THEODORA,

MPRTEASA
BIZANTULUI
de Michel de Grece
Imperiul la sfrsitul domniei lui lustinian
Capitolul 1
Mult vreme am rmas hotrt s pstrez tcerea asupra trecutului meu. Si nici mcar inventiile, minciunile care s-au
spus despre mine nu m-au mpins s-mi schimb prerea. Unii, este adevrat, au fcut din existenta mea un roman
rocambolesc si uneori sordid. Adevrul este mai logic, mai neasteptat si, totodat, mai neobisnuit. Din attea aventuri,
triumfuri, lovituri spectaculoase, trebuie s nveti ceva, ns-i las fiecruia grija de a descoperi lectia care i se potriveste.
As putea cosmetiza adevrul, fie si numai lsndu-i pe cronicarii mei s m nftiseze ca pe o sfnt. C le place sau nu
defimtorilor mei, eu sunt hotrt s spun totul. Nu m tem de judecata nimnui. Ct despre cea a lui Dumnezeu,
fiindc am crezut ntotdeauna n El, am si acum credint n mila Lui. Prin aceast povestire, aceast mrturisire, las
posterittii opera mea cea mai de pret, izbnda mea cea mai scump: viata mea.
Familia noastr este originar din insula Cipru, ai crei fii au faima de a fi vicleni si nestatornici, desi ei sunt doar abili.
Tatl meu, Acacius, era paznic de ursi la hipodrom. Mama mea era si ea din popor. Nu am un arbore genealogic, dar
cnd i vd pe aristocratii trufasi, pretentiosi, dispretuitori, trndavi si inutili, prefer s nu apartin clasei lor. Sunt o fiic
din popor si sunt mndr de asta.
M-am nscut la sfrsitul secolului al V-lea dup Domnul nostru. stiu prea bine c am fost acuzat deseori c mi ascund
adevrata vrst. De fapt, nimeni nu-si mai amintea precis anul n care am venit pe lume. La nastere, am primit numele
Theodora, adic darul lui Dumnezeu", semnificatie pe care mama a uitat-o prea repede.
Mi-a fost ntotdeauna greu s-mi amintesc ntmplrile neplcute din viata mea si le ursc att de mult pe cele din
copilrie, nct le-am ascuns n coltul cel mai ndeprtat al memoriei. Totusi, ntruct am promis s fiu cinstit cu mine
nsmi, sunt nevoit s deschid trapa aceasta nchis ermetic vreme de attia ani.
Aveam vreo patru sau cinci ani. Eram att de sraci, nct mama m trimitea s cersesc cteva resturi de la mcelar, la
una sau dou strzi de noi. Acestuia, un armean, i se fcea mil de mine. mi ghicea rusinea si dorea s o evite, mi
ntindea un pachet de oase de care mai atrnau cteva buctele de carne si mi zicea: tine, ia asta pentru cinele mamei
tale." De parc mama era genul de persoan care s tin un cine, de parc n cartierul nostru ar fi existat cineva
suficient de bogat nct s hrneasc animale de cas.
Locuiam la periferia Constantinopolului, ntr-o mahala lipit de zidurile nltate pe vremuri de mpratul Teodosiu. n
jurul portii numite a Izvorului, se ntindea un labirint de strdute sumbre si sordide, unde, ntr-o vesnic
semiobscuritate, colcia o lume aparte. Ferestrele noastre ddeau spre un pasaj strmt, presrat cu gunoaie si mizerii,
cci Constantinopolul, capitala lumii, Orasul de Aur, era murdar. Casa noastr se sprijinea ntr-o rn de alte case vechi
din lemn care, mpreun, ajungeau s formeze un fel de ngrmdeal de constructii a crei fatad dinspre strada
10
principal era ocupat de o tavern. Binenteles, nu existau nici canalizare, nici ap curent n cartierul acesta, populat
de numerosi oameni fr ocupatie.
Nu att mizeria m dezgusta, ct promiscuitatea. Nu aveam dect dou camere, una folosit ca buctrie, iar cealalt ca
dormitor, unde ne nghesuiam tata, mama, sora mea, Comito, si eu. Alte trei familii locuiau n casa aceasta att de
zgorrtotoas, att de indiscret, nct din pricina peretilor subtiri stiam totul despre secretele, iubirile si digestia lor.
Dect s rmn acas, ca sora mea, m repezeam n strad, fie c mi se ddea voie, fie c nu. Probabil c asta nu s-a
schimbat mult de-atunci. Turmele de oi si capre defilau pe-acolo. Mirosul lor, amestecat cu cel de urin si de ceap, la
fel de puternic, i dezgusta pe nou-veniti, dar noi eram obisnuiti. Jupnesele strigau unele la altele la ferestre, n vreme
ce copiii se tvleau, n functie de cas, n praf sau n noroi. Mie mi plcea mai mult ploaia, cci primele averse ale
anului transformau panta abrupt ntr-un adevrat torent, n care m blceam fericit.
Eram o fetit urt, slab, cu prul lung si negru. Slbiciunea si paloarea mea mi ddeau un aspect bolnvicios, dar n
realitate eram mult mai rezistent dect s-ar fi crezut, mi bteam joc de pustoaicele de vrsta mea, fandosite, sperioase
si afectate, si mi plcea mult mai mult tovrsia bietilor. Nu m puteam abtine s nu-i provoc. Ne bteam, si eu i
nvingeam deseori, n esent, eram slbatic, necomunicativ, nu aveam nici un prieten si probabil c nici nu ncercam
s-mi fac vreunul. M ntorceam din aceste nfruntri copilresti si feroce ngrozitor de murdar, ametit, plin de
vnti si cu zdrentele de pe mine mai desirate ca de obicei.
11
Nu m ntelegeam cu mama, fiindc ea o prefera pe sora mea mai mare, Comito. Aveam firi mult prea asemntoare.
Exista ns ceva n mine ce ea nu ntelegea, care i scpa si care poate o nelinistea. Nu se ncredea n mine. Avea
dreptate s m certe pentru starea lamentabil n care m ntorceam acas. Scena care urma se repeta att de des, nct
prea s fi intrat n repertoriul de zi cu zi. n loc s m potoleasc, mustrrile mamei m fceau s-mi ies din fire. mi
ndreptam toat fptura minuscul, m protpeam cu minile n solduri si, cu ochii scosi din orbite de furie, i
rspundeam prompt, aruncndu-i injurii pe care nici o fat nu s-ar cuveni s le spun mamei sale. M pocnea. Ieseam

din oras, fugeam mult vreme pe cmpuri si maidane prsite, pn la zidul foarte nalt si crenelat al unei vaste
proprietti.
nclinarea solului mi permitea, ntr-un anumit loc, s zresc grdina fermectoare a unui palat vechi. M lipeam de un
crenel si priveam, desftndu-mi ochii cu aceste peluze stropite cu grij, gardurile vii tunse frumos, florile minunat
ntretinute, fntnile care murmurau permanent. Locul acesta era pentru mine un fel de paradis de neatins. Urmream cu
lcomie cum se zbenguiau copiii casei, ale cror vesminte si jucrii dovedeau o bogtie de nenchipuit pentru mine.
Ajunsesem s-i cunosc pe toti dup prenume. Mica Eudoxia era cam de aceeasi vrst cu mine. ntr-o zi, m-a zrit.
Prima ei reactie a fost de spaim. si-a strns ppusa la piept si s-a dat un pas napoi. Totusi, ceva din mine a linistit-o,
cci s-a apropiat de zid si mi-a ntins jucria. Fratele ei mai mare, care vzuse ce s-a ntmplat, a venit n fug din
spatele ei, a prins-o de guler si a tras-o brusc, dojenind-o pentru imprudenta ei. Ppusa a czut si s-a spart. Eudoxia a
izbucnit n plns. Fratele ei mi-a poruncit s
12
plec si s nu m mai ntorc niciodat, altfel voi fi biciuit. Nu m-am miscat din loc. A amenintat c i cheam pe sclavi
s pun mna pe mine, dar hohotele de plns ale surioarei lui |-au nduplecat si l-au fcut s se duc la ea, s-o
linisteasc. Dup attia ani, n-am uitat nici un amnunt din scena aceasta, care pentru mine a cptat o important
simbolic, n seara aceea, am ntrziat la cin. Sora mea mai mare, Comito, trimis s m caute, m-a gsit n cele din
urm, la indicatiile trectorilor. Nu plecasem de lng crenel. Contemplam nc grdina prsit si invadat de umbre.
Cnd m-a dojenit, i-am zis foarte serioas: ntr-o zi, toate acestea vor fi ale mele, si chiar mai mult." Mi-a rs n nas.
De atunci, cnd mama se arta prea dur cu mine, m duceam la tatl meu, la hipodrom. Adopta un ton grav ca s-mi
reproseze c n-am rmas acas, dar prezenta mea i fcea o plcere enorm.
mi plcea s strbat hipodromul fr spectatori. Atunci mi se prea si mai impresionant, iar marmura strlucitoare de pe
jos aproape m orbea. Clcam pe nisipul imaculat de pe pist, ridicnd privirea ctre obeliscuri si alte monumente
provenite din cele mai vechi timpuri. Mergeam n sus si-n jos pe promenada acoperit, admirnd poporul de statui care
o mpodobeau, si de fiecare dat m nvrteam n jurul vestitei cvadrige din bronz, capodoper a artei grecesti. Dar cel
mai mult mi plcea, cnd nu m vedea nimeni, s m strecor n kathisma, marea loj imperial, m asezam pe tronul
dublu din marmur si imitam atitudinea hieratic pe care o afisa mpratul cnd asista la spectacole. si erau destule
spectacole: curse de care, vntori, lupte ntre brbati, ntre fiare slbatice, acrobatii, clovni...
13
De cnd exist Constantinopolul, hipodromul a fost dintotdeauna singurul, adevratul loc de divertisment si de
eliberare. Este centrul nervos al imperiului, tribuna multimii, barometrul popularittii. Acolo si numai acolo poporul se
exprim fr nici o retinere. Acolo mpratii sunt aclamati sau huliti, adusi la putere sau detronati. Dac vrei s stii ce
este Constantinopolul, trebuie s te duci la hipodrom, mai degrab dect n bazaruri. Ce miscare, ce febr, ce pasiune n
zilele de spectacol! Un conductor de car cstig, mii de spectatori sunt n pragul delirului. Un altul ajunge n frunte,
jumtate de oras e n doliu. Oamenii cei mai calmi, cei mai rezervati ncep deodat s urle, s aclame sau s njure. Se
strig unii pe altii, se insult, se iau la pumni, se strng de gt. Se ceart ca si cum soarta imperiului ar fi n joc. si chiar
este uneori, cci, sub culoarea sportului este vorba, de fapt, de politic. Poporul nostru nu se poate abtine s nu fac
politic, si la curse chiar. si ce sunt, asadar, vestitele clanuri, Albastrii si Verzii, pe care si le disput amatorii de curse?
Echipe sportive ? Nici pe departe, sunt factiuni, partide politice, cu milioane de aderenti sau simpatizanti. Albastrii,
culoarea mrii, spiritul de aventur, marinarii; Verzii, culoarea pmnturilor fertile primvara, tranii, conservatorii.
Albastrii, Verzii, n ntreg imperiul, au organizarea lor, ierarhia lor, membrii lor. Nu este exagerat s spun c aceste
dou echipe si mpart imperiul care oscileaz perpetuu ntre unii si ceilalti, dup preferintele fiecrui mprat. S-l
pzeasc Dumnezeu pe suveran de unirea Verzilor cu Albastrii, cci nimic nu le-ar mai sta n cale! O singur dat au
reusit s-o fac, si atunci imperiul a fost la un pas de distrugere.
Nimic nu m amuza, nu m atta mai mult dect culisele hipodromului n zilele curselor de care. M duceam s asist la
alegerea cailor, la tragerea la sorti si la instalarea
14
carelor. Multimea care se plimba prin galeriile subterane lungi si late m fascina. Paznicii, usierii, controlorii si
antrenorii vorbeau cu personalul din subordine, acei oameni mrunti de toate neamurile si meseriile care i slujeau
gratuit, din pasiune pentru curse, pe Albastri sau pe Verzi, ntre timp, artistii si repetau numerele pe care aveau s le
prezinte n pauze, iar costumierii, maseurii, angajatii bilor si ofereau serviciile. Curtezanele, astrologii si negustorii de
amulete se mbogteau. Aristocratia, Curtea, guvernul se plimbau n mijlocul poporului si se amestecau cu acesta fr
nazuri. Pasiunea curselor desfiinta clasele si treceam pe lng personaje minunat coafate, pline de bijuterii si parfumate.
Erau mbrtisati pn la sufocare cei doi eroi ai zilei: vizitiii-vedet ai Albastrilor si ai Verzilor. Erau idolii orasului si,
n acest hipodrom care era palatul lor, erau mai venerati dect nsusi mpratul. Fiarele simteau agitatie n jurul lor si si
manifestau nervozitatea prin rgete, ngrijitorii lor, cu tatl meu n frunte, le prsiser ca s scoat de la paznicii
grajdurilor ultimele ponturi despre curse.
Eu profitam de neatentia tuturor ca s m strecor n cusca ursilor, ceea ce-mi era strict interzis. Nu-mi era fric de ei.
Experienta avea s m nvete mai trziu c brutele umane seamn cu fiarele si c, pentru a le tine la respect, este
suficient s nu arti nici un pic de team. Ursii m cunosteau, m lsau s m apropii de ei, s-i mngi, s le vorbesc la
ureche si s-i linistesc. O ursoaic si pierduse puiul si avea obiceiul s m strng n labele ei puternice. Pericolul din

afara custilor era mult mai mare dect cel de dinuntru. Adevratul pericol nu erau ursii, ci brbatii. Erau duri, ei nu
fceau nici o concesie. Constituiau o amenintare pentru toate femeile, chiar si pentru o fetit ca mine.
Dup atta timp petrecut n preajma ursilor, tatl meu
15
ajunsese s le semene: mergea si mormia ca ei. Nu avea nici educatie, nici finete si probabil nici spirit, dar avea o
inirn de aur, m adora si-mi ierta orice. Cnd sora mea, Comito, avea opt ani si eu sase, tata a murit n urma unei boli
scurte si neasteptate.
mi amintesc mai ales nmormntarea lui, cu bocitoarele profesioniste care se ntreceau n vaiete, vecinele care arborau
expresia potrivit circumstantelor, curiosii care cscau gura. Desi o dat cu disparitia sotului ei mama si-a pierdut unica
si firava surs de venituri, probabil c se simtea usurat, cci avea pretentii nemrturisite, iar tatl rneu, grosolan si prost
crescut, o fcea s se simt stnjenit. Ct despre Comito, plngea pur si simplu pentru c era impresionat. Eu eram
singura care l regreta.
nc de cnd tata tria, aveam putini bani, dar dup moartea sa n-am mai avut deloc. Supravietuiam din mici
mprumuturi si chiar din cersetorie. Situatia noastr, din critic, a devenit disperat. Desi o uram pe mama, trebuie s
recunosc c s-a sacrificat pentru a ne asigura supravietuirea, cci a nceput s primeasc brbati, si asta nu din plcere,
n timpul acestor vizite, ne trimitea afar, ocazii nesperate pentru mine s profit de mai mult libertate.
ntr-o sear, mama s-a ntors acas la brat cu unul dintre clientii ei cei mai asidui si ne-a anuntat c de-acum aveam un
nou tat. Reusise s dea lovitura. Se numea Nicetas, i se promisese postul de sef al paznicilor de ursi, pe care l ocupase
tatl meu, si consimtise s se nsoare cu ea. Pentru ea, asta nsemna odihna binemeritat si un viitor asigurat. Imediat
dup aceea, maestrul de dans de la hipodrom, de care depindea numirea tatlui nostru vitreg, a ales un alt candidat, care
stiuse s-l corup. Pentru mama,
16
a fost o catastrof. Fiind cstorit, nu-si mai putea vinde nurii, iar sotul ei nu-i mai putea asigura pinea.
Nu si-a pierdut ns capul, dovad a fortei sale de caracter. Dac stau s m gndesc, nu era o femeie oarecare si poate
c n-am cunoscut-o niciodat cu adevrat. A asteptat urmtoarea curs de care si, n ziua cu pricina, ne-a pus coroane de
flori pe cap si ne-a poruncit s o urmm la hipodrom, l cunostea ca pe propriul buzunar si se tutuia cu responsabilii de
acolo. A obtinut de la seful jocurilor o favoare exceptional. Chiar nainte de startul primei curse, pn se asezau carele
la locurile lor, Comito si cu mine am aprut pe pista goal. Mama a fost nevoit s ne mbrnceasc, att eram de
emotionate. Ne-a ciupit pn la snge, ca s ne fac s naintm si s ne oblige s plngem. Ceruse de la noi lacrimi
arztoare, abundente. Eu refuzasem, ea m amenintase, dac nu scoteam cele mai sfsietoare hohote de plns, cu cele
mai crunte pedepse. Eu si Comito, tinndu-ne de mn, tremurnd, mpiedicn-du-ne, citinndu-ne de rusine si
timiditate, am traversat toat pista n fata a treizeci de mii de spectatori. Nu am detestat-o niciodat pe mama ca n
momentul acela si doar acest sentiment m sustinea si-mi ddea fort s-o trsc dup mine pe Comito, mai mult moart
dect vie.
Am o amintire ngrozitoare de spatiu gol, soare orbitor, zumzete, mormieli si ameteal. Ajunse la piciorul lojii
imperiale, am ntins bratele ntr-un gest de implorare si ne-am rugat ca tatl nostru vitreg, Nicetas, s fie numit sef al
paznicilor ursilor. Binenteles, nu ne auzea nimeni si cineva a cobort din loja imperial s ne ntrebe ce vrem.
Spectatorii ne observaser, n cele din urm, si ncepeau s dea atentie incidentului. Fr nici o ndoial, multimea avea
s se lase nduiosat de aceste dou fetite
17
cu ghirlande pe cap, singure n mijlocul pistei complet goale, tremurnd nspimntate. Verzii ndeosebi aveau s ne
sprijine, s ne sustin cererea, s-i impun mpratului s ne ndeplineasc rugmintile. Tatl meu i servise toat viata,
iar tatl meu vitreg, Nicetas, fcea si el parte din tabra lor. Desigur, spiritul de echip avea s-si joace rolul. S-a
ntmplat exact pe dos. Verzii au nceput s-si bat joc de noi, s ne insulte, s ne strige glume obscene. Unii au nceput
chiar s arunce n noi cu fructe; m-a pocnit o portocal n umr, lovitur care aproape m-a dobort si mi-a lsat o
vntaie care nu s-a vindecat cteva sptmni. Atunci, Albastrii ne-au luat aprarea. Ne-au aclamat si au cerut
mpratului s ne acorde satisfactie. Un crainic imperial a naintat n fata kathismei si a anuntat c Nicetas era numit sef
peste paznicii ursilor. Fr a mai astepta altceva, eu si Comito am luat-o la fug spre culise, cutnd adpost, n culmea
bucuriei, mama a uitat s m pedepseasc pentru c nu plnsesem. Era prima dat cnd nu-si respecta o promisiune
neplcut la adresa mea. Niciodat nu am uitat chipurile acelea ironice, batjocura, obscenittile si rsetele... mi rsun
si acum n urechi. Am jurat c toat viata mea, cu toate fortele mele, i voi servi pe Albastri si voi lupta mpotriva
Verzilor - si mi-am tinut aceste dou promisiuni, nvtasem ce-i ura.
Tatl vitreg nu a simtit nici un pic de recunostint fat de noi pentru c i salvasem slujba. Din contr, prea s ne poarte
pic pentru succesul de care ne bucurasem. Era p brut perfect, cu craniul lui ras, ochii negri, minusculi, falca adus
nainte. Mergea cu pasi mici, tinnd fesele si pumnii strnsi, de parc ar fi fost n permanent gata s se arunce n lupt.
M btea des. Nu pentru c ar fi fost beat sau furios,
18
ci m btea cu snge rece, metodic, cu premeditare, ndelung. Palmele alternau cu lovituri peste ceaf, astfel nct
aveam de multe ori obrajii vineti si simteam c mi se nvrte capul. si toate acestea n numele Domnului. Avea o

credint ngust si fanatic, vedea pcatul peste tot, n afara lui, fireste. si, dup prerea lui, nu trecea o zi, o or, fr sL supr pe acest Dumnezeu, de unde pedepsele purificatoare. Mama, desi nu avea nici un pic de tandrete pentru mine,
nu era de acord cu aceast cruzime, dar nu ndrznea s protesteze, cci Nicetas o teroriza. Nu-mi amintesc s-l fi vzut
vreodat lovind-o, dar urla, o ameninta, tot n numele lui Dumnezeu, iar ea, care fusese cocosul casei cu primul sot, i se
supunea celui de-al doilea fr s crcneasc. Dincolo de brutalitatea sa, Nicetas era, evident, un las, bruftuluindu-i pe
cei mai slabi dect el, dar oricnd dispus s ling picioarele celor mai puternici, s se plece n fata celor mai importanti
ca el.
O invidiam pe Comito pentru c era scutit de acest tratament. Mama o ajutase s se angajeze la un teatru, unde-si
petrecea marea parte a timpului. Era singura scpare pentru niste fete ca noi, fr bani, fr meserie, fr sprijin. La
teatru nu se cereau nici recomandri, nici diplome si se putea face o carier fructuoas, dac nu onorabil. Desi noi nu
stiam care erau ndatoririle exacte ale lui Comito, ea se ntorcea acas seara trziu, plin de povesti mirobolante care o
descriau drept principala protagonist de pe scena Constantinopolului. Tatl meu vitreg era impresionat, mama fermecat, iar eu muream de gelozie.
De la moartea tatlui meu mi gsisem un nou refugiu: Biserica Sfnta Mria a Izvorului, construit n urma unui
legmnt n afara zidurilor, la ceva distant de poarta cu
19
acelasi nume. Mirosul de tmie, luminile candelelor care ardeau zi si noapte n fata icoanelor si chiar fata btrn,
octogenar, cu aspect de vrjitoare, care fcea curtenie n sanctuar, toate m duceau ntr-o lume foarte ndeprtat de
mizerabila mea realitate. Fermecat de penumbra nconjurtoare, puteam rmne.ore ntregi nemiscat n biserica
rcoroas vara si clduroas iarna. Mama si tatl meu vitreg l criticau sever pe preot, printele Bartolomeu, care
avusese o purtare scandaloas, dup prerea lor. ntr-adevr, cu foarte mult timp n urm, un patriarh al
Constantinopolului avusese o amant, pe nume Antigona. Cnd s-a plictisit de ea, a vrut s o alunge din viata lui, dar ea
a amenintat c-l d de gol. Atunci, patriarhul a chemat un tnr clugr descurcret pe care-l remarcase de ceva timp si
i-a propus s o seduc pe Antigona, s o ia de-acolo si s se nsoare cu ea. n schimb, i se oferea, n pofida vrstei
fragede, o parohie frumoas. Printele Bartolomeu s-a supus si de-atunci tria la Sfnta Mria a Izvorului mpreun cu
Antigona, din ce n ce mai ursuz o dat cu vrsta si care nu prea se arta. Clugrul spilcuit de altdat se transformase
ntr-un btrn mruntel, cu barba si prul stufoase, privirea licrind de voie bun si zmbetul plin de buntate. M
ntmpina ntotdeauna clduros, mi oferea dulciuri; m ntreba de sntate si mi ddea impresia c sunt binevenit.
Niciodat nu am primit atta afectiune de la nimeni, iar eu, la rndul meu, l idolatrizam.
ntr-o zi, mi-a declarat c sunt prea nzestrat ca s rmn analfabet si mi-a promis c m nvat s scriu si s citesc. Si
n scurt timp am ajuns s-mi petrec fiecare dup-amiaz descifrnd si copiindu-i pe Printii Bisericii din volume
enorme, sub ndrumarea printelui Bartolomeu. Munceam cu concentrare si devotament si am fcut
20
progrese rapide. Trebuie s mrturisesc c aveam nu att dorint de a nvta, ct sete de prestigiul pe care mi l-arfi dat
cunostintele mele n ochii locuitorilor cartierului, pentru care oamenii instruiti deveneau personaje importante. Lectiile
aveau loc n minuscula sacristie, si nu acas la printele Bartolomeu, cruia i era fric de sotia lui si se temea c aceasta
ar putea avea ceva mpotriv. Din instinct, si fr s ne ntelegem, nici el, nici eu n-am zis nimic familiei mele.
Cu toate acestea, ntr-o sear nu m-am putut abtine si mi-am dezvluit secretul. Nicetas, tatl meu vitreg, mi spusese c
sunt idioat. C m btea, puteam trece cu vederea, dar s-mi insulte inteligenta! Da, poate sunt idioat, am replicat eu,
dar o idioat care stie s scrie si s citeasc. Nu ca tine." ntr-o clip, toate sentimentele de inferioritate pe care bruta le
adunase de-a lungul vietii s-au concentrat si au rbufnit ntr-o furie slbatic. De data aceasta, brutalitatea lui nu a fost
calculat. S-a repezit la mine, lovindu-m cu pumnii si cu picioarele, repetnd fr ncetare: Idioato, idioato, te fac eu
s-ti piar cheful de scris si citit!" Czusem. M trm, ncercnd s m strecor sub masa din buctrie, ca s m feresc
de loviturile din ce n ce mai puternice. Mama a vrut s intervin. A fost prima dat cnd a ndrznit s-o fac si a fost
prima dat cnd sotul ei a btut-o. l-a tras o palm cu toat forta. Am profitat de concertul de urlete si imprecatii care a
urmat ca s dispar. Pe palier, vecini si vecine, atrasi de ceart, trgeau cu urechea. Am fugit afar si nu m-am oprit smi trag sufletul dect dup ce m-am ndeprtat suficient de mult de cas. Eram aproape de Poarta de Aur, n fata
vechilor ziduri ale lui Constantin, abandonate de mult vreme. Hotrrea mea era luat: nu m voi mai ntoarce
niciodat acas.
M-am gndit mai nti s m refugiez la printele
21
Bartolomeu, apoi am renuntat, cci ar fi fost primul loc n care mama ar fi venit s m caute, iar preotul n-arfi putut s-o
mpiedice s m ia acas. Singura mea solutie rmsese Comito, sora mea. Eram convins c m va ajuta, c-mi va oferi
adpost, dar nu m-am gndit nici o clip cum ar fi putut s-o fac. La ora aceea, era nc la teatru. stiam vag, din
povestirile ei, unde era situat. Am pornit la drum.
Nu iesisem niciodat din cartierul nostru si n afar de hipodrom nu cunosteam Constantinopolul si imensitatea lui. Cu
toate acestea, hotrrea mea era mult mai puternic dect ratiunea. Frigul aspru din seara aceea de iarn alungase de pe
strzi pe majoritatea trectorilor. Am ntlnit ns ctiva n drumul meu. Se uitau cu groaz la fata aceasta plin de
vnti, zbrlit, murdar, n zdrente, cu aer ferm si privire ucigas. Ajunsesem la Mesa, bulevardul larg care desparte
capitala n dou, si urmndu-l traversam for dup for. mi trsiam picioarele, eram epuizat att de loviturile primite,

ct si de luni ntregi de nemncare. Ajuns la forul lui Teodosiu, am fcut dreapta, spre portul Iulian, si acolo m-am
trezit n cartierul tavernelor si al teatrelor. Unde erau multimea elegant, strzile strlucind de lumini, splendidele teatre
cu care se luda Comito? Nu zream dect ctiva cheflii beti, strdute aproape la fel de sordide ca a noastr si cldiri
mizerabile.
Am recunoscut teatrul lui Comito dup fatada vopsit complet n rosu care, de altfel, era drpnat si cu vopseaua
scorojit. M-am strecurat n interior fr s fiu oprit. Reprezentatia tocmai se ncheiase. M-am apropiat de un paznic si
l-am ntrebat unde este loja marii actrite Comito. M-a scrutat buimcit. Nu era nici o mare actrit cu acest nume. De
altfel, nu exista nici o Comito n acest teatru... Ba
22
da, da, crede c era o Comito printre micile figurante de rezerv. Dup explicatiile lui, am trecut prin culise si am intrat
ntr-o ncpere micut, unde vreo douzeci de fete se dezbrcau si se demachiau. Printre ele, Comito, cu un aer extrem
de plictisit, se contempla ntr-o oglind ciobit. A prut foarte stnjenit s m vad si m-a ntrebat sec ce caut acolo, lam povestit ce se ntmplase si i-am cerut ajutorul, n loc de consolare, mi-a poruncit s m ntorc imediat acas. M-am
aprat, am argumentat, dar ea a rmas surd la implorrile mele.
Dac nu vrei s te ntorci, te duc eu cu forta! m amenint ea.
Hai, Comito, n starea n care este copila aceasta si dup tot ce a ndurat, nu ai dreptul s o trimiti napoi.
O actrit cu oarece faim, pe nume Indaro, tocmai intrase. Mi s-a prut femeia cea mai frumoas, cea mai elegant pe
care mi-as fi putut-o nchipui. Mai n vrst dect Comito, devenise totusi prieten cu ea. La interventia ei, sora mea s-a
mblnzit si i-a explicat, jenat, c nu stie ce s fac. Indaro a linistit-o:
Nu-ti face griji, o gzduiesc eu.
M-a dus, asadar, la ea acas, nu departe de teatru, n ceea ce mi se prea un palat. Era, de fapt, o cas minuscul,
btrnicioas, dar admirabil ntretinut de aceast gospodin. Mi-a artat mansarda, care avea s fie camera mea, apoi,
entuziasmul generozittii trecndu-i, m-a contemplat cu ngrijorare si, poate, cu dezgust. Mi-a dat mii de indicatii, cci
aceast femeiusc de cas era intransigent n privinta curteniei si a ordinii, n seara aceea s-a ncheiat copilria mea.
Aveam treisprezece ani.
M
Capitolul 2
-am transformat n slujitoarea lui Indaro, cu aprobarea ei tacit, n fiecare sear ajungeam prima la teatru, mbrcat
mereu cu aceeasi tunic zdrentuit. Indaro mi dduse cteva haine de-ale ei mai vechi, pe care le ajustasem pe talia
mea, dar le pstram pentru zilele importante care, de altfel, habar n-aveam cnd aveau s vin. Tropoteam pe strzi, att
eram de grbit s ajung la teatru. Cnd ptrundeam nuntru, acesta era nc gol, n afara mturtorilor care fceau
curtenie si a ctorva angajati care dereticau. M bgm ntr-un colt, ngrijorat s nu ies n evident, cci mi-era fric
ntotdeauna s nu deranjez pe cineva sau, mai ru, s nu fiu alungat. si asteptam cu nerbdare sosirea actritelor si chiar
a figurantelor, pe care le salutam mereu n grab. O ajutam pe Indaro s se mbrace, i aranjam hainele, i duceam
taburetul cnd trecea din loj n loj ca s stea la taclale cu prietenele, i aduceam paharul cu vin pe care l bea de fiecare
dat nainte de a urca pe scen, aprindeam candela n fata icoanei la care se ruga ca un conductor de car nainte de a
cuceri hipodromul.
Indaro era, n esent, o fat bun. Depsise vrsta primei tinereti, dar vitalitatea i ddea un aer tineresc, ajutat de
artificii folosite judicios. Cu ochii ei mari, inocenti, nsucul n vnt si bustul minunat, atrgea usor brbatii. Totusi,
cocheta aceasta visa doar s-si gseasc un sot bun. Era oricnd dispus s asculte, s ncurajeze, s fie mereu de
24
tat. M trata cu blndete si afisa chiar o oarecare egalitate cu mine.
mi plcea s-i fiu de folos si eram mereu fericit s le ajut pe Comito si pe tovarsele ei. Prindeam agrafa unei tunici,
periam suvitele rebele, cutam o pan care lipsea, duceam mesaje, aduceam rcoritoare, mergeam s cer o informatie,
nu m opream niciodat si nici o corvoad nu-mi displcea. Auzeam fr ncetare Theodora, vino aici!", Theodora,
f-mi un serviciu!", Theodora, te rog!". si galopam de la una la alta. Faptul c ajutorul meu era solicitat, chiar si pentru
cele mai umile nevoi, m flata. M simteam necesar, recunoscut, nu mai eram stnjenitoare, dispretuit. Din contr,
lumea avea nevoie de mine si m ndrgea, n acest mediu n care domnesc gelozia, intriga, loviturile pe la spate, aceste
fete, aceste femei nu se fereau deloc de mine. Ce amenintare ar fi putut reprezenta vrbiuta firav care eram, subzistnd
precar la marginea profesiei lor? Desi putini ani m desprteau de cele mai tinere, aveam nc un aer de copil si nici una
nu vedea n mine o potential rival. Din cauza aceasta ascultam confidentele lor cele mai intime, chiar si pe cele despre
care se fereau s susoteasc cu prietenele lor. Ce ucenicie! Cci ceea ce spicuiam, ceea ce auzeam echivala cu rafturi
ntregi de crti de scoal, ns dedicate unei singure stiinte: viata.
Nu primeam nici un salariu, dar eram hrnit cu un castron de legume si peste fiert. Mi se ntmpla s-mi chiorie
matele, dar nimic pe lumea asta nu m-ar fi fcut s recunosc, si, dac mi se ofereau buntti, desi muream de poft s le
devorez pe toate, refuzam uneori din mndrie. Suportam viata aceasta n primul rnd pentru c nu vedeam alta posibil
si mai ales pentru c visam s urc la rndul meu pe podium ntr-o bun zi. Atmosfera din cuiise m ametea
25
complet si rmneam treaz ct de trziu puteam. Uneori mi se nchideau ochii fr s vreau. Fetele m mustrau cu
afectiune si mi porunceau s m duc la culcare, dar eu m ncptnam.

Ziua plecam s-mi descopr orasul, Constantinopolul. Mergeam neobosit, minunndu-m de aceast aglomerare de
biserici, capele, palate, hanuri, spitale, aziluri si academii pentru barbari, n care erau primiti strinii. Alturi de
cartierele mizerabile si drpnate, ca acela n care mi-am petrecut copilria, se construiau fr ncetare cartiere noi,
aerisite, bogate. Eram sensibil la farmecul strzilor din Constantinopol, la pozitia admirabil aleas a orasului, la
vederea somptuoas spre Asia, spre mare, spre malurile nverzite ale Bosforului. Ca pretext pentru explorrile mele
foloseam informatiile spicuite de la actrite despre vreo biseric unde se afla o icoan fctoare de minuni, desi eu nu
asteptam nici o minune; despre vreo prvlie de flecustete, desi eu nu-mi permiteam s cumpr nici cel mai ieftin lucru.
Contemplnd vitrinele giuvaergiilor, ale atelierelor de broderii, ale croitoriilor, adulmecnd aromele mncrurilor calde
care ieseau din crciumi, treceam pe lng o lume inaccesibil. Desigur, m rodea pofta, dar plcerea de a observa era
mai puternic. Indiferent de vremea de afar, constantinopolitanii se plimb pe sub colonade, care i adpostesc iarna de
frig si vara de soare. Strada este pentru ei locul ntlnirilor privilegiate. M uitam cum se mbrtisau prietenii, cum se
salutau cei puternici, cum bancherii operau tranzactiile, cum se mpunau cei eleganti. Si nvtam arta, adus la un nivel
unic de poporul nostru, de a exprima sentimentele, de a manifesta curtoazia, de a trata afacerile sau, pur si simplu, de a
aprea n public.
26
Marea art, cu toate acestea, era monopolizat de cersetori, ntindeau cioturi nrosite, artau rni hidoase, trau dup ei
copii orbi si acoperiti de muste, rodeau pielea pantofilor vechi ca s-si arate foamea, si bteau cuie n cap, si toate
acestea, stiam prea bine, erau doar teatru. Ce de actori am admirat printre ei, mult mai buni dect toti cei pe care i-am
vzut jucnd pe scen! Jocul meu preferat consta n descoperirea hotilor de posete, ceea ce nu era deloc o sarcin
usoar. Acestia, ntr-adevr, se topeau perfect n multime, se apropiau pe nesimtite de victima vizat si i subtilizau
geanta sau banii, fr ca aceasta s-si dea seama, cu o ndemnare fantastic, rodul lungilor ani de antrenament. Erau
grupati n bande si purtau dulcea porecl de copii ai arhiepiscopului".
ntr-o zi, unul dintre ei a pus mna pe aurul unui judector chiar sub ochii mei. Dup comiterea nelegiuirii, a observat
c-l vzusem si mi-am dat seama, dup frica din privirea lui, c se astepta s-l dau de gol. Am izbucnit n rs, el s-a
ndreptat spre mine, mi-a vrt o moned de aur n mn: Meriti s mprtim." M-am ntlnit cu el de mai multe ori n
plimbrile mele. Prea respectabil si banal, cu tunica lui bine croit, dar tocit, prul cenusiu, nftisarea curat si
ngrijit de functionar srac. Nu ne vorbeam, cci nu aveam acelasi drum. Ne multumeam s ne adresm mici semne de
recunoastere. Am aflat, totusi, c l chema Minas. Dup ce m-a rspltit prima dat pentru tcerea mea, n-a mai simtit
nevoia s repete gestul.
Observarea strinilor era pentru mine o lectie de geografie, cci descopeream prin nftisarea lor tinuturi ndeprtate
despre care, binenteles, nu stiam nici mcar cum se numesc. Provinciali isaurieni, anatolieni, iliri sau traci veneau n
capital s fac negot. Servitorii, soldatii erau
27
deseori barbari, germanici sau slavi, huni, bulgari, unguri. Sirienii si egiptenii care vorbeau putin greaca erau mai ales
din rndurile clerului. O mare parte a mestesugarilor era evreiasc. Italienii, spaniolii, africanii vorbeau ntre ei n latin,
si apoi mai erau armenii si omuletii cu ochi migdalati, khazarii, pecenegii, emisarii din China si India. Toti dovedeau
mretia imperiului si universalitatea popoarelor care l alctuiau.
Pasii m purtau adesea pn la Augusteum, mrginit de trei cldiri care simbolizau cele trei surse traditionale ale puterii
imperiale, catedrala Sfnta Sofia, unde mpratul este uns cu mirul sfnt fr de care nu poate domni, Senatul, rmsit
a Romei republicane, nsrcinat cu alegerea suveranului, si acolo, n fund, n spatele arcului de triumf, hipodromul, unde
poporul se adun spontan, liber, pentru a aproba o suire pe tron sau pentru a pretinde o abdicare. Contemplam ndelung
zidurile care aprau Palatul Sfnt, locuinta mpratului. M opream n fata pavilionului de intrare Chalke, de fapt un
palat n palat, si vedeam n vis giganticele porti de bronz deschizndu-se larg n fata mea.
Le nsoteam deseori pe Comito si pe tovarsele ei atunci cnd se duceau n vizit la cea mai vestit ghicitoare a
cartierului, pe nume Photini. Tremurnd de nerbdare, dar si de fric, ntruct vrjitoarea avea faima c deoache,
traversam curtea mizerabil, presrat cu lzi vechi si cu plante pe jumtate uscate, pn la mica ncpere ntunecoas n
care lucra ea. Pentru ghicit, practica omoplatul", care consta n cercetarea aspectului pe care l ia un os de oaie n
timpul fierberii, sau psrile", adic observarea zborului porumbeilor eliberati n acest scop. Dac numrul tipetelor
scoase de aceste psri era impar, domnisoarele si
28
smulgeau prul din cap n fata acestui semn extrem de nefavorabil. Ascultam, eram fascinat, m amuzam, ntr-o zi,
fetele i-au cerut lui Photini s-mi citeasc viitorul. Btrna a ridicat din umeri. Pentru mine a folosit cochiliile": a
aruncat un pumn de cochilii n aer si a examinat ndelung modul n care czuser n nisipul de pe jos. Apoi, dintr-o dat,
a ridicat capul, m-a privit cu ochii lrgiti, cu gura cscat, de parc as fi fost un monstru nspimnttor. Ce vezi ? Ce
vezi ?" au strigat fetele. Vrjitoarea a scuturat din cap, ca si cum nu le-ar fi auzit, si n-a spus nimic. Apoi s-a ridicat
greoi, ncet, s-a apropiat de mine, a ngenuncheat, a apucat poala hainelor mele zdrentuite si a srutat-o. Nu v cer
dect o favoare, amintiti-v de mine mai trziu." A fost singura fraz pe care a rostit-o si folosise pluralul de politete.
Apoi si-a revenit: Hai, stergeti-o de-aici, ajunge pentru azi, nu mai vd nimic." Din fericire, fetele, cu usurtatea vrstei
lor, au uitat incidentul. Dar eu m gndeam deseori la ce se ntmplase. Photini era, de asemenea, expert n elixire de
dragoste. Ah! Aceste potiuni miraculoase, cte n-am preparat dup retetele vrjitoarei, pe care mi le spuneau Comito si

prietenele ei! Prefer s nu-mi amintesc de ingredientele destul de dezgusttoare pe care trebuia s le macin si s le
amestec ore ntregi. Ucenic vrjitor era nc una dintre atributiile mele n culisele teatrului. Am avut o motivatie ndoit
s muncesc atunci cnd Comito s-a ndrgostit cu adevrat. O vreme a prut coplesit si m acoperea cu mici atentii,
afirmnd c eram singura creia i reuseau potiunile de dragoste, ceea ce m umplea de o nemrginit uimire, cci uitam
intentionat un ingredient n decocturile pe care i le ddeam, ca s le fac nefolositoare. Din contr, aveam mare grij s
amestec toate ingredientele ntocmai ca n retet pentru butura pe care o fceam pe
29
ascuns ca s o strecor pe urm n paharul cu vin pe care i-l duceam curtezanului lui Comito. l chema Pharas.
Era un actor fr slujb. Trise toat viata n teatru. Am fost sedus de culoarea ochilor lui, un albastru cu verde,
cafeniu, galben, auriu n acelasi timp, si de vocea lui rgusit si cald, n pofida unei origini la fel de nepretentioase ca a
mea, avea din instinct curtoazie si rafinament, iar manierele lui m copleseau. Atentiile lui m lsau s cred c eram
singura care conta pentru el. n ciuda fanfaronadelor lui de comedian si a obrzniciei de licean, era timiditatea
ntruchipat si rosea pentru un da" sau pentru un nu", ceea ce i ddea n ochii mei un farmec nemaintlnit.
Vulnerabilitatea lui, pe care eu o ghicisem, l fcea irezistibil pentru o adolescent ca mine. Pe scurt, m ndrgostisem
nebuneste si nu mai suportam s o vd pe Comito beat de fericire, cotcodcind n dreapta si-n stnga ca o gin n fata
unui ou enorm.
ntr-o sear, asteptam mpreun cu el s se termine reprezentatia si s ias Comito de pe scen. Ne aflam pe culoarul din
culise, un coridor murdar si ngust, de-abia luminat de o lamp cu ulei. De cnd l iubeam n secret pe Pharas devenisem
cochet, att ct poate fi o fat la paisprezece ani si cu mijloacele pe care le aveam la ndemn, adic mi schimbasem
zdrentele cu vechiturile pe care nu le mai purta Indaro. mi pieptnasem prul, de obicei zburlit si nclcit, ntr-o coad
n care prinsesem o floare, un hibiscus mare, rosu. Sprijinit de perete, cu capul plecat, bratele atrnate, cu un aer mai
fragil ca oricnd, Pharas mi-a mrturisit c se simtea epuizat, l-am propus s se odihneasc n loja lui Indaro, a crei
cheie era la mine. l-am deschis usa. S-a aruncat pe pat, cu bratele ncrucisate si ochii nchisi. Am ngenuncheat lng el,
am ezitat mult timp, apoi, tremurnd de emotie, cu inima btnd s-mi sar din
30
piept, l-am srutat usor pe frunte. Nu s-a miscat. Atunci m-am ridicat n picioare, am ncuiat usa si m-am ntins alturi
de el. Brusc, s-a rsucit si s-a culcat peste mine, gura lui cuprinznd-o pe a mea. M sufocam sub srutrile lui. Mi-a
smuls hainele, mi frmnta carnea cu minile. Graba, brutalitatea acestei initieri, mult diferit fat de scena pe care o
vzusem de mii de ori n nchipuire, m nspimntau mai degrab dect s m excite. M durea tot corpul, dar nu mam mpotrivit, ca s nu-i stric plcerea. Apoi am simtit o durere mult mai vie, mult mai ascutit n pntece. Aceast
prim experient n-a trezit voluptatea n trupul meu prea tnr. A lsat o ran pe care o viat ntreag n-a putut s o
cicatrizeze. Pharas s-a ridicat, cu un aer detasat, a luat o crp si m-a sters. M-a srutat nepstor pe obraz, apoi s-a
mbrcat. Hai s-o asteptm pe Comito", a conchis el. Cel mai ru era c eu m simteam fericit. Eram fericit pentru c
mi-l nsusisem pe amantul lui Comito, pentru c l iubeam pe Pharas.
Se poate numi ntr-adevr relatie aventura dintre mine si Pharas ? Ziua ne plimbam, atunci cnd el nu era ocupat, cci
acest biat fr slujb avea ntotdeauna mii de lucruri de fcut. Nici el, nici eu nu aveam bani s pltim un pahar ntr-o
tavern si cu att mai putin o mas, nici mcar modest. Singurul cadou pe care mi l-a oferit a fost un pandantiv, un
ochi port-bonheur dm sticl albastr, ncrustat ntr-o cruciulit de metal. Rarele noastre momente de intimitate le furam
aproape n loja lui Indaro, n timpul reprezentatiilor. Pharas continua s fie iubitul oficial al lui Comito. Culmea e c ura
mea nu se ndrepta spre el, care m nsela, ci spre Comito, care nu stia c el o nsela cu mine. Fr s recunosc, aveam
senzatia c m dispre31
tuleste. M credeam urt la vremea aceea si eram mndr s am un amant pentru care orice .femeie m-ar fi invidiat.
Pharas nu se putea abtine s nu fac dragoste, dar o fcea mereu foarte n grab. Nu stia s-mi druiasc nici un fel de
plcere, si totusi, de fiecare dat asteptam nerbdtoare, disperat. Aceast frustrare ducea dorinta pe care o simteam
pentru el la exasperare. Sub veselia lui se ascundea o fiint n esent tragic. Ghicisem asta, tot asa cum simteam c este
menit nefericirii, esecului, ceea ce m fcea s-l gsesc si mai atrgtor. Existau n acest brbat profunzimi insondabile,
care aveau s-mi fie vesnic interzise. Glumele lui, spiritul lui drcesc fceau ca n compania lui totul s fie foarte
distractiv. Era plin de sarcasm la adresa familiei si critic fat de ceilalti actori. Zeflemisea tot si toate; de fapt, trebuia s
distrug, nimic nu era bine n ochii lui. Dac as fi fost mai experimentat si mai putin ndrgostit, mi-as fi dat seama de
amrciunea si de gelozia lui. mi zicea c m iubeste. Mi-o arta foarte rar, dar era sincer. Cu toat blndetea
nemsurat de care era capabil, m fcuse sclava lui, cu intentia semiconstient de a nltura influenta insesizabil pe
care, prin personalitatea mea unic, o aveam asupra lui. si, dac m supuneam lui, o fceam din cauza fricii constante si
neexprimate de a-l pierde.
nzestrat de natur cu o memorie puternic, nvtasem pe de rost toate rolurile pe care le vzusem interpretate de
Indaro si de tovarsele ei. Ele jucau n acele comedii desucheate despre adulter pentru care era vestit teatrul nostru.
Amanti surprinsi de soti, sotii geloase, palme, lovituri, cuvinte grele, grimase, dar si despuieri si chiar act carnal comis
pe scen... Traditiile genului se pstrau neschimbate de secole. La cincisprezece ani mpliniti, m-am prezentat n fata
directorului teatrului, l-am rugat s m
32

angajeze si, pentru a-l convinge, i-am dat, fr a fi rugat, cteva exemple ale talentului meu. M-a lsat s joc cteva
crmpeie de roluri, apoi s-a strmbat: Te strduiesti prea mult, ai fi mai bun ca mim." Simteam o dezamgire crunt.
Mim nu era asa de bine ca actrit, dar nsemna, la urma urmei, s urc pe scen, ceea ce-mi doream cu nflcrare, cu
orice pret.
M revd si-acum n culise. Astept momentul s intru n scen. Tracul este nsotit de o timiditate maladiv, care m
paralizeaz adesea si n viata de zi cu zi, si totusi sunt disperat de nerbdare. Aplauzele salut sfrsitul numrului
precedent. Directorul mi face semn. Sar pe scen. Sunt singur n fata publicului, sunt regina, mprteasa, lumea e la
picioarele mele... Srman teatru oribil!... Seamn cu un hambar de lemn. Grinzile, stlpii care i sustin acoperisul si
chiar bncile prost asamblate sunt vopsite n culori tiptoare, care se scorojesc, la fel ca fatada. Publicul este alctuit
aproape n ntregime din brbati - cheflii lefteri, netrebnici, escroci, scandalagii -, dar n aceast gloat se amestec
uneori brbati eleganti si femei elegante veniti la desfru. O draperie simpl desparte scena de culise. Port haine
strmte, bltate, peste care flutur un mantou mare. Joc cu fata la public si, spre deosebire de actrite, nu port masc.
Sensul rolurilor mele este si mai imoral, si mai obscen dect comediile jucate de Indaro. Interpretez aproape toate
rolurile si de mai multe ori pe cel al vnztoarei de crnati. Am sensul comicului, al bufoneriei. Publicul m apreciaz,
cci m cere pe scen si rde n hohote, mi place s-i aud pe spectatori bufnind n rs. Dar mimul nu trebuie doar s fie
amuzant, trebuie si s cnte, s danseze, s cnte la diverse instrumente. Or, eu n-am nvtat niciodat nici flaut,
33
nici harp, vocea mea e prea rgusit, iar figurile mele de dans sunt bazate mai mult pe improvizatie, si ce dans!
Conform regulilor, trebuie s m dezbrac treptat, pn ajung la bustul gol, si s m frmnt n continuare lasciv, n arta
goliciunii m bucur de un succes deplin: mi nchipui c o fat foarte tnr, de-abia nubil, care se dezbrac provoac
ntotdeauna aplauze.
Primeam zece foii pe zi, mai putin de douzeci de solidi, echivalentul salariului unui muncitor n constructii. Am
nchiriat dou camere ntr-o cas insalubr, mai degrab dou vguni, fr alta lumin n afara rsufltoarei de la
pivnit. Iarna era un frig atroce, larvara o cldur sufocant. Prsisem confortul si ospitalitatea lui Indaro pentru a-l
putea gzdui pe Pharas. Fceam economii si la mncare, srind deseori peste mese ca s i le pot plti pe ale lui.
Minusculul meu succes pe scen m ncnta, fiindc mi nchipuiam c avea s m fac mai valoroas n ochii lui
Pharas. Nu-mi ddeam seama c doar faptul de a fi urcat pe scen i dezlntuise gelozia, cu att mai veninoas cu ct el
nu-si gsise nc de lucru: avea n el ceva nedefinit care i descuraja pe angajatori. Nu mi ierta firava reusit, n pofida
blndetii sale, uneori se arta agresiv cu mine. Nu eram fericit, pentru c nici el nu era. Am devenit nervoas, pentru c
si el era, si totusi eram mai incapabil ca oricnd s renunt la el. Situatia aceasta m fcea certreat. Pentru un da",
pentru un nu" m certam cu fetele celelalte, apoi, ca s m ierte, le cumpram, rupndu-mi de la gur, dulciuri,
rcoritoare, vin.
Ajunsesem s cred c n fata mea se deschidea o carier mreat. Indaro m-a trezit la realitate. Mi-a reprosat c nu
ncerc s-mi mbunttesc jocul si s-mi lucrez vocea. Dac voiam s reusesc, trebuia s studiez. Mi-a propus
34
s-mi recomande un profesor care s m nvete tainele meseriei. Observatiile ei m-au iritat, pentru c, n fond, erau
juste, si m-am simtit rnit:
Cum e posibil ca, dup ucenicia dur prin care ai trecut, s nu profiti mai bine de succesul tu pe lng protectorii ti
bogati ?
S-a suprat:
nteleg, n-o s faci niciodat vreun efort ca s devii actrit. stii mcar ce este o actrit, o artist ? De fapt, n-ai vrut,
nc de la nceput, dect un singur lucru, s ai succes nu pe scen, ci n viat.
Ca s ai succes n viat trebuie mai nti s te mprietenesti cu cel care porunceste, apoi succesul vine singur, am
replicat eu.
Dac asta e filosofia ta..., a comentat ea amar. Exagerasem. Refuznd s accept realitatea, atribuiam
lipsa viitorului scenic fizicului meu. Eram prea slab, prea brunet la piele si la pr; se fceau destule glume pe seama
mea ca s nu-mi pot uita defectele: Hai, negreso!", Vino ncoace, scheletel!", auzeam de multe ori. si le invidiam de
moarte pe blonde si pe nurlii, care erau admirate de brbati.
De cteva sptmni aveam greturi frecvente. La sfatul lui Comito, m-am dus la moasa cartierului, la care mergeau
toate fetele din teatru ca s avorteze la fel de usor cum si scoteau un dinte. Pentru mine nici vorb de avort, eram
nsrcinat n trei luni. Eram att de inocent, nct nu mi-am dat seama mai devreme. Am petrecut trei zile de reflectie
si neliniste, trei zile nainte de urmtoarea ntlnire cu Pharas.
Am luat masa mpreun n vguna mea. Cumprasem destul de scump o sticl de vin dulce de Samos, ca si cum ar fi
fost vorba de o srbtoare. De fapt, o luasem ca
35
s-mi dau curaj, l priveam devornd supa de ceap, tonul marinat, macroul uscat, mncrurile lui preferate, pe care le
pregtisem special. Luase deja de dou ori din brnza de capr si atacase fructele uscate cnd am deschis gura. l-am
mrturisit starea mea. S-a artat plin de solicitudine, ntrebndu-m imediat dac m simteam bine, dac sufeream, dac
moasa a fost amabil, dar pe un ton neutru, ca si cum n-ar fi fost cu adevrat preocupat. Fiecare cuvintel al verdictului

su mi-a rmas spat n memorie:

Nu pot face nimic pentru tine, Theodora, de-abia mi-am gsit si eu de lucru, am acceptat un rol care mi s-a propus,
trebuie s m dedic n ntregime muncii. O s ntelegi c nu am nici timp, nici energie, nici bani s v iau n grij pe tine
si pe copil. Cel mai bine ar fi s nu ne mai vedem. Noroc!
mi pndea reactia. Eram att de uluit, distrus, nct n-am stiut s rspund dect:
Poate c ai dreptate.
S-a ridicat, mi-a trntit cte un srut pe fiecare obraz si a iesit din viata mea la fel de usor cum a iesit din locuinta mea n
seara aceea.
Am rmas ncremenit n fata resturilor de mncare. Am terminat sticla de Samos, apoi am dat gata si ulciorul de
posirc rmas din ziua precedent. N-am nchis ochii toat noaptea. Aveam impresia c nu mai exist n mine nici un
pic de carne, doar un gol ntesat cu pnze de pianjen.
A doua zi, artam ca un cadavru cnd am ajuns la teatru. N-am zis nimic, n-am povestit nimic, dar probabil c moasa
vorbise. Fetele stiau c eram nsrcinat si presimteau o dram. Simteam privirile ncrcate de mil pe care mi le
aruncau pe furis. Expresia mea feroce ie oprea ns ntrebrile curioase. Cnd am iesit de pe scen, dup numrul meu,
m-a abordat un brbat, probabil unul dintre
36
acei admiratori care, n fiecare sear, invita fetele la cin si ale cror invitatii le refuzasem de fiecare dat, din cauza lui
Pharas. Ochii lui m mngiau, iar buzele pline schitau un surs mbietor. Mi-a declarat c stia de starea mea si mi-a
prezis c nu voi avea destui bani ca s supravietuiesc fr s lucrez si s-mi aduc pe lume copilul. De aceea, mi-a
propus s m ajute pn nasc. si n schimb ?" am ntrebat, n loc de rspuns, mi-a ntins un contract. Subsemnata se
angaja s munceasc fidel si cu scrupulozitate pentru angajator si s-i dea 60% din ncasrile ei. Angajatorul si rezerva
dreptul de a o revinde... Asadar, aveam de-a face cu un peste, unul dintre acei proxeneti care bntuie culisele teatrelor
pentru a mpinge fetele prea srace sau prea slabe spre prostitutie. M-a asigurat c propunerea era foarte serioas, l-am
cerut un rgaz.
Cnd m-am ntors acas, moart de oboseal, n mijlocul noptii, mi-am gsit locuinta ntoars pe dos. mi furaser trei
castroane smltuite, mici bijuterii de calitate ndoielnic si mai ales crucea pe care mi-o druise Pharas. Era singurul
obiect care m lega de el, si tineam la ea. S m duc la prefectul de noapte s-i denunt pe hoti ar fi fost inutil. Nu i-ar fi
prins niciodat.
A doua zi dimineat, m-am dus la forul Amasium, pe unde-si fcea veacul Minas, micul meu hot de buzunare, nclcnd
codul nostru tacit, l-am abordat si l-am implorat s-mi gseasc bunurile. Mi-a explicat c banda, din care fcea el parte,
nu tinea de aceeasi band cu hotii care mi jefuiser locuinta. Cu toate acestea, si-a luat angajamentul s fac tot ce-i st
n puteri si mi-a dat ntlnire dup-amiaz, n portul Iulian. Cnd ne-am vzut din nou, m-a anuntat c hotii se
descotorosiser deja de vesela grosolan si de mizerabilele mele podoabe. Nu mi-a adus dect crucea.
37
De ce pstrezi crucea asta ? Brbatul care ti-a dat-o ti poart ghinion, mi-a zis el, ntinzndu-mi-o.
De unde stii ? Nici mcar nu-l cunosti!
n meseria mea ti dezvolti simturi nebnuite. Atta vreme ct ai s rmi cu brbatul acesta n-o s ai dect necazuri
si probleme. Fugi de el si scap de crucea asta.
Fr s-mi mai astepte rspunsul, a aruncat-o n mare si, fr nici un cuvnt, s-a ndeprtat.
Avertismentul lui, n mod curios, mi-a fcut foarte bine. Mi-am dat seama c m aflam la marginea prpastiei din
motive care nu depindeau de mine, c nu puteam cdea mai jos. Nu trebuia dect s-mi refac vointa si s urc iarsi, pas
cu pas.
Chiar n seara aceea am semnat contractul cu pestele. A fost foarte uimit s descopere c eram instruit si c n-am trasat
o simpl cruce, cum fceau celelalte fete. Mi-am scris apsat prenumele, liter dup liter, n josul acestui document
care m transforma n trf.
Capitolul 3
In scurt timp, starea mea m-a obligat s-mi ntrerup numrul de mim si, n conformitate cu contractul ncheiat, am
nceput s ncasez de la peste o sum modest, care mi era nmnat lunar, pn cnd aveam s nasc. n timpul acestei
perioade de inactivitate, rscoalele din 509, sub btrnul mprat Anastasius, mi-au oferit o distractie de calitate si prima
mea ntlnire cu politica.
ntr-o zi, plimbndu-m, am auzit de departe un zumzet, un murmur, strigte, imprecatii spre care m-a mpins
curiozitatea. Ajungnd pe Mesa, am fost iuat pe sus de o multime furioas si zgomotoas, care se repezea n barierele
ridicate de armat. Am vzut lovituri, rni, snge tsnind, urlete de durere, tipete de furie, trupuri care cdeau n jurul
meu. Am fost mbrncit, aruncat n dreapta, n stnga, o lance a strpuns aerul la cteva degete de capul meu. Totusi,
nu mi-era fric. Din contr, eram furioas. Furioas pe fortele de ordine, cci, binenteles, o srman ca mine i sustinea
pe rsculati, oricare ar fi fost ei. Am srit n sus de bucurie cnd soldatii au dat napoi si bariera a czut. Mai trziu, am
aplaudat cnd am vzut casele apropiatilor mpratului incendiate de rsculati. Am apreciat mult mai putin spectacolul
njunghierii si al spintecrii clugrilor si al preotilor. Viata m nvtase s m astept la orice, dar aceast scen mi
repugna. Oamenii din jurul meu mi-au spus c era vorba de eretici, de monofiziti, un nume
39

dificil de pronuntat si incomprehensibil. Moarte ereticilor!" am strigat cu gloata. Jos Anastasius, abdicarea, jos de pe
tron !", aveam s aud urletele orasului toat noaptea.
A doua zi dimineat, crainicii au anuntat c mpratul va vorbi poporului la hipodrom. Spectacolul promitea s fie
zbuciumat si riscam mult dac m duceam acolo cu burta mea proeminent. Dar eram prea dornic s ajung acolo
pentru a asculta vocea prudentei. Necazurile aduceau sare si piper n viata mea tem. De altfel, poporul nostru se d n
vnt dup evenimente, n special tragice, fr de care se plictiseste. Hipodromul era ticsit cnd a aprut mpratul
Anastasius n kathisma. De departe, am vzut un brbat nalt, totusi frumos, foarte drept, n pofida vrstei, aureolat de
un pr lung, alb. Nu-si pusese intentionat coroana, n pofida nftisrii sale demne si nobile, a fost imediat luat n
primire de multime, care l-a batjocorit si i-a cerut s abdice, l-a lsat s zic ce vor, apoi a nceput s vorbeasc. La
nceput, n glgia general, nu se auzea nici un cuvnt din discursul su. Dar, ncetul cu ncetul, rndurile mai
apropiate de kathisma au amutit, si miile de spectatori au tcut. Btrnul mprat avea o voce frumoas, de bas, care se
auzea de departe. S-a oferit s se supun vointei populare si s abdice, si si-a implorat supusii s-i aleag un succesor.
Asistenta asculta cu atentie crescnd. A promis toate concesiile dorite, n cele din urm, a fcut apel la loialitatea
poporului. Nici vorb acum de abdicare sau de succesiune. Multimea se rzgndise complet atunci cnd mpratul, la
ncheierea discursului, s-a retras. N-a mers pn la a striga Triasc Anastasius!", dara prsit hipodromul n liniste si
voie bun.
A doua zi, Constantinopolul si regsise aspectul obisnuit. Atunci grzile s-au npustit n oras si i-au arestat pe toti cei
suspecti c au participat la rscoal, n scurt timp, au
40
urmat executii dup executii. Am vzut cu ochii mei la rspntii si n foruri trupurile care se blngneau spnzurate pe
esafoduri. Ce lectie de politic! Toate aceste promisiuni pentru a adormi poporul, apoi pedepse publice pentru a-l
intimida. Eram prea tnr pentru a aprecia nvttura. Din contr, la vremea respectiv mprtseam indignarea
popular, ns, la fel ca ceilalti, am plecat capul, n scurt timp, s-a rspndit vestea c un general tnr si viteaz, pe
nume Vitalian, se rsculase n Tracia, cu trupele sale pentru a ne apra religia amenintat de mprat, care i proteja pe
eretici si despre care se bnuia c face parte dintre acestia. Nu ntelegeam nimic din aceste dispute teologice, totusi
inima mea era alturi de Vitalian, care pornea la rzboi mpotriva puterii detestate. Dar Tracia era departe, aveam alte
griji pe cap si, dup o vreme, am uitat de Vitalian, pe care aveam s-l ntlnesc mai trziu, n cu totul alte mprejurri.
Putin nainte de soroc, Comito a venit s locuiasc la mine. n ziua primelor dureri, s-a dus s-o caute pe moas si pe una
dintre prietenele ei. Nasterea n-a fost nici att de dificil, nici att de dureroas cum m asteptam. Am adus pe lume o
fat foarte rosie si foarte proas, bebelusul cel mai urt pe care l-am vzut vreodat. Comito m-a anuntat c mama voia
s vin s-si vad nepotica, l-am interzis s-i spun unde locuiam. Nu voiam s m atasez de copil sau s prind drag de
el, cci stiam dinainte ce aveam de fcut. Attea exemple de fete n situatia mea mi artau clar calea de urmat, attea
sfaturi, de la Indaro, de la Comito, m mpingeau s-o fac. De altfel, nu aveam nici o alt posibilitate. Dou sptmni
mai trziu, mi-am asezat, asadar, fiica ntr-un cos nou, am nfipt n lateral o hrtie n care declaram
41
c bebelusul nu era botezat si c as dori s i se dea numele pcii: l rina. M-am ndreptat spre mnstirea Fecioarei
Pamakaristos. Cnd am zrit n penumbr zidurile din crmizi vechi deasupra crora se nghesuiau cupolele capelelor,
m-am oprit, ntelegnd oroarea gestului meu. Trebuie", mi-am repetat, dar fr s m pot misca. Picioarele mele
refuzau s nainteze si, cnd am auzit un gngurit din cos, am fost pe punctul de a renunta. Ce lovitur de bici am reusit
s dau vointei mele nu mai stiu. Mi-am reluat mersul, orbit ndat de lacrimi. Am sunat la poarta mnstirii, am depus
cosul si am luat-o la fug, prvlin-du-m pe pant ca o criminal urmrit de toate fortele politienesti ale imperiului.
Dac mi-as fi pstrat fiica, probabil c ar fi murit de foame, si eu la fel, cci ar fi trebuit s renunt la meseria mea ca s o
cresc. stiam c la mnstire o vor primi clugritele, o vor creste, o vor nvta s brodeze sau s teas. n cel mai ru
caz, va intra n Ordin, n cel mai bun, educatoarele ei i vor gsi un sot. Oricum, viitorul fiicei mele era mult mai sigur
dect al meu. l uram ns din tot sufletul pe Pharas, pentru c m-a fortat s iau aceast hotrre si, dac ar fi fost n fata
mea, l-as fi ucis, att era de atroce suferinta mea.
Am ajuns gfind la teatru. Am avut timp doar s m mbrac, s m machiez n grab nainte de a urca pe scen.
Niciodat rsetele zgomotoase care mi-au nsotit numrul n-au fost mai deschise, mai dese ca n seara aceea. Energia
disperrii m ardea si nflcra publicul, l tineam n mn, simteam c as fi putut s fac orice din el. Niciodat nu am
fost att de satisfcut s-mi exersez puterile asupra lui si niciodat nu m-am mai simtit att de sfsiat. Ajungnd
napoi n culise, mi-am descoperit pestele zmbind ca de obicei, suav ca o prjitur prea dulce. Mirosul de violete al
42
parfumului mult prea abundent mi fcea great. Brbatul acesta te asteapt", mi-a soptit, artndu-mi un individ care
se tinea aproape de el si care m devora din priviri. Era primul meu client. M-a impresionat att de putin c trsturile
lui s-au sters din memoria mea. L-am adus la mine. Ne-am dezbrcat, a fcut dragoste cu mine. N-a fost deloc neplcut
si a avut avantajul de a fi rapid. N-am avut dect s m gndesc la Pharas pentru a simula plcerea. Clientul meu mi-a
nmnat zece foii, echivalentul salariului meu de mim.
N-aveam s rmn ns o trfulit de subsol, ca mii de tovarse de-ale mele. n trei luni, devenisem regina vietii de
noapte a cartierului. Imediat dup ce ieseam de pe scen, mi puneam o tunic pestrit, cu o crptur indecent de nalt,
mi transformam machiajul, mrindu-mi ochii cu o linie neagr, ntelesesem c nu puteam fi frumoas conform

canoanelor epocii. Eram condamnat s devin fascinant.

La poarta teatrului m asteptau admiratorii mei, excitati, insistenti. Printre ei remarcam n fiecare sear un brbat care
prea profund nefericit. Am aflat c l chema Hecebolas, c era originar din Tir si c era un functionar modest. Putea a
provincie. Era greoi si stngaci. De fiecare dat cnd reusea s-mi vorbeasc, m invita s lum cina ntre patru ochi. O
dat s-a aventurat chiar s m cear de nevast, mi ddea de fiecare dat mici cadouri ridicole, pe care uneori m
prefceam c nu le observ, l lsam protpit acolo si m ndreptam, nconjurat de trupa vesel, spre taverna noastr,
care se numea - Dumnezeu stie de ce -Mgarii Paradisului. Erau destui mgari acolo, dar cu sigurant nu era un paradis.
ntr-o sear n care unul dintre clientii mei se artase deosebit de generos, trsem acolo o band de tovarsi
43
veseli, pentru o betie memorabil. Fcusem destul glgie ca s trezim tot cartierul, n pofida pagubelor considerabile,
patronul a avut inspiratia s nu se supere. De atunci ne stabilisem acolo pentru petrecerile nocturne. Mgarii Paradisului
devenise teatrul unde jucam n viat mult mai bine dect as fi jucat vreodat pe scen. Acest hangar zgomotos, att de
mare c ar fi putut adposti o armat ntreag, era pe placul clientelei din popor. Zidurile si stlpii erau vruiti, grinzile
erau vopsite n negru, iar vesela era din ceramic grosolan. Familiile numeroase, cuplurile de ndrgostiti veniti acolo
s se ndoape n schimbul ctorva foii, la ora aceea plecaser, ntelepti, la culcare. Noaptea era rezervat chefliilor
ndrciti, care, de altfel, apartineau tuturor straturilor societtii, amestecati n furia distractiei.
Patronul m ntmpina cu acea cldur a crciumarilor experimentati. Eu eram regina lui, cci i aduceam consumatori
bogati. Servea cele mai bune chrysophrys, acesti pesti vestiti din Constantinopol, din care rni-i pstra pe cei mai
suculenti, si un caviar de calitatea cea mai bun. n fine, puteam mnca dup pofta inimii, astfel nct m repezeam la
solele fierte cu sos rece de merluciu, la dorade si la rndunelele de mare fripte. Foamea mea, care nu prea niciodat
satisfcut, mi permitea s mai nghit homari, crevete, stridii, scoici, broaste. Complice, patronul continua s aduc
mncruri dup mncruri. Ulcioarele, sticlele, butoiasele cu vin de Samos, de Creta, de Cipru defilau fr ncetare.
ncepeam s cnt si toti brbatii reluau mpreun cu mine refrenul scabros. Apoi m suiam pe o mas debarasat n
grab si dansam, mult mai lasciv dect pe scen, acompaniat de ritmul obositor al tamburinelor, mi ntrerupeam
exhibitia pentru a disprea cu vreun client n camera patronului, mi permiteam s m duc acolo cnd
44
voiam, cu cine voiam. Pestele meu, rezemat ntr-un colt al mesei, venea s-mi reproseze c mi neglijez munca pentru
distractie. De fapt, era mndru, n sinea lui, de popularitatea mea si stia c pestii ceilalti l invidiau pentru un produs att
de pretios cum eram eu. M puteam arta dificil n alegerea clientilor, rezervndu-mi-l pe cel mai generos. si nimeni
nu protesta, cci munca mea era ngrijit. Reputatia pe care nii-am fcut-o atunci m amuz si acum, cnd mai aud
zvonuri. S-ar prea c eu consumam peste treizeci de brbati pe sear si c, dup ce i epuizam pe stpnii cei mai
dezmtati, m aruncam asupra sclavilor cei mai vigurosi. Conform oamenilor bine informati, nu asteptam avansurile
brbatilor, din contr, prin gesturi sau atitudini extrem de explicite i excitam. Adevrul este c nu aveam de ce s-i
provoc, pentru c brbatii roiau n jurul meu ca mustele. Se povestea c eram nemultumit c nu pot inventa moduri noi
de acuplare. Aceste legende dovedesc, pur si simplu, depravarea imaginatiei celor care le inventeaz, n fine, se zice c
eram rusinea cartierului, iar oamenii respectabili care se ntlneau ntmpltor cu mine pe strad se ndeprtau n grab,
de team s nu fie pngriti de atingerea mea. Eu, trfa cea mai popular din vecintate, pe care toti brbatii o salutau
veseli si creia toate femeile i adresau gesturi de blestem. In orice caz, n ciuda legendei, nu am apartinut niciodat
infanteriei", asa cum sunt poreclite cele mai umile trupe ale galanteriei.
Preferatul meu era Arsenius, un fidel. Era bogat, generos si promis unui viitor strlucit. Mai tnr, mai putin urt dect
altii - era chiar o persoan foarte bine - si ce bun vorbitor! Era o plcere s-i asculti discursurile. De ce se tinea dup
farmecele mele, cnd si-ar fi putut permite pe oricare dintre admiratoarele lui care se tineau scai dup el ?
45
Ar fi multe de zis despre gusturile lui cele mai bizare, dar o profesionist nu trdeaz niciodat secretele clientilor ei.
Cealalt lege era s nu se ndrgosteasc niciodat. De cnd Pharas se rzbunase pe mine pentru esecurile lui, nu mai
puteam iubi. Era pentru totdeauna sau doar pentru o vreme, nu stiam. Totusi, viata pe care o duceam mi seca si mai
mult inima cu fiecare zi. Or, nu voiam s ajung s ursc pe toti brbatii din cauza urii pe care o simteam fat de unul
singur. Nu cutam s m rzbun pe brbati, ci s m folosesc de ei.
Dup ce terminam cu ultimul client, m ntorceam n sala mare. ntre timp, muzica se amplificase, vocile deveniser
cleioase, si cntecele llite. Multi brbati sforiau cu capul pe mas. Cei mai multi nu erau n stare s se tin pe
picioare. Mi-era din nou foame. Patronul mi aducea fructe proaspete, struguri uscati, dulceturi, precum si sare de
Manethon, regin a digestiei, pe care o foloseam mereu. Era ora la care plvrgeam cu celelalte curtezane care, rmase
treze ca si mine, ciocneau un pahar nainte de a se duce la culcare. Printre ele o remarcasem pe Antonina, o iap nalt,
cu voce ascutit si strident si cu ochii umezi, vopsit blond, zdrngnind de podoabe.
Nu esti obosit ? m-a ntrebat ea la sfrsitul unei seri, cnd zorile strpungeau orizontul.
Nu, pentru c nu m resemnez niciodat, i-am rspuns.
Adic, vei iesi din meserie ? s-a mirat ea.
Cu sigurant.
Nu ti-e fric de pestele tu ? stii bine c regula, pentru cele care abandoneaz, este moartea si c pestii stiu s le
gseasc oriunde s-ar ascunde.

 Nu mi-e fric de nimic.

