explica propriul meu punct de vede-
re, caci scrisoarea continea punctul de vedere al lui Marcel. Spre ma-
rea mea surpriza, m-a ascultat cu un aer plictisit, obosit aproape ~i
n loc de a-mi spune care i este parerea, mi-a recomandat, pur ~i
simplu, sa evit orice conflicte cu Marcel.
Eram deceptionat. Am vorbit despre aceasta cu un alt coleg care
mi-a explicat ca acela~i patron, cu ctiva ani n urma, voise sa-I
transfere pe Marcel n alta parte. Numai ca Marcel mobilizase nu-
56
Frans;ois Lelord ?i Christophe Andre
maidect sindicatele, trimisese o scrisoare ziamlui local, ameninta-
se ca se va plnge la consiliul de conciliere a conflictelor de 71nll1ca,
obtinuse chiar interventia deputatului local. ~i pusese la punct un
dosar clar ~i convingator, ca ~i scrisoarea pe care tocmai o citisem.
Directiunea preferase sa renunte dect sa dea na~tere unui conflict
interminabil.
Acest exemplu va va ajuta sa ntelegeti de ce atunci cnd
este vorba de un paranoic, ceilalti nu va vor ajuta ntotdea-
una; daca au avut experiente dureroase, uneori, le va dis-
place gndul de a se ntoarce pe cmpul de lupta pentru a
va apara.
N erecomandabil
Sa renunti la a lamuri nentelegerile
Cum personalitatile paranoice sunt obositoare ?i deseori
frustrante, dupa o nentelegere te poti simti tentat sa renunti
sa te explici n fata lor, considernd ca, la urma urmei, este
vna lor ?i ele trebuie sa clarifice lucrurile. Dar aceasta pozitie
este discutabila dn doua motive:
- n propriul vostru nteres, daca exista o ?ansa de a clari-
fica nentelegerea, de ce n-ati ncerca?
- dntr-un punct de vedere etic, sa lla?i pe celalalt sa per-
siste n gre?eala nseamna sa-i refuzi orice ?ansa de a se schim-
ba, de a-?i reconsidera viziunea pesimista asupra relatiilor
umane.
Roger mi este prieten de multa vreme, ne poveste~te Patrick, pa-
truzeci ~i trei de ani, cadru din domeniul bancar, dar sa-I vad prea
des este obositor cteodata, caci este mult prea susceptibil. De cnd
l ~tiu este a~a. De altminteri, este un tip generos, loial ~i destul de
haios cnd este ceva mai destins.
Alaltaieri, cinam cu ni~te prieteni ~i, cum domnea buna dispo-
zitie, am nceput sa povestesc cum s-a certat Roger cu primul lui pa-
tron, pe vremea cnd abia l cunoscusem. Patronul era un batrn
plin de el, foarte grav, dar total depa~it, ~i Roger nu-i prea aratase
respectul pe care acesta l a~tepta. Povestea era destul de comica. Nu
aveam ctu~i de putin intentia de a rde de Roger, ci de a arata cum
57
f,
1
i
:meori lucrurile merg din ce n ce mai rau, mai ales cu un patron
::1reprinde necaz pe tine.
Mai trziu am observat ca ceilalti rdeml, dar ca Roger parea tare
:,mtrariat. Am schimbat repede subiectul, discutia s-a rensufletit,
dar Roger era destul de glacial cu mine. Cum stiu ca el considera ca
,11l facut o cariera mai buna dect a lui, am nteles ca el luase poves-
~ioaramea drept o ironie din partea unuia care se credea superior.
Am ezitat asupra atitudinii pe care s-o adapt. Binenteles ca pu-
feam sa trec totul sub tacere si sa las ca timpul sa-i stearga supara-
rea. Dar, dupa cum l stiam pe Rager, amintirea avea sa ramna vie
in mintea lui. Si atunci, m-am repezit dupa el, l-am strigat, pentru
c1-ispune ca bagasem de seama ca pavestioara mea l cam contra-
!'lase.
El a negat. N-am ncercat sa-I fac sa recunoasca, dar i-am spus
ca realizasem destul de trziu ca nu erau amintiri placute pentru el
si ca nu-mi dadea pace gndul ca l-am necajit. Mi-a raspuns ca nu
erau amintiri tocmai placute. De asta data i-am mai spus ca eu l
gaseam ridicol pe patron, nu pe el, si tocmai de aceea mi se paruse
istorioara vrednica de afi povestiM. A recunoscut si el ca, n toata
povestea asta, patronul era ntr-adevar ridicol. Am ncheiat zicn-
du-i ca poate gresisem strigndu-l, dar ca ideea de a lasa loc unei ne-
ntelegeri ma ~ortura. Rager mi-a raspuns ca ntre noi nu era nici o
nentelegere. In acea seara ramasese la fel de glacial, dar l-am mai
vazut de atunci si am simtit ca el se bucura sa ma revada.
Patrick ofera un bun exemplu n ce prive?te utilitate a n-
cercarii de a lamuri o nentelegere. De altminteri, el a respec-
tat doua reguli de aur, valabile n cazul unei personalitati u?or
"parano";
- a luat asupra lui ntreaga raspundere pentru acea nen-
telegere, n loc de a o arunca asupra prietenului sau;
- nu ?i-a silit prietenul sa recunoasca ca se suparase, caci
aceasta ar fi nsemnat sa-I faca sa recunoasca ?i ca gre?ise n
supararea lui.
n cele din urma, preocuparea lui Patrick de a lamuri aceas-
ta problema l-a ajutat cu siguranta pe Roger sa con?tientizeze
ca propriile simtaminte nu-i erau indiferente lui Patrick ?i ca
acesta nu-i putea fi "du?man".
58
Fran<;:oisLelord ?i Christophe Andn
Sa le atacati imaginea pe care o au despre sine
Prin ndrjire, aparenta lor rea-credinta (de fapt ei se con-
sidera de o desavr?ita buna-credinta, nu uitati), prin manie-
rele lor suparatoare, unii paranoici ne trezesc dorinta teribila
de a exploda ?i de a-i cople?i cu lll.Sulte.Dar este o tentatie ca-
reia ar fi mai bine sa-i rezistati. Aruncndu-Ie cuvinte care ra-
nesc, jignindu-i, faceti un serviciu nervilor dumneavoasti'a,
dar le veti spori violenta, dorinta de a va nVlll.ge, de a va do-
mina, ntarindu-i de altminteri n suspiciunile lor: da, i-ati urt
?i i-ati dispretuit de la bun nceput, aveau deci dreptate sa nu
aiba ncredere.
Deci, chiar daca explodati, ramne ti foarte "comportamen-
taI" n repro?urile voastre.
Cum sa va manifestati furia n fata unui paranoic
Spuneti-i: "M-am saturat de pretentiile tale", sau chiar "Ma
faci sa spun mereu acela?i lucru". n ambele cazuri dumnea-
voastra ati criticat comportamentul, nu persoana. De altfel, ex-
presia slll.Ceraa unei emotii puternice, uneori l-ar putea mis-
ca pe paranoic, facndu-1 sa con?tientizeze sinceritatea voastra.
Nu-i spuneti: "E?ti lUl.idiot!" sau "Ar trebui sa fi nchis!" sau
"Ar cam fi cazul sa te tratezi!", caci n aceste cazuri aduceti o
ofensa persoanei, ceea ce paranoicul va considera inadmisibil ?i
va trece de ndata la represalii disproportionate.
Sa comiteti greseli
La lucru, o data ce paranoicul va fi ncredlll.tat ca i slUl.teti
adversar, nu va pierde nici o ocazie pentru a ncerca sa va se-
catuiasca de vlaga. El va jubila la cea mai mica greseala, stn-
gacie, neatentie din partea voastra, caci n virtutea acestora va
va acuza sau va porni o procedura juridica mpotriva voastra.
Aratati vederii sale doar ceea ce este impecabil. Cnd apare
paranoicul, fiti asemenea unei maslll.arii bine unse.
Relatiile cu un paranoic constituie un exercitiu care se do-
vede?te bun, caci te ajuta sa cumpanesti mai bine vorbele si,
mai ales, sa nu spui prea multe.
S9
Sa-i brfiti, caci vor afla
Brfa, n general, prezinta o serie de avantaje: creeaza o
anume complicitate cu cel cu care vorbeste despre o persoana
absenta. Brfa duce la legarea unor prietenii. Brfa este un pa-
liativ si pentru nervi, caci i spui n soapta confidentului ceea
ce nu ai ndraznit a-i marturisi n fata unui adversar mai pu-
ternic ca tine. Brfirea patronului, de pilda.
Dar brfa are si o serie de neajunsuri: este o consolare mult
prea facila, care poate suprima dorinta de a-l infrunta deschis
pe cel pe care-l brfesti. Este preferabil sa-i spui deschis unui
coleg ceea ce te nemultumeste, dect sa clevetesti pe seama lui.
Sa brfesti un paranoic este ceva mai riscant. Cu hipersen-
sibilitatea n a detecta adversari ipotetici si cu dorinta de care
este stapnit de a-si confirma banuielile, paranoicul va sti n-
totdeauna, ntr-un fel sau altul, ca l-ati brfit. Cu att mai mult
cu ct cei ce va sunt potrivnici, cunoscndu-i putinta de a face
rau, l-ar putea monta mpotriva voastra, povestindu-i mai
mult sau mai putin denaturat, ceea ce ati spus despre el.
Sa discutati politica
Un alt domeniu n care se cuvine sa fiti prudent cu perso-
nalitatea paranoica: politica. Discutiile pe teme politice i fac
lesne pe oameni patimasi si, cnd parerile difera, conversatia
se poate schimba usor n controversa. Si nu ncape ndoiala ca
acesta este motivul pentru care codul bunelor maniere reco-
manda evitarea acestui subiect. De obicei, cnd ntr-un grup
se discuta despre politica si cnd se atinge un anume nivel de
tensiune ca urmare a divergentelor de opinii, convivii schim-
ba brusc subiectul sau se straduiesc sa gaseasca macar un
punct al problemei asupra caruia sa se puna de acord cu totii.
Fiecare este dispus sa puna capat controversei, pentru a nu
crea o atmosfera tensionata.
n schimb, o personalitate paranoica nu va proceda n acest
fel: pentru ea a nu-si apara propriile opinii pna la capat echi-
valeaza cu o nfrngere. Iar conversatia nu este dect o lupta
strnsa: de la o personalitate paranoica nu trebuie sa te astepti
la tentative de conciliere, ci, dimpotriva, la cele mai categori-
60
Fran<;,oisLelord ?i Christophe Andre
ce argumente. Cum personalitatile paranoice manifesta ade-
sea o atractie pentru pozitiile politice extreme (caracterizate
prin desemnarea unui dU9man rau intentionat 9i raSp1.illzator
de toate relele societatii ?i care trebuie pedepsit fara miIa6),
discutia pe teme politice se poate aprinde iute. Iata marturisi-
rile lui Damien, fost elev al unei 9coli de arhitectura.
Am pstrat legtura cu ctiva colegi de facultate si ne ntlnim
periodic. Prin anii saptezeci eram studenti si, ca multi alti tineri,
eram de stnga, unii dintre noi revendicndu-se de la \tIao ori de la
Enver Hodja. De atunci ns vrsta, ndatoririle familiale si profe-
sionale, venirea stngii la putere, ceea ce am aflat despre conducto-
rii pe care i admiram, caderea zidului din Berlin, toate acestea ne-au
mai temperat elanurile. Cei mai multi dintre noi au rmas de stn-
ga, dar de partea social-democratilor, mai degrab. Cu exceptia lui
Eric, care si-a pastrat neschimbate convingerile revolutionare de la
douzeci de ani.
Si aceasta ni s-ar fi prut o chestie simpatica, dar la Eric se ma-
nifesta ntr-o forma destul de greu de suportat ntr-o discutie. Cnd
abordam subiecte politice, Eric i tot da cu teoriile asupra necesita-
tii dictaturii proletariatului. Si devine cu att mai violent, cu ct
pare sa creada ca cel care este mai temperat ca el este fie un incon-
stient, care nu realizeaz suferintele poporului, fie un ticalos, care
nu se sinchiseste de ele si care, n cazul unei revolutii, n-ar trebui
s scape nepedepsit. Daca este contrazis se aprinde si aceasta pare
sa-i faca mare placere, controversa continua, dar degenereaz curnd
ntr-un monolog. Aceasta ne face sa nu mai vorbim de politica n
prezenta lui. De altminteri, este un tip de treaba, pe care te poti bi-
zui, dar este cazul sa o spunem, politica l face sa vada rosu n fata
ochilor.
Dar Eric nu este singurul cu care nu trebuie sa discuti politica.
Avem un vecin, un pensionar. La prima vedere, pare un om ferme-
cator, are grija de casa noastra cnd suntem noi plecati, eu merg cu
el la pescuit deseori, iar sotia mea se ntelege bine cu sotia lui. n-
tr-o seara am avut proasta inspiratie de a-i invita la cina. Totul a
6 H.Y. Dicks, Les Meurtres collectifs, Paris, Calman-Levy & coli., "Les Ar-
chives en sciences saci ales", 1973, pp. 333-334.
61
-','5tbine pna n clipa n care discutia a ajuns ~i la politica. Sub ochii
:-';3tris-a schimbat: pna atunci fusese un musafir extrem de placut
5:-,brusc, aveam n fata un fanatic care, patruns de convingere, ne
:'xvlica ca tara se aiflan plin declin si ca tot raul venea dintr-un ex- " ,
~~3de democratie, ca nu erafiresc ca toata lumea sa aiba dreptul la
~'otsi ca Revolutia franceza chiar nu l-a prevazut, si ca doar oame- " ,
':ii culti ar trebui sa voteze. Am ncercat sa-I contrazicem mai nti
;'1 gluma, dar aveam sentimentul ca ne izbim de un zid. Dupa care
.c abordat teama emigrarii, amintind solutii demne de un stat tota-
Aar, dar eu am reu~it sa-I fac sa schimbe subiectul la timp, caci ve-
:ieam cum sotia mea era pe punctul de a exploda ~i ultimul luau pe
_-aremi-I doream era o cearta ntre vecini. Dar din acea seara, rela-
:iile noastre s-au racit.
Cele doua exemple precedente pun n lumina doua carac-
teristici ale personalitatii paranoice. n primul rnd, rigidita-
rea. Nici unul dintre interlocutori nu accepta sa-~i mai tempe-
reze modul n care ~i exprima opiniile, chiar n contextul unei
iiscutii amicale. Apoi, tendinta de a simplifica problemele po-
litice, desemnnd un du~man raspunzator de tot raul ~i care
merita sa fie aspru tratat. Concluzia: nainte de a discuta po-
litica, asigurati-va ca interlocutorul vostru poate accepta regu-
lile unei dezbateri n contradictoriu fara a-~i pierde sngele
rece. (Atentie, nu vrem sa spunem ca orice persoana care se
aprinde vorbind despre politica este paranoica!)
Sa deveniti si voi paranoici
Relatia cu un paranoic se aseamana uneori cu un scandal
care de-abia ncepe: unul din protagonisti, din gre~eala, l trn-
teste pe celalalt; acesta, ofensat, l mpinge cu brutalitate; pri-
mul, surprins si revoltat, riposteaza printr-o lovitura nca ~i
mai puternica, care l face pe celalalt sa-i dea un prim pumn
si meciul de box ncepe. Spectatorului sosit ntre timp i este
greu sa desluseasca "cine a nceput" acest taraboi.
Feriti-va sa ajungeti n aceea~i situatie, n fata unui para-
noic: uneori este de-ajuns sa iei putina distanta, sa-i la~i ceva
mai mult spatiu, chiar sa ncerci sincer sa lamure~ti o nente-
legere pentru a dezamorsa un conflict care plute~te n aer. Ba-
62
gati de seama sa nu reactionati si voi asemenea paranoicilor,
indignndu-va la culme, continund cearta din nimic, trecnd
la represalii disproportionate.
Dar aceasta nu este simplu, caci paranoicul este cauza at-
tor neplaceri si frustrari, iar mnia pe care ajungem sa o sim-
tim ne face din ce n ce mai inflexibili, pe buna dreptate, ba-
nuitori fata de cele mai nsemnate acte ale sale, gata sa
explodam la cea mai mica nentelegere. ntr-un anumit fel, pa-
ranoicul ne face si pe noi sa fim paranoici. La tara, n conflic-
tele care sfrsesc printr-o mpuscatura, faptasul nu este nea-
parat cel mai nebun dintre cei doi, ci, uneori, este acela care
fusese mpins la capatul rabdarii de un paranoic inflexibil.
n concluzie, constatam ca n paranoia exista diferite gra-
de si ca nu toate personalitatile paranoice merita repulsia ori
teama pe care ni le determina unii "paranoici de lupta", mo-
dele la scara redusa ale marilor dictatori.
n schimb, cu putin tact si prudenta s-ar putea evita o sea-
ma de conflicte cu persoanele ce prezinta trasaturi paranoice,
dar care sunt, dealtminteri, persoane ct se poate de agreabi-
le.
Cum sa ne purtam cu personalitatile paranoice
Recomandabil
Sa va exprimati limpede motivele si intentiile.
Sa respectati convenientele cu scrupulozitate.
Sa mentineti un contact regulat cu el (ea).
Sa faceti referiri la legi si la regulamente.
Sa le lasati unele mici victorii, dar gndi ti-va bine care.
Sa va cautati aliati n alta parte.
Nerecomandabil
Sa renuntati la a lamuri nentelegerile.
Sa le atacati imaginea pe care o au despre sine.
Sa comiteti greseli.
Sa le brfiti, caci vor afla.
Sa discutati politica.
Sa deveniti ~i voi paranoici.
63
Daca va este pef: schimbati locul de munca ori simulati ca
s'mteti angajati loiali.
Daca este cineva apropiat: apelati la un psiholog pentru a va
s:atui, a va ajuta.
Daca va este coleg sau colaborator: nainte de a merge mai de-
?arte, consultati un avocat bun. Apoi recititi acest capitol.
64
Aveti trasaturile unei personalitati paranoice?
I I ADEVARAT
! FALS
11. Nu-mi place sa se glumeasca pe
I
seama mea.
i
2. Deja am stricat definitiv relatiile
cu mai multe persoane, caci soco- team ca acestea nu se purtau cu
mine cum s-ar fi cuvenit.
3. Sunt sceptic(~)n privinta celor I
pe care toCmall-am cunoscut.
I
i
4. Se ntmpla adesea sa ai mai I
I
!
multi dusmani dect ti poti n-
chipui.
S. Cnd mi se ntmpla sa-i ncre-
dintez cuiva un secret, mi se face apoi teama ca acesta sa nu foloseasca mpotriva mea ceea ce i
marturisesc.
6. Mi se reproseaza ca as fi nencre-
I
zator(oare).
I
7. Pentru a o scoate la capat n via-I
I
ta, trebuie sa fii dur si inflexibil. 1
I
8.
Cnd cineva mi arata ca ma apre-
1
ciaza, eu ma gndesc ca nu vrea
dect sa obtina ceva de la mine.
9. Ma gndesc adesea la toti cei pe
care i-as pedepsi pentru faptele
I
lor.
10. Chestionarul acesta ma face sa
ma simt prost.
III
Personalitatile histrionice
I
ieu, pi Caroline am fost angajati la aceeapi ntreprindere,
cam n acelapi timp; amndoi aveam aceeapifunctie, deci
era firesc sa facem cunoptinta curnd, povestepte Bruno
(douazeci pi opt de ani), angajat al unei mari ntreprin-
.ieri. Caroline nu trecea neobservata: cnd am zarit-o ntia oara pe
_-!Lloar, era mbracata ntr-un deux-piece gri, al carui taior avea o li-
'!ie clasica, fusta nsa, impresionant de scurta, nu ascundea nici unei
'-,rivirifaptul ca avea picioare superbe. Totupi, cnd cineva i se adre-
:';1, Caroline capata un aer glacial, foarte profesional, business-like,
ceea ce contrasta vadit cu aspectul foarte sexy, ca ;;i cum nu ar fi
conptientizat ct era de provocatoare.
La prima pedinta, Caroline a vorbit extrem de putin, multumin-
du-se sa-mi arunce priviri cam staruitoare, destul de enigmatice. Fi-
repte ca dupa pedinta m-am ndreptat spre ea pentru a-i vorbi. Ca-
miine mi sorbea cuvintele, ma nvaluia ntr-o privire calda, rdea
Ia glumele mele. Nu-mi venea sa cred, mi spuneam ca era prea fru-
mos ca safie adeviirat. Si, de altfel, destul de curnd, biinuielile mele
s-au adeverit: cnd patronul, Alex, ni s-a aliiturat, a avut parte ;;i el
de acelapi "numar" de dragiilii;;enii. Destul de dezamiigit ;;i putin
furios, n zilele ce au urmat, nici macar nu i-am vorbit Carolinei.
ntr-o dupa-amiaza, n clipa n care mii pregateam sii plec, ciici
aveam programare la dentist, Caroline a venit la Jrzinen birou. Eram
grabit. Dar, cu glas de copilap, ea m-a ntrebat de ce nu-i Inai vor-
beam. I-am explicat ca aveam orii la medic ;;i i-am propus sii am-
niim discutia pentru urmatoarea zi. Caroline n schimb era de pare-
66
re ca 11-0 mai plac. Iar vocea ei i era ndurerata. Cum statea pe sca-
un plngnd, privindu-ma ndurerata ca ofetita abandonata, ei bine,
n acea clipa, recunosc - era tulbzlri'itoare. M-am oferit s-o duc aca-
sa fii pe drum, n ma:;ina, vom mai putea vorbi. Mi-a sarit de gt n
semn de multumire fii avea aceea:;i voce infantila, numai ca mie
nu-mi prea iel?eadin minte faptul ca acel copila:; era defapt o tna-
ra sexy, nalta de un metru :;aptezeci fii cinci.
n cele din urma am cinat mpreuna. mi sorba din nou cu-
vintele, iar dind i-am propus sa mai bem un pahar la mine, a ac-
ceptat surzatoare. Acasa la mine, alta schimbare de registru: n-
gndurata, Caro line mi-a spus ca n acel moment nu era chiar
libera, ca ntr-o relatie, barbatii te deziluzioneaza. Caroline era
destul de evaziva fii eu tot nu reu:;isem sa aflu daca pna la urma
avea sau nu un iubit. A sfr:;it prin a ma obosi ntr-un asemena
hal, nct am condus-o la ea. Pe drum nu ne-am prea vorbit. Dar
cnd sa coboare din ma:;ina, alta surpriza: Caroline m-a sarutat
pe gura.
Dar nu are sens sa va povestesc toate episoadele relatiei noastre.
Am curtat-o saptamni ntregi n timp ce ea pendula n permanen-
ta ntre indiferenta fii senzualitate nvaluitoare; cnd nsa dadeam
semne ca vesnicile ei variatii de atitudine ma cam oboseau, Caroli-
ne redevene~ provocatoare: n cele din urma, am petrecut o noapte
mpreuna. Dar, dupa ce am facut dragoste, cnd nca mai eram n
pat, Caroline mi-a spus ca era amanta unui barbat nsurat. Privea
n gol n timp ce vorbea despre el, parea extaz iata fii nu contenea sa
laude bunatatea, generozitatea, aura de mister de care era nconju-
rat acel barbat. Asta chiar ca a pus capa;; la toate. M-am decis sa
pun capat relatiei. Fara nici un cuvnt, am condus-o pe Caroline
acasa. La despartire i-am spus ca era mai bine ca relatiile noastre sa
fie strict profesionale. Mi-a purtat pica timp de cteva zile, dar s-a
consolat destul de repede facndu-i ochi dulci unui coleg noU venit
n ntreprindere.
La lucru, Caroline este apreciata de unii, detestata de altii. Cu
clientii nsa se descurca bine, caci I?tie cum sa le lase impresia ca
le-ar ntelege perfect trebuintele. Deseori, la :;edinte vine cu idei
bune. n schimb, cnd este vorba de un dosar ce trebuie ntocmit
minutios, se plictise:;te repede, este neglijenta, pna la urma lasa
67
7-
e,
I-
II
'e
1-
[-
r
a
a
a
r
1
e
1
1
'[
'[
'[
.C_-sarul pe seama altora. La pedinte, se exprima ntr-un mod oare-
::on dramatic, pare sa puna totul la inima, ca pi cum decizia ale-
,-,'rii unei reclame pentru cutare produs alimentar ar fi o adevara-
:.: tragedie. Caroline i mai poate pacali doar pe cei nou veniti, pe
:~ice n-o Clinosc nca.
Relatiile mele cu Caroline sunt amicale. Cred ca si-a dat seama
, ,
_-.'1 nu-i port pica, dar nici nu mai poate sa ma "duca". Uneori trece
:-2 la mine sa mi se destainuie: sa-mi povesteasca, de pilda, despre
::!tare nou pef care i se pare complet genial, admirabil, extraordinar,
:-2ntru ca dupa doua saptamni sa-mi spuna ca defapt era un tica-
:_'5, un meschin, o nulitate. Este un ve;mic "show" cu ea.
Sunt deja doi ani de cnd ne cunoaptem, dar mi se pare ca ea nu
,-ste vreodata sincera, ca pna pi n micile discutii pe care le purtm
.)aca un rol pentru a-mi capta atentia, ca nu este niciodata ea n-
s.isi. La urme urmei, poate ca apa este ea!
CE S-AR PUTEA SPUNE DESPRE CAROLINE?
Caroline cauta n permanenta sa atraga atentia celuilalt pu-
::l.ndn joc toate mijloacele de care dispune: tinuta provoca-
:oare, tentative de seductie, declaratii teatrale la sedinte,
schimbari deconcentrante de atitudine (trece cu usurinta de la
seductie la indiferenta), solicitari dramatice de ajutor (cnd
apare ca o fetita trista), ea face un "joc" mare, pentru a capta
atentia celuilalt.
Bruno a sesizat ca emotiile Carolinei variau cu repeziciu-
:le: n aceeasi seara, ea a trecut de la disperare la un joc al se-
ductiei, apoi la o tristete oarecum misterioasa, la indiferenta
si a sfrsit cu un sarut.
n fine, ea are tendinta de a idealiza anumite persoane, vor-
:,ind de ele cu admiratie, dar si de a deprecia n mod excesiv
altele, care adesea se ntmpla sa fie aceleasi.
Bruno marturiseste ca nici nu mai stie daca Caroline este o
actrita, daca face un joc, sau daca acest comportament teatral
i sta n fire! Caroline ntruneste toate caracteristicile unei per-
sonalitati histrionice.
68
Fran~ois Lelord ~i Christophe Andn
Personaliatea histrionica
II Cauta sa atraga atentia celorlalti, nu agreeaza situatiile n
care nu este obiectul atentiei generale. Cauta staruitor afec-
tiunea propriului anturaj.
II Dramatizeaza exprimarea propriilor emotii, care sunt foar-
te schimbatoare.
II Stilul discursului sau este mai degraba emotional, caci evo-
ca impresii ~i este lipsit de precizie ~i detaliu.
II Are tendinta de a idealiza sau, dimpotriva, de a deprecia
excesiv persoanele din anturajul sau.
CUM PERCEPE CARO LINE LUMEA
La o ~edinta, dorinta Carolinei este de a fi punctul cen-
tral al atentiei celorlalti, iar n tete-a-tete ea vrea ca intere-
sul interlocutorului ei sa fie ndreptat cu totul asupra ei.
Convingerea sa de baza pesemne este: "Pentru ca ceilalti
sa-mi acorde sprijinul lor, trebuie sa se simta fermecati ~i
atra~i de mine." Ceea ce implica o alta convingere a Caroli-
nei: ca nu se poate descurca singura n viata ~i ca are nevo-
ie de ajutorul celorlalti. ntr-adevar, personalitatile histrio-
nice ascund sub o aparenta spectaculoasa o depreciere a
propriei persoane; ele cauta necontenit o ntarire n privirea
fascinata a celuilalt. Adesea, emotiile lor se schimba cu re-
peziciune, dar este greu de spus daca pentru a trezi uimirea
sau interesul celorlalti sau daca, aidoma copiilor, trec sincer
de la rs la plns.
NTR-UN FEL,
NU TOATE FEMEILE SEAMANA CAROLINEI?
Intentia noastra nu este aceea de a le provoca pe feminis-
te, ci doar de a aminti o dezbatere care a animat comunitatea
psihiatrica.
69
1
Nevoia de a placea, dispozitia schimbatoare, nevoia de aju-
~or... nu sunt oare acestea clasicele trasaturi feminine? Litera-
-:'elramultor secole ne nfati?eaza "femeia ca fiind adesea ca-
::nicioasa", ne spune ca femeile ncearca sa seduca pentru
?Iacerea seductiei, ca ele dau impresia de fiinte lipsite de apa-
:are tocmai pentru a-i acapara barbatului forta, ca sunt perfi-
ie, ca joaca teatru etc.
nainte de a vorbi despre personalitatea histrionica, ne
':om opri la personalitatea isterica. Termenul "isteric" vine de
::21 husteros, care n greaca nsemna uter, matricea, organul spe-
cific feminin. Grecii vechi credeau ca manifestarile zgomotoa-
se ?i exagerate ale femeilor erau cauzate de mi?carile ?i con-
tracturile uterului lor. Pe lnga trasaturile de personalitate pe
care le-am descris, adesea medicii observau la acelea?i pacien-
:e ?i alte tulburari spectaculoase: paralizii, contracturi, dureri
abdominale, crize asemanatoare celor de epilepsie, amnezii.
Toate aceste simptome se deosebeau de cele observate n ma-
ladiile fizice, caci apareau ?i dipareau ntr-un mod misterios,
puteau fi provocate ori puteau disparea n urma unor eveni-
::nente nsemnate ?i nu corespundeau nici unei maladii fizice
cunoscute. Pna n secolul al XIX-lea, aceste tulburari erau
i:1cadesemnate prin numele de "furie uterina".
n 1980, termenul de "personalitate isterica" a disparut
din clarificarea americana DSM-III a tulburarilor psihologi-
ce. Felul dramatic si teatral n care si exteriorizeaza emoti-
I I I
ile parea a fi o trasatura constanta a personalitatilor zise
"histrionice", de la latinul histrio, care-l desemna pe actorul
care, n sunetul flautelor, juca pantomima. De altfel, simp-
tomele spectaculoase ale isteriei (paralizii, le?inuri, amne-
zii ... ) au fost regrupate sub alte denumiri diagnostice: tul-
burari somatice, tulburari disociative, tulburari de conversie.
Motivele abandonarii termenului "isteric"
1. Progresul medicinei a dezvaluit ca aceste comportamen-
te ?i tulburari ale subiectilor numiti "isterici" n-aveau nici o
legatura cu uterul.
70
2. O dovada n plus la cele afirmate mai sus: si unii barbati
prezentau simptome identice1. Or, barbatii n-au uter. (Iata ma-
car o certitudine.)
3. Dintre subiectii cu o personalitate isterica, multi nu pre-
zentau acele simptome isterice spectaculoase, precum parali-
zii, lesinuri etc. Pe de alta partel persoane ce sufereau de aceste
simptome nu aveau o "personalitate isterica".
4. Termenul "isteric" a capatat un sens peiorativ si este
foarte adesea folosit de barbatii psihiatri pentru a desemna
acele paciente carora nu le pot veni nicicum n ajutor2. n lim-
bajul curent, termenul "isteric" este si o insulta.
UN SCURT ISTORIC AL ISTERIEI
Daca doriti sa cititi tot ceea ce psihiatrii si psihologii au
gndit si scris despre isterie, ncepnd cu secolul trecut, este
necesar sa va narmati cu mult curaj. Caci va vor trebui multi
ani pentru a parcurge tot ce s-a scris. Mai ca nu-ti vine sa crezi
ca acea dorinta tainica a istericilor de a atrage atentia asupra
lor a fost satisfacuta!
Freud si-a clait fundamentele teoriei sale pornind de la pro-
priile observatii tacute asupra pacientelor isterice provenite
din nalta societate vienezaI ceea ce ne determina sa punem
doua ntrebariI riscnd poate astfel sa fim acuzati de "sacrile-
giu": aceasta teorie, conceputa pentru a explica isteria ctor-
va tinere vieneze, ne ngaduie oare sa explicam si celelalte for-
me de tulburari psihologice? Si era oare prudent sa fond ezi o
teorie numai pe discursul si simptomele unor paciente ClillOS-
cute pentru dorinta lor de a capta ntreaga atentie si de a ob-
tine ntregul suport al medicului lorl spunndu-i adica ceea ce
1 A. Robins, J. Purtell, M. Cohen, ,,Histeria in Men", New El1gland Jom-
l1al of Medicil1e (1952), 246, pp. 677-685.
2 B. Pfohl, "Histrionic Personality Disorder", Cap. 8, pp. 181-182: ,,Is
the diagnosis uses in a manner prejudicial ta pacients?", in The DSl>A
IV: Persol1ality Disorders, sub directia lui John Livesly, The Guilford
Press, N.Y., 1995.
71
--oia sa auda? Freud nsusi si-a pus aceasta ntrebare3. Cum
:::~ultedin aceste paciente povesteau ca n copilarie suferisera
lDuzuri sexuale si incesturi, Freud a considerat ca aici se afla
~yiginea raului lor. Apoi, el si-a pus ntrebarea daca nu cum-
c.-a aceste relatari erau plasmuiri, simple fantasme feminine,
:orespunznd unor conflicte oedipiene refulate, fundamentul
::lajor al teoriilor sale. De fapt tinnd seama si de frecventa in-
:estului si a molestarilor sexuale n rndul copiilor, multi cer-
:etatori cred ca, ntr-adevar, pacientele lui Freud suferisera
l::mzuri sexuale din partea barbatilor din familiile lor. De alt-
:el, feministele americane l-au acuzat pe Freud ca ar fi indi-
rect raspunzator de atitudine a mult timp sceptica a psihiatri-
~or fata de relatarile de incest ale pacientelor lor, caci
::lsihanaliza i nvatase ca aceste marturisiri nu erau altceva de-
. ,
:t "inventii". (Astazi se produce o miscare inversa si excesi-
'\-atotodata: exista un curent terapeutic care tinde sa explice
orice tulburare psihologica survenita la vrsta adulta prin abu-
zuri sexuale suferite n copilarie.)
Vedeti bine ct de captivanta este isteria: am ajuns dejn cam
departe cu aceasta dezbatere. Dar sa revenim la personalita-
ceahistrionica.
Pornind de la criteriile personalitatii histrionice, similare ce-
~ordescrise anterior, studii epidemiologice au aratat ca n aceas-
:a categorie de personalitate se regaseau doua femei la un bar-
:Jat.Fireste, barbatii histrionici nu au aceeasi conduita ca si
femeile. De pilda, comportamentele lor de seductie vor varia n
hmctie de atributiile sociale masculine-feminine n vigoare. Un
oarbat histrionic va face demonstratii de forta, declaratii nfla-
carate, aidoma personajului unui seducator dintr-o piesa de tea-
tru. Dar si la el preocuparea de a fi centrul atentiei celorlalti va
51a fel de mare, va miza si elIa fel de mult pe aparente, pe ves-
timentatie, pentru a capta atentia. Exista, desigur, o geografie a
histrionismului n lume si o personalitate trebuie sa fie ntot-
deauna situata n propriul context cultural. Un comportament
care i s-ar parea firesc unui italian din sudul tarii sale, unui su-
3 E. Trillat, Histoire de l'hysterie, Paris, Seghers, 1986, pp. 214-240.
72
Fran<;ois Lelord ?i Christophe Andre
edez i s-ar parea histrionic. Aldo Macione (sau personajele n-
truchipate de el) ntr-un film de Bergman ar surprinde.
CND ESTE UTIL PUTIN HISTRIONISM
Anumite persoane, precum avocatii, oamenii politici sau
cei din mass-media ?i-au facut o profesie din a capta aten-
tia unui public, a-l fascina ?i a jongla cu emotiile lui. Ade-
sea, acestea sunt personalitati histrionice. Si au fost atrase
de aceste profesii, tocmai pentru ca aveau sentimentul ca n
felul acesta pot capata o "scena" pe masura lor. Nu ncape
ndoiala ca n domeniul publicitar ?i n mass-media sunt mai
multe personalitati histrionice dect n metalurgie ori n
agricultura, ?i ca aceste personalitati se simt atrase de mari-
le ora?e ?i nu de provinciile rurale. Sa o ascultam pe Sabine,
douazeci ?i opt de ani, vorbindu-ne despre logodnicul ei,
care este avocat.
Andre m-a sedus prin ~armul sau absolut uluitor. Cum este
un bun orator, spectaculos adesea, capabil sa treaca n numai o
clipa de la o declaratie nflacarata la o rezerva distanta, devenise
iute familiar cu prietenii mei, ~i nu este de mirare ca n scurt timp
eram foarte ndragostita de el. Dar, cu timpul, mi dadeanl seama
ca Andre juca n permanenta un ro/. De pilda, cnd suntem invi-
tati undeva, odata sositi, Andre pare sa nu ~i afle lini~tea pna
nu atrage atentia tuturor ~i pentru aceasta nu se da napoi de la
nimic: ori oface pe bufonul, ori devine furibund. Cnd ncerc sa-i
spun ca ntrece orice limita ~i ca nu are nevoie sa caute sa atraga
n felul acesta atentia asupra lui, el se simte lezat ~i sustine ca nu
afacut dect sa dea curs dispozitiei sale de 1/l0ment ~i ca intentia
lui nu a fost ctu~i de putin aceea de a atrage atentia celorlalti.
Mai rau este ca el chiar crede n ce spune! Mie mi se pare ca An-
dre nici nu-~i da seama de felul n care "functioneaza". Nici cu
mine nu este vreodata destins cu adevarat. Iar acum, departe de a
ma mai vraji, Andre ma plictise~te doar. Cnd sunt u~or distan-
ta sau pur ~i simplu obosita, el sta mbufnat, ori devine teatral n
furia lui.
73
Sabine a sesizat la prietenul ei o trasatura de personali-
:?<teproprie personalitatilor histrionice: acestea au destul
~e putin conturata att capacitatea de autoobservatie, ct si
?e aceea de a-si accepta propriile emotii. Andre sustine ca
,] facea pe bufonul pentru ca era ntr-o dispozitie exuberan-
:a, n timp ce emotia sa este mai degraba de teama de a nu
?lacea, care-l si mpinge sa se dea n spectacol. A constien-
:iza aceasta teama este poate mult prea angoasant pentru
el si atunci o ndeparteaza prin ceea ce psihanalistii numesc
'71ecanism de aparare, al carui rol este acela de a proteja con-
stiinta de emotii nu tocmai agreabile (mecanismele de apa-
rare si psihologia eului reprezinta una din cele mai fecun-
de ramificatii ale teoriei psihanalitice, initiata de Anna
?reud, si care a cunoscut o mare dezvoltare n tarile anglo-
saxone4).
CND PREA MULT HISTRIONISM
GENEREAZA ESECUL
Nu ncape ndoiala ca, n virtute a histrionismului sau,
A.ndre optase pentru profesia de avocat si poate acelasi his-
trionism l ajutase sa reuseasca n aceasta profesie. n
schimb, comportamentul sau histrionic, adaptat tribunalu-
lui, n viata personala l deservea. Deziluzionata, Sabine l-a
parasit.
La o prima vedere, personalitatile histrionice pot parea
incntatoare, dar manifestarile lor exagerate, dispozitia
schimbatoare, setea de a capta atentia, toate acestea sfrsesc
prin a-l plictisi pe partener, care renunta la o asemenea com-
panie. Brusc, ele sunt ntarite de convingerea ca trebuie sa
vrajesti si sa seduci fara ncetare, altfel celalalt te va parasi
si atunci ncep o alta relatie, procednd nca mai histrionic
si, fireste, urmeaza un nou esec.
4 G. O. Gabbard, "Psychodynamic Psychiatry in Clinical Practice", n
The 051\1 IV Editio11, Washington, American Psychiatric Press, 1994.
74
Franc;:oisLelord si Christophe Andre
Viata sentimentala dezastruoasa a multor staruri de ci-
nema constituie unul din indiciile personalitatii lor histrio-
nice: periodic, acestea sunt abandonate de partenerii sedusi
mai nti, apoi obositi de comportamentul lor spectaculos,
sau, dimpotriva, chiar ele sunt cele care si parasesc parte-
nerii n favoarea unei noi cunostinte care momentan le acor-
da mai multa atentie.
Personalitati histrionice n filme si n literatura
n Bulevardul Anvergului (1950), Gloria Swanson joaca ro-
lul unui star care ncearca sa seduca un tnar scenarist, pu-
nnd n joc o ntreaga gama de comportamente histrionice.
Dar totul se va sfrsi rau.
n filmul Pe aripile vntului (1939) de Victor Fleming, Scar-
let O'Hara, interpretata de Vivien Leigh, vadeste tendinta
histrionica de a le strni barbatilor interesul, dar ea se ndra-
gosteste cu adevarat doar cnd acestia devin inaccesibili.
).Tuvom uita desigur Colivia cu nebune (1978) de Eduard
Molinaro, n care Michel Serrault joaca rolul lui Albin, un
homosexual la vreo cincizeci de ani, extraordinar de emotiv
si expresiv, dar avnd si puternice trasaturi histrionice.
Gustave Flaubert ne descrie o Madame Bovary care, cu
a sa emotivitate, cu setea de iubire, cu dispozitia schimba-
toare, cu a sa nclinatie spre reverie, dar si cu tendinta de a
idealiza un barbat mediocru, ar putea fi un portret graitor
al personalitatii histrionice.
n Duelul de Cehov, Nadejda este o frumoasa histrionica,
ce si-a parasit sotul si a plecat cu un tnar si chipes functio-
nar ntr-o localitate de pe tarmul Marii Caspice. Cnd aces-
ta, nsa, se plictiseste de ea, brusc Nadejda acuza tot felul de
dureri care nu numai ca nu l nduioseaza pe iubit, ci dim-
potriva; si atunci, Nadejdei nu-i mai ramne dect sa ncer-
ce a seduce un alt barbat, pe ofiterul Kirilin.
CUM SA NE PURTAM
CU PERSONALITATILE HISTRIONICE
Recomandabil
75
Sa va asteptati la tot felul de exagerari si dramatizari
Daca ati nteles ce este o personalitate histrionica, atunci
stiti ca aceste comportamente teatrale si excesive nu sunt "ca-
:?ricii", ci reprezinta un fel de-a fi care face parte din pers 0-
:lalitatea lor. Este, deci, inutil sa spuneti: "Ar trebui sa termi-
:le o data cu tot circul asta" si sa va enervati. Caci pentru
?ersonalitatea histrionica nu 'este deloc un "circ", ci compor-
:amentul sau obisnuit, felul n care cauta sa se afirme n ochii
celorlalti, n care striveste n fasa unele emotii mult prea de-
~)!imante. Dect sa va enervati atunci cnd aceasta persona-
jtate pare "sa ntreaca orice limita", ncercati mai bine sa ac-
ceptati ca histrionismul sau este ceva obisnuit, ca si miopia
ori calvitia. Va enerveaza prietenii vostri pentru ca sunt
:niopi ori cheIi?
Sa le lasati din cnd n cnd sa se manifeste,
dar stabilind unele limite
La lucru, mai cu seama la sedinte, personalitatile histrioni-
ce sunt destul de greu de suportat uneori. n timp ce se asteap-
ta de la ele un discurs precis, factual, centrat pe posibilele so-
lutii ale unor probleme, acestea tin un discurs imprecis,
dramatic, centrat pe emotii. Superiorul lor se poate simti
atunci tentat sa le faca "sah-mat", nemaioferindu-le nici un
prilej pentru a vorbi.
Jocelyne, asistenta sociala ntr-un spital, reusea sa-i oboseasca pe
toti la sedinta de vineri. n timp ce echipa medicala, presata de timp,
trebuia sa revada fisele tuturor bolnavilor si sa se concentreze asu-
pra problemelor nsemnate, Jocelyne nu contenea istorisind confi-
dentele pe care cutare sau cutare bolnav ilefacuse, descriind ntr-un
mod dramatic disperarea acestuia si felul n care ea l mbarbatase.
Infirmierele erau iritate la culme de ceea ce lor li se parea un fel de
"a se lauda singura", iar medicii nu suportau ntreruperile Jocely-
76
Frant;ois Lelord ;;i Christophe Andre
nei, care i mpiedicau sa se concentreze asupra problemelor medica-
le ale pacientilor.
Atunci ~eful clinicii a nceput sa o ntrerupa cu brutalitate lafie-
care din interventiile ei. ]ocelyne afost uimita la nceput, mai apoi
nsa i-au dat lacrimile. Si n-a mai vorbit tot restul ~edintei. La ur-
matoarea ~edinta, ]ocelyne a aparut cu o noua coafura ~i a ncercat
sa rec~tige atentia celorlalti ncepnd sa povesteasca marturisirea
deosebit de dramatica pe care unul din pacienti i-o facuse, medicii
nsa au ntrerupt-o nca mai abrupt. ncercarile ei de a relua cuvn-
tul ali e~uat, ~i n cele din urma ]ocelyne a parasit ;;edinta trntind
u~a n urma ei.
Cu totii s-au simtit jenati, dndu-~i seama cam prea trziu ca se
lasasera prada unei reactii de respingere ~i ca la urma urmei ]ocely-
ne oferea din cnd n cnd ~i informatii de interes pentru urmarirea
starii unui bolnav.
A doua zi ]ocelyne n-a mai venit la serviciu. S-a aflat ca intrase
ntr-un concediu medical de doua saptmni.
Aceasta povestioara pune n lumina doua lucruri ;;tiute
deja: n primul rnd, ct de iritante pot fi personalitatile his-
trionice (chiar ;;i pentru psihoterapeutullor). Apoi, ca faptul
de a le respinge duce la o inrautatire a comportamentului lor.
S-ar putea crede ca acel comportament histrionic a fost "de-
prins" pentru ca parea singurul mijloc de a atrage atentia unui
tata distant. Cu ct reactia de respingere a grupului va fi mai
intensa, cu att mai mult se va stradui Jocelyne sa-i recstige
atentia printr-o serie de comportamente din ce n ce mai im-
petuoase, ceea ce face ca ostilitate a grupului sa creasca, iar Jo-
celyne sa dramatizeze ntreaga situatie, lundu-si concediu
"de boala".
Poate veti voi sa spuneti: dar de ce nu realiza Jocelyne ca
interventiile ei excesive i enervau pe toti? De ce nu schimba
tactica, manifestndu-se mai putin la sedinte? Da, daca Joce-
lyne ar fi avut o personalitate "normala" ar fi tinut seama de
ntreaga situatie ;;i ar fi ncercat sa-;;i schimbe comportamen-
tul. Dar ea este amintita in aceasta carte tocmai pentru ca este
o "personalitate dificila", altfel spus, i este greu sa-;;i modifi-
ce comportamentul, pe care l repeta ntr-un mod rigid.
77
Povestea noastra continua. Echipa medicala a consultat un
psihiatru n privinta "cazului Jocelyne". Acesta, dupa ce a vor-
bit cu fiecare n parte, le-a dat cteva sfaturi asupra felului de
a se comporta cu Jocelyne la ntoarcerea ei din concediu.
n ziua n care Jocelyne s-a ntors la lucru, toata lumea a salu-
tat-o cu multa caldura. Cnd a intrat n sala de ?edinte, ntreaga
echipa a ntmpinat-o fredonndu-i un cntecel, ceva n genul "Hap-
py Birthday". Jocelyne afost uimita ?i ncntata totodata. Cnd a
nceput examinarea fi?elor medicale, Jocelyne fire?te ca nu s-a putut
abtine sa nu intervina pentru a vorbi, iara?i, despre marturisirile
care tocmai i fusesera facute. De asta data, ?eful elinicii a lasat-o sa
termine ce avea de spus ?i apoi a recunoscut ca, ntr-adevar, infor-
matiile culese de Jocelyne erau importante pentru a-i ntelege mai
bine pe pacienti. Apoi, i-a propus ca naintea fiecarei ?edinte safaca
un rezumat scris, astfel nct problema fiecarui pacient sa poata fi
numaidect nfati?ata. Astfel, Jocelyne era nvestita cu un adevarat
"rol", ceea ce ?i ?i dorise dintotdeauna. Cu carnetul n mna, cu un
aer grav, de acum nainte ea poate sa-?i citeasca notele facute lafie-
carefi?a, ceea ce a facut ca ?edintele sa fie mai eficiente iar echipa
medicala sa capete informatii utile despre pacienti.
Ati retinut? Gratie atentiei care i era acordata, rolului pe care
echipa i-l conferise, comportamentul Jocelynei devenise mai
maleabil. Deci, cnd va aflati n fata unei personalitati histrio-
nice, Iasati-i un spatiu de actiune, dar stabiliti totu~i limitele.
Sa le aratati interes ori de cte ori au
un comportament "normal"
Uneori, mai ales daca este ncredintata ca interesul este n-
dreptat asupra ei, personalitatea histrionica se va debarasa, fie
~ipentru cteva clipe, de comportamentul ei teatral sau mani-
pulant. Atentie! Nu lasati sa treaca aceste momente fara a re-
actiona. Caci n acest fel i aratati ca apreciati faptul ca se com-
porta astfel. Iata ce ne spune Charles, un ~ef cu experienta:
Cnd este vorba de anumite lucrari, Sophie este o buna colabora-
toare. Ea "simte" care este climatul unei ntreprinderi ?i ne poate aju-
ta sa evitam unele erori. n schimb, vorbe?te prea mult despre ea, ?i
apoi nu se poate mpiedica sa nu vina sa ma vada sub diferite pretex-
76
Fran<;ois Lelord ;;i Christophe Andre
nei, care fi mpiedicau sa se concentreze asupra problemelor medica-
le ale pacientilor.
Atunci ~~ful clinicii a nceput sa o ntrerupa cu brutalitate lafie-
care din interventiile ei. Jocelyne afost uimita la nceput, mai apoi
nsa i-au dat lacrimile. Si n-a mai vorbit tot restul ~edintei. La ur-
matoarea ~edinta, Jocelyne a aparut CIi o noua coafura ~i a ncercat
sa rec~tige atentia celorlalti ncepnd sa povesteasca marturisirea
deosebit de dramatica pe care unul din pacienti i-o facuse, medicii
nsa au ntrerupt-o nca mai abrupt. ncercarile ei de a relua cuvn-
tul au e~uat, ~i n cele din urma Jocelyne a parasit ~edinta trntind
u~a n urma ei.
Cu totii s-au simtit jenati, dndu-~i seama cam prea trziu ca se
lasasera prada unei reactii de respingere ~i ca la urma urmei Jocely-
ne oferea din cnd n cnd ~i informatii de interes pentru urmarirea
starii unui bolnav.
A doua zi Jocelyne n-a mai venit la serviciu. S-a aflat ca intrase
ntr-un concediu medical de doua saptamni.
Aceasta povestioara pune n lumina doua lucruri ;;tiute
deja: n primul rnd, ct de iritante pot fi personalitatile his-
trionice (chiar ;;i pentru psihoterapeutullor). Apoi, ca faptul
de a le respinge duce la o nrautatire a comportamentului lor.
S-ar putea crede ca acel comportament histrionic a fost "de-
prins" pentru ca parea singurul mijloc de a atrage atentia unui
tata distant. Cu ct reactia de respingere a grupului va fi mai
intensa, cu att mai mult se va stradui Jocelyne sa-i rec;;tige
atentia printr-o serie de comportamente din ce n ce mai im-
petuoase, ceea ce face ca ostilitate a grupului sa creasca, iar Jo-
celyne sa dramatizeze ntreaga situatie, lundu-;;i concediu
"de boala".
Poate veti voi sa spuneti: dar de ce nu realiza Jocelyne ca
interventiile ei excesive i enervau pe toti? De ce nu schimba
tactica, manifestndu-se mai putin la ;;edinte? Da, daca Joce-
lyne ar fi avut o personalitate "normala" ar fi tinut seama de
ntreaga situatie ;;i ar fi ncercat sa-;;i schimbe comportamen-
tul. Dar ea este amintita in aceasta carte tocmai pentru ca este
o "personalitate dificila", altfel spus, i este greu sa-;;i modifi-
ce comportamentul, pe care l repeta ntr-un mod rigid.
77
Povestea noastra continua. Echipa medicala a consultat un
?sihiatru n privinta "cazului Jocelyne". Acesta, dupa ce a vor-
jit cu fiecare n parte, le-a dat cteva sfaturi asupra felului de
a se comporta cu Jocelyne la ntoarcerea ei din concediu.
n ziua n care ]ocelyne s-a ntors la lucru, toata lumea a salu-
=:lt-ocu multa caldura. Cnd a intrat n sala de pedinte, ntreaga
:,chipaa ntmpinat-o fredonndu-i un cntecel, ceva n genul "Hap-
c)!J Birthday". ]ocelyne afost uimita pi ncntata totodata. Cnd a
i'lceput examinarea fipelor medicale, ]ocelyne firepte ca nu s-a putut
.Ibtine sa nu intervina pentru a vorbi, iarapi, despre marturisirile
care tocmai i fusesera facute. De asta data, peful clinicii a lasat-o sa
termine ce avea de spus pi apoi a recunoscut ca, ntr-adevar, infor-
matiile culese de ]ocelyne erau importante pentru a-i ntelege mai
[1inepe pacienti. Apoi, i-a propus ca naintea fiecarei pedinte safaca
:111 rezumat scris, astfel nct problema fiecarui pacient sa poata fi
numaidect nfatipata. Astfel, ]ocelyne era nvestita cu un adevarat
"rol", ceea ce pi pi dorise dintotdeauna. Cu carnetul n mna, cu un
,IeI'grav, de acum nainte ea poate sa-pi citeasca notele facute lafie-
carefipa, ceea ce afacut ca pedintele sa fie mai eficiente iar echipa
medicala sa capete informatii utile despre pacienti.
Ati retinut? Gratie atentiei care i era acordata, rolului pe care
echipa i-l conferise, comportamentul Jocelynei devenise mai
maleabil. Deci, cnd va aflati n fata unei personalitati histrio-
nice, Iasati-i un spatiu de actiune, dar stabiliti totusi limitele.
Sa le aratati interes ori de cte ori au
un comportament "normal"
Uneori, mai ales daca este ncredintata ca interesul este n-
dreptat asupra ei, personalitatea histrionica se va debarasa, fie
si pentru cteva clipe, de comportamentul ei teatral sau mani-
Pulant. Atentie! Nu Iasati sa treaca aceste momente fara a re- , ,
actiona. Caci n acest fel i aratati ca apreciati faptul ca se com-
porta astfel. Iata ce ne spune Charles, un sef cu experienta:
Cnd este vorba de anumite lucrari, Sophie este o buna colabora-
toare. Ea "simte" care este climatul unei ntreprinderi pi ne poate aju-
ta sa evitam unele erori. n schimb, vorbepte prea mult despre ea, pi
apoi nu se poate mpiedica sa nu vina sa ma vada sub diferite pretex-
78
te, aceasta doar pentru a-mi atrage atentia. Dar eu mi-am pus la
punct o tactica. Atunci cnd mi se pare ca vorbe?te doar ca sa nu taca,
i raspund monosilabic ?i iau aerul celui care este cu gndurile n alta
parte. n schimb, cnd vine cu ?tiri pertinente, o privesc n fata, n-
cuviintez, i pun ntrebari care i arata ca o ascult ntr-adeuar. De trei
luni aplic aceasta metoda ?i mai trebuie sa spun ca, din punctul meu
de vedere, comportamentul Sophiei s-a schimbat mult n bine.
Acest exemplu aminte~te de un principiu valabil att n
educatia copiilor, n managementul colaboratorilor, ct ~i n
atitudinea fata de personalitatile dificile: adesea, cel mai potri-
vit mijloc de a descuraja un comportament incomod este de a ncu-
raja comportamentul opus, cnd acesta se produce.
Sa va pregatiti sa treceti de la statutul
unui erou la cel al unui infam, si invers
Personalitatile histrionice au tendinta de a idealiza ori de
I I
a desconsidera persoanele din anturajul lor. De ce? Pentru ca
poate cauta emotii intense, emotii pe care efectiv nu le pot con-
trola. Poate pentru ca aceste personalitati sunt nzestrate cu
un soi de "solvent" care le mistuie emotiile profunde a caror
con~tiinta ar fi mult mai greu de suportat. Pentru a mentine
totu~i o activitate emotionala ~i vor face aparitia emotiile de
substitutie. Poate ca aceste personalitati retraiesc o situatie din
copilarie n care se straduiau sa c~tige atentia unui tata dis-
tant pe care l idealizau. Colaboratoarea voastra histrionica va
va diviniza, a~a cum un grup de fani ~i venereaza vedeta pre-
ferata, dar n cazul n care o deceptionati va sf~ia (simbolic)
imaginea voastra n mici bucatele si va sustine ca sunteti fun-
ciarmente rau ~i meschin. Nu va nelini~titi prea tare, caci n
clipa n care veti manifesta din nou interes pentru persoana
ei, va veti recapata locul n panteonul ei.
Nerecomandabil
Sa va amuzati pe seama lor
Deseori, personalitatile histrionice par u~or ridicole ~i de-
vin u~or tinta ironiei anturajului lor. Si asta, fara ndoiala, pen-
79
:::-cl ca dorinta evidenta a acestor personalitati de a atrage me-
~euatentia exista ~i n noi, nsa ntr-o forma mascata. Ironizam
.::uatt mai multa satisfactie aceasta trebuinta a lor, cu ct nu
.~remsa acceptam ca ea exista ~i n noi. E ca atunci cnd ne
?::11uzampe seama unui copil de doi ani care se da n specta-
'::01 pentru ca surorii sale nou-nascute i se acorda prea multa
3.tentie.
Ne amuzam pe seama istericilor, caci ace~tia, cu emotivi-
:atea ~i sensibilitatea la opiniile celorlalti, nu pot fi adversari
~edutabili. (Mult mai rar vedem oameni amuzndu-se pe sea-
::naparanoicilor.) Or, zeflemeaua, care n genere rane~te, va
~ani poate n ~i mai mare masura o personalitate histrionica ~i
o va determina sa va rec~tige atentia prin toate mijloacele dis-
?onibile: lacrimi, tentative de suicid, concedii.
Sa va lasati impresionati de tentativele de seductie
Personalitatea histrionica este gata de orice pentru a va
capta atentia. Va avea, deci, tendinta de a sexualiza relatia,
chiar ntr-un context profesional. Vestimentatia discret provo-
catoare, sursul fermecator ?i privirea enigmatica, lesne i vor
face sa creada pe naivi ca "au acces". Dar nu mica le va fi sur-
priza cnd vor ncerca sa se apropie, caci vor vedea ca perso-
nalitatea histrionica i respinge cu un aer surprins, indignat
chiar. Caci ei nu pricepusera ca toata aceasta parada de farme-
ce avusese un unic tel: acela de a atrage atentia, de a vraji, dar
fara intentia vreunei relatii intime. Deseori, femeile histrioni-
ce sunt luate drept "cochete".
Data fiind liberalizarea moravurilor, unele femei histrioni-
ce merg chiar mai departe, folosindu-se de sex pentru a cap-
ta atentia. Ele vor afi~a atitudini ndraznete, ~i vor schimba
frecvent partenerii, se vor arata iubite experimentate ?i lipsi-
te de prejudecati, dar se vor comporta n acest fel nu dintr-o
dorinta adevarata, ci pentru a oferi o aparenta pe care ele o
cred mbietoare (?i care ~i poate fi, cel putin pentru o vreme).
Unii barbati histrionici le vor face pe femei sa se simta debu-
soIate, ele neputnd ajunge sa afle care sunt adevaratele in-
tentii ale acestor barbati, caci ei nu procedeaza deschis, ci pun
n joc un arsenal de seductie. Termenul "cochet" nu este folo-
sit, dar ar putea totusi desemna unele conduite histrionice la
barbati. (A nu se confunda barbatii histrionici cu cei ce ezita
din timiditate ori din prea multe scrupule.)
Sa va lasati prea tare nduiosati
Emotivitatea de care dau dovada personalitatile histrioni-
ce, de fapt fragilitatea lor, comportamentul lor oarecum infan-
til va pot nduiosa si va pot trezi un sentiment protector (ce
barbat nu a fost ndragostit de o frumoasa histrionica pe care
a vrut sa o iubeasca si sa o ocroteasca?). Atentie, pierznd din
detasare, din obiectivitate, riscati sa fiti antrenati n starile ei
fluctuante, derutati de schimbarile ei de atitudine, riscati sa
fiti antrenati voi nsiva n dramatizarile ei. Voind prea mult
sa-i respectati dorintele, nu o veti mai putea ajuta.
Relatia mea cu Claire afost de la bun nceput graitoare. De pil-
da, avusesem parte de ofabuloasa cina de ndragostiti; la desert, din-
tr-o data Claire a izbucnit n lacrimi, fara nici un cuvnt. Am ncre-
menit, apoi m-am napustit cu tot felul de ntrebari asupra ei, iar
Claire a sfr9it prin a-mi marturisi ca avusese acela9i desert 9i cnd
cinase ultima oara cu tatal ei, cu care era certaM de vreo trei ani. Alta
data, ntorcndu-ne de la o cina cu prietenii, Claire mi-a repro9atfu-
rioasa caflirtasem cu vecina de la masa, ceea ce era complet fals. Am
ncercat sa ma apar dar, n cele din urma, m-am nfuriat, iar ea a n-
ceput sa plnga ca ofetita. Fire9te, eu m-am simtit vinovat.
ncetul cu ncetul, am nteles ca aceste scene, la ea erau cam ca
un reflex pentru a putea provoca un schimb emotional ntre noi. Dar
eu nu i-am mai facut jocul. De pilda, refuzam sa port o discutie n
acel moment, amnnd-o pentru mai trziu. Cu timpul, Claire s-a
mai lini9tit, iar acum putem comunica mai deschis, mai firesc. Clai-
re i-a spus uneia dintre prietenele ei, care m-a n9tiintat degraba, ca
eram primul barbat care i se opunea 9i ca de fapt asta o reconforta.
Nu uitati ca pentru o personalitate histrionica publicul sun-
teti dumneavoastra. Si un public mult prea "facil" pierde re-
pede interesul ei. n final vom reaminti ca personalitatea his-
trionica prezentata de noi nu constituie dect un aspect al
diverselor simptome grupate altadata sub numele de "iste-
80
81
=:2" - sindrom misterios, a carui istorie continua sa alimen-
:2ze interesante dispute ntre "psi".
Cum sa ne purtam cu o personalitate histrionica
Recomandabil
Sa va asteptati la tot felul de exagerari si dramatizari.
Sa o lasati din cnd n cnd sa se manifeste, stabilind une-
le limite.
Sa-i aratati interes ori de cte ori are un comportament
"normal".
Sa va pregatiti sa treceti de la statutul unui erou la cel al
unui infam si, invers.
);"erecomandabil
Sa va amuzati pe seama ei.
Sa va lasati impresionati de tentativele de seductie care
sunt adesea factice .
Sa va lasati prea tare nduiosati.
Daca va este sot sau sotie: nu aveti dect sa savurati specta-
eolul si diversitatea. La urma urmei, pentru asta v-ati casato-
::it cu el (ea).
Daca va este patron: ncercati sa ramneti voi nsiva, chiar
.iaca vi se cere contrariul.
Daca va este coleg sau colaborator: pastrati o anume distanta,
care i va ngadui sa va idealizeze.
Aveti trasaturile unei personalitati histrionice?
1. Privirea celorlalti este un exci-
tant pentru mine.
A:JEVARAT! FALS
Ma emotionez usor.
mi place la nebunie sa seduc
Cteodata mi se reproseaza ca
"joc teatru".
82
I
~
I
merg mai departe.
!
5. Pentru ca ceilalti sa te ajute, na-I
I
inte de toate trebuie sa fie vrajiti I
i
I
det~e. I
I
6. ntr-un grup, daca nu mi acorda toata lumea atentie, de nda-
ta ncep sa nu ma mai simt n largul meu.
7. Mi se ntmpla adesea sa ma n-
dragostesc de persoane distante
sau inaccesibile.
8. Cteodata mi se spune ca ma
mbrac prea excentric sau provo-
cator.
9. Cnd ma aflu ntr-o situatie ne-I
I
placuta, mi s-a ntmplat sa les~.
10: Ma ntreb adesea ce efect am
I
I
asupra oamenilor.
I
IV
Personalitatile obsesionale
,
"Odata decizia mea
luata, ezit ndelung."
JULES RENARD
A
Intr-o buna zi mi-am spus ca destul am lucrat pentru altii,
ca ar fi timpul sa-mi nfiintez propria mea firma, poveste~-
te Daniel, treizeci ~i opt de ani. ~i mai ~tiam ca a~cam avea
toate calitatile cuvenite: am simtul afacerilor, cum se spune, sunt in-
:'entiv, iar energie am din bel~ug. Dar mi ~tiam lafel de bine ~i cu-
sururile: nu-mi prea plac calculele, latura administrativa n genere
ma plictise~te, nu sunt un bun gestionar. ~i atunci, m-am gndit sa
mi-l iau ca asociat pe ]ean-Marc, cumnatul meu. l ~tiu de multi ani,
il tot vad cnd ne strngem cu totii n familie ~i mi-a parut mereu
1111 om pe care te poti baza: serios, att de zelos, nct sora mea se
ulnge de asta, parndu-i-se ca ]ean-Marc nu prea sta pe-acasa. Este
:111 tip rezervat mai degraba, modest ~i extrem de atent la educatia
copiilor, ceea ce mi-a placut de ndata.
~tiam de la sora mea ca ~i el este nemultumit, caci i se pare ca
munca lui nu prea este apreciata lafirma la care lucra, ~iatunci i-am
propus sa ne asociem. El a parut surprins, u~or nelini~tit; dupa care
mi-a spus ca se va gndi la asta. Timp de cteva saptamni
]ean-Marc mi telefona cu regularitate pentru a-mi cere alte ~i alte
detalii asupra proiectului, conditiilor de asociere etc. Numai ca a
sfr~it prin a ma enerva. ~i i-am spus ca nu putem fi asociati din
moment ce el mi arata ca nu are ncredere n mine. Apoi a telefonat
sora mea ~i mi-a explicat ca nu era ch{~i de putin vorba de o ches-
84
tiune de ncredere. Jean-Marc nu-mi punea la ndoiala corectitudi-
nea; numai ca ntotdeauna el avea nevoie de ct mai multe detalii
nainte de a lua o decizie, fie de a cumpara o masina de spalat, fie de
a alege locul n care sa-si petreaca vacanta. nchiznd telefonul!
m-am gndit ca eu si Jean-Marc eram complementari! caci el urma
safie atent la acele detalii care pe mine ma plictiseau.
Afacerea a demarat curnd! caci multi din mai vechii mei clienti
au vrut sa continue colaborarea cu mine. Jean-Marc lucra din greu
la stabilirea normelor, a procedurilor; se descurca bine, de;;i eu eram
de parere ca aceasta i lua cam prea mult timp. Sora mea mi tot te-
lefona pentru a-mi spune ca i dadeam prea mult de lucru sotului ei
si ca acesta si petrecea toate week-end-urile n fata calculatorului.
Am ncercat sa vorbesc cu Jean-Marc sfatuindu-1 s-o lase totusi
mai moale! sa nu mearga att de departe cu preocuparea lui pentru
detalii. Dar m-am lasat repede pagubas, caci, de cte ori mergeam
sa-I vad! el pornea sa-mi explice ndelung motivele felului n care
proceda! eu nu-l mai puteam opri ;;i ntreaga discutie sfrsea prin
a-mi mnca si mie din timp!
Curnd am angajat zece salariati. Apoi! cu trei luni n urma s-a
ivit si comanda! care este visul oricarui mic patron. Un mare lant
de supermarketuri ne-a solicitat sa le livram ambalaje pentru o gama
de produse lactate. Am izbutit sa nchei un contract care avea si cla-
uze avantajoase pentru noi, si credeti-ma ca n-a fost deloc simplu!
Primul lucru care m-a cam enervat la Jean-Marc afost ca! n
loc sa fie entuziasmat! el a citit si recitit contractul, apoi mi-a spus
ca nu luasem n calcul cutare sau cutare eventualitate! de genul ce-
lor care nici nu se ntmpla vreodata. n cele din urma a recunoscut
ca era o afacere buna. Dar cnd a trebuit sa trecem lafabricarea am-
balajelor! Jean-Marc mi-a spus ca daca voiam sa respectam nonne-
le! nu puteam produce ambalajele solicitate n ritmul dorit. Totusi,
clientul era multumit de ambalajele pe care le livrasem deja! Dar
Jean-Marc tinea mortis sa se respecte cele mai severe norme statis-
tice. Si sustinea ca ar trebui sa cumparam alte materiale, ceea ce ne
depasea posibilitatile financiare n acel moment. Atunci eu am ve-
nit cu propunerea de a introduce un control de calitate! gratie caru-
ia ambalajele necorespunzatoare sa fie depistate si nlaturate.
Jean-Marc afost de acord. Dar metoda pe care el o instituise era n-
85
---att de complicata, nct lucratorii au venit la mine la birou pen-
:':1 a ma anunta ca ei refuzau sa o aplice.
n cele din urma, cu acordul lui l-am eliberat pe Jean-Marc de
~;'iceraspundere n ce prive~te productia ~i serviciul comercial. Acum
;-: HU se mai ocupa dect cu partea administrativa ~i de registrele de
~:leltuieli, dar va asigur ca totul este perfect! Sora mea nsa vorbe~-
:: de divort. Jean-Marc nu numai ca lucreaza tot timpul, dar, cnd
:?'uineacasa, i repro~eaza ca nu face bine menajul, legndu-se de tot
-~lul de detalii.
CE S-AR PUTEA SPUNE DESPRE JEAN-MARC
Jean-Marc pare sa fie extrem de preocupat ca totul sa fie
:acut irepro~abil: contractele, ambalajele, procedurile, mena-
jul chiar! L-am putea numi perfectionist. El acorda o mare
atentie detaliilor, dar ntr-att nct pierde din vedere situatia
in ansamblul ei: discutnd cu Daniel despre contractul de aso-
ciere, putin lipse~te sa se certe cu acesta. Cnd se ive~te o afa-
cere rentabila, singurul lucru pe care l vede Jean-Marc sunt
?roblemele juridice. Procedurile pe care el le stabile~te sunt
att de riguroase nct, daca ar fi aplicate, ar duce la imposi-
bilitatea de a mai livra ambalaje clientului. n fine, fara a con-
stientiza ca ve~nicele lui absente sunt frustrante pentru sotia
lui, sfr~e~te prin a o exaspera imputndu-i cteva firicele de
praf din casa.
Cnd i se spune ca exagereaza, ca este mult prea concen-
trat asupra detaliilor, el argumenteaza att de vehement nct
~i obose~te interlocutorul explicndu-i ca felul sau de a pro-
ceda este cel mai nimerit. ndaratnicia lui este istovitoare. To-
tu~i, Daniel credea ca Jean-Marc este un tip modest. Si are
dreptate, fara ndoiala. Jean-Marc nu ~i apara punctul de ve-
dere pentru gloria proprie ori pentru ca ar considera ca cei-
lalti sunt mai putin inteligenti ca el. Jean-Marc se arata att de
ncapatnat tocmai din grija de a face totul bine. El are senti-
mentul ca metoda sa este singura care garanteaza perfectiu-
nea, ceea ce dintr-un anumit punct de vedere este adevarat,
86
Fran<;:oisLelord ;;i Christophe Andre
chiar daca atentia acordata regulilor ;;i detaliilor uneori risca
sa compromita situatia n ntregul ei.
?\emultumirile pe care le treze;;te la lucru ori acasa nu par
sa-I tulbure prea tare pe Jean-Marc. El nu manifesta prea mare
bucurie nici cnd survine un eveniment placut. S-ar putea spu-
ne ca i este greu sa ~i exteriorizeze emotiile pozitive.
n cele din urma, Daniel s-a obi~nuit cu Jean-Marc ~i, fiind
un bun patron, a ;;tiut cum sa-i valorifice potentialul. Caci Da-
niel a nteles ca perfectionismul asociahllui sau putea fi util n
sfera administrativa ~i financiara. Mai mult, Daniel are n-
credere deplina n Jean-Marc, caci sesizase ct de onest ~i scru-
pulos era acesta.
Jean-Marc ntrune~te toate caracteristicile unei personali-
tati obsesionale.
Personalitatea obsesionala
Perfectionism: este exagerat de atenta la detalii, proceduri,
reguli ;;i la organizare, adesea n detrimentul rezultatului
final.
Obstinatie: ncapatnata, staruie cu nver~unare ca lucruri-
le sa fie facute dupa cum considera ea ~i respectndu-se re-
gulile.
n relatiile cu ceilalti este rezervata: i este greu sa-;;i exterio-
rizeze emotiile pozitive: adesea foarte formala, glaciala, ti-
mida.
Nehotarre: i este greu sa ia decizii din teama de a nu co-
mite vreo gre~eaIa, tergiverseaza lucrurile ~i cugeta exage-
rat de mult.
Rigoare morala: este extrem de con;;tiincioasa ~i scrupuloa-
sa.
CUM PERCEPE JEAN-MARC LUMEA?
Jean-Marc pare ca se teme mai ales de imperfectiune (aten-
tie acordata detaliilor) ~i de nesiguranta (manifesta interes
pentru proceduri ~i verificari). Are sentimentul ca este obliga-
87
tia lui sa mentina n ordine tot ce-l nconjoara. Principalele sale
convingeri ar putea fi: "Totul decurge bine daca sunt respec-
tate regulile" ;;i "Un e;;ectotal survine atunci cnd ceva nu este
100%perfect." Pentru el, acest postulat se aplica att proprii-
lor rezultate, ct;;i rezultatelor celorlalti.
Am putea spune despre obsesional ca este "cu ceilalti la fel
de exigent cum este ;;i cu sine". El se simte responsabil pen-
tru faptul de a fi ntr-o permanenta cautare a perfectiunii ;;i
sfr;;e;;teprin a-i considera pe ceilalti ni;;te ncurca-lume ;;iires-
ponsabili. un obsesional va nutri adesea convingerea ca "nu
poti avea ncredere n oameni ;;i ca ntotdeauna trebuie sa ve-
rifici ceea ce fac". Iar cnd va vedea acasa praful de pe ;;emi-
neu, un bol nespalat aflat pe masa, el va fi ntarit n convinge-
rea ca respectiva persoana nu este n stare sa faca menajul
bine, adica potrivit idealului sau de perfectiune.
FORMELE INTERMEDIARE
Cu Jean-Marc am facut o descriere a unei personalitati ob-
sesionale tipice. Dar ;;i aici exista o ntreaga gama de forme in-
termediare. unele persoane sunt preocupate de ordine, mai
cu seama, sau de proceduri, fara nsa a scapa din vedere re-
zultatul final. Fire;;te ca este placut sa intri ntr-o casa curata,
aflata n rnduiala, nsa pastrndu-ti totu;;i cumpatul, daca
vezi cum copiii ;;i-au mpra;;tiat jucariile prin casa. De altfel
unii obsesionali ;;i con;;tientizeaza propria tendinta ;;i ncear-
ca sa se corecteze. Sa l ascultam pe Lionel, patruzeci de ani,
expert contabil.
Dintotdeauna mi-au placut lucrurile rnduite, aliniate, cum mi-a
placut ~i simetria. Copil fiind, mi a~ezam bilele n ni~te casute, po-
trivindu-le dupa diverse criterii: marime, culoare, materialul din care
erau facute, chiar felul n care le procurasem; fie cafusesera cumpa-
rate, daruite sau c~tigate n jocurile cu alti copii. Schimbam crite-
riul de aranjare ~ihop! ncepeam o alta ordonare a bilelor. Apoi, stu-
dent fiind, mi placea ca toate obiectele de pe biroul meu sa fie
aranjate ori paralel, ori perpendicular. Carti, rigle, stilouri ~i chiar
88
Fran<;ois Lelord s;iChristophe Andre
cheile pe care le a!iezamparalel cu muchia mesei. Prietenele mele erau
intrigate, unele chiar nfrico!iate. mi mai pliicea ca notitele pe care
le luam la cursuri safie impecabile !ii mi petreceam mult mai mult
tirnp transcriindu-Ie pe curat, subliniindu-Ie cu diferite culori dect
nvatndu-Iel aiia cii de multe ori ratam sesiunile de vara.
Destul de curnd am realizat ca petreceam cam mult timp aran-
jnd !ii verificnd, !ii am cautat sa ma controlez. Sotia mea m-a aju-
tat enorm, caci !ii acuml cnd i se pare ca exagerez cu ordinea, nu
!i0vaie sa mi-a spum'il iar eu accept sa aud asta de la ea, !itiind ca !ii
ea este destul de ordonata. n pr~fesia mea sunt foarte apreciat, cei-
lalti au ncredere n mine, de!ii la nceput eram mereu n ntrziere
din cauza verificarilor. Aparitia informaticii m-a ajutat foarte mult.
Colaboratorii mei !itiu ca privirea mea este i1~failibilacnd este vor-
ba de sesizarea celor mai mici nereguli, !ii mi se pare cafara sa vreau
i determin sa lucreze bine.
ntotdeauna mi-a fost greu sa-mi exteriorizez emotiile, iar cnd
altii mi arata afectiunea lor sau mi fac complimentel ma fstcesc.
