Penal curs 1 20.02.

2014
10 aprilie sesiunea de comunicari studentesti!
Legea 187 privind aplicarea noului CP
SAVARSIREA INFRACTIUNII DE CATRE MAI MULTE PERSOANE
Pluralitatea de infractiuni nu este acelasi lucru cu pluralitatea de infractori.
Pluralitatea de infractori este situatia in care un numar de 2 sau mai multe
persoane au savarsit prin eforturi conjugate aceeasi infractiune. Asadar o
singura infractiune, avand nu unul, ci doi sau mai multi infractori ca subiecti
activi caracterizeaza pluralitatea de infractori.
Pentru existenta unei pluralitati de infractori se cere sa existe sub raportul
laturei obiective o contributie efectiva a doua sau mai multe persoane la
savarsirea aceleiasi fapte prevazute de legea penala iar sub raportul laturei
subiective sa existe vointa acestor persoane de a coopera la savarsirea faptei
respective.
Caracterizarea criminologica a pluralitatii de infractori:
O pluralitate de faptuitori prezinta caractere specifice si produce efecte juridice
deosebite datorita unicitatii infractiunii savarsite. Oricat de multi subiecti activi
ar fi, unicitatea infractiunii nu este influentata. Calificarea faptei, determinarea
locului si timpului savarsirii acesteia si, in genere, continutul infractiunii se
rasfrange asupra tuturor faptuitorilor.Urmarea socialmente periculoasa este
produsa prin cooperarea tuturor faptuitorilor la savarsirea faptei ce constituie
elementul material al infractiunii.
Unicitatea infractiunii ca temei al raspunderii penale al infractorilor face ca
toate cauzele care inlatura raspunderea penala (amnistia, prescriptia
raspunderii penale) sau care o exclud (abrogarea incriminarii, lipsa unui
element constitutiv al infractiunii) sa produca efecte fata de toti faptuitorii
deopotriva si in acelasi timp.
Formele pluralitatii de infractori: se prezinta sub 3 forme:
1. Pluralitate NATURALA: este o forma a pluralitatii de infractori
determinata de insasi natura faptei prevazute de legea penala care nu
poate fi savarsita decat prin contributia a 2 sau mai multe persoane. De
aceea, pluralitatea naturala de infractori mai este numita si NECESARA.
Dintre faptele prevazute de legea penala care prezinta o pluralitate
naturala de infractori, cele mai numeroase sunt acelea care nu pot fi
savarsite decat prin contributia a 2 persoane (infractiuni bilaterale:
incest, bigamia, etc). Exista alte infractiuni care nu pot fi savarsite decat
prin contributia mai multor persoane, precum incaierarea sau rixul.
Pluralitatea naturala nu este reglementata prin norme cu caracter
general. Ele au fost incriminate si sanctionate ca atare in conditii
specifice fiecarei infractiuni. Caracteristic pluralitatii naturale este faptul
ca fiecare participant la savarsirea faptei este privit ca autor al
infractiunii si raspunde de rezultatul produs. Nu este necesar ca toti
faptuitorii sa aiba si calitatea de infractori: este suficient numai ca unul
sau unii dintre faptuitori sa actioneze cu vinovatie si, deci, sa aiba
calitatea de infractori.
Actiune +culpa =infractiune numai atunci cand legea prevede expres astfel.
Actiune + intentie = infractiune intotdeauna (nu este prevazut expres).
Inactiune + intentie = infractiune , cu mentiunea ca legea va sanctiona ca
infractiune numai fapta savarsita cu intentie, fara sa mai indice si varianta
inactiune +culpa.
Inactiune + culpa = infractiune
Omisiunea de a denunta reprezinta actul de executare, fapta!!! Si nu forma de
vinovatie.