46
Te invidiez, mi-a zis ea cu o sinceritate care nu era poate n ntregime simulat. Eu o s merg pn la capt, a
adugat ea melancolic.
Pentru a o ncuraja, am declarat c singurul scop al vietii mele era s ies cu orice pret din aceast situatie. N-am apucato ns pe aceast cale pentru c, n scurt timp, am rmas nsrcinat a doua oar.
Nu stiam cine era tatl. De data aceasta, m-am prins la timp. M-am dus ia moas ca s avortez. A fost atroce, mult mai
ru dect nasterea. Aveam impresia c mai multe pumnale mi scotoceau prin mruntaie, ca s-mi smulg partea cea
mai sensibil a fiintei mele. Moasa a luat fetusul cleios s-l ngroape n grdin.
M duceam spre cas, trist si moart de slbiciune, cnd m-am ntlnit, ntmpltor, cu printele Bartolomeu. Mi-a
scrutat cu un aer deranjat vesmintele prea tiptoare.
Mama ta mi-a zis c ai ajuns actrit. Plesneste de mndrie, biata de ea! Chiar nu stii, nefericita, c exhibitiile tale
sunt o surs de dezordine, de adulter si de vrjitorie ? Diavolul a cldit n orase teatre ca al tu. Oamenii prsesc totul,
familia, credinta, munca, pentru a rde de desfrul vostru, n loc s v elimine, cum ar trebui.
Dup ce si-a fcut datoria, a redevenit brbatul de isprav pe care l cunosteam. Nu m ntelegea, i dezamgisem total
sperantele, si asta l durea mai mult ca orice. Eram att de inteligent, att de nzestrat, de ce a trebuit s ajung s
practic o meserie murdar, condamnat de Dumnezeu? Nu pe mine m-ai trdat n felul acesta, Theodora, ci pe tine
nsti. Meritai mai mult si mai bine." Pe ct m-a iritat predica, pe-att m coplesea durerea lui.
47
In seara aceea, pentru prima dat, publicul a rmas rece n fata numrului meu. Nici o reactie cnd dansam pe jumtate
goal. Era vina mea, si nu a lui, nu eram n form. La iesire, m asteptau admiratorii ca s m duc la Mgarii
Paradisului. Printre ei l-am zrit pe Hecebolas, nefericitul pe care nu l-am ncurajat vreodat, dar care nu se arta
niciodat descurajat. Se tinea deoparte si semna tot timpul cu un cine btut. Pentru prima dat, n loc s-1 evit, m-am
dus direct la el. A lsat capul n piept:
Tot nu vrei s te mriti cu mine, Theodora? a bolborosit el.
nsotitorii nostri au pufnit n rs. Ne nconjuraser, asteptnd s se distreze la replicile mele.
Ba da, vreau s m mrit cu tine, Hecebolas, m-am auzit rspunznd.
Ceilalti au fost convinsi c mi bteam joc de ndrgostitul nghetat. Au nceput s-si dea seama ce se ntmpl cnd mam ndeprtat, la bratul lui. M-a dus ntr-o tavern linistit si putin frecventat. M-a uluit anuntndu-m c tocmai
fusese numit n postul extrem de important de guvernator al orasului Boreium, n Libia, unde trebuia s se duc fr
ntrziere si unde spera ca eu s-l nsotesc... Pentru o curtezan, o asemenea propunere nsemna colacul de salvare, iar
cstoria cu un functionar era o surs nesperat de bogtie. Fetele m ncurajau din rsputeri s accept.
n seara aceea, suferinta, durerea coplesitoare mi-au ntunecat judecata. Aveam nevoie disperat de protectie, de
blndete, iar Hecebolas mi le oferea. M-am agtat de el ca necatul de colacul su. Era simpatic si am crezut c voi fi
fericit cu el. M vedeam deja pe vasul care avea s m duc n Africa. Nu cltorisem niciodat, iar ideea de a naviga
n deprtri m atrgea. Aveam impresia c pe mare
48
voi renunta la obisnuita mea mizerie, la tristete, la nefericire, c m voi curta de murdriile cu care mi acoperisem
existenta si voi iesi imaculat.
Nu m-am mai ntors la Mgarii Paradisului. Logodnicul meu m rscumprase de la peste pentru trei sute de solidi de
aur, adic mai mult dect pretul a trei sclavi calificati. Mi-am luat rmas-bun de la teatru. Aveam inima usoar,
tovarsele mele erau nlcrimate. Antonina ndeosebi plngea cu sughituri, n poporul nostru, sentimentalismul nu
rateaz nici o ocazie s se exprime. Poate c Indaro a fost singura creia i prea sincer ru. Pentru Comito fusesem
mereu o povar, iar pentru celelalte fete, desi nu erau geloase pe mine, plecarea mea lsa un loc liber.
O nav mare de mrfuri ne-a condus, pe mine si pe logodnicul meu, pn la Ptolemai's, capitala administrativ a Libiei,
si de acolo ne-am continuat drumul pe un vas de pescuit. Zile n sir am suferit din cauza duhorii de peste. Desi mizeria
nu miroase niciodat frumos, si cartierul copilriei mele a fost plin de mirosuri pestilentiale, eram ngrozitor de
sensibil. De aceea am fost n permanent bolnav n cele trei zile ct a durat cltoria. Cnd Boreium s-a artat la
orizont, mi-am fcut aparitia pe punte, verde si descrnat. Vasul nostru dansa printre recifurile ale cror stnci sumbre
le vedeam cu groaz ivindu-se din valuri si apropiindu-se periculos de noi. Orizontul din spatele orasului era acoperit de
munti abrupti, stncos!, galbeni si rosiatici. Boreium era doar un trgusor grupat n jurul cazrmii si a micii biserici
scunde si nzorzonate. Ctiva soldati, care ncercau stngaci s pstreze alinierea, ne-au venit n ntmpinare. Era mult
prea cald pentru ca locuitorii s ias din casele lor.
49
Deceptia mi-a pus un nod n gtul uscat de sete. Palatul guvernatorului se limita la o vil dizgratioas, fr grdin si
aproape nemobilat. La etaj, cldura era insuportabil. La parter, era rcoare, dar trectorii puteau vedea tot ce se
ntmpl n cas prin ferestrele deschise.
Boreium era ultimul oras din vestul provinciei Libia. Mai departe, era necunoscutul. Cetatea nu avea nevoie de nici un
fel de zid de aprare, ntr-o parte era marea, cu recifurile ei, iar n cealalt muntii abrupti, care nu lsau loc de trecere

dect printr-un defileu strmt. Nici un copac, nici o floare, apa srat, stncile, soarele, canicula si nimic altceva.
Caravanele venite din interiorul Africii ar fi putut aduce ceva animatie; ns ele se ndreptau spre Ptolemais, cci
incursiunile ucigase ale nomazilor desertului dduser o faim nefericit ntregii zone Boreium.
Imediat am nteles c m pclisem. Hecebolas si-a dat si el seama, probabil, c fcuse o greseal, cci nu s-a mai pus
problema cstoriei. Nu a mai adus deloc vorba de ea, iar eu nu m-am deranjat s-i amintesc de promisiune. Nu avea
important, de altfel. Locuitorii coloniei ne credeau cstoriti, iar noi ne comportam ca un cuplu legitim. Voind s
ignorm eroarea noastr reciproc, ne-am hazardat cu vitejie la o viat conjugal. Desi nu fusesem niciodat o
gospodin, m-am ocupat de cas cu ajutorul slujitorilor indigeni, lenesi si vicleni, care ne urau att de mult, nct ne
strecurau n sup otrvuri, din fericire inofensive. Am ncercat s plantez o grdin, dar ariditatea solului si uscciunea
climatului au pus capt foarte iute eforturilor mele.
Zilele se succedau absolut la fel, n asa fel nct aproape ajunsesem s-mi doresc atacurile barbarilor, care ar fi adus
putin neprevzut n viata de la Boreium. Cea mai rea era ziua Domnului, care m condamna la inactivitate.
50
Dimineata mergeam la slujb unde, sub privirile invidioase ale coloniei, ocupam alturi de Hecebolas locul de onoare.
Apoi ne plimbam prin port, unde fiecare fcea parad cu vesminte ct mai elegante. Moda la Boreium! De neuitat!
Oamenii se salutau, se observau, se denigrau. Dup-amiaza rmneam acas; de fapt, ar fi fost nedemn s m art pe
strzi. Seara era infernal, cci ne fceam vizite unii altora. Ofiterii de la garnizoan, colonistii si sotiile lor erau cu totii
oameni mrunti, trimisi la Boreium cu forta, cci nici o persoan ntreag la minte n-arfi acceptat de bunvoie s se
mute acolo. Era o colcial de gelozii, intrigi, brfe scldate ntr-un ocean de meschinrie si de conformism. Toti se
artau servili fat de Hecebolas, care reprezenta autoritatea. Dar cu mine era altceva, ncercam ns sincer s fiu o sotiemodel. Mi-am schimbat obiceiurile, limbajul, comportamentul n cele ale unei matroane ct se poate de demne. Gata cu
culorile vii, cu machiajele scandaloase, cu njurturile si cu dansurile! n ciuda eforturilor mele, colonistii simteau n
mine o fiint diferit de ei, strin: eram un corp eterogen, pe care l priveau de sus si strmbau din nas cnd vorbeau
despre mine. Din moment ce nu m ntelegeau, m dispretuiau, coplesindu-m n acelasi timp cu amabilitti ipocrite.
Pn la urm, preferam loviturile si insultele pe care le primeam de la sotiile clientilor mei pe vremea cnd eram trf.
Serile acestea constituiau totusi culmea amuzamentului, prin comparatie cu mesele ntre patru ochi cu Hecebolas.
Fizionomia lui ar fi putut s nu par att de urt, n pofida nasului enorm si coroiat, dar felul n care se tinea ncovoiat
l fcea s arate ca o cmil, nalt si slab, cu ochii cafenii si putin codati, doamnele coloniei l gseau irezistibil si mi
reprosau la unison c nu stiu s m bucur de norocul de a avea un asemenea brbat. Era extraordinar de ptruns
51
de importanta lui. Guvernator la Boreium, nu era ceva? M ntreb cti elevi din imperiu stiu mcar c exist un oras
numit Boreium. Hecebolas lua un ton sententios pentru a enunta pn si cele mai mrunte banalitti. Nu suportam nimic
la el: inelele prea tiptoare, de altfel destul de ieftine si de proast calitate, pe care i plcea s le poarte, mania de a-si
trosni ncheieturile degetelor, iar noaptea, sforitul, defect pe care nu l-am putut suporta la nimeni niciodat. Pe scurt,
nu era un om ru, dar nu avea nici imaginatie, nici prestant. Plictiseala n care se sclda Boreium era o nimica toat pe
lng cea emanat de el.
Am ajuns s m ocup din ce n ce mai putin de casa si de persoana mea, astfel nct ambele au ajuns ntr-o stare
lamentabil. Hecebolas a nceput s-mi fac observatii, mai nti afectuoase, apoi din ce n ce mai putin amabile, ntr-o
sear, s-a ntors acas prost dispus. Mesajul de la Constanti-nopol, adus de vasul de pescuit, continea o mustrare dur
pentru toleranta lui la adresa bandelor de tlhari. A intrat ca un taur n sufragerie, si-a trecut degetul peste masa
acoperit de praf, a remarcat, pe bun dreptate, c pestele nu era fiert bine si m-a contemplat cu dezaprobare, cci
artam, ntr-adevr, ca o nglat. Anceput cu reprosuri acre. Imediat am urlat si eu. N-as fi recunoscut nici n ruptul
capului c avea dreptate si nici n-as fi ndrznit s-i arunc n fat singurul lucru pe care i-l reprosam: plictiseala. Din
contr, l-am acuzat pe nedrept de toate defectele de pe lume, c nu era generos, c era ru si dur cu mine si, ca s pun
capac, i-am strigat c lumea din colonie rdea de pretentiile lui. Aceast ultim inventie l-a scos din minti. A dat cu
pumnul n mas. Vzndu-l pentru prima dat furios, am simtit un soi de admiratie pentru el. Ne-am insultat copios si
zgomotos, ncercnd s ne distrugem unul pe cellalt n toate felurile.
52
Cldura era mai puternic dect de obicei. Afar nu sufla nici o boare de vnt, nuntru era cuptor. Furia ne sufoca si
mai mult si eram leoarc de sudoare. Sclavii negri aliniati n hainele lor albe de-a lungul peretelui ne urmreau cu ochii
scosi din orbite, ncntati si ngroziti n acelasi timp. Trectorii se strnseser la ferestrele deschise, iar casele nvecinate
nu pierdeau nici un cuvintel. Epuiznd injuriile, Hecebolas a aruncat ultima sgeat:
Ar fi trebuit s te las n strad!
Prefer de o mie de ori s m ntorc acolo dect s rmn cu tine, i-am ntors-o eu.
A schitat gestul de a m lovi, apoi a lsat bratul jos si, prnd coplesit de durere, mi-a poruncit cu voce stins:
Dispari imediat si s nu te mai ntorci niciodat! La care am rspuns n gura mare:
N-am nevoie de permisiunea ta. Am stat eu prea mult. si am iesit din camer, triumftoare, ca dup o
petrecere deosebit de reusit.
n acest fel am prsit casa, pe Hecebolas si siguranta. Am lsat bijuteriile si hainele pe care mi le druise si am plecat
singur sub cerul nstelat, pe strzile pustii si tcute, luminate doar de strlucirea noptii. La drept vorbind, fcusem totul

pentru ca acest brbat rbdtor si bun s ajung s m dea afar. Mai bine asa, dect s mai suport cosmarul acestei
mediocritti, Boreium si pe Hecebolas. Dar ce s fac? Unde s m duc ? Pentru c Boreium era complet izolat de lume.
Vasul care asigura legtura cu restul imperiului nu se ntorcea dect peste o lun, iar scopul meu era s ajung la
Alexandria, care se afla la treizeci de zile de mers prin desert.
' Atunci am pornit, pur si simplu, la drum. Eram nebun, dar nu stiam.
A
Capitolul 4
juns la defileul care apra accesul n Boreium, drumul se termina. Mai departe numai cara-vanierii si gseau drumul
dup repere cunoscute doar de ei. Am ncercat s urmez coasta, pe partea de est, ctre Alexandria. Muntii lsaser loc n
scurt timp unui platou ngrozitor de deprimant, plat la prima vedere, dar care, de fapt, era presrat cu tot felul de piedici,
vlcele, gropi, santuri si ravene. Stncile alternau cu nisipurile. Ba mergeam prin nisip, n care m afundam nct deabia mai puteam s naintez, ba m trezeam n fata unor aglomerri periculos de tioase din nisip ntrit de vnt de-a
lungul secolelor. Binenteles, nici un sat, nici o fiint uman, nici un singur semn de viat. Cldura era att de atroce,
nct preferam merg noaptea.
Ziua ncercam s dorm n vreo vgun pe care o mprteam cu serpii. M hrneam cu rdcini sau cu frunzele plantelor
cornoase. Ca s m rcoresc m scufundam n mare, dar nu reuseam s-mi astmpr setea. De but n-aveam dect rare
blti de ap slcie si noroioas, rmase din torentele iernii. Sandalele mele fine se desfcuser n fsii. Picioarele goale,
gambele sfsiate de stnci si spini erau nsngerate. Sarea mrii mi albise prul, soarele mi buhise fata si mi crpase
pielea. Ochii mi se transformaser n dou fante. Am mers n felul acesta vreo sptmn.
54
Tntr-o noapte, epuizarea a fost mai puternic dect mine. ntunericul care prevestea o furtun de nisip mi fcea
naintarea aproape imposibil. M-am cltinat, am czut, n-am mai fost n stare s m ridic, am atipit pe loc. Nu stiu ct
timp am dormit, n somn am simtit pe cineva ridicndu-mi capul si umezindu-mi buzele. Am ntrezrit, aplecat peste
mine, chipul unui brbat nfiortor de urt si de murdar, dar abia vedeam din pricina ntunericului si a zgomotului, n
jurul meu, totul era scldat ntr-o brum glbuie si opac. Pe cerul acoperit, soarele nu mai era dect un disc fr
strlucire. suieratul vntului m asurzea. Nisipul furtunii mi ptrundea n ochi, n urechi, ntre dinti, pe sub haine.
Brbatul m-a ridicat cu o vigoare nebnuit; m-a dus pn la o pester spat n stnc si m-a asezat pe o saltea de paie.
Vreme de mai multe zile a btut furtuna de nu puteai s scoti nici nasul afar; de altfel, ar fi fost inutil, nu se vedea
nimic. Marras, cci acesta era numele celui care m salvase, venea de mai multe ori pe zi s m vad. mi aducea s
mnnc lapte de capr; m obliga s nghit decocturi din plante, neplcute la gust, dar care trebuie s fi fost
nemaipomenit de eficace, ntruct mi-au refcut foarte repede fortele. Totusi, i datorez cel mai mult vindecarea mea lui
Marras. Acesta rmnea mult timp la cptiul meu psalmodiind, meditnd, fixndu-m, si privirea lui prea s iradieze
cldur n trupul meu si s alunge oboseala si febra, n afar de rugciuni, nu vorbea si nu rspundea ntrebrilor mele.
Prezenta lui, zgomotul vntului, lumina ciudat, filtrat prin norii de nisip alctuiau o atmosfer ireal, n care m
scldam izolat de lumea de afar.
n cea de-a patra zi, eram pe picioare, iar furtuna ncetase. Imediat ce m-am trezit, am iesit si m-am uitat n jur. M
aflam ntr-un fel de fundtur nconjurat de faleze pline
55
de pesteri, aproape toate locuite. Din ele si-au fcut aparitia fiinte a cror nftisare m nspimnta, scheletice,
acoperite de jeg, zburlite, arse de soare, afisnd cele mai dezgusttoare boli de piele si mbrcate doar n cteva zdrente.
Mi s-au prut mai degrab fiare slbatice dect oameni. Nimerisem ntr-o comunitate de pustnici, al cror sef era
Marras.
Acesta mi-a impus s respect ritmul si s particip la ndeletnicirile lor. Ne sculam la ora sase, dup ce ne trezisem deja
la trei noaptea ca s mergem la capel" s ne rugm. Ne ntorceam acolo n zori pentru slujba de dimineat. Sanctuarul
nu era dect o pester mai mare dect celelalte, cu peretii egalizati grosolan si acoperiti de fresce naive, realizate de un
amator.
Toat dimineata era consacrat muncilor. Fiecare membru trebuia s practice o meserie util pentru comunitate. Existau
cultivatori, pstori, tmplari, brutari. Marras nsusi mpletea cosuri din frunze de palmier. Eu alesesem s fiu
croitoreas", datorit experientei de ajustare a vechiturilor pe care mi le dduse Indaro. Eram nsrcinat cu crpirea
zdrentelor comunittii, sarcin pe care o ndeplineam cu dexteritate, cci reuseam s fac minuni cu aceste capete de
testuri desirate, roase pn la urzeal si tocite.
n timp ce munceam, m-am atasat n mod deosebit de o olreas, meserie pe care pn atunci n-o vzusem dect la
brbati. Desi conditiile dure din desert i acoperiser pe ceilalti cu un strat de grosolnie, ea singur mai pstra o
blndete care pentru mine era un balsam.
Mncm prnzul n liniste. Meniul succint nu era diferit de cel de la cin: rosii, ceap, brnz de capr, pine, uneori
alte legume, rareori fructe, si de but, ap.
56
Chiar si aceast alimentatie era prea mult pentru prietena mea, olreasa, pe care o chema Caesaria. Refuza s se ating
de pine, multumindu-se s nghit din cnd n cnd cteva legume crude si unul sau doi struguri. Nu-l asculta pe
Marras, care o ruga s adauge, mcar duminica, cteva picturi de ulei n meniul su. Degeaba o avertiza c, la regimul

acesta, o s se mbolnveasc n scurt timp si n-o s-si mai poat duce la ndeplinire sarcinile religioase, ea i rspundea
c singura ei dorint este ca Dumnezeu s-i fac favoarea de a fi mereu bolnav la trup, atta timp ct sufletul ei putea fi
salvat. Dormea goal pe un sac aruncat direct pe solul stncos, si nsusi Marras o critica pentru excesele ei.
Cu toate acestea, rivaliza cu ea n torturarea trupului. Practica asceza cu aceeasi vigoare pe care o folosea n toate,
tinnd post, rugndu-se fr ncetare si ngduindu-si doar o or sau dou de odihn noaptea. Mergea ntotdeauna n
picioarele goale. Fiecare fcea penitent. Sora Suzana, de exemplu, se abtinea de la a bea orice lichid, acceptnd doar
un blid cu ap duminica.
n acest loc, n aceast atmosfer, privatiunile mi se preau normale. Desi nu cunoscusem dect mizeria de cnd m
nscusem, iubeam din instinct confortul si sunt din fire o sibarit. Totusi, acolo mi puneam n permanent organismul
la ncercare mpotriva foamei, a setei si a somnului. Ce conteaz, repeta mereu Marras, dac trupul vostru muritor se
distruge, din moment ce sufletul, splat de attea pcate, scap de focul etern cu acest pret ?"
n pofida nftisrii lor care, la nceput, m ngrozea, nvtasem s-i iubesc pe pustnici. Sub duritatea provocat de viata
pe care o duceau si de lipsa lor de contact cu lumea exterioar, erau plini de buntate. M acceptaser pe loc,
'57
fr s m critice vreodat sau s-mi pun ntrebri. Uitaser cum s-si exprime sentimentele, dar, cu toate acestea,
percepeam afectiunea pe care o simteau pentru mine. Erau preocupati de mntuirea mea si ncercau s m conving s
renunt la lume ca s rmn cu ei. n acest loc dedicat singurttii, nu m-am simtit niciodat singur, asa cum m puteam
simti n oras. Din contr, eram consolat, sprijinit, nconjurat de prieteni. De aceea pot spune fr ezitare c n-am fost
niciodat att de fericit n toat viata mea ca n desertul acesta aspru.
Dup prnz, la ora cea mai fierbinte a zilei, avearn dreptul s ne odihnim. Unii, care fcuser jurmntul tcerii,
rmneau singuri n coltul lor. Celorlalti le plcea s mearg n vizit de la o pester la alta. n ciuda ascetismului ei,
Caesaria reusise s-si pstreze o brurn de feminitate si nu se putea stpni s nu vin pe la mine din cnd n cnd s
plvrgim. Eram unite prin devotamentul nostru comun fat de Marras. Desi era nc tnr, el prea fr vrst,
privirea lui ardea mai puternic dect soarele si era plin de compasiune.
ntr-o zi, cnd o ntrebam pe Caesaria despre trecutul pstorului nostru, mi-a dezvluit, ca si cum ar fi fost lucrul cel mai
firesc din lume, c fusese unul dintre cei mai bogati bancheri din Alexandria. Pustnicul grosolan, devotat ndeletnicirii
lui de tran, fusese un tnr elegant, rege al vietii nocturne din metropol. Se logodise cu o tnr fermectoare, aproape
la fel de bogat ca el. n ziua cstoriei, a auzit vocea Domnului. A abandonat totul si a venit s se stabileasc n desert.
Buimcit de aceast revelatie, am ntrebat-o imediat pe Caesaria despre viata ei de odinioar. Mi-a rspuns c a uitat
cine fusese. Marras a fost cel care m-a luminat n
58
legtur cu ea, n cursul unuia dintre acele examene de constiint pe care le tinea regulat cu fiecare dintre noi. Caesaria,
mi-a zis el, fusese cndva o aristocrat de rang foarte nalt, rud cu mpratul Anastasius. Totusi, n splendoarea si luxul
din jurul ei, i uimea pe apropiati prin pietatea si austeritatea de care ddea dovad n palatul ei. si-a mplinit visul de a
fugi de lume n ziua n care l-a vizitat pe Marras n desert. Voind s fie un exemplu de modestie, tinuse s ocupe functia
cea mai joas din comunitate.
Mi-as fi putut nchipui c umila olreas se nvrtise pe vremuri la Curte? N-as fi crezut niciodat c epavele umane din
jurul meu proveneau din familii nobile si bogate, c primiser educatia cea mai aleas, cunoscuser luxul cel mai
rafinat. Arznd de focul Domnului, renuntaser ntr-o bun zi la toate acestea ca s ntemeieze o comunitate n desert.
Printr-un fenomen ciudat, fiecare refuza s-si povesteasc propriul trecut, dar nu ezita s vorbeasc despre trecutul
celorlalti.
Restul dup-amiezei era dedicat muncii, seara, rugciunii. Dup o cin fugar, ne culcam la ora nou. Sora Suzana
alegea momentul acesta ca s vin n vizit la mine. M speria prin nftisarea ei de fantom, cci era ntotdeauna
nvesmntat n pnze groase, din care nu i se vedea dect vrful nasului, n felul acesta voia s nu ademeneasc pe
nimeni prin etalarea farmecelor sale... dac mai rmsese ceva din ele.
Venea s-mi predice despre slbiciunea crnii si s stigmatizeze trufia lumii, mi povestea despre chinurile cu care m
voi lupta la Judecata de Apoi si mi descria ndelung pericolele care mi pndeau sufletul dac voiam s m ntorc la
civilizatie.
Apoi m prsea, s se lupte cu demonii care o atacau n fiecare noapte. Iesea ntotdeauna victorioas din
59
aceste btlii, zicea ea, si se luda c i auzise pe unii dintre ei povestind c ea nu era o femeie adevrat, c avea o
piatr n loc de inim si fier n loc de carne, compliment care, din partea acestor creaturi infernale, o ncnta teribil.
Nu era singura care bntuia noaptea prin desert. O imitam deseori, cu singura deosebire c nu m ntlneam cu nici un
demon. Stelele erau n partea aceasta a lumii mai sclipitoare ca oriunde. Aerul avea o transparent extraordinar. Cnd
mergeam, aveam impresia c devin din ce n ce mai usoar, pn cnd uitam de greutatea trupului. M ntindeam pe
stnca rmas cald dup fierbinteala zilei si contemplam astrii. Timpul, materia, orizontul se topeau. Cu ajutorul
postului si al meditatiei m simteam aspirat de o spiral spre infinit, spre vesnicie. Preocuprile, agitatia oamenilor mi
apreau atunci n toat meschinria lor. Eforturile pe care le-as fi putut face, ambitiile pe care le-as fi putut avea
deveneau superficiale. M cufundam n univers ca un fir de nisip n desertul care m nconjura, sentiment pe deplin
linistitor.

Lipseam uneori de la rugciunea de la ora trei dimineata si nu m ntorceam dect n zori. Cerul si pmntul erau la fel
de roz. Rcoarea noptii se evapora ncet. Deodat, un fulger portocaliu, pornit de la orizont, strpungea peisajul gol,
anuntnd o nou zi arztoare.
Plecam iar n desert dup prnz, cci mi plcea excesul acestor amieze albe, orbitoare, incandescente. Rmneam n
picioare, n mijlocul peisajului plat de piatr si foc. n aerul greu nu se simtea nici o miscare. Trupul meu se ncorda
pentru a rezista cldurii si greuttii. Abia respiram, abia m miscm, eram mbtat de aceast lupt cu elementele
ucigase si nemiscate. Nebunia naturii, nebunia pustnicilor din jurul meu m cuceriser. Nu mai auzeam, nu
60
mai vedeam si aveam mii de viziuni, auzeam mii de sunete, mii de voci. Slbit n trup si spirit de aceast existent, nu
mai gndeam, nu m mai opuneam. Vointa mi se topise. Depuneam armele. Fcnd asta, eram coplesit de exaltare. M
hotrsem, aveam s rmn cu pustnicii.
mi voi petrece toat viata n compania acestor pustnici si voi ajunge s semn cu ei. Voi fi un schelet cu pielea crpat
si purulent, cu picioarele nsngerate si nu-mi voi ngriji nftisarea. Voi vorbi cu Dumnezeu, mi voi salva sufletul si
voi cunoaste viata vesnic.
Am deschis ochii, n deprtare, apruse un oras feeric, n pofida distantei, puteam distinge n detaliu turnurile
meterezelor, terasele palatelor, coroanele copacilor din grdini si cupolele bisericilor. stiam de iluziile desertului si miam dat seama c era vorba de un miraj. Totusi, decorul nseltor al acestui oras a actionat ca o chemare asupra mea. Nu
n desert m astepta destinul, ci n capitala splendid, febril, suprapopulat, unde voi duce la ndeplinire ce eram
menit s ndeplinesc. Sora Suzana nu avea dreptate. Calea mea nu m ducea n afara lumii, ci, din contr, chiar n
mijlocul trepidatiilor ei.
Desi pn atunci nu-i simtisem niciodat efectele, amiaza aceea incandescent si-a lsat amprentele pe trupul meu.
Asudam cu picturi mari, pielea mi ardea, picioarele, muschii erau ndurerati. Deodat, mi s-a fcut fric, fric s nu
m dizolv n vidul acesta, s nu fiu strivit de focurile acestea ale lui Dumnezeu, n pofida cldurii, tremuram de febr,
de spaim. M simteam deja nghitit si am fost la un pas de a-mi pierde ultima frm de rezistent, de fort, de
luciditate. Oamenii sfinti din jurul meu condamnau tentatiile diavolului, dar eu descopeream c tentatia lui Dumnezeu
putea fi la fel de teribil.
61
ntoars la comunitatea de pustnici, am nimerit, printr-una din acele ntmplri extraordinare care preau s-mi presare
existenta, peste o caravan care se oprise s se aprovizioneze cu ap de la putul nostru. Ne aflam, ntr-adevr, pe una
dintre cile de comunicare pe care odinioar le foloseau frecvent caravanierii. De la o vreme era considerat periculoas
dintre cauza prezentei bandelor de tlhari n desert. Totusi, noi nu-i vzusem niciodat pe acesti tlhari si este foarte
posibil ca ei s fi fost doar o legend inventat de traficanti ca s-si poat desfsura n tihn negotul nelegiuit. Mistica
aprut n jurul pustnicilor nostri ncuraja aceast team, ca s nu fim deranjati de vizitatorii veniti din lumea de afar.
Considerati vrjitori, nsisi pustnicii inspirau groaz caravanierilor.
Nu acelasi lucru se ntmpla cu cei care tocmai si fcuser aparitia si care, judecnd dup fetele lor, nu aveau fric nici
de Dumnezeu, nici de diavol. Au declarat c trecuser pe acolo pentru c o luaser pe drumul cel mai scurt ca s ajung
la Alexandria, unde trebuia s ajung ct mai repede.
Numele acesta m-a fcut s ciulesc urechile. L-am luat deoparte pe seful caravanei, un semit bronzat, cu nas acvilin.
la-m cu tine la Alexandria.
Ct mi dai ?
N-am bani, dar m vnd tie ca sclav n schimbul drumului.
A acceptat. Am pus singura conditie s m ia pe ascuns, s nu m vad membrii comunittii. A golit cufrul imens de
pe dromader si m-a pus nuntru, n locul sacilor cu curmale. Caravana s-a pus n miscare n scurt timp si s-a ndeprtat
fr ca cineva s-si fi dat seama de plecarea mea. Celor care m vor acuza c nu sunt niciodat
62
multumit le voi rspunde c am rezistat aproape doi ani cu pustnicii, n vreme ce cu Hecebolas cteva luni chinuite mi
fuseser de ajuns.
Cltoria n-a fost neplcut, ndatoririle mele fat de noul stpn dovedindu-se a nu fi prea istovitoare. Ele se rezumau
ndeosebi la a nu m lsa prea des violat de el. i cedam din cnd n cnd, ca s pot merge nu numai n picioarele goale,
ci si clare pe cmil. Am ajuns la Alexandria ntr-o sear. Cnd am zrit pe partea cealalt a lacului Mareotis orasul
nsirat pe limba de nisip, mi-am simtit inima btnd s-mi sar din piept, n sfrsit, sosisem.
De-abia ajunsese caravana lng bazar, c mi-am abandonat stpnul si am fugit.
Alexandria. Numai rostindu-i numele m copleseste melancolia. Orasul acesta nu seamn cu nici un altul, fascinant,
deconcertant, fermector. Cldit pe insula lui, nu apartine nici mrii, nici pmntului, nici grecilor, care l-au ntemeiat,
nici egiptenilor, care i ofer ospitalitate. Nu are nici o legtur cu tara a crei culme este. E cosmopolit, original,
primitor, luxos, cu moravuri usoare. Nu viseaz dect la bani si la distractii.
Dar n noaptea aceea nu eram nici pe departe sedus. Trndu-mi cu greu picioarele, ajunsesem la port, acel port al
Alexandriei, cel mai mare, cel mai bogat din Mediteran, bazarul ntregii lumi. La ora aceea din noapte era, practic,
pustiu si slab luminat, n fata mea, pe o stnc, una dintre cele sapte minuni ale lumii, Farul, strlucea ca un soare n
miezul zilei, n spatele meu, nltndu-se deasupra cheiurilor sumbre, cornisa violent luminat servea, n pofida orei

trzii, ca loc de plimbare pentru o multime elegant. sirurile de palate si de temple preau n flcri, att erau de
63
numeroase tortele nfipte n zidurile lor. Dar toate aceste lumini, miscarea, bogtia mi ddeau ameteli. M asteptam n
orice clip s vd aprnd paznicul trimis de caravanier s m caute. Cci nu era de glumit cu o sclav evadat.
Nu aveam nici bani, nici prieteni, nici viitor. Amintirile mi se amestecau n minte, cocioaba copilriei, Nicetas, tatl
vitreg, pestele, Pharas, avortul, Hecebolas, pustnicii... Mi-i imaginam pe soldatii de gard legndu-m n lanturi si
biciuindu-m, apoi pe caravanier jupuindu-m de vie... Ajunsesem la captul puterilor.
Stteam n picioare la marginea cheiului si n fata mea apa neagr si nemiscat m respingea si m atrgea totodat.
Oscilam din ce n ce mai mult, eram gata s cad n marea care avea s se nchid pentru totdeauna deasupra mea, cnd,
n ultima clip, o muzic neasteptat m-a luat prin surprindere si m-a scos din transa fatal. Auzeam cntece bisericesti,
ns nu eram n paradis. De altfel, se stie prea bine c sinucigasii nu sunt primiti acolo. De fapt, era o procesiune
nocturn, n cinstea uneia dintre sfintele patroane ale Alexandriei, care trecea pe comis. O defilare lung de prelati si
de diaconi purtnd icoane, lumnri si cdelnite nainta ncet n sunetul imnurilor si al orgilor portabile. Soldatii
guvernatorului si grzile patriarhului nconjurau multimea. Instinctiv, m-am amestecat n gloata care urma pioas
procesiunea. Am ajuns n felul acesta la catedral si, n urma acestor oameni piosi, am ptruns n curtea sanctuarului.
Dar, n loc s-i urmez n biseric, m-am rezemat de o coloan, stiind c, n acest adpost inviolabil, nu va veni nimeni s
m caute.
Dis-de-dimineat, am fost trezit din motiala de patriarhul Alexandriei, care venea s tin slujba. O multime de
credinciosi si de solicitanti, cu plngerile n mini, ncerca
64
s se apropie de el. Eu eram mult prea slbit ca s m misc si am rmas singur, deoparte. Probabil c a zrit-o pe
nevoiasa lihnit care eram, cci a ntors capul spre mine si s-a aplecat spre un clugr care l nsotea. Acesta s-a desprins
din cortegiu si a venit la mine. N-a avut nevoie s m ntrebe ce mi trebuie. De-abia m puteam tine pe picioare.
Am fost transportat la azilul patriarhiei, unde erau gzduiti dezmostenitii sortii. Mi s-a dat un patntr-un dormitor mai
mare si mai nalt dect o biseric, unde zceau zeci de epave feminine de toate vrstele si provenientele. Sora Placidia
se ocupa de noi. Era foarte mic, adus de spate, cu nasul coroiat si ochi albastri mici, vioi si iscoditori, n ciuda taliei si
aspectului su pipernicit, s-a dovedit a fi teribil de energic. M ndopa cu mncrurile cele mai hrnitoare si m forta
s dorm cte nou-zece ore pe noapte. Mnnc, fata mea, esti slab ca o scndur", mi repeta ea.
Sub nftisarea ursuz, era profund matern. Seara, venea s m mngie pe pr si pe fat pn adormeam. Sursul ei
stirb exprima cea mai adnc, cea mai autentic solicitudine. Datorit ngrijirilor ei am fost foarte repede n stare s m
ridic, n scurt timp, aveam s fiu nevoit s prsesc azilul. Cu o zi nainte de plecarea mea, sora Placidia s-a asezat la
cptiul patului meu si m-a ntrebat de unde veneam, l-am povestit experienta mea cu pustnicii lui Marras despre care,
binenteles, auzise si ea si pentru care simtea o admiratie profund. Voisem s-i cstig respectul, de care eram nsetat,
dar ea nu prea deloc impresionat. si nainte, pe unde ai fost, ce fceai ?" m-a ntrebat abrupt. Privirea ei
ptrunztoare si afectiunea matern m invitau s fiu cinstit. Atunci i-am spus tot trecutul meu. N-am ncercat s
ascund nici mizeria, nici naufragiul vietii mele.
65
M-a ascultat fr s clipeasc si fr s m ntrerup. Dup ce am terminat, mi-a urat noapte bun, ca de obicei, si s-a
ndeprtat, cltinndu-se. Eram sigur c scandalizasem si pierdusem o prieten, un sprijin.
La sculare, n dimineata urmtoare, a aprut n fata mea, a azvrlit pe pat niste haine de clugrit: Pune-ti astea, rmi
aici", mi-a poruncit pe un ton care nu admitea replic. Am mbrcat, asadar, roba neagr, ciorapii negri, sandalele negre
si mi-am nfsurat capul n vlul negru care ascundea prul si urechile, n atelierul patriarhiei am fost admis printre
tinerele femei care nu-si depuseser nc jurmntul, dar de la care se spera, fr s fie mpinse de nimeni, c se vor
altura ordinului la sfrsitul stagiului.
Crpisem pentru pustnicii clugrului Marras, brodam pentru patriarhia din Alexandria. Cntai cntece de betie n
lupanarele din Constantinopol, de-acum vei cnta pentru Domnul", mi-a poruncit sora Placidia, care m-a fcut s intru
n corul patriarhal.
Am petrecut mai mult de un an nchis, fr s m plng, chiar din contr. M scldam ntr-o pace mult diferit de
exaltarea nebuneasc pe care o cunoscusem n desert. Acolo m epuizasem intentionat, cu riscul de a m distruge de tot.
La patriarhie eram nfsurat ntr-un cocon dulce. Locuiam ntr-o mnstire vast, curat si sonor, cu curti pline de
flori si rcorite de fntni. Eram bine gzduit, bine hrnit. Clugritele care ne supravegheau si tovarsele mele, naive
toate si asa limitate cum erau, aveau o inocent dezarmant si o prospetime a sufletului contagioase. Se amuzau de toate
fleacurile si mi transmiteau veselia lor. n contact cu ele m scldam ntr-o puritate pe care n-o mai cunoscusem pn
atunci. Nu mai aveam griji materiale, preocupri intime, probleme, nu-mi mai puneam ntrebri. Viata mea, sufletul
66
meu, spiritul meu erau luate n grij. Pentru prima dat, n mine se rspndea senintatea, inspirat de existenta pe care
o duceam si de cele din jurul meu.
ntr-o zi, corul a primit permisiunea de a iesi, cci trebuia s cntm la sfintirea bisericii Sfntul Sava, pe care patriarhul
Timotei terminase s o cldeasc pe locul unui templu al lui Apollo, nu departe de Poarta Soarelui.

Ne-am dus, aprate de grzile patriarhiei, pn la locul ceremoniei. Biserica fiind prea mic, am luat loc pe trepte, unde
eram asezat minunat pentru a-i putea studia pe trectori, n Egipt, guvernatorul celei mai bogate provincii a imperiului
avea rang de duce, dar adevratul stpn era patriarhul Alexandriei, Timotei. Cortegiul lui dezvluia diversitatea si
ntinderea puterilor sale. Vistiernicul, cancelarul si cel care mprtea pomenile mergeau n fruntea sutelor de finantisti,
notari, secretari si consilieri juridici. Ofiterii nsrcinati cu nalta si joasa justitie i precedau pe controlorii bazarelor si ai
tavernelor. O armat de emisari si portrei venea naintea sambelanilor care, tantosi si plini de important, anuntau ei
nsisi clerul nconjurat de grzile patriarhale n uniforme de un rosu aprins, cu panasele n vnt. Protoprezbiterul si
arhidiaconul conduceau zecile de diaconi mpodobiti cu brocarturi si cohortele de clugri n haine ponosite. Veneau, n
fine, episcopii, ntindere misctoare de aur roz, aur galben, aur albastru, aur verde. si ultimul, mpresurat de norii de
tmie ridicati de acolitii si, nsotit de imnul triumfal intonat de mai multe coruri, patriarhul Timotei, cu toiagul de aur
n mn, barba alb si coroana de diamante pe cap. Cu un buchet de busuioc, plant magic, n mn, binecuvnta cu
gesturi largi multimea prosternat la trecerea lui.
67
ntreg orasul se strnsese s vad spectacolul. Locul din fata bisericii, strzile dimprejur erau nnegrite de lume. n fata
acestui public att de diferit de cel de la capela patriarhal, cntam cu entuziasm netrmurit minunatele imnuri grecesti
pe care le nvtasem.
Era prima dat de peste un an cnd m gseam pe strad si eram extrem de fericit. Nu m puteam abtine s nu privesc
pe furis spectatorii. Simteam c m tintuieste cineva cu privirea, ncercam s descopr cine. Ochii mei i-au ntlnit pe
cei ai brbatului din multime. Mi-a fcut cu ochiul. N-am ntors capul suficient de repede, nvtasem pe vremuri
limbajul privirii si stiam c a lui exprima dorint. Mi-a trimis un srut cu mna. M-am nrosit, dar am zmbit involuntar.
Brusc, am zrit-o pe sora Placidia, care sttea ceva mai deoparte. M observa cu severitate, am lsat ochii n jos...
Ceremonia se terminase, functionarii cei mai importanti deja plecaser, cnd a izbucnit conflictul ntre doi clugri.
Ati cntat n greac, si nu n latin, cum prescriu canoanele Sfintei noastre Mame, Biserica. E scandalos si m voi
plnge Sfntului Printe! a strigat unul dintre ei, n care am recunoscut un prelat apartinnd suitei trimisului permanent
al papei.
Poporul nu vorbeste latina. Trebuie s nteleag limba Domnului care, aici, e greaca, a replicat un clugr pe care l
vzusem deseori n anturajul patriarhului Timotei.
Nu pricepeam ce rost avea aceast ceart. Latina este limba actelor oficiale, iar printele Bartolomeu, n copilria mea,
m nvtase doar cteva frme. Greaca este limba noastr, cea pe care o auzisem dintotdeauna att pe strad, ct si n
biseric.
68
Cei doi clugri continuau s se certe cu nfocare pe trepte, dar subiectul disputei deviase. Omul papei sustinea dubla
natur, divin si uman, a lui Dumnezeu, partizanul patriarhului afirma c lisus era numai de natur divin si
contrazicea enciclicele papei si i respingea infailibilitatea. Cellalt i argumenta cu decretele mpratului: Acest
preacucernic Iustin, care v-a poruncit s v citi pentru-greselile voastre criminale."
Nu ne temem de martiriu, i-a replicat monofizitul. Suntem gata s suferim ntru preamrirea gloriei lui Dumnezeu, a
aceluiasi Dumnezeu pe care voi l insultati, afirmnd c are natur uman.
Altercatia, deja violent, a degenerat rapid. Insultele ereticilor", blasfemiatorilor" si altele zburau de la unul la
cellalt. Gloata venit s asiste la ceremonie se mprstiase, dar rmseser destui gur-casc ncntati de spectacol care
s-au adunat n jurul crcotasilor. Clugrul patriarhului, care pierdea teren, i-a chemat n ajutor pe adevratii crestini".
Acestia, abia asteptnd o asemenea ocazie, s-au npustit asupra prelatului Sfintiei Sale. Din fericire, chiar n clipa aceea
si-a fcut aparitia la fata locului o patrul care a reusit s-l elibereze pe nefericit. Era nsngerat, plin de rni si de-abia
respira, ntre timp, clugrul, binenteles, dispruse, iar adevratii crestini" se evaporaser n mprejurimi. Nimeni nu
vzuse, nu auzise nimic.
La ntoarcerea n atelier, am discutat cu sora Placidia despre incident. Din vremea cnd auzisem prima dat vorbindu-se
de monofiziti, cu ocazia revoltelor mpotriva mpratului Anastasius, acuzat c i proteja, avusesem posibilitatea,
datorit pustnicului Marras si a credinciosilor lui, s le nteleg dogma. Biserica crestin era mprtit ntre
69
monofiziti si papalitate, care erau n polemic asupra naturii lui lisus.
n Egipt, populatia si clerul, de la ultimul clugras pn la nsusi Timotei, erau cu totii monofiziti si pn n ziua aceea
nu observasem nici o contestatie, nici un conflict. Sora Placidia a cltinat din cap, preocupat, tulburat:
Te-ai lsat pclit, n ntreg imperiul, monofizitii sufer, dar ndeosebi n Asia, unde sunt cei mai numerosi.
Cincizeci si patru de episcopi din Siria si Palestina au fost destituiti si alungati. Zeci de mnstiri au fost evacuate cu
forta si jefuite. Nenumrati clugri si clugrite au fost azvrliti n strad, ucisi sau omorti n chinuri, n alte prti sunt
vnati ca fiarele slbatice, n fiecare zi, papa face presiuni asupra mpratului nostru, Iustin, ca s rezolve cu Egiptul,
dar Egiptul e prea puternic, prea bogat, prea vital pentru ca suveranul nostru s si-l ntoarc mpotriv declansnd
persecutii. De aceea, intoleranta lui se opreste la hotarele noastre.
Deci Egiptul nu e amenintat, am exclamat fericit. Sora Placidia s-a nnegrit de suprare:
Pompa imuabil si impresionant din jurul patriarhiei noastre este nseltoare. Pericolul este constant, chiar dac
rmne nevzut. Toleranta mpratului va dura vesnic ? Egiptul va fi scutit sau patriarhul nostru va fi ntr-o bun zi

detronat si oamenii lui vor pieri pentru credint ?

Nu ntelegeam de ce papei i plcea s sporeasc numrul martirilor... Pentru un motiv att de mic", am adugat n
soapt.
Sora Placidia, care m auzise, nu-si putu mpiedica un surs:
Ceea ce n-ai priceput tu este sensul profund si ascuns al monofizitismului. n spatele a ceea ce tu crezi c
70

este o simpl cercetare teologic, se afl independenta unei credinte ce refuz s se supun ndeprtatului pap de la
Roma. Tu nu esti din Egipt, nu ai cum s ntelegi. Vrem s apartinem imperiului, dar tinem s ne pstrm personalitatea.
Familia mea vine din oaza Fayum, unde trim de generatii ntregi, dinainte ca functionarii trimisi de Constantinopol s
ne impun legea lor. si dac sunt monofizit, e si pentru c sunt egipteanc.
i simpatizam si nainte pe monofiziti. De dou ori, n desert si n Alexandria, monofizitii fuseser cei care mi salvaser
viata. M primiser, m ajutaser, fcuser iar din mine o fiint uman. Instinctiv, simteam la ei mai mult omenie,
deschidere, accesibilitate, dect la catolicii Bisericii oficiale. Voiam s rmn printre ei, s m dedic lor si patriarhului
Timotei, protectorul meu. Ca attea lucrtoare ale atelierului, visam s-mi pun vlul de clugrit. Ratiunea mi soptea
c viitorul meu material, confortul meu, siguranta mea erau asigurate la mnstire.
Dup attia ani, mi-am dat seama c nu trebuie niciodat s actionezi doar cum te taie capul, cci deciziile luate n
lumina slab a unei singure ratiuni rmn ntotdeauna mrginite. Binenteles, n fata surorii Placidia, m multumeam s
m fudulesc cu o credint arztoare si cu nerbdarea de a-mi nchina viata Domnului, n loc s-mi sar de gt, cum m
asteptam, a disprut pentru a reveni ceva mai trziu, s m caute: Urmeaz-m, esti asteptat."
Am traversat curtea vast a catedralei, mereu plin de credinciosi, si am ajuns la zidurile palatului patriarhal, nconjurau
un domeniu imens, presrat de cldiri si grdini. Un donjon ptrat, foarte gros si foarte nalt se ridica n mijlocul unui
teren nisipos. O scar monumental urca pn
71
la un pod suspendat, cci se intra pe la primul etaj. Am urmat-o pe sora Placidia pe treptele drepte, strmte,
interminabile. S-a dat la o parte si m-a mpins usor nainte.
La nceput, orbit de lumina soarelui, n-am vzut aproape nimic. Doar cteva lumnri mari din cear galben
mprstiau o lumin slab. Norii de tmie erau aproape la fel de grosi ca aceia de nisip n desert cnd e furtun.
Zidurile erau complet goale. Nici icoane, nici argintrii pioase. Pe jos, mai multe covoare, pe care stteau vreo douzeci
de clugri. Capisoanele negre trase pe frunte nu-mi permiteau s le vd fetele. Cu bratele ntinse, psalmodiau, iar
vocile lor groase rsunau ciudat. Capela era mprtit n dou printr-un fel de paravan fin dantelat, din lemn pretios
strpuns de gurele. Pe partea cealalt, pe un tron foarte mare din abanos, m astepta patriarhul Timotei. Barba alb
iesea n evident pe vlurile lungi, negre.
1 Apropie-te, copila mea! Sora Placidia mi-a zis c doresti s te clugresti.
Cu ochii plecati modest, capul lsat umil n piept, i-am anuntat vocatia mea, cu o voce slab si tremurtoare.
Mi-a rspuns cu voce tuntoare, rostind clar fiecare cuvnt si rostogolind r"-urile, obisnuit fiind s se adreseze
multimii:
Din clipa n care ai sosit printre noi, copila mea, te-am urmrit pas cu pas. Suntem siguri de credinta ta, care este
adnc si sincer. Dar nu esti fcut pentru mnstire.
n semintuneric nu vedeam ochii patriarhului, n picioare, n fata lui, simteam c m ia ameteala. Vocile clugrilor,
umbrele lor negre, tmia, ntunericul auriu m mbtau si totodat m fceau s m simt foarte stnjenit. Am fcut un
efort pentru a vorbi:
mi doresc foarte mult s v slujesc, Preafericitule!
72
Dar o poti face, copila mea, si fr s-ti pui vlul.
Cereti-mi orice, cu conditia s pot rmne aici.
Din contr, m gndeam s te trimit departe, n misiune. Dac refuzi, nu te voi alunga si poti rmne aici ct doresti.
Spusese aceasta pe un ton detasat, dar nu stiu de ce un instinct fulgertor mi-a afirmat c n momentul acela m aflam la
o rspntie si c fusesem adus acolo de patriarhul Timotei. Alegerea pe care o aveam de fcut, decizia pe care o luam
erau cruciale. Fr ezitare am acceptat misiunea lui.
Voi face tot ce hotrti, voi merge unde m trimiteti! am declarat ferm.
stiam c patriarhul Timotei si datora puterile exceptionale virtutii si experientei, c m citea pn n fundul inimii si
stia totul despre trecutul meu, despre sufletul meu si, poate, despre viitorul meu. Dac el voia s mi ncredinteze o
misiune, aceasta trebuia s fie primordial. Desigur, avea interesele lui, dar stiam si eu s mi le descopr pe ale mele.
A spus atunci ce astepta de la mine. Aveam s plec n Palestina si Siria s duc scrisori comunittilor religioase
monofizite care se ascundeau de persecutii. Aceast misiune, desi comporta destule pericole, mi s-a prut de important
secundar. Am fost dezamgit si m-am ntrebat dac nu m nselasem oare n hotrrea mea. Cnd am ngenuncheat
pentru a primi binecuvntarea patriarhului, mi-am dat seama c nu se mai auzeau vocile clugrilor. O raz de lumin
venit printr-o deschiztur pe care n-o observasem nainte a ncununat deodat chipul prelatului, care strlucea precum
un sfnt din icoan. Pe un ton solemn mi-a spus:

 Nu-i uita niciodat, copila mea, pe cei care te-au primit si te-au iubit si, dac ntr-o zi vei avea posibilitatea si ei vor
avea nevoie, d-le ajutorul tu. S stii c oriunde te-ar
73
chema destinul privirile noastre printesti te vor urmri. si acum, du-te!
Cuvintele lui, vocea lui au avut un efect extraordinar asupra mea. M-am ridicat transfigurat. M simteam de-acum tare
si puternic. Cnd am ajuns n prag, l-am auzit:
Adio, Despina!
M-am ntors dintr-o miscare. Asezat pe tron n fundul capelei, nu se miscase si se confunda cu penumbra. Oare chiar el
vorbise ?... Despina era titlul rezervat mprtesei si celor mai mari doamne ale imperiului. Eu, Despina! De ce ?
M
Capitolul 5
editerana fiind practic un lac bizantin, am navigat n deplin sigurant pe un vas de comert pn la Beirut. De acolo am
folosit remarcabila retea de drumuri lsat de Roma antic. M deplasam ca o femeie plecat n pelerinaj, pretext pe
care tinuta mea de clugrit laic si abundenta locurilor sfinte din regiune l fceau plauzibil. Cnd se oprea carul
vreunui negustor s m ia, cnd m lua cte un emisar imperial n sa, n spatele lui. n cea mai mare parte a timpului
mergeam pe jos, dar mi gseam de fiecare dat cte un tovars care s-mi tin de urt.
Eram uimit de numrul cltorilor din Levant, de care erau pline toate cile de comunicatie. Mnstirile din umbr" n
care se ascundeau monofizitii erau departe de drumuri, n regiuni izolate si desertice. Nu aveam dect indicatii vagi
pentru a le descoperi, dar era de ajuns s cer ndrumri primului tran ntlnit. Desi amplasarea lor se presupunea c este
secret, o cunostea toat zona. Ajungeam n felul acesta fie ntr-o vale adnc, fie pe o falez abrupt si descopeream,
ascunse dup stnci, cocotate deasupra unei prpstii, cldirile cutate, n jurul unei capele micute, construit grosolan
din pietre neregulate, se strngeau cteva cocioabe din lemn.
stiam c venirea mea era spionat. Intram ntr-o curte pustie, urmrit de privirile nevzute, n capel, intonam n greac
credo-ul monofizit. Atunci, clugrii si clugritele
75
apreau din ascunztorile lor. Trebuia s mai trec de controale, s dau parole de trecere nainte de a fi admis, nmnam
scrisorile cu livrarea crora fusesem nsrcinat si primeam altele, pe care s le duc n alte mnstiri.
Mi se oferea gzduire peste noapte si, n pofida srciei locurilor, ddeau un ospt n cinstea mea. n tot timpul mesei nu
auzeam dect povesti despre cruzimile puterii mpotriva monofizitilor. Sora Placidia nu exagerase. Acesti clugri,
aceste clugrite asezate la mas n jurul meu fuseser urmriti, expulzati, jefuiti, btuti, uneori torturati. Vorbeau
despre suferintele lor fr nici un pic de amrciune si fr s-si plng de mil. Nu vedeam dect fiinte pioase si
caritabile, a cror ntreag viat era nchinat preamririi Domnului. Atunci, mai mult ca oricnd, mi-am dat seama de
absurditatea aberant a acestor persecutii.
Vreme de mai multe luni, am strbtut zona dup un itinerar aparent dezordonat. Am vizitat Gaza, Laodiceea,
Apameea, Sergopolis, Edessa si multe alte locuri. Nu gseam totusi nici o plcere n a cltori.
ntr-o zi, am ajuns la Antiohia. Comunitatea monofizit, n loc s se fi refugiat n vreo barac pierdut n mijlocul
desertului, se ascundea ntr-o cas de la periferiile orasului. Spre surprinderea mea, am fost rugat s astept acolo noi
instructiuni. Mai multe zile s-au scurs fr s se ntmple nimic. Plictiseala mi ddea ghes s ies. n aceast mnstire
care nu era de fapt mnstire, regulile preau mai putin stricte n privinta mea, din moment ce nu fceam parte dintre ei;
ct despre consemnele de sigurant, erau mai lejere pentru o strin ca mine.
Antiohia este poate mai putin magic dect Alexandria, dar la fel de prestigioas, si acest avanpost din Asia ascunde
multe surprize. Oras din nord, Antiohia este
76
mai activ, mai febril, mai putin exotic, ns mai bogat dect capitala Egiptului. Mostenitoare a marii traditii antice,
a rmas pgn sub vesmintele crestinismului. Al treilea oras al imperiului este o metropol fastuoas, plin de palate,
teatre, circuri, taverne, unde se desfsoar serate, banchete si alte srbtori. Aceast atmosfer de usurtate si bucurie
m deprima, prin contrast cu situatia mea. Ct timp aveau s mai dureze peregrinrile mele? Cnd voi vedea scopul,
captul ? De ce acest itinerar, de ce aceast misiune, de ce eu ? M sturasem s caut si s alerg n ntuneric.
Pentru a-mi nfrnge mbufnarea am apelat la remediul meu preferat, care consta n a m duce n bazar. Gurmand din
fire, am nceput prin a defila prin fata sirurilor de mcelrii, mezelarii, pescrii, patiserii si tarabe cu condimente. Am
fcut un ocol pentru a admira manuscrisele minunat copiate si bogat mpodobite cu miniaturi. M-am plimbat prin fata
prvliilor cu bijuterii, am admirat aici un cufr de fildes pentru cosmetice, acolo o fibul de aur filigranat. Obiectele
de cult m-au uluit prin bogtia lor, cruci de aur ncrustate cu pietre pretioase, lmpi din argint, racle din email si metale
pretioase.
Am pstrat pentru desert strada" mea preferat: cea a negustorilor de stofe. M-am oprit n fata unei tarabe deosebit de
bine aprovizionat. Ochii mei mngiau pofticiosi mtsurile, brocarturile, muselinele pe care nu ndrzneam s le
ating. Negustorul privea cu uimire dezaprobatoare aceast clugrit cu porniri cochete. Nu-mi puteam dezlipi privirea
de un anumit mantou usor din mtase albastr ca noaptea, brodat cu un galon mare roz cu argintiu.
Deodat, am auzit n spatele meu o voce soptindu-mi la ureche: l vreti ? Vi-l druiesc eu." M-am ntors. O femeie
foarte nalt, admirabil cldit, cu ochi albastri migdalati si un pr negru bogat mi zmbea. Era mbrcat dup ultima

77
_________
mod, dar destul de tiptor. Lsati-m s v cumpr acest mantou", a repetat ea. N-am putut s rspund dect c nu
stiam unde si cu ce ocazie as putea purta o hain att de frumoas. Pcat, ori l ascundeti n chilia dumneavoastr de la
mnstire, ori, mai bine, vi-l pstrez eu si veniti s-l probati la mine..." Exista buntate, dar si o stranie complicitate n
ochii acelei femei ispititoare. Fr s-mi asculte protestele, s-a tocmit cu aplomb. Negustorul, de altfel, a cedat usor.
Ajunsese aproape n patru labe, att se ploconea n fata ei. i curgeau balele de attea complimente si lingusiri, l-ar fi
lsat mantoul si la un sfert de pret, att era de flatat c se oprise la prvlia lui. Asa am cunoscut-o pe Macedonia,
dansatoarea cea mai renumit, cea mai popular din oras, ntr-un fel, mascota Antiohiei.
Pe curnd", mi spusese ea cnd ne-am desprtit, invitndu-m s-i fac o vizit. Am ezitat mai multe zile, dar, ntruct
instructiunile mele nu ajunseser nc la mnstire, m-am dus la Macedonia. Locuia nu departe de Teatrul Mare, unde
si desfsura talentele. Dimensiunile modeste ale casei, zidul orb care o proteja, intrarea modest nu lsau deloc s se
bnuiasc luxul inimaginabil n care am ptruns. Locuinta dansatoarei, ca o cas a surprizelor, cuprindea scri pe
jumtate ascunse, aripi nebnuite, curti adpostite de privirile indiscrete. M uitam cu ncntare la aceste obiecte, la
mobile, la picturi. Probabil c gusturile Macedoniei erau nfiortor de stridente, dar la vremea aceea mi se preau
culmea rafinamentului.
Era trecut de amiaz si ea abia se trezise. M-a ntmpinat cu cea mai mare veselie. A poruncit s fie adus minunatul
vesmnt, pe care mi l-a asezat pe umeri. Peste roba mea neagr ddea cel mai trist contrast.
78
Dezbrac-te! mi-a poruncit ea.
M-am supus cu o lips de pudoare care a prut s o uimeasc foarte mult.
Dar de ce s ascunzi attea frumuseti, attia nuri ? m-a ntrebat ea de mai multe ori, contemplndu-mi ndelung
goliciunea. E o rusine s ntretii att de prost un trup att de perfect! Ce piele uscat! si unghiile astea murdare, prul
aspru!
A btut din palme ca s-si cheme sclavele si le-a poruncit s-mi fac toaleta ca si cum ar fi fost vorba de ea. Baie
fierbinte, unsori aromate, masaj, parfumuri, machiaj, coafur, am trecut prin fiecare din delicioasele etape ale elegantei.
Macedonia a ales o tunic pentru mantoul meu, de un roz asemntor cu acesta. M-a mpodobit cu o fibul si cercei din
argint, apoi mi-a asezat pe umeri frumosul mantou. Apoi m-a condus la o oglind mare din bronz.
N-am avut nevoie de expresia admirativ a slujitoarelor ca s nteleg c eram frumoas. Copil fiind, m-am crezut urt,
adolescent, cunosteam puterea mea de atractie sexual, dar de aici pn la a avea frumusete! Dar iat c lumea si
ngrijirile elegantelor mi-o dezvluiau. Avusesem dintotdeauna trsturi accentuate, dar greuttile cu care m-am
confruntat n ultimii ani le ndulciser desenul si parc le purificaser. Defectele chipului meu, pe care nu m-am gndit
niciodat s le ascund, deveniser avantaje, cci i confereau personalitate si o anume bizarerie, ncntat de
descoperirea mea, am fcut o piruet n fata oglinzii, fcnd mantoul s fluture n jurul meu.
Hai la Stoa! a hotrt Macedonia.
M-am oprit brusc. O clugrit n locul de ntlnire al elegantelor din Antiohia era de neconceput. Visul s-a destrmat si
m-am ntors pe pmnt, ncet, cu grij, mi-am scos
79
vesmintele somptuoase si am revenit la tinuta mea auster. Cea mai dezamgit dintre noi dou era Macedonia. Mi-a
smuls promisiunea c m voi ntoarce foarte curnd pe la ea.
Gustasem din fructul oprit al cochetriei. Prin urmare, m-am ntors, si adesea. Am nceput prin a m schimba,
adpndu-m din inepuizabila garderob a Macedoniei. Ea m sftuia, m ncuraja si eu eram mai mult dect ncntat
s-i fiu ppus. Ne rcoream ntr-una sau alta din curtile umbrite si nflorite. Ne desftam cu dulciuri care, asezate n
castronase de argint, zceau pe toate mesele din marmur. Ascultam muzicantii cocotati pe estradele din lemn cntnd
diferite cntecele la mod.
Macedonia primea multe vizite, oameni de teatru, admiratori, proaspt mbogtiti, nfloream n contact cu aceast lume.
Fr s fiu cult, stiam din instinct s ntretin o conversatie, s dau replica, s uimesc un interlocutor, s plac. Dup
plecarea invitatilor, rmneam mult timp s plvrgim pe sturate, ca dou complice. Ea nu stia despre mine dect ceea
ce binevoisem s-i spun si, judecndu-m dintr-o privire, m primise asa cum eram, fr s se intereseze de originea
mea, de trecutul meu, ceea care m fcuse s m atasez de ea. Parc te cunosc dintotdeauna", mi zicea ea. Reciproca
era la fel de valabil.
Vedeta cea mai renumit din Antiohia si misterioasa necunoscut aveau acelasi fel de a gndi, de a reactiona, de a spera.
Macedonia iubea mai presus de orice viata, eu asteptam totul de la viat. Profitam de personalitatea ei cald si
generoas. Ne plcea amndurora s rdem si aveam acelasi gen de spirite, una ncheind deseori fraza nceput de
cealalt. Eram la fel de pofticioase si una, si cealalt dup stofe, bijuterii, mncruri si vinul de Samos.
80
Ea mi-a deschis portile lumii mrete la care aspiram si era multumit s aduc acolo o nou-venit pe ct de misterioas
pe-att de nteleapt. Ct despre brbati, experientele noastre erau similare n legtur cu ei. Ne hotrserm s nu le
cdem victime, dar stiam, de asemenea, c ei erau cheia pentru orice.
Am cedat, n sfrsit, insistentelor ei si am nceput s iesim mpreun. M-a dus la hipodrom ntr-o zi de curse. Cnd m-

am trezit n mijlocul multimii, mbrcat, coafat ca femeile cele mai elegante, la bratul unei celebritti, si cnd am
simtit o sut de priviri atintite spre mine, observndu-m, criticndu-m si admirndu-m, am avut o senzatie de
goliciune si amenintare, dar n acelasi timp eram n elementul meu. M-am distrat ca o nebun. Nu m mai puteam
dezbra asa c, sub aripa dansatoarei, m-am aruncat n viata monden. Ea m ducea ia spectacole, la banchete; am fost
s petrecem o zi la Daphne, loc de vilegiatur vechi si celebru, poreclit odinioar Orgiopolis, Orasul orgiilor", unde
vilele minunate se ascundeau ntre dafini si plopi, ntr-o zi, am ajuns pn la Seleucia de Pierie, portul metropolei, unde
bogatele case moderne si albe se nsirau cu fata spre mare. La mnstire, nimeni nu punea ntrebri legate de absentele
mele din ce n ce mai repetate si mai prelungite, iar aceast tolerant m ncuraja pe calea fatal. M-am trezit n felul
acesta ducnd o viat dubl: ba eram clugrit, -mbrcat toat n negru, silitoare la slujbele comunittii -, ba machiat
strident si mpodobit cu cele mai frumoase haine ale Macedoniei, eram demnul ei emul n seratele tumultuoase.
Totusi, caracterul meu se revolta mpotriva acestei existente mincinoase care, oricum, nu s-ar fi putut prelungi la
nesfrsit. Poate c am fost deseori necinstit, n viata
81
'J
mea, cu ceilalti, dar niciodat fat de mine nsmi, si de data aceasta stiam c trisez.
ntr-o dup-amiaz, la ora la care cldura ncepe s scad, am mers cu Macedonia la Teatrul Mare. Era foarte diferit ca
aspect si dimensiuni fat de cel n care m produceam la Constantinopol. Imens si somptuos, era construit n stil vechi,
sub cerul liber. Am luat loc pe bncile din marmur acoperite cu perne de brocart. Fundul scenei era ocupat de arcade si
coloane ntre care se nlta un popor ntreg de statui, dar admiram ndeosebi mozaicul de pe jos unde cnta corul, n care
mstile grotesti alternau cu psrile.
La Teatrul Mare, se ddeau spectacole de dans, n care se dezlntuia Macedonia, dar si tragedii si comedii antice.
Totusi, n fata succesului n crestere al spectacolelor crestine nu mai rmneau dect ctiva eruditi care s aprecieze
aceast traditie. Astfel, publicul, n majoritate, plvrgea fr s fie atent la piesa jucat n ziua aceea, Adunarea
femeilor, o comedie politic a lui Aristofan. ntreaga Antiohie era prezent, ntr-o gloat frivol si monden. Se mnca,
se bea, cci cupele si mncrurile circulau printre bnci. Vremea minunat rcorit de o briz usoar era ncnttoare.
Macedonia si eu, asezate una lng alta, n rndul al doilea, chiar n spatele autorittilor orasului, eram obiectul
nencrederii tuturor femeilor si al admiratiei multor brbati.
n ciuda acestor omagii tcute, m simteam abtut. Nu stiu de ce am ales momentul acela pentru a m destinui
Macedoniei, l-am mrturisit nesiguranta si nehotrrea mea. Nu mai stiam de ce m aflam acolo si nu stiam ncotro s
m ndrept. Patriarhul Timotei nu-mi spusese nimic despre urmarea periplului meu si, cum nu venea nici o instructiune
82
n legtur cu mine, m resemnam s-mi iau iar destinul n propriile mini. Ce s fac? N-aveam nici un port de baz,
nici un scop. Dup ce am terminat, Macedonia nu a prut deloc surprins. Mi-a pus doar ntrebri despre patriarhul
Timotei si despre sentimentele mele fat de el. l-am jurat c doream nc s m nchin n ntregime lui, chiar dac, asa
cum presimtise si el, nu mai credeam n vocatia mea.
Tu si familia ta nu apartineti Verzilor ?" m-a ntrebat ea brusc. Mi-am ascuns uimirea de a descoperi c era att de
informat si i-am rspuns c Verzii ne trdaser si c fusesem salvati de Albastri, crora m voi dedica cu toate fortele
dac se va ivi vreo ocazie. stiam c Macedonia i sustinea activ pe acestia. A tcut. O vedeam reflectnd, ezitnd.
Soarele la apus arunca o mtase transparent pe cer. Un aer marin, adus de briz, nviora atmosfera. Nenumrate
rndunele zburau pe deasupra noastr, tipnd att de tare nct aproape acopereau vocile actorilor.
M-am aplecat spre nsotitoarea mea si i-am povestit c noaptea trecut avusesem un vis foarte deprtat de trista mea
realitate. Se fcea c ajungeam la Constantinopol si ntlneam un necunoscut, a crui imagine rmnea neclar. Acest
brbat depunea la picioarele mele mai mult aur, mai multe nestemate, mai multe comori dect vzuse lumea asta.
Am ntrebat-o, rznd, ce sens vedea ea ntr-o asemenea nchipuire.
Dac vrei, Theodora, visul acesta poate deveni realitate, mi-a rspuns ea.
Am bombardat-o cu ntrebri la care a refuzat s rspund.
Vino mine la mine, o s-ti explic.
Piesa lui Aristofan s-a ncheiat n aplauzele publicului. Nu urmrisem actiunea. Pcat, cci subiectul era preluarea
83
puterii de ctre femei. Societatea elegant din Antiohia s-a mprstiat, pregtindu-se pentru noi srbtori. Ne-am ntors
acas fr s scoatem o vorb. Mi-am pus roba neagr si m-am ntors la mnstire.
N-am nchis ochii toat noaptea, n linistea de dinaintea zorilor, auzeam strigtele grzilor de noapte anuntnd ora,
njurturile unui trector mpiedicndu-se de o piatr, miorliturile pisicilor amorezate, ntins pe salteaua mea ngust,
n chilia minuscul si sufocant, m gndeam. Cutam cauza solicitudinii Macedoniei. Simpatia care ne unea,
generozitatea ei sincer nu erau suficiente pentru a o explica n ntregime. De altfel, oferta ei brusc nu m uimise. De la
o vreme m asteptam la ceva de genul acesta si, destinuindu-m ei, voisem s provoc o reactie asemntoare.'
Dimineat, am alergat la ea. nc dormea si am fost nevoit s astept pn s-a trezit. Apoi nu s-a grbit deloc, a but un
ceai, s-a primenit, a dat ordine slujnicelor. Dup ce le-a trimis la treab, mi s-a adresat, n sfrsit, si mie:
De-acum te ntorci la mnstire si ti faci bagajele. Nu dai nici o explicatie. De altfel, nu-ti va pune nimeni nici o
ntrebare. Te vei duce n port, vei gsi un vas numit mpratul Apusului, care pleac spre Constantinopol, si l vei lua.

 Cu ce bani ? N-am nici o letcaie.

Totul e aranjat de dinainte, mi-a zis ea, ntinzn-du-mi pe deasupra o pung de bani pentru a asigura primele mele
cheltuieli.
N-am pus nici o ntrebare. stiam c mi-ar fi rspuns ambiguu sau cu minciuni. Descopeream o Macedonia foarte diferit
de aceea cu care eram obisnuit si totusi nu m surprindea. Aprea deodat ca o stpn care d ordine, dar, pe undeva,
rmnea si ea o executant. Pentru cine ? Aveam timp mai trziu s m ocup de asta. Unul dintre
84
marile secrete ale vietii este de a cunoaste vremea ntrebrilor si de a nu le pune prea devreme. Pentru moment, numai
calea pe care trebuia s o urmez m preocupa, ntrebrile puteau s mai astepte.
Mi-a dat adresa casei pe care trebuia s o nchiriez, odat ajuns la Constantinopol, meseria pe care aveam s o practic,
mi-a enumerat activittile mele zilnice, locurile n care s m duc frecvent, mi-a precizat chiar si locul din viitoarea mea
locuint n care trebuia s stau ca s lucrez, ntr-o sear, a continuat ea, un brbat va veni s m caute, pe care aveam sl recunosc dup descrierea fcut de ea.
Cine e ? nu m-am putut abtine s ntreb.
O s-ti spun chiar el, s-a multumit ea s rspund.
si ce trebuie s fac atunci ?
Numai ce ti dicteaz instinctul. Am ncredere n el. Mi-a spus toate acestea cu usurint, ca si cum ar fi fost
vorba de un joc, de o glum, dar simteam intensitatea atentiei ei si, zmbind n continuare, m-a obligat s-i repet de mai
multe ori instructiunile ca s fie sigur c le retinusem.
mpratul Apusului, n ciuda numelui pompos, era o epav hodorogit care ameninta s ia ap din toate prtile. Totusi,
mi s-a prut nava cea mai luxoas din lume, fiindc m ducea la Constantinopol, singurul oras din lume, orasul meu,
unde suferisem att si pe care nu ncetasem s-l regret din clipa n care l prsisem. Una dintre zilele cele mai fericite
din viata mea a fost cea n care, de pe punte, am vzut cupolele si turnurile sale ivindu-se ncet din ceata caniculei.
Niciodat orasul alb-auriu nu mi s-a prut att de frumos si nu-mi puteam dezlipi privirea de la spectacolul feeric. M
ntorsesem acas, hotrt s nu mai plec niciodat. La debarcare, mi-am smuls vlul negru si l-am aruncat n mare.
85
Am urmat cuvnt cu cuvnt instructiunile Macedoniei. Am nchiriat dou camere n casa pe care mi-o indicase ea, n
spatele forului lui Constantin, n cartierul comercial ocupat de depozite si negustori cu ridicata. Am devenit testoare,
lucrnd acas si mbrcndu-m ct mai sobru si mai demn posibil. Macedonia mi interzisese mai mult sau mai putin
direct s m duc la teatru, la tovarsele mele, la prietenii de tavern si chiar la familia mea.
n pofida interdictiei sale, m-am ntors la casa copilriei mele. Pe aceasta voiam s o vd, si nu pe printii mei. Am
regsit taverna, apoi strduta sordid. Cu inima btnd de emotie, dar si de socul revederii acelei mizerii teribile, am
ptruns n cldirea mai strmb, mai subred ca oricnd. Am dat nas n nas cu vecina noastr, care m-a recunoscut
imediat. Locuinta noastr fusese vndut unor necunoscuti. Am simtit un soi de usurare la aflarea vestii. Vecina a luat
expresia mea drept disperare. M-a invitat la ea, mi-a oferit un scaun, m-a servit cu dulciuri si fructe. M-a bombardat cu
ntrebri, pe care le-am rezolvat printr-o serie de minciuni. Dup aceste preliminarii, a fost nerbdtoare s-mi dea
noutti, mai ales din cele proaste, si schimba expresia dup circumstante, dar tragedia altuia o ncnta vizibil. Mama
murise la putin timp dup plecarea mea n Africa, dup o boal care ar putea fi ereditar. Pentru Nicetas, tatl meu
vitreg, acesta a fost sfrsitul, cci si-a pierdut slujba din cauz c se mbta; nu mai locuia n cartier. Ct despre Comito,
vecina credea c lucreaz n continuare la teatru, dar nu stia unde locuieste. Singura strngere de inim pe care am
simtit-o a fost cnd mi-a spus de moartea printelui Bartolomeu. As fi vrut mult s am timp s schimb trista impresie pe
care si-o fcuse despre mine.
n ciuda asteptrilor, noua mea viat nu mi-a displcut.
86
jmi era drag s rmn pn trziu aplecat peste vrtelnit. Conform instructiunilor Macedoniei, m-am instalat lng
fereastr ca s lucrez. Trectorii, majoritatea negustori din cartier, se opreau s-mi fac propuneri deocheate, i
expediam si, dac insistau, foloseam un limbaj nvtat n trecutul meu, a crui grosolnie i alunga. Fusesem instruit s
par ct mai virtuoas. Noua mea viat mi convenea si, fr obligatia de a face dragoste pentru a-mi cstiga traiul, m
simteam liber.
Totusi, sptmnile, lunile treceau si nu vedeam pe nimeni aprnd la orizont. Ajunsesem s m ntreb dac nu cumva
Macedonia si btuse joc de mine si dac sarcina pe care mi-o dduse nu era cumva un mod de a se debarasa de mine.
Munca mi ocupa destul zilele ca s-mi omor plictisul, dar m ofileam n aceast monotonie. Aveam impresia c merg
pe un drum fr munti, fr prpstii, fr peisaje noi si c m pregtesc pentru un viitor steril. Din perioada cnd eram
curtezan coborsem pn n fundul mocirlei si cunoscusem disperarea. Dar resemnarea n fata unei asemenea
platitudini nesfrsite era aproape mai grea.
ntr-o sear, la nceputul verii, mai precis la 25 iunie, era foarte cald si lsasem fereastra larg deschis. Ziua tocmai se
sfrsea si rspndea o lumin cetoas si cenusie. Unii negustori, cu prvliile pe jumtate nchise, si fceau socotelile,
altii nchideau obloanele si se ntorceau acas, i invidiam pe cei care si regseau cminul, se asezau la mas, cinau.
Invidiam pe tinerele ucenice care plecau la brat cu logodnicii lor, veniti s le caute la iesirea de la munc. Pe mine nu
m astepta nimeni, eram singur si m simteam singur.