Pentru ca nu !itiu ce sa raspund. mi este greu sa !ii glumesc, "sa fac
conversatie II. Mie mi place sa abordez un subiect cu de-amanuntull
cu o introducerel cuprins !ii o ncheiere, !ii atunci ceilalti !ii pierd n-
totdeauna rabdareal ma ntrerup !ii trec la alt subiect. Dar n timp
m-am mai schimbat. $i aici cred ca este meritul sotiei mele, care m-a
facut sa con!itientizez ca am umor !ii ca aceasta mi-ar putea folosi.
E adevarat ca prietenii mei ma tachineaza uneori pe tema maniei
mele pentru ordine. La nceput ma durea; acum nsaI nu. Mai nti
de toate pentru ca eu cred ca m-am schimbat. $i apoi pentru ca daca
am izbndit n profesia mea afost !ii gratie acestor "cusururill.
Nu mai lucrez lafel de mult ca nainte, dar !ii acum nzi este des-
tul de greu sa ma relaxez. Chiar n week-end nu ma pot mpiedica
sa nu ma gndesc la ce ar trebui reparat n casaI sau la anumite acte
de care ar fi mai bine sa ma ocup din timp. Totu!iil ncerc sa nu ma
ambalez prea tare !ii sa petrec ct mai mult timp cu copiii.
Lionel ofera un bun exemplu de personalitate obsesionala
temperata de o contitiinta a propriilor defecte tii care a avut o
dubla s;ansa: de a se fi orientat spre o profesie n care trasatu-
rile sale obsesionale sa constituie un avantaj tii de a fi gasit o
femeie care sa fie destul de aproape de propriile lui valori pen-
89
tru a-l accepta asa cum este, dar si destul de diferita de el pen-
tru a-l ajuta sa progreseze.
CND OBSESIILE DEVIN O MALADIE
Exista o adevarata maladie "sindromul obsesiv compul-
siv" sau SOC, de care se vorbeste din ce n ce mai mult n
mass-media. Pacientii ce sufera de SOC se simt obligati sa se
supuna unor adevarate ritualuri de aranjare a lucrurilor, de
spaIari repetate, de verificari mult prea dese si amanuntite,
pentru ei acestea fiind singurele cai pentru a-si diminua an-
xietatea. Ei mai au si gnduri obsedante involuntare, pe teme
de curatenie, perfectiune, culpabilitate. Toate acestea i fac sa
patimeasca si le pot ocupa multe ore din zi. Iata doua exem-
ple:
Ori de cte ori se afla la volanul ma~inii, Marie, ce suferea de
SOC, se temea sa nu fi accidentat vreun trecator fara sa fi bagat de
seama. Odata ajunsa la destinatie, se simtea obligata sa refaca o por-
tirme a drumului n sens invers, pentru a se convinge ca nu facuse
nici un accident. Era con~tienta defaptul ca acest gnd era absurd,
dar atta vreme ct nu se ntorcea sa verifice daca nimeni nu zacea
pe ~osea, ea nu-~i putea diminua anxietatea.
Philippe, patruzeci ~i trei de ani, suferind ~i el de SOC, obsedat
de murdarie ~i de praf se spala pe mini de zeci de ori pe zi, nu ac-
cepta ca sotia lui safaca menajul, nu-i lasa pe cei ce veneau n vizi-
ta sa-i intre n apartament ncaltati. Spalatul minilor ~i menajul i
luau ntre patru-cinci ore pe zi, timp n care el se afla ntr-o stare
de mare tensiune anxioasa.
Aceste doua exemple sunt departe de a reprezenta tota-
litatea tulburarilor obsesive compulsive. Cititorul interesat
va afla si alte exemple n bibliografia mentionata la sfrsi-
tul cartii.
Raporturile ntre personalitatea obsesionala si SOC sunt
mult mai putin clare dect ne lasa sa ne imaginam teoriile
psihanalitice. ntr-adevar, potrivit diverselor studii epidemio-
logice, ntre 50 si 80% dn pacientii ce sufera de SOC nu au o
90
Fran~ois Lelord ;;i Christophe Andre
personalitate obsesionala.1 Si se poate afirma ca uria;;a masa
a personalitatilor obsesionale nu va suferi vreodata de SOc.
Potrivit clasificarii DSM-IV, se poate vorbi de SOC atunci
cnd obsesiile ;;i ritualurile inutile ocupa mai mult de o ora
pe zi.
DOCTORE, SI MEDICAMENTELE?
Ct prive;;te medicatia prescrisa SOC-ului, maladie consi-
derata pna n anii saptezeci greu de tratat, aparitia unor an-
tidepresive a produs o adevarata revolutie. ::\"utoate antide-
presivele sunt eficiente, ci doar acelea care actioneaza asupra
secretiei si distrugerii serotoninei, o molecula care se gaseste
n stare pura n sistemul nervos central. Dupa cteva sapta-
mni de tratament cu un antidepresiv serotoninergic n doze
suficiente2,la aproape 70% din pacientii care sufereau de SOC
se putea constata o ameliorare. Daca pacientul participa la o
terapie comportamentala, rezultatul este si mai bun, fapt con-
firmat de numeroase studii. Dar se pare ca pentru majoritatea
pacientilor rezultatul combinatiei antidepresiv-terapie com-
portamentala este mai bun dect fiecare din cele doua aplica-
te izolat.3
Cum se poate veni n sprijinul personalitatilor obsesiona-
le? Evident ca psihiatrii au venit cu ideea de a folosi antide-
presive n SOC, caci lor li s-a parut ca ntre cele doua forme
de tulburari exista o anumita asemanare. Ei bine, nu s-au n-
selat. Cnd se ntmpla ca personalitatile obsesionale sa se
simta deprimate, cea mai mare eficienta si-o vadesc atunci an-
tidepresivele serotoninergice.
1 J.H. Pollak, "Commentary on Obsessive-Compulsive Personality Di-
sorder", in The DSM-IV: Personality disorders, op. cit., p. 281.
2 M.A. Jenike, "New Developments in Treatment of Obsessive-Compul-
sive Disorders", in Review of Psichiatry, voI. lI,A. Tasman, M.B. Riba
ed., Washington, American Psychiatric Press, 1992.
3 J. Cottraux, "Traitements biologiques", in Obsessions et Compulsions,
Paris, pug 1989, pp. 106-121.
91
De acord, veti spune, n caz de depresie, da, dar altfel?
Doar n-ai sa-i prescrii unei persoane toata viata un medica-
ment pentru a-si schimba personalitatea. Unii nu vor pierde
ocazia de a-i acuza pe medici ca ar fi "normalizatori" a caror
misiune este aceea de a simplifica personalitatile, pentru ca
ele sa se adapteze mai bine cerintelor societatii. Este o dezba-
tere vasta, care ar putea constitui obiectul unei carti ntregi4,
dar de fapt poate fi redusa la trei ntrebari:
- Faptul de a avea o personalitate obsesionala l face pe pa-
cient sa sufere?
- Este eficient medicamentul n cazul lui?
- A fost prevenit pacienhll asupra avantajelor si dezavan-
tajelor tratamentului?
Daca raspunsul la aceste trei ntrebari este "afirmativ", nu
vedem motivul pentru care nu i s-ar propune un tratament
care sa-I ajute. Ramne apoi ca medicul si pacientul sa decida
daca sa se vada cu regularitate si daca sa continue tratamen-
tul sau nu.
Ct priveste psihoterapiile, vom vorbi despre ele spre sfr-
situl acestei carti.
PUTINA OBSESIE POATE FI UTILA?
ntr-un fel se poate spune ca societatea noastra devine din
ce n ce mai obsesionala. Din cauza productiei de masa, ntre-
prinderile sunt nevoite sa introduca proceduri tot mai stricte,
astfel nct toate produsele sa fie identice si perfect fiabile,
pentru a satisface exigentele unor consumatori gata oricnd
sa se adreseze concurentei. Preocuparea pentru securitate im-
pune elaborarea de norme n toate domeniile, de la productia
de lactate la cea de automobile, trecnd prin productia de ca-
rucioare pentru copii. Toate aceste proceduri trebuie neconte-
nit evaluate si revizuite. n fine, pentru a aduna impozitul de
P. Kramer, Prozac, le bonheur de l'ordonnance?, Paris, First, 1994, E. Za-
rifian, Des paradis plein la.tete, Paris, Odile Jacob, 1994.
la particulari ori de la ntreprinderi, penh'u a putea asigura sa-
natatea cetatenilor, administratiile modeme pretind cifre si iar
cifre, mai mult, cifre bine verificate.
Deci, astazi exista loc si pentru obsesionali, cu conditia de
a-i supraveghea n preocuparea lor de a face totul bine. S-ar
putea spune ca din clipa n care se formeaza o echipa, fie pen-
tru a construi un baraj, fie pentru a nfiinta lill jumat prezen-
ta unui obsesionat bine ales, ar putea fi un ingredient pretios,
care va garanta calitatea produsului final.
Personalitatile obsesionale n filme si n literatura
Sherlock Holmes, cu a sa pasiune pentru detaliu, cu indife-
renta sa, cu interesul acordat clasificarilor, cu a sa vestimenta-
tie vesnic neschimbata are, poate, cteva trasaturi obsesiona-
le.
n serialul televizat Star n'ek, M Spock (cel cu urechile as-
cutite) pare sa fie caricatura unui obsesional; este exasperant
de glacial si rational, nu poate pricepe afectivitate a si reactii-
le irationale ale coechipierilor sai de pe Terra.
n filmul lui James Ivory, Rama?itele zilei (1993), Anthony
Hopkins joaca rolul unui majordom englez aflat n serviciul
unei ilustre case, fanatic al ordinii desavrsite. El si reprima
orice reactie emotionala, nerenuntnd la a servi la un dineu
diplomatic, timp n care, la etaj, tatal sau agoniza. Mai apoi,
este incapabil sa raspunda iubirii Emmei Thompson, desi se
simte atras de ea.
n Podul de pe rul Kwai (1957) de David Lean, nenduple-
catul colonel Nicholson, jucat de Alex Guinness, ofera un fas-
cinant exemplu de personalitate obsesionala. Luat prizonier
de catre japonezi, el refuza sa se supuna ordinelor acestora si
nu accepta sa colaboreze cu ei dect pentru a r-rentmpina
unele represalii asupra oamenilor sai. nsarcinat sa construias-
ca un pod pentru a nlesni trecerea trupelor nipone spre Bir-
mania, el va face uz de toate talentele sale de obsesional pen-
tru a nalta o lucrare desavrsita, uitnd ca aceasta i va servi
inamicului. El nici nu va admite ca ai sai compatrioti sa-i dis-
truga munca.
92
Recomandabil
CUM SA NE PURTAM
CU PERSONALITATILE OBSESIONALE
Sa le aratati ca le apreciati simtul ordinii si al rigorii
Nu uitati ca obsesionalul crede ca actioneaza n numele bi-
nelui. Daca l contraziceti, din dorinta de a-i arata de la bun
nceput ca exagereaza, va va dispretui, considerndu-va o per-
soana incapabila sa nteleaga ce este important. Daca, n
schimb, i aratati ca i apreciati perfectionismul, el va va primi
cu mai multa consideratie eventualele critici.
93
ntr-un film de Chantal Ackerman, Un divan la New York,
William Hurt ntruchipeaza personajul unui psihanalist ob-
sesional ce locuie;;te n New York ;;i care face schimb de
apartament cu o pariziana destul de boema (Juliette Bino-
che). Ajuns la Paris, el nu pridide;;te tot reparnd ;;i pu-
nnd la punct tot ce era deteriorat n apartamentul tinerei
fete, n timp ce la New York aceasta era absolut impresio-
nata de ordinea ;;i simetria care domnesc n apartament ;;i
care au darul de a-l deprima pna ;;i pe cinele tinerei fe-
mei. ndragostit mai apoi de Juliette Binoche, psihanalis-
tul nostru va avea cele mai mari dificultati n a-si marturi-
si sentimentele.
Dintr-un punct de vedere evolutionist, ai fi nclinat sa crezi
ca ntr-o epoca ndepartata, n care oamenii traiau din vnat
si cules, faptul de a fi un obsesional nu reprezenta un mare
avantaj (ajuta doar sa nu se mannce din neatentie fructe otra-
vitoare); dar, din clipa n care s-a trecut la agricultura, obse-
sionalii, cu interesul lor pentru sarcinile repetitive si pentru
ordine, trebuie sa se fi dovedit nzestrati mai cu seama pentru
arat, semanat, pentru a face stocuri si a le depozita, pentru a
ntrevedea unele lucruri, asigurnd astfel cele mai mari sanse
de supravietuire urmasilor lor.
Cnd merg prea departe,
aduceti-le critici precise si motivate
Nu folose~te la nimic sa te enervezi atunci cnd un obse-
sion al ti explica ca trebuie sa faci neaparat n cutare fel sau ca
trebuie sa respecti neaparat cutare procedura, care ~tii bine ca
ar fi o pierdere de timp. Daca te vei supara, el va fi ntarit n
Sa le respectati nevoia de a prevedea
~i de a organiza totul
Obsesionalilor nu le place imprevizibilul ~i detesta mai
mult dect orice sa fie pu~i n situatia de a improviza. Si au
dreptate, caci nu acestea sunt situatiile n care pot fi eficienti
la maximum. Evitati, deci, pe ct posibil, sa-i luati prin sur-
prindere, sa le cereti sa faca unele lucruri "de urgenta". Caci
i veti face sa sufere, iar ei va vor enerva prin ncetineala ~i re-
zerva de care vor da dovada. nainte de a le ncredinta o sar-
cina, faceti voi n~iva un efort de previziune ~i de planificare.
Sa-I ascultam pe Jacques vorbindu-ne despre sotia lui.
Sotia mea are o multime de calitati, toata lumea mi-o spune, si
trebuie sa recunosc ca este adevarat. Se ocupa ndeaproape de edu-
catia copiilor nostri, de casa se ngrijeste ntr-un mod ireprosabil, iar
slujba sa cu jumatate de norma se pare ca-i procura multe satisfac-
tii. Dar toata aceasta seriozitate a sfrsit prin a ma apasa. De pilda:
cum sunt un tip sociabil si am fost crescut ntr-o familie n care de-
seori cei ce veneau n vizita erau opriti "la o masa fara pretentii",
mi place si mie sa invit la masa prieteni ori colegi de serviciu. Dar,
n loc de a le oferi oaspetilor o cina simpla, intima, fara pretentii, de
fiecare data sotia mea se simte obligata sa aranjeze n asa fel masa
nct sa fie ct mai aspectuoasa, sa ntinda masa mare s.a.m.d. Iar
urmarea este ca atunci cnd se ntmpla ca n ultimul moment sa
mai invit o persoana-doua la masa, ridica neputincioasa bratele spre
cer si nu o pot face sub nici un chip sa priceapa ca acei oameni s-ar
simti lafel de multumiti sa fie primiti simplu, fara vreo ceremonie
deosebita. n cele din urma, am ajuns la o ntelegere: eu am dreptul
sa invit pe cine vreau la unele supeuri, de care nsa ma ocup chiar
eu, iar ct priveste mesele a caror pregatire i revine ei, eu trebuie sa
fac o lista a invitatilor si sa i-o dau cu cel putin trei zile nainte.
94
ideea ca, incontestabil, oamenii sunt imprevizibili ~i ca nu te
poti bizui pe ei. Amintiti-va de convingerea sa ca el actionea-
za n numele binelui. Deci, dovediti-i pe ndelete ntr-un mod
u~or obsesional, bazndu-va pe cifre, ca metoda sa prezinta
mai multe inconveniente dect avantaje.
Urmatorul exemplu a fost prezentat de catre ~eful unei n-
treprinderi la un seminar pe teme de management al perso-
nalitatilor dificile.
ntr-o fabrica micuta, responsabilul cu productia, un tip foar-
te competent, voia sa se convinga ca toate piesele cumparate din
exterior, chiar cele cumparate la un pret mic, erau bine folosite n
fabrica. Si atunci, a pus la punct o procedura extrem de complexa,
pentru a urmari utilizarea fiecarei piese n fabrica. Incomodati la
lucru de aceasta noua procedura, gefii de atelier s-au dus sa se pln-
ga directorului. Acesta l-a chemat pe responsabilul cu productia.
Si a nceput prin a-i lauda con9tiinta profesionala 9i simtul rigo-
rii. Apoi, analiznd mpreuna cu responsabilul procedura acestu-
ia, directorul a calculat timpul de lucru suplimentar pe care-l ne-
cesita din partea tuturor celor implicati. Responsabilul urmarea
calculul facut de director cu mare atentie. Bazndu-se pe costul
mediu n ore care trebuia platit persoanelor implica te, directorul a
determinat atunci costul total al acestei schimbari de procedura 9i
i-a propus apoi responsabilului sa estimeze pierderile cauza te de
proasta utilizare a pieselor, pe care le putea prentmpina noua lui
procedura. Cu calculatorul n mna au facut mpreuna aceasta ope-
ratie. A doua cifra obtinuta era mai mica dect prima. Nu a mai
fost nevoie ca directorul sa staruie pe lnga responsabil ca acesta
sa renunte la procedura sa, caci el se 9i hotarse sa faca acest lu-
cru. n schimb, directorul i-a cerut ca, pe viitor, nainte de a intro-
duce o noua procedura, sa vina 9i cu argumente n sprijinul aces-
teia, argumente bazate pe costuri, ceea ce responsabilul a acceptat
bucuros.
Sesiznd conceptia despre lume a colaboratorului sau ob-
sesional, directorul a reu~it sa-I faca sa-~i schimbe felul de a
proceda, fara a-l brusca nsa. Directorul a izbutit sa dea criti-
cii sale o forma u~or lIobsesionala", precisa, motivata, scopul
ei fiind dobndirea unui plus de perfectiune. Si fara ndoiala
95
ca aceasta este metoda cea mai indicata de a-l convinge pe un
obsesional.
Sa le aratati ca sunteti previzibili
si ca se poate bizui pe voi
Faptul de a ntrzia, de a nu respecta o promisiune, chiar
nensemnata, sunt cai sigure de a se descalifica n ochii unui
obsesional ~i nca pentru multa vreme. Pentru el veti fi aido-
ma celorlalti iresponsabili, care nu pricep ca n lume totul ar
merge mai bine daca am respecta cu totii regulile. (Oare chiar
se n~ala obsesionalii n aceasta privinta?) Unui obsesional,
mai mult dect oricarei alte persoane, nu-i promiteti dect ceea
ce puteti face, respectati-va fagaduielile, iar cnd intervine
ceva imprevizibil, n~tiintati-l ct puteti de repede, marturi-
sindu-i deslu~it ca sunteti dezolat. Faceti astfel nct pentru el
persoana dvs. sa fie asociata cuvintelor "previzibil" ~i "sigur".
Caci va fi cel mai bun mijloc de a-l face sa se destinda un pic
~i sa accepte mai bine punctul vostru de vedere.
Sa le faceti sa descopere bucuriile destinderii
ncercati sa va imaginati un pic tensiune a n care traiesc ob-
sesionalii: ei vor sa controleze totul, sa verifice totul, sa veghe-
ze ca totul sa fie perfect; ce oboseala! Dar cei mai multi dintre
ei nutresc n adncul sufletului dorinta de a se lasa n voia lu-
crurilor, dorinta pe care nsa nu cuteaza sa ~i-o realizeze. A~a
ca mobilizati-i, invitati-i, dati-le exemplul urmator:
.Seful unei clinici ?i-a invitat ntreaga echipa la un picnic pe ma-
lul marii. Toata lumea s-a dus, chiar ?i un cercetator strain, statisti-
cian de mare valoare, extrem de rezervat pna atunci. n timp ce toti
invitatii aveau o tinuta sport, el avea cama?a cu mnecile lungi, cra-
vata, pantaloni, a?a ca a ezitat ndelung nainte de a se a?eza pe ni-
sip. Membrii echipei au nceput o partida de volei ?i afost ?i el invi-
tat sa participe. A refuzat mai nti, pretextnd ca nu juca prea bine.
Dar is-a spus ca, daca nu venea sa joace, componenta celor doua echi-
pe ar fi fost inegala. Apelul la simtul dreptatii ?i al simetriei afost
infailibil; ?i-a scos cravata ?i s-a alaturat echipei sale. Cu ct jocul era
mai strns, cu att el se nsufletea mai tare, facea tot soiul de salturi
Franc;ois Lelord ~i Christophe Andre
96
Nerecomandabil
Sa va lasati antrenat prea departe n sistemul lor
Cu obstinatia de care dau dovada si cu convingerea pe care
o au ca ar actiona n numele binelui si al ordinii (termeni oa-
acrobatice, attat 'li de ncurajarile amuzante ale tuturor spectatori-
lor. Echipa sa a c'ltigat, n mare parte gratie ncrncenarii cu care
jucase el. Cnd afost felicitat pentru aceasta victorie, parea a se simti
iara'li stingherit; totupi, afost mult mai destins tot restul zilei, mai
apoi plonjnd pi n mare, laolalta cu colegii sai. Din acea zi, la lucru,
el era mai putin rezervat, ngaduindu-pi unele mici glume pi raspun-
znd cu placere tuturor invitatiilor de week-end.
97
Sa le ncredintati sarcini pe masura lor,
n care "defecteleJl lui sa fie tot attea calitati
Am remarcat n toate exemplele precedente ca unele sar-
cini pot fi ndeplinite ireprosabil de obsesionali. Caci obsesio-
nalii vor reusi acolo unde ceilalti ar fi doborti de oboseala sau
de plictiseala. Contabilitate, proceduri financiare, juridice sau
tehnice, control de calitate, iata cteva exemple de activitati in
care obsesionalul se va simti n largul sau, facnd uz de sim-
tul ordinii, ca si de capacitatea de a starui n efort.
Sa le ironizati pe tema maniilor lor
Obsesionalii, cu seriozitate a si maniile lor, sunt tinte care
pot tenta, mai cu seama pe cei porniti pe glume. Nu cedati ten-
tatiei. Nu uitati ca obsesionalul considera ca actioneaza n nu-
" ,
mele bmelui, pentru a aduce un plus de perfectiune lumii si
ca se poate ntmpla sa nu priceapa motivele ironiei voastre.
Si mai ncercati sa va amintiti ultima remarca ironica pe care
v-a facut-o cineva. V-a ajutat cumva sa va schimbati? Sau, mai
degraba, v-a lasat sentimentul ca celalalt nu reusea sa va n-
teleaga? Uneori, n cadrul unei relatii de ncredere, l.ill umor
binevoitor poate ajuta pe cineva sa se schimbe. Terapeutii stiu
ca acest umor este un instrument ce trebuie mnuit cu maxi-
ma prudenta. Urmati-le exemplul!
Sa le coplesiti cu prea multa afectiune,
recunostinta sau daruri
Cnd este vorba sa ~i exprime sentimentele, adesea, obse-
sionalii se simt stingheriti. n acela~i timp, vadesc o preocupa-
re pentru simetrie ~i pentru reciprocitate. Aceasta explica, poa-
te, de ce sunt att de stnjeniti cnd li se arata afectiune sau
admiratie: se simt obligati sa raspunda n acela~i registru, dar
nu sunt n stare sa o faca. Aceasta nu nseamna ca dovezile de
recum sinonimi pentru ei), obsesionalii simt dorinta puterni-
ca de a impune respectul regulilor pe care ei le considera jus-
te. Totu~i, fara a nutri intentii rele, se poate ntmpla ca n scurt
timp sa ajunga sa tiranizeze o ntreaga echipa ori o ntreaga
familie ~i, prin demonstratii monotone ~i repetitive, sa-i seca-
tuiasca de vlaga pe cei ce i se mpotrivesc. Aratndu-Ie ca le
apreciati simtul ordinii ~i al rigorii, trebuie totu~i sa ~titi cnd
sa spuneti "Stop!". Pe ct posibil, recurgeti la un numar ct
mai mare de argumente!
Unui sot obsesional i displacea dezordinea pe care sotia sa ofa-
cea la bucatarie n timp ce pregatea masa; farfurii murdare, vasarie
n chiuveta, diferite ingrediente pe masa etc. Asa ca statea lnga ea
si punea la locfiecare obiect ori ingredient de ndata ce sotia sa nu
le mai folosea. Simtindu-se n permanenta supravegheata, ea a ajuns
la un asemenea grad de exasperare, nct l-a amenintat ca refuza sa
mai gateasca n asemenea conditii.
Sotul ei a acceptat s-o nlocuiasca, caci gndea ca se va descurca
mai bine dect ea la bucatarie sau ca n orice caz va lucra mai ordo-
nat. Totusi, dupa cteva zile, a realizat ca nu reusea sa gateasca pe
ct ar fi dorit de bine si ca prepararea cinei i rapea din timpul pe
care el voia sa ;;i-l consacre altor activitati (contabilitate, dereticat).
Si atunci, cei doi au ajuns la o alta ntelegere: accesul la bucatarie i
era lui oprit cta vreme sotia gatea. n schimb, odata ncheiata pre-
pararea mesei, el putea rndui ;;i curata totul dupa bunul lui plac.
Iata un frumos exemplu de solutie negociata. Nici unul
dintre ei nu a ncercat sa-i schimbe celuilalt parerea, sa-i ara-
te ca "gre~ea", ci doar au cautat o solutie convenabila pentru
amndoi.
98
Fran~ois Lelord ~i Christophe Andre
Cum sa ne purtam cu personalitatile obsesionale
Nerecomandabil
Sa le ironiza ti pe tema maniilor lor.
Sa va lasati antrenat prea departe n sistemul lor.
Sa le coplesiti cu prea multa afectiune, recunostinta sau cu
daruri.
Daca va sunt patroni: cnd va scrieti rapoartele, fiti atenti sa
nu faceti greseli de ortografie.
Daca va sunt soti sau sotii: lasati pe seama lor contabilitatea
menajului, si nu uitati sa va lasati ncaltarile la intrare.
Daca va sunt colegi sau colaboratori: ncredintati-le controlul
si finisajul. Anuntati-le durata discutiei nainte ca ele sa ncea-
pa sa vorbeasca.
99
Recomandabil
Sa le aratati ca le apreciati simtul ordinii si al rigorii.
Sa le respectati nevoia de a prevedea si de a organiza to-
tul.
Cnd merg prea departe, aduceti-le critici precise si moti~
vate.
Sa le aratati ca sunteti previzibili si ca se poate bizui pe voi
Sa le faceti sa descopere bucuriile destinderii.
Sa le ncredintati sarcini pe masura lor, n care "defectele"
lor sa fie tot attea calitati.
afectiune sau complimentele nu le-ar face placere. Doar ca este
mai bine ca la nceput sa fiti putin mai rezervati ;:>i sa le ob-
servati cu atentie reactiile pentru a nu-i pune n dificultate.
n Japonia, tara a carei cultura prezinta, nendoielnic, une-
le trasaturi obsesionale, oferirea de cadouri este un adevarat
ritual. Exista o ntreaga gama de cadouri potrivit rangului per-
soanei careia le sunt oferite si mprejurarilor; trebuie doar sa
te adresezi unui magazin special, care ti va indica cel mai ni-
merit cadou.
1OO Fran<;,oisLelord si Christophe Andre
Aveti trasaturile unei personalitati obsesionale?
I
ADEVARAT I
FALS
1. Sunt nclinat sa petrec destul timp
rnduind si verificnd.
12. ntr-o discutie mi place sa-mi
I prezint ideile n ordine.
I
I
13. Mi se reproseaza ca as fi prea per-
I
I fectionist(a).
14. Mi s-a ntmplat sa ratez ceva din
I U U t t
cauza ca m-am concen ra prea
mult asupra detaliilor.
5. Nu-mi place dezordinea.
6. Cnd este vorba de o munca n
echipa, ma simt raspunzator(toa-
re) pentru rezultatul final.
7. Nu ma simt n largul meu cnd
mi se fac cadouri, caci mi se pare ca as ramne dator(oare).
8. Mi se reproseaza ca as fi zgr-
cit(a).
9. Nu mi place sa arunc lucruri. 10. mi tin singur(a) contabilitatea
personala.
v
Personalitatile narcisice
,
"Nu putem rabda va-
nitatea altora fiindca o
jigne~te pe a noastra."
LA ROCHEFOUCAULD
a o ascultam pe Fran<;oise, douazeci si noua de ani,
o tnara "creatoare" n cadrul unei agentii de publi-
citate.
Alain este unul din cei trei fondatori ai agentiei, iar eu lucrez cu
el. La prima vedere pare un barbat plin de ~arm, sclipitor, nostim,
seducator. Dar dupa cteva saptamni mi-am dat seama ca era o per-
sonalitate extrem de dificila, ~i totll~i reu~ise sa ma impresioneze
cnd l-am vazut ntia oara. Ma lasase sa a~tept cel putin o ora, dar
cum era interviul pentru angajare, nici nu crcnisem. Are un birou
imens, cu o vedere superba. Mai trziu, nsa, am aflat ca acea nca-
pere trebuia sa fie o sala de ~edinte, dar Alain se razboise cu ceilalti
asociati pentru a ~i-o nsu~i.
Alain mi-a tinut un discurs cu fraze gen: "Noi credem n tineri
ca dumneavoastra." Afabil ~i direct, cerndu-mi sa-I tutuiesc, ma
facuse sa-i fiu recunoscatoare ca el, un barbat att de important, se
interesa de o tnara ca mine. Nu se putuse abtine sa nu strecoare ~i
anecdote despre sclipitoarea sa cariera ~i despre succesele sale. Iar eu
am jucat rolul novicei plina de respect ~i admiratie; Alain afost n-
cntat. n spatele biroului, la vedere, mai multe fotografii l nfati-
~au pe Alain n compania unor arti~ti celebri. Erau expuse ~i trofe-
ele pe care agentia le c~tigase lafestivaluri internationale (n clipa
102 Fran<;:oisLelord ~i Christophe Andre
de fata, nsa, fitiu ca nu el afost cel ce s-a ocupat de unele din cam-
paniile premiate).
Nu este deloc ufior sa lucrezi cu Alain. Firefite, i'tie cum sa cuce-
reasca i'i sa entuziasmeze o ntreaga echipa, mai ales pe cei nou-ve-
niti, carora le trebuie timp pentru a descoperi latura mai putin pla-
cuta a personalitatii lui. Atitudinea lui este vei'nic schimbatoare.
ntr-o zi tefelicita fii crezi sa el te sustine ntru totul, a doua zi nsa
ti critica munca, fara nici un fel de menajamente, n fata tuturor.
Iar membrii echipei pndesc un semn de ncllviintare din partea lui
fii tresar la cel mai mic semn de dezaprobare. Cu unii dintre colabo-
ratorii sai, Alain a stabilit o relatie de dependenta pasionala aproa-
pe i'i este tocmai ceea ce fii vrea, caci i place sa se i'tie respectat i'i ad-
mirat. n orice caz, dincolo de aparenta de "camaraderie" se ascunde
un om care nu prea admite sa nu i se arate o anume deferenta. Si vai
de cei care l contrazic!
Anul trecut un designer cunoscut, Patrick, care venise de la o
alta agentie, l-a nfruntat la o i'edinta pe Alain, spunndu-i deschis
ce credea despre felul n care acesta conducea agentia._Alb de furie,
Alain a parasit fiedinta trntind ufia. A doua zi, Patrick i'i-a gasit
toate lucrurile gramada la receptie, laolalta cu o scrisoare de conce-
diere pentru grei'eli grave. Ceilalti asociati ai agentiei, temndu-se
ca n acelfel sa nu fie afectata cumva imaginea agentiei, au ncercat
sa aplaneze conJlictul. Totufii, n final, designerul a trebuit sa plece,
dar cu o indemnizatie frumoasa.
Inutil sa mai spun ca dupa o asemenea ntmplare nimeni nu
mai ncearca sa se razvrateasca fatii'. De altminteri, atta vreme ct
l Jlatezi i'i nu l contrazici, ambianta este mai degraba buna. Ceea
ce mi displace nsa cel mai tare este ca Alain face n aiiafel nct
sa-fii nsufieasca ideile echipei pentru a-fii atribui succesul. El este un
ecran ntre noi i'i ceilalti asociati fii nu ngaduie ca noi sa intram n
contact cu acefitia.
De ce ramn? Pentru ca, n clipa de fata, mi-ar fi greu sa gasesc
un alt loc de munca. Si apoi, trebuie sa recunoai'tem ca, n profesia
lui, Alain este totufii un star i'i aceasta va prinde bine C. V-ului meu.
Oriunde apare, Alain face o impresie puternica, cu aerul sau ncre-
zator, cu eleganta lui, ntotdeauna pare sa fie ntr-o forma foarte
buna, ui'0r bronzat, elegant.
CE S-AR PUTEA SPUNE DESPRE ALAIN?
o consolare meschina: de la secretara lui t;tim ca are probleme cu
impozitele. Are un salariu astronomic; mai mult, de ani buni reut;i-
se sa-tOi finanteze modul de viata din note de cheltuieli tOi avantaje n
natura. Si acestea reprezinta mult. Dar Alain are tot felul de izbuc-
niri violente mpotriva acestei "agentii n care designerii nu sunt la-
sati sa creeze". Pentru a se consola, face n at;afel nct clientii im-
portanti, cu care s-a mprietenit, sa-I invite n weeJc-end-uri de vis.
La ntoarcere, Alain nu t;ovaie sa vorbeasca despre aceasta tinerilor
creatori, care sunt platiti de zece ori mai putin ca el tOicare au lucrat
din rasputeri pentru a termina un proiect.
Este evident ca Alain are o foarte buna parere despre sine,
si tine ca si ceilalti sa afle: vorbeste cu placere despre succese-
le lui si etaleaza marturii graitoare (fotografii, trofee), pentru
ca orice vizitator sa stie cu ce persoana importanta are de-a
face. Atentie, nu vrem sa spunem ca orice persoana care tine
n biroul sau cupe sau trofee ar fi o personalitate narcisica! n
unele profesii ori n unele tari aceasta poate face parte din
uzante. n cazul de fata nsa, acest semn trebuie interpretat In
cadrul unui ansamblu. De pilda, Alain si-a adjudecat cea mai
frumoasa ncapere a agentiei: el considera ca trebuintele sale
sunt mult mai importante dect ale celorlalti, ca i se cuvin une-
le privilegii. Alain vrea ca ceilalti sa-I admire, sa recunoasca
faptul ca este o persoana exceptionala si nu suporta critica (in-
cidentul cu tnarul designer). De asemenea, Alain pare preo-
cupat, extrem de preocupat de nfatisarea sa, dornic de a se
arata mereu n cea mai buna forma si ncntat sa frecventeze
persoane importante (fotografiile de pe biroul sau).
n relatiile cu ceilalti, Alain stie cum sa jongleze cu emoti-
ile lor, folosind alternativ seductia, critica si elogiile neastep-
tate. S-ar putea spune ca Alain are un comportament manipu-
lant, adica lipsit de sinceritate si n acelasi timp viznd sa-i
induca celuilalt o stare emotionala favorabila scopurilor sale,
pentru a-l exploata ct mai bine. Alain nu pare a fi atent la sta-
103
104 Fran<;:oisLelord si Christophe Andre
rile neplacute pe care le provoaca celorlalti (teama, umilinta,
invidie); n acest sens! s-ar putea spune ca el nu prea da do-
vada de empatie.
Nu cunoastem nimic despre viata personala a lui Alain (n
afara faptului ca este finantata prin cheltuielile profesionale;
o data n plus! el considera ca regulile comune nu sunt facute
pentru el)! dar dispunem de suficiente date pentru a banui ca
Alain are o personalitate narcisica.
Personalitatea narcisica
Despre sine
Are sentimentul ca este exceptionala! deasupra oamenilor
de rnd si ca i se cuvine mai mult dect celorlalti.
Stapnita de ambitia de a avea! de succese rasunatoare! att
n plan profesional, ct si n viata personala.
Adesea extrem de preocupata de nfatisarea sa si de vesti-
mentatie.
n relatiile cu ceilalti
Se asteapta la atentie, privilegii! fara a se simti! nsa! obli-
gata la reciprocitate.
Cnd nu i se acorda privilegiile pe care le asteapta, devine
furibunda.
i exploateaza si i manipuleaza pe ceilalti pentru a-si atin-
ge scopurile .
. Manifesta destul de pupna empatie, iar emotjile celuilalt nu
o prea misca.
CUM PERCEPE ALAIN LUMEA?
Toate gesturile lui Alain capata un sem~daca tinem seama
de faptul ca el are o foarte buna parere despre sine si conside-
ra ca toata lumea (colaboratorii sai! asociatii, societatea n n-
tregime) trebuie sa-i mpartaseasca propriul punct de vedere.
Principala sa convingere ar fi: IISunt o fiinta exceptionala! mai
meritorie dect altii; toata lumea trebuie sa ma respecte. II
Ca multe alte personalitati narcisice, Alain socoteste ca re-
gulile sunt facute pentru oameni obisnuiti si, prin urmare, nu
se aplica si propriei persoane. Cnd fraudeaza fiscul si trebuie
sa dea seama, el nu se simte numai frustrat si preocupat, dar
si indignat! Cum poate fi constrnsa o fiinta ca el sa se supu-
na regulilor comune?
Acest sentiment de a fi deasupra oamenilor de rnd l face
sa caute compania unor persoane importante, dupa parerea
lui, singurele care sunt demne de a fi frecventate n mod con-
stant. Alain este cumva "snob"? Fireste, snobismul, n sensul
curent al cuvntului, comporta si o oarecare doza de narci-
sism, dar uneori si nevoia de a-si mbunatati o imagine depre-
ciativa despre Sh'1e:este cautata compania unor persoane n-
semnate tocmai n speranta de a se obtine n acest fel o
confirmare a propriei valori; Alain considera ca, pentru meri-
tele sale exceptionale, i se cuvine o viata sociala sclipitoare.
Cosmarul narcisicului: sa fie vazut ntr-un select restaurant
"parizian", n compania unei verisoare din provincie, prost
mbracata (de altfel, el o va duce la unbistro de la periferia
orasului).
Cu Alain am descris o personalitate narcisica destul de pu-
ternic conturata si ctusi de putin agreabila. Totusi, n multe
cazuri, narcisismul nu are aceasta forma extrema. Sa o ascul-
tam pe Juliette, douazeci si noua de ani, care n urma unor
esecuri sentimentale, s-a decis sa nceapa o terapie.
Adevarul este ca nca din clasele primare aveam impresia ca mi
se cuvenea mai multa atentie dect colegilor mei. Eram o eleva buna,
destul de sigura pe mine f'i eram nconjurata de admiratoare, defete
nu att de frumoase ori de sigure pe ele ca mine. Pe vremea aceea,
deja, mi facea placere sa ma f'tiu admirata. Prietenia mea era consi-
derata un privilegiu, iar eu eram conf'tienta de aceasta f'i profitam.
Tatal meu ma admira, ma rasfata, mi satisfacea toate capriciile. Si
tocmai aceasta i reprof'a mama; curnd relatiile mele cu ea s-au n-
asprit, iar ntre noi a nceput ceva n genul unei rivalitati ntre fe-
mel.
Pot spune ca pe plan profesional am izbndit pentru ca mi s-a
parut mereu firesc sa pretinzi mai mult, sa meriti mai multi bani,
105
106 Franc;ois Lelord si Christophe Andre
mai multe responsabilitati. Daca ceri ceva cu ndrazneala, adesea l
si poti obtine. Evident, am trezit si multa invidie si rivalitate. Tre-
buie spus ca la nceputul carierei mele susceptibilitatile nu ma pre-
ocupau ctusi de putin atta vreme ct eu aveam sentimentul de a
fi cea mai buna. La sedinte, luam cuvntul cu multa usurinta, i n-
fnmtam pe cei mai vrstnici ca mine, cnd mi se parea ca ideea mea
era mai buna ca a lor. Unul din primii mei patroni m-a chemat n-
tr-o zi n biroul lui pentru a-mi spune ca nu poti reusi singur si ca
ntr-o echipa fiecare om este important. Tonul dojenitor pe care mi
se adresase ma cam iritase, am nceput sa ma dezvinovatesc, dar cum
era un om pe care-l admiram mult, remarca lui mi-a dat de gndit
si ca urmare am nceput safiu ceva mai atenta cu ceilalti.
Pe plan sentimental, n schimb, am mers din esec n esec. De fapt,
este destul de simplu pentru mine sa ngemmchez barbatii si recu-
nosc ca am tendinta de a-i manipula un pic, de a-i face gelosi, de a
le zdruncina ncrederea n ei, de a-i tine n sah. Problema este ca n
clipa n care un barbat se ndragosteste de mine, scade n ochii mei
si nu mi se mai pare deloc ca ar fi ndeajuns de puternic sau de im-
portant pentru mine. De doua ori m-am ndragostit foarte tare, dar
relatia n-a rezistat, caci eu eram sensibila pna si la cea mai mica
lipsa de atentie din partea partenerului. Ultimul meu iubit ocupa
un post important, iar aceasta ma facea sa ma simt magulita, dar ma
cam nfuria cnd ntrzia la ntlnire sau cnd contramanda o n-
tlnire sau un week-end pe care planuisem sa-l petrecem mpreuna,
din pricina unei calatorii n interes de serviciu. Treceam ndata la
represalii, refuznd sa-lmai vad si strnindu-i gelozia. Iar el mi lasa
zeci de mesaje disperate pe robot, pna cnd i telefonam. M-a para-
sit n cele din urma, spunndu-mi ca nicicnd n-a fost att deferi-
cit si att de nefericit cu ofemeie. Am vrut sa-l opresc, dar era prea
trziu. S-a casatorit cu o tnara pe care mi-a descris-o cafiind "dra-
guta". Acum nu este zi n care sa nu ma gndesc la el si sa nu-l re-
gret, si realizez ca, n aceasta relatie, pusesem pe primul plan pro-
priile mele trebuinte, ignorndu-le pe ale lui, dar nu puteam scapa
de sentimentul ca meritam mai multa atentie din partea lui. Docto-
re, credeti ca aceasta mi se trage din faptul ca tatal rneu ma adora?
Juliette a constientizat una din caracteristicile personalita-
tii sale narcisice: sentimentul ca orice barbat i datoreaza o
o SITUATIE TIPICA
PENTRU PERSONALITATEA NARCISICA
Un scriitor celebru, mai cu seama printre intelectuali, ?i care apa-
reafrecvent n emisiunile culturale difuzate la ore trzii, CI venit n-
tr-o zi la un editor important cu care avea fixata o ntlnire. Numai
ca tnara secretara, angajata de putina vreme, nu-l mai vazuse pna
atunci, nici chiar la televizor, deoarece atunci cnd ramnea treaza
pna la ore trzii prefera sa mearga la discoteca dect sa urmareas-
ca o emisiune culturala. Cnd scriitorul s-a apropiat de biroul ei cu
un aer solemn, ?i i-a cerut sa-i anunte editorului sosirea, ea a ntre-
bat candid: "Pe cine sa anunt?" Faimosul personaj s-a cabrat, s-a
congestionat defurie ?i, fara a catadixi sa-i raspunda, ?i-a ntors ca-
pul ndreptndu-se direct catre biroul directorului.
Acest scriitor narcisic apreciaza ca valoarea sa este att de
mare nct ceilalti trebuie sa i-o recunoasca de ndata. Obliga-
atentie aparte, fiindca ea este exceptionala. Aceasta convinge-
re de baza genereaza, nsa, o animozitate disproportionata
atunci cnd iubitul ei ntrzie la ntlnire, caci are prea mult
de lucru. Apoi, psihoterapia a ajutat-o pe Juliette sa-~i con-
~tientizeze cteva din principalele sale convingeri: "Nu sunt
ca toti ceilalti", "Ceilalti mi datoreaza respect ~i atentie", ~i sa
si le revizuiasca.
De altfeIr ea a nceput prin a-~i pune propriul psihiatru la
ncercare, ntrziind la sedinte, ncercnd sa le prehmgeasca
cnd timpul afectat se scursese, sau cernd o ntrevedere de
la o zi la alta. Mai mult sau mai putin con~tient, Juliette nu ac-
cepta sa fie supusa aceleia~i reguli ca ceilalti pacienti, sa nu
beneficieze de un regim aparte. Iar psihiatrul s-a folosit de in-
cidentele dintre ei pentru a o ajuta sa-si constientizeze princi-
palele convingeri. ncetul cu ncetuIr Juliette a izbutit sa adopte
un punct de vedere mai temperat, att asupra propriei persoa-
ne, ct ~i asupra celorlalti, sa fie mai putin agresiva, ~i sa se
manifeste mai putin violent, cnd un barbat nu-i acorda aten-
tia pe care si-ar fi dorit-o.
107
108 Fran<;ois Lelord ;;i Christophe Andre
tia de a te prezenta ca orice muritor de rnd, contrazice o alta
convingere a personalitatilor narcisice: "Regulile obi;;nuite nu
se aplica oamenilor ca mine." Un incident asemanator s-a pro-
dus ;;i n cazulw1Ui mare industria;;, cu ocazia unei calatorii
ntreprinse de unii mini;;tri ;;i oameni de afaceri ;;i destinata
comercializarii produselor noastre n strainatate. Personalita-
tea noastra narcisica, care conduce un grup mare, a ntrziat
;;i a cerut sa fie lasat sa urce numaidect n avion, de;;i uitase
toate biletele necesare. Cum era stresat deja din cauza ntr-
zierii, s-a enervat cnd tnara stewardeza i-a cerut sa-;;i dove-
deasca identitatea.
Si conduita la volan poate revela narcisismul unora din
contemporanii no;;tri. Numero;;i, ntr-adevar, Sl.mtcei care ;;i
iau dreptul de a ncalca unele reguli ale codului rutier, tocmai
pentru ca se socotesc capabili sa evalueze singuri riscurile.
Aceia;;i ne vor explica adesea ca ma;;ina lor ;;i calitatea propri-
ilor reflexe la volan le ngaduie sa depa;;easca n deplina se-
curitate vitezele legale.
NU CUMVA ESTE UTIL PUTIN NARCISISM?
Gnditi-va la cei pe care-i cunoa;;teti ;;i care au "reu;;it".
Amintiti-va ;;i interviurile televizate acordate de celebritati.
Nu vi s-a parut ca multi pareau deosebit de multumiti de ei,
de siguri pe ei, zugravindu-se n termeni magulitori;;i accep-
tnd complimentele ca pe ceva ce li se cuvenea?
Fire;;te, s-ar putea crede ca aceasta siguranta ;;i aceasta mul-
tumire le-a dat-o reu;;ita, dar ;;i reciproca este la fel de adeva-
rata: aceasta ncredere, acest sentiment de superioritate, dez-
involtura cu care se a;;aza n fata, trasaturi de caracter
narcisice, sunt poate ;;i componentele reu;;itei lor1. S-ar putea
1 J.K. Bachman, P.M. O'Malley, "Self-Esteem in YOlmg Men: A longitu-
d11alAnalysis of the Impact of the Educational and Occupational At-
taintment", Journal of Personality and Social Psychology (1977), 38,
pp. 365-380.
spune ca la un talent egal, narcisicul are ~anse mult mai mari
de reu~ita dect o persoana modesta. Narcisicului i va fi mult
mai u~or sa se "vnda", caci este ncredintat ca el este cel mai
bun, iar n competitie va avea mai putine scrupule, caci el con-
sidera ca locul nti i se cuvine de drept. Odata ajuns la con-
ducere nu va fi stapnit de teama ca va e~ua, caci se conside-
ra cel mai capabil. Un pic de narcisism poate constitui un
avantaj decisiv, mai cu seama cnd este vorba de a te adapta
unui climat de competitie.
Dintr-un punct de vedere evolutionist, narcisismul asociat
altor calitati redutabile se pare ca a fost un avantaj pentru a-~i
nsu~i cea mai buna parte din vnatul tribului ori pentru a lua
locul ~efului.
Multi ~efi de ntreprinderi ne-au marturisit ca adesea cei
mai buni dintre agentii lor comerciali sunt putin narcisici. Si-
guri pe ei, multumiti de nfati~area lor, de care se ~i ngrijesc
n mod deosebit, manipulatori oarecum, nu sunt ctu~i de pu-
tin afectati cnd sunt refuzati (caci nu a fost vina lor). Se poa-
te spune ca tocmai narcisismul le alimenteaza ambitia de suc-
ces ~i i ajuta sa faca fata unor situatii deseori dificile ~i
descurajatoare pentru altii.
n viata de zi cu zi, o doza minima de narcisism poate fi
deseori utila. Destul de insensibili la trebuintele ~i greutatile
interlocutorilor lor, subiectii narcisici ~tiu sa lupte, lasnd de
o parte orice scrupule pentru a obtine ce vor. Iata ce poves-
te~te Louise, o nvatatoare de treizeci ~i unu de ani, despre una
din prietenele ei care are o personalitate narcisica:
Am pastrat legatura cu fostele mele colege de liceu. Ne ntlnim
cu regularitate, fie pentru a lua masa ntr-un restaurant, fie pentru a
ne petrece week-end-ul ori cteva zile de vacanta ntr-un loc placut.
Dintre toate colegele mele, Coralie se deosebeste cel mai mult de
mine: n timp ce eu sunt o persoana discreta si rezervata, timida oa-
recum, ea este extravertita si sigura pe ea. La liceu, toata lumea i
spune "diva", din pricina felului n care se mbraca si n care stia sa
sefaca remarcata, dar si a capriciilor si pretentiilor ei.
Coralie continua sa ma uimeasca prin aplombul ei. Cnd sun-
tem ntr-un restaurant, este atenta la cele mai mici detalii: calitatea
109
11 O Fran<;:oisLelord ~i Christophe Andre .
pinii, prospetimea apei, volumul muzicii, i'i gata oricnd sa ntru-
neasca ntreg statul major al stabilimentului i'i sa parlamenteze pna
cnd obtine ci'tig de cauza. Odata a primit gratuit un bilet de avion
din partea unei companii aeriene, dupa cefacuse scandal pentru ca
ai'teptase la aeroport doua ore. Ea i'tie mereu ce safaca pentru a ob-
tine cea mai buna masa la restaurant, ori cea mai buna camera la
hotel.
Este cam penibil safii cu ea, cnd face tot circul (de genul "Cre-
deti ca am sa accept ai'a ceva? Nici sa nu va gnditif"), dar, ce-i drept
reui'ei'te. Mai ntotdeauna Coralie obtine ce vrea. Acolo unde noi nu
reactionam spunndu-ne: "La urma urmei, nici nu merita safaci o
tragedie pentru atta lucru", i'i unde ideea de a reclama nici macar
nu ne trece prin minte, Coralie este gata oricnd de lupta pentru a
capata ce-i mai bun.
Vizibil, Coralie nici nu se sinchisei'te de faptul ca n felul aces-
ta poate trezi aversiunea interlocutorului sau. Dar culmea este ca
nimeni nu se supara. Dimpotriva, s-ar putea spune ca ea ci'tiga n
felul acesta stima celorlalti. Cred ca n-ar fi rau daca din cnd n cnd
m-ai' comporta i'i eu precum Coralie.
Psihiatrii au numit dimensiune a narcisica prezenta n fie-
care din noi stima de sine. Ei ~tiu ca o insuficienta stima de
sine este la originea mai multor tipuri de probleme psihologi-
ce precum timiditatea2, starile depresive3 etc.
CND NARCISISMUL TE FACE VULNERABIL
Daca aveti talent ori ~arm, ceilalti va vor suporta mai u~or
narcisismul. Ei vor fi sedu~i, impresionati sau convin~i de si-
guranta voastra. Dar, adesea, problema narcisicilor este aceea
de a voi ntotdeauna mai mult ~i de a sfr~i prin a deveni in-
2 J.M. Cheek, L.A. Melchior, "Shyness, Self-Esteem and Self-Counseious-
ness", in H. Leitenberg (ed), Social and Evaluation Anxiety, N.Y., Ple-
num Press, 1990, pp. 47-82.
3 D. Pardoen et eoll., "Self-Esteem in Reeovered Bipolar and Unipolar
Outpacients", British Joumal of Psychiatry (1993), 161, pp. 755-762.
4 L. Millet, La crise du mil/ieu de vie, Paris, Masson, 1994.
5 N. Rascle, "Le soutien social dans la relation stress-maladie", in M.
Brouchon-Schweitzer, R. Dantzer, Introduction a la psychologie de la san-
te, Paris, PUF, 1994.
Personalitatile narcisice n filme si n literatura
Baronul Charlus, unul din personajele romanului n cauta-
rea timpului pierdut de Proust, ofera un viu exemplu de perso-
nalitate narcisica ce prezinta si unele trasaturi histrionice.
Cnd se afla ntr-un salon, baronul monopolizeaza ntreaga
suportabili. n exemplul anterior, Juliette realizase prea trziu
ca iubitul ei, desi ndragostit de ea, stabilise totusi un prag de
ruptura pe care ea sfrsise prin a-l depasi.
La lucru, un patron mult prea narcisic poate strni ranchiu-
na, demotivatie si, n cele din urma, aduce serioase prejudicii
firmei sale. Sansele lui de supravietuire si succes vor fi totusi
mai mari ntr-un grup numeros, n care consecintele unei
proaste conduceri transpar dupa o perioada mult mai mare
dect ntr-o ntreprindere mica sau mijlocie.
Pe de alta parte, diverse situatii arata ca n cazul persoane-
lor narcisice, riscul unei depresii este peste medie, mai cu sea-
ma cnd survine "criza de la jumatatea vietii"4. Sa nu-si fi
atins ambitiile tineretii lor, este un lucru pe care personalita-
tile narcisice l accepta mai greu dect ceilalti: caci este vorba
de propria imagine de fiinte exceptionale, carora le izbuteste
totul. Cu totii putem fi deziluzionati de viata si de noi nsine,
dar pentru cineva care era ncredintata ca totul i va reusi, so-
cul va fi si mai violent. Mai mult, propriul lor fel de a fi i h'11-
piedica sa stabileasca cu ceilalti relatii strnse si afectuoase.
Or, existenta ctorva persoane apropiate carora sa li te poti
confesa este unul din factorii de protectie mpotriva5 multor
maladii; multe personalitati dificile nu au aceasta posibilitate.
De altfel, deseori, n urma unui esec sentimental ori profe-
sional, personalitatile narcisice vin sa consulte un psihiatru
sau doresc sa se supuna unei psihoterapii, ca n cazul Juliet-
tei.
111
11 2 Fran<;ois Lelord si Christophe Andre
atentie prin conversatia sa sclipitoare si sarcastica, si nu admi-
te sa fie vreun moment ignorat, facnd aluzii repetate la nobi-
la sa ascendenta. Dar se va ndragosti de un "inferior", violo-
nistul sociopat Morel.
Personajul producatorului interpretat de Tim Robbins n
Jucatorul (1992) de Robert Altman vadeste numeroase trasa-
turi narcisice. Traieste centrat pe propriile ambitii, este indife-
rent la suferinta pe care o produce n jurul sau si seduce fara
urma de regret sotia unui tip pe care el l-a ucis accidental.
n Apocalipsul, acum (1979) de Francis Ford Coppola, Ro-
bert Du Jall joaca rolul unui colonel narcisic si sigur pe el, care
si amplaseaza elicopterele n apropierea unei plaje expusa fo-
cului inamic, doar pentru placerea de a-si impune vointa de
sef si de a-si vedea soldatii facnd surf. Mai apoi, eroul filmu-
lui va ntlni o personalitate narcisica, Marlon Brando, colo-
nel parasutist, care a decis sa poarte razboiul asa cum ntele-
ge el si care domneste ca un rege (visul oricarui narcisic)
asupra unui trib de munteni rebeli.
In Cararile gloriei (1958) de Stanley Kubrick un general din
primul razboi mondial, narcisic si nsetat de glorie, trimite oa-
menii la masacru ntr-o ofensiva prost conceputa. Furios ca
planul sau a esuat, el arunca ntreaga raspundere asupra sol-
datilor pe care i trimite n fata curtii martiale, spre indigna-
rea colonelului Dax, jucat de Kirk Douglas.
CUM SA NE PURTAM
CU PERSONALITATILE NARCISICE
Recomandabil
Ori de cte ori sunt sincere, aratati-le ca le aprobati
Amintiti-va: personalitatea narcisica considera ca i se cu-
vine ntreaga voastra admiratie si daca vreti sa ramneti n re-
latii bune cu ea, nu ezitati: complimentati-o pentru reusitele
sale. Felicitati-o pentru rochia cea noua, pentru ca a stiut sa
convinga un client; felicita ti-o pentru partida de tenis, pentru
taiorul, pentru discursul ei. Iar avantajele sunt multiple: per-
soana narcisica va va considera un om inteligent care stie sa-i
recunoasca valoarea, o va tenta mai putin gndul de a ncer-
ca sa va impresioneze cu orice chip. In prezenta voastra va fi
mai putin iritabila si veti avea mai multa greutate n ochii ei
cnd i veti face o critica.
Ne referim, fireste, la o aprobare sincera, caci o falsa ma-
gulire risca sa devina imediat o escaladare careia nu-i veti mai
putea face fata. Pe de alta parte, deseori, tocmai setea lor de
admiratie i face pe narcis ici experti n materie, iar cei mai
inteligenti vor sti prea bine sa distinga ntre un compliment
sincer si o lingusire ieftina .
Sa le explicati reactiile celorlalti
Daca ati reusit sa cstigati ct de ct ncrederea unei per-
sonalitati narcisice, atunci o veti auzi adesea cum vi se pln-
ge de altii. Si va va marturisi ca oamenii sunt abuzivi, ingrati,
rai, lipsiti de valoare, ceea ce de regula este semn ca nu i s-a
acordat consideratia si atentia care credea ea ca i se cuvin. Ati
putea sa o ajutati explicndu-i punctul de vedere al celuilalt,
asa cum l percepeti voi. Atentie, nu este vorba sa-i spuneti ca
celalalt are dreptate, ci sa-i aratati mai degraba ca fiecare vede
lucrurile altfel.
Daniel, un tnar functionar narcisic, se ntoarce extrem de fu-
rios n biroul sau, 'dupa o ntrevedere cu directorul, ;;i i se destai-
nuie unui prieten, Fran(:ois. Directorul i-a acordat lui Daniel un
spor la salariu pe care acesta l considera nesatisfacator, jignitor
chiar. A obtinut cele mai bune rezultate din ntreaga echipa, prin
urmare, este ndreptatit sa pretinda un spor mai mare ca al celor-
lalti. Fran(:ois l lasa sa termine, recunoa;;te ca Daniel a avut reZItl-
tate exceptionale ;;i l felicita. Apoi, recunoscndu-i nca o data va-
loarea profesionala, i mai spune ca directorul nu are totu;;i puteri
absolute. Probabil ca pentru sporuri nu dispune de fonduri finan-
ciare fabuloase, iar daca i-ar da lui Daniel un spor mai mare, con-
secinta ar fi ca sporurile celorlalti ar trebui reduse. "Dar ei n-au
avut rezultate lafel de bune cu ale mele!", se ncapatneaza Daniel.
Fara ndoiala, dar nu ;;i-au atins ori depa;;it ;;i ei obiectivele? Daca
113
11 4 Fran~ois Lelord si Christophe Andre
sporurile lor ar fi prea mici, ei ar fi demotivati. Iar directorul tre-
buie sa tina seama de asta.
Dupa ce a discutat vreme de jumatate de ora cu prietenul lui,
Daniel a reusit sa priceapa punctul de vedere al directorului, desi
continua sa fie de parere ca totusi i se cuvenea mai mult. Fran90is
reusise acolo unde directorul esuase, recunoscuse pur si simplu punc-
tul de vedere al lui Daniel aratndu-i ca l ntelegea, n vreme ce di-
rectorul, iritat de aroganta lui DanielJusese categoric, acuzndu-l
ca are pretentii "extravagante", "care nu sunt conforme regulilor",
ceea ce a sporit furia lui Daniel.
n acest exemplu, regasim ceea ce repetam adesea: pentru a
convinge pe cineva, este preferabil sa ncepi prin a-i explica ca
i ntelegi punctul de vedere (ceea ce nseamna ca ai fi de acord).
Sa respectati cu scrupulozitate convenientele
Retineti ca narcisicul se considera o persoana mult mai n-
semnata dect voi si asteapta deci sa fie tratata ca atare. Daca
ntrziati, daca l salutati distant sau daca gresiti ordinea n
care trebuie facute prezentarile, daca sunteti cam prea fami-
liari cu el, riscati sa-I iritati. Nu uitati ca aveti de-a face cu o
persoana susceptibila chiar si n prezenta unor detalii care vi
se par insignifiante. Sa o ascultam pe Elisabeth:
ntr-o seara am fost invitata la o ntrunire profesionala la care
urmau sa fie prezente multe personaje importante n domeniul n
care lucrez. Si cum stiam ca prietenul meu Gerard, ntors de curnd
din Statele Unite, are nevoie sa stabileasca relatii n profesia lui, i-am
propus sa ma nsoteasca. Am ntlnit destule persoane si le-am pre-
zentat pe toate -celepe care le cunosteam. nsa, spre marea mea sur-
prindere, ntreaga seara Gerard afost tensionat, iar la plecare am va-
zut ca era bosumflat. Asa ca l-am ntrebat asupra motivului: cu un
aer furios, mi-a raspuns cafacnd prezentarile, n mai multe rn-
duri, ncepusem prin a-l prezenta unor oameni fie mai tineri ca el,
fie considerati de el mai putin importanti ca el, n loc sa procedez in-
vers, sa ncep prin a-i prezenta pe acestia lui Gerard.
Deci, nu uitati ca ceea ce este pentru dumneavoastra un
detaliu insignifiant, va fi perceput de narcisic drept lipsa de
consideratie.
Nu le aduceti critici dect atunci cnd
este absolut necesar, si atunci fiti extrem de precisi
Dupa ce am mentionat extrema susceptibilitate a narcis ici-
10l~cum v-am putea sfatui sa le aduceti critici? Pur ~i simplu
pentru ca o critica sincera, ce vizeaza un comportament pre-
cis, este unul din instrumentele de baza n relatiile cu perso-
nalitatile narcisice, ~tiuta fiind susceptibilitatea acestora; iata
de ce, limitndu-va la criticile pe care le socotiti strict necesa-
re, reduceti ~i riscurile unei explozii din partea lor. Si mai
amintiti-va ca telul criticilor voastre nu trebuie sa fie acela de
a-l face pe celalalt sa ~i modifice conceptia despre lume ~i de-
spre sine nsu~i, ci doar de a-l incita sa ~i schimbe unele ati-
tudini.
Categoric, nu va sfatuim sa-i repro~ati unui narcisic "ca se
crede deasupra celorlalti" sau ca este "egoist". Ar fi un gest
nu tocmai inspirat si, n plus, zadarnic. Caci acestea sunt cri-
tici evazive, care ataca persoane (n cazul de fata s-ar subnte-
lege: "Tu e~ti mereu a~a") ~i care, n cazul unui narcisic, ca ~i
al oricarei alte persoane, i vor strni doar furia ~i dorinta de
a va dovedi ca va n~elati.
n schimb, daca l criticati, precizati un anume comporta-
ment, reparabil n timp, care nsa nu lezeaza persoana: "Nu-mi
place sa ntrzii fara sa anunti", "A~ vrea sa nu ma mai ntre-
rupi cnd vorbesc", Jnteleg ca ai motivele tale sa nu-l agre-
ezi pe Dupond, dar a~ prefera sa vorbim despre altceva". Iar
criticile voastre vor fi cu att mai bine (sau mai putin rau) su-
portate de persoana narcisica, cu ct va veti fi straduit sa apli-
cati prima noastra recomandare: i-ati facut complimente sin-
cere de cte ori era cazul.
Pare sa fie simplu, totu~i nu aceasta este cea mai fireasca
reactie. Iata ce se ntmpla cel mai adesea, ~i ce ne poveste~te
Catherine, sotia unui agent comercial fara pereche, dar ~i nar-
cisic n cel mai nalt grad:
Jean-Pierre se lauda fara ncetare: ncepe pornind de lafelul n
care ~i poate convinge clientii, trecnd prin performantele lui la te-
nis ~i sfr~ind cu colaboratorii lui, "care dau n brnci" pentru el.
Jean-Pierre prime~te complimentele cu multa non~alanta, iar aceas-
11 5
1 1 6 Fran<;:oisLelord si Christophe Andre
ta ma irita ntr-att, nct eu refuz sa-I complimentez vreodata. E
adevarat ca din cauza asta este posac, nu-mi iarta acest lucru ?i ?i
organizeaza timpul liberfara sa tina ctu?i de putin seama de mine.
Si atunci explodez, facndu-1 egoist, repro?ndu-i ca nu se gnde?-
te dect la el.
Evitati, deci, sa cadeti n cercul vicios nfatisat de Catheri-
ne: represaliile care fac loc altor represalii. n locul acestui com-
portament firesc, dar total ineficient, faceti-i complimente cnd
le merita si alternati-Ie cu critici precise.
Sa pastrati discretia n privinta
propriilor voastre reusite si privilegii
Cunoastem cu totii invidia, aceasta emotie neplacuta, care
ne poate napadi cnd vedem ca o persoana detine acele avan-
taje la care rvnim si noi ... si despre care gndim ca ni s-ar cu-
venit La narcisic aceasta emotie este nzecita. Cum el conside-
. ,
ra ca merita mai mult dect noi, privilegiile noastre i vor da
sentimentul unei dureroase nedreptati. Evitati, deci, sa-i vor-
biti despre vacantele superbe pe care le-ati petrecut, despre
mostenirea pe care tocmai ati primit-o, despre prietenii din co-
pilarie cu care ati pastrat legatura si care azi sunt sus-pusi sau
despre recenta voastra promovare. Toate acestea l vor face sa
sufere si relatiile cu el se vor deteriora. Iata ce ne relateaza Yan-
nick, treizeci si doi de ani, agent comercial la o agentie imobi-
liara.
Sunt n relatii destul de bune cu patroana mea, caci spre deose-
bire de alti colegi am priceput ca era ndeajuns sa-i fac unele com-
plimente din cnd n cnd, fie pentru taiorul nou, fie pentru ca iz-
butise sa atraga un client important. A?a se face ca eu sunt mai
putin admonestat dect altii, iar uneori chiar mi permit sa-i discut
ordinele.
Din pacate, n-am prevazut totul: sotia mea este stewardesa, a?a
ca putem calatori cu avionul la preturi derizorii. Urmarea este ca ne
petrecem vacantele la celalalt capat al lumii, iar n week-end-uri vi-
zitam capitalele Europei. ntr-o zi nu m-am putut stapni sa nu po-
menesc de un week-end de vis pe care l petrecusem la Viena. Intri-
gata, patroana m-a ntrebat cum de calatorim att de des. n timp ce
Nerecomandabil
asculta explicatiile mele, vedeam cum chipul ise ntuneca. A avut o
dispozitie groaznica ntreaga zi. De atunci, relatiile noastre nu mai
sunt aceleasi. Totusi, ea cstiga multi bani si si-ar putea permite ace-
leasi calatorii, dar ideea ca eu dispun de un privilegiu n compara-
tie cu ea o irita teribil ... Iar eu ma gndesc sa-mi caut alta slujba.
Acest exemplu arata ca o personalitate narcisica va fi invi-
dioasa chiar ~i atunci cnd este vorba de un privilegiu pentru
care n-a existat nici o competitie.
Sa va opuneti sistematic
Uneori, personalitatile narcisice sunt iritante, ca sa nu spu-
nem insuportabile. Nervozitatea pe care ele v-o provoaca va
poate favoriza un adevarat "blocat n ceea ce le prive~te. Veti
avea chef sa le contraziceti sistematic, sa va aratati ostili, sa le
raniti amorul propriu. Aceasta va va calma momentan, dar va
face ca relatia sa fie si mai ncordata. Pe de alta parte, persoa-
na narcisica va considera comportamentul vostru ca fiind ne-
drept, chiar scandalos, si riscati chiar sa-i deveniti un du~man.
Asa ca, repetam sfatul anterior: faceti-i complimente de cte
ori este cazul, recunoasteti-i succesele, iar aceasta va va pro-
cura "libertatea" de a-i aduce critici.
117
Sa nu fiti atenti la tentativele de manipulare
Deseori narcisicii sunt persoane fermecatoare care-i fasci-
neaza ori i seduc pe ceilalti, cel putin la nceput. Poate tocmai
aceasta putere de seductie asupra celorlalti le-a creat impresia
ca li se cuvin atentii speciale (amintiti-va exemplul Juliettei).
Sarmullor, siguranta lor si att de putina importanta pe care
o acorda celorlalti i fac manipulatori redutabili: a manipula,
adica a te juca deliberat cu emotiile celorlalti, pentru a-i ralia
la propriul tau punct de vedere. Iata marturisirile Charlottei,
care este asistenta unui arhitect.
ntotdeauna patronul meu obtine de la tine ceea ce vrea; mai rau
este ca uneori mi se pare ca ar face-o intentionat. Trucul lui este ca
izbuteste sa te faca sa te simti vinovat. Cnd ncerci sa-i explici ca
nu ai deloc chef sa-I nsotesti la un client chiar smbata (i place sa
fie nsotit de unul sau de doi colaboratori, dintre care cel putin ofata
frumoasa, ceea ce l face sa-si ia un aer nca mai important) se n-
tristeaza si te ntreaba daca te-a suparat cu ceva, daca este ceva ce
ti-a displacut. Si pare att de dezamagit nct mai ca-ti vine sa-I con~
solezi, si asa accepti sa-ti sacrifici smbata. Daca vede cafigura cu
vina nu tine, schimba tactica si-ti explica ca stie safaca diferenta n-
tre colaboratorii motivati si ceilalti, si te lasa sa ghicesti n ce cate-
gorie te va situa, daca nu-l nsotesti. Aceasta cam aduce a amenin-
tare, dar el mai adauga ca va ntelege ca nu poti veni. Tu ntelegi
aluzia, si iar accepti.
n cele din urma, i-am descoperit cele patru mijloace de a te con-
vmge:
- magulirea: "Sunteti cea mai buna".
- culpabilitatea: "Dupa tot ce-am facut pentru tine!"
- amenintarea: Jiti atenta, ca daca... "
- proximitatea: "Tu si cu mine suntem n aceeasi barca... "
Nebunia este ca ntr-o aceeasi discutie poate trece de la unul la
altul din aceste mijloace!
Cu o asemenea perspicacitate, Charlottei i s-ar cuveni res-
ponsabilitati manageriale.
Sa le faceti vreodata o favoare
pe care nu doriti s-o reiterati
Ca si n cazul multor personalitati dificile, este foarte im-
portant ca persoana narcisica sa aiba o imagine clara, transpa-
renta despre ceea ce acceptati si ce nu. Astfel se va simti mai
putin tentata sa va puna toleranta la ncercare. n clipa n care
v-ati lamurit cu cine aveti de-a face, ncercati sa trasati o har-
ta a propriilor voastre teritorii, stabilind care sunt cererile pe
care i le acceptati si care sunt cele pe care le veti refuza siste-
matic.
Iata un exemplu de schema ntocmita de Yannick n lega-
tura cu patroana lui:
Accept:
- sa-i fac complimente cnd pare sa astepte asta;
- n fata vizitatorilor sa-i spun "doamna";
- s-o las sa-i prezinte patronului cel mare micile afaceri n-
cheiate de mine ca apartinndu-i.
Refuz:
- sa-i pregatesc mereu cafeaua (ci numai atunci cnd fac
si pentru mine);
- sa ma alatur criticilor pe care le face la adresa directoru-
lui, a concurentei ori a colegilor mei;
- sa ma las ndepartat de la o sedinta la care este prezent
si directorul, pentru a discuta chestiuni importante.
Dupa cum vedeti, nu este deloc simplu sa te afli n preaj-
ma unui narcisic! Iar aceasta presupune doar sa fii altfel dect
el: sa nu reduci totul la o problema de amor propriu.
Sa va asteptati la recunostinta
Atunci cnd cineva va face o favoare, se poate ntmpla sa
va simtiti ndatorat si sa doriti sa-i platiti cu aceeasi moneda
de ndata ce veti avea ocazia. Se poate ca recunostinta sa nu
fie un sentiment din cale-afara de natural (natural este, dim-
potriva, a-l evita pe cel caruia i datorezi ceva). Dar educatia,
regulile de politete, privirea celorlalti atintita asupra noastra
si, uneori, constiinta propriului nostru interes ne determina sa
ne aratam gratitudinea celor care o merita. Pentru o persona-
litate narcisica, adesea lucrurile stau cu totul altfel, cum ne po-
vesteste si Fanny, treizeci si doi de ani, jurnalista n presa fe-
minina.
La nceput, Veronique a venit aici ca stagiara recomandata de
mine, caci fuseseram colege de facultate. Cum s-a descurcat de mi-
nune, seful serviciului a decis s-o angajeze, asa ca ne-am regasit
amndoua n acelasi domeniu: turismul si excursiile. Veronique a
ajuns sa se afirme destul de repede la sedintele de redactie si sa ob-
tina cele mai interesante subiecte ce presupuneau si excursii atrac-
tive. Cum pare safie foarte sigura de ea si abila, i-afacut o impresie
puternica redactorului-sef
Veronique ncepuse sa ma cam irite pe mine si nu numai. Dar o
data am fost mai prompta dect ea si am obtinut un reportaj ce tre-
buia facut la Sankt-Petersburg, n timp ce ea urma sa viziteze fru-
musetile Provencei, ceea ce nu era rau deloc. Dupa sedinta, a venit
119
1 2 O Fran<;:oisLelord si Christophe Andre
la mine gata sa plnga. M-a nvinuit ca-i "suflasem" reportajul ~i
ca ar fi trebuit sa ~tiu ca Rusia o fascinase dintotdeauna, cafacuse
limba rusa la liceu ~i ca visase fara ncetare sa viziteze aceasta tara.
Veronique afost convingatoare ~i n cele din urma ani cedat, a~a ca
am lasat-o sa-I anunte pe redactoTl/I-~ef cafacem schimb. Din clipa
n care a obtinut de la mine ce a vrut, Veronique a redevenit trium-
fatoare, dar eu am simtit clar ca nu mi era ctu~i de putin reCIIJ1OS-
catoare.
Acum i percep prezenta ca pe o continua presiune, care vrea sa
ma dea la o parte, iar eu trebuie sa fiu extrem de vigilenta. Si cnd
te gnde~ti ca datorita mie a venit aici.
Acest exemplu arata ca n cazul unei persoane narcisice,
principiul reciprocitatii nu functioneaza. Caci ea nu se va simti
nicidecum obligata la reciprocitate, considernd ca ceea ce i
oferiti i se cuvine de fapt. Evitati deci sa cadeti n acel: "Cu ct
voi fi mai binevoitoare cu ea, cu att va fi si ea mai binevoi-
toare cu mine." Caci este un tip de relatie deprins din copila-
rie de la niste parinti iubitori, dar care n relatiile de competi-
tie este sortita esecului.
Cum sa ne comportam cu o personalitate narcisica
Recomandabil:
Ori de cte ori este sincera, aratati ca o aprobati.
Sa-i explicati reactiile celorlalti.
Sa respectati cu scrupulozitate convenientele.
Nu-i aduceti critici dect cnd este absolut necesar si atunci
, ,
fiti extrem de precisi.
Sa pastrati discretia asupra propriilor voastre reusite si pri-
vilegii.
Nerecomandabil
Sa va opuneti sistematic.
Sa nu fiti atenti la tentativele de manipulare.
Sa-i faceti vreodata o favoare pe care nu doriti s-o reiterati.
Sa va asteptati la recunostinta.
Daca va este patron: cnd sunteti cu el nu va puneti prea tare
n joc amorul propriu. Faceti o miscare de recul. Si amintiti-va
aceasta fraza a lui Rochefoucauld: Ji poti lesne insulta pe su-
verani, proslavindu-Ie calitatile pe care nu le au."
Daca va este sot sau sotie: daca l-ati ales (ati ales-o), cu sigu-
ranta are multe calitati. Recititi, totusi, acest capitol.
Daca va este coleg sau colaborator: atentie sa nu va ia locul.
121
1 2 2 Fran<;:oisLelord 9i Christophe Andre
Aveti trasaturile unei personalitati narcisice
I
ADEVARAT
FALS
1. Am mai mult 9arm ca majoritatea I
oamenilor. I
i
2. Tot ce am obtinut datorez merite-I
lor mele. ' 1
3. mi place sa mi se faca compli-I
mente. I
14. Sunt invidios(oasa) pe succesele I
altora.
S. Mi s-a ntmplat sa trigez fara I macar sa mi pese. 1
,
,
6. Nu mi place sa fiu lasat(a) sa a9-1
tept. I
7. Ct prive9te latura profesionala, I
,
cred ca merit sa ajung departe. I
8. Cnd nu mi se acorda atentie ma I
enervez de ndata.
9. mi place la nebunie sa beneficiez
de tot felul de privilegii 9i avan-
taje.
10. Nu-mi place sa ma supun reguli-
lor comune.
VI
Personalitatile schizoide
,
"Am oroare de ntruniri-
le la care este multa lume."