2. Pluralitate CONSTITUITA: trebuie sa existenta ei sa fie de durata, ceea
ce se deosebeste de cea naturala!!! Specific acesteia este si un sediu in
care se organizeaza, detin armament. Apar sursele financiare: contributii
din interios si exterior, sustinatori. Intalnim infractori foarte bine
pregatiti fizic pentru reusita. Aceasta porneste de la 3 persoane minim
conform legii. Scopul existentei ei este sa comita infractiuni. Este o forma
a pluralitatii de infractori creata prin asocierea sau gruparea mai multor
persoane in vederea savarsirii de infractiuni. Se caracterizeaza prin
imprejurarea ca se creaza prin simplul fapt al asocierii sau gruparii mai
multor persoane in vederea savarsirii de infractiuni, indiferent daca
aceasta asociere a fost sau nu urmata de contributia efectiva a
persoanelor respective la savarsirea uneia din infractiunile proiectate
(grupul infractional organizat, terorismul asociere in vedea savarsirii de
infractiuni are ca infractori o pluralitate). Conditii de existenta:
O grupare de cel putin 2 persoane
Gruparea sa aiba un anumit program in care sa intre savarsirea uneia
sau mai multor infractiuni
Gruparea sa aiba o anumita organizare, o structura ierarhica, o
conceptie unica de conducere care sa asigure coeziunea si stabilitatea
grupului.
3. Pluralitate OCAZIONALA sau PARTICIPATIA PENALA: exista o minima
organizare pentru a asigura eficienta savarsirii infractiunii. Nu exista
surse de finantare pentru ca sumele furate se impart intre ei. este o
forma a pluralitatii de infractori care consta in savarsirea unei infractiuni
de 2 sau mai multe persoane atunci cand aceasta infractiune putea fi
savarsita in mod natural de o singura persoana sau de un numar mai mic
de persoane decat a fost savarsita in realitate. Are un caracter
intamplator, ocazional, cooperarea dintre subiectii activi fiind
determinata nu de natura faptei sau conditiile in care ar putea sa
savarsite ci de anumite conditii concrete in care cooperarea infractionala
apare mai avantajoasa sub raportul savarsirii sau stergerii urmelor
infractiunii. Participatia penala se deosebeste de celelalte forme ale
pluralitatii nu numai prin caracterul ocazional neobligatoriu dar si prin
pozitia juridica a faptuitorilor: daca la pluralitatea naturala ori constituita
fiecare dintre participanti este considerat ca a savarsit infractiunea si
raspunde pentru comiterea ei si nu pentru contributia avuta, in cazul
participatiei, fiecare participant este tinut sa raspunda numai pentru
contributia pe care a avut-o sa savarsirea infractiunii, numai pentru
participarea sa. Conditii de existenta:
sa se fi savarsit o fapta prevazuta de legea penala
fapta sa fi fost savarsita in cooperare de 2 sau mai multe persoane
numarul acestora trebuie sa fie de cel putin 2 in cazul infractiunilor ce
ar putea fi savarsite de o singura persoana si superior numarului
necesar pentru savarsirea infractiunii in cazul pluralitatii constituite
sau naturale. Nu este necesar ca toti faptuitorii sa aiba calitatea de
faptuitor. Nu intereseaza felul contributiei.
Sa existe vointa comuna a participantilor de a coopera la savarsirea
infractiunii.
Fapta prevazuta de legea penala trebuie sa constituie infractiune.
Feluri de participatie penala:
In raport cu atitutinea psihica a participantilor:
- Participatie proprie (propriu zisa sau perfecta): toti participantii
actioneaza cu aceeasi forma de vinovatie, adica cu intentie(idem animus)
sau din culta (eadem culpa). Reprezinta acel gen de participatie comun la
care toti participantii la infractiune actioneaza cu intentie (idem animus)
iar in cazul infractiunilor din culpa, toti actioneaza din culpa (eadem
culpa). Forme tipice de cooperare pentru savarsirea unei fapte sunt:
Prin efectuarea de acte prin care se realizeaza insasi fapta prevazuta
de legea penala (acte de executare): acte de executare.
Prin efectuarea de acte prin care se determina formarea hotararii de a
savarsii fapta (acte de determinare): determinarea se numeste
instigare iar persoana se numeste instigator sau autor moral.
Efectuarea de acte prin care se ajuta la savarsirea faptei (acte de
sprijinire). Conbtributia data prin acte de sprijinire se numeste
complicitate iar persoana se numeste complice.
- Participatie improprie (imperfecta): unii dintre faptuitori actioneaza cu
intentie iar altii din culpa sau fara vinovatie (un adult si un minor
coopereaza pentru savarsirea unei infractiuni: raspunde doar adultul
pentru ca minorul nu raspounde penal, nu e vinovat si deci este o
participatie improprii!!!)