Deodat am simtit c m fixeaz cineva cu privirea si am ridicat ochii, n umbra strzii, un brbat m studia, de
87
ceva vreme deja, fr ndoial. Siluet imobil, cu trsturi greu de deslusit, nu se misca, nu vorbea. Pn la urm,
agasat, i-am aruncat:
Te mai holbezi mult la mine ?
lart-m dac te-am speriat.
Vocea era melodioas, blnd, apartinea vizibil unui om educat. M-am linistit.
Arat-te! i-am poruncit pe un ton mai normal. Nu s-a miscat.
mi permiti s te invit ?
nti arat-te, vreau s te vd!
A fcut ctiva pasi nainte, si lumina ferestrei mele a czut chiar deasupra lui. L-am recunoscut ndat pe brbatul
descris de Macedonia. De talie mic, cu pieptul lat, un nas drept, frumos, chipul rotund, tenul deschis, prul si barba
grizonate si ondulate. Nu mai avea douzeci de ani, dar ochii lui si pstraser toat tineretea si, as fi zis, toat inocenta.
Recomandrile Macedoniei m lsaser s nteleg c era un brbat important, dar m ndoiam de asta vzndu-l.
Vesmintele lui nu aveau nimic luxos si purtau chiar urme de uzur, ntregul su comportament trda un soi de umilint,
ceva foarte strin personajelor importante.
Mi-a propus s ne plimbm mpreun pe strzi. Nu eram obisnuit cu acest gen de invitatii. Brbatii m pofteau de
regul la tavern sau la ei acas. Intrigat, am acceptat. L-am urmat de la forul lui Constantin pn la cel al lui Arcadius,
pe strzile aproape pustii, n general, ghiceam imediat cu cine aveam de-a face si eram uimit c nu reuseam s-mi dau
seama ce e cu brbatul acesta, care nu semna cu nimeni. De aceea am acordat vorbelor lui o atentie pe care el a luat-o
ca o aprobare. Vorbea fr ntrerupere despre un fel de epoc de aur pe care spera s
88
o vad instaurat ntr-o zi si n care vor domni dreptatea, egalitatea, abundenta, pacea. Nu vor mai fi nici sraci, nici
maltratati. Probabil c era poet, poate era subventionat de Curte, n orice caz, apartinea categoriei vistorilor. Avea un
farmec indiscutabil care, fr s-mi dau seama, m nvluia. Sub blndetea lui si ascundea fermitatea. Am nteles c m
conducea exact unde voia.
Cnd mi-a propus s urc n vrful coloanei mpratului Arcadius - goal pe dinuntru, dup cum stie toat lumea -, si
nzestrat cu o scar n spiral, eram epuizat, nu m mai simteam n stare s fac vreun pas si totusi am urcat cele dou
sute treizeci si trei de trepte - le-am numrat una cte una si tin minte nc numrul lor. Din vrf se vedea tot
Constantinopolul, Bosforul, Asia luminat de lun. Brbatul nu se gndise s-mi ofere ceva de but sau de mncat.
Aplecat peste balustrad, nemiscat si tcut, prea incapabil s se desprind de spectacolul feeric. Mi-am pierdut
rbdarea:
Mai ai mult? l-am ntrebat pe tonul cel mai vulgar.
lart-m, mi-am uitat ndatoririle, dar, vezi tu, orasul acesta m fascineaz.
De ce ? Doar nu e al tu, am remarcat eu prosteste.
Nu, dar dac d Dumnezeu va fi, cci imperiul acesta ar putea fi al meu ntr-o bun zi. Eu sunt lustinian, nepotul
mpratului Iustin.
Vorbise fr mndrie sau fanfaronad, chiar din contr, foarte stnjenit, privindu-m ca si cum s-ar fi asteptat s-o iau la
fug imediat. Mai degrab m-a miscat, dect s m uimeasc. stiuse s m ating si s m conving c era diferit de
altii.
Am cobort din nou n for si s-a grbit s m duc n prima tavern pe care am gsit-o deschis. Mersul, surpriza,
emotiile m lihniser. Se uita ngrozit cum m ndopam.
89
Prea s regrete c si dezvluise identitatea, nu mai zicea nimic. M-a condus napoi pn la usa mea. La fel de tcut
Spre uluirea mea, m-a salutat cu o curtoazie pe care nici un brbat nu mi-a artat-o vreodat si a disprut n noapte.
Rmas singur, mi-am examinat esecul. Asadar, Macedonia m pstrase pentru nsusi nepotul mpratului. Sperase,
mai mult ca sigur, ca eu s-i devin amant si s-mi exercit influenta asupra lui, executnd astfel, prin intermediar,
proiectele ei. Planul ei, care de-acum mi era clar, mi-ar fi convenit ntru totul. Doar c tintiserm prea sus si
neglijaserm amndou un detaliu primordial- nu fusesem pe placul lui lustinian.
A doua zi, m-am apucat iar de treab, fr nici un chef Am executat masinal sarcinile cotidiene, si seara m-a gsit
asezat la rzboiul meu, n fata ferestrei, desi nu mai avea nici un rost. Avusesem toat ziua la dispozitie ca s-mi rumeg
esecul, cnd am auzit brusc un Bun seara, Tneodora". Era lustinian. Venise la aceeasi or si sttea n acelasi loc ca n
ziua precedent, cci era tipicar. Bucuria mea a fost pe msura tristetii care m chinuise pn atunci M simteam
usoar, nflorit, fericit.
A revenit n fiecare sear. Se plimba zilnic pe strzi fr fasoane si fr escort, i plcea s stea la taclale cu negustorii,
ca s se informeze, s ia pulsul opiniei publice si pentru a-si crea adepti. Ca s nu-i deranjeze la munc trecea la
sfrsitul zilei. Apoi se oprea n locuinta mea si vorbeam pn noaptea trziu. Nu prea niciodat nfometat si era att de
frugal nct se multumea cu mncruri de legume sau cu zeama sfnt", supa popular de ceap pe care i-o nclzeam
special.
lustinian nu era genul de brbat care s fac curte. Nu

90
^^^^^^^^^^^
apela la complimente, nu debita platitudini, nu abuza. Modul lui de a-si dovedi sentimentele consta n a m ntreba fr
ncetare nu despre trecutul meu, ci despre ceea ce fceam
zi de zi.
mi povestea si el ce fcuse n ziua respectiv, mpratul Iustin numindu-l atunci comite peste slugile palatului, avea n
grij pe cadetii grzilor de la palat, dar ce era mai important, postul acesta i ddea dreptul s asiste la Consistoriu,
consiliul restrns al Coroanei. Povestea despre afacerile de stat cu aceeasi usurint cu care un functionar modest
vorbeste despre slujba lui. Iar ntre peretii apropiati ai locuintei mele ntunecoase, se dezvluiau masinatiunile cele mai
secrete ale puterii si negocierile cele mai importante ale imperiului.
Sptmni de-a rndul, s-a multumit s m srute, s m mngie si m abtineam s-i fac cel mai mic avans. Apoi, ntro sear, ct se poate de firesc, a devenit mai ndrznet si am fcut dragoste. Trupurile noastre nu s-au cutat pe bjbite,
ci s-au folosit unul de altul ca si cum ar fi fost dintotdeauna apropiate. Am fost surprins s descopr n lustinian un
amant expert si plin de consideratie. Exista, de asemenea, n modul lui de a actiona ceva feminin care m-a sedus.
Plcerea mi-era refuzat dintotdeauna, n ciuda simulacrelor mele, dar mcar m-a fcut s cunosc multumirea. Cnd
pasiunea lui s-a linistit, m-am simtit jenat c l-am adus n camera mea srccioas si mi-am cerut scuze.
Nu-ti face griji, Theodora, am fost n locuri si mai rele, a afirmat el, ceea ce m-a umplut de uimire.
Capitolul 6
yv
Intr-o zi, contrar obiceiului su, si-a fcut aparitia dimineat si m-a rugat s-l urmez. M ntrebam dac avea s m
antreneze iar ntr-un mars epuizant cnd, dup ce am traversat Augusteumul, m-a ghidat pe strdutele care se ncrucisau
mai jos de hipodrom. S-a oprit n fata unei porti joase, a scos o cheie, a deschis si m-a condus n micul palat Hosmidas,
dup numele unui print persan care se refugiase odinioar acolo. Era legat de Palatul Sfnt printr-o scar ascuns n zid.
De pe terasele lui am descoperit o vedere nesfrsit spre mare, insule si Asia. Nu mi-as fi putut nchipui niciodat un
asemenea lux si confort. Mtsurile cel mai artistic brodate mpodobeau usile si ferestrele. Brocarturile cel mai delicat
nflorite se desfceau pe marmura de pe jos. Mobila din fildes sau argint fin sculptat decora fiecare ncpere, luminat
dulce prin vitralii de alabastru. Slujitorii ne-au ntmpinat zmbitori si ne-au oferit rcoritoare. Credeam c sunt ntr-o
locuint fermecat, lustinian mi-a declarat c de-acum nainte era a mea. A fcut-o cu o stnjeneal profund, ca si cum
ar fi vrut s se scuze pentru generozitatea lui. Mi-a luat mult timp pn s pot crede c posedam attea bogtii si, cu
toate acestea, am fost hotrt din prima clip s nu pierd nici o frm si s nu rn mai ntorc niciodat n srcie.
lustinian venea s m vad n fiecare zi, dis-de-di-mineat, apoi la ora discret a siestei, cnd toat lumea se
92
duce acas si, n fine, seara, ca s cinm si s petrecem noaptea mpreun, dac nu avea vreo ceremonie la Curte, n
ciuda responsabilittilor sale, mi acorda mult timp. Era un muncitor ncrncenat si, la ntlnirile noastre amoroase,
aducea deseori cu el diverse dosare pe care le citea si le adnota.
Sentimentul care m atrgea spre lustinian devenea din zi n zi tot mai plin de respect. Acest orator strlucit vorbea
despre subiectele cele mai variate n cel mai interesant fel. stiam s ascult, cci fosta mea meserie m nvtase s
procedez astfel pentru a plcea brbatilor. Cu el nu m puteam plictisi. stia s m captiveze n fiecare clip prin
cunostintele lui, prin povestirile lui, prin judecata lui. Blndetea lui m misca pentru c era absolut autentic, n loc s
aminteasc de rangul su, ca attia oameni puternici, el l ascundea cu o modestie sincer. Fcea pe oricine s se simt
n largul lui, chiar si pe sclavi, care nu se temeau de el ci, din contr, si-ar fi dat viata pentru el. Dispozitia lui constant
oferea un contrast binevenit cu temperamentul meu coleric, asa cum optimismul tui stia s-mi combat cu succes
pesimismul si cum energia lui permanent pozitiv m stimula, mi tempera caracterul prea colturos.
Era legat de mine fizic. Cu sigurant avusese si alte amante, dar puteam s jur c acestea nu fuseser prea numeroase.
Imediat dup ce m-a cunoscut, a avut impresia c nu va putea atinge niciodat o asemenea plcere cu nici o alt femeie.
Replicile mele colorate l amuzau. Bunul-simt si limba mea prea ascutit dobndite n trecut l schimbau si, as spune, l
odihneau dup linguselile prea parfumate si circumvolutiunile mieroase care ticseau Curtea, mi aprecia spiritul, i
plcea s discutm, ntruct considera c inteligenta mea era la acelasi nivel cu a lui. Avusese
93
ndeosebi inspiratul instinct de a avea ncredere n mine nc de la nceput, desi eu de obicei nu inspir deloc ncredere.
Vzuse drept de aceast dat, fiindc, dac mi se acord ncredere, nu numai c nu ncerc s o trdez, ci chiar ncerc tot
timpul s fiu demn de ea. Lumea exterioar nu putea percepe acest lucru si avea s se ntrebe mai trziu cum a fost
posibil ca o fptur ca mine s-l prind n mrejele ei pe nepotul mpratului. Adevrul este c ne completam de minune.
Ca dou crmizi ajustate la milimetru, ca dou piese att de bine mbinate nct nimic nu le poate desprti, ntr-o zi, lam ntrebat pe lustinian cum m dibuise n locuinta mea. ntmpltor", mi-a rspuns, si am descoperit astfel c stia s
mint. Se ntlnea cu o anumit Macedonia? l-am interogat eu. Cine n-o cunostea pe dansatoarea cea mai renumit din
Siria, creia popularitatea si relatiile strnse cu Albastrii cel mai nalt plasati i confereau destul de mult putere. La
cererea lui lustinian, ea i trimitea acestuia rapoarte regulate despre situatia din Antiohia si din provincie, lustinian nu
mi-a ascuns faptul c numeroase nominalizri sau cderi n dizgratie i puteau fi imputate dansatoarei si c, datorit ei,
si ngrosase rndurile partizanilor n zon. Aveam s aflu mai trziu c unul dintre rapoartele ei continea un post-

scriptum. Macedonia, dorind s-i multumeasc nepotului mpratului pentru buntatea pe care i-o artase, l ruga s
accepte un cadou. Acest cadou eram eu. Descrierea ei era suficient de mbietoare si totodat incomplet pentru a-l
intriga. Trebuise doar s-i urmeze indicatiile pentru a m gsi.
Zilele mele la palatul Hosmidas erau consacrate asteptrii lui lustinian. Fiind amanta clandestin a nepotului
mpratului, eram nevoit s nu primesc pe nimeni, s nu
94
m art si s ies ct mai putin posibil, n afar de aceast locuint ncnttoare, lustinian m acoperea cu argint, bijuterii
si a nceput nc de pe atunci s-mi ofere pmnturi si case. Triam ntr-o bogtie care ar fi coplesit pe oricine, si cu att
mai mult o srntoac asa cum eram eu...
Palatul Sfnt se ridica alturi. Puterea era la o arunctur de bt si fierbeam de ciud c nu aveam acces la ea. Eram
hotrt s sparg portile pentru a fi mai aproape de lustinian.
ntre timp, m distram cum puteam. Mergeam uneori n bazar, unde cheltuiam, recunosc, sume exorbitante pe stofe, dar
nu fr s m tocmesc aprig pentru ele. ntr-o zi, mergnd de-a lungul bulevardului Mesa, purttorii litierei, mpiedicati
de multimea din ce n ce mai numeroas, naintau anevoie. Prin perdelele pe jumtate trase observam trectorii.
De la o vreme urmream cu privirea o femeie care mergea la nltimea litierei mele si creia nu-i vedeam dect
spinarea. Pasii ei ezitanti, spatele ncovoiat, tunica tocit ddeau o imagine a decderii. Brusc, s-a ntors s traverseze:
era Indaro. O Indaro mbtrnit, nfrnt, tot ngrijit, dar pe care pofta de viat si strlucirea preau s-o fi prsit.
Ochii ei i-au ntlnit pe ai mei si s-au mrit; a deschis gura, incapabil s scoat vreun sunet, si a ntins un deget
tremurtor spre mine. M recunoscuse si nu-si credea ochilor, l-am poruncit cu un gest s tac, apoi am ordonat unui
sclav s se duc s-i spun s se prezinte la palatul Hosmidas. Am tras perdelele si mi-am continuat drumul.
Cnd m-am ntors de la bazar, ea m astepta deja. Ne-am aruncat una n bratele celeilalte, ea a izbucnit n hohote:
Theodora... o, iart-m, Excelentissima!
Nu rde de mine, tutuieste-m n continuare. Suspina n bratele mele, incapabil s spun altceva
95
dect Mai tii minte, mai tii minte...". Pentru a opri aceste efuziuni, am tachinat-o n legtur cu fascinatia ei pentru
brbatii liberi, care m agasa att altdat.
Ei, cum e, aristocratii ia cu care te ludai nu ti-au dat de lucru ?
A cltinat din cap si mi-a povestit trista ei odisee. Gata cu rolurile, gata cu amantii bogati, vrsta, strada. De altfel, nu
m-a ntrebat nimic si prea extrem de fericit s constate c reusisem. Am invitat-o s stea cu mine. Nu numai c nu s-a
eschivat si n-a prut surprins, ba chiar ntr-o clip si-a regsit elanul, veselia, si palatul Hosmidas a nceput s rsune
de vocea ei limpede si de rsul ei n cascade, ntruct era fat bun, a pomenit de Comito. Mi-a zis c sora mea mai
rezista cu chiu cu vai, fiindc era ceva mai tnr, dar c nici ea nu tria pe roze. Ideea de a o revedea pe Comito nu m
ncnta, cci nu uitasem duritatea ei. Indaro a insistat, pretinznd c sora mea se schimbase mult.
A doua zi, Comito ni s-a alturat. Cedasem nu att din obligatie familial, ct din nevoia de tovarsi care s vorbeasc
limba mea si s-mi mprtseasc amintirile, pentru a-mi omor urtul n cusca mea de aur. si n scurt vreme formam
cel mai vesel trio.
mi doream cu ardoare s-mi regsesc fiica. Nu trebuia s fie prea dificil. Indaro a acceptat s se duc la mnstirea
Pamakaristos si s ntrebe dac nu exista cumva printre ocupanti o mic Irina, nscut la nceputul anului 509. Voiam s
stiu cum era acest copil, cu cine semna. Voiam s m linistesc, s aflu c era fericit, iubit, nconjurat de atentie si c
avea tot ce-i trebuia. De altfel, i-am dat lui Indaro o sum foarte mare de bani pentru clugrite. Ce sentiment m
mpingea s fac asta, si eu m
96
ntrebam. Instinctul matern? M ndoiam puternic. Curiozitatea? Probabil. Dar poate exista n mine o remuscare
nbusit, o nevoie de a-mi repara greseala. De altfel, ce s repar? Ceea ce comisesem, fortat de mprejurri.
Am asteptat rezultatul misiunii lui Indaro cu o nerbdare pe care n-as fi bnuit-o. S-a ntors, n fine. O vzuse pe Irina. l
se pruse foarte nalt pentru vrsta ei. Fiica mea trebuie s fi mostenit aceast trstur de la tatl meu. Nu-mi semna
deloc si, ntr-un fel, mi-a prut ru. Irina era absolut fericit. Le iubea pe clugritele care o nconjurau cu toat atentia
posibil si n acelasi timp i ddeau o educatie aleas. Se credea, binenteles, orfan, asa cum i spuseser educatoarele
ei. Clugritele au fost coplesite de uimire si bucurie n fata grmezii de aur pe care le-a adus-o Indaro. Au devenit
foarte volubile si au vorbit mult despre Irina. Era o fetit foarte afectuoas, dar nzestrat cu un caracter imperios si
coleric. Uneori, o apucau accese de furie brusc si teribil. Mcar aici m recunosteam.
Am vzut-o pe Indaro ezitnd, cutndu-si cuvintele, apoi ntrebndu-m timid dac nu voiam s o iau pe Irina la mine.
Domnul lustinian nu va avea, cu sigurant, nimic de obiectat, a adugat ea.
Niciodat, am replicat eu.
Nu trebuie s zici c e fata ta. E suficient s minti, s spui c e nepotica ta, fiica lui Comito.
Indaro ntelesese c amanta - fie ea si oficial - nepotului mpratului nu putea recunoaste o mic bastard si c frma
mea de respectabilitate risca s fie compromis. Am rnit-o pe Indaro, declarnd c nu-mi dorisem acest copil si c nici
acum nu mi-l doream. Trsesem o linie peste trecutul meu, m splasem de el, m purificasem. Nimic nu trebuia s mi-l
aminteasc mai ales cu atta cruzime.
97

ntr-o sear, m-a asteptat neprevzutul, lustinian ntrziase la vizita zilnic, eveniment inedit. Un sclav a venit n scurt
timp de la Palatul Sfnt, ca s anunte din partea lui c fusese retinut, fr alt explicatie. O or, dou ore s-au scurs.
Uimirea mea s-a transformat n neliniste. Un al doilea sclav a aprut s m roage s nu-l astept pe lustinian la cin.
Prea agitat, speriat, asa c l-am interogat, l-a fcut o plcere enorm s m anunte c Vitalian tocmai fusese asasinat.
Vitalian, generalul acela care fusese eroul meu la revoltele din 509, pentru c se ridicase n numele religiei oficiale
mpotriva mpratului Anastasius, bnuit de erezie. De atunci auzisem deseori vorbindu-se despre el, atta zgomot fcea
pe scena imperiului. De mai multe ori, se revoltase si amenintase tronul, dar de fiecare dat mpratul l iertase, n cele
din urm, se oprise si, pentru a-l rsplti c binevoise s nu mai fie o pacoste, Iustin l acoperise cu onoruri. Vitalian
asasinat! Indaro a trimis ndat un sclav s se intereseze la Palatul Sfnt: nu sunt slugile ntotdeauna mai bine si mai
repede informate ?
Spionul nostru benevol s-a ntors cu tolba plin de informatii. Asadar, n seara aceea Vitalian fusese invitat la cin de
mprat, domnul nostru Iustin, nsotit de un aghiotant si de adjunctul su, trecea pe sub un portic, pustiu la ora aceea
trzie, si se ndrepta spre palatul particular, locuinta mpratului, cnd mai multi brbati iesiti din spatele coloanelor sau aruncat asupra celor trei si i-au njunghiat pn au murit si, nainte ca grzile de la porti s-si fi revenit din surpriz,
au disprut n grdin. Alarma a fost dat, soldatii au scotocit imediat peste tot, dar n zadar: nu au gsit pe nimeni,
mpratul, tulburat de acest eveniment, discuta fr ncetare cu generalii grzii sale si cu nepotul su, lustinian.
98

Acesta a sosit foarte trziu, dup miezul noptii, epuizat, ncordat. A refuzat hrana si butura. Zpceala lui era evident,
dup semne infailibile. Sprncenele ncruntate, gura ntredeschis, si trgea umerii si lsa capul n piept, fr s-si fac
griji c si arta astfel nceputul de chelie. Anormal de tulburat de asasinarea lui Vitalian, nu-si va regsi linistea, mi-a
mrturisit, pn cnd misterul nu va fi elucidat.
Cu ce l puteam ajuta eu ? Era vorba, evident, de o crim politic. si ca s aib loc n incinta Palatului Sfnt, ucigasii ori
fceau parte din anturajul Curtii, ori au beneficiat de complicitatea acesteia.
Dar de ce el ? De ce Vitalian ? repeta lustinian.
Pentru c era pe ct de periculos, pe-att de popular, pentru c rmsese un rebel, desi, chipurile, se caise. A dovedit
de nenumrate ori c nu se ddea napoi de la nimic si c era capabil s rstoarne cu susul n jos tot imperiul.
lustinian a afirmat c Vitalian se convertise:
Din rebel, a ajuns unul dintre primii demnitari ai imperiului, l-au fost ncredintate cele mai nalte sarcini de stat si lea dus la.ndeplinire strlucit si cu loialitate.
n orice caz, crima aceasta nu e rea deloc, din moment ce adversarul tu cel mai puternic la mostenirea tronului a fost
eliminat, am remarcat eu, profitnd de lectiile de realism politic pe care lustinian avusese plcerea s mi le ofere.
Iar acum, spre marea mea surpriz, deplngea aceast crim atroce".
Dar l urai! am protestat eu, mi-ai repetat-o de attea ori.
Eu nsumi i-am acordat permisiunea de a intra n Palatul Sfant, n-o s mi-o iert niciodat.
Bine, dar nu esti tu responsabil de moartea lui si nimnui nu i-ar trece prin cap s-ti impute asa ceva.
99
Nu m asculta.
Uiti, Theodora, c ne mpcaserm si c n semn de prietenie urcaserm mpreun la altar pentru a primi sfnta
mprtsanie.
Nu pricepeam unde ducea acest argument si i ntelegeam din ce n ce mai putin reactia. Niciodat nu l vzusem asa
descumpnit, el, care n cele mai cumplite catastrofe, si pstra sngele rece. Parc ar fi fost ncoltit. L-am privit
ndelung, nedumerit, si deodat am avut o strfulgerare: remuscrile, groaza l aduceau pe lustinian n starea aceasta,
cci el poruncise s fie asasinat Vitalian.
Am urcat mpreun, unul lng altul, la altar..., repeta el.
Atunci, domnul meu, omorului i-ai adugat blasfemia.
N-a rspuns. S-a multumit s m priveasc, nu cu groaz, ci calm. Faptul c i ghicisem vinovtia l usurase. Sub nici o
form nu mi-arfi mrturisit-o. Totusi, vorbele lui, atitudinea lui m conduseser deliberat spre aceast concluzie.
Nu voi uita niciodat noaptea aceea, n care s-a nscut complicitatea noastr, n acel sfrsit de noiembrie, un vnt acru
venit dinspre Pontul Euxin sufla peste Bosfor, ridicnd valuri furioase. Stteam n camera mea preferat, un mic
paraclis boltit, decorat cu mozaicuri profane reprezentnd pe fond auriu arbori si animale stilizate. Ferestrele cu rame de
alabastru erau nchise si, n plus, pentru a m apra de frig, aprinsesem marele vas pentru jratic din argint. Stteam
amndoi aplecati, fascinati parc de jraticul care trosnea.
lustinian nu se dduse na'poi de la crim pentru a se apropia de tron. n fond, nu gresise, cci el era cel mai capabil dac nu singurul - s-si asume puterea. Ct despre forrn, aceasta trda o actiune impulsiv, nechibzuit, lusti100
nian, prin firea lui, nu avea nici un pic de cruzime. Cum ajunsese s porunceasc un asasinat? l-am descoperit secretul,
cel mai important si cel mai bine pzit. Sub geniul su, sub personalitatea sa, sub energia sa, lustinian era slab si numai
slbiciunea l putuse mpinge s ucid, i fusese team c nu-si va nvinge adversarul, si aceast initiativ, orict de

decisiv ar fi fost, risca s se ntoarc mpotriva lui. Aceast revelatie, departe de a-l scdea n ochii mei, m-a nduiosat.
Totusi, trebuia s m art dur fat de el, si poate se astepta la asta:
Crimei i adaugi nu numai blasfemia, ci si prostia, am reluat eu.
A ridicat capul ca si cum ar fi primit o lovitur de bici. l-am demonstrat c existau si alte metode de a se descotorosi de
oameni, chiar si de cei mai puternici, nrudirea lui cu mpratul l apra, dar bnuielile se vor mprstia repede, cci cine
altcineva avea de cstigat de pe urma disparitiei lui Vitalian ? Mi-a cerut sfatul:
Poart-te ca un nevinovat. Nu te apra, mai ales dac se fac aluzii la vinovtia ta. Convinge-i pe observatori c
moartea lui Vitalian nu te intereseaz.
Brbatii detest s-si recunoasc greselile, mai ales n fata unei femei. De aceea, lustinian a ncercat s si-o justifice pe a
lui. Voise s intre n gratiile unchiului su, mpratul Iustin, care l ura pe Vitalian si se temea de el. Am fost uimit de
aceast explicatie. Nu era el nepotul mpratului, ce nevoie avea s-i fie pe plac ?
mpratul este un soldat btrn si numai militarii i cstig favorurile. Or, eu nu am suflet de militar, mpratul o stie
si simt foarte clar c nu sunt o alegere dup placul inimii lui.
Atunci, domnul meu, du-m pe mine la el si ti-l voi mblnzi eu!
101
lustinian mi-a multumit cu nflcrare pentru ajutor: Eu trebuie s-ti multumesc, domnul meu, pentru ncrederea ta.
Niciodat pn acum nu mi-ai dovedit-o att de profund. (si am ntins mna pentru a o apuca pe a lui.) ntelege, domnul
meu, c de-acum suntem unul.
lustinian a priceput mesajul cci, la putin timp dup aceea, m-a anuntat c m va prezenta familiei lui. l-am rspuns c
voi regreta ntotdeauna intimitatea pe care o cunoscusem cu el la palatul Hosmidas. Scena pe care voia s m
propulseze era presrat de riscuri, dar el era la fel de expus ca mine. Destinele noastre erau legate.
Tresrisem de bucurie la aflarea vestii c voi fi prezentat familiei imperiale. Totusi, n seara cu pricina, am fost mai
emotionat ca oricnd. M-am mbrcat cu o grij deosebit, cu o rochie din voal auriu, brodat cu stele verzi. Alesesem
dintre cadourile lui lustinian colierul de diamante cu pandantiv din smaralde mari si brtara cea mai modest pe care am
gsit-o ncrustat cu aceleasi pietre. Mi-am asezat pe umeri un vl alb, brodat cu fireturi mari de aur. Eram convocati la
una dintre acele cine intime la care mpratul Iustin i reunea pe ai lui. Acestea aveau loc n gineceu, apartamentele
private ale mprtesei. Pentru lustinian ntlnirile acestea erau banale. Nu-mi putea ntelege emotia cnd am pus pentru
prima dat pasul pe pmnturile Palatului Sfnt, cnd am traversat curtile, grdinile, porticurile, pn la cldirea numit
palatul lui Daphne, rezidenta imperial.
L-am urmat pe unul dintre usierii mprtesei, care ne-a condus printr-un sir de sli, una mai ncnttoare ca alta.
Treceam pe sub bolti ncrustate cu stele de aur de unde atrnau, suspendate cu lanturi de aur, candelabre mari de
102

~~
argint. Intre coloanele din marmur rar cu capiteluri delicat sculptate, stteau grzile personale ale mprtesei: numai
eunuci. Alte marmure de toate culorile, din toate tinuturile, se mbinau subtil cu pardoseala si peretii, pn la jumtate
din nltimea slii. Deasupra se aliniau siruri lungi de sfinte si de prelati n mozaicuri pe fond auriu. Usile cu dou
canaturi din argint cizelat se deschideau unele dup altele n fata noastr. Prin ferestre descopeream, luminate de razele
soarelui la apus, grdinile care coborau n trepte pn la marea sclipitoare.
Palatul Hosmidas era aproape auster n comparatie cu acesta, n jurul meu, bogtia se etala cu o abundent fr seamn,
splendoarea se ntindea ct vedeai cu ochii. Nu eram absolut deloc coplesit. Din contr, gineceul imperial era locuinta
care-mi trebuia.
n anticamera mprtesei, marele sambelan ne-a rugat s asteptm o clip. Slujbasii lui obisnuiti, care se nghesuiau n
ncpere, erau n numr destul de mare pentru a-mi da impresia unei gloate. Rosul uniformelor grzilor se combina cu
albul mantiilor curtenilor si cu aurul tunicilor doamnelor de onoare. Acestea aveau toate o coafur n form de turn, care
mi s-a prut foarte stranie. Nimeni nu scotea nici un cuvinte! si domnea cea mai adnc liniste. Cu inima btnd, fixam
draperiile imense din mtase purpurie, brodat cu animale fantastice din aur, n spatele crora se gsea salonul
mprtesei. Deodat, acestea au alunecat pe galeriile lor din argint. Ora mea sosise si am naintat alturi de lustinian.
Am ptruns ntr-o ncpere vast, circular, simfonie de auriu, albastru si verde. Cu coltul ochiului i-am zrit pe eunuci
alunecnd tcuti pe pardoseal si agitndu-si mnecile largi din satin alb, ca aripile unor psri.
Dar, de fapt, n-am vzut dect cele dou tronuri din fildes sculptat ctre care am mers ct mai ncet posibil. Am
103
simtit, mai degrab dect am vzut, privirile familiei imperiale atintite asupra mea. La distanta regulamentar am
efectuat proskinisis-u\, adic m-am prosternat cu bratele si picioarele deprtate n fata tronului. Cnd am srutat piciorul
mpratului, acesta s-a aplecat spre mine si a schitat un gest amabil, ca pentru a m ridica. Era, probabil, foarte nalt si
rmsese frumos, n pofida vrstei naintate, cu nasul lui perfect si prul cenusiu ondulat. Tenul rozaliu i conferea un
aer tineresc. Din contr, mprteasa Eufemia era hidoas, un soi de mastodont, lat la chip, lat la trup, nzestrat cu
mamele protuberante si cu o mustat destul de stufoas. Minunatele bijuterii ale Coroanei care i ncadrau fata, de la
diadema acoperit cu pietre semipretioase pn la colierul sclipind de nestemate, i accentuau nftisarea grotesc. A
fixat asupra mea doi ochi mici, vicleni si rutciosi si a rmas de piatr cnd i-am srutat papucul brodat.
lustinian m-a prezentat apoi unei multimi de veri si nepoti. Singurul su vr german, Germanus, vestitul general, mi-a

artat o oarecare amabilitate, n schimb, sotia lui, Passara, m-a scrutat de sus si la aspasmos, mbrtisarea de rigoare
ntre femeile de rang asemntor, m-a apucat cu atta dezgust ca si cum ar fi atins un ctel rpciugos. La captul sirului
se afla unicul nepot al lui lustinian, fiul singurului su frate, mort cu ctiva ani nainte, micul Iustin, un biat nalt,
blond, cu ochii albastri.
Revd scena ca si cum s-arfi petrecut ieri: eu si lustinian n mijlocul unui cerc. Turul familiei se ncheiase, dar eram n
continuare examinat, lat c lustinian m ia de mn. Ce se ntmpla ? A lsat ochii n pmnt, a luat un aer de copil
naiv si cpos. Vocea lui surd a rsunat pn departe:
Am hotrt s m cstoresc cu Theodora. Consi-derati-o logodnica mea!
104
Stupefactia mea a fost mai puternic dect a celorlalti. Nimic nu m lsase s prevd o asemenea decizie. Nu-mi zisese
nimic, nu m ntrebase nimic. Asa era lustinian, ntotdeauna i plcuse s ia oamenii prin surprindere. Era felul lui de a-i
dezarma pe ceilalti. Cei de fat nu s-au ostenit s-si ascund reactia. Am vzut uimirea mpratului, oroarea mprtesei,
dispretul Passarei, ironia lui Germanus. Nimeni n-a scos nici un cuvnt, nimeni n-a venit s m felicite.
Am trecut n ncperea alturat, care servea drept sal de mese, am luat loc pe unul dintre jilturile din jurul mesei lungi
din marmur, cu picioare sculptate, acoperit cu vesel de aur. Poate c familia imperial era ncremenit de vestea pe
care tocmai le-o adusese lustinian. Poate c asa era de obicei, ns, n orice caz, cina a fost sinistr, mpratul, mncnd
repede, repeta ntruna ntmplri vechi din armat si lansa glume grosolane, la care rdea singur, mprteasa, cu o
origine ia fel de modest ca a mea, nu nvtase niciodat s se foloseasc de lingurile din agat folosite la Curte si mnca
cu degetele. Ceilalti de-abia s-au atins de succesiunea de mncruri care mai de care mai suculente. De aceea, n-am
ndrznit s-mi astmpr foamea care, n pofida tracului si a emotiilor, m chinuia. si l invidiam pe micul Iustin care, la
captul mesei, era singurul care se ghiftuia, aproape maladiv.
Mn n mn, eu si lustinian ne-am ntors la palatul Hosmidas, n noaptea dulce de primvar. Abia vedeam grzile,
sclavii care ne nsoteau, purttorii de fclii care deschideau un cortegiu de foc ntre gardurile vii de chiparos si tufisurile
|pumos mirositoare, lustinian m voia si nimeni si nimic pe lume nu m putea mpiedica s devin sotia lui.
Capitolul 7
teva zile mai trziu, lustinian a intrat la mine n palat, cu furia nscris pe chip. Nu ne puteam cstori, m-a anuntat el.
Exista, ntr-adevr, o lege care interzicea oricrui nalt functionar s se nsoare cu o fost comedian. Drept singur
comentariu m-am multumit s ntreb de unde plecase lovitura. Mi-a mrturisit c de la mprteas. N-am fost
surprins, i simtisem chiar din prima clip antipatia.
Am aflat c fcuse cercetri despre mine si mi descoperise trecutul... cel putin scenic. Profitase de el pentru a scoate la
iveal acest regulament strvechi. Nu era rea, era meschin. Uitase c ea nssi fusese sclav, c mpratul Iustin, pe
vremea cnd era simplu soldat, o cumprase de la unul dintre tovarsii lui ca s si-o fac amant, ceea ce a si rmas
mult timp, pn s se cstoreasc. Adevratul ei nume era Lupicina, dar i era att de rusine de el, nct si-l schimbase.
Pentru aceast tranc, o fost actrit ca mine era un obiect reprobabil.
Nu-i nimic, sunt fericit asa", am avut curajul s-i spun lui lustinian... Apoi m-am narmat cu rbdare. Nu era nimic
pierdut. Afacerea era, pur si simplu, amnat. Btrnul mprat nu-si ascunsese simpatia fat de mine cu ocazia ntlnirii
noastre. In pofida conversatiei destul de srace de la cina aceea de familie, gsise ocazia s m ntrebe ce
106
,_
gusturi aveam, adic le enumerase pe ale sale; i plcea ndeosebi sahul, iar eu stiam s joc; se plngea c nimeni nu-i
cunostea fineturile si, zicnd asta, a aruncat o privire lipsit de amabilitate spre sotia lui. n orice caz, mi promisese c
m va invita s joc cu el o partid.
ntr-adevr, un praepositus n-a ntrziat s vin s m caute ntr-o dup-amiaz din partea lui si, n scurt timp, ne-am
regsit amndoi n jurul unei table de sah din abanos si marmur, cu piesele din fildes admirabil sculptat si pictat,
mpratul Iustin era, conform expresiei consacrate, un analfabet", adic primul dintr-un lung sir de suverani ai
imperiului care nu stia nici s scrie, nici s citeasc. Poruncise s se confectioneze o pecete purtnd presupusa lui
semntur, pe care o punea n josul documentelor de stat. Nimic surprinztor: ncepuse prin a fi soldat benevol, destul
de nefericit, cci srcia n care tria era att de crunt nct l alungase din provincia lui. Ajuns la Constantinopol,
angajat n armat, urcase rapid din grad n grad, pn la vrf. Confuzia care a urmat dup moartea mpratului
Anastasius i-a ngduit s fie ales succesorul su, cci analfabetismul lui nu-l mpiedica s dea dovad de o abilitate
iesit din comun...
Am avut un gnd de recunostint pentru Hecebolas care m nvtase s joc sah la Boreium si am binecuvntat
retrospectiv serile nfiortoare din Libia datorit crora devenisem expert n acest joc.
Btrnul Iustin si cu mine ne-am nteles ca doi vechi complici. Simteam o simpatie real pentru el si mi amintesc de el
cu melancolie. Proveneam amndoi din acelasi mediu popular. Nici el, nici eu nu ascundeam acest lucru, spre deosebire
de mprteasa Eufemia, care ncerca s fac pe marea doamn, ceea ce i scotea n evident vulgaritatea.
107
Cu mine, mpratul se simtea liber s foloseasc limbajul de soldat pe care l ndrgea si cu care sotia lui nu era de
acord, i rspundeam prompt pe acelasi ton, iar vocabularul meu murdar l fcea s pufneasc n rs. i aminteam de
trfele pe la care trecuse n timpul campaniilor sale si i cntam n strun cu nerusinare.

Avea crize ngrozitoare de furie atunci cnd se ntmpla s piard, dar aprecia c am cinstea s nu-l las intentionat s
cstige. Acest rzboinic aspru era un om tandru, pe care stiam s-l emotionez exagerndu-mi vulnerabilitatea. Datorit
mie si regsea o ultim tinerete. Dac ar fi fost dup el, am fi jucat sah n fiecare dup-amia-z. Totusi, am evitat o prea
mare asiduitate, mprteasa, pe care gelozia o fcea rzbuntoare, sttea la pnd. N-am cerut nimic, pur si simplu miam asezat pionii si mi-am consolidat pozitiile.
n acelasi scop mi s-a prut potrivit s le fac o vizit lui Germanus si sotiei lui, Passara. lustinian si aprecia mult vrul,
general vestit si popular, cruia lumea i urmrea cu entuziasm campaniile victorioase. Voiam s anihilez ostilitatea pe
care o simtisem la Passara, ai crei strmosi nobili coborau pn n cele mai vechi timpuri ale Romei antice si care se
bucura de una dintre averile cele mai mari ale imperiului. Pn la urm, eram curioas s le vd palatul.
Acesta se gsea n inima regiunii a zecea, la marginea Cornului de Aur, n cartierul cel mai scump si cel mai elegant al
orasului. Lucru iesit din comun pentru o locuint particular, avea mai multe curti. Grdinile, aprate de ziduri nalte,
coborau n trepte pn la trmul mrii. Primvara izbucnea acolo cu o orgie de flori si cu ciripit de psri, n mijlocul
unei simfonii de fntni. Germanus si Passara tineau casa
108
deschis. Ospitalitatea lor, generozitatea lor i transformaser n regii Constantinopolului. Noapte si zi, la ei defilau
oaspetii, n cinstea mea, convocaser tot ce era mai de vaz n capital. Cnd am cobort din litier, am fost nevoit s
trec printre dou siruri de priviri si soapte si nu m simteam prea n largul meu. Proba era mult mai grea dect
prezentarea n fata familiei regale, cci att mpratul, ct si mprteasa se nscuser n popor, n vreme ce aici m
confruntam cu aristocratia. Mi-am ndreptat spatele si mi-am tinut capul ct de sus am putut.
Germanus si Passara m-au ntmpinat de parc ar fi fost absolut ncntati s m primeasc si de parc as fi fost
personajul cel mai important al serii, curtoazie pe care o aplicau, de altfel, fiecruia. Invitatii - aristocrati, dar si scriitori,
prelati si militari - se plimbau prin galeriile deschise, rtceau prin grdini sau se adunau n slile rcoroase de la parter,
cci vremea fiind deja cald ar fi fost bine ca petrecerea s aib loc n casa de var. Stoluri de slujitori ofereau
rcoritoare, vinuri, aperitive, dulciuri, conduceau oaspetii la venire sau la plecare.
Passara m-a rugat s iau loc n mijlocul a treizeci de doamne, cele mai nobile cu putint, cele mai bogate cu putint. Leas fi luat drept orsence nevoiase, att de discret erau mbrcate, n vreme ce eu eram mpodobit cu toate bijuteriile si
m machiasem ca pentru un mare banchet. Am simtit imediat c eram strident printre ele si c ele m examinau cu
ironie.
Passara prea mult mai tnr dect sotul ei, desi n realitate nu-i desprteau dect ctiva ani. Vioaie si drgut, blond,
cu ochii albastri, cu o expresie nseltoare de inocent, a fcut, practic, totul pentru a m umili. A nceput prin a se
exprima n latin, limba ei matern, pe care toate
109
damele acelea o vorbeau la fel de bine ca greaca, dar pe care eu o stpneam foarte putin. A evocat personalitti pe care
nu le cunosteam si pe care, evident, ar fi trebuit s le cunosc dac apartineam naltei societti. Mi-a cerut politicos
prerea despre mod, despre decorarea caselor. Rspunsurile mele au provocat priviri ironice, vedeam zmbete greu
stpnite ori de cte ori deschideam gura. Invitatele m-au lsat s nteleg subtil c nu apartineam mediului lor, c locul
meu nu era printre ele si c fusesem foarte ndrzneat s vin.
Germanus s-a apropiat, plin de politete, plin de farmec, aparent, si am crezut c supliciul meu se va ncheia n sfrsit. La ntetit. Se tinea tot usor aplecat, ca si cum ar fi fost jenat de statura lui prea nalt. Extraordinar de cultivat, a vorbit
despre istorie, art, literatur, domenii cu care asculttorii lui erau aproape la fel de familiarizati ca si el. N-a avut
grosolnia de a m supune unui examen, dar mi-a explicat fiecare subiect n detaliu, si numai mie. M-am prefcut c numi dau seama de nimic si m-am mrginit la singura aprare posibil: zmbete si amabilitti.
Am ntrziat intentionat, ca si cum mi-ar fi fcut o deosebit plcere aceast reuniune. Am vzut nerbdarea
cuprinzndu-le pe gazdele mele, pentru c aveau chef s rmn cu invitatii lor ca s m disece n liniste. Am ntrziat
ct de mult am putut acest moment de delectare a lor. Cnd am fost nevoit s traversez din nou saloanele ticsite, am
avut un moment de slbiciune. M tineam tot asa de teapn, dar simteam c m nrosisem toat.
ntoars la palatul Hosmidas, mi-am jurat s nu m mai las ademenit niciodat. Venisem s ofer pacea, Germanus si
Passara voiau rzboi, l vor avea!
Seara, asteptndu-l pe lustinian, le-am distrat pe
110
Comito si pe Indaro imitndu-le pe doamnele din lumea bun, cu sclifoselile, ticurile si afectarea lor, si am avut
satisfactia de a-mi vedea spectatoarele tvlindu-se pe jos de rs. Nu fusesem degeaba mim.
Amant declarat a printului, eram de-acum prada solicitantilor, care mi asediau locuinta. Desi continuam s duc o
viat ct se poate de discret, tot orasul stia de existenta mea si mi atribuia o anumit influent asupra lui lustinian.
Noua mea situatie m-a fcut s primesc, ntr-o dup-amiaz, o femeie mbrcat modest. Era vduva unui mic
functionar de provincie, avea mai multi copii de crescut si m implora s intervin pentru a-i obtine o alocatie. Mi-a
mrturisit c se simtea profund stnjenit, cci apartinea unei familii srmane, dar veche si onorabil, si nu mai ceruse
nimic n viata ei pn atunci. Cu toate acestea, nu ezitase s vin la mine pentru c aveam reputatia unei sfinte. si a
intonat un sir lung de linguseli prea gogonate pentru a le enumera aici. Apoi m-a contemplat ndelung si a conchis:
Sunteti chiar mai frumoas dect se spune".

Credea c m ntlneste pentru prima dat. Eu, din contr, o recunoscusem, si chiar foarte bine. Poate c era ntr-adevr
vduv si mam, dar nainte de asta fusese trf, ca si mine. Era Antonina, una dintre fetele de la Mgarii Paradisului.
Nu-si mai vopsea prul si nu mai purta bijuterii vulgare, dar si pstrase ochii umezi si inocenti care ascundeau intentiile
foarte calculate. Dac sunteti la ananghie, puteti nc s faceti trotuarul", i-am aruncat eu. si, nainte s-si revin din
uluire si oroare, i-am nmnat o pung cu bani care puteau s-i asigure ctiva ani de viat tihnit. Eram foarte dispus s
am o reputatie de generozitate, dar nu si de naivitate.
De-atunci am avut grij ca solicitantii s fie filtrati de
111
Indaro si de Comito, care s-au nteles de minune. Ghicin-du-mi ngrijorarea, Comito m-a linistit: Nu ai de ce s te temi.
Chiar dac nsotitoarea nepotului mpratului are aceiasi ochi, acelasi nas, aceeasi gur ca o trf din port, nimeni nu va
stabili asemnarea ntre una si cealalt... sau nu va voi s-o fac. Cu ct vei urca mai mult, cu-att vei fi mai putin
recunoscut."
Nu-mi ncheiasem ns socotelile cu trecutul meu. Un senator a venit s solicite atribuirea unui monopol. Sub toga lui
strlucitor de alb cu margine purpurie, l-am regsit imediat pe Arsenius, unul dintre obisnuitii cei mai fideli de la
Mgarii Paradisului... si din patul meu. M recunoscuse si el, am nteles din strlucirea care i-a luminat privirea si din
zmbetul pe care nu s-a putut stpni s-l schiteze. Dar deja si regreta iesirea si s-a nclinat chiar mai tare, avnd grij
s nu m scoat din Despina", titlu rezervat marilor doamne. M-a rugat s uit rugmintea lui. Monopolul de care
pomenise nu avea nici o important si mi-a cerut, ca dovad a admiratiei sale, s accept suma pe care o adusese. Singura
lui dorint era s-mi fie de folos si m-a implorat s-l folosesc orict si oricum vreau.
L-am regsit pe acelasi Arsenius pe care l cunoscusem, rapid, inteligent, discret si fr scrupule, exact omul de care
aveam nevoie.
si dac te-as crede pe cuvnt, domnule senator ?
Porunciti, Despina!
L-am ntrebat dac stia o tavern numit Mgarii Paradisului, dac stia ce este acela un peste si dac si amintea de un
anumit peste care proteja" toate fetele din respectiva tavern si care probabil era nc acolo. A ncuviintat din cap la
toate ntrebrile mele, fr s manifeste nici surpriz, nici curiozitate.
112
Acest peste, am continuat eu, dac e nc peste, are o imaginatie prea bogat. Inventeaz, vorbeste prea mult, si
povestile lui de adormit copiii risc s aduc atingere mai-marilor zilei.
Arsenius m ascultase respectuos, numai ochi si urechi.
Dorintele dumneavoastr vor fi mplinite, s-a multumit e! s spun, fr ca eu, de altfel, s-mi fi exprimat vreo
dorint.
Dou zile mai trziu, s-a prezentat din nou la palatul Hosmidas. Imediat dup ce a ptruns n ncperea unde eram, s-a
aruncat la picioarele mele si a depus acolo un inel de aur mpodobit cu un turcoaz mare crpat la mijloc, l vzusem de
attea ori pe degetul pestelui meu. tinea la el ca la lumina ochilor si ca s se despart de el trebuia ntr-adevr s fie
mort. Putusem, n sfrsit, s-i napoiez nsutit suma pentru care m cumprase odinioar. Exist umilinte pe care doar
moartea le poate sterge, cea a umilitorului, fireste.
n ciuda cuvintelor linistitoare ale lui Comito despre cei care m-ar fi putut recunoaste n ipostaze mai mult sau mai putin
jenante ale tineretii mele, existau martori pe care era mai bine s-i reduc la tcere. Arsenius trecuse cu brio proba, asa c
i-am propus s lucreze pentru mine si s-mi ntocmeasc o retea de informatori. Arsenius m-a interogat despre
finantarea operatiunii: nelimitat, i-am rspuns. Ct despre metode si agenti, el trebuia s le gseasc, iar eu nu voiam s
stiu nimic despre asta. A acceptat fr s clipeasc si am fost foarte mndr s constat c acest speculant redutabil si cu
intuitie miza pe mine. i ddusem instructiuni s tin urechea ciulit la zvonurile din nalta societate si ndeosebi la cele
care circulau la palatul lui Germanus si al Passarei.
n scurt timp, s-a ntors cu o recolt bogat. La vrul lui lustinian devenisem unul dintre subiectele de conversatie
113
preferate. Provocam multe rsete, cci eram considerat ntr-adevr total necorespunztoare, cu prul meu pieptnat pe
frunte, machiajul scandalos, rochiile prea stridente, mersul sleampt, pe scurt tot ceea ce-mi trda originile. Se ntelegea
c ignoram nu numai obiceiurile de la Curte, ci n general pe cele din toat lumea, drept dovad aruncam ocheade
tuturor nou-venitilor, m trgeam de sireturi cu demnitarii, tutuiam btrnii, tratam pe cele mai nobile doamne n cel
mai libertin mod si, culmea, preau s-mi fac plcere toate aceste abateri - ultima trstur era, pn aici, singura
complet neadevrat. Nu-mi fcea plcere, pur si simplu nu stiam, n fine, eram criticat c arunc banii pe fereastr. si
aceste nobile doamne conchideau c risipa mea smintit pe rochii si bijuterii era clar dovada c trisem n cea mai
crunt mizerie, cci, dup cum se prea, atunci cnd mi atingeam mtsurile si colierele, o fceam ca si cum nc nu
credeam cu adevrat unde ajunsesem...
Nu l nsrcinasem pe Arsenius s spioneze societatea pentru a-mi spori resentimentele, ci pentru a trage nvtturi din
aceste plvrgeli, lustinian era maestrul care mi modela spiritul, tatl care m educa, cu toate acestea nu m putea
nvta ceea ce un brbat nu observ, n general: subtilitatea n maniere, atitudinea si nftisarea, adic tot ceea ce
remarc o femeie.
l-am scris Macedoniei s-mi gseasc un profesor de maniere. Mi-a trimis o aristocrat care si pierduse averea. Ariana

era o femeie mic si grsut, cu ochi de mioap, permanent strnsi, rea ca o scorpie, dar excelent ca profesoar, l-am
ordonat s-mi dea portii duble. S-a ocupat de tot: mersul, dictia, tinuta, accentul, gesturile. M-a convins, de exemplu, s
renunt la snii falsi pe care continuam s-i port de pe vremea cnd le invidiam pe nurliile de la teatru. A
114
l
corijat cel mai mic detaliu al nftisrii mele. Cel mai dificil a fost, dup ea, s-mi tempereze vulgaritatea, cci aceasta,
n loc s fie natural, era rodul unei riguroase puneri n scen, pentru a soca, amuza, seduce. Devenise o a doua fire,'mai
tenace dect cea adevrat.
Muncind cu ea n fiecare zi, am fortat-o s insiste, s m pun s repet, s-o iau de la capt de zeci de ori. Eleva si
epuiza profesoara. Datorit Arianei, o femeie din popor perseverent, initial o paiat, se transforma treptat n printes.
Totusi, eram condamnat s nu ajung niciodat printes, din pricina legii care se opunea cstoriei mele cu lustinian.
mprteasa Eufemia a fost cea care mi-a venit n ajutor: a murit. Constitutia ei masiv ascundea un organism slbit.
Moartea ei mi-a eliberat calea, mi nchipuiam c mpratul Iustin se va simti usurat de disparitia acestei balene
mpotriva creia lansa fr ncetare ironii. Din contr ns, el prea distrus, ca si cum ar fi primit cea mai ngrozitoare
lovitur.
n schimb, ntruct nu mai aveam a m teme de rzbunarea moartei, acceptam mai des s joc sah cu el, ceea ce l
ncnta. Eram, ntr-adevr, hotrt s ocup locul lsat liber de sotia lui. L-am consolat ct mi-a stat n puteri si mi-am
acoperit chiar cu elogii nflcrate dusmanca. Plngea atunci cnd o descriam ca ntruchiparea desvrsit a tuturor
virtutilor.
Btrnul militar m adora, dar de aici pn la a-mi ngdui s m cstoresc cu lustinian... ntr-o dup-amiaz, m-am
hotrt s obtin totul sau nimic.
Partida de sah dura interminabil de mult, cci mpratul se gndea extraordinar de mult nainte de fiecare mutare.
Umbrele serii i invadaser camera de lucru, dar sclavii nu ndrzneau s intre s aprind lmpile, de team
115
s nu-l deranjeze. Aceast penumbr mi era de folos, cci era propice melancoliei. A fost prima si singura dat cnd lam lsat s cstige intentionat, cu foarte mult grij, s nu-si dea searna, pentru a-i crea o dispozitie ct mai bun.
Deodat, am mpins tabla de sah la o parte, mi-am ascuns fata ntre mini. Btrnul Iustin s-a aplecat nelinistit spre
mine. Nu-i puteam mrturisi greutatea care-mi apsa pe inim ? n loc de rspuns, am izbucnit n plns, n cele din
urm, am vorbit, l iubeam pe lustinian din tot sufletul, dar nu mai puteam tri n continuare cu el n pcat. Preferam s
renunt la dragostea noastr, dect s-mi pierd sufletul. Voi prsi pentru totdeauna palatul Hosmidas si voi disprea. mi
va prea ru, am conchis eu, c nu-l voi mai vedea niciodat pe el, pe mprat, care a fost mereu att de bun cu mine si
pe care l iubeam ca pe propriul tat, si voi regreta partidele noastre de sah...
Avea lacrimi n ochi. A ridicat bratele spre cer, cu un aer coplesit de durere.
Ce s facem ? a repetat el de mai multe ori.
Am cltinat din cap si l-am lsat s rumege situatia cteva clipe. Apoi mi-am riscat viitorul pe o singur carte:
Schimbati regulamentul care ne mpiedic s ne cstorim. La urma urmei, mpratul nu e mai puternic dect legea ?
Avea s-mi descopere jocul, s-mi msoare ambitia, s-mi bnuiasc planurile si s m alunge ? Nu mai trebuia s m
prefac disperat, soarta mea era n minile lui.
Concentrat din nou asupra jocului, nu prea s m fi auzit si a rmas adncit n gnduri, cutnd miscarea perfect. A
mutat regina si m-a anuntat cu o voce triumftoare: sah si mat !" Victoria obtinut i-a adus pe buze un zmbet fericit:
Trebuie s mai jucm, ct mai curnd" si cu aceste cuvinte m-a expediat.
116
M-am ntors perplex la palatul Hosmidas. Ce ntelesese btrnul mprat sau mai degrab ce voise s nu nteleag?
Avea de gnd s actioneze sau, dac nu actiona, trebuia s-mi pun n aplicare amenintarea? S-l prsesc pe lustinian,
nici nu se punea problema. S rmn pentru totdeauna concubina lui, nici vorb. Am blestemat att impasul n care m
gseam, ct si graba cu care m blocasem singur n el.
A doua zi seara, mi rodeam unghiile de nerbdare cnd lustinian si-a fcut aparitia n odaia mea, strlucind de fericire,
mpratul tocmai publicase, n Consistoriu, urmtoarele decrete: orice femeie care fusese actrit sau mim, dar care deatunci se caise si si prsise meseria dezonorabil, putea s se mrite cu cine dorea, cu conditia s cear permisiunea
suveranului. Cu toate acestea, pentru a m feri de acest demers penibil, btrnul Iustin fcuse exces de zel; al doilea
decret prevedea c orice actrit, comedian sau mim, care fusese recunoscut ca atare de ' ctre Consiliul de Stat era
scutit de la obligatia de a cere o autorizatie prealabil. Era prea fericit ca s observe c eu nu pream surprins de
aceast veste. De altfel, n-a mai stat pe gnduri. Era grbit s-si ofere recunostinta, dar si pe a mea, la piciorul tronului
btrnului su unchi.
Teama de a-si pierde partenera preferat la sah avusese mai mult greutate dect perspectiva de a-si face n continuare
nepotul nefericit. Ajunsi la vrsta aceasta, btrnii nu sunt dect niste egoisti.
sah si mat, Maiestate!
Acordul dat de mprat cstoriei noastre nu nltura piedicile care m asteptau si nici adversarii care m pndeau.
lustinian avea un tovars sau mai degrab un prieten pe care l respecta nespus de mult, un militar cruia i
117

urmrea ndeaproape cariera si care promitea s aib un viitor strlucit, un trac, fiul unor mari proprietari de pmnturi.
Ascultndu-l, ai fi zis c acest Belizarie avea toate calittile, o simplitate vecin cu modestia si neptat de vanitate, o
generozitate nentrecut fat de soldati, o profund consideratie pentru oamenii mrunti, n special pentru tranii din
regiunile pe care le traversau trupele sale, o judecat extrem de ptrunztoare care, n situatiile dificile, i permitea s ia
foarte rapid decizia cea mai dreapt. Era curajos, dar fr s-si asume riscuri inutile, ndrznet, dar fr s-si piard
sngele rece. Opusul capetelor seci pe care le detesta lustinian. n fine, afisa virtutea, refuznd cele mai frumoase femei
pe care le lua prad dup victoriile sale, calitate pe care delicatul lustinian o aprecia n cea mai mare msur.
Belizarie tocmai se ntorsese de pe frontul din Rsrit, unde plecase s lupte mpotriva persilor, dusmani ai imperiului
din cele mai vechi timpuri, iar lustinian dorea s m prezinte acestui prieten ct mai repede, n ciuda descrierii prea
perfecte pe care mi-o fcuse si care m-ar fi putut nversuna mpotriva lui, am avut o tresrire de admiratie si de simpatie
cnd l-am vzut intrnd pe acest brbat foarte nalt, foarte frumos, cu muschi puternici, pe care se citeau cinstea si
dreptatea. Ofiterul perfect la care viseaz toate tinerele. Din prima clip m-am simtit instinctiv atras de el si am vzut
n ochii lui c reciproca era si ea adevrat. De aceea am fost uimit constatnd c l-a cuprins stnjeneala cnd s m
salute. Am crezut n primul moment c era vorba de timiditate, dar cele ce au urmat mi-au artat c m nselam.
Conversatia s-a nchegat banal, laborioas, lustinian prea surprins de atitudinea reticent a lui Belizarie. Eu eram
iritat, pentru c mi desfsuram n zadar toate gratiile,
118
l
ncercnd s m art prietena prietenului lui lustinian. pentru a pune capt stnjenelii din ce n ce mai clare si sub
pretextul de a nu-i deranja n confidentele lor, m-am retras. Dar curiozitatea mea era prea puternic si n-am ezitat s
apelez la unul dintre avantajele pe care printul Hosmidas, ca orice bun oriental, le instalase n locuinta sa. Sala de
receptii, cu tavanul foarte nalt, avea la jumtatea unuia din pereti o galerie ngust, acoperit cu o dantel groas din
lemn pretios, pe unde se trecea dintr-o parte n cealalt a palatului, dar mai ales pe unde se putea supraveghea si asculta
ce se ntmpla jos.
M-am lmurit repede, cnd l-am auzit pe Belizarie declarnd:
M doare c trebuie s te avertizez, prietene lustinian. Nu neg c Theodora este nespus de seductoare, dar originea
ei rmne incert, si trecutul dubios. Asupra ei planeaz cele mai grave bnuieli. Gndeste-te la viitorul tu si afl c l
vei compromite pentru totdeauna dac te nsori cu ea. n numele vechii noastre prietenii, te implor s n-o faci si s o uiti
pe Theodora.
Primul lucru pe care !-am remarcat a fost c lustinian n-a prut surprins de acest discurs si n-a cerut explicatii. Asadar,
mi cunostea trecutul, desi nu i-l dezvluisem vreodat si nu fcuse niciodat nici cea mai mic aluzie la el, cci
disimularea era, ntr-adevr, una dintre marile lui calitti. El, att de sever n privinta moravurilor, el, pe care l auzeam
condamnndu-le fr s clipeasc pe femeile cu un trecut muit mai luminos dect al meu, tinea, asadar, la mine att de
mult. Rusinea si emotia s-au amestecat n sufletul meu, mai ales cnd a anuntat:
Am nevoie de Theodora, va fi ori ea, ori nimeni altcineva.
119
Aceast mrturisire lapidar a contat pentru mine mai mult ca toate declaratiile lui de dragoste, l detestam si mai mult
pe acest tnr pretentios care avusese ndrzneala s ncerce s se bage ntre noi. S aib grij acest Belizarie, fiindc nu
stiu nici s uit, nici s iert.
Cstoria noastr a avut loc n intimitatea capelei de la palatul Hosmidas, n prezenta ctorva apropiati, apoi ne-am dus
s primim felicitrile oficiale de la btrnul mprat, care aveau s m consacre n noua mea pozitie de sotie. Am putine
amintiri de la ceremonie, poate pentru c erau deja trei ani de cnd triam cu lustinian si viata noastr comun n-a
cunoscut nici o schimbare.
Cstoria nu a fost pentru mine dect o formalitate indispensabil nainte de a intra n capitolul urmtor, pe care eram
nerbdtoare s-l abordez.
Capitolul 8
Proaspt cstorit, am nvtat s m orientez n acest oras de douzeci de mii de locuitori care era Palatul Sfnt. Era nu
numai suprapopulat, ci si construit anarhic. Dup gusturile si nevoile diferitelor epoci, mpratii construiser palate mai
mici sau mai mari, Magnaure, rezervat ceremoniilor oficiale, Daphne, rezidenta imperial, Chalke, vestibul de intrare si
muzeu, de exemplu. Apoi fuseser extinse, mrite, completate cu noi aripi, etaje, turnuri, excrescente n toate directiile.
Apoi fuseser legate ntre ele prin galerii deschise sau acoperite, prin porticuri si trepte, n fine, pe ici-pe colo fuseser
completate cu anexe si cldiri utilitare. De fapt, Palatul Sfnt, rezidenta sefului statului, era si sediul guvernului.
n explorrile mele ddeam ntmpltor peste biserici sau paraclise, cldite cam peste tot, cazrmi ale grzilor, sli de
concerte, saloane de frumusete, vistierii, bi, terenuri pentru jocuri, mi plcea s m plimb pe aleile sinuoase ale
grdinilor stufoase sau s privesc marea de sus, de pe terasele nflorite care coborau n trepte pn n cele dou porturi
private ale palatului. Descopeream, ntre chiparosii negri sau n umbra platanilor gigantici, pavilioane de destindere cu
nume fermectoare, Pavilionul Perlei, Pavilionul Armoniei, Pavilionul Iubirii, locuinte de var sau teatre pentru
srbtorile de sear. Mrturie a attor mari mprati si pstrtor de capodopere, Palatul Sfnt devenea
121

pentru mine o permanent lectie de istorie si de art. Zelul meu de exploratoare era inspirat de certitudinea c va fi ntro zi locuinta mea, atunci cnd lustinian i va urma btrnului mprat, n vreme ce eu fceam cunostint cu
mprejurimile, lustinian visa.
ntr-o sear cnd rmseserm pn foarte trziu n intimitatea paraclisului din palatul Hosmidas, el mi-a desenat harta
imperiului nemsurat si familiar, pe care rapoartele si lucrrile citite l fcuser s-l cunoasc pn n cel mai mic
coltisor.
n fata noastr, pe partea cealalt a Bosforului, se ntindea Asia Mic, ultimul avanpost al unui continent ndreptat spre
Europa. La est, mult mai departe de Trebi-zonda, triau popoare caucaziene, iberiene, georgiene, lzii, si acolo jos, chiar
n fundul Pontului Euxin, tulburat de furtuni bruste si teribile, se ntindea granita limbii grecesti, limb comun si liant
al imperiului.
n Orient, n spatele naltelor lanturi ale muntilor Cappadociei, se ntindeau provinciile armene, vitale din punct de
vedere strategic, care continuau s fie administrate de satrapi locali. Dedesubt era Mesopotamia, care desprtea imperiul
de concurentul su cel mai ncrncenat, Persia. Alturi, Siria strlucea datorit focurilor cettilor sale ntemeiate de
urmasii lui Alexandru: Antiohia, Apameea, Seleucia, Laodiceea, pe care le vizitasem cnd m trimisese acolo patriarhul
Alexandriei, Tlmotei.
Palestina nvecinat era un turn al lui Babei dominat de limba iui Hristos, arameica. Trei rase - evreii, samaritenii si
arabii, care se urau unii pe altii - si-o disputau, n fat, dormea insula Cipru, leagnul familiei mele.
La sud, prospera provincia cea mai bogat si cea mai veche a imperiului, Egiptul, pe care o amenintau barbarii
122
~""-"--desertului. Apoi erau Libia, Numidia si cele dou Mauritanii, atinse de coloanele lui Hercule.
Toat aceast Afric de Vest cunoscuse vremuri mai bune nainte ca invadatorii vandali s le smulg din imperiu, la fel
ca Spania, pe care o cuceriser. Ct despre Italia, de cnd czuse Roma, si centrul lumii se mutase la Constanti-nopol,
aceasta se zbtea ntr-o situatie nfiortoare, sfsiat ntre imperiu si ocupantii goti, n asemenea msur nct lustinian
sustinea c ajunsese mai mizer dect Libia. Pe partea cealalt a Adriaticii, n fine, opulentele provincii ale Hiriei,
Traciei, Greciei se vedeau asediate de huni, bulgari si alti barbari, n timp ce slavii ncepuser s se infiltreze acolo cu
viclenie.
si lustinian continua:
Mostenitori ai Romei, noi rmnem cea mai mare putere a lumii, care se ntinde de la Atlantic pn n Persia si
acoper toate cele trei continente. Mult timp am adus lumii ordine si progres nainte de a fi stlpul unei ordini
superioare, a lui Dumnezeu. Am de gnd s recuceresc provinciile pierdute, s refac unitatea statului, s restaurez
mretia si gloria imperiului, simbol al crestinismului n fata barbarilor si a pgnilor.
mi plcea s-l aud vorbind asa, cci stia s m conving, mi descria imperiul nu ca pe viitoarea sa posesiune, ci ca pe o
mostenire vie si sacr, pe care trebuia s o nconjoare cu atentii, s o apere, s o revigoreze, i rspundeam c,
nehrnindu-m cu istorie ca el, m gndeam mai putin la ideea de imperiu, ci mai degrab la brbatii si femeile care l
alctuiau, aceste fiinte de toate rangurile, din toate clasele, de toate meseriile, de toate rasele. Simteam poporul pentru
c i apartineam din nastere.
123
si acestui popor eram hotrt, prin intermediul lui lustinian, s-i aduc prosperitate si fericire:
Ne vom uni telurile, ne vom aduna fortele si vom reusi, fiindc mpreun noi doi suntem de nenvins.
Dac, totusi, voi urca pe tron. mpratul nu m-a desemnat nc urmasul lui.
Nu e doar o formalitate ?
Nu, Theodora, pentru c sunt si alti pretendenti... Vitalian, att de inoportun eliminat, nu fusese singurul.
Produs, chestorul Palatului Sfnt, cea mai nalt autoritate judiciar a imperiului, era un personaj att de impuntor,
nct numerosi consilieri ai Coroanei vedeau n el pe mostenitorul tronului. Dar mai ales trebuia s tinem cont de
Germanus, general prestigios, mare senior generos, orator popular care stiuse s-si cucereasc un numr considerabil de
partizani n popor, n armat, la Curte. Mult mai strns legat prin afinittile comune de mprat, avea incomparabil mai
multe sanse dect lustinian... cu att mai mult cu ct trecutul meu constituia un obstacol formidabil.
Passara, asa cum aveam s aflu de la Arsenius, repeta cu voce destul de ridicat c mpratul Iustin nu va desemna
niciodat drept urmas al su pe sotul unei trfe. Aceste revelatii m-au deprimat n aceeasi msur ca propria orbire, mi
reprosam ndeosebi c lsasem s-mi scape problema esential a succesiunii la tron. n aprarea mea, l vedeam pe
btrnul mprat lsndu-si din ce n ce mai mult atributiile n seama lui iustinian, devenit al doilea om al imperiului, si
neglijasem s privesc mai departe. Dac nu-mi pusesem ntrebri, poate considerasem drept sigur succesiunea la tron a
lui lustinian, pur si simplu, pentru c mi-o doream cu ardoare.
lustinian refuza s se dea bine pe lng mprat:
t
124
Vreau s-i las libertate deplin n decizia lui. II respect, i sunt recunosctor pentru buntatea lui si voi continua s-i
slujesc pe el si imperiul, fr s cer nimic n schimb.
De fapt, retinut de o timiditate stranie, nu stia cum s-l abordeze pe unchiul su. Asadar, eu singur trebuia s intervin.
De altfel, asa si era cel mai drept: eu eram scandalul, obstacolul, prin urmare eu trebuia s-l sterg pe primul si s-l

nltur pe cellalt, dar mai nti trebuia s l ncurajez pe lustinian:

De-acum dusmanii ti sunt si ai mei si i voi urmri mult mai implacabil dect tine; de-acum prietenii ti sunt si ai
mei si voi sti s-i folosesc mai bine ca tine.
n anul acela, 526, lustinian fusese ales consul. Acest post onorific atribuit anual nu era dect o rmsit desuet a
Romei antice. Titularul nu avea nici o influent, nici un rol n conducerea statului: S profitm, totusi", l-am sftuit eu
pe lustinian. De fapt, singura atributie a consulului era s organizeze jocurile de la hipodrom si s mpart daruri,
lustinian a cheltuit dou sute optzeci de mii de solidi de aur pentru a oferi poporului spectacole mrete, nemaivzute. Un
singur spectacol numra douzeci de lei si treizeci de leoparzi ucisi. Poporul, care nu mai vzuse nicicnd un asemenea
fast, si proslvea consulul. Nu era mult, dar era un nceput bun.
ntr-o dimineat, Indaro a aprut spumegnd de furie n camera mea. Spre deosebire de mine, ei i plcea s se culce
trziu. Se ntlnea n fiecare sear cu amantul ei, un negustor bogat, care n-o aducea napoi dect n zori, imediat dup
ce se deschideau portile palatului. Asadar, n zori fuseser ntr-una din casele de jocuri cele rnai frecventate din capital,
unde averile si schimbau stpnii dintr-o clip
125
n alta. In toiul noptii, o band de tineri zgomotosi si fcuse aparitia acolo. Cozile lor lungi, mnecile largi strnse la
ncheieturi, ncltrile lor copiate dup cele ale hunilor i desemnau ca apartinnd tineretului bogat. Se luaser de Indaro
si i fcuser propunerile cele mai grosolane, respingndu-l cu brutalitate pe amant. Cutau ceart, n mod vizibil. Dup
insulte si amenintri, scoseser sbiile scurte cu dou tisuri pe care le tineau ascunse sub tunici, desi portul de arm era
interzis. Indaro si amantul ei nu s-au putut salva dect dnd bir cu fugitii. O comptimeam si m indignam mpreun cu
prietena mea care, n plin verv, mi-a povestit urmarea.
Pe strad, dduser peste una dintre patrulele nsrcinate cu asigurarea sigurantei nocturne. Subofiterul care o comanda
i vzuse pe netrebnici intrnd n casa de jocuri si, dup costume, i recunoscuser ca fiind Albastri. si-a cerut scuze: i
era imposibil s se ating de Albastri. Deodat, am fost extrem de atent si am ntrebat cum s-a terminat. N-am avut
nevoie s o ncurajez pe Indaro. Ardea de nerbdare s vorbeasc.
Amantul, care avea idei fixe si se credea mare smecher, a trt-o pe Indaro la prefectur si a aranjat s fie primit de
nikteparkhos, prefectul de noapte, pe care l cunostea, si i s-a plns zgomotos. Aceast nalt autoritate a avut aceeasi
reactie ca subofiterul: i prea ru, dar nu putea face nimic mpotriva Albastrilor.
Vd c instructiunile sunt executate mai mult dect strict, am comentat eu.
Furia lui Indaro s-a transformat n stupefactie. Am fost nevoit s o luminez:
Avem nevoie de un partid care s-l sustin pe lustinian. Albastrii, prin asociatiile lor de partizani implantate
126
T
n tot imperiul, prin puterea lor de a ridica n picioare ntreg hipodromul n favoarea oricui vor ei, sunt n mod firesc
desemnati pentru a-i asigura propaganda si a intimida adversarii...
Atunci le-ai dat mn liber s brutalizeze, s vandalizeze, s fure, s violeze dup cum poftesc! a exclamat
indignat Indaro.
N-au dect s se distreze, cu conditia s ne duc la putere... Deplng excesele lor, dar impunitatea este pretul
sprijinului pe care ni-l acord.
Amuzarea poporului cu spectacole, nregimentarea Albastrilor, toate acestea intrau n sarcina lui lustinian. Treaba mea
era mpratul Iustin. Sntatea lui tot mai subred l obliga s consacre mai putine ore Consiliului ministrilor si
ceremoniilor oficiale. De aceea eu i umpleam tot timpul liber. Vremea partidelor noastre de sah trecuse, l ajutam n
plus n munca lui, citeam, digeram pentru el documentele de stat pe care nu mai avea putere s le parcurg, foloseam n
locul lui vestita pecete cu semntur.
Cum stiam c btrnii sunt mereu preocupati de sntatea lor, l mpiedicam s mnnce sosuri prea grele, condimente
prea puternice, care i ddeau stri proaste si crampe, i ngrijeam durerea de picior, rezultatul unei rni mai vechi care l
fcea s schiopteze. Gsisem un unguent mai eficace dect cele recomandate de doctorii lui si l ntindeam eu nsmi
pe ran.
Dar cel mai mult i plcea s vorbeasc, s povesteasc, si manifestam cel mai puternic interes pentru povestile lui.
Unele, de altfel, chiar m captivau, mpratul nu ascundea modestia nceputurilor sale. Simplu tran din Iliria, si cstiga
traiul att de greu, nct mpreun cu doi prieteni
127
la fel de nevoiasi se hotrser s-si prseasc pmnturile si s se angajeze n armat. Au cltorit pe jos, mergnd din
provincia lor pn la Constantinopol, unde ajunseser avnd drept unic avere o felie de pine n traist.
Iustin se considera, de altfel, ales de provident. Mi-a povestit cum o interventie - probabil divin - i salvase viata. Pe
vremea cnd era soldat, comisese o greseal att de grav, nct fusese ncarcerat si condamnat la moarte, ns chiar n
noaptea aceea o fiint de dimensiuni monstruoase apruse n vis n fata comandantului care l judecase si i poruncise
s-l elibereze pe prizonier. Evident, comandantul n-a fcut nimic. Noaptea urmtoare, acelasi vis. n ziua urmtoare,
binenteles, comandantul nu s-a supus, n a treia noapte, aparitia l-a amenintat pe comandant cu o soart att de
nspimnttoare, nct acesta, nevoit s capituleze, a eliberat prizonierul, salvndu-i astfel viata. Aparitia adugase de
altfel c ntr-o bun zi comandantul va avea nevoie de simplul soldat pe care se pregtea s-l execute...