EUGENE LABICHE
Pe sotul meu, pe Sebastien, l-am cunoscut la biblioteca fa-
cultatii, poveste?te Carole, treizeci ?i trei de ani, mami a
doi copii. De fapt, acolo l gaseai mai tot timpul. Era un
baiat dragut ?i seriozitatea lui ma impresionase. Cum voiam sa con-
sult cartea de care avea ?i el nevoie, ncepusem o conversatie. Mi-a
parut un tip dragut, dar extrem de rezervat. Cum l gaseam atraga-
tor, am vrut sa ne continuam discutia, dar era lucru anevoios, caci
mi raspundea prin "Da" sau "Nu", Iasndu-mi impresia ca-I de-
ranjam. Barbatii se aratau de regula interesati de mine, iar rezerva
lui Sebastien ma cam intriga; era ca o provocare, iar eu voiam sa-i
trezesc interesul. Si am reu?it! Dupa doua luni ie?eam mpreuna;
ntr-un fel, a? putea spune ca eu am fost cea care afacut toti pa?ii.
Acum nsa, stau ?i ma ntreb daca am procedat bine.
Am remarcat destul de curnd ca Sebastien avea destul de pu-
tine contacte cu ceilalti colegi. n pauzele dintre cursuri, el prefera
sa stea la biblioteca, dect sa paIavrageasca cu alti studenti. Singu-
rul prieten pe care i-l ?tiu este Paul, prieten din copilarie, pasionat
ca ?i el de astronomie. Cnd erau copii, obi?nuiau sa se ntlneasca
serile pentru a studia cerul cu un telescop daruit de parintii lui Se-
bastien. Paul este astronom ?i mai tot timpul ?i-l petrece n obser-
vatoare de la mari altitudini, din diferite tari. Sebastien ?i el ?i scriu
cu regularitate, iar acum comunica prin Internet.
1 2 4 Fran~ois Lelord si Christophe Andre
Pe vremea cnd sufeream din cauza ca Sebastien mi vorbea att
de putin, devenisem aproape geloasa pe prietenul lui, caci mi nchi-
puiam ca Sebastien i mpartai}ea impresii i}i sentimente despre care
mie nu-mi pomenea niciodata. Si am sfri}it prin a-i citi pefurii} une-
le scrisori. Sebastien i}i descria viata cotidiana n fraze gen: "Am
fost cu familia la mare." sau "Mi-am schimbat I1lai}ina. ", iar n rest
scrisorile erau consacra te unor reflectii i}tiintifice ori filosofice asu-
pra astronomiei sau informaticii. Sebastien i}i Paul obii}nuiesc sa-i}i
recomande reciproc carti de science-fiction care le-au placut n mod
deosebit.
Sebastien i}i-atrecut toate examenele i}ia devenit profesor de ma-
tematica la un colegiu. Ceea ce afost catastrofic, caci nu reui}ea sa
comunice cu clasa lui i}i, curnd, elevii au nceput sa protesteze. Ve-
nea acasa cu un aer posomort, nu mi se destainuia, se ai}ezan fata
calculatorului, absorbit cu totul doar de acesta. ntr-adevar, Sebastien
nu poate face fata agresivitatii celorlalti, nu i}tie cum. n viata de zi
cu zi, daca cineva i se opune, el ramne impasibil i}i se ndepartea-
za. Nu se poate impune n fata unor adolescenti dificili, care trebuie
sa fi remarcat de ndata ca este un tip bizar.
Din fericire, pastrase legatura cu unul din fOi}tii sai profesori de
facultate care l-a ndemnat sa pregateasca o teza pentru a putea con-
tinua o cariera universitara. A fost o munca uriai}a. Cinci ani s-a
ocupat cu aceasta lucrare zi i}i noapte, pna i}i n vacante. Dar, da-
torita ei, Sebastien detine acum un post de cercetator lafacultate i}i
nu preda dect patru ore pe saptamna. Iar restul timpului i}i con-
tinua cercetarile ntr-un domeniu tare complicat: topologia diferen-
tiala, mi se pare, caci n-a reui}it sa-mi explice despre ce este vorba.
Sebastien are un aer binevoitor, iar prietenii mei gasesc ca este
un tip de treaba, dar daca este vorba sa ntretina o conversatie nu
poti conta pe el. n vacante, vad bine ca n anumite momente ale zi-
lei simte nevoia safie singur. Atunci pleaca sa se plimbe lund cu el
i}i o carte (i place mai ales science-fiction). ntr-o vreme facea mult
wind-surf ceea ce ma cam nelinii}tea, caci se avnta departe n lar-
gul marii, singur.
La nceputul casniciei noastre eram teribil de pornita pe el, caci
l-ai}fi vrut mai expansiv i}imai combativ n viata de zi cu zi. Mai apoi
mi-am dat seama ca nu-l pot schimba. Ai}a ca l-am acceptat i}i iubit
CE S-AR PUTEA SPUNE DESPRE SEBASTIEN?
1 C. Tobin, La Schizophrenie, Paris, Odile Jacob, coll. "Sante au quoti-
dien",1990.
asa cum este. Cu timpul vedeam ca-i semana oarecum tatalui meu,
care nu era prea volubil fi a carei atentie ma tot straduiam sa o atrag.
125
Personalitatea schizoida
Adesea pare a fi impasibila, detasata, greu de deslusit.
Pare sa fie indiferenta la elogiile sau criticile celorlalti.
Prefera mai cu seama activitati solitare.
Are putini prieteni apropiati, deseori chiar din cercul fami-
lial. Nu leaga prietenii cu usurinta.
Nu cauta compania celorlalti.
Sebastien pare sa fie extrem de rezervat n privinta noilor
cunostinte si nu-si schimba atitudine a nici cnd relatia se pre-
lungeste. El are o nclinatie pronuntata spre singuratate, la lu-
cru, n viata familiala ori n activitatile din timpul lui liber. i , ,
este greu sa-si exteriorizeze sentimentele, pare indiferent la re-
actiile celorlalti, att n mprejurari conviviale (seri petrecute
cu prietenii), ct si n situatii conf1ictuale (o clasa ostila). Cnd
face munca de cercetare sau cnd citeste science-fiction, Se-
bastien prefera sa fie cu el nsusi si cu propria sa lume inte-
rioara. Sebastien poseda numeroase trasaturi de personalita-
te schizoida.
Atentie: a se deosebi personalitatile schizoide de schizo-
freni. "Schizoid" nu nseamna ctusi de putin schizofren, chiar
daca ambele cuvinte au aceeasi radacina greaca, schizo, care
nseamna "rupt" n sensul "rupt de lume". Dar schizofrenia
nu este un tip de personalitate, ci o adevarata maladie. Pacien-
tii schizofreni au idei delirante si sufera de perturbari ale fa-
cultatilor intelectuale1, ceea ce nu este cazul lui Sebastien, care
este un excelent cercetator.
CUM PERCEPE SEBASTIEN LUMEA?
Nu este deloc usor sa ntelegi cum traiesc personalitatile
schizoide, caci acestea nu se destainuie. Cum sa ghicesti ceea
ce gndesc despre altii si despre sine aceste personaje, cnd le
vezi retrase, impasibile, tacute? Psihologii cred ca principala
convingere a acestor personalitati este ceva de genul: "Relati-
ile cu ceilalti sunt imprevizibile, epuizante, izvor de nentele-
geri, asa ca este mai bine sa le eviti."
Stim cu totii ca ceilalti sunt imprevizibili, obositori adesea.
Cu toate acestea, nu ajungem cu totii schizoizi! De ce oare pen-
tru persoana schizoida contactul cu ceilalti este deosebit de is-
tovitor? Mai nti poate pentru ca schizoidul este mai putin
abil dect noi n a ntelege reactiile celorlalti, care i par greu
de "descifrat". Fa.!2tulde a comunica cu ceilalti i solicita un
efort considerabil. Incercati sa va amintiti o mprejurare n care
ati fost nevoiti sa faceti putina conversatie cu straini a caror
limba nu o cunoasteti prea bine. Ei bine, oboseala resimtita de
voi atunci seamana, poate, cu a unei persoane schizoide, care
trebuie sa faca efortul de a comunica cu ceilalti.
Apetitul scazut al schizoizilor pentru contacte ar putea fi
si altfel justificat: schizoizii par sa fie mai putin sensibili dect
marea masa la parerile celorlalti, incluznd aici admiratia si
ncuviintarea lor. Complimentele nu-i prea impresioneaza pe
schizoizi, asa ca rareori se ntmpla "sa le vneze". Contrar al-
tor personalitati dificile, care cauta n permanenta acordul si
admiratia celorlalti (narcisice, histrionice), schizoidul este mult
mai autonom. El si afla satisfactie n lumea sa interioara, n
exercitarea solitara a facultatilor sale. Prefera sa lucreze sin-
gur, sa viseze, sa-si faureasca propriul mediu, dect sa caute
aprobarea semenilor lui.
Banui ti, asadar, ca schizoizii se vor simti atrasi de profesi-
ile n care mare parte a activitatilor lor ramne solitara: sunt
mult mai multi schizoizi n rndul informaticienilor, al ingi-
nerilor care lucreaza n cercetare, n acele profesii ce presupun
un anume grad de izolare (excluznd nsa paznicul de far).
Cel mai adesea ei sunt excelenti experti n disciplina lor, de
care sunt absorbiti cu totul. Ca ~i Sebastien, se simt mult mai
atra~i de disciplinele abstracte sau tehnice, dect de cele ce tin
de uman.
Sa-I ascultam pe Marc, douazeci ~i noua de ani. La ~aispre-
zece ani s-a supus unei terapii la ndemnul parintilor, ngrijo-
rati de nsingurarea lui.
E adevarat ca dintotdeauna m-am simtit mult mai fericit cnd
eram singur. Cnd eram copil, petreceam ore ntregi n podul casei
nascocind tot felul de pove~ti cu exploratori ~i insule misterioase, in-
spirat ~i de cartile pe care le citeam. Visam cu ochii deschi~i. Aveam
si un caiet n care scriam toate aceste pove~ti, dar nu-l aratam ni-
manui. Nu voiam ca altii sa-I citeasca, nu voiam dect sa nsemnez
diferitele insule cu geografia lor imaginara. Erau insule nepopulate,
iar ca explorator rolul meu era acela de a clasificaflora ~ifauna. Sur-
sa mea de inspiratie erau atlasele vechi de istorie naturala.
La zece ani, puteam spune pe dinafara numele tuturor speciilor
~i subspeciilor de mamifere ~i de pasari, dar ma interesau mai mult
clasificarile, dect animalele n sine. La ~coaIa, nsa, lucrurile nu
mergeau prea bine. Eram un elev bun, dar nu prea sociabil. Ma sim-
team altfel dect ceilalti copii care mi pareau gaIagio~i, neastmpc1-
rati, iar jocurile baietilor nu ma prea interesau. Ceilalti rdeau de
mine ~i, n scurt timp, ma alesesem ~i cu o porecla: "Bizaros". "Bi-
zaros" n sus, "Bizaros" n jos. n clasa a ~asea i devenisem antipa-
tic ~efului clasei, a~a ca eu eram mereu tap ispa~itor. Din fericire,
aveam un prieten a carei fire semana oarecum cu a mea, numai ca
el era mult mai voinic ca mine ~ia~a am fost lasat n pace (am ra-
mas prieteni pna azi, lucram la aceea~ifirma, caci atunci cnd se
eliberase un post, eu l-am n~tiintat).
Cel mai greu mi-a fost n adolescenta. Ceilalti baieti ie~eau, flir-
tau cu fetele; eu eram tot retras. Daca mergeam, totu~i, la cte o se-
rata, nu ~tiam ce sa spun, cum sa ma comport. Ma obosea teribil sa
fac conversatie ~i, apoi, mereu aveam impresia de a nu fi nteles bine
ce a~teptau ceilalti de la mine. A~ fi ramas retras n colti~orul meu,
absorbit cu totul doar de munca mea, dar ma simteam atras defete.
Si aceasta m-a determinat sa ies din izolarea mea.
Dar abia acum mi dau seama ct de stngaci eram cu fetele. Nu
prea ~tiam ce sa le spun; cnd deschideam gura, vorbeam numai de-
127
128 Fran<;ois Lelord si Christophe Andre
spre ceea ce ma pasiona, abordam numai acele teme n care ma des-
curcam cu u~urinta: le explicam de pilda cum planeaza un avion sau
cum te poti caLauzi dupa steleI daca te ratace~ti pe mare. Vreme de
cteva minute reu~eam sa le att curiozitatea, apoi nsa ncepeau sa
se plictiseasca; mi dadeam seama de asta, dar tot nu schimbam re-
gistrul. Mai mult, daca se ntmpla ca vreun alt baiat safie atras de
aceea~ifataI eu ma retrageam de ndata, caci ntreaga situatie mi
parea mult prea complicata.
Terapia m-a ajutat enorm. n primul rnd, am izbutit sa-i nfa-
ti~ez psihologului acele situatii n care nu ma simteam nlargul meu,
ceea ce afost ca un fel de antrenament pentru a-mi explica propriul
punct de vedere, lucru care n viata obi~nuita nu mi reu~ea. A fost
o experienta foarte utila. Ulterior, gratie psihologului am ajuns sa
nteleg mai bine ceea ce a~teptau ceilalti ntr-o conversatieI ~i de ce
eu nu reu~eam sa comunic cu ei.
Ajuns n acest stadiu, arn acceptat ideea unei terapii de grupl
ceea ce la nceput refuzasem. Era un grup de antrenament n afir-
marea de sine. Jucam diferite roluri pornind de la situatii din viata
de zi cu zi. De pilda: "Sa zicem ca sunteti la un curs ~i lnga dvs.
se afla ofata draguta; vreti sa ncepeti o conversatie cu ea ~i sa o in-
vitati la o cafea." Ofata din grup juca rolul studentei. Ne simteam
cu totii stnjenitil dar terapeutul ~tia sa creeze o ambianta lini~ti-
toare, n care toti prindeau curaj. ntr-un singur an am progresat
enorm.
Mi-am pastrat gustul pentru singuratate ~ipentru activitatile
intelectuale, dar contactul cu ceilalti mi se pare mai placut dect na-
inte, pentru ca sunt mai destins. Si apoil eu ~isotia mea suntem firi
complementare. Ea este mult mai vivace ~i mai sociabila dect mineI
tot ea este cea care leaga noi prietenii, care organizeaza timpul liber.
n acela~i timpI ma cunoa~te ndeajuns de bine, a~a ca nu ma sile~-
te sa-mi depa~esc "doza" de contacte. Daca nu a~fi facut o terapie,
cred ca nu a~fi ajuns niciodata sa am o relatie cu o asemenea feme-
ie ~i sa ma ~i casatoresc cu ea.
Marc a avut o dubla sansa: de a fi avut nca de timpuriu
un prieten care, facndu-1 sa nu se simta parasit, l-a ajutat sa-si
construiasca o mai buna imagine de sine. Si o a doua sansa:
de a fi avut din adolescenta un terapeut care sa-i propuna o
CND SCHIZOIDIA ADUCE SUFERINTA
terapie adecvata trebuintelor sale, care a ncercat sa-i amelio-
reze capacitatile relationale.
Este foarte probabil ca n cadrul unei comunitati agricole
traditionale (n care s-a vietuit timp de milenii), sa nu fi fost
un fapt prea grav acela de a fi schizoid. Caci ti petreceai via-
ta n mijlocul unor oameni pe care i cunosteai, locuitori si ei
ai satului tau, nu prea erai pus n situatia de a "face cunos-
tinta" cu altcineva, se stia ca esti cam "nchis" si, de altfel,
poate tocmai aceasta te facea sa suporti mai bine dect ceilalti
orele L'1. care lucrai de unul singur sau, pentru femei, sa toarca
sau sa teasa n tacere. Daca erai barbat, nu te prea pricepeai
sa faci curte femeilor, aceste fiinte dificile si imprevizibile.
Daca erai o tnara schizoida, nu prea stiai cum sa raspunzi
avansurilor facute de barbati, asa ca era mult mai comod sa-i
eviti. Dar si n privinta asta, tipul de societate n care traiai
facilita mult lucrurile: de regula, o casatorie era "aranjata" de
mai multa vreme de familiile cu acelasi statut, care conside-
rau ca ai lor copii s-ar potrivi, deci nu era ctusi de putin
nevoie s~-i faci logodnicului sau logodnicei dovada calitati-
lor tale. In aceste societati subzistentiale, nu prima faptul de
a purta o conversatie agreabila pe teme diverse, desi aceasta
era o calitate apreciata la barbati, mai cu seama serile, la o cla-
ca. Important era sa fie harnic, curajos, sa nu fie certaret. Ct
priveste femeile, ele trebuiau sa fie rezistente la munca, sa-si
asculte sotii, sa fie mame bune (si nu ncape ndoiala ca aces-
tea erau cele mai apreciate calitati, laolalta cu o zestre mare),
toate acele nsusiri pe care le poate avea o frumoasa schizoi-
da. (Iata cel putin o femeie care nu se va plnge de faptul ca
sotul ei vorbeste putin!)
Dintr-un punct de vedere evolutionist s-ar putea chiar spu-
ne ca a fi schizoid putea constitui un avantaj pentru indivizii
care erau nevoiti sa petreaca lungi perioade de timp ntr-o sin-
guratate desavrsita (vnatori, pastori, pescari).
129
1 3 O Franr;ois Lelord si Christophe Andre
Astazi nsa, totul s-a schimbat. Majoritatea populatiei locuies-
te la oras, iar noi ntlnim alti si alti oameni, fie la scoala, la fa-
cultate, la lucru, n calatorii, n vacante. Trebuie sa stii cum sa faci
cunostinta cu o persoana sh'aina, sa intri n contact cu aceasta,
sa faci impresie buna, ceea ce este extrem de greu pentru unii oa-
meni, mai cu seama pentru schizoizi, care totusi ar fi fost perfect
adaptati unui alt mediu. n termeni de comunicare, exigentele
societatii noastre sunt dure: daca vrei sa-ti seduci partenerul, sa
convingi LUt recrutor, sa iei asupra ta raspunderea unei echipe,
sa-ti fie acceptat un proiect, trebuie sa vorbesti, sa vorbesti, sa
vorbesti. Viata noastra profesionala si sentimentala depinde de
propria capacitate de a comunica ct mai bine cu ceilalti.
Persoanele schizoide risca, deci, sa fie izolate din punct de
vedere afectiv si social, iar pe plan profesional sa vegeteze n
posturi nensemnate. De unde si faptul ca unii schizoizi vor
sa se supuna unei terapii, care nu-i va preschimba n "oameni
de lume", dar care i va ajuta sa se mladieze situatiilor din via-
ta de zi cu zL sa le faca fata mai bine.
Toate terapiile centrate pe un antrenament n vederea unei
mai bune comunicari cu ceilalti i pot probabil ajuta pe schi-
zoizii motivati sa se schimbe, cu conditia de a propune situa-
tii de o dificultate gradata, dar studiile care sa confirme acest
fapt lipsesc.
Personalitatile schizoide n filme si n literatura
Naratorul din Strainul de Camus, cu a sa viziune detasata
de realitate, cu nepasarea fata de reactiile celorlaltL cu atentia
sa la meandrele propriei lumi interioare, poate fi suspectat de
a avea o personalitate schizoida.
Acelasi lucru s-ar putea spune si despre eroii din unele ro-
mane ale scriitorului Patrick Modiano, care nu ies din izola-
rea lor meditativa si schizoida dect pentru dragostea unei ti-
nere femei care i paraseste adesea, ca n Villa Triste.
n Maon Palace, eroul lui Paul Auster n-are bani si moare
de foame n propriul apartament. Dect sa intre n contact cu
semenii sai pentru a cere ajutor, el prefera sa se cufunde ntr-o
reverie schizoida.
Recomandabil
CUM SA NE PURTAM
CU PERSONALITATILE SCHIZOIDE
n filme, toti acei justitiari solitari si glaciali, scumpi la vor-
ba si nepasatori la admiratia femeilor si a multimii, ar putea
fi considerati ca fiind schizoizi "activi". Clint Eastwood si
Charles Bronson s-au specializat n acest tip de personaje
impasibile, care si regleaza conturile cu cei "rai" pentru a se
regasi mai apoi doar n compania calului lor. De pilda Bron-
son n filmul A fost odata n Vest (1969) si Eastwood n PaIe Ri-
der (1985).
131
Sa le respecti nevoia de singuratate
Nu uitati ca pe un schizoid compania celorlalti l oboseste
mai mult dect pe noi. Singuratate a este oxigenul lui, gratie
careia el se reface dupa efort. Tot singuratate a l ajuta sa se
concentreze asupra acelor activitati n care se simte n largul
lui. Sa o ascultam pe Marine, sotia lui Marc, a carui marturi-
sire ati citit-o n paginile anterioare.
De fiecare data cnd suntem invitati de prieteni la cina, l simt
pe Marc upor nemultumit, depi nu lasa deloc sa se vada. A acceptat,
firepte, ideea ca nu putem trai ca nipte sihaptri pi ca tovarapia prie-
tenilor mi face placere. Simt ca ar prefera sa stea acasa pi sa citeas-
ca. Accepta totupi invitatia fara discutie.
Cnd vine pi seara cu pricina, l simt mhnit din chiar clipa n
care vine acasa. Este trist pi nchis n el. Dar nu se plnge, se poar-
ta dragut cu mine pi n timp ce eu ma aranjez, el se apaza n fata te-
levizorului.
Cnd ajungem la prietenii nOptri, pare sa fie un altul, vorbep-
te, rde, da dovada de mult umor. l apreciaza cu totii pi sunt con-
vinpi ca Marc este teribil de ncntat sa fie cu ei. Numai eu ptiu
ca a capatat aceasta dezinvoltura n timp, antrenndu-se, obser-
vndu-i pe ceilalti pi ca pentru el este o cazna. De altfel, cnd cina
se apropie de sfrpit, Marc este mult mai putin locvace, "intra n
regim de avarie", ca si cum consumase totul. n acel moment pre-
textez ca n ziua urmatoare trebuie sa ma trezesc devreme, dau
astfel semnalul de plecare si atunci chipul i se lumineaza iar, ca
un catel care vede ca i se scoate lesa si ca se poate ntoarce n cus-
ca lui. Comparatia i apartine si dupa cum vedeti, Marc are sim-
tul umorului.
De fapt, amndoi facem un efort: el pe acela de a accepta o invi-
tatie si de a juca jocul conversatiei, eu pe acela de a nu da curs prea
des invitatiilor si de a pleca mai devreme dect as fi vrut, dar n fi-
nal ne ntelegem bine. De altfel, l\1arc mi spune ca, n timp, com-
pania celorlalti a nceput sa-i placa mai mult dect nainte.
Dupa o asemenea marturisire, ce ar mai fi oare de adaugat
la sfatul nostru de a respecta nevoia de singuratate a schizoi-
dului?
Sa le punem n situatii care sunt pe masura lor
Armelle este o excelenta documentarista, ne spune Patrice (trei-
zeci si opt de ani, directorul unei biblioteci universitare). Ea ti ga-
seste de ndata informatia pe care i-o ceri, jongleaza cu diversele
banci de date. Mare parte a timpului si-o petrece n fata calculato-
rului, limitnd contactul cu cititorii la strictul necesar. Este mai de-
graba frumoasa, dar nu se pune deloc n valoare, nu zmbeste nici-
odata si cred ca are putini prieteni. Locuieste singura, ntr-un studio
aflat deasupra apartamentului parintilor ei.
Cum eu ma simt destul de surmenat, i-am propus Armellei sa
ma reprezinte la ntrunirile cu alti reprezentanti ai universitatii. A
acceptat, dar cu o oarecare reticenta. Cnd revenea de la ntruniri,
mi dadea o dare de seama amanuntita despre tot ce se spusese, dar
constatam ca ea nu lua cuvntul si mai ales ca nu sustinea pozitia
bibliotecii noastre cnd ar fi fost necesar acest lucru. Si i-am spus-o.
Dar a ramas impasibila. Mai apoi am gasit n cutia de scrisori un
bilet de la ea. ntr-un stil sobru, impersonal aproape, mi explica fap-
tul ca nu-i convenea sa mearga la aceste ntruniri, care o oboseau si
o plictiseau teribil, ca i era greu sa se concentreze la ceea ce se dis-
cuta, ca parerea ei era ca nu se descurca prea bine n aceasta situa-
tie. Ce puteam sa mai spun? Pe de alta parte, este o excelenta cola-
boratoare. Atunci am scutit-o de sedinte, iar Armelle si-a reluat locul
n fata calculatorului. Acum ea mi ?i zmbe?te cnd ma saluM. E
un progres, nu?
Situatia nfatisata de Patrice se repeta n cele mai diverse
profile: o persoana schizoida apreciata pentru calitatile sale
tehnice ~ste promovata, i se atribuie si responsabilitati mana-
geriale. In functii neadecvate personalitatii sale schizoidul su-
fera, dezamageste, iar rezultatele sunt proaste, att pentru ea
ct si pentru firma.
Iata ce povesteste Luc, un inginer excelent, care era sa de-
vina victima unui "accident de cariera".
Mi-au placut dintotdeauna matematica ?i studiul. A?a ca nu e
de mirare cafusesem admis la o ?coala de inginerie vestita. Dar, spre
deosebire de multi din colegii mei care visau sa fie PDG (prepe-
dinti-directori generali) sau mini?tri, eu mi doream cu adevarat sa
fiu inginer. La sfr?itul ?colii, nu mi-a fost greu sa gasesc un post
ntr-un domeniu care ma pasiona - dinamica fluidelor. Dupa doi
ani, mi s-a cerut sa supervizez o echipa de trei ingineri ?i cu toate
ca aceasta ma cam istovea, m-am descurcat, colaborarea lor a fost
buna.
Apoi am fost numit ?ef de proiect. De asta data, eram n contact
cu mai multe echipe diferite, trebuia sa fac dari de seama, sa petrec
ore n ?ir la ?edinte, inclusiv cu clientii. Si aceasta ma plictisea ?i
ma stresa teribil. Ma descurcam ?i n aceasta functie, dar cu pretul
unui efort una? Dupa mine, nu eram cea mai indicata persoana pen-
tru acel post.
Am sfr?it prin aface o depresie ?i a trebuit sa consult un psi-
hiatru. La ?edinte nu faceam o impresie prea buna, iar ?eful meu mi
dadea de nteles ca trebuie sa mi revin, ?i nca repede.
Din fericire, n acel moment am primit o propunere din partea
unei societati straine care avea nevoie de un expert. Am acceptat
imediat. Am patru colaboratori, cercetatori toti patru, trei sferturi
din timp ma ocup cu ceva ce mi place ?i doar un sfert este dedicat
unor activitati administrative. Desigur, la vrsta mea unii dintre co-
legii de promotie raspund de sute de persoane, numai ca eu nu mi-am
dorit niciodata asta.
Lui Luc i-a surs sansa de a gasi o firma la care sa poata
face o cariera de expert, dar cti altii vor fi esuat, cte cariere
133
134 Fran~ois Lelord si Christophe Andre
vor fi fost ratate doar pentru ca se as;teptase ca ei sa faca do-
vada unor nsus;iri manageriale pe care nu le aveau?
Atentie, nu vrem sa spunem ca persoanele schizoide nu ar
fi n stare sa conduca o echipa (de altfel, Luc poate face asta,
dar ntr-un mediu care sa i convina), ci doar ca posibilitatile
lor n acest domeniu trebuie evaluate cu mare atentie s;ica nu
trebuie confundat nivelul calificarii cu competenta manage-
riala.
Sa le observam lumea interioara
Schizoidul are o lume interioara bogata, care contrasteaza
vadit cu aparenta sa rezerva. La s;coala este acel gen de baiat
care nu se arata interesat de fete, dar care scrie pe ascuns lungi
poeme de dragoste, unei iubite imaginare uneori. Gndirea
schizoizilor este ampla s;ioriginala, tocmai pentru ca ei ape-
leaza la visare s;ila imaginatie, iar sensibilitatea lor, des;i us;or
n "contratimp", poate dezvalui uneori comori de prospetire
s;ipoezie.
Daca vreti sa aveti acces la toate aceste comori, nu va obli-
gati scmzoidul preferat sa faca prea multa conversatie, ci n-
curajati-l sa vorbeasca, aratndu-i ca l ascultati. Propuneti-i o
tema de care sa fie interesat. Respectati-i momentele de tace-
re. Si daca veti dovedi ndeajuns de multa rabdare s;iatentie,
veti avea s;ansa de a auzi lucruri originale, de a descoperi o
lume fascinanta, ca un cadou rar pe care-l ofera doar ctorva
privilegiati, care au s;tiut sa-I faca sa se simta bine.
Sa le apreciem calitatile ascunse
Este evident ca schizoidul nu este prea locvace. Dar v-ati
gndit la toti cei care va obosesc tocmai pentru ca vorbesc prea
mult? Nu v-a agasat niciodata faptul ca lffi coleg de birou sta-
ruie sa va povesteasca cum s;i-apetrecut week-end-ul, n timp
ce aveati o treaba urgenta de terminat? Ori prietena care-s;i
descarca sufletul la telefon, des;i i-ati dat de nteles ca ati cam
dori sa puneti capat discutiei? Ori acest mesean juvenil, care
va oboseste cu ntrebarile, glumele, anecdotele lui despre toti
cei pe care-i cunoas;te? Ori aceia care tot prelungsc o s;edinta
N erecoman da bil
Sa le obligam la prea multa conversatie
Pentru unii, personalitatile schizoide sunt un bun audito-
riu tocmai pentru ca nu prea vorbesc tii nu prea ntrerup. Ast-
numai pentru ca nu se satura sa se auda vorbind? Este tocmai
ceea ce nu vi se va ntmpla daca va aflati n compania unui
schizoid. Cnd aveti nevoie de putin ragaz, de putina lini;;te
pentru a va concentra, schizoidul este cea mai nimerita per-
soana. Gnditi-va la el ca la un tovara;; de calatorie, de pes-
cuit, ca la un coechipier ntr-o croaziera. Cu el puteti avea un
week-end de studiu tii lectura. n prezenta lui puteti tacea!
Caci nu exista riscul de a fi ntrerup ti.
135
Sa le cerem sa manifeste emotii puternice
A;;a cum zadarnic a;;tepti ca un automobil obi;;nuit sa se
comporte ca un automobil sport, tot zadarnic este sa-i ceri
schizoidului sa manifeste emotii de bucurie sau de mnie.
n voiajul de nunta, ncepusem sa cred ca vom epua curnd n
casnicia noastra. Eram o tnara deschisa, volubila, careia i placea,
sa glumeasca, oarecum emotiva pi care putea ncerca pi exterioriza
att bucuria, ct pi tristetea. Vizitasem Nordul Italiei pi, n fata pei-
sajelor care ni se nfatipau, eu ma tot extaziam. Cnd exclamal1l cu
nsufletire: "E minunat!", sotul meu raspundea pe un ton neutru
"Da!" sau, mai rau, nu spunea nimic! Parea ca resimte placere cnd
faceam dragoste dar, cnd eu ma ghemuiam n bratele lui, nu-l au-
zeam spunnd un cuvnt tandru.
Cteva zile mai trziu, la hotel a sosit o telegrama care ne amm-
ta moartea unuia din unchii lui. Cum ptiam ca acel unchi fusese ca
un tata pentru el, eu eram distrusa. Cu ochii plini de lacrimi, l pri-
veam n timp ce recitea telegrama. N-a spus nimic. M-a privit n
cele din urma pi mi-a zis: "Va trebui sa plecam".
Mi-a trebuit ceva timp sa ma obipnuiesc cu el, cu faptul ca nu
pi exterioriza sentimentele pi, mai ales, ca sa-i descopar calitatile.
De altfel, el s-a mai schimbat, iar eu sunt mai putin exigenta cu el.
Acum sunt pi momente cnd glumim mpreuna.
fel, fara voia lor, personalitatile schizoide vor atrage uneori
oameni domici sa se descarce, fara a fi ntrerupti si care le vor
tot vorbi ... Daca ar fi nsa atenti la interlocutorul lor, acesti
limbuti ar observa semne de oboseala ori de plictiseala.
Sotia mea este contabila, ne povesteste Germain (patruzeci si doi
de ani, agricultor). Si este ceea ce se cheama "o fata serioasa". Mun-
ceste mult, este o mama buna pentru cei doi copii ai nostri, iar vo-
cea i este mereu egala. Singura problema este ca eu sunt mai cu-
rnd un causeur, ea nsa nu. Pe vremea cnd o curtam, ma
impresionase tacerea ei. Eu i spuneam cte n luna si n stele, ea ma
privea fara sa-mi spuna mare lucru. Credeam ca n-o interesez si
atunci vorbeam nca mai mult, i spuneam tot soiul de povesti, de
glume, fara vreun efect, nsa.
Odata, cnd ieseam de la cinema, unde tocmai vazusem filmul
Omul care aduce ploaia, am reusit sa pricep. Eu ma pornisem
sa fac unele comentarii despre film, dar ea nu raspundea, si n fi-
nalmi-a zis: "Cnd vad un film, prefer sa ma gndesc la el, dect
sa vorbesc." Dintr-o data am realizat ca n vremea din urma vor-
bisem cam prea mult. Chiar si astazi, rareori se ntmpla sa vor-
bim zece minute n sir. Dar m-am obisnuit si, cnd am chef de
vorba, ma ntlnesc cu prietenii mei si petrecem unele seri asa, ca
ntre barbati. De altfel, ea nu are nimic mpotriva ca eu sa mi pe-
trec o seara-doua pe saptamna cu prietenii. Atunci, ramne n
fata televizorului, al carui sonor l da la minimum, dezlegnd cu-
vinte ncrucisate.
Iata un sfat bun, valabil nu doar n cazul schizoizilor: cnd
vorbiti cu cineva, ncercati sa va detasati un pic de ceea ce i
spuneti si sa-i observati reactiile non verb ale - privirea, mi-
mica, atitudinea. Uneori puteti afla mult mai multe despre el
dect din rasplillsul pe care vi-l da. Ct priveste persoana schi-
zoida, n felul acesta veti sesiza de ndata ca ncepeti sa va plic-
tisiti.
Sa le lasam sa se izoleze complet
Lasat n voia nclinatiei sale naturale spre singuratate, schi-
zoidul ar putea ajunge un pustnic. Acum unul-doua decenii,
laboratoarele de cercetare erau uneori salasul unor cercetatori
Cum sa ne purtam cu personalitatile schizoide
Daca va este sot sau sotie: consimtiti sa va ocupati dumnea-
voastra de viata sociala a cuplului.
137
Recomandabil
Sa le respectam nevoia de singuratate.
Sa le punem n situatii care sunt pe masura lor.
Sa le observam lumea interioara.
Sa le apreciem calitatile ascunse.
care chiar dormeau acolo; acestia simplificasera exigentele vie-
tii cotidiene ramnnd n papuci chiar si atunci cnd mergeau
sa bea o cafea, singura lor iesire n cursul unei zile. Nu vor-
beau dect cu secretara lor si numai cnd aceasta i ntreba
ceva sau cu directorul, cnd el venea sa se intereseze personal
de stadiul cercetarilor. Exigentele cercetarii moderne, ntre-
prinsa cel mai adesea de echipe aflate ntr-o colaborare-com-
petitie, de la un capat la altul al lumii, treptat au facut sa dis-
para aceasta speta de cercetator (care mai poate fi gasit si azi
n unele organisme de stat cu regim special) sau au facut ca
schizoizii cei mai adaptabili sa comunice cu semenii lor gra-
tie unui mediu mai stimulativ. Mai stimulativ, dar nu foarte,
caci un laborator de cercetare este si un loc n care se respec-
ta momentele de liniste si singuratate.
Deci, daca cunoasteti un schizoid, nu-l obositi cu lill exces
de prezenta sau de conversatie, vizitati-l doar din cnd n
cnd, invitati-l, ncercati sa-I aduceti la ntruniri. Astfel l veti
ajuta sa-si pastreze capacitatile relationale, iar acest antre-
nament va face ca el sa-si resimta viata sociala ca mai putin
obositoare, precum sotul Carolei, n primul exemplu al c:.c':Os-
tui capitol.
Nerecomandabil
Sa le cerem sa manifeste emotii puternice.
Sa le obligam la prea multa conversatie.
Sa le lasam sa se izoleze complet.
Aveti trasaturi de personalitate schizoida?
~
Daca va este patron: trimiteti-i note scrise, n loc sa tot mer-
geti la el.
Daca va este coleg sau colaborator: dect sa-I mpingeti sa
ajunga un prost manager, Iasati-1 sa fie un bun expert.
I
. ADEVARAT 1
FALS
I
1. Dupa o zi petrecuta n compania
celorlalti, simt nevoia de a fi singur(a).
2. Uneori nu prea pot ntelege reacti-
ile celorlalti.
I
3. Nu ma prea tenteaza sa-mi fac noi
I
cunostinte.
4. Chiar si n compania altora mi se
I
ntmpla "sa fiu n alta parte", sa
ma gndesc la altceva.
5. Daca prietenii se strng pentru
a-mi sarbatori aniversarea, aceas-
ta mai mult ma oboseste, dect
ma ncnta.
6. Mi se reproseaza ca as fi cu capul
I
n nori.
7. n timpul liber am activitati solitare.
I
8. n afara de cei din familia mea, nu
I am dect unul sau doi prieteni.
I
9. Nu ma intereseaza prea mult ce
I
gndesc altii despre mine.
10. Nu mi plac activitatile de grup.
VII
Comportamentele de Tip A
Iatamarturisirea lui Norbert, treizeci si sase de ani, an-
gajat al unei companii de telecomunicatii.
nca de la interviul pentru angajare mi-am dat seama ca pa-
tronul meu era un tip dificil. 1mi punea ntrebari, dar nu a~-
tepta raspunsul la una, ca ~i trecea la cealalta. Parea grabit.
nerabdator, iar impresia mea era ca l fac sa-~i piarda vrernea.
A~a ca am crezut ca era decis sa nu ma angajeze, ca ma primi-
se numai de forma. Ei bine, ma n~elasem, el m-a acceptat! Am
nteles mai apoi ca acea graba, acel neastmpar, erau constan-
te ale firii sale.
La ~edinte este ~i mai rau; caci atunci cnd vorbe~ti ceva mai
mult, el te ntrerupe; uneori se ntmpla ca el sa sfr~eascafraza n-
ceputa de tine. Nu-i place sa fie contrazis. Atunci argumenteaza
pna cnd celalalt renunta la propria pozitie. 1n schimb, dupa vreo
doua zile vezi totu~i cum el digerase informatia pe care te stradui-
se~i sa i-o strecori ~ise comporta ca ~i cum ar fi fost de acord ntru
totul, de la bun nceput. Aceasta a ajuns un subiect de gluma pen-
tru o ntreaga echipa.
Totu~i, noi l respectam, caci trebuie spus ca are o activitate de-
bordanta de-a dreptul. Dimineata vine primul, toata ziua are nume-
roase ntlniri si ~edinte ~i pleaca acasa seara trziu. Vizitele prin
birouri leface n mare graba. Cnd i se prezinta o problema, de n-
data ia o decizie care adesea se dovede~te afi buna. De vreo doua-trei
ori s-a cam pripit. Daca ar fi chibzuit ceva mai mult, erorile care
ne-au costat mult ar fi fost evitate.
14O Fran<;,oisLelord si Christophe Andre
Nu este un tip rau, dar se enerueaza repede, fapt vizibil chiar si
atunci cnd face eforturi sa se stapneasca.
Odata a bagat de seama ca secretara i adusese alt dosar dect cel
de care avea nevoie. Am vazut ca literalmente nu mai putea respira de
furie; dar cum erau defata clienti, s-a stapnit si Il-a spus nimic. Sunt
zile cnd este att de grabit si nervos nct preferam sa nu-i iesim n
cale. n acele zile poate deveni odios de-a dreptul, face critici jignitoa-
re. Nu stiu cum l suporta sotia lui. Dar poate ca acasa este mai calm.
n orice caz, cu programul pe care l are, nu prea sta pe acasa.
Nici n week-end nu se poate relaxa. mi amintesc ca anul trecut
ne aflam ntr-un loc de vis cu prilejul unui seminar rezidential. n
apropiere era si un teren de tenis. Ei bine, a nceput o partida de te-
nis cu directorul comercial de la export, dar ntr-att de nversunat,
nct afacut o ntindere musculara. S-ar fi zis ca era n joc propria
cariera! Evident, ne suprasolicita si vrea ca noi toti sa lucram n ace-
lasi ritm cu el. Dar eu, unul, nu am chef sa ajung la spital!
CE S-AR PUTEA SPUNE DESPRE PATRONUL LUI LUC?
Vesnic grabit, ngrijorat, aflat parca ntr-o permanenta aler-
ta, cu zile de lucru ce seamana unor curse contra cronometru,
patronul lui Luc pare sa se lupte cu timpul.
Relatiile lui cu ceilalti nu sunt deloc simple. Caci are ten-
dinta de a-i ntrerupe, de a-i dojeni cnd i se pare ca nu sunt
ndeajuns de operativi, cnd comit erori care-i ncurca planu-
rile. S-ar putea spune ca el i percepe pe ceilalti ca fiind obsta-
cole n cursa lui mpotriva timpului. Pe de alta parte, are un
simt al competitiei nnascut, care se face simtit fie cnd este
vorba de o discutie n care sa aiba cstig de cauza, fie de o par-
tida de tenis care nu are o miza importanta. Vesnic se simte n
competitie, nu poate altfel, chiar si atunci cnd o atitudine mai
ponderata i-ar servi mai bine. Aceasta percepere a interlocu-
torilor sai ca obstacole sau concurenti face ca el sa se afle ade-
sea ntr-un soi de lupta cu ceilalti.
n fine, se pare ca patronul lui Luc nu poate sa nu si mo-
bilizeze ntreaga energie cnd are de atins un obiectiv: sa con-
vinga un client, sa conduca o )ledinta, sa ajunga la timp, ori sa
c)ltige o partida de tenis. Iar colaboratorii sai sunt frapati de
adnca implicare a acestuia n actiune.
Lupta mpotriva timpului, a celorlalti, mare implicare n
actiune: patronul lui Luc are caracteristicile unui comporta-
ment de tip A.
Comportamentul de Tip A
Lupta mpotriva timpului: febril, preocupat sa mearga totul
mai repede, sa faca ct mai multe ntr-un timp limitat, pre-
ocupat de exactitate, fata de ncetineala altora.
Simtul competitiei: )li dore)lte sa "c)ltige" pna )li n situa-
tii de viata anodine, n conversatie de pilda, ori n sportu-
riIe practicate n timpul liber.
Implicare n actiune: munce)lte enorm, pune suflet n tot ce
face, iar activitatile din timpul liber devin tot attea sarcini
cu un scop bine determinat.
Patronul lui Luc este o personalitate de Tip A, ndeajuns
de bine conturata care, daca ar fi supusa unor teste, nu n:::a-
pe ndoiala ca ar intra n categoria Al, cu nota maxima. Orice
persoana poate fi clasata n functie de o gradatie care ncepe
de la Al: la o extrema se afla comportamentele de Tip A, iar
la cealalta extrema comportamentele de Tip B5; opusul com-
portamentului de Tip A. Cei din B5 sunt calmi, chibzuiesc )li
lucreaza pe ndelete, )'i asculta cu atentie interlocutorul, rare-
ori se simt presati de timp. Daca luam exemple de oameni po-
litici (care exemple nu sunt neaparat exacte, caci mass-media
ne nfati)leaza doar comportamentul public al oamenilor po-
litici, nu )li activitatile lor cotidiene), am putea presupune ca
Alain Juppe este un Tip Al. Iar Raymond Barre vade)lte n pu-
blic comportamente de Tip B5.
Tabelul urmator constituie o ncercare de a plasa cteva
personaje celebre pe axa A-B:
141
COMPORTAMENTE DE TIP B
Bourvil
COMPORTAMENTE DE TIP A
Louis de Funes
CUM PERCEPE TIPUL A LUMEA?
1 42 Franc;;oisLelord si Christophe Al1dre
1 E. Roskies, Stress Management and the Healthy Type A, New York, The
Guilford Press, 1987.
Gaston Lagaffe
Averell Dalton
Senor Olivera
Colombo
Mickey
De Mesmaeker
Joe Dalton
Generalul Alcazar
Rock Hunter
Donald
Pentru Tipul A orice eveniment (fapt) din viata cotidiana
constituie o provocare: caci el vrea sa aiba orice situatie sub
control. Oricare ar fi acel eveniment, el si mobilizeaza de n-
data toate fortele, fie ca este vorba de a discuta un contract
insemnat ori factura data de proprietarul garajului sau. Ne
mobilizam cu totii cnd este in joc o miza importanta, numai
ca pentru Tipul A orice miza este importanta. O psihologa ca-
nadiana, Ethel Roskies1, face urmatoarea comparatie pentru
a rezuma aceasta trasatura de caracter: "Pentru tipul A, ori-
ce conflict este un adevarat razboi nuclear. Deviza Tipului A
ar put~a fi: Trebuie sa controlez orice situatie sau Trebuie
sa izbndesc n tot ce intreprind". Sa o ascultam pe Arielle,
cincizeci si doi de ani, care lucreaza ca supraveghetoare n-
tr-un spital.
Ca tot personalul de altfel, sunt ntr-o vesnica tensiune. Trebuie
sa ma ocup de problemele administrative, de buget, sa comand ma-
teriale, sa ncerc sa rezolv si acele probleme omenesti ce se ivesc n
rndul echipei de infirmiere, sa fac astfel nct rotatiile de personal
sa nu afecteze calitatea ngrijirilor medicale, sa fiu atenta la cereri-
le medicilor si ale administratiei, care sunt uneori contradictorii. n
fine, ma mai ocup si de acele probleme ncurcate de plasament n
urma unei spitalizari; zilele mele de lucru sunt interminabile, iar eu
nu am nici macar un minut pentru mine.
Ma mpart ntre sedinte, vizite, munca administrativa, urgente
si sunt vesnic ntr-o criza di timp. Altii n locul meu repede s-ar
simti descurajati, dar acest ritm este ca un drog pentru mine. Obi~-
nu iese safac doua lucruri deodata, scriu un raport n timp ce ~i as-
cult ce-mi spune cineva, sau parcurg coridoarele spitalului citind o
nota. Si m-am deprins sa fiu din ce n ce mai rapida. Seful spitalu-
lui m-a poreclit "tornada alba".
Totul este bine cta vreme eu simt ca stapnesc situatia, dar
n clipa n care sunt n ntrziere, sau cnd mi se pare ca ceilalti
nu sunt ndeajuns de operativi, devin iritabila! Suport greu ~e-
dintele care se prelungesc cta vreme mie nu-mi ies din minte toa-
te cte am de facut ~i atunci i ntrerup pe ceilalti, fapt repro~at
de infirmiere. n orice caz, cele carora stilul meu de lucru li se pare
infernal ~i cer transferul, neramnnd n spital prea mult. Si a~a
este cel mai bine; caci n acest fel majoritatea echipei lucreaza n
ritmul meu.
ntotdeauna am Junctionat" n felul acesta, dar sotul meu este
de parere ca la vrsta mea ar trebui sa ma domolesc. "Lini~te-te
putin", mi spune el. E nostim! Mi-ar placea sa-I vad lucrnd n-
tr-un spital n care cea mai mica eroare de organizare poate avea
consecinte catastrofice. Adevarul este ca seara ma simt din ce n
ce mai obosita ~i ca dispozitia mea nu este dintre cele mai bune.
Cred ca nu mai am tonusul de acum ctiva ani. Sotul meu spune
ca sunt prea stresata. Dar pentru mine stresul este chiar viata
mea!
Cnd si defineste starea de alerta ca fiind un udopantU
pentru ea, Ariene nu se nsala. Pe de alta parte, ea are si alte
trasaturi comportamentale de tip A: face totul ntr-un timp
alert, face mai multe lucruri odata, se impacienteaza usor,
se implica total n ceea ce face. Nu ncape ndoiala ca seful
ei trebuie sa fie ncntat ca are o asemenea colaboratoare.
Dar ce credea Ariene? Ea si pretuieste propria munca,
dar realizeaza ca se oboseste din ce n ce mai mult. Cnd
vine acasa, istovita, sotul ei este cel care i ndura proasta
dispozitie. Nu cumva Ariene pretinde de la ea prea mult?
Care din cei doi are dreptate: sotul ei, care gaseste ca-i
prea stresata, sau Ariene care considera ca stresul este via-
ta ei? Si apoi, ce este stresul?
143
1 44 Fran<;ois Lelord ~i Christophe Andre
SCURTA DIGRESIUNE DESPRE STRES
Stresul este o reactie fireasca a organismului nostru care
survine ori de cte ori trebuie sa facem un efort pentru a ne
adapta unei situatii. De pilda, cnd grabim pasul pentru a
ajunge la timp la o ntlnire, avem o reactie de stres. n aceas-
ta reactie pot fi distinse trei elemente2:
Componenta psihologica. Uitndu-ne la ceas noi am facut o
dubla evaluare; timpul care a mai ramas pna la ntlnire, dis-
tanta pe care o mai avem de strabatut (cerintele mediului n-
conjurator) ~i propria putinta de a merge mai repede ori de a
gasi un mijloc de transport mai rapid (posibilitatile noastre).
Daca distanta ntre exigentele mediului nconjurator ~i posi-
bilitatile noastre ni se pare prea mare (de pilda n-au mai ra-
mas dect zece minute pna la ora la care avem stabilita o n-
tlnire importanta, zece kilometri de strabatut ~i nici un taxi
disponibil) reactia de stres va fi mai puternica ~i se va mani-
festa ~i pe plan fiziologic.
Componenta fiziologica. n cazul de mai sus (exemplul cu n-
tlnirea), organismul nostru va secreta diferiti hormoni, mai
ales adrenalina. Adrenalina ne va accelera bataile inimii ~i frec-
venta respiratorie, va face ca vasele sangvine ale pielii ~i vis-
cerelor sa se contracte pentru ca sngele sa fie dirijat spre
mu~chi ~i spre creier, va mari glicemia pentru ca mu~chilor
no~tri sa le poata fi u~or furnizata glucoza disponibila. Toate
aceste reactii fiziologice ne pregatesc n vederea unui efort fi-
zic.
Componenta comportamentala. Vom grabi pasul ori vom n-
cepe sa alergam chiar.
Vedem cum reactia de stres este fireasca ~i utila: ne prega-
te~te n vederea adaptarii la o situatie dificila. Si acum sa ne
imaginam aceea~i situatie (ntlnirea), dar sa zicem ca de asta
data va aflati la volanul ma~inii, prins ntr-un ambuteiaj. Ei
bine, aceea~i reactie se va produce, va veti simti inima ntetin-
2 P. U~geron, "Stress et approche cognitivo-comportementale, L'Ence-
phale, (1993), 19, pp. 193-202.
APEL LA EVOLUTIE
du-?i bataile ?i mu?chii contractndu-se. Totu?i, daca va aflati
n ma?ina, pregatirea pentru efort fizic este inutila, contractia
mu?chilor nu va debloca circulatia. Dar s-a produs aceea?i
reactie de stres. De ce?
145
Reactia de stres vine din negura timpurilor. Prezenta ?i la
stramo?ii no?tri, primatele, aceasta reactie a fost fasonata de
selectia naturala, pentru a ne ajuta sa supravietuim ntr-un me-
diu primitiv. Pentru ace?ti stramo?i ai no?tri principalele sur-
se de stres erau conflictele cu vreun rival, fuga din fata unui
pradator sau catastrofele naturale, precum incendiile sau inun-
datiile. A face fata tuturor acestor situatii necesita un efort fi-
zic considerabil, facilitat de chiar reactia de stres. Noi suntem
descendentii celor ce au supravietuit, adica ai acelora care au
alergat mai repede sau au lovit mai puternic, gratie unei mai
mari secretii de adrenalina.
Azi nsa, la citadini, mare parte a situatiilor de stres cu care
ne confruntam nu necesita efort fizic nsemnat, precum fuga
sau lupta. Sa treci un examen, sa faci o buna impresie la inter-
viul de angajare, sa ncerci sa repari un aparat stricat - iata
tot attea situatii n care efortul fizic este practic inutil. n
aceste conditii, o parte a reactiei de stres este practic inadec-
vata. Totu?i, adrenalina ?i ruda ei - noradrenalina - actio-
neaza ?i asupra psihicului: amplifica o stare de alerta, dimi-
nueaza timpul de reactie, ceea ce poate fi util cnd e?ti pus n
situatia de a face urgent un lucru ori de a face fata unui inter-
locutor dificil.
Sa luam alt exemplu. Sa zicem ca trebuie sa faceti o scurta
expunere n fata unei asistente ?i sa raspundeti apoi la ntre-
bari. Daca nu sunteti absolut deloc stresati (stapniti bine su-
biectul ?i apoi miza nici nu este prea mare), riscati sa nu va
mobilizati ndeajuns, sa faceti unele omisiuni din lipsa de aten-
tie, iar raspunsurile la ntrebari sa fie confuze. Nu veti atinge o
performanta prea mare daca reactia de stres este redusa. Invers, daca
Curba performanta-stress Yerkes-Dodson
Intensitatea
reactiei
de stres Stres optimal
Performanta
reactia de stres este mult prea puternica (nu stapniti subiec-
tul, auditoriul este exigent, mizati enorm pe faptul ca lucruri-
le sa iasa bine), riscati sa aveti toate simptomele tracului (pal-
pitatii, palme umede, spasme n gt), care reprezinta de fapt
componenta fiziologica a reactiei de stres; riscati sa fiti anxios,
iar prin minte sa va treaca gnduri gen: "Daca ma blbi, este
un dezastru" sau "Au vazut cu totii ca am tracl/. Pe plan com-
portamental, riscati sa va blbiti, sa aveti un ,,lapsusl/, iar ras-
punsurile la ntrebari sa sune jalnic. Altfel spus, o reactie de stres
prea puternica va va afecta performanta.
Cum va puteti nchipui, exista o reactie de stres interme-
diara: sunteti usor tensionat, inima va bate ceva mai tare. La
acest nivel de stres sunteti complet mobilizati spre scopul care
consta n reusit a expunerii.
Raportul dintre calitatea performantei si intensitatea reac-
tiei de stres poate fi reprezentat prin urmatoarea curba:
Prin urmare, exista o zona de stres optim care va mobili-
zeaza cel mai bine pentru reusita (desigur, acest nivel depin-
de de tipul si de durata sarcinii pe care o aveti de ndeplinit).
NTOARCERE LA TIPUL A
3 Experimentdescrisn L'Illusion psychosomatique, de R. Dantzer,Paris,
OdileJacob,1989, pp. 201-202.
147
Aceasta reactie de stres are si un pret energetic si se impu-
ne respectarea fazei de recuperare. Dupa expunere, veti simti
nevoia unei conversatii destinse sau a unei izolari pentru a re-
cupera n liniste. Dar daca reactia voastra de stres se prelun-
geste sau se repeta prea des, va aparea oboseala.
Foarte bine, veti spune, dar Tipul A?
Avantaj ele si riscurile de a fi un Tip A
AVANTAJELE TIPULUI A RISCURILE TIPULUI A
Implicat n actiune. Excesde implicare.
Ei bine, reactiile de stres de Tipul A sunt mult mai prelun-
gite si mai frecvente dect media.
Deseori Tipul A nu respecta faza de recuperare, ceea ce nu
se va resimti cta vreme este tnar si n forma. Dar, cu ct na-
inteaza n vrsta, cu att el risca "suprancalzirea".
Numeroase studii au avut ca obiect reactiile fiziologice ale
Tipului A confruntat cu o situatie de un grad de stres moc-
rat. Si iata una: unor persoane de Tip A si Tip B li s-a propus
un joc video n care sa joace de fiecare data mpotriva unui ju-
cator de tipul opus. Si atunci s-a constatat ca la Tipul A frec-
venta cardiaca, presiunea arteriala si nivelul adrenalinei din
snge erau mai mari dect la Tipul B. Iar n cazul Tipului A
acestea cresteau mai mult daca n timpul jocului adversarul se
distra facnd tot soiul de remarci ironice ("Nu mai dormi!
Spune!"). Ajunsi la acest nivel de reactie la stres, cei de Tipul
A au nceput sa comita mai multe erori dect cei de Tipul B,
iar performantele lor nu erau din cele mai bune3.
Aceasta experienta arata ca trebuie sa se evite sa fie supra-
stresat un Tip A, caci se suprastreseaza ndeajuns de mult sin-
gur.
II
Productiv.
II
i este greu sa mai "slabeasca"
ritmul.
II
Ambitios.

Sacrificarea vietii familiale.
Combativ.

Excesiv de conflictual.
II
Apreciat pentru

Antipatizat din pricina
munca lui.
autoritarism ului sau.
Mobilizator.

Pentru ceilalti este descurajant.
II
Energic.

Probleme de sanatate cauzate de
un stres excesiv.
Promovare rapida.

Risca sa stagneze din exces
de implicare.
Cariera reusita.

Accident de cariera ca urmare a
unor conflicte, probleme de sanatate sau conjugale.
Parcurgnd acest tabel veti ntelege de ce am ales si Tipul
A n aceasta carte despre personalitatile dificile. Tipul A poa-
te fi dificil pentru ceilalti, pentru colaboratorii lui, pentru fa-
milie, dar si pentru sine! Caci se surmeneaza, se suprastresea-
za si risca probleme de sanatate.
Studii epidemiologice internationale au urmarit compor-
tamentului Tipului A de-a lungul mai multor ani. Rezultatele
acestor studii concordau.
- Riscul unor probleme coronariene (anghina pectorala si
infarct) este dublu4 la tipul A, comparativ cu Tipul B.
- Riscul este si mai mare n cazul celor ostili dintre cei de
Tipul A si care se enerveaza cu u~;urinta5.
- Corelat cu alti factori de risc (tutun, colesterol, kilograme
n exces, hipertensiune, sedentarism), factorul de risc cardiac
sporeste.
4 R. Rossenman et colI., "Coronary Heart Disease in the Westem Colla-
borative Group Study. Final Follow-Up Experience of 8 1/2 Years",
Journal of the American Psychological Association, 1975, 233, pp. 872-877.
5 T.M.Dembrovski et colI., "Antagonistic Hostility as a Predictor of Co-
ronary Heart Disease in the Multiple Risk Factor Intervention Trial",
Psychosomatic Medicine, 1989,51, pp. 514-522.
6 Rapport 1993 du Bureau international du Travail, chap. 5, "Le stress
au travail", pp. 73-87, Geneva.
Elemente obisnuite ale programelor
de gestiune a stresului si scopul acestora
149
Sporirea rezistentei la stres si
diminuarea altor factori
de risc cardio-vascular
Sa nvete sa relativizeze si sa se
dezimplice
OBIECTIV
Atenuarea componentei
fiziologice a reactiei de stres;
deprinderea recuperarii n
urma unui efort
Diminuarea comportamentelor
agresive
Antrenament n
vederea comunicarii
Analiza unora din
convingerile
Tipului A
TEHNICA PROPUSA
Relaxarea
Aceste probleme de sanatate ale Tipului A au retinut aten-
tia unor prestigioase institutii nord-americane6. Angajatii lor
de Tip A, fara ndoiala ca sunt operativi, dar n clipa n care
vor face un infarct, firma va fi afectata att n privinta produc-
tivitatii, ct si n ceea ce priveste cheltuielile de sanatate, caci
acesti angajati sunt asigura ti la companii priva te, iar pretul
asigurarilor si amenzile sunt platite de firma. Respectivele in"
stitutii au deci tot interesul sa depisteze Tipurile A si sa le pro-
puna un program de gestiune a stresului si de reducere a al-
tor factori de risc cardio-vascular.
n beneficiul propriei
sanatati ndemnul la:
- un regim alimentar
echilibrat
- renuntarea la fumat
- exercitii fizice regulate
- desfasurarea cu
regularitate a anumitor activitati n aer liber.
15O Fran<;;oisLelord ~i Christophe Andre
Programele ce pot fi propuse Tipului A sunt, deci, variate
att n privinta continutului lor (n functie de ingredientele
utilizate), ct ~i n durata acestora (~edinte regulate timp de
mai multe luni, stagiu rezidential de cteva zile). Aceste pro-
grame pot fi practicate n ~edinte individuale ori de grup. Te-
luI lor comun este acela de a ajuta o persoana de Tip A sa-~i
faca un program personal de gestiune a stresului, sa capete
noi deprinderi durabile. Sa-I ascultam pe Serge, patruzeci ~i
trei de ani, care a decis sa se supuna unui program de gestiu-
ne a stresului propus chiar de firma la care lucra.
De ctava vreme cel ce se ocupa de problema resurselor umane
era din ce n ce mai preocupat de chestiunea stresului la lucru. An-
gajatii firmei au un tum-over (randament) considerabil, ceea ce este
indiciul unui stres excesiv. Directorul nostru financiar a avut un
concediu de boala de mai multe luni din pricina unui infarct. Eu n-
sumi am migrene ?i am nghitit tot soiul de medicamente recoman-
date de mai multi medici fara vreun rezultat nsa. De altfel, sotia mi
repro?eaza ca sunt din ce n ce mai iritabil, tensionat ?i trebuie sii
recunosc ca acasa ma enervez de cele mai multe ori din pricina unor
lucruri marunte: daca fiica mea vorbe?te la telefon prea mult, daca
fiul meu ntrzie la masa, eu izbucnesc ndata.
n ultima vreme aveam insomnii ?i adesea soseam la birou obo-
sit dupa o noapte de nesomn. Directorul de resurse umane ne-a n-
mnat o nota n care ne recomanda un cabinet care oferea consul-
tanta pe teme de tratare a stresului. Ideea mi-a parut buna ?i am
actionat numaidect. Mai ales ca programul pe care-l propunea era
realist, adaptat unor oameni extrem de ocupati: timp de ?ase luni o
?edinta individuala de doua ore la fiecare cincisprezece zile, deci
douasprezece ~edinte, apoi timp de alte doua luni alte doua ~edinte
de "rapel", lunar de asta data, deci patrusprezece ~edinte n total.
Felul de a proceda al consultantului mi-a placut de ndata: por-
neam de la situatii stresante concrete cu care ma confruntasem n in-
tervalul dintre ~edinte ~i le analizam mpreuna. Chiar de la prima ~e-
dinta, mi-a dat sa completez ni?te chestionare despre: semnele mele
de stres, felul meu de a comunica cu ceilalti, cum ma raportez la timp,
propriul meu stil de viata. Si aceasta m-a ajutat sa con~tientizez anu-
mite lucruri: ceilalti ma enervau extrem de des, dar eu aveam tendin-
tafie de a ma stapni, de a nu starui, fie de a exploda. El mi-a expli-
cat ca ambele atitudini constituiau factori de stres importanti. Am
mai realizat ca erau multi ani de cnd nu-mi mai facusem timp pen-
tru mine, pentTll micile mele dorinte ?i placeri. Slujba ?i viata defa-
milie mi ocupau ntreg timpul, exceptnd cele doua ore de tenis pe
saptamna, dar pna?i aceasta devenise stresant, caci ma straduiam
sa ma mentin la nivelul de acum zece ani, fara sa izbutesc nsa. n
fine, ?i perfectionismul meu a ie?it la iveala, perfectionism care ma
mpiedica sa deleg unele atributii, a?a ca programul meu este supra-
ncarcat. n saptamnile ce au urmat am pus la punct un program
personal de gestiune a stresului, centrat pe patru obiective:
- De cte ori ma enerveaza ceilalti, sa ncerc sa comunic cu
ei ntr-o maniera ferma, nici inhibata, nici agresiva. Analiznd
mpreuna cu el situatiile de la lucru, am jucat apoi roluri n care el
tinea locul cte unuia dintre interlocutorii mei obi?nuiti. Putin cte
putin, am deprins cum sa fac critici, dar ntr-un mod mai eficient,
exprimndu-mi deschis punctul de vedere ?i criticnd comportamen-
tul, nu persoana. nainte, cnd asistenta mea nu-mi aranja dosare-
le n ordinea cuvenita, nu-i spuneam nimic de cele mai multe ori,
caci ?tiam ca are multe de facut ?i nu voiam sa o stresez cu lucruri
manmte, pna cnd ntr-o zi explodam: "Ce nseamna asta?! Nu
mi-ati pus dosarele n ordine! Nu puteti fi atenta! Putin va pasa de
munca mea!" Urmarea era ca mie mi era ciuda pe mine, ei i era
ciuda pe mine ?i toti erau stresati. Acum nsa i spun: "A? prefera
sa mi aranjati n ordine dosarele. Caci altfel pierd o gramada de
timp." Daca vad ca este deja stresata, mai adaug: "Stiu ca aveti mul-
te treburi pe cap ?i aceasta este una n plus, dar este importanta pen-
tru mine."
- Sa practic delega rea unor atributii. ntotdeauna mi-a fost
greu sa las unele lucruri pe seama altora; aveam impresia ca eu a?
rezolva mult mai bine totul, caci ei nu aveau suficienta experienta.
Numai ca n acest fel, timpul care mi ramne pentru reflexii, ca ?i
pentru acele alte sarcini ce mi revin este mult mai scurt. Consul-
tantul m-a ajutat safac o lista a acelor chestiuni care ar puteafi de-
legate, ceea ce m-a facut sa cuget la peifectionismulmeu.
- Sporirea propriei rezistente la stres. De la prima ?edinta,
el mi-a aratat cum ma pot relaxa n doar cteva minute, slujindu-ma
151
de respiratie. Dupa un exercitiu sustinut, am ajuns sa ma pot rela-
xa prin numai cteva respiratii si fac lucrul acesta de mai multe ori
pe zi, atunci cnd simt tensiunea crescndu-mi, ntre doua telefoa-
ne, n timp ce astept la semafor si chiar n sedinte, tinndu-mi, de-
sigur, ochii deschisi. Urmarea este ca ma simt mai putin istovit cnd
ajung acasa si mai putin iritabil. Iar migrenele mele s-au mai rarit.
- Sa reflectez asupra prioritatilor. nca ne aflam n aceasta
faza a programului. Dar el m-a ajutat sa realizez ca, desi cariera pri-
meaza pentru mine, este importanta si viata pe care ti-o organizezi
n afara slujbei. Avansam cu pasi mici pentru a vedea cum mi-as pu-
tea planifica timpul, astfel nct sa am mai mult ragaz pentru mine
si sotia mea.
Sunt extrem de multumit de acest program. Pentru mine, notiu-
nea aceasta de tratare a stresului evoca tizana, sau baia ntr-un pru,
dar am realizat ca nu era ctusi de putin asa ceva! De fapt, este o ade-
varata ucenicie pentru a capata alte deprinderi n viata de zi cu zi.
Serge ne nfatiseaza o experienta reusita a programului de
gestiune a stresului: a izbutit sa com1.micecu ceilalti ntr-o ma-
niera mai putin stresanta att pentru el, ct si pentru ei; sta-
pneste si foloseste relaxarea, si-a reevaluat prioritatile, iar
viata profesionala, ca si cea familiala i ofera mai multe satis-
factii. Serge, ajutat de consultant, a depasit deci acel stadiu n
care faci o lista cu decizii pe care nu le respecti niciodata.
Diverse studii au aratat ca n urma unui program bine con-
ceput de tratare a stresului, reactivitatea Tipului A la stres se
diminua. Fapt confirmat att de variatiile ritmului cardiac, ct
si al tensiunii arteriale7, ale persoanelor de Tipul A.
Comportamentele de Tip A n filme si n literatura
n ntelegerea (1969) de Elia Kazan, Kirk Douglas joaca ro-
lul unui publicist stresat si ambitios, care n urma unui acci-
dent de masina repune n chestiune tot ceea ce, pentru arivis-
tul care era, primase.
7 D. Haaga et coll., uMode-Specific Impact of Relaxation Training for
Hypertensive Man With Type A Behavior Pattern, Behavior Therapy,
1994,25, pp. 209-223.
CUM SA NE PURTAM CU UN TIP A
Recomandabil
Dupa" ce am vazut cam cum s-ar putea ajuta Tipul A, sa ve-
dem s;ice ati putea face voi, cum v-ati putea comporta, mai cu
seama n cazul n care acest Tip A nu are nici cea mai mica no-
tiune de tratare a stresului.
153
Remarcabilul film al lui Robert Wise Turnul ambitiopilor
(1954) descrie o lupta pentru putere ntre cinci conducatori ai
unei mari ntreprinderi de mobila pentru a-i succeda pres;e-
dintelui recent decedat. William Holden vades;te comporta-
mentele unui super-Tip A s;isfrs;es;teprin a birui.
n Sapte morti la ordin (1975) de Jacques Rouffio, doctorul
Berg (Gerard Depardieu) este un chirurg impacientat, auto-
ritar, care face o chestiune de onoare din a opera ntr-un timp
record s;icare poseda acea iritabilitate s;isimt al replicii spe-
cifice Tipului Al. Din pacate, gustul pentru risc de care da
dovada l aduce la discretia lui Charles Vanel, un Tip B vi-
clean.
Sa fiti punctuali si sa-i aratati
ca se poate bizui pe dumneavoastra
Tipului A i displace sa as;tepte, se nelinis;teste si devine iri-
tabil daca este pus n aceasta situatie. Prin urmare, daca aveti
de a face cu un Tip A nu ngreunati de la nceput situatia n-
trziind! Daca realizati ca nu veti izbuti sa ajungeti la ntlnire
la timp, telefonati-i pentru a-i anunta acest lucru, precizati ora
la care veti ajunge. Astfel el se va linisti de ndata, caci va re-
gasi senzatia de a detine controlul asupra felului n care si fo-
loseste timpul: asteptndu-va, el si va ocupa timpul cu o alta
activitate. Dar fiti cu bagare de seama, respectati noul ragaz,
nu va expuneti unui alt risc de a-l pune iar sub presiune, so-
sind mai trziu dect ati anuntat; este preferabil sa va anun-
tati ntrziere a facnd o ampla estimare a ei.
154 Fran~ois Lelord ~i Christophe Andre
Amintiti-va ca Tipul A ncearca n permanenta sa contro-
leze tot ce-l nconjoara. Atta timp ct doriti sa-i mentineti
o buna dispozitie, lasati-l sa creada ca acest lucru i izbutes-
te: faceti ceea ce ati preconizat ca veti face, evitati omisiuni-
le si lipsa de atentie, altminteri relatiile voastre vor fi afec-
tate.
De cte ori ncearca sa va impuna
punctul lui de vedere, sustineti-l pe al vostru!
Laure este o tnara doctorita. Ea ne poveste~te care sunt re-
latiile ei cu un patron de Tip A:
La nceput, nici nu stiam cum sa ma port cu patronul meu. Cum
activitatea de cercetare pe care acesta o desfasoara este apreciabila,
mi dadea si mie o multime de lucruri defacut: sa citesc si sa rezum
o serie de articole, sa sistematizez rezultatele echipei de cercetare pen-
tru a redacta un articol, sa-i prezint un proiect de cercetare pentru
ca el sa poata cauta finantare. Este un om hiperactiv, care munces-
te ntr-un ritm febril, si are tendinta de a impune si celorlalti acest
ritm. Asa ca mi dadea tot felul de sarcini. Timpul pe care l aveam
la dispozitie pentru a le ndeplini era extrem de scurt si Cllm nu cu-
tezam sa obiectez, trebuia sa lucrez zi si noapte.
Prietenul meu era de parere ca viata mea devenise infernala. Mai
mult, nu reuseam sa ma achit de obligatii la timp, ceea ce pe patron
l irita n cel mai nalt grad. Prietenul meu m-a sfatuit sa negociez
termenele care mi erau impuse de el. Mi s-a parut ceva teribil de di-
ficil: cum patronul nsusi munceste enorm, nu prea ndrazneam sa-i
spunem ca ne suprasolicita, si apoi, n ochii unei tinere cercetatoa-
re ca mine, el aparea cafiind un tip autoritar si impresionant.
Si atunci, prietenul meu, care este agent comercial si este obis-
nuit sa negocieze cu clienti importanti, dar persoane dificile adesea,
mi-a propus sa joc cu el respectiva scena. EI juca rolul patronului,
iritabil pe ct i-l descrisesem eu. Am repetat de mai multe ori si, la
nceput, sfrsisem prin a ceda. Prietenul meu mi-a explicat care erau
greselile pe care le faceam negociind: i comunicam de ndata inter-
valul de timp care mi-ar fi fost necesar si care n orice caz era des-
tui de scurt, ma aratam ferma la nceput, pentru ca atunci cnd el
staruia eu sa cedez.
Dar acest mic antrenament m-a ajutat mult. Cnd patronul mi-a
propus iar intervale de timp aberant de scurte, calma, privindu-l
drept n fata, am nceput: "Voi face acest lucru cu placere, domnu-
le, dar timpul mi se pare mult prea scurt." Apoi l-am lasat sa vor-
beasca, afia cum ma nvatase prietenul meu. Am izbutit sa obtin un
termen de cincisprezece zile, termenul pe care l fii voiam (defii nce-
pusem prin a-i cere trei saptamni). Cred ca afost surprins fii, cu
urmatoarea ocazie, a ncercat iar sa-mi impuna timpul care conside-
ra el ca mi era necesar, dar m-am tinut tare fii de asta data.
Acum s-a obifinuit fii ma ntreaba chiar el ct timp consider ca
mi-ar fi necesar pentru o noua lucrare. Mai mult, simt ca are mai
multa consideratie pentru mine. Iar eu am realizat ca a fiti sa nego-
ciezi este unul din cele mai importante lucruri. Pacat ca nu ne n-
vata aceasta la ficoala.
Sa-I ajutati sa relativizeze
Tipul A are tendinta de a dramatiza orice situatie ce pres'_l-
pune un obiectiv de atins. n acest caz Tipul A si poatede-
clansa o reactie de stres maxima, fara nici un fel de menaja-
mente fata de propriul organism. ncercati deci sa-I faceti sa-si
scoata nasul din ale lui si sa realizeze ca nu este totul chiar att
de important. Gerard, cardiolog, avea un pacient, pe domnul
M., un super-Tip A ce conducea o firma.
Cnd domnul M. sosea la spital pentru o consultatie, l ghiceam
dupa zgomotul ufiilor trntite fii dupa pafiii ce se precipitau pe cu-
loar. Navalea n cabinetul meu, rofiu lafata, gfind, fii ncercnd
sa-mi spuna ca pentru el era o chestiune de onoare sa nu ntrzie
niciodata. I-am explicat ca aceasta situatie constituia un bun exem-
plu asupra felului n care se comporta n viata: mult prea mult stres!
Am discutat mpreuna despre aceasta fii am ajuns la concluzia ca:
1) Mai bine ntrzie cinci-zece minute dect sa ajunga ntr-o ase-
menea stare! 2) Daca trebuia sa alerge astfel, nseamna ca avea ten-
dinta de aface estimari incorecte pentru ca fii supraaglomera ziua
n care avea fixata consultatia. Ca toti cei de Tip A, fii domnul M.
are tendinta de a-fii "umple timpul". Trebuia deci sa nvete sa faca
estimari mai ample asupra timpului. L-am sfatuit sa anuleze macar
10% din lucrurile pe care fii le propusese sa lefaca ntr-o zi. "Foar-
155
te bine, mi-a zis, dar daca nu le voi face la timp?" I-am cerut sa-?i
consulte agenda, ?i sa treaca n revista tot ce ar fi necesitat un timp
lafel de scurt ca cel pe care-l estimase el cafiindu-i suficient pentru
a ajunge la cabinetul meu. A sfr?it prin a recunoa?te ca nu gndea
n termeni de prioritati ?i ca pentru el totul era important.
Germ"d lucrase la un centru cardiac de re adaptare, asa ca
se deprinsese cu numerosi Tip A veniti sa-I consulte dupa un
prim infarct.
Sa-I ajutati sa descopere bucuriile adevaratei destinderi
Marie-Laure, o mama de patruzeci si trei de ani, are un sot
de Tip A care pna si n week-end i creeaza probleme:
n timpul saptamnii, sotul meu lucreaza enorm ?i este tensio-
nat chiar ?i n week-end. Mai nti de toate, nu se poate mpiedica
sa nu-?i planifice timpul: sa se trezeasca la cutare ora, de pilda, sa
mearga cu bicicleta doua ore; ?i impune safaca tot felul de repara-
tii marunte pe care vrea sa lefinalizeze nainte de caderea serii. Iar
daca este deranjat de copii sau daca pe nea?teptate sosesc la noi prie-
teni, el se enerveaza, caci este distras de la activitatile sale.
Iar n vacante se ntmpla lafel: stabile?te ce trebuie vizitat, este
mereu cu ghidul n mna, iar daca nu respectam o etapa pe care el
o prevazuse, se supara.
Copiii au sfr?it prin a se revolta ?i, dupa doua-trei crize n
care toata lumea urla, sotul meu ?i-a reconsiderat propriul com-
portament. A recunoscut "la rece" ca exagerase. Si de atunci, de
cte ori ncearca sa ne impuna propriul lui ritm, noi l ironizam
un pic, iar el se potole?te. ncetul cu ncetul am izbutit sa l antre-
nez ?i n activitati ce nu aveau un obiectiv anume, sa tragem o rai-
ta la tara de pilda, sau sa-I fac sa petreaca mai mult timp pe plaja,
cnd suntem n vacante, numai ca parca vad ca o sa vrea sa ia lec-
tii de schi nautic.
Acest exemplu pune n lumina distinctia dintre comporta-
mentele de Tip A si ceea ce s-ar putea numi personalitati de
Tip A. Exista persoane ce vadesc comportamente de Tip A
doar sub presiunea mediului nconjurator. Dar de ndata ce li
se va ivi ocazia, ei se vor relaxa si vor schimba ritmuL n va-
cante sau n week-end-uri si vor gasi timp pentru a hoinari,
Nerecomandabil
a citi din simpla placere de a citi 9i, daca fac sport, nu vor nutri
dorinta de a c9tiga cu orice pret.
