Titlu original: Sense and sensibility Traducator : Mariana Costin Colectie : Colectia Jane Austen
"Ratiune si simtire" este una dintre acele carti pe care le citesti cu sufletul la gura si pe care le apreciezi pentru complexitatea personajelor care dau viata romanului. Acestea ni se dezvaluie treptat prin trairile lor si calitatile cu care sunt inzestrate. Inca de la inceput facem cunostinta cu familia Dashwood, insa romanul "Ratiune si simtire" este centrat pe povestea surorilor Dashwood, sensibila Elinor si pasionata Marianne, ale caror sanse de a se casatori par condamnate pentru totdeauna de brusca pierdere a averii familiei. In acest context, ele se muta n casuta oferita de o ruda binevoitoare si, in ciuda situatiei n care au ajuns, Elionor si Marianne se ncapataneaza sa caute romantismul ntr-o societate obsedata de avere si de statutul social. Povestile de dragoste traite de cele doua eroine ne vor fermeca sau, dimpotriva, ne vor indigna. Celelalte personaje isi vor atrage fie simpatia, fie antipatia cititorului, in functie de caracterul si aptitudinile acestora. Daca Elinor este un personaj al carui farmec personal e dat de calitatile sale intelectuale si mai cu seama de gandirea sa analitica, sora ei, Marianne ne apare in antiteza. Ea este de o frumusetea rapitoare si are un puternic simt artistic (avand inclinatie spre muzica si literatura), insa sensibilitatea excesiva o va aduce in pragul unei depresii puternice, suferite ca urmare a intreruperii bruste a povestii de dragoste dintre ea si Willoughby, un tanar ce se va dovedi avar, egoist si lipsit de bun simt. Insa, cu ajutorul familiei si al prietenilor, Marianne va trece peste momentele dificile si va sfarsi prin a se casatori cu colonelul Brandon, un barbat matur si echilibrat, care, intr- un final, va reusi sa-i cucereasca inima. Elinor trece si ea prin momente dificile atunci cand afla ca barbatul pe care il iubeste (Edward Ferras) este logodit de mai multi ani cu domnisoara Lucy Steele, o tanara cu un intelect sarac si care se va dovedi a fi de un egoism si de o rautate iesita din comun. Gandirea analitica si inclinatia spre un rationament logic, prea putin influentat de sentimentele traite, o va face pe Elinor sa treaca printr-o stare de agonie continua, mai ales ca perioada in care afla despre Edward Ferras amanunte ce o detrmina sa-si ia gandul de la o relatie cu acesta coincide cu perioada dificila prin care trece sora sa, Marianne, ca urmare a povestii de dragoste cu Willoughby terminata atat de brusc si in conditii atat de vitrege. Pentru a-si respecta angajamentul luat in fata domnisoarei Steele, Edward decide sa-si apere logodnica in fata familiei lui, cu toate ca simte ca iubirea ce i-o poarta acesteia nu mai are intensitatea pe care o simtise alta data. Ca urmare a acestei infruntari, mama sa temuta doamna Ferras - il va dezmosteni si il va alunga din sanul familiei. Cu toate acestea, Edward e hotarat sa isi continue viata alaturi de Lucy si accepta un post oferit de catre colonelul Brandon in parohia Delaford, remunerat cu un venit mic, dar cinstit. Intrucat noile conditii de trai nu-i surad catusi de putin lui Lucy, ea il va parasi pe Edward in favoarea fratelui acestuia, Robert Ferras, care urma sa mosteneasca o parte importanta a averii familiei. Vazandu-se liber, Edward o va cauta pe Elinor si ii va cere acesteia sa accepte sa-si intemeieze o familie alaturi de el. Prada propriei gandiri, Elinor trece in cateva clipe de la agonie la extaz astfel ca totul se termina cu bine si eroina noastra va avea parte, in sfarsit, de fericirea pe care o merita din deplin.