Dar anecdota preferat a lui Iustin era urcarea lui pe tron, pe care o povestea ca pe o fars reusit. Btrnul mprat
Anastasius de-abia murise si Senatul se reunise pentru a-i alege un urmas; poporul invadase hipodromul ca s-si
cunoasc noul suveran. Un candidat la tron a ncercat s-l corup pe Iustin n favoarea lui si i-a ncredintat o sum
considerabil, pe care Iustin s-a grbit s-o foloseasc n interes propriu, pentru a-si cumpra soldatii. Acestia au aprut
pe hipodrom si, conform instructiunilor, au nceput s strige diverse nume. Poporul, de fiecare dat, le respingea cu
urlete frenetice, ntre partizanii diversilor candidati a nceput cearta. Violenta, attat de soldatii lui Iustin, s-a
intensificat. Mai multi oameni au murit. Iustin a venit n persoan la hipodrom, sub pretextul de a restabili ordinea.
128
- ~~~
~"
"
Ca din ntmplare, soldatii lui au nceput s-l aclame si l-au cerut ca mprat. El a declinat pudic onoarea, gloata s-a
repezit la Senat pentru a afla cine fusese ales si, vznd c nu fusese desemnat nici un mprat, a amenintat c sparge
portile. Senatorii nnebuniti i-au oferit tronul lui Iustin care, din nou, a refuzat. Dezordinea n-a fcut dect s sporeasc,
savant orchestrat de partizanii lui Iustin, pn cnd toti, soldati, senatori si popor, l-au implorat pe Iustin s accepte
coroana. A ncuviintat n cele din urm, ca si cum s-ar fi supus vointei populare.
Dar Iustin devenea ngrozitor de plicticos cnd se avnta n amintirile lui de rzboi, ntr-o zi, cnd mi-a povestit pentru a
douzecea oar campania din Isauria, mi-am nbusit un cscat si, exact n clipa aceea, privirea mea s-a ncrucisat cu
cea a uneia dintre cele dou grzi care stteau la us, nemiscate ca niste statui si prnd c nu vd nimic, nu aud nimic,
nu se manifest nicicum. Am zrit o lucire amuzat n ochii lui albastri. Era foarte tnr, poate nici optsprezece ani, dar,
chiar si asa, prea mare si puternic. Era foarte frumos. Prul blond i trda originea barbar... A doua zi nu mai era acolo
si am fost uimit eu nsmi de dezamgirea pe care am simtit-o. S-au scurs trei zile pn l-am regsit la locul lui, lng
us. N-am schimbat nici un semn de recunoastere, dar simteam c mi arunc priviri furise.
Am aflat c era fiul unui sef got trimis dup obicei la Curte, ca s fie crescut acolo, l chema Ruderic. ntruct prea
dezghetat si plin de caracter, mi-am promis c m voi ocupa de cariera lui si i voi obtine o avansare. Mrturisesc c n
zilele cnd era el de gard mi se prea mai usor s-l ascult pe btrnul Iustin plvrgind.
Din contr, mpratul mi-a trezit nespus de mult interesul cnd mi-a dezvluit trecutul lui lustinian, pn
129
atunci acoperit de un vl de mister. II WIluswa uu aiai maj bine cu cat era nscut n acelasi sat din Iliria, n aceeasi
coliba, lustinian fusese copil de tran, si unchiul lui , adusese la Constantinopol, dup moartea prematur a printilor
si. ntruct nu voia ca nepotul lui s sufere de aceleasi lipsuri ca si el, i dduse cea mai aleas educatie Apoi, la
rugmintea lui, lustinian ncepuse acea carier militar care se mpca att de prost cu temperamentul su pasnic.
Ajunsese la rangul de ofiter n prestigiosul Regiment ai scolarilor. Atunci si-a schimbat numele. Spre marea mea
surprindere, am aflat c pn atunci l chemase Petrus babatus, dup numele tatlui su, dar c, probabil considernd
c nu sun suficient de nobil, si-l alesese pe acela sub care l cunosteam eu. Acest detaliu mi-a confirmat m ce msur
era rusinat sotul meu de un trecut umil.
Iustin era preocupat de ideea de a lsa imperiul pe mam, bune, dar stiam, de asemenea, c se temea ntr-un fel ca
urmasul lui s nu-i umbreasc domnia si s-l arunce n uitare. De fiecare dat cnd unchiul lui mi vorbea de el profitam
pentru a-i aminti virtutile lui lustinian. Serios, silitor! muncitor, bun administrator, nu avea alt grij dect binele
statului^ insinuam c, dac Germanus ar ajunge ntr-o bun zi mprat, acest senior strlucitor, nobilissima lui sotie si
Curtea nfloritoare pe care artine-o vor sterge pn si numele unui mprat tran precum Iustin, n vreme ce, dac
lustinian ar avea posibilitatea s domneasc, modestia lui fireasc ar face ca imperiul s pstreze pe veci amintirea
unchiului su... Acest ultim argument a mcinat probabil spiritul ncetosat de vrst al mpratului Iustin, pentru c, n
cele din urm, s-a hotrt.
Cu trei zile nainte de Pastele din anul 527, am fost ncoronat, amndoi, lustinian si cu mine. Eram suverani
130
T
asociati, din moment ce Iustin tria nc. Aceasta a fost, cred, singura dat din viata mea cnd m-am trezit prea
devreme. Teama, nelinistea si n acelasi timp nerbdarea m-au mpiedicat s dorm. lustinian si pstrase calmul obisnuit,
ntreaga lui persoan trda o profund reculegere.
nc din zori ncepusem s m pregtesc. Tunica lung din catifea purpurie mpodobit cu benzi late din mtase aurie
sclipea la fiecare pas. Mi-am amestecat n pr siraguri de perle si nestemate care mi cdeau n valuri pe umeri. Mi-am
strns n jurul gtului un lant din aur ncrustat cu smaralde si safire si mi-am pus n urechi cercei att de grei c mi le
deformau.
Voiam s fiu demn de sotul meu la aparitia n public si m-am contemplat cu un ochi nemilos n oglind. Dusmanii mei
si obisnuitii palatului lui Germanus afirmau c eram pitic, mi compensam talia minuscul tinndu-m att de dreapt
si purtndu-mi capul att de sus, nct pream cioplit n marmur. Slbut, aveam un aspect fragil, pe care mi plcea
s-l subliniez purtnd bijuterii enorme. Aveam trsturi fine si nasul drept, dar ochii constituiau prin ei nsisi principala
mea podoab. Imensi, usor migdalati, preau lacuri ntunecate traversate de fulgere. Tenul rmnea prea nchis pentru o
mod care continua s prefere blondele. Fata purta urmele aproape imperceptibile ale unui vrsat de vnt din copilrie,
si poate c eram singura care le observa, dar care mi displceau la fel de mult. Ariana m ajutase s-mi corijez mersul
prea rapid si prea teapn. Dar, n pofida acestor defecte, ceea ce am vzut n oglinda mea m-a multumit. Aveam s-i

plac lui lustinian.

Fiind nevoit pentru prima dat s apar n plin lumin n fata multimii, n-am ezitat s-mi exagerez machiajul si s-mi
subliniez ochii cu fard negru mai pronuntat ca de
131
obicei. Pentru a plcea chefliilor care frecventau Mgarii Paradisului sau pentru a seduce un popor sunt valabile aceleasi
artificii. Nobilele doamne din aristocratie n-aveau dect s m critice, mcar voi fi vzut de departe.
n cele din urm, lustinian a venit s m caute. Am luat loc n cortegiul curtenilor, naintam prin galeriile si curtile
Palatului Sfnt, ntre dou siruri de grzi n uniforme cu alb, rosu si auriu, spre catedrala Sfnta Sofia.
Cnd am intrat, am avut impresia c ptrund ntr-un nor de aur. De aur erau mozaicurile de pe pereti si cupolele,
ornamentele prelatilor, tinutele demnitarilor, de aur ncetosat de norii de tmie era lumina miriadelor de fclii si torte,
lustinian mi-a zis mai trziu c plisem att de tare, nct a crezut c o s pic din picioare. M-a privit, mi-a zmbit si n
felul acesta mi-a redat puterile. Pentru a putea continua, nu l-am mai slbit din ochi. Niciodat nu mi se pruse mai
impuntor, cu tunica lui aurie, centura sclipind de pietre pretioase. Era prima dat cnd purta ncltmintea rosie cu
vulturii imperiali.
Am urcat n amvon, situat n mijlocul bisericii, mii si mii de priviri s-au atintit asupra noastr. Patriarhul s-a apropiat, a
pus pe umerii lui lustinian o mantie mare de purpur. A apucat de pe un altar portabil marea coroan cu ciucuri si i-a
asezat-o pe cap. Noul mprat, cu crucea n mn, a asistat la slujba Domnului.
n momentul n care moastele sfinte au fost aduse n procesiune, diaconii au ngenuncheat n fata lui si, cnd a trecut n
fruntea procesiunii si I-a salutat pe patriarh, pentru prima dat acesta i-a rspuns. Cci devenise Alesul lui Dumnezeu,
Aprtorul lui Dumnezeu, Vicarul lui Dumnezeu pe pmnt, rege si preot, si primea titlul de Isapostolos, egalul unui
apostol. Nu n armele mele, nici n soldatii mei, nici n
132
generalii mei, nici n propriul geniu nu am ncredere, a declarat el, ci n providenta Sfintei Treimi mi pun toat
speranta."
Comuniunea s-a ncheiat. Momentul, momentul meu se apropia. Am avut o viziune brusc a dificulttilor, ncercrilor,
eforturilor care m asteptau si, cu toate acestea, am ptruns cu pasi siguri n noua mea viat, cci eram constient c
vreau mult si pot mult si m stpnea certitudinea c eram sustinut de Dumnezeu si de lustinian. Am naintat
indiferent la greutatea inuman a giuvaerurilor si a brocarturilor mele si am ngenuncheat n fata lui. A apucat de pe
altar o a doua coroan, mai mic dect a lui, dar sclipind de nestemate, si mi-a asezat-o pe cap. Afcut-o cu atta
usurint, c la nceput nu i-am simtit apsarea. Aveam chef s plng, s rd. Tremuram, strluceam, toate acestea n
sinea mea, fiindc n exterior rmneam ntepenit, incapabil s m ridic, ca si cum o pelerin de plumb m-ar fi tinut la
pmnt. Atunci am vzut o mn ntinzndu-se, cea a lui lustinian, am ntins si eu mna s-i apuc si m-am ridicat ndat.
Cu coroanele pe cap, mantiile de purpur pe umeri, am rmas fat n fat, privindu-ne ndelung.
Dup Dumnezeu, poporul. La plecarea din Sfnta Sofia ne-am dus, conform obiceiului, direct la hipodrom, pentru a ne
prezenta locuitorilor Constantinopolului. n timp ce aclamatiile urcau spre noi, mi-am amintit de srntoaca slbnoag
si insultat care sttuse tremurnd n fata aceleiasi kathisma n care aveam s tronez de-acum. Am avut vreme s m
gndesc la drumul parcurs si la cei care mi-l trasaser, mi pusesem deseori ntrebri privind itinerarul sinuos care, cu
ctiva ani n urm, m adusese la Constantinopol. M ndoiam c misiunea pe care mi-o
133
ncredintase patriarhul Timotei fusese n realitate att de important sau c ntlnirea mea cu Macedonia fusese cu
adevrat ntmpltoare, n ciuda sincerittii si a spontaneittii prieteniei care ne unise, ea nu se apropiase de mine fr
gnduri ascunse si m antrenase intentionat n lumea n care mi uitasem vocatia, n plus, fusese nevoie ca superiorii mei
s se arate prea indulgenti fat de mine.
Aveam impresia c, de la plecarea din Alexandria pn la prima ntlnire cu lustinian, trecusem cu ochii legati prin mai
multe probe initiatice. Cutasem mult timp s aflu cine o informase pe Macedonia despre fosta apartenent a familiei
mele la partidul Verzilor. Un singur om care mi cunostea tot trecutul ar fi putut s-o fac: patriarhul Timotei. Dac
stteam s m gndesc, faptul c sfntul prelat si dansatoarea cu reputatie dubioas aveau ceva n comun nu era chiar
asa de nenchipuit. seful unei minoritti religioase amenintate voia s mpiedice dezlntuirea persecutiilor mpotriva
enoriasilor si si pentru asta era gata s apeleze la orice instrument. Iar instrumentul cu pricina fusese nimeni altul dect
ncnttorul idol al publicului Antiohiei, n realitate un sef politic care nu se gndea dect la extinderea puterii
Albastrilor - partidul ei - si a celei proprii. Amndoi se nteleseser s m manipuleze.
Or, n pofida aparentelor si a presiunilor, nu fusesem un instrument. M gsisem acolo unde trebuia la momentul
potrivit si dac beneficiasem de sans asta se ntmpla pentru c stiusem s o provoc. Nici intrigantii, nici hazardul nu
asezaser o fost curtezan pe tronul imperial, l cstigasem n lupt aprig, modelnd oamenii, evenimentele si chiar
destinul dup voia mea.
Cteva zile mai trziu, noua mprteas a avut onoarea inedit de a face o vizit de adio celui mai tnr
134
general al imperiului, lui Belizarie, care pleca din nou s se bat n Arabia cu triburile rsculate. Locuia n regiunea a
unsprezecea, un cartier care se ntindea de-a lungul micului fluviu Lycus, unde cresteau noile palate, si care era aproape

la fel de elegant ca regiunea a zecea. Toti locuitorii din mprejurimi erau la ferestre cnd cortegiul s-a oprit n fata
locuintei lui Belizarie. Aceasta era mic, dar distins, cu curtea mrginit de coloane de marmur si mpodobit n
centru cu o fntn .delicat sculptat n porfir.
Belizarie, dup cum era obiceiul, si convocase rudele si prietenii ca s m ntmpine. Nu mi-am putut nfrna un
zmbet amuzat recunoscnd-o printre ei pe Antonina. Asadar, si croise drumul de cnd o alungasem de lng mine. N-a
prut s-mi poarte pic si s-a nclinat n fata mea mai adnc, mai gratios dect toate celelalte. Belizarie m-a condus la
primul etaj, n sala de receptie a casei de iarn.
n timp ce mi fcea onorurile locuintei, m-am lsat pentru a doua oar emotionat de aceast frumusete viguroas si
cinstit, de aceast virilitate expus fr ncetare. Imaginea pe care mi-o lsase dup prima noastr ntlnire mi
alungase resentimentele si venisem sub actiunea unui impuls, foarte periculos tinnd seama de pozitia mea.
Dup oferirea dulciurilor si a rcoritoarelor, am rmas ntre patru ochi si i-am spus ceea ce voiam s-i spun. stiam c la
nceput manifestase o oarecare ostilitate fat de mine. i propuneam s uite ce se petrecuse, asa cum voi uita si eu. Usa
mea i va fi mereu deschis si voi fi fericit s-l ajut n orice mprejurare, mi foloseam toate farmecele pentru a pleda
nu cauza mea, ci pe a lui. Nu voiam, ntr-adevr, s m vd constrns s devin adversara prietenului mpratului, cci
el ar fi cel care ar avea de ptimit, n timp
135
ce vorbeam, m devora din priviri, dar n spatele admiratiei brbatului pentru femeie exista n ochii lui un dispret care
m dezarma, l-am cerut totusi s m slujeasc cu credint, ceea ce era echivalent cu a-l sluji pe mpratul cruia jurase
s-i fie devotat pn la moarte. Belizarie s-a ridicat:
Sunt n slujba imperiului, si nu a mprtesei. Hotrt lucru, poate c era un bun militar, dar se arta
mult prea obtuz. Mi-am ascuns iritarea sub gesturi gratioase, dar n-am mai zbovit si, la plecare, i-am aruncat:
Un sfat, generale, s nu aveti ncredere n aceast Antonina care v d trcoale. Dac v apropiati prea mult de ea, ati
putea regreta ntr-o bun zi.
Nici de data aceasta nu prea s nteleag. Cteva zile dup aceea, chipul lui Belizarie m-a bntuit, si amintirea lui m
scufunda ntr-o dispozitie execrabil.
Rana de la piciorul mpratului Iustin s-a infectat. Cangrena i-a cuprins tot trupul si a ajuns n cteva sptmni la
cellalt capt, lustinian si cu mine asistam la agonia lui. Camera era plin de curteni nemiscati care asteptau inevitabilul,
de medici coplesiti de neputinta lor si de preoti mormind masluri. Mirosul de tmie nu reusea s acopere duhoarea
crnurilor putrezite. Stteam amndoi la picioarele patului mare cu cuverturi de purpur. Corpul plin de vigoare era
descrnat, chipul tnr si roz, devenit cenusiu, se ascutise. Opiul pe care i-l dduser pentru a-i calma durerile
insuportabile l cufundase ntr-un soi de stupoare. Pulsul i scdea. stiam c mi va prea ru dup btrnul militar care
trisa la sah si care contribuise la ascensiunea mea.
Totusi, priveam decorul feeric al camerei imperiale care n scurt timp avea s fie a noastr: imensa cruce verde pe fond
auriu ocupa centrul cupolei din plafon, punul si
136
desfsura penele pe mozaicul de pe jos, alte mozaicuri nftisnd buchete mari de flori nveseleau peretii, apoi, sus de
tot, se nsirau portretele fostilor ocupanti, mprati si mprtesc de mult uitati. Atunci am nteles c aceast
somptuozitate neegalat nu-mi va apartine niciodat si c voi fi doar pstrtoarea ei, tot asa cum voi fi doar ocupanta
efemer a acestei ncperi n care mi-am promis s adaug ns efigiile noastre.
n cteva clipe, n cteva ore, viata mea si a lui lustinian aveau s se schimbe. El se pregtise pentru sarcina precis care
l astepta, eu m pregtisem pentru orice, fr a cunoaste nimic. El avea cultur, educatie, eu aveam instinct. El era sigur
pe sine, eu eram sigur numai de el. stiam c va continua s fie ca n trecut, sobru si blnd, nesturat n setea lui de
dreptate, simplu si modest. Nu m ndoiam c va fi un mprat foarte mare.
Trebuie s-mi fi ghicit gndurile, poate pentru c erau la fel cu ale lui, cci s-a aplecat spre mine si mi-a soptit:
Atunci cnd, peste putin vreme, voi fi n fata poporului meu, asta va fi nu numai pentru c asa a vrut destinul, ci si
pentru c, fr s-o recunosc cu adevrat, am stiut ntotdeauna c ntr-o bun zi m va astepta aceast ndatorire. Singurul
lucru pe care nu l-am stiut a fost c alturi de mine se va afla o fiint, o femeie, care s m ajute s port greutatea.
Datorit tie, responsabilitatea mea va deveni un privilegiu.
Draperiile grele din catifea brodat, trase ca ntotdeauna ca precautie n caz de boal, fceau atmosfera irespirabil. Am
poruncit s fie trase si nici un curtean, nici un medic nu a ndrznit s protesteze. Atunci o lumin strlucitoare a inundat
ncperea, fcnd s strluceasc aurul mozaicurilor, n fond, cstoria noastr fusese unirea a
137
dou vointe, a dou complicitti politice, a dou pasiuni pentru putere. Legtura cea mai puternic ce ne unea, de altfel
o legtur destul de inconstient, era asemnarea originilor noastre. Nu fuseserm nevoiti s ne explicm motivele unul
altuia sau s ne scuzm. Puteam s ne simtim n largul nostru mpreun, fiindc eram amndoi din aceeasi plmad.
Aliati n aventur, ne avntaserm cu acelasi entuziasm pe aceeasi cale. Legturile dintre noi erau mai puternice dect
pasiunea sau dragostea, cci erau tesute din camaraderie, interese comune, complicitate intelectual si nencredere fat
de toti ceilalti...
La amiaz, mpratul Iustin a ncetat s mai respire, lustinian si cu mine deveniserm suveranii celui mai mare, celui
mai puternic, celui mai frumos imperiu din lume.

PARTEA A DOUA
Capitolul 9
D
evenisem Gloria Purpurii, Bucuria Lumii, prea-pioasa si preafericita Augusta, Vassilissa iubit de Dumnezeu".
Locuiam de-acum n gineceu, aripa rezervat mprtesei, n care mpratul avea si el un apartament privat, ns lucra
ntr-o alt arip a palatului Daphne.
mpratul mi desemnase un personal comparabil cu al lui. Marele meu sambelan sau praepositus era sef peste o
multime de sambelani, referendari, usieri si silentiaires, acestia din urm fiind nsrcinati cu impunerea linistii n
prezenta mea, n semn de respect. Aveam propriile grzi, alese cu mare grij dintre eunucii palatului. Marele maestru si
seful degusttorilor se ocupau de meseie mele. Ariana, pe care o numisem mare maestr, se vedea rspltit cu titlul
fermector de patrician a ghirlandei, mpreun cu protovestiaire domnea peste regimentele de doamne si domnisoare
de onoare alese pentru ireprosabila lor virtute. Toate purtau rochii aurii, mantii albe si voaluri lungi peste o bonet n
form de turn. tineam la acest serviciu de onoare impuntor, foarte stnjenitor si chiar inutil, pentru a-mi pstra
prestigiul pozitiei. De aceea n-am ezitat s dublez numrul femeilor din anturajul meu.
Fiind permanent nconjurat de lume, aveam impresia c triesc n public, ns n copilria mea mizeria nu ne forta s
stm claie peste grmad ? De-acum curtenii aveau s-i nlocuiasc pe vecini, iar promiscuitatea nu era cu nimic
140
schimbat. Asistam la anumite ceremonii ale Curtii. Ieseam uneori din Palatul Sfnt ca s m duc, nconjurat de un
cortegiu numeros, s vizitez vreo biseric sau mnstire. Dar, n cea mai mare parte a timpului, obiceiul spunea c
mprteasa trebuie s rmn n gineceu. Ocupatiile ei depindeau de initiativa, puterea si personalitatea ei. Regretam
libertatea strzii cu care fusesem obisnuit, ns acesta era pretul pe care trebuia s-l pltesc pentru c fusesem
ncoronat.
Am nceput prin a nivela terenul n jurul meu. Am suprimat cinele n familie, precum cea la care asistasem cu ocazia
prezentrii mele la palat. N-aveam nici un chef s-i revd pe Germanus, Passara si clanul lor, pentru ca apoi s m
critice si mai mult pe la spate. Cu ct veneau mai rar la Palatul Sfnt, cu-att era mai bine. l-am cerut lui lustinian o
favoare, aceea de a-l nltura pe vrul su din postul de sef peste soldatii din Tracia. Lipsit de autoritate, intrigile lui ar fi
mai putin periculoase.
Ca dar de nscunare i-am oferit lui Comito un sot, un militar de viitor, pe nume Sitas... concurent direct al lui Belizarie,
pe care l-am asezat n postul-cheie de sef al soldatilor din Armenia. M-am hotrt, de asemenea, s o mrit pe fiica mea,
Irina, operatiune pe care Indaro a negociat-o n locul meu. A gsit un tnr de familie bun, cu chip plcut, cu caracter
amabil, care a acceptat s ia de sotie o orfan de origine necunoscut din cauza zestrei sale fabuloase, l-am druit foarte
multe pmnturi n Caria, una dintre provinciile cele mai frumoase ale imperiului, foarte fertil, nvecinat cu marea,
unde ea si sotul ei puteau duce o viat ct se poate de plcut... departe de Constantinopol, departe de mine.
M gndisem deseori la Macedonia, cu care ntretineam o corespondent care se rrise de cnd m
141
cstorisem. Fusese prietena mea, ns o mprteas nu are dreptul s aib asa ceva. S-ar fi putut crede demiurgul meu,
ns Theodora nu avea nici unul, n afar de ea nssi. Pe Arsenius nsusi l-am trimis la Antiohia, cci n-as fi ncredintat
nimnui n afara lui misiunea cu care era nsrcinat. !-a oferit Macedoniei din partea mea o sum colosal si proprietti
imense n Cilicia, n schimbul tcerii si al promisiunii unei vieti retrase. La ntoarcerea sa, Arsenius mi-a povestit reactia
dansatoarei. Dac fusese uimit, nu lsase s se vad nimic, l-a declarat cu cel mai minunat surs: Viata monden din
metropol m plictiseste. Am poft s triesc la tar. S-i zici mprtesei c singura mea dorint va fi s o multumesc
ntotdeauna si s-i mai spui c m voi ruga mereu pentru fericirea ei."
Chiar a doua zi si-a fcut bagajele si disparitia ei a fost att de rapid, nct a iscat cele mai extravagante speculatii.
Prezenta amantului iubit i-a ndulcit exilul ndestulat, dar nu era suficient pentru a-i explica plecarea. De fapt, fusese
inspirat de ntelepciune si m cunostea prea bine pentru a nu se teme de mine.
Ne suiserm pe tron plini de bunvoint, gata s ne apucm de treab cu nflcrare pentru binele imperiului, ns
imediat am fost asaltati de o serie de conflicte si catastrofe, precum si de una dintre acele furtuni ngrozitoare care
rscolesc Pontul Euxin. n Italia am crezut c pacea cu gotii, adversarii nostri tenace, se profila n fine la orizont, cci
noua lor regin, Amalasuntha, cuta s se apropie de noi, cnd o lovitur de stat a nlturat-o brusc de la putere. Pornind
din Africa, vandalii dominau toat Mediterana apusean si constituiau pentru noi o amenintare direct, n cellalt capt
al imperiului, persii, dusmanii nostri seculari, si
142
T
nmulteau zmbetele prietenoase care ascundeau attea masinatiuni periculoase. Marele lor rege, pentru a asigura
coroana celui de-al treilea fiu al su, favoritul, Chosroes, i propunea lui lustinian s-l adopte, aceast anomalie fiind
deja ntlnit n trecut. Sotul meu a vzut n asta ocazia de a restaura autoritatea n partea aceea a lumii si eu am fost cea
nevoit s-l opreasc n ultima clip: Cezar, l-am ntrebat eu, acest fiu adoptiv n-ar putea pretinde oare ntr-o zi
mostenirea tatlui su, adic imperiul ?" lustinian a vzut capcana n care fusese pe punctul de a cdea. Pentru a-l calma
pe marele rege i-a trimis o solie pompoas, suprancrcat cu daruri splendide, si I-a desemnat n fruntea ei pe Hypatius,
nepotul hodorog al mpratului Anastasius. El n-a reusit s-l conving pe marele rege care, furios, a nceput o serie de

incursiuni ucigase n imperiu. A fost nevoie s-l trimitem din nou pe Hypatius, de aceast dat nu ca sol, ci ca general.
A fost nvins umilitor, esund att n rzboi, ct si n pace.
De parc politica n-ar fi fost de ajuns, natura ne agresa si ea. Antiohia a suferit cel mai groaznic cutremur din ultimele
secole, care a omort dou sute cincizeci de mii de oameni. Atrocea veste a miscat n mine vechile amintiri si am plns.
Laodiceea, Amaseea au fost si ele distruse de cutremure crora li s-a adugat n scurt timp o secet crunt, cum nu s-a
mai vzut de zeci de ani, care a adus imediat n tot Orientul amenintarea foametei.
Samaritenii, evreii aceia disidenti, s-au revoltat, ne-au masacrat garnizoanele si au proclamat un uzurpator care a avut
ndrzneala de a ne maimutri, ntr-o clip, Palestina a fost trecut prin foc si sabie. Ereziile i puneau probleme de
nerezolvat lui lustinian care, fiind vicarul lui Dumnezeu pe pmnt, se voia strict catolic: Este drept, repeta el, ca aceia
143
care nu-l ador pe Dumnezeu n modul corect s fie privati de avantajele pmntesti." Puteam din pricina aceasta s-i
urmrim pe arieni, cnd attia mercenari goti din armatele noastre respectau aceast dogm ? Puteam s-i condamnm
pe pgni, cnd toti profesorii de la universitatea din Atena, cea mai prestigioas, cea mai venerabil, cea mai veche din
imperiu, rmseser pgni ? i puteam arde pe maniheisti, cnd attia brbati si femei din cea mai nalt societate, din
elita imperiului mbrtisaser aceast deviere ? n fine, Biserica catolic si Biserica monofizit schimbau ntre ele
enciclice ucigase si, n pofida tuturor eforturilor mpratului, nu se putea gsi nici o cale de ntelegere.
Nici nu apucaserm s ncepem guvernarea c deja riscam s fim dezrdcinati, lustinian si pstrase sngele rece. Nu
se gndea dect s-si mplineasc visul si s-si pun n aplicare marea oper: reforma legislativ.
n ciuda gravittii evenimentelor, am amintiri fericite din perioada n care muncea cu entuziasm si ncrncenare la
refacerea legilor mpreun cu o comisie pe care o alctuise n acest scop. Poporul, mi-a explicat el, nu se mai regseste
n mijlocul acestui talmes-balmes de dispozitii ngrmdite secol dup secol. Vreau s fac legi simple, clare, accesibile.
Vreau s croiesc un drum prin htisul de erori si contradictii si s ies din acest ghem nclcit." Cu ct avea mai multe
lucrri de corectat, cu-att era mai multumit. si evoca aproape fericit cele dou mii de opere pe care trebuia s le
compileze, cele trei milioane de rnduri pe care trebuia s le reduc. Nu avea n cap dect legi, se gndea la ele zi si
noapte si chiar n momentele noastre de intimitate tot despre asta vorbea, l comparam n glum cu un mcelar al
cazuisticii. Rznd, mi reprosa c nu pricep nimic din legi pentru c nu sunt obisnuit s le respect. Si totusi, entu144
ziasmul lui era contagios. stia s dea viat acestui corp inert de edicte, s traduc n limbaj transparent aceste sarade si
s transforme plicticosul subiect ntr-o aventur pasionant. Am realizat c era pe cale s cldeasc o oper nemuritoare
si m-a ambitionat s-mi aduc contributia, s-mi las si eu numele n istorie, pentru ca posteritatea s repete c alturi de
lustinian a existat o femeie.
Pentru a aduga o piatr la edificiu fr a-i rpi din timpul pretios, m-am gndit s-l chem pe responsabilul acestei
lucrri monumentale, pe seful nsrcinat cu aceast refacere, l chema loan din Cappadocia. Acest functionar mrunt
stiuse, prin calittile sale extraordinare, s-i atrag atentia lui lustinian care l promovase rapid, pn la a-l numi prefect
al orasului, adic seful guvernului. Era de origine umil si nu avea nici un pic de cultur, lustinian rdea de greselile pe
care le fcea n latin, iar n greac scria mult mai prost dect mine. Din aceste motive mi era foarte simpatic.
A nceput prin a ntrzia. Am vzut intrnd un brbat gras, glbejit, cu nasul gros si coroiat, cu degetele bondoace si
pline de inele stridente, cu o tunic de mtase ptat. L-am ntmpinat gratios pe consilierul preferat al mpratului. A
executat trei plecciuni, de parc ar fi fost vorba de un efort insuportabil, gfind zgomotos si chiar cnd se ridica a
rgit. M-am ntrebat dac era beat, fiindc se zicea c bea prea mult.
Stpnindu-mi scrba, am abordat subiectul care m frmnta si i-am mprtsit ideile mele privind anumite dispozitii
din noul cod.
Legea e pentru brbati, nu pentru femei, m-a ntrerupt el cu grosolnie.
Fcnd un efort ca s nu-mi pierd rbdarea, am evocat
145
protectia curtezanelor si suprimarea proxenetilor, loan din Cappadocia a izbucnit n rs.
Pestii sunt utili att fiscului, ct si societtii. Fr ei n-ar fi curtezane. Fr ele, ar fi sfrsitul civilizatiei.
Nici de aceast dat nu mi-am pierdut calmul si i-am cerut ajutorul pentru mnstirea pe care voiam s o ntemeiez,
menit s adposteasc pe curtezanele pocite. A continuat s m ia peste picior:
Srmanele fete, s-ar simti ca la nchisoare acolo si ar ncerca s evadeze prin orice mijloace. Sunt mult mai fericite n
libertate.
Apoi, sub pretextul c este asteptat de mprat, s-a retras fr s astepte s-i dau ncuviintarea.
Asadar, am fost nevoit s-mi pun n aplicare planurile fr ajutorul nimnui. O doz de ndrzneal era suficient
pentru a reusi. La ordinele mele, grzile au adunat curtezane si pesti ct putea cuprinde sala mare a gineceului.
nconjurat de suita mea n formatie complet, m-am dorit mai maiestuoas ca de obicei, arbornd cele mai scumpe
bijuterii si drapndu-mi cu grij pliurile brocarturilor pe treptele tronului. Curtenii si specimenele de cea mai joas spet
se priveau uluiti c se treziser fat n fat. Mutrele de banditi ale pestilor nu m impresionau, eram obisnuit. Dar m
uitam cu inima nsngerat la fetele prea machiate, cu zdrentele lor tiptoare, care afisau atitudini insolente, prefcnduse c nu sunt intimidate.
Statul a numit magistrati pentru a pedepsi pe hoti si pe jefuitori. Nu este oare rezonabil s-i urmrim pe cei ce au

furat onoarea si castitatea ?

Asa mi-am nceput discursul, pentru a ncheia prin a-i ntreba pe pesti cu ct le cumpraser pe nefericite. Nici unul nu a
ndrznit s deschid gura.
146
Cu ct? am urlat eu, aruncndu-le o ploaie de njurturi a cror grosolnie le-a dezlegat limba, desi mi-a ofensat
curtenii.
' Cinci solidi de aur e cursul actual, a mrturisit unul dintre ei.
Mai scump ca pe vremuri, m-am gndit eu. Pestele meu nu m cumprase dect cu doi solidi. Am rscumprat toate
fetele de-acolo, apoi i-am alungat pe pesti, poruncindu-le s-si gseasc alt meserie. Am mprtit fiecrei fete cte un
solid de aur, o tunic nou si le-am trimis la printii lor.
lustinian, informat despre aceast scen, m-a admonestat:
Palatul Sfnt nu este taverna Mgarii Paradisului, ironia binevoitoare fiindu-i caracteristic.
Trebuia s m ocup singur de situatie. Dac vorbesc cu prefectul tu, nu m ascult.
Am profitat pentru a da o lege care-i expulza pe pesti din capital si un decret prin care primeam un teren pe malul
asiatic al Bosforului pentru a construi pe el un stabiliment menit s le gzduiasc pe curtezanele pocite. Am obtinut
chiar ca n cod s se adauge o dispozitie legislativ care punea capt conditiei inferioare a actritelor si le acorda egalitate
cu ceilalti cetteni. S-ar fi putut sustine c trecutul meu sttea la baza acestor msuri. Ce conteaz! Nu vorbeam dect
despre ce stiam si nu interveneam dect pe teren cunoscut, mpratul mi aplauda, mi ncuraja initiativele fr s mi-o
spun, dar acordndu-mi tot ce-i ceream.
De optsprezece luni stimula el nsusi zelul legiuitorilor, prin pertinenta si profunzimea comentariilor sale. Datorit
acestei vigilente, proiectul s-a realizat ntr-un timp-record.
n scurt timp, a fost publicat noul cod care trebuia s poarte pe bun dreptate numele lui lustinian, o oper legisla147
tiv fenomenal, care nu are pereche nicieri n istorie. Mi-a acordat onoarea de a-mi pomeni numele n preambul si de
a afirma, n fata posterittii, c, nainte de a-si lua deciziile, se nconjura de sfaturile preaveneratei sotii" pe care
Dumnezeu i fcuse favoarea de a i-o drui.
Aceast recunoastere oficial a ajutorului modest pe care l-am putut aduce, aceast mngiere a vanittii mele nu mi-au
permis, totusi, s uit ironia lui loan din Cappadocia. Nu m-am cobort pn la a m plnge mpratului de preferatul
su, cu att mai mult cu ct imediat dup publicarea codului era nsufletit de o poft nemsurat de munc. Sobru si
frugal din fire, abia apuca s mnnce si s doarm. Atunci cnd eu m culcam, epuizat de asteptare, era ora la care,
dup plecarea colaboratorilor, se cufunda n dosarele lui. Lucra practic singur, noaptea, fiindc din consideratie fat de
secretarii si i forta s se duc la casele lor.
Dimineata, cnd deschideam ochii, descopeream deseori ca venise n zori lng mine, n camera noastr, cu mare grij
s nu m trezeasc. Era deja asezat n tinut de noapte n fata unei msute pliante, redactndu-si instructiunile, adnotnd
decretele cu scrisul lui mare cruia cerneala rosie, rezervat mpratului, i ddea elegant.
Cum de-abia avea timp s m informeze despre reformele n care se aruncase si care se refereau la toate subiectele, l-am
convocat din nou pe loan din Cappadocia s m tin la curent. Acesta n-a venit, fr mcar s-si dea osteneala de a se
scuza, n noaptea cu pricina, am nghitit o multime de ceaiuri ntritoare ca s pot rmne treaz pn la sosirea lui
lustinian. Cnd s-a culcat alturi de mine, l-am ntrebat inocent dac ministrul l ajutase n seara aceea. Mi-a rspuns c
loan din Cappadocia, epuizat, plecase de mult s se culce.
148
Cu vreo fat sau vreun tigan, am replicat eu. Ar trebui s stii c nu doarme niciodat. Sunt uimit c n-a rmas s te
ajute, Cezar.
si mi-am pornit atacul mpotriva favoritului su.-Pentru acest prim asalt n-am folosit dect arme usoare, l-am denuntat
grosolnia, betia, lcomia, desfrnarea si necinstea, lustinian s-a ridicat putin si, sprijinit n cot pe o pern de purpur,
mi-a zis destul de sec:
Asadar, nu apreciezi opera lui loan ? S-a aruncat n viesparul administratiei, i-a restrns rndurile umflate de secole
de favoritism, a ndrznit s pun sub asediu fortretele coruptiei si venalitatea birourilor. Dac vreau s-mi continuu
politica si s nu fiu o marionet ncoronat, trebuie s dau o lovitur acestei armate de scribi, notari, subsecretari,
contabili si alti functionari. De altfel, el umple sipetele statului recupernd restantele si diminund cheltuielile. A
avut curajul nenchipuit de a repartiza mai corect taxele si de a-i face pe bogati s plteasc cel mai mult. A pus capt
privilegiilor, imunittii si abuzurilor lor. Binenteles exist proteste, strigte, binenteles c loan si-a fcut dusmani, dar
cine sunt ei? Aristocratii. Le iei si tu partea ? i vei apra ?
Nu l-am vzut niciodat pe lustinian att de vehement. Discutia nu avea rost.
Sper, Cezar, c nici loan, nici vreun alt ministru nu se vor bga niciodat ntre noi doi, m-am multumit eu s spun.
Asa cum prevzuse mpratul, furtuna care ne scuturase la nceputul domniei s-a linistit la fel de brusc cum se
dezlntuise. n Africa, un nou rege al vandalilor a urcat pe tron, a crui mam era printes bizantin. De aceea s-a
proclamat cettean al imperiului, si provinciile africane s-au
149

ntors singure sub aripa noastr. Revolta samaritenilor a putut fi nbusit cu un pret greu, n snge si ruine, dar linistea
s-a reinstalat n Palestina, mpratul, dup nenumrate tentative, a reusit n cele din urm s reuneasc n jurul aceleiasi
mese pe reprezentantii Bisericii catolice si pe cei ai monofizitismului. A prezidat el nsusi sedinta inaugural, n fine, un
mesager grbit ne-a adus vestea pe care o asteptam de atta vreme: moartea marelui rege al persilor. Urmasul lui
desemnat, cel de-al treilea fiu, Chosroes, fiind la concurent cu alti pretendenti, nu putea n acelasi timp s se rzboiasc
cu noi, asa c a cerut s negociem, mpratul i-a trimis imediat o ambasad si n scurt timp a semnat cu el un tratat care,
conform expresiei printului, trebuia s fie cel al Pcii Vesnice.
Sfrsitul rzboiului I-a lsat liber pe Belizarie, care s-a ntors la Constantinopol. Am aflat fr ntrziere, din zvonurile
de la Curte, c se ndrgostise nebuneste de Antonina si c ar fi vrut s o ia de sotie, ns se temea de reactia mea. l-am
primit pe amndoi ntr-o audient privat. Au intrat ca si cum le-ar fi fost team s nu-i mnnc. Antonina se agta de
bratul victimei sale si si luase un aer de fecioar. Credeam c ar fi n stare s mimeze un lesin si c nu se va mai ridica
din plecciunea adnc. Mcar nu ezitase s caute ct mai sus. Masiv, superb, cu ochii atintiti ntr-ai mei, Belizarie
prea s-si foloseasc trupul ca meterez pentru a o apra pe Antonina, dar l simteam destul de stnjenit. Nefericitul nu
rezistase probabil scenei cu vduva nobil si lipsit de aprare, fr s-si dea seama c o doamn respectabil nu avea
de unde s cunoasc metodele de budoar care l nltau n al saptelea cer. Am lsat s se scurg cteva clipe de tcere
pentru a le spori nelinistea, apoi i-am anuntat c nu-mi doream altceva dect
150
^
s fie fericiti. Mi-ar fi prut foarte ru s fiu o piedic n fata cstoriei lor. Nu numai c o autorizam, ba chiar mi-o
doream din tot sufletul. Recunostinta i-a fcut s se arunce la picioarele mele si s-au retras strlucind de fericire.
Lui Indaro, care n intimitatea gineceului se amuza copios de acest mariaj ridicol, m-am abtinut s-i mrturisesc
sentimentele mele, dar zmbeam n sinea mea, cci spunea exact ceea ce doream s aud.
Capitolul 10
La sfrsitul anului 531 s-a produs un fenomen ciudat. Mai multe zile la rnd soarele a plit, apoi, ntr-o noapte, a aprut
o comet. La fel ca restul orasului, am urcat mpreun cu lustinian pe teras ca s o admirm. O bil de foc a traversat
ncet cerul, lsnd n urm dre sclipitoare, si am rmas mult timp acolo, ptrunsi de frumusetea fenomenului. Acesta sa repetat a doua zi si n zilele urmtoare. Astronomii nostri l cunosteau. Calculaser, de fapt, c respectiva comet
vizitase Pmntul de patru ori n revolutiile ei, care durau fiecare cinci sute saptezeci si cinci de ani. Astrologii, la
rndul lor, au vzut n asta preludiul unor mari tulburri din care se va naste o nou epoc de aur, dar expresia lor cnd
mi-au anuntat previziunile nu mi s-a prut prea convingtoare. Atunci am poruncit s fie chemat Photini, ghicitoarea
mea din adolescent. Pe vremea aceea mi ceruse o singur favoare, s-mi amintesc de ea mai trziu, si mi tineam
promisiunea. Membrii Casei mele ncepuser se s obisnuiasc cu vizitatori neobisnuiti.
Photini a sosit, nvesmntat n niste vechituri pestrite, de o murdrie respingtoare, legnndu-se pe picioarele
groase.si scurte. Nu prea uimit s se gseasc n fata mprtesei. Prevzuse c asa se va ntmpla. Am ntrebat-o
despre comet. Mi-a rspuns c nu reusea s vad nimic. Poate c nu voia s vad. Dar a adugat c poporul se astepta
la nenorociri ngrozitoare... Poporul este nemultumit,
152
poporul bombne", a mai spus. Desi am refuzat s m alarmez, nu am reusit s-mi alung nelinistea cteva zile.
ntr-o dimineat, la nceputul anului 532, n pofida frigului si a umidittii, hipodromul era plin de lume. Luasem loc n
spatele ferestrelor aprate de zbrele ale bisericii de lng Sfntul stefan, ntr-adevr, poporul nu doreste s o vad pe
mprteas n public. Femeie fiind, ea trebuie s rmn n cmin, adic n gineceu. Percepeam atmosfera tensionat,
n aer plutea o ostilitate aproape palpabil, care m ngrijora. Cu o zi nainte, orasul fusese din nou nsngerat de unul
dintre acele incidente de-acum obisnuite, dar care, de aceast dat, luase proportii neasteptate, ntruct provocase
moartea ctorva zeci de oameni, ntreaga populatie, si Verzii mai mult ca oricine, i acuza pe Albastri. De la urcarea
noastr pe tron, acestia si nchipuiau c ei l ntronaser pe mprat si insolenta lor scpase treptat de sub control. Deacum erau bande de tlhari care terorizau locuitorii... si ndeosebi pe vechii lor dusmani, Verzii. Iar acestia se saturaser
pn peste cap s fie brutalizati, jefuiti, ucisi...
Anuntat de sunetele trompetelor si precedat de grzile cu panas rosu, mpratul si-a fcut aparitia n kathisma, marea
loj imperial.
Imediat, din locurile lor, Verzii s-au pus pe fluierat, desi respectul si protocolul impuneau liniste desvrsit n prezenta
persoanei sacre a suveranului, ceea ce m-a fcut s bnuiesc ce putea fi mai ru. Nu ncetau s huiduiasc, s urle, s
protesteze. S-au luat, Dumnezeu stie de ce, de marele sambelan, Calopodius, pe care l acuzau c e cel mai fanatic dintre
Albastri si responsabil pentru nenorocirile lor.
Aparitia carelor n captul pistei a linistit putin agitatia. Vizitiii s-au aliniat la linia de pornire. Semnalul a fost dat. Caii
s-au avntat pe pist. Gloata s-a ncins.
153
Prima curs s-a desfsurat de bine-de ru fr probleme, n timpul pauzei, nemultumitii au luat-o de la capt, cu si mai
mult nversunare, n asemenea msur nct l-am vzut pe mprat poruncind dintr-un gest ca dansatorii si jonglerii s
se opreasc. L-a trimis pe unul dintre emisarii de lng el s ntrebe ce voiau Verzii. Acestia au nceput s protesteze
mpotriva nedrepttilor crora le cdeau victime. La nceput, respectuosi fat de mprat, au fcut aluzii obscure. Apoi,

nclzindu-se din ce n ce mai tare, au nceput s ameninte cu pedeapsa divin pe oricine i-ar ataca, mpratul, indignat
de aceast insolent, a vrut s-si impun autoritatea si, din naltul tronului su, a strigat la Verzii comasati pe partea
cealalt a hipodromului:
Ati venit aici ca s asistati la curse, nu ca s v insultati conductorii !
l-a rspuns un concert de vociferri. Emisarul a fcut atunci greseala de a-i jigni pe Verzi:
Liniste ! a urlat el. Ereticilor, blasfemiatorilor ! Liniste, altfel vor cdea capete !
n loc de rspuns, Verzii l-au potopit pe mprat cu injurii.
luda ! Clule ! Asasinule ! Mai bine n-ar fi vzut tai-c-tu lumina zilei, dect s fi zmislit un asemenea asasin !
O dat cu lsarea serii, frigul se ntetea, dar nimeni nu-l simtea. Din contr, spectatorii nclziti si scoteau la unison, cu
gesturi spasmodice, hainele de iarn. Lumina cenusie ca fierul, care cdea pe marmura alb a hipodromului, le ddea un
aspect funebru.
Verzii continuau s strige, plngndu-se care mai de care c erau tinuti departe de palat si de guvernare, c si-au pierdut
libertatea si c sunt n permanent victime ale autorittilor corupte.
n fine, acuzatia suprem de care m temeam a sosit:
154
Ti lsati pe Albastri s ne asasineze si, mai ru, tot pe noi ne pedepsiti!...
Deodat, Albastrii au intrat n joc si au nceput s arunce si ei insulte, alturi de emisarul imperial:
Ar trebui s fiti atrnati n streang, dusmani ai lui Dumnezeu ce sunteti! Nu mai tceti odat ?
Verzii si premeditaser actiunea, dup cum se vedea. si-au ales un emisar care a lansat vestita apostrof:"
Noi l vom respecta pe mprat n ciuda indiferentei pe care ne-o arat. stim tot ce face, tot ce urzeste. Noapte bun,
dreptate! Ai murit. Noapte bun tuturor! Noi plecm. Mai degrab ne facem pgni dect Albastri.
Verzii s-au ridicat toti o dat si au prsit hipodromul. Cursele au fost anulate, mpratul s-a retras cu pompa obisnuit,
ca si cum nu s-arfi ntmplat nimic, iar Albastrii, la rndul lor, s-au mprstiat, spumegnd de furie.
ntorsi la palat, am discutat cu lustinian despre incident. L-am readus la proportiile corecte, cci nu era primul de acest
gen. Din cele mai vechi timpuri, cursele de la hipodrom ddeau oamenilor ocazia de a-si exprima sentimentele. Verzii
se ridicaser cu o jignire de neiertat mpotriva Persoanei Sacre, dar, la urma urmei, asa era obiceiul. Oricum, nu puteau
fi dect n opozitie, din moment ce noi i protejam pe dusmanii lor dintotdeauna, pe al cror sprijin puternic si
neconditionat ne puteam baza oricnd, n seara aceea de ianuarie, mpratul a rmas ncreztor si m-am ntors n
gineceu fr nici o neliniste. Incidentul era nchis.
Peste dou zile, spre orele amiezei, le primeam n audient pe sotiile senatorilor, care strluceau de fericire c veneau la
mprteas. Se schimbau complimentele de rigoare si m plictiseam de moarte. Brusc, un zumzet ndeprtat a intrat
prin fereastra deschis, atrgndu-mi
155
MICHBL DE GRECE
atentia. Am ciulit urechile, auzeam tipete si strigte, dar nu le ntelegeam sensul. Am trimis un eunuc la fereastr, l-am
vzut expresia schimbndu-i-se de la uluire la incredulitate, apoi la groaz. A venit s-mi sopteasc la ureche c auzise
clar strigtul: Triasc Verzii si Albastrii uniti!" Am refuzat s cred. La naiba cu protocolul, audienta si sotiile
senatorilor, m-am ridicat brusc de pe tron si am alergat la fereastr. Aceast nclcare a bunelor maniere le-a uimit pe
femei mai mult dect dac le-ar fi czut tavanul n cap. Atunci am auzit clar: Triasc Verzii si Albastrii uniti n
mizerie!" Verzii si Albastrii uniti, nu-mi venea s-mi cred urechilor. Nicicnd n istoria Constantinopolului nu se
ntmplase asa ceva. Era de nenchipuit, imposibil, nspimnttor. L-am trimis ndat pe marele sambelan s-mi aduc
ultimele noutti si le-am trimis acas n grab pe sotiile senatorilor, care nc nu stiau ce se ntmpl, mpratul nsusi a
venit s m anunte c aveam necazuri n oras.
Scnteia o provocase aberatia de neconceput a stupidului prefect Eudemon. Din exces de zel, i arestase pe cei mai
zgomotosi scandalagii de pe hipodrom si i condamnase pe mai multi dintre ei la moarte, pe doi dintre acestia - ia
spnzurtoare. Clul s-a dovedit a fi att de nendemnatic, nct streangul s-a rupt de trei ori la rnd sub greutatea
victimelor. Atunci gloata, care pn atunci nu fusese mnat dect de o curiozitate morbid, cuprins de mil a cerut
gratierea condamnatilor. Clul a vrut s-i spnzure si a patra oar. Multimea i-a eliberat pe condamnati si, urlnd La
biseric, la biseric!", i-a obligat pe clugrii de la mnstirea nvecinat cu Sfntul Cosma s le acorde azil. S-a nimerit
c unul dintre supravietuitori era Albastru si cellalt Verde. Cele dou factiuni unite au cerut gratierea condamnatilor de
ctre mprat pe care,
156
binenteles, nu s-a gndit nimeni s-l pun la curent.
Albastrii si Verzii amestecati s-au mprstiat pe Mesa, strignd Nika", adic victorie. Numele revoltei era gsit nc
dinainte ca ea s izbucneasc.
mpratul a fost informat doar atunci cnd multimea a luat cu asalt si a jefuit locuinta prefectului considerat responsabil
de trista soart a condamnatilor. Toat noaptea manifestantii au btut strzile urlnd. Toat noaptea n Constantinopol a
rsunat ngrozitorul slogan Verzii si Albastrii uniti. Nika! Nika!"
A doua zi, cnd m-am trezit, marea maestr Ariana m-a anuntat c gloata asedia Palatul Sfnt. Portarul care, conform
obiceiului, deschisese la sase dimineata portile mari din bronz ale palatului Chalke, abia apucase s le nchid la loc.
Manifestantii cereau imperios demiterea imediat a prefectului Eudemon si pe cea a marelui sambelan Calopodius. Dar

n special cereau plecarea lui loan din Cappadocia. Peste noapte, miscarea se transformase n presiune politic,
mpratul si-a dat seama imediat de pericol si mi-a fcut onoarea de a veni s m consulte n legtur cu decizia care
trebuia luat, nclina s dea ascultare cerintelor populatiei. Dumnezeu stie c as fi vrut s-l vd pe loan din Cappadocia
concediat brutal si chiar umilitor, dar l-am sftuit pe mprat s nu cedeze n fata multimii. Atunci, ce s fac?" m-a
ntrebat el. S adoarm poporul cu promisiuni si, dac asta nu era de ajuns, s-i acorde concesii, dar altele dect cele pe
care le cerea, mpratul s-a retras pentru a se pune de acord cu consilierii reuniti n grab si regretam amarnic c, femeie
fiind, nu puteam s particip la aceast deliberare, n scurt timp, strigtele de Triasc lustinian!" care se nltau din
multime m-au fcut s nteleg c poporul cedase.
157
Un ofiter din garda mea a venit s m anunte c manifestantii se mprstiau n liniste. Pentru a doua oar, incidentul era
nchis, dar nu fr pierderi. Culmea era c deplngeam plecarea lui loan din Cappadocia pentru c, acceptnd s se
despart de el, mpratul si dovedise slbiciunea.
A doua zi, gloata revenise n fata palatului. De aceast dat, am refuzat s m supun sfaturilor anturajului meu. Voiam
s vd si m-am ctrat, nsotit de cei mai putin speriosi dintre eunucii mei, pe terasa crenelat a palatului Chalke, de
unde aveam o vedere excelent spre Augusteum si ocupantii lui. Nu mai era lumea bun a Constantinopolului, ci mai
degrab drojdia cartierelor mrginase, printre care zream o grmad de mutre dubioase. Fr s par agresivi, se tineau
grupati ntr-un colt al pietei largi, susotind si prnd s astepte nu-stiu-ce. Numerosi locuitori veniser si ei s caste gura
si i nconjurau curiosi, n spatele meu, n curtile palatului, regimentele de barbari echipati pentru btlie se adunau.
Am vzut chiar sub postul meu de observatie miile de brbati narmati, cu coifuri si armuri, ale cror sbii grele luceau
n razele soarelui ngrmdindu-se n fata portilor Palatului Sfnt. Au naintat n ordine de lupt spre manifestantii care
ddeau napoi cnd preotii bisericii nvecinate cu Sfnta Sofia au aprut n prag, cu crucile si icoanele n fat. Voiau s
evite masacrul si ncercau s intervin ntre multime si soldati, niste barbari care nu cunosteau respectul datorat clerului
nostru, l-au mbrncit pe prelati, trntindu-i si rnindu-i usor pe ctiva. Imediat cetele de gur-casc, pn atunci neutre,
au intervenit. Au nceput s arunce n barbari cu tot ce le pica n mn. Btlia s-a deplasat spre marile artere de
circulatie, si Augusteumul s-a golit ct ai clipi.
158
Tn momentul acela, pe terasa palatului Chalke si-a fcut aparitia comandantul spatharo-cubiculaires, grzile eunuce de
la palat, implorndu-m s m adpostesc. L-am mustrat pe brbatul micut, cu nftisare firav si alur delicat, l
chema Narses si abia atunci l-am remarcat. S m retrag cnd Augusteumul era pustiu ! M-a asigurat c n foarte scurt
timp revolta va ajunge la zidurile palatului. Am replicat c meterezele groase m vor apra de pericol. A insistat
respectuos, dar ferm. Spiritele erau att de ncinse, dup prerea lui, nct trebuia s ne temem de tot ce putea fi mai ru.
Pesimismul lui Narses m-a impresionat mai putin dect aerul lui calm si hotrt. L-am ascultat si m-am ntors n
gineceu.
Am aflat apoi c regimentele de barbari fuseser nevoite s bat n retragere n fata multimii furioase si se repliaser
rapid n interiorul palatului. Locuitorii cartierelor din jurul Augusteumului, ndeosebi femeile, aruncaser cu pietre si
crmizi n soldati, asasinii preotilor", care fuseser luati prin surprindere de aceast agresiune neasteptat.
Constantinopolul trecuse de partea revoltatilor.
Tcerea care domnea n gineceu prea s se fi mprstiat peste tot orasul. Am asteptat o or, poate dou, nconjurat de
eunuci si de femeile mele lesinate de fric. Mirosul a fost primul care ne-a alertat. Am alergat la ferestre. Suluri imense
de fum negru se nltau n oras, nnegrind iute soarele palid de iarn. Principalele cldiri din jurul Augusteumului,
Senatul, bile lui Zuxippus si chiar catedrala Sfnta Sofia czuser prad flcrilor, n scurt timp, trosniturilor
ndeprtate ale incendiilor li s-au adugat zgomotele unei btlii care se desfsura undeva n apropiere de palatul
Daphne, unde ne gseam. Mirosul acru de ars a devenit mai puternic si norii negri care pn atunci
159
preau s se nalte de undeva din fat au nceput s se ridice chiar de lng aripa anexelor. Palatul Sfnt avea s fie
invadat? Ce fcea garda? Aveam s fim masacrati cu totii acolo? Nu venea nimeni si nu ndrzneam s ies din gineceu.
Rmsesem acolo, ncremeniti ca niste statui, cu urechile ciulite, constienti de neputinta noastr.
n cele din urm, un mesager al mpratului si-a fcut aparitia. Am recunoscut imediat ochii albastri ironici si sub barba
blond chipul copilros al lui Ruderic, tnrul ostatic got care se amuza cnd cscam la povestile de foc si snge ale
btrnului mprat Iustin. Asa cum mi promisesem, l mutasem la excubitors', nltimea i permitea, ntr-adevr, s intre
n acest corp de elit al grzilor, alctuit numai din uriasi, i obtinusem o avansare rapid, pretextnd n fata mpratului
c aceast promovare nu putea dect s flateze triburile de goti comandate de tatl su. Venea din partea lui lustinian smi propun s m refugiez lng el.
Asadar, crezi c voi fi mai bine aprat de multime acolo ? l-am ntrebat.
Mcar compania brbatilor este mai linistitoare, a replicat el cu acea ironie amuzat pe care mprejurrile nu-l
fcuser s si-o piard.
si ti nchipui c brbatii aceia ar fi capabili s ne apere de populatia dezlntuit si dornic de mcel ?
Schit un gest comic de ndoial:
Mcar eu voi fi acolo ca s v apr. Entuziasmul fr fanfaronad al tineretii lui m-a nclzit.
Spune-i mpratului c stau foarte bine n gineceu, c n-am de gnd s m misc de aici. Apoi du-te s vezi ce se

ntmpl si ntoarce-te la mine s-mi povestesti.

S-a ntors dup o or, negru de fum, cu mantia alb rupt, fibula de aur cu monograma lui Hristos smuls,
160
penele rosii de la coiful auriu atrnnd lamentabil. Era plin de snge de la cteva rni aparent usoare. Nimicuri", a
afirmat el, respingnd agasat solicitudinea femeilor. Mi-a dat raportul. Gloata reusise s invadeze palatul Chalke, i
dduse foc, la fel cazrmilor de lng gard, dar putuse fi respins n cele din urm dup o btlie crncen. Situatia nu
era deloc strlucit.
n zilele urmtoare, palatul a trit sub asediu. Nimeni nu putea scoate nasul afar. Noaptea, curtenii dormeau care pe
unde apucau, n galerii, n slile de receptie, pe perne aruncate direct pe jos. nc din prima zi lustinian i trimisese la
casele lor, ct nc era posibil, pe senatorii veniti s-si ofere serviciile si, printre ei, pe Hypatius, nepotul mpratului
Anastasius, nefericitul general nvins pe vremuri de ctre persi, n care nu avea ncredere.
Afar, incendiul s ntinsese. Biserica Sfnta Irina, bile lui Alexandru, marele spital al lui Samson nu mai erau dect
drmturi nnegrite. Bazarul, palatele particulare, ntreg superbul cartier dintre Augusteum si forul lui Constantin era n
flcri. Cel mai frumos sfert din Constantinopol era nimicit de acest cataclism. Pe jumtate sufocati si orbiti de fum,
clcnd n jratic, ivindu-se dintre ruinele fumegnde, oamenii, ca niste fiare slbatice, se bteau ntre ei, jefuiau,
ucideau si, mai ales, continuau s dea foc peste tot unde puteau. Chiar n palat, mirosul de ars ne muta nasurile si cenusa
adus de vnt ptrundea prin toate deschizturile, acoperind mobilele, covoarele si marmura de pe jos. Pretutindeni
domnea confuzia sau mai degrab frica. Cine ne va apra dac vom fi asaltati din nou ? Grzile imperiale, spatharocubiculaires ? Comandantul lor, micul Narses, avusese curajul s afirme c frumosii lui soldati de parad erau lupttori
mediocri, pe
161
loialitatea crora nu prea avea rost s ne bizuim. Cele cteva regimente de mercenari recent ntorsi de pe frontul persan
sub comanda generalului Belizarie, cele trei mii de barbari care treceau absolut ntmpltor prin Constantinopol n
momentul acela si care, clcndu-i n picioare pe prelatii nostri, sttuser la originea revolutiei, ce puteau face aceste
ajutoare firave n fata unei multimi nenumrate, constient de forta ei, nvingtoare ?
Trei zile s-au scurs, trei zile de foc si snge n oras, trei zile de neliniste si incertitudine la palat, trei nopti fr somn. Nu
att amenintarea, ct lipsa de actiune mi tinea nervii ncordati. Nimeni din jurul meu nu reactiona. Asteptam ca bunul
nostru popor s binevoiasc s apar s ne reteze beregatele n paturile noastre. Aveam senzatia, chinuitoare pentru
mine, c suport tot ce se petrece n jur fr a misca un deget. Fierbeam la foc mic si mi simteam fortele topindu-se. Cu
cteva zile mai devreme putusem s trimit la casele lor pe majoritatea curtenilor. Mai rmseser lng mine doar
cteva doamne speriate si ctiva eunuci care tresreau la cel mai mic zgomot. Ba se prvleau coplesite, ba se pierdeau
n treburi superficiale, si m tem c nu i-am ajutat deloc s-mi suporte starea de spirit. Trebuia, totusi, s actionm. Pe
mprat, care venea de mai multe ori pe zi s m tin la curent si s-mi cear prerea, I-am sftuit s fac un efort
suprem, s se prezinte la hipodrom si s vorbeasc poporului. M inspiram de la mpratul Anastasius, care m socase
n adolescent prin felul n care ntorsese multimea n favoarea lui prin cuvinte frumoase, lustinian, care nu stia ce este
spaima fizic, a acceptat.
Nu stiu cum au reusit crainicii s anunte poporul c suveranul l convoca la hipodrom. La ora unsprezece, portile de
bronz ale lojii imperiale s-au deschis larg si mpratul a
162
aprut, cu Biblia n mn. Eu stteam alturi de el. In pofida implorrilor lui si ale anturajului nostru, cerusem s-l
nsotesc. Nu aveam de gnd s-l las s nfrunte singur pericolul la care l trimiteam, dar am interzis tuturor femeilor s
m urmeze. Pentru aceast aparitie, care ameninta s fie ultima din domnia noastr, mi elaborasem mai mult ca oricnd
tinuta. M-am coafat si m-am machiat cu grij si, acoperit de bijuteriile Coroanei, mi-am fcut aparitia n fata
poporului, mpratul, asezat lng mine pe tron, a luat cuvntul:
Eu sunt singurul responsabil pentru toate acestea. Din cauza pcatelor mele am refuzat ceea ce mi-ati cerut n prima
zi pe hipodrom.
A asteptat cteva clipe, pentru ca fiecare s priceap acest act neobisnuit de umilint imperial.
Mincinosule, mgarule, prefcutule, porcule! urla de pretutindeni multimea, Albastri si Verzi amestecati.
si a nceput s plou cu pietre n loja imperial, din fericire fr s ne ating.
Hoato, desfrnata, trf ce esti!
Multimea m ataca si pe mine. Nu m-am miscat sub insulte. Minile mele nu s-au crispat, buzele mele nu tremurau, nici
nu clipeam. M strduiam s rmn ct mai dreapt pe tron, sclipind de giuvaeruri, ca un idol impasibil, mai presus de
gloat. Ce simteam n sinea mea prefer s nu mrturisesc nimnui.
Tumultul crestea de la un minut la altul, proiectilele se nmulteau, tirul devenea mai precis si deja mai multe grzi, n
ciuda armurilor si a coifurilor aurite, fuseser coplesite. Nu ne mai rmnea dect o solutie: retragerea. si nc una
rusinoas. Nici mcar n-am luat-o prin galeria principal. Ne-am repezit pe scri si pasaje secrete care ddeau n inima
rezidentei imperiale.
163
Eu eram singura care nu se grbea. Deodat, am simtit pe cineva n spatele meu nfsurndu-mi mantia lunga si

mpingndu-m usor. Era prietenul meu blond si brbos Ruderic. L-am fulgerat cu o privire furioas:
Nu vreau s fug.
Nu fugiti, faceti o repliere necesar si strategic, a avut el ndrzneala de a-mi rspunde.
Bratele lui m strngeau, m ducea ct de repede putea. M-am eliberat brusc:
Ce repliere strategic ? Toti cred c am pierdut.
Dati-le curaj,
Eu, o femeie!
Sunteti singura de-aici creia nu-i este fric. Zicnd acestea, mi-a zmbit. L-as fi putut plmui
pentru zmbetul acela.
Las-m! i-am poruncit.
N-a reactionat. S m zbat, s strig dup ajutor ? S adaug orelor teribile prin care treceam nc un detaliu grotesc?
Respectul uman mi-a nfrnt rezistenta. Picioarele mele nu mai atingeau pmntul. Ruderic m cra zmbind si, n
fundul ochilor lui albastri, sclipeau firisoare de aur. n felul acesta am revenit n gineceu.
La nceputul dup-amiezei, poporul a ales un nou suveran. Acesta era Hypatius, nepotul mpratului Anasta-sius,
hodorogul acela pe care l considerasem ntotdeauna un incapabil. Rebelii veniser s-l scoat din cas, unde l trimisese
mpratul, si i-au oferit tronul. Sotia lui fcuse tot ce-i sttea n putint ca s-l mpiedice s li se alture, n cele din
urm, dus la forul lui Constantin, cocotat pe un scut, mpodobit cu un colier de aur n chip de coroan, fusese proclamat
mprat. A fost acoperit cu o mantie de ceremonie purpurie, brodat cu aur care, furat cu ocazia incendiului de
164
f*~
la Chalke, reapruse n mod misterios, apoi multimea l-a condus la hipodrom, unde l-a suit n loja imperial. Rebelii au
adunat pe toti mizerabilii, nemultumitii si prizonierii eliberati ca s-l aclame. S-au gsit chiar ctiva senatori si destui
nobili suficient de abjecti nct s vin s-i prezinte omagiile lor. Atunci Hypatius, linistit si nclzit de aplauze, a crezut
cu adevrat c ncepea domnia lui. Aceast parodie de ncoronare a fcut situatia noastr si mai precar.
Palatul practic lipsit de aprare, orasul n flcri, hipodromul n minile rebelilor, si acum poporul aclama un uzurpatorimperiul mi se prea la marginea abisului. Dati-le curaj, cci dumneavoastr nu v e fric!", mi zisese Ruderic. Nu-mi
era fric! Trebuia s-o dovedesc ns. M-am dus la fereastr si am descoperit afar un spectacol care m-a lovit n suflet,
n grdini, un alai de furnici fcea ture dus-ntors ntre palat si unul dintre porturile private. Erau sclavii care transportau
Tezaurul Coroanei la bordul navei care tocmai ancorase acolo. Am nteles c mpratul strngea tabra, c fugea din
capitala sa, de poporul su, din imperiul su.
Atunci s-a declansat ceva n mine, un mecanism pe care nimic nu-l putea stvili. Am iesit din camer trntind usa.
Oamenii mei erau prea abtuti ca s m mai urmeze. Galeria, slile de receptie prin care am trecut, n general ticsite,
erau pustii, n afara ctorva grzi de la usi. Aproape alergam si pasii mei rsunau pe marmur, ntr-o liniste mai
nspimnttoare dect cel mai asurzitor vuiet, pentru c era preludiul unei catastrofe inevitabile. Am grbit si mai mult
pasul pentru a ajunge la cabinetul de lucru al mpratului. Am deschis brusc usa dubl. Ochii mei au nregistrat ntr-o
clip scena. Putini credinciosi rmseser n jurul lui lustinian, Belizarie, Narses, ctiva generali, o mn de
165
sambelani. Unii se molesiser prin colturi, prea consternati pentru a se putea misca, altii mergeau n sus si-n jos,
agitndu-si nervosi bratele si vorbind singuri cu voce tare. mpratul, asezat n jiltul lui nalt din argint cizelat, sttea cu
capul ntre mini. Nu vedea, nu auzea, pierdut n cine stie ce gnduri sinistre.
Toti au tresrit la venirea mea si m-au scrutat de parc as fi fost o aparitie de pe lumea cealalt. Fr nici un machiaj,
eram palid si ochii mei semnau cu dou bile incandescente, mi scosesem bijuteriile cu care m mpodobisem la
hipodrom si eram mbrcat din cap pn n picioare n purpur, culoarea-simbol, tunic purpurie, mantie purpurie,
papuci purpurii, vl purpuriu. Am naintat apsat si m-am asezat pe un tron, n fata mesei de consiliu. Fr s scoat
vreun cuvnt, au venit cu totii lng mine si s-au asezat cuminti. Am ntrebat ce hotrser. Fiecare a emis o opinie
diferit. Mai multe planuri de retragere, diverse proiecte de rezistent. Dar toate implicau abandonarea imediat a
palatului de la Constantinopol. O singur posibilitate rmnea nc deschis: s urmeze Tezaurul imperiului si s ridice
ancora ct mai curnd posibil. Rebelii ghiciser aceast stare de spirit si rspndeau n oras zvonuri despre fuga
mpratului si a mprtesei. Cnd lustinian, care nu se miscase de la venirea mea, a ridicat capul, a fcut-o pentru a
spune:
Nu mai exist alt sperant dect fuga.
Toti au cltinat melancolic din cap. Atunci m-am ridicat att de brusc, nct tronul s-a rsturnat. Discursul pe care i l-am
adresat lui lustinian, cu ochii atintiti spre el, cu voce tioas, este reprodus n toate cronicile. L-am dictat eu nsmi, cci
tin la legenda mea.
Dac nu mai rmne nimic de fcut dect s cutm siguranta prin fug, eu nu voi alege fuga. Cei care
166
au purtat coroana nu trebuie s supravietuiasc pierderii ei. Nicicnd nu voi vedea ziua n care nu voi mai fi salutat ca
mprteas. Dac tu vrei s fugi, Cezar, ti urez noroc! Ai bani, navele tale sunt pregtite, marea e deschis. Eu, una,
voi rmne, mbrtisez vechea maxim care spune c purpura este cel mai nobil lintoliu...
n realitate, nu peroram ca un senator format la scoala antic, fiindc n emotia momentului mi-am regsit vorbele din
prima tinerete: M faceti s vomit. Sunteti niste lasi, niste curci plouate. Ghiar nimeni de-aici n-are pic de curaj ? Nu e

nici unul aici chitit s lupte ca un brbat, n loc s se smiorcie ca o muiere, nici tu, Cezar? stergeti-o de-aici, dac aveti
chef s plecati... M dezgustati prea tare ca s vin cu voi."
Am tcut, cu ochii tint n cei ai lui lustinian. Atunci nu stiu ce i-a apucat, dar toti, instantaneu, n-au mai avut alt idee
dect s reziste. Erau srguri c vor nvinge ? Nici mcar. Erau constienti c soarta lor, viata lor nu se mai tinea dect
ntr-un fir? Cu sigurant, nu. Deodat, n-a mai existat alt posibilitate, alt solutie dect s rmn s se bat. mpratul,
transfigurat, a redevenit brbatul pe care-l vedeam zilnic, analiznd situatiile cu snge rece, inventnd solutii. A dat
ordine cu luciditate, rapiditate si precizie. Belizarie a fost nsrcinat cu organizarea operatiunilor. El va fi cel care va
culege gloria, dac va fi glorie ? Asa s fie. si Narses ? De la nceputul revoltei, acest fost sclav armean, acest eunuc cu
aspect fragil m impresionase prin hotrrea, luciditatea si energia lui. l se ddea ocazia de a fi pus la ncercare. La
insistentele mele, mpratul i-a ncredintat o misiune care necesita rapiditate si abilitate. Apoi, dup ce si-au primit
instructiunile, s-au mprstiat toti n toate directiile si am rmas singuri, mpratul si cu mine, s asteptm.
167
Tntrebndu-m ce fort m mpinsese, mi-am dat seama c furia sttuse la originea initiativei mele. Nu aveam deloc
intentia de a lsa capul jos n fata unei adunturi de rebeli. Orice, chiar si masacrul, mai degrab dect s-i las s
nving. Aceasta a fost reactia mea instinctiv. Poate c, n clipa urmtoare, as fi preferat s aleg calea sigurantei si as fi
fugit mpreun cu sotul meu si cu Tezaurul Coroanei ca s triesc ntr-un exil ndeprtat si aurit. Totusi, m-as fi putut
mbarca sub ochii lui Ruderic? Ce s-ar fi ntmplat cu ncrederea, cu veselia din privirea lui atunci ? Nu mi-a dat el un
exemplu, tnrul acesta barbar? Am rmas, eu si mpratul, n asteptarea evenimentelor, dar eu stiam deja c eram
victoriosi.
Pericolul nu prsise nc zidurile palatului, dar eram convins c imperiul nu se putea prbusi, c lustinian nu putea
disprea de pe scen, Dumnezeu nu ar fi ngduit asta si i eram recunosctoare pentru ocazia pe care mi-o druise ca
s-i slujesc o clip drept resort tovarsului meu de viat.
Narses reusise s ias din palat cu o parte din fondurile secrete, fr s fie interceptat. S-a fofilat pn la casele celor
mai importanti Albastri, pe care-i cunostea pe toti, din moment ce apartinea factiunii lor. Pe jumtate convingndu-i, pe
jumtate cumprndu-i, cu bani si cu promisiuni, i-a ntors unii dup altii n favoarea noastr. La rndul lor, ei au
transmis instructiuni clientilor" lor, rude srace, cunostinte, lucrtori, care nu-si prseau niciodat locuintele, mai ales
n aceste vremuri tulburi. Acestia s-au mprstiat prin oras pentru a aduna partizani si au nceput s strige sloganuri n
favoarea mpratului.
ntre timp, Belizarie, n fruntea trupelor proaspt revenite de pe frontul persan, si-a croit drum prin palatul Chalke peste
mormanele de drmturi si ruine fumegnd si
168
"Wa intrat pe hipodrom prin porticul Albastrilor, n acelasi timp, aghiotantul lui fcea turul cldirii cu regimentele barbare
si ptrundea prin Poarta Mortilor, nume foarte potrivit n momentul acela. Fcndu-si aparitia pe hipodrom prin cele
dou extremitti, trupele i-au atacat pe rebeli, n vreme ce detasamentele de arcasi, cocotate pe scrile interioare pn la
galeria de plimbare, trimiteau o ploaie de sgeti peste ei. ntr-o secund, trufia lor s-a transformat n panic. Erau
nconjurati din toate prtile si, n ciuda numrului lor, cu mult mai mare dect cel al soldatilor, s-au artat incapabili s
se opun veteranilor. Instructiunile erau clare: nici mcar un singur rebel nu trebuia crutat. Soldatii urmau s-si nfig
sbiile n zidul compact de carne. Masacrul a durat pn dup cderea noptii.
Belizarie, lsndu-si trupele s termine treaba, s-a ntors la palat. Narses l precedase. Revolta Nika, dup ce zguduise
imperiul, si gsise sfrsitul.
mpratul s-a ntors spre mine.
Niciodat nu-mi va pieri din minte imaginea ta la consiliul acela tragic. Preai mai nalt dect cele mai nalte, att
erai de maiestuoas. Te urtisesi intentionat, ns niciodat n-ai fost mai fascinant, mai frumoas. Nemesis cu vluri
asemenea drelor de snge nchegat, fort obscur venit din fundul veacurilor, dac ai fi fost constient de ceea ce
fceai... Se va spune c imperiul a fost salvat de o femeie... De tine, Despina, de tine, Vassilissa iubit de Dumnezeu.
De tine, Theodora mea!
Acest omagiu mi-a dat fort s continuu, s mplinesc ceea ce trebuia mplinit, s-l apr mai bine pe mprat de toti si
ndeosebi de el nsusi. Eram prezent n marea sal de audiente hrisotriclinium, asezat pe tronul dublu din porfir
169
cnd, n prezenta ntregii Curti, a guvernului si a tuturor autorittilor, a fost adus Hypatius. Smuls din kathisma de la
hipodrom, de unde si nchipuise c va ncepe domnia lui, nlntuit, pstrase pe cap, czut grotesc ntr-o parte, colierul
de aur care-i slujise drept efemer coroan. Avusese ntotdeauna, chiar si n vremurile sale cele mai prospere, expresia
lamentabil a unui nvins, dar si pstrase o urm de demnitate si nu implora iertare.
Ai fost ademenit de ctre rebeli, mai degrab dect ai condus evenimentele, a comentat mpratul. Te-ai lsat atras,
mai degrab dect ai complotat, n amintirea augustei tale rudenii cu mpratul Anastasius, ca rsplat pentru serviciile
pe care le-ai adus pe vremuri imperiului si ca dovad a vechii noastre prietenii, ti acord iertarea.
M-am ridicat brusc.
Opreste-te, Cezar! Clementa ta va deschide calea altor nebuni, altor ucigasi, altor tentative. Viitorul cere un exemplu.
Victoria, Despina, cere ndurare.

 si cele cincizeci de mii de lesuri care putrezesc pe hipodrom i-au dat iertare ? S-au rsculat, e adevrat, dar ei sunt
nevinovati, cci sunt oameni simpli care s-au aventurat ntr-o experient funest. Au murit fr s nteleag, n vreme ce
conductorii nteleg si supravietuiesc. Cine au fost, asadar, dusmanii statului, uneltitorii? nalti functionari, generali
intriganti, mari proprietari de pmnturi, aristocrati, ntr-un cuvnt mediocrii", dusmanii vesnici ai oricrui progres, ai
oricrei evolutii. Ei sunt egoisti, trufasi, superbi si vanitosi. Nu au iertat abolirea privilegiilor lor si legea egalizrii
impozitelor, pe care ai adus-o tu, Cezar. Atunci s-au speriat si si-au jurat c ne vor face s disprem. De ce s avem
mil, cnd ei n-au avut mil fat de trupele lor
170
nevoiase ? Pe ei trebuie s-i pedepsim, pe acesti mediocri", s\ n primul rnd pe purttorul lor de cuvnt, pe suveranul
pe care si l-au ales, mediocrul mprat al mediocrilor. Jur-mi, Cezar, c vei fi fr mil fat de Hypatius, fat de