Dar alte persoane, precum sotul lui Marie-Laure, 9i vor in-
duce o stare de stres n orice mprejurare, cu orice ocazie. 9i
vor planifica timpul 9i 9i vor fixa unele obiective chiar 9i n
vacante. Aceste persoane pot fi calificate ca fiind personalitati
de Tip A.
Vedem deci ca acei Tip A nU 9i fac prea multe probleme
cta vreme mai au acea energie a tineretii, dar cnd vigoarea
lor ncepe sa se diminueze, propriul comportament devine
epuizant pentru ei.
n fine, comportamentul de tip A define9te un mod de reac-
tie n raport cu timpul 9i cu felul n care se savrseste contro-
lul asupra mediului nconjurator. Deci poate fi asociat si altor
personalitati dificile: Tipul A - personalitate paranoica, Tipul
A - personalitate narcisica, Tipul A - personalitate anxioa-
sa etc.
Sa negociati cu el,,la cald"
Firea Tipului A este competitiva. Cnd voi l contraziceti,
el va ncerca de ndata sa IIcstige" si discutia se poate lesne
ncinge. Mai cu seama daca ncepeti negocierea cnd el este
stresat de altceva. Sa-I ascultam pe Bernard, patronul unei cu-
ratatorii, vorbindu-ne despre asociatullui, un Tip A.
Este important ca relatiile cu propriul asociat safie bune, dar n
acela~i timp nu trebuie nici ca ascendentullui asupra ta safie prea
mare. Henri ~i cu mine suntem oarecum complementari. El este ex-
trem de atent la tot, vrea sa controleze totul, de la nceput pna la
sfr~it, ~i se ocupa de acele chestiuni care pe mine ma plictisesc. Cum
Henri este destul de autoritar ~i iritabil, eu ma ocup ndeosebi de
acel aspect uman al problemelor, de managementul ntreprinderii,
lucru care ma preocupa mai mult. Dar nu-l prea pot controla. De-
seori nu se poate mpiedica sa nu intervina n locul meu sau sa ia
decizii fara sa ma consulte. La nceput, imediat ce aflam acest lucru,
mergeam la el, ma straduiam sa-i dovedesc ct de mult gre~ise ~i sa
157
redefinesc atributiile fiecaruia dintre noi. El se aprindea, ramnea
ferm pe pozitii, iar discutia noastra se preschimba ntr-o sfada ntre
surzI.
Incetul cu ncetul mi-am dat seama cum trebuia sa procedez. Pro-
fit de un moment n care suntem amndoi ceva mai destin(ii, dupa
semnarea unui contract important de pilda, si i spun ceva gen:
"Uite, saptamna trecuta am aflat ca ai decis aceastafara sa ma con-
suiti (ii pe mine. Dar poate ca n-am precizat ndeajuns de limpede
care dintre noi trebuia sa o faca. !ti propun sa reluam acest subiect
luni." Astfel are ragaz sa reflecteze (ii, adesea, chiar el propune o re-
gula care sa mi convina, ca (ii cum el ar fi avut aceasta idee de la
bun nceput. De fapt, ncetul cu ncetul, l-am determinat sa faca
aproape tot ce vreau eu, abordndu-l ntr-un moment potrivit (ii Ia-
sndu-i timp sa-(ii nsu(ieasca respectiva decizie.
Cu aceasta finete n a-l ntelege pe celalalt, nu este deloc
surprinzator ca Bernard este un bun manager.
Sa va lasati antrenati n competitii inutile
Cei de Tip A vadesc adesea o manie iritanta, caci vor sa iz-
bndeasca mereu, sa aiba mereu cstig de cauza. La un dineu
de pilda, vor ca cea mai reusita gluma sa fie spusa de ei, sa
aiba ei ultimul cuvnt, dar se ntmpla sa si arunce un cuvnt
de spirit oarecum jignitor, caci pentru ei acest dineu este un
soi de competitie. Nu va lasati antrenati n acest joc ale carui
reguli sunt impuse de ei: mai mult, din lipsa de antrenament,
riscati sa pierdeti. Mai bine amuzati-va, atragndu-Ie atentia
ca iar se cred ntr-o situatie de competitie.
Evitati, de asemenea, sa acceptati acele mize care i moti-
veaza mai mult dect pe voi: sa va bata la tenis, sa alerge mai
mult ca voi, sa schieze mai repede, sa va bata la sah. Mai cu
seama daca competitia va displace, nu-i lasati sa va impuna
un climat stresant.
Sa dramatizati conflictele cu el
Tipul A este iritabil si irascibil adesea. Dar daca nu este
atins de alte tulburari de personalitate, furia sa se poate stin-
ge pe ct de repede s-a ivit. Pentru acest Tip A, mnia este o
emotie fireasca a vietii, ca tii tristetea sau bucuria. n schimb
daca dumneavoastra aveti o fire mai calma tiinu va ietiiti prea
repede din rabdari, mnia poate avea pentru voi o cu totul alta
semnificatie: cnd va nfuriati, acesta este un eveniment grav,
exceptional, deseori semnul unei rupturi definitive. Eroarea
este sa credeti ca pentru Tipul A, furia are acelatii sens ca pen-
tru voi. Dar nu, fiti atenti la acetiti Tip A, mai ales daca va este
patron; nu dramatizati o rabufnire a acestuia.
Sa o ascultam din nou pe Laure vorbindu-ne despre patro-
nul ei:
ntreg spitalul s-a obisnuit cu accesele de mnie ale patronului.
Cnd am asistat ntia oara la un astfel de acces, am fost bulversa-
ta. Supraveghetoarea spitalului tocmai l nstiintase ca nu putuse
obtine un post suplimentar de infirmiera, promis totusi de adminis-
tratie de mai bine de un an. Chipul patronului s-a colorat ntr-un
rosu aprins si a explodat acuzndu-o ca era vina ei si ca nu sustine
cauza spitalului nostru.
Eu eram revoltata: toata lumea stia ca supraveghetoarea era ex-
trem de devotata si ca nu avea nici cea mai mica vina daca alte spi-
tale, al caror personal era mai mic dect al nostru, erau pe lista de
prioritati. Gaseam ca patronul era nedrept, grosolan si ca rabufni-
rea lui nu era deloc justificata.
Dar cel mai tare m-a surprins reactia supraveghetoarei; l pri-
vea numai, perfect calma, apoi cnd el a sfrsit ce avea de zis, ea
l-a ntrebat daca putea pleca. A parasit ncaperea, iar el parea usor
descumpanit. A doua zi, la vizita, am vazut ca si vorbeau ca si
cnd nu s-ar fi ntmplat nimic. Ea l cunoaste de vreo zece ani
si stie ca atunci cnd are acele iesiri de mnie nu foloseste la ni-
mic sa l contrazica. Asa ca asteapta numai sa-i treaca furia si
asta trece ntr-adevar. Dar eu nu stiu daca as putea reactiona cu
acelasi calm.
Poate ca nu, ntr-adevar, caci nimeni nu-i obligat sa supor-
te la nesfrtiit accese de furie nejustificate. ntr-o zi n care dis-
pozitia patronului este buna, supraveghetoarea ar putea abor-
da deschis problema rabufnirilor acestuia. Daca acest patron
este un autentic Tip A este posibil sa tii contitientizeze tii acest
defect sa faca un efort pentru a se controla. n schimb, daca
159
1 6 O Fran<;ois Lelord si Christophe Andre
are si trasaturi narcisice sau paranoice, va fi greu ca el sa n-
teleaga punctul de vedere al celuilalt.
Cum sa ne purtam cu tipul A
Recomandabil
Sa fiti punctuali si dovediti-i ca se poate bizui pe dumnea-
voastra.
De cte ori ncearca sa va impuna punctul lui de vedere,
sustineti-l pe al vostru.
Sa-I ajutati sa relativizeze.
Sa-I ajutati sa descopere bucuriile adevaratei destinderi.
Nerecomandabil
Sa negociati cu el ,,la cald".
Sa va lasati antrenati n competitii inutile.
Sa dramatizati conflictele cu el.
Daca un Tip A va este fie!: cstigati-i respectul prin operati-
vitatea voastra, dar nu-l lasati sa va impuna ritmul lui.
Daca un Tip A va este sot/sotie: pentru a evita disparitia lui! ei
prematura, ndemnati-l(o) la o igiena de viata.
Daca Tipul A va este coleg sau colaborator: ncercati sa-I do-
moliti nainte de a claca sau de a va lua locul.
ADEVARAT
FALS
1. Nici chiar n vacante nu suport I
inactivitatea.
2. Adesea ceilalti ma enerveaza"
pentru ca nu se mi~ca ndeajuns
de repede. I
3. Apropiatii se plng de faptul ca I
I
as lucra prea mult.
4. Am un foarte acut simt al compe-
titiei.
5. Am tendinta de a-mi suprancar-
I
ca timpul.
6. Mannc prea repede. 7. Nu mi place sa astept.
I
8. Cnd lucrez la ceva, ma gndesc deja la ce voi face mai apoi.
9. Am mai multa energie dect ma-
rea masa.
10. De multe ori ma simt presat de
timp.
Aveti comportament de Tip A?
1 61
VIII
Personalitatile depresive
"Nu mi-ar placea sa
fac parte dintr-un club
care sa ma accepte ca
membru."
GROUCHO MARX
Tata nu afost niciodata ceea ce se cheama un om vesel, ne
povesteste Madeleine. Mi-a ramas clar ntiparita n min-
te o amintire de pe vremea cnd trebuia sa fi avut vreo
sase ani. mi faceam siesta ntr-un fotoliu si, deodata, m-am trezit.
Tata era asezat lnga mine si ma privea. Dar parea trist si coplesit,
nu avea ctusi de putin aerul unui tata fericit. Expresia lui m-a nau-
cit ntr-att nct, fara sa stiu de ce, am nceput sa plng. El m-a
luat imediat n brate pentru a ma linisti. Dupa multi ani, i-am po-
vestit asta, si amintea foarte bine si el scena. Si mi-a explicat ca, va-
zndu-ma dormind, att de mititica si lipsita de aparare, a nceput
sa se gndeasca la greutatile ce ma asteptau, la toate primejdiile ce
ma pndeau n viitor si mpotriva carora el nu ma putea apara si ca
de aceea se ntristase.
Era tipic pentru tatal meu: el vedea ntotdeauna latura sumbra
a lucrurilor. si priveste fiica dormind, dar n loc sa se bucure ca are
o fetita adorabila, el se gndeste la toate amenintarile ce o pndesc
n viitor.
Si mi amintesc ca atunci cnd ne mutam, faptul de a ne afla n-
tr-o casa noua i excita pe fratii mei si pe mama, care umblau din-
tr-o camera n alta, n timp ce tata, cu un aer sumbru, parcurgea ~i
el ncaperile constatnd toate neajunsurile noii locuinte, chiar ~i cea
mai mica fisura n tavan, ~iatunci ncepea sa-~ifaca tot soiul de griji
~ise lini~tea doar cnd totul era reparat.
Acest simt pentru detaliu trebuie sa-i fi servit n profesia lui: lu-
cra la directiunea de proiectare. Sunt convinsa ca remarca de nda-
ta ~i cea mai mica imperfectiune n proiectul de constructie al unui
pod sau al unei bretele de autostrada.
Tata rdea att de rar nct, cnd se ntmpla, remarcau cu to-
tii. Rdea numai cnd se uita la filme vechi, cu Charlie Chaplin
sau cu Stan ~i Eran. Cred ca n fata ecranului, a unei lumi ficti-
ve, simtea n fine ca se putea lasa n voia lucrurilor, ca se putea
destinde.
Mama era cea care se ocupa de week-end-uri, caci n afara sluj-
bei lui, tata nu avea nici o initiativa. Mama propunea safacem anu-
mite plimbari, sa vizitam muzee, iar tata se lasa antrenat.
El muncea enorm, deseori aducndu-;;i acasa dosarele. Parea ve~-
nic obosit iar cnd voia sa se odihneasca se a~eza n fotoliul lui ;;i ra-
mnea cu privirea atintita n gol cu acela;;i aer trist.
Mama mi spunea ca atunci cnd erau invitati de prieteni, tata
facea impresie buna, zmbea, dadea dovada de mult umor. Iar cei-
lalti erau impresionati de aerul lui serios ~i de reputatia lui de om
care munce~te mult. Dar acele vizite l plictiseau teribil ~i erau ca
un soi de obligatie pentru el.
La ctiva ani de la moartea lui (a avut un cancer de pancreas),
facnd putina rnduiala printre hrtii ;;i acte, am dat ~i de jurnalul
lui. Am ezitat nti, mai apoi nsa l-am citit, din dorinta de a ncer-
ca sa-mi cunosc mai bine tatal. Descria evenimente obi~mtite din
viata de zi cu zi, dar mai cu seama repro~urile pe care ~i lefacea pen-
tru ca n-ar fi facut sau zis cutare sau cutare lucru. De pilda: "Tre-
buia sa-i fi spus lui Dupont sa se ocupe mai mult de dosarul Ma-
chin." sau "Am avut o explicatie prea dura cu X. Si s-a cam suparat.
Ar fi trebuit sa fiu mai diplomat. Nu sunt la naltimea sarcinii ce
mi-a fost ncredintata." sau "Nu ma ocup ndeajuns de copii, n-am
safiu niciodata un tata bun." Pe cnd eu l consideram un tata bun,
autoritar, dar lasndu-ne ~i o anumita libertate, iar fratii mei mi
mparta~esc parerea. Din punct de vedere profesional, era pretuit de
toti cei ce lucrasera cu el.
163
CE S-AR PUTEA SPUNE DESPRE TATAL MEDELEINEI?
Pesimismul de care da dovada tatal Madeleinei este con-
stant: n diverse situatii, el percepe ntotdeauna doar posibi-
lele primejdii, fie ca este vorba de fetita lui, de o casa noua sau
de un nou dosar. Dispozitia lui obisnuita este ntunecata, cum
o si arata expresia sa trista si posomorta. Nu pare sa se bu-
cure de viata: nu cauta acele activitati agreabile, poate pentru
ca nimic nu i pare agreabil. Aceasta dificultate n a resimti pla-
cerea este numita de psihiatri anhedonie si poate fi ntlnita si
n cazul depresiilor. n fine, din lectura jurnalului sau aflam
ca frecvent el ncearca sentimente de culpabilitate si de auto-
depreciere.
Acest tatic este foarte vrednic, scrupulos si duce o viata
austera. Nu este prea sociabit compania celorlalti l oboseste
si aceasta pentru ca el trebuie sa se fi considerat a nu fi un in-
terlocutor la naltime.
Tatal Madeleinei pare sa fi avut toata viata aceste caracte-
ristici. Deci nu este vorba de o depresie tranzitorie, ci de o per-
sonalitate depresiva.
Personalitatea depresiva
Pesimism: n orice situatie s-ar afla, vede doar latura sum-
bra a acesteia, posibilele riscuri, supraevalueaza aspectul
negativ minimalizndu-l pe cel pozitiv.
Dispozitie trista: este trista si posaca de obicei, chiar si atunci
cnd lipsesc evenimentele neplacute care sa justifice aceas-
ta dispozitie.
Anhedonie: nu prea resimte placerea, nici n cazul unor ac-
tivitati ori situatii considerate n mod obisnuit ca fiind
agreabile (week-end-uri, evenimente fericite).
Autodepreciere: nu se simte "la naltime", nutreste sentimen-
te de inaptitudine ori de culpabilitate (chiar si atunci cnd
ceilalti l apreciaza).
Acestea sunt caracteristicile pe care le regasim de obicei la
personalitatile depresive, dar nu este obligatoriu ca tabloul sa
CUM PERCEPE TATAL MADELEINEI LUMEA?
1 H. Te11enbach, La Melancolie, Paris, PUF, 1979.
2 K.A. Philips et co11., "A Review of the Depressive Personality", Ame-
rican Joumal of Psychiatry (1990), 147, pp. 830-837.
3 A.T. Beck et co11., Cognitive Therapy of Depression, N.Y., The Guilford
Press,1979.
fie complet pentru fiecare caz n parte. Ca multe alte persona-
litati depresive, tatal Madeleinei este altruist ~i scrupulos,
lucreaza enorm, este preocupat sa faca tohll bine, manifesta gri-
ja fata de ceilalti, fata de propriul anhlraj profesional ~i familial.
Acest tip de personalitate depresiva reprezinta o varianta nu-
mita de psihiatri Typus Melancholicus1. Dar exista ~i alte tipuri
de personalitati depresive, mai putin dinamice, care se simt les-
ne ostenite ~i care sunt mai putin preocupate de ceilalti2.
165
Mai nti de toate, s-ar putea spune ca el nu vede viata n
roz. Si nici nu are o prea buna parere despre propria persoa-
na (de~i este un tata ~i un functionar respectat). Si, fire~te, nu
are ctu~i de putin ncredere n viitor, pe care-l percepe ca fi-
ind amenintator pentru el ~i pentru cei apropiati lui. Despre
el s-ar putea spune ca are o tripla viziune negativa:
- Viziune negativa asupra propriei persoane: "Nu sunt la nal-
time."
- Viziune negativa asupra lumii: "Lumea este dura si ne-
dreapta."
- Viziune negativa asupra viitorului: "Pe mine ~i pe cei dragi
nu ne a~teapta lucruri bune n viitor."
Aceasta tripla viziune negativa asupra propriei persoane,
a lumii ~i asupra viitorului este numita triada depresiva. Psihia-
trul american A.T. Beck3 a observat-o la persoanele suferind
de o depresie puternica. Dar aceasta triada depresiva poate fi
regasita ~i la personalitatile depresive, la o intensitate variabi-
la. Sa o ascultam pe Sabine, care este asistenta ntr-o farmacie
~i are o personalitate depresiva.
ntotdeauna viata mi-a pantt complicata. Totu?i, obiectiv vor-
bind, am ceea ce s-ar putea numi o viata fericita: am o slujba, un
sot care ma iube?te, doi copii reu?iti. Numai ca eu ma simt vulne-
rabila. Mi se pare ca de-abia, de-abia reu?esc sa fac fata tuturor si-
tuatiilor. Ma cam plictise?te munca pe care o fac ?i, cu studiile de
farmacie, a?fi putut lucra n industria farmaceutica. Dar mi se pa-
rea ca nu voi fi niciodata n stare sa joc jocul competitiei, mult prea
dur pentru mine, care sunt mult prea sensibila. Cnd sotul meu mi
poveste;;te cte se petrec la biroul la care lucreaza, mi spun ca am
procedat bine. A? fi putut avea propria mea farmacie, ceea ce mi-ar
fi dat impresia ca lucrez pentru mine. Dar ma nspaimnta gndul
unui mprumut ce ar fi trebuit rambursat de-a lungul mai multor
ani. Nu eram deloc sigura ca m-a? fi descurcat atta vreme. Ce s-ar
fi ntmplat daca ntr-o dimineata nu m-a? mai fi simtit n stare sa
continuu?
Copiilor le merge bine, tin la mine, dar mie mi se pare ca nu i
iubesc ndeajuns. Sunt zile cnd parca totul ma apasa, cnd pna ?i
prezenta lor o percep ca pe o povara, o responsabilitate pe care de-a-
bia ma simt n stare sa mi-o asum. Dar daca stau sa ma gndesc
bine, ntotdeauna am facut fata, am dus la bun sfr?it tot ce am n-
treprins, dar aceasta tot nu ma face sa ma simt mai bine, tot nu ca-
pat vreun strop de ncredere n mine.
Uneori mi se pare ca mi-am ratat viata fara sa pot spune nsa de
ce. Ma gndesc ca, pe undeva, ma a?teptam safiu mai fericita. Nici
macar nu ncerc sa mai ies, sa-mi ntlnesc prietenii, sau chiar sa
ma a?ez n fata pianului, pe care l adoram cnd eram copil.
Sotul meu este exact opusul meu: gnde?te pozitiv, este extrem
de energic, are toate calitatile pentru a ma suporta. Uneori pesimis-
mulmeu ?i faptul ca nu am niciodata vreun proiect agreabil l ener-
veaza, ?i atunci mi spune ca seman mamei mele. Culmea e ca are
dreptate!
Sabine descrie bine acest sentiment al unei "vieti difici.:.
le", n care totul este truda si care pricinuieste multa suferin-
ta personalitatilor depresive. Sentimentul de vuh1erabilitate,
faptul ca se simte mai slaba dect ceilalti o mpiedica sa se
lanseze n proiecte profesionale. Sabine nu are nici macar ini-
tiativa unor activitati agreabile. Personalitatile depresive nu
4 H. Peron-Magnan, A. Galinowski "La personalite depressive", in La
Depression. Etudes, Paris, Masson, 1990, pp. 106-115.
PERSONALITATEA DEPRESIVA,
PERSONALITATE SAU MALADIE?
prea mai cauta n mod cu totul spontan placerea, fie pentru
ca efortul initial le nspaimnta, fie pentru ca, n virtute a pe-
simismului lor, nu se asteapta la nimic bun, fie pentru ca, ne-
maiputnd ncerca placerea, ele nici n-o mai pot anticipa.
Daca le veti propune o activitate atractiva, o iesire, un spec-
tacol de pilda, de cele mai multe ori vor prefera "sa ramna
acasa".
167
Unele forme cronice de depresie de intensitate medie sunt
desemnate de psihiatri sub numele de distimie. Potrivit DSM
IV, clasificarea Asociatiei Psihiatrice Americane, sindromul de-
presiv trebuie sa dureze cel putin doi ani pentru a fi calificat
drept distimie. n cazul persoanelor ce sufera de distimie, ris-
cul unui episod depresiv major, ntr-un anumit moment al vie-
tii, este sporit.
Potrivit studiilor, distimia afecteaza ntre 3 si 5% persoane
de-a lungul unei vieti; ca si n cazul depresiei, de doua ori mai
multe femei dect barbati. Cum jumatate din numarul disti-
miilor ncep naintea vrstei de douazeci si cinci de ani si pot
apoi dura orict, de cele mai multe ori pot fi cu greu distinse
de o tulburare de personalitate.
Pe de alta parte, multe persoane suferind de alte tulburari
de personalitate (ndeosebi cele dependente, evitante), sufera
si de distimie, fara sa se poata nsa preciza daca sindromul de-
presiv a favorizat aparitia tulburarii de personalitate, ori daca
esecurile provocate de aceste tulburari au condus la aparitia
distimiei4.
Distinctia dintre diferitele forme de distimie si ceea ce alte
clasificari desemneaza drept personalitati depresive fac obiec-
tul unei dezbateri vii ntre specialisti. Aceasta dezbatere con-
168 Fran<;:oisLelord j'i Christophe Andre
tinua sa fie alimentata de noi j'i noi studii j'i depaj'este obiec-
tul unui manual ce se vrea practic5.
O idee de nsemnatate capitala: tratamente le medicamen-
toase si psihoterapiile eficiente n depresia "obisnuita" se pot
vadi eficiente j'i n cazul distimiilor si ale personalitatilor de-
presive, sub alte forme nsa.
Iata de ce unul din sfaturile pe care le dam personalitati-
lor depresive este de a se adresa unui specialist.
Sabine face aluzie la mama ei, constatnd ca i seamana
mult. Ce ar trebui spus referitor la acest lucru? Cum exista do-
vezi indiscutabile asupra rolului pe care l joaca ereditatea n-
tr-o depresie, este posibil ca acelaj'i lucru sa fie valabil si n ca-
zul personalitatilor depresive, ca forme atenuate, dar
permanente ale depresiei. De altfel de multe ori n anturajul
familial al personalitatilor depresive gasim un numar anormal
de mare de rude, mai mult sau mai putin ndepartate, care au
avut episoade depresive majore6. Dar nici rolul jucat de edu-
catie nu trebuie subestimat. n cazul Sabinei, se poate banui
ca imaginea unei mame depresive, obosite, reticente fata de
orice proiect agreabil, i-a oferit un model pe care, inconstient,
ea continua sa-I imite n acele situatii obisnuite cu care se con-
frunta o mama si o sotie.
Probabil ca tot ceea ce ntr-o educatie contribuie la a-l face
pe copil sa aiba o proasta imagine despre sine, sporeste riscul
ca acesta sa dezvolte o personalitate depresiva, mai cu seama
daca este deja predispus biologic. Acele educatii traditionale
n care copilului i sunt impuse idealuri de perfectiune, pe care
el nu este n stare sa le atinga, i pot induce sentimente de in-
5 D.N. Klein, G.A. Miller, "Depressive Personality in Non-Clinical Sub-
jects", American Joumal of Psychiatry (1993), 150, pp. 1718-1724.
6 D.N. Klein, "Depressive Personality: Reability, Validity and Relation
to Dysthymia", J. Abnorm Psychology (1990), 99, pp. 412-421.
suficienta si de culpabilitate, care vor favoriza dezvoltarea
unei personalitati depresive. Iata marturia lui Thibaud, trei-
zeci si unu de ani, de profesie notar si care este n terapie.
Am fost crescut n ideea ca nu meritam sa fiu fericit. Tata era
agricultor ~i muncea pe brnci, fara nici un ragaz; nu ~tia ce-i tih-
na, ve~nic i se parea ca este n pragul ruinei, a~aca nu contenea sa-~i
faca tot felul de griji. E adevarat ca a trecut prin momente dificile ~i
ca a resimtit din plin criza agricola.
Eu ~ifratii mei am primit o educatie cre~tina stricta, centrata pe
acel aspect sobru al cre~tinismului. Eram cu totii ni~te pacato~i ~i
nu trebuia sa ne iasa din minte ca Iisus ~i daduse viata pentru ras-
cumpararea gre~elilor noastre ~i ca Dumnezeu ne vede ~i cnd sun-
tem singuri. Va puteti imagina care era efectul asupra unui copil ca
mine, destul de impresionabil ~i nu prea sigur pe el.
Din fericire, n institutia religioasa n care mi-am facut mai apoi
studiile secundare, atmosfera care domnea era alta, mai voioasa, mai
optimista dect cea de acasa. n acea perioada ncepusem sa vad ~i
alti oameni, sa fiu primit n familiile unora din prietenii mei ~i
mi-am dat seama ca poti fi cre~tin ~i n altfel, fara sa fii sumbru.
De un lucru nsa n-am scapat: nu este nevoie de prea mult ca sa
am un sentiment de culpa ~i ma nvinuiesc adesea ca a~fi egoist, ca
ma gndesc numai la mine. (Tocmai de aceasta ma acuza mama me-
reu.) TiJhl~i, prietenii mei ma apreciaza, iar sotia mea mi spune ca,
dimpotriva, tendinta de a ma pune n locul celuilalt, de a nu mi apa-
ra propriul punct de vedere este cam mare.
Este adevarat ca atunci cnd este vorba sa te afirmi, sa ceri ceva,
eu unul prefer sa stau deoparte, ca ~i cum acestea ar fi acte "egois-
te". Acum, viata mea este ceva mai placuta, dar nu toate probleme-
le mele au fost rezolvate: cnd mi se da o veste buna ori cnd aflu de
un eveniment placut ~i am un moment de voio~ie, de fericire, ime-
diat ma gndesc ca mi se va ntmpla ceva rau, ca ~i cum orice bu-
curie ar trebui safie "pedepsita" printr-un necaz. Si am impresia ca
nu merit fericirea ~i cred ca aceasta conceptie despre viata am mo~-
tenit-o de la parintii mei, carora, sarman ii, li se parea ca procedeaza
cum trebuie.
Thibaud realizeaza ca felul n care percepe viata si ferici-
rea este rodul unei educatii mult prea stricte si culpabilizan-
169
1 7 O Fran~ois Lelord si Christophe Andre
te. Ceea ce nu-l mpiedica nsa sa-si pastreze toate "reflexele"
de culpabilitate. Contrar a ceea ce se crede adesea, nu se poa-
te obtine o ameliorare prin simpla constientizare. Unele per-
sonalitati depresive pot cauta la nesfrsit toate cauzele vechi
si educative ale starii lor actuale, fara a izbuti nsa sa depa-
seasca aceasta stare Constientizarea este o etapa utila adesea,
dar rareori suficienta.
SUNT NDREPTATITE PERSONALITATILE DEPRESLVE
SA FIE PESIMISTE N PRIVINTA AJUTORULUI PE
CARE L-AR PUTEA PRIMI?
De multe ori, personalitatile depresive resping ideea de a
consulta un specialist si aceasta din mai multe motive.
Opt motive pentru care personalitatile depresive
refuza orice tratament medical ori psihologic
1. Starea n care se afla nu este considerata o maladie, ci o
simpla chestiune de "caracter".
2. Cta vreme fac fata propriilor obligatii profesionale si fa-
miliale si si fac "datoria", nu vad vreun motiv imperios
pentru care ar cauta o solutie problemei lor.
3. Personalitatile depresive cred n puterea "vointei". Fireste
nu se simt bine, dar gndesc ca, daca se "zgltie" un pic,
dovedesc vointa si ca le va fi mult mai bine. Aceasta con-
vingere le este mpartasita si de anturajul care si emite sfa-
turi.de acest gen.
4. Ele cred ca medicina ori psihologia nu le pot ajuta cu ni-
mic, ca propriul caz este deosebit si ca n-ar servi la nimic
sa se destainuie.
J. Si mai cred ca medicamentele nu ajuta la nimic, ca sunt
droguri de care risti sa devii dependent si ca nu trateaza
"adevarata cauza" a problemei.
6. ntr-adevar, s-au deprins sa se simta rau, nct nici nu si
pot imagina cum ar fi sa se simta bine, asa ca nu au cum
sa-si doreasca acest lucru.
PSIHOTERAPIILE
Depresia ne tratata are un pret uman si economic chiar con-
siderabil, si nadajduim ca un surplus de informatii va face ca
un mai mare numar de persoane sa apeleze la un ajutor cali-
ficat, ndemnate de multe ori si de anturaj.
Medicina si psihologia nu ofera solutii miracol, ci remedii
adesea eficiente, cum sunt psihoterapiile si medicamentele.
7. Socotindu-se a fi "rezistente la rau", si reconsidera pare-
rea asupra propriei persoane, ceea ce nu cadreaza deloc cu
faptul de a consulta un specialist.
8. Gneori nsa, problemele lor le ofera si unele compensatii:
atentia sporita a propriului anturaj, mijloace de presiune
pentru a-i culpabiliza pe copii pentru ca nu mai trec sa le
vada etc.
171
Ct priveste psihoterapiile, tabloul este vast si lor le este
consacrat ultimul capitol al acestei carti. n materie de depre-
sie, psihoterapiile mbraca trei forme principale:
PsiJlOterapiile de orientare psihanalitica si propun sa ajute
pacientul sa constientizeze acele "blocaje", pna atunci in-
constiente, care l mpiedica sa resimta placerea. Nu este vor-
ba de o simpla explicatie, ci de o constientizare a acestor ma-
canisme inconstiente, inclusiv cnd ele se manifesta n
relatia dintre pacient si terapeut ("transferul"). Psihoterapia
de orientare psihanalitica trebuie sa fie adaptata probleme-
lor specifice personalitatii depresive. Este preferabil ca tera-
peutul sa fie interactiv si sa vorbeasca (pacientul nu va su-
porta tacerile prelungite, pe care le va considera semn de
respingere si de dezinteres are fata de propria persoana, ne-
interesanta, dupa cum crede el) si sa nu sovaie sa abordeze
cu pacientul chiar problemele imediate ale vietii cotidiene.
n cazul unei recidive depresive intense, care necesita o me-
dicatie antidepresiva, terapeutul trebuie sa se adreseze de
ndata unui medic.
1 72 Frans;ois Lelord si Christophe Andre
Terapiile cognitive, de data mai recenta, au fost special ela-
borate pentru tratarea depresiei. Pentru a simplifica, aceste te-
rapii considera dep resia ca fiind legata de anomalii n prelu-
crarea de catre pacient a informatiei. Obiectivul este acela de
a-l ajuta pe pacient sa-si reconsidere propria viziune pesimis-
ta asupra lumii si a propriei persoane. Terapeutul intervine
chestionndu-si pacientul n maniera sarcastica, pentru a-l face
sa reflecteze singur la propriile convingeri depresive. Aceste
terapii prezinta avantajul de a fi fost "testate" de studii rigu-
roase, care au aratat ca succesul lor era similar celui repurtat
de cele mai bune antidepresive7.
O a treia forma de terapie, terapia interpersonala izvorta
din psihologia Eului, a avut rezultate echivalente sau chiar su-
perioare terapiei cognitive n cazul depresiei8. Dar despre
aceasta vom vorbi ceva mai ncolo.
SI MEDICAMENTELE?
Noi, autorii acestei carti, suntem amndoi psihoterapeuti
si avem convingerea ca si cuvntul poate vindeca. Dar trebuie
sa recunoastem ca am ntlnit numeroase personalitati depre-
sive care de ani de zile urmasera diferite psihoterapii, bine di-
rijate de terapeuti competenti, si care, totusi, continuau sa se
loveasca de aceleasi probleme, pna n ziua n care un medic
inspirat le-a prescris antidepresivul potrivit. Sa ascultam lun-
gul periplu al Helenei, patruzeci si doi de ani, jurnalista.
nca din adolescenta mi-am dat seama ca aveam mult mai mul-
te probleme psihologice dect altii. Ma simteam mai fragila dect
7 S. M. Sotsky et col1., "Patient Predictors of Response to Psychothera-
py and Pharmacotherapy: Findings n the NL\1H Treatment of Depres-
sion Collaborative Research Program", American Joumal of Psychiatry,
1991,148, pp. 997-1008.
8 M.M. Weisman, G.M. Klerman. "Interpersonal Psychotherapy for De-
pression", in MD. Beitman, G.H. Klerman, Integrating Pharmacothera-
py and Psychotherapy, Washington D.C, American Psychiatric Press,
1991, pp. 379-394.
prietenele mele, o u~oara deceptie era ndeajuns ca sa ma faca sa vad
totul n negru. Cnd eram ntr-un grup, pe cnd prietenele mele pa-
lavrageau ore n ~ir amuzndu-se, de cele mai multe ori mie mi se
ntmpla sa nu ~tiu ce sa zic. Mi-am dus la bun sfr~it studiile, dar
naintea fiecarui examen aveam sentimentul ca nu voi reu~i, ca era
mult prea greu pentru mine. De fapt clipele mele lini~tite erau foar-
te putine, exceptnd poate cele n care eram singura, lini~tita ~i cnd
nimeni nu-mi cerea safac cine ~tie ce treaba. M-am maritat cu pri-
mul baiat care s-a aratat interesat de mine, de teama ca nu cumva
safie ~i ultimul. Pentru mine sotul meu este un bine ~i un rau. Un
rau pentru ca mi aduce mereu n fata ochilor acea imagine de fra-
gilitate si de neputinta, el ma dojene~te spunnd ca vad totul n ne-
gru, ca nu ma "zglti" ndeajuns, ca daca ar fi dupa mine ar tre-
bui sa nu mai vedem pe nimeni. Si este ~i un bine pentru ca este un
barbat sigur si drz, pe care ma pot bizui ntotdeauna, ~i acesta este
un sentiment lini~titor, pentru cineva care nu se ncrede n fortele
proprii. Ca multe alte prietene de-ale mele, care n acea vreme se su-
pusesera unor psihoterapii, am vrut sa ncerc ~i eu, creznd ca pro-
blemele mele vor fi, poate, solutionate daca le voi ntelege cauza.
Si atunci am nceput o psihanaliza. M-am trezit ntinsa pe un
divan, avnd n spatele meu un analist care nu scotea nici un cu-
vintel. Si aceasta era cumplit de angoasant, pentru cineva care ~i a~a
nu prea ~tia ce sa zica. n cele din urma, cu pretul unui efort uria~,
am izbutit sa-i vorbesc de viata mea, de copilaria mea, de propria-mi
tristete. Dar analistul tot nu zicea nimic. Ma simteam desconside-
rata ~i respinsa cu desavr~ire ~i i-am spus-o. Aici m-a ntrebat daca
mi se mai ntmplase sa ma simt n felul acela. Eu m-am rentors la
amintirile mele, iar el a recazut n tacerea lui. Dupa ~ase luni am re-
nuntat. Cred ca avea propriul sau mod de a proceda, care poate ca le
era pe plac altora, dar care pentru o persoana care se temea sa nu fie
neinteresanta ~i respinsa i se parea mult prea dur.
Una dintre prietenele mele mi-a recomandat pe altcineva, o fe-
meie psihanalist, care practica un fel de terapie fata n fata. De
data aceasta lucrurile au mers mult mai bine, caci ea reactiona la
ceea ce i spuneam, eu i vorbeam de copilaria mea, de relatia cu
parintii, dar daca era nevoie i puteam ~i cere sfatul ntr-o proble-
ma urgenta. Aceasta femeie m-a ajutat enorm. Am capatat putina
173
ncredere n mine. Deja faptul ca o vedeam preocupndu-se cu ade-
varat de mine mi-a dat sentimentul unei anume valori proprii.
Am constientizat si acel gen de antrenament pentru culpabilitate
la care ma supusese mama, depresiva si ea. Terapia a ncetat, de
comun acord, dupa patru ani, mai nti pentru ca eram ntr-o for-
ma mai buna si apoi pentru ca ncepuse sa se instaleze o anumi-
ta monotonie.
Dupa acesti patru ani de terapie ma simteam ceva mai bine, dar
n relatiile cu ceilalti, mai ales, continuam sa ma izbesc de aceleasi
probleme: aveam aceeasi impresie de a nu fi lafel de "bine" ca inter-
locutorii mei si ca trebuia sa muncesc de doua ori mai mult ca ei pen-
tru a duce o viata normala. Atunci mi-a cazut n mini un articol,
l-am citit, si apoi am consultat un psihiatru ce practica terapii cog-
nitive. Era cu totul diferit de terapia precedenta. Porneam de la eve-
nimente din viata de zi cu zi, iar el ma facea sa-i spun toate gndu-
rile sumbre ce mi trecusera prin minte n acel moment. Adica, ceea
ce el numea "discursul meu interior". Apoi analizam mpreuna
aceste gnduri devalorizante, iar el ma ajuta sa le repun n discutie.
Era o terapie mai scurta, prevazuta a dura sase luni, cte o sedinta
pe saptamna. Gratie acestei terapii capatasem unele gnduri pozi-
tive. Cnd ma ncercau iar gnduri triste gen "sunt mai putin bine
ca ceilalti" sau "nu voi reusi niciodata", mi era mult mai usor sa
le relativizez. Ajunsesem chiar sa vorbesc cu mai multa siguranta.
Aceste doua terapii ma ajutasera, chiar daca faptul de a trai n
cotidian ma costa nca destula cazna.
Iarna trecuta nsa, ncepusem sa ma simt cu adevarat deprima-
ta. Vedeam iar totul n negru. Medicul defamilie a sfrsit prin a ma
convinge sa ncerc un antidepresiv. Am acceptat cu multa reticen-
ta, caci gndeam ca problemele sunt mult prea profunde si ca nu o
pastiluta le putea rezolva.
Ei bine, afost o adevarata revolutie! La nceput n-am simtit ni-
mic deosebit, dar cu timpul ma trezeam cu mai mult antren si dupa
o luna ma simteam n plina forma! ntelegeti-ma bine, nu era o n-
toarcere la o stare anterioara depresiei, ma simteam ntr-o forma
n care nu mai fusesem niciodata nainte. Faceam totul cu mai
mult an tren, nu ma mai simteam att de des istovita, iar cnd eram
n societate nu mai resimteam acea stinghereala dinainte; mereu
aveam cte ceva de zis! Toti cei din jur au fost frapati de schimbarea
mea, de aceasta ameliorare.
Cnd dupa ~ase luni, medicul mi-a propus ncetarea tratamen-
tului am fost destul de reticenta, dar m-am supus. La nceput n-am
simtit mare diferenta, dar dupa cteva saptamni, revenisem la ceea
ce eu numeam stare cem{~ie. De~i nu mi-a fost prea u~or, l-am ru-
gat sa-mi prescrie din nou acel antidepresiv. Apoi m-am aflat din
nou n aceaforma excelenta. n ace~ti trei ani din urma, de cte ori
nu mai luam antidepresive, n numai cteva luni ma aflam iar n
starea mea obi~nuita. Am consultat ~i alti medici, psihiatri, profe-
sor/.
n cele din urma am acceptat ideea ca probabil voi continua
acest tratament pentru tot restul vietii, a~a cum un hipertensiv tre-
buie sa ia n permanenta medicamente pentru tensiune. Acumfnsa
mi spun ca numai cnd iau antidepresivul am o stare normala ~i
ca pot profita ca toti ceilalti de viata. Evident, mi se spune ca nu
este ceva normal, natural, dar la urma urmei nici ochelarii nu sunt
ceva natural ~i, totu~i, miopii nu sunt lasati ntr-a lor lume necla-
ra doar pentru atta lucru. Nu este vina mea ca m-am nascut cu
o dispozitie reglata la "trist". Iar daca un medicament mi poate
reda o viziune normala asupra lucrurilor nu vad de ce m-a~ da n
laturi. Daca mi s-ar fi spus toate acestea acurn zece ani, a~fi fost
de-a dreptul ngrozita! Solutia tuturor problemelor tale sa stea n-
tr-o pilula! Dar de atunci am strabatut drum lung, iar viata mea
este mult mai placuta.
Am citat aceasta lunga marturisire pentru ca ~i afla un co-
respondent n povestea multor altor persoane: sunt cazuri
cnd un antidepresiv poate ajuta colosal de mult o personali-
tate depresiva ~i ar fi pacat sa nu se ncerce. Trebuie totu~i
amintit ca efectul antidepresivului apare dupa cteva sapta-
mni. Pe de alta parte, nu exista nca un examen de laborator
gratie caruia sa se poata preciza care ar fi antidepresivul po-
trivit pentru fiecare persoana n parte. Prin urmare, este nece-
sar sa accepti faptul ca se poate ntmpla ca nici primul si nici
al doilea, poate, antidepresiv ncercat sa nu fie cel mai bun,
dar Iasati-i cteva luni medicului nostru pentru a-l gasi pe cel
nimerit.
175
176 Fran<;;oisLelord si Christophe Andre
Personalitatile depresive n filme si n literatura
Salavin, personajul lui Georges Duhamel, cu a sa tendinta
spre autodevalorizare si culpabilitate constituie un blIDexem-
plu de personalitate depresiva (care poseda si unele trasaturi
obsesionale) si care, de altminteri, va sfrsi prin a-si sacrifica
viata.
Cesare Pavese, n al sau Jurnal, dovedeste o tristete si o sti-
ma de sine redusa, ce evoca o personalitate depresiva, marca-
ta si de esecuri sentimentale.
Unii eroi ai scriitorului Fran<;;oisNourissier, cu reflectiile
lor amare asupra propriilor insuficiente si a rautatii lumii, sea-
mana unor personalitatidepresive, mai ales n Sfrsitul sau n
Stapnul casei.
n filmul lui Bertrand Tavemier, Toate diminetile din lume,
Jean Pierre Marielle joaca rolul unui compozitor din secolul al
XVII-lea, care traieste ntr-o izolare desavrsita, posac si nchis
n el si care si refuza orice placere, att siesi ct si propriului
anturaj. Moartea sotiei sale pe care o adora l-a coplesit, dar o
asemenea staruinta n austeritate te face sa te gndesti ca pro-
pria personalitate l predispune la un doliu att de prelungit.
CUM SA NE PURTAM
CU PERSONALITATILE DEPRESIVE
Recomandabil
Sa le atrageti prin ntrebari atentia
asupra laturii pozitive a oricarei situatii
n orice situatie, o personalitate depresiva vede numai as-
pectul negativ al acesteia. Pentru ea, sticla este mereu "pe ju-
matate goala".
Ade/ine, douazeci si sapte de ani, documentarista la o firma cu
profil mecanic, tocmai afost promovata ntr-un post de supraveghe-
re tehnologica. Si referitor la acest lucru ea spune: ,,0 safie mai stre-
sant", "N-am sa ma descurc", "La firma aceasta supravegherea teh-
nologica nu este ctusi de putin organizata".
Fire;;te ca este foarte mare tentatia de a-i spune Adelinei:
"Tu vezi mereu totul n negru!", "Nu te mai plnge!". Numai
ca remarci de felul acesta nu-i vor face bine. Ea va avea senti-
mentul de a nu fi nteleasa sau de a fi respipsa, ceea ce i va
accentua viziunea depresiva asupra vietii. In schimb, faptul
de a-i reaminti sub forma de ntrebare aspectele pozitive ale si-
tuatiei, recunoscndu-i totu;;i punctul de vedere, poate ca o va
face sa capete alta viziune, ceva mai echilibrata. De pilda: "Si-
gur ca o sa fie mai stresant, mai ales la nceput, dar nu va fi ;;i
mult mai interesant?", "De ce crezi ca nu o sa te descurci? Oare
nu spui aceasta de fiecare data ;;i de regula reu;;e;;ti totu;;i sa
te descurci?", "Nu este bine organizata supravegherea? Dar
aceasta nseamna ca tu ai O adevarata responsabilitate."
Esentialul este sa nu o contraziceti fati;;, ci sa-i atrageti aten-
tia ~supra "sticlei pe jumatate plina".
Ii puteti reaminti ;;i unele situatii mai vechi n care a avut
aceea;;i viziune pesimista asupra situatiei ;;i a propriei persoa-
ne, viziune care n cele din urma nu s-a confirmat.
Sa le antrenati n activitati
agreabile care sa fie pe masura lor
Deseori, personalitatile depresive au tendinta de a respin-
ge acele ocazii care le-ar putea procura placere. Acest refuz se
datoreaza mai multor factori: oboseala, teama de a nu fi la
naltimea situatiei, atitudine culpabilizata fata de placere ;;i
mai ales teama ca situatia nu va fi tocmai placuta pentru ele.
n fata unei personalitati depresive doua atitudini extreme
trebuie evitate:
- Fie de a o lasa n pace, de a nu-i mai propune nimic. "La
urma urmei nu are dect sa faca ce vrea." Aceasta atitudine
va face ca personalitatea depresiva sa fie ntarita n negativis-
mul ei.
- Fie de a ncerca sa-i impune ti activitati sau situatii care-i
depa;;esc puterile. Catherine, douazeci ;;i opt de ani, ne vor-
be;;te despre pariptii ei.
n vacante lucrurile nu merg prea bine ntre parintii mei! Mama
este depresiva; nu are chef sa faca mare lucru, ar sta toata ziua n~
177
178 Franc;:oisLelord si Christophe Andre
tinsa pe un ?ezlong, citind ori uitndu-se la televizor. Tata nsa este
un tip tare energic, care vrea cu orice pret ca mama sa iasa din amor-
teala ei. Rezultatul este ca o obliga sa mearga la plaja, chiar atunci
cnd ea nu are nici un chef, ori sa-I nsoteasca n plimbari pe bici-
cleta, invita prietenii la cina, caci i place sa vada multa lume. Dupa
o saptamna n care este supusa la un astfel de regim, mama clachea-
za, plnge, iar vacanta este compromisa.
Ar fi bine ca tatal Catherinei sa ncerce sa nteleaga mai bine
punctul de vedere al sotiei sale. Ar putea-o lasa n pace macar o
zi din doua de pilda, iar restul timpului sa-i propuna activitati
mai putin febrile, avnd grija sa-si exprime dorinta sub forma
unei cereri empatice si nu a unui ordin. De pilda: "Stii, as vrea
tare mult sa facem o plimbare mpreuna. Stiu ca este un efort
pentru tine, dar eu cred ca ar fi o ocazie buna pentru amndoi."
Nu subestimam dificultatea de a ramne att de calm, de
pozitiv si ntelegator n fata unei personalitati cu adevarat de-
presive.
Sa va aratati consideratia n mod adecvat
Deseori se ntmpla ca personalitatile depresive sa aiba o
proasta parere despre ele nsek fapt ce le ntretine tristetea.
Afectiunea si consideratia noastra, cu conditia nsa de a fi
sincere, sunt cele mai bune medicamente pentru personalita-
tile depresive.
Zi de zi, o usoara remarca pozitiva la ceea ce a spus ori a
facut personalitatea depresiva i va mai alimenta putin stima
de sine, fara chiar ca ea sa si dea seama. Dar pentru a fi mai
eficient si convingator, elogiul vostru trebuie sa fie extrem de
precis si centrat pe un comportament, nu pe persoana.
De pilda: daca asistentei noastre depresive i spuneti: "Sun-
teti o foarte buna colaboratoare" ea se va gndi ca:
- fie nu i-ati sesizat insuficientele,
- fie ca i le-ati sesizat, dar ncercati sa o consolati, tocmai
pentru ca o considerati o persoana jalnica.
Daca n schimb i spuneti: "Gasesc ca v-ati ocupat foarte
bine de povestea ntlnirii ratate cu X", ea va fi mult mai dis-
pusa sa accepte acest partial elogiu, bazat pe un fapt precis.
Nerecomandabil
Sa le spuneti sa se "zgltie"
"Zgltie-te putin!", "Daca vrei, poti!", "Aduna-te!", iata
sfaturi care au fost date personalitatilor depresive de milioa-
ne de ori, de cnd exista omenirea. Si continua sa fie repetate,
tocmai pentru ca sunt ineficiente. Chiar daca va asculta ndem-
nul, personalitatea depresiva se va simti respinsa, nenteleasa
9i desconsiderata.
Sa li se faca morala
"N-ai deloc vointa", "Prea te la9i n voia lucrurilor", "Nu-i
bine ca vezi totul n negru", "Nu 9tii ct trag eu de mine".
Aceste remarci sunt tot attea medicamente nerecomandabi-
le. Credeti ca daca am fi liberi sa alegem, am fi optat cineva
pentru o personalitate depresiva? Evident ca nu. O atitudine
moralizatoare 9i culpabilizanta este tot att de potrivita ca 9i
faptul de a-i repro9a unui miop ca vede totul n ceata sau unei
persoane ce 9i-a scrntit glezna ca 9chioapata.
E chiar rau, caci multe personalitati depresive se simt vi-
novate pentru faptul ca sunt a9a cum sunt; e deci inutil sa le
facem sa se simta ;oimai vinovate.
179
Sa le ndemnati sa consulte un specialist
Acest sfat vine sa ntregeasca informatiile din paginile an-
terioare despre tratamentele ce pot fi administrate personali-
tatilor depresive. Aceasta tulburare a personalitatii (sau mala-
die daca se are n vedere distimia) se nscrie n rndul celor ce
pot beneficia cel mai mult de progresele nregistrate n mate-
rie de medicamente 9i psihoterapii. Ar fi deci pacat sa nu se
caute ajutor, sa nu se ncerce remedii ce ar putea fi eficiente.
Si aici, de cele mai multe ori, este nevoie de timp 9i de di-
plomatie pentru a determina o persoana sa consulte un spe-
cialist. Daca aceasta refuza sa vada un "psi", propuneti-i
atunci sa consulte un medic generalist, ceea ce-i va displace
mai putin. Un medic generalist o poate convinge fie sa ncer-
ce un tratament antidepresiv, fie sa consulte un psihiatru.
18O Fran~ois Lelord ?i Christophe Andre
Sa va lasati trti n marasmul personalitatii depresive
Fara voia lor, personalitatile depresive par sa ne invite sa
le mparta?im viziune a asupra lumii ?i felul de a trai. Vazn-
du-le a?a de triste, tu nsuti te ntristezi ?i sfr?e?ti prin a te
simti u?or vinovat pentru ca nu le mparta?e?ti nelini?tea.
Dar daca nu-i vei ajuta bruscndu-i, cu att mai putin i vei
ajuta aIaturndu-li-te lor n tristete. Respectati-va nevoia de
libertate ?i antren, chiar daca frecventarea unei personalitati
depresive va poate face sa le uitati. Jacques, treizeci ?i doi
ani, casatorit cu Marianne, o personalitate depresiva, ne po-
veste?te.
La nceputul casniciei eram mereu la pnda, atent la cele mai
mici fluctuatii n dispozitia sufleteasca a Mariannei, gata oricnd sa
o mngi, sa o lini?tesc. ncetul cu ncetul nu mi-am mai ntlnjt
prietenii, caci Marianne nu se simtea n largul ei n lume. In
week-end-uri mi placea sa caIatoresc, dar plecarile mele o angoasau,
a?a ca duminicile ramneam acasa cu ea. Dupa o vreme ma simteam
att de frustrat ?i de ferecat n stilul acesta de viata, nct am con-
sultat un psihiatru. Acesta m-a facut sa realizez ca nu mi ajutam
deloc sotiacednd la toate dorintele ei. A?a ca i-am propus iar Ma-
riannei sa ie?im, sa ne ntlnim cu prietenii sau sa voiajam n
week-end-uri. La nceput a continuat sa refuze; ?i atunci, spre ma-
rea ei surpriza, ie?eam singur. Am avut cteva explicatii n care i-am
spus ca ntelegeam ca nu avea mereu chef sa iasa ?i ca i respectam
trebuintele, dar ca pretindeam sa le respecte ?i ea pe ale mele. Dupa
o perioada de ostilitate n care statea mbufnata (?i aici psihiatrul
meu m-a ajutat sa relativizez) a sfr?it prin a se pregati sa ma nso-
teasca. De atunci lucrurile merg mult mai bine ntre noi, o data pe
luna n week-end voiajam, iar cnd mi ntlnesc prietenii, Marian-
ne ma nsote?te. Acum am de gnd sa ncerc sa o conving sa consul-
te ?i ea un psihiatru.
Daca unul dintre apropiatii vo?tri are o personalitate de-
presiva, sfatul nostru ("ndemnati-l sa consulte un specialist")
va poate fi util. ntr-adevar, sfaturile unui specialist va pot aju-
ta sa-i faceti fata, ca n cazul lui Jacques. Un psihiatru va poate
ajuta sa con?tientizati ca propriul nostru comportament favo-
rizeaza n mod involuntar atitudine a depresiva a celuilalt. El
181
va va da sfaturi ~i la situatiile cotidiene, concrete, cu care va
confruntati. n fine, el va va sfatui cum sa-I faceti pe celalalt
sa consulte un specialist, ceea ce, o repetam, ne pare util n ca-
zul unei personalitati depresive.
Cum sa ne purtam cu o personalitate depresiva
Recomandabil
Sa i se atraga atentia prin ntrebari asupra laturii pozitive
a oricarei situatii.
Sa fie antrenata n activitati agreabile, care sa fie pe masu-
ra sa.
Sa i se arate consideratia ntr-un mod adecvat.
Sa fie ndemnata sa consulte un specialist.
Nerecomandabil
Sa i se spuna sa se "zgltie".
Sa i se faca morala.
Sa va lasati trti n marasmul ei.
Daca va este patron: verificati periodic sanatatea firmei voas-
tre.
Daca va este sot/sotie: ndemnati-l(o) sa citeasca acest capi-
tol.
Daca va este coleg sau colaborator: complimentati-l de cte ori
gnde~te pozitiv.
Aveti trasaturi de personalitate depresiva?
ADEVARAT
FALS
l.
Iubesc viata mai putin dect cei-
lalti.
2. Cteodata mi doresc sa nu ma fi
I
nascut.
13. Mi s~ r~proseaza adesea ca vad lu-I
crunle fi negru.
4. Mi s-a ntmplat sa nu ncerc nici
o bucurie n mprejurari totusi fe-
ricite.
S. Cteodata mi se pare ca as fi o po-
vara pentru cei apropiati.
6. Nu este nevoie de prea mult ca sa
ma simt vinovata.
7. Am tendinta de a tot medita la
greselile din trecut.
8. De
multe ori ma simt infe-
rior( oara) celorlalti.
9. Deseori ma simt obosit(a) si fara
vlaga.
10. mi amn toate activitatile din tim-
pul liber pentru atunci cnd voi
dispune de mai mult timp si de mijloace.
IX
Personalitatile dependente
"Singur: ntr-o com-
panie suparatoare."
AMBROSE BIERCE
Sunt o persoana hipersociabila, ne spune Philippe, patru-
zeci f>if>aptede ani, contabil. Si aceasta este problema mea
defond: am mult prea multa nevoie de ceilalti.
Este o nevoie pe care am resimtit-o dintotdeauna: mi amintesc
prea bine de primii mei ani de f>coaIa, cnd ma ncerca o teama veci-
na cu panica la gndul de afi exclus din grupurile de joaca sau de
a nu fi ales n echipele de sport. Eram gata sa accept cele mai proas-
te roluri, cele mai proaste locuri: safiu de pilda portar sau fundaf> la
fotbal, n vreme ce toata lumea voia sa fie centru naintaf>pentru a
nscrie goluri, sa ofac pe indianul sau pe tradatorul, pe cnd ceilalti
f>idisputau roluri de cow-boy fara frica f>i fara prihana. Strategia
mea ma facea sa fiu destul de apreciat f>ide cautat f>ima simteam
tare mndru cnd liderii f>coliima recrutau n tabara lor f>iatunci
nu ma ntrecea nimeni n devotament ...
n fond eram un companion nu prea sigur pe sine: f>imi dau sea-
ma ca nu eram niciodata eu cel ce venea cu idei ori cel ce avea ini-
tiative. Caci mi-ar fi fost o teama cumplita ca acestea sa nu fie res-
pinse ori critica te f>io data cu ele f>ieu ... Nu af>fi cutezat niciodata
sa-mi contrazic camarazii, af>ase face ca la un moment dat ajunse-
sem safac cele mai mari tmpenii, ntr-un an n carefrecventam un
grup al carui lider era plin de idei. Pradasem o casa ai carei proprie-
tari erau n vacanta, la liceu jurasem echipamentele de sport f>imul-
184 Fran<;ois Lelord )iiChristophe Andre
te alte asemenea ispravi mai facusem ... Luat de val, nu ma mai pu-
team retrage n fata celorlalti, eram mult prea incitat sa fac parte
dintr-un grup att de "temerar". Iar cnd am fost print;i, parintii t;i
profesorii mei au crezut ca nnebunisem. Nu prea eram genul care
sa se comporte astfel, ca un mic delincvent, ci mai degraba genul
care spune "Saru-mna" femeilor ... Dar n-am recunoscut nicioda-
ta ca ma lasasem antrenat, cum voiau ei sa ma faca sa zic, ca sa nu
fiu exmatriculat din liceu.
Adevarul este ca nu am ctut;i de putin ncredere n mine. A
priori am sentimentul ca ceilalti mi sunt superiori, ca ideile lor sunt
mai bune, optiunile lor mult mai justificate ... si ca este interesul
meu sa-i urmez si sa profit de calitatile t;i de initiativele lor. n pri-
vinta oamenilor, n-am nici un fel de recul. Dar, dupa o vreme, se n-
tmpla sa mi dau seama ca m-am nt;elat n privinta lor. Ceea ce ma
face sa ma simt cumplit de amart, oricum nsa, nu le spun nimic
deschis, n fata, caci nu sunt prea sigur de judecata mea.
Sunt o persoana loiala. Am nevoie sa fiu nconjurat de prieteni
si de oameni care ma cunosc bi11esi care stiu ca ma apreciaza. De re-
gula, sunt bine primit de ceilalti, caci sunt altruist, gata oricnd sa
fac un serviciu. Iar la lucru, colegii mei cam profita de asta, caci si-au
dat seama ca, daca erau binevoitori, puteau obtine aproape tot ce do-
reau de la mine. Dar trebuie sa recunosc ca t;i ei mi sunt de mare
ajutor: de multe ori ezit, sunt nehotart t;i le cer sfatul frecvent. Ma
panicheaza gndul erorii t;i al esecului. Cred ca nu am luat nicioda-
ta o decizie fara safi cerut mai nti parerea tuturor celor din jurul
meu. Si daca ma gndesc bine, n viata mea, multe decizii pe care ar
fi trebuit sa le iau au fost luate de altii ...
Cnd eram mic mama m-a nscris la un club defotbal, det;i la n-
ceput nu eram prea entuziasmat; mai apoi nsa m-am dovedit un
bun jucator, disciplinat, iar antrenorii ma apreciau mult. Tata afost
cel ce mi-a ales meseria; la ndemnul lui am facut, ca t;i el de altfel,
studii de contabilitate. Eu m-as fi vazut mai degraba om de litere,
dar aveam sentimentul ca tata stia mult mai bine ce mi se potrivea
si ce nu si unde as fii gasit de lucru ... , , ,
Tnar fiind, placeam fetelor; am o nfatisare placuta, sunt socia-
bil, sportiv, discre( sunt un bun ascultator, nu judec niciodata pe
nimeni. Am avut ceva prietene, dar am locuit cu parintii pna tr-
ziu: era mai practic, ma ntelegeam bine cu ei, erau buni sfatuitori,
mai ales mama, cu care vorbeam ndelung despre fetele cu care ie-
seam ... Numai ca rareori eu eram cel ce le alegea, mai degraba ele
ma alegeau pe mine. De altfel, mi era greu sa pun capat unei aven-
turi chiar si atunci cnd era limpede ca acea relatie era o eroare pen-
tru amndoi. Ma ntrebam mereu daca nu cumva eram pe punctul
de aface o tmpenie. Si atunci nu mi placea sa ramn, ntre doua
flirturi, singur. Simteam nevoia sa trec de la o partenera la alta,
aceasta ma ajuta. Daca ma gndesc bine n-am stat niciodata singur.
De fapt, eram facut pentru viata de cuplu.
n orice caz, este ceea ce mi explica actuala mea sotie, care mi-a
nteles extrem de repede personalitatea. La nceput .nu ma prea atra-
gea, avea ctiva ani mai mult ca mine, nu prea era genul meu nici
fizic; era destul de autoritara; fusesem usor impresionat de ea, caci
era mult mai diplomata ca mine ... Ea afacut toti pasii spre mine ...
De fapt, suntem complementari, iar relatia noastra merge destul de
bine. Sotia mea este foarte sigura pe ea, exigenta, usor taioasa chiar.
Si nu tocmai flexibila; eu nsa sunt mult mai conciliant, mai socia-
bil, mai suplu. Recunosc ca las pe seama ei toate deciziile privind
casa, vacantele, educatia copiilor ...
Am pastrat legatura cu multa lume, cu toate ca am o viata defa-
milie. Simt nevoia sa am mereu ctiva prieteni apropiati, carora sa
le pot cere sfatul; si am o ncredere absoluta n ei. Am pastrat lega-
tura cu foarte multi prieteni mai vechi, sotia mea mi reproseaza,
uneori, ca sunt un "colectionar de relatii". Sunt oameni care nu se
ndura sa arunce nimic, ei bine, eu nu pot sa parasesc pe nimeni, sa
renunt la nimeni! Sunt n stare sa le transmit uneori urari de sana-
tate si celor pe care nu i-am vazut de douazeci de ani si pe care este
foarte posibil nici sa nu-i mai vad vreodata. Asa sunt eu; ma implic
afectiv, investesc mult n relatiile cu ceilalti; iar cnd o relatie nce-
teaza, mi se pare ca se sfarma ceva din mine.
Cteodata gndul ca un eveniment se poate derula fara mine ma
angoaseaza: daca se strng toti prietenii de pilda, iar eu nu sunt in-
vitat, sau daca are loc o ntlnire de lucru lafirma, iar eu nu sunt
anuntat, ma nelinisteste la culme. Este ca o teama permanenta de a
nu fi lasat la marginea drumului ... Aceeasi veche teama copilareas-
ca de a nu fi exclus si de a ramne ncet-ncet singur.
185
Uneori mi-este tare ciuda pe firea aceasta a mea. Si mi dau sea-
ma cte ocazii am ratat din cauza felului meu de afi. De pilda, mi
pare rau ca nu am facut o facultate de litere sau ca nici macar nu
am aprofundat studiile de contabilitate. Numai ca nu ma simteam
prea bine n respectiva pcoalapi nu izbuteam sa mi fac prieteni apro-
piati. Si apoi, sotia mea voia sa ne casatorim pi sa avem ct mai re-
pede un copil, tocmai din cauza vrstei ei. Dar, la urma urmei, este
destul de bine pi apa. Mi-ar fi schimbat oare viata o diploma n plus?
CE S-AR PUTEA SPUNE DESPRE PHILIPPE?
De-a lungul istorisirii sale, Philippe insista mult asupra ne-
voii sale imperioase de a fi acceptat de ceilalti, de a-si avea lo-
cul n grupuri, chiar daca acestea nu corespund n ntregime
propriilor lui valori ori asteptari.
Pentru a fi integrat ntr-un grup, Philippe este gata sa faca
multe compromisuri: se supune, fara sa clipeasca, ndemnu-
lui celorlalti, se abtine sa si exprime orice dezacord, accepta
sa faca, fara crcnire, tot ce altii refuza ...
Caci ceea ce l mpinge pe Philippe spre ceilalti, nu este nu-
mai dorinta de a stabili o legatura, ci mai ales teama de a fi
singur. Pentru el, singuratatea si vulnerabilitatea sunt sinoni-
me.
Philippe se teme ca nu este n stare sa aleaga singur, sa ia
singur deciziile corecte: de unde si tendinta de a cauta iar si
iar asigurari naintea oricarei decizii si, n fond, de a evita pe
ct posibil sa aiba initiative. Este ncredintat ca ceilalti detin
competenta de care el este privat.
Viata lui depinde enorm de ceilalti. Lasnd alegerea pe sea-
ma partenerilor lui, Philippe i lasa pe acestia sa-i cladeasca
viata, supunndu-se astfel unui stil de viata care nu l satisfa-
ce cu adevarat ...
Personalitatea dependenta
Nevoia de a fi ajutata si sustinuta de ceilalti:
- este reticenta cnd este vorba sa ia singura decizii;
CUM PERCEPE PHILIPPE LUMEA?
Doua convingeri adnc nradacinate caracterizeaza perso-
nalitatea dependenta: prima este ca nu poti face nimic singur,
iar a doua este ca ceilalti sunt mai puternici ca tine si ca, daca
sunt binevoitori, te pot ajuta. Esential este deci sa ncerci sa le
capeti sprijinul, sa te agati ct poti de bine de ei.
- de multe ori i lasa pe ceilalti sa ia n numele ei decizii
importante;
prefera sa-i urmeze pe ceilalti dect sa vina cu unele ini-
tiative;
nu-i place sa fie singura, ori sa faca singura unele lu-
cruri;
Teama de a nu strica relatiile cu ceilalti:
pentru a fi pe placul celorlalti, spune mereu "da";
este extrem de afectata si anxioasa atunci cnd este cri-
ticata si dezaprobata;
accepta munci putin gratificante, pentru a se face pla-
cuta celorlalti;
rupturile o tulbura teribil.
187
Personalitatea lui Philippe l va face sa treaca sistematic
prin trei faze n relatiile sale cu persoane ori grupuri:
- O prima faza de agatare, n care el se cazneste sa fie ac-
ceptat.
- O faza de dependenta, n care s-a asigurat de sprijinul ce-
lorlalti si de faptul ca acestia vor decide pentru el; este un soi
de faza de echilibru, n care simbioza dintre el si ceilalti l sa-
tisface pe deplin.
- O faza de vulnerabilitate, n care si constientizeaza ex-
trema dependenta de celalalt si n care ncepe sa se teama de
ceea ce s-ar putea ntmpla daca relatia ar nceta ori s-ar raci.
Persoanele care au trasaturi patologice de dependenta ajung
n scurta vreme n aceasta faza, de care vom vorbi ceva mai
ncolo.
Astfel, subiectul dependent va cauta sa vada n ce anume
l-ar putea ajuta ~i sprijini persoanele din anturajul sau. Ideea
pe care acesta ~i-o va face despre sine ~i despre capacitatile
sale va trece, nainte de toate, prin acea imagine pe care i-au
transmis-o ceilalti. "Accepta totul de la ceilalti, caci ai o nevo-
ie vitala de ei ~i nu ntreprinde nimic singur, caci nu e~ti n
stare" - ne spunea cndva un pacient, ncercnd sa explice
mesajele pe care credea el ca le primise de la parintii lui ...
Dependentul este ncredintat ca nu poate fi dect compa-
nion, "sacagiu", cum spun sportivii pentru a-l desemna pe acel
coechipier care se sacrifica pentru a pune n valoare un altul
mai bun ca el; dar nu este chiar un sacrificiu gratuit, caci vic-
toria liderului i induce o anume securitate coechipierului din
umbra. " Este ceea ce ne descrie Georges, agent comercial, trei-
zeci si trei de ani.
Dintotdeauna am fost "abonat" la rolurile secundare. Cnd eram
copil, mi placea sa mi nchipui ca sunt n pielea cte unui personaj
din literatura ori din filme, dar nu n cea a eroului ci numai n cea
a servitorului: micul ]ohn mai degraba dect Robin Hood, capitanul
Haddock dect Tintin, Robin mai mult dect Batman. Sa traie~ti ace-
lea~i peripetii ca eroii, fara sa ai asupra ta, nsa, povara initiativelor.
Acum, de~i l-am demontat ~i mi-este foarte clar, mecanismul conti-
nua sa functioneze: am tendinta de a refuza mereu acele sarcini de
serviciu care ar face sa ma evidentiez, sa fiu expus, prea izolat n-
tr-un cuvnt. Numai ntr-o echipa ma simt ntr-adevar bine, ori n-
tr-un tandem cu o persoana experimentata, care sa mi spuna clar
ce sa fac ...
SUNTEM DEPENDENTI CU TOTII?
Dependenta face parte chiar din natura umana. Fiinta uma-
na se naste ntr-o stare de dependenta totala: se reproduce n
stare larvara - este ceea ce se cheama neotemie - si nca din
primele clipe de viata, supravietuirea ei depinde exclusiv de
propriul anturaj, si nu numai n ceea ce priveste supravietui-
rea fizica, ci si dezvoltarea psihologica.
189
Prin urmare, dialectica dependenta - autonomie sta n
chiar inima psihismului uman. Oamenii au realizat, destul de
devreme, ca un anume &.radde dependenta poate constitui
un mijloc de a se apara. In Biblie, Ecleziastul rosteste aceste
cuvinte, care ar putea constitui deviza personalitatilor depen-
dente: "Este mai bine sa fie doi dect unul singur ... Vai de cel
singur, cnd cade: caci nu este nimeni sa-I ridice." Se stie ca
echilibrul unui individ depinde adesea de propria lui putin-
ta de a juca pe doua registre, de a putea dovedi att autono-
mie, ct si dependenta, n functie de context ... Si daca inca-
pacitatea de a fi autonom constituie un handicap, vom vedea
ceva mai ncolo ca si incapacitatea de a accepta un anume
grad de dependenta - pe care psihiatrii l numesc regresie -
nu este ctusi de putin semn de sanatate psihica.
n aceasta privinta, multi cercetatori au lansat teze cap ti-
van te. Nu ncape ndoiala ca una dintre cele mai remarcabi-
le este cea a psihanalistului englez Michael Balint, care, n
mai multe din cartilellui, arata ca necesitatile oricarei fiinte
umane o mping spre cautarea (si fantasma persista ntreaga
viata) a ceea ce el numeste "iubire primara" - un tip de re-
latie susceptibila a satisface toate trebuintele individului ...
La nceputul vietii, copilul percepe n felul acesta lumea n-
conjuratoare (de unde si nervozitate a lui daca biberonul i
este adus cu ntrziere ori daca laptele este prea fierbinte).
Apoi, extrem de repede, copilul sesizeaza ca lumea si indi-
vizii care o compun nu sunt la absoluta lui dispozitie; si
atunci are n fata doua moduri radicale de a reactiona.
Un prim mod de a reactiona este centrat pe nostalgie si pe
cautarea paradisului pierdut: daca stii cum, i poti face pe cei-
lalti sa-ti satisfaca majoritatea trebuintelor. Oricum nu exista
alta solutie: caci suntem ntr-o totala incapacitate de a ne sa-
tisface singuri trebuintele. Aceasta viziune asupra lumii este
numita de Balint "ocnofilie" (de la grecescul okneo, care nseam-
na "a se agata de ... ", dar si"a sovai, a se teme ... "). Aceasta vi-
ziune este foarte aproape de atitudinea dependenta.
1 M. Balint, Les Voies de la regression, Paris, Payot, 1972.
1 9 O Fran<;ois Lelord si Christophe Andre
Un al doilea mod de a reactiona consta n a proclama lu-
mea ca fiind dezamagitoare si n a sustine ca n nici un caz
satisfactiile nu pot veni din partea celorlalti, iar faptul de a
depinde de altii reprezinta cea mai mare primejdie posibi-
la: Balint numeste aceasta atitudine "filobatism" (cuvntul
este un neologism alcatuit de la "acrobat": cel ce nu pases-
te pe teren sigur). Aceasta atitudine corespunde acelor su-
biecti care si valorifica la maximum autonomia si care sunt
reticenti la orice forme de dependenta ori chiar de angaja-
ment.
Ocnofilia si filobatismul reprezinta doua reactii extreme la
nevoia de dependenta prezenta n fiecare om; aparndu-se ~ri
dedndu-se la acestea, n mod excesiv n ambele cazuri ... In
literatura gasim exemple de astfel de atitudini. Don Juan este
un filobat impetuos; ct priveste relatia barbat-femeie, Tristan,
cu a sa dependenta de Isolda si de regele Marc, ofera remar-
cabilul portret al unui ocnofil ...
DE CE AJUNGI DEPENDENT?
Chiar daca tendinta spre re gresie este, ntr-un fel, nscrisa
n patrimoniul nostru, cum se explica faptul ca unele persoa-
ne sunt mai dependente dect altele? Este nca ignorat rolul
pe care l-ar putea juca n trasaturile de dependenta unele ten-
dinte nnascute, unii factori biologici. n privinta trasaturilor
de dependenta, specialistii sunt ncredintati ca exista unele
semne timpurii: astfel, anumite forme de anxietate de separa-
re ar putea prevesti dezvoltarea unei personalitati dependen-
te la o vrsta adulta.
Se presupune ca anumite comportamente parentale, anu-
mite atitudini educative, evenimente de viata ar putea indu-
ce trasaturi durabile de personalitate dependenta.
Comportamentele parentale
Iata marturisirea Nathaliei, douazeci si sase de ani, profe-
soara.
Atitudinile educative
Putina teorie: pentru ca un copil sa si poata dezvolta au-
tonomia, este necesar ca el sa parcurga doua etape: prima este
cea n care copilul trebuie sa aiba o "baza" solida, nainte de
a pomi sa exploreze; autonomia, la nceput, nseamna desprin-
derea de cei dragi. Un copil nu poate fi autonom dect daca
este ncredintat ca cei pe care i iubeste l iubesc si ei ndeajuns
ca sa accepte si sa-i suporte desprinderea. A doua etapa este
cea n care copilul si vede efortul de autonomie sustinut si n-
curajat de cei de care se desprinde.
Prin urmare, este limpede ca doua tipuri de atitudini pa-
rentale pot facilita aparitia unor trasaturi de personalitate de-
pendenta:
mi amintesc ca atunci cnd eram mica, la un moment dat eram
convinsa ca bunicii erau adevaratii mei plirinti, parintii mi pareau
un fel defrati mai mari care ncercau sa se ocupe de mine, dar stn-
gaci ?i veleitar ... Mama m-a avut cnd erafoarte tnara ?i cum nici
ea ?i nici tata nu aveau o slujba, bunicul le-a cerut sa vina sa locuias-
ca laolalta cu el ?i bunica. Pentru mine bunicul era un supraom, ca-
pabil sa rezolve orice problema ?i detinator al tuturor adevarurilor. De
cte ori cineva avea alta parere dect el,?i i se mpotrivea, ceeace urma
nu era deloc placut: se isca un conflict, mai nti, apoi faptele confir-
mau opinia bunicului. n orice caz, este ceea ce mi-a ramas n minte.
Faptul de a vedea ca parintii mei depindeau mult de bunicul,
mi-a dat certitudinea ca ntotdeauna trebuia sa ncerci sa tefaci iu-
bit ?i protejat de oameni puternici ... Mi-a luat destul timp ca sa se-
sizez ?i inconvenientele unei asemenea atitudini. Si am descoperit
de curnd ca acest bunic omniscient ?i omnipotent era un despot,
care-i tiran iza pe toti cei din jurul lui.
Copiii, care sunt niste fiinte foarte pragmatice, nu fac me-
reu ce i sfatuiesc parintii, ci reproduc ceea ce fac acestia din
urma, considernd ca adevarul sta n gesturile, n actele cui-
va si nu n vorbele lui. Acele atitudini de dependenta excesi-
va ale unuia ori ale ambilor parinti fata de orice autoritate ex-
terioara "vor contamina" fara doar si poate pe copiii lor, chiar
daca ei vor fi ndemnati la autonomie ...
191
- parintii sovaielnici, care nu si ncredinteaza ndeajuns
copiii n privinta iubirii s;ia stimei pe care le-o poarta, ne ara-
tndu-Ie destul interes, le pot induce acestora convingerea ca
trebuie sa si sporeasca eforturile de a se agata de parintii de
care supravietuirea lor depinde;
- invers, parintii supraprotectori le vor transmite proprii-
lor copii ideea ca sunt vulnerabili si ca lumea este plina de pri-
mejdii, carora le poti totusi supravietui, dar cu conditia expre-
sa si imperativa sa-i asculti pe cei "ce stiu" ...