Se face distinctie intre:
- Participatia simpla, omogena, coautorat in care contributiile sunt
aceleasi
- Participatia complexa, eterogena in care contributiile participantilor sunt
diferite (autori, instigatori, complici)
- Participatia materiala consta in contribuitia materiala a infractorilor la
realizarea laturei obiective a infractiunii.
- Participatia morala consta in contributii in realizarea laturei subiective a
infractiunii.
- Participatie spontana
- Participatie preordinata
- Participatie anterioara contributia este data anterior savarsirii faptei
- Participatie concomitenta contributia este data in timpul savarsirii
faptei
In ceea ce priveste participatia proprie sau perfecta, dupa criteriul formei de
participatie, sunt: AUTORATUL este acea forma de participare care consta in
savarsirea de fapte de executare prevazute de legea penala. Legea penala
prevede ca este autor persoana care savarseste in mod nemijlocit fapta
prevazuta de legea penala. In raport cu celelalte forme ale participatiei,
autoratul se distinge prin caracterul sau necesar, contributia autorului constand
in insasi savarsirea faptei care constituie infractiune. Este singura forma de
contributie care poate exista si inafara participatiei. Nici instigarea si nici
complicitatea nu pot exista inafara autoratului. Autoratul se deosebeste de
instigare care consta in actiunea de determinare a unei persoane la savarasirea
unei infractiuni. Se deosebeste si de complicitate care este o contributie
indirecta la savarsirea infractiunii. Sub raportul laturei subiective, autoratul
datorita specificului sau de contributie esentiala la savarsirea infractiunii poate
fi realizat cu orice forma de vinovatie.
Coautoratul este situatia in care o fapta prevazuta de legea penala a fost
savarsita in mod nemijlocit de 2 sau mai multe persoane care au calitatea de
autori, deci de coautori ai acelei fapte. Pentru existenta coautoratului trebuie
sa se constate ca cel putin 2 participanti ai savarsit in mod nemijlocit fapta
prevazuta de legea penala.
Prin act de executare sau de savarsire nemijlocita a faptei se intelege orice act
de executare, de conduita exterioara prin care se infaptuieste direct sau
indirect actiunea incriminata. Se considera acte de executare (de coautorat) si
acele acte prin care se contribuie chiar indirect la efectuarea faptei incriminate
(actele de paralizare a energiei, de opunere sau inlaturare a unui obstacol din
calea savarsirii faptei).
In cazul infractiunii complexe este coautor acela care savarste una din
elementele elementului material al infractiunii, cealalt fiind realizata de celalalt
infractor. Daca contributia diferitilor este simultana, aceasta poate fi si
succesiva, contributiile putand fi date succesiv in timp intr-o inlantuire de acte
de executare a infractiunii unice, interventia succesiva a coautorilor fiind
posibila nu numai in cazul infractiunilor continue si continuate sar si in cazul
altor infractiuni care prin natura lor complexa nu pot fi realizate decat prin
contributii succesive (falsificarea de monede si alte valori).
Coautoratul fiind o forma de participare perfecta, se caracterizeaza prin
existenta la toti participantii a aceleiasi forme de vinovatie: intentie sau culpa.
De regula, coautoratul se realizeaza cu intentie. Coautoratul poate exista si in
cazul infractiunilor din culpa (atunci cand 2 sau mai multe persoane, actionand
din culpa, au savarsit simultam ori succesiv acte de executare prin care s-a
produs acelasi rezultat socialmente periculos).
Unii autori sunt de parere ca nu poate exista coautorat in cazul infractiunilor
neintentionate.
Infractiuni la care coautoratul nu este posibil:
o Infractiunile cu autor unic care nu pot fi savarsite nemijlocit de catre o
singura persoana.
o Infractiuni care se savarasesc in personam propria: marturia mincinoasa,
dezertarea, nedenuntarea, etc. Tot infractiuni cu caracter unic sunt cele
omisive care se savarsesc prin neindeplinirea unei obligatii de afaceri,
impusa cu caracter persoanal astfel incat fiecare persoana savarseste o
infractiune de sine statatoare.
o Nu poate exista coautoratul la infractiunile calificate. Poate exista
coautorat in cazul infarctiunilor calificate numai cand 2 persoane cu
aceeasi calitate (sunt calificati) savarsesc fapte de executare.
o Infractiunile savarsite printr-o inactiune.