senatorii si nobilii care l-au sprijinit! Mortii ti-o cer!
Au avut rzbunarea lor, nu numai mpotriva marionetei ncoronate pentru o clip, ci si mpotriva mai-marilor" care se
prosternaser n fata tronului su iluzoriu. Hypatius a fost executat.
Capitolul 11
Aceast ncercare l-a schimbat pe lustinian si l-a rspltit cu un cinism necunoscut de el pn atunci. Arsenius mi-a
raportat, ntr-adevr, insolitele foloase pe care le trgea mpratul de pe urma puterii sale judiciare. Totul a nceput n
ziua n care un anume Leon, preabogat proprietar de pmnturi, aflat n proces pentru dobndirea unui teren contestat, ia oferit jumtate din valoarea acestuia lui lustinian pentru ca el s hotrasc n favoarea lui; ceea ce a acceptat imediat,
pentru a ncasa comisionul. Gheata era deja spart, n scurt timp, a acaparat averi fabuloase, sub felurite pretexte, pentru
a le mprti apoi colaboratorilor si sau afaceristilor de origini umile, care stiuser s-i atrag atentia si crora le oferea
bogtii peste bogtii. Generos era din fire, ncepnd cu mine, cci mi druise attea proprietti n Pont si Paflagonia,
nct fusesem nevoit s creez un organism special pentru a le administra; ns pe acesti necunoscuti de ce i
mbogtea ? Bnuiam motivul, dar am vrut s-l aud din gura lui. N-a fcut pe misteriosul:
Nu are rost s ncercm s-i atragem pe aristocrati de partea noastr. Am constatat ce le poate pielea n timpul
rscoalei Nika. Orice am face, ei vor fi mereu mpotriva noastr, din instinct, visceral. Or, noi avem nevoie de o clas
care s ne sustin si s ne permit s ne ducem planurile la ndeplinire. Aceasta nu exista, asadar, trebuia creat, n felul
acesta, sporeste numrul nou-mbogtitilor care au tot
172
interesul s ne mentin pe tron, cci, dac am fi alungati, ar avea ei nsisi de pierdut.
Punctele mele de vedere erau att de asemntoare cu ale lui lustinian, nct l-am sftuit imediat s preia n folosul
Coroanei bogtiile unuia dintre fratii lui Germanus, Boraidis, care tocmai murise, pentru a-i mpiedica pe dusmanii
nostri s-si rotunjeasc averile. A mbrtisat pe loc sugestia mea. Poate c se temuse c l voi critica si a fost usurat s
descopere n mine un complice. Legiuitorul, reformatorul, cuceritorul, mpratul care detinea lumea ntreag putea s se
lase ns tentat de mostenirea unui particular si s cumpere ceva ce nu avusese nc... In voluptatea lui de a vedea aurul
scurgndu-i-se nencetat printre degete, supravietuiau amintirile copilriei sale srace, sentiment pe care l ntelegeam
pe deplin, din moment ce l mprtseam. Eu voisem s mi-o sterg din memorie pe a mea, lustinian a sters-o pe a lui de
pe hart. Se nscuse si crescuse n fundul Iliriei, ntr-un ctun mizerabil numit Taurisium. L-a ras de pe fata pmntului
si a cldit n loc o cetate superb, udat de un apeduct, plin de biserici, piete, fntni, bi publice si bazaruri. A numit-o
Tetrapyrgia, orasul cu patru turnuri, si i-a atribuit pe deasupra un arhiepiscop, n felul acesta a vrut s ngroape sub
splendidul oras coliba umil n care trise un anume Petrus Sabatus, disprut si el pentru a deveni lustinian.
Pentru a-l ajuta ct mai bine pe mprat n problemele delicate cu care se confrunta zi de zi, hotrsem s intervin n
numirile din administratie, din guvern, din armat si chiar din biseric. M obisnuisem s abordez acest capitol la miculdejun, pe care mpratul si cu mine l luam mpreun. Nu mai aveam chef s recurg la soaptele de budoar", adic la
ocaziile acelea att de utile pentru o femeie cnd, n
173
intimitatea patului conjugal, reuseste s fac un brbat s i accepte punctul de vedere fr prea mult mpotrivire.
Ritmul de lucru al mpratului ne silise s avem camere separate. El muncea pn noaptea trziu si cteva ore de somn
i erau suficiente. Luase hotrrea s se culce la locul de munc si instalase n coltul cabinetului un pat simplu de
campanie, pe care se ntindea cnd ajungea la captul puterilor. La mas, scpat de problemele la care muncise toat
noaptea, ct nu fusese nc nevoit s nfrunte dificulttile zilei, era mai dispus ca oricnd s m asculte.
Dup cum aveam chef, porunceam ca masa s fie pus ntr-una sau alta din camerele gineceului, cu conditia s nu fie
prea departe de camera mea de culcare, unde stteam n cea mai mare parte a timpului, ntr-adevr, nu-mi plcea nici s
m misc, nici s m deplasez. Nu m duceam, practic, niciodat n biblioteca privat si nici n muzeul gineceului, pe
care mpratul l umpluse cu cele mai admirabile statui ale Greciei antice. Din contr, petreceam ore ndelungate ntr-o
ncpere vast, amenajat special pentru a pstra acolo bijuteriile si stofele pe care le strngeam cu pasiune.
Din respect fat de mprat, am adoptat o regularitate a orarului zilnic foarte nepotrivit cu firea mea. Dormeam n
general putin si prost. Trezit n zori, pluteam ntr-o stare de semiconstient pn la trezirea oficial, care avea loc la ora
nou. Atunci m ocupam de toalet, transformat n rit ceremonial. Mai multe ore erau consacrate unei bi prelungite,
masajelor si ngrijirilor corporale ca s fiu gata la ora la care m ntlneam cu mpratul. El abia se atingea de
mncruri, nu bea dect ap si era servit cu amestecul lui preferat de ierburi de munte fierte. Eu, din contr, m hrneam

zdravn, mncm fructe proaspete sau uscate,

174
dulceturi, prjituri cu miere si gru dup care eram nnebunit. M serveam de mai multe ori din zeama sfnt", supa
aceasta de ceap, hrana sracului, cu care m obisnuise trecutul meu. Apoi nghiteam o lingurit de sare de Sfntul Luca
mpotriva durerilor de cap care m chinuiau si sare de Sfntul Grigore Teologul, care mi permitea s-mi pstrez
sntatea si culoarea prului negru, pe care nu fusesem nevoit s-l vopsesc niciodat. stiam c mpratul nu va zbovi
mult. De aceea, n timp ce mncm, discutam cu el numirile n functie. Deja suprimase vnzarea functiilor, pentru a le
atribui celor mai merituosi. Mai trebuia s-i descopere pe candidati n rndul multimii.
Am nceput prin a porunci astrologilor s ntocmeasc horoscopul celor mai capabili. Dac un brbat era nscut sub
semnul lui Jupiter sau al lui Venus, eram nclinat s-i accept candidatura. Saturn si Marte erau exclusi. Soarele era
considerat o posibilitate, dar cu rezerve. Ct despre Lun si Mercur, nu aveam ncredere, fiindc nativii acestor semne
sunt cunoscuti pentru firea lor schimbtoare, n realitate, astrii erau subordonatii mei cei mai credinciosi. Dup decizia
lor, considerat ca fiind fr drept de apel, m ncredeam exclusiv instinctului meu. stiam c aveam ochiul format
pentru a descoperi sub nftisarea cea mai stears spiritul cel mai remarcabil, caracterul cel mai integru, energia cea mai
capabil, si m pot luda c am stiut s inventez" personaje care vor rmne tot attea podoabe ale domniei.
n primul rnd, Narses. mpratul l avea pe Belizarie, eu l aveam pe Narses. Privirea lui, autoritatea si devotamentul de
care dduse dovad n timpul revoltei Nika m cuceriser definitiv, l-am cerut lui lustinian s-i acorde rangul de
general-sef, amnnd pe mai trziu gsirea unei functii demne de talentele sale. lustinian mi-a fcut imediat aceast
175 .
favoare, apoi s-a ntristat. Era ngrijorat de situatie, mi-a mrturisit el. Prefectul orasului, care i urmase lui loan din
Cappadocia n fruntea guvernului, se arta incapabil s scoat statul dintr-o situatie financiar deja precar naintea
revoltei Nika si care acum ajunsese catastrofal. Luat din scurt, am propus mai multi candidati, pe care mpratul i-a
respins din motive foarte ntemeiate. El nsusi a rostit numele ctorva personalitti ct se poate de nepotrivite, asa nct
m ntrebam unde voia s ajung. L-am privit ndelung, cum sttea asezat n fata mea. Din el emanau simplitatea,
bunvointa, dorinta de a-i ajuta pe ceilalti, n ciuda celor cincizeci de ani mpliniti, si pstra tenul proaspt, silueta
elegant si talia fin. Vocea lui blnd, gratia din priviri, sursul timid, un aer usor distrat i ddeau un farmec firesc
care m nvluia, m adormea.
Ar fi cineva... dar... a soptit el.
Mi-am dat seama n sfrsit ce voia, dar am fcut pe nevinovata:
Cine mai e, Cezar?
Singurul capabil s scoat tara la liman, loan din Cappadocia.
F cum doresti, Cezar, m-am multumit s zic.
Ca de obicei, si alesese foarte bine momentul pentru c, dup ce obtinusem de la el promovarea lui Narses, mi-era greu
s protestez mpotriva ntoarcerii ministrului, lustinian a scos din mnec un decret pe care l pregtise deja si m-a rugat
s-l citesc. Nu fcuse economie de nflorituri pentru fostul su favorit:
fi multumim pentru c a pus att la inim binele nostru si i acordm ncrederea noastr oarb pretiosului si devotatului
nostru servitor.
. 176
Nu-mi convenea deloc acest decret, ns i l-am dat napoi fr nici un comentariu. Adversarul meu era din nou pe
pozitie, si mult mai solid ca nainte.
Mi-am calculat prost urmtoarea lovitur si am dat gres cnd a venit vorba de cumnatul meu, Sitas. Sora mea Comito
tocmai i druise o fat pe nume Sofia si am vrut s-i ofer o provincie mai prestigioas si mai putin periculoas ca
Armenia; fr s-mi dau seama, am atins rnile secrete lsate de revolta Nika n sufletul lui lustinian. El i reprosa lui
Sitas, fr a o spune cu voce tare si foarte pe nedrept, c nu fusese acoio pentru a-l apra si, fr a-l decdea propriu-zis
n dizgratie, l-a condamnat la obscuritate.
Nika lsase n fiecare dintre noi cicatrice adnci. Cum as fi putut s neg acest lucru cnd, chiar a doua zi dup
nbusirea revoltei, l primisem pe Ruderic singur. Ariana, marea maestra a Casei mele, protestase la aceast abatere de
la protocol, i ddusem precedente istorice. De altfel, prea putin m interesa prerea ei. Le-as fi inventat, att m
atasasem de tnrul got, si i eram recunosctoare pentru curajul pe care stiuse s mi-l insufle n clipa n care mi-l
pierdusem. Cel putin, asta voiam s cred. Dup multumirile rapide am ajuns la confidente, cci el m inspira s am
ncredere s^mi descarc sufletul. Apoi, pentru a strpunge armura lui Ruderic, l-am fcut s vorbeasc despre el. Nu
mai tinea minte mare lucru despre Italia lui natal si despre confratii lui, pentru c fusese trimis de la vrsta de cinci ani
la Constantinopol. Nu-si regreta nici familia, nici patria. Era fericit aici. Avea, cu sigurant, o logodnic, am insinuat eu.
Multe, a mrturisit el rznd, i poruncisem sa se aseze pe treptele tronului meu de fildes, si scosese coiful si privea
drept nainte. Capul lui, ceafa m atrgeau ca un magnet si am riscat s-l mngi usor pe pr. L-am simtit crispndu-se,
177
dar nu s-a miscat. N-am ncercat s aflu dac aceast supunere era rspunsul la invitatia unei femei sau respectul datorat
mprtesei.
Am rmas o bun bucat de vreme nemiscati, tcuti, iar eu simteam c inima mi btea nebuneste. Nu m mai puteam

stpni. O natur imperioas, ascuns n adncurile fiintei mele, reaprea, n cele din urm, mi-am revenit si i-am fcut
semn s se retrag, ncercnd totusi s-l revd, I-am numit curopalat, adic nsrcinat cu administrarea palatului, post
prestigios si foarte cutat. Barbarii nu erau foarte populari la Curte, unde conservatorii ne acuzau c le dm prea mult
atentie; pe de alt parte, Ruderic era prea tnr pentru aceast promovare. Cu toate acestea, mpratul nu plecase
urechea la nici o presiune si mi mplinise dorinta. Ruderic avea de-acum dreptul de a intra n gineceu la orice or din zi
si din noapte.
mi nchipuisem c prezenta lui avea s-mi aduc liniste. Zi de zi l aveam sub ochi, i auzeam vocea, i urmream
miscrile, i ntlneam privirea. Numindu-l n Casa mea, fcusem o greseal si ratiunea mi poruncea s-l ndeprtez ct
mai iute. ndat ce-l vedeam, hotrrea mea slbea. Pretextam o asa-zis afectiune matern. Din pcate, eram prea
direct pentru a folosi siretlicuri si, nemaiputnd renunta la prezenta lui, o ceream n orice mprejurri. Cu o rezerv pe
care nu stiam dac trebuie sau nu s o atribui deferentei, el se supunea tuturor capriciilor mele.
n scurt timp, situatia din Africa a devenit ngrijortoare. Regele probizantin al vandalilor, care domnea n partea aceea a
lumii, fusese dat jos de pe tron. n locul lui, rzboinicii si nobilii vandali aleseser o cpetenie tnr, Gelimer, care s-a
declarat imediat dusmanul nostru
178
nempcat. Calittile lui l-au transformat ndat ntr-un grav pericol pentru noi. Fr s mai astepte, mpratul a decis s
trimit acolo armatele, sub comanda lui Belizarie.
Cu o zi nainte de plecarea sa, am asistat la botezul protejatului su, un tnr got care se hotrse s renunte la erezie si
cruia el si Antonina urmau s-i fie nasi. n timpul ceremoniei, m-am amuzat foarte mult interceptnd privirile pe care i
le arunca Antonina catehumenului - care nu erau nicidecum cele ale unei nase ctre finul ei -, fr s-mi dau seama c si
eu fceam acelasi lucru cu Ruderic.
Dup ceremonie, am primit-o singur pe Antonina. Nu o mritasem cu cea mai bun partid a imperiului doar ca s-i
fac plcere si ea a nteles foarte bine c asteptam ceva n schimb. Mi-a descris fericirea ei conjugal. Ascultnd-o, ai fi
zis c tria mpreun cu Belizarie ca n paradis, fericirea aceasta fiind ncununat de nasterea unei fiice, Ioana, si mie
mi datora toate acestea. Nu i-ar fi fost de ajuns o viat ntreag pentru a-mi dovedi recunostinta. Nu trebuia dect s
poruncesc, ea mi era sclav, era o unealt n mna mea. Am rugat-o, pur si simplu, s-mi dea vesti, fiindc trebuia s-si
nsoteasc sotul n Africa:
Poti s-mi scrii scrisori n care s povestesti campania n cuvintele tale, poate chiar cu mici indiscretii, n orice caz
altfel dect n rapoartele oficiale.
A priceput repede c i ceream n schimbul mariajului ei s spioneze pentru mine. Ca de obicei, a vrut s fac exces de
zel. Mi-a promis s noteze toate greselile generalissimului. Am protestat: Nu ti-am zis s-l denunti pe sotul pe care
sustii c l iubesti att. Noteaz numai ceea ce vezi."
A doua zi, flota care se pregtea de plecare spre Africa a defilat n fata multimii. Prin traditie, mprteasa nu trebuia s
asiste la plecare. De aceea, eu nu eram mpreun cu
179
Curtea si guvernul pe metereze, ci m retrsesem pe terasele palatului Daphne. mpratul l nsotea pe patriarhul
Anthimus, care binecuvnta cele cinci sute de nave cu saisprezece mii de soldati si treizeci de mii de marinari. Era cea
mai mare expeditie vzut pn atunci. Un soare vesel lumina pdurea de pnze de toate dimensiunile si vntul puternic
flutura stindardele lungi brodate cu efigia Fecioarei Mria si cu chipurile sfintilor. Acest spectacol splendid m lsa
indiferent si eram sensibil mai degrab de prezenta lui Ruderic la ctiva pasi de mine. Curtenii, obisnuiti s
nregistreze cele mai imperceptibile semne, se distrau probabil copios de ocheadele mele furise. Nu mi mai puteam
ascunde atractia pe care o simteam pentru el. Cu att mai mult cu ct mi fcea din ce n ce mai mult plcere s-i
povestesc despre politic, s-i dezvlui dedesubturile si mecanismele ei. Avea darul de a se interesa de orice si, avnd
un asemenea ucenic, triam o experient care mi mbogtea spiritul. Acest neofit vedea lucrurile dintr-un unghi
neasteptat, iar remarcile lui, ntotdeauna pertinente si personale, m distrau de fiecare dat. Vzut prin el si cu el,
puterea mi se prea mai usoar, iar intrigile ei, din sordide, deveneau amuzante. Campania din Africa l pasiona.
nceputul a fost strlucit. Flota noastr, scpnd de pndasii inamici postati pe fiecare insul din Mediteran, a trecut
printre navele flotei vandale trimise s o opreasc si a nfptuit o debarcare-surpriz care l-a luat pe Gelimer pe
nepregtite, ntr-o prim mare btlie, trupele noastre 1-au zdrobit si n scurt timp au intrat triumftoare n Cartagina.
Gelimer s-a ascuns prin mprejurimi si a avut ideea de a oferi locuitorilor din zon recompense pentru fiecare soldat
bizantin ucis. Ideea i-a costat scump pe imprudentii care
180
s-au aventurat n afara zidurilor: piramidele de capete se nltau zi de zi tot mai sus. Credincioas promisiunii pe care
mi-o fcuse, Antonina mi scria des. Trecnd repede peste chestiunile militare, se plngea de toate. Cldura o sufoca,
furtunile de nisip o fceau s tuseasc, tntarii o piscau, mici neplceri pe care le cunosteam prea bine. Citeam printre
rnduri satisfactia acestei fete a strzii de a se lfi n asternuturile unui rege, desi ea considera palatul abandonat de
Gelimer lipsit de orice confort. Cartagina nu se compara cu Bizantul, produsele de pe piat erau de calitate ndoielnic,
iar vinurile locale att de scrboase, nct ea si le aducea din Constantinopol. Ct despre Belizarie, nu-l vedea, practic,
niciodat si cnd venea s o caute era pentru a bombni sau pentru a adormi imediat, fr s-i observe mcar eforturile.
Datorit slujitoarei ei, mituit de Arsenius ca s o spioneze pe spioana mea, mi completam informatiile.

Belizarie si Antonina l luaser mpreun cu bagajele si pe proasptul lor fin Theodosius, angajat sub stindardul
imperiului. Pe nava-amiral care o transporta n Africa, Antonina se plictisise ngrozitor si, datorit duratei cltoriei,
interesul ei pentru Theodosius s-a intensificat tot mai mult, astfel nct nainte chiar de debarcare si-l transformase n
amant. Discret la nceput, excesele pasiunii ei au fcut ca legtura s devin public, n scurt timp, nu mai exista
nimeni n armat n afar de Belizarie care s nu vad ce se petrece. Cu toate acestea, inevitabilul s-a produs la
Cartagina, n palatul lui Gelimer, rechizitionat de armata bizantin. Ca n comediile pe care le mimam n adolescent,
ntr-o bun zi sotul a intrat fr s bat n iatacul sotiei si a surprins-o n bratele amantului. Fireste, l-a apucat o furie
violent, care n-a descumpnit-o pe Antonina. A sustinut sus
181
si tare c Theodosius si cu ea se pregteau, pur si simplu, s coboare n pivnit anumite obiecte de pret luate ca prad,
pentru a se asigura c nu vor cdea n minile mpratului. Cel mai ciudat a fost c Belizarie a crezut-o. Fiul Antoninei
din prima cstorie, Photius, s-a amestecat n afacere, ncercnd s-i deschid ochii tatlui su vitreg. Belizarie a
preferat s cread incredibilul, adic pe sotia lui. Ea nu ajunsese ns la captul emotiilor.
Una dintre femeile din anturajul ei, pe care o conce-diase, s-a dus la Belizarie si i-a povestit totul, sustinndu-si spusele
cu mrturia a dou sclave aflate n slujba Antoninei. Aceasta si-a convins sotul c era victima unei conspiratii odioase.
Dar, pentru a pune capt acestor acuzatii infame, slujitoarea si cele dou sclave au fost tiate n bucti, buctile puse n
saci, sacii azvrliti n mare... cci pentru a si-l pstra pe Theodosius Antonina nu se ddea napoi de la nimic. Ruderic
gusta cu aceeasi plcere ca mine aventurile acestea picante.
Din pcate, vestile proaste din Africa mi-au ntrerupt distractia. Dup cum presimtise mpratul, regele Gelimer era
departe de a fi nfrnt. Liniile noastre de comunicatii rmneau periculos de fragile. Meterezele Cartaginei se
transformau n ruine. Populatia, care n sinea ei ne ura, i prefera pe vandali. Agentii lui Gelimer, infiltrati peste tot, s-au
apucat s ne corupa regimentele de mercenari, n restul trii, Gelimer ne hrtuia permanent trupele, n tabra imperiului,
domneau dezertrile si descurajarea. Desi nu lsa s se vad, mpratul era mcinat de incertitudine. Un esec ar fi
nsemnat abandonarea oricrei sperante de a recupera nu numai Africa, ci si toate provinciile pierdute pe care jurase, la
suirea pe tron, s le recucereasc, iar acest esec nu era imposibil.
182
ncetineala cu care soseau stirile i sporea nelinistea, ntr-adevr, emisarii trebuia s cltoreasc pe mare pn la un port
din Peloponez, apoi pe jos pn la Constantinopol. Aceast tcere mi tinea nervii ncordati la maximum, n sfrsit, ntro zi de noiembrie a anului 533, a venit minunata veste. Armatele noastre, stule de atta hrtuial, se hotrser s preia
initiativa si s-l nfrunte pe Gelimer. In ultimul moment, mercenarii ne-au rmas credinciosi si n cteva ore trupele
vandale au fost atacate, respinse, doborte, sfsiate n bucti. Gelimer a scpat cu numai ctiva oameni din masacru. Din
acel moment, a fost de negsit. Regatul vandal din Africa fusese nvins.
Mndria, veselia mea s-au amestecat cu o admiratie profund pentru regele nvins. Fugar, fr coroan, fr armat, fr
adepti, Gelimer compunea poeme n latin despre nenorocirile lui. si atunci cnd, nemaiavnd de ales, a negociat
termenii predrii, n-a cerut dect trei lucruri: o lir ca s-si acompanieze cntecele funebre, un burete ca s-si stearg
lacrimile si o bucat de pine, conditii care, binenteles, au fost acceptate.
O dat cu mretia sufletului unuia dintre sefii lor, descopeream vitejia, onestitatea si mndria acestor barbari pe care
regretam c nu i-am cunoscut atta timp si pe care i lsam s fie dispretuiti de mediocri"... Barbarii din rndurile
crora provenea Ruderic.
Pentru a srbtori victoria, am reintrodus obiceiul czut n desuetudine al triumfului roman. Spectacol pretios, pe care l
revd si acum cu ochii mintii, mpratul clrea un pur-snge arab complet alb. Armura lui strlucea, grzile purtau
platose si lnci aurii, iar n centrul scuturilor lor era pictat un ochi nconjurat de un cerc de aur. Cubicularii i
183
urmau mpreun cu protospatarii - eunucii militari -, senatorii drapati n tunicile lor de aur, functionarii civili n alb si
rosu. O procesiune lung de nobili vandali prizonieri le scotea n evident statura impozant si virilitatea. Dromaderi
albi, patru cte patru, purtau comoara cucerit de la nvinsi. Averea unei natii se desfsura n vzul tuturor, armurile
bogate, tronurile de aur, carul folosit de regii vandali, splendidul mobilier al banchetelor regale, pietrele pretioase,
statuile, vazele, cuferele pline ochi de monede de aur.
n semn de bucurie, oamenii din popor si puseser coroane de flori n jurul gtului sau tineau buchete n mini. Linii
nchise vopsite pe jos tineau gloata la o distant respectuoas. Sute de copii aruncau cu smirn si rozmarin. Albastrii si
Verzii, purtnd bonete de catifea neagr si mpodobiti cu trandafiri, agitau batiste brodate si strigau ntr-un glas urrile
rituale, asa cum spune proverbul: Mai multe dect stelele din cer sunt aclamatiile Bizantului."
Prefectul cettii i-a ntins dou ghirlande, una din aur si cealalt din laur verde mpratului, care si le-a pus pe brat.
Suveranul a ajuns la Augusteum si s-a oprit n fata marii statui cu patru fete a lui lanus, zeu al rzboiului, dar si zeu al
pcii. A desclecat, n fata lui, catedrala Sfnta Sofia lsa s se scurg prin portile ei clerul nvesmntat n robe de toate
culorile.
mpratul a ptruns n biseric, a ngenuncheat si s-a rugat, apoi eunucii i-au nlocuit coiful cu o coroan, l-au nmnat
hlamida de aur si ncltrile purpurii, simbol al puterii sale spirituale. A urcat ncet treptele care duceau spre crucea de
aur si a luat-o n mn. Atunci domnul rzboiului a redevenit o imagine a lui lisus. Aprinznd o fclie, si ilustra functia
de lumin a lumii si, la semnul acesta, sute de mii de lumnri s-au aprins pe strzi, la fiecare fereastr, n fiecare

biseric.
De la biseric, mpratul s-a dus la hipodrom. Imnul
184
victoriei intonat de coruri i-a ridicat n slvi aparitia: Salutare, mprat si rege, ncntare a universului pe care Sfnta
Treime I-a condus ctre victorie, nemaivzut conductor, pzitor al lumii!"
Cnd mpratul a luat loc pe tronul dublu de porfir unde l asteptam eu, generalii, conductorii flotei i-au adus pe
prizonierii vandali cei mai importanti si i-au aruncat la piciorul crucii de aur pe care lustinian o tinea n mna dreapt.
Arhicancelarul le-a plecat capetele pn cnd buzele lor au atins piciorul mpratului. Apoi Gelimer a naintat ncet spre
noi. Era foarte nalt, mult mai nalt ca oricare dintre compatriotii si. Din el emanau mndria si autoritatea, mbrcat
ntr-o rob purpurie, si pstra mretia de rege. Era probabil mai maiestuos n momentul acela dect fusese vreodat
pn atunci. Nici o lacrim nu i-a czut din ochi, nici o plngere nu i-a scpat printre buze. Senintatea, pietatea lui si
gseau poate sursa n vreo consolare secret, fiindc l-am auzit clar soptind spusele lui Solomon: Trufie, trufie, totul e
trufie..." ntr-o nscenare voit agresiv, demnitarii nostri i-au smuls mantia de purpur si I-au fortat s se ncline n fata
tronului.
Exact n clipa aceea, solistii corurilor imperiale si-au nltat vocile: Cine e mai mare ca Dumnezeu dect Dumnezeu,
Dumnezeul acesta care face minuni, dusmanii nostri au fost respinsi de judecata domnului nostru..."
Prizonierii, prosternati n continuare, au primit n sfrsit ncuviintarea s se ridice. Atunci, deodat, n uraganul sonor al
orgilor de argint, poporul ntreg, grzile, oficialii, generalii, conductorii flotei au intonat ntr-un glas: Salutare tie,
Basileus, rege, mprat, mereu nvingtor, preaiubit de Dumnezeu, aprat de Dumnezeu. Viat lung tie, care tii cu
bratul tu echilibrul lumii!"
185
Att de puternice si de sincere erau aclamatiile, att de bucuroase, nct s-au auzit pn departe, dincolo de Bosfor, pe
malul asiatic. si asa cum e scris n Cartea ngerilor: Ei cnt, ei strig, ei preamresc, ei vorbesc de mretia mpratului
nostru."
mpratul, fidel firii sale, a dat dovad de cea mai mare clement, n loc s-i imite pe attia predecesori care i-au trimis
pe dusmanii lor n lanturi sau la moarte, i-a acordat lui Gelimer libertatea, onorurile suverane si pmnturi considerabile
n Galatia, unde putea duce o viat ndestulat.
n gineceu, am ntmpinat-o pe Antonina ca pe o triumftoare, asa cum se cuvenea, l-am anuntat, gratioas, c aveam de
gnd s obtin de la Belizarie s-l numeasc pe tnrul Teodosiu, finul ei, sambelanul sotiei lui. Voiam s-i dau de
nteles c stiam de legtura ei si c eram hotrt s o protejez. Ea era deja sclava mea zeloas, ns din momentul acela
mi-a devenit supus entuziast.
Am primit apoi, la cererea lor, o solie a evreilor din capital. S-au prezentat mbrcati n negru cu totii, condusi de un
rabin foarte btrn, care a vorbit n numele lor. n prada adus de la Cartagina de armatele noastre se afla bunul cel mai
sacru, cel mai venerabil al rasei lor, comoara Templului, care trebuia s se ntoarc la Ierusalim.
Noi, Maiestate, suntem cei mai umili ntre cei mai umili supusi ai imperiului, noi nu ne punem la socoteal, ns
blestemat fie acela ce pune mna pe candelabrul cu sapte brate, blestemat fie acela ce nu-l napoiaz poporului lui
Israel.
si mi-au nsirat toti hotii celebri crora prada le-a purtat ghinion, dintre care Gelimer, care si-a pierdut regatul, era
ultimul de pe lunga list. Am obtinut de la mprat s le
186
acorde satisfactie, i-am povestit eu lui Ruderic, nu trebuie niciodat s ti-i pui pe evrei mpotriv."
i-am prezentat perfid generozitatea lui lustinian, n opozitie cu avaritia lui Belizarie, care si pstrase imensa prad, din
care de altfel o parte trebuia s revin Coroanei.
Ruderic, cu stilul lui direct de a vorbi, care avea deseori ceva proaspt, mi-a atras atentia c Belizarie era totusi
nvingtorul din Africa. N-am vrut s m supr pe acest nestiutor:
Numai mpratul a gsit fondurile inepuizabile pentru aceast expeditie, numai mpratul este autorul victon'ei
noastre.
Asadar, n cazul acesta el a poruncit masacrele.
Ce masacre ?
Srisem din scaunul meu si m repezisem la el, gata s-l strng de gt.
Ce masacre ? a rspuns ei cu un calm sub care se ascundea o ironie dureroas. Nu stiai, asadar, Glorie a Purpurii, c
soldatii nostri au dobort fr diferentiere pe toti prizonierii barbari, precum si pe berberii bstinasi, mpreun cu sotiile
si copiii lor? Ucideau, ucideau, nu se puteau opri din omoruri, de parc ar fi ncercat s nimiceasc o ras ntreag.
Mortii au fost numerosi ca firele de nisip, iar distrugerile au fost att de ngrozitoare, nct cltorul trece acum printrun pustiu, acolo unde prosperau nainte bogatele provincii att de populate.
Eram cu att mai ngrozit cu ct Ruderic vorbea fr urm de repros sau pasiune, doar pentru a m informa. Vorbele
lui erau inspirate numai de simpatia spontan a unuia dintre fiii gotilor, mpotriva crora lupta imperiul, pentru vandalii
pe care imperiul i nvinsese.
Cine ? Bine, dar cine a poruncit grozvia asta ? am reusit s ngaim.
Ruderic m-a privit drept n ochi si nu mi-a rspuns.

187
mpratul, eram convins, nu stia mai multe dect mine. Belizarie, trebuia s recunosc, n-ar fi svrsit niciodat o
asemenea prostie. Responsabilitatea i apartinea, fr ndoial, vreunui general obscur, n orice caz, numele lui nu conta
prea mult. Responsabilitatea acestor mii de cadavre cdea pe umerii lui lustinian, pe ai mei.
Am descoperit c ni se ascundea adevrul, cnd eu m mndream cu contrariul. Credeam c noi conducem totul,
manipulm totul si, de fapt, eram doar niste ucenici vrjitori. De ce s ne pierdem vremea controlnd, dnd instructiuni,
ascultnd rapoarte din moment ce nu stpneam situatia ? De ce s fim siliti s renuntm s trim din moment ce
domneam peste o iluzie ?
La sfrsitul acelei dimineti, eram n camera mea, unde nimeni nu avea voie s m deranjeze, singur cu Ruderic, si el
m vedea pentru prima dat descumpnit. Aveam nevoie s m confesez cuiva, ncet-ncet, m cuprindeau vechile
regrete.
Experienta tineretii mi-a smuls orice sentimentalism, orice idealism. Mai trziu, ambitia mi-a sufocat orice fericire.
De-acum sunt permanent n spectacol... Viat ncremenit, viat nghetat, n spatele fatadei sclipitoare, corpul amorf n
care m-am transformat a devorat orice urm de fiint uman din mine. Nu mai sunt femeie.
Ruderic m-a ntrerupt pentru a protesta si pentru a-mi luda frumusetea. Frumusete, poate, ns artificial, fals, am
replicat eu. Mi se ntmpla s trezesc admiratia celorlalti, dar eram un corp steril si uscat. M-am nduiosat de propria
soart si ochii mi s-au umplut de lacrimi, pe care am vrut s le ascund de Ruderic si m-am ntors cu spatele la el. S-a
apropiat de mine, pe la spatele meu, m-a apucat de umeri. M-a rsucit si m-a srutat pe gur...
'W"
Capitolul 12
um a ptruns tnrul barbar n odaia mprtesei fr s fie observat de nenumratele grzi nsrcinate cu aprarea ei? E
suficient s spun c n aceeasi noapte a devenit amantul meu. Pentru prima dat l-am binecuvntat pe lustinian pentru
hotrrea care m costase att pe vremuri, de a avea camere separate.
Noapte de noapte tnrul rzboinic blond a venit la mine. Toat ziua asteptam s apun soarele, s amuteasc palatul
pentru a renaste. Am fost suficient de nechibzuit pentru a fi fericit. Anii se estompau, purpura imperial si pierdea
strlucirea. La fel ca orice fiint uman din imperiu, am cedat dorintei absurde de a tri mcar o dat. Voiam s cred c
secretul va rmne bine pstrat, dar eram totusi constient c aceast legtur punea n pericol opera unei vieti ntregi,
scopul cruia mi nchinasem toate eforturile si toate sacrificiile. Existaser n trecut mprtese adultere prinse n
flagrant si repudiate. M uram pentru propria imprudent, propria slbiciune m umilea si, cu toate acestea, mi purtam
iubirea ca pe o diadem invizibil si mult mai frumoas dect toate cele cu care m mpodobeam zi de zi.
Am ncercat, n legtur cu Ruderic, s-mi pstrez controlul pentru a nu-l ndeprta prin violenta pasiunii mele. Voiam
ntotdeauna mai mult. Ce ? Nu stiam, n pofida orelor extatice si a fulgerelor de fericire, aceast legtur avea pentru
mine o rezonant dureroas, n asemenea msur
189
nct de multe ori plngeam fr un motiv anume. O neliniste vag, ns tenace m-a fcut s o chem pe Photini, btrna
vrjitoare, ca s-mi vorbeasc despre amantul meu. Fereste-te de o femeie, asta a fost predictia ei. O femeie nalt si
frumoas, o strin care poart diadem." Nu aveam nici cea mai vag idee despre ce putea fi vorba si nu m-a interesat.
Am ridicat din umeri. Numai Ruderic si viitorul nostru contau pentru mine.
Sora mea m cunostea de prea mult vreme ca s nu-si dea seama ce-mi trecea prin cap, si ea era ultima care s m
condamne. Cu toate acestea, de cteva zile o vedeam preocupat. Am evitat-o, pentru c mi-am nchipuit c era lacom
de confidente. A reusit, totusi, s m prind singur ntr-o dup-amiaz dup masa de prnz, cnd m pregteam s-mi
fac siesta. Pentru prima dat, a prut intimidat de prezenta mea si a ezitat nainte de a deschide gura:
Circul zvonuri despre tine, Despina. Nu vreau s cred.
Atunci, nu crede... Ce fel de zvonuri ?
Cic unul dintre administratorii palatului, un tnr barbar, ar fi ndrznit s ridice ochii la Perla Imperiului.
Nu mai blmji ca restul curtenilor. stii bine c e adevrat. Cine vorbeste ?
Toat lumea, n gineceu, la Curte. Tot palatul vuieste de brfe.
ti multumesc pentru amabilitate. Esti ngrijorat pentru mine sau pentru soarta ta, n caz c purtarea mea m-ar
ndeprta de pe tron ?
mi plcuse ntotdeauna s-mi ntep" sora mai mare.
stiam din experient c era imposibil s ascunzi orice ntr-un palat, dar credeam c luasem toate msurile de precautie.
De cnd mi petreceam noptile cu Ruderic, l vedeam ct mai putin posibil ziua, si n public nu-i acordam
190
aproape deloc atentie. Imprudenta nu mai era important. Iubirile secrete sunt ntotdeauna evidente pentru observatori.
Cine st la originea acestor zvonuri ? Vreau s stiu. Comito, plecnd capul, a murmurat numele Arianei,
ncntat s o denunte, fiindc o detesta.
Ariana, am exclamat eu, e imposibil! Inventezi.
ntr-o dimineat, n zori, l-a zrit pe tnrul barbar care iesea din camera ta.
Ce fcea la ora aceea n apartamentele mele ? Ariana era n stare s inventeze totul pentru a-si alimenta rutatea. Voiam
totusi s fiu cu inima mpcat. -Cu ea stiam c trebuie s merg direct la obiect.

 M spionezi ? am certat-o eu.

S-a uitat drept n ochii mei, tantos pe picioarele ei scurte si grase, cu o privire indolent si cu bratele ncrucisate.
Credea oare c dac mi descoperise aventura nu putea fi pedepsit ?
Multi au disprut fr urm pentru mai putin de-att, i-am atras eu atentia.
Am vzut spaima din ochii ei. S-a ludat pentru a se apra, lsnd s-i scape mrturisirea pe care avea s o regrete n
clipa imediat urmtoare:
Nu m puteti atinge. Am protectori puternici.
Mai puternic dect mprteasa era un singur personaj n tot imperiul, mpratul. Asadar, lustinian i poruncise s m
spioneze. Probabil cu mult nainte de a avea de-a face cu Ruderic si aproape sigur chiar din ziua n care o angajasem ca
s m nvete bunele maniere, ntr-adevr, era tipic pentru sotul meu s nu lase nimic la voia ntmplrii. Era mai bine s
o mpiedic pe Ariana s nvenineze si mai mult lucrurile, ceea ce constituia ocupatia ei preferat. Am vrut s o
mblnzesc, cerndu-i s o sftuiasc pe fosta ei
191
elev. Nu s-a mbunat deloc si mi-a rspuns:
O mprteas nu are curtezani.
Aceast ultim prostie mi-a confirmat bnuielile. Era pornit mpotriva mea. l-am primit prerea stupid cu deferenta
datorat profesorului care m-a nvtat totul, cci aveam nevoie s-i adorm nencrederea.
Ea a avut, cu toate acestea, avantajul de a m trezi dintr-un vis. Mi-am dat seama brusc si n ntregime de
comportamentul meu si de implicatiile care decurgeau din el. M-am gndit la lustinian, pe care iubirea l alungase din
inima mea.
n fiecare dimineat, tineam un consiliu cu sefii serviciilor mele. Marele sambelan mi citea lista audientelor. seful
degusttor mi propunea meniurile zilei. Cu Ariana, marea maestr, discutam despre tinutele pe care s le mbrac.
Protovestiarul mi cerea s iau decizii privind problemele domestice. Ct despre Ruderic, care reprezenta administratia
palatului, el mi aducea zilnic socotelile gineceului.
Dup ce mi-am compus cu grij spectacolul, am examinat coloanele de cifre pe care le ntocmise si le-am criticat.
Cheltuielile pentru mncare nu erau suficient de distincte de cheltuielile pentru garderob. Apoi am aruncat tabletele lui
att de tare c s-au rupt. Am strigat c socotelile erau prost tinute. Am simulat perfect o furie crescnd. M-am artat
indignat de subordonatii incapabili. N-as fi avut nici o jen s-l insult n public pe Ruderic, dac ar fi fost suficient de
subtil pentru a intra n jocul meu. ns el se nrosise, asuda cu picturi mari. i vedeam pe chip uimirea, mnia, tristetea,
n cele din urm, s-a ridicat brusc si a prsit ncperea, sfidnd protocolul. M-am adresat marelui sambelan:
192
Trebuie s-l pedepsiti... S continum.
Atitudinea lui mndr m stnjenise, mai degrab dect m afectase. Am asteptat ns cu nerbdare momentul s-i
explic de ce procedasem asa. Mi-a luat mult timp s-i vindec rana, mai ales c nu era de acord cu stratagema creia i
fusese victim.
ntr-o sear, Indaro a intrat ca o furtun s cear dreptate. Tocmai fusese adus la ea acas amantul ei, un negustor
extrem de bogat. Fusese torturat pn la moarte. Nici o buctic din trupul lui nu rmsese intact, mi-a povestit ea,
astfel nct bietul om semna cu unul dintre animalele acelea jupuite, vndute de mcelari nainte de Pasti, l acuza pe
ministrul loan din Cappadocia pentru aceast barbarie. Intr-adevr, pentru a strnge tot mai multi bani n cuferele sale,
pentru a-si satisface lcomia nestioas, jefuia orasele, sacrifica fr mil, fr remuscri vieti umane, si amenajase n
palatul su sli de tortur perfectionate si inventase el nsusi instrumente de provocat suferinte. Cei care ncercau s-si
ascund bunurile de el aflau n aceast vgun sinistr de ce era n stare. Constantinopolitanii sopteau c din prefectur
iesi ori fr bani, ori fr viat. Amantul lui Indaro alesese a doua variant. Convocat de loan din Cappadocia, care
cunostea probabil la ct se ridica averea lui, refuzase mai mult ca sigur s i se supun...
Am fost nevoit n primul rnd s-mi consolez singura prieten. stiam c de mult timp visa s-si ia un sot si c se bizuia
pe amantul ei, dar, cunoscnd-o, presupuneam c avea deja alt candidat n minte, al crui nume nu mi-a fost greu s i-l
smulg. Era vorba de Saturnius, un om de afaceri nemaipomenit de bogat, fiu de magistrat. Att doar, a
193
adugat timid Indaro, c era deja logodit cu o verisoar de-a lui. Dac asta era singura piedic, n-aveam dect s rupem
logodna, ceea ce am si fcut. Cstoria a urmat la putin timp dup aceea, permitndu-i lui Indaro s capete
respectabilitatea la care aspira. Dup noaptea nuntii, Saturnius a povestit oricui voia s-l asculte despre greselile din
trecutul tinerei sale mirese. De aceea am poruncit s fie biciuit, ca s nvete s respecte sexul slab.
Mai rmnea loan din Cappadocia. Nu puteam lsa crima nepedepsit, mai ales cnd victima era cineva care m afecta,
chiar si indirect. Dac i ceream mpratului s-l pedepseasc, m-ar fi refuzat aproape sigur, iar legtura mea m punea
n pozitie de inferioritate. Trebuia, asadar, s improvizez, lucru de care mi-e cel mai groaz, si s m multumesc s-l
amenint pe favorit.
Am ales momentul cnd ieseam din biserica Sfnta Irina, biserica mare a palatului, dup slujba de duminic. Am
cobort din strana care mi era rezervat la galerie si m-am alturat mpratului n curte. A trecut ctva timp nainte de
formarea cortegiului, timp de care am profitat pentru a vorbi cu unii sau cu altii. M-am apropiat de ministru, mai
unsuros si mai glbejit ca oricnd, semnnd cu un eunuc imens, desi i erau atribuite numeroase succese att

masculine, ct si feminine. tineam s-l avertizez pentru ultima dat: dac se bga n calea mea, avea s-o regrete pentru
totdeauna. Rzbunarea mea avea s-l ajung oriunde s-ar gsi, oriunde s-ar adposti. Atunci, a ndrznit. M-a apucat de
brat. Duhoarea de alcool care i-a iesit pe gur aproape m-a sufocat:
Esti prea frumoas, mprteaso, ca s fii rea. D-mi si mie sansa mea.
M-am smuls, iar el mi-a tras o palm usoar pe spate ca unei fete oarecare. Din fericire, incidentul a fost att de
194
rapid, nct putini curteni l-au observat. L-am fixat ostentativ pe lustinian, fr s m ndoiesc c va porunci arestarea si
executarea insolentului. M-a privit ca si cum as fi fost transparent, apoi s-a ntors spre marele maestru al Curtii si i-a
vorbit despre detaliile organizrii unei ceremonii, mpratul nu voise s intervin. Scandalul era prea mare si toat
lumea a preferat s nu observe nimic. M-am resemnat, n pofida vointei mele, s le urmez exemplul, loan din
Cappadocia ndrznise ceva de nenchipuit mpotriva mea, si n public, lustinian i permisese s-o fac. Asadar, trebuia s
fie la mijloc mai mult dect legtura mea cu Ruderic, dar ce ?
ntoars la gineceu, i-am dat instructiuni lui Arsenius s afle exact ce se ntmpla n secret n cabinetul de lucru
imperial; mpratul, poruncind s fiu spionat de Ariana, mi-a artat calea de urmat. S-l pun pe Arsenius s-si plaseze
ct mai rapid posibil agentii la fata locului.
Maiestate, am avut deja ocazia de a-i cumpra pe ctiva apropiati de-ai mpratului. stiam c ntr-o zi veti avea
nevoie.
Arsenius ducea geniul intrigii pn la a-mi ghici dispozitiile. Datorit acestui lucru mi-a confirmat fr ntrziere
intuitia, n inima intrigii, se afla o femeie.
Din Italia, regina gotilor, Amalasuntha, ndeprtat de la putere si speriat pentru viata ei, si anuntase sosirea la
Constantinopol, unde venea s-i cear mpratului s-i redea tronul, n schimbul acestui sprijin, ea urma s se declare
vasal a imperiului. Supunerea gotilor si reintegrarea Italiei n imperiu constituiau zestrea ei, cci se punea problema
cstoriei ei... cu lustinian. Arsenius nu stia de la cine venea proiectul, n schimb, loan din Cappadocia l ncuraja din ce
n ce mai mult. mpratul ajunsese pn la a-l
195
pomeni n fata vrului su, Germanus, iar Passara anunta n fata apropiatilor ei repudierea mea iminent. Photini,
vrjitoarea, vzuse corect, avertizndu-m n privinta unei strine cu diadem".
Parc am simtit o lovitur de pumnal si tocmai lustinian era cel care mi-l nfigea n spate. Eu l nselam, iubeam un tnr
barbar si m druisem acestuia, dar tovarsul, aliatul, complicele rmnea lustinian. Chiar avea de gnd s se nsoare cu
Amalasuntha si s m alunge ? Nu conta. Simplul fapt c ascultase asemenea propuneri era suficient, nainte de a alege
tactica pe care s o aplic n continuare, trebuia s analizez pericolul sub toate aspectele si n toat amploarea sa.
M-am gndit la avocatul acela sirian care fusese ambasador la Curtea gotilor si care sttuse acolo mai multi ani. Am
poruncit, asadar, s fie adus Petru Patricianul si l-am interogat n mai multe rnduri. Voiam s stiu totul despre regina
gotilor, despre felul ei de a fi, de a se mbrca, de a tri, de a se machia, despre viata ei public si despre cea privat.
Dup portretul descris de el, Amalasuntha era ambitioas, ndrzneat si avea atta rceal n ochi nct nimic nu o
oprea. Mai tnr dect mine, frumusetea ei clasic sfida artificiile. Era cultivat, rafinat ca spirit si ca gusturi, iar
farmecul ei natural era completat de o demnitate autentic, n sfrsit, era perfect constient c era stpna legitim a
unui regat opulent si c apartinea unei linii dinastice prestigioase... Desi era suveranul celui mai mare imperiu din lume,
mpratul si resimtea aprig originile umile si precaritatea dinastiei. Dar iat c i se oferea posibilitatea de a se uni cu o
regin de snge nobil... Aceast eventualitate mpreun cu calittile Amalasunthei fceau ca amenintarea s fie mai
grav dect as fi bnuit.
196
f.
"'"
~
Nu puteam nici s ezit, nici s pierd timpul, nici mcar sg rnai petrec nc o noapte cu Ruderic. L-am chemat dup ce
mi-am terminat siesta, ntlnirea la o or neobisnuit l-a uimit. Cnd a intrat, l-am simtit ncordat. Pentru a-mi face
curaj, am recurs la cele mai vechi artificii ale teatrului si mi-am reluat, att la propriu, ct si la figurat, locul pe tron. Am
nceput prin a declara c demnitatea mea de mprteas mi interzicea orice legtur. De aceea, n ciuda iubirii mele
pentru el, m vedeam obligat s iau sfsietoarea hotrre de a ne desprti... Ruderic, fr s vrea, si-a regsit atitudinea
respectuoas datorat suveranei, ns buzele i tremurau si ochii i se umpluser de lacrimi. Cu toate acestea, nu voia nici
s plng, nici s se lamenteze, nici s implore. Mi-a expus nemultumirile lui, fr furie, fr amrciune, ca pe niste
simple constatri. Mi-a reprosat c m folosisem de el ca de o jucrie si c pictasem n culorile puternice ale dragostei
ceea ce nu fusese n realitate dect un capriciu. Mi-a imputat... Dar ajunge! Mi-e prea penibil s adun frnturile de
amintiri ale acestei scene ca s o repet sau s repet n detaliu cuvintele schimbate. E suficient s spun c m-a acuzat de
destule lucruri de care nu eram ntotdeauna nevinovat, n pofida oricrui ru pe care i l-as face, a ncheiat el, va avea
mereu aceleasi sentimente fat de mine. Am profitat de aceast mrturisire pentru a-i smulge dou promisiuni. Prima dictat de prudent -, l-am pus s jure c va pstra tcerea n privinta ccior petrecute ntre noi. A doua - femeia din mine
vorbea -, l-am fcut s promit c nu va iubi nici o alt femeie. A binevoit s-mi jure tot ce l-am rugat. Binenteles, nu
se punea problema s rmn la Curte, n oras. Nu eram sigur pe mine nsmi si nu doream s-i provoc o suferint
inutil. L-am trimis n armat, pe care n-ar fi trebuit s o prseasc niciodat, si
197

^pPffffl
i-am obtinut un brevet de ofiter. La interventia mea, a fost trimis peste mare, pe frontul din Italia, si atasat statului-major
al lui Belizarie, recomandndu-l sotiei acestuia. Momentul desprtirii sosise. As fi vrut s m arunc n bratele acestui
tnr strlucitor si temerar, si am fost silit s-mi nfig unghiile n carne ca s rmn nemiscat pe tron. El a executat
cele trei plecciuni obligatorii cu o ncetineal exagerat, pentru a m tenta sau pentru a retine timpul care fugea. Apoi
s-a ndeprtat pentru totdeauna, fr ca eu s m fi miscat. Am poruncit s fie dus la el acas un cufr plin cu aur si
bijuterii, de parc acest dar l-ar fi putut consola sau mi-ar fi linistit remuscrile.
M-am nchis trei zile si trei nopti, pretinznd c sunt bolnav; n-am acceptat s vd pe nimeni, nici pe curteni, nici pe
mprat si m-a slujit doar Indaro. Nimeni n-a pus ntrebri. Crizele de apatie alternau cu orele de agonie n care
plngeam, tipam, mi smulgeam prul; m urteam intentionat si mi provocam singur rni... fr martori. Legtura
mea nu durase dect cteva luni, nu cunoscusem dect cteva nopti de dragoste, din care mi aminteam fiecare clip. si,
cu toate acestea, mi s-a prut insuportabil s m despart de Ruderic si s-l alung din sufletul meu. El fusese singurul
cruia m confesasem, singurul cruia m druisem.
Cu lustinian, lungii ani de intimitate hrniser o ncredere reciproc. De altfel, eram dou forte nltate una n fata
celeilalte, rmneam permanent n ntrecere. Prin contrast, elanul care m aruncase n bratele lui Ruderic rmnea n
ntregime gratuit. Avusesem de ales ntre viat si putere. Poate c as fi preferat-o pe prima, asa precar cum prea, dac
n-as fi sacrificat attea pentru a doua. Nu puteam da cu piciorul tuturor sacrificiilor si suferintelor prin
198
care trecusem pentru a o avea. Nu puteam arunca la gunoi chinurile pe care mi le impusesem pentru a mi-o asuma, n
sfrsit, eram datoare imperiului, mpratului si nu aveam dreptul s-mi trdez angajamentul. Renuntarea a fost ns
atroce. Mi s-a prut c toate luminile s-au stins brusc n mine. M-am nchis intentionat n fata oricrei sensibilitti si
poate c din aceast experient sfsietoare s-a nscut cruditatea aceea care avea s-mi fie reprosat.
Atunci cnd, n a patra zi, mi-am fcut aparitia dup izolare, cu ochii uscati, cu spiritul rece, cu buzele pecetluite peste
secretul meu, nu m-am mai ntrebat dac era necesar s i frng inima amantului meu si s mi-o mpietresc pe a mea
pentru totdeauna. M asteptau vesti din Italia. Regina Amalasuntha, dup ce a poruncit asasinarea principalilor ei
adversari, si recptase puterea. Dintr-o dat, si-a anulat venirea la Constantinopol, cci s-a crezut n msur s se
lipseasc de sprijinul nostru. A continuat s vorbeasc de prietenia ei, dar nu se mai punea nici problema vasalittii, nici
a cstoriei, care ar fi fost acelasi lucru, sub o alt form.
Desi amenintarea fusese ndeprtat, i-am purtat n continuare pic acelei femei care se gndise s se mrite cu
lustinian. Ea trezise n mine o fiar gata s sfsie pe oricine ar fi ncercat s mirl smulg.
Cteva luni mai trziu, printr-una din acele rsturnri de situatie deja obisnuite n regatul Italiei, o a treia lovitur de stat
a alungat-o din nou pe regina Amalasuntha n folosul unuia dintre verii ei, regele Theodahad, dusman declarat a
imperiului. De aceast dat, Amalasuntha nu era, pur si simplu, alungat, ci tinut prizonier si bine pzit pe o insulit
de pe lacul Bolsene. Imediat, mpratul a hotrt s protesteze mpotriva brutalittii comise fat de aliata lui si a
199
avut inspiratia de a-l alege pe Petru Patricianul pentru aceast misiune spinoas pe lng noul rege al gotilor, ntre timp,
eu m informasem despre avaritia si ambitia acestuia din urm, calitti care nu stricau deloc, si, cu o zi nainte de
plecarea lui n Italia, l-am primit ntr-o lung ntrevedere ntre patru ochi, n care a stiut s-si vad interesul.
De-abia ajuns la Ravenna, a aflat c, n nchisoare, regina Amalasuntha era n pericol de moarte, dusmanii ei avnd de
gnd s-si ncheie socotelile cu ea. S-a repezit la palatul lui Theodahad. Acolo, n fata ntregii Curti a gotilor, l-a
intimidat pe regele lor, avertizndu-l c, dac fosta suveran ptea ceva si dac nu era repus pe tron, mpratul va
invada regatul imediat. Apoi a cerut o ntrevedere particular cu Theodahad. l-a explicat c amenintrile pe care tocmai
le proferase nu aveau alt scop dect s ia ochii lumii. De fapt, guvernul imperial nu era interesat de Amalasuntha, aliat
pe care nu se putea baza. Pentru a-si dovedi bunele intentii fat de noul rege, cu care spera s ntretin relatii excelente,
i lsa n seam soarta Amalasunthei, nu va face nimic pentru a o salva n afara unui protest public si nu va reactiona n
caz c ea va disprea brusc... Petru Patricianul si nvtase bine lectia, n scurt timp, am primit o misiv n care ne
anunta c, n ciuda eforturilor sale, dduse gres, iar regina Amalasuntha fusese sugrumat n celul de rudele uneia
dintre victimele ei. mpratul a decretat doliu la Curte si, chiar n aceeasi zi, a poruncit sefului soldatilor din Iliria s
invadeze Dalmatia gotilor, n timp ce Belizarie se mbarca n fruntea unui corp expeditionar nsrcinat cu recucerirea pe
ap a Siciliei. Italia urma s fie prins ca ntr-un cleste.
A doua zi, mpratul, care venise s ia masa cu mine, a arborat o min potrivit mprejurrilor, la unison cu curtenii
mbrcati n negru. Femeile mele, cu lungile lor vluri
200
funebre, semnau cu niste psri de noapte, spre deosebire de eunucii rmasi n haine albe care, agitndu-si mnecile
largi, preau psri de zi. lustinian si cu mine purtam culoarea doliului imperial, purpura fr galoane, fr broderii si
fr nici un alt ornament. Ridicnd ochii spre sfintii si sfintele din mozaicurile care l binecuvntau, mpratul a deplns
moartea Amalasunthei si i-a ludat calittile, panegiric pe care l-am ascultat cu cea mai profund comptimire. L-am
ntrebat dac n-ar fi drept s-l rsplteasc pe cel care ncercase s o salveze, Petru Patricianul. Pentru a le arta clar
gotilor ce credem despre odioasa lor nelegiuire, rsplata trebuia s fie enorm. Am cerut, asadar, pentru el postul de sef

al oficiilor, adic sef peste birourile palatului si ale Casei imperiale, ceea ce mpratul mi-a acordat cu plcere.
Apoi a tras concluziile acelei odioase nelegiuiri":
Trebuie s recunosc c cei responsabili de moartea reginei Amalasuntha mi-au mplinit o dorint secret, cci crima
lor mi-a oferit casus belii pe care l asteptam de atta vreme. Fr s vrea, au fcut posibil invadarea Italiei, care va
aduce din nou aceast provincie sub steagul imperiului. De aceea, ucigasii ei ar merita recunostinta mea vesnic.
mi cunoscuse dinainte planurile si m lsa s nteleg c prin faptele mele i fusesem de folos n politica lui ?
Unele spirite rtcite, a continuat el, si-au nchipuit c m-as putea cstori cu regina Amalasuntha. Ar fi nsemnat
mai nti s uit c sunt cstorit si, din fericire, cu cea mai perfect sotie. Acest zvon a fost lansat poate pentru a o pcli
pe Amalasuntha, o barbar credul, cci trebuie s fii cu adevrat nebun ca s-i dai ctusi de putin crezare.
Poate c mpratul nu mintea. Dar ar fi sustinut aceeasi teorie dac Amalasuntha ar mai fi fost pe lumea
201
asta ? Preferam s m fi descotorosit de o rival, dect s fiu silit s rspund acestei ntrebri. Atta vreme ct ea era n
viat, orice s-ar spune, ar fi constituit un posibil pericol pentru mine. si nu i iertasem c si-a nchipuit c ea era totul, iar
eu nimic. Ironia a fost singura rzbunare pe care si-a permis-o lustinian. Aceasta i-a nlesnit s renunte la ranchiuna pe
care o cptase fat de mine, tot asa cum moartea Amalasunthei a distrus-o pe cea pe care o simteam eu fat de el.
Aflasem c de-acum trebuia s m protejez de toat lumea, chiar si de lustinian. si este mai dificil s distrugi o imagine,
dect o fiint uman. De aceea am hotrt s m transform n statuie inalterabil. Am prsit efemeritatea lumii pentru
imuabilitatea stilului pe care mi l-am creat. Mi-am conceput n cel mai mic detaliu tinutele pentru a produce la fiecare
din aparitiile mele o impresie de neuitat. Indaro mi tot reprosa c mi lsasem obrajii s se rideze, c mi pierdusem
pielea catifelat, care devenise aproape lucioas, eu nu m lecuiam: N-o s te vrea nici un brbat", mi repeta ea n
limbajul acela direct, amintire a tineretii noastre. Ce conta! Nu portretele ei semnau cu Theodora, ci Theodora semna
cu portretele ei, acele imagini ale mele, mozaicuri de un rosu aprins care, n fundul sanctuarelor, mi fixau pentru
totdeauna nftisarea intangibil, n acelasi scop am restrictionat limitele respectului protocolar datorat mprtesei sau
mai degrab le-am stabilit ca regul pe cele folosite de lingusitori, si nu pe cele ale conservatorilor. Am cerut trei
plecciuni n loc de una, srutarea ambelor picioare, n locul unuia singur, apelativele de stpn" si maiestate", n loc
de mprteas" si referirea la umilii sclavi" care mi se adresau.
202
n ciuda onoarei pe care i-o fcusem de a o numi mare maestr, Ariana s-a crezut suficient de nobil pentru a lua peste
picior noul ceremonial, mpreun cu prietenii pe care si-i pstrase n aristocratie. Am profitat de faptul c, bolnav fiind,
czuse la pat si am ndeprtat-o de pe o zi pe alta. M-a implorat s o primesc napoi, am refuzat-o. Merita s sfrseasc
ntr-una din acele uitri n care eram acuzat c-mi arunc attia dusmani, n semn de recunostint pentru serviciile pe
care mi le adusese, m-am multumit s o trimit ntr-o arip ndeprtat a Palatului Sfnt, n felul acesta era suficient de
aproape de paradisul Curtii pentru a-i adulmeca parfumul si, n acelasi timp, la fel de departe ca ntr-un exil n fundul
vreunei provincii uitate, lustinian nu a protestat mpotriva concedierii spioanei sale credincioase si nu i-a mai rostit
niciodat numele n fata mea. De cnd o demascasem, i devenise nefolositoare.
La simplul zvon al unei eventuale cstorii a mpratului cu regina Amalasuntha, anticamerele mele se goliser pe
jumtate. Situatia era oricum mai ncurajatoare ca pe vremea revoltei Nika, cnd aceleasi anticamere rmseser pustii.
De la moartea reginei gotilor, ele erau din nou ticsite. Atunci, s se adune, acesti mediocri" care se scurgeau ca valurile
mrii, s se adune strns n galeria palatului Daphne! S astepte cu orele bunvointa mea! S se ntoarc zi de zi,
sptmni ntregi, luni ntregi! S se mbrnceasc, s se ridice pe vrfuri ca s ncerce s se fac remarcati de eunucii
mei!
S-l lum pe patricianul Iulian. Vreme de dou luni, i-am lsat pe ceilalti solicitanti s-l mping pn la ultimul rnd,
apoi am poruncit s fie chemat. Am observat, cnd a aprut n pragul slii de audiente, c a dat putin napoi.
203
Aranjasem totul pentru a-l impresiona. M nconjurasem nu numai de doamnele de onoare obisnuite, ci si de
domnisoare de onoare extraordinare, nvesmntate din cap pn n picioare n mtsuri viu colorate, brodate cu aur si
arbornd ct de multe bijuterii sclipitoare si puteau pune, ca niste flori unele mai somptuoase si mai strlucitoare dect
celelalte.
Eram asezat pe un tron foarte nalt din fildes sculptat n ntregime cu scene delicate. Penele marelui pun de pe
mozaicul care se ntindea pe jos preau s urce de-a lungul tronului cuprinzndu-m, cci mantia mea reproducea exact
aceleasi tonuri si motive. Din aur erau brtrile care-mi nconjurau gleznele, din aur vlul prins pe cap. Coliere si brtri
ncrustate cu nestemate uriase mi ngreunau umerii ngusti si ncheieturile firave. Pietrele pretioase montate n inele
sclipeau pe fiecare dintre degetele mele ale cror capete ptrtoase mi trdau originea plebee. Coroana imens cu
ciucuri mi-ar fi strivit chipul prea subtire, fr flacra ochilor mei. Sprncenele smulse pn la o liniut curb mi
ddeau o expresie permanent uimit.
L-am vzut cu mult plcere pe patricianul Iulian executnd plecciuni att de profunde, nct prea s se afunde n
pmnt. O, stpn, este trist pentru un muritor s aib nevoie de bani! Nobililor ca mine le este rusine s pomeneasc
acest lucru..." M ruga umil s l ajut s scape de creditorii si. A avut prudenta s nu mentioneze drepturile sale", din
moment ce unul dintre eunucii mei i mprumutase o sum foarte consistent, n loc de orice rspuns, am nceput s bat
din palme cntnd Iulian patricianul, Iulian patricianul", la care eunucii mei, bine dresati, au reluat ca un cor bisericesc

care i d rspunsul patriarhului: Are crampe, crampe grave, grave crampe." Btrnul era de descendent foarte nobil
si prieten cu
204
Hilaria, noua mea mare maestr. ncremenit n rusinea lui de solicitant, de fiecare dat cnd ncerca s ridice putin
vocea, aceasta era acoperit de corul eunucilor care repetau: Are crampe, crampe grave, grave crampe". N-a avut curaj
s insiste si, cltinndu-se, tulburat, descumpnit, s-a retras, uitnd de altfel s efectueze si cea de-a treia plecciune de
adio.
Farsa grosolan nu mi-a displcut niciodat, iar Iulian era vrul preaiubit al Passarei, care m crezuse deja repudiat.
Capitolul 13
Plecarea lui Ruderic din viata mea mi-a ntrit puterea vointei. Incidentul cu regina Amalasuntha m nvtase c, cu ct
mi extindeam puterea, cu-att aveam mai multe sanse s o pstrez. Afacerile Bisericii au necesitat n scurt timp
interventia mea. Deja, sub mpratul Iustin, n toiul persecutiilor mpotriva monofizitilor si cu riscul de a-mi
compromite favorurile proaspt obtinute, i trimisesem mesaje clugrului Marras, cerndu-i s vin la Constantinopol,
alturi de mine. Cu ambitia mea entuziast, pornit s cuceresc tronul, aveam nevoie neaprat de prezenta lui, de
spusele lui, de exemplul lui. ns refuzase.
ndat ce a urcat pe tron, l-am implorat pe lustinian s opreasc persecutiile. Nu i-am cerut s aboleasc ngrozitoarele
legi, ci pur si simplu, fr vlv, s le aplice mai putin strict. A acceptat, asa c urmririle au ncetat treptat, exilatii s-au
ntors, si libertatea credintei a fost restabilit ncet si discret. Ca urmare, mpratul a reusit minunea de a-i aseza la
aceeasi mas pe monofiziti si pe catolici, ns aceast tentativ de apropiere a esuat n fata intransigentei celor din urm.
Papa Agapetus fiind n drum spre Constantinopol, ne ntrebam ce intentii l animau, spernd, fr prea mult
convingere, c era vorba de mpcare, n dimineata aceea de martie a anului 536, trebuia s debarce n principalul port
privat al Palatului Sfnt si urma s fie ntmpinat cu o pomp
206
extraordinar. Un soare palid n mijlocul unui cer lptos rspndea o lumin incolor peste cupole, chiparosi, platani si
aranjamentele florale rrite de iarn. Pe marmura teraselor si a scrilor fuseser mprstiate ierburi mirositoare. Norii
de tmie si smirn se nltau din vasul mare de bronz n aerul nemiscat. Ferestrele si balcoanele cldirilor palatului
fuseser decorate cu draperii mari din brocart si mtase, brodate cu aur si argint. Senatul, Curtea, Comitatus si celelalte
autoritti ale imperiului acopereau cheiurile micului port. Numerosi episcopi, nenumrati clugri si diaconi l
nconjurau pe patriarhul Constan-tinopolului, venerabilul Anthimus, protejatul meu, pentru care intervenisem s fie
numit cu doi ani mai devreme si pe care m bizuiam s ne apere punctele de vedere n fata eventualelor exigente ale
papei, nvesmntat n roba lui din satin albastru, brodat cu crucea de aur, trona alturi de mprat. Majoritatea
demnitarilor bombnea mpotriva acestei corvezi, pentru c dinspre Pontul Euxin sufla un vnt aspru. Eu mi aruncasem
pe umeri o sub mblnit, fiind friguroas din fire, si de pe terasa gineceului, unde mi impunea protocolul s stau, am
remarcat c anumiti ministri si episcopi nu se jenaser s se adposteasc ntr-un pavilion. Nici mcar nu ncercau s
imite stoicismul mpratului. Insensibil la temperatur, asezat pe un tron adus din Tezaur, n ntregime acoperit cu plci
de aur, ncrustat cu berii roz si peridot verde pal, astepta netulburat, cu fata spre mare, schimbnd din cnd n cnd
politeturi cu patriarhul Anthimus.
O miscare n gloata nghesuit jos, pe chei, mi-a atras atentia. Flotila care l aducea pe pap se vedea n zare si fiecare sa grbit s-si ocupe locul n jurul tronului, n scurt timp, la extremitatea portului au aprut mai multe galere mari
207
________
cu catarge aurii si pnze pictate, umflate de vntul care unduia imensele stindarde decorate cu imagini pioase. Tonajul
prea mare al navelor mpiedicndu-le s ptrund n port, unul dintre marile slepuri imperiale care asigurau transportul
Curtii de pe un mal al Bosforului pe cellalt a venit alturi de cea mai spatioas dintre trireme. Dup ce a mbarcat
pretioasa ncrctur, s-a ndreptat spre chei cu toat viteza celor saptezeci si doi de vslasi ai si. Sute de brci albastre
si roz l nconjurau, lsnd s pluteasc n spatele lor, pe valuri, panglici de brocart, astfel nct marea ntreag prea
acoperit cu aur. La apropierea momentului solemn, mpratul si patriarhul Anthimus s-au ridicat si s-au ndreptat spre
treptele late de marmur care se pierdeau n mare.
Atunci, trompetele au nceput s sune, cimbalele si flautele si-au nceput dulcele fluierat, corul imperial a nceput prin al saluta pe suveranul nostru cu celebrul imn: Salutare, rege al romanilor, ncntare a universului, pe care Sfnta Treime
l-a ndrumat ctre victorie. Stpn fr pereche, nemaintlnit pzitor al lumii, tu poti, acum si n viitor, s unesti natiile
prin arma sacr a piettii tale!"
slepul a acostat. Primul care a psit pe covorul de purpur ce ducea la tron a fost un diacon agitnd o cruce din aur
foarte mare si foarte nalt, sclipind de nestemate, n spatele lui, nainta ncet Sfntul Printe, papa Agapetus. De departe
mi s-a prut extrem de nalt, iar barba lui cenusie, extrem de lung. Roba lui din brocart verde era brodat cu scene din
Vechiul Testament, iar tiara lui strlucea de bijuterii. seful corului imperial a lansat aclamatia ritmat: lisus e salvarea
noastr!" La care toti cei de fat, ntr-un glas, au rspuns pe acelasi ton: El e de-a pururi nvingtor!"
Atunci cnd suveranul pmntesc si suveranul spiritual s-au gsit fat n fat, si-au scos unul coroana,
208
cellalt tiara, pe care le-au nmnat sambelanilor, apoi, n acelasi timp, s-au prosternat amndoi cu fruntea pn la

pmnt unul n fata celuilalt.

Dup ce s-a ridicat, mpratul i-a fcut loc patriarhului Anthimus. Momentul solemn, momentul critic sosise. Sensul
venirii papei avea s fie dezvluit. Anthimus a ngenuncheat pentru a sruta inelul Sfntului Petru. Papa si-a tras mna
brusc si, fr nici o privire, si-a continuat drumul de parc cellalt n-ar fi existat. Vzusem destul, asa c m-am retras.
A doua zi, Agapetus a cerut condamnarea solemn a monofizitismului. A refuzat s-i vorbeasc lui Anthimus, afirmnd
c acesta ocupa ilegal patriarhia de la Constan-tinopol. mpratul a fost, asadar, silit s-l nlocuiasc ia negocieri.
Valurile persuasiunii si ale seductiei sale se sprgeau n fata stncii ncptnrii papale si n fiecare zi pierdea teren. El
era tolerant din fire, cu toate acestea, nu ndrznea s se ridice mpotriva presiunilor papei, pe care l considera pzitorul
unittii religioase a imperiului.
Bine, Cezar, dar tocmai unitatea imperiului este n pericol dac cedezi n fata papei, i-am replicat eu.
Constantinopolul, ntreg Orientul, jumtate din imperiu refuza de fapt s se supun acestei autoritti ndeprtate, strine
care, fr a cunoaste nevoile enoriasilor si, fr s le asculte cererile, le impunea legile sale. lustinian a insistat
Imperiul va dinui atta vreme ct vor dinui ordinea si uniunea; or, acestea dou vin de la pap si de la mprat.
Poruncisem eunucilor si femeilor s ne lase singuri n camera mea. Eram asezati unul n fata celuilalt pe jilturile din
argint, mpratul si scosese mantia de purpur si purta o tunic simpl, din in verde-nchis. Eu mi schimbasem tinuta
ngreunat de broderii cu o tunic de interior foarte larg, din
209
mtase usoar, albastr ca noaptea, pe care el o numea rochia mea de vrjitoare". Priveam prin fereastra deschis
stolurile de corbi croncnitori care zburau foarte sus pe cerul rosu al serii aceleia de iarn, ncercam s-i deschid ochii
lui lustinian. Purta greutatea istoriei, iar memoria lui era ncetosat de mretia vechii Rome. Tria cu traditii defuncte,
cu visul unui imperiu ngropat de cteva secole. M gndeam la printele Bartolomeu si, n aceast mprejurare,
regretam mai mult ca oricnd disparitia lui. El avea credinta celor simpli. M nvtase cteva cuvinte n latin si mi
aminteam cum bombnea mpotriva acestei limbi pe care mruntaiele lui nu prea o mistuiau si, n tain, si rostea
rugciunile n greac, la fel ca toat lumea din Constantinopol. Protesta mpotriva riturilor impuse de Roma, mpotriva
episcopilor numiti de pap si prin el se exprima un popor ntreg. Acest popor era nteles de noi, de printele Bartolomeu
si de mine, pentru c noi l cunosteam si, prin urmare, l iubeam. Tu, Cezar, iubesti politica."
Acest ultim argument, n pofida adncii sale nedreptti, trebuie s-l fi atins, cci a promis s ncerce s-l nfrng pe
Agapetus. nc o dat, a dat gres. Atunci am preluat initiativa si am cerut o ntrevedere cu papa. Acesta m-a primit n
capela apartamentelor pe care i le pusesem la dispozitie n Palatul Sfnt. Trona la o catedr mpodobit cu lemn aurit si
purta o tiar sclipitoare. Barba lui lung se desfsura pe roba alb cu cruce neagr. Dac ncerca s m impresioneze, na reusit. Din contr, m-a enervat adpostindu-se n spatele protocolului ca s nu se ridice cnd i-am srutat inelul si ca
s neglijeze s-mi ofere un scaun. L-am ntrebat dac intransigenta lui fat de monofiziti nu risca s ndeprteze de el
milioane de credinciosi. Adevratii crestini vor sti s gseasc drumul Domnului,
210
mi-a rspuns el. Nu se temea, am insistat eu, s vad pro-vinciile rsritene, Siria, Egiptul, desprinzndu-se de imperiu
pentru a fugi de persecutii? Cuiburile acelea de eretici trebuia curtate, a tunat el.
Asadar, un masacru, Preasfnt Printe.
Nu, fiica mea, o purificare!
Ar fi suficient, totusi, un singur pas, un gest mrunt pentru ca monofizitii s v recunoasc autoritatea.
A scuturat din cap cu ncptnare. El voia o supunere deplin si total. Ce s-ar ntmpla, am insinuat eu, dac
mpratul, pentru a salva unitatea imperiului, ar tia legturile cu papalitatea si ar mbrtisa monofizitismul ?
Biserica noastr, a rspuns el, posed o retea universal, care si ntinde ramurile pn n cel mai mrunt ctun. De
la o zi la alta aceast putere omniprezent si insesizabil s-ar ntoarce mpotriva unui suveran necredincios, ar predica
mpotriva lui si ar cere detronarea lui.
ncptnarea lui Agapetus, refuzul lui de a admite realitatea m-au deconcertat. Am comis atunci greseala de a-i oferi
abrupt dou sute de mii de solidi de aur, ntrebndu-m, de altfel, de unde as putea face rost de o asemenea comoar.
Afar de aici, fiic a lui Satan! a urlat, ridicndu-se de la catedra lui.
M-am ntors cu spatele, m-am dus la iconoclast, am srutat linistit fiecare icoan, m-am nchinat, apoi am iesit ncet,
cu capul sus, fr s-i dau nici un pic de atentie lui, care spumega de furie.
n aceeasi sear, tocmai cnd m pregteam de culcare, praepositus m-a nstiintat c unul dintre membrii din suita papei,
diaconul Vigilius, solicita o audient. Uimit de ora trzie si neasteptat a acestei vizite, l-am lsat s intre.
211
Am vzut aprnd un prelat gras, cu brbuta cenusie, figura jovial si ochi ptrunztori. Pieptul su lat era mpodobit cu
mai multe cruci ncrustate cu nestemate. A nceput prin a-mi luda puritatea sufletului, nemaipomenita moralitate,
puterea inteligentei care, dac i-as fi dat ascultare, era superioar celei a tuturor femeilor din vremea mea. A mai urcat
cteva trepte n linguseal, comparndu-m cu pioasa si Sfnta Elena, mama mpratului Constantin. Ca si ea, eu eram
adevrata primitoare a tuturor harurilor lui Dumnezeu". Asteptam curioas urmarea. Vigilius aflase de ntlnirea mea
cu papa si de atitudinea lui revolttoare. M sftuia s trag de timp cu orice pret. La ce bun ? am ntrebat eu. Se prea c
nimic nu-l putea ndupleca pe papa Agapetus.
Ba da, moartea, a replicat diaconul. Sfntul nostru Printe este grav bolnav, zilele i sunt numrate. Rezistati pn

atunci si actionati apoi n asa fel nct urmtorul pap s fie mai aproape de idealurile dumneavoastr.
L-am ntrebat care ar fi cel mai bun urmas al lui Agapetus.
Eu. Faceti n asa fel nct s fiu ales eu si promit s-i protejez pe monofiziti.
l-am acceptat oferta, mi plcea felul iui direct de a negocia.
A doua zi dimineat, m pregteam s-i repet lui lustinian sfatul lui Vigilius, dar nainte s apuc s deschid gura m-a
anuntat c patriarhul Anthimus era detronat. Nu numai c deja contrasemnase decretul, dar cedase la toate exigentele
papei Agapetus. Conductorii monofizitismului se vedeau expulzati din Constantinopol, crtile lui sfinte erau
condamnate s fie arse, iar preotii lui primeau interdictia de a predica si de a administra tainele bisericesti. Dar de ce, de
ce atta nerbdare, ntrebam eu fr ncetare, n graba lui
212
'