EVENIMENTELE DE VIATA
Dupa ce am ascultat marturisirile unora din pacientii
nos;tri, am putea afirma ca anumite evenimente de viata, mai
cu seama despartirile lungi de unul dintre parinti (ori de am-
bii), i pot induce copilului convingerea ca nu s-a agatat des-
tul de bine de ei, de unde s;iplecarea lor, ca si tendinta ulte-
rioara de a "tine" tare de orice relatie. Sa o ascultam pe
Viviane, cincizeci si sase de ani, comercianta.
Aveam patru ani cnd m-am mbolnavit. Nici acum nu ~tiu ce
am avut, caci nu mi s-a spus niciodata. Tuberculoza poate ... Dar
este sigur ca pe atunci era destul de grav, ntr-att nct medicul
a decis ca era necesar sa stau pase luni ntr-un sanatoriu pentru
copii, aflat departe de orar mi amintesc ct de buimacita am fost
cnd, ntorcndu-ma din parculetul unde ma trimisesera sa ma
dau chipurile n scrnciob, am vazut ca parintii mei plecasera fara
mine. Este posibil sa mi se fi explicat motivul, eu nsa nu-mi
amintesc. ;>tiu doar ca eram convinsa ca parintii mei nu se vor
mai ntoarce.
Dupa cteva zile am refuzat sa mannc ~i sa vorbesc. Apoi m-am
atapat de una din infirmiere, care mi aducea caise din gradina ei. ;>i
caisele erau tot ce mncam. A izbutit ncet-ncet sa ma mblnzeas-
ca ~i am nceput sa ma comport iara ca o fetita de patru ani, sa ma
joc, sa vorbesc ...
Dupa pase luni, au venit parintii dupa mine. A fost ceva ngro-
zitor, caci nu-i mai recunopteam pi nu voiam sa ma despart de in-
193
firmiera. Parintii mei s-au simtit ntr-att de vinovati nct, mai
apoi, au intrat n jocul meu ;;i n angoasa mea: nu faceam nici cel
mai mic gest fara ncuviintarea lor. De atunci nu suport nici cea
mai mica despartire ;;i ve;;nic am nevoie de sprijinul ;;i aprobarea
celorlalti.
CND DEPENDENTA APARE MASCATA ...
Ca si n cazul altor tipuri de personalitate, si aici exista for-
me de dependenta, mai discrete, ce transpar numai n anumi-
te situatii, amintind de regula circumstantele n care respecti-
va persoana s-a dovedit dependenta. S-o ascultam pe Martine,
treizeci si opt de ani, functionara.
Sunt o fiinta autonoma, mai cu seama n relatiile cu priete-
nii, ori la slujba. Superiorii nu ;;ovaie sa mi ncredinteze sar-
cini importante i'i aceasta nu ma nspaimnt deloc. Toate pro-
blemele mele vin nsa din viata sentimentala. Atta timp ct nu
ma implic prea mult, totul este bine; dar n clipa n care cineva
ncepe sa nsemne enorm pentru mine, ma fortez sa nu devin lin
crampon. Si ntotdeauna a trebuit sa lupt cu dorinta de a avea
o relatie fuzionala. Nu este nici un secret: tata a parasit-o pe
mama, care nu era ndeajuns de tandra cu el. Copiii i-au fost n-
credintati mamei, numai ca nici cu noi nu era prea afectuoasa,
aiia ca eu cautam mereu afectiunea profesorilor, a colegilor de cla-
sa i'i a tuturor adultilor pe care i i'tiam, ca sa ma ncredintez ca
eram totui'i o fetita interesanta, dei'i mama nu-mi acorda mare
atentie ...
~ alte cazuri, tocmai refuzul exagerat al dependentei, al
oricarei forme de regresie, chiar temporara, poate dezvalui
faptul ca, n fond, subiectul se simte vulnerabil si se ndoies-
te de el. Iata destainuirea lui Eric, cincizeci de ani, director al
unei mici ntreprinderi.
Stiu ca este ceva n neregula cu mult prea impetuoasa mea do-
rinta de independenta: de doua ori n viata am avut probleme se-
rioase:o data cnd am ramas i'0mer vreme de un an, i'i a doua oara
cnd m-am mbolnavit destul de grav. n ambele cazuri a trebuit
sa ma las n seama celorlalti, a prietenilor ~i afamiliei. Ei bine, va
asigur ca departe de a ma lini~ti, gndul de afi ajutat ma panica.
Mi se parea ca sunt un parazit, ca situatia se prelungea la nesfr-
~it, fara ca eu sa mai pot ie~i vreodata din ea. Cei din jur nu iz-
buteau sa nteleaga de ce eram att de morocanos ... Mult mai tr-
ziu, cnd am chibzuit la toate acestea, le-am putut explica de ce...
Dar acum ~tiu ca nu mai trebuie sa cultiv independenta ca unica
valoare ~i semn al fortei unui individ ...
n fine, cteodata personalitatile dependente apar ca nis-
te persoane amabile, complezente, care nu te contrazic nici-
odata, gata oricnd sa-ti faca un serviciu, chiar daca aceas-
ta le incomodeaza ... Schitnd portretul celui pe care-l nu-
meste "complezentul" Ieophrast descrie acest comporta-
ment astfel: "Cel care are aceasta pasiune, orict de depar-
te s-ar afla, n clipa n care zareste pe cineva n piata, se na-
pusteste catre el strignd: Iata un om de bine!, l abordea-
za, l admira pna si n cele mai marunte lucruri, l tine cu
minile amndoua, de frica sa nu-i scape; si dupa ce a facut
ctiva pasi cu el, cu multa curtenie l ntreaba cnd l mai
poate vedea si, n fine, se desparte de el, aducndu-i laude
mii ... " Dar ncetul cu ncetul, interlocutorului i se dezvaluie
inepuizabila nevoie afectiva a acestor persoane, dar si fap-
tul ca sunt exigente si acaparatoare uneori ... Si atunci cau-
ta sa se ndeparteze ...
CND DEPENDENTA DEVINE MALADIE
Daca tendintele de dependenta sunt prezente, n mod nor-
mal, n fiecare din noi, uneori acestea reprezinta tot attea fe-
luri patologice de a fi si au consecinte deosebit de neplacute
pentru individ.
Cnd aceasta tendinta este exacerbata, ea face ca exigen-
tele subiectului fata de propriul anturaj sa creasca. Fata de
ceilalti, poate fi exercitata o presiune puternica extrem de
culpabilizanta, gen: "Nu poti sa ma parasesti, caci daca mi
se ntmpla ceva, tu vei fi raspunzator." Studiile facute n
2 L. C. Morey, "Personality Disorders n DSM III and DSM IIIR: Con-
vergence Coverage and Internal Consistency", American foumal of Psy-
chiatry, 1988, pp. 145,573-578.
3 R. J. Reich, R. Noyes. E. Troughton, "Dependant Personality Associa-
ted with Phobic Avoidance in Patients with Panic Disorders", Ameri-
can foumal of Psychiatry, 1987, pp. 323-326.
rndul persoanelor supuse unui consult psihiatrie au aratat
ca ntre 25 si 50% din acestea prezentau trasaturi de perso-
nalitate dependenta2, n timp ce se estimeaza ca, n rndul
ntregii populatii, acest procent este de numai 2,5%, majori-
tatea femei. Trasaturile de personalitate dependenta sl.mt ex-
trem de des ntlnite3 la pacientii deprimati si la agorafobi
care, de altminteri, ridica numeroase probleme terapeutilor.
Trasaturi de personalitate dependenta pot fi regasite si n
multe alte tulburari de personalitate, precum si la persona-
litatile histrionice si evitante, de care vom vorbi ceva mai n-
colo.
Terapeutii de familie au mai observat ca personalitatile de-
pendente si aleg de multe ori parteneri patologiei, posesivi si
dominatori. Multe femei batute, barbati alcoolici s-au dovedit
a fi personalitati dependente.
n fine, mai trebuie aratat ca persoana dependenta, con-
vinsa fiind ca nu se poate descurca singura, dupa o perioa-
da de timp sfrseste prin a deveni ntr-adevar incapabila. Sa
o ascultam pe Lucie, saizeci si sase de ani, pensionara.
Dupa ce mi-a murit sotul, viata mea a devenit un adevarat
co~mar: caci realizasem ca eram o infirma din punct de vedere
social. Niciodata nu fusesem la o banca ori la notar singura.
Nu ~tiam sa folosesc carnetul de cecuri, sa ma uit pe o harta
rutiera, sa completez o declaratie de impozit. Caci sotul meu
era cel ce se ocupa de tot. A~a ca a trebuit sa nvat totul sin-
gura. Si eram tentata sa ma agat iar de cineva, sa caut sprijin
n afara, sa chem ntreaga lume n ajutor. Dar psihiatrul meu,
la care apelasem din cauza depresiei grave pe care o facusem,
m-a sfatuit ferm sa nu fac aceasta ~i m-a ajutat sa nvat sa mi
port singura de grija. Mi-au trebuit mai multi ani, dar cred ca
am izbutit.
195
Cteva personalitati dependente n filme si n literatura
Don Quijote si Sancho Panza, Don Juan si Leporello,
Sherlock Bolmes si Doctorul Watson ... n urma oricarui
erou paseste o personalitate dependenta, un personaj dis-
cret, devotat, neavnd o parere sau o viata personala, n afa-
ra de aventurile traite alaturi de eroul sau. Si desenele ani-
mate nfatiseaza numeroase tandemuri celebre: Obelix si
capitanul Baddock au multe trasaturi de personalitate de-
pendenta.
Dependenta amoroasa constituie o alta sursa de inspiratie
pentru scriitori. n Iubita seniorului, Albert Cohen, cu Ariane,
zugraveste portretul unei dependente extreme de fiinta iubi-
ta.
n Primavara din Roma a doamnei Stane, de Tennessee Wil-
liams, o femeie de cincizeci de ani si pierde identitate a si dem-
nitatea n iubirea ei pentru un barbat mult mai tnar.
Personajul din Dantelareasa de Pascal Laine este tulburato-
rul portret al unei tinere dependente, incapabila sa traiasca nu-
mai pentru ea, care seduce si apoi paraseste un tnar si aro-
gant intelectual.
Si filmele abunda n personaje dependente. n L'Emmerdeur
de Edouard Molinaro (1974), Jacques Brel joaca rolul unul co-
mis voiajor, care este de-a dreptul nostim n felul n care se
agata de Lino Ventura, care l-a salvat de la o tentativa de sui-
cid. Filmul lui Stanley Kubrick, Barry Lyndon (1975) o nfati-
seaza pe Marisa Berenson n rolul Lady-ei Lyndon, o frumoa-
sa aristocrata care traieste n umbra figurilor masculinesi care
nu manifesta niciodata nici cea mai mica veleitate de autono-
mie altfel dect prin priviri enigmatice si ndurerate ... Dar cel
mai izbutit personaj ramne, fara ndoiala, cel din Zelig (1984),
film regizat si jucat de Woody Allen, care descrie toate proble-
mele unei fiinte aflate n incapacitate de a sti cine este cu ade-
varat, ntr-att nct, cu succesivii sai interlocutori, face dova-
da unui mimetism absolut, adoptndu-Ie opiniile, stilul de
viata, pna si caracteristicile fizice si vestimentare.
Daca va cere sfatul, nainte de a le raspunde
chestionati-Ie n privinta punctului lor de vedere
Subiectul dependent va ncerca sa va faca sa luati decizii
n locul lui; de multe ori, veti fi poate tentati sa-i faceti jocul;
fie pentru a-l ajuta, fie pentru a cstiga timp, fie pentru ca gn-
diti ca sunteti mai n masura sa luati o decizie, fie pentru ca
este magulitor sa fii n postura de ntelept sau de cunoscator.
Dar amintiti-va de un proverb chinezesc: "Daca vrei sa ajuti
Sa li se laude mai mult initiativele
dect reusitele, sa fie ajutate sa banalizeze esecurile
Incapacitatea multor personalitati dependente de a actio-
na ascunde tocmai teama de esec si de urmarile lui. nconju-
rat de persoane pe care le considera mai competente ca el, de-
pendentul se teme de criticile ce ar putea fi aduse initiativelor
lui. Nu ntariti acest mod de a vedea lucrurile, iar cnd sun-
teti nevoit sa-I criticati, fiti mereu atenti sa puneti accentul pe
initiativele lui, chiar daca rezultatele nu sunt la naltime ... Sa-I
ascultam pe Felix, douazeci si unu de ani, student.
Unul din primii oameni care m-au ajutat sa capat ncredere n
mine afost unul din profesorii de sport din liceu. Voiam sa joc tenis
pi parintii ma nscrisesera la unul din cursurile lui. Cum ma ncer-
ca ofrica vecina cu panica la gndul ca ap parea ridicol pi ca l-appu-
tea dezamagi, la nceputul anului el m-a luat de o parte pi mi-a spus:
"Putin mi pasa de rezultatele tale pi nici nu ti cer safii bun. Ceea
ce vreau este ca tu sa ncerci; caci doar apa vei nvata pi este pi nor-
mal sa nu-ti reupeasca totul de la nceput." Nu ptiu de ce, dar pen-
tru mine afost ca un declic, nimeni nu-mi mai vorbise astfel. Daca
ncercasem numai sa vin lafileu, el ma felicita, lafel daca ncercam
sa servesc, chiar daca toata ora mingile mele sarisera n afara. La
sfrpitul fiecarei ore, nu uita sa sublinieze ncercarile pi stradaniile
mele.
CUM SA NE PURTAM
CU PERSONALITATILE DEPENDENTE
Recomandabil
197
pe cineva, nu-i da un peste, nvata-l mai bine sa pescuiasca" ...
Iata ce ne spune Melanie, douazeci si sase de ani, secretara.
Mi-aduc aminte de ofata care si-a facut practica la noi. Nu pu-
tea lua singura nici cea mai mica decizie si venea mereu sa mi cea-
ra sfatul. De regula, toti ncepatorii procedeaza lafel, dar pentru
scurt timp, apoi, ncet-ncet, se descurca si singuri. Ceea ce nu prea
se ntmpla cu ea... La un moment dat am priceput care era proble-
ma ei si mt-i raspundeam fara sa chibzuiesc nainte. De fiecare data
i spuneam: "Am sa-ti spun care-i parerea mea, dar mai nti vreau
sa stiu ce ai face tu sau ce crezi tu." La nceput afost putin decon-
certata, creznd ca o sfidam ori ca voiam sa o las fara replica, veri-
ficndu-i cunostintele; apoi a intrat n joc. A sfrsit prin a avea din
ce n ce mai putina nevoie de ajutorul nostru si ne cerea parerea nu-
mai din cnd n cnd.
Vorbiti-le de ndoielile si slabiciunile voastre,
nu sovaiti sa-i cereti voi nsiva sfatul si ajutorul
Aceasta atitudine prezinta doua avantaje. Primul este ca
ncet-ncet veti pune n lumina chiar subiectul dependent, in-
versnd rolurile si ajutndu-l sa iasa din pielea personajului
care ntreaba mereu si este sfatuit mereu.
Al doilea este ca l veti ajuta sa nu-i mai priveasca pe cei-
lalti ca persoane ce i sunt superioare n totul. Cnul din cele
mai bune mijloace de a-i schimba pe oameni nu este att ace-
la de a le explica ce trebuie sa faca ori sa gndeasca, ci de a le
oferi un exemplu. Aratndu-i unui dependent ca voi nsiva
aveti uneori ndoieli n privinta propriei persoane, ori ca sfa-
turile lui va intereseaza, veti depasi mult n elocventa un dis-
curs lung, si-i veti dovedi ca poti fi, n acelasi timp, sigur pe
tine si independent (cum sunteti, desigur, dumneavoastra),
dar ca poti si avea nevoie de ajutorul celorlalti. Sa~1ascultam
pe Joel, patruzeci de ani, agent de asigurari.
Cnd am facut primii pasi n aceasta profesie, am avut sansa de
a avea ca f;ef un tip extraordinar: era mereu dispus sa ma sfatuias-
ca 9i sa mi mpartageasca din experienta lui, dar nu 90vaia sa 9i
marturiseasca 9i propriile ezitari si sa-mi ceara parerea, cnd era ca-
zul, n vreo problema. La nceput ma ngrozea gndul ca i spun nu-
mai lucruri neinteresante ori inexacte: ce oroare daca din vina mea
luase vreo decizie proasta! Numai ca el avea 9i o capacitate absolut
exceptionala de a accepta egecurile, fara a dramatiza. Iar faptul de a
descoperi ca o persoana, pe care o admiram att, nu era scutita de
ndoiala 9i ca simtea nevoia de a cere parerea altora m-a ajutat
enorm ...
Faceti-le sa nteleaga ca sunt o serie de lucruri pe care
le puteti face fara ele, dar ca aceasta nu nseamna ca le
respingeti
Daca aveti o seama de relatii amicale ori profesionale, per-
soana dependenta se va simti respinsa, data de-o parte (fara
sa aiba vreodata curajul de a va marturisi aceasta deschis),
pentru faptul ca aveti o viata n afara ei, ca dati de pilda o pe-
trecere ntre prieteni la care nu o invitati, ca aveti un proiect
profesional la care nu ia parte. Nu ncercati sa i ascundeti ase-
menea initiative si nu cedati n fata culpei resimtite, inte-
Ajutati-le sa-si multiplice activitatile
Puteti ajuta o persoana dependenta sa-si multiplice ocazi-
ile de a cunoaste si alti oameni, desi la nceput i veti fi com-
panion ntr-o serie de activitati. Chiar daca va cultiva alte re-
latii de "atmare", multiplicarea surselor de dependenta este
un prim pas spre autonomie. Iata ce ne spune Virginie, trei-
zeci si opt de ani, grafician.
Odata sosita la Paris, surorii mele i-a fost teribil de greu sa se
integreze. Fusese mereu dependenta de parintii mei 9i a avut tendin-
ta de a se agata zdravan 9i de mine, a9a ca, n permanenta, ma m-
piedicam de ea. Degeaba i tot spuneam sa se nscrie la cluburi spor-
tive, la un ansamblu coral, sa-9i invite colegii de birou, caci nu facea
nimic din toate acestea ... Atunci am luat taurul de coarne 9i am
schimbat tactica. mpreuna am hotart sa ne nscriem la un club de
drumetie, iar ea a nceput sa 9i invite ctiva colegi 9i prieteni de-ai
mei, pe care i prezentasem 9i ei... Dupa ctva timp, am putut sa ma
retrag din circuit, caci de acum ea se descurca 9i fara mine. Mai bine
zis se descurca cu altii nu cu mine. De fapt, este ceea ce afacut n-
totdeauna ...
199
2OO Fran~ois Lelord si Christophe Andre
grnd-o ulterior n planurile voastre ... tineti-o sincer la curent,
explicndu-i de ce nu ati invitat-o si, macar la ncepuhll"ad-
ministrarii" unui asemenea tratament, faceti-i dovada stimei
pe care i-o purtati, invitnd-o la o alta petrecere, ori la o alta
sedinta de lucru. Sa-I ascultam pe Jean, douazeci si noua de
ani, informatician.
Unul din colegii mei de lucru este un tip tare de treaba, dar foar-
te posesiv. Mi-a luat ceva timp sa pricep cum ,,functioneaza", caci
el nu spune niciodata lucrurilor pe nume: doar ca este trist si se m-
bufneaza ... Nu suporta sa aiba loc anumite evenimente fara el; la
un moment dat formasem un grup de studiu asupra multimediei si
a consecintelor ei n profesia noastra. Pentru mine era mai degra-
ba o pedeapsa faptul de a lucra de doua ori pe luna cu grupul mai
sus amintit. Si cum stiam ca avea copii si o viata de familie, nu-l
invitasem si aceasta nu i~acazut bine deloc. 5-0 fi gndit pe semne
ca noi l consideram un incompetent, sau o persoana neinteresan-
ta. Alta data, o colega daduse o petrecere la ea, si, cum are un apar-
tament foarte mic, nu-l invitase, caci nu erau prea apropiati. Cnd
a aflat de petrecere, el n-a zis nimic, dar vreo doua saptamni a avut
un soi de reactie depresiva, pna cnd m-am dus sa-i vorbesc si sa
ma lamuresc: el se simtea exclus din colectiv. Acum nsa stim ca
trebuie sa-i explicam situatiile de acest gen, pentru ca el sa nu se
simta respins.
Nerecomandabil
Sa luati decizii n locul lor, chiar daca va cer; nu le sa-
riti n ajutor de cte ori sunt n impas
Sunt persoane bine intentiona te, sau naive, pentru care ten-
tatia de a sari n ajutorul personalitatilor dependente este
mare: disperarea de care dau dovada acestea este reala si nu
este (sau este rareori) vorba de siretenie sau de comoditate.
Numai ca fiecare sfat ori sprijin acordat ncurajeaza tendinta
ulterioara de a cere din nou ajutor si - ceea ce este nca mai
grav - accentueaza sentimentul neputintei si al autodepre-
cierii la individul dependent. Acum, iata ce ne povesteste Ma-
xime, patruzeci si sase de ani, inginer.
Prima mea sotie era o fiinta dependenta pi imatura. Eu par me-
reu sigur pe mine, chiar pi atunci cnd nu sunt: este felul meu de a
ma convinge ca lucrurile se vor rezolva pi cred ca tocmai asta-i pla-
cuse la mine! Numai ca am cazut n cursa ei: se lasa cu totul n sea-
ma mea, ceea ce la nceputul casniciei ma incita pi ma punea parca
n valoare. La un moment dat nsa, ceva n-a mai mers: sunt un tip
gelos pi nu mi placea ca ea sa plece de lnga mine. Si cum era o fe-
meie frumoasa, era pi destul de curtata. Am avut cteva certuri des-
tul de puternice, n care ea mi repropase ca o sufoc, ca n-o ajut n
nici un fel sa capete ncredere n ea ori sa progreseze. n fond, cred
ca ea ncerca sa seduca alti barbati tocmai pentru a deveni mai sigu-
ra pe ea. Numai ca eu nu puteam tolera apa ceva! n cele din urma
ne-am despartit.
Sa le criticati fati~ initiativele, chiar daca nu sunt bune
Daca doriti sa ajutati o persoana sa nu mai fie dependen-
ta, este necesar sa va narmati cu multa rabdare: o data ce ati
izbutit sa o convingeti sa ia chiar ea decizii, sa vina cu initia-
tive, va trebui sa fiti pregatiti ~i pentru consecinte, caci subiec-
tul dependent nu va pierde ocazia de a se ntoarce mai apoi
spre voi, ncercnd sa va afle parerea n privinta rezultatelor
ori ca sa va atraga atentia asupra dezastrului ... Trebuie sa fiti
reali?ti: dependentul, chiar daca este mai putin incompetent
dect crede el, poate fi mai incompetent dect va puteti voi
imagina! Stapniti-va, a?adar, sa-i aplicati sistemul vostru de
judecata, spunndu-i ca sunt unele initiative pe care ar fi mai
bine sa nu le ia; fiecare din ncercarile lui trebuie ncurajata,
chiar daca sunteti ndreptatiti sa-i criticati felul n care a pro-
cedat?i sa fiti sinceri n privinta rezultatelor. Sa-I ascultam pe
Martin, cincizeci ?i doi de ani, medic.
Ct prive;;te felul n care mi-am crescut copiii, cred ca am gre;;it
destul de mult pi este vorba mai ales de fiica mea cea mare. Eu am
fost un tata prea sever, iar sotia mea o mama mult prea protectoare.
Voiam sa-mi determin fiica sa fie mai performanta ;;i mai indepen-
denta, dar, pe atunci, credeam ca trebuie sa fii cu att mai sever pi
exigent, cu ct copilul era mai putin motivat. Dintotdeauna am fost
de parere cafiica mea era genul "putin mi pasa de tot", capabila,
lFm!!ll\TlIW;:
201
2O2 Fran<;:oisLelord si Christophe Andre
dar lene~a. $i fara ndoiala ca nu ma l1;;elamntru totul, dar faptul
ca ~tacheta pe care i-o fixasem era prea sus pentru ea o facuse sa se
ndoiasca ~i mai mult de propriile ei forte. Ceea ce mi-a $i repro~at
dupa multi ani; mi-a spus ca din cauza mea este att de dependen-
ta de parerea celorlalti; ca nu are curajul sa ia nici o decizie de tea-
ma de a nu ise aduce repro~uri, cum faceam eu cndva. Este adeva-
rat ca atunci cnd nu facea nimic eram furios, dar nu eram mai
putin furios nici daca nu facea lucrurile corect ori a~a cum a~fi do-
rit eu, potrivit criteriilor mele.
Sa le abandonati cu desavrsire,
pentru a le "nvata sa se descurce singure"
Din calcul sau din oboseala, va veti simti uneori tentati sa-I
mpingeti pe dependent la actiune, asa cum mpingi o persoa-
na n apa. Ca sa-I silesti sa reactioneze ... Numai ca rareori
aceasta strategie da rezultate n cazul persoanelor dependen-
te, care, de cele mai multe ori, vor fi nca mai angoasate n
urma unui astfel de "tratament", iar convingerea despre pro-
pria neputinta de a se descurca singure le va fi ntarita. Daca
vreti sa le ajutati sa devina independente, este preferabil sa
procedati mai progresiv. Si este cea mai anevoioasa cale, caci
necesita o mare vigilenta: dependentul, desi n aparenta va n-
cuviinta principiul ca trebuie sa nvete sa se descurce singur,
va cauta n permanenta pretexte pentru a cere din nou ajutor
ori pentru a-si face uitate obiectivele. Sa-I ascultam pe Jean-Mi-
chel, saizeci si cinci de ani, fost profesor.
Fiul nostru era tare dependent de noi, mai cu seama ca mama lui
l cocolo~ise mereu. Cnd a mplinit optsprezece ani ~i s-a nscris la
facultate, am decis sa-l mping din cuib ~i sa fiu mai exigent cu el:
i-am spus ca era timpul sa se descurce ~ifara noi ~i ca i voi da lu-
nar o mica suma de bani. L-am ndemnat sa se nscrie la o faculta-
te aflata la celalalt capat al Frantei, unde putea studia ceea ce l in-
teresa. ntreaga experienta s-a preschimbat iute ntr-o catastrofa; ne
telefona n fiecare seara, iar mai trziu am aflat ca i telefona sotiei
mele chiar ~i n timpul zilei; nu-~i facuse nici un prieten ~i se hra-
nea cu ce nimerea. Cnd, dupa cteva saptamni, sotia mea s-a dus
sa-l vada, era ct pe ce sa le~ine cnd a vazut mizeria ~i dezordinea
203
,~
din camaruta lui de student. Si nu este de mirare! Cta vreme a lo-
cuit cu noi, sotia mea ?i petrecea tot timpul strngnd ?i curatnd
dupa el ?i ncercnd sa-i ghiceasca pna ?i cea mai mica dorinta; el
nu era n stare nici macar sa cumpere ?i safiarba un ou. n cele din
urma am cedat la rugamintile lui de a-i ngadui sa revina ?i sa ur-
meze o alta facultate n ora?ul nostru, caci, mai mult, era cumplit
de nefericit fiind att de departe de noi ...
Sa le ngaduiti sa plateasca pretul dependentei sale
(sa va ofere cadouri si sa faca "munci plicticoase")
Dependentul va ncerca sa va cumpere bunavointa, sa va
intre n gratii. Cum anume? Aratndu-se extrem de serviabil,
oferindu-va cadouri, acceptnd sa faca cele mai penibile ~i
dezgustatoare treburi. Numai ca n felul acesta sunteti antre-
nati ntr-un angrenaj subtil, n care culpa pe care o veti resimti
va va face sa reactionati potrivit asteptarilor lui, aratndu-va
protector si acceptndu-l ca nsotitor. Admiratia si devotamen-
tul personalitatilor dependente din anturajul vostm si au pre-
tullor ... Iata marturia lui Octave, douazeci ~i opt de ani, cer-
cetator n biologie.
Cnd parintii mei m-au trimis ntia data ntr-o tabara de va-
canta, mi amintesc ca eram tare nelini?tit gndindu-ma lafelul n
care voi fi ntmpinat ?i acceptat de ceilalti copii, de monitori. Eram
gata sa ma ofer pentru toate corvezile: sa strng masa, sa spal vase-
le, sa golesc pubelele ... Cnd mergeam n sat, cu banii pe care mi-i
dadusera parintii cumparam dulciuri ?i reviste pentru toti ceilalti
colegi de camera. Reu?isem: eram favoritul unora dintre monitori,
iar colegii ma acceptau la jocurile lor. Pe vremea aceea mi se parea
ca acesta era singurul mod de a-mi face un loc sub soare...
Sa le lasati sa va "invadeze"
Vulnerabilitatea de-a dreptul miscatoare uneori a perso-
nalitatilor dependente, solicitudinea lor reala si talentul de a
se vr ncet-ncet n vietile altora, le preschimba ntr-un soi
de paraziti ai existentei noastre. Daca nu trasam limite dare
solicitarilor de ajutor, ca si aversiunii fata de singuratate a
personalitatilor dependente, fara sa ne dam bine seama ne
2 O 4 Fran<;ois Lelord si Christophe Andre
putem trezi "invadati". Si nca ceva: banalizarea dependen-
tei prezinta un dublu inconvenient: este stnjenitoare pentru
cel ce ndeplineste rolul obiectului de ancorare si profl.U1dde-
valorizanta pentru persoana dependenta, care si vede o data
n plus convingerea ca este o fiinta neinteresanta, din mo-
ment ce este acceptata cu atta usurinta, fara a i se da aten-
tie. Sa-I ascultam pe Olivier, treizeci si doi de ani, consilier
de personal. mi aduc aminte de un coleg de facultate care se ti-
nea de coada mea. n cele din urma mi luasem fata de el libertati
pe care nu as fi ndraznit niciodata sa mi le iau fata de altcineva.
Cum adesea ma tinea de vorba la telefon ore ntregi, n acel timp
faceam si alte lucruri: citeam, scriam, faceam ordine ... Uneori ve-
nea la mine si ramnea parca tintuit n camera mea, atunci eu mi
vedeam de treburile mele, continund sa-i vorbesc totusi, mai mult
sau mai putin. Era ca o planta, ori ca un animal domestic, se ase-
za ntr-un colt cu o carte n mna, iar eu uitam de el. ..
Cum sa ne purtam cu personalitatile dependente
Recomandabil
Sa li se laude mai mult initiativele dect reusitele, sa fie aju-
tate sa banalizeze esecurile.
Daca va cere sfatul, nainte de a raspunde chestionati-Ie n
privinta punctului lor de vedere.
Vorbiti-le de ndoielile si slabiciunile voastre, nu sovaiti sa-i
cereti voi nsiva sfatul si ajutorul
Ajutati-le sa-si multiplice activitatile.
Faceti-Ie sa nteleaga ca sunt o serie de lucruri pe care le
puteti face fara ele, dar ca aceasta nu nseamna ca le res-
pingeti.
Nerecomandabil
Sa luati decizii n locul lor, chiar daca v-o cere; nu le sariti
n n ajutor de cte ori sunt ntr-un impas.
Sa le criticati initiativele, chiar daca nu sunt bune.
Sa le abandonati cu desavrsire pentru a le "nvata sa se
descurce singure" .
.",. -----~~-
205
Sa le ngaduiti sa plateasca pretul dependentei sale (sa va
ofere cadouri si sa faca "munci plicticoase").
Sa le lasati sa va "invadeze".
Daca va este patron: fiti mna lui dreapta si cereti-i sa va ma-
reasca salariul.
Daca va este sot/sotie: chiar daca vi se pare magulitor la n-
ceput, nu uitati ca ntr-o buna zi va veti plictisi sa fiti dumnea-
voastra cel ce ia deciziile importante.
Daca va este coleg sau colaborator: trimiteti-l frumusel napoi
la treburile lui.
Aveti trasaturi de personalitate dependenta?
ADEVARAT
FALS
1. nainte sa iau o decizie importan-
ta cer si parerea altora.
2. mi este greu sa sfrsesc o discu-
tie ori sa mi iau ramas bun de la
cineva.
1
3. Adesea ma ncearca ndoieli n pri-
vinta valorii propriei persoane.
4. Cnd ma aflu ntr-un grup, rare-
ori se ntmpla sa propun activitati, subiecte de conversatie sau
sa vin eu cu idei noi, ci mai cu-
rnd am tendinta de a ma lasa
"dus de val".
5. Am nevoie de cteva persoane
care sa-mi fie foarte apropiate si pe care sa ma pot bizui.
6. Sunt n stare sa ma sacrific pen-
tru ceilalti.
2O6 Fran~ois Lelord si Christophe Andre
7. De multe ori nu mi exprim pare-
I
rea de teama unui conflict cu m-
I
terlocutorii mei.
I
i
8. Nu prea uit pe nimeni si nici
nu-mi place sa ma despart de ni-
meni.
9. Sunt tare sensibil(a) la critici si
dezacorduri.
10. Mi se spune ades ca merit mult
I
mai mult dect ceea ce am.
I
(Completati chestionarul singur, nu cereti parerea persoanelor de
ncredere din anturajul vostru!)
---IlIlIH!I II_--_"'""I!l!"'ihi..,''''----"''I!f!~,;,-------~---------
x
Personalitatile pasiv-agresive
Carole, douazeci si opt de ani, functionara la o ban-
ca, ne povesteste despre una din colegele ei de bi-
rou, Sylvie.
La prima vedere, Sylvie este o salariata ca toti ceilalti. Pare ca ?i
face treaba, ca se ntelege cu colegii ei ?i "nu face valuri". A?a am
crezut eu la nceput. Dar dupa cteva saptamni, mi-am dat seama
ca aceasta aparenta calma ascunde o adevarata lupta ntre Sylvie ?i
Andre, ?eful nostru. Am observat ca lafiecare ?edinta, de?i Andre le
ngaduie tuturor sa-?i exprime punctul de vedere, Sylvie nu spune
mai nimic ?i ?i ia un aer ostil, morocanos, ca ?i cnd s-ar plictisi.
Totu?i, daca Andre i se adreseaza direct, ea i raspunde cu un aer
amabil, vizibil factice nsa, de aceasta dndu-?i seama chiar ?i el.
Dupa ?edinta, Sylvie ncepe sa comenteze deciziile luate de An-
dre, ori noile dispozitii date de chiar directiunea bancii. Cum este in-
teligenta, are un adevarat talent de a depista orice punct slab. Apoi
nsa se dovede?te ca respecta noile proceduri, dar ntr-un mod att
de rigid ?i meticulos, nct aceasta i ncetine?te n mod considera-
bil munca. Si ?tiefoarte bine asta, dar a gasit acest mijloc de a "sa-
bota" procedura, fara sa i se poata repro?a nimic. ncearca sa ne con-
vinga ca Andre este mai putin competent dect noi, ca pentru
patroni noi suntem un fel de "mai putin dect nimic".
Evident, avnd-o n preajma zi de zi, te obi?nuie?ti sa o auzi zi-
cnd acelea?i lucruri ?i sa relativizezi. Dar acum ctava vreme iz-
butise sa o atraga de partea ei pe Isabelle, proaspat angajata la noi,
?i sa o influenteze. Complet "montata", Isabelle a nceput sa discu-
208 Fran<;,oisLelord si Christophe Andre
te n 'ledinte decizii/e lui Andre, ori sa refuze unele sarcini suplimen-
tare. Andre a priceput de ndata ce se ntmplase: a chemat-o nu-
maidect pe Sylvie 'li i-a tras un perdaf Sylvie a ie'lit din biroul lui
trntind u'la. A doua zi n-a mai aparut la serviciu 'li am aflat ca 'li
luase doua saptamni de concediu medical.
n lipsa Sylviei, Isabelle s-a lini'ltit 'li a sfr'lit prin a ntelege 'li
a accepta punctul nostru de vedere. Andre are cusururile lui, dar
este un tip de treaba, corect 'li preocupat ca totul sa decurga cum tre-
buie. Cnd Sylvie a venit la serviciu m-am dus sa o vad 'li s-o ajut
sa nteleaga ca era necesar sa facem ca atmosfera safie placuta, din
moment ce ne aflam cu totii n aceea'li barca. Dar Sylvie nu se con-
sidera raspunzatoare pentru vreun conflict, fie ct de marunt. Iar
daca atmosfera era tensionata, singurii raspunzatori erau Andre 'li
conditiile de munca.
n 'ledinte a continuat sa adopte aceea'li atitudine 'li sa se achite
cu mare ntrziere de obligatiile ei profesionale. Andre a solicitat
transferul ei. Dar Sylvie a refuzat 'li s-a adresat sindicatelor, iar la
birou atmosfera a devenit irespirabila.
Ciudat este ca n afara serviciului Sylvie este cu totul alta per-
soana. La nceput mergeam uneori la cinema mpreuna sau la cum-
paraturi, 'li atunci era bine dispusa, se dovedea afi o persoana pla-
cuta. Dar n clipa n care vine la birou se preschimba n zna rea din
pove'lti. Eu cred ca problema lui Sylvie este ca pregatirea ei nu con-
corda cu munca pe care o face. De'li este licentiata n istorie, a tre-
buit sa se multumeasca cu un post administrativ. Eu cred ca ar pu-
tea ncercafie sa-'li caute alta slujba, fie sa accepte 'li sa se obi'lnuiasca
cu postul pe care l detine, numai ca Sylvie este nciudata, iar m-
niaei se rasfrnge asupra superiori/ar.
CE S-AR PUTEA SPUNE DESPRE SYLVIE?
S-ar parea ca unica obligatie profesionala a lui Sylvie este
de a se mpotrivi. Comenteaza deciziile, si taraganeaza lucrul,
ncearca sa-i ralieze si pe altii la mpotrivirea ei. S-ar parea ca
ea percepe ca ofensator tot ce i cer superiorii sa faca. Potrivit
spuselor Carolei, Andre este ceea ce se cheama un sef bun, care
odescriere a personalitatii pasiv-agresive n fata unui grup
incluznd salariati, dar si cadre de conducere, le va declansa,
fara doar si poate, reactii din cele mai ostile. Este adevarat ca
a avea un colaborator pasiv-agresiv poate fi o adevarata n-
cercare. Caci, n aceste conditii, poti fi ncredintat ca vei lucra
Personalitatea pasiv-agresiva
Att n domeniul profesional, ct si n viata personala, ma-
nifesta rezistenta la exigentele celorlalti.
Discuta excesiv de mult ordinele, i critica pe reprezentan-
tii autoritatii.
ntr-un mod ocolit: "taraganeaza" lucrurile, este intentionat
ineficienta, sta mbufnata, "uita" anumite lucruri, se pln-
ge ca este nenteleasa ori desconsiderata, sau ca este rau
tratata.
se straduieste sa potoleasca tensiunile. Sylvie l antipatizeaza
pe Andre, dar nu ca individ, ci pentru ca reprezinta o autori-
tate. Pe de alta parte, Sylvie repune n chestiune legitimitatea
oricarei ierarhii a bancii si este ncredintata ca este rau trata-
ta. Putem deci afirma ca Sylvie pare sa fie caracterizata de o
intoleranta la faptul de a fi subordonata.
Dar aceasta intoleranta nu se manifesta deschis. Nu se opu-
ne pe fata sefilor ei, ci si taraganeaza treaba pe care o are de
facut, n sedinte nu participa la discutii, pentru ca ulterior sa
dezaprobe ceea ce s-a spus. Ea nu se antreneaza ntr-o lupta
deschisa, ci se multumeste sa mpinga la lupta o tnara cole-
ga, }'utin naiva.
In fata superiorilor sai Sylvie face dovada unei rezistente
pasive, opunndu-li-se, dar nu n mod direct, ci n mod oco-
lit.
n afara slujbei, cnd nu i se mai pretinde nimic, Sylvie
poate fi o persoana absolut ncntatoare ceea ce confirma fap-
tul ca problema ei este centrata pe situatiile ce comporta ra-
porturi de autoritate.
Intoleranta fata de ordine, rezistenta pasiva: Sylvie prezin-
ta caracteristicile personalitatii pasiv-agresive.
209
21O Fran<;ois Lelord ~i Christophe Andre
ntr-un climat nu tocmai placut, ca deciziile tale vor fi aparent
acceptate, dar nerespectate n fond, ca vei descoperi erori ~i
ntrzieri n executarea lucrarilor. Unele personalitati
pasiv-agresive ~tiu sa se mentina la limitele suportabilului, al-
tele depa~esc aceasta limita ~i atunci sunt transferate ori con-
cediate. Dar cum se explica acest comportament aproape si-
nuciga~ uneori?
CUM PERCEP LUMEA
PERSONALITATILE PASIV-AGRESIVE?
Deviza personalitatilor pasiv-agresive ar putea fi "A te su-
pune este o adevarata nfrngere". Un ordin, uneori chiar o
simpla cerere le trezesc un sentiment de revolta ~i de frustra-
re. Dar rareori ~i vor manifesta aceasta revolta ntr-un mod
sincer, caci cealalta deviza a acestor personalitati ar putea fi:
"Daca spui ce gnde~ti ri~ti prea mult." A~adar, agresivitatea
lor fata de autoritate se va manifesta deseori prin pasivitate,
de unde ~inumele dat acestui tip de personalitate. Cu totii ne
confruntam cu o serie de comportamente pasiv-agresive.
Exemple: la restaurant, de pilda, chelnerul care, dupa ce i-ati
spusca a~teptati cam de mult, se ndreapta agale spre bucata-
rie, ori copilul pe care l-ati trimis n camera lui sa-~i faca te-
mele ~i care se multume~te sa se ntinda pe pat, ori fiica voas-
tra care, dupa ce a fost mustrata ca zaboveste prea mult la
telefon, se asaza totu~i la masa cu ntrziere, ori menajera care
sose~te cu ntrziere caci gaseste ca o chemati prea des, ori se-
cretara dumneavoastra care ~i ia concediu de boala tocmai
dupa ce i-ati tras un perdaf. n toate aceste situatii - si aces-
ta este numitorul lor comun - sunt implicate doua persoane
ntre care exista un raport de autoritate: patron si colaborator,
client si personal de serviciu, parinte si copil.
Voi nsiva n-ati vadit oare niciodata comportamente pa-
siv-agresive? "Daca nu sunt rugat frumos, nu fac asta." Ce ati
raspunde la aceasta fraza: adevarat sau fals? Si atunci suntem
cu totii pasiv-agresivi?
1 T. Millon, J. Radovanov, IIPassive-Agressive Personality Disorders",
in The DSM IV: Personality Disorders, op. cit., pp. 312-325.
Se poate vorbi de o tulburare de personalitate numai atunci
cnd anumite comportamente sunt prezente n mod constant,
n toate sferele vietii individului, de-a lungul ntregii sale vieti.
Or, daca sunt persoane ce vadesc comportamente pasiv-agresi-
ve n anumite mprejurari, n care nu au chef sa se supuna,
este mai dificil n schimb sa reperezi aceste comportamente n
cazul unei personalitati pasiv-agresive care are comportamen-
te pasiv-agresive n mai toate situatiile n care i se solicita sa
faca un anumit lucru ori i se da un ordin, si aceasta de-a lun-
gul ntregii vietiI.
De pilda, multi adolescenti trec printr-o faza de revolta m-
potriva autoritatii si, acasa sau la scoala, adopta comporta-
mente pasiv-agresive: stau mbufnati, nU-\ii fac temele, ori \ii
irita parintii, refuznd sa-i ajute la treburile casnice etc. Dar
este numai o faza normala n dezvoltarea lor psihologica s;in
procesul de formare a propriei identitati. De altminteri, este
suficient sa paraseasca casa parinteasca pentru a nu se mai
opune parintilor, ori sa-si gaseasca o activitate care sa-i inte-
reseze cu adevarat, ca sa nu si mai trie picioarele. Nu este
vorba nicidecum de o tulburare de personalitate, ci de un stil
de comportament, tranzitoriu si frecvent la aceasta vrsta.
Totu\ii exista adevarate personalitati pasiv-agresive, pen-
tru care opozitia indirecta la orice forma de autoritate consti-
tuie un stil de viata? Sa o ascultam pe Laurence, treizeci si doi
de ani, care n urma unor esecuri profesionale si sentimenta-
le s-a decis sa nceapa o terapie.
Pe masura ce vorbim de viata mea, mi dau seama ca nca din
adolescenta se repeta o aceeasi situatie: cnd ma simt constrnsa de
cineva, fie parinte, fie iubit, respectiva persoana ncepe sa mi dis-
placa ntr-att, nct ma straduiesc din rasputeri sa o exasperez si
totul sfrseste printr-o ruptura. Nu stiu cum fac altii; poate sunt
PERSONALITATEA PASIV-AGRESIVA:
PERSONALITATE SAU COMPORTAMENT?
211
-----~--
212 Fran<;:oisLelord ;;i Christophe Andre
mai docili sau poate ca izbutesc sa se apere n altfel, cu ceva mai mul-
ta diplomatie?
De pilda, n toate relatiile mele sentimentale, a existat ntot-
deauna un moment n care gaseam ca partenerii mei luau decizii
fara sa ma consulte, ca ~i cum era ct se poate de normal sa con-
simt, sa ma supun. Alain, de pilda, ma chema la el n birou ca
sa-mi spuna: "M-am gndit sa mergem n Normandia n
week-end-ul acesta." Ma enervam, dar nu spuneam nimic. mi
place Normandia, dar nu suportam sa decida el pentru mine. Si
atunci faceam n a~afel nct sa mi petrec toata ziua de vineri la
birou; trageam de timp, taraganam tot ce aveam de facut, spunn-
duci ca am prea mult de lucru ~i cum mi cerea sa ma grabesc des-
copeream subit ~i alte dosare ce trebuiau puse la punct. n cele din
urma mi terminam treaba, mult prea trziu nsa ca sa mai putem
pleca n aceea~i seara. Iar a doua zi ma plngeam ca sunt istovi-
ta, ~i apoi week-end-ul mi parea prea scurt, a~a ca nu merita sa
mai plecam.
La nceput era dezolat cu adevarat, mai apoi nsa se enerva din
ce n ce mai tare. Si pe plan sexual pornisem o serie de represalii,
respingnducl deseori ~i spunndu-i ca nu aveam nici un chef safac
dragoste. Evident caa sfr~it prin a maparasi ~i mi-am dat seama
prea trziu ca erq. un barbat ncntator, pe care multe fete ~i l-arfi
dorit ca partener.
Aceea~i atitudine o am ~i la slujba. A~ putea spune ca pndesc o
decizie nu tocmai justa ori o recomandare u~or autoritara, pentru ca
dendata sa ncep sa taraganez lucrurile, sa ma mpotrivesc n felul
meu, pe tacute, ori sa fiu tfnoasa. Iar ~efilor mei le-am cazut repe-
de n dizgratie, pe de alta parte nsa sunt o persoana competenta ~i
a~a seface ca am ramas n acel post, iar cnd mi se lasa ~i putina li-
bertate, superiorii nu aveau a se plnge de rezultate. Si aceasta era
ceva ce s-ar fi putut aranja, dar eu nu eram niciodata multumita ~i
le pretindeam ~i mai multa libertate pna cnd am stricat ~i am na-
ruit totut orice ntelegere ntre noi.
mi dau seama ca n toate sferele vietii mele manifest aceasta for-
ma de intoleranta la oriceforma de autoritate.
Cnd gasesc o amenda pe parbriz, o rup imediat, n ciuda conse-
cintelor pe care le-am suportat nu o singura data. Blocarea con tu-
'm!!!l'l!1~
213
"-
lui, majorarea amenzilor ... Si la hotel, n ziua plecarii, ma irita te-
ribil ca trebuie sa eliberez camera nainte de prnz, ~i iar trag de
timp.
Nu ~tiu de ce sunt a~a. Ba cred ca banuiesc de ce. Tata era ex-
trem de autoritar, era un tip caruia i placea sa le porunceasca ce-
lorlalti, sa se faca ascultat de toata lumea. Ani ntregi o vazusem
pe mama mpotrivindu-i-se, dar n felul ei, tacut, plngndu-se ca
este obosita. Cnd trebuia sa mearga undeva mpreuna, mama se
aranja ore ntregi, pna cnd el exploda. Si cu mine ~i sora mea n-
cerca sa fie lafel de autoritar, voia sa controleze, sa supravegheze
totul, ie!lirile noastre, felul n care ne mbracam, sa decida el n pri-
vinta prietenilor pe care aveam dreptul sa-i frecventam. Sora mea
mai mare i s-a mpotrivit cu o violenta fantastica (de altfel i ~isea-
mana mult) !li a parasit foarte repede caminul parintesc. Dar eu nu
am avut curajul ei, izbucnirile lui de mnie ma nspaimntau, mi
se facea teama !li atunci am nceput sa ma mpotrivesc, pe ascuns
nsa, ca ~i mama de altfel. Cum anume? mi triam picioarele, n-
vatam prost la ~coala, nu ma purtam cuviincios la masa, ~i cnd iz-
buteam sa-I enervez ncercam o mare satisfactie. Urmasem, cred,
modelul mamei mele ...
Laurence si-a constientizat propria problema si este o eta-
pa necesara de multe ori, dar nu si suficienta pentru a se pu-
tea vorbi de o schimbare. O vom vedea pe Laurence facnd
ulterior progrese.
Personalitatile pasiv-agresive n filme si n literatura
n Pisica (1971) de Pierre Granier-Deferre, o ecranizare
dupa unul din romanele lui Simenon, Jean Gabin si Simone
Signoret joaca rolul unui cuplu aflat n pragul batrnetii si care
si tot "administreaza" invective si comportamente pasiv-agre-
sive. A nu se viziona filmul nainte de casatorie.
n Revolta de pe Caine, de Herman Wouk (film regizat de Ed-
ward Dmytryk, 1954), pe care l-am citat deja pentru persona-
litatea paranoica a comandantului de bord, unul din ofiterii
secunzi, locotenentul Keefer, pare sa se supuna - dar numai
n aparenta - superiorului sau, pentru ca ulterior sa-i discu-
te ordinele si sa instige ntregul echipaj mpotriva lui; Keefer
si petrecea mare parte din timp n cabina lui, tolanit, cu o sa-
tisfactie absolut pasiv-agresiva.
CUM SA NE PURTAM
CU PERSONALITATILE PASIV-AGRESIVE
Recomandabil
Sa fiti amabili
Personalitatile pasiv-agresive sunt extrem de susceptibile
la tot ce aduce a lipsa de consideratie. Daca le ceri ceva ntr-un
mod abrupt ori cu un aer distant le poti trezi de ndata ostili-
tatea. De altfel, puneti-va n locul lor: cum ati reactionat cnd
seful vostru v-a ordonat ceva? Chiar daca ati fost de acord cu
decizia lui, ati fost tentat sa nu o respectati, pentru ca aerul lui
autoritar v-a iritat. Aflnd ca personalitatile pasiv-agresive n-
cearca adesea aceasta senzatie de furie, veti ntelege poate ca,
daca sunteti binevoitoare cu ele, sansele ca lucrurile sa decurga
bine sporesc.
Chiar daca ntre voi si personalitatea agresiva exista un
anume raport de autoritate, nu uitati sa va luati un aer ama-
bil, ori sa adaugati o fraza empatica, dovada ca i ntelegeti
punctul de vedere.
De pilda, va aflati ntr-un restaurant, ati facut comanda de
mai bine de zece minute si nca nu ati fost servit. Asa ca i atra-
geti atentia chelneritei, ce pare cam morocanoasa. Comparati
urmatoarele versiuni:
Prima versiune: "Astept de zece minute! E de necrezut!
Miscati-va odata!"
A doua versiune: "Sunt tare grabit. Stiu ca aveti multi
clienti, dar v-as fi recunoscator daca m-ati putea servi mai re-
pede./I
Nici una din cele doua versiuni nu garanteaza un rezultat,
dar ct priveste prima din ele este sigur ca veti provoca o noua
reactie pasiv-agresiva. Este posibil ca chelnerita sa va serveas-
ca de ndata, dar va face astfel nct sa va sanctioneze, ntr-un
Sa le cereti parerea de cte ori este posibil
Lucrez pentru o casa de moda, ne spune Catherine, iar eu ma
ocup de alegerea materialelor. Asistentul meu trebuie apoi sa le co-
mande. Obisnuiesc sa-i dau o lista a materialelor pe care le-am ales,
iar el trebuie sa se adreseze furnizorilor. Numai ca atunci cnd fa-
cea comanda, daca se ntmpla sa se iveasca vreo problema, nici ma-
car nu ncerca sa o rezolve sau sa negocieze; furnizorul i dicta pro-
fel sau altul, "uitnd" de pilda tacmul, disparnd chiar n cli-
pa n care ati dori sa vi se faca nota de plata sau aseznd n
vecinatatea voastra convivi galagiosi.
ntr-o piesa de Jean Anouilh, majordomul unei familii bur-
gheze, ca urmare a unei revolutii, devine protectorul familiei
n serviciul careia fusese nainte. (Revolutionarii ngaduie ca
aceasta familie burgheza sa locuiasca mai departe n casa ei,
pe care o va transforma n muzeu, pentru ca poporul sa poa-
ta vedea cum traiau burghezii nainte de revolutie.) El le des-
tainuie ca, nainte, cnd era exasperat de comportamentul lor
autoritar, se razbuna pe ascuns: nainte de a le servi supa uri-
na n ea. n cazul comportamentului pasiv-agresiv exacerbat,
agresiunea nu este numai indirecta, ci si invizibila pentru per-
soana vizata! Bunele maniere nlesnesc viata n societate, dar
si relatiile cu personalitatile pasiv-agresive.
Iata un alt exemplu: aveti absoluta nevoie ca secretara sa
va dactilografieze niste scrisori pna a doua zi. Cum are deja
mult de lucru, va fi nevoita sa ramna peste program.
Prima versiune: "Am absoluta nevoie ca acest raport sa fie
dactilografiat pna mine."
A doua versiune: "Vad ca aveti un program ncarcat (ex-
presia empatiei), dar am absoluta nevoie de aceste scrisori
mine dimineata. Cum ati putea face?"
n acest ultim exemplu i lasati secretarei o marja de auto-
nomie: ea va va dactilografia scrisorile, dar dumneavoastra
sunteti gata sa o ajutati sa modifice cte ceva pe lista de prio-
ritati. S-ar putea spune ca, ntr-un fel, o invitati sa participe la
organizarea propriei munci.
Si vom vedea care-i avantajul acestei atitudini.
215
priul punct de vedere, iar el se lasa de ndata convins. Apoi, cnd
e)'antionul ne parvenea cu ntrziere, )'i se ntmpla sa nu corespun-
da cerintelor noastre, el mi explica cafurnizorul i crease probleme.
De cele mai multe ori era adevarat, dar eram sigura ca ar fi putut
solu,tiona orice problema daca ar fi vrut, caci era un tip inteligent.
Daca trebuia sa ma adresez chiar eu fumizorilor, de)'i aveam
enorm de lucru, ce rost mai avea asistentul? Era ct pe ce sa am o
explicatie dura cu el, dar, cum sesizasem ca era susceptibil, mi-am
spus ca n felul acesta ruptura ar fi fost inevitabila; probabil ca nu
i era u)'or sa se simta un simplu executant. Cu urmatoarea ocazie
i-am aratat materialele pe care le adusesem pentru noua colectie )'i
i-am cerut parerea n privinta lor. A fost surprins, apoi nsa afacut
cteva remarci, dintre care unele erau ndreptatite. L-am urmarit cu
atentie )'i am tinut seama de unele dintre ele. De aceasta data el n-a
mai avut nici o problema cu jurnizorii, a )'tiut sa apere punctul meu
de vedere, la care contribuise )'i el de altminteri.
Multi si-ar dori un sef precum Catherine, care nu si impu-
ne brutal vointa, ci sta si chibzuieste nainte. Catherine a re-
descoperit un adevar psihologic fundamental, confirmat de
numeroase studii de teren: e)'ti cu att mai satisfacut de munca
ta, cu ct ai avut sentimentul de a participa )'i la deciziile referitoa-
re la aceasta munca2.
Fireste ca acest lucru nu este cu putinta n privinta tuturor
deciziilor, dar cadrele de conducere care nici nu ncearca sa-i
antreneze pe salariati, sa-i faca sa participe la decizii ce pri-
vesc munca lor, pot provoca o serie de "sabotaje", mai mult
sau mai putin intentionate. Uneori se ntmpla chiar ca o n-
treaga echipa sa devina pasiv-agresiva n urma unei erori ma-
nageriale.
Sa le ajutati sa se exprime direct
Comportamentul pasiv-agresiv reprezinta un mod indirect
de a-si exprima agresivitatea. Persoana care se comporta n
acest fel are sentimentul ca se expune mai putin riscurilor de-
2 RA. Baron, "Decision Making in Organisation", in Behaviar in Orga-
nisation, Newton (Massachusetts), Ally and Bacon, 1980.
ct daca si-ar exprima fatis dezacordul (si uneori nu se nsa-
la). Dar n multe cazuri, faptul de a o invita sa-si exprime di-
rect dezacordul nlesneste discutarea si rezolvarea (partiala) a
conflictului subiacent. Sa-I ascultam pe Frank, seful unei echi-
pe care pregateste consultanti.
Michel este un consultant tnar, intrat n echipa noastra de pu-
tina vreme. La nceput mi-a facut o impresie buna: mi parea ener-
gic, inteligent, preocupat safaca totul bine. A;;a ca i-am dat sarcina
de a sustine;;i promova un stagiu n colaborare cu Charles, un con-
sultant mai experimentat. Dupa cteva saptamni mi-am dat seama
ca ceva nu mergea. La ;;edinte Michel statea posac. Estimarile facu-
te de el asupra stagiarilor se situau undeva la limita acceptabilului
;;i nu izbutea deloc sa gaseasca alti clienti. A;;a ca i-am cerut pare-
rea lui Charles, care mi-a zis ca Michel se ocupa fara mare rvna de
stagiari. Pe de alta parte, Charles trebuia sa-i atraga mereu atentia
ca trebuie sa respecte programul, program elaborat de Charles.
Am stat sa ma gndesc. Charles este un consultant cam autori-
tar ;;iaceasta n virtutea experientei sale. L-am chemat pe Michel ;;i
l-am invitat sa se justifice. Dar nu afost n stare sa ofaca. La toate
ntrebarile mele el raspundea ca totul merge bine. Degeaba i-am pus
n fata rezultatele lui, nu tocmai stralucite, caci tot n-am scos mare
lucru de la el.
1n cele din urma am ncheiat discutia spunndu-i: "Mi se pare ca
nu sunteti sincer. Si aceasta ma deranjeaza, caci daca nu vreti sa dis-
cutam eu nu am cum sa intervin, iar situatia va ramne aceea;;i;;i nu
arfi bine pentru nimeni." A plecat fara nici un cuvnt. Dar a doua
zi a venit iar, parnd destul de ncurcat, ;;i cu mare greutate mi-a zis
ceea ce banuiam de altfel: Charles voia sa controleze totul, nu-l lasa
pe Michael sa se ocupe de anumite lucruri, pretextnd lipsa de expe-
rienta a acestuia, ;;i respinsese toate schimbarile pe care i le propuse-
se Michel. Am luat mai multe decizii: Michel va lucra cu fulie, o con-
sultanta mult mai deschisa dect Charles, ;;i se va ocupa ;;i de
elaborarea unui program pentru un alt stagiu, ntr-un alt domeniu.
Cnd va mai c;;tigaexperienta, l voi pune sa lucreze iar cu Charles.
Dar de ce oare nu mi-a marturisit totul de prima data? Poate
pentru ca este prea politicos ;;i pentru ca este genul care se teme sa
nu supere pe cineva.
'lj'l!lI'i: J!!lII!]li ,,"i'ilu" .. m,,'!fl ,"",.n'ilil>!fI'1l':IiFL
217
2 1 8 Fran<;ois Lelord si Christophe Andre
Ar fi totul mult mai simplu daca persoanele ce au un
comportament pasiv-agresiv ar vorbi deschis de ndata ce ar
fi invitate sa o faca. Unii nu ndraznesc din timiditate, ca n
exemplul precedent. Motivele altora n schimb sunt mult mai
complexe, ca n exemplul lui Herve, treizeci si sase de ani,
care, mpreuna cu sotia sa, Martine, urmeaza o terapie de cu-
plu.
n fiecare seara dupa cina eu citesc ziarul n timp ce Martine a;>a-
za vasele n ma;>inade spalat vase ;>ile spala chiar ea pe cele care nu
intra n ma;>ina.Numai ca trnte;>teobiectele ;>i face un zgomot in-
fernal. Cnd, enervat, ma ridic din fotoliu ;>i-ipropun sa o ajut, ea,
cu un aer ursuz, mi raspunde ca nu este nevoie, ca se descurca ;>i
singura ;>ide altminteri nici nu a;>;>tisa aranjez lucrurile lafel de
bine pe ct oface ea. A;>aca mi reiau locul n fotoliu, iar ea sfr;>e;>-
te treabajacnd ceva mai putin zgomot, numai ca n seara urmatoa-
re o ia de la capat. Cnd i spun caface prea mult zgomot, mi ras-
punde ca nu am dect sa ma plimb un pic daca nu-mi convine.
Am sfr;>itprin a aborda aceasta problema ntr-una din ;>edinte-
le de terapie. A trecut multa vreme pna cnd am reu;>itsa o fac pe
Martine sa marturiseasca ca serile era nervoasa pe mine pentru ca
nu-i prea vorbeam. Asta-i chiar culmea, caci eu eram cel care ncer-
ca zadarnic sa scoata cteva cuvinte de la ea. Si am nteles ca zgo-
motul pe care-l facea spalnd vasele "era un mod de a ma pedepsi"
;>ica era plina de resentimente mpotriva mea, iar ncercarile mele
de a ameliora lucrurile nu vor duce nicaieri caci mi purta mult prea
multa ranchiuna ..
Cred ca nu sunt sotul pe care ;>i-ldorea ;>ica orict ne-am chinui
nu vom reu;>isa ne ntelegem. Acum suntem n divort, iar terapeu-
tul ncearca sa ne ajute pentru ca nici unul din noi sa nu fie afectat
prea tare.
Acest exemplu aminteste, nainte de toate, ca o terapie de
cuplu nu are drept unic tel acela de a face ca doi oameni sa ra-
mna cu orice pret mpreuna, ci sa-i si ajute sa se desparta c-
teodata. Exemplul Martinei ne arata ca uneori comportamen-
tele pasiv-agresive ndeplinesc rolul de represalii si ca
respectiva persoana nu doreste neapara~ o explicatie care ar
priva-o de acest mijloc de a se razbuna. In cazul acesta atra-
219
geti-i atentia asupra comportamentului ei, si atunci nu va pu-
tea sustine ca nu o face intentionat. Daca Herve i-ar fi spus
Martinei: "faci un zgomot infernal, am impresia ca n felul
acesta ncerci sa-mi spui ceva", ea ar fi negat, desigur, dar ar
fi simtit o anume retinere n a continua sa faca zgomot.
O alta varianta a acestei situatii este binecunoscuta:
"De ce esti bosumflata?"
"Ti se pare, nu sunt deloc bosumflata." (Dar am sa fiu 1.'1.-
treaga seara, si aceasta pentru ca nici nu te-ai uitat la mine n
timpul cinei cu prietenii tai.)
Sa le reamintiti regulile jocului
n prezent, copiii sunt educati ntr-o maniera mai putin au-
toritara dect acum una sau doua generatii. Comparati edu-
catia pe care ati primit-o de la parintii vostri, cu cea pe care o
dati copiilor vostri. Veti constata ca le lasati mai multa liber-
tate micutilor vostri dect cea care va era acordata voua, cnd
aveati aceeasi vrsta ca ei. Le mai interzice, oare, cineva copi-
ilor sa vorbeasca cnd sunt la masa sau le cere sa raspunda
numai cnd sunt ntrebati? n acelasi fel se desfasoara lucru-
rile si la scoala: pedepsele sunt din ce n ce mai rare, profeso-
rii si faimosul pedagog nu mai trezesc spaima nimanui, cum
se ntmpla generatii de-a rndul. n clasa copiii sunt gata sa
discute ce le propune profesorul, care-i invita, de altminteri,
sa o faca, si ei se exprima mai mult. Chiar n armata, bastio-
nul istoric al autoritatii, povestile cu subofiteri autori tari nu
mai strnesc hazul nimanui, caci corespund din ce n ce mai
putin realitatii. Altfel spus, noile generatii s-au deprins nca
din copilarie sa se exprime si sa participe.
Dar ce se ntmpla atunci cnd pasesc ntr-o alta lume, o
data cu angajarea si cnd se confrunta cu un sef autoritar? Nu
ncape ndoiala ca vor tolera aceasta situatie mai putin bine
dect generatiile precedente, care nca din copilarie erau de-
prinse cu parinti autoritari, mai apoi cu profesori autoritari si
apoi cu un subofiter autoritar. Astazi, pentru multi tineri, lu-
mea n care pasesc o data cu angajarea constituie o prima ex-
perienta de constrngeri ce trebuie acceptate fara discutie.
220 Franc;:oisLelord 9i Christophe Andn
Deci, nu este de mirare ca multi subalterni nu suporta sa fie
"comandati" 9i pun n chestiune chiar legitimitatea superio-
rului lor. Mai mult, deseori tinerii salariati au un nivel de ca-
lificare pe care ;;efullor nu-l avea cnd era la vrsta lor, ;;i aces-
ta este nca un motiv pentru care ei discuta deciziile. A;;a se
face ca ei ;;i manifesta nemultumirea prin comportamente pa-
siv-agresive, o exprimare directa parndu-li-se mult prea ris-
canta, data fiind situatia de pe piata muncii.
Prin urmare, nu putem dect sa ncurajam un management
participativ, caci acesta corespunde deprinderilor ;;i nevoilor
tinerei generatii, dar ;;i valorilor unei societati ce favorizeaza
raporturi mai egalitare, n familie, la ;;coala, n cuplu, chiar ;;i
n relatia medic-pacient, n care acesta din urma dore;;te sa-i
fie explicate deciziile medicale3. Acest lucru nu este ntotdea-
una posibil, iar comportamentele pasiv-agresive vor continua
sa existe cta vreme vor exista ;;i relatiile de autoritate.
Cnd va confruntati cu repetate comportamente cu
rea-vointa, poate fi util sa-i reamintiti respectivei persoane re-
gulile jocului. Va propunem un mic discurs managerialla care
puteti recurge n cazul n care va aflati n fata unui colabora-
tor pasiv-agresiv, ;;i cnd toate tentativele de conciliere au dat
gre;;. Obiectivul esential este de a elibera raportul de autorita-
te de pasiuni.
"Atitudinea pe care o aveti la lucru de cteva saptamni
mi da de gndit: ;;i iata cteva exemple ... (faceti o descriere a
unor comportamente precise). Mi se pare ca nu acceptati faptul
ca eu a;;tept sa va ndepliniti sarcinile pe care vi le-am ncre-
dintat (va exprimati punctul de vedere). V-am dat ocazia sa va
exprimati punctul de vedere, dar nu ati facut-o (descrierea unui
comportament anume), mi dau seama ca nu va este u90r sa fa-
ceti o munca ce nu este ntotdeauna placuta, pe care poate o
considerati ca fiind devalorizanta (expresia empatiei). Dar tre-
3 C. Andre, F. Lelord, P. U'geron, Chers Pacients - Petit tmite de commu-
nication il l'usage des medicins, Paris, Edition de Quotidien du medicin,
1994.
-
Nerecomandabil
Acest discurs contine doua mesaje:
- i aratati celuilalt ca i acordati atentie, ca l priviti ca pe
o fiinta care ~i are propriile emotii ~i gnduri;
- i reamintiti ca relatia de autoritate dintre voi nu este per-
sonala, nu are la baza presupusa voastra superioritate, ci este
o regula de joc independenta de el ~i de voi, o regula impusa
de situatie.
Nu suntem ntr-att de naivi nct sa credem ca UIl discurs
de acest gen va rezolva toate problemele, dar va recomandam
sa ncercati.
buie sa va reamintesc una din regulile acestui joc. Sunteti pla-
tit ca sa va faceti treaba ct mai bine (reamintiti regula jocului).
Nu este o regula tocmai simpla ori placuta, ~i aveti tot drep-
tul sa va gnditi ca ati merita o alta slujba, ceva mai interesan-
ta (expresia empatiei). Este posibil. Poate considerati ca nici nu
sunt ndeajuns de competent pentru a va fi ~ef ~i aveti liber-
tatea de a gndi acest lucru (expresia empatiei). Dar daca doriti
sa lucrati n continuare cu mine, este de preferat sa acceptati
regula (i reamintiti regula jocului). Prin urmare, iata ce a~tept
de la dvs. pe viitor ... "
221
Sa va prefaceti ca nu le-ati remarcat mpotrivirea
Daca partenerul de viata sau colaboratorul vostru sta bosum-
flat, puteti fi tentati sa nu reactionati n nici un fel, a~teptnd sa-i
treaca. n majoritatea cazurilor nsa, adoptarea unei asemenea
atitudini se dovede~te a fi o gre~eaIa. Nu uitati ca un comporta-
ment pasiv-agresiv reprezinta un mod de a va transmite ceva.
Daca va prefaceti ca nu percepeti nici un mesaj, celalalt va fi n-
clinat sa-~i intensifice represaliile, pna cnd va trezi o reactie.
A~adar, daca ati remarcat ceva ce aduce a rea-vointa, mbufna-
re, a represalii mascate reactionati imediat printr-o ntrebare. De
pilda, cnd sotul sau sotia are un aer posac, ntrebati: "Mi se pare
ca e~ti suparat(a), ma n~el?" Prin aceasta ntrebare l mpiedi-
cati pe celalalt sa se instaleze confortabil n propriul comporta-
ment pasiv-agresiv. n cazul unei relatii de durata (sot sau sotie,
colaborator) n felul acesta l veti determina pe celalalt sa-si ex-
prime deschis punctele de dezacord.
Sa le criticati aidoma unui parinte
Comportamentul pasiv-agresiv este o forma de revolta m-
potriva autoritatii. Primul nostru model de autoritate a fost al
parintilor, ceea ce explica doua lucruri:
- avem tendinta de a ne formula criticile n felul n care o
faceau si parintii nostri, folosindu-ne adica de un discurs mo-
ralizator, care face apel la notiunile de bine si de rau.
- ne irita criticile astfel formulate, tocmai pentru ca nu su-
portam sa fim tratati ca niste copii.
Cnd va formulati criticile, ncercati, asadar, sa evitati for-
mule precum: "Comportamentul dvs. este inadmisibil", "Este
rusinos", "Nu este bine ce faceti". n loc de a face uz de notiu-
nile de bine si de rau, este preferabil sa mentionati consecin-
tele comportamentului pe care-l criticati.
Nu-i spuneti: "Iar ati ntrziat. Este inadmisibil. Sunteti ne-
politicos cu toata lumea" (discurs moralizator).
Spuneti-i: "Iar ati ntrziat la sedinta. Deranjati astfel ntrea-
ga echipa de la lucru (consecintele asupra muncii), iar pe mine
ma supara acest lucru" (consecintele asupra voastra).
Problema este ca discursul moralizator este cel ce ne vine
spontan pe buze, pentru ca am fost deprinsi cu acest tip de
discurs ntreaga copilarie si adolescenta.
Sa va lasati antrenat n jocul represaliilor reciproce
Sa O ascultam pe Marie-Paule, saisprezece ani, povestin-
du-i terapeutului ei despre relatia cu propria mama, care a di-
vortat si are un nou partener.
Cum ma scoate din sarite faptul ca mama si petrece attea seri
cu noul ei iubit, fac n asa fel nct sa ma ntorc acasa mai trziu
ca ea, ceea ce o nelinisteste. Urmarea este ca mi da mai putini bani
de buzunar, spernd, cred, ca voi sta mai mult pe-acasa. (Se nsa-
223
Ia caci am un prieten care ma invita mereu sa iepim.) Eu ripostez
"uitnd" sa o ajut la treburile casnice. Mama rrlspunde "uitnd"
sa-mi spele rufele. Stau ore ntregi de vorba la telefon, pi ptiu ca
aceasta o enerveaza. Rezultatul: m-a anuntat ca va lipsi tot
week-end-ul, caci pleaca cu prietenul ei. Adevarul este ca atmosfe-
ra de-acasa este irespirabila.
Marie-Paule ~imama ei sunt antrenate ntr-un joc al repre-
saliilor reciproce, cum se ntmpla adesea n viata familiala
sau conjugala. De remarcat este faptul ca adevarata miza a n-
tregii situatii - Marie-Paule ar dori ca mama ei sa-i acorde
mai multa atentie - n-a fost niciodata recunoscuta ~i expri-
mata deschis de aceasta adolescenta rebela. Fara ndoiala pen-
tru ca ea refuza sa-si recunoasca nevoia de afectiune si de a i
se acorda interes, considerndu-se pesemne o persoana adul-
ta. n aceasta situatie terapeutul a ajutat-o sa constientizeze ca
avea nca nevoie de mama ei si, apoi, a ndemnat-o sa-i mar-
turiseasca acest lucru si mamei.
Cum sa ne purtam cu personalitatile pasiv-agresive
Recomandabil
Sa fiti amabil.
Sa le cereti parerea de cte ori este posibil.
Sa le ajutati sa se exprime deschis.
Sa le reamintiti regulile jocului.
Nerecomandabil
Sa va prefaceti ca nu i-ati remarcat mpotrivirea.
Sa le criticati aidoma unui parinte.
Sa va lasati antrenati n jocul represaliilor reciproce.
Daca va este sot sau sotie: ncercati sa-I(o) determinati sa se
exprime deschis.
Daca va este patron: schimbati-va locul de munca, caci va
poate tr si pe dvs. n caderea lui.
Daca va este coleg sau colaborator: recititi acest capitol nain-
te de a va ntlni cu el.
224 Fran<;ois Lelord ?i Christophe Andre
Aveti trasaturile unei personalitati pasiv-agresive?
ADEVARAT
FALS
1. Majoritatea ?efilor sunt ni?te in-
competenti ?i nici nu-?i merita functia.
I
2. Nu-mi place situatia de a fi ne-I
I
voit sa ma supun cuiva.
i
3. De multe ori mi s-a ntmplat sa taraganez ceva intentionat, sa fac un lucru extrem de ncet, pentru ca persoana care mi-l ceruse mi displacea.
4. Mi se repro?eaza "ca sunt mbuf-
nat".
S. Mi s-a ntmplat sa lipsesc inten-
tionat de la ?edinta, ?i apoi sa spun ca nu fusesem n?tiintat(a).
6. Cnd unul din apropiati ma su-
para, nu-i mai dau nici un semn de viata, fara nsa sa ma justific n fata lui.
7. Daca nu sunt rugat(a) frumos sa
fac un lucru, nu-l fac.
8. Mi s-a ntmplat "sa-mi sabotez"
cu buna ?tiinta munca.
9. Cu ct sunt mai zorit(a), cu att
ma misc mai ncet.
10. Urasc sefii.
XI
Personalitatile evitante
I
CUani n urma, pe cnd eram nca adolescente, poveste~te
Marie (douazeci ~i cinci de ani) mi aduc aminte ca sora
mea Lucie nu prea ie~ea, mai bine zis nu ie~ea pe ct de
mult ie~eam eu. Avea doua sau trei prietene cu care se ntlnea me-
reu pentru a-~iface confidente, dar refuza sa mearga la orice petre-
cere, pretextnd fie oboseala, fie treburi pe care le avea de terminat,
fie teama de a nu se plictisi, zicea ea. Cnd ie~eam mpreuna prea
intimidata, se tinea dupa mine ~i numai cnd eu ma angajam ntr-o
discutie cu prietenii, ~i lua inima n dinti ~i participa ~i ea. Destul
de putin, de altminteri, ~i ntotdeauna ca sa ncuviinteze ceea ce spu-
neau ceilalti.
La ~coala era o eleva buna, dar marea ei spaima era ca din cauza
oralului va rata baCld. Dar a trecut bacul cu bine din prima ncercare.
Acasa se ntelegea bine cu mama, care e ofemeie modesta ~i bln-
da, ~i careia i ~i seamana oarecum. n schimb, ntotdeauna am avut
impresia ca-i era teama de tata, care e un om autoritar, despotic, gata
oricnd sa ia decizii n locul celorlalti. Cnd eu ncepusem sa ma raz-
vratesc mpotriva tatei (am sfr~it prin a pleca de acasa trntind u~a
n urma mea), Lucie parea ca se straduie~te sa evite orice conflict cu el.
Nu avea nici un iubit n acea vreme. Stiu ca ea, la un moment
dat, era tare ndragostita de un baiat, dar nu i-a aratat-o. De~i avea
note bune la ~coala~i arfi putut sa-~i continue studiile, ea n schimb
s-a multumit safaca doar un curs de contabilitate.
Este foarte con~tiincioasa, patronul ei o apreciaza ~i degeaba am
tot ndemnat-o sa ceara sa-i fie marit salariul, caci ea nu cuteaza s-a
226 Frant;:ois Lelord si Christophe Andre
faca. De cte ori ma gndesc la ea, am sentimentul ca Lucie afost o
persoana ce nu si-a valorificat niciodata potentialul.
CE S-AR PUTEA SPUNE DESPRE LUCIE?
Lucie resimte o teama puternica n acele situatii n care
exista un anume risc de a fi respinsa ori de a se simti stinghe-
ra: cnd e vorba de oralulla un examen, de noi cunostinte la
o petrecere sau de a-i arata interes unui baiat de care se simte
atrasa. S-ar putea spune ca ea sufera de o hipersensibilitate la
respingere.