Bun venit n lumea lui Jane Austen, unde cstoriile se fac din interese materiale, dar totodat iubirea adevrat nvinge, o lume unde idilicul se mpletete cu dramele personale, iar superficialitatea se confrunt cu tririle profunde. i mai ales unde te atepi din oficiu la happy end- uri, uneori prea happy pentru a admite c ar putea trece de proba verosimilului. Cele dou surori, Elinor i Marianne, reprezint exact cele dou tipuri de atitudine n faa diverselor situaii de via cu care sunt puse fa n fa. Elinor este raiunea, iar Marianne simirea. Prima prefer s se comporte diplomat, rezervat i s interiorizeze tot ceea ce simte. Marianne se afl exact la polul opus, pentru c ea nu poate s-i ascund emoiile, iar sinceritatea explodeaz de fiecare dat, fr temeri n ceea ce privete consecinele. Dei att de diferite, nu poi s nu fii impresionat de felul n care sunt dedicate una celeilalte i cum fiecare se gndete deseori la fericirea celeilalte n detrimentul propriului confort. Elinor are aici un punct n plus, deoarece prefer s in doar pentru sine propria dram sentimental, nedorind s i mpovreze i pe ceilali cu problema ei. Atitudine pe care Marianne nu o nelege i pe care o va dezaproba deseori, considerndu-i sora incapabil de sentimente puternice i ptimae. Personajele primesc ns diverse faete pe parcursul romanului. Elinor poate prea uneori mai rece dect ar fi cazul, ns curnd i cunoti latura extrem de sensibil i nelegi c este mai fragil dect las s se vad. Marianne este catalogat deseori drept lipsit de diplomaie i fr maniere n societate. ns nu este dect o femeie sufletist, creia nu i place s se ascund n spatele convenienelor. Pur i simplu, ea debordeaz de sinceritate, i atunci cnd urte, dar i atunci cnd iubete, i nu se teme s o arate, indiferent de situaie sau de contextul n care se afl. Colonelul Brandon poate prea un tip taciturn, un burlac ntrziat care se ndrgostete de o femeie mai tnr, o fetican, n comparaie cu vrsta lui. Treptat ns i cunoti grija, atenia i rbdarea de care d dovad n relaia cu Marianne. Iar dac femeia pe care o iubea ar fi ales s i petreac restul vieii cu un alt brbat, nu ar fi iubit-o mai puin i i-ar fi urat toat fericirea din lume, dorindu- i doar ca rivalul su s o merite cu adevrat. Filmul: Sense and sensibility Anul apariiei: 1995 Regizor: Ang Lee Durata: 136 minute Rating IMDB: 7,6/ 10
Raiune i simire a beneficiat de o ecranizare n 1995, Sense and sensibility, care i-a avut n distribuie pe Emma Thompson (n rolul lui Elinor), Kate Winslet (Marianne), Alan Rickman (colonelul Brandon), Hugh Grant (Edward Ferrars) i Greg Wise (Willoughby). Dintre toi, cel mai mult mi s-a prut potrivit n rol Alan Rickman, care l-a ntruchipat perfect pe colonelul Brandon, cu felul lui de a fi mereu diplomat, rezervat i totodat att de sufletist. Vrsta ceva mai naintat comparativ cu cea de care s-a ndrgostit nu devine un handicap, deoarece anii n plus sunt compensai de loialitatea i delicateea de care d dovad atunci cnd Marianne suferea dup materialistul Willoughby. Probabil c acum l-am etichetat negativ pe bietul Willoughby, mai mult sau mai puin pe bun dreptate, n condiiile n care n ecranizare, el nu primete ocazia, unic de altfel, de a se dezvinovi prin prezentarea propriului punct de vedere. n carte, autoarea l las s i dezvluie sufletul n faa lui Elinor, destul de neleapt i de bun nct s l asculte i s i dea crezare, mcar dintr-un sentiment de mil pentru o situaie care devenise oricum ireversibil. Foarte autentic i simpatic mi s-a prut doamna Jennings, care prea s i asume neinvitat rolul de Cupidon, un Cupidon care mai mult glumea pe seama sentimentelor domnioarelor Dashwood dect s fie cu adevrat de folos n sprijinirea povetilor lor de iubire. n orice caz, rsul ei, dei uneori rutcios, este de-a dreptul contagios. Foarte bine a jucat i Hugh Laurie, care l-a interpretat pe bosul domn Palmer, nsoit de soia lui, nu prea inteligenta Charlotte Jennings Palmer. n schimb, Edward Ferrars, interpretat de Hugh Grant, nu mi s-a prut att de armant pe ct m ateptam. Dei era de ateptat ca Edward s fie genul de om rezervat i temtor, prins n loialitatea unei promisiuni fcute domnioarei Lucy, totui Hugh Grant mi-a prut de-a dreptul crispat i mult, mult prea rigid. n orice caz, v recomand cu drag s vizionai filmul, mai ales dac v plac ecranizrile romanelor clasice i atmosfera de secol XVIII. Eu nc mai visez la crinoline, trsuri i la interioarele locuinelor de atunci. i fiindc vremurile de atunci nu se mai pot ntoarce, ne putem teleporta noi acolo, din pcate doar la nivel vizual, pentru a tri nite poveti romantice de altdat.