de a scpa de presiunile mele, mpratul s-a ascuns n
'
spatele amenintrii proferate de Agapetus. Noul patriarh al
j
Constantinopolului era deja numit, abatele Menas.
j
Nefericitul Anthimus trebuia totusi anuntat de
l
condamnarea sa. Atunci a nceput misterul. A fost cutat
j
pretutindeni, dar n zadar. Oamenii papei i-au scotocit palatul,
Sfnta Sofia, bisericile n care s-ar fi putut refugia, mnstirea
Sfntul Sergiu, vestit ca fiind ticsit de adeptii si. Agentii
papei au ndrznit chiar s caute n Palatul Sfnt si n
particular, n paraclisul Arhanghelului Mihail, urmnd zvonul c
Anthimus s-ar fi ascuns acolo. A rmas de negsit. Lumea
afirma c l-a vzut cnd aici, cnd acolo. A fost cutat peste
tot, fr rezultat. S-a ajuns pn la a ntreba copiii de pe strad
pentru a descoperi vreun indiciu. Tot degeaba. Nu s-a gsit
nici cea mai mic urm si nimeni n-a reusit s-si dea seama
ce se ntmplase cu el. Speculatiile nfloreau. Fusese rpit de
agentii papei? Agapetus nu avea ns nici un interes s
procedeze astfel, din moment ce avea condamnarea
patriarhului n buzunar. Fusese ascuns la porunca mpratului
pentru a fi scutit de nenorocirile sortii? n acest caz, era
imposibil s nu se fi stiut nimic. Fusese ascuns de adeptii si ?
S-ar fi aflat. Pe scurt, misterul a rmas de neptruns, mai putin
pentru mine. Ca toti cei care l cunoscuser si l veneraser pe
Anthimus, am asimilat disparitia lui cu o minune, ngerii cerului
l rpiser din minile dusmanilor si. Din contr, papa
Agapetus, persecutorul su, n-a mai trit mult. O lun mai
trziu, asa cum prezisese Vigilius, a murit. Catolicii au crezut
c a fost o manevr a monofizitilor. Dusmanii.niei m-au acuzat
c l-as fi otrvit. Eu, pur si simplu, l-am multumit Domnului
pentru acest minunat exemplu de dreptate divin.
ntre timp, planurile mpratului pentru recucerirea Italiei reuseau pe deplin. Napoli a fost eliberat, apoi Roma si,
213
unui dup altul, orasele italiene reveneau sub stindardul imperiului. Belizarie conducea campania cu surle si tobe, ajutat
de lipsa de geniu a adversarului su, regele Theodahad, nlocuitorul Amalasunthei, si de lipsa de initiativ a gotilor.
Sfntul Scaun era, de asemenea, foarte grbit si, cnd Vigilius a ajuns la Roma ncrcat cu sacii de aur pe care: conform
ntelegerii noastre, i ddusem pentru a cumpra Sfntul Colegiu, s-a trezit n fata unui, nou pap. Era clugrul
Silverius, mostenitor devotat al lui Agapetus, fanatic de intransigent. Ddusem gres.
De-abia ales, papa s-a pus imediat pe treab, mpreun cu creatia lui, patriarhul Constantinopolului, Menas, care l
nlocuise pe Anthimus al meu. mpratul nu s-a opus ca cei doi s dezlntuie un nou val de persecutii n Orient si chiar,
pentru prima dat, n Egipt, care pn atunci fusese scutit. Am avut impresia unei repetitii si sub precizia rece a
rapoartelor oficiale descopeream povestiri trite, pe care le ascultam si care mi se ntipreau cu litere de foc n minte.
Mnstiri nchise, clugri mprstiati cu brutalitate, predicatori azvrliti n carcer, torturati, peste tot se aprindeau
ruguri pentru a-i arde pe monofizitii care refuzau s-si renege credinta. Torte ale rusinii, flcri ale falsei religii,
semnale ale fanatismului care s-au rspndit din oras n oras, sufeream cu ncrncenare pentru c nu putusem opri
aceast dezlntuire de atrocitti.
Am plecat la apele calde ale Pythiei, n Bithynia. Un ministru n functie, cornitele afacerilor private, o deputtie a
Senatului, condus de Arsenius, si o multime de sambelani, eunuci, doamne de onoare, secretari, clugri, ofiteri mi
escortau litiera. Trei mii de soldati mi asigurau protectia. Interminabilul cortegiu de care si cavaleri serpuia peste
cmpuri, cu stindardele n vnt, nltnd nori de praf, si cnd
214

tranii l vedeau trecnd se opreau din munc, ngenuncheau si se nchinau. Aceast pomp neobisnuit era intentionat
menit s conving populatia de mretia imperiului. Ct despre generozitatea ei, o marcam prin daruri ctre bisericile,
mnstirile, orasele si ctunele ntlnite n drum. Practic, golisem Palatul Sfnt de fauna lui si nu eram deloc
nemultumit s-mi dovedesc n felul acesta puterea celor rmasi, si ndeosebi Marelui Rmas, mpratul. Destinatia pe
care o alesesem era suficient de aproape de capital ca s pot primi n continuare vesti din Palatul Sfnt cu ajutorul
curierilor si totodat suficient de departe pentru ca mpratul s nu poat veni n vizit. Era destul de subtil pentru a
ntelege c l pedepseam.
Pythia era un orsel cochet, asezat pe o coast a Olimpului, n Frigia. La picioarele lui, livezile, viile si plantatiile de
mslini se ntindeau pn la marea al crei albastru se confunda cu cel al cerului. Primvara scurt aprinsese n cmpuri
flori fr numr, violet, galbene, albastre, albe. mi stabilisem resedinta n vila construit alturi de izvoarele termale
pentru oaspetii de seam ai statului. Apartamentele erau insuficiente pentru a-mi adposti suita, si confuzia instalrii mia oferit o distractie de calitate. Pe scurt, Pythia era idilic si m plictiseam de moarte. Am detestat ntotdeauna orselele
de provincie si Constantinopolul, pe care jurasem s nu-l mai prsesc niciodat din ziua n care revenisem acolo, mi
lipsea. Singura consolare era s aflu c mpratul rtcea descumpnit prin gineceul pustiu, cernd fr ncetare vesti
despre ntoarcerea mea. Dac m-ar fi chemat la el, as fi venit n fug, ns nu i sttea n fire s cedeze asa de usor. Iar
eu nu ncetam s m ntreb care dintre noi doi va rezista mai mult: eu, n plictiseala mea, sau el, n singurtatea lui.
215
La Pythia, protocolul era n vacant, diferentele deveneau mai putin stricte, discutiile mai libere. Seara, pe teras, n fata
soarelui care se cufunda ncet ntre dealuri, lumina strlucitoare a zilei se mblnzea, si umbra rcoroas acoperea
peisajul. Discutam despre situatia destul de ngrijortoare din Italia, a crei recucerire, dup ce ncepuse att de bine,
stagna. Gotii, prinsi la nghesuial, i chemaser n ajutor pe franci. Acesti rzboinici de temut ajunseser la Alpi n
numr mare si coborser panta spre cmpia lombard. Dusmanii tineau sub asediu Milano, Rimini si majoritatea
oraselor eliberate de curnd. Toti cei din jurul meu se ntrebau dac trupele noastre vor rezista si dac Belizarie va reusi
s-o scoat la capt de unul singur. ,Ar fi suficient s-i fie trimis Narses cu ntriri", am sugerat pe tonul cel mai detasat.
Un lingusitor, asa cum se gseau ntotdeauna destui n anturajul meu, mi-a ludat ndat ideea si m-a ncurajat s o pun
n aplicare, mi venea s-l strng n brate, cci interventia lui stupid mi permitea s dau replica pe care abia asteptam
s o plasez: mpratul este cel care decide. Eu nu pot face nimic, sunt doar umila lui supus." Cunoscnd indiscretia
curtenilor, m asteptam ca vorbele mele s-i fie repetate lui lustinian. Va prinde din zbor mesajul si va actiona n sensul
n care voiam ? Mi-am reluat asteptarea, plictiseala mpletindu-se acum cu nerbdarea.
Zece zile au trecut, zece zile s-au scurs, n care am admirat peisajul si mi-am ros unghiile. Zece zile nainte ca un curier
imperial s-mi aduc un plic de la chestorul Palatului Sfnt. La ordinul mpratului, acesta mi trimitea copia dup
decretul prin care Narses era numit general-sef al armatei din Italia, cu acelasi grad ca Belizarie. Era modul indirect si
caracteristic inventat de lustinian pentru a m ruga s m ntorc, mi mplinise vrerea, asadar, si eu m-am grbit s-i
216
^IP
fac pe plac. lustinian mi simtise lipsa, asa cum pe mine absenta lui m ndurerase, n mod hotrt, eram fcuti unul
pentru cellalt.
M-a ntmpinat cu aspasmos, protocolul restrns al ntlnirilor noastre publice. Nu si-a exteriorizat sentimentele, ns a
cobort n portul palatului pentru a m primi. Onoare absolut neobisnuit, menit s sublinieze bucuria ntoarcerii mele.
lustinian se exprima cu o subtilitate care marca n existenta noastr borne fine si elegante, cu tot attea semnificatii.
Nici o clip nu mi-am pierdut din vedere obiectivul. Neputnd mpiedica dezlntuirea persecutiilor, am hotrt s lovesc
n vrf. Voiam s m descotorosesc de papa Silverius, ale crui actiuni constituiau toate sfidri ia adresa mea.
Pentru a-mi spori avantajul, am profitat de prezenta Antoninei la Roma, unde si urmase brbatul, ca de obicei. La
indicatiile mele, s-a nteles cu diaconul Vigilius, pe care papa, nestiind de intrigile sale, l pstrase n anturajul su
apropiat, mpreun, ei au stiut s confectioneze o acuzare de trdare de toat frumusetea mpotriva acestuia. Totusi,
Belizarie, pretinznd c este prea ocupat cu rzboiul mpotriva gotilor, a refuzat s se implice. L-a convocat ns pe
pap, sftuin-du-l, pur si simplu, s se arate mai mpciuitor cu monofizitii si mai flexibil cu mprteasa, n loc de orice
rspuns, Silverius a plecat, a ntrerupt negocierile si s-a nchis cu demnitate n catedrala Sfntul Petru. Belizarie, din
proprie initiativ, a ncercat n mai multe rnduri s-l nduplece, s-l fac s priceap situatia, n zadar. Eu, la rndul
meu, o hrtuiam pe Antonina s preia controlul, ntr-una din scrisorile ei, mi-a povestit cum si asedia sotul pentru ca el
s accepte s intre n complot si s-l convoace din nou pe pap. Acesta,
217
ofensat, a refuzat s prseasc refugiul catedralei Sfntul Petru, n cele din urm, s-a resemnat, dar a avut grij s fie
nsotit de o suit numeroas si bine narmat. Sosit la palatul lui Belizarie, a fost separat ndat si introdus alturi doar
de Vigilius, pe care credea c se poate bizui. Spre marea lui surprindere, a gsit-o pe Antonina ntins pe o pern, ca o
regin, si, asezat la picioarele ei, tcut, jenat, umil, sedea sotul ei, generalissimul. Antonina l-a fcut cu ou si cu otet pe
Silverius, i-a aruncat n fat valuri de reprosuri, amestecnd acuzatiile cele mai scandaloase care-i veneau n minte.
Sufocarea si indignarea papei au fost att de puternice, nct nici nu si-a dat seama c Vigilius i smulgea de pe umeri
pallium-u\, emblema rangului su. Nici mcar n-a avut ocazia s deschid gura pentru a protesta mpotriva
tratamentului la care era supus, pentru c a fost imediat mbrncit n camera alturat, tuns, mbrcat n haine de

clugr, dus n port, mbarcat si trimis n Orient.

Cteva zile mai trziu, un conciliu ametit de evenimente si constrns conditionat de bani si de amenintrile pe care
Antonina le alterna cu ndemnare, l alegea pe Vigilius pap. Monofizitismul si gsise, n sfrsit, aprtorul.
Atunci, a cptat sens toat protectia pe care o acordasem cstoriei Antoninei cu Belizarie si pasiunii ei pentru tnrul
Theodosius, care continua de altfel fr s o tulbure nimeni. Nu luasem aceast hotrre pentru a-mi ridiculiza
adversarul. Rzbunarea simpl nu este, de fapt, dect un arbore uscat. Mizasem foarte mult pe ambitia si desfrul
Antoninei. Din aceste motive, ea era n totalitate n minile mele si detineam controlul asupra lui Belizarie, a crui
interventie era indispensabil n realizarea planurilor mele. Amestecndu-m n povestioarele*de alcov, ajunsesem s
influentez politica religioas a imperiului. Usor de
218
povestit, asadar, s-ar putea crede, usor de fcut si totusi, pe moment, cte ezitri privind mijloacele, cte ndoieli privind
agentii, cte piedici de depsit, ct nerbdare de nfrnat, cte temeri de alungat! Lumea zice c premeditam totul, ns
m confruntam fr ncetare cu neprevzutul.
La putin timp dup detronarea papei Silverius, s-a ncheiat reconstruirea catedralei Sfnta Sofia, ars n timpul revoltei
Nika. mpratul, care umpluse imperiul cu realizrile sale, hotrse s fac din sanctuar capodopera suprem, rezumatul
actiunilor, domniei, gndirii sale, cea mai mare, cea mai frumoas, cea mai vestit catedral din lume. Zece mii de
muncitori au lucrat la ea vreme de cinci ani fr ntrerupere. Pentru sfintirea ei, mpratul a dorit un protocol de zile
mari. nconjurati de ntreaga Curte si de autorittile statului, am mers n cortegiu de la palatul Chalke, prin tot
Augusteumul, pn la porticul Sfintei Sofia, un sarpe lung din aur, sclipind n soare si naintnd prin mijlocul gloatei.
Patriarhul Menas ne-a ntmpinat. De la detronarea lui Silverius, am constatat cu satisfactie c se cumintise si cuta smi ciuguleasc din palm cu orice ocazie. saizeci de preoti, o sut de diaconi, nouzeci de subdiaconi, o sut de lectori,
o sut de usieri si douzeci si cinci de cntreti l nconjurau, numiti de lustinian s se ocupe de minunea pe care o
nchina lui Dumnezeu, si exprimase dorinta de a intra primul, singur, asa c eu m tineam putin n spate, cnd, n
ultimul moment, s-a rzgndit. M-a luat de mn si am ptruns amndoi n cldirea din aur, argint si marmur. De
aceast dat, mpratul nu si-a ascuns sentimentele, privea peste tot, fermecat, uluit, tulburat. A ridicat ochii spre cupola
impresionant, n mijlocul creia un Hristos imens prea s-l scruteze, a ntins bratele n aer, de parc ar fi vrut s-L
219
ating, si a strigat: Slav Domnului, care m-a socotit demn s nchei aceast oper. Solomon, te-am depsit." Acest
strigt de trufie era ndrepttit. Nicicnd mna omului nu crease o asemenea perfectiune, o asemenea armonie, a crei
semnificatie i-a fcut plcere s mi-o laude:
Aici, vezi tu, Theodora, frumusetile lumesti trebuie s arate armonia frumusetilor si mai mari ale vesniciei. Aceast
catedral este o sfer pur spiritual, ale crei elemente sunt gloriile unui regat din alt lume. Oricine ptrunde aici
trebuie s priceap ndat c ea n-a fost cldit prin puterea sau miestria uman, ci sub influenta divin. Spiritul
credinciosului trebuie s fie aspirat de Dumnezeu, trebuie s-l simt apropierea. Domnului i place acest loc, pe care El
I-a ales. si noaptea vreau ca marinarii de pe Bosfor s se bucure la vederea nenumratelor ferestre luminate strlucitor,
ridicndu-se deasupra promontoriului ntunecos. Sfnta Sofia le va arta drumul, asa cum muritorilor le arat calea
Domnului. Priveste, Theodora, geometria simplificat a acestor figuri. Ele sunt hotarul dintre materie si lumin.
si mi-a artat sfintele paradisului, nsirate pe fond auriu. Atunci am zmbit, cci aveau ochi negri, imensi, nasul drept, o
gur mic si fruntea nalt. Toate mi semnau. Atentia m-a miscat, la fel ca monograma mea mpletit cu a lui pe
fiecare capitel. Dragostea l mpingea s pretind c Sfnta Sofia era opera noastr comun, desi era numai a lui.
si sporea astfel dovezile atasamentului su, unica surs a puterii mele, singurul pilon fragil si totodat solid pe care m
sprijineam. Nu comentase la detronarea papei Silverius si, desi i sustinea pe catolici, m lsase s procedez cum
doream. Dac m-ar fi dezaprobat, ar fi gsit mijlocul s m nstiinteze. De fapt, nu voia s se opun
220
monofizitilor de team s nu-i piard, ns nu putea nici s-i aprobe pe fat. Atunci ne-am mprtit responsabilittile, el
sustinnd Biserica oficial, eu, protejndu-i pe monofiziti. Asa hotrserm noi, cu cinism, dup discutii si trguieli ?
Nici mcar, ntelegerea noastr era tacit. El mi acorda o mare putere si mijloacele de a mi-o exersa, dar nu mi-a dat
niciodat vreo indicatie, n-a schitat nici o linie, n-a trasat nici o limit, tot asa cum nu m-a prevenit niciodat de
capcanele care m asteptau. Refuzam s-mi nchipui reactia lui, inspirat din ratiuni de stat, n cazul n care as fi comis
o greseal compromittoare. Sub privirea lui ascutit, atent si totusi binevoitoare, continuam s naintez pe o frnghie
ntins. De aceea, pentru a nu cdea, eram silit s-mi iau toate msurile de precautie...
Papa deportat n Licia fusese ncredintat grzii episcopului de Ptar, un nerod cu mintile aburite de butur. Prelatul,
dus cu vorba de Silverius si convins de buna lui credint, a dat fuga la Constantinopol si a fost primit... de ministrul
favorit, loan din Cappadocia. Acesta, dup ce l-a ascultat cu atentie, s-a repezit la mprat. Papa Silverius era un om
sfnt, nzestrat cu toate virtutile, cel mai zelos aprtor al unittii Bisericii, iar detronarea lui fusese o monstruozitate,
loan din Cappadocia a stiut s aduc argumente convingtoare, asa c a iesit triumftor din ntrevedere, mpratul
poruncise o anchet privind cderea lui Silverius - si favoritul a nceput s pretind c n-ar fi imposibil s-l revad pe
fostul pap readus pe tronul pontifical.
Am fost imediat informat de aceste masinatiuni. loan din Cappadocia ilustra mai mult ca oricnd zicala pe care

poporul, n ntelepciunea sa, o aplica confratilor si: Cappadocienii au o fire diabolic. D-le o functie, atunci devin
mai ri. Arat-le cum s fac bani, atunci vor deveni si
221
mai insuportabili." In scurt timp, mpratul, fr s-si fac griji c mi-ar aduce un afront, a poruncit ca Silverius s fie
dus la Roma.
Din Cetatea Etern, Vigiiius mi trimitea tot mai des scrisori nelinistite, si pierduse capul. Neavnd timp s-mi astepte
instructiunile, Antonina a actionat din proprie initiativ. Prin ce mijloc, prin ce minune, prin ce potiune fermecat, nu
stiu, dar a reusit s-l conving pe Belizarie s-l ncredinteze pe Silverius... lui Vigiiius, adic s-l dea pe fostul pap pe
mna papei n functie. Silverius, care naviga spre Italia, a fost deturnat spre mica insul Palmaria, unde a fost
condamnat la pinea tristetii si apa nelinistii". Temnicerii lui si-au executat instructiunile cu atta rvn, nct btrnul
a murit dup numai cteva sptmni... de moarte natural. Am felicitat-o din tot sufletul pe Antonina pentru initiativa
ei. mpratul, descumpnit, n-a ndrznit s spun nimic, loan din Cappadocia si-a btut gura degeaba. Silverius ardea n
iad, iar monofizitii erau salvati.
U
Capitolul 14
na dintre orele mele preferate din zi era aceea din mijlocul diminetii cnd, dup o baie fierbinte si parfumat, urmat de
o odihn plcut, m lsam n minile costumierelor, ale coafezelor si ale machiorilor. Aceste operatiuni se desfsurau
ntr-o cmrut impenetrabil, expus chiar la est, pentru a primi lumina diminetii. Oglinzile mari alternau cu etajerele
suprancrcate cu flacoane, cutii, cutiute si instrumente destinate mprosptrii frumusetii feminine. Ce dac rupeam
traditia virtuoaselor mprtesc romane care refuzau cel mai mic artificiu si dac preferam s mprumut arta
fabuloaselor suverane ale Orientului ? Zi de zi, aceast ceremonie initiatic m transforma n idol capabil s-i socheze
pe oameni si s se ntipreasc pentru totdeauna n mintea lor.
ntr-o dimineat de martie a anului 539, praeposi-fcvs-ul, n ciuda instructiunilor mele stricte de a nu fi deranjat sub
nici un pretext, a intrat valvrtej n ncpere si mi-a ntins niste scrisori pe care tocmai le adusese un curier din Italia.
stiri importante", s-a scuzat el. si proaste", m-am gndit eu, vzndu-i expresia descompus, cci, ca un bun eunuc si
curtean, se informase deja cu discretie despre continutul lor. Milano, orasul cel mai bogat, cel mai populat, cel mai
muncitor, cel mai frumos din Italia, Milano hrtuit de goti czuse n minile lor. Atunci acesti barbari, ca niste fiare
slbatice, se mprstiaser pe strzile orasului, trecndu-l
223
prin foc si sabie. Au ars, au drmat, au prdat, au furat, au torturat, au masacrat toat populatia: brbati, femei, btrni,
copii. Trei sute de mii de lesuri putrezeau n metropola nimicit. O alt scrisoare anunta pe deasupra cderea Paviei,
cci vestile, care circulau greu, ajungeau toate o dat. si acolo, gotii, dar ndeosebi francii, aliatii lor, comiseser
grozvii de nenchipuit, masacre abominabile, n durerea si furia mea, am respins-o cu un gest necontrolat pe slujitoarea
care mi pieptna prul, att de violent nct a czut pe spate, mpratul si-a anuntat sosirea. A poruncit ca femeile s
ias, apoi m-a nstiintat c tocmai ordonase concedierea lui Narses. Am asteptat s-mi explice motivele lui, nainte de a
protesta. Cderea Milanului, mi-a zis el, avea s-i ncurajeze pe dusmanii imperiului s profite de presupusa lui
slbiciune pentru a-l ataca si voia s-l aib pe Narses la ndemn pentru a-l trimite pe vreun front nou care s-ar putea
ivi. Vznd c nu m-a convins, a nceput s critice actiunile lui Narses. Am argumentat c el a eliberat Rimini, n vreme
ce Belizarie a pierdut Milano. si tot primul era nvinuit, prin aceast concediere. De-acum, trupele se vor supune numai
lui Belizarie", mi-a trntit lustinian, pe un ton care nu admitea replic. Pentru a-mi linisti furia crescnd, a afirmat c
Narses nsusi ceruse sa se ntoarc. N-am vrut totusi s par c m ndoiesc de aceast ultim precizare suspect nainte
de a sti mai multe, ceea ce i-a permis lui lustinian s ncheie usurat ntrevederea noastr. M-a uimit atunci c Antonina,
n scrisorile ei, nu mi-a furnizat nici cea mai mic indicatie privind motivele care ar fi provocat cderea n dezgratie a
lui Narses. M-am ntrebat dac ntr-adevr nu vzuse nimic sau adormise pe lauri, dup eliminarea papei Silverius. n
orice caz, ncrederea mea n talentele ei de informatoare s-a cltinat. Pentru a
224

| desclci intriga, nu mai aveam dect o metod, care se f numea Ruderic. Se ntelege, pentru a dezgropa si a scoate t la
lumin adevrul nu uitasem modul n care mi dezvluise l masacrele campaniei din Africa. si din moment ce eram |
fortat de mprejurri, nu-mi displcea ideea de a relua i legtura cu el... Scrisoarea mea a fost n toate privintele l
demn de cea a unei mprtese ctre un tnr ofiter, dar ' am stiut s inserez formule mai personale, care lsau s se
bnuiasc, desi nu o spuneau, o afectiune profund.
Ruderic mi-a rspuns fr ntrziere printr-un raport precis,
n care n-am depistat mrturia nici unui sentiment.
De la sosirea lui Narses, ntre cei doi generalissimi a mocnit tot timpul conflictul, ei fiind dusmani declarati. Era
suficient ca unul s propun un plan pentru ca cellalt s propun altul, diferit. Belizarie a vrut s ne concentrm fortele
pentru a salva Milanul. Narses a insistat s eliberm mai nti Rimini. Asadar, din cauza lui am pierdut metropola
lombard. Egalitatea de rang acordat celor doi sefi si instructiunile contradictorii pe care si le-au dat unul altuia au
paralizat complet armata. Fr nici un fel de exagerare, putem spune c numirea lui Narses ca sef al armatei din Italia sa dovedit a fi o greseal catastrofal.

Voisem adevrul, l aveam. Ruderic n-avea cum s nu stie c eunucul era protejatul meu si parc vedeam satisfactia cu
care expunea att de crud aceste fapte care nu puteau dect s-mi displac. Un rnd referitor la Antonina mi-a dat de
gndit:
n cursul acestei campanii dezastruoase, sotia lui Belizarie a dat dovad de un curaj iesit din comun. Ea n-a
225
ezitat s traverseze liniile inamice ca s-l caute pe Narses si s-/ implore s i se alture lui Be/izar/e, pentru a apra
Milanul. Acest remarcabil exemplu de devotament conjugal i-a atras simpatia armatei.
Am fost fericit c nscocisem o nou functie pentru Ruderic. Prin acelasi curier, i-am multumit pentru franchete si Iam rugat s-mi trimit de-acum rapoarte regulate.
Gndindu-m la cele petrecute, mi-am dat seama c lustinian n-arfi avut niciodat din proprie initiativ ndrzneala de
a-l alunga att de brutal pe Narses si bnuielile mele s-au ndreptat asupra lui loan din Cappadocia. Mai crud, mai hot,
mai bogat, mai dezmtat, mai sfruntat ca oricnd, impopularitatea lui sporea de la o zi la alta. Mi s-a povestit c se
mbrca n mtase verde, chipurile pentru a-si scoate tenul n evident, si defila pe strzi n litier, nconjurat de un
cortegiu de curtezane cu rochii transparente si de efebi care l acopereau cu mngieri, imagini desfrnate la care nici nu
m gndeam s zmbesc, n ceea ce m privea, renuntase la orice urm de respect si, atunci cnd m vedea, m fixa cu
un aer insolent, atitudine care deja nu m mai surprindea.
Eram revoltat la ideea c un asemenea om se bucura de favorurile neclintite ale mpratului, individ drept si binevoitor
din fire. La toate insinurile, el obiecta c datorit favoritului imperiul avansa si progresa. I-am recomandat lui Arsenius
s-si ndoiasc supravegherea. N-a ntrziat s dibuie pasrea rar, un membru al grzii pretoriene, detasat pe lng loan
din Cappadocia care, stiindu-se urt, pretindea msuri de securitate iesite din comun. Ministrul a intuit neobisnuita
abilitate financiar a acestui sirian si I-a fcut unul dintre oamenii si de ncredere. Am aflat c acest Barsyme se ocupa
la nceput cu schimburile de bani si c,
226
acuzat n mai multe rnduri de furt, reusise de fiecare dat s-si conving judectorii de onestitatea sa. Era omul
providential. A acceptat ndat oferta de a m sluji si a primit cu lcomie banii pe care i-am trimis, l-am acordat onoarea
de a-l primi personal. Bine am fcut, dat fiind importanta informatiilor sale. De la o vreme, loan din Cappadocia,
renuntnd la aluzii si insinuri, trecuse la critici deschise. Pictur cu pictur, turna otrvuri n urechea mpratului. De
fapt, concepuse neobisnuitul plan de a-l desprinde de mine, n scopul de a domni singur asupra stpnului lumii. Nu miera greu s mi-l nchipui pe acesta ascultnd, impasibil si impenetrabil, calomniile scuipate de loan din Cappadocia n
privinta mea. Acesta, n ciuda influentei si a puterii sale de ptrundere, nu trebuia s-i ghiceasc reactiile. Dar un brbat
nu are secrete fat de sotia lui, mai ales dac aceasta se numeste Theodora, si stiam c mai devreme sau mai trziu
lustinian avea s se trdeze. Atitudinea lui avea s-mi dicteze atunci cum s m comport. Am avut o clip de slbiciune.
Abia obtineam o victorie, abia cstigam teren c aprea o nou amenintare, n permanent noi riscuri, noi conflicte mi
ddeau impresia c m aflam exact acolo de unde pornisem. Aceast rencepere perpetu m consuma.
Am tinut ochii atintiti asupra Italiei, tulburati de vestile care veneau de acolo. De aceea nu am dat mult atentie unei
revolte care a izbucnit n captul cellalt al imperiului, n Armenia. Aceasta era totusi cheia Orientului, zaua slab a
hotarelor noastre, aprat de generalul Sitas, cumnatul meu, care a fost asasinat acolo. A lsat n urm o vduv,
Comito, care l nsela, o fiic, Sofia, care practic nu-l cunoscuse, si nici un regret n sufletul mpratului, care nu i-a
iertat niciodat
227
absenta din timpul revoltei Nika. Acesta l-a trimis n locul lui pentru a restabili ordinea pe Bouses, un general capabil cu
sigurant, dar n care instinctul mi dicta s nu m ncred. Primul lui raport secret insinua c aceste necazuri nu erau nici
izolate, nici spontane si c el l bnuia pe marele rege al persilor c ar fi instigatorul. Existenta Pcii Vesnice semnat
ntre Imperiu si Persia ne-a mpiedicat s-l credem. Chosroes era el cel mai redutabil politician, ns ar fi fost de
nenchipuit s ncalce n fata ntregii lumi jurmintele cele mai solemne!... Cu toate acestea, am deschis bine ochii.
ns iat c foarte departe de acolo, n Mesopotamia, grzile au arestat un sirian care ncerca s treac hotarele noastre
noaptea si pe ascuns, sub pretextul c face o vizit familiei. A protestat, a pretins c se afl sub protectia unor persoane
importante, a refuzat s rspund la ntrebri, a fcut pe misteriosul si si-a dat important. Vamesii, ncurcati, l-au trimis
la Constantinopol pentru a scoate de la el mai multe informatii. Intrusul si-a pierdut mult din prestant, dar si-a
continuat fanfaronada. Agentii l-au strns cu usa, a nceput s cedeze, l-au amenintat si deodat s-a prbusit. A nceput
s vorbeasc att c n scurt timp nu-l mai putea opri nimeni. Era un torent de cuvinte, un suvoi de dezvluiri... Cu
cteva sptmni mai devreme, la palatul Ctesiphon, servise drept interpret ntre doi preoti italieni si Marele Rege. Cine
erau oamenii aceia sfinti ? Unul se pretindea episcop, cellalt diacon, n orice caz, purtau hainele preotesti ale acestor
functii, datorit crora putuser cltori prin tot imperiul, fr s fie remarcati si mai ales fr s fie arestati si interogati.
si ce cltorie! Plecati din Italia de Nord, fuseser trimisi de regele gotilor s-l pun n gard pe Marele Rege n privinta
victoriei absolute a imperiului n Italia, care l-ar pune pe el, Chosroes, n mare pericol.
228
Inevitabil, aveam s ne ntoarcem mpotriva lor, putnd s ne concentrm toate fortele pentru a-i invada statul. Marele

Rege nu avea alt solutie dect s se alieze cu gotii... Sirianul nu cunostea urmarea, fiind ntre timp nsrcinat cu o
misiune de spionaj n tara lui de bastin.
Rspunsul persilor nu lsa, totusi, nici o urm de
ndoial. Cci aveau prea multe interese s se alieze cu gotii
pentru a nu profita de ocazie. Daca trebuia s ne batem pe
dou fronturi, era evident c nu puteam rezista. Imperiul
risca s fie invadat si dezbinat. Aceast eventualitate m-a
hrtuit toat ziua si toat noaptea. Nereusind s dorm, m-am
trezit si m-am dus s-l caut pe lustinian. Acesta msura
cabinetul n sus si-n jos cu pasi mari. Ba se oprea brusc pe
steaua de porfir care mpodobea centrul marmurei de pe jos,
ba ridica ochii spre cupol si-l contempla pe marele Hristos
din mozaic ca pentru a-l cere o idee. Nu scotea nici un
cuvnt, se gndea. sambelanii si secretarii i asteptau de
atta vreme ordinele, nct fuseser doborti de oboseal si
adormiser rezemati de ziduri. Eu am rmas tcut, multumindu-m s-l privesc, n timpul revoltei Nika, l vzusem
resemnndu-se la lasitate, n timp ce pe mine inconstienta
m mpingea la ndrzneal, iar acum, n criza aceasta,
fermitatea lui rspundea descumpnirii mele.
Toat noaptea a mers, toat noaptea a cntrit alternativele, n zori, a luat o hotrre, cea mai penibil si cea mai
nteleapt: va renunta la proiectul cel mai scump, va opri rzboiul cu gotii pentru a-si putea retrage trupele din Italia ca
s lupte mpotriva lui Chosroes. Mai trebuia s-i conving pe goti s ncheie pacea. Avea s le trimit ct de repede
negociatori nsrcinati s o obtin cu orice pret. Nici o clip nu si-a subestimat adversarul persan care, din vremurile
ndeprtate cnd fusese silit s lupte pentru tron
229
contra fratilor si, si arogase puterile depline erodndu-le pe cele ale personajelor mai importante ca el. Crendu-si o
armat formidabil, se impusese ca rival al mpratului. Din pcate, nu ducea lips de partizani n imperiu, din motivul
absurd c se legase de elenism. De fapt, tradusese n persan capodoperele literaturii noastre antice si nvtase pe
dinafar citate masive din acestea. Aceast operatiune de seducere dduse roade pentru c mediocrii", mereu gata de
orice josnicie, l ludau zi si noapte pe marele om, fr s-si dea seama c era dusmanul nostru cel mai aprig.
mpratul a nceput prin a-i reaminti obligatiile Pcii Vesnice si l-a rugat s opreasc imediat pregtirile militare.
Chosroes n-a rspuns, refuznd s accepte oferta. Atunci, lustinian, cednd dorintei lui de pace, a cobort nc o treapt
a umilintei. Mi-a cerut s scriu si eu n Persia. Nicicnd pn atunci nu participase vreo mprteas att de direct la
treburile statului. Am vzut n asta o dovad de ncredere din partea mpratului, ca pentru a-mi afirma c rmnea surd
la calomniile lui loan din Cappadocia. Gresisem cnd m ndoisem de el.
Nu m-am adresat direct Marelui Rege, ci unuia dintre vizirii si, pe care l ntlnisem cnd fusese ambasador la noi. Lam implorat s-si influenteze stpnul n sens pacifist, i-am promis, dac reusea, o rsplat imens si, pentru a-l face s
m asculte si s acorde un pic de ncredere demersului meu, I-am asigurat c mpratul nu lua nici o decizie fr s m
consulte. Nefericit fraz, creia Chosroes a avut perfidia s-i dea un mare rsunet, sustinnd c un imperiu condus de o
femeie nu mai rezista dect printr-o minune. Mediocrii" au auzit si ei, datorit lui, si mi-au ironizat nfumurarea.
Tiranul, care tinea Persia cu o mn de fier, era, de asemenea, un personaj grosolan.
230
Totusi, corespondenta aceasta si intentia noastr declarat de a mentine pacea l-au mai ntrziat pn cnd am obtinut
indispensabilul armistitiu cu gotii, a crui veste mult-asteptat ne-a parvenit n scurt timp. Invazia att de temut era
inevitabil, ns trupele pe care mpratul le chemase din Italia avuseser vreme s ajung la hotarele noastre de rsrit.
Puteau rezista ? Atentia noastr se concentra asupra Mesopotamiei, cnd un curier a sosit n goan din nordul
imperiului, informndu-ne c bulgarii atinseser Dunrea, invadau Balcanii, distrugnd, arznd, ucignd totul n calea
lor. Ajunseser deja pn n inima Greciei, n Corint, n plus, o revolt foarte grav a izbucnit n garnizoanele noastre
din Africa. Soldatii nostri, hrtuiti de berberi, n loc s lupte, li s-au alturat si au amenintat Cartagina, pe care ne
chinuisem atta s o recuperm din minile lui Gelimer.
n mijlocul acestei cascade de vesti proaste, nu aveam dect un singur gnd: Antiohia. Antiohia cea splendid, cea
bogat, ilustra metropol a imperiului, pe care Chosroes o asediase. Antiohia, unde curajul garnizoanei era dublat de
eroismul locuitorilor, n ciuda disproportiei dintre forte, si aprau orasul de cteva sptmni ca niste fiare slbatice.
Noi voiam s credem c vor rezista! ns ce puteau face ei, nefericitii, mpotriva unei armate nenumrate si bine
antrenate? Atunci a venit vestea ngrozitoare. Antiohia fusese luat cu asalt si cucerit. Templele crestinismului au fost
pngrite, desacralizate si la fiecare rspntie s-au aprins, la porunca Marelui Rege, ruguri ale cror flcri urcau pn la
cer, proclamnd suprematia zeului Soare.
Cderea giuvaerului imperiului a rsunat pe toat ntinderea acestuia ca un tunet, n regiunile de granit s-a instaurat
panica. Valuri de refugiati s-au mprstiat n Anatolia si pn n capital. Eu m revoltam la ideea c
231

orasul n care locuisem, unde adunasem attea amintiri plcute, unde se hotrse viitorul meu czuse n minile
dusmanilor. M gndeam la Macedonia, la clugrii care m gzduiser si m ascundeam pentru a plnge, mprteasa,
de fapt, nu are dreptul s se nelinisteasc pentru prietenii ei, cci ea nu are preferinte, fiind mam neprtinitoare pentru
toti copiii ei. De altfel, n-as fi avut posibilitatea s m las mult timp n voia disperrii.
Catastrofa suferit de imperiu nu-l oprise nici o clip pe loan din Cappadocia n campania lui pentru a m distruge, iar
Barsyme m tinea la curent aproape zi de zi cu urzelile lui. Fcea parte dintre oamenii pe care i primeam n secret. S-ar
crede c, dac esti nconjurat si pzit zi si noapte, ti pierzi orice intimitate, ns, n mijlocul multimii care observa cele
mai mici gesturi ale mele, mi-era suficient un numr restrns de doamne si eunuci n care aveam ncredere pentru a-mi
sluji de paravan. Discretia lor fusese rspltit regeste, dar un cuvnt n plus i-ar fi condamnat s dispar de pe fata
pmntului.
n unii aveam ncredere aproape deplin. Mai fideli ca umbra mea, ei erau fpturile mele, pe care unii i vor numi
sufletele mele blestemate. Arsenius, sora mea Comito si ndeosebi Indaro, de departe cea mai dezinteresat. Cine alta n
afar de ea m-ar fi putut forta n aceast perioad de dificultti si tensiuni s primesc fiinta de a crei prezent m
temeam cel mai mult: fiica mea ?
Aceasta se speriase la cderea Antiohiei si fugise mpreun cu ai ei pn la Constantinopol. S-ar fi putut cruta de
oboseala unei cltorii att de lungi, am ironizat-o eu, cci armatele Marelui Rege nu vor ajunge asa de repede la
zidurile capitalei. Indaro a recurs atunci la lacrimi, care nu m-au impresionat prea tare. S o primesc pe fiica mea!
232
S-mi recunosc bastarda! In momentul n care loan din Cappadocia m vna si imperiul era scuturat de furtun! Indaro
si-a pierdut mintile. N-am reusit s-o descurajez pe neghioab: s-a trt la picioarele mele. Irina, zicea ea, nu avea dect
o singur dorint: s-si vad mama, fie chiar si cteva clipe, si apoi s nu mai ncerce niciodat s se apropie de ea.
Stul s m rzboiesc cu ea, am cedat.
ntrevederea a avut loc ntr-un paraclis al gineceului, o ncpere micut, cu peretii din alabastru si tavanul acoperit cu
mozaic nftisnd bolta cereasc. Indaro a adus-o n secret pe fiica mea. Era foarte nalt, destul de voinic, stngace,
fr gratie. Nu mi-a trecut prin cap s o mbrtisez. De la prima vedere am constientizat cum se scurg anii, nu c m-as fi
crezut tnr, dar avusesem pn atunci impresia c nu-mi trdam vrsta, si mi-am dat seama subit c m apropiam de
cincizeci de ani.
Am ntrebat-o pe Irina cum aflase de identitatea mamei ei. Indaro i-o dezvluise atunci cnd s-a mritat si, dac
solicitase o audient, o fcuse la sfatul tatlui ei, cu care coresponda, acel Pharas despre care o alt minciun de-a lui
Indaro m fcuse s cred c era mort. Asadar, primul meu amant tria.
Un val de nostalgie, de ur, de dragoste m-a cuprins. M cltinam att de tare, nct am fost nevoit s m sprijin de
perete, a crui piatr rece m-a nviorat. Am ntrebat-o cu severitate pe Irina ce voia. Nu avea tot ce-si putea dori ? Nu-i
ddusem totul ? Mi-a rspuns printr-un torent de reprosuri, conchiznd c nu m va ierta niciodat c am lsat-o s
cread c e orfan. Ochii mici si ri care m fixau mi-au adus aminte de mama si detestam aceast amintire. Am nteles
c, dac-si prsise provincia, nu era nici de frica persilor, nici
233

din dragoste filial, ci pentru a fi recunoscut ca fiic a mprtesei si pentru a obtine o pozitie demn de rangul ei. Am
ncercat s-i explic c era imposibil ca ea s rmn la Constantinopol sau la Palatul Sfnt. Dac n-o faci pentru mine,
mcar f-o pentru fiul meu, ns mi nchipui c nu stii c esti bunic", mi-a aruncat ea. Ba da, stiam, l chema
Anastasius si tocmai mplinise nou ani. Avea prul blond, ondulat, ochii cprui-deschis, o frunte joas. Era un copil
linistit si afectuos, un elev silitor, care vorbea deja latina n afar de greac. M-a privit uluit, descoperind c acolo, n
fundul ndeprtatei sale Caria, se afla sub supravegherea mea si c le cunosteam existenta n cel mai mic detaliu. Poate
c n-o artam, dar nu puteam fi acuzat c nu m interesa soarta lor. Aceast femeie masiv era exact contrariul fiicei pe
care mi-as fi dorit-o, dar poate c ar fi fost altfel dac ar fi primit dragostea matern, totusi rmnea carne din carnea
mea. Trebuia s m adun rapid si s-mi art fermitatea dac nu voiam s m las necat ntr-un sentimentalism pe care lam evitat toat viata. Vei obtine tot ce ceri, i-am declarat eu, dar cu o singur conditie: s pleci imediat, s prsesti
Constan-tinopolul si s nu te mai ntorci niciodat."
Pstreaz-ti cadourile! a scrsnit ea.
Totusi, pn acum, ti-au prins foarte bine, i-am ntors-o eu.
Furioas, simtind c pierduse partida, a prsit ncperea fr o privire, fr un salut. N-as fi rezistat nici un minut n
plus. Gfiam, sudoarea mi curgea pe fat si o migren nemiloas mi strngea tmplele n menghin. Am poruncit ca o
escort de onoare s o nsoteasc pe fiica mea pentru a m asigura c va trece Bosforul chiar n aceeasi zi si se va
ntoarce ct mai curnd n provincia ei.
234
Zvonul existentei Irinei si al vizitei sale s-a scurs n afara zidurilor Palatului Sfnt. De aici legenda rspndit de
Germanus si Passara c mi-as fi fcut fiica s dispar. Indaro s-a pierdut n scuze, s-a ncurcat n explicatii si m-a
implorat s-i iert minciunile. Poate c, la urma urmei, nu gresise prea tare, dar abia reuseam s o ascult. Mintea mea era
n alt parte. Pharas era nc n viat n acest oras, nu departe de mine, si amintirile amare m sufocau. Pharas putea

suporta, dup attia ani, rzbunarea mea. Dar puteam face una ca asta tatlui fiicei mele, mai ales dup ce am vzut-o?
Ct despre ideea de a-l revedea, nu voiam ca un brbat urtit si mbtrnit s-mi murdreasc vechea imagine pe care o
pstram despre el si, pentru a ndeprta tentatia, peste chipul ntunecat si frumos al tineretii lui am suprapus figura
luminoas si zmbitoare a lui Ruderic. Abia atunci am plns, fr s stiu dac pentru cele dou iubiri moarte sau pentru
Antiohia, al crui lung martiriu era detaliat n rapoarte.
Persii nu erau barbari nici pe departe. Jefuiau, furau, masacrau nu n dezordine, ci metodic si numai la ordinele ofiterilor
lor. Marele Rege nu lsa nimic n voia ntmplrii: dup ce orasul a fost golit de comori, a poruncit s fie ras de pe fata
pmntului, n acest fel, din pricina lui, Antiohia care strlucise attea secole n istoria lumii nu mai exista. Rarii
supravietuitori, deportati n strfundurile Persiei, n provincia cea mai arid, au fost siliti s construiasc alt oras, cruia
Chosroes i-a dat numele victimei sale... mi nchipuiam, copilreste, c, dup o asemenea catastrof, destinul nefast va
nceta s ne chinuiasc si c furtuna se va opri. M nselam, cci valul de vesti proaste nu prea ncetinit de nimic si
fiecare zi ne aducea o nfrngere, pierderea unei fortrete, cderea unui oras. Mi se ntmpla s m ntreb dac nu
strnisem furia divin si m
235
gndeam n zadar ce am fi putut svrsi pentru a-L ofensa pe Dumnezeu, n toat aceast perioad, n-am ncetat s-l
admir pe lustinian. Antiohia fiind stears de pe hart, hotrse nu numai s recucereasc terenul pe care fusese asezat,
ci si s o reconstruiasc mai frumoas, mai mreat ca nainte. Nici o zi, nici o clip n-a prut obosit, nici mcar slbit.
Nu era convins de victoria final, cci nu manifesta nici optimism, dar nici pesimism, se multumea s guverneze
constiincios, metodic. Datorit acestei atitudini ne sustinea si pe mine, si pe colaboratorii nostri. Ne mpiedica s
disperm. Nu renunta s se bat cu Chosroes si n vis se gndea doar la revans si l-a rechemat pe Belizarie n tar
pentru a pregti urmtoarea campanie n Orient.
mpreun cu statul su major, generalissimul a revenit la Constantinopol, si Ruderics-a ntors ntre zidurile orasului. M
sfsia tentatia de a-l chema la palat si de a-l revedea. Cu toate acestea, nu puteam si nu trebuia. Nu aveam s renunt la
sacrificiul fcut si nici nu voiam, dup ce l-am fcut s sufere din pricina ei, s-i dezvlui nestatornicia mea. Zilele
treceau, rezistenta mea slbea si m rugam lui Dumnezeu ca Belizarie s plece ct mai iute din capital. De fiecare dat
cnd se deschidea usa camerei mele, tresream ca si cum ar fi trebuit s apar Ruderic, uitnd c era, practic, imposibil,
n dup-amiaza aceea, cnd balamalele de argint s-au rsucit n ttnile lor, nu m-am putut abtine s nu tresar; dar n
locul tnrului ofiter a intrat o vduv. Era Antonina, mbrcat n vluri de doliu. A vrsat un suvoi de lacrimi, scotnd
gemetele cele mai patetice. Din aceast tnguial funebr reiesea c amantul ei, Theodosius, o prsise. Am linistit-o si
am rugat-o s-mi povesteasc totul.
Curtezanul fugise din Constantinopol pentru a se
236
THEODORA, > IPARATEASA BIZANtULUI
nchide ntr-o mnsti; . Asadar, fusese atins dintr-o dat de gratia divin ? am ntreoat eu. Antonina afirma contrariul.
Ce motiv l mpinsese atunci s-si caute salvarea n religie ? S-a pierdut ntr-o nsiruire de minciuni, pn cnd am silito s mrturiseasc adevrul, ncepuse din nou s hohoteasc si, printre sughituri, mi-a mrturisit c tnrul Theodosius
continuase s o copleseasc, ns ea ceruse prea mult de la el si, n pofida tineretii sale, si pierduse puterile. Epuizat
dup attea servicii vitejesti, buimcit, si gsise salvarea n fug. Antonina jura c o s moar de durere. Catastrofele
care scuturau imperiul nu nsemnau nimic n comparatie cu drama pe care o tria. Mi-am nbusit un hohot de rs si,
ntr-un fel, i-am fost recunosctoare, fiindc, fr s-si dea seama, m nveselea n momentul n care simteam cel mai
mult nevoia. Inspiratia mi-a suflat s o sftuiesc s cear ajutorul sotului ei. Am nteles din reactia ei c se ntreba dac
nu cumva mi bat joc de ea, dar m-a prsit nseninat. A reusit s-l conving pe Belizarie c pierduse n Theodosius
colaboratorul ce! mai fidel, prietenul cel mai fermector si c era necesar s fac totul pentru a ncerca s-l recupereze.
Belizarie s-a conformat imediat, cu graba care l caracteriza, si a cerut o ntrevedere cu noi, nu pentru a vorbi despre
rzboi, ci despre tnrul ale crui servicii i erau indispensabile, sustinea el, implorndu-l pe mprat s-l cheme napoi,
lustinian, nentelegnd nimic din afacerea aceasta, m-a lsat pe mine s-i dictez cum s procedeze. La ndemnurile lui,
Theodosius a acceptat s ias din mnstire. Antonina, regsindu-si amantul datorit sotului ei, nu mai putea de fericire
si cel mai perfect menaj n trei s-a refcut ca n trecut. Mcar a existat o femeie fericit n perioada aceea de nefericire.
Capitolul 15
T
oate aceste evenimente dramatice mi deturnaser atentia ntr-att nct neglijam s cercetez viata de zi cu zi.
Schimbarea avusese deja loc atunci cnd mi-am dat eu seama, imperceptibil pentru toat lumea, dar semnificativ
pentru mine. Aprea un punct asupra cruia lustinian insista, altul, asupra cruia nu era de aceeasi prere cu mine, o
favoare minuscul pe care refuza s mi-o acorde, de altfel din cele mai ntemeiate motive posibile. Aceast fisur, o
mic zgrietur la suprafata bunei noastre ntelegeri, a fost suficient pentru a m alerta. Asadar, ncrederea pe care mio artase, ncredintndu-mi sarcina de a le scrie persilor, nu fusese dect o momeal. Se folosise de mine pentru c m
crezuse util, ca s-si dea seama, de altfel, c se nselase. Pericolul m pndea, si amenintarea mi invada viata
cotidian, loan din Cappadocia era hotrt s m elimine, iar eu eram hotrt s-l mpiedic s-o fac. Duelul a nceput,
inexorabil, pn la moarte.
Fr a m astepta la vreun rezultat, l-am luminat pe mprat asupra golurilor din administratia favoritului su si asupra
nemultumirii generale pe care o strnea. Evitnd s mentionez necazurile personale, am fcut apel la bunul lui simt
politic, la dorinta lui de a aduce fericire popoarelor sale, pe care ministrul, n numele lui, le fcea nefericite. Asa cum

m asteptam, am auzit rspunzndu-mi-se c loan din Cappadocia era geniul cel mai capabil al timpului su.
238
Atunci, strategia mea s-a desfsurat mai insidios si am ncercat s-i trezesc lui lustinian bnuielile n privinta ambitiilor
favoritului su. O clarvztoare i prezisese c va purta vesmntul lui Augustus, suveranul care a ntemeiat imperiul.
Sigur c va deveni el nsusi mprat, nu ezita s se dedea la incantatii magice pentru a grbi acest moment binecuvntat.
Noaptea, la el acas, se mbrca n mare preot si-i ruga pe demoni sau pe cini s-l nvesteasc cu puterea suprem,
lustinian, oricnd dispus s ciuleasc urechea la asemenea zvonuri, a rmas de data aceasta surd. Mi-am dat seama
atunci n ce msur nu mai eram nici prima, nici cea mai puternic. Binenteles, lustinian m iubea la fel ca pe vremuri,
dar nu mai eram eu ochii lui, cci vedea prin altcineva, nu mai eram eu urechile lui, cci asculta de un altul. N-am avut
de ce s caut mult timp motivele acestui dezastru. Un altul n afar de mine descoperise secretul cel mai intim al
mpratului: slbiciunea lui. loan din Cappadocia l domina pe lustinian att de mult, nct acesta nu se mai putea
desprinde de influenta lui.
Atunci am fost nevoit s m tocmesc cu caracterul meu. Pn atunci, n toate mprejurrile, m npustisem drept
nainte, fr ezitri, fr s cedez, poate fr mil si fr scrupule. Pentru prima dat am fost silit s m resemnez. Am
fost obligat s fiu tot ce nu fusesem niciodat nainte, adic ascuns, rbdtoare si viclean. Cu toate acestea, cmpul
meu de manevr rmnea extrem de mrginit, n fata ncptnrii lui lustinian de a-si absolvi favoritul, mi-am dat
seama c era prea trziu pentru a-i dezvlui rzboiul ucigas pe care l ducea mpotriva mea. Ct despre ideea de a m
descotorosi de el ntr-un mod mai expeditiv, era att de bine pzit, nct nici nu puteam visa la asa ceva. loan din
Cappadocia era att de nencreztor n
239
II
privinta mea, nct nu gusta dect mncrurile preparate n fata lui. Noapte si zi, mii de grzi l aprau si, n ciuda
precautiilor lui, informatorii mi raportau c avea somnul tulburat mereu de cosmaruri n care se vedea njunghiat de
vreun mercenar pe care i-l trimisesem eu. Spaima lui devoratoare nu m consola nici un pic, din moment ce cstiga
teren de la o zi la alta. si cea mai mic tentativ se ntorcea mpotriva mea. lustinian ncepea s m priveasc cu ochi
nencreztori, iar ruptura s-a lrgit fr ncetare.
Cu rceal, cu disperare, asteptam momentul n care avea s devin o groap, apoi o prpastie pe care n-o mai puteam
depsi, mpratul era, practic, nvluit. Riscam ce putea fi mai ru, dar sub nici o form nu trebuia s-i art spaimele
mele. Deja Curtea se ntorcea subtil, suav, dinspre mine. Anticamera mea era mereu plin, dar, cu toate acestea, mai
putin ca de obicei, nc exista o gloat de solicitanti, dar numrul acestora se diminua de la o zi la alta. loan din
Cappadocia avea multi dusmani, ns acestia socoteau c, o dat descotorositi de mine, le va fi cu att mai usor s fac
acelasi lucru cu el. Simteam c-mi fuge pmntul de sub picioare, dar, dac cedam nelinistii, eram pierdut. Cu mintea
rece, mi-am concentrat toate puterile pentru a descoperi cea mai mic fisur n zidul reprezentat de adversarul meu.
Fiara nemiloas avea totusi o inim, bine ascuns sub viciile si crimele sale, o inim pe care o pstra doar pentru unica
lui fiic, Eufemia, o adolescent proaspt, fermectoare si naiv, bucuria si mndria lui. Antonina, rmas la
Constantinopol dup plecarea lui Belizarie si a statului su major n Rsrit, s-a mprietenit cu tnra, i fcea vizite sau
o invita pe la ea aproape n fiecare zi. A profitat de absenta
240
tatlui, plecat n inspectie n provinciile din Est, cci acesta, bolnvicios de bnuitor, s-ar fi putut arta nencreztor fat
de o prieten a mprtesei.
ntr-o zi, avnd chef de confesiuni, Antonina n-a ezitat s-i fac Eufemiei cele mai grave destinuiri. A nceput prin a
pomeni adnca nemultumire pe care o simtea fat de sotul ei, Belizarie. Cucerise Africa, Italia, Mesopotamia,
mbogtise nencetat imperiul cu przile sale de rzboi, pentru a nu primi n schimb dect cea mai neagr
nerecunostinta. si-a vrsat amarul, ajungnd s critice aspru puterea si pe cei care o detineau. Pentru Eufemia care,
stiind-o pe mprteas dusmana tatlui su, o detesta, cuvintele ei erau ca mierea. Foarte ncntat, a ntrebat-o
nevinovat pe Antonina de ce ndura Belizarie attea nedreptti cnd avea toat armata pe mn. O lovitur de stat ntrun cmp de lupt ndeprtat nu avea nici o sans de reusit, a replicat Antonina, dac nu exista chiar n capital un aliat
solid si puternic.
Imediat ce s-a ntors tatl ei, Eufemia s-a grbit s-i repete aceste discutii, ncntarea a fost mai puternic dect
nencrederea. Dac Belizarie si armata si uneau fortele cu ale lui, era sigur c va pune mna pe coroan. A trimis-o s-i
spun Antoninei c ar fi fericit s se ntlneasc a doua zi. Antonina s-a crispat, nnebunise, ce naiba? Tot orasul colcia
de spioni ai mpratului si mprtesei; ntrevederea lor ar iesi la iveal imediat si ar trezi o multime de suspiciuni. Dar,
adugase ea, trebuia s plece n cteva zile s i se alture sotului ei pe front si avea s nnopteze ntr-o cas izolat pe
care o detinea n mprejurimi. Ministrul ar putea s se ntlneasc acolo cu ea fr nici un pericol. Acest exces de
precautie i-a plcut lui loan din Cappadocia, asigurndu-l c avea de-a face cu o femeie serioas.
" n noaptea convenit pentru ntlnire, s-a dus ct mai
241
discret posibil la casa cu pricina, lund cu el doar cteva grzi. Antonina l astepta, singur, n grdin. S-au gsit doi
aliati. S-au recunoscut doi complici. S-au nteles din vreme asupra mijloacelor si asupra scopului si cu cea mai bun

dispozitie au pus la punct complotul lor. loan din Cappadocia a promis tot ce a cerut Antonina si a jurat solemn s-si
foloseasc toate puterile pentru doborrea mpratului si a mprtesei, n momentul acela, din tufele din mprejurimi au
iesit doi brbati. Erau Narses si unul dintre aghiotantii lui. S-au npustit asupra favoritului, care a nceput s strige dup
ajutor. Grzile lui au sosit n goan. Soldatii lui Narses, prsindu-si ascunztorile, au aprut pretutindeni. A urmat o
btlie n toat regula, cu lovituri si rni. n ncierare, ministrul a reusit s fug si, revenit n vitez n oras, a alergat s
se refugieze la Sfnta Sofia.
Pn atunci, mpratul refuzase s cread n vinovtia lui, chiar si atunci cnd se dduse de gol solicitnd o ntrevedere
cu Antonina. Avusesem cele mai mari dificultti s-l conving s accepte stratagema noastr. Cu o zi naintea ntlnirii
fatale, cuprins de un incredibil acces de afectiune, l-a sftuit insistent pe loan din Cappadocia s nu se duc n casa
Antoninei. Fr s se mai mire c stpnul lui era la curent cu modul n care si petrecea timpul liber, n-a dat nici o
atentie avertismentului su. Cuvintele lui trdtoare, apoi fuga lui i-au deschis ochii, n cele din urm, mpratului si miau ngduit s cer destituirea lui imediat.
A doua zi, Sfnta Sofia a fost martora unei scene uluitoare, pe care am poruncit mai multor persoane s mi-o
povesteasc, att de tare m ungea la inim. Biserica era nconjurat de forte armate care nu lsau pe nimeni s ias, dar
permiteau s intre oricui voia. n interior, clugrii l
242
tineau aproape cu forta n genunchi pe loan din Cappadocia, n vreme ce unul dintre ei l tundea, iar preotii, vizibil
ngroziti, murmurau rugciuni. Spectatorii nu-si reveneau din soc. Era acelasi loan din Cappadocia care chiar n ziua
precedent se mpuna n culmea puterii... i nscenasem pedeapsa chiar n interiorul refugiului pe care si-l alesese;
obiceiul cerea ca ministrii czuti n dizgratie s se clugreasc... de bunvoie sau cu forta. Grbiti s termine ct mai
repede, preotii l dezbrcaser pe ministru si se pregteau s-i pun rasa, cnd si-au dat seama c aceasta lipsea. Au
nceput s ridice bratele spre cer, s se agite, s se insulte reciproc si chiar s njure ntr-un mod foarte nepotrivit unor
fete bisericesti, n cele din urm, l-au zrit pe clugrul paznic al comorii catedralei, care se tinea deoparte, cu ochii
lrgiti de fric. Cu riscul de a-l lsa n pielea goal, i-au smuls sutana de dimie si i-au pus-o lui loan din Cappadocia.
seful guvernului, stpnul imperiului dup Dumnezeu si mprat, nu mai era dect clugrul loan.
Oracolul avusese dreptate s-i spun c ntr-o zi va purta haina lui Augustus, cci acesta era numele paznicului comorii.
Am lsat grija de a-i numi un succesor pe seama mpratului, care l-a ales pe Theodatus, un nalt functionar cu reputatie
excelent.
Obtinusem victoria dup lupte grele. Satisfactia mi-a fost totusi umbrit de blndetea pedepsei acordate dizgratiatului.
mpratul, ca si cum ar fi fost n continuare vrjit, s-a multumit s-l exileze nu departe de Constanti-nopol, la Cizic,
napoindu-i o mare parte din bunurile pe care 'a nceput i le confiscase. Acestora li s-au alturat roadele furturilor pe
care loan din Cappadocia avusese prudenta s 'e ascund si care i-au permis s triasc pe picior mare. Nu
243
rzbunarea mi inspira regretele, ci prudenta. Fostul favorit si pstra viata, averea si libertatea. Dar el dovedise c era
capabil de orice... pn la a dori s o elimine pe mprteas si s-l nlocuiasc pe mprat.
Preocuprile mele au fost date peste cap ntr-o zi din primvara anului 541, cnd am aflat c n Orient, unde ostilittile
rencepuser, trupele noastre cuceriser fortreata Sisauranon. Unde mai era si aceast Sisauranon? Binenteles,
mpratul stia. Ct despre mine, m-am repezit la hart. Sisauranon era situat n teritoriul persan. O fortreat modest,
un loc de mna a doua, poate, dar prima noastr reusit. Era un semn, un simbol, si-mi amintesc c am strigat de bucurie
la aflarea vestii.
Pentru aceast campanie, mi scria Ruderic n raportul lui, Belizarie i-a chemat pe toti aliatii nostri. S-a dus chiar s-l
scoat din ascunztoare pe un anume Harith Ghassanidul, un mic rege indigen care se purta cu o mare fidelitate fat de
imperiu si Biserica... monofizit. Aliatii de teapa lui nu valoreaz prea mult Belizarie I-a trimis n teritoriul persan ntr-o
misiune de recunoastere, n fruntea celor dou mii de cavaleri ai si. Harith a stiut asa de bine s-i conving pe ofiterii
care l nsoteau de apropierea unei masive armate inamice, nct acestia s-au retras fr a cerceta mai departe, n felul
acesta, arabul a putut s pun mna linistit pe toat regiunea si s-si nsuseasc singur ntreaga prad de rzboi.
Generalissimul i-a adresat reprosuri pentru purtarea lui, pe care acesta a avut insolenta s le conteste.
Cu toate acestea, datorit informatiilor acestui aliat bizar, armatele noastre au putut atinge Tigrul. Am obtinut de
244
la mprat s-i acorde lui Harith titlul de patrician. Ce dac Belizarie dezaproba aceast rsplat ?
Regele persilor, ncreztor si sigur de victorie, si naintase prea mult trupele. Desprtit de ariergard, si lsase regatul
fr aprare. Armatele noastre au crezut c ntreaga Asirie se afla la mila lor. n momentul n care se pregteau s se
npusteasc asupra przii oferite, au primit deodat ordinul de a face cale ntoars. Belizarie ntrerupea campania n
plin reusit. O epidemie brusc l mpiedica s continue ofensiva. Acestea erau explicatiile crora mpratul le ddea
crezare. Asta era ceea ce mi afirma Ruderic n scrisorile sale si ceea ce refuzam s cred.
ndoielile mele au fost confirmate n scurt timp de minciunile nnebunite ale Antoninei. Ca sotie devotat, se hotrse s
i se alture lui Belizarie pe front. Binenteles, l luase si pe Theodosius, dar l lsase, prudent, la Efes. tranul urcios
de Photius, fiul ei din prima cstorie, reusise de data aceasta s-si conving tatl vitreg de ghinionul su. si Belizarie,
grbit s o fac s dea socoteal, galopase, pur si simplu, n calea ei, dup ce le-a poruncit trupelor sale o repliere

strategic". Victoria total asupra Marelui Rege n-avea dect s astepte alt ocazie!
Pentru prima dat de la cstoria lor, i-a rezervat Antoninei o primire glacial. Aceasta, deja ncercat, a aflat c
amantul ei, Theodosius, fusese rpit, fr s se stie nici de cine, nici de ce. Am primit de la ea cereri patetice de ajutor si
am vrut s-i dovedesc c, dac m slujea bine, avea dreptul la recunostinta mea netrmuit. Convins c Photius se afla
n spatele disparitiei misterioase a lui Theodosius, am poruncit s fie arestat, adus la Constantinopol si azvrlit n
temnitele Palatului Sfnt. Pentru a-l face jnai maleabil, am poruncit s fie biciuit ca un sclav de rnd.
245
Credeam c durerea i va dezlega limba. Spre surprinderea mea, acest brbat fragil si cu sntate subred a dat dovad
de o rezistent neasteptat. Torturat, a refuzat s dezvluie ascunztoarea n care l tinea prizonier pe Theodosius.
Atunci am ordonat, pur si simplu, torturarea slugilor lui care au vorbit ndat... Eu aveam grij s-mi fac fericit o
prieten, n vreme ce mpratul se ocupa de repararea greselilor comise de sotul ei.
Marele Rege al persilor avea prtile lui bune. A oprit imediat ostilittile cnd a auzit clinchetul aurului: era suficient s
aud cteva monede ciocnindu-se pentru a lsa armele jos. Dou mii de livre de argint au permis orasului Hierapolis din
Siria s scape de ce putea fi mai ru. Pentru o mie de livre, a renuntat la asediul Drei. Din contr, Berrhoea, neputnd
plti cele patru mii de livre de argint cerute, a fost cucerit si ars. Locuitorilor din Edessa le-a propus s-si rscumpere
prizonierii pe care i capturase cu un an nainte din Antiohia. ntreg orasul s-a stors si s-a scremut, de la prostituate pn
la tranii din mprejurimi, n cele din urm, Marele Rege a consimtit politicos s treac din nou 'granita... pentru cinci
mii de livre de aur si un tribut anual de cinci sute de livre...
La ntoarcerea lui Belizarie n Constantinopol stiam de-acum la ce s m astept, ntr-adevr, Antonina a aprut din nou
n fata mea, deghizat n vduv, cerndu-l pe Theodosius al ei si jurnd c prefera s se omoare dect s rmn
desprtit de el. Drag prieten, i-am zis, pentru a o scoate din durerea ei, un giuvaer nepretuit a czut ieri n minile
mele, o minune pe care nimeni pe lume n-a avut-o niciodat. Dac te ncnt, mi-ar face plcere s te las s-l admiri."
t
246
Desi si plngea amantul cu lacrimi de snge, Antonina nu-si pierduse pasiunea pentru tot ce strlucea. Curiozitatea
fiindu-i strnit, m-a implorat s-i art achizitia mea. M-am prefcut c ezit, am fcut pe misterioasa, pentru a o aduce
n culmea nerbdrii, apoi m-am ridicat si m-am dus n fundul ncperii. Am tras o draperie si n spatele ei a aprut
Theodosius n persoan. Datorit indicatiilor slujitorilor lui Photius, gsisem locul n care era tinut Theodosius si
poruncisem s fie adus la Constantinopol n cei mai mare secret, pentru a-mi pregti surpriza. Antonina a alergat la
amantul ei, care sttea n picioare, cu o mutr stnjenit, l-a strns la piept mai s-l sufoce, apoi a czut la picioarele
mele si mi-a strns genunchii att de tare nct era s cad. S-a ridicat pentru a se npusti la amantul ei, apoi s-a ntors s
se agate de tunica mea, numindu-m salvatoarea ei, stpna ei, binefctoarea ei.
Mai rmnea s-i mpac pe cei doi soti, cci am fost ntotdeauna o adversar feroce a divortului, mpratul, la
ndemnurile mele, a binevoit s discute cu Belizarie si, prin grija mea, menajul s-a refcut pentru a treia oar. M
gndeam c m pot culca pe o ureche, cnd acest Theodosius pentru care m strduisem att a murit, dup o boal
scurt. M pregteam s fiu inundat de un suvoi de lacrimi. Antonina a manifestat ntr-adevr durerea cea mai
arztoare, dar mi s-a prut c mai degrab voia s fie consecvent cu ea nssi. De fapt, n-am simtit-o prea afectat.
Poate c se sturase de distractia Theodosius...
Aceste valuri linistindu-se, m-am ntors la problemele mai grave. Nu dusesem o lupt aprig mpotriva lui loan din
Cappadocia pentru a-l vedea nlocuit de un neputincios notoriu. Un singur om mi se prea apt s relanseze la ap nava
statului, care, ca de obicei, lua ap prin toate prtile:
247
Barsyme. Anii lui de colaborare cu loan din Cappadocia l familiarizaser cu afacerile publice, mi dovedise loialitatea
lui, iar originile umile ne garantau fidelitatea lui. Mintea i era att de iute, att de strlucitoare, att de plcut, nct
uitam de urtenia lui iesit din comun, nu mai observam capul acela prea mare pentru corpul sfrijit, gura mare plin de
dinti lungi, prost nsiruiti, limba aceea cu care si umezea tot timpul buzele si din care plescia ca o broasc.
lustinian, nduplecat de argumentele mele, l-a numit prefect al orasului.
Credeam c pusesem mna pe un ministru abil. Am descoperit ns un vrjitor. Banii intrau n valuri n vistieriile
statului, de regul goale, precum si n cuferele private ale mpratului si mprtesei. Pentru a rspunde acuzatiilor,
recunosc c fura. Dar ce ministru, ce apropiat al puterii n-a furat? Sora mea, care nu rata nici o ocazie s-mi dovedeasc
slugrnicia ei n chip de afectiune, nu recurgea la comisioane, n numele influentei pe care si-o atribuia sau pe care
presupuneau altii c o are? Iar Arsenius, credinciosul meu Arsenius, nu bga la buzunar sume frumoase pentru fiecare
recomandare ? si chiar curajoasei Indaro, cu inima mare, nu i se ntmpla si ei s-si rotunjeasc veniturile cu cte o
spag pe care i-o nmnau solicitantii dornici s-si vad cerintele ndeplinite mai repede ?
mpratul si cu mine am hotrt s tiem ghearele aristocratiei. Pentru a reduce influenta acestor mediocri", a refuzat s
le usureze taxele si i-a lsat s se ngroape n datorii tot mai mari. Din spirit de democratie, le-am ngduit oamenilor de
rnd s aib acces la functiile rezervate altdat numelor mari si am creat unele noi. De aceea s-au nmul248

tit gloriosii", magnificii", clarissimii", ilustrissimii", alesii" si alte titluri cu care se ndopase pn atunci doar
nobilimea.
Dintr-o dat, denunturile s-au dublat. Dac primeam un cadou de la seful vmilor imperiale ale Strmtorii, imediat
acesta era denuntat pentru piraterie, iar noi eram acuzati c am fi complicii lui. Dac porunceam s fie confiscate
baloturile de mtase vndute de negustori peste pretul fixat, imediat eram nfierat c as fi deturnat stocul n folosul
meu. Nu s-a sustinut c eu l-as fi sustinut pe falsificatorul acela vestit numit Priscus, care imita perfect semntura
defunctilor bogati si, dup moartea lor, confectiona contracte de mprumut n favoarea lui ?
Mediocrii" mi-au imputat c nu m-am sturat niciodat de putere si c m-am ntins ca o pat de ulei n tot imperiul. Ct
despre mprat, au vzut n el pe nimeni altul dect pe diavolul rencarnat. L-au citat pe clugrul acela care, chemat n
audient sacr, se oprise paralizat de groaz n usa slii, cci vzuse pe tron un brbat cu chipul Satanei. Au mpins
mrsvia pn la a invoca mrturia mamei mpratului. Prietenilor ei cei mai intimi ea le-ar fi destinuit c primise, cu
nou luni nainte de nasterea fiului ei, vizita diavolului si imediat dup aceea a rmas nsrcinat... Diavolul! Srmanul
lustinian!
Aceast revolt suscitat de administratia sever, dar eficace a lui Barsyme ne silea s ne sprijinim si mai mult pe
partizanii nostri, ndeosebi pe Albastri, care, de la Nika, ne sustinuser ntotdeauna. Dar de la o vreme acestia se
simteau trdati de mprat, din pricina unui incident pe care l-au considerat o insult grav adus factiunii lor.
Guvernatorul orasului Tars reusise, prin pretentiile lui, s-i exaspereze pe locuitori, printre care numerosi Albastri, n
cursul unei ceremonii publice, mai multi au vrut s-si manifeste nemultumirea si au
249
avut proasta inspiratie de a-l ucide pe scutierul su, care ncerca s-l apere. Arestati, ei fuseser gsiti vinovati si
executati, n ciuda indulgentei sale binecunoscute fat de Albastri, mpratul, voind s-si dovedeasc neprtinirea total,
confirmase sentinta, fr s-si dea seama cu adevrat c n felul acesta i provoca pe partizanii nostri. Mie mi revenea
sarcina de a remedia situatia... cu ajutorul lui Barsyme. Dac l adusesem n fruntea guvernului, era pentru binele
imperiului, pentru odihna mpratului si pentru a-mi executa docil planurile. Sosise ocazia de a-l pune la ncercare.
A nceput prin a-mi detalia circumstantele acelei afaceri penibile din Tars. Am ntrebat dac guvernatorul, att de sever
cu Albastrii, apartinea partidei Verzilor, ntr-adevr, asa era, mi-a confirmat Barsyme.
Cum l cheam ?
Calinicus.
Este acelasi Calinicus care e fiul lui Dessius, fratele sefului soldatilor din Epir?
Chiar acela.
S fie tras n teap pe mormntul Albastrilor pe care i-a executat.
Maiestate, dar comand o cetate a imperiului. Trebuie un ordin personal de la mprat.
Este acelasi Calinicus a crui familie a avut o proprietate n afara zidurilor Constantinopolului, nu departe de Sfnta
Mria a Izvorului ?
Asa cred, Maiestate, dar nu vd...
N-are rost s vezi, multumeste-te s te supui poruncilor mele.
Ce-o s zic mpratul, Maiestate ? Calinicus se bucur de ncrederea lui.
Ori el, ori tu vei fi tras n teap, alege! am strigat
250
scoas din fire.
Barsyme a fcut o grimas foarte asemntoare cu sclmbielile cimpanzeilor din menajeria palatului, cu care, de
altfel, semna uimitor de mult. Atunci am stiut c neinspiratul Calinicus va avea soarta pe care i-o alesesem.
Am avut grij s nu-i dezvlui lui Barsyme amintirile care rn asaltau ascultndu-l. Sunt fetit, fug de-acas, iat-m n
afara zidurilor orasului, alerg peste cmpuri pn la incinta vast a unei proprietti magnifice, m cocot ntre dou
creneluri, copiii se joac n grdina minunat, mica Eudoxia se apropie de zidul care m adposteste. M zreste, mi
ntinde ppusa ei, fratele ei o dojeneste, o mbrnceste, ppusa cade si se sparge. Fratele o amenint pe intrus: Dispari
de-aici, jegoaso, sau sclavii mei te vor biciui." nc i aud vocea, l chema Calinicus. si dup attia ani, gsise mijlocul
de a se oferi rzbunrii mele. Cu toate acestea, dac l condamnam la o soart att de teribil n-o fceam pentru a alunga
un cosmar din copilrie, ci pentru c politica mi dicta s dau un exemplu, mpratul i defavorizase pe Albastri,
mprteasa i pedepsea pe Verzi, iar echilibrul era restabilit.
Capitolul 16
iuma s-a ivit n inima mlastinilor din Pulusium, pe valea Nilului, l-au dat nastere aerul umed si sttut, apele n care
putrezeau lesurile animalelor si tulpinile de lotus. S-a ntins rapid pn n Siria, apoi, din provincie n provincie, a vizitat
granitele rsritene ale imperiului. Am crezut c locurile ndeprtate vor fi scutite. Insulele cele mai izolate, muntii cei
mai inaccesibili au fost atinsi. Unele orase care au scpat de epidemie la trecerea ei si ai cror locuitori si nchipuiau c
scpaser au fost lovite de o a doua vizit a npastei. Parc nsusi vntul transporta veninul subtil.
Constantinopolul simtea naintarea nemiloas a rului, refuznd s admit ns c l-ar putea afecta. Farul universului era
invulnerabil. Metropola artelor, a luxului, a plcerilor era protejat. Orasul Domnului va fi aprat prin miracole... si
locuitorii continuau s se distreze, s cheltuiasc, s rd fr griji.
Epidemia s-a abtut aproape surprinztor la sfrsitul primverii anului 542 si s-a mprstiat cu viteza fulgerului, n
cteva zile, numrul victimelor a crescut n ritm ametitor. Cei care ncepeau s verse snge mai puteau trece noaptea,

ns cei al cror trup se acoperea de pustule negre nu mai aveau de trit dect cteva ore.
Confuzia si dezordinea sporeau fr ncetare. Sclavii rtceau lipsiti de stpnii lor; stpnii care fuseser obisnuiti toat
viata s fie serviti de altii se trezeau cu un
252
singur slujitor care s-i ajute, chiar cnd erau bolnavi sau muribunzi. Imobilele, grupuri ntregi de case rmneau fr
nici un locuitor. Strzile, de regul att de nsufletite, s-au golit cu desvrsire. Oamenii rmneau nchisi n cas,
pentru a-si ngriji sau pentru a-si plnge rudele. Constan-tinopolul a devenit un oras mort. Administratia fiind paralizat,
toate serviciile publice au ncetat s mai functioneze. Aprovizionarea a fost ntrerupt. Morile si brutriile si-au nchis
portile. Foametea a nsotit n scurt timp moartea. Aparitiile s-au nmultit. Multi au vzut nltndu-se n fata lor demoni,
nainte de a fi loviti de boal. Unii i vedeau n vis si, imediat ce se trezeau, simteau primele simptome. Altii i auzeau
pe acesti demoni strigndu-i pe nume si atunci se baricadau n spatele mai multor usi, fiind convinsi c ciuma venise
peste ei si refuzau s le mai deschid apropiatilor. Sperau s scape n felul acesta de demoni, de contagiere, din pcate
fr succes. Supravietuitorii au alergat n biserici. Zi si noapte umpleau sanctuarele, rugndu-se, implornd, sau se
spovedeau si se pregteau de moarte.