Pentru a nlatura riscul de a fi respinsa, ea evita toate si-
tuatiile de acest gen, prefernd compania unor vechi prietene,
caci n acest caz nu are a se teme de nimic. Face noi cunostin-
te, dar sub obladuirea surorii ei si atunci aproba tot ce spun
ceilalti pentru a evita orice divergente. Izbuteste chiar sa evi-
te orice confruntare cu tatal ei, la o vrsta la care este totusi
normal sa intri n conflict cu parintii.
Aceasta teama exagerata de esec si de respingere o face sa
prefere situatiile pe care este sigura ca le poate controla. Se
simte bine numai n compania vechilor prietene, de care e con-
vinsa ca este apreciata. Lucie nu risca nici o confruntare cu
propriul tata. si alege o profesie ntr-un domeniu rutinier, n
care este sigura ca propria constiinta profesionala va face sa
fie acceptata. Nu are curajul de a cere ca salariul sa-i fie ma-
rit, dar nici pe acela de a ncerca sa gaseasca alta slujba. S-ar
parea ca ea si considera postul pe care-l ocupa ca fiind nde-
ajuns de bun pentru ea, fapt ce presupune ca Lucie are o sti-
ma de sine redusa.
Lucie are toate caracteristicile unei personalitati evitante.
Personalitatea evitanta
Hipersensibilitate: criticile si ironiile o nspaimnta, i e tea-
ma de ridicol.
Evita sa intre n relatii cu ceilalti, cta vreme nu e sigura de
bunavointa neconditionata a acestora.
1 A. Pilkonis, "Avoidant Personality Disorder: Temperament, Shame or
Both?", in The DSM IV Persanality Disarders, ap. cit., pp. 234-255.
Evita situatiile n care i se pare ca ar putea fi jignita sau s-ar
simti stinghera: noi cunostinte, un post important, o rela-
tie intima.
Autodepreciere: are o stima de sine redusa si de cele mai
multe ori si subestimeaza capacitatile si reusitele.
Din teama de esec, opteaza deseori pentru un rol marunt
sau pentru posturi mult sub capacitatile sale.
Potrivit specialistilor ar exista doua tipuri de personalitati
evitante1;
- Unele, poate fi si cazul Luciei, caracterizate de o mare an-
xietate, dar care izbutesc totusi sa aiba si relatii pozitive cu c-
teva persoane.
- Altele, anxioase si extrem de susceptibile, nu izbutesc sa
se ncreada n ceilalti ntr-att nct sa poata avea si relatii po-
zitive, durabile si traiesc ntr-o singuratate dureroasa.
Deosebirea di.'1tre aceste doua categorii se decide, proba-
bil, n copilarie, n functie de calitatea relatiilor cu parintii.
Desigur ca nu e suficient sa ai trac naintea unui examen
oral, ca sa fii calificat drept personalitate evitanta. Si nici sa te
blbi n fata unei persoane de care esti ndragostit n taina.
Va reamintim ca, pentru a vorbi de tulburari de personalitate,
caracteristicile citate la fiecare capitol (aici hipersensibilitate,
stima de sine redusa) trebuie sa fie prezente n toate sferele
vietii, la lucru, ntre prieteni, pe strada sau n familie.
Multi adolescenti, baieti sau fete, trec printr-o faza de for-
mare a propriului caracter, ce ne aminteste de personalitatea
evitanta; nesiguri de valoarea lor, "complexati", ei sunt timizi,
rosesc usor, mai mult ca orice i framnta gndul de a nu pa-
rea ridicoli. Refuza sa faca parte dintr-un "grup", sa mearga
la o petrecere si prefera sa ramna ore n sir n tovarasia unor
mai vechi prieteni, facndu-si confidente. Dar aceasta faza de
ndoiala si "dezorientare"este doar o etapa inevitabila n dez-
voltarea unei personalitati. ncetul cu ncetul, experientele re-
227
usite, sentimentul de a fi acceptat si recunoscut de ceilalti, le
va spori ncrederea n ei. Iar adolescentii timizi se vor pre-
schimba n adulti ncrezatori.
n cazul personalitatilor evitante nsa, nu se produce aceas-
ta evolutie. Ele ramn ne sigure pe ele si vor cu orice pret si-
guranta, chiar cu pretul unei vieti umile.
CUM PERCEPE LUCIE LUMEA?
Lucie traieste cu teama de a nu parea ridicola, stngace, de
a fi respinsa. Nu-i considera pe ceilalti ca fiind ostili, ci crede
ca nu are suficiente atuuri pentru a fi agreata. )ZU se simte "la
naltime" si se teme ca nu cumva sa fie remarcat acest lucru.
Una din convingerile ei ar putea fi "Sunt inferioara celorlalti".
Iar o alta este "Ceilalti ma pot rani". Si n virtute a acestei con-
vingeri, Lucie va limita contactele cu ceilalti, marginindu-se
la compania lmor vechi prietene, pe care le cunoaste ndeajuns
pentru a se mai teme de ceva.
Sa-I ascultam pe Jacques, patruzeci si doi de ani, profesor
universitar.
Dintotdeauna mi s-a parut ca a;>fi cam prea timid ;>ii}~feriorce-
lorlalti. Iar faptul ca tata era militar n-a simplificat ctu;>ide putin
lucrurile. Era autoritar, iar mie mi era teama de el, mai cu seama
de accesele lui defurie, care o nft-icosau pna ;>i pe mama.
A;>aca, ntreaga copilarie ;>iadolescenta "am fost supus" de tea-
ma de a nu-l supara sau chiar de a-i atrage atentia asupra mea. Apoi,
trebuia sa ne mutam de cte ori si schimba postul, ;>icam lafiecare
doi ani mergeam la alta scoala, jucnd rolul "colegului cel nou".
mi amintesc de acele zile ce semanau cu un cosmar, n care, cu
inima batndu-mi puternic, pa!}eamntr-o alta clasa. Era un adeva-
rat calvar sa intru n clasa, sub privirile colegilor ;>iale profesoru-
lui. Nu mai aveam nici curajul sa leg prietenii ;>i,cnd reu;>eamcu
mare cazna sa-mi fac unul sau doi prieteni, tata era iar transferat
ntr-un alt oras.
Cum va puteti imagina, adolescenta mea a fost grea. Izbutisem
sa intru ntr-un "grup" de baieti si fete, cam n primii ani defacul-
229
tate. ncuviintam tot ce spuneau ceilalti. Eram gata oricnd sa fac
un serviciu, sa-mi mprumut lucrurile, sa ajut cnd vreunul din ei
se muta. Cnd era ziua vreunuia din noi, eu aducea nI mereu cel mai
frumos cadou. Desigur, eram prea "dragut", dar nu-mi dadeam sea-
ma de asta. Ceilalti ma acceptau, unii chiar tineau la mine, totu?i,
1l11ll1 sau doi baieti nu se puteau mpiedica sa nu faca mici remarci
la adresa mea, remarci la care ramneam mpietrit, nu puteam reac-
tiona. Cred ca ntr-un alt grup, mai putin pa?nic, a?fi fost un tap
ispa?itor. Si fetelor le eram simpatic, eram mai sensibil ca toti cei-
lalti, a?a ca le devenisem confident, rol pe care-l acceptam bucuros.
Numai ca ma ?i ndragostisem de unele dintre ele, ?i am nceput sa
sufar, mai ales ca nu aveam curajul sa le-o marturisesc, iar rarele
mele ncercari de a oface e?uasera.
Am ~fr?it prin a ma simti atras de ofata nca mai stngace de-
ct mine, de a carei apreciere nu-mi era teama. Cum mediul social
din care provenea era "inferior" celui din care ma trageam eu, nu
m-am simtit deloc intimidat defamilia ei.
Cum eram convins ca nu exista nici o ?ansa de aface fata com-
petitiei dure din lumea muncii, am facut totul ca sa ramn acolo
unde ma simteam mai bine: la universitate. Am parcurs toate eta-
pele necesare ?i am obtinut un post de conferentiar.
A nceput sa fie ceva mai bine, caci facultatea mi oferea un cli-
mat mai destins: colegii mei nu sunt malitio?i ?i nici nu-i ntlnesc
prea des. Mai mult, am ajuns un specialist destul de cunoscut n
disciplina mea, ?i am ?i eu o contributie la renumele universitatii.
Cu sotia mea nsa ma cam plictiseam ?i atunci ma refugiam n mun-
ca mea.
Totul s-a clatinat cnd una din studentele mele s-a ndragostit
de mine. Fil'f?te ca am rezistat din scrupul, dar ea afost mai tare.
Era aidoma acelor fete de care nu ndrazneam sa ma apropii cnd
aveam douazeci de ani. Eram iubit de o fata ncntatoare, sclipitoa-
re ?i asta mi-a dat ncredere n rnine, ceea ce nu am avut niciodata.
Nu mi-era u?or, dar pentru mine ea afost ca un soi de terapie.
n cele din urma, legatura noastra a ncetat, iar sotia mea n-a
?tiut niciodata (ori s-a prefacut ca n-ar banui nimic). Iar eu ma simt
rascolit, pentru ca aceasta ncredere n mine poaspat capatata ma
face sa aspir la o altfel de viata. Si realizez ca nu mai sunt cel care
230 Fran<;:oisLelord si Cl1ristophe Andre
s-a casatorit doar pentm un pic de siguranta. n acela~i timp, nu-
tresc afectiune pentru sotia mea si n-as vrea sa o fac sa sufere, fara
sa pun la socoteala si ce ar simti copiii. Uneori mi spun ca m-as
simti mult mai mpacat daca as fi ramas timid.
Acest exemplu arata ca o schimbare a priori benefica pentru
un individ poate constitui o sursa de noi dificultati, problema
care apare uneori chiar si dupa o terapie reusita. Pe de alta par-
te, adulterul are un pret psihologic mare, pentru unul sau al-
tul din protagonisti, si nu poate fi recomandat ca terapie.
CND PERSONALITATEA EVITANTA
DEVINE MALADIE
Anxietatea sociala reprezinta acea teama care ne cuprinde
cnd ne expunem judecatii celuilalt: sa iei cuvntul n public,
sa intri ntr-o ncapere n care esti asteptat de mai multe per-
soane, sa ncepi o conversatie cu o persoana pe care nu o cu-
nosti - acestea sunt tot attea situatii n care cei mai multi
, "
dintre noi resimt o mare anxietate. Dar sunt si persoane la care
aceasta anxietate este mult prea mare, si atunci devine o ade-
varata fobie: ele vor cauta sa evite toate situatiile primejdioa-
se, adica toate situatiile n care se expun privirii si judecatii ce-
lorlalti. Fobiile sociale sunt centrate pe anumite situatii: teama
de a vorbi n public, de o ntlnire neasteptata, de a scrie sau
a semna un cec sub privirile celorlalti, de a se nrosi etc.
n situatiile care presupun confruntarea cu ceilalti, pot fi
distinse trei tipuri de anxietate2:
- anxietatea sociala "normala" pe care o ncercam cu totii
n anumite situatii: cnd esti prezentat unei persoane impor-
tante, cnd ai de trecut un examen oral, cnd te prezinti la un
interviu pentru angajare sau cnd faci cunostinta cu o persoa-
na de care te simti atras;
- fobiile sociale, care genereaza o anxietate mai mare, dar
si evitarea sistematica a anumitor situatii;
2 C. Andre, P. Legeron, La Peur des autres, Paris, Odile Jacob, 1995.
231
- anxietatea personalitatilor evitante, mai insidioasa, cu
acea teama aproape continua de a fi judecat t>irespins.
Studiile au aratat ca t>icopiii ntre trei t>it>aseluni ncearca
o anume anxietate la nou, anxietate ce poate fi regasita t>ila
vrsta adulta.3
Ca t>in cazul altor tulburari de personalitate, cauzele
personalitatii evitante difera dupa situatie: ca n toate cele-
lalte tulburari anxioase, t>igenetica joaca un rol. n arbore-
le genealogic al personalitatilor evitante pot fi regasite mul-
te persoane anxioase. Dar se pare ca t>iexperientele educa-
tive i pot induce individului sentimentul ca este inferior t>i
risca astfel sa fie respins: o educatie prea severa, un frate
sau o sora aparent "superiori", greutati t>colare, o inferiori-
tate fizica favorizeaza dezvoltarea unei personalitati evitan-
te, ntr-o proportie variabila nsa. Un tata sau o mama evi-
tanti pot constitui un model de urmat pentru copil, fara a
lua n calcul t>isubstratul genetic al comportamentului an-
xios.
Ca t>in toate celelalte tulburari de personalitate, este greu
de precizat ce anume este nnascut t>ice anume dobndit.
EXISTA TRATAMENT?
Personalitatea evitanta se nscrie n rndul acelor tulburari
de personalitate ce pot beneficia cel mai mult de pe urma noi-
lor tratamente.
Pe lnga psihoterapii, de care vom vorbi la sfrt>itul aces-
tei carti, exista o serie de medicamente care pot fi eficiente n
cazul personalitatilor evitante t>ial fobiilor sociale.
3 J. Kagan, N. Snidman, "Temperamental Factors n Human Develop-
ment", American Psychologist, 1991,46, pp. 856-862.
232 Fran<;:oisLelord ;;i Christophe Andre
Prin anii '80, psihiatrii au constatat ca unele antidepresive,
care n mod obi;;nuit erau prescrise n tratamentul depresiei,
erau eficiente ;;i n cazul "timiditatii" personalitatilor evitan-
te.
Cel mai mult s-a vorbit de Prozac. Succesul sau mondial se
datoreaza faptului ca este un antidepresiv eficient ;;i,n gene-
re, bine tolerat. Pacientii timizi pna ahmci au marturisit ca,
lund acest medicament, devenisera mai putin anxio;;i, mai si-
guri pe ei, ca n relatiile cu ceilalti erau mai dezinvolti. Acest
"efect Prozac" figura pe prima pagina a publicatiilor. Multe
persoane au dorit "sa ncerce" Prozacul, chiar daca nu se sim-
teau prea deprimate, n dorinta de a-;;i spori ncrederea n sine,
de a fi dezinvolte n societate. Ele cereau medicului lor un me-
dicament care nu trebuia sa le vindece o maladie, ci sa le aju-
te sa faca fata exigentelor vietii moderne. Caci viata n socie-
tate presupune numeroase circumstante n care trebuie sa fii
dezinvolt4 fie atunci cnd facem noi cuno;;tinte, fie de a ne
mentine n cea mai buna forma n viata profesionala.
Starea multor persoane s-a ameliorat ca urmare a acestui
tratament. Ele se simteau mai putin vulnerabile n fata celor-
lalti, mai sigure de ele n viata de zi cu zi. Dintre aceste per-
soane, "miracole ale Prozacului"5, multe prezentau nainte de
tratament caracteristici de personalitate evitanta, de distonii
sau de fobii sociale, fara sa le fi fost administrat vreodata un
tratament specific.
Prozacul nu e singurul medicament ce actioneaza asupra
acestui sentiment de vulnerabilitate n fata celorlalti. Exista o
serie ntreaga de antidepresive din aceea;;i familie. Am putea
mentiona, n ordinea aparitiei lor n Franta: Floxyfralul, Dero-
xatul, Seropramul, Zeloftul... Toate acestea au n comun fap-
tul ca modifica circulatia serotoninei, o molecula prezenta n
mod natural n creier.
Totu;;i, nu sunt remediul miracol pentru toate personalita-
tile evitante, caci:
" E. Zarifian, ap. cit.
S P. Kramer, ap. cit.
233
- nu sunt eficiente n toate cazurile;
- n unele cazuri anxietatea cre~te n mod paradoxal, de
unde ~i necesitate a unei atente supravegheri a acestui trata-
ment la nceput;
- aceste medicamente nu dispenseaza ntotdeauna de o psi-
hoterapie; de fapt, medicamentul ~i psihoterapia asociate se
dovedesc a fi mai eficiente dect fiecare n parte. :yfedicamen-
tul ~i pshoterapia nu sunt ncompatibile, caci fiecare dn cele
doua l poate potenta pe celalalt. n concluzie, voi, personali-
tatile evitante, adresati-va medicului vostru, care va va reco-
manda sa consultati un pshiatru.
Personalitatile evitante n filme si n literatura
n Confesiunile sale, Jean-Jacques Rousseau descrie ~i epi-
soade n care se dovedea extrem de marcat ~i ro~ea atunci
cnd era n societate. De altmnteri, s-ar putea spune ca fap-
tul de a avea o personalitate evitanta favorizeaza o munca in-
telectuala sustnuta care, de multe ori, necesita o viata regula-
ta si o relativa snguratate.
Lewis Canoll, care era blbit, se pare ca ntreaga viata s-a
simtit stingher n compania adultilor, nu ~i n cea a copiilor,
nsa, mai cu seama a Aliciei Lidell, pentru care a scris Alice n
Tara Minunilor. Dar nclnatia lui spre o lume de reverie ~i spre
disciplnele abstracte - logica, matematica - trimit cu gn-
dul}i la o personalitate schizoida.
Intr-una dn cele mai frumoase piese ale lui Termessee Wil-
liams, Menajeria de sticla, este vorba de o tnara care traie~te
ntr-o izolare desavr~ita, avnd-o alaturi doar pe mama ei.
Teama de ceilalti o mpiedica sa urmeze cursurile de dactilo-
grafie platite de mama ei, fara a cuteza nsa sa-i marturiseas-
ca acest lucru. Traie~te n compania a doua dn cartile ei pre-
ferate ~i a colectiei sale de animale dn sticla aurita. "Nu cred
ca sora mea era ntr-adevar nebuna, ci doar ca petalele cuge-
tului ei erau strnse de frica", spune fratele ei.
n Depa?irea (1962) de Dno Risi, Jean-Louis Trntignan joaca
rolul unui tnr timid si evitant, care se lasa antrenat de un exu-
berant Vittorio Gassman ntr-o aventura halucinanta prn Italia.
234 Fran~ois Lelordsi Christophe Andre
Personajul creat de Schuster si Siegel, Superman, atunci
cnd nu e Supraom, redevine Clark Kent, timidul reporter cu
ochelari al ziarului Daily Planet. Clark vadeste trasaturi de per-
sonalitate evitanta, mai cu seama prin incapacitatea de a-si
marturisi sentimentele uneia dintre colegele sale, frumoasa
LOIsLane.
CUM SA NE PURTAM
CU PERSONALITATILE EVITANTE
Recomandabil
Sa le propuneti obiective de dificultate progresiva
Personalitatea evitanta se simte inferioara si se teme de a
nu fi respinsa sau ridiculizata. Dar o puteti 1i11istin aceasta
privinfa. Ca n toate celelalte tulburari legate de anxietate, cel
mai potrivit mijloc de a o reduce este acela de a-i confnmta pe
oameni, treptat, cu situatiile de care se tem si de a-i face sa
constate singuri ca lucrurile nu stau cktiar att de rau, ca tea-
ma lor e-ranejustificata. ' .
Cuvntul "progresiv" este important. ::\"uInvitati o persoa-
na evitanta la o petrecere de treizE;'cide persoane. i va fi tea-
ma ca nu va sti sa se prezinte, ca va parea ridicola, ca nu va
sti ce sa spuna attor necunosc:uti. Proplmeti-i mai degraba sa
mearga la cinema cu dvs. si cu nca o persoana care o cunoas-
te mai putin. Vizionarea unui film nu e o situatie dificila, iar
daca dupa film veti merge undeva sa beti ceva veti avea cel
putinun subiect de conversatie, chiar daca personalitatii evi-
tante i va fi greu sa-si exprime deschis parerea despre film.
La lucru, ncredintati-i la nceput posturi n care sa nu fie
expusa criticii celorlalti si n care stie bine ce are-de facut. n-
cet-ncet va mai capata ncredere nea pentru a trece la o eta-
pa superioara.
Sa-I ascultam pe Jean-Luc, director comercial.
Maryse a avut dificultati la nceput, e adevarat. Era prima ei
slujba: de ata~at comercial. Parea sa i se potriveasca, judecnd dupa
235
C. V-ul ei. Trebuia sa consemneze cererile clientilor f}i sa ncerce sa
le satisfaca, adresndu-se apoi echipei de productie. Destul de repe-
de nsa mi-am dat seama ca era un adevarat chin pentru ea: nu f}tia
cum sa reziste lq. cererile clientilor f}i nici sa-i convinga pe cei ce se
ocupau cu productia sa accepte aceste cereri. Af}a ca, la nceput, toa-
ta lumea se plngea de ea: clientii - spunnd ca Maryse nU-f}i res-
pectase promisiunile; cei de la productie - ca cererile clientilor erau
exagerate f}ica ea se lasase totuf}i convinsa. Maryse afost att de des-
curajata, nct f}i-aprezentat de ndata demisia. I-am r~fuzat-o, caci
Maryse mi parea o persoana capabila.
Am avut o explicatie f}iatunci Maryse mi-a marturisit ca din cli-
pa n care i ncredintasem postul simtise ca e ceva mult peste puteri-
le ei, dar ca nu ndraznise sa-mi spuna. Si atunci i-am explicat ca n
viata, n cel putin noua din zece situatii trebuie sa spui exact ce gn-
def}ti sau, n orice caz, asta e punctul meu de vedere. Cum unul din
angajatii comerciali, Jean-Pierre avea nevoie de o secretara, i-am n-
credintat acest post Marysei. I-am cerut lui Jean-Pierre sa o ia cu el
cel putin de doua ori pe saptamna pentru ca ea sa vada cum nego-
ciaza el cu clientii. I-am oferit un model. Cu timpul, el a nceput s-o
lase f}ipe ea sa negocieze. Si cred ca am izbutit n privinta Marysei.
Maryse a avut sansa de a gasi acea firma la care oamenii si
mprejurarile i-au permis sa progreseze, dar cte alte persona-
litati evitante n-au fost descurajate, concediate sau vegeteaza
n posturi inferioare capacitatilor lor?
Sa le aratati ca va intereseaza parerea lor
Personalitatile evitante cred ca parerea lor nu valoreaza
prea mult si ca daca va contrazic, risca sa fie respinse. Trebuie
sa li se deschida ochii, sa le spuneti ca doriti sa le cunoasteti
parerea si nu sa auziti de la ele ecoul parerii voastre.
Nu veti izbuti chiar de prma data! n schmb, din clipa n
care personalitatea evitanta va realiza ca sunteti sinceri ca opi-
nia ei va intereseaza cu adevarat, va prinde curaj si datorita
voua si va recapata ncrederea n sine. Sa-I ascultam pe Alain,
care lucreaza n domeniul marketingului.
i datorez enorm primului meu patron. Eram o persoana timida
f}i care nu se simtea prea bine n propria piele. La f}edinte eram teri-
bil de crispat fi uram, mai cu seama, momentele cnd fiecare trebu-
ia sa-fi spuna parerea, caci eram de-a dreptul nspaimntat. Mai ales
ca atunci cnd cineva venea cu o alta perspectiva asupra problemei
n chestiunp, ceilalti ridicau tot felul de obiectii fi trebuia sa ftii cum
sa-ti aperi punctul de vedere. De regula, ma declaram cu totul de
acord cu antevorbitorul. Patronul meu a sesizat acest lucru fi, n-
tr-o buna zi, a nceput prin a ma chestiona pe mine primul, n pri-
vinta opiniei mele. N-am mai avut scapare.
Cu o voce tremurnda, am spus ca nu aveam nici o parere anu-
me despre chestiunea pusa n discutie n acea zi, ceea ce lUi era ade-
varat. Ma priveau cu totii. Un altul n locul lui ar fi insistat, dar
numaidect patronul meu a cerut parerea urmatoarei persoane. mi
venea sa intru n pamnt. La sfrfitul fedintei mi-a cerut sa vin n
biroul lui. Eram vizibil panicat. Ca sa ma linifteasca, a nceput prin
a ma lauda pentru felul n care muncisem n ultimele luni. Apoi m-a
ntrebat ce ma intereseaza mai mult n munca mea. Asta nu era de-
loc greu, afa ca am nceput sa vorbesc. Eram mult mai relaxat. Si
. atunci, el mi-a zis: "Am impresia ca la fedinte aveti oarecare reti-
cente n a va spune punctul de vedere. Dar eu tin s-ofaceti, caci n
felul acesta toata lumea ar avea de cftigat. Chiar daca se poate n-
tmpla sa nu fie nimeni de acord cu dvs., o alta parere face ntotdea-
una discutia sa naintete. Ne-am nteles?"
Din acea zi, faptul de a-mi exprima deschis parerea a devenit o
chestiune de onoare, chiar daca uneori asta ma costa. Nu izbuteam
sa tin piept discutiei ce urma, dar de regula patronul meu i punea
punct cnd i se parea ca se lungefte prea mult. Cu timpul, am fost
din ce n ce mai destins. Dar eu cred ca am avut noroc, caci pe vre-
mea cnd eram tnar fi timid un patron mai dur m-aI'fi "desfiintat".
Teama de a displace apasa personalitatile evitante, teama
pe care voi o puteti folosi ca stimulent, aratndu-Ie ca le veti
aprecia cu att mai mult cu ct vor fi mai putin evitante. Este
tocmai ceea ce a reusit patronul lui Alain.
Sa le aratati ca acceptati sa fiti contrazis
Personalitatile evitante sunt nclinate sa creada ca faptul
de a contrazice pe cineva duce la un conflict n care au numai
de pierdut ~i n care risca sa fie ridiculizate. (De altfel, este toc-
237
mai ceea ce provoaca cteodata sefii extrem de autoritari, care
astfel si fac toti colaboratorii sa devina evitanti: acestia des-
copera destul de curnd ca pna si cel mai mic dezacord ex-
primat este sanctionat. Asa ca ajung la fel de virtuozi ai for-
mulelor gen: "Desigur, domnule!" sau "Negresit, doamna!")
Daca atm1Cicnd ntia oara o personalitate evitanta a cu-
tezat sa-si exprime parerea va aratati imediat dezacordul, ea
se va simti bulversata si numaidect va fi ntarita n convin-
gerea ca e mult mai bine sa-ti tii gura. Prin urmare, este foar-
te important sa evitati sa o contraziceti din start; spuneti-i ca
veti chibzui la ceea ce tocmai a zis, ncuviintati tot ce vi se pare
interesant. Daca este absolut necesar s-o contraziceti, la lucru
de pilda, ncepeti prin a-i multumi pentru ca si-a exprimat
parerea. Apoi justificati-va pozitia pe care va situati, fara a o
devaloriza nsa pe a sa.
Exemplu: "Dumneavoastra sunteti de parere ca ar trebui
sa prospectam si alti clienti. Eu va multumesc ca v-ati expri-
mat punctul de vedere si ca participati la cautarea unei solu-
tii. Evident, faptul de a ncerca sa gasim noi clienti pare a fi o
solutie interesanta. Dar nu si cea mai indicata n momentul de
, I
fata, din anumite motive, pe care vi le voi explica."
Dumnezeule, vor spune poate unii, dar esti la lucru, nu la
efi psihiatru! Daca eu gasesc ca ideea cuiva nu e buna, nu vad
de ce nu i-as spune si gata! Nu prea ai timp de pierdut!
Mai nti de toate, nu va ia mai mult de cincisprezece se-
cunde sa rostiti fraza de mai sus, sugerata de noi. Apoi, ncu-
rajndu-va colaboratorul anxios sa vorbeasca, sa-si exprime
ideile, i veti putea valorifica potentialul. Numeroase firme au
dat faliment, dar nu pentru ca ar fi dus lipsa de idei, ci pen-
tru ca nu au stiut sa-i asculte pe cei ce le avansau.
Daca vreti sa le criticati, ncepeti printr-un
elogiu si apoi aduceti critici unui comportament anume
Ca toata lumea de altfel, personalitatile evitante comit gre-
seli si chiar comportamentul lor poate enerva. E preferabil deci
sa le spuneti, caci a nu critica pe cineva nseamna a-i refuza o
sansa de a se schimba.
Cum sunt hipersensibile la critici, e recomandabil sa le fa-
ceti sa nteleaga ca:
- nu criticati persoana lor, ci un comportament al lor;
- faptul de a le face o critica nu nseamna ca nu le-ati apre-
ela;
- ca le ntelegeti punctul de vedere.
Df! Veti spune ca sunt cam multe lucruri pe care trebuie sa
le faceti sa le priceapa. Dar nne chiar att de complicat.
Sa luam exemplul lui Patrick, un medic stomatolog, care
venea sa-i spuna asistentei sale, Genevievel ca ar trebui sa fie
mai ferma cu cererile staruitoare ale unor pacienti nerabdatori
si sa nu faca pl'ograrnarile la intervale mici de timp.
"Genevievel va spune el, stiu ca sunteti bine intentionata
si ca nu e usor sa rezisti pacientilor (va nteleg punctul de ve-
dere). Dar e prea obositor pentru mine sa consult un pacient
dupa altut fara nici o pauza sil mai multI asta ar nsemna sa
fiu vesnic n ntrziere (descrierea consecintelor). Asa caI as
vrea sa ncercati sa programati de la o zi la alta numai urgen-
tele" (critica asupra unei cereri).
Genevieve se va simti mai putin destabilizata si va realiza
ca a critica si a respinge nu sunt sinonime.
n fata unei personalitati evitante ncercati sa va imaginati
ca discutati cu un strain care se straduieste sa vorbeasca fran-
ceza. Nu credem ca l veti critica sau ironiza ori de cte ori face
o greseala gramaticala. Dimpotriva, i veti arata ca apreciati
straduinta de a vorbi n limba francezaI ceea ce nu va va m-
piedica sa-i semnalati totusi forma corecta a cuvintelor.
Sa le asigurati de sprijinul vostru constant
Credem ca e limpede ca personalitatile evitante au mai
multa nevoie de sprijin dect celelaltel pentru a putea pro-
gresa. OrI ceea ce ne ajuta cel mai mult este faptul de a simti
ca celalalt ne apreciaza pentru ceea ce sunteml chiar daca fa-
cem si greseli. Este talentul pe care-l au unii profesori de a le
induce elevilor sentimentul ca acestia din urma sunt apre-
ciati indiferent de rezultatele obtinute, cu conditia de a de-
pune eforturi. ntr-un asemenea mediUl linistitorl securizantl
239
copiii si adultii pot deprinde cel mai repede alte comporta-
mente.
Astfel, cnd va confruntati cu personalitatile evitante, ara-
tati-le ca, n ciuda faptului ca rezultatele lor nu sunt tocmai
stralucite, voi le apreciati totusi bunavointa.
Sa le ndemnati sa consulte un specialist
Dintre toate personalitatile "dificile", nu ncape ndoiala
ca personalitatile evitante sunt cele ce beneficiaza cel mai
mult de progresele medicinei si psihologiei. Psihoterapie, noi
medicamente, psihoterapii de grup, toate acestea pot face ca
personalitatile evitante sa progreseze ntr-un mod cu totul
spectaculos uneori. Sa o ascultam pe Lucie, acea tnara de-
spre care, la nceputurile acestui capitol, ne vorbea sora ei,
Marie.
Sora mea mi spunea mereu ca, Iasndu-Ie loc celorlalti, tot stnd
deoparte, voi avea o viata de calitatea a doua. Pricepeam ce vrea sa
zica cu asta, dar mie mi se parea cao asemenea viata, de calitatea a
doua mi se cuvenea, caci gaseam ca a?fi mai putin inteligenta sau
mai frumoasa ca ea.
M-am mpacat cu ideea de afi a'la cum eram 'li, pna n clipa n
care m-am angajat, n-am vazut vreun neajuns n felul meu de afi.
De-abia atunci mi-am dat seama ca propria nzea atitudine ma facea
o tinta u'loara, ca puteam fi exploatata. Acceptam fara discutie toa-
ta treaba ce mi se dadea de facut, ceilalti lasau pe seama mea unele
lucruri 'li, mai mult, leafa mea nici nu era marita. Cred ca toata lu-
mea, inclusiv patronul meu, ma considera o "fraiera", ceea ce se pa-
rea ca le convenea de minune.
Mai mult, surorile mele se casatorisera, a'la ca ie'leau mai rar de-
ct nainte 'li nu se mai punea problema petrecerilor la care sa le pot
nsoti. Viata mea se desfa'lura ntre munca mea, care ma istovea, 'li
garsoniera unde locuiam 'li n care ma regaseam serile singura; ajun-
sesem sa cred ca nu ma voi casatori niciodata, caci nu cuno'lteam pe
nimeni; eram foarte deprimata.
Sora mea (tot ea) 'li-a dat seama de starea mea 'li m-a sfatuit sa
consult un psihiatru care o tratase pe una din prietenele ei. Un psi-
hiatru! Ideea m-a nspaimntat ntr-att nct am refuzat numaide-
240 Franr;:oisLelord si Christophe Andre
ct. n final am acceptat sa merg, dar afost nevoie sa ma nsoteasca
sora mea.
La prima consultatie, am fost tare timorata, caci medicul era o
feineie la vreo patruzeci de ani, cu un aer distins. Destul de curnd
nsa, mi-am dat seama ca era interesata de ceea ce i spuneam s;i
atunci cnd mi era greu sa ma exprim, ea ma ncuraja.
Pot spune ca simpla ei atitudine ncurajatoare mi-a facut bine:
ncetul ni ncetul prindeam curaj, curajul de a ma arata as;acum
sunt, de afi eu nsami n fata unei persoane care mie mi se parea im-
portanta, s;iasta fara sa ma simt judecata sau respinsa. Tot datorita
ei, am descoperit ca am s;i umor.
Faptul de a ma face sa cons;tientizez principala mea convingere
"Sunt inferioara celorlalti" afost cea mai dificilafaza a terapiei. Dupa
cteva hmi de terapie, am nceput sa-mi reconsider aceasta convin-
gere, tot discutnd cu ea: mi acceptam calitatile mele defiinta uma-
na, faptul ca eram demna de stima, ca nu eram "inferioara".
n viata de zi cu zi, nsa, tot vechile mele convingeri mi dictau,
iar eu continuam sa ma tin de oparte. La un moment dat, mi-a pro-
pus sa particip la un grup de afirmare de sine,. grup pe care-I con-
ducea mpreuna cu un alt psihiatru. lvI-am trezit n mijlocul a zece
persoane ce se simteau lafel de stinghere ca mine, fapt ce mi s-a pa-
rut intimidant la nceput, linis;titor nsa mai apoi. Cei doi terapeuti
ne ndemnau sa povestim acele situatii din viata obis;nuita, situatii
n care ne simteam stingheri. Si apoi le prezentam din nou, "le ju-
cam" mpreuna cu cineva din cei prezenti! Am exersat de nenuma-
rate ori "cereri de marire a salariului", iar altcineva juca rolul pa-
tronului ce-mi refuza cererea. Cnd jucam acel rol, aveam un trac
aproape lafel de mare ca n situatia reala, dar tot repetnd, ncepu-
sem sa fiu din ce n ce mai sigura de ceea ce urma sa fac.
Cnd am obtinut o prima cres;terea salariului, am fost nerabda-
toare s;incntata sa povestesc asta grupului s;im-au aplaudat cu to-
tii! La rndulmeu, am jucat diferite roluri n jocul celorlalti s;ieram
bucuroasa sa pot contribui la progresul lor. Cu acest grup am trait
o experienta unica. Am ramas prietena cu una dintre fetele pe care
le cunoscusem acolo s;i ne ntlnim deseori. Si nici nu ma mai n-
cearca teama ca voi ramne necasatorita; am un aer mult mai des-
tins, iar barbatii se arata mult mai interesati de mine.
241
Nu e deloc un basm! Exista terapii adaptate problemelor

cu care se confrunta personalitatile evitante, orict ar fi aces-
tea de putin motivate sa se schimbe.
Nerecomandabil
Sa le ironizati
Personalitatile evitante sunt hipersensibile. O usoara re-
marca ironica, care abia daca l-ar atinge pe altul, pe ele le ra-
neste teribil. Chiar si un umor binevoitor poate fi gresit inter-
pretat de o personalitate evitanta, care, va reamintim, se simte
inferioara celorlalti. Nu recurgeti la un asemenea umor dect
n cadrul unei relatii solide.
Sa va enervati
Cu sovaielile sale, cu obiceiul sau de a lasa sa lncezeasca
o conversatie, cu stinghereala ei, o personalitate evitanta poa-
te sfrsi prin a va enerva si riscati astfel ca ntr-o buna zi sa o
criticati cu ceva mai multa asprime!
Caz n care, cu proxima ocazie cnd o veti rentlni, astep-
tati-va s-o vedeti devenind nca mai evitanta si anxioasa. Prin-
tr-o critica gresita i veti ntari doua convingeri de baza: "Sunt
inferioara" si "Ceilalti ma vor respinge". Bravo! Le-ati supus
unui soi de terapie inversa. Asa ca, daca se ntmpla sa va
enervati, cautati mai apoi sa reparati lucrurile vorbindu-i din
nou cnd sunteti ceva mai calm. Sa-I ascultam pe Patrick, doc-
torul stomatolog a carui asistenta, Genevieve, este o persona-
litate evitanta, care are probleme cnd e vorba de a se mpo-
trivi solicitarilor clientilor.
Eram stresat la culme de seria de consultatii ce se succedau cu
repeziciune, la intervale mici de timp, dar rezistasem gndindu-ma
la pacientul de la ora paisprezece, care pi anulase programarea pi la
pauza care ma aptepta. Dar la orele paisprezece Genevieve ma anun-
ta ca am un pacient n sala de apteptare! Cedase la staruintele lui pi
l programase n locul pacientului ce renuntase la consultatie. Ideea
pauzei mele ratate m-a facut sa ma simt ntr-att de frustrat, nct
am explodat: i-am repropat ca nici nu ptie sa tina caietul cu progra-
mari, ca nu-i pasa de mine, ca actioneaza fara sa gndeasca. Eram
nedrept, Genevieve nu gre~ea niciodata n privinta programarilor,
dimpotriva, de fiecare data se gndea ~i la mine, dar n acea zi nu
mai puteam! Am vazut-o ro~ind, plecndu-~i ochii, fara sa riposte-
ze. Parea att de rava?ita, nct de ndata eu m-am potolit. n zilele
ce-au urmat, parea ca i se facea teama ori de cte ori ma apropiam
de ea. Apoi, a nceput sa faca tot soiul de gre?eli. Mi-au trebuit c-
teva saptamni ?i o lunga discutie cu ea pentru a o vedea recapatn-
du-?i ncrederea n sine.
Sa le lasati sa-si asume toate muncile ing rate
Desi personalitatile evitante ocolesc grupurile, cteodata
sunt nevoite sa faca parte din cte unul; la lucru de pilda. Pen-
tru a se ncredinta ca nu vor fi respinse de ceilalti, de multe
ori ele sunt gata sa-si "plateasca" locul n cadrul grupului fa-
cndu-se utile. (Acest comportament se observa si la persona-
litatile dependente, despre care am vorbit deja). Ele vor ncer-
ca sa faca tot soiul de servicii celorlalti, sa se sacrifice, pentru
a se asigura mpotriva unei eventuale respingeri de catre grup.
La lucru, nsa, aceasta atitudine a lor este exploatata de colegi
ori de sefi nu prea scrupulosi. Sa o ascultam pe Martine, sora
medicala la un spital parizian.
Lise este o infirmiera tnara, care s-a angajat la noi de curnd.
Mi-am dat seama numaidect ca era tare timida ~i ca nici nu n-
draznea sa ia cuvntul Ici?edinte. Parea preocupata de a seface ac-
ceptata de celelalte fete, urmarea discutiile, dar fara sa intervina
prea mult, zmbind la glumele celorlalti. Pe de alta parte, mi s-a
parut a fi con~tiincioasa ~i competenta, a?a ca aveam ncredere n
ea. Cu timpul nsa, mi-am dat seama ca se crease o situatie deza-
greabila pentril ea. Le-am lasat o anume libertate infirmierelor n
a-?i planifica turele, precum ?i zilele libere ~i concediile. Am vazut
ca din ce n ce mai des Lise era de serviciu n week-end-uri, mai des
dect ar fi trebuit. Mai mult, cnd vreo colega i cerea, Lise i tinea
locul, iar cota week-end-urilor ei lucratoare sporea. Am priceput
imediat ce se ntmpla: colegele ei i-au intuit slabiciunea ?i dificul-
tatea de a se mpotrivi ?i profitau de asta, lasnd-o pe ea sa lucreze
?i n zilele ce nu le conveneau lor.
243
La sedinta am specificat ca planificarea pe trimestrul urmator
nu-mi pare justa, fara sa mentionez numele Lisei si ca a;teptam un
alt plan ing. Toata lumea a parut ncurcata, dar dupa ctava vreme
mi-au prezentat o planificare mai echilibrata. Am avut apoi o discu-
tie cu Lise si i-am explicat ca nu era necesar sa cedeze ,fara mpo-
trivireu n fata colegelor ei. Am simtit ca luase remarca mea drept
dojana, asa ca era mai tulburata. A fost nevoie de o discutie de ju-
matate de ceas, pentru a oface pe Lise safie ceva mai destinsa si sa
priceapa ca aveam o parere buna despre ea. Se fac sase luni de cnd
Lise e la noi si pot spune ca ea a capatat un plus de siguranta.
Acest exemplu arata rolul capital pe care l poate juca un
sef ntelegator, pentru a reda unei personalitati evitante, pre-
cum Lise, ncrederea n sine. Din pacate nsa, multi sefi stre-
sati ei nsisi, grabiti si monopolizati de colaboratori mai volu-
bili sau revendicativi, nu si vor consacra timpul sau atentia
cuvenita personalitatilor evitante, care, de altminteri, si cauta
sa treaca neobservate.
Cum sa ne purtam cu o personalitate evitanta
Recomandabil
Sa i se propuna obiective de dificultate progresiva.
Sa-i aratati ca va intereseaza opinia ei.
Sa-i aratati ca acceptati sa fiti contrazis.
Daca vreti sa o criticati, ncepeti printr-un elogiu mai ge-
neral si apoi aduceti critici unui comportament anume.
Sa o asigurati de sprijinul vostru constant.
Sa o ndemnati sa consulte un specialist.
Nerecomandabil
Sa o ironizati.
Sa o enervati.
Sa o lasati sa-si asume toate muncile ingrate.
Daca va este sot sau sotie: bravo! Ati reusit sa nu-l(n-o) speriati.
Daca va este patron: probabil lucrati la administratia publica.
Daca va este coleg sau colaborator: recititi acest capitol.
244 Fran~ois Lelord si Christpphe Andre
Aveti trasaturi de caracter evitant?
I ADEVARAT
FALS
1. Mi s-a ntmplat sa refuz unele
invitatii, din teama de a nu ma
simti stingher(a).
I
12. Prietenii mei sunt cei ce m-au ales
I pe mine, nu eu pe ei.
3. Sunt stapnit(a) de teama de a nu
spune lucruri neinteresante.
4. Mi s-a ntmplat sa ma simt ridi-
col(a) n fata cuiva, asa ca am pre-
ferat sa nu mai vad niciodata acea
persoana.
J. n societate sunt mai putin des-
tins(a) dect majoritatea oamenilor.
6. Am ratat multe ocazii n viata,
personala sau n cea profesionala, I
din timiditate.
7. Ma simt mai bine numai n fami- "'
lie sau n compania unor mai
vechi prieteni. '1_
8. Mi-e teama sa nu le par o persoa~
na neinteresanta celorlalti sau sa-i
dezamagesc.
9. mi e foarte greu sa nchei o con-
versatie cu o persoana careia abia
i-am fost prezentat(a).
10. Nu o singura data mi s-a ntm-
plat sa beau ceva sau -sa iau un
medicament nainte de a ma n-
tlni cu alti oameni.
I
t
i
I
I
XII
Si celelalte personalitati?
Nuavem pretentia de a fi nfati9at, n capitolele pre-
. cedente, toate tipurile de personalitati dificile. Mai
nti, pentru ca recurgnd la comparatia meteoro-
logica facuta n aceasta carte, nu exista doar nori cumulus,
nimbus sau stratusuri, ci 9i cumulonimbus sau nimbostratus,
forme mixte, cu alte cuvinte.
Acela9i lucru e valabil 9i n cazul personalitatilor. Unele
sunt o asociere de trasaturi apartinnd mai multor tipuri. Si
putem cita doua asemenea personalitati.
PERSONALITATEA NARCISIC-HISTRIONICA
oastfel de persoana vade9te comportamentul teatral9i se-
ducator al personalitatii histrionice, dar 9i sentimentul de su-
perioritate 9i susceptibilitate al personalitatii narcisice. Cari-
caturiznd, s-ar putea spune ca aceasta personalitate mixta
este aidoma unui star care, odata ajunsa n holul unui hotel,
face totul pentru a fi remarcata (comportament histrionic) 9i
apoi, odata instalat, istove9te personalul cu interminabilele lui
pretentii, exprimate pe un ton poruncitor (comportament nar-
cisic). Aceste personalitati sunt mai putin influentabile 9i mai
inflexibile dect histrionicii "puri". Sunt mult mai dependen-
te de atentia celuilalt 9i propria stima de sine este mai redusa
dect la narcisicii "puri". Aceste personalitati mixte sunt des-
tul de des ntlnite, ntr-o forma moderata si, n cazul lor, pe-
rioadele mai narcisice, cnd se simt n plina forma, alternea-
za uneori cu cele histrionice, cnd au nevoie de sprijin si mn-
giere.
n serialul Dinastia, Alexis, femeia fatala, jucata de Joan
Collins, este ilustrarea unei personalitati narcisic-histrionice.
n genere, serialele de televiziune americane abunda de per-
sonalitati narcisice si histrionice, centrul mai multor scene de
seductii sau de necrutatoare dispute.
lot o personalitate narcisic-histrionica este si redutabila Sal-
ly Spectra din Dragoste pi putere.
PERSONALITATEA EVITANT-DEPENDENTA
Studiile au aratat ca persoane considerate de catre unii psi-
hiatrii ca avnd personalitati evitante, supuse unei alte eva-
luari, de catre alti confrati, s-au trezit cu diagnosticul de per-
sonalitate dependenta, de asta data. Prin urmare, exista o
anumita delimitare ntre cele doua diagnosticuri.
Un "evitant pur" refuza orice contact social care l-ar putea
face sa resimta trac sau stinghereala, iar "dependentul pur",
dimpotriva, cauta compania celorlati, fiind gata de orice pen-
tru a fi acceptat. De multe ori nsa, realitatea este mult mai
complexa: evitantul este pus, totusi, n situatia de a avea con-
tacte sociale, fie la scoala, la lucru, fie cnd se ndragosteste.
Cum se teme ca ar fi "ridicol" sau ca n-ar fi ,,la naltime", va
ncerca sa se faca acceptat, aratndu-se deosebit de serviabil,
docil si "dragur, avnd astfel comportamentul unei persona-
litati "dependente". Invers, dependentul se va simti teribil de
prost n cazul unui conflict, chiar minor, din teama de a nu fi
abandonat si se va zapaci, se va nrosi, va fi ncurcat sau se va
retrage chiar, adoptnd astfel conduita unui evitant.
Am mentionat aceste doua forme mixte pentru ca ele sunt
frecvente, dar exista si multe altele, care fac din fiecare perso-
nalitate dificila o singularitate.
PERSONALITATEA ANTISOCIALA (SAU SOCIOPATA)
1 TA Widiger, E. Corbitt, "Antisocial Persona1ity Disorder", in The DSM
IV Persanality Disarders, ap. cit., pp. 106-107.
n afara formelor mixte, exista ~i alte tipuri de personali-
tati dificile pe care nu le-am specificat n capitolele preceden-
te fie din pricina raritatii lor, fie pentru ca le consideram att
de dificile nct primul nostru sfat ar fi nu de a le respinge, ci
a va tine la o anume distanta de ele. Iar daca mprejurarile va
aduc n situatia de a mentine un contact regulat cu ele, n fa-
milie sau la lucru, noi va recomandam sa apelati la sprijinul
unui specialist. Prin urmare, iata acest "ca sting" pentru
tragi-comedie.
247
Aceasta personalitate se caracterizeaza printr-o lipsa de res-
pect fata de regulile ~i legile vietii n societate, asociata unei
impulsivitati, unei incapacitati de a face proiecte pe termen
lung ~i unui simt al culpabilitatii redus (pna la absenta lui
totala). Asemenea personalitate pare a fi de trei ori mai frec-
venta la barbati dect la femei. Ca toate tulburarile de Derso-
, "
nalitate, ~i aceasta transpare nca din adolescenta. Tnarul so-
ciopat se va deosebi printr-o serie de comportamente ce vor
atrage atentia educatorilor sai: scandaluri, chiuluri dela scoa-
la, abuz de alcool sau stupefiante, multiple contacte sexuale,
evadari prost organizate, calatorii fara nici o destinatie. Nu
sunt comportamente neobisnuite la adolescenti, numai ca la
viitorul sociopat vor fi deosebit de intense si de frecvente. n-
cadrati corespunzator, unii din ace~ti tineri se vor cuminti to-
tusi, iar adaptarea lor sociala va fi buna, de multe ori, n pro-
fesii oarecum primejdioase sau nomade. Deseori nsa viata lor
profesionala sau sentimentala va fi destul de agitata. Altii nsa
staruie ntr-un stil de viata marcat de instabilitate, impulsivi-
tate, ignorarea consecintelor actelor lor, absenta culpei. Nu e
de mirare ca ei intra n conflict cu legea si mai multe studii au
demonstrat ca n rndul detinutilor de drept comunI procen-
tul personalitatilor antisociale era ridicat. (Fireste ca delinc-
venta nu se reduce la o chestiune de personalitate, ci are cau-
ze sociale multiple.)
Unele epoci sunt mult mai prielnice sociopatilor dect
altele: razboi, revolutie, explorarea unor noi teritorii, iata
situatii n care o persoana cu simtul aventurii si putin pre-
dispusa la culpabilitate se va simti ca "pestele n apa". Se
prea poate ca, n alte circumstante, dintre detinutii de azi
unii s-ar dovedi corsari nenfricati, exploratori sau soldati.
Sub vechiul regim, cei mai ambitiosi ar fi primit ranguri no-
biliare. Totusi, unele personalitati antisociale vor fi mult
prea instabile si impulsive pentru a respecta chiar regulile
unui grup de aventurieri si vor fi nlaturati chiar de tova-
rasii lor, sociopati si ei, dar mult mai maleabili. La urma ur-
mei, chiar si mafia impune o anume disciplina n rndul
membrilor ei.
n filme sociopatul se bucura de o mare apreciere; caci pen-
tru noi este o defulare sa-I vedem ncaknd regulile pe care le
respectam n viata de zi cu zi.
n Reservoir Dogs (1992) de Quentin Tarantino, o banda de
delincventi cu alura de sociopati pun la cale si dau o lovitura
la o banca, nsa lucrurile vor lua o ntorsatura neplacuta. Unul
dintre personaje, Mister Blonde, se dovedeste a fi si o perso-
nalitate sadica: n timpul loviturii la banca ucide, fara vreun
motiv, ctiva angajati ai bancii si ctiva clienti si profita de ab-
senta complicilor sai pentru a tortura (jubilnd de placere) un
politist pe care-Iluasera ostatic, fapt ce-i socheaza pe tovara-
sii lui, sociopati, poate, dar nu sadici.
Jean-Paul Belmondo, n Cu sufletul la gura (1959) de Jean
Luc Godard, joaca rolul unui sociopat interesant, ratacitor, dar
al carui unic punct de stabilitate, iubirea lui pentru Jean Se-
berg, i va aduce n final moartea.
n Arma fatala de Richard Donner, MeI Gibson joaca rolul
unui politist sociopat: extrem de impulsiv, el se avnta fara so-
vaiala n actiuni primejdioase pentru el, pentru partenerul lui,
dar si pentru eventualii trecatori. Stabileste contacte cu o usu-
249
rinta fantastica, seduce cu aceeasi usurinta, manifesta intole-
ranta la plictis, dar si placerea de a bea, ce se regasesc adesea
la sociopati. Partenerul lui de culoare, Danny Glover, mai n
vrsta, este pentm el un fel de prezenta paterna si moderatoa-
re, de care (de altminteri) este foarte atasat. (Un fel de duo
educator-delincvent.)
Convingerea de baza a sociopatului pare a fi: "Daca vrei
ceva, ntinde mna numaidect si apuca!" TohlSi, unii socio-
pati n-o fac numaidect, pentru a-si lua un plus de precautii.
Dintre sociopatii delincventi, cei mai inteligenti ar putea
chiar ajunge sefii unei bande sau ar putea reusi n afaceri, cu
conditia de a avea asociati buni. Caracterul sociopatilor nu are
numai aspecte negative: stabilesc contacte lesne, vadesc un
anume umor, iar gustul pentru risc si pentru nou i fac cam-
pionii placuti, care va vor antrena n aventuri sau calatorii n
care nu ati fi plecat singuri (dar nu uitati ca de ndata ce se va
ivi o problema, ei vor fi tentati sa va lase balta). Exista nume-
roase persoane ce au trasaturi de personalitate cu tendinta so-
ciopata, dar care pastreaza un simt al celuilalt si al legii, sufi-
cient pentru a prentmpina unele catastrofe; iar asemenea
persoane pot repurta uneori izbnzi.
n filmul lui Arthur Penn, Unnarirea (1966), Robert Redford
joaca rolul unui sociopat "dragut", care nu rezista tentatiei de
a evada din nchisoare, desi mai avea putin de ispasit din pe-
deapsa. Savrsise aceasta greseala mai ales din dorinta de a
revedea o fata de familie buna (Jane Fonda) logodita cu un t-
nar din lumea ei, dar care continua sa-I iubeasca pe Redford.
Ea va risca totul pentru a-l salva de ura si stupizenia locuito-
rilor unui orasel.
Sociopatii plac adesea femeilor pentru aura lor de aventu-
ra, cutezanta si nesupunere. Numai ca dezamagesc adesea,
dupa un timp: nestatornici, neputndu-si pastra prea mult
slujba, infideli, risipitori, pusi pe harta si betii, sociopatii plac
mai mult n filme dect n viata reala.
o
Aceste comportamente sunt considerate n "Lmelecercuri ca
fiind "virile", ceea ce'face sa aiba toate sansele de a-si accen-
tua trasaturi de caracter preexistente,
n filmul Sufletul razboinicilor (1994) de Lee Tamahori, ce
descrie viata unor ma ori dintr-o suburbie saraca a orasului
Auckland, doua notiuni opuse de virilitate se contureaza si se
ciocnesc. Pentru Jake, "musculosul" si ai sai tovarasi, a fi bar-
bat nseamna sa stii sa bei, sa seduci femeile, sa sari la bataie
la cea mai mica provocare si "sa te descurci cu legea", Totusi,
fiul lui, datorita unui educator, are prilejul de a descoperi un
alt model de virilitate, regasind traditiile ma ori, inclusiv teh-
nicile de lupta, valoarea regulilor sociale, ca si respectul pen-
tru ceilalti.
Filmele nfatiseaza si versiuni mai "dure" ale sociopati- .
lor, n care, n primul plan este pusa absenta culpabilitatii.
Astfel, Alain Delon, n filmul lui Rene Clement n plin soare
(1959), l ucide cu snge rece pe Maurice Ronet si, fara nici
un fel de remuscari, si atribuie identitatea acestuia, pentru
a se nstapni asupra averii, dar si a logodnicei lui. n Scar-
face (1983) de Brian de Palma putem vedea un Al Pacino so-
ciopat, care cunoaste o ascensiune fulgeratoare n lumea in-
terlopa din Florida. (Dar impulsivitatea si ramasitele simtului
sau moral l vor costa viata.)
Prin urmare, sfatul nostru va fi acela de a evita sa va apro-
piati de sociopati, fie n viata profesionala (nu-i luati ca aso-
ciati), fie n cea sentimentala, exceptnd cazul n care sunteti
nclinati spre aventuri autodistructive. Ei nsa nu sunt ntot-
deauna usor de identificat, caci nu toti sunt delincventi, iar
unii sunt chiar abili n a convinge si a seduce.
De multe ori sotiile barbatilor sociopati sunt femei depen-
dente, caci sunt singur~le care ramn cu ei, gata oricnd sa le
suporte totul, sa le'treaca totul cu vederea, fara a-i parasi vre-
odata.
2 M. Linehan et colI, "Cognitive-Behavioral Treatment of Chronically
Parasuicidal Borderline Pacients", Archives of General Psyhiatry, 1991,
48, pp. 1060-1064. I
Si aceste personalitati sunt marca te de comportamente im-
pulsive, provocate de asta data de o dispozitie fluctuanta, ce
le induce o stare de criza aproape permanenta. Personalitati-
le borderline sunt asaltate de emotii putemice, greu controla-
bile, mai cu seama cu stari de furie putemica mpotriva celor-
lalti, dar ?i a propriei persoane. De multe ori, furia lasa loc
unei stari depresive, nsotita de un sentiment de gol ?i plictis.
Fata de cei apropiati, borderlinii formuleaza cereri staruitoa-
re de iubire ?i sprijin, pe care le altemeaza cu evadari brutale,
cnd li se pare ca intimitate a ar fi amenintatoare. Unii psihia-
trii i-au asemuit cu aricii iama: vor sa fie aproape unul de ce-
lalalt, doar pentru a se ncalzi, dar daca se apropie prea mult,
se "nteapa". Pentru a-?i mai potoli starile de furie nebuna, de
plictis sau de disperare, personalitatile borderline fac uz ?i
abuz de alcool sau de tot felul de stupefiante, de multe ori n-
tr-un mod impulsiv ?i primejdios. Cel mai mare procent de si-
nucideri se nregistreaza n rndul personalitatilor borderline.
Aceste persoane nefericite au adesea o imagine incerta asu-
pra propriei persoane, o viziune lipsita de claritate ?i consec-
venta asupra propriilor trebuinte, ceea ce le conduce la schim-
bari drastice n materie de amicitii, de profesie sau de
parteneri sexuali.
Tratamentul personalitatilor borderline a constituit tema
multor congrese intemationale ?i i preocupa destul de mult
pe psihiatri ?i psihologi. Cu totii au acceptat importanta pas-
trarii unei distante optime fata de propriul pacient: o distan-
ta prea mare l va face pe borderline sa se simta frustrat ?i
atunci va reactiona, sporindu-?i actele impulsive ?i agresive;
o apropiere prea mare l va face sa regreseze sau l va angoa-
sa?i i va stmi reactii imprevizibile2. Unele medicamente pot
PERSONALITATEA BORDERLINE
251
stabiliza dispozitia pacientilor borderline, dar asta depinde de
pacient si de simptomele pe care ei le prezinta n acel moment.
n filmul Culoarea noptii (1994) de Richard Rush, Bruce Wil-
lis joaca rolul unui psihiatru new-yorkez ce consulta o pacien-
ta despre care au putea crede ca e o personalitate borderline
(fusese vazuta n plina criza de furie si disperare pentru ca
nu-i reusise machiajul). Bruce Willis, obosit poate, dupa o zi
de consultatii (draga Bruce, ai ntreaga noastra compasiune)
i explica pacientei sale, ntr-un mod brutal oarecum, punctul
lui de vedere asupra conduitelor ei repetate n cazul unui esec.
Numai ca aceste explicatii moralizatoare nu-i "priesc" pacien-
tei, care se precipitacatre fereastra si se arunca n gol. un act
impulsiv, comis ntr-un acces de furie, ndreptat asupra ei, dar
si a celuilalt. Dupa acest episod, Bruce Willis pleaca la "tara"
pentru a se odihni, la un confrate califomian, la care va ntlni
alti pacienti atinsi de tulburari de personalitate, prezentati
nsa, dupa parerea noastra, ntr-un mod putin realist dect fe-
meia borderline de la nceputul filmului (din fericire, nu toti
borderlinii se sinucid si nu toti care se sinucid o fac n fata te-
rapeutului).
Cauzele formarii unei personalitati borderline sunt, fara
ndoiala, complexe, dar mai multe studii au aratat ca dintre
acestia multi fusesera n copilarie3 victime ale unor violen-
te sau abuzuri sexuale savrsite de cineva din cei apropiati
lor. (Nu toti copiii maltratati ajung borderline, n schimb pot
dezvolta alte tulburari psihice.) Unii cercetatori considera
ca ar exista o legatura ntre personalitatea borderline dez-
voltata nca din copilarie si tulburarile de stress posttrau-
matice, la persoanele care au trait o catastrofa4. Se va nte-
3 S.N. Ogata, K.R. Silk, S. Goodrich, "Childhood Sexual and Physical
Abuse in Adult Patient with Personality Disorder", American foumai
of Psychiatry, 1990, 147, pp. 1008-1013.
4 J.G. Gunderson, A.N. Sabo, "The Phenomenological and Conceptual
Interface between Borderline Personality Discorder and PTSD", Ame-
rican foumai of Psychiatry, 1993, 150, p. 19-27.
253
lege lesne ca n cazul n care suspectati ca o persoana din
propriul vostru anturaj ar suferi de aceasta tulburare de per-
sonalitate, sfatul nostru este de a va adresa unui specialist,
nainte de toate.
De altminteri, este ceea ce ar fi trebuit sa faca Michel Dou-
glas n filmul lui Adrian Lyne, Atractie fatala (1987), dupa ce
savrsise greseala de a ncepe o relatie cu o femeie borderline,
al carei rol era jucat de Glenn Close. Ea se arunca cu totul n
ceea ce n-a fost dect o aventura, iar cnd survine ruptura, re-
actioneaza printr-o serie de acte de violenta si o tentativa de
suicid. Totusi, ncapatnarea cu care doreste sa se razbune pe
amantul ei da la iveala mai degraba o personalitate paranoi-
ca - ea considera ca suferinta care i-a fost pricinuita merita o
pedeapsa disproportionata.
PERSONALITATEA SCHIZOTIPALA
Acest tip de personalitate nutreste convingeri si percep-
tii bizare asupra celorlalti, a propriei persoane si restului lu-
mii. "Bizar", - raportat la credintele traditionale ale grupu-
lui cultural caruia i apartine individul. Nu e deloc "bizara"
convingerea unui taran haitian ca mortii ies din cosciug pen-
tru a se razbuna, ar fi bizar sa auzi un parizian afirmnd
acest lucru.
n societatile noastre, personalitatile schizotipale se vor
simti atrase de ezoterism, de religiile orientale, de new-age,
dar cum sunt nencrezatoare si nu se simt n largul lor n-
tr-un grup, de multe ori ramn ntr-o anume izolare. Perso-
nalitatile schizotipale vad pretutindeni "semne" (pentru pa-
cientul schizotipal, de pilda, faptul de a zari un camion ce
transporta o faimoasa marca de bere este un semn ca mama
sa i asteapta telefonul, caci ei i place aceasta bere). Ele cred
si n reincarnare ("prin mine vorbea sora mea moarta"), n
fenomenele paranormale si n extraterestri. Nu e vorba doar
de subiecte de interes, ci de convingeri adnci de care sunt
patrunse, pe care le "simt" fu viata de toate zilele.
2 5 4 Fran~ois Lelord si 5=hristophe Andre
n Twin Peaks de David Lynch, "Doamna cu butucul" pare
sa fie o personalitate schizotipala: este destul de retrasa, tine
tot timpul n brate un butuc caruia i vorbeste cu multa caldu-
ra si prin care primeste mesaje telepatice. Ambianta este va-
dit schizotipala, cu aparitii stranii, semne supranaturale, ma-
gie indiana, metamorfoze corp orale si halucinatii terifiante, iar
personajul principat agentul FBl Dale Cooper, are si el tot fe-
lul de convingeri bizare si comportamente oarecum aberante
(si nregistreaza pe dictafon gndurile fiecarei zile, adresn-
du-se unei secretareI Diane, care nici nu exista). Asta nu n-
seamna ca autorii filmului sunt personalitati schizotipale, si
ca artistii pot nchipui experiente si dincolo de cmpul ngust
al propriei personalitati (Dostoievski marturisea ca pentru a
zugravi gndurile si patimile Ialmtrice ale asasinului din Cri-
ma )ii pedeapsa nu fusese nevoie sa ucida vreo batrna cu lovi-
turi de topor).
ntre personalitatea schizotipala si scrizofrenieS pare sa
existe o anumita legatura: n ascendenta pacientilor suferinzi
de schizofrenie rata personalitatilor schizotipale depaseste me-
dia. Totusi, comparativ cu pacientii schizofreni, personalitatile
schizotipale pastreaza un contact bun cu realitatea si rareori
au halucinatii, cum e cazul n acele episoade majore ale scri-
zofrenilor. Unii psihiatrii considera ca personalitatea schizoti-
pala reprezinta o forma minora de schizofrenie.
De multe ori, adaptarea la viata din societate le ridica pro-
bleme acestor personalitati, ca n cazul cnd nu gasesc o sluj-
ba n care bizareria ce-i caracterizeaza sa nu fie un impediment:
au nevoie de un post care sa presupuna o anume izolare, dar
si de un grup n care sa fie integrati, acceptati si n care sa nu
se simta persecutati (sa aiba colegi de lucru pe care sa-i cunoas-
ca de mai mult timp, ca n societatile agricole).
5 J.L. Silevrman et coll, "Scrizophrenia Related and Affective Persona-
lity Disorders Traits in Relatives of Probands with Schizophrenia and
Personality Disorders", American Journal of Psychiatry, 150, 1993, pp.
435-442.
PERSONALITATEA SADICA
n cazul n care n anturajul vostru exista o personalitate
schizotipala, sfaturile pe care vi le-am putea da coincid cu cele
pe care vi le-am dat ~i cnd am vorbit de personalitatea schi-
zoida, ~i vi-l reamintim mai seama pe acela de a-i respecta ne-
voia de lini~te, dar ~i n acest caz suntem de parere ca ar tre-
bui sa consultati un specialist. Cum adaptarea la viata n
societate ridica probleme, riscul depresiei ~i al sinuciderilor
este mare la personalitatile schizotipale.
Aceasta tulburare de personalitate se caracterizeaza prin-
tr-o serie de comportamente sau atitudini menite sa aduca su-
ferinta celuilalt, sa-I domine. Sadicul l face pe celalalt sa su-
fere sau l domina "din placere", ~i nu pentru ca urmare~te un
scop. (De pilda, faptul de a lovi o persoana pentru a o prada
nu reprezinta un act sadic: scopul urmarit de agresor este ace-
la de a fura ~i nu de a-~i face victima sa sufere).
O personalitate sadica poate proceda astfel nct sa nu-i
poata fi adusa nvinuirea de ncalcare a legii, ci sa strneasca
suferinta celuilalt printr-o serie de comportamente" permise".
Faptul de a ofensa pe cineva, de a umili n public pe cineva,
de a-~i pedepsi copiii mai aspru dect s-ar cuveni, de a le flu-
tura subalternilor amenintari de sanctiuni, de a maltrata ani-
malele, de a se desfata cu suferinta altuia, de a le impune ce-
lorlalti comportamente umilitoare sau degradante pot fi tot
attea indicii ale unei personalitati sadice. Tulburarea apare
nca din adolescenta, ~i ntr-o majoritate covr~itoare la per-
soanele de sex masculin.
n societatile de razboinici, comportamentele sadice erau
considerate ca semn de virilitate ~i ca mijloc potrivit de a vr
spaima n triburile rivale. Dintr-un punct de vedere evolutio-
nist, s-ar putea afirma ca sadismul constituia un avantaj n a-i
ngenunchea pe rivali ~i a nimici du~manii, facnd ca ~ansele
de supravietuire sa sporeasca. La unele trib uri de indieni din
America de Nord, adolescentii trebuiau sa-~i dovedeasca vi-
255
25 6 Fran~ois Lelord ~i Christophe Andre
.;
rilitatea torturnd ndelung prizonierii (nca o fisura n mitul
"salbaticului blnd"!)6. La vikingi, alta comunitate de razboi-
nici, o capetenie din secolul al IX-lea, a fost supranumita "Bar-
batul cu copilasi" caci le interzise se oamenilor>sai sa strapun-
ga cu lancea copiii du~manilor, cum se obi~nuia pna atunci.
Faptul i-a impresionat att de puternic pe compatriotii lui, n-
ct i-au dat aceasta porecla mngietoare7. Asta ne da o idee
asupra gradului "firesc" de sadism din acel timp, care, din pa-
cate, a reaparut de nenumarate ori n istorie. ntr-o descenden-
ta mai putin sngeroasa, dar uneori extrem de nemiloasa, ti-
nerii sadici pot fi, la ora actuala, participanti activi la unele
practici n care vor ncerca placerea de a-i umili si ngenun-
chea pe mai tinerii lor colegi de studii.
Daca ntr-un regim democratic personalitatile sadice sunt
nevoite sa se "abtina", razboaiele sau revolutiile, nsa, le des-
chid perspective nesperate. Personalitatile sadice vor fi cele ce
vor interoga suspectii, vor supraveghea lagarele de concentra-
re, vor conduce represiunile si vor teroriza populatia civila.
Comportamentul sadic poate sfrsi prin a deveni o norma ~i
pentru personalitati normale ~i aceasta este una din ororile
razboiului. Unul din meritele democratiei este acela de a cau-
ta sa controleze si sa sanctioneze un astfel de comportament
la soldatii lor, chiar n timp de razboi. Rareori se ntmpla ca
sadicii din armata unui dictator sa ajunga n fata Curtii :vfar-
tiale.
Deseori, personalitatea sadica apare asociata unei alte tul-
burari de personalitate (mai ales paranoica, narcisica si anti-
sociala).
n filmul Bucatarul, hotul, nevasta lui ?i amantul ei (1989), de
Reter Greenway, personajul interpretat de Michel Gambon
pare a fi un sociopat redutabil (este unul din cei mai temuti
6 Relation de qllelques missions des pel'es de la Compagnie de Jesus dans la
NOllvelle France, par le Reverend Pere EG. Bressaoani, Montreal, Press
de la Vapeur, 1852.
7 D. Boorstin, Les Decouvl'eul's, Paris, Laffont, "Bouquins", 1992.
PERSONALITATEA CU CONDUITA DE ESEC
Nu e cazul sa ne facem iluzii, sadismul nu exista doar la
ucigasii n serie sau la criminalii de razboi, ci picoteste n fie-
care din noi si se poate trezi n diferite mprejurari: antrena-
ment dirijat de o persoana carismatica, nrurirea unui grup,
nevoia de a compensa o frustrare, dorinta de razbunare.
Existenta acestei tulburari este mult dezbatuta si de altmin-
teri nici n-a fost inclusa n ultima clasificare a Asociatiei Psi-
hiatrice Americane, DSM-IV Personalitatea cu conduita de
esec caracteristica persoanelor care par sa-si "saboteze" cu
buna stiinta viata, desi dispun de toate resursele pentru a pro-
ceda si altfel. Ca de obicei, si aici, pentru a putea vorbi de o
personalitate, conduita de esec trebuie sa se manifeste nca din
adolescenta n diferite sfere ale vietii: la lucru, n relatiile so-
ciale si sentiment~le, n activitatile din timpul liber iar repur-
tarea unui succes sa stea n puterile subiectului, fara ca el sa
constientizeze acest lucru. '
257
sefi ai lumii interlope), dar si o personalitate sadica; la cteva
dineuri gargantuesti, pare sa ncerce o imensa desfatare n a-i
umili si ngrozi pe cei din propriul anturaj, prin violenta lui
verbala si fizica. l ucide pe amantul sotiei sale, ntr-un mod
absolut nfiorator. Sotia sa, nsa, i va arunca - ca sa spunem
asa - n fata ntregul sau sadism.
n remarcabilul Doctor Jekyll ;;i domnul Hyde (1941) de Vic-
tor Fleming (dupa romanul lui Stevenson) bunul doctor jucat
de Spencer Tracy se preschimba fara voie ntr-un sadic, Mister
Hyde, a carui placere resimtita la privelistea suferintei, pe care
o provoaca altora, este fara margini; el resimte o ncntare
imensa cnd o umileste si o nspaimnta pe Ingrid Bergman.
Dennis Hopper, n angoasantul Catifeaua albastra (1986) de
David Lynch, chinuie n aceeasi maniera o femeie dependen-
ta, intrerpretata de Isabella Rossellini, ntr-un terifiant model
de relatie sado-masochista.
Un student, de pilda, va sosi adesea cu ntrziere la exame-
nele pentru care s-a pregatit totusi temeinic; o femeie va alege
mereu parteneri brutali si nestatornici, pentru care va face ne-
numarate sacrificii; "lill barbat nu-si va respecta fagaduielile fa-
cute prietenilor sai, desi n-ar fi fost ctusi de putin greu sa faca
acest lucru, si strneste o cearta. Un salariat ramne n posturi
prost platite si cu mult sub posibilitatile sale de calificare, desi
pregatirea de care dispune si calitatile sale i-ar ngadui sa n-
cerce sa capete ceva mai bun. Bolnava, personalitatea cu con-
duita de esec va consulta un medic doar atunci cnd va face
complicatii grave, si nu se va conforma ntocmai recomanda-
rilor medicului, administrndu-si tratamentul dupa bunul ei
plac, orict de eficient si bine tolerat s-ar dovedi acesta.
Daca i se ntmpla ceva neplacut, personalitatea cu condui-
ta de esec va anihila de ndata acel eveniment pozitiv, de pil-
da, provocnd un accident, ale carui urmari sa-I coste. Un sa-
lariat care e felicitat si avansat, ca urmare a felului n care a
muncit, nu dupa multa vreme va comite o greseala profesio-
nala, care va atrage concedierea lui.
Cond uite le de acest gen trezesc, evident, furia si dezapro-
barea anturajului: ,,0 face expres, sau ce?"
De fapt, aceasta tulburare de personalitate nu este oficial
recunoscuta, din mai multe motive. n primul rnd, studiile
arata ca deseori ea este asociata si altor tulburari de persona-
litate, mai cu seama personalitatii dependente, evitante, pa-
siv-agresive, borderline. Prin urmare, se considera ca e posi-
bil sa nici nu existe personalitate cu conduita de esec, ci doar
comportamente de esec, comune mai multor tipuri de persona-
litate. De pilda, daca exista posibilitatea unei promovari, per-
sonalitatile mentionate mai sus vor recurge la un "sabotaj".
Personalitatile dificile carora li se ofera perspectiva unei
promovari; motivele unui eventual comportament de esec
Personalitatea dependenta va "sabota", de teama ca va fi
nevoita sa-si asume responsabilitati personale.
Personalitatea evitanta, de teama ca va fi n centrul aten-
tiei celorlalti.
259
Personalitatea pasiv-agresiva, pentru a-l "pedepsi" pe su-
periorul ei, care se bizuia pe ea, dar pe care nu-l poate n-
ghiti.
Personalitatea borderline va "sabota" pentru ca, subit, o
napadesc oarecari dubii legate de ceea ce si doreste cu ade-
varat, nsotite si de schimbari bruste de dispozitie.
Personalitatea depresiva, de teama ca nu va fi la naltimea
respectivei avansari, pe care crede ca nu o merita.
Un alt inconvenient al diagnosticului de personalitate cu
conduita de esec l constituie faptul ca uneori genereaza feno-
mene deviante, grupate sub denumirea de "blamarea victi-
mei"8, cu consecinte nu tocmai lipsite de pericol.
De exemplu, acest diagnostic dezavantajeaza femeile ba-
tute de sotii lor si care continua totusi sa ramna cu ei. Diag-
nosticndu-Ie ca "personalitati cu conduita de esec", avoca-
tii consortilor pot arunca asupra sotiilor toata raspunderea
pentru respectiva situatie conjugala "blamnd victima" si,
mai mult, ncercnd sa ia copiii de sub ngrijirea ei. Deseori,
femeile batute sunt victime ale unei stari de stres traumatic
cronic, care le induce o stare anxios-depresiva invalidanta.
Ct despre cele ce au o tulburare de personalitate, de multe
ori e vorba de personalitati dependente, care nu si parasesc
caminul conjugal, caci se tem ca nu vor fi n stare sa se des-
curce singure. Mentionam ca asta nu are nici o legatura cu
vestitul "masochism feminin" pentru care feministele nu l-au
iertat pe Freud.
Si terapeutii pot recurge la "blamarea victimei". Cnd, n
ciuda stradaniilor, starea pacientului nu se amelioreaza, este
comod si tentant sa arunci asupra lui ntreaga raspundere pen-
tru esecul tratamentului. "Este o personalitate cu conduita de
esec". (Exista si o varianta psihanalitica: "Sunt prea puternice
rezistentele" sau "Are placerea masochista de a pierde".)
8 L.B. Rosewatter, "A Critical Analysis of the Proposed Self-Defeating
Personality Disorder", Joumal,of Personality Disorders, 1987, 1, pp.
190-195.
260 Fran<;:oisLelord si_Christophe Andre
Din toate aceste motive nu se mai recurge la diagnosticul
de "personalitate cu conduita de esec", si nendoielnic, va esua
la urmatoarea ncercare de omologare!
PERSONALITATI SCHIMBATE
DE UN EVENIMENT TRAUMATIC
Psihiatrii au sesizat unele modificari de personalitate la
persoanele care au trecut prin ncercari cutremuratoare. Sin-
dromul KZ9 este o schimbare de personalitate remarcata la cei
ce au supravietuit lagarelor de concentrare naziste sijapone-
ze, dar si lagarelor vietnameze si la refugiatii cambodgieni10.