INSTIGAREA: este fapta unei persoane denumite instigator care cu intentie
determina prin orice mijloace pe o alta persoana (instigat) sa savarseasca o
fapta prevazuta de legea penala. Instigatorul contribuie la savarsirea infractiunii
prin transmiterea catre cel instigat a idee de savarsire a infractiunii si prin
determinarea hotararii acestuia de a savarsi fapta. Instigarea prezinta in esenta
un aspect psihic, ea determinand luarea hotararii de a savarsi infractiunea si
realizand cauzalitatea psihica ce precede cauzalitatea fizica (actele de
executare). Datorita continutului psihic, instigatorul este denumit si autor
moral.
Autoratul si coautoratul sunt principale si instigarea este principala fata cu
complicitatea care este secundara. cand instigatorul savarseste acte de
executare, el apare intr-o dubla ipostaza: instigator(initial) si autor(ulterior)
raspunde pentru autor.
Daca instigatorul ulterior il ajuta pe autor care este un tert, instigatorul ca
comite acte de instigare si complicitate = raspunde doar pentru instigare.
Instigatorul poate fi orice persoana care indeplineste conditiile generale pentru
a fi subiect al infractiunii. Nu este necesara o calitate speciala si de aceea
instigarea este posibila si la infractiunile proprii fara a fi necesar ca instigatorul
sa aiba calitatea ceruta de lege a autorului infractiunii.
Instigarea este posibila la orice dintre faptele prevazute de legea penala si
poate fi savarsita nu numai de o singura persoana dar si de 2 sau mai multe
persoane care determina simultan sau succesiv acceasi persoana la savarsirea
aceleiasi infractiuni. In astfel de cazuri, exista 2 sau mai multi coinstigatori daca
acestia au actionat in intelegere unii cu altii si cu vointa de a coopera iar daca
intre instigatori nu a existat o astfel de intelegere va exista un concurs de
instigari si nu o coinstigare.
Exista si coinstigare in cazul in care o persoana determina o alta persoana ca
aceasta la randul ei sa deterimine o a 3 persoana sa savarseasca o fapta
prevazuta de legea penala. Aici apare o instigare mediata a primului instigator
si o instigare imediata din partea celui de-al doilea. Daca pe langa activitatea de
instigare persoana savarseste si acte de executare, participand si ca autor la
savarsirea faptei, contributia de instigator se absoarbe in contribuitia de autor.
Instigatul este persoana asupra caruia se exercita instigarea si poate fi orice
persoana fizica indiferent daca indeplineste sau nu conditiile pentru a fi subiect
activ al infractiunii la care a fost instigat. Cand instigarea este adresata unei
singure persoane, ea este denumita individuala iar atunci cand se adreseaza
unui numar nedeterminat se numeste instigare colectiva. Prima forma este o
forma a participatiei penale in timp ce a doua nu realizeaza o participatie
penala dar poate constitui o infractiune de sine statatore (instigatia publica).
Conditiile instigarii:
Sa existe o activitate de determinare de catre o persoana (instigator)
Activitatea de deterinare sa priveasca savarsirea unei fapte prevazute de
legea penala
Sa nu existe o determinare anterioara, adica o hotarare preexistenta a
instigatului de a savarsi infractiunea
Activitatea de instigare sa aiba efect, adica sa duca la determinarea
instigatului.
Cel instigat sa fi trecut sa savarsirea faptei, realizand cel putin o tentativa
pedepsibila.
Art 187!! Prin fapta prevazuta de legea penala se poate intelege ori infractiune,
ori o fapta care este doar prevazuta de legea penala!!!
Activitatea de determinare : actiunea de a determina se poate realiza prin orice
mijloce. Se face diferenta intre instigarea simpla (realizata prin mijloace
imateriale: rugaminti, indemnuri, insinuari) si cea calificata (la care se folosesc
mijloace precum promisiuni, constrangeri etc).
Obiectivul activitatii de determinare il constituie o fapta prevazuta de legea
penala. Instigarea trebuie sa se indrepte asupra unei persoane care are
calitatea ceruta de lege pentru autorul infractiunii. Se face distictie intre
instigare directa (instigatorului comunica direct si explicit indemnul) si cea
indirecta (instigatorul nu comunica direct instigatului ideea savarsirii faptei).
Instigarea evidenta (instigatorul actioneaza deschis) si insidioasa ori ascunsa
(actioneaza din umbra fara ca cel instigat sa-si dea seama ca este determinat la
savarsirea unei fapte prevazute de legea penala).