La palat, eram tinuti la curent cu situatia, or de or. mpratul si pstra sngele rece, dar eu stiam c pentru el fiecare
moarte era o nou ran, o nou suferint. Eu nsmi eram epuizat si, totodat, sfsiat de durere. Nu mai puteam nici s
mncm, nici s dormim. Aveam impresia c ne batem sau mai degrab c ne zbatem n fata unei fantome insesizabile,
omniprezente, care lovea fr ncetare pretutindeni n imperiu. Sub povara acestui sentiment ngrozitor, insuportabil de
neputint, tineam s ducem o viat ct de ct normal, ns trezirea dimineata, mbrcatul, ndeplinirea gesturilor zilnice
cereau de fiecare dat un efort-Angoasa ne anchiloza pe toti. Viata de la palat era comp|et dezorganizat. Binenteles, nu
mai erau ceremonii, audiente
253
solemne si cu att mai putin banchete. Linistea surprindea cel mai mult n aceast locuint imens, att de sonor de
regul, att de plin de murmur, si aceast liniste apsat de amenintri mi sporea angoasa.
si apoi erau cei pe care nu-i mai revedeam, curtenii, membrii guvernului, pn la eunuci, grzi si slugi; cel care cu o zi
nainte sau doar cu cteva ore mai devreme era acolo nu mai aprea. Nimeni nu punea ntrebri. Nu se vorbea despre ei,
nu li se pomeneau numele, fiecare si vedea de treab, ntrebndu-se cine va fi urmtorul.
ntr-o dimineat, n camera mea, n timpul toaletei, unul dintre eunuci a nceput s se clatine. Mi se pruse c avea o
expresie ciudat, dar cine mai ddea atentie unor asemenea amnunte? Nefericitul s-a rsucit pe clcie, apoi s-a
prbusit, cu ochii scosi din orbite. O limb enorm, violacee i iesea din gur, l sufoca. Femeile, ceilalti eunuci se
dduser ctiva pasi n spate. Pentru nimic n lume nu l-ar fi ajutat, nu l-ar fi atins, ntr-un efort nemaipomenit de a-mi
nfrnge lasitatea, m-am aplecat asupra bolnavului si am pus mna pe fruntea lui care ardea de febr. Am simtit nu att
fric, ct un dezgust nfiortor, de nenvins, involuntar, pe care mi-l reprosam si pe care mi-era team s-l art... n cele
din urm, au sosit ajutoarele pentru a lua bolnavul. Crtorii l-au nhtat brutal pe srmanul meu eunuc. Mnecile lui
lungi, albe, se trau pe jos si capul i tresalt mecanic. Mi-am ferit privirea, nfiorat.
Mortii, mult mai numerosi dect viii, puneau probleme urgente, mpratul s-a ocupat n primul rnd de ei. Din moment
ce nu mai existau destule brate pentru a-i ngropa, acestia se descompuneau n case, pe strzi, n piete. Printr-o ironie a
sortii, anul acela a adus una dintre verile cele mai toride pe care le suportasem vreodat. Cldura accelera
254
procesul de putrefactie si sporea mirosurile pestilentiale. Nu puteam lsa cadavrele s se nmulteasc la nesfrsit.
mpratul l-a nsrcinat atunci pe Theodorus, marele referendar al Curtii, cu o misiune de curtare, n ciuda pericolului,
a acceptat cu un curaj exemplar. A strns voluntari si s-a dus n oras, s sape gropi peste tot. Nimeni nu mai avea putere
s tin slujbe de nmormntare. Cadavrele erau aruncate n gropi, ngrmdite unele peste altele, n scurt timp, acestea
n-au mai fost suficiente: gropile comune s-au umplut toate pn la refuz, iar numrul mortilor crestea att de repede c
nu mai era timp s fie spate altele noi. Problema devenise crucial. Ne nhmasem cu totii, inventnd solutiile cele mai
nebunesti, pentru a face s dispar cteva mii de cadavre pe zi.
n cele din urm, unul dintre noi, nu mai tin minte cine, a sugerat o initiativ pus n practic imediat: scoaterea
acoperisurilor tuturor meterezelor Galatei, pe partea cealalt a Cornului de Aur si, de sus, aruncarea cadavrelor n
interior, nu conteaz cum, ct mai repede. Cnd se umplea un turn, acoperisul era sigilat. Curnd toate turnurile au fost
pline. Atunci au fost chemati noi voluntari, nsrcinati s care ct mai multe cadavre pn pe falez si s le arunce n
Bosfor, n speranta c vor fi duse de curenti departe de Constan-tinopol. mpratul a mers pn la a-i invita pe sefii
Albastrilor si ai Verzilor ca s-i roage s ncheie un armistitiu. Acestia au consimtit. Cele dou factiuni rivale, s-au unit
n numele mortilor si se putea vedea imaginea neobisnuit a unui Albastru crnd cadavrul unui Verde si invers.
mpratul a vrut, de asemenea, s reteze rul din rdcin, l-a convocat n capital pe cei mai buni medici ai imperiului,
a improvizat laboratoare n anexele palatului, a fcut rost de cadavre... n-a fost greu, grdinile erau ticsite...
255
si practicienii le-au disecat, le-au analizat, au experimentat zi si noapte.
Dup ce ne-au lsat s ne perpelim mai mult de dou sptmni, n-au putut dect s-si mrturiseasc perplexitatea. Unii
bolnavi, initial scutiti de cium, mureau brusc, altii, atinsi si condamnati, supravietuiau, desi nu li se mai ddea nici o

sperant. Acelasi tratament aplicat mai multor persoane ddea rezultate diferite, n concluzie, nu s-a gsit nici un
remediu, nu s-a putut recomanda nici o msur de precautie si, dup prerea medicilor, boala nu intra n domeniul
ratiunii umane. Ciuma parc a profitat de aceast neputint. si-a ndoit pofta devoratoare, fcnd si mai multe victime.
Spre Rsrit, orase ntregi, si nu putine, au fost complet depopulate, n Apus, recoltele putrezeau pe cmpuri fiindc nu
mai avea cine s le recolteze. La Con-tantinopol ajunsesem la saisprezece mii de morti pe zi, adic numrul total al
fortelor noastre armate n Italia si, mai trziu, cnd epidemia s-a potolit n sfrsit, numrul victimelor a urcat la trei sute
de mii.
Aceste cifre, orict de impresionante ar fi, nu pot da nici o idee despre nenorocirea pe care o triam, n fata attor morti,
n fata acestei tragedii pe care o suferea ntreg poporul, m cuprindea groaza. Listele macabre care-mi erau aduse zilnic
rsunau fr ncetare n capul meu, pn aveam impresia c vd piramide, grmezi, munti de cadavre nghesuindu-se n
fata palatului; si ce s mai spun de ngrijorarea legat de cei dragi, de privirile aruncate pe furis pentru a-i observa pe
apropiati, pentru a depista unul dintre semnele acelea pe care nvtasem cu totii s le recunoastem, n fine, cel mai ru,
frica pentru sine, acel sentiment care pune n permanent un nod n gt si ziua, si noaptea. Acesta ne epuiza, ne storcea
putinele forte rmase, si, n
256
plus, trebuia s ni-l ascundem din pudoare, pentru a nu-i lipsi ne ceilalti de ultima lor frm de curaj.
Toamna a sosit si, brusc, epidemia s-a oprit o vreme, ncepusem s credem c rul trecuse cnd, ntr-o dimineat,
mpratul s-a trezit cu febr, o febr att de .nensemnat, att de usoar, nct nici pulsul, nici pielea nu o trdau; si
totusi, stia si el, stiam si eu. Era atins de cium, n aceeasi sear, glandele i se umflaser considerabil, ndeosebi dup
urechi si la subsuori, n timpul noptii, febra a crescut ngrozitor si a trecut de la letargie la delir. A doua zi, apruser
buboanele, acele buboane nspimnttoare de care ntreg universul nvtase s se team si care nsemnau aproape
inevitabil moartea. Exista o slab, foarte slab sans de a scpa. Dac buboanele rmneau doar n stadiul de a se umfla
si de a supura, bolnavul mai avea o sperant de a fi salvat, dar, dac urmau s se ntreasc si s se usuce, moartea
venea n cel mult cinci zile. lustinian avea gtul att de umflat c nu putea nghiti nimic, riscnd, ca attea alte victime,
s moar de foame. Din fericire, firea lui frugal l nvtase s se multumeasc cu foarte putin mncare. Nu plecam de
la cptiul lui nici noaptea, nici ziua. n cea mai mare parte a timpului l tineam de mn, ca si cum as fi vrut s-i
transmit vitalitatea mea. Ba ngenuncheam n fata icoanelor si m rugam din toate puterile, ba mi se ntmpla s m
revolt mpotriva lui Dumnezeu. Oscilam ntre disperare si, uneori, o lucire de sperant, ncercam s-mi ascund
slbiciunea si a fost nevoie ca el s-mi pomeneasc de cteva ori numele n delirul lui ca s izbucnesc n hohote.
Demnitarii veneau s-mi cear ordine si eu nu stiam ce s le rspund, ceea ce de altfel nu m preocupa prea
257
tare. In oras se aflase c mpratul era contaminat sj pretutindeni domnea consternarea. Oamenii baricadati n case de
frica rului si-au prsit adpostul si au venit la palat s astepte vesti. Cinci zile s-au scurs, cinci zile pe care le-am
petrecut supraveghind respiratia lui lustinian... cinci secole. Apoi, ntr-o bun dimineat, bubele mi s-au prut mai moi
si mai putin umflate. Dup-amiaz, febra a sczut putin. Viata triumfa.
Ieseam din infern. Dar n ce stare! M-am speriat cnd m-am vzut prima dat ntr-o oglind. Zile la rnd nu avusesem
deloc grij de mine. Prul meu cdea tern si lins, ochii erau cufundati n chipul descrnat si cenusiu. Mergeam
ncovoiat, ca o btrn. Sufletul meu era si el mbtrnit. Oboseala, ngrijorarea uscaser totul. Nu mai eram dect o
carapace goal. Eram incapabil s actionez, s vorbesc, s gndesc, s simt ceva. si totusi, aceast ncercare, cea mai
grea din viata mea, nu fusese inutil, pentru c aceast lung cufundare n suferint m purificase de cea mai mic
ndoial pe care as fi putut-o avea n privinta dragostei mele absolute si a necesittii misiunii mele. Fusesem la un pas
de a-mi vedea puterea prbusindu-se si opera disprnd. Dar ce nsemna asta n comparatie cu frica pe care o simtisem
pentru lustinian ? Probabil c nu l-am iubit niciodat mai mult ca n zilele acelea n care a luptat mpotriva mortii. Dup
ce m-am temut pentru viata lui, am stiut c nu m mai poate nfricosa nimic, nici mcar propria moarte.
Grijile si incertitudinile nu m-au prsit ns, cci rmsese foarte bolnav si foarte slbit. Desi era perfect lucid, de-abia
putea vorbi. Cum ar fi fost capabil s-si asume din nou ndatoririle functiei sale? Atunci, n soapt, m-a rugat s accept
s guvernez. Binenteles, nu-l puteam
258
refuza. Am fost silit s plec de la cptiul lui ca s m adncesc n dosare, s primesc demnitari, s iau hotrri, s
dau ordine. Pe deasupra, trebuia s afisez n fata tuturor ncredere deplin n fortele proprii, i simteam scrutndu-m
pentru a ghici adevrata stare de sntate a mpratului. Deseori n viat jucasem teatru, dar ntotdeauna de bunvoie si
pentru a-mi duce planurile la ndeplinire, ns de data aceasta eram nevoit, n ciuda vointei, s m prefac senin, bine
dispus, ncreztoare, desi spaima m rodea pe dinuntru. A fost momentul n care m-am simtit cel mai singur n viat.
Ruderic mi lipsea dureros de mult. Ar putea prea paradoxal c-mi era dor de amant la cptiul unui sot att de drag.
Aveam, pur si simplu, nevoie de optimismul si vioiciunea unuia pentru a compensa lipsa celuilalt.
Nu aveam aproape pe nimeni care s m ajute. Epidemia i decimase pe ministri si pe naltii functionari. Desigur,
Barsyme si Narses m asistau, dar nu erau suficienti pentru cte probleme aveam. Am fost silit s apelez la nou-veniti,
strini de afacerile statului. De la cstoria noastr, lustinian m tinuse la curent cu politica, dar nu cunosteam
mecanismele administratiei si functionarea diferitelor servicii. M-am confruntat si cu crize internationale. Pentru prima

dat am auzit vorbindu-se de Totila, noul rege al gotilor, ndeprtatul urmas al Amalasunthei. Profitnd de ravagiile
fcute de cium n rndurile armatelor noastre si de neputinta mpratului, a pus mna practic fr lupt pe aproape
toat Italia, n scurt timp, imperiul n-a mai rmas dect cu Roma si Ravenna. Atunci, Totila a cerut s negocieze cu
mine, convins c, n pozitia mea precar, voi accepta un pact. Am refuzat n numele demnittii imperiului... cu toate
riscurile si amenintrile pe care le implica un asemenea rspuns.
259
n toat aceast perioad, n-am avut alt sprijin dect nvtturile pe care mi le dduse demult mpratul, mi repetase
deseori c mai bine este dusmanul binelui. M-am mrginit, asadar, s fac ce-mi sttea n puteri, fr a ncerca
imposibilul.
Tot el m nvtase c, pentru a ncheia o oper, nu era neaprat necesar s ntocmesti planuri. Cel mai important este s
ncepi s muncesti. Atunci, cnd cel mai dramatic hazard m-a asezat pe neasteptate n fruntea imperiului, i-am urmat
sfatul. Contrar ideilor mpmntenite, cred c o femeie trieste mai bine n miscare dect n inactivitate. Astfel,
activitatea a devenit singurul meu leac mpotriva migrenelor care m chinuiau de la nceputul acestei grele ncercri. Nu
munceam pentru mine, ci pentru mprat si pentru imperiu. Nu puteam da gres.
n acest rstimp, lustinian nu-si revenea. Petrecea ore ntregi apatic, absent, uneori cu crize de delir. Slbiciunea extrem
a organismului su ne fcea s ne asteptm n orice clip la un nou atac de cium care i-ar fi fost fatal, cci epidemia nu
fusese nc oprit. Atunci s-a rspndit brusc zvonul mortii sale. Nu cred c Ia originea lui s-au aflat reaua intentie,
intriga sau minciuna deliberat. Era vorba mai degrab de una dintre acele nscociri nentemeiate care trebuie atribuite,
pur si simplu, gustului pentru dram de care d mereu dovad poporul nostru. Cei mai multi se ncptnau s considere
cert ceea ce persoanele autorizate dezminteau, martorii jurau c vzuser ceea ce nu se ntmplase niciodat, altii
aduceau acele detalii inventate de la un cap la altul care sun credibil. Aceast campanie ntmpltoare a dat nastere
unei agitatii incontrolabile. Auzind fr ncetare c eram bnuit c ascund moartea lui lustinian, mi simteam curajul
tot mai subrezit. Cu att mai mult cu ct,
260
cu acest prilej, spectacolul lasittii umane s-a desfsurat n toat splendoarea lui. Aceasta nu se etala deschis. Mai ru,
se rspndea pe ascuns. Oamenii ne evitau, refuzau s vin s ne vad, s lucreze pentru noi, si asta sub cele mai felurite
pretexte. Priveau cu totii viitorul ca si cum mpratul ar fi fost deja mort. Hienele ddeau trcoale succesiunii
imperiului, mpratul, lovit pe neasteptate de boal, neavnd un urmas desemnat, speculatiile s-au dezlntuit n voie, la
fel intrigile. Ruda lui cea mai apropiat rmnea vrul, Germanus. El si sotia lui erau mult prea inteligenti pentru a-si
manifesta n vreun fel sentimentele sau ambitiile, si pzeau cel mai mic gest, fiecare cuvintel. Au mpins ipocrizia pn
la a veni la Palatul Sfnt pentru a afla ultimele noutti.
Cu ei n-avea rost s m prefac optimist sau amabil, l-am primit asezat pe tron, mbrcat cu rochia de vrjitoare"
din mtase albastr ca noaptea. Coroana mea grea ncrustat cu smaralde, safire, diamante, cu ciucuri lungi din perle lea reamintit c eu eram stpna. Au cerut imperios s-l vad pe lustinian si nu i-am putut refuza. Ar fi repetat n stnga
si-n dreapta c l sechestrasem sau, mai ru, c era mort.
Am intrat n marea camer circular, camera noastr, unde l mutasem nc de la nceputurile bolii. Linistea si calmul
domneau n ncperea pe care o tineam permanent n semintuneric pentru a-i linisti ochii iritati. S-au apropiat de patul
mare n care atipise. Germanus si-a nclinat silueta nalt. Arborase o min de circumstant si sprncenele ncruntate i
accentuau asemnarea cu lustinian. Passara, de data aceasta tcut, a lsat capul ntr-o parte, cu un aer trist. A avut chiar
ndrzneala de a vrsa cteva lacrimi. Spun ndrzneal pentru c, n spatele atitudinii dezolate, simteam speranta lor
hidoas. Nu pe lustinian l contemplau,
261
ci coroana pe care si-o nchipuiau aproape de minile lor. Asteptau cu nerbdare clipa n care s-l ngroape pe mprat,
s m alunge, s ne fure locul.
Am ngenuncheat lng pat, am luat mna pe care lustinian o lsase s atrne, am srutat-o, apoi, fr s-i privesc, le-am
spus: Nu e mort, n-o s moar. Acum plecati!" Nu-i urasem niciodat att de tare si, n mod curios, sentimentul acesta
a actionat ca o lovitur de bici. De altfel, aveam nevoie de asa ceva n mijlocul attor furtuni.
n acel moment, unul dintre ofiterii mituiti de Arsenius ca s ne tin la curent cu starea de spirit a armatei a sosit din
Orient. De fapt, pentru a preveni orice atac inopinat al Marelui Rege, pstram trupe nsemnate la granite, mpratul l
trimisese pe Belizarie s le comande. Dup performantele cu. care ne rspltise generalissimul, m ndoiam de
eficacitatea acestei precautii. Ofiterul nostru ne-a informat c zvonul mortii mpratului ajunsese pe front si se
mprstiase cu viteza fulgerului. Imediat au aprut soapte, speculatii, bombneli. Anumiti ofiteri, n loc s strng
rndurile si s rmn vigilenti n fata dusmanului, s-au pus pe intrigi, urzind planuri de viitor. Unii au declarat c nu
vor accepta niciodat un nou mprat numit fr asentimentul lor. De fapt, nu aveau nici un pic de ncredere n mine si
voiau s se asigure c nu voi pune pe tron pe vreunul dintre protejatii mei.
Informatorul nostru rmsese convins c aceast stare de spirit, deloc ntmpltoare, era rezultatul unei conspiratii urzite
de anumiti ofiteri superiori ostili n secret. Cine erau acesti sefi militari dispusi s ne njunghie pe la spate? Sprijininduse pe pretinsa disparitie a mpratului, acestia m insultau, mi negau autoritatea cu care fusesem nvestit, profitau de
faptul c mprejurrile aduseser pentru moment o femeie la putere pentru a resuscita vechii
262

demoni ai rzboiului civil. Unul singur ne putea spune numele lor: ofiterul care tocmai ne dezvluise existenta acestei
conspiratii. Arsenius stia s-si aleag oamenii, cci informatorul nostru, dup ce s-a napoiat la armata din Orient, a
reusit n scurt timp s ne avertizeze c unul dintre principalii vinovati era generalul Bouses, nlocuitorul cumnatului
meu n Armenia, n care nu avusesem niciodat ncredere.
L-am convocat imediat la Constantinopol, apoi l-am invitat s-mi fac o vizit n gineceu, sub pretextul de a-mi da
raportul si de a primi instructiuni. De-abia ajuns n fata mea, i-am repetat discutiile subversive pe care le purtase, am
poruncit s fie arestat si l-am azvrlit ntr-o temnit subteran. Poruncisem, din moment ce-si nchipuise c vede prea
departe, ca celula s rmn permanent cufundat n ntunericul cel mai negru si, din moment ce vorbise prea mult, ca
nici unul dintre paznicii si s nu-i mai vorbeasc vreodat. Avea s rmn nchis astfel vreme de doi ani, dup care,
cuprins de mil, l-am eliberat. Dusmanii mei au afirmat c, atunci cnd a iesit din temnit, ajunsese de nerecunoscut si
orb, si c sntatea lui era compromis pentru totdeauna. Simple exagerri! l pedepsisem aspru, dar nu mi-a prut ru,
pentru c nu i-am iertat niciodat pe cei care se bizuiser pe moartea lui lustinian.
Informatorul nostru ne dduse de nteles c exista aproape sigur un alt ofiter superior care mnuia din umbr sforile
conspiratiei. L-am hrtuit pentru a-i descoperi identitatea. Am fost siliti s asteptm mai multe sptmni apoi, ntr-o
bun zi, Arsenius mi-a adus un bilet anonim care nu continea dect un singur nume...
Uneori, am avut ncredere n cei de care se fereau toti si alteori n-am crezut n cei n care aveau toti ncredere.
263
Aproape ntotdeauna timpul mi-a dat dreptate. Sunt nzestrat cu o intuitie misterioas? Din contr. Am observat mereu
oamenii cu un alt instrument n afar de inteligent, l-am privit printr-un strat foarte subtire, cel al iubirii mele pentru
mprat.
Sunt foarte exigent cu prietenii sau colaboratorii mei. Nu-i pot suporta n preajm dect pe cei n care cred. si dac sunt
exagerat de nencreztoare, o fac pentru c principala mea ndatorire const n a apra un om. El are plcerea de a-si
drui ncrederea, eu sunt obligat s o msor fr ncetare, pentru a-l proteja.
Toate acestea pentru a spune c numele rsuntor al lui Belizarie scris pe bilet de informatorul nostru nu m-a uimit. Era
posibil ca generalissimul s trdeze, ca acest brbat care i datora totul mpratului s se ntoarc mpotriva lui, ca sub
pretextul de a da puterea armatei s urmreasc de fapt coroana, smulgnd-o de pe fruntea binefctorului su muribund
? Da, toate acestea erau posibile si mi vedeam, n sfrsit, justificat repulsia pe care o simteam pentru el.
L-am convocat si pe el la Constantinopol, sub acelasi pretext ca pe Bouses. Regenta l chema la raport pe seful armatei.
Guvernarea ridica destule probleme unei femei. Nefiind dect regent provizorie, si nu mprteas de drept, oamenii nu
m-ar fi vzut cu ochi buni dac foloseam slile de receptie si cabinetele mpratului. Rmneam, asadar, izolat n
gineceu, unde nu puteam primi, conform obiceiului, dect brbati alesi la intrare, intimi, si nu multimea creia mpratul
i permite s se apropie. Trebuia s guvernez prin intermediari. Foloseam ca ncpere de lucru biblioteca gine-ceului, pe
care mi-o amenajase mpratul si n care nu pusesem, practic, niciodat piciorul, ngrmdisem ntr-un
264
colt pretioasele manuscrise pe care mpratul le adunase cu atta dragoste pentru mine. Am aruncat pe rafturi edictele,
rapoartele si corespondenta. Pe ct de strict ordonate mi tineam vesmintele si accesoriile, pe-att de dezordonate erau
documentele statului. Spre deosebire de mprat, ursc hrtoagele, nu-mi place s citesc, nu-mi place s scriu. Am
nevoie s vd oameni, s le vorbesc, s-i ascult. Datorit contactului uman m informam si luam decizii.
L-am primit, asadar, pe Belizarie n bibliotec si i-am declarat nc de la intrare c luasem hotrrea s-l nltur de la
comand. M-a ntrebat din ce motiv, cu vocea lui surd si cu acea rostire foarte nceat care m lsase ntotdeauna s
cred c nu-l prea ducea mintea. Sttea n fata jiltului meu, calm si drept, masiv, tnr pentru vrsta lui, superb cu platosa
si coiful de aur, cu mantia si penele rosii.
De ce, generale ? Pentru c ai conspirat mpotriva mpratului.
N-am rostit nici un cuvnt, n-am fcut nici un gest mpotriva mpratului, pentru care mi-as da viata. Dar este
adevrat, Despina, c mi-am exprimat nencrederea n privinta domniei tale, cci asa am considerat necesar.
Uiti, generale, c mpratul si mprteasa sunt una si aceeasi persoan. Atacnd-o pe una, o ataci si pe cealalt.
Apoi I-am anuntat c l condamnam la arest la domiciliu.
Dac ti dau o pedeaps att de blnd, tinnd cont de greseala ta, o fac de dragul prieteniei pe care mpratul ti-a
dovedit-o cu atta credint si a celei pe care am simtit-o dintotdeauna pentru sotia ta, Antonina...
Vzndu-l rsuflnd usurat, mi-am dat seama ct de ncordat fusese pn atunci. Belizarie nu m putea face s tremur.
Chipul acesta plin, cu trsturi regulate, nconjurat
265
de bucle lungi, blonde, trupul acesta mare, musculos, cu bratele si picioarele goale, aceast masivitate aparent acoperea
o vulnerabilitate pe care o descopeream acum. Dac l-as fi imitat pe mprat, care ndrgea aluziile la antichitatea
pgn, as fi zis c nsusi Apollo se afla n fata mea.
Pentru prima dat de la boala mpratului mi ngrijisem tinuta, mi fcusem timp s m coafez, s m machiez, s aleg
o tunic pe care nu o mai purtasem de mult, purpurie cu benzi late verticale din aur, mpodobite cu flori, mi aruncasem
pe umeri un voal alb brodat cu cercuri din aur si purtam perle, doar perle, siraguri de perle. M ntrebam ce motiv m
mpinsese la toate aceste pregtiri. E adevrat c m emotiona ideea de a-l revedea pe brbatul acesta care era, n sfrsit,

sub puterea mea, dup ce m sfidase atta vreme. Constiinta ndurrii mele mi-a atenuat ura si am avut un acces de
nostalgie:
Totul ar fi putut fi altfel ntre noi, generale, i-am mrturisit eu.
Desi esti foarte frumoas, Despina, n-am fost niciodat atras de tine, mi-a rspuns el.
L-am urt pentru dispretul lui. M obliga s-i precizez c l iubeam pe lustinian si c legturile la care m referisem erau
numai de natur politic. Hotrt lucru, avea s m dezamgeasc tot timpul.
Binenteles, am reluat eu, impunitatea ta are un pret si I-am fixat la dou sute saisprezece mii de solidi de aur.
A ntrebat cu rceal de unde mi nchipuiam eu c va gsi o asemenea comoar, mai mare dect tezaurul statului. La
care am replicat:
Aceast comoar, cum o numesti tu, generale, nu este dect o mic parte din furturile tale. N-ai dect s scotocesti n
prada de rzboi pe care ai strns-o de la
266
vandali n Africa, de la goti n Italia si pe care ai pstrat-o ilegal pentru tine.
Mi-a rspuns c tot ce avea cstigase cinstit. Spusese asta cu fermitatea convingerii si cu emfaza virtutii. Mi-am dat
seama atunci c era convins de adevrul vorbelor sale si de integritatea sa.
* si-a mestecat o vreme cuvintele, apoi m-a ntrebat de ce urmresc s m rzbun pe el.
Pentru c ai vrut s-l mpiedici pe mprat s m ia de sotie, pentru c ai ncercat s-i alungi fericirea, pentru c, afl
si tu, generale, aceast fericire eu i-am druit-o.
Dar ai adus nefericirea imperiului. Trf ai fost, Despina, trf esti si-acum, dar de data asta cu un singur client,
imperiul, i iei banii si-l prsesti.
La drept vorbind, nu stiam c Belizarie avea atta spirit. Trebuie s recunosc c l provocasem pn la limit, ceea ce rui
scuza totusi aceast franchete cazon, n-crncenndu-m s-l umilesc, n-am ezitat s apelez la armele cele mai viclene.
Mi-am promis s fiu sincer n aceast povestire, desi au existat momente ca acesta, care mi-au fost foarte penibile.
Frustrarea si furia m-au fcut ntr-adevr suficient de slab pentru a-i spune lui Belizarie:
Poate c am fost trf, dar o trf care a reusit. Tu, ca toti ncornoratii din lume, ai dat gres.
Nu s-a clintit, dar I-am vzut clipind, ca pentru a-si nfrna lacrimile care-i veneau n ochi. L-am simtit cutn-du-si
cuvintele pentru a-si formula rspunsul:
ntr-adevr, Antonina m nsal. stiu totul. Am suferit amarnic cnd l-a avut amant pe Theodosius. Dar am nchis
ochii pentru c o iubesc si voi continua s o iubesc pn la moarte. De altfel, si ea m iubeste, n felul ei, iar tu, Despina,
nu poti face nimic.
267
M-a coplesit rusinea. Pentru a nu m recunoaste nvins, l-am dat afar.
Revolta din rndurile armatei din Orient fiind nbusit din fas, nu mai visam dect s renunt la regent, ns n-am
putut s-o fac imediat. Am fost silit s admit inadmisibilul si s suport rana intolerabil adus geniului: n urma bolii,
mintea mpratului fusese atins mai grav dect trupul. Mai multe luni dup aceea, a dat dovad de ezitare si
nestatornicie. De aceea am fost nevoit s-l nlocuiesc n continuare la conducerea statului.
Dusmanii mei nu vor ntelege niciodat c nu voiam s domnesc. Pentru mine, puterea nu nsemna dect plcerea de a o
mprti.
PARRTEA A TREIA
Capitolul 17
XV
In numele Domnului Atotputernic si al singurului fl Su Fiu lisus Hristos, prin Sfntul Duh, prin cei patru evanghelist!,
prin sfintii arhangheli Mihail si Gavril, jur s-i slujesc cu credint pe preapiosul si preasfntul lustinian si pe Theodora,
sotia Maiesttii Imperiale." Prin aceast modificare fr precedent a textului imemorial, episcopii si magistratii,
generalii, guvernatorii provinciilor si ceilalti functionari depuneau de-acum jurmntul si n fata mprtesei, asa cum
fceau nainte doar n fata mpratului. Silueta mea a aprut pe marele sigiliu mprtesc, alturi de a lui. Prenumele
meu figura alturi de al lui pe basorelieful de consacrare a cldirilor oficiale. Statui de-ale mele au fost nltate n mai
multe orase, dintre care unele au fost botezate Theodora, Theodoriada, Theodoropolis. n acest fel, mpratul a vrut smi omagieze regenta. A fost prima decizie pe care a luat-o dup ce s-a nzdrvenit.
l informasem treptat despre afacerile statului n timpul convalescentei sale. Atunci cnd, ntr-o bun zi, si-a cerut
dosarele, am stiut c era vindecat si am cunoscut multumirea intens de a repune puterea n minile sale. Bucuria mea a
fost att de mare, nct i s-a prut un moment potrivit pentru a-mi cere s-l iert pe Belizarie. Nu fusese pedepsit destul?
m-a ntrebat el. ntr-adevr, nimeni nu ndrznea s-l viziteze pe dizgratiat, nici mcar apropiatii lui. Singurtatea, lipsa
de activitate l afectau. Cdea n
270
gndurile cele mai negre si avea crize din ce n ce mai lungi de descurajare. Stricta supraveghere la care era supus,
amenintrile pe care si le nchipuia plannd asupra lui l schimbaser mult. Convins c risca s fie asasinat n orice clip
de zbirii mei, generalul cel mai impuntor al imperiului devenise un bicisnic: Poate c l rod remuscrile", i-am
rspuns mpratului care mi descrisese acest tablou patetic. Atunci, schimbnd tactica, mi-a artat scrisorile generalilor

nostri care comandau armatele din Italia, unde situatia se deteriorase dramatic, care cereau cu totii prezenta lui
Belizarie, singurul capabil s ne mpiedice s pierdem din nou peninsula.
A fost un trdtor, a uneltit, si o stii si tu, Cezar, am obiectat eu.
Poate, dar este singurul sef militar demn de acest nume pe care l avem. A putut s se conving cum se plteste
complotul. S-i mai dm o sans.
L-am lsat pe mprat s se ntrebe care-mi sunt intentiile, ntr-o dimineat, I-am convocat pe Belizarie la Palatul Sfnt.
L-am lsat s astepte mult timp n galeria solicitantilor de la palatul Daphne. Aceiasi curteni care, pe vremuri, se ddeau
peste cap s-i intre n gratii i ntorceau ostentativ spatele. Altii nu s-au abtinut s-i arunce grosolnii si s-l insulte. Lam primit dur, cu sprncenele ncruntate, arbornd aerul meu cel mai sever. Se schimbase considerabil fat de ziua
aceea, cu cteva luni mai devreme, cnd aproape m emotionase. Unde erau atitudinea lui superb, puterea trupului,
frumusetea chipului la brbatul acesta slbit, cu pielea flasc si gura ntredeschis ? L-am ntrebat dac se caise si, nc
o dat, i-am repetat crimele de care se fcuse vinovat. Am exagerat att de tare, nct a plecat de la mine convins c
aveam de gnd s-l trimit ntr-o
271
lume mai bun. Ti interzisesem s clreasc; s-a ntors acas pe jos, nsotit doar de ctiva slujitori, n timp ce mergea,
se uita fr ncetare n spate, asteptnd-se n orice clip s-i vad pe ucigasi npustindu-se asupra lui. Ajuns la palatul
su, s-a baricadat nuntru, a petrecut toat ziua tremurnd din toate mdularele, asudnd cu picturi mari, chinuit de
cea mai abject groaz. Or de or eram tinut la curent cu starea lui. Seara, i-am trimis un mesager care, ivindu-se n
apartamentele lui private, i-a aprut n fat ca ngerul Judectii de Apoi. Vzndu-l, Belizarie s-a repezit n coltul cel
mai ndeprtat al ncperii si s-a ghemuit acolo, n asteptarea loviturii fatale, lipsit de orice urm de brbtie, ns acesta
s-a mrginit s-i nmneze o scrisoare de la mine. Abia a reusit s-o deschid, att de tare i tremurau degetele. Cuvintele
i dansau n fata ochilor si nu-i venea s cread ce citea. De fapt, l anuntam c, pentru a rspunde implorrilor sotiei
sale, binevoiam s uit de acuzatiile care i fuseser aduse, napoindu-i functiile si averea. Conform aranjamentului pe
care l pusesem la punct minutios mpreun cu Antonina, aceasta a aprut n pragul camerei lui. Usurarea sotului a fost
att de mare, nct s-a repezit la picioarele ei, mngindu-le, srutndu-le, proclamnd c ea era viata lui, salvarea lui,
jurndu-i c de-acum nu mai voia s fie dect umilul ei sclav.
mpratul dorise s-l trimit pe Belizarie comandant n Italia. Eu depusesem armele, renuntnd s-l propun pe Narses,
care, dup prerea mea, era mai convenabil. N-am vrut s tulbur armonia care domnea de la nsntosirea mpratului,
mi fusese suficient, nainte de a-i reda favorurile mele, s-l transform pe erou n las.
Voisem, de asemenea, s aflu de partea cui era Antonina, despre care sotul ei afirmase c l iubeste si l
272
sustine. Pentru a o pune la ncercare, o nsrcinasem s contribuie la terorizarea subtil si treptat a lui Belizarie, si se
descurcase admirabil, repetndu-i cele mai nspimnttoare zvonuri despre intentiile mele, prefcndu-se c se teme de
planurile mele. Ea a fost cea care a propus stratagema final, acea audient de la care Belizarie a plecat convins c
poruncisem uciderea lui. Gndindu-m mai bine, aceast crud mistificare avusese ca scop principal s-l readuc la o
viat normal pe Belizarie si asta era ceea ce urmrise nc de la nceput Antonina. Dac intrase cu inima usoar n
planurile mele cele mai feroce referitoare la sotul ei, o fcuse, n definitiv, pentru a-i recstiga gratiile mele. Belizarie
avusese dreptate, Antonina l slujea bine.
O vd nc ciripind, flfind din gene, fcnd pe proasta. La fiecare cuvnt si cltina prul bogat, de un blond mai mult
dect suspect, si agita cerceii lungi, si zornia numeroasele brtri si coliere. Era convins c frivolitatea ei aparent
m pclise, c nu ntelesesem nimic, credea c avusese ultimul cuvnt. Atunci i-am declarat c n semn de prietenie si
recunostint hotrsem s-i ofer ce aveam eu mai pretios, rodul crnii mele, ntr-un cuvnt, s-l cstoresc pe nepotul
meu, Anastasius, cu fiica ei, Ioana. A reactionat suficient de prompt pentru a-si disimula sentimentele. S-a prbusit la
picioarele mele, acoperindu-mi minile cu srutri si lacrimi de emotie, repetndu-mi c n-ar fi sperat niciodat la o
onoare att de neasteptat si la o bucurie att de absolut. Binenteles, a adugat ea, cei doi erau prea tineri pentru a se
cstori si va fi nevoie sa mai asteptm ctiva ani. N-am putut dect s fiu de acord. Mi se smulsese revenirea lui
Belizarie. n schimb, am obtinut de la lustinian permisiunea de a-mi invita nepotul la Curte si de a-l logodi cu fiica
Antoninei, cea mai bogat mostenitoare din imperiu,
273
Eram de-acum n msur s mrturisesc existenta lui Anastasius si s-l pregtesc pentru viitorul strlucit pe care i-l
aranjasem. Regenta mi consolidase pozitia si nu mai aveam dusmani suficient de puternici pentru a o zdruncina
scotocind n trecutul meu. Nu uitasem vizita din urm cu patru ani a fiicei mele, nici reprosurile cu care m coplesise.
Amintirile penibile de care era legat si nssi personalitatea ei m ndeprtau de ea. ns de acest copil, de a crui
existent m nvinuise c nici nu stiam, eram hotrt s m ocup. Doar el rmsese imun la miasmele care mi
otrviser relatiile cu familia. si apoi, portretul pe care mi-l descriau informatorii mi plcea.
Am trimis, asadar, un curier imperial n Caria pentru a-l aduce. Acesta s-a artat foarte srguincios, folosind cile postei
imperiale si n scurt timp Anastasius a fost n fata mea. Hotrsem s-l ntmpin nconjurat de toat Curtea, pentru a
evita iesirile sentimentale. Nu era nalt, dar era bine cldit. Prea mai mare dect cei paisprezece ani ai si, deja un
brbat iesit din adolescent. Nu era deosebit de frumos, ns prul blond si ondulat, tenul mat, mostenit de la mine, si
ochii limpezi care m fixau cu curiozitate l fceau atrgtor. Nendoielnic, n nftisarea lui exista ceva din Pharas, dar

mai putin meschin, mai viril. Nu prea nici un pic descumpnit de ceea ce i se ntmpla. Totusi, doar sosirea curierului
imperial care i cerea s vin la Constantinopol i fortase pe printii lui s-i dezvluie rudenia cu mprteasa. Pn
atunci nu stiuse nimic si, dup cum mi-a mrturisit, s-a ntrebat care erau motivele acestei discretii, i tinuse piept
mamei sale care se opunea acestei confruntri si venise s o vad de aproape, cu ochii lui, pe aceast bunic att de
vestit. L-am pus s vorbeasc despre viata lui, cu toate c stiam aproape totul datorit informatorilor mei. si ajuta
274
mama s administreze fermele pe care le detineau si, desi devenise aproape liric povestind despre agricultur, subiectul
nu m pasiona n mod deosebit. Anastasius era un fermier nzestrat cu originalitate si aplomb, dou calitti care mi
plceau. Atunci cnd i-am pomenit pe printii si, i-am simtit reticenta fat de mama lui, asa cum el a sesizat dispretul
cu care I-am interogat n legtur cu tatl lui. l iubea pe acesta, dar stia c era slab sub dominatia sotiei sale: Mama
este cea care comand", a repetat el. Nu se plngea, constata.
L-am cazat nu departe de gineceu, ntr-un apartament din palatul Daphne. Am fost nevoit s recunosc c fiica mea
gsise mijloacele s-i druiasc educatia cea mai aleas, acolo, n fundul ndeprtatei Caria. Cu toate acestea,
intentionam s o perfectionez. La sfaturile mpratului, I-am nconjurat de profesori remarcabili. Binevoise s-l
gseasc ncnttor pe acest nepot prin aliant cu care i fcusem o surpriz, i aprecia, zicea el, ndrzneala, franchetea
si, dup ce l-a interogat, l-a declarat cult si inteligent.
n pofida tineretii sale, n-am vrut sri nfrumusetez adevrul privind viata si grijile noastre. De aceea, evitnd s-l
mpovrez cu prea multe informatii, i-am dat cursuri politice pe viu. La putin timp dup sosirea lui, ntmplarea mi-a
furnizat ocazia de a-l face s cugete asupra unui capitol important.
Att de mare a fost scandalul care a avut loc n hrisotriclinium, nct agitatia a ajuns repede la gineceu. Trimis de
Belizarie, unul dintre generalii si, loan, nsusi nepotul lui Vitalian, sosise la Constantinopol. Conform obiceiului,
venise s-si aduc omagiul mpratului n cursul unei audiente pur formale, n linistea total impus de Prezenta Sacr,
a ndrznit s ridice vocea n fata domnului
275
uns de Dumnezeu, mostenitorul preotilor monarhi, Basileul superior Cezarului pgn, pentru a-l implora s trimit
ajutoare armatei din Italia. Acestei blasfemii avusese insolenta de a-i aduga afirmatia c n-ar fi gsit alt ocazie de a-i
vorbi mpratului, ale crui rapoarte erau trunchiate de ministri, lustinian, n mrinimia lui, l iertase, loan se avntase
atunci ntr-un discurs care l punea n gard mpotriva regelui gotilor. Totila nu era un rege ca oricare altul, cci stiuse
s-si cstige bunvointa populatiei locale, datorit unei adevrate revolutii, i ademenise pe trani mprtind marile
proprietti si suprimnd corvezile, nrolase sclavii, eliberndu-i. Negustorii si mestesugarii i deveniser adepti pentru
c le amnase impozitele. Toat Italia l iubea pe Totila. La rndul su, Belizarie, debarcnd, lansase o proclamatie care
nu trezise nici un ecou, chemnd populatia s se supun suveranului ei legitim, mpratul. Din contr, la Roma, al crei
guvernator fusese pn atunci loan, proclamatiile apruser pretutindeni, isclite de Totila, declarnd c romanii nu
aveau de ce s se team de goti. Dusmanul avea complici peste tot, soldatii nostri dezertau, garnizoanele se goleau, n
Emilia, comandantul general rmsese, practic, fr efective, n Italia Central, gotii puneau mna pe fortretele noastre,
lsate fr aprare. Motivul acestei dezordini era c trupele noastre nu-si mai primeau solda, pe care Belizarie, ntr-un
gest mrinimos, se angajase s le-o dea din propriul buzunar. Dar apoi s-a jurat c nu mai avea nici o letcaie, desi
jefuise fr mil Sicilia, Ravenna si alte locuri pe care le strbtuse, tratament care i-a aruncat pe italienii bogati n
bratele gotilor, loan cerea ntriri si bani, iar Barsyme i-a rspuns c imperiul n-avea nici una, nici alta. loan a amenintat
atunci c imperiul va vedea Roma cucerit de Totila si de goti. Barsyme a
276
remarcat, pe bun dreptate, c, dac Roma cdea, atunci cderea ei ar fi mult mai putin catastrofal dect cea a
Milanului de-acum sapte ani, din care imperiul si revenise totusi. Atunci, loan s-a mniat. Roma era simbolul
imperiului, scena gloriilor noastre trecute, mostenirea sacr. Pentru a apra aceast floare, trebuia s topim aurul
palatelor si al bisericilor, s strngem trupe din toate colturile trii. Argumentele lui nu l-au impresionat pe ministru,
atent la binele statului, loan a ndrznit atunci s insinueze c ura pe care se presupunea c i-o purtam eu lui Belizarie ne
mpiedica s le trimitem ntriri, mpratul, mnios, l-a dat afar.
La putin timp dup acest incident, Germanus si Passara mi-au cerut o audient, demers extrem de neobisnuit. Avnd de
pltit cteva polite vrului mpratului, i-am pus s vin la palat patru zile la rnd nainte de a accepta s-i vd din nou.
n loc s execute proskinisis, Germanus s-a multumit s pun un genunchi n pmnt n fata tronului meu, iar Passara a
spart tcerea protocolar pentru a rosti cu voce tare: Salutare tie, mprteas!", neglijnd s m numeasc Maiestatea
Voastr". Respectau vechiul ceremonial, neglijnd modificrile pe care i le adusesem. Cereau binecuvntarea mea
pentru logodna fiicei lor, Iustina. Aceasta depsise de mult vrsta obisnuit a cstoriei si printii ei tocmai ncepuser
s se ngrijoreze n legtur cu soarta ei cnd a aprut un pretendent care, imediat, le-a cstigat simpatia. Acesta era
loan. Obiceiul cerea ca mprteasa s-si dea spontan ncuviintarea pentru ceea ce era doar o formalitate. Cum ? Aveam
s las averea acestor uneltitori ascunsi, popularitatea acestor ambitiosi feroce, descendenta acestor aroganti s se
uneasc cu prestigiul si autoritatea unui tnr general ? Am rspuns c originile lui loan nu-l fceau demn s se uneasc
277

cu o nepoat de mprat, urmas, n plus, a uneia dintre cele mai de vaz familii din Roma. Passara, att de mndr de
descendenta ei, n loc s se simt flatat a avut ndrzneala s-mi spun:
Nimeni de rangul su n-a vrut-o pe fiica noastr, iar mprteasa cunoaste motivele mai bine ca oricine.
Pretindea prin asta c antipatia mea pentru ea si sotul ei i ndeprtase de la fiica lor pe candidatii cei mai buni. Aceast
aluzie a avut darul de a-mi strni mnia si, cu un gest pe care obisnuiesc s-l fac n asemenea mprejurri, mi-am tras
colierul cu atta nervozitate, nct i-a czut un smarald care s-a rostogolit pe podea, lovindu-se de peretele din marmur.
Aceast cstorie nu trebuie s aib loc si nu va avea loc! am strigat eu.
Am vzut uimirea, apoi furia ntiprindu-se pe chipurile lor, si n cele din urm au executat plecciunile de iesire ca si
cum m-ar fi sfidat.
si sfidare a fost. Fr a mai pierde vremea, loan s-a cstorit pe ascuns cu Iustina si, n aceeasi noapte, s-a mbarcat
mpreun cu ea spre Italia, pentru a se ntoarce la postul su. Considerase prudent s lase o oarecare distant ntre mine
si el. Nu puteam trece cu vederea o asemenea nerusinare. Asasinatul mi s-a prut ntotdeauna arma celor slabi si pot s
jur c n-am poruncit nici unul. l-am aruncat n temnit, i-am executat, i-am fcut s dispar pe vinovati, dar, crim,
niciodat, mpotriva lui loan nu aveam, de altfel, nici un cap de acuzare: nfruntarea vointei mprtesei pentru a se
cstori nu era suficient ca s-l trsc pe ndrznet n fata judectii. Cu toate acestea, trebuia s-mi pstrez reputatia.
Mult mai mult dect cruzimea mea, teama de aceast cruzime era cea care mi ntrea puterea. N-am avut dect
278
s m folosesc de legenda mea. l-a fost usor lui Arsenius s mprstie printre apropiatii lui Germanus si ai Passarei
zvonul c mprteasa hotrse uciderea lui loan, c i dduse instructiuni Antoninei, c aceasta trebuia s-l otrveasc
imediat ce ajungea n tabra lui Belizarie. Aceste zvonuri, urzite cu grij, s-au transformat n certitudine, au trecut
marea si au ajuns la loan, care tocmai debarcase n sudul Italiei. Frica l-a fcut s calce strmb si s se ascund. A
continuat a se rzboi cu gotii, dar unde voia el, refuznd categoric s i se alture lui Belizarie. Asadar, nu se supusese
ordinelor, reputatia lui a avut de ptimit si eu am primit o nou confirmare a faptului c manipularea mintii omenesti era
uneori o arm mult mai eficace dect otrava sau tisul sbiei.
Orict de ascutit ar fi fost intuitia mea, nu era infailibil, si m-a trdat atunci cnd s-a pus problema nlocuirii lui loan.
Bessas era un militar btrn, care slujise si sub mpratul Anastasius. De la suirea lui lustinian pe tron, nu primise,
practic, nici o avansare, ceea ce ar fi trebuit s m alerteze. La fel avertismentele lui Narses. ns Bessas stia s m
curteze, si sustinea nencetat loialitatea fat de noi. Nu afirma el c poart ntotdeauna n jurul gtului, n chip de
medalie pioas, un solidus de aur, pentru a avea tot timpul portretul mpratului la inim ? Am gresit, cci ar fi trebuit s
rmn insensibil la aceast nerozie. De data aceasta, am confundat linguseala, pe care o ursc, cu servilismul, care numi displace deloc. Bessas a fost numit guvernatorul Romei.
Dup izbucnirea provocat de loan, viata de la Curte si regsise ritmul imuabil, rutin pentru noi, o noutate pentru
Anastasius, pe care doream s-l initiez n aceste taine. De
279
aceea, a asistat la Adorarea Purpurii, la palatul Magnaure, n hrisotriclinium, considerat pe bun dreptate cea mai
frumoas sal din lume.
Eu tronam alturi de mprat pentru a primi omagiile demnitarilor n mijlocul cupolei imense. Un Hristos gigantic,
luminat prin saisprezece ferestre, amintea celor prezenti c mpratul avea puterea de la Dumnezeu. Fiecare dintre cei
opt pereti, opt fiind cifra sacr, era alctuit dintr-un soi de absid semicircular, cea situat chiar n fata intrrii
adpostind dublul tron din aur ncrustat cu pietre pretioase pe care ne asezasem. Dou acvile cu aripile desfcute ne
ncadrau, si deasupra noastr se nlta un baldachin aurit, sustinut de patru coloane de argint. Atunci cnd draperia
imens din mtase brodat cu animale mitologice care masca intrarea n hrisotriclinium se nlta ca prin farmec, primul
demnitar primit n audient era imediat apucat de brate de doi eunuci de rang nalt. Acestia ntruchipau ngerii, calicii
albe ale nemuririi, ntr-o ierarhie strict, care nconjurau gloria divin, a crui form muritoare era reprezentat de
bazileu. Ca si serafimii, ti luau ochii cu mnecile lor lungi, albe si strlucitoare ca niste aripi si cu vocea lor limpede de
castrati si nltau imnul spre domnul de aur: Noi care simbolizm n tain heruvimii, noi cntm psalmul de trei ori
divin al Sfintei Treimi, care druieste viat, si renuntm la gndurile omenesti pentru a-l primi pe regele universului." l
purtau literalmente pe sus pn la tron pe cel ales, pentru a simboliza c Maiestatea Sacr era att de redutabil, nct
nimeni nu se putea apropia de ea fr s fie ajutat, si acesta urca trndu-se cele trei trepte de porfir din fata tronului,
nainte de a sruta pmntul, piciorul sau genunchiul mpratului, n functie de rang.
Ne tineam att de tepeni, lustinian si cu mine, nct pream pierduti n nvelisul nostru de giuvaeruri si brocarturi.
280
pieptul mpratului care se ridica imperceptibil pentru a respira misca din cnd n cnd nestematele colierului care,
prinznd lumina unei fclii, arunca fulgere scurte, n jurul nostru, totul era tcut si nemiscat. Membrii Curtii si ai
Comitatusului erau tot attea statui multicolore si sclipitoare. Cu coltul ochiului l observam pe Anastasius urmrind,
uluit, desfsurarea ceremoniei. Gesturile eunucilor care naintau doi cte doi, aruncndu-i pe demnitari la piciorul
dublului tron, apoi i ridicau si i duceau de-acolo aveau precizia unor marionete, si repetarea lor m hipnotiza. M
gseam, asadar, ntr-o stare de ameteal cnd draperia a fost dat brusc la o parte. Atunci a intrat, vizibil neinvitat, un
clugr foarte nalt si foarte slab care, din fundul slii, a urlat:
Am venit s v mustru, lustinian, si pe tine de asemenea, Theodora!

Toti s-au ndeprtat ca atinsi de o groaz sfnt. A naintat cu pasi mari ctre tron. Tunica lui era att de crpit, att de
tocit, nct cel mai srman nevoias ar fi preferat s mearg despuiat dect s o mbrace. Barba si prul nu erau dect o
claie nclcit, care nu vzuse un pieptene niciodat. Avea tenul nrosit de soare si chipul i era marcat de numeroase
pustule. Clugrul era nfiortor de murdar, putea ngrozitor. Dar era sublim, cci Dumnezeu era n el. Era Marras.
Desi nu ne vzusem din vremurile ndeprtate ale adolescentei mele, I-am recunoscut imediat dup ochi. Foarte
nfundati sub sprncenele stufoase, ardeau, strpungeau ca sabia credintei. Am cobort treptele tronului, m-am
prosternat n fata lui, i-am srutat picioarele nnegrite de jeg si i-am cerut umil binecuvntarea, mpratul a
ngenuncheat si el n fata lui si a nclinat capul, ceea ce nsemna c usile palatului nostru erau oricnd larg deschise
mesagerilor
281
Domnului. Marras a refuzat s ne binecuvnteze atta timp ct nu ne ciam, cci pcatuisem prin trufie, prin neglijent,
printr-o credint ngust, prin lipsa noastr de zel n a-L sluji pe Domnul. Nu ezitase s prseasc senintatea pustniciei
sale pentru a ne reprosa c nu l-am adus multumire lui Dumnezeu pentru mrturia pe care ne-o dduse despre puterea si
buntatea Lui. Fcea aluzie la cei Patruzeci de Mucenici. Cu multe secole mai devreme, patruzeci de legionari romani
muriser pentru credinta lor, fr ca poporul din Constantinopol s gseasc vreodat locul n care au fost ngropati,
ns, de curnd, zidarii scoseser la iveal, dintr-unul din zidurile orasului, o lad cu oseminte. O femeie din
mprejurimi, bolnav de erizipel, s-a nsntosit ndat ce le-a atins. Atunci se rspndise zvonul c au fost descoperite
moastele celor Patruzeci de Mucenici, ns noi neglijaserm s cldim un sanctuar la locul acestei minuni, pretinznd c
eram prinsi n treburile statului.
l-am promis lui Marras c vom construi nentrziat un sanctuar, cel mai frumos, cel mai bogat pentru a adposti
moastele, mpratul, voind s se scuze, s-a ascuns n spatele Bisericii, care nu recunoscuse niciodat osemintele ca fiind
autentice. Acesta era un argument care i putea fi adus lui Marras care stia, fiindc i vorbea Dumnezeu" ? n furia lui
sacr, ne-a amenintat cu cele mai crncene pedepse. Om al Domnului, om al Domnului, ai mil de noi, ai mil de noi",
numai asta puteam s repet. Prad disperrii, am poruncit s fie adus sacul de aur, care era pstrat ntotdeauna n
hrisotriclinium pentru eventualii solicitanti, si i l-am ntins. Marras a luat gestul meu drept o insult. Mi-a smuls aproape
sacul din mn si, apucnd monedele de aur cu pumnii, le-a azvrlit la picioarele tronului nostru. Aurul, rostogolindu-se
pe porfir, a rsunat straniu n tcerea ncremenit.
282
Slujitorul Domnului nu vrea nimic de la tine, a tunat el, dect dac nveti s ai fric de Domnul, asta doar dac esti
capabil de asa ceva.
nc o dat, mi citea n suflet. Prea mult vreme fusesem sigur pe mine nsmi. Prea mult vreme m ocupasem numai
de lucruri trectoare. Prea mult vreme uitasem s m cufund n mine nsmi, pentru a-mi cerceta constiinta.
mpratul nu era familiarizat, ca mine, cu limbajul pustnicilor din desert, acesti nebuni ai Domnului. A vrut s-l
linisteasc pe Marras si s-a avntat ntr-unul din acele discursuri nclcite pe care le rezerva negocierilor dificile:
Cele mai mari binecuvntri ale omenirii sunt darurile lui Dumnezeu, clerul si autoritatea imperial, care au fost
acordate prin gratia providentei. Nimic nu ne preocup mai mult ca demnitatea si cinstirea clerului, cu att mai mult cu
ct acesta nalt nencetat Domnului rugciuni din partea noastr. Dac clerul stie s rmn nevinovat si plin de
credint n Dumnezeu si dac autoritatea imperial slujeste cu dreptate si devotament statul care i este dat n grij, se
instaureaz o bun ntelegere fericit, care va face s plou cu lucruri bune peste omenire.
Marras nu s-a lsat dus de nas si a rspuns cu o voce morocnoas:
n ziua n care Dumnezeu te va chema la judecata Lui, atunci vei avea de dat socoteal pentru tulburrile la care i
supui pe adevratii crestini...
Aceast apostrofare i-a strnit mpratului o furie neobisnuit. De cteva zile l supra o durere la genunchi, nct a
provocat aceast explozie care m-a luat prin surprindere si pe care n-am putut s-o potolesc la timp:
Voi sunteti cei care aduc tulburri, a urlat el, voi sunteti cei rzvrtiti, si papa are dreptate! Nu mai scoate nici
283
un cuvnt, pustnicule, tine-ti gura! Dac ai dreptate, asa cum sustii, Dumnezeu mi va da un semn. Altfel, toti cei care
ndrznesc s se ridice mpotriva papei vor fi trimisi la moarte!
Este adevrat c, n public, mpratul trebuie s apere Biserica oficial. Dar n-a fost prea inspirat din partea lui s-si
nchipuie c un monofizit att de convins precum Marras se va lsa impresionat de o asemenea amenintare.
Pn si ngerii din Ceruri l ursc pe al tu pap, a replicat el, adevratii credinciosi n-au nevoie de semne ceresti
pentru a-si sustine credinta. Dar stai linistit, Dumnezeu ti va trimite un semn, special pentru tine.
si, maiestuos, ne-a ntors spatele si s-a ndreptat spre poart, fr ca eu s fi putut interveni; frica, groaza m
transformaser n statuie de sare.
A doua zi, junghiurile de la genunchi l-au chinuit pe mprat, nelsndu-l s se odihneasc deloc. Acesta era semnul
prezis de omul sfnt al desertului, mpratul a refuzat s recunoasc, a refuzat s admit c e bolnav, a refuzat s se
ngrijeasc. Dormea si mnca mai putin, muncea pn la epuizare si rmnea ore ntregi n picioare cu ocazia
ceremoniilor, fr s accepte s se aseze. Medicii s-au lsat pgubasi, iar boala lui s-a nruttit, n scurt timp, n-a mai
putut s-si prseasc patul. Se contorsiona n asternut, fr s-si poat stpni urletele de durere. Infectia de la
genunchi a declansat o febr att de violent, nct a nceput s delireze. Trupul i s-a acoperit de eczeme, fata i s-a

umflat, ochii i s-au acoperit de albeat, orbind temporar. Medicii, nnebuniti, i ddeau toate tratamentele care le treceau
prin minte, unele mai ineficiente ca altele. Gineceul era ntors pe dos. Curtea colcia de zvonuri si ncepea s se astepte
la ce putea fi mai ru. Nelinistea i stpnea pe toti... mai putin pe mine.
284
Marras si nclcase jurmntul de a rmne n desert pn la moarte pentru a ne salva sufletele amenintate de pierzanie.
Se putea, oare, ca pcatul nostru s se mrgineasc doar la ntrzierea construirii unui sanctuar al celor Patruzeci de
Mucenici ? Pentru ca el s fi consimtit la un sacrificiu att de mare, trebuia ca greseala noastr s fie extrem de mare.
Nu mi-o dezvluise, stiam. Trebuia s o descopr singur, n adncul constiintei mele. Marras voia s m gndesc, s
meditez...
nsufletit de un spirit de tolerant si de o dorint de unitate, lustinian nu renuntase niciodat la ideea de a apropia
Biserica oficial si monofizitismul. Crezuse c-si va putea mplini dorinta cea mai drag atunci cnd tronul Sfntului
Petru ajunsese s fie ocupat de un pap ales de noi. Dup attia ani petrecuti pentru punerea la punct a unei formule
susceptibile de a face o minune, promulgase un edict numit al celor Trei Capitole care, dup prerea lui, constituia un
credo acceptabil pentru cele dou prti. Rmnea simpla formalitate de a-l pune pe papa Vigilius s-I contrasemneze.
Din nefericire, adevrata lui fire a iesit la iveal, si vnduse sufletul pentru tiar, dar, imediat dup ce fusese ales,
ncepuse s-i abandoneze viclean pe monofiziti, contrar jurmintelor pe care mi le fcuse. Atunci o trimisesem repede
pe Antonina la Roma, pentru a-i reaminti promisiunile fcute. Degeaba. Ajuns pap, si nchipuia c nu mai datoreaz
nimic nimnui. Cocheta chiar cu ideea de a lua noi msuri de restrngere si combatere a ereziei". Aveam s asist cu
bratele ncrucisate la renasterea persecutiilor mpotriva monofizitilor crora le eram datoare ? Aveam s-l las nepedepsit
pe pontiful care i trda ? Asadar, slbiciunea mea era cea care venise Marras s mi-o reproseze.
285
A doua zi dimineat, mpratul a fost transportat ct mai discret posibil la pavilionul Perlei, unde am interzis accesul
oricui, ndeosebi al doctorilor, n anul acela nu avusesem nc plcerea de a ne muta n aceast locuint de var ale crui
porticuri se deschideau spre grdinile stufoase care ne ofereau rcoarea umbrei si a fntnilor. Situat mai departe, mi
permitea s-l ascund pe lustinian, cruia boala i dduse o nftisare respingtoare. Pentru c, dac este permis s
contempli un mprat muribund, este interzis s-l vezi distrus. Era un monstru chel, buhit si bubos care horcia n acest
lux rafinat si somptuos al camerei nuptiale cu bolta de aur sustinut de patru mozaicuri nftisnd scene de vntoare.
Mi se rupea inima n fata acestei imagini a suferintei, dar abtusem aceast ncercare prin greselile noastre.
Am trimis pe cineva dup Marras. Acesta a binevoit s rspund rugmintilor mele. n picioare, la capul patului lui
lustinian, a contemplat ndelung ngrozitoarea sa oper si a sfrsit prin a murmura:
Acum ai semnul pe care l-ai cerut, cci inexorabil este dreptatea divin.
M-am aruncat la picioarele lui si i-am jurat solemn c monofizitii nu vor mai avea de ce s se team si c papa va nceta
s-i ameninte.
Sfntul a poruncit s i se aduc lada care continea osemintele celor Patruzeci de Mucenici. Cnd a avut moastele n
ncpere, a ngenuncheat si s-a rugat. Apoi a luat lada si a pus-o pe trupul mpratului inconstient. Imediat, a avut loc
minunea. Mirul sfant a nceput s curg din lad, rspndind un parfum mbttor. Cum l atingea pe mprat, acesta se
simtea usurat. A deschis ochii si s-a ridicat pe perne. Durerile i-au disprut, si-a recptat aspectul
286
obisnuit, era vindecat. Uleiul curgea att de abundent, nct i-a udat complet cmasa de mtase purpurie pe care o
pstrez si n ziua de azi ca pe o relicv pretioas.
n ziua urmtoare, lustinian a aprut perfect refcut si cteva zile mai trziu si-a putut relua activitatea ca de obicei.
Papa Vigilius avea obiceiul de a tine slujba n diferite biserici din Roma, prin rotatie, n ziua n care s-a dus la Sfnta
Cecilia din Trastervere, biserica a fost nconjurat discret de un cordon de soldati. Imediat dup mprtsanie,
guvernatorul orasului, Bessas, a poruncit fortarea usilor sanctuarului. A urcat la altar, a pus mna aprat de mnusa de
fier pe umrul papei si i-a poruncit s-l urmeze fr ntrziere. Cei de fat erau prea ngroziti pentru a-si da seama ce se
ntmpl, ceea ce i-a permis lui Bessas s-l rpeasc pe Vigilius din fata enoriasilor si. L-a trt pn n port si I-a
mbarcat pe o trirem care a ridicat ndat ancora, ndreptndu-se spre Sicilia. i dictasem lui Arsenius ordinele pe care
trebuia s i le dea guvernatorului Romei: Arestati-l pe Vigilius oriunde, mai putin n biserica Sfntul Petru, si aduceti-l
la noi! Dac nu v conformati fr ntrziere, jur n fata lui Dumnezeu c v voi jupui de vii!"
Speriat de aceast amenintare, Bessas actionase exact la timp. ntr-adevr, trei zile mai trziu regele Totila, n fruntea
armatelor gotilor, ncercuia Roma si o punea sub asediu. Vigilius ar fi fost atunci de neatins si chiar ar fi preferat s
cad n minile celui mai feroce dusman al imperiului care, probabil, n ochii lui, era mai putin nfricostor dect mine.
Capitolul 18
In toamna aceea a anului 546 soarta Romei s-a agravat foarte repede. Orasul nu mai era aprat dect de trei mii de
soldati de garnizoan, care nu erau suficienti pentru a apra pe toat lungimea lor meterezele, de altfel foarte deteriorate.
Belizarie fugise s l elibereze si reusise s ajung la gura Tibrului, dar regele Totila, pentru a-l opri, nltase pe fluviu
poduri si turnuri din lemn ticsite de soldati de elit si asezase n locuri strategice detasamente de arcasi goti foarte bine
antrenati. Flota lui tiase naintarea ariergrzii, ceea ce ne mpiedica s trimitem ntriri. Din lips de provizii, ratiile
locuitorilor Romei fuseser reduse la minimum.
n lumina rece a rapoartelor, aceast situatie si pierdea orice viat. Mesagerii ne nftisau fapte a cror nsiruire

insensibil acoperea realitatea arztoare n care m cufundau scrisorile lui Ruderic. Spionii tineau zilnic la curent statulmajor al lui Belizarie cu starea orasului asediat. Ruderic se afla, asadar, n rndul din fat pentru a observa, pentru a m
informa, dar si, eventual, pentru a primi o sgeat sau o lovitur de sabie, n secret tremuram pentru el, si el tremura
pentru romani:
Inamicul ncercuieste complet fosta capital a imperiului, nelsnd s intre nici mrfuri, nici oameni, nuntru domneste
foametea. Doar bogatii mai pot gsi ceva de mncare, cci un pumn de fin a ajuns la sapte monede
288
de aur, iar o bucat de carne putrezit la cincizeci de monede de aur. n fata acestor preturi, soldatii din garnizoan, desi
mor si ei de foame, prefer s-si vnd ratiile. Un amestec fr gust si nesntos, alctuit din trei sferturi tarate si un
sfert fin, a putut astmpra cteva sptmni foamea sracilor. Apoi s-au resemnat treptat s se hrneasc cu lesuri de
cai, de cini, de pisici si de soareci. Acum au ajuns s culeag iarba si smulg pn si scaietii care cresc n crpturile
ruinelor.
Situatia este att de disperat, nct numerosi locuitori nclin s predea armele. Numerosi prelati - avndu-l n frunte pe
diaconul Pelagius, care l nlocuieste pe papa Vigilius, care a prsit n mod misterios orasul - se dedic n totalitate
enoriasilor lor si cheltuiesc spre folosul acestora propriile averi. Se zice c ar fi reusit s duc negocieri secrete cu regele
Totila pentru a-i preda orasul. Se povesteste c un tat de familie, nemaisuportnd s aud plansetele celor cinci copii
nfometati ai si, s-a dus pn pe malul Tibrului si acolo, acoperindu-si fata, s-ar fi aruncat n fluviu, n fata familiei si a
poporului roman.
Unii locuitori dintre cei mai avuti au ncercat s fug din capitala condamnat, ns au fost prinsi si masacrati de soldatii
inamici.
Cineva este totusi responsabil de aceast foamete atroce, nimeni altul dect guvernatorul Romei. El este cel care a pus
mna, prevztor, pe cantitti nsemnate de gru adunate de clerul roman, pentru a le mprti numai soldatilor si sau
pentru a le vinde la preturi exorbitante celor bogati. Populatia a aflat destul de iute, de aceea un cortegiu de fiinte
scheletice, contaminate de boli, n ultimul stadiu de epuizare si disperare, a venit s-l caute pentru a-i reaminti c datoria
stpnului const n a-si ntretine sclavii si pentru a-l ruga
289
umil fie s se ngrijeasc de supravietuirea lor, fie s le ngduie s fug, fie s porunceasc executarea lor imediat.
Netulburat, Bessas le-a rspuns c era imposibil s-i hrneasc, periculos s-i lase s plece si ilegal s-i ucid pe supusii
mpratului. Dar cererea lor i-a dat idei, cci a nceput s vnd, tot foarte scump si tot numai bogatilor, permise de
iesire. Pentru a linisti poporul prea epuizat ca s se mai revolte, dar care este nc n stare s le deschid gotilor portile
orasului, proclam zilnic sosirea iminent a unor flote si armate imaginare, himere n care nici locuitorii nu cred mai
mult ca el...
Ruderic mi spunea tot ce nu spuneau rapoartele. stiusem c m puteam bizui pe onestitatea, pe luciditatea iui. Asta nu
nsemna c Bessas nu era alesul meu, greseala mea. Nu-mi plcea s-o recunosc, dar, una peste alta, n ciuda faptelor saie
respingtoare, nu era el responsabil nici pentru rzboi, nici pentru asediu. Rolul su nociv se limita la accentuarea
declinului unei situatii deja tragice. Am ales, asadar, s nu fac nimic, considernd c n acest caz era mai bine s m
ncptnez n greseal dect s-mi mrturisesc slbiciunea, ceea ce nu m-a mpiedicat s stau n continuare ca pe ace.
De aceea m-am nfiorat cnd Ruderic m-a anuntat c n curnd Belizarie va risca totul pentru o tentativ de eliberare a
Romei. Dac generalissimul reusea s salveze cetatea si, prin aceasta, s stearg delictele lui Bessas, mi-am promis s-i
fiu recunosctoare pe viitor, l-am cerut iui Ruderic s-mi trimit noutti printr-un curier special, adresat numai mie, cci
voiam s fiu prima care afl de eliberarea Romei si a constiintei mele. Am smuls cu febrilitate sigiliul si am nceput s-i
citesc scrisoarea urmtoare:
290
Belizarie n-a vrut s mai astepte ntririle care ntrziau. A hotrt s ncerce o ptrundere, hotrt s elibereze orasul.
Dou sute dintre navele noastre, ncrcate cu soldati, arme si munitii au urcat pe Tibru. Belizarie, cu jumtate din
armata lui, a naintat n paralel pe trmul sudic. si-a implicat toate Jrupele, toate rezervele n aceast actiune. N-a lsat
n spate, n tabra imperial, dect forte slabe, sub comanda aghiotantului su, generalul Isaac. Bessas nu s-a clintit.
Bessas n-a fcut nici o iesire. Bessas a rmas la Roma. Belizarie a hrtuii forte de zece ori mai numeroase. A cstigat
teren. Flota lui a rupt lanturile care barau Tibrul. Posturile de gard au fost luate cu asalt. Armatele gotilor au fost prinse
la nghesuial. Belizarie nu mai avea n fat dect podul de lemn nltat de regele Totila si puternic aprat. stia c, n
elanul su, va dobor si acest ultim obstacol. Apoi era Roma. Roma la ndemn, fr nici mcar un sir de soldati
inamici care s-i apere intrarea. Nimic nu mai putea mpiedica Roma s fie salvat. Din naltul meterezelor, locuitorii
garnizoanei urlau de bucurie.
Atunci un mesager care-si pierduse suflul de ct alergase l-a ajuns din urm. Detasamentele de goti i atacaser si
cuceriser tabra, i luaser prizonieri pe toti cei de-acolo. Confruntat cu o alegere, care nu putea suferi amnare, a
nteles c Roma trebuia s mai astepte. Era mai urgent s-si recupereze tabra, s elibereze prizonierii, s restabileasc
legtura cu ariergarda. A ordonat retragerea.
Nu, aceast explicatie era inacceptabil, nu voiam s o admit. Ruderic pctuia prin exces de loialitate fat de seful lui,
dar aveam alte surse de informare, pe care mi plcea s le consider mai veridice. Belizarie aflase c sotia lui, rmas n

tabr, se afla printre prizonierii gotilor, l s-a

291
urcat sngele la cap si armata... a fcut stnga-mprejur. Cucerirea Romei era mai putin important dect sotia lui.
Aceasta demonstrase, de altfel, un curaj pe care m bucura s-l recunosc. De fapt, gotii atacaser att de brusc si violent,
nct ajunseser imediat n inima taberei imperiale. Antonina, n cortul ei, auzise chiar de partea cealalt a peretelui din
pnz zgomotul sbiilor. Sigur c avea s fie capturat, nu si-a pierdut sngele rece si, hotrt s nu cad vie n
minile barbarilor, scosese fiola de otrav pe care o avea tot timpul la ea si al crei continut l oferise deseori altora. Se
pregtise s moar precum eroinele de pe vremuri. Att doar c n-a czut deloc prizonier. Slaba garnizoan lsat de
Belizarie avusese timp s se adune si putuse, n ultimul moment, s-i resping pe atacatori. Mesagerul fcuse exces de
zel enumerndu-i pe prizonierii gotilor, iar Belizarie ar fi putut profita n continuare de avantajul pe care l obtinuse n
fata lui Totila. Altdat renuntase la invadarea Persiei din ur fat de Antonina, acum tocmai renuntase la eliberarea
Romei din dragoste fat de aceeasi Antonina. Ciudat si strlucitor exemplu al nestatorniciei brbatilor...
ntr-o zi de ianuarie a anului 547 mpratul a aprut la micul dejun, pe care l mncm ntotdeauna singur, si mi-a spus
simplu: Roma a czut... exact pe 17 decembrie". Se nclinase n fat, deschisese larg ochii rotunzi, apoi i nchisese
precum o bufnit deranjat de lumin. Nu avusese niciodat un aer att de tineresc. Cu tonul cel mai detasat posibil, am
remarcat c aceast cdere a Romei nu era o surpriz pentru nimeni, din moment ce destinul ei fusese pecetluit de la
esecul tentativei lui Belizarie. De altfel, importanta ei strategic si militar era inexistent, iar pierderea ei
292
era nensemnat din punctul de vedere al rzboiului.
A fost de acord, dar a adugat c, pentru moralul oamenilor, lovitura era foarte grea. Aflase vestea n plin Comitatus. Se
aflau acolo ministri nsotiti de sefii lor de departamente, eunucii camerei sacre, seful soldatilor din Constantinopol,
cornitele servitorilor, usierii, secretarii care tineau procesul-verbal al sedintei supravegheati de pritniserius notarium,
seful secretariatului guvernamental. Aceste reuniuni sptmnale se tineau ntr-unul dintre locurile mele preferate, sala
Iris, celebr pentru stalactitele sale din lemn aurit. Acestea preau cascade de aur nfipte n aurul mozaicurilor. Partea de
jos a peretilor si pardoseala erau din marmur de Caria, alb si aproape transparent, care semna cu cristalul.
Atunci cnd marele sambelan a anuntat cu voce tare c Roma fusese ocupat de goti, nu s-a auzit nici un comentariu,
nici o soapt, protocolul interzicea aceste iesiri, ns lustinian vzuse privirile tulburate, capetele plecate brusc, minile
crispate pe sptarele scaunelor, lacrimile care curgeau n tcere pe chipurile acestor oameni. Eu una nu plngeam,
fierbeam. Istoria dup care era att de nnebunit mpratul tocmai i trsese o palm groaznic. Dar tocmai asta era,
istoria vzuse si alti suverani, pentru care asemenea evenimente erau ceva obisnuit, ceea ce-l nvta s fie rbdtor. Eu
nu eram mbibat de istorie. Reactia mea era strnit de momentul n sine. si pe moment simteam o umilire
insuportabil, pe care nici o explicatie nu mi-o putea usura. Prima putere a lumii era, asadar, att de slab nct se lsa
transformat n ruine de ctre acesti barbari ? Fr s ne-o spunem, lustinian si cu mine am czut de acord s afism un
calm care mi se prea cu att mai dificil cu ct m simteam responsabil de dezastru. Cu toate acestea,
293
atitudinea lui Bessas, exemplul pe care l dduse, asa cum mi-a raportat Ruderic, m-a ars ca un fier nrosit:
Roma a czut prin trdarea anumitor soldati chemati s o apere. Dup ce s-au nteles cu gotii, le-au deschis una dintre
portile orasului. Inamicii s-au strecurat nuntru cu cea mai mare prudent, asteptndu-se la o ambuscad, neputnd s
cread c fusese att de usor. Erau siguri c puteau fi surprinsi n orice clip de regimentele garnizoanei, conduse de
guvernatorul Bessas. ns si fceau griji degeaba. Bessas si toti ofiterii fugiser din orasul pe care nu-l apraser. si
atunci cnd i s-a propus regelui Totila s-i urmreasc, acesta a replicat c nici o imagine nu i se prea mai plcut dect
cea a unui dusman pus pe fug. Dup un asemenea triumf pentru el si o asemenea rusine pentru noi, putea face pe
mrinimosul. Atunci cnd diaconul Pelagus, nlocuitorul papei Vigilius, i-a cerut s renunte la masacrarea romanilor
refugiati n sanctuarul Sfntul Petru, le-a interzis soldatilor si orice violent si i-a amenintat cu cele mai crunte pedepse
dac se atingeau de virtutea vreunei femei sau fete. Ct mretie, ct generozitate! Abil, Totila stie s se fac plcut
populatiei, chiar si celei nvinse.
Din cte-mi raportau agentii lui Arsenius, strzile din Constantinopol se bucurau de animatia obisnuit, pe care iarna no ncetinea, ns fetele se lungeau, expresiile erau grave, iar n taverne circulau pe ascuns detalii ale tragediei pe care
Ruderic neglijase s mi le povesteasc. Fr ncuviintarea lui Totiia, soldatii lui puseser mna pe tezaurul adunat de
Bessas si i jefuiser metodic pe nobilii rmasi n casele bogate. Prin orasul cucerit, fiii si fiicele senatorilor, ai cror
printi fuseser aruncati n temnite pentru a fi
294
rscumprati, rtceau n zdrente pe strzi, cersind o bucat de pine la poarta propriului palat. Ce rusine... Cum a
putut imperiul s cad att de jos ? Ce mizerie!" repeta poporul, exprimnd aceleasi gnduri ca mine. Roma era un
simbol. Emotia era mai puternic dect ratiunea. Eu eram singura care nu uita hazardul rzboiului, n vreme ce poporul,
hotrt s gseasc inexplicabilului un vinovat, prefera s m atace pe mine. Eu fusesem cea care ! mpinsese pe loan,