Pe lnga violentele la care au fost supusi, este posibil ca si de-
nutritia severa si prelungita sa fi contribuit la tulburarile ob-
servate la acele persoane. Acest "sindrom al supravietuitoru-
lui" poate persista ani ntregi de la respectiva experienta si se
manifesta printr-o serie de simptome cronice: anxietate, dez-
interes, izolare sociala, deghizare afectiva, tulburari de somn,
sentimentul constant de a fi amenintat.
Toate aceste simptome apar ntr-un grad variabil si n tul-
burarile de stres posttraumatic prezente la persoanele care au
supravietuit unor accidente grave sau catastrofe. Pentru a re-
duce riscul unor sechele psihologice este important ca respec-
tiva persoana sa fie supusa unui tratament n chiar primele
ore de la accident. Tratamentul e psihologic, n primul rnd,
si consta n aceea ca victima este ndemnata sa-si reIateze tra-
uma, dar n contextul unei relatii terapeutice linistitoare,
avnd ca interlocutor un specialist.
Diagnosticul prematur si tratamentul stresului posttrau-
matic constituie o adevarata problema de sanatate publica,
deoarece persoanele care n-au fost supuse unui tratament psi-
9 P. Chodoff, "Late Effects of the Concentration Camp Syndrome", AI'-
chives of General Psychiatl'Y, 1963, 8, pp. 323-333.
10 JD. Kinzie et coH., "Post-Traumatic Stress Disorders among Survivors
Cambodgian Concentration Camps", American Joumal of Psychiatl'Y,
1984,141, pp. 645-650.
261
hologic pot dezvolta mai trziu tulburari cronice grave, att
pentru ei, ct ?i pentru familie ?i societate.
n Rambo (1982), film de Ted Kotcheft Sylvester Stallone
joaca rolul unui fost luptator din Vietnam, ce prezinta simp-
tomele unui grav sindrom de stres posttraumatic: dezinteres,
izolare sociala, sentiment de "scapa-cine-poate". Este arestat
de un politist sadic, care-l supune unui tratament care-l face
sa-si retraiasca ntreg calvarul prizonieratului din Vietnam si
sa reintre n posesia unei personalitati de combatant, spre ma-
rea ncntare a spectatorilor, mai cu seama a adolescentilor.
ntr-un alt registru, radical deosebit, medicii au obervat si
schimbari durabile de personalitate, ca urmare a unor afec-
tiuni ale creierului, de diferite origini (traumatism cranian,
interventie neurochirurgicaIa), dar asta depaseste cadrul aces-
tei carti.
SI PERSONALITATILE MULTIPLE?
Desi aceasta tulburare de personalitate este rar ntlnita, ea
strneste totusi interesul publicului si al psihiatrilor. De altmin-
teri, personalitatea multipla nici nu e considerata o tulburare
propriu-zisa de personalitate, ci o afectiune de alta natura.
Respectiva persoana apare, consecutiv, sub mai multe per-
sonalitati, ce difera radical unele de altele, uneori prin vrsta,
alteori prin nivelul cultural, prin sex si prin natura lor. n for-
ma tipica de personalitati multiple, fiecare personalitate ma-
nifesta amnezie n privinta celorlalte, altfel spus, nu-si amin-
tesc deloc sau si amintesc extrem de putin de ceea ce au spus,
facut sau gndit celelalte personalitati. Numarul mediu al per-
sonalitatilor nu este egal cu doi, ca n Doctorul Jekyll ~i domnul
Hyde de Stevenson, ci variaza ntre cinci si zece, per pacient.
Personalitatea "gazda" este aceea care corespunde identitatii
sociale a pacientului, dar nu e..obligatoriu sa fie cea care soli-
cita ajutorul specialistului.
262 Fran<;ois Lelord si S::hristophe Andre
Fapt remarcabil n psihiatrie, factorul care declanseaza
aceasta tulburare poate fi cunoscut: n mai toate cazurile exis-
ta o experienta traumatica, survenita n copilarie, mprejura-
re n care personalitatile respective n-au beneficiat de nici un
suport afectiv.
Ni s-a ntmplat sa fim martorii unei sedinte de terapie n care
un psihiatru, specializat n aceasta tulburare de personalitate, avea
ca pacient o persoana ce poseda cel putin trei personalitati: una nor-
mala, personalitatea "gazda" care corespundea identitatii pacientu-
lui, un functionar la vreo cincizeci de ani, dar carefrecvent avea stari
depresive. O a doua personalitate era aceea a unui baietel de cinci
ani, smiorcait si dependent. De regula aceasta personalitate punea
stapnire pe pacient n urma unor mici disensiuni din viata cotidia-
na. Pacientul avea si o a treia personalitate, a unui barbat agresiv si
certaret, fiind implicat ntr-o seama de ciocniri cu persoane necu-
noscute. Cnd pacientul revenea la personalitatea lui normala nu
pastra nici o amintire despre momentele n care se purtase ca un co-
pil plngacios sau n carefusese un scandalagiu.
n cadrul sedintei, printr-o injonctiune hipnotica, psihiatrul l
facuse pe pacient sa reintre n posesia personalitatii de copil. Tinn-
du-si ochii nchisi, pacientul a nceput sa vorbeasca cu vocea si cu-
vintele unui copil de cinci ani, gata sa plnga, pe care nici cel mai
bun actor nu arfi putut sa-I imite. Psihiatrull-a facut pe "copil" sa
povesteasca o scena petrecuta cu mult timp n urma, pe care adul-
tul o uitase cu desavr)5ire. Tatal acestuia, un delincvent notoriu, se
ascundea de teama unei bande rivale pe care o escrocase. Cei din ban-
da respectiva l gasisera nsa pe pacient, care avea pe atunci cinci
ani, )5i i-au cerut sa le spuna unde era tatal lui. Dar cum copilul re-
fuza sa le spuna, unul dintre ei a scos un cutit )5ia apasat lama pe
ncheietura minii baiatului, amenintndu-l ca i-o va taia. nspai-
mntat, acesta le-a marturisit ceea ce voiau sa afle, dupa care tatal
afost gasit )5iucis de acea banda.
Copilul nu a putut povesti nimanui rolul pe care l avusese n acea
poveste. O parte din personalitatea lui ramasese blocata la vrsta la
care traise acel episod. Aceasta personalitate reaparea ori de cte ori
pacientul se simtea stresat de cte un conflict, chiar minor, dar care
probabil ca-i suscita o emotie asemanatoare cu cea resimtita la vrsta
263
de cinci ani. E posibil ca personalitatea barbatului agresiv ~i certaret
sa corespunda identificarii cu tatal sau (sau cu unul din asasini).
Fara a fi la fel de dramatice, evenimentele traumatice afla-
te la originea personalitatilor multiple presupuneau, de mul-
te ori, un risc vital, ca n cazul catastrofelor, al agresilmilor sau
violentelor sexuale, dar si al incesturilor. Aceasta tulburare
apare mai mult la femei, dar poate fi subdiagnosticata si la
barbati. Una dintre caracteristicile personalitatii multiple este
aceea a personalitatii borderline, cu acele comportamente im-
pulsive si autodistructive, ceea ce nu e surprinzator, caci e stiut
ca, deseori, copilaria pacientilor borderline ascunde incesturi
si abuzuri sexuale.
O alta tulburare, oarecum adiacenta, este fuga disociativa:
exemplul clasic este cel al tinerei fete serioase si linistite, care
periodic fuge de acasa, rataceste cteva zile n tovarasia unor
parteneri de ocazie, savrseste tot soiul de delicte, consuma
alcool si droguri, si apoi se trezeste iar acasa, cu vechea sa per-
sonalitate si cu amnezie totala n ceea ce priveste apucaturile
din ultima vreme.
Nu toti cei care au avut experienta unui incest sau a unor
traume dezvolta o tulburare de personalitate multipla, dar une-
le persoane par a fi predispuse la aceasta, tocmai n virtutea
unei capacitati mai mari de "disociere" a propriei constiinte n
diverse stari. Fenomenele disociate desemneaza o serie de ex-
periente, de la fugarul sentiment de depersonalizare (cteva
secunde ai impresia ca n-ai mai fi aceeasi persoana), la stari de
transa, trecnd prin acele senzatii de a te afla undeva n afara
ta, si de a-ti observa miscarile si, n fine, starea de hipnoza n
care subiectul se mentine ntr-o stare de constienta ce se deo-
sebeste de starea de veghe, dar si de cea de somn. Se pare ca
subiectii lesne hipnotizabili ar fi aceia cu o mai mare predispo-
zitie catre tulburari disociative n cazul unor episoade trauma-
tice. De altminteri, hipnoza este o tehnica terapeutica la care se
recurge att n tratamentul personalitatilor multiple, ct si dupa
ce au trait unele episoade ale tulburarilor de stres posttrauma-
tic. n ambele cazuri, practicata ntr-o ambianta linistitoare, hip-
noza vizeaza reducerea n constiinta bolnavului C! unor amin-
tiri si emotii dureroase, pe care acestea le-a "evacuat" din con-
stiinta sa, printr-o serie de mecanisme asa-zis disociative, si n
scopul de a se apara. Fenomenele disociative si cel mai specta-
culos aspect al acestora, sindromul personalitatii multiple, con-
stituie un subiect vast si complex, o adevarata specialitate n
cadrul specialitatii, iar noi n-am trasat dect o schita a acestuia.
(N.B. n Ame;ica de Nord pare sa fi izbucnit o adevarata epi-
demie de tulburari de personalitate multipla. Acest fapt, apa-
rent spectaculos, are nsa cteva motive: sindromul este mai bine
cunoscut si asa se face ca e mult mai des recunoscut si diagnos-
ticat de clinicieni, dar s-ar mai putea crede ca o adevarata moda
determina acei pacienti influentabili si hipnotizabili sa-si fabri-
ce singuri personalitati multiple, cteodata si cu ajutorul invo-
luntar al vreunui terapeut preocupat si el de subiectll.)
n functie de situatii, cu totii ne putem etala fatete ale pro-
priei personalitati, fara ca aceasta sa nsemne ca posedam per-
sonalitate multipla. Cine nu cunoaste persoane care la slujba
sunt sigure de ele, iar acasa sunt crispate, sau invers, acasa sunt
adevarati despoti, dar sunt amabile si serviabile cu prietenii lor?
Exercitiu:
Ce tipuri de personalitati dificile ntruchipeaza Sharon Sto-
ne, Robert de Niro si Joe Pesci n Casino (1995), de Martin Scor-
sese? De ce atunci cnd e singur n biroul lui, Robert de Niro
nu poarta pantaloni?
SI MULTE ALTELE ...
Cu siguranta ca veti descoperi si alte personalitati dificile
pe care noi nu le-am nfatisat aici; speram nsa ca aceasta car-
te va va ajuta sa le ntelegeti mai bine, si uneori sa le apreciati
n calitatea lor de fiinte umane.
11 M. Merskey, "The Manufacture of Personality: The Production of Mul-
tiple Personality Disorder", British Joumal of Psychiatry, 1992, 160,
p.327.
XIII
Originile personalitatilor dificile
Cumam specificat deja, este extrem de greu de deter-
minat ce anume este nnascut si ce este dobndit n
procesul de formare a unei per~onalitati, mai ales ca
nu e vorba de un simplu raport, ci de o interpretare comple-
xa, n care, n diferite perioade ale vietii, cei doi factori se n-
trepatrund.
Ct prive;;te problema originilor personalitatii, exista nu-
meroase teorii, dar destul de putine fapte de observatie ve-
rificate. Cum aceasta carte se dore;;te o lucrare practica,
n-am avut intentia de a dezvolta diverse teorii ale persona-
litatii (nu ne-ar fi de ajuns o ntreaga biblioteca), ci ne-am
multumit sa mentionam cteva fapte de observatie, cnd
acestea s-au dovedit confirmate de mai multe studii (de
exemplu, frecventa incesturilor ;;i abuzurilor sexuale n co-
pilaria personalitatilor borderline, sau influenta factorilor
genetici asupra personalitatilor schizotipale). n orice caz,
cercetatorii au cazut de acord asupra faptului ca o persona-
litate este produsul complex al predispozitiilor nnascute,
transmise ereditar ;;i al influentelor exercitate de mediul n-
conjurator, nca din primele zile, asupra bebelu;;ului (;;i n
unele cazuri, chiar nainte de na;;tere). Discutia se poarta
asupra ereditatii ;;i a mediului nconjurator, respectiva cuan-
turnului fiecareia dintre ele, care variaza de la un individ la
altul ;;i, dupa cum vom vedea, n functie de caracteristica
cercetata.
266 Franc;:oisLelord si Christophe Andre
POATE FI EREDITARA PERSONALITATEA?
n Franta, ideea ca unele trasaturi de personalitate pot fi
transmise ereditar socheaza, si asta din mai multe motive.
Patru motive care socheaza atunci cnd se vorbeste de ori-
ginea genetica a personalitatii
Traditia iudea-crestina. Potrivit religiei, omul dispune de un
liber arbitru, este liber sa faca binele sau raul. Ideea ca anu-
mite trasaturi de caracter ar fi determinate genetic vine n
contrasensul acestei traditii, caci una din implicatiile aces-
tei idei ar fi aceea ca libertatea noastra este mai mica dect
ne-am putut imagirta. (Dar parabola "talantilor" din Noul
Testament poate fi nteleasa si ca o recunoastere a inegali-
tatii genetice dintre indivizi.)
Traditia republicana. Aceasta traditie pune accentul pe o ega-
litate a sanselor, ce ar trebui sa fie acordate tuturor si pe va-
loarea educatiei n formarea unui individ. Faptul de a vorbi
de diferentele genetice poate fi interpretat drept accepta-
rea inegalitatilor sau ca o devalorizare a educatiei. (De fapt,
nu este nici o contradictie ntre recunoasterea influentei ge-
netice asupra personalitatii si acordarea unei mari nsem-
natati educatiei.)
Traditia psihanalitica. Pune accentul pe importanta unor eve-
nimente din copilarie n formarea personalitatii. Faptul de
a pleda n favoarea influentei exercitate de gene poate fi
perceput de lmii psihanalisti ca o tentativa de minimaliza-
re a interesului disciplinei lor.
Amintiri cutremuratoare. n numele unor teorii genetice abe-
rante, nazistii au comis numeroase faradelegi. Doctrinele
rasiste nu aveau nimic n comun cu actuala cercetare gene-
tica, dar pentru unii, cuvntul "genetica" si-a pastrat iz de
pucioasa.
Totusi, din ce n ce mai multe studii vin sa confirme faptul
ca unele trasaturi de personalitate sunt partial transmise ere-
ditar. (Ceea ce stiau deja crescatorii de animale, dar si unele
267
familii numeroase.) Cum se petrec lucrurile n cazul fiintei
umane? Cum putem deosebi ceea ce este nnascut de ceea ce
este dobndit?
Confruntati cu aceasta problema, specialistii au ntreprins
diverse studii pentru a cerceta influenta ereditatii si a mediu-
lui nconjurator.
- Studii facute pe gemeni. Frecventa unei trasaturi de ca-
racter sau a unei tulburari psihice ar putea fi comparata la
gemenii identici, "adevaratii gemeni", care au acelasi mate-
rial genetic, si la cei "falsi", la gemenii ce seamana cam n
masura n care seamana fratii sau surorile. Daca o trasatura
de caracter este prezenta la geamanul A si la geamanul B, n
cazul n care sunt "adevaratii gemeni", ntr-o proportie mai
mare dect n cazul "gemenilor falsi", aceasta dovedeste ca
exista si o parte de genetica n formarea aces tei trasaturi de
caracter.
- Un fapt nca si mai interesant: sunt studiati gemenii ade-
varati crescuti nsa separat (se ntmpla si asta), fapt ce ne n-
gaduie sa deslusim mai bine consecintele adoptiei si ale edu-
catiei1.
- Studiul asupra adoptiei. Am mai putea compara trasaturi-
le de personalitate ale copiilor adoptati nca de la nastere cu
cele ale "adevaratilor" parinti biologici, si cu trasaturile parin-
tilor adoptivi. Daca unele caracteristici psihologice ale parin-
tilor biologici pot fi regasite la copiii adoptati, dar nu si la pa-
rintii adoptivi, putem considera ca acele trasaturi au fost
transmise ereditar. Aceste studii au permis sa se demonstreze
ca exista o predispozitie ereditara n anumite forme de alcoo-
lism sau de schizofrenie.
Studii familiale. Este vorba de a se studia frecventa unei ca-
racteristici la unii membri ai familiei, mai putin sau mai mult
ndepartati. Aceste studii au permis sa se demonstreze ca pa-
cienti schizofreniei aveau printre rude destule personalitati
1 T.J. Boucherd, D.T. Lykken, M. McGue, N. Segal, A. Telegen, "Sources
of Human Psychological Differences", The Minnesota Study of Twins
Reared Apart, Science, 1990.
268 Fran<;ois Lelord si <;:hristophe Andre
schizotipale, ceea ce ne face sa ne gndim ca cele doua tulbu-
rari au o baza genetica comuna.
Atentie! Chiar daca o predispozitie este genetica, transmi-
sa ereditar, asta nu nseamna ca nu poate fi modificata de edu-
catie sau de mediul nconjurator. S-ar putea ntmpla, de
exemplu, ca o persoana care e predispusa genetic la alcoolism
sa dovedeasca temperanta ntreaga viata, daca prin educatie
este ajutata sa descopere ca exista si alte modalitati de a face
fata tensiunilor de tot felut si daca stie sa evite un anturaj sau
acele situatii prea tentante.
SI INFLUENTA MEDIULUI?
Faptul de a ne apleca asupra ereditatii trasaturilor de per-
sonalitate nu implica negarea nruririi ce poate fi exercitata
de unele evenimente din copilarie sau de educatie. Numeroa-
se echipe de cercetare studiaza cu atentie nu doar ceea ce po-
vestesc pacientii despre copilarie sau despre viata lor, ci si in-
formatiile furnizate de observatorii exteriori, cum ar fi starea
civila, serviciile sociale sau medicale. Dintre acestea amintim:
- caracteristicile socio-demografice ale familiei;
- decesele premature;
- bolile grave ale unor membri ai familiei;
- violentele conjugale, abuzurile sexuale, maltratarile;
- tipurile de educatie sau de comtmicare din snul fami-
liei, cnd acestea sunt evidente.
Un bun exemplu privitor la influenta exercitata de eredi-
tate si de mediu l ofera o maladie: schizofrenia.
Gratie studiilor efectuate asupra copiilor adoptati de la nas-
tere, s-a putut arata ca, n schizofrenie, ereditatea joaca un rol
important (daca unul din parintii biologici este schizofrenic,
riscul ca si copilul sa devina schizofrenic este de 10%, iar daca
ambii parinti biologici sunt schizofrenici, riscul este de 50%).
Analiznd tipul de comunicare din familiile acelor adoles-
centi ce pareau ntr-o mare masura expusi riscului de a deveni
schizofrenici (personalitate schizotipaIa), s-a mai aratat si ca,
2 P. McGuffin, A. Thapar, "The Genetics of Personality Disorders", Bri-
tish Journal of Psychiatry, 1993, 1601, pp. 12-13.
GENETICA SI MEDIUL NCONJURATOR:
CTEVA DATE NCA DISPARATE2
n familiile n care comunicarea este defectuoasa, riscul ca ado-
lescentii sa devina schizofreniei era mai mare, iar la cei ce ajun-
geau schizofrenici, reeidivele erau frecvente daca n familiile
lor existau tensiuni.
Verificarea ipotezei: atunci cnd comunicarea dintre mem-
brii familiei devine mai buna, urmarea este o reducere a frec-
ventei ~i duratei recidivelor persoanei schizofrenice. Totu~i
aceste studii au dat na~tere unor controverse, caci poate sa
apara ~i un efect invers: cu ct simptomele adolescentului sunt
mai grave, cu att sunt mai rascoliti membrii familiei, iar co-
municarea lor se nrautate~te.
269
Exista mai multe argumente n sprijinul influentelor gene-
tice n tulburarile de personalitate:
- daca unul din gemeni are o personalitate obsesionala,
pentru celalalt geaman riscurile de a fi ~i el obsesional sunt
sporite, n cazul n care el este un "geaman adevarat";
- gasim mult mai multe personalitati schizotipale printre
rudele pacientilor schizofrenici dect la populatia-martor;
- tulburarile de dispozitie (depresiile) sunt mult mai des
ntlnite n rndul rudelor personalitatilor borderline dect la
populatia-martor;
- mult mai multe sunt persoanele atinse de tulburari deli-
rante printre rudele personalitatilor paranoice dect la popu-
latia-martor.
Rudenia de care vorbim include ascendentii ~i colateralii,
cu alte cuvinte, persoanele din alte familii.
Personalitatea anxioasa, pe care am descris-o, se plaseaza
destul de aproape de sindromul anxios generalizat n care
exista mai multe tulburari anxioase n familie. n acela~i fel,
270 Fran<;:oisLelord ~i <;:hristophe Andre
personalitatea depresiva poate fi deosebita cu greutate de dis-
timie, n care exista o componenta ereditara cu alte forme de
depresie.
REVENIRE LA EVALUARILE DIMENSIONALE ALE
TRASATURILOR DE PERSONALITATE
n loc de a vorbi despre "personalitatile dificile" care sunt
categorii, ne vom ndrepta un pic atentia asupra aspectelor di-
mensionale ale personalitatii. Acestea permit analize mult mai
fine. De exemplu, este posibil ca, n anturajul familial al unei
personalitati obsesionale, un cercetator sa nu poata gasi pe ni-
meni altcineva care sa prezinte trasaturi de personalitate ob-
sesionala. S-ar putea deduce ca n cazul personalitatii obsesio-
nale nu exista vreo influenta ereditara. Dar daca acela~i
cercetator va ncerca sa determine gradul de "obsesionalitate"
(tendinta spre ordine, precizie, pedanterie) al membrilor fami-
liei, poate constata ca, n cazul unor persoane din anturajul fa-
milial, la persoane care nu sunt totu~i clasificate ca personali-
tati obsesionale, acest grad este mai mare dect media.
n acest caz apare ipoteza ca dimensiunea "obsesionalitate"
poate fi n parte ereditara. Faptul poate fi verificat studiind
gemenii crescuti n medii diferite. Individul care este o perso-
nalitate obsesionala nu este dect vrful, ceea ce se vede din
icebergul "obsesionalitatii", n aceasta familie.
n concluzie, ct prive~te influenta geneticii, diversele stu-
dii facute pe gemeni ("adevarati", "fal~i", crescuti n aceea~i
familie sau n familii diferite) au avut rezultate relativ asema-
natoare.
Cu titlu de exemplu, n cele ce urmeaza, vom prezenta re-
zultatele unui studiu3 facut pe circa a o suta ~aptezeci ~i cinci
perechi de gemeni adulti. Au fost luate precautii metodolo-
3 Livesly et coll., "Genetic and Environmental Contributions to Dimen-
sion of Personality Disorders", American foumal of Psychiatry, 1993, 12,
pp. 1826-1831.
271
gice, iar n final, autorii acestui studiu au ajuns la concluzii
asemanatoare celor ale studiilor precedente: ereditate a are
un rol nsemnat (influenta acestei dimensiuni depaseste 45%)
n cazul urmatoarelor caracteristici, n ordine descrescatoa-
re:
- narcisismul (n sensul grandilocventei, nevoii de admi-
ratie, de atentie, de aprobare): 64%;
- problemele de identitate (un sentiment cronic de gol, o
imagine instabila asupra propriei persoane, pesimism): 59%.
Acest rezultat i-a surprins pna si pe cercetatorii care se astep-
tau ca aceasta dimensiune sa fie influentata mai cu seama de
experientele educative;
- "duritatea", "insensibilitatea" (absenta empatiei, egocen-
trism, dispret, sadism): 50%;
- cautarea excitatiei: 50%;
- anxietatea: 49%;
- instabilitate a emotionala: 49%;
- introversia: 47%;
- izolarea sociala: 47%;
- suspiciunea: 48%;
- ostilitatea (dominanta, rigiditatea): 45%.
Oricum, posibila influenta a mediului, educatia gravitea-
za n jurul procentului de 50%, ceea ce presupune ca preocu-
parea pentru genetica nu exclude interesul acordat factorilor
ce tin de mediu. Cei doi factori, nsa, pot actiona uneori, n
acelasi sens: un copil, care e predispus genetic la anxietate, ar
putea primi o educatie anxiogena de la un parinte anxios, sau
un copil, predispus la suspiciune, ar putea avea ca model un
parinte suspicios etc., daca celalalt parinte sau o alta persoa-
na apropiata nu are caracteristici compensatorii.
n privinta trasaturilor obsesionale, influenta exercitata de
ereditate se situeaza n jur de 39%.
Acelasi studiu arata ca ereditatea pare sa nu joace vreun
rol n alte dimensiuni precum:
- susceptibilitate-supunere;
- nesiguranta afectiva (teama de despartiri, cautarea apro-
pierii celorlalti, incapacitatea de a suporta singuratate a);
272 Fran~ois Lelord ;ii Christophe Andre
- probleme de intimitate (inhibitie sexuala, teama de iubi-
re).
Aceste trei dimensiuni privesc relatiile cu persoanele apro-
piate ;ii s-ar putea crede ca sunt influentate n mare masura de
relatia mama-copil.
Si nca ceva: personalitatile dependente sunt mult mai ades
ntlnite la mezinii sau mezinele familiei sau la persoanele ce
au suferit de o maladie cronica n copilarie.
n concluzie, datele despre originile personalitatilor difici-
le sunt destul de fragmentare, mecanismele implicate ce tin de
genetica ;ii de mediul nconjurator deschid un cmp de cerce-
tare captivant ce va putea fi explorat n viitor4, fara vreun a
priori ideologic.
4 K.S. Kendler, "Genetic Epidemiology in Psychiatry: taking both genes
and environment seriously", Archives General of Psychiatry, 1995, 52,
pp. 895-899.
XIV
Teorii si modele ale personalitatii
Carti ntregi au fost consacrate termenului de "per-
sonalitate" t;i definirii lui, dar pe scurt se poate spu-
ne ca este sinonim cu ceea ce n limbajul curent nu-
mim "caracter".
Cnd vorbim de caracterul cuiva t;i spunem de pilda ca:
"Michel este foarte pesimist", ceea ce se subntelege este ca, n
diferite situatii t;i perioade ale vietii lui, nu o data, Michel a
vadit o anume tendinta de a vedea totul n culori sumbre t;i
de a se gndi la tot ce putea fi mai rau.
Vorbind despre caracterul lui Michel, ceea ce vrem sa spu-
nem este ca acesta vede ntr-un anume fel evenimentele t;i re-
actioneaza la ele conform acestuia - pesimismul- ce va ra-
mne o constanta a vietii sale.
Este posibil ca Michel sa t;i perceapa pesimismul ca fiind o
trasatura constanta a caracterului sau. Dimpotriva, pesemne
ca t;i nchipuie ca reactioneaza cu totul altfel, de fiecare data
n functie de mprejurari. Dar nu e singurul om care gndet;te
astfel; adevarul este ca noi percepem mult mai bine trasaturi-
le de caracter ale celorlalti dect propriile noastre trasaturi.
Ni s-a ntmplat probabil tuturor sa-i povestim unui prie-
ten care ne cunoat;te bine o situatie anume prin care am tre-
cut. De exemplu, ne-am dus sa-i cerem explicatii colegului de
serviciu care clevetise pe seama noastra. Ne-am auzit nsa
prietenul raspunznd: "Nu ma mira deloc ca ai procedat n fe-
lul acesta!"
Surprinsi, usor iritati poate, replica prietenului nostru ne
nemultumeste. De ce se astepta ca noi sa reactionam asa? La
urma urmei, am fi putut reactiona foarte bine si altfel!
Ei bine, amicul care ne stie de multa vreme si-a facut o idee
despre felul n care obisnuim sa reactionam la unele situatii
sau conflicte. Si pentru el tocmai acest mod de a reactiona con-
stituie o trasatura a caracterului nostru, sau, daca vreti, a per-
sonalitatii noastre.
Prin urmare, ceea ce caracterizeaza trasaturile de persona-
luate este att maniera obisnuita de a percepe mediul ncon-
jurator si propria persoana, ct si maniera de a se comporta si
de a reactiona. Aceasta din urma fiind adesea definita printr-o
serie de adjective: autoritar, sociabil, altruist, nencrezator,
scrupulos.
De exemplu, pentru a-i putea atribui cuiva o anume tra-
satura de caracter, cea de "sociabil", sa zicem, va trebui sa
observam daca aceasta persoana9prezinta tendinta de a cau-
ta prietenii, compania celorlalti, n diferite circumstante (la
lucru, n timpul liber, n calatorie), prin urmare, daca acesta
este comportamentul lui obisnuit n diverse situatii. Daca so-
ciabilitatea lui creste n timp, daca gasim ca ar fi astfel de
cnd l stim, daca nca din adolescenta el avea o multime de
prieteni si prefera activitatile n grup, vom avea un motiv n
plus sa consideram sociabilitatea ca fiind o trasatura a per-
sonalitatii sale.
Din contra, daca la firma la care lucram vedem cum o per-
soana angajata de putina vreme ncearca sa faca noi cunostin-
te, sa lege amicitii, acest fapt nu este suficient pentru a ne
gndi ca este "sociabiIa", ca prezinta acea trasatura de perso-
nalitate. Aceasta persoana se arata sociabila pentru simplul
motiv ca ea considera necesar sa se comporte n felul acesta
pentru a fi acceptata de ceilalti colegi. Nu am constatat ca ea
este sociabila si n alte mprejurari ale vietii sale, ca asta este
ceva firesc la ea. Ceea ce noi vedem este doar o persoana afla-
ta ntr-o "stare" sociabila, dar care nu stim daca constituie o
"trasatura" a personalitatii sale.
Teorii ?i modele ale personalitatii
275
Deosebirea dintre trasatura ?i stare constituie una din te-
mele majore ale cercetarilor ntreprinse de psihiatri ?i psiho-
logi, atunci cnd ncearca sa defineasca o personalitate. Dar
cnd doua persoane vorbesc de personalitatea unei terte per-
soane, cunoscuta de cele doua, de cele mai multe ori respecti-
vele persoane discuta necunoscnd diferenta dintre trasatura
(caracteristica constanta) ?i stare (stare trecatoare ce survine n
functie de circumstante). De exemplu:
,,- Michel e mare pesimist (trasatura de caracter).
- Nu, deloc, doar ca nu ?i-a revenit dupa divort (stare tre-
catoare).
- Nu, nu, de cnd l ?tiu e a?a (trasatura).
- Gre?e?ti, n studentie era un petrecaret (stare)!"
Acest exemplu suscita nsa o ntrebare: n timp nu s-ar fi
putut oare schimba personalitatea lui Michel? Tnar fiind, era
ntr-adevar un petrecaret (trasatura), acum nsa a devenit ire-
mediabil un pesimist (trasatura). Vom vedea ca nu este deloc
exclus ca unele trasaturi de personalitate sa se schimbe cu
timpul.
Foarte bine, veti spune: prin urmare, exista ceva ce se chea-
ma personalitate sau caracter si care ramne aproape constant
pe tot parcursul vietii. Dar cum sa definesti pentru fiecare ins
n parte? Fiecare individ are attea fatete diferite! Cum sa faci
diferenta ntre ceea ce se schimba de-a lungul vietii si ceea ce
ramne neschimbat ntr-o personalitate? Nu ncape ndoiala
ca-i o sarcina dificila; de altminteri, nca din Antichitate, omul
s-a preocupat de aceste chestiuni.
CUM SA CLASIFICI PERSONALITATILE?
Unul dintre primii care au ncercat sa-si clasifice semenii a
fost Hippocrate. Pe atunci se credea ca tipul de lichid ce pre-
domina n organismul fiecaruia era cel care i determina ?i ca-
racterul. Astfel, observnd ceea ce se prelinge a din rani sau
din vomisment, vechii greci au distins ntre snge, limfa, fie-
re neagra si fiere galbena. Iar Hippocrate a obtinut urmatoa-
rea clasificare:
LICHID PREDOMI:--:AN, TIPUL DE PERSONALITATE I
C."""i\CTERISTICI
Snge
Limfa
Fiere galbena
Fiere neagra
Sanguin
I
I Limfatic
I Bilos
i
Melancolic
Dinamic, emotiv
I
I Lent, impasibil
I Coleric, trist
1 Taciturn, pesimist
Aceasta clasificare este interesanta din mai multe motive:
n primul rnd ea arata ca dorinta omului de a-;;i clasifica se-
menii este extrem de veche (sec. IVa. Chr.); ea exercita nca o
anume influenta asupra limbajului curent, pentru ca putem
nca auzi spunndu-se ca cineva ar fi "sanguin" sau "limfa-
tic"; ea constituie o ncercare interesanta de a pune n relatie
o caracteristica biologica si o trasatura de personalitate (vom
vedea ca exista puncte de continuitate ntre Hippocrate ;;i cele
mai recente studii facute asupra personalitatii).
Totusi, ne putem da seama ca e ceva ce nu "merge" n cla-
sificarea lui Hippocrate: chiar daca putem recunoaste persoa-
ne ce corespund tipului "pur" de sanguin sau de melancolic,
majoritatea oamenilor nsa nu se regasesc n acest tabel. Ceea
ce nseamna ca exista mai multe tipuri de personalitate dect
cele patru mentionate de Hippocrate.
De-a IW1gul timpurilor, alti cercetatori au ncercat sa ada-
uge cte ceva la clasificarea lui Hippocrate, marind, de pilda,
numarul categoriilor sau punnd n legatura caracteristici fi-
zice cu personalitatea. De exemplu, n 1925, un neuropsihia-
tru de origine germana, Ernst Kretschmer1 asocia faptul de a
fi nalt si slab cu o personalitate flegmatica si nchisa n sine,
iar faptul de a fi minion si rotunjor, cu emotivitate a, inconsec-
venta ;;i sociabilitatea. Ernst Kretschmer adauga alte doua ca-
1 J. Delay, P. Pichot Abrege de psychologie, Paris, Masson, 1964, pp.
337-341.
277
tegorii, atleticul si displasticul (pe care natura nu l-a prea ras-
fatat), obtinnd, astfel, patru mari tipuri de personalitate.
Cele patru mari tipuri de personalitate
dupa Kretschmer (1925)
!
TIPUL
FlzrCUL
PERSONALITATE I ROL N FILME
I
Picnic
Scund si
I Expansiv, ve-
I Gerard Jugnot,
rotunjor
I sel, spontan,
! Danny de Vito
realist
I
Leptozom
Inalt si slab
Rezervat, im- IJean Rochefort,
pasibil, visator Clint Eastwood Atletic
Lat n umeri,
Impulsiv,
Lino Ventura,
musculos
coleric
Harvey Keitel
Displastic
Dezvoltare de-
Astenic, se
Nici o repre-
ficitara, ano-
simte inferior zentare
malii
celorlalti
----.-
--
Dar si n acest caz s-ar putea obiecta ca, n viata de zi cu zi,
numarul tipurilor de personalitate ntlnite este mai mare de-
ct patru, dect opt, dect saisprezece, daca luam n calcul si
formele mixte. Kretschmer n-a ramas indiferent la aceasta ob-
servatie si a admis ca exista o continuitate ntre diversele ti-
puri de personalitate, cu o infinitate de forme intermediare.
Mai mult, studiile statistice facute pe un numar mare de
persoane au aratat ca relatiile existente ntre tipul fizic si per-
sonalitate nu erau ctusi de putin att de clare pe ct credea
Kretschmer.
Ambele clasificari, cea facuta de Hippocrate si cea facuta
de Kretschmer, stabileau existenta unor categorii de persona-
litati; acestea sunt clasificarile asa-zis categoriale. Si vom ve-
dea numaidect ce avantaje prezinta ele: pe baza lor pot fi fa-
cute descrieri sugestive ale unor tipuri umane, ce pot fi lesne
recunoscute n viata cotidiana. Putem sesiza nsa si dezavan-
tajele acestor clasificari categoriale: specia umana nu poate fi
redusa la cteva categorii de clasificare; e mult prea variata.
Orice clasificare constituie o ncercare de a mparti obiecte sau
fenomene, care au adesea caracter continuu, n clase cu carac-
ter discontinuu.
Astfet si alti cercetatori au decis sa renunte la clasificarea
personalitatilor pe categorii, n favoarea unei clasificari pe di-
menSLU111.
ABORDARILE DIMENSIONALE
ALE PERSONALITATII
Sa ncepem cu o comparatie: eu, de pilda, clasific masi-
nile n functie de marca si modelul lor. Este o clasificare ca-
tegoriala, n care voi regasi modelele fiecarei marci de auto-
turisme. Dar mai pot clasifica masinile si altfel: notndu-Ie
de la O la la, n functie de unele caracteristici, precum: fia-
bilitatea, confortut cheltuielile de ntretinere etc. Aceasta
este o abordare dimensionala, care nu tine cont nici de mar-
ca, nici de modelul masnii, ci ia n calcul doar calitatile aces-
teia. Iar revistele de automobilism utilizeaza ambele tipuri
de clasificari, caci performantele unui autoturism de oras si
cele ale unui autoturism de teren, de pilda, difera. n vede-
rea unui test comparativ, vom grupa autoturismele urbane
ntr-o singura categorie, apoi le vom aplica o clasificare di-
mensionala.
Cum am putea nsa proceda n abordarea dimensionala a
personalitatii umane? Cele doua mari chestiuni cu care se con-
frunta cercetatorii sunt:
Ce dimensiuni sa alegi? Cum ar putea fi, oare, o personalita-
te divizata n doua, patru sau saisprezece dimensiuniI cnd se
stie ca si atunci cnd e vorba despre masni, deci de ceva mult
mai simplu dect o finta umana, se stabilesc cel putin zece
criterii de evaluare? Cum sa le evaluezi? Odata dimensiunea sta-
bilita, nencrederea, sa zicem, care sunt tipurile de ntrebari
gratie carora am avea certitudinea ca nencrederea, si doar
aceasta dimensiune, a fost corect evaluata?
Teorii 9i modele ale personalitatii
279
ncercarile de a raspunde acestor doua ntrebari fac obiec-
tul unei 9tiinte: psihometria, respectiv abordarea cantitativa a
personalitatii. Aceasta este o 9tiinta aparte, bazata pe observa-
tii 9i statistici, ale carei rezultate sunt facute cunoscute prin
articole mai degraba ermetice. Nu vom ncerca sa va explicam
metodele folosite de aceasta 9tiinta, ci doar sa va oferim o se-
rie de exemple de clasificari dimensionale, care va vor convin-
ge asupra amestecului de imaginatie 9i de rigoare de care dau
dovada cercetatorii.
Unul din pionierii clasificarilor dimensionale a fost psiho-
logul american R.B. Catell, care a aplicat statistica la studiul
psihologiei. Catell a nceput prin a studia toate cuvintele din
limba engleza folosite pentru a descrie caracterul: acestea erau
n numar de patru mii cinci sute! Regrupnd sinonimele, nu-
marul cuvintelor a fost redus cam la doua sute. Apoi, evalu-
nd mii de subiecti prin prisma acestor adjective 9i analiznd
rezultatele din punct de vedere statistic, Catell a sesizat ca, n
cadrul evaluarilor, unele adjective apareau mereu asociate, alt-
fel spus, ele evaluau aceea9i dimensiune a caracterului. Eva-
lund personalitatea, s-a mai redus numarul acestor adjecti-
ve. Dupa mai multi ani de cercetari, Catell 9i echipa lui de
psihologi 9i statisticieni au izbutit sa identifice 9aisp:ezece tra-
saturi de personalitate, ce pot fi evaluate la fiecare individ,
printr-un test, intitulat 16PF. Elaborat n anii cincizeci, acest
test continua sa fie utilizat 9i n prezent.2
DIMENSIUNILE TESTULUI 16PF
retras sociabil
mai putin inteligent foarte inteligent
instabil emotional... stabil emotional
submisiv au toritar
rezervat entuziast
oportunist consecvent
2 P. Pichot, Les Tests mentaux, Paris, PUF, 1991.
280 Fran~ois Lelord ~i Christophe Andre
timid neinhiba t
pu ternic .fragil
ncrezator suspicios
pragmatic imagina tiv
deschis .ipocrit, retras
placid agitat, nelini~tit
conservator radical
dependent .independent, nestapnit
impulsiv stapnire de sine
relaxa t '" tensiona t
La fiecare dimensiune subiectul obtine o nota intermedia-
ra ntre cele doua caracterizari extreme.
Exercitiu: un joc de societate,
pentru a te "enerva ca ntre prieteni"
Scrieti pe o foaie de hrtie cele ~aisprezece dimensilUli ale
testului si, la fiecare linie, schitati cinci rubrici libere, ntre cele
doua caracteristici extreme. Cereti-i cuiva din cei apropiati sa
faca o evaluare asupra voastra, bifnd o casuta la fiecare di-
mensiune. Concomitent, va veti face propria evaluare. Apoi,
veti compara evaluarea facuta de prietenul vostru cu autoe-
valuarea voastra. Discutati diferentele si ncercati sa aflati mo-
tivatia lor. Dupa care, veti inversa rolurile. Gnditi-va totusi
la un posibil arbitru.
Clinicienii din ntreaga lume recurg la testul ?vL'vIPI - Min-
nesota Multiphasic Personality Inventory. Acest test a fost ela-
borat prin anii treizeci de catre Hattaway si Mckinley, si recent
a fost revizuit3. Testul exploreaza zece componente ale perso-
nalitatii, recurgnd la mai bine de cinci sute de ntrebari asu-
pra propriei persoane, la care subiectul trebuie sa raspunda
prin "adevarat" sau ,,fals". Printr-o seama de analize statisti-
3 H.r. Kaplan, B.J. Sadock, JA Grebb, "Psychology and Psychiatry: psy-
chometric and Neuropsychological Testing", in: Synopsis of Psychiatry,
7e ed., Baltimore, Williams Wilkins, 1970, pp. 224-226.
281
ce complexe, s-au stabilit criterii de validitate, gratie carora
poti afla daca testul poarta amprenta starii mentale a subiec-
tului sau daca acesta a ncercat sa denatureze rezultatele n-
tr-un sens sau altul.
Un model mai recent si aparent mai simplu este cel al unui
cercetator englez, Eysenck4. Dupa numeroase studii si anali-
ze statistice, Eysenck propune o clasificare a personalitatii
dupa doua mari axe:
- oaxa de introversie-extroversie: individul extravertit se afla n
cautarea recompenselor si a ncurajarilor de tot felul, se entu-
ziasmeaza cu usurinta, manifesta dependenta de mediul exte-
rior, este spontan si sociabil. Introvertitul nsa vadeste un mare
control asupra propriei persoane, este calm, rezervat, si urma-
reste propriile scopuri, independent de orice circumstante exte-
rioare, si planifica toate actiunile. Fiecare persoana poate fi si-
tuata ntre cele doua extreme, pe axa introversie-extraversie;
- axa de nevrotism-stabilitate: "nevroticul" este usor si me-
reu afectat de tot soiul de emotii: anxietate, tristete, regrete.
"Stabilul", dimpotriva, este putin emotiv, iar cnd se ntm-
pla ca ceva sa-I perturbe, sa se simta ravasit, revine repede la
dispozitia sa obisnuita.
Cnd faci testul de personalitate al lui Eysenck, te poti re-
gasi n urmatoarea schema, ntr-un loc oarecare al acesteia, n-
tr-o viziune dimensionala asupra personalitatii, schema n care
noi am mentionat si cteva personaje celebre:
STABIL
Profesorul
Castan T<-:.rnesol
LagaEe
Lucky
Luke
TIntin
As:erix
Mickey
Obelix
I;o,'TROVERTIT I EXTROVERTIT
Avereli DaI:on 1 Donald
Str 'ul le' . Joe DaHan
um~ apltanUi
C'ognon Haddack
INSTABIL (NEVROTIC)
Clasificarea realizata de Eysenck
4 H.J. Eysenck, Tire Structure of Human Personality, Londra, Methuen,
1970.
282 Fran~bis Lelord si Christophe Andre
Eysenck a adaugat o noua dimensiune, psihotismul, n care
pot fi regasite caracteristici precum: impasibilitatea, impulsi-
vitatea, egocentrismul. Aceste trei dimensiuni pot fi evaluate
printr-un chestionar autoaplicat, ce contine cincizeci si sapte
de ntrebari usoare, la care trebuie sa se raspunda prin "ade-
varat" sau "fals".
Modelul lui Eysenck constituie o etapa interesanta n evalua-
rea personalitatii. Cum nsa cercetarea stiintifica are caracterul
unei continue competitii, alti cercetatori au testat modelul lui Ey-
senck si i-au sesizat unele limite: daca majoritatea personalitati-
lor dificile au un scor ridicat de nevrotism, testul lui Eysenck nu
mai permite diferentierea lor. Prin urmare, testul nglobeaza
multe dimensiuni diferite si nu permite sa se faca diferentieri n-
deajuns de subtile ntre persoane, cert tulburate afectiv, dar n
mod diferit. Pe de alta parte, tranchilizantele reduc att nevro-
tismul, ct si introversia, ceea ce te face sa te gndesti ca cele
doua dimensiuni nu sunt complet independente una de alta.
Pentru a solutiona aceste dificultati, cercetatorii au propus
alte modele. Unul dintre acestea a canalizat atentia comunita-
tii stiintifice: este vorba de modelul lui Robert Cloninger5, de
la Universitatea din Saint-Louis. Dupa o seama de cercetari,
facute att pe animalele de laborator, ct si pe oameni, n spe-
cial viznd personalitatea adevaratilor si falsilor gemeni, el al
propus un numar de sapte componente ale personalitatii. La
nceput, Cloninger a deosebit patru dimensiuni pe care le con-
sidera ca facnd parte dintr-un temperament, cu alte cuvinte,
ceva probabil llmascut, caci se manifesta de timpuriu si este
transmis ereditar. Aceste patru dimensiuni si vor pune am-
prenta asupra primelor cunostinte ale copilului.
Cele patru dimensiuni ale temperamentului
dupa Cloninger
1. Cautarea noului. Persoana sau copilasul, care are aceasta di-
mensiune accentuata, si va explora energic propriul me-
5 c.R. Cloninger "A Psychobiological Model of Personality and Charac-
ter", Archives of General Psychiatry, 1993, 50, pp. 975-990.
Teorii ?i modele ale personalitatii
283
diu nconjurator, va reactiona cu mult interes la nou, va evi-
ta constant frustrarea.
2. Prentmpinarea pedepsei. Tendinta de a-?i face griji, de a se
supune pentru a evita surprizele neplacute, de a se lasa
prada ndoielii, stapnit de teama unor posibile consecin-
te.
3. Dependenta de rasplata. Nevoia de ncuviintare din partea
celorlalti, de sprijin, de ct mai multe ?i dese recompense.
4. Perseverenta. Tendinta de a continua o activitate, ntr-un ritm
sustinut, n ciuda oboselii sau a sentimentului de frustrare.
Sa dam un exemplu schematic ?i amuzant: la restaurant,
"domnul dependenta-de-rasplata" va comanda meniul sau fa-
vorit, pe care-l savureaza anticipat; "domnul cautarea-noului"
va dori sa ncerce ceva nou, un alt fel de mncare; "domnul
prentmpinarea-pedepsei" va ncerca sa depisteze tot ce sto-
macul sau nu digera bine, ca sa ?tie de ce sa se fereasca; "dom-
nul perseverenta", de?i e n ntrziere, va cauta ndelung un
loc de parcare, fara a resimti iritare, descurajare, uitnd pna
?i de foame.
La modelul sau, Cloninger adauga alte trei dimensiuni, de-
spre care, de asta data, el crede ca definesc tocmai ceea ce se
cheama caracter. Spre deosebire de temperament, caracterul va
fi ntr-o mai mare masura influentat de experientele educative.
Cele trei dimensiuni ale caracterului dupa Cloninger
1. Autocontrolul. Acestei componente i este asociata o stima
de sine, o ncredere n capacitatea de a-?i dirija propria via-
ta ?i propriul mediu nconjurator, o capacitate de a-?i sta-
bili obiective.
2. Cooperarea. Acceptarea ?i ntelegerea celorlalti, empatia, al-
truismul sunt caracteristicile asociate celei de-a doua di-
mensiuni.
3. Autodepa$irea. Persoanele la care aceasta dimensiune este ac-
centuata sunt stapnite de sentimentul ca viata lor are un sens,
de senzatia apartenentei la ntregul univers, de o viziune spi-
ritualista, mai degraba dect materialista.
284 Fran<;:oisLelord ?i Christophe Andre
Modelul lui Cloninger poseda toate caracteristicile unor
autentice ipoteze ?tiintifice: pot fi testa te, pot fi imaginate si-
tuatii sau experiente n care ipotezele sa fie cercetate; altfel
spus, pot fi confirmate sau infirmate.
De exemplu, cele patru dimensiuni ale temperamentului pot
fi studiate pe animale, pentru a constata daca ele pot fi trans-
mise ereditar. Chestionare special elaborate pentru evaluarea
dimensiunilor la om fac posibila compararea rezultatelor obti-
nute de anumite persoane, cu evaluarea lor prin alte testari re-
alizate de alti psihologi sau cu relatarile celor ce le cunosc de
multa vreme ?i care le-au observat n tot felul de situatii .
.Rezultatele pot face obiectul unor analize statistice, n sco-
pul de a vedea daca cele ?apte componente sunt cu adevarat
independente unele de altele. Am mai putea compara, de ase-
menea, indivizii cu rezultate similare, pentru a vedea daca n-
tre ei exista deosebiri care ar fi putut "scapa" modelului etc.
Ca si celelalte modele stiintifice autentice, si modelul lui elo--
ninger va cadea n desuetudine si va fi nlocuit de un altul, care
va reusi sa explice mai bine datele noastre de observatie. Ast-
fel, ca si n astronomie sau n medicina, cunoasterea progresea-
za prin confruntarile dintre teorii si faptele de observatie.
Prin urmare, studiul personalitatii constituie un cmp de
cercetare aflat n plina evolutie si care ar putea nsemna un
ajutor pretios n educatia copiilor, prevenirea tulburarilor psi-
hologice si perfectionarea psihoterapiilor.
CE ESTE O PERSONALITATE DIFICILA?
Sa zicem ca eu sunt o personalitate nencrezatoare. Daca
aceasta nencredere este redusa si daca, n urma unei faze de
observatie, ncep sa le acord ncredere celorlalti, nencrederea
mea este doar o trasatura de personalitate, care mi poate adu-
ce si unele avantaje. De pilda, n cazul n care vreau sa cum-
par o masina de ocazie.
Daca, n schimb, n permanenta ma dovedesc extrem de
suspicios si nu izbutesc sa ma ncred nici n cei mai bine in-
285
tentionati oamenij cu totii ma vor considera de ndata obosi-
torj penibit eu nsumi ma voi simti vesnic tensionat sij fara n-
doialaj voi rata ocazia de a lega amici tii sau de a ncheia o afa-
cere buna. n cazul acestaj propria nencredere ma face o
autentica "personalitate dificila".
Deci, s-ar putea spune ca o personalitate devine dificila
cnd unele trasaturi ale caracterului sau sunt mult prea accen-
tuate sau rigide, inadaptate situatiilorj cauznd, astfel, sufe-
rinta propriei persoane sau celuilalt (sau amndurora).
Aceasta suferinta constituie un criteriu n diagnosticarea
personalitatii dificile. Un prim obiectiv al acestei carti a fost
acela de a va ajuta n confruntarea cu o personalitate dificila
din propriul vostru anturaj, familial si profesional.
Dar mai exista si un al doilea obiectiv: si acesta ar fi de a
va ajuta sa va cunoasteti si sa va ntelegeti mai bine, n cazul
n care sesizati n propria persoana unele trasaturi ale perso-
nalitatilor dificile pe care vi le-am nfatisat.
Astfelj la fiecare capitol exista o serie de ntrebari care va
vor face sa reflecta ti asupra propriei voastre personalitati.
Aceste ntrebari nu constituie un test diagnosticj cij mai cu-
rnd, un subiect de reflectie asupra voastra.
CUM AM CLASIFICAT PERSONALITATILE DIFICILE?
Am optat pentru douasprezece mari tipuri de personalitati
ce par sa se regaseasca n toate tarile si n toate timpurilej pen-
tru ca ntlnim descrieri ale acestora n diverse variante, att
n vechile manuale de psihiatriej ct si n cele mai recente
clasificari, cum ar fi cea facuta de Organizatia Mondiala a Sa-
natatiij sau de DSM-IV6, ultima versiune a Asociatiei Psihia-
trice Americane.
Evident ca aceste personalitati nu reprezinta toate tipuri-
le de personalitati dificile pe care le puteti ntlni, dar veti
avea sansa de a le recunoaste, mai cu seama daca va gnditi
6 DSM-V: Manuel diagnostique et statistique des toubles mentaux, op. cit.
286 Fran<;:oisLelord t;i Christophe Andre
t;i la formele mixte, ce pot fi regasite la doua sau trei tipuri
diferite.
La ce bun sa clasifici oamenii? E un lucru pe care l auzi
adesea, cnd e vorba de clasificari n psihologie; ele nu fac de-
ct sa eticheteze oamenii, sa-i strnga laolalta ntr-o aceeat;i
"rubrica", cnd fiintele umane sunt caracterizate de o infinita
diversitate t;i sunt esentialmente neclasificabile?
Este ntru totul adevarat ca fiecare fiinta umana este unica
t;i ca, n orice sistem de clasificare, exista mai multe caractere
dect "rubrici". Oare asta nseamna ca orice clasificare este za-
darnica?
Sa luam un exemplu dintr-un alt domeniu, din meteorolo-
gie. Cerul nu este acelat;i n fiecare zi; vntul, norii, soarele al-
catuiesc un tablou, zi de zi. Totut;i, meteorologii au identificat
patru categorii distincte de nori: cumulus, nimbus, stratus, ci-
rus t;i unele forme mixte, precum cumulo-nimbus. Iata o cla-
sificare simpla. Totusi, aceste cteva tipuri de nori, pe care le
numaram pe degete, fac posibila o descriere precisa a unui cer
noros. Fireste, doi cumulus nu se aseamana ntru totul, asa
cum nu exista doua caractere absolut identice, dar i poti in-
clude ntr-o aceeat;i clasa.
Sa continuam comparatia. Faptul de a avea unele notiuni
despre nori nu va zadarnici contemplarea unui cer magnific.
n acelasi fel, faptul de a cunoaste cteva tipuri de personali-
tati nu va va mpiedica sa va pretuiti prietenii si relatiile, fara
a ncerca sa-i clasificati. Faptul de a avea unele notiuni despre
nori va va ajuta sa faceti unele previziuDi asupra vremii, la fel
cum faptul de a cunoaste ct de ct personalitatile dificile va
va ajuta sa le faceti fata mai bine.
Pentru psihiatri si psihologi, identificarea anumitor tipuri
de personalitate face posibila o mai buna ntelegere a reactii-
lor acestora n diferite situatii si favorizeaza un progres con-
tinuu, n materie de psihoterapii si de tratamente. De pilda,
identificnd si definind criteriile personalitatii "borderline"
(vezi capitolul XII), psihiatrii si psihologii au descoperit cte-
va reguli de baza ce trebuie respectate n psihoterapiile cu
acesti pacienti, care sufera mult si care, n acelasi timp, au o
287
atitudine ambivalenta fata de orice sprijin pe care l-ar putea
pnmI.
Prin urmare, clasificarile prezinta un anumit interes. Ele
sunt necesare oricarei stiinte a naturii, fie ca 'e vorba de stu-
diul norilor, al fluturilor, al maladiilor sau al caracterelor.
sA NTELEGI, SA ACCEPTI,
SA POTI FACE FATAPERSONALITATILOR DIFICILE
La fiecare tip de personalitate dificila am ncercat sa va ex-
plicam n ce fel el sau ea se percepe pe sine, dar si pe ceilalti.
Cnd veti fi nteles punctul ei (lui) de vedere asupra lumii si
asupra propriei persoane, unele din conduitele ei (lui) va vor
deveni explicabile.
Acest demers trimite la o abordare recenta, aflata nca n
plina expansiune, utilizata n psihoterapiile cognitive: atitudi-
nile si comportamentele noastre vor fi determina te de cteva
convingeri esentiale, dobndite din copilarie. De pilda, prin-
cipala convingere a personalitatii paranoice va fi IINu pot sa
ma ncred n nimeni, toti vor sa-mi faca numai rau!" De aici
decurge o ntreaga gama de atitudini circumspecte si de com-
portamente ostile, care constituie un fel de consecinta logica
a convingerii fundamentale. Am ncercat, la fiecare tip de per-
sonalitate, sa evidentiem cazurile n care una sau mai multe
convingeri erau cele care conditionau comportamentul subiec-
tilor. n ultimul capitol al cartii veti gasi un tabel rezumativ.
Atunci cnd sustinem, n cadrul seminariilor noastre, ne-
cesitatea acceptarii personalitatilor dificile, suscitam deseori
n rndul auditoriului dezaprobarea si dezacordul. Cum ai pu-
tea accepta asemenea personalitati, cnd nu o data comporta-
mentullor se vadeste a fi intolerabil si inacceptabil? Ceea ce
noi va cerem este nu o acceptare pasiva, care i-ar oferi perso-
nalitatii dificile libertatea de a va face rau, de a va prejudicia
(si adesea de a-si face si siesi rau). Mai curnd e vorba de a-i
accepta existenta n calitatea ei de fiinta umana. Ceea ce nu va
va retine sa va si protejati.
nca O comparatie. Sunteti n vacanta, la mare, si ati plani-
ficat pentru a doua zi o excursie cu vaporul. A doua zi nsa,
cnd va treziti, vedeti ca cerul este nnorat si sufla un vnt pu-
ternic. Va simtiti nciudati, si totusi nu veti avea o rabufnire
de furie doar pentru atta lucru; s-ar putea spune ca vi se pare
natural ca la mare sa fie si vreme urta. Asta nu va va mpie-
dica sa va adaptati situatiei si sa faceti altceva n acea zi. Ei
bine, personalitatile dificile sunt aidoma fenomenelor natura-
le: exista dintotdeauna si vor continua sa existe de-a pururea.
A te revolta ar fi la fel de lipsit de sens, cum ar fi si daca te-ai
mnia pe vreme ori pe legile gravitatiei.
Iata t'i un motiv pentru care ar trebui sa acceptati persona-
litatile dificile: acestea n-au nici o vina de a se fi nascut cu o
asemenea fire, nu si-au ales singure tipul de personalitate.
Amestec de ereditate t'i educatie, ele au dezvoltat comporta-
mente care, cel mai adesea, nu le reusesc t'i de care, am putea
spune, nu sunt complet responsabile. Cine ar alege deliberat
sa fie excesiv de anxios, de impulsiv, suspicios, mult prea de-
pendent de ceilalti sau obsedat de detalii?
O respingere n-a ameliorat niciodata starea cuiva, cu att
mai mult cu ct e vorba de oameni cu probleme. Faptul de a-i
accepta constituie adesea un prim pas necesar pentru a-i de-
termina sa-t'i schimbe unele comportamente.
Daca veti reusi sa ntelegeti mai bine personalitatile difici-
le, sa le acceptati (n sensul n care ntelegem noi acest cuvnt),
atunci veti reusi sa faceti fata mai bine problemelor pe care le
ridica, veti putea sa le "dibuiti", veti capata un "simt" al per-
sonalitatilor dificile. n aceasta carte noi v-am oferit cteva n-
drumari cu privire la fiecare tip de personalitate. Sunt sfaturi
izvorte din exprienta noastra de psihiatru, de terapeut, dar
si de fiinte umane care se confrunta cu dificultatile inerente
ale vietii n comun ...
Concluzie
Personalitatile dificile
,
si schimbarea
,
"M-am urt mai n-
ti, apoi m-am venerat;
dupa care am mbatrnit
mpreuna."
PAUL VALERY
Atrai nseamna a te schimba pentru a te adapta, ra-
mnnd nsa tu nsuti. Acest proces de schimbare,
ce corespunde unui efort de ajustare progresiva, n-
tre semenii no~tri ~i noi, se desfa~oara adesea ntr-un mod in-
con~tient. n cazul personalitatilor dificile, aceasta schimbare
este problematica, imperfecta, ncompleta. Dar cum s-ar pu-
tea vorbi de schimbare n cazul acelor persoane al caror fel de
a fi este problematic? Depinde, oare, totul numai de subiect?
Sau ar trebui ca anturajul sa faca presiuni asupra subiectului,
un anturaj pe care comportamentul lui l-a scit ~i l-a facut sa
patimeasca destul? E oare necesara interventia psihiatrului
pentru a-i modifica unele trasaturi de personalitate? Ne n-
doim; nici una din aceste ntrebari nu are un raspuns simplu ...
A TE SCHIMBA
"Cnd se dovede~te ca te-ai n~elat, ti zici: data viitoare
voi ~ti cum sa fac. Numai ca altceva trebuie sa-ti spui: ~tiu deja
ce am sa fac data viitoare ... " Prin aceste cuvinte, si cu pesi-
mismul ce-i caracterizeaza ntreaga opera, scriitorul italian
Cesare Pavese pune n lumina un adevar crud: este cumplicat
de greu sa-ti schimbi propria personalitate. Toate epocile si
limbile abunda n proverbe ce oglindesc acelasi lucru: ,,0J-ai
cum sa te nasti din nou", ,,?\,havul din fire n-are lcecuire".
Cum sa explici ca mintea umana, care poate compLme simfo-
nii si trimite nave cosmice pe Marte, se dovedeste cu totul ne-
putincioasa cnd e vorba de a modifica unele deprinderi com-
portamentale? Fara ndoiala, sa-ti schimbi felul de a fi
reprezinta cea mai dificila tentativa posibila. Si lucrul acesta
este valabil si n cazul unor personalitati de exceptie: un stu-
diul extrem de interesant facut pe circa trei sute de oameni ce-
lebri din ultimele doua secole a stabilit ca, n rndurile aces-
tora, proportia de personalitati dificile, ca sa nu spunem
patologice, este mare. Se re gasesc aici si multe din gloriile
noastre nationale, precum Pasteur si Clemanceau. Acesti bar-
bati, care au putut schimba cursul istoriei, al stiintelor sau al
artelor, nu-si putusera schimba nsa propriul caracter. Dar, la
urma urmei, nu a contribuit, oare, si acest caracter la gloria
lor? Ar fi rezistat, oare, creativitate a unor mari artisti la o psi-
hoterapie sau la un tratament antidepresiv adecvat? Daca
Churchill n-ar fi fost nzestrat cu o personalitate dificila accen-
tuata t'i cu alcoolismullui, ar fi dat oare dovada de aceeasi ho-
tarre n fata lui Hitler t'i a amenintarii naziste?
Dar daca personalitatile dificile se pot dovedi a fi utile n
circumstante neobit'nuite, cea mai mare parte a timpului ele
se dovedesc putin adaptate vietii cotidiene ... Din ce motive,
oare, este att de dificil sa te schilnbi?
"Mereu am fost asa!"
Personalitatea se edifica nca din primele zile de viata (pu-
tndu-se vorbi chiar de o predispozitie genetica a trasaturilor
de personalitate). Cont'tientizam faptul ca felul nostru de a fi
1 F. Post, "Creativity and Psychopatology, a Study of 291 World-Famous
Men", British Joumal of Psychiatry, 1994, 165, pp. 22-34.
Concluzie: Personalitatile dificile si schimbarea 291
ar cam trebui schimbat abia pe la 20-30 de ani, cnd anumite
deprinderi sunt deja adnc nradacinate. Cu ct dobndim mai
de timpuriu o deprindere comportamentala, cu att mai mari
vor fi eforturile de a o modifica, ceea ce, de multe ori, duce la
un sentiment de descurajare anticipat la subiectii care ar dori
sa se schimbe. Sa o ascultam pe Marie-Laure, douazeci si sap-
te de ani, secretara, personalitate evitanta.
$tiu ca ar trebui safiu mai deschisa, sa merg spre ceilalti, safiu
mai putin sensibila la critici, sa-mi pun mai putine ntrebari despre
valoarea mea n ochii celorlalti ... Dar nu izbutesc, mi pare cumplit
de greu, o corvoada, ceva att de complicat ~i necesitnd un efort de
durata, nct renunt din start. Gndindu-ma mai bine, mi dau sea-
ma ca, de fapt, nici n-am ncercat vreodata sa ma debarasez de pro-
priile mele convingeri ~i deprinderi. Bun! Ajung la concluzia asta
mereu, ceea ce ma face sa ma simt grozav de ndurerata de fiecare
data, ~iatt! De cnd ma ~tiu sunt a~a:cnd eram copil, ma nspi-
mntau privirea celorlalti, aprecierea lor ~i ncercam sa ma protejez
cum puteam, tinndu-ma de-o parte, adica. Parintii mei mi-au trans-
mis modul lor de a vedea lucrurile: nu suntem nici cine ~tie cine,
nici nu valoram mare lucru ~i e mai bine sa nu afle ~i ceilalti acest
lucru. Dupa ctiva ani n care afost tot ce am avut n minte, a~mai
face oare ceva, m-a~ mai putea schimba?
,,0 problema, ce problema?"
Cum felul lor de a fi s-a conturat nca de timpuriu, subiec-
tii cu personalitati dificile nu-si percep ntotdeauna proprii-
le comportamente ca fiind rigide. n general, anturajul fami-
lial, amical sau profesional este cel care le atrage atentia
asupra comportamentelor lor, direct, prin remarci sau critici,
ori indirect, printr-o distantare si o racire a relatiilor. Mai
mult, aceste mesaje din partea anturajului nu sunt mereu lua-
te n considerare sau acceptate ca fondate: nu e niciodata
simplu sa-ti reconsideri propriile atitudini ("Nu ma enervez
deloc, ncerc numai sa-ti explic", va vor spune, probabil, per-
sonalitatile de Tip A). Totusi, constientizarea problemei pe
care o ridica ceilalti este, de multe ori, prima etapa, indispen-
sabila, a oricarui proces de schimbare. Sa-I ascultam pe
Jean-Philippe, patruzeci t'i patru de ani, inginer, personalita-
te obsesionala.
De-abia de cnd eu si iubita mea ne-am decis sa locuim mpreu-
na am nceput sa-mi dau seama, pentru prima data, cafelul meu de
afi mi crea problerne. Pna atunci, statusem cu parintii, carora le
semanam, ntr-o oarecare masura, si care ma suportau asa cum eram.
Dar viata de zi cu zi pe care o mparteam cu o persoana care nu avea
aceleasi deprinderi ca mine s-a dovedit, destul de curnd, afi un iad.
Sunt un tip cu maniile mele, mi place ca lucrurile safie la locul lor,
am nevoie de exactitate si regularitate, nu-mi exteriorizez usor emo-
tiile, sunt ncapatnat ... Ea era nsa opusul meu. Asa seface ca ba-
iatLtl, care la nceput ofascinase, ncetul cu ncetul sfrsise prin a o
exaspera. mi reprosa mereu ca acord mai mult timp muncii sau di-
feritelor obiecte dect ei. La un moment dat, ncepuse safaca dezor-
dine dinadins, sa ravaseasca totul, sa ma critice n fata prietenilor
no?tri, sa le dea tot felul de detalii vexante despre mine ... Eram cum-
plit de nefericit ?i ne-am despartit pna la urma. [-am purtat pica
mult timp si, nu o data, n timpul certurilor noastre ofacusem iste-
rica. Cnd am izbutit sa ma detasez de tot, am realizat ca, n fond,
ea avea dreptate. Era prima oara cnd cineva se apropiase de mine
si au aparut problemele.
"Este ceva mai puternic dect mine!"
Freud t'i psihanalit'tii au identificat "compulsia la repeti-
tie", tendinta incoercibila de a ne repeta gret'elile sistematic.
Chiar identificate corect, trasaturile noastre de caracter au re-
marcabila tendinta de a persevera si, n ciuda tuturor intenti-
ilor t'i deciziilor noastre, de a se manifesta cnd ne confrun-
tam cu ceea ce am putea numi "situatii-cheie". Iata ce ne
dezvaluie Odile, patruzeci t'i cinci de ani, infirmiera, persona-
litate pasiv-agresiva.
De attea ori am ncercat sa ma schimb, nct ncep sa ma ntreb
daca nu cumva pretind prea mult de la mine, daca asta mai e cu pu-
tinta cumva, n cazul meu. Am citit carti, am urmat sfaturile celor
apropiati, am facut chiar o psihanaliza. Cred ca ajunsesem sa nte-
leg mai multe lucruri despre mine si despre lume, mai ales despre
ceea ce tinusem n mine si ma facea sa sufar. Sunt cam ca un elev
Concluzie: Personalitatile dificile j'i schimbarea 293
recalcitrant, care la nceputul anului pcolar are numai intentii bune
pi care, pe masura ce se scurg zilele, ~i recapata apucaturile rele. Apa
pi eu, cteva zile lucrurile par sa mearga ceva mai bine, apoi nsa re-
ncepe totul. Este suficien sa fiu pusa n situatii n care am impre-
sia ca mi se impune ceva, pi instantaneu ma preschimb ntr-un co-
pil mbufnat pi ostil.
"Am motive temeinice sa ma port astfel.../J
Dej'i ridica numewase probleme, atitudinile adoptate de
personalitatile dificile nu sunt niciodata cu totul nejustificate.
Cum am mentionat deja n lucrarea de fata, uneori anumite
trasaturi de caracter, dej'i excesive, prezinta unele avantaje: su-
biectul cu personalitate dependenta capata sprijin, paranoicul
nu e deloc uj'or de tras pe sfoara, rareori se ntmpla ca obse-
sionaiui sa-j'i uite cheile ... Aceste "beneficii secundare" sunt
derizorii, raportate la marea masa a inconvenientelor adiacen-
te, dar subiectii tocmai aici j'i vor gasi uneori justificarea pro-
priilor convingeri ;;i comportamente. Sa-I ascultam pe Ha-
drien, douazeci ;;i patru de ani, student.
Mama era o personalitate hiperanxioasa pi, ct am fost mici, ne-a
supraprotejat. Casa noastra era cam ca o statie orbitala pi cea mai
mica escapada parea mai dificila pi mai primejdioasa chiar dect un
zbor n spatiu! Cnd mergeam la plaja, firepte ca nu ne lipseau oche-
larii de soare, tot felul de ncaltari care sa ne fereasca de ntepaturi-
le aricilor de mare, creme solare etc. Cnd ajunseseram sa mergem
la petreceri trebuia sa telefonam odata ajunpi acolo, chiar daca eram
la trei papi de casa. Mama supraestima orice incident care, credea ea,
demonstra ca precautiile ei fusesera justificate. La fiecare grepeala,
primele ei vorbe erau: "Ti-am spus eu!" Cum vedea peste tot peri-
cole posibile, se ntmpla sa ne convinga pi pe noi de punctul ei de
vedere. pi avea stond ei de istorioare moralizatoare pi ne tot poves-
tea cum singura data cnd o lasase pe sora mea sa doarma la o prie-
tena se ntorsese cu o bronpita, sau cum vecinul nostru fusese lovit
de o mapina cnd iepise singur cu bicicleta, nensotit de parinti. n
ochii nOptri de copii, totul parea sa-i dea dreptate, mersul lumii era
cel pe care ni-l nfatipa ea. De-abia la adolescenta am realizat ca via-
ta era posibila pifara tot acel talmep-balmep de precautii sufocante ...
"Este personalitatea mea!/J
Suntem putemic ata~ati, ~i e normal sa fie a;;a, de persona-
litatea noastra, cu calitatile ~i defectele ei, caci aceasta repre-
zinta, ntr-o masura nsemnata, identitate a noastra. Dar se n-
tmpla ;;i sa dorim sa ne schimbam unele deprinderi: de pilda,
vrei sa fii mai putin anxios, mai maleabil, mai putin gelos, mai
optimist, mai putin susceptibil etc. De cele mai multe ori sun-
tem con;;tienti de faptul ca aceasta schimbare nu va repune se-
rios n chestiune ceea ce suntem; ;;i daca este cazul, suntem
dispu;;i sa acceptam. Dar nu ntotdeauna e cazul personalita-
tilor dificile, care vor refuza adesea sa se angajeze ntr-un pro-
ces de schimbare, stapnite de teama de a nu mai fi ele nsele
;;i de a-;;i "pierde personalitatea", cum ti-ai pierde sufletul. To-
tu~i, riscul de "a-ti schimba personalitatea" ramne pur teo-
retic. Vom vedea ceva mai departe ca majoritatea psihiatrilor
;;i psihologilor, cnd vor sa califice munca lor cu personalita-
tile patologice, vorbesc de ameliorare sau de adaptabilitate;
nici unul nu ncearca ;;i nici nu dore;;te sa opereze o schimba-
re radicala ...
Dar confuzia ntre a schimba personalitatea ;;i a pierde pro-
pria personalitate staruie n mintea multor oameni. Totu;;i, tra-
saturile patologice de caracter constituie un handicap, ;;inu o
garantie a libertatii individului, iar cel mai bun mijloc de a ac-
cede la ceea ce vrei cu adevarat sa fii ;;i sa faci este de a te deta-
;;a un pic de acele trasaturi, ;;i nu de a le cultiva frenetic. Dar
acest atasament fata de propriile defecte reprezinta o forma
aparte de "cult al personalitatii", n care autoelogierea propri-
ilor insuficiente te face orb si surd la dezavantajele lor. Lucien,
saizeci si patru de ani, fost contramaistru, personalitate de Tip
A, se destainuie:
Nu-mi place sa cedez t;i e mai bine sa nu "ma calci pe coada".
Cei ce ma cunosc ptiu ca nu e cazul sa se puna cu mine. Asta sunt
eu pi nu vad de ce m-ap schimba, la urma urmei, ma simt bine apa
cum sunt. Uneori mi dau seama ca ntrec orice limita, dar se ntm-
pla sa ma satur sa tot ncerc sa ma controlez, sunt genul "ori, ori".
Cu att mai rau pentru cei cu care ma cert, doar n-o sa ajung acum
o crpa doar sa lefiu celorlalti pe plac, nu?
Egc:-sintonie si ego-distonie
In psihiatrie si psihologie, pe lnga simptomele n sine,
felul n care indivizii si percep propriile dificultati, si le
accepta sau nu, are o mare nsemnatate. n unele cazuri,
respectiva persoana va fi stnjenita de propriile ei defecte:
subiectul deprimat se va revolta mpotriva propriei inca-
pacitati de-a actiona, fobicul se va simti rusinat de temeri-
le sale etc. Individul percepe un caracter intru ziv al pro-
blemelor sale, care-l determina sa actioneze ntr-o maniera
ce nu corespunde propriilor valori sau acelei imagini pe
care ar vrea sa o aiba despre sine. Este constient de carac-
terul rigid al conduitelor sale si ar vrea sa se dezbare de
ele. O raportare de acest tip la propriile simptome este nu-
mita "ego-distonica".
Invers, o atitudine mai toleranta fata de propriile hliburari,
ce oscileaza ntre ignorare si acceptare, este numita "ego-sin-
tonica". Subiectul si considera aspectele negative problemc:.-
tice ca parte integranta a personalitatii sale, corespunzl1d mai
mult sau mai putin propriilor valori sau viziuni asupra lumii.
Iar atunci, motivatia schimbarii este mai mica dect la
"ego-distonie". De pilda, tabacologilor le este bine Clmoscut
acest fenomen si stiu ca pacientii lor nu vor fi cu adevarat gata
de "ntarcat" dect atunci cnd vor fi "motivati", adica n mo-
mentul n care propriul comportament tabacic le va deveni in-
dezirabil. Nu are nici un rost sa ncerci sa te lasi de fumat, cta
vreme n-ai trecut de la un tabagism ego-sintonic, la unul
ego-dis tonic. Ceea ce nu garanteaza succesul, dar l face totusi
posibil. ..
Majoritatea personalitatilor dificile sunt ego-sintonice. De
unde si rezistenta lor la schimbare. Rareori se ntmpla ca un
subiect cu personalitate dificila sa fie motivat sa se schimbe.
De multe ori, e necesara presiune a celor apropiati, a mpreju-
rarilor sau o succesiune de dificultati si esecuri (o depresie, de
pilda), pentru ca respectiva persoana sa si puna o serie de n-
trebari asupra ei si sa-si reconsidere propriile atitudini. Poate
pentru ca sufera mai mult din pricina propriilor atitudini,
unele tipuri de personalitati dificile (anxioase, depresive, de-
pendente) si constientizeaza, uneori mai mult dect altele (pa-
ranoice, narcisice, Tipul A), propria lor tulburare.
SA-I AJUTI SA SE SCHIMBE
De multe ori, propriul anturaj e cel care determina o
schimbare. Iritarea sau stinghereala resimtite n fata unei per-
sonalitati dificile, dar uneori si durerea de a vedea ca cineva
la care tii e captivul unor atitudini autodistructive, stau la
originea multor presiuni si interventii, mai mult sau mai pu-
tin directe. La Rochefoucauld spunea: "Suntem ct se poate
de darnici cnd e vorba sa dam sfaturi." Deseori nsa, tocmai
intentiile si sfaturile bune genereaza tot soiul de probleme.