ginerele lui Germanus, la rebeliune. Eu fusesem cea care oprise transporturile de fonduri si ntriri generalissimului. Eu
fusesem cea care sacrificase Roma pentru a transforma nvingtorul n nvins. Domnia mea era un blestem pentru
imperiu. Attea semne o spuneau, cutremurele de pmnt, epidemiile, inundatiile. Cometa din 531 nu fusese ea

mesagera catastrofelor ? Umilit, nefericit, poporul uita s fie rezonabil, devenea nedrept, m lua drept tint, pentru c
firea mea respingea ipocrizia si pentru c, n loc s trag sforile din culise, ocupasem prea mult timp centrul scenei, l se
reprosa femeii care eram c pngreste rolul brbatului, c-si atribuie o autoritate pe care n realitate era departe de a o
avea.
!-am propus mpratului s-l sacrifice pe Bessas, s-l trasc n fata tribunalelor, s-l pedepseasc aspru. Nu numai c a
refuzat, ci i-a acordat rangul de patrician si i-a dat un important comandament la granita cu Armenia. Din dragoste
pentru mine, n-a vrut s-l contrazic pe autorul numirii lui Bessas si din dragoste pentru propria politic n-a vrut s-i
contrazic pe semnatarul acestei alegeri, adic pe el nsusi. Pentru c la lustinian - aceasta era una dintre trsturile
complexei sale mretii - calculul impus de suveran nu era niciodat departe de sentimentul cruia i ceda brbatul.
. 295
Primvara, nemultumirea nu se linistise nc si continua s se extind, fr o origine si un scop bine definite. Lipsurile
fceau ravagii n capital, provocate de o recolt proast n Egipt, grnarul imperiului. Ratia de gru impus de guvern
provinciilor nu alunga amenintarea foametei. Oamenii, majoritatea nevoiasi, dar si mestesugarii, micii functionari au
iesit n strad, au spart portile brutriilor, prdnd si jefuind. Printre ei se aflau numerosi soldati care-si cereau zgomotos
solda restant. Dup ce trecusem prin revolta Nika, un asemenea incident nu m mai impresiona. Cu toate acestea, s-a
repetat. Vreme de mai multe sptmni, Constantinopolul a vzut zilnic defilri, adunri, manifestatii. Apoi, ntr-o bun
zi, din corul vociferrilor s-a nltat un nume, cel al prefectului orasului: Moarte lui Barsyme!" striga multimea.
Moarte lui Barsyme!" a repetat a doua zi si n ziua urmtoare. Nemultumirea, pn atunci trosnind n toate directiile, se
fixase brusc asupra omului-forte al guvernului si l nvinuia pentru toate nenorocirile imperiului. Acest mare maestru al
vrjitoriei, initiat n Siria natal, pmnt primitor pentru artele oculte, o fermecase pe mprteas si o silise s cedeze n
fata lui. Acestea erau absurdittile care circulau prin popor, continute n rapoartele pe care informatorii personali ai
mpratului i le nmnau lui Arsenius. Aceast generozitate exceptional, n contradictie cu concurenta feroce dintre
serviciile noastre de spionaj, m-a uimit pn i-am nteles semnificatia, lustinian gsise aceast metod indirect de a m
nstiinta c sosise ceasul s ne descotorosim de Barsyme, pentru c, din cele mai vechi timpuri, ratiunile de stat
impuneau sacrificarea unui ministru a crui nepopularitate risca s se ntoarc mpotriva suveranului, ns mie nu-mi
psa de ratiunile de stat si am refuzat s m supun.
296
O nvlmseal m-a scos din meditatie. Mi-am auzit curtenii, strnsi n anticamerele mele, strignd n cor, cum cerea
obiceiul: Salutare, august, mereu august mprat si Cezar. Salutare, Gothicus, Alemanicus, Franciscus, Germa-nicus,
Vandalicus, Africanicus. Salutare, Basileus, pios, fericit, ilustru, victorios, triumftor si mereu august...!" A aprut un
cortegiu n perfect ordine de ofiteri de gard, crainici, secretari, praepositus, eunuci si castriensis. mpratul venea n
urma lor, precedat de doi purttori de tmie care l nconjurau ntr-un nor mirositor. La fiecare pas, nestematele uriase
de pe coroana sa aruncau fulgere. A ptruns singur n iatacul meu. Eunucii si doamnele mele s-au prosternat cu fruntea
n pmnt, cu bratele si picioarele deprtate. Sotul fcea, pur si simplu, o vizit neanuntat sotiei. Prea indiferent la
aceast pomp, ca si cum n-ar fi contat, n ciuda acestei demonstratii, nu cuta niciodat s m impresioneze.
M-a ntrebat cu blndete ce fceam.
M gndeam la tine, Cezar, si la ce as mai putea nscoci ca s-ti plac.
Cu un gest mi-am alungat oamenii si am rmas singuri, mpratul a nceput prin a repeta acuzatiile aduse iui Barsyme.
Acesta nu le pltea solda militarilor, suprimase pensiile numite, consolatio, vindea sarcinile de stat celor care ofereau
mai mult, fcea trafic cu grne, practica vnzri fortate de gru putrezit si, binenteles, din mit, comisioane si coruptie
strnsese o avere fabuloas, rod al jecmnelilor sale nelegiuite.
Pentru a expune acest rechizitoriu, mpratul vorbea cu o voce suav, aproape drgstoas. Mergea n sus si-n jos,
oprindu-se des pentru a fixa vreun detaliu din mozaic de parc desenul sau culoarea acestuia l-ar fi uimit profund, l-am
rspuns cu un strigt din inim:
297
Numai dusmanii mei au defecte. Pe cele ale prietenilor mei nu le vd.
Totusi, a insistat el, toat mocirla asta se ntoarce mpotriva ta, Theodora, pentru c toat lumea afirm c tu l-ai
inventat pe Barsyme, tu l-ai creat, tu l manipulezi.
Calomniatorii se nsal, Cezar, cci tu esti cel care l-a ales pe Barsyme. Ochiul ti infailibil a stiut s descopere acest
colaborator fr pereche, lipsit de orice alt ambitie n afar de aceea de a-si sluji stpnul. Tu te-ai dus s-l cauti n
mediul cel mai umil si, cu sigurant, din aceast cauz este atacat de aristocrati, de mediocri".
si bat joc de mine, Despina, si repet n dreapta si-ri stnga c Barsyme are putere deplin asupra mea. Merg pn la
a lua n rs jurmntul pe care l-am depus la ncoronarea noastr, cnd mi-am pus toate sperantele n providenta Sfintei
Treimi. Aceast Treime, spun ei, a devenit un cvartet, de cnd Barsyme a ajuns providenta imperiului.
Asadar, lustinian voia s scape de ministru pentru a nu i se mai reprosa c acesta l are la mn. si, cu toate acestea, nu
se gndise niciodat s nlture jugul pe care i-l impusese mai de mult oan din Cappadocia, pentru c la vremea aceea
nimeni nu ndrznea s murmure sau s insinueze ceva.
. M ntreb, Cezar, dac oamenii din popor care l atac pe Barsyme si dau seama de rul pe care si-! provoac
singuri. Binenteles, Barsyme are defectele lui, fiindc nimeni nu e perfect. A fcut greseli, a recurs de mai multe ori la

metode nepotrivite, criticabile n vremuri normale, dar care erau justificate de criza financiar si pe care, pe moment,
am fost mai mult dect multumiti s le acceptm. Si cine a adoptat pentru prima dat legile care-1 apr pe civil de
soldat si pe contribuabil de stat? Cine a
298
publicat Carta contributiilor, repartiznd impozitele cu dreptate ? Cine a muncit mai mult ca orice alt ministru pentru
binele poporului ? Asadar, tu vrei, Cezar, s ne ntoarcem la regimul precedent, s-i lsm pe oamenii mrunti fr
aprare n fata fiscului sau a soldtimii ?
mpratul dovedea n general o abilitate nemaipomenit n negocierile cu diplomatii cei mai ncercati, cu politicienii cei
mai versati, dar nu stia s discute cu o femeie. N-a gsit ce s-mi mai rspund. Atunci a dat napoi. M-a rugat s accept
ca Barsyme s plece din guvern, pentru a m proteja de criticile care l asaltau, si a promis c aceast msur va fi
provizorie.
Atentie, Cezar, te cred pe cuvnt, am conchis eu.
Dou zile mai trziu, n zori, Barsyme a fost anuntat de demiterea lui. mpratul nu m prevenise. Ce conta, de altfel,
din moment ce hotrrea fusese deja luat ? Asa cum prevzusem, adversarii mei s-au artat ncntati cu totii. Toti
vedeau n cderea n dizgratie a ministrului scderea influentei mele. nc o dat, puterea pe care o exercitam asupra
mpratului a prut stirbit.
n aceeasi sear, trebuia s prezidez srbtoarea Bru-maliilor. Dup un obicei provenit din strvechea Antichitate,
Albastrii si Verzii, uniti ntr-o armonie iesit din comun, ofereau acest spectacol de dansuri mprtesei. Acesta avea loc
de obicei n curtea Phiales, numit astfel datorit celor dou mari fntni care o mpodobeau. Curtenii mei, n formatie
complet, luaser loc pe bncile din marmur: doamnele de onoare n vesminte aurii, eunucii n alb, praepositus purtnd
colierele lor, grzile n uniforme rosii cu auriu, precum si nsotitorii, secretarii, crainicii. Din cauza anotimpului nc
rcoros, tronul de marmur fusese acoperit
299
cu blnuri, mi amintesc c purtam o tunic din brocart gros, format din ptrate de aur ncrustate n centru cu pietre
semipretioase de toate culorile. Tortele nfipte la diferite nltimi pe coloanele din jurul curtii rspundeau celor tinute de
dansatori ntr-una din mini, n vreme ce n mna cealalt agitau o semilun din argint. Se mbrcaser cu originalele lor
costume traditionale, n culori care alternau regulat, si cu pantaloni bufanti cu crpturi. Pe muzica vesel a fluierelor,
evoluau ncet n jurul fntnilor din care tsnea ap colorat.
n primul an, frumusetea de nedescris a spectacolului m captivase, dar era lung si ncet, si n seara aceea as fi dat orice
ca s fiu crutat. Tremuram de frig, se lsase noaptea si aveam chef s m ntorc n camera mea. mprteasa prezida
singur Brumaliile si simteam lipsa mpratului. As fi vrut foarte mult s-l vd alturi de mine. Cderea n dizgratie a
lui Barsyme fiind obiectul tuturor conversatiilor, stiam c eram observat, scrutat, c fiecare ncerca s-mi analizeze
reactiile. Dar eram hotrt s nu las s se vad nimic. La mijlocul spectacolului, m-am multumit doar s-i adresez
neglijent, ca pentru a face conversatie, cteva vorbe Hilariei, marea maestr, care sttea n picioare lng mine:
Vezi tu, rsplata mea este afectiunea sotului meu. Este att de rbdtor cu mine. mi accept stilul dezordonat de a
actiona. Nu-mi poart pic pentru c nu petrec suficient timp alturi de el. n fine, atunci cnd, creznd c i pot fi de
folos, fac vreo greseal, el m iart...
Acesta a fost epitaful atotputernicului ministru. Hilaria, btrna asta ntepat care nu m avea la inim mai mult dect o
aveam eu pe ea, s-a apucat s repete peste tot n Con-stantinopol c rn supusesem umilit deciziei mpratului.
Simteam tot mai mult nevoia unui refugiu. Asa c am prsit palatul Daphne, urmnd aleea acoperit de mozaicuri
300
care serpuia printre stnci si arbori, am trecut pe lng pavilioane nchise, folosite pe vremuri de alte mprtese, si am
ajuns n coltul cel mai izolat al grdinilor palatine unde, n spatele tufisurilor, se ascundea pavilionul care poruncisem s
fie construit si pe care l botezasem pavilionul Virtutii. Sfintii mei preferati, pictati pe fresce, se nsirau pe zidul
garderobei din marmur alb de Proconessus si aruncasem pe jos mai multe straturi de covoare pretioase pentru a face
podeaua moale, n camera alturat, mozaicul de pe jos reprezenta o prerie nflorit, iar draperiile albastre si galbene
acopereau peretii din porfir. Exista acolo si o capel minuscul acoperit de o cupol tuguiat deasupra creia se nlta o
cruce mare din aur. Cte ore n-am petrecut rugndu-m n fata icoanei Sfintei Fecioare, mai mare dect natura, sau
meditnd n fata ferestrei deschise! ntruct nu-mi plcea s stau nchis, asteptam cu nerbdare zilele frumoase. La
sosirea primverii, m asezam pe banca semicircular din marmur alb sculptat, instalat n fata pavilionului. Pe ea
fuseser asezate perne de brocart, ca s stau confortabil. Eunucii mi aduceau pe platouri enorme din argint fructe,
dulciurile mele preferate, acele prjituri cu miere si fin de susan, struguri uscati, fructe confiate tvlite prin zahr
pudr. Beam numeroase cesti cu ceai. i priveam zbenguindu-se ceva mai departe pe adolescentii pe care i adusesem ca
tovarsi de joac pentru Anastasius. i alesesem dintre copiii naltilor functionari, dar cutasem si n familiile umile si
merituoase despre situatia crora fusesem informat. Nepoata mea, Sofia, fiica lui Comito, se afla printre ei, o blond cu
obrajii plinuti, mereu atent s-mi fie pe plac, la fel de fals si calculat ca mama ei. Nepotul mpratului se alturase si
el trupei, acel Iustin cu un apetit bolnvicios si cu reactii bizare. Binenteles, n ochii mei de bunic, cel mai frumos, cel
mai
301

destept, cel mai bun era Anastasius. Acesti tineri care se fugreau, se agitau, se strigau unii pe altii erau deja brbati si
femei. De multe ori discutau linistiti si, la umbr, se formau perechi, n ei mi gseam linistea, n cinstea lor, scoteam la
iveal gratiile pe care eram acuzat c nu le-as fi avut niciodat, mi dezvluiam blndetea, cu care mi se reprosa c m
zgrcesc, pentru c nu aveam de ce s fiu nencreztoare sau prefcut.
n aceste prime zile frumoase, eunucii, distrati, urmreau zborul insectelor, apoi dispreau n spatele vreunui tufis pentru
a trage un pui de somn pe cte o banc. Doamnele mele, molesite, se lsau dezmierdate de adierea vntului, mirosind
cte o floare parfumat si visnd la un amant. Din pcate, eu nu cunosteam aceast odihn a sufletului, nu o mai puteam
cunoaste niciodat, n preocuprile mele nu existau clipe de rgaz. Prezentul m acapara, si trecutul m obseda. Atunci
i chemam pe tineri. Acestia veneau n fug, le plcea s stea n preajma mea si s m asculte n timp ce le povesteam
un capitol din istoria lui lustinian si a Theodorei. Contemporanii fcuser din mine un monstru sau o sfnt, dar n ochii
generatiei lui Anastasius apream deja ca un monument al istoriei. Nepotul meu se arta cel mai silitor dintre toti. Nu se
misca niciodat de lng tblitele si pana lui pentru a lua notite n timpul povestirii mele. El mi-a dat ideea de a-mi
derula firul memoriei.
Capitolul 19
Foarte repede, politica si-a reintrat n drepturi si sosirea papei ia Constantinopol m-a silit s ntrerup aceste clipe de
destindere. Vigilius cugetase suficient n strfundurile exilului su sicilian la neajunsurile ncptnrii, mpratul era
optimist: Aceast ntlnire va fi doar o formalitate, cci si-a nvtat lectia si va ncovoia spinarea. De altfel, catolicii si
monofizitii nu-! intereseaz prea mult. Dragul de papa Vigilius nu urmreste dect s-rni reintre n gratii. si stie c
singurul mod n care o poate face este s ratifice cele Trei Capitole. Este primul care sustine celor din jur c asta e Ideea
mea fix." De la cderea Romei, pentru care eram considerat responsabil, si de la decderea lui Barsyme, m tinusem
intentionat deoparte. Aparentele erau salvate, mpratul mi fcea vizite si m consulta ia fel de des ca nainte. Eu i
spuneam prerea mea, pe care era liber s o asculte, dar nu mai aveam nimic de spus n guvern si nici nu mai fceam tot
ce voiam.
n ciuda tolerantei sale, mpratul era departe de a-i sustine neconditionat pe monofiziti. Cu toate acestea, cele Trei
Capitole erau opera lui ideologic, deveniser obsesia lui, fr ca nimic s-l mai poat abate de la ea. si acest brbat, n
general flexibil, se ncptnase. Din aceast pricin, mi fcea pe plac si, fr s misc vreun deget, aveam s vd
ncoronarea operei vietii mele. M zbtusem pentru ca monofizitii s fie protejati, lsati s-si practice cultul
303
si chiar recunoscuti semioficial. si papa Vigilius venea aici pentru a semna reconcilierea cu ei. Triumful meu se apropia.
Era suficient s astept, continund s nu intervin.
Dar o mn de bte si pumnale aruncate cu un gest dramatic de marele sambelan la picioarele mele avea s m sileasc
s renunt la aceast neutralitate... Atunci cnd, cu cteva luni mai devreme, clugrul Marras, pe care nu ezit s-l
numesc deja sfntul Marras, reapruse n mod miraculos n viata noastr, refuzase ospitalitatea pe care i-o oferisem la
Palatul Sfnt, prefernd s se instaleze ntr-unul din cartierele cele mai mizere ale capitalei. Zvonul privind aurul pe
care l cptase de la mine se rspndise n oras, adic se credea din surs sigur" c primise de la mine o sut de saci
cu aur.
ntr-o noapte, tlharii au ptruns n cocioaba pe care si-o alesese ca locuint si i-au cerut s le dea averea, amenintndul, n caz contrar, c l omoar. Sfntul a rmas perfect calm si a declarat c, dac ar fi avut vreun bnut, n-ar fi trit ntrun loc att de mizerabil. Tlharii nu I-au crezut, au scos armele si s-au apropiat de el cu intentia de a-si pune
amenintarea n practic. Unul dintre ei l-a lovit zdravn cu bta. Atunci clugrul l-a azvrlit dintr-o miscare la pmnt,
i-a luat arma si i-a nfruntat pe ceilalti sase tlhari. Dup ce i-a ciomgit bine pe toti sapte, i-a legat si i-a dojenit pentru
c nu-l crezuser pe cuvnt, l-a tinut asa toat noaptea, apoi, considernd c fuseser pedepsiti destul, le-a dat drumul
dimineata, multumindu-se s pstreze armele, pe care mi le-a trimis mie ca amintire.
Ce chinuri, ce spaim am tras auzind aceast relatare! Decizia mea a fost luat ndat. Niciodat nu vzuse cartierul
acela ngrozitor al Sfntului Vasile, n care nici mcar politia nu intra, o asemenea desfsurare de forte.
304
Toti locuitorii veniser n fug la trecerea interminabilului cortegiu de cavaleri sclipitori si de care cu rotile de aur.
Printre draperiile litierei din purpur si aur, vedeam sirurile de cocioabe din scnduri putrezite din care apreau familii
n zdrente, femei negre de jeg, copiii acoperiti de muste. Brbatii, cu expresii furioase, se tineau deoparte. Eunucii
aruncau n trecere monede de aur asupra crora se npusteau ca niste fiare. si mi s-au umplut ochii de lacrimi, pe care
le-am disimulat rspunznd aclamatiilor.
Am ajuns la cea mai mputit, cea mai subred colib, n care am intrat singur, ntunericul si duhoarea m-au izbit n
fat. M-am aruncat la picioarele sfntului Marras si l-am implorat, pentru binele nostru al tuturor, s accepte de-acum
ospitalitatea mea. A binevoit s cedeze n fata argumentelor mele.
Voi fi mai aproape de tine, a tunat el, pentru a te mpiedica s cazi n pcat si pentru a-ti reaminti care e datoria ta.
Poate c sfntul voia mai ales s supravegheze mai de aproape negocierile cu Vigilius, ca s ne ndrume, s ne
lumineze. Pentru c, orict de mistic ar fi fost, stia, de asemenea, s vegheze la soarta fratilor si de credint, l-am pus la
dispozitie palatul Hosmidas, care m gzduise la nceputurile legturii mele cu lustinian. Aceast locuint mi era mai
scump ca oricare alta si doream ca acest cadou s se bucure de toat semnificatia si importanta sa. n scurt timp, ascetul
a transformat acest templu al luxului si volupttii n mnstire si l-a umplut cu clugri piosi asemenea lui. La nceput,

Constantinopolul a privit cu nencredere nltarea acestei fortrete a ereziei". Apoi, devotamentul nflcrat al
clugrilor monofiziti i-a atras pe curiosi, care au povestit la ntoarcere c n-au vzut niciodat oameni att de apropiati
de Dumnezeu. Atunci, piosii au tras
305
si ei o fug pn acolo. Voiau s-i cunoasc pe acesti sfinti despre care vuia tot orasul si s primeasc binecuvntarea
lor. Printre vizitatori s-au nghesuit multi catolici care, tulburati de extraordinara atmosfer de credint, s-au convertit
la'monofizitism. Dumnezeu marcase cu pecetea lui palatul Hosmidas.
ntr-o dimineat, am auzit un trosnet rsuntor si nspimnttor, asemntor vuietului unui cutremur de pmnt. Apoi
un nor de praf s-a nltat pn la cer, dinspre palatul Hosmidas. Ca n fiecare zi, o grmad de oameni, printre care
destule femei cu copii, asistase la slujba monofizitilor, si capela era ticsit, ns, n momentul mprtsaniei, tot
acoperisul se prbusise brusc. Dintre ruine se ridicau urlete si probabil c existau zeci de victime. Au fost trimise
imediat ajutoare pentru a-i salva pe nefericitii supravietuitori. Am asteptat la gineceu, cu ngrijorare n suflet, s aflu
bilantul sinistru. Mesagerul a sosit cu un zmbet radios. Avusese loc o minune. Dup ce au fost nlturate toate pietrele,
dup ce au fost luate toate coloanele, toti cei care fuseser striviti s-au ridicat fr nici o zgrietur, teferi si nevtmati.
N-au fost nici morti, nici rniti. Atunci si cei mai sceptici au deschis ochii, mpratul a declarat c va plti din banii lui
reconstruirea capelei si a vrut, pentru prima dat, s se duc la mnstire. Am fost fericit s-l nsotesc.
Marea sal de receptie n care l ascultasem ntr-o sear pe Belizarie avertizndu-l pe lustinian s se fereasc de mine
fusese transformat n capel provizorie. Paraclisul meu, unde mi plcea atta s stau, servea drept refectoriu.
Apartamentele fuseser mprtite n chilii. Afar, n curti, sub porticuri, se nghesuiau colibe din lemn acoperite cu paie.
306
Acolo triau cei mai btrni, ilustrii anahoreti care stiuser s refac n jurul lor desertul pe care l prsiser. Cinci sute
de clugri se nghesuiau n fostul palat, n mijlocul murmurului rugciunilor si al psalmodierii imnurilor sfinte, stteau
clugri cu brbi albe, prosternati la piciorul altarelor. Nimic din aceast locuint nu amintea de dragostea uman creia
i slujise drept paravan. Totul sugera dragostea divin care ardea aici ca nicieri n alt parte. si mpratul s-a extaziat n
fata acestui mare si minunat desert al sfintilor", cum l-a numit el.
Am fost fericit s constat c, n ciuda reticentei pe care o manifestase, nu regreta c a venit. L-am dus n fiecare chilie
ca s mpart smirn cenobitilor si s le cear s se roage pentru el. ntr-una din ele, n locul unui octogenar
ngenuncheat si morocnos, s-a trezit n fata unui brbat nalt, frgmos, cu pielea ntunecat, cu ochii migdalati, drapat n
vluri imaculate brodate cu aur si purtnd un turban greu alb, care i accentua tinuta nobil a capului. Era printul Harith,
din tribul ghassanizilor, acel suveran al desertului cunoscut pentru isprvile sale din timpul campaniei din anul 540
mpotriva lui Chosroes, pe care l rspltisem cu titlul de patrician. De atunci continuase cu zel sporit s i nfrunte pe
vesnicii nostri dusmani, persii. Convertit, nu de clugrii catolici, care refuzau s prseasc siguranta oraselor, ci chiar
de ndrznetii monofiziti care botezaser deja Yemenui si Etiopia, Arabia si Nubia, precum si ndeprtatul regat Aksum,
venise la Constantinopol ca s cear s i se trimit un episcop monofizit care s-i conduc Biserica. La audienta
mpratului, cruia i adusese omagiile sale de vasalitate, protocolul i interzisese s vorbeasc. Regretndu-mi neputinta
de a-i satisface emotionanta cerere, i promisesem s-i aranjez o ntrevedere, lat c aveam ocazia, lustinian a binevoit
s nu se arate surprins si l-a ascultat cu amabilitate
307
pe printul nisipurilor, sesiznd imediat miza imens a propunerii. Dac acceptam s-i dm satisfactie, l cstigam pentru
totdeauna de partea noastr, pe el si pe triburile sale. Refuzndu-l, puteam provoca o ruptur, transformnd acest punct
de acces al imperiului, pn atunci zvort, ntr-o bres de care persii aveau sa profite imediat, mpratul si-a iuat
angajamentul de a-i transmite papei rugmintea ghassa-nidului, imediat ce va sosi. Fr ndoial, Vigilius va accepta, n
interesul imperiului.
O sptmn mai trziu, am asistat de pe terasa gineceului la un spectacol care m-a ntors n timp cu unsprezece ani.
Pontiful a debarcat n portul privat al Palatului Sfnt, nconjurat de o pomp nemaipomenit, asemntoare celei care
srbtorise odinioar sosirea predecesorului su, Agapetus, care ardea de-atunci n flcrile iadului. Att doar c astzi
buna ntelegere nlocuia intransigenta, si Vigilius nu numai c i-a oferit mna pentru a-i- fi srutat patriarhului Menas,
catolic convins care trecuse la monofizitism, ci, n plus, I-a ridicat pe acesta din genunchi pentru a-l mbrtisa. Hotrt
lucru, exilul su n Sicilia l fcuse mult mai flexibil.
A doua zi, s-a deschis prima conferint la palatul Magnaure. Construit pe vremea mpratului Constantin, aceast
cldire pstra vechiul stil al Imperiului Roman. Sala de reuniune era rotund, cupola fiind sustinut de coloane groase
din marmur, probabil smulse din templele pgne. Marmure rare, n diferite culori, acopereau peretii. Lumina zgrcit
care se strecura prin micile deschizturi ale boltii crea impresia de cavou. De altfel, candelabrele de argint fuseser
tinute aprinse n permanent. Cei doi stpni ai lumii, nconjurati de consilierii lor, erau asezati fat n fat pe
308
dou tronuri din fildes sculptat, mpratul, asa cum conveniser, i-a cerut lui Vigilius s subscrie declaratiei celor Trei
Capitole. Vigilius nu numai c a refuzat categoric, dar I-a si excomunicat numaidect pe patriarhul Menas si pe orice
prelat bnuit c ar ncuraja monofizitismul. Apoi s-a ridicat, iar mpratul a fcut la fel. S-au nclinat unul n fata
celuilalt, dup care papa s-a retras.

lustinian si-a ntrerupt brusc relatarea. Venise la sfrsitul dup-amiezei ca s-mi expun... dezamgirea lui. S-a instalat
tcerea. Eu l observam. Se gndea intens. Brbia i iesise n fat, sprncenele groase aproape se uniser din cauza
ncruntrii si, semn de maxim concentrare, se uita putin crucis. Aveam s ne mpiedicm, cu un pap aflat la picioarele
noastre, de aceleasi obstacole pe care le-am ntlnit la Agapetus, si apoi la Silverius ? L-am ntrebat pe lustinian:
N-ai afirmat tu, Cezar, c Vigilius va fi asculttor? La urma urmei, nu tu l-ai fcut pap ? Din ce motiv si-a uitat
promisiunile ? Chiar n-ai nici un indiciu privind intentiile lui ? Cum e posibil s nu fi bnuit nimic?
Foloseam n ziua aceea tactica mea obisnuit. Puneam de douzeci de ori aceeasi ntrebare. Ceream detalii imposibil de
precizat. Intentionat, ncercam s-l ncurc pe mprat n rspunsuri si s-l fortez s se contrazic. Doream s piard firul
ca s nteleag, n sfrsit, c putea fi complicele lui Vigilius. A ncercat s-l apere pe pap pentru a se proteja pe el
nsusi:
Dac Vigilius ar respecta ntocmai dorintele tale, atunci ar strni furtuna n snul clerului su. Poate c ar urma o
schism, cu att mai mult cu ct, nainte de a sosi la Constantinopol, a primit nenumrate mesaje de la episcopii din
Africa, din Sardinia, Milano, Alexandria, Patras, Salonic,
309
care l-au prevenit de riscurile oricrei indulgente fat de monofiziti. Dac i fortm mna, riscm s-l vedem detronat si
nlocuit de un pap mult mai putin inflexibil.
n ziua urmtoare, mpratului i s-a prut o manevr abil s-l delege pe Narses s-mi povesteasc a doua ntrevedere cu
papa. Demnitatea, integritatea, dar si fermitatea lui m mpiedicau s m supr pe e!... Narses a venit cnd luam masa,
singur ca de obicei, ntr-una din cele mai elegante sli ale gineceului, rotund, cu peretii acoperiti n ntregime de
mozaicuri reprezentnd frunzisuri, care ddeau impresia c m aflam n mijlocul unei pduri.
Eunucii degusttori si eunucii paharnici m serveau, iar apetitul mi era gdilat de nsiruirea de caviar, ou fierte moi,
sunc, anghinare, peste, ied umplut si ceap, n mijlocul acestor mncruri luxoase, se gsea, servit n splendida
argintrie imperial, hrana sracilor, pe care nu ncetasem niciodat s o apreciez: supa de ceap, macroul uscat si
brnza de capr. Spre deosebire de mprteasa Eufemia, care nu putuse mnca niciodat altfel dect cu degetele, eu m
foloseam de o lingur de agat cu mner de aur. Considernd mncrurile insuficient de picante, adugam deseori piper
si condimente, tinute n recipiente din cristal de stnc sculptate n Egipt. Clondirele din sticl nsemnat cu vulturul
bicefal aurit contineau un vin dulce de Samos pe care multi l consider scrbos, dar pe care eu l preferam oricrei
buturi si pe care slujitorii mi-l turnau ntr-o cup din aur frumos lucrat. S-mi fie iertat c m complac n enumerarea
acestor rsfturi, ns din moment ce acum mi este interzis simpla lor pomenire, la care mi las gura ap, este una
dintre putinele plceri care mi-au mai rmas.
mpratul, din cte zicea Narses, insistase din nou n dimineata aceea ca papa s contrasemneze declaratia celor
310
Trei Capitole. Colocviul s-a desfsurat n latin, limba oficial a imperiului si a Bisericii, pe care, de altfel, mpratul o
stpnea mult mai bine dect papa, care pstrase un puternic accent grecesc. Brusc, Vigilius renuntase la limbajul perfid
si la stilul mieros care i erau caracteristice. S-a crezut suficient de puternic pentru a-l ameninta pe lustinian:
Sunt hotrt s-i dobor pe toti cei care ncurajeaz erezia, cu att mai duntori cu ct ei sunt cei mai apropiati de
tronul imperial si alesii intimittii tale. Prin urmare, voi excomunica, indiferent de rang sau de sex, pe oricine ti toarn
n inim otrava monofizit.
Dup afrontul adus de demiterea lui Barsyme, dup nvinuirea care-mi era adus pentru cderea Romei, mai trebuia s
suport si excomunicarea din partea unui pap pe care eu l creasem" ?
Bastardul dracului! am urlat eu, mturnd cu un gest cupele, clondirele si platourile care s-au zdrobit de podea.
Vassilissa iubit de Dumnezeu si amintea brusc c fusese fiica poporului pentru a scuipa aceast injurie de mahala la
adresa urmasului Sfntului Petru, sfntul nostru printe, papa. N-am putut, mrturisesc, s-mi stpnesc reactia si, de
altfel, Vigilius merita pe deplin acest epitet. De aceast dat, mi-am vzut eunucii renuntnd la legendara lor stpnire
de sine pentru a-si acoperi fata cu mnecile lungi, albe. M-a amuzat reactia lor, furia mea s-a calmat pe loc, dar m-am
ferit s-o art.
Pieriti din fata mea, toti, mai repede! am urlat din nou, fr s ridic capul.
Praepositus, usieri si doamne s-au clcat n picioare la usi, grbiti s fug de mine. Narses a iesit n urma lor, cu un aer
grav. Au rmas doar eunucii care asigurau servirea mesei, nestiind prea bine ce s fac.
311
Afar cu totii, altfel v trag n teap! am mormit eu, zburtcindu-i de-acolo.
Rmas singur, am alergat la o us din bronz, att de mic nct de-abia se vedea n perete. Am tras de sub tunic o
cheie si am deschis-o. Tavanul era att de jos, nct am fost nevoit s m aplec pentru a trece. Am intrat prin spatele
apartamentelor mele ntr-un labirint a crui existent era cunoscut de foarte putin lume si cruia nu-i stia nimeni
planul, ncperi mici, sufocante, prfuite, pustii alternau cu coridoare scurte nguste. Am btut ncetisor la o us. N-a
rspuns nimeni. Atunci, am apsat usor clanta si am intrat ntr-o cmrut minuscul, auster si aproape goal, ntr-un
colt, cteva icoane foarte mari, n fata crora ardeau candele si fclii, formau un fel de paraclis. Asezat direct pe pmnt,
un btrn cu barba alb, n haine de clugr, medita fr ca intrarea mea s-i ntrerup gndurile pioase. Am
ngenuncheat alturi de el, mtsurile mele mprstiindu-se ca o corol n praful de pe jos.

 Sfinte printe..., am nceput eu.

Fii binecuvntat, fata mea! a rspuns btrnul fr s deschid ochii, apoi buzele lui au continuat s sopteasc
rugciunea tcut.
Era patriarhul Anthimus. De unsprezece ani, lumea ntreag l cutase n zadar pe cel pe care-l sustrsesem rzbunrii
unui pap si slbiciunii unui mprat, oferindu-i adpostul cel mai inviolabil din oras, gineceul mprtesei. Mi-am
deschis inima n fata btrnului patriarh: Vigilius m ameninta, voia s m excomunice si, n cuvinte poate prea crude,
i-am spus ce gndeam despre pap. Anthimus nu s-a miscat, prea c nu m aude. Cnd am terminat, a deschis totusi
ochii, a fixat o clip candoarea lor albastr asupra mea si mi-a zis:
312
Furia nu este un sfetnic bun. Linisteste-te! Uit de ur pentru a gsi o solutie. Dac te rogi, Dumnezeu te va lumina
asupra a ceea ce ai de fcut. Adap-ti forta n convingerea c te zbati pentru adevrata credint si atunci vei nvinge.
Simpla convingere va fi de ajuns ? Mi-am ngduit s-i amintesc c Vigilius, prin trdarea si intransigenta lui, risca s
nimiceasc toate eforturile noastre pentru a ntinde umbra crucii asupra lumii.
Adu-mi-l n noaptea aceasta pe clugrul Marras, mi-a poruncit Anthimus. si acum, fata mea, las-m!
A deprtat bratele si a intonat cu voce tremurtoare un psalm. Cnd m-am retras, linistea mi coborse n suflet.
n noaptea aceea, la ora la care mprtesele timpurilor trecute si primeau amantii, mi-am ntredeschis usa pentru a-l
lsa pe Arsenius s intre, nsotit de Marras. Nu voisem s ncredintez nimnui altcuiva grija acestei misiuni. Acesta
urmase un itinerar de pasaje pustii, culoare prsite, terase izolate pe care acest iubitor de taine le cunostea pe dinafar.
Dup ce au ajuns, am preluat initiativa si l-am condus pe clugr. tineam o tort ale crei flcri fceau umbrele s
danseze, miscau peretii, nviorau linistea dens si jucau pe satinul ntunecat al tunicii mele largi. Usa lui Anthimus era
deschis. Ne astepta, luminat foarte vag de candelele icoanelor, n picioare, foarte nalt, descrnat, cu barba lui lung,
rrit, si pusese peste rasa de clugr o etol brodat cu cruci negre pe care timpul o tocise. Era ntruchiparea clarittii,
a maiesttii, a umilintei.
n fata patriarhului, ermitul, nalt si el, ns murdar si mputit, arznd de focul lui Dumnezeu, era ntruchiparea
misticismului. Clugrul a vrut s srute mna patriarhului,
313
care a schitat gestul de a ngenunchea, fiecare i-a cerut celuilalt binecuvntarea, unul respectnd rangul celuilalt, altul
aducndu-si omagiile sfinteniei celui dinti. Apoi Anthimus, cu o mn pe care nu o bnuiam att de puternic, I-a pus
pe Marras s ngenuncheze n fata lui. Antins mna pe crestetul zburlit si, cu voce tuntoare, a nceput:
Prin gratia puterilor nvestite n mine de Dumnezeu, ti poruncesc, pstor al credintei. Mergi unde te cheam
providenta! mprstie cuvntul divin si nmulteste-i pe slujitorii Domnului...
Minunatul text cpta contur n limba greac, pe care sufletul nostru o foloseste pentru a comunica cu Dumnezeu, n
locul acelei latine rezervate jargonului functionresc. Patriarhul Anthimus l numea pe Marras episcop si, trimitn-du-l
la Harith Ghassanidul, l mputernicea s numeasc la rndul su alti episcopi si preoti. Renvia clerul monofizit n
momentul n care acesta era n pericol s dispar din pricina intransigentei unui ticlos. Trecea peste fosta lui
excomunicare, l trimitea la plimbare pe pap cu tot cu Biserica lui oficial, fcndu-i neputinciosi prin aceast
atitudine. Doar virtutea si pietatea iui l putuser mpinge la un asemenea curaj, la care eu n-as fi ndrznit niciodat s
visez. A aruncat n vasul de tmie cteva boabe de rsin al cror fum aromat a urcat spre Marras. N-au fost nici
brocarturi mpodobite, nici mitre cu diamante, nici coruri, nici concerte de org, nici cortegii de diaconi pentru a-l cinsti
pe noul episcop. A fost doar mprteasa, pentru a lumina drumul care-l ducea din ascunztoarea patriarhului n umila
lui chilie.
A doua zi, nu fr o umbr de sfidare, l-am pus la curent pe mprat. Reactia lui, deloc surprins cnd i-am dezvluit
prezenta lui Anthimus la gineceu n toti acesti ani, m-a convins
314
c stia deja, desi nu-mi fcuse niciodat vreo aluzie sau vreun repros. Ct despre ungerea lui Marras si trimiterea lui n
Arabia, m-a felicitat clduros. Politicianul era foarte multumit s-i vad pe ereticii" de o pietate prea tiptoare plecnd
din capital si purtndu-si zelul altundeva dect ntre zidurile care-l gzduiau pe pap. Acesta putea de-acum s se
ncptneze ct voia n fata mpratului, s refuze s semneze cele Trei Capitole, eu deja prinsesem vitez.
In anul 547, dup o iarn deloc bogat n distractii, locuitorii Constantinopolului au ntmpinat cu bucurie sosirea
diverselor ambasade. Dornici de un spectacol de calitate, s-au nghesuit s vad trecerea strinilor.
La palat se fceau pregtiri de zile mari, iar trimisii regelui Totila defilau de la pavilionul Chalke pn la palatul
Magnaure ntre dou siruri de militari, cu drapelele multicolore n vnt.
ntre timp, n sala numit metatorion, mpratul si pusese tinuta protocolar. Picioarele i fuseser nfsurate n panglici
de purpur, se ncltase cu pantofii rosii mpodobiti cu vulturi de aur. Peste cmasa lui din in alb brodat cu aur la gt si
la mansete si pusese o tunic purpurie, ornat cu o band lat de aur, brodat cu motive geometrice si psri, prins pe
umr cu o agraf ncrustat cu nestemate si perle imense. Alte perle de dimensiuni iesite din comun, diamante,
smaralde, rubine sclipeau pe coroana lui cu ciucuri.
Apoi se dusese s ia loc n sala central a palatului Magnaure, o adevrat catedral cu trei nave desprtite de coloane si
luminat de sapte candelabre gigantice.
La un semn, draperiile imense de mtase ntinse deasupra portilor din bronz au fost trase. Orgile au nceput s cnte,

nsotind corurile celor dou factiuni, Albastrii si Verzii, care nltau osanale suveranului. Asezat lng ei, i priveam
315
pe goti naintnd, nalti, blonzi, cu ochii albastri, cu expresii feroce, faptul c triau n Italia de mai multe generatii nu
mblnzise duritatea nordic a acestor nobili, a acestor militari. Contemplndu-i, m gndeam la unul dintre ei care
lupta n ndeprtata Italie, pltind astfel pretul iubirii unei mprtese. Brbile lor lungi se desfceau peste platosele
lucrate grosolan, iar gotii agitau cele mai grele sbii pe care mi-a fost dat vreodat s le vd. nconjurau un personaj
binecunoscut si familiar n imperiu, diaconul Pelagius. nlocuindu-l pe pap dup rpirea acestuia, intervenise n
favoarea romanilor pe lng Totila care, cucerit de personalitatea lui, i ncredintase misiunea diplomatic la
Constantinopol.
Ambasadorii au psit pe covoarele persane pn la tronul orientat spre est si nltat pe sase trepte. Un platan cu frunze
de aur l umbrea, cu psri de aur cocotate pe ramuri. S-au prosternat de trei ori n locurile indicate cu cercuri de porfir
si au atins pmntul cu fruntea, apoi mpratul le-a poruncit s se ridice.
Abia atunci diaconul Pelagius a transmis mesajul cu care fusese nsrcinat. Regele Totila accepta s uite trecutul si s-si
ngroape nflcrarea rzboinic pentru c nu-si dorea dect pacea, o pace ocrotit si de mprat. Evocnd toti anii n
care bizantinii si gotii triser n perfect armonie, dorea s fie considerat ca un fiu de ctre mprat, oferindu-i alianta
gotilor, supusii si.
Desi mrinimia regelui barbar m umilea si m exaspera, conditiile pe care le oferea mi-au trezit speranta, att de
neasteptat de generoase erau. Omul care tinea Italia la mila lui propusese s ne redea suzeranitatea acesteia, mpratul,
n pofida expresiei impenetrabile, probabil c tremura de bucurie. A nceput prin a rspunde cu ocolisurile de rigoare:
316
Imperiul mbrtiseaz natii cucerite dincolo de Adriatic si care ating hotarele Etiopiei si ale Persiei. Domnim
peste saizeci si patru de provincii si nou sute treizeci si cinci de cetti. Domeniile noastre sunt binecuvntate de natur
datorit avantajelor pmntului, siturii geografice, climatului, si progresele artei omenesti s-au rspndit nencetat de-a
lungul trmurilor Mediteranei, pe malurile Nilului, de la Troia antic pn la Teba egiptean...
A conchis c imperiul voia si cuta pacea, ns nu accepta s trateze dect cu un egal. Pelagius, vechi cunosctor al
Curtii noastre, a nteles c mpratul nu binevoia s negocieze cu gotii si a luat din nou cuvntul. Regele Totila l
mputernicise s anunte c respingerea conditiilor sale ar duce imediat la distrugerea Romei, masacrarea senatorilor ei si
invadarea Iliriei. Cuvntul Sacru a rsunat iar:
Generalissimul nostru, Belizarie, se bucur de puteri depline de plenipotentiar si cu el trebuie dus orice discutie
privind problemele din Italia.
mpratul si btea joc de goti: stpnul universului n-avea puterea de a trece peste generalissimul su ? N-am avut
plcerea de a afla reactiile ambasadorilor, cci mpratul a fcut de trei ori semnul crucii, ceea ce nsemna c audienta
se ncheiase. Maestrul de ceremonii a naintat si a rostit cu voce rsuntoare ritualul keleusate, cuvnt care nseamn
porunciti", dar, n realitate, vrea s zic n mod clar plecati". Gotii s-au retras cu minile ncrucisate pe piept, mergnd
cu spatele, asa cum cerea protocolul...
mpratul refuza s recunoasc un regat barbar cldit pe provinciile smulse imperiului pe care jurase solemn s-l
rentregeasc. Mai trebuia s aib si mijloacele de a le recuceri, ns nu mai avea dect o armat decimat, demo317
ralizat, nvins, armament insuficient, aprovizionare inexistent si tezaure goale. Trufie? Credint? Inconstient ? Sau
concepuse vreo tactic secret despre care nu-mi fcuse onoarea s m informeze ?...
Banchetul oferit cteva sptmni mai trziu n cinstea lui Izdah Gushnasp, ambasadorul Marelui Rege al persilor, a fost
cu sigurant srbtoarea cea mai somptuoas pe care am vzut-o. Demnitari de tot soiul, nobilissimi, fiorentissimi,
clarissimi si minentissimi, n total dou sute douzeci si nou de invitati - numr traditional - luaser loc n jurul celor
nousprezece mese din triclinium. Pe servetele de purpur se etala vestitul serviciu din aur masiv comandat de mprat,
ale crui vase si platouri celebrau victoriiie, iar farfuriile purtau efigia lui sculptat. Nenumrate candelabre de argint,
suspendate cu lanturi din acelasi metal, si reflectau lumina pe marmura multicolor de pe zidurile cimentate cu un
material asemntor aurului nghetat. Mesele erau aranjate n semicercuri n jurul celei prezidate de mprat. Invitatii nu
erau asezati, ci tolniti n paturi, dup traditia romanilor -ceea ce mi se prea extrem de inconfortabil, n vreme ce
Passara, demn urmas a matroanelor antice, sttea cu o gratie invidiat de fiecare comesean.
La aceste ocazii solemne uitam de linguri si furculite, pentru a mnca cu degetele, ca n vremurile antice. Rnduielile
acestui banchet si trgeau originile din Roma imperial si, cu aceast ocazie, voi povesti toate amnuntele, pentru a-i
pstra mrturia, cci obiceiurile imperiului nostru, att de tnr si totodat att de btrn, se schimb repede.
Atunci cnd a aprut mpratul, invitatii au plecat capetele si si-au acoperit ochii cu mneca. Maestrul de ceremonii l-a
condus pe suveran la locul su, la masa de
318
treisprezece persoane, numit si a Apostolilor, pe care o prezida - alt evocare a preasfintei scene - n calitate de
isapostolos, adic egal al apostolilor.
Primul fel de mncare, gustri reci - caviar, msline, peste cu sos, salate si alte aperitive - prezentate pe mese mobile, a
fost servit n sunetul a dou orgi acompaniate de dou coruri. Au urmat, n pauz, dansurile executate de trupele

Albastrilor si ale Verzilor, acrobatii, pantomim. n timp ce se trecea la mncrurile calde, peste, crnuri si vnat, un
clugr a citit cu voce tare predicile Sfntului loan Hrisostomul. n permanent, mpratul avea grij ca ambasadorului
s-i fie date cele mai alese bucti, iar nefericitul si petrecea jumtate din timp ridicndu-se s multumeasc pentru
terpnos, adic pentru delicates.
Printr-o abatere neobisnuit de ia protocol, lustinian dorise s fiu si eu prezent si m rugase s mpart asternutul cu
ambasadorul, att pentru a-l cinsti pe reprezentantul unei tri-prietene, ct si pentru a-i cerceta intentiile. Persanul
pretindea c venise s discute despre anumite puncte ale tratatului semnat n urm cu doi ani ntre imperiu si regatul su,
ns aceast explicatie nu i se pruse foarte convingtoare lui lustinian. n timp ce ambasadorul m acoperea cu
linguselile nflorite pentru care este renumit poporul su, eu i studiam curioas tinuta. Tunica scurt peste pantalonii
strnsi pe glezne mi s-a prut ridicol, iar boneta conic ddea capului su aspectul unei cptni de sfecl de zahr. Ct
despre barba ondulat si parfumat, semna cu mesa unei curtezane perverse la orgia unui carnaval. Din contr,
bijuteriile - agrafe si coliere extrem de fin cizelate si lucrate n diferite nuante de aur - mrturiseau un rafinament
surprinztor. Artificiile erau inutile cu acest oriental ntortocheat, asa c l-am ntrebat verde n fat care era scopul
misiunii sale.
319
Consolidarea pcii dintre imperiu si Persia, mi-a rspuns el.
Atunci, de ce ati vrut s luati, n trecere, si frumosul nostru oras Dara ? i-am aruncat eu.
ntr-adevr, ni se raportase acest incident bizar n cursul cruia un ambasador, n calea lui, ncercase s cucereasc un
oras apartinnd suveranului la care trebuia s se duc.
Eu sunt cel care trebuie s se plng de autorittile din Dara, care n-au autorizat intrarea ntre zidurile lor a suitei
noastre, pe care mi-am dorit-o numeroas pentru a-l onora pe mprat.
Rspunsul lui exprima cea mai autentic indignare. I-am rspuns cu diplomatie:
Experienta ne mpinge la o nencredere exagerat poate la adresa regelui Chosroes si a slujitorilor si.
Obtinusem la rndul meu o victorie si am rmas tcuti pentru a degusta capodoperele buctriilor palatine.
n timp ce nfuleca, ambasadorul arunca priviri dese n directia diaconului Pelagius, invitat si el.
Sper din toat inima, mi-a zis el, artndu-mi-l pe ambasadorul regelui gotilor, c negocierile voastre se desfsoar
multumitor.
Nici c se putea mai bine, ntr-adevr.
Sunt nelinistit doar din pricina pcii care, repet, este singura noastr grij.
Dac imperiul doreste s-si stabileasc preeminenta, nu nseamn c se va recurge la arme.
Fr ndoial, imperiul este cea dinti natie a lumii... pn la granita persan.
Nu m-am putut stpni s nu rd, fiindc mi plcea s mi se rspund cu aceeasi moned. Dar, rmnnd
convins c persii minteau n continuare, l bnuiam pe ambasador c voise s cucereasc Dara si c era ncntat de
disputa noastr cu gotii. Am nteles n momentul acela c prezenta lui la Constantinopol, n acelasi timp cu ambasadorul
lui Totila, nu era ntmpltoare.
Cnd s-a dat semnalul, toti invitatii s-au ridicat si au but din vinul de Nafpaktos n sntatea mpratului. Dup
ablutiuni, au fost aduse prjiturile, tartele, bomboanele si vinul de Chios, n timp ce jonglerii indieni si acrobatii chinezi
si executau numereje si erau artati monstrii umani. Fructele, venite din toate regiunile imperiului, au fost servite la
sfrsit, pe platouri cu trei etaje din aur, att de mari si de grele, nct nici un sclav nu putea s le care si trebuia trase pe
msute rulante de la o mas la alta. Ca ncheiere a acestor agape, i-au fost aduse mpratului pinea si vinul simbolice,
pe care le-a consumat cu gesturi sacramentale, inspirate din Cina cea de Tain.
La plecare, mpratul m-a nsotit pn n camera mea si i-am mprtsit impresiile despre ambasador.
Nu vreau nici s-i cedez, nici s-l rnesc, a observat el, nici s las firul, nici s-l rup. mi trebuie timp, doar timp.
Dumnezeule, d-mi timp, a repetat el cu o tristete sincer, care m-a intrigat suficient de mult ca s nu-l mai ntreb ce o
provoca.
lustinian nu stia cum s-l retin pe persan fr ca acesta s-si dea seama, cum s-l adoarm pentru a cstiga acest timp
pretios dup care tnjea.
Druieste-i dezmturi, I-am sftuit eu.
Ca toti strinii, ambasadorul mi s-a prut ncntat de ideea c se gsea n cetatea cea mai nflcrat, cea mai amuzant,
cu moravurile cele mai libere din univers. Gusturile sale, din cte mi ddusem eu seama, nclinau
spre locurile de pierzanie, lustinian a sugerat numele ctorva dintre curtenii si care l-ar fi putut duce pe ambasador n
casele plcerii. M-am dovedit convingtoare:
Lupanarele sunt prea sofisticate, Cezar. Persanul vrea s descopere mocirla n care nici unul dintre cunoscutii ti n-a
pus piciorul vreodat; las-m pe mine s-i fiu cluz prin intermediar si ngduie-mi s-i ntocmesc harta bucuriilor.
Asa va fi prea epuizat ca s negocieze si prea vrjit ca s se gndeasc la plecare.
n timp ce, spre binele statului, eu m avntam pe urmele unui trecut uitat, spinoasa chestiune a religiei a revenit n
centrul atentiei.
Capitolul 20
Intr-o bun dimineat, una dintre nebunele acelea bntuite de Dumnezeu care rtcesc pe strzi si triesc din mila lumii
s-a cocotat pe o piatr mare din apropierea Portii de Aur si a nceput s prezic viitorul. Gloata, mereu curioas, s-a
strns n jurul ei. Femeia, prad paroxismului sau delirului, a prezis c n trei zile marea, iesind din matc, se va nlta
ntr-un val monstruos, cufundnd Constantinopolul, imperiul si ntreg universul.

Credulitatea poporului nostru fiind mare, oamenii, panicati de profetie, s-au npustit n biserici, s-au prosternat n fata
altarelor, rugndu-se, implornd, mprtsindu-se si asteptnd catastrofa. Desi ministrii au ridicat din umeri, iar curtenii
si-au btut joc de ntmplare, eu am deslusit n asta un semn. Poate c nu al unui nou potop, ntr-adevr, cele trei zile sau scurs fr s ne trezim sub ap. Dar era de netgduit c Dumnezeu voia s ne pedepseasc. Care era greseala noastr
? i ofeream adpost Antihristului. Cine era Antihristul ? Papa Vigilius.
Se apropia Sptmna Mare. Pentru a aduce omagiu ticlosului, n ciuda ostilittii sale, mpratul a hotrt c Pastele va
fi srbtorit la 1 mai, dup calendarul catolic, si nu la 8 mai, dup calendarul alexandrin, pe care l urma Biserica
noastr. Protestele mele, mustrrile clerului nostru, furia poporului n-au folosit la nimic. Pentru a ne arta dezaprobarea,
locuitorii Constantinopolului cu mine n frunte
am nceput ostentativ postul Pastelui cu o sptmn naintea papei. Faptul c mpratul se abtuse de la traditia noastr
cea mai veche mi-a ntrit convingerea c Vigilius, n cinstea cruia fusese comis aceast grozvie si care probabil o
sugerase, trebuia neutralizat pentru a evita cataclismele n serie.
A nceput Sptmna Mare. Dimineata si dup-amia-za, asistam la slujbe interminabile si superbe. Zilnic, alturi de
mprat, vizitam btrni, infirmi, orfani. Prezidam banchetele oferite clerului. Ascultam concertele date de corul
imperial, mprteam cadouri, fceam turul paracliselor din palat, tronam la cele dou mari defilri de prosternare ale
demnitarilor.
n Vinerea Mare, aveam la palat ca unic hran doar dou mere si scortisoar, pe care mpratul le mprtise cu o zi
nainte. Cu toate acestea, mretia nemaipomenit a slujbei de la catedrala Sfnta Sofia m-a ajutat s uit de asprimea
acestui regim. Am intrat ultimii, prin pasajul care comunica cu Palatul Sfnt, mpratul a luat loc la amvon, tribuna
aceea unde fusesem ncoronati, n vreme ce eu am urcat, urmat de doamnele mele de onoare, la strana care mi era
rezervat la galerie. Luxul etalat de Curtea n haine de srbtoare, bijuteriile uluitoare, splendoarea podoabelor clerului,
brocarturile albastre, roz sau galbene, luminate de sutele de mii de fclii nfipte n candelabrele de aur si n lustrele din
argint, ofereau privirii cele mai sclipitoare reflexe. Riturile complicate care se desfsurau n nori de tmie, frumusetea
celest a muzicii corale si a orgilor m fermecau. Ochii, gndurile mi urcau spre serafimii care mpodobeau colturile
cupolei fenomenale si spre imensa imagine a Pantocratorului, cu expresia nfricostoare si, totodat, binevoitoare,
judector sever si daruitor al vietii vesnice.
Comunicam cu el, i vorbeam. Ti povesteam c la nceputul domniei, orbit de putere, nu m-am atasat dect de
aparente. Alergasem dup un prestigiu superficial. Abia mai trziu, cnd m-am angajat s apr credinta, mi-am cutat
mntuirea prin intermediul acestei cauze mrete. si totusi, nu vocatia m mpinsese s-o fac. Doar sentimentele m
pregtiser s nfrunt acest cmp de btlie, mprejurrile mi deschiseser calea si eram mai pregtit ca oricnd s lupt
din toate puterile pentru salvarea Bisericii, a Bisericii noastre, l-am cerut lui Dumnezeu s m ierte de pe-acum pentru
ceea ce eram pe caie s comit pentru preamrirea gloriei Lui.
Momentul solemn al slujbei sosise. Am urmat n procesiune, n jurul bisericii, epitaphio, reprezentarea lui Hristos mort,
cadavru brodat cu realism n mijlocul arabescurilor de aur pe fond de catifea purpurie, mpratul era primul care
ngenunchea la fiecare oprire, stpnul lumii voind s afirme c el nu nsemna nimic n fata trupului torturat al
Domnului nostru, Mntuitorului nostru.
Atunci cnd, dup sase ore la biseric, m-am ntors la gineceu n mijlocul noptii n-a fost pentru a m culca. Datoria m
chema la o alt liturghie, care nu se putea desfsura dect n aceast zi mai sfnt ca oricare, n care se reamintea
nmormntarea Fiului lui Dumnezeu.
Am iesit iar afar, urmat doar de Indaro. Pe scri cunoscute numai de mine, am ajuns n grdinile palatului. Aerul, n
noaptea aceea de primvar, pstra cldura, miresmele si veselia zilei. Nu recunosteam drumul dect dup desenul
mozaicurilor de pe alei. Am ajuns la pavilionul Virtutii, refugiul meu. Am intrat n capel, la drept vorbind cel mai
armonios dintre sanctuare. Patru coloane de marmur delicat lucrate sustineau o cupol minuscul. Zidurile erau
pictate n ntregime cu fresce si un mozaic din marmur multicolor mpodobea pardoseala. Icoanele n care erau
nftisati Sfnta Fecioar, Hristos si sfintii erau mbinate ntr-un iconostas din marmur.
Barsyme m astepta. De la cderea sa n dizgratie, l primeam ct mai discret posibil, pentru a nu strni bnuieli. Aveam
nevoie de sfaturile lui. n noaptea aceea, si pusese o cap din catifea neagr, brodat cu semnele zodiacului si cu
embleme astrologice din aur. Doi acoliti, sirieni ca si el, mbrcati n robe lungi, negre, l ncadrau. Au ars tmie n mai
multe vase, nltnd nori de fum n care se amesteca o arom necunoscut, la prima impresie neplcut, dar
ademenitoare si foarte ametitoare. Indaro a aprins lumnrile din fata icoanelor, apoi a desfcut un flacon de ulei sfintit
si a picurat lichidul n jurul fiecruia dintre noi. Apoi a trasat cu acelasi ulei cte o cruce pe fruntile noastre. Acolitii au
nceput atunci s se rsuceasc n loc, mai nti ncet, apoi din ce n ce mai repede, cnd scotnd strigte guturale, cnd
murmurnd cuvinte neinteligibile. Cu bratele ridicate, cu ochii dati peste cap, semnau cu dou corole negre
monstruoase ntoarse cu capul n jos. Barsyme, n picioare ntre poarta regal si iconostas, a nceput s cnte. Acest
brbat att de urt avea cea mai frumoas voce de bas pe care mi-a fost dat s-o aud vreodat. De la o limb care mi s-a
prut a fi ebraic a trecut la greac. Chema un demon pmntean, dndu-i toate titlurile si apelativele, l insulta, l
implora, l soma, purta un adevrat dialog cu el. S-a oprit brusc si a privit drept n fat, ca si cum ar fi vzut o artare,
nainte de a-si relua discursul straniu. Discuta, se mnia, cerea ajutorul lui Dumnezeu si al sfintilor. stiam c acest
demon tria n marele sarcofag din marmur alb mpodobit
cu msti si figuri magice pe care l dezgropasem cnd am construit pavilionul Virtutii. Atunci poruncisem s nu se
ating nimeni de el si s-l lase n mijlocul tufelor nflorite, cci cunosteam existenta puternicului si a nspimnttorului
su ocupant.
Barsyme intonase unul dintre imnurile slujbei de Vinerea Mare care se ncheiase cu putin timp nainte. Demonul se

apropia, nger cu aripi negre, trup fr form si fluid precum un nor, entitate hrnit cu fum si snge, cpetenie peste
zece mii de rzboinici, dup ierarhia infernal. Indaro urmrea scena cu ochii scosi din orbite, surescitat si totodat
ngrozit. Nu ndrznea s se miste, sprijinindu-se de perete att de tare, nct prea c vrea s se topeasc n el si s
dispar. Ochii lui Barsyme mi se preau rosii, la fel de rosii ca rubinele enorme ncrustate n colierul su de mare preot,
l sustineam cu toat forta mintii, cu toat energia, cu toat vointa mea.
Deodat, Indaro, scotnd un urlet, a artat cu degetul tremurtor fereastra. O form gigantic si ntunecat o acoperea.
Era un cine negru, monstruos, gata s sar. O duhoare insuportabil de mortciune s-a mprstiat n capel. Demonul
pe care l chemam venise, l-am poruncit, prin vocea lui Barsyme, s intre n corpul papei Vigilius, s-i devoreze toat
vointa si s-l fac sclavul docil al vointei mele. Indaro continua s urle si s se zbat ca o apucat. Simtea energiile
emise de demon sub forma unor viermi care i se trau pe tot corpul. Ne implora s-i lum de pe ea. Barsyme s-a
apropiat de ea, i-a atins usor fruntea cu degetul mare si imediat a ncetat s strige si s-a calmat. Apoi a stins candelele si
a rsturnat fcliile. Am rmas n ntunericul cel mai deplin, n tcerea cea mai adnc nu stiu ct vreme. Atunci cnd,
n cele din urm, Indaro a aprins o lumnare,
nu mai era nici urm de demon, nici urm de Barsyme, nici urm de acoliti. Mi-am dat seama c duhoarea dispruse si
ea, iar n capel domnea din nou mirosul inconfundabil de tmie rece.
Dou zile mai trziu, la slujba de nviere, cea mai mare srbtoare a anului nostru religios, patriarhul Menas a fost cel
care, din pragul Sfintei Sofia, a anuntat multimii de crestini c lisus nviase. Papa nu putuse s vin, desi data acestei
ceremonii fusese mutat special pentru el. Suferea de slbiciuni ciudate, lesinuri, rtciri care i nedumereau pe medici
si l mpiedicau s se arate.
Mi s-a povestit c un clugr exorcist fusese chemat s ncerce s scoat din trupul papei spiritul rului care l bntuia,
ntr-o sedint deosebit de violent, Vigilius se contorsionase pe pardoseala de marmur, sfsiindu-si hainele, zgriinduse pe fat, smulgndu-si prul, pentru ca n cele din urm s-si piard cunostinta. Mcar stia ce fel de boal l lovise si
poate c bnuia cine era autoarea. Demonul materializat de Barsyme punea n practic ntelegerea pe care o ncheiasem
cu el. ns puterile infernale, o dat descotorosite de lanturile lor subpmntesti, lovesc adnc n memorie, n strfundul
inimii, fr mil.
n dimineata de Pasti, am primit o scrisoare scurt de la Antonina, trimis de la Ravenna. M anunta n cuvinte alese de
moartea lui Ruderic. Nu czuse n lupt, asa cum si-ar fi dorit, ci murise n urma unei simple febre, o febr stupid.
Am primit aceast veste fr emotie, cci mi pierdusem capacitatea de a m nduiosa, ns am plns tineretea frnt,
viitorul pierdut, viata distrus poate din vina mea. mi era greu s-mi nchipui forta, veselia, vitalitatea lui reduse la un
cadavru teapn. Poate c puterile de dincolo au avut
nevoie de o victim pentru a-mi pune planurile n aplicare. O victim nevinovat si tnr, acest brbat care ducea cu el
n mormnt o parte din mine. Dac trebuia s ofer un sacrificiu att de scump, fie si o parte din propriul trup, fie,
acceptam s pltesc pretul pentru a vedea adevrata Biseric triumfnd. Desi devenisem imun la rnile vietii, la
atacurile trdtoare ale sentimentalismului, am petrecut totusi ziua de nviere ntr-o stare nefireasc. Am czut n
nostalgie. M-am plimbat prin colturile cele mai ndeprtate ale memoriei mele... La venirea serii, mi-am fcut un
capriciu, de dragul amintirii.
Dup ce m-am culcat, femeile si eunucii s-au retras. M-am trezit, mi-am pus o tunic de in cafenie, fr nici o broderie,
si un voal lung, negru. Cine altul dect Arsenius m-ar fi putut nsoti acolo unde hotrsem s m duc ? A fost
recunoscut de santinele, care l-au lsat s treac. Ca trncile, tineam captul voalului ntre dinti, ascunzndu-mi astfel o
parte din chip pentru a nu putea fi recunoscut. Am iesit din palat si am luat carul lui Arsenius pn la forul lui
Theodosius, de unde ne-am continuat drumul pe jos.
Era prima dat cnd m plimbam fr curteni n jurul meu si fr grzi care s m apere, n seara aceea de srbtoare,
gloata m nghesuia, m mbrncea si m ametea. Arsenius trebuia s m sustin ca s nu cad. Am recunoscut cu greu
cartierul nceputurilor mele. Apruser case noi, si strzile se lrgiser. Datorit mpratului, acum erau curate si
luminate. Teatrul n care mi etalasem talentele fusese distrus, n schimb, cldirea drpnat n fundul creia si avea
vizuina vrjitoarea Photini se tinea nc n picioare, nu stiu prin ce minune. si, cel mai important, taverna Mgarii
Paradisului nc exista. Decorul rmsese
intact, dar proprietarul se schimbase. Mi-a aruncat o privire lung, temtoare, de parc femeia micut acoperit n vluri
i amintea de o figur infernal si poate c asa si era. Arsenius si cu mine ne-am asezat n capul mesei lungi la care
obisnuiam s stm mpreun cu tovarsii nostri de desfru. Taverna era ticsit si mesenii se nghesuiau n jurul nostru.
Familii si cupluri respectabile, ca al nostru, se simteau n largul lor, cci ora chefliilor nc nu venise. Fetele ns erau
deja acolo, acele Zoe, Verina, Berina, Placidia care si cutau clienti asteptau disperate. Trei sau patru dintre ele l
nconjurau pe ambasadorul persilor, Izdah Gushnasp, pe care n-am fost surprins s-l descopr n locul acela. Doi
curteni de-ai mpratului, vizibil extenuati, l nsoteau. Una dintre fete mi s-a prut mai dezghetat, mai vioaie dect
celelalte, si strnsese prul ntr-o coad groas, n care nfipsese o floare rosie, asa cum fceam si eu la vrsta ei.
Ambasadorul o remarcase si el. Aceast ntoarcere ntr-un trecut obscur m obliga fr s vreau s m intersectez cu
cile politicii, l-am fcut fetei un semn cu mna s se apropie. Intrigat, s-a supus. O chema Tecla. Pretinznd c vreau
s cstig un pariu, i-am cerut s-l provoace la confidente pe ambasador si s obtin de la el adevratul motiv al sosirii
lui la Constantinopol. Era vizibil beat si nu trebuia s fie prea greu s-l faci s vorbeasc. La vederea aurului pe care i-l
ofeream, fata a fcut ochii mari si n fundul pupilelor i s-a aprins o sclipire de lcomie, n scurt timp, a disprut
mpreun cu Izdah Gushnasp.
Fr s nteleg motivul, melancolia noptii aceleia, a locului aceluia mi-a pus un nod n gt. M-a coplesit un acces
neasteptat de tristete. Uram taverna aceasta si am nteles c o urasem ntotdeauna. Arsenius si-a dat seama de nnegu-

rarea mea brusc, ncepuse a plvrgi cu vecinii nostri de

la mas si ne prezentase drept negustori din Niceea veniti s vad cum se petrec lucrurile n capital:
si Theodora asta care nu se gndeste dect s-si cumpere rochii si bijuterii, a nceput el.
Nici un cuvnt mpotriva Theodorei noastre, l-a ntrerupt un bcan, n vreme ce sotia lui ne fixa cu ochi furibunzi.
n ciuda loviturii de picior pe care i-am tras-o pe sub mas, Arsenius stia c eram amuzat si mai ales curioas, asa c a
continuat:
si cam d aere mprteasa noastr, nu prea se gndeste la popor.
Taci, altfel ti trag un pumn n gur. Theodora si d aere doar cu aristocratii. E de-a noastr, iubeste poporul si
poporul o iubeste.
Un clugr gras, rubicond, care se ghiftuia ceva mai ncolo a adugat si el:
Theodora noastr e o sfnt. Fr ea, adevratii credinciosi ar fi decimati, i datorm cu totii viata. Blestemat s fii
dac o critici!
Arsenius s-a scrpinat pe nas, cu capul n castronul de sup, prefcndu-se contrariat. Eu eram emotionat pn la
lacrimi. Oamenii acestia m sustineau atunci cnd m cltinam, m ntreau si-mi confirmau principala mea ndatorire.
Descurajarea mi s-a risipit, mi artaser calea. Datorit lor puteam continua fr ezitri si fr slbiciuni. Desi nu
voiam s recunosc, venisem la Mgarii Paradisului ca s-mi iau adio de la trecutul meu. Nu stiam ct timp mi mai
acorda viitorul, dar mcar eram hotrt s-l folosesc ct mai bine.
ntruct Arsenius atrgea atentia si ostilitatea vecinilor nostri prin discutiile sale, n-am vrut s mai zbovim acolo. Am
prsit discret taverna si mergeam repede pe strdut
331
cnd am auzit n spatele nostru zgomot de pasi. Tecla alerga s ne prind din urm. Nu voia s piard aurul pe care i-l
promisesem. Norocul ei, pentru c eu aproape uitasem. Profitnd de moleseala de dup acuplare, si atinsese scopul.
Trebuie s spun c ambasadorul persan era foarte beat, iar ea i ludase performantele sexuale, mijloc infailibil de a
obtine orice de la un brbat, lucru pe care si eu l stiam la fel de bine ca ea. Apoi i ludase ndelung inteligenta,;
spiritul. Persanul se umflase n pene ca un curcan nainte de a mrturisi: Nici nu stii ct dreptate ai. Srmanii
bizantini, se cred mai destepti ca altii si i dispretuiesc pe strini, l-am lsat s cread c am venit aici ca prieten, dar am
venit s nchei o aliant cu dusmanii lor..." Fata si-a cerut scuze c n-a putut afla mai multe. Cu toate acestea, si merita
pe deplin aurul. Am schimbat cu Arsenius o privire ngrozit. Persanul negocia o aliant n numele stpnului su cu
ambasadorii regelui Totila. Contrar celor ntmplate n anul 539, de aceast dat Chosroes era cei care preluase
initiativa unei apropieri de goti. Dar, la fel ca n trecut, imperiul risca s fie prins ntr-o menghin. Nu mai aveam nici o
clip de pierdut.
Am alergat mai degrab dect am mers pn la carul lui Arsenius si ne-am ntors n galop. Era ora sase dimineata,
usierul deschidea portile mari din bronz. Arsenius m-a nsotit pn la palatul Daphne. M-am repezit, fr s m schimb,
direct la cabinetul unde stiam c-l voi gsi pe mprat. Era deja asezat de o or n fata dosarelor sale. tinuta mea
neobisnuit n-a prut s-i strneasc interesul si a avut buntatea s observe c-mi sttea foarte bine. L-am anuntat de
alianta iminent dintre persi si goti. Aceast noutate a prut s-l amuze copios. A schitat zmbetul acela larg si
nevinovat care-i ddea atta farmec:
332
Prea trziu, a strigat el bucuros, am fost cu un pas naintea lor. Un curier a venit n mijlocul noptii s m anunte c
Belizarie a recuperat Roma.
Oscilam ntre uluire si bucurie. Nu mai simteam nici oboseala, nici somnul si l-am bombardat cu ntrebri. Mi-a
rezumat ncntat evenimentele ultimelor sptmni din Italia si n felul acesta am aflat naltele fapte de arme ale
adversarilor mei.
De luni de zile, loan, generalul rebel, strbtea n lung si-n lat sudul peninsulei, strngnd trupe si recucerind provincie
dup provincie din minile gotilor.
Stpn al Romei, regele Totila nu-i mai putuse suporta insolenta, si ndreptase armatele spre Sud, nu fr s goleasc
mai nainte orasul. Populatia a fost mutat la tar si si asezase forte considerabile pentru a preveni orice eventual atac al
lui Belizarie. loan l lsase pe Totila s se afunde n Sud pn n inima provinciilor nesupuse si abia atunci ncepuse s-l
hrtuiasc. n acest context, un detasament mrunt de trupe de-ale noastre, printr-o victorie nesperat, a recuperat
Spolete, n nordul Romei. Totila, ntelegnd dintr-o dat c intrase ntr-o capcan, a abandonat imediat Sudul pentru a
se repezi n Nord. Prea trziu! Pe drum, a aflat c Belizarie, respingnd fortele comasate mpotriva lui, intrase n Roma.
A schimbat iar directia, s-a npustit spre fosta capital si, declansnd un asalt furios mpotriva meterezelor, aceasta a
esuat. Belizarie avusese timp s o repopuleze, s o fortifice si detinea controlul total.
lustinian nu-mi spusese nimic despre manevrele secrete ale armatei din Italia ca s m crute de suferinta unui esec.
Simtise ct m costaser cderea Romei si nvinuirea care mi fusese adus. Delicatetea lui m coplesea, mi
333
curgeau lacrimile si n-am ncercat s mi le stpnesc. Mi-a fugit putin gndul la Ruderic, care n-avea s asiste la acest
triumf pe care-si-l dorise din toat inima.
Cnd m-am ntors la gineceu si am deschis ferestrele ca s las s intre dimineata aceea glorioas de mai 547, am zrit n
deprtare marile brci imperiale care-l transportau pe ambasadorul persan cu suita sa pe malul cellalt al Bosforului.

Informat de recucerirea Romei la ntoarcerea din noaptea lui de dezmt, ntelesese c mpratul, cstignd timp si
adormindu-l cu plceri trupesti, trsese sforile cu grij si n tain. Chosroes nu mai dorea s se alieze cu un nvins si
mpratul relua negocierile dintr-o pozitie de fort. Furia persanului fusese att de mare, nct a plecat spre Ctesiphon cu
o grab grosolan.
Rsturnarea de situatie i-a dat mpratului ocazia de a-l lovi pe Bessas, fostul guvernator al Romei, care contribuise la
cderea ei. A fost destituit din postul de comandant n Armenia, i s-a retras rangul, propriettile i-au fost confiscate si a
fost alungat ntr-un ctun ndeprtat, pe trmul Pontului Euxin. N-am intervenit, pentru c si merita soarta.
ntruct Belizarie tocmai ndeplinise, dup prerea tuturor, cea mai glorioas fapt a lui, era timpul s grbesc logodna
fiicei sale, Ioana, cu nepotul meu. Dac erau prea tineri pentru cstorie, mcar puteam favoriza de pe-acum o dragoste
copilreasc ce se putea transforma ntr-o bun zi n iubire.
ntr-o dup-amiaz, am aranjat o ntlnire pe nepregtite la pavilionul Virtutii. Spre marea mea uimire, Ioana mi-a
plcut de la prima vedere, n pofida vrstei fragede, formele ei ncnttoare erau deja cele ale unei femei, nltimea mic
era compensat de faptul c-si tinea
334
capul foarte drept si de alura mndr mostenit de la tatl ei. Nasul era usor ncovoiat, iar ochii aurii, larg deschisi,
aveau o privire direct si clduroas. Sub curtoazia pe care mi-o arta, vorbea cu o rezerv pe care o atribuiam
timidittii. Am trimis-o la tinerii care se distrau si care au primit-o foarte bucurosi. Cu coltul ochiului am observat c
Anastasius se arta foarte interesat de ea si probabil c reciproca era valabil, cci am auzit-o rznd des si fr falsitate.
Peste dou zile, cnd mpratul a venit n camera mea s lum micul-dejun, a scos din buzunar un pergament si, fr
nici un cuvnt, mi l-a nmnat. Era declaratia celor Trei Capitole, n josul creia se ntindea cu cerneal violet isclitura
mult-asteptat: VIGILIUS PONTIFEX MAXIMUM. Papa o aprobase chiar n dimineata aceea. Nu numai c cedase,
dar acceptase, de asemenea, s se mpace cu Menas, patriarhul Constantinopolului, si s-i ridice excomunicarea. Drept
singur favoare ceruse ca vestea s rmn secret pn si va putea convinge prelatii, pentru a da o aparent de
unanimitate deciziei.
mpratul se prefcea c aceast schimbare spectaculoas de atitudine era ceva perfect normal. Cu att mai bine dac
explicatiile logice erau multumitoare pentru spiritele nguste, mpratul mi oferise recucerirea Romei, n schimb eu i
ofeream declaratia celor Trei Capitole, ns n-avea s afle niciodat c eu eram autoarea. Monofizitismul era nc o dat
salvat, si Dumnezeu voise s se ntmple prin grija mea. Nu m bucuram de triumf. M asteptau alte ndatoriri.
n euforia acestor succese multiple, i-am cerut mpratului favoarea de a-l nlocui pe cornitele darurilor sfinte, loan. De
cnd venise s m anunte de sosirea papei Vigilius, surs a attor necazuri, eram convins c ne purta
335
ghinion. Nu ndrzneam nici s m apropii de el, nici s-i vorbesc. De fiecare dat cnd mi sruta papucul la ceremonia
de adorare a purpurii, mi atingeam frenetic amuletele si medalioanele sfintite. Toat Curtea i cunostea reputatia si tria
n aceleasi chinuri ca mine. mpratul a binevoit s-mi onoreze cererea si m-a rugat s-l ajut s aleag un nlocuitor
pentru loan. Aici le rezervam o surpriz celor care vorbeau de faptul c mi-as fi pierdut influenta.
O dat pe sptmn avea loc, n marea sal de audiente hrisotriclinium, ceremonia proskinisis, menit s le permit
demnitarilor si functionarilor proaspt numiti s primeasc nsemnele functiilor lor. n dimineata aceea, defilarea prea
s