Presiunile exercitate asupra unui subiect, pentru a-l determi-
na sa se schimbe, pot fi traite negativ si percepute drept co-
ercitive. Iar n unele cazuri, se poate ntmpla chiar ca su-
biectul sa fie ntarit n convingerile lui: este cazul subiectilor
cu personalitate paranoica, pentru care nimic nu e mai sus-
pect dect fraze gen: lIn-are de ce sa-ti fie teama, nu-ti vrem
dect binele" ... Dorinta de a-l face pe celalalt sa se schimbe
constituie si izvorul multor deceptii conjugale: sunt cupluri
care se constituie pentru ca unul dintre parteneri nutreste do-
rinta idealizata de a-l schimba pe celalalt (o femeie se va ca-
satori cu un alcoolic spernd ca l va ajuta sa se lase de bau-
tura ... si va fi, ulterior, dezamagita); de asemenea, anumite
cupluri se desfac, pentru ca unul din cei doi, ales totusi n
deplina cunostinta de cauza, nu s-a putut adapta evolutiei
preferintelor celuilalt (un barbat va rupe relatia cu o femeie
mai tnara si foarte dependenta, plictisit ca ea "nu se mai
maturizeaza odata" ... ). In fine, sperantele pierdute de schim-
bare ale anturajului, care considera ca a facut eforturi n acest
sens, se preschimba rapid ntr-o respingere a insului cu o per-
sonalitate dificila, care n fond nu ceruse nimic nimanui, nici
ajutorul, nici oprobriuL ..
Exista, oare, reguli simple care sa permita cresterea efica-
citatii eforturilor de schimbare? Ele v-au fost oferite pe tot
Concluzie: Personalitatile dificile 9i schimbarea 297
parcursul lucrarii, dar iata cteva care sintetizeaza principa-
lele aspecte ...
sA NTELEGI SI SA ACCEPTI
De regula, un subiect cu o personalitate dificila nu se com-
porta ntr-o maniera problematica din placere, ci din teama:
aceasta personalitate dificila e stapnita de teama de a fi aban-
donata, nenteleasa, agresata, de a fi ori de a-i pune pe cei
dragi n pericol. .. Daca nu e9ti atent la acest prim considerent,
daca nu ntrezare9ti vuh1erabilitatea n spatele acelei atitudini
incomode, vei urma calea ce duce drept spre conflicte sau ne-
ntelegeri. Sa-I ascultam pe Simon, patruzeci 9i noua de ani,
arhitect.
Narcisismul unuia din colegii mei ma agasa la culme. El facea
totul sa atraga atentia clientilor, fii sa apara "garnisit" cu tot soiul
de merite n fata lor; considera ca totul i se datoreaza lui fii ca, n
ceea ce l privefite, mi era dispus safaca nimic pentru ceilalti. La n-
ceput, conflictele noastre erau frecvente. Mai apoi nsa, am descope-
rit ca nu era deloc att de sigur pe el cum parea. De fapt, el cauta sa
se convinga ca le era superior celorlalti. La un moment dat am fost
tentat sa i-o spun verde n fata, sau sa nu-i mai dau deloc o serie de
informatii importante. Mi-am dat seama nsa ca asta nu ar ajuta la
nimic. $i atunci, am avut nifite explicatii cu el, iar eu am trasat une-
le limite, am specificat ce anume tolerez fii ce nu, fii conlucrarea a de-
venit posibila: el fitie pna unde poate merge iar eu admit sa-I las pe
el sa se ocupe de unele detalii. Faptul de a-i fi sesizat racila m-a aju-
tat sa-I nteleg fii sa-I suport mai bine. $i, n cele din urma, mi-am
dat seama ca aveam ceva de nvatat de la el, fii ca n unele privinte
nu grefiea: de pilda, ca uneori trebuie sa te pui n valoare, sa ncerci
sa te evidentiezi; eu, care pna atunci fusesem ncredintat ca valoa-
rea ti este cunoscuta chiar daca rami n umbra ...
Nu trebuie confundata o asemenea comprehensiune cu la-
9itatea sau cu indiferenta. Si nici nu trebuie sa genereze atitu-
dini ce tin de o "psihologie de tejghea", presarate de ceea ce
unii psihologi numesc "interpretari salbatice": "Sarmanul meu
298 Fran<;,oisLelord ;Oi Christophe Andre
prieten, daca te comporti n felul asta, nseamna ca ai o pro-
blema seioasa care presupun ca vine din copili'.ria ta ... " Fap-
tul de a-l accepta pe celalalt conduce, n final, la o reflectie asu-
pra propriei persoane: cum se face ca nu toleram cutare sau
cutare comportament la care altii nu reactioneaza att de pu-
ternic ca noi? n virhltea carora din propriile valori reactionam
astfel? Si prin ce sunt aceste valori superioare celor ale persoa-
nei pe care pretindem ca ncercam s-o facem sa se schimbe?
Ce am putea nvata de la subiectul cu o personalitate dificila,
care, ca toti de altfel, are ;oipartile lui bune? ::\"eplacerile pe
care ni le pricinuiesc ;;i aprecierile facute asupra personalita-
tilor dificile sunt o marturie a propriilor slabiciuni. Cum scria
malitios Paul Valery: "Tot ce spui vorbe;ote despre tine. Mai cu
seama cnd vorbe;;ti despre altul."
sA RECUNOSTI DIFICULTATEA
PE CARE O IMPLICA SCHIMBAREA
Faptul ca propria schimbare este att de dificila, chiar ;;i
atunci cnd subiectul ;;i-a con;;tientizat problema ;oieste moti-
vat sa se schimbe, se explica prin aceea ca schimbarea repre-
zinta un proces de "demolare-reconstructie" ndelungat ;;i ane-
voios. Nu se rezuma totul la deprinderea unor reguli de
conduita, ceea ce ar fi simplu ;;i pentru un copil, ci e vorba de
a te barasa de acele reguli respectate pna atunci ... Fapt ce ex-
plica durata acestui proces de schimbar2 ;;i numeroasele "re-
cidive" ce-l nsotesc. n aceasta privinta, una din primele re-
guli este de a-i lasa subiectului timp ca sa "digere"
schimbarea ... Sa o ascultam pe Natacha, treizeci;;i cinci de ani,
medic:
Sotul meu e u:;;orschizoid; mi-amintesc ca pe vremea cnd l-am
cunoscut avea o porecla "Autistul" ... Mie nsa mi plac oamenii care
stau :;;i chibzuiesc nainte de a deschide gura ... O data cu na:;;terea
primului copil, am nceput sa ma nelini:;;tesc, caci mi se parea ca nu
se prea ocupa de copil, ca nu-i arata afectiunea pe care eu mi-a;;fi
dorit sa i-o arate. Nu ma ndoiam nici o clipa ca va :;;tisa se poarte
Concluzie: Personalitatile dificile t;i schimbarea 299
cu copiii lui ... Brusc, ncepusem sa ma tem ca nu cumva fiul nos-
tru sa aiba de suferit cu un tata att de rezervat. n primele luni, i
faceam o multime de reprosuri, dar cu ct l certam mai mult, cu att
parea ca se blocheaza mai tare. Apoi m-am linistit si m-am gndit
ca ar fi mai bine sa-I las n pace. La urma urmei, fusese singurul co-
pilla parinti si nu stia nimic despre bebelusi. Nu-i mai faceam ob-
servatii, nu-i mai dictam cum sa se poarte cu fiul nostru. Dar ma
aratam ncntata cnd se comporta asa cum doream. ncetul cu n-
cetul s-a schimbat, a "crescut" o data cu baiatul nostru, care acum
are trei ani, si adora tatal si stie ca si acesta l iubeste; sotul meu a
nvatat cum sa-i arate fiului sau ntreaga afectiune si amndoi par
sa se nteleaga de minune. Iar sotul meu a devenit ceva mai extra-
vertit si cu restul familiei ...
O alta regula importanta va fi aceea de a accepta schimba-
rile imperfecte sau incomplete: felul de a fi al personalitatilor
dificile rezida ntr-o istorie personala (t;i uneori ntr-un tem-
perament biologic) pe care ar fi atunci absurd sa doret;ti sa-I
"corijezi" n proportie de 100%. Iata ce ne povestet;te Yanne,
patruzeci t;i doi de ani, salariata:
Colega mea de birou este o maniaca. Vrea ca totul sa fie la 10-
cuI lui, sa fie totul aranjat dupa cum doreste ea. Cum suntem n
acelasi birou si materialul cu care lucram este acelasi, la nceput,
cnd abia ma angajasem la aceasta firma, eu si colega mea aveam
mari conflicte. Izbutise sa o ngemmcheze pe cea de dinaintea mea,
dar cu mine nu i-a mers! n opt zile ajunsesem la razboi! Trebu-
ia sa aranjez totul cum voia ea, sa respect un anumit orar, sa re-
fac totul la cea mai mica greseala ... Un adevarat sclavaj. Ma re-
voltam, i spuneam ca e pisaloaga. Mai apoi m-am potolit, dupa
ce ma ncercase chiar gndul demisiei. Am decis sa negociez cu
ea, nsa treptat; ceea ce n-a fost greu, o data ce am constatat ca
avea si calitati: era serviabila si binevoitoare, daca-i respectai ta-
bieturile si maniile. Poti conta pe ea si asta mi prinde bine, caci
eu sunt cam cu capul n nori. De mai multe ori s-a ntmplat sa
ma ajute sa ies din situatii profesionale delicate. Si atunci ma arat
mai toleranta fata de unele din maniile ei, fata de cele ce nu inco-
modeaza prea tare. Si nici ea nu mai cauta sa-mi impuna reguli-
le ei. Deocamdata, ne ntelegem ...
3 O O Fran~ois Lelord si Christophe Andre
sA NU-I FACETI MORALA
Cnd vrei sa faci pe cineva sa se schimbe, principala ntre-
bare ce se ridica este: "n numele a ce l presezi sa-si schimbe
felul de a fi?", "Ce drept am sa stabilesc ce e bine si ce e rau
si sa-i impun eu sau sa-i sugerez asta celuilalt?" Raspunsul
este simplu: nu trebuie nfatisate lucrurile n lumina asta, chiar
daca un anume fel de a fi pare sa prezinte o serie de avantaje
(sa fii maleabil si nu rigid, optimist si nu pesimist, autonom
si nu dependent ... ). Orice demers normativ sau moralizator
nu-si va dovedi o prea mare eficienta n a-l motiva pe celalalt
sa se schimbe. n primul rnd, pentru ca nimanui nu-i place
sa fie tratat ca un copil caruia-i spui ce e bine si ce e rau. n al
doilea rnd, pentru ca viziunea personalitatilor dificile asupra
lucrurilor este mult prea rigida si normativa, si tocmai aceas-
ta este problema lor: ele actioneaza mai mult dupa propriile
reguli, prestabilite, dect n functie de situatiile sau persoane-
le cu care se confrunta.
Asa ca este inutil sa supralicitam prin norme suplimenta-
re, deoarece se poate ntmpla ca ele sa le ntoarca n propriul
lor avantaj ("Mi-ai spus ca nu trebuie sa le cer altora parerea,
ei bine, iata rezultatul...") sau le vor caricaturiza ("Daca-n casa
asta nu ai voie sa faci nici un fel de comentarii, eu n-am sa mai
spun nimic ... "). Motivatia de schimbare variaza n fiecare caz
n parte: subiectul cu o personalitate dificila si va schimba ati-
tudinile cnd ceilalti i vorbesc sincer, fara urma de agresivita-
te, despre problemele pe care el le genereaza. Iata de ce, cum
am ncercat sa aratam pe tot parcursul acestei lucrari, e mai
bine sa vorbetiti de propriile trebuinte, dect de obligatiile in-
terlocutorului, sa pornesti de la situatii concrete, dect de la
tot felul de principii marete, sa vorbe titi de comportament si
nu de persoana, sa descrii si nu sa condamni etc. Iar marturi-
sirea Marinei, treizeci tii trei de ani, casnica, vine sa confirme
acest lucru.
Gelozia sotului meu nu cunoa~te masura, a~a ca, vreme nde-
lungata, disputele violente erau ingredientul constant al casni-
ciei noastre. i spuneam atunci ca e nebun, ca delireaza, "ca tre-
Concluzie: Personalitatile dificile s;ischimbarea 3O1
buie sa se caute", ca nu accept sa ma controleze, ca eram libera
sa fac ce vreau ?i sa vorbesc cu cine vreau ... Dupa o vreme, am
consultat un psihiatru, caci voiam cu orice pret sa-mi nteleg mai
bine sotul, sa-i patrund gndurile: el a refuzat sa mearga sau ma-
car sa ma nsoteasca. Psihiatrul m-a ajutat sa reflectez asupra
mea dar, mai cu seama sa con?tientizez ca trebuia sa-mi schimb
total comportamentul fata de sotul meu. De pilda, n loc de a ri-
posta vehement la suspiciunile lui, ncepusem sa-i mparta?esc
emotiile resimtite: i spuneam ca ma ntrista faptul ca nu avea
ncredere n mine sau ca eram mnioasa cnd ncerca sa mi n-
gradeasca libertatea ... Desigur ca nu primise prea bine toate as-
tea, dar au avut mai mult efect dect predicile mele anterioare.
Iar discutiile noastre, pe lnga faptul ca nu mai degenerau n cer-
turi, au devenit din ce n ce mai rare. Si cred ca am izbutit sa-i
potolesc gelozia ...
NU CEDATI N PRIVINTA ASPECTELOR ESENTIALE
Anturajul personalitatilor dificile, mai cu seama persoane-
le apropiate s;i familia, vor fi tentate sa c~deze la exigentele
acestor personalitati si sa le faca jocuL .. Intr-adevar, presiu-
nea este constanta, iar n cazul n care refuzi sa i te supui, ea
spores;te n intensitate: accesele de furie, mbufniri, lacrimi,
culpabilizare ... Dar, daca veti ceda de prea multe ori, perso-
nalitatea dificila va fi convinsa ca-i suficient sa insiste, pentru
a obtine ceea ce doreste. E un lucru de care evident ca si va
aminti de fiece data ... Sa o ascultam pe Nicole, s;aizeci si unu
de ani, pensionara.
Una din nurorile mele are o fire extrem de autoritara ?i, atunci
cnd ne strngem cu totii, ea monopolizeaza ntreaga conversatie.
De fiecare data reu?e?te sa-i exaspereze pe toti, caci nu pridide?te
cu sfaturile ?i ?i tot lauda sotul ?i copiii, ce nu au seaman n in-
teligenta ?i frumusete, pare sa zica ea. n plus, nu suporta sa i se
faca vreo observatie, iar cnd e vorba de propria ei persoana, sim-
tul umorului efoarte redus. Toti ceilalti din familie i fac jocul un
pic din obi?nuinta, un pic din la?itate, sau pentru a evita orice
3 O 2 Fran~ois Lelord ?i Christophe Andre
discutii, caci daca ceva nu-i este pe plac, numaidect se mbufnea-
za, ~i n-o mai vedem saptamni ntregi. Odata nsa, sotul celei mai
mici dintre fiicele mele, intrat de curnd n familia noastra, s-a ener-
vat, ~i i-a cerut sa-~i pastreze sfaturile pentru ea, sa nu mai dea lec-
tii de pedagogie. Ea s-a suparat, iar vreo ~ase luni nu ~i-a mai fa-
cut aparitia. Cu totii au fost de parere ca ginerele meu mersese cam
prea departe, ~i chiar el ~ifacea o multime de repro~uri. Cum con-
sideram ca procedase cum trebuie, am fost de partea lui de la bun
nceput, chiar daca ntreaga poveste ma ntristase. ntr-adevar, cnd
nora mea a reaparut la reuniunile familiale, am constatat cu totii
ca era mult mai rezervata, mai putin pretentioasa. Cred ca-i prin-
sese bine lectia. Noi evitam sa-i facem observatii, iar ea, de atunci,
se abtine sa-i critice la tot pasul pe ceilalti ...
Cu personalitatile dificile ...
RECOMANDABIL
NERECOMANDABIL
ncercati sa le faceti sa-?i
Sa vreti sa le schimbati viziu-
, ,
schimbe comportamentul
nea asupra lumii
ncercati sa aflati ce temeri as-
Sa credeti ca e vorba de o
cund comportamentele difici-
chestiune de rea-vointa
le
Acceptati o schimbare pro-I Sa le pretindeti o schimbare
gresiva rapida
Trasati o imagine clara a pro-
Sa le faceti morala
priilor voastre trebuinte si li-
mite
Acceptati o schimbare incom-
Sa le pretindeti perfectiunea
pleta
n tot ce fac si apoi sa lasati
totul balta
Nu cedati n privinta aspecte-
Sa le compatimiti ori sa le fa-
lor esentiale
ceti jocul
Concluzie: Personalitatile dificile ?i schimbarea 3O3
SCHIMBARE, PSIHIATRIE SI PSIHOLOGIE
Confruntarea ntre psihiatri (ori psihologi) ?i personali-
tatile patologice se poate produce n diferitele circumstan-
te. Cea mai frecventa este aceea n care un pacient vine sa
consulte un psihiatru (ori psiholog), pentru o alta problema:
s-ar parea ca ntre 20 ?i 50% din persoanele ce apeleaza la
un psihiatru sufera de tulburari de personalitate2. Aceste
persoane solicita tratarea consecintelor acestor tulburari: de-
presii, stari de anxietate, alcoolism etc. n alte cazuri, nu pa-
cientul e cel ce se adreseaza unui specialist, ci persoane din
anturajul pacientului, nelini?tite ori istovi te de comporta-
mentul acestuia. Iar psihiatrii sunt obi?nuiti cu situatii de
acest fel, n care, de multe ori, sunt alertati de telefoane, ce
au toate cam acela?i mesaj: "Nu ?tiu ce sa ma mai fac, el (ea)
nu vrea sa faca un consult, dar comportamentul lui (ei) ne-a
facut viata infernala; ce e de facut?" n fine, mult mai putini , ,
sunt pacientii care se decid sa consulte un specialist cu sen-
timentul ca au o problema de personalitate ?i ca lupta m-
potriva a ceva ce-i depa?e?te.
De putina vreme psihiatria se ocupa de personalitatile pro-
priu-zis dificile, ?i asta n ciuda faptului ca n rndul ntregii3
populatii, procentul acestora este de 10 pna la 15%. ntr-ade-
var, personalitatile patologice se dovedesc pacientii greu de
tratat: cnd sunt anxio?i, ori deprimati, rezultatele terapeuti-
ce nu sunt att de bune ca n cazul pacientilor ce nu prezinta
tulburari de personalitate (ceea ce lezeaza narcisismul terape-
utilor). Dar, de ctiva ani, tot mai multe studii au fost consa-
crate perfectionarii prin care s-ar putea veni n sprijinul aces-
tor personalitati, fie ca e vorba de tratamente medicamentoase,
fie de psihoterapii.
2 G. De Giorlamo, J.H. Reich, "Personality Oisorders", Geneva, OMS,
1993.
3 M. Zimmerman, W.H. Coryell, "Diagnosting Personality Disorders
in the Community", Archives of General Psychiatry, 1990, 47, pp.
527-531.
3O4 Fran~ois Lelord si Christophe Andre
Medicamente si personalitate
Cnd e vorba sa li se prescrise medicamente psihotrope,
unii pacienti se arata reticenti, sunt stapniti de teama de a nu
le fi astfel transformata personalitatea. Antidepresivele sau
tranchilizantele vor schimba efectiv viziune a despre lume a su-
biectilor anxiosi, de pilda; acestia vor fi ntr-o mai mica masu-
ra afectati de propriile nelniisti, sub efectul benzodiazepne-
lor; confruntati cu unele evenimente, deprimatii vor dovedi
mai putn pesimism sau deznadejde, sub efectul antidepresi-
velor. Desi schimbarile sunt de-a dreptul spectaculoase uneori,
subiectii supusi unor asemenea tratamente nici nu realizeaza
ca propria lor personalitate a fost modificata. Ci au numai sen-
timentul ca au fost usurati de suferintele lor, ceea ce deja n-
seamna enorm, sau ca au redevenit ei nsisi.
Dar lucrurile s-au complicat de ctiva ani, o data cu apari-
tia unor noi produse, antidepresivele asa-zis serotoninergice
(numite astfel datorita actiunii lor asupra serotoninei, un im-
portant neurotransmitator cerebral). Extrem de eficiente n ca-
zul tulburarilor depresive si a unor tulburari anxioase, aceste
molecule par sa actioneze modificnd si unele trasaturi de per-
sonalitate, precum o excesiva vulnerabilitate la critici n cazul
personalitatilor evitante, dar mecanismele prin care dovedesc
o att de mare eficienta sunt insuficient cunoscute, iar eficaci-
tatea acestor medicamente variaza de la un subiect la altul.
Dat fiind entuziasmul exclusiv produs de aceste tratamente,
dar si nsemnatatea mizelor ce erau n joc, problema de a sti
daca o seama de medicamente pot transforma ntr-adevar per-
sonalitatea a animat societatea psihiatrica.
n prezent, studiile sunt nca putine, ceea ce face sa nu
existe certitudini. Trebuie totusi specificat ca studii recente
consacrate biologiei temperamentelor ar putea fi considerate
semne prevestitoare ale unei evolutii n materie de tratamen-
te medicamentoase n tulburarile de personalitate4. Se ridi-
ca nsa o seama de probleme etice. Trebuie, oare, accepta te
moleculele pentru propriul echilibru, asa cum am sfrsit prin
4 c.R. Cloninger, ap. cit.
Concluzie: Personalitatile dificile ~i schimbarea 3O5
a accepta (dupa multe ndoieli, uitate astazi) antidepresivele
~i anxioliticile? Problemele ridicate astfel sunt foarte impor-
tante att pentru indivizi, ct si pentru colectivitate. La urma
urmei, faptul ca exista molecule ce se dovedesc eficiente n
cazul trasaturilor de personalitate e un lucru bun sau nu?
Cine poate raspunde la aceasta ntrebare? Speciali~tii, oame-
nii politici, pacientii? Indivizii vor solicita un tratament pen-
tru ca sufera sau le produc altora suferinta, sau pentru ca nu
sunt ndeajuns de performanti ntr-o societate anume? E ne-
cesara o reflectie adnca pe aceasta tema, nainte de a bana-
liza utilizarea unor astfel de produse in cazul tulburarilor de
personalitate. Deocamdata, n cazul tulburarilor de persona-
litate prescrierea unui medicament ar trebui sa fie nsotita ~i
de masuri psihoterapeutice, care sa-i poata ajuta pe terapeuti
~i pe pacienti sa nteleaga ~i sa faca fata mai bine schimbari-
lor obtinute.
Psihoterapie sau psihoterapii?
Exista forme multiple de psihoterapie ~i, ct prive~te apli-
carea lor n cazul personalitatilor dificile, pot fi clasificate in
doua mari curente.
Primul curent l constituie psihanaliza ~i formele derivate
ale acesteia. Cea dinti dintre metodele psihoterapeutice, n
ordinea vechimii ~i a importantei, cel putin n Franta, are la
baza principiul ca con~tientizarea progresiva de catre subiect
a originii ~i mecanismelor propriilor lui probleme l poate aju-
ta sa le depa~easca. Cu att mai bine, daca aceasta con~tienti-
zare va surveni n cadrul unei relatii terapeutice codificate, fa-
cilitnd "transferul" - proiectarea asupra terapeutului a
conflictelor infantile ale pacientului. De~i psihanaliza benefi-
ciaza de o teoretizare deosebit de bogata ~i complexa, consti-
tuind o experienta intelectuala fascinanta, nenumaratele po-
lemici ntre ~colile psihanalitice ~i ostilitatea ei a priori fata de
orice forma de evoluare ~tiintifica a fost cauza unui anumit re-
cuI al interesului cercetatorilor fata de ea n ultimii douazeci
de ani. n materie de tulburari de personalitate, sunt destul de
putine studiile edificatoare.
3 O6 Fran<;:ois Lelord si Christophe Andre
Al doilea curent l reprezinta terapiile comportamentale si
cognitive. De data recenta n tara noastra (treizeci de ani),
aceste terapii sunt n plina expansiune. Ele sunt obiectul celui
mai mare numar de publicatii stiintifice internationale. Tera-
piile cognitive si comportamentale au la baza un principiu
simplu: pentru a schimba un comportament sau un mod de
gndire, trebuie sa ncerci sa afli Cl..ill au fost deprinse acestea
si sa-I faci pe pacient sa dobndeasca altele. n spatele acestui
principiu, izvort din stiintele nvatarii se afla un ansamblu
de tehnici variate, care si-au dovedit eficacitatea n numeroa-
se tulburari de personalitate5. Un studiu vast, ntreprins n
Caracteristicile simplificate ale celor doua familii de psihote-
rapii practicate n franta, n cazul tulburarilor de personalitate
TERAPII PSIHODINAMICE TERAPII COMPORTA'v1ENTA-
LE SI COGNITIVE
Centrate mai ales pe trecut sau I Centrate mai ales pe /laici/l si
pe relatia dintre trecut si prezent /lacum/l
Orientate spre retrairea si com-
Orientate spre dobndirea unor
prehensiunea unor elemente im-
noi competente n confruntarea
portante ale istoriei personale
cu problemele actuale
, Terapeut neutru
Terapeut interactiv
Terapeutul ofera putine informa-
Terapeutul ofera informatii spe-
tii specifice despre tulburari si
cifice despre tulburari si despre
despre terapie
terapie
Obiective si durata nedeterminate
Obiective si durata determinate
Obiectiv principal: modificarea
Obiectiv principal: modificarea
structurii psihice subiacente (ceea
simptomelor si conduitelor (ceea
ce va permite modificarea simp-
ce va permite modificarea unor
tomelor si comportamentelor)
structuri psihice profunde)
5 S.M. Stosky et colI, /lPacients Predictors of Respanse ta Psychathera-
py and Pharmacotherapy: Findings in the NIMH Treatment of Depres-
Concluzie: Personalitatile dificile ?i schimbarea 3O 7
rndul pacientilor deprimati, arata ca aceia care prezentau tul-
burari de personalitate raspundeau mai bine la terapiile cog-
nitive dect la antidepresive.
Mai trebuie mentionat ca unele forme de psihoterapie,
cvasinecunoscute n Franta, pot fi eficiente n tratarea tulbu-
rarilor de personalitate. Este cazul" terapiilor interpersona-
le", al caror postulat de baza este acela ca disfunctia relatiilor
interpersonale constituie principala sursa a problemelor uno-
ra din subiecti ?i ca o serie de interventii, destinate a mari ca-
pacitatile relationale ale subiectului (deprinderea unor schim-
bari gratifiante cu propriul anturaj, girarea eficienta a
conflictelor ?i problemelor relationale) pot atenua respective-
le probleme. Aparute la nceputul anilor ?aptezeci, rod al cer-
cetarilor psihiatrului american de origine elvetiana, Adolf Me-
yer, terapiile interpersonale subliniaza rolul esential pe care
l joaca adaptarea individului la mediul sau. La origine, tera-
piile interpersonale au fost elaborate ?i utilizate pentru trata-
rea subiectilor deprimati, nsa par a fi ndeajuns de bine adap-
tate ?i n cazul personalitatilor dificile6. Aceste terapii au avut
un ecou favorabil dincolo de Atlantic, unde integrarea armo-
nioasa a individului ..npropriul sau mediu relational consti-
tuie miza fundamentala a oricarei psihoterapii.
Obiectivele terapiei interpersonale sunt de a-l face pe pa-
cient sa realizeze ca:
- E preferabil sa-;;i identifice sursele propriei insatisfactii
relationale: adesea, starile depresive tin de experiente afec-
tive, nepercepute ca atare, uneori, de subiectul nsu;;i; de pil-
da, deziluzia de a nu fi fost invitat la o petrecere se va pre-
schimba rapid n resentiment, mascnd suferinta resimtita
initial.
- Sa ncerce sa-;;i schimbe reactia obi;;nuita la situatii proble-
ma: pacientii deprimati pot deveni uneori egocentrici, ignornd
trebuintele ;;ipostura n care se'poate afla celalalt. De pilda, un su-
sion Collaborative Research Program", American Joumal ofPsychiatry,
1991,148, pp. 997-1008.
6 M.M. Weissman, J.c. Markowitz, "Interpersonal Psychotherapy", Ar-
chives of General Psyc1liatry, 1994, 51, pp. 599-606.
3O8 Fran<;ois Lelord si Christophe Andre
biect deprimat va avea sentimentul ca nu e nteles de un partener
pentru ca acesta elinurma nu face un efort n acest sens, cu toate
ca subiectul nsusi nu cauta sa vorbeasca despre problema sa.
- O ameliorare globala a propriilor capacitati relationale:
sa poti cere ceva n loc sa te vaiti, sa-ti exprimi emotiile nega-
tive n loc sa stai mbufnat, sa vorbesti de gndurile tale sum-
bre n loc sa te framnti de unul singur, sa-ti comunici dezilu-
zia ntr-o maniera nonagresiva.
Dncolo de practicile deja existente, se ntrezareste o anu-
me rasturnare n peisajul psihoterapiei: dupa ce vreme nde-
lungata adeptii diverselor scoli s-au privit, reciproc, cu dispret
sau ostilitate, acum ncep sa se arate interesati unii de altii.
Exista demersuri7 pentru o psihoterapie integranta si eclecti-
ca, si e foarte posibil ca, n urmatorii ani, sa apara practici noi,
n care sa coexiste ori sa se succeada diferitele tipuri de psiho-
terapie existente sau care sa le absoarba pe cele existente, pen-
tru ca un alt tip de terapie sa apara ... Pna atunci nsa, va vom
nfatisa, n cele ce urmeaza, terapiile cognitive ce repreznta
abordarea cea mai recenta si mai bne codificata n prezent, n
materie de tulburari de personalitate.
Terapiile cognitive
Sa presupunem ca va aflati ntr-un restaurant si asteptati pe
cneva. La o alta masa, cneva va priveste pe furis, nsa starui-
tor. ntr-o asemenea situatie, n mintea voastra se poti ivi tot
felul de gnduri: pozitive ("cred ca ma place"), negative
("gaseste ca as fi cam urt"), neutre ("mi aminteste de cine-
va"). Aceste gnduri ce ti vin n minte constituie ceea ce se
cheama cognitii, cu alte cuvinte, acele gnduri ce ti vin n min-
te automat, ca raspuns la acele situatii cu care te confrunti n
viata. Aceste cognitii stau marturie felului n care percepem si
interpretam lumea nconjuratoare. Este ceea ce au sesizat si
stoicii, acum doua mii de ani, cnd scriau, ca Marc Aureliu:
7 M. Marie-Cardine, O. Chambon "Les psychotherapies au toumant de
millenaire: dix ans d'evolution et de devellopement de l'approche in-
tegrative et eclectique", Synapse, 1994, pp. 97-103.
Concluzie: Personalitatile dificile si schimbarea 3O9
"Nimic din ce-i n afara ta nu te poate ntrista, ci judecata pe
care tu o faci asupra a tot ce-ti este exterior e pricina tulbura-
rii tale." Acelasi principiu poate fi regasit si la cognitivistii de
azi, sub denumirea mai tehnica de "prelucrarea informatiei".
Abordarea unei situatii
REACTIA
(emotii. comportamente,
discurs interior)
EVALUAREA COGNITIVA A SITUATIEI
Teoria prelucrarii informatiei postuleaza ca modul n care
noi evaluam situatia ne conditioneaza att propriile reactii, ct
si situatia n sine. Sa revenim la exemplul cu restaurantul: daca
cognitiile vor fi de genul "i plac acelei persoane", poti (n ca-
zul n care esti un pic histrionic si doresti sa placi celorlalti) re-
simti emotii agreabile si atunci, fie i vei zmbi celuilalt, fie vei
cauta sa-i arati cea mai buna mina a ta, iar gndurile se vor n-
vrti n jurul ei: "am un farmec anume ... "; dimpotriva, daca ai
unele trasaturi de personalitate evitanta, cognitiile vor fi "omul
ala mi observa toate defectele", ceea ce va genera emotii dez-
agrabile, o stare de stinghereala si disconfort, prin urmare, si
comportamente de evitare (i ocolesti privirea, sau te muti la
alta masa). Astfel, aceeasi situatie poate fi evaluata n moduri
diferite, n functie de fiecare subiect si, deci, poate genera re-
actii deosebite de la un individ la altul.
Faptul de a sesiza, de a ntelege ct mai bine felul n care
interpretam evenimentele cu care ne confruntam ofera una din
pricipalele chei pentru schimbarea propriilor conduite.
31 O Fran<;:oisLelord si Christophe Andre
Cum percepeti lumea?
Cognitivistii considera ca mare parte din atitudinile si com-
portamentele noastre rezida n propria viziune asupra lumii.
Aceasta viziune asupra lumii e alcatuita din credinte, dese-
ori Lnconstiente, asupra propriei persoane (de pilda "sunt ne-
putincios si vulnerabil" sau, din contra, "sunt cu totul excep-
tional"), asupra celorlalti ("ceilalti sunt mult mai competenti
si mai puternici dect mine" sau "nu poti avea ncredere n
nimeni") sau asupra lumii n genere ("n spatele oricarei situa-
tii anodine se poate ascunde o primejdie"). Aceste credinte re-
prezinta convingeri dobndite de regula din copilarie, cnd
ne aflam sub influenta unei persoane apropiate sau ca urma-
re a unor evenimente de viata care sunt adnc ancorate n noi
si sfrsesc prin a deveni invizibile propriei priviri, cam ca
ochelarii cu lentile colorate, pe care uiti ca-i ai pe nas.
Aceste credinte sunt adesea grupate n ceea ce cognitivis-
tii numesc "constelatii", cum ar fi de pilda asocierea "sunt vul-
nerabil" si "ceilalti sunt puteEnici si capabili" la subiectul cu
o personalitate dependenta. In virtute a unor asemenea con-
stelatii cognitive, subiectii si vor elabora reguli de viata, ce con-
stituie tot attea strategii precise de a le facilita adaptarea la o
lume pe care o percep n felul lor. Ramnnd la exemplul per-
sonalitatii dependente, asemenea reguli vor fi: "trebuie sa fiu
supus, ca sa am bunavointa celorlalti" sau "daca e vreo pro-
blema, nu trebuie sa iau o decizie singur ... ".
Principalele caracteristici cognitive
ale personalitatilor dificile
PERSONALITATE
CONSTELATIA
REGULI PROPRII
CREDINTELOR
Anxioasa
"lumea e plina de pri- "trebuie sa anticipez
mejdii" "trebuie sa fii
orice problema si sa
prudent, altfel te poti
ma astept mereu la tot
expune unor mari pe-
ce poate fi mai rau"
ricole"
Concluzie: Personalitatile dificile ;;i schimbarea 311
Paranoica
Histrionica
Obsesionala
Narcisica
Schizoida
Comportamente
de Tip A
"sunt vulnerabil" "e
posibil ca ceilalti sa fie
mpotriva mea si
sa-mi ascunda unele
lucruri"
"nu pot trezi intere-
sul, daca nu fac ceva
anume" "sa seduci n-
seamna sa-ti arati
adevarata valoare"
"trebuie ca totul sa fie
facut ireprosabil" "im-
provizatia si sponta-
neitatea nu pot duce
la nimic bun"
"sunt exceptional(a)"
"sunt cu mult deasu-
pra celorlalti"
"nu sunt ca toti cei-
lalti" "viata sociala e
izvorul tuturor com-
plicatiilor"
"tot ce conteaza e lo-
cul nti" "oamenii
trebuie sa fie compe-
tenti si siguri pe ei"
"trebuie sa fiu nen-I
crezator si sa ncerc
sa aflu ce se ascun-
de dincolo de ceea
ce spun sau fac cei-
laI ti"
"trebuie sa atrag aten-
tia celorlalti, ca sa-mi
fac loc printre ei" "tre-
buie ca ceilalti sa fie
orbiti si vrajiti de
mine"
"trebuie sa controlez
totul" "trebuie sa res-
pecti regulile n tot ce
faci"
"mi se cuvine totul"
"ceilalti trebuie sa stie
ca sunt o persoana re-
marcabila"
"e mai bine sa fiu sin-
gur si sa nu am relatii
intime"
"trebuie sa accept ori-
ce provocare" "tre-
buie sa ma achit de
toate obligatiile pe ct
de repede posibil"
I Depresiva
"ne-am nascut numai
"te bucuri mereu prea
ca sa suferim" "nu mi
devreme" "trebuie sa
I
se cuvine prea multa
muncesc din greu ca
placere"
sa fiu la naltime"
Dependenta
I "sunt neputincios si
"daca apare vreo pro-
I nu tocmai competent"
blema, trebuie sa caut
1 "ceilalti sunt puter-
de ndata ajutor" "nu I
nici"
trebuie sa ma mpotri- i
vesc celorlalti"
Pasiv-agresiva
"merit mai mult de la I "n-am de gnd sa ce-
viata"
"ceilalti nu I dez, stiu perfect cnd
sunt cu mult mai pre-
trebuie sa o
fac
si
sus dect mine, dar
cnd nu" "cnd nu
vor mereu sa domi-
esti de acord cu ceva,
ne" "ceilalti pot de-
trebuie sa te opui, in-
veni agresivi, daca i
direct nsa"
contrazici
verde n
fata"
Evitanta
"sunt o persoana in-
"nu
trebuie
sa ma
signifianta" "daca cei-
dezvalui n fata celor-
lalti si vor da seama
lalti" "trebuie sa ma
cum sunt cu adevarat,
tin de-o parte, altfel
ma vor respinge"
nu voi fi la naltime"
Scenarii stereotipeo o.
De obicei, anturajul personalitatilor dificile e frapat de carac-
terul repetitiv al comportamentului acestor subiecti; paranoicul,
a carui viata e o succesiune de dispute ;;i conflicte, histrionicul
care n mod regulat trece de la idealizare la deceptie, dependen-
tul ve~micaflat n umbra protectorilor sai ...
Totalitatea fenomenelor cognitive pe care tocmai le-am nfa-
tisat, credintele de baza ;;i regulile ce decurg din acestea justifi-
ca atitudinile specifice fiecarui profil de personalitate, ca reactie
la evenimentele de un anumit tip, pe care le vom numi "situa-
Concluzie: Personalitatile dificile ~i schimbarea 31 3
tii-cheie". ntr-li1 fel, acestea constituie "demarorul" reactiilor
repetitive, previzibile ~i stereotipe, fie aceste reactii emotii, com-
portamente sau gnduri. n exemplul subiectului evitant, daca
acestuia i se aduce o critica, tocmai ansamblul fenomenelor de-
scrise de noi va face ca acest eveniment sa-i declan~eze ntotdea-
una emotii naucitoare ~i angoasante, obedienta, aprobarea ce-
lorlalti ~i gnduri gen: "daca ma critica, nseamna ca exista
pericolul sa fiu dat la o parte definitiv", "cred ca ar fi mai bine
sa renunt la propriul meu plmct de vedere, ca sa aplanez con-
flictul", "celalalt trebuie sa aiba dreptate" ...
Aceste "scenarii" pe care le vor juca subiectii cu personalita-
te dificila sugereaza principiul "remake" -ului din cinema sau din
serialele de televiziune: variatiuni pe aceeasi tema, cu li1 carac-
ter ct se poate de previzibil. S-ar parea ca lectiile de viata n-au
nici o priza la subiectii cu personalitate dificila, care vor avea ten-
dinta de a nesocoti sau de a deforma toate elementele suscepti-
bile de a repune n chestiune propriile lor credinte: astfel, o per-
sonalitate evitanta, ncredintata ca persoana ei nu prezinta nici
un interes pentru ceilalti, daca totu~i i se va acorda atentie, va
avea tendinta de a se gndi ca ceilalti o fac din mila, din condes-
cendenta sau din interes. Numai ca, astfel, ea nu ~i va repune n
cauza acea credinta: "sunt o persoana insignifianta".
PERSONALITATE
SITUATII-CHEIE REACTII STEREOTIPE
Anxioasa
Lipsa oricaror repere Nelini~te,
cautarea
sau informatii linisti-
unui maximum de in-
toare. Necunoscutul,
formatii. Preventiv, se
incerti tudinile.
De ia un maximum de
exemlu,
a
nuavea
precautii.
nici o veste de la o
persoana
apropiata
plecata n calatorie.
Paran oica
Situatiile confuze, con-
Se dau tot soiul de in-
tradictii. De exemplu,
terpretari arbitra re, se
a sti ca ceilalti au
insista pe detalii.
3 14 Fran~ois Lelard si Christophe Andre
I
vorbit de tine cnd nu I Acuze,
suspiciuni.!
erai de fata.
Certurile devin rup-
turi definitive.
Histrionica
Persoane atragatoare I Vrea sa seduca si sa
sau straine, situatiile
strneasca interesul
de grup. De pilda, a fi
interlocutorului.
prezentata unei per- i
1 soane de sex opus.
I
Obsesionala
Treburi urgente. Noul,
Verifica,
reverifica.
imprevizibilul, pier-
Planifica. Se ndoieste
derea controlului asu-
de
tot, chibzuieste
pra evenimentelor. De
ndelung la orice.
exemplu, sa faca o
seama de lucruri ct
mai repede si, din lipsa de timp, imperfect.
Narcisica
Situatia de a nu fi pri- Vorbeste tot mereu,
ma. De exemplu, sa
sec, de meritele si pre-
nu i se acorde toata
rogativele ei. Mono-
atentia care considera
polizeaza conversatia,
ca i s-ar cuveni.
pentru a vorbi de pro-
pria persoana si de re-
alizarile ei.
Schizoida
Promiscuitate, proxi- Sta n coltul ei, nu
mitate
impusa.
De
vorbeste de ea. Nu
exemplu, a pleca n
manifesta nici un pic
vacanta cu un grup
de interes fata de cei-
organizat.
laIti.
Comportamente
Sa fie n competitie.
Se enerveaza, ridica
TipA
Sa nu poata actiona.
tonul, ncearca sa con-
De exemplu, sa fie ne-
troleze situatia, chiar
voita sa astepte.
ntr-un mod agresiv.
Depresiva
Esecul real sau ipote- Lucreaza mai mult, si
tic. Gratificatii consi-
refuza orice placere
Concluzie: Personalitatile dificile si schimbarea 31 5
r Depresiva
I
Dependenta
Pasiv-agresiva
Evitanta
derate nemeritate. De
exemplu, a nu putea
duce ceva la bun sfr-
sit.
Sa fie nevoita sa la
singura decizii, sa i se
atribuie sarcini im-
portante, sa fie singu-
ra. De exemplu, sa
petreaca singura un
week-end.
Sa accepte o autorita-
te sau o superioritate
oarecare; sa se supuna
ordinelor. De exem-
plu, sa accepte o deci-
zie cu care nu a fost
de acord.
Sa fie n centrul aten-
tiei; sa se confrunte cu
judecata, aprecierea
celorlalti. De exem-
plu, sa fie nevoita sa
vorbeasca despre sine
unor persoane impor-
tante pentru ea.
Se acuza ca n-ar fi la
naltime.
ncearca sa capete
sprijinul sau sa se asi-
gure de prezenta ce-
lorlalti. Le ngaduie
orice.
Opune rezistenta. Se
contrazice pentru de-
talii, staruind asupra
viitoarelor probleme.
Adopta o atitudine
nagativista. Se mbuf-
neaza.
Evita confruntarea.
ntr-o situatie sociala
este nhibata sau dis-
tanta. Se ndeparteaza
degraba.
Doctore, ce-i de facut?
Confruntati cu manifestari de acest tip, terapeutii cogniti-
visti urmaresc sa-I ajute pe subiect sa-si constientizeze ntr-o
mai mare masura propriile judecati, propriul mod de a gndi.
ntr-un al doilea timp, terapeutii ncearca sa actioneze asupra
acelui mod de a gndi, schimbndu-i cursul. Dificultatea re-
zida, cum am precizat deja, n chiar nradacinarea adnca a
acestor mecanisme de gndire si n caracterul lor identitar pen-
tru subiect ("este personalitatea mea"). Pentru ca un demers
31 6 Franc;ois Lelord s;iChristophe Andre
ntr-att de intru ziv sa aiba sorti de izbnda, terapeutii cogni-
tivis;ti adopta un demers specific s;icodificat n cel mai nalt
grad, s;iun stil de relationare absolut original n lumea psiho-
terapiei.
Relatia cu terapeutul cognitivist
Comportamentul cognitivis;tilor pe parcursul terapiei dife-
ra ntr-o masura destul de mare de cel la care se asteapta ma-
joritatea pacientilor pentru care, n mod obligatoriu, lU1 psiho-
terapeut trebuie sa fie o persoana care vorbeste putin, e
dispusa sa te asculte si doar rareori s;iexprima parerea (atitu-
dine ce corespunde modelului psihanalitic clasic).
Terapia cognitiva se nscrie ntr-o relatie asa-zis socratica:
n nici un caz nu e vorba de "sfaturi garantat bune" (terapeu-
tul nu se erijeaza ntr-un guru sau un director de cons;tiinta),
ci e vorba de o serie de propozitii, de ntrebari si mai cu sea-
ma de ajutorul care e acordat pacientului, pentru ca el sa-si
cons;tientizeze propria disfunctie psihica, ceea ce ne amintes-
te de felul n care Socrate "mosea sufletele" discipolilor sai ...
Caci terapeutul cognitivist este un terapeut activ ~i inter-
activ, care raspunde tuturor ntrebarilor puse de pacientul
sau, nu refuza nici un subiect de discutie, se implica si se
angajeaza n terapie. El va veni cu o seama de exigente, con-
semne si exercitii pentru pacientul sau, i va preciza care
sunt marile directii pe care le va urma, l va asista n elabo-
rarea unor noi strategii relationale pentru viata cotidiana.
ntr-adevar, multi dintre subiecti nu au o imagine prea cla-
ra a eforturilor pe care vor fi nevoiti sa le depuna, iar la n-
ceput ei trebuie calauziti si ndrumati. Pe de alta parte, cog-
nitivistul este totodata si un terapeut exigent si prescriptic, el
pretinznd ca pacientul sau sa ndeplineasca unele sarcini,
sa practice anumite exercitii, cu alte cuvinte, sa fie chiar el
artizanul propriei vindecari.
n fine, terapeutul cognitivist este explicit ~i pedagog si va
ncerca sa-I ajute pe pacient sa descopere care sunt mecanis-
mele propriilor probleme, i va recomanda lectura anumitor
carti, i va explica sfaturile si interventiile terapeutice. Cogni-
Concluzie: Personalitatile dificile si schimbarea 31 7
tivistul considera ca un pacient bine informat, tinut la curent
cu tot traiectul terapiei, se va putea chiar implica mai mult n
propria terapie si si va nteti eforturile.
Pe parcursul terapiei, cognitivistul va trebui sa se lase
ademenit n relatia pe care pacientul va ncerca sa o stabi-
leasca cu el: histrionicul desigur ca va ncerca sa-si seduca
terapeutul sau macar sa se faca placut de acesta, paranoicul
n schimb nu-i va acorda usor ncrederea lui, iar dependen-
tul se va agata cu di8perare de sfaturile terapeutului, fara sa
ncerce macar sa se descurce singur etc. n acest punct, cog-
nitivistii ies n ntmpinarea psihanalistilor, atenti, de mul-
ta vreme, la fenomenele de "transfer" ale pacientului fata de
terapeut ...
n tabelul urmator am nfatisat cteva din gndurile ce se
pot ivi n mintea pacientilor cu personalitate dificila, n cazul
n care terapeutul ntrzie. De acum stiti cte ceva despre
aceste personalitati si speram ca va veti amuza pentru o clipa,
ncercnd sa va imaginati ce reactii vor avea aceste personali-
tati dificile n fata terapeutului, n clipa n care acesta i va
primi cu o ntrziere de jumatate de ora ... n cadrul unei te-
rapii cognitive, terapeutul l va determina pe pacient sa-si con-
stientizeze gndurile de acest gen.
PERSONALITATEA
DISCURSUL INTERIOR
NCAWLNCARETERAPEUTUL NTRZIE
Anxioasa
"Trebuie sa i se fi ntmplat ceva ntre doua
consultatii. Poate ca ar trebui sa chem pom- pierii ...
"
Paranoica
"Ce ncearca sa-mi dovedeasca? Pesemne ca
vrea sa vada cum reactionez ... "
Histrionica
"E clar ca nu ma prea place. Oare de ce?"
Obsesionala
"Trebuie sa ma fi nselat n privinta zilei sau
a orei. Cum a fost posibil, o sa ma uit din nou n agenda ... Eclar ca nu ma pot bizui pe doctorul asta ...
"
Narcisica
"Nu cumva si bate joc de mine. Cine se cre-I
de, ma rog?"
Schizoida
"Din toti acesti oameni, exista unul singur
n sala de asteptare ... "
Comportament de
"Ce pune la cale? Ma face sa irosesc un
TipA
timp pretios. As fi putut da cinci sau sase
telefoane pna acum si sa recitesc cteva
dosare ... U
Depresiva
"Ziua mea e compromisa. Puteam sa nu n-
cep nici o psihoterapie, dar daca tot am n- ceput-o, suport consecintele ... "
Dependenta
Jmi place aici, n sala de asteptare, as pu-
tea veni si sa citesc aici din cnd n cnd.
Sper ca sdinta de azi o sa tina tot att ca cea de data trecuta, desi el ntrzie ... "
Pasiv-agresiva
"Lucrurile n-ar sa ramna asa. Si eu stiu sa-i
plictisesc pe altii ...
U
Evitanta
"Trebuie sa fi spus vreo tmpenie data tre-
cuta! o fi satul pna n gt de mine, de aceea
nu mai vine ...
"
Sa ncerci sa te detasezi un pic ...
Terapia cognitiva este o terapie esential pragmatica si empi-
rica: punctul ei de plecare l reprezinta observare a atenta si ex-
haustiva a tuturor situatiilor n care survin o serie de probleme.
Astfel! terapeutul i cere pacientului sau sa ncerce a evita
repetarea sistematica a unor scenarii conflictuale sau dureroa-
se cu propriul anturaj! ceea ce nu e deloc simplu si cere timp,
caci pacientii constientizeaza greu rolul pe care-l joaca n
propriile dificultati. Cum sa ajuti un subiect cu o personalita-
te paranoica sa constientizeze faptul ca el i determina pe cei
din jur sa-i ascunda unele lucruri, pentru a evita astfel expli-
Concluzie: Personalitatile dificile ?i schimbarea 31 9
catii interminabile? Cum sa-i demonstrezi unui narcisic fap-
tul ca antipatiile pe care le stme?te nu sunt cauzate numai de
invidie, ci ?i de iritarea pe care o resimt ceilalti cnd manifes-
ta att de putin respect pentru drepturile altora?
Lucrurile se simplifica atunci cnd subiectul cu o persona-
litate dificila se decide sa consulte un specialist, ca urmare ?i
a unor probleme psihice, cel mai adesea fiind vorba de o de-
presie sau de tulburari anxioase ?i de alt tip. Asemenea con-
texte faciliteaza abordarea problemelor n fata carora subiec-
tul "perfect sanatos", n ciuda dezechilibrelor lui, nu
obi?nuie?te sa se aplece. Prin discutii repetate, ce reanalizea-
za cu precizie evenimentele saptamnii precedente, dar ?i prin
datele furnizate de autoobservare, cum sunt cele pe care le
prezentam mai jos, terapeutul ?i va ajuta pacientul sa-?i iden-
tifice principalele "situatii-cheie", precum ?i gndurile ce vor
decurge din acestea.
SITUATII-CHEIE
EMOT1I
GNDURI
O sun pe mama,
Nemultumire Putin i pasa de ceea
care nici macar nu
ce ar putea sa mi se
ma ntreaba de sa-
ntmple.
natate.
i cer fiului meu mai
Tristete
Nimeni nu ma res-
mare sa-mi faca un
pecta.
serviciu, si el nici nu
se sinchiseste.
Medicul de familie e
Furie Ia te uita! Un docto-
suprasolicitat, a?a ca
ra? generalist care se
refuza sa treaca pe
crede mare vedeta!
la mine.
Ma
cert cu
sotul
Nelini?te
Nici macar nu mai
meu.
ncearca sa ma nte-
leaga.
l
o prietena ma tine
Agasare
I Dar ce-?i nchipuie?
de vorba o gramada
Am?i eu probleme-
la telefon, ca sa-mi
le mele, mult mai
spuna de probleme-
mari ca ale ei. Ia sa
le ei sentimentale.
ma mai scuteasca!
O seara pe care mi-a
Ranchiuna
Sunt cu totii niste
petrec singura.
I ingrati. Cnd sunt
, suparati, eu le sar n ajutor, dar cnd e
vorba de mine, ei
nu
procedeaza la
fel.
nsemnarile facute de Chantal, autoobservndu-se; o pacienta de
treizeci si cinci de ani, chirurg-stomatolog, cu o personalitate nar-
cisica, ntr-o perioada depresiva.
Plecnd de la acest minutios sfort de autoobservare, trep-
tat, terapeutul identifica principalele teme pe care se vor ma-
nifesta trasaturile de personalitate dificila ale pacientului sau.
Si atunci, el l va face pe acesta sa con?tientizeze faptul ca
propriile lui gnduri sunt ipoteze, nu fapte, ?i l va ajuta sa
elaboreze ipoteze alternative.
Pacienta din exemplul nostru este ncredintata ca mamei
sale nu-i pasa de sanatatea fiicei ?i ca prietenii ei sunt nerecu-
noscatori. Terapeutul nu vrea dect ca Chantal sa realizeze ca
acestea constituie numai punctele ei de vedere asupra situa-
tiei, felul n care ea percepe aceasta situatie, dar interlocutorii
ei vad cu totul altfel lucrurile. De exemplu, ca mama ei n-o n-
treaba de sanatate, ca sa nu o sileasca sa abordeze un subiect
delicat, poate, pentru ea; sau ca generalistul ei este un medic
loial, dar realmente supraaglomerat n acea zi.
Aceasta extindere a punctului de vedere al pacientului con-
stituie una din etapele cheie ale psihoterapiei. Treptat, accen-
tund latura repetitiva a situatiilor-problema, terapeutul si va
conduce pacientul spre identificarea normelor si convingerilor
ascunse n el si care i determina viziune a asupra lumii, pre-
cum si felul de a se comporta. Una din principalele convingeri
ale pacientei noash'e era: nntotdeauna, nainte de toate, ceilalti
trebuie sa-mi acorde atentie, pentru ca o merit din plin,"
Odata identificate aceste credinte, ele vor fi evaluate si dis-
cutate ndelung, astfel nct sa poata fi puse n lumina avan-
tajele, dar si inconvenientele lor pentru pacient. Terapeutul nu
vrea sa schimbe radical convingerile pacientului sau, caci aces-
tea din urma nu sunt ntru totul absurde, ci doar exagerate si
mult prea rigide. Asa ca se ncearca doar o atenuare a lor, res-
pectiv a laturii lor rigide.
Discutarea uneia din convingerile lui Chantal,
personalitate narcisica
CO?\JvINGERE: "Oamenii mi datoreaza atentie."
AVANTAJELE CONVlL'lGERII
DEZAVAl'I'TAJELE CONVI"GERII l
Jmi place teribil ca ceilalti sa
"Stiu ca pe multi i scot din sa-
se ocupe de mine! Fac totul
rite"
pentru asta"
"Oamenii sunt egoisti, daca
"Sunt mult prea dependenta de
vrei sa obtii ceva de la ei tre-
parerea altoral!
buie sa insisti, sa-i chemi la or-
dine"
"Sunt un om de bine, asa ca mi
"Sunt mult prea centrata pe
se cuvin interesul celorlalti"
mine"
"Trebuie sa-ti aperi propriile in-
"Sfrsesc prin a ma ndoi de
terese, daca n-o faci tu, nimeni
mine, caci atentia pe care o pri-
altul nu o va face n locul tau"
mesc nu e niciodata ceva spon-
tan, nu le las celorlalti timp pentru asta"
Mare parte a timpului, acest efort de aprofundare a credin-
telor trece prin comprehensiunea genezei lor. n cazul lui
Chantal, exista mai multe explicatii plauzibile: tatal ei era un
profesor chirurg, el nsu;;i narcisic, iar mama ei se aratase me-
reu hiperprotectoare ;;i valorizanta fata de copiii ei, insufln-
du-le, din frageda copilarie, un sentiment de superioritate so-
ciala ;;i intelectuala; familia n ntregul ei ntrunea oameni
sclipitori ;;i, de timpuriu, Chantal a fost nevoita sa nvete cum
sa se faca remarcata, cum sa-;;i faca loc printre ei la petreceri
sau n vacantele familiale. Chantal era o femeie inteligenta si
frumoasa, obisnuita sa fie admirata si curtata de barbati ... Era
lesne de nteles de ce convingerile sale narcisice aveau o att
de mare greutate n ochii ei. Analiza istoriei sale personale a
facut-o capabila sa priceapa ca ceea ce i paruse mereu a fi evi-
denta ("Mi se cuvine admiratia celorlalti") nu era de fapt de-
ct o constructie mentala explicabila prin mediul sau perso-
nal. Fapt ce reprezinta un nceput al maleabilitatii sale ...
Sa-ti schimbi felul de a fi
Dar aceasta con;;tientizare reprezinta doar o etapa n abor-
darea cognitiva, abordare care este centrata ppe modificarea
concreta a modului n care actioneaza subiectul. Poti opera o
schimbare a convingerilor actionnd asupra propriilor com-
portamente.8 Acesta este s;imotivul pentru care majoritatea
cognitivi;;tilor sunt si comportamentalisti, aiia ca vor recurge
si la metode comportamentale pentru a-si finaliza interventi-
ile cognitive.
una din aceste metode, de exemplu, va consta n aceea ca
pacientul este lasat sa verifice singur validitatea sau lipsa de
validitate a propriilor sale ipoteze si temeri: este vorba tocmai
de acele "probe ale realitatii". Astfel, terapeutul poate merge
pna acolo nct sa-i ceara pacientului anxios sa plece n
week-end, fara ca acesta sa fi facut vreo rezervare la hotel si
fara a avea vreo harta rutiera, pentru a verifica daca rezulta-
tul va fi catastrofal sau, dimpotriva, acceptabil (un demers ne-
cesar pentru infirmarea acelei convingeri a subiectului anxios
ca "trebuie sa te astepti la tot ce poate fi mai rau" si pentru a-l
8 A. Bandura, L'Apprentissage social, Bruxelles, Mardaga, 1980.
ajuta sa se debaraseze de acea regula ca "trebuie sa anticipezi
si sa ncerci sa prevezi n permanenta totul"). Terapeutul si
mai poate nderrma pacientul obsesional sa faca ceva ntr-un
mod incomplet sau imperfect, sa nu tunda dect o parte din
peluza, sau sa vopseasca de mntuiala etajera, de pilda (pen-
tru a-i infirma convingerea ca "e o adevarata catastrofa, daca
nu faci totul perfect").
O alta maniera de a actiona asupra felului de a fi al subiec-
tului va fi de a-l ajuta sa se expuna acelor situatii de care aces-
ta se teme. O personalitate dependenta va realiza ca faptul de
a cuteza sa zica "Nu!" din cnd n cnd nu va atrage, inevita-
bil, un conflict sau respingerea sa. O personalitate evitanta va
descoperi ca poate petrece si momente agreabile n mijlocul
celorlalti, daca va accepta invitatiile acestora.
n fine, de multe ori e nevoie sa se recurga la interpretarea
unor roluri, la un "joc", pentru a le ameliora subiectilor capa-
citatile rationale. Faptul de a-l invita pe narcisic sa puna ntre-
bari si sa-si asculte interlocutorii l poate ajuta sa nteleaga de
ce opinia lui nu e ntotdeauna mpartasita de toti ceilalti.
Faphll de a-i arata pasiv-agresivului ca si poate exprima
dezacordul si altfel, cu zmbetul pe buze si privindu-si fix in-
terlocutorul, l va face sa descopere ca, n felul acesta, multe
diferende vor fi abordate si solutionate. Aceste antrenamente
n vederea dobndirii "competentelor sociale" deseori se do-
vedesc a fi benefice pentru personalitatile dificile ... 9
UN DRUM DIFICIL
Oricare ar fi scolile si terapeutii, cu totii marturisesc ca n
cazul personalitatilor dificile psihoterapiile se ntind pe un in-
terval mare de timp si sunt anevoioase. Acesta este si motivul
pentru care ele reclama terapeuti experimentati si care sa fie
9 C. Cungi, "ThE:'rapieen groupe de patients souffrants de phobie so-
ciale ou de troubles de la personnalih~", JOl/mal de therapie comporta-
mentale et cognitive, 1995, 5, pp. 45-55.
capabili sa procedeze astfel nct motiyatia pacientilor sa per-
siste. n genere, terapiile cognitive ale tulburarilor de perso-
nalitate dureaza destul de mult, cam ntre doi ~i trei ani. Stu-
dii supravegheate ndeaproape au fost ntreprinse asupra
subiectilor cu personalitate evitanta, dar ~i asupra acelor struc-
turi de personalitate mai grav perturba te, ca n cazul persona-
litatilor borderline, marcate de inconsecventa ~i impulsivita-
te, mai cu seama in relatiile afective: aceste studii au dovedit
eficienta tehnicilor cognitiv-comportamentale1D. Trebuie totu~i
mentionat ca majoritatea acestor studii au fost facute de echi-
pe special pregatite, a caror disponibilitate era uria~a: n stu-
diul facut pe pacientii borderline, de pilda, ace~tia puteau suna
la un numar de telefon ce le fusese dat, ~i aceasta douazeci ~i
patru de ore din douazeci ~i patru etc. Transpunerea acestor
pacienti n contexteledasice ale psihoterapiei (un singur tera-
peut, nu ntotdeauna accesibil, ce se dedica n egala masura ~i
celorlalti pacienti ... ) trebuie efectuata cu prudenta. nsa nimic
nu ne mpiedica sa speram ca dezvoltarea considerabila a cer-
cetarilor facute asupra unor personalitati dificile, ca ~i asupra
unor metode de tratare a lor va oferi solutii din ce n ce mai
satisfacatoare acelor subiecti n privinta carora terapeutii nu
au reu~it.
10 M. Linehan et col!, "Interpersonal Outcome of Behavioral Treatment
of Chronically Suicidal Borderline Pacient", American ]Ollfnal of Psy-
chiatry, 1994, 131, pp. 1171-1176.
Bibliografie comentata
Lucrari generale despre personalitati
Les personnaliUs pathologiqlles: aproche cognitive et tlu?rapelltiqlle.
Quentin Debray si Daniel Nollet, Masson, Paris, 1995. Un tra-
tat nuantat, precis, despre tulburarile de personalitate, cu un
expozeu al diverselor ipoteze asupra originilor acestor tulbu-
rari.
Therapies cognitives des trollbles de la personnaliU. Jean Cottraux
si Ivy Blackburn, Masson, Paris, 1996.
O analiza a tulburarilor de personalitate, potrivit celor mai re-
cente abordri cognitive clinice, cu exemple de evaluare si cu
o prezentare a terapiilor.
DSM IV: Manllel diagnostique et statistique des troubles mentallx,
tradus din limba engleza de J. Guelfi, CE. Pull, P. Boyer, Mas-
son, Paris, 1996.
Este traducerea celei de-a patra versiuni a clasificarii facute de
Asociatia Psihiatrica Americana si folosita n ntreaga lume.
Aceasta lucrare contine toate criteriile diagnostice ale diverse-
lor tulburari de personalitate.
Lucrari n limba engleza:
Discordered Personality. David J. Robinson, Rapid Psychler
Press, Londra, Ontario, 1996.
ocarte careia trebuie sa-i acordam ntietate. Este un manual
pedagogic, dar captivant, al tulburarilor de personalitate si al
diferitelor teorii elaborate despre acestea.
Synopsis of psichiatry. H. Kaplan, B.J. Sadock, J.A. Grebb, Wil-
liam and Wilkins, Baltimore, 1991.
A saptea editie a unei renumite carti de 1300 de pagini (e o
versiune prescurtata), al carei capitol 26 e consacrat tulbura-
rilor de personalitate. Se lucreaza la traducerea acestei carti,
ce va aparea la Editura Pradel.
The DSM IV Personality Disorders, lucrare coordonata de John
Livesley, The Guilford Press, New York, 1995.
O analiza critica si epidemiologica, adncita, a diferitelor ti-
puri de personalitate si a evolutiei clasificarii ce a dus la DSM
IV. O lucrare de specialitate.
Cognitive Therapy for personality disorders. A.T. Beck, A. Free-
man et colI., The Guilford Press, New York, 1990.
Aplicarea terapiilor cognitive la tulburarile de personalitate,
de catre unul din fondatorii acestei discipline.
Personalitati anxioase
L'anxiete au quotidien. Albert E. Chneweiss L., Odile Jacob, Pa-
ris, 1991.
Un studiu al diferitelor tulburari anxioase, elaborat dintr-o
perspectiva cognitivo-comportamentaIa.
Personalitati paranoice
L'idealisme passionne. Quentin Debray, PUF, Paris, 1989.
Un eseu despre o forma deosebita a paranoiei, ce a produs att
sfinti, ct si asasini.
Paranoia et Sensibilite. Ernst Kretschmer, Paris, 1963.
327
Cn studiu de o mare finete de observatie, ntreprins de "in-
ventatorul" personalitatii senzitive.
Personalitati histrionice
Histoire de l'histerie. E. Trillat, Seghers, Paris, 1975.
O pasionanta istorie a isteriei de-a lungul timpurilor ~i diver-
selor teorii.
"La personnalite histerique". G. Darcourt, La RevlIe du practicien,
1995,45,pp.2550-2555.
O prezentare a istoriei ~i clinicii personalitatii isterice.
Etudes sur l'histerie, Sigmund Freud, Josef Breuer, PUF, Paris,
1956.
Originile psihanalizei.
Souvenirs d'Anna O.O.M. Borch Jakobsen, Aubier, Paris, 1995.
Povestea uneia din pacientele lui Freud, pornind de la care el
~i-a elaborat propria teorie reexaminata din perspectiva abor-
darii istorice.
Personalitati obsesionale
Le garfon qui n'arretait pas de se laver. J. Rappoport, Odile Ja-
cob, Paris, 1991.
Respectivul baiat suferea de SOC, dar lucrarea contine ~i re-
flectii interesante asupra personalitatilor obsesionale, reflectii
facute de o specialista de talie mondiala.
Peurs, manies et idees jixes. F. Lamagnere, Retz, Paris, 1994.
Un tablou extrem de viu al diferitelor forme de tulburari ob-
sesionale, cu exemple de terapie.
Obsessions et compulsions. J. Cottraux, PUF, Paris, 1989.
O carticica densa, ce concentreaza progresele nregistra te n
materie de terapie, dar ~i progresele metodologice.
Personalitati narcisice
La personnalite narcissique. O. Kemberg, Privat, Toulouse, 1991.
O noua editie franceza a unei faimoase carti, scrisa de unul
din "inventatorii" personalitatilor narcisice.
Personalitati schizoide
COMPORTAMENTE DE TIP A
Com71lent n"sister au stress. R.B. Flannery, Eyrolles, Paris, 1991.
Un manual de gestiune a stresului, ce le va da de gndit citi-
torilor de Tipul A.
La Gestion du Stress. C. Andre, P. Legeron, F. Lelord, Morisset,
Paris, 1995.
O carte pentru oamenii grabiti: n numai o ora de lectura, ace;;-
tia vor ;;ti esentialul despre gestiunea stresului.
Stress, Management and the Healthy Type A. Ethel Roskies, The
Guilford Press, I'\ew York, 1987.
O lucrare ;;tiintifica ;;i clinica, scrisa de o specialista care a tra-
tat mii de persoane Tip A, angajate ale unor mari firme nord-a-
mericane.
Personalitati depresive
Prozac, le banheur sur ardonnance? P. Kramer, ed. I, Paris, 1994.
O carte scrisa de un psihanalist, uimit el nsu;;i de efectele unui
medicament; un eseu extraordinar de complet ;;ipasionant de-
spre personalitatile depresive ;;i evitante, dar ;;i despre meca-
nismele schimbarii. O carte mai subtila dect ar putea-o suge-
ra titlul ei (de altminteri, titlul cartii n versiunea americana
era Listening ta Prozac).
Vivre avec une depression. Q. Debray, Edition de Romer, Paris, 1994.
O carte clara, eclectica, despre diversele fatete ale depresiei ;;i
ale personalitatilor depresive.
329
"Les Dysthimies". Studiu coordonat de J.F. Hallilaire, L'Ence-
phale, 1992/ 18, numar special, pp. 695-782.
Un amplu dosar, n franceza, despre acest sindrom, aflat la
granita personalitatii depresive.
"Temperament et depression" de P. Peron-Magnan, n J.P. Olie,
M.F. Poirier, H. Loo: Les 711aladiesdepressives, Flammarion, Pa-
ris/ 1995/ pp. 183-193.
Diversele cercetari ntreprinse asupra personalitatii depresi-
ve, strnse nrt-o lucrare de referinta despre depresie.
Mars. Fritz Zorn, Gallimard, Paris, 1982.
O relatare la persoana nti a unei personalitati depresive care
a murit de cancer.
joumal. Cesare Pavese, Gallimard, Paris, 1958.
s-a SillUC1S.
Syllogisme de l'a711ertume. E.M. Cioran, Gallimard, Paris, 1952.
a continuat sa scrie, considernd totu~i ca "viata e lipsita de
savoare".
Personalitati dependente
Les voies de la regression. M. Balint, Payo, Paris, 1972.
O pasionanta reflectie asupra mecanismelor dependentei ~i fri-
cii de dependenta. O carte ce interpeleaza fiecare cititor.
Personalitati evitante
La peur des autres. C. Andre, P. Legeron, Odile Jacob, Paris, 1995.
O carte care se adreseaza att persoanelor timide, ct ~i tera-
peutilor, o carte care prezinta tabloul acestui sindrom, vreme
ndelungata subestimat.
330 Fran<;:oisLelord s;iChristophe Andre
S'affirmer et communiquer. Boisvert s;i Beaudry, Edition de
L'homme, :v1ontreal, 1979.
Un manual francez de referinta, care poate nlesni ntelegerea
afirmarii de sine s;ia antrenamentului n vederea acesteia.
When I say no, I feel gui/ty. :v1anuel J. Smith, Bantam Books,
New York, 1975.
Echivalentul n engleza al manualului mai sus mentionat.
Your perfect Riglzt. Robert Alberti, :v1ichael Emmons, Impact
Publishers, Obispo, 1982.
Un manual de exceptie, ai carui autori au fost pionierii afir-
marii de sine.
Personalitati borderline
Les troubles limites. Otto Kernberg, Privat, Toulouse, 1989.
O lucrare clasica, de inspiratie psihanalitica, bogata n expe-
riente clinice impresionante.
Cognitive Behavioral Treatment for Personality Disorders, Marsha
Linehan, The Guilford Press, New York, 1993.
Training Skills Manual for Treating Patients with Borderline per-
sonality Disorders, Marsha Linehan, The Guilford Press, New
York,1993.
Doua manuale ale unui cunoscut autor, care a elaborat un mo-
del extrem de complex ;;i o strategie terapeutica a personali-
tatilor borderline.
Personalitati antisociale
La Psychopate. Quentin Debray, PUF, Paris, 1984.
Mai vechiul concept de personalitate antisociala, vazut prin
prisma clinicii franceze.
331
NAntisocial Personality DisordersN, T.A. Widiger, E. Corbritt, T.
Millon in Review of Psychiatry, 1992, voI. 11, pp. 63-69.
Un studiu recent, exhaustiv.
Personalitati sadice
NIs sadistic personality disorders a valid diagnosis? The result
of a survey of forensic psychiatristsN, R.L. Spitzer, S. Fiester,
M. Gay, B. Pfohl, American Joumal of Pschiatry, 1991, 148, pp.
875-879.
Alarmantul punct de vedere al psihiatrilor criminologi.
Personalitati multiple
Dossier Personnalites multiples. Nervure (1993), 6, pp. 13-59.
O serie de articole scrise de specialisti francezi si nord-ameri-
cani, pe marginea acestui subiect fascinant.
Introduction aux theories de la personnalite. P. Marin, S. Bouchard,
Gaetan Marin, ed. Quebec, 1992.
Un expozeu, cu un pronuntat caracter pedagogic, al marilor
teorii psihologice despre procesul de formare a personalitatii,
de la Freud la cognitivisti, trecnd prin teoriile umaniste, ges-
taltism, psihologia eului si abordarile dimensionale.
Personnalites pathologiques. C. Lansier, R. Olivier Martin, Ency-
clopedie medico-chirurgicale, Paris, 1993,37-320 A 10 (16 pagini).
O abordare istorica si psihodinamica a tulburarilor de perso-
nalitate.
Genetic Epidemiology in Psychiatry: taking both genes and enviro-
ment seriousely, K.S. Kendler, Archive of General Psychiatry,
1995,1992, pp. 895-899.
o perspectiva elocventa asupra cercetarii privitoare la cuan-
tumul de l1l1ascut ?i dobndit l1tulburarile de personalitate,
caracterizata de prudenta unui autentic om de ?tiinta.
Schimbare si psihoterapie
Com11lentfaire rire un paranoi"que. Fran<;:oisRoustang, Odile Ja-
cob, Paris, colI. "opus", 1996.
O serie de cugetari pasionante asupra proceselor de schimba-
re l, psihoterapie ?i l, conceptele psihanalizei. Cartea e scri-
sa de un psihanalist liber-cugetator.
Les therapies cognitives. Jean Cottraux, Retz, Paris, 1922.
O 11treagacarte consacrata relatarilor despre terapiile aplica-
te pacientilor, unii dintre ace?tia avnd personalitati dificile.
L'evaluation des psyc7lOtherapies. Paul Gerin, Nodules, PUF, Pa-
ris, 1984.
Un rezumat al problemelor metodologice ridicate de evalua-
rea psihoterapiilor, 11tr-ocarte clara ?i concisa.
Le gestions de soi. Jacques Van Riller, Ylardaga, Paris, 1992.
Lucrarea contine referiri la mecanismele propriei schimbari?i
aplicatii practice.
Je reinvente ma vie. J. E. Young ?i J.5. Klasko, Editions de L'hom-
me, Montreal, 1995.
Un remarcabil self-help book 11stil anglo-saxon, consacrat
principalelor convingeri ale personalitatilor dificile.
Poate fi si un cadou nimerit ...
Clasificari
Les testes mentaux. D. Pichot, PUF, Paris, colI. "Que sais-je?",
1991.
333
o sinteza extrem de limpede ~i de densa a dezbaterilor pe o
tema dificila.
Protocoles et echelles d' evaluation en psychiatrie et psychologie.
Martin Bouvard ~i Jean Cottraux, Masson, Paris, 1996.
Lucrare ce reune~te o seama de chestionare utile clinicianului,
dar ~i studentului.
Psychopatologie quantitative. J.D. Guelfi, 1. Gaillac, R. Darjen-
nes, Masson, Paris, 1995.
O lucrare adresata speciali~tilor, un instrument de lucru, ce
descrie metodologia ~i dificultatile evaluarii cantitative n psi-
hiatrie.
Despre psihologia evolutionista
L'animal moral. Robert Wright, Editions Michelon, 1995.
O carte care ti dezvaluie ca mecanismele evolutiei n-au actio-
nat numai asupra fizicului nostru pentru a ajunge la fiintele
umane care suntem, ~i ca selectia naturala a operat asupra
comportamentelor ~i emotiilor noastre. O carte importanta,
tulburatoare, despre raportul natura-cultura.
CUM SA SPUI NU.
Acasa, la serviciu,
prietenilor, n viata
de zi cu zi
(SAVOIR DIRE NON. en familie,
au travail, aux omis, en amour,
au quotidien)
Marie Haddou
Flammarion
ISBN: 973-8291-88-7
184 pagini
Format 13 x 20 cm
De ce este att de greu sa spui nu? Teama ca vei fi perceput ca un indi-
vid agresiv, ca vei fi respins, dorinta de a nu-i dezamagi pe cei pe care i iu-
besti, toate par sa stea la originea acestei forme specia1e de autocenzura. Multi
dintre noi am trait deja si mai traim si acum experiente de acest fel, si anume
sentimentul ca ne este foarte greu sa refuzam propuneri altminteri contrare
dorintelor noastre, aspiratiilor noastre profunde, intereselor noastre; si acest
lucru se ntmpla si atunci cnd este vorba despre cumpararea unui obiect
inutil sau despre tunsoarea nefericita cu care ne trezim ntr-o buna zi, dar poa-
te merge si pna la controlul vietii noastre intime de catre copiii, parintii, prie-
tenii sau sefii nostri. n cazurile extreme, neputinta de a spune nu se dove-
deste a fi deosebit de periculoasa: un alcoolic care nu poate refuza un pahar
si risca nu numai sanatatea, ci si viata. Desi de cele mai multe ori incapaci-
tatea noastra de a spune nu se manifesta n situatii aparent mai putin drama-
tice, efectele ei nu sunt adeseori mai putin triste, nsa n mod indirect...
Putinta de a spune nu i permite individului sa se consolideze si sa-si afir-
me independenta si autenticitatea. Va putea fi astfel el nsusi si deopotriva ac-
tiv, fara a-l distruge sau rani n felul acesta pe celalalt. Relatiile umane se vor
simplifica mult n toate domeniile vietii curente, chiar daca traim ntr-o socie-
tate marcata de disconfort, stres, lipsa de comunicare si de ntelegere.
~

Persoane Dificile Si Conflictule Ed - Trei

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Persoane Dificile Si Conflictule Ed - Trei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cum sa ne purtam cu

Nu e deloc un basm! Exista terapii adaptate problemelor

S-ar putea să vă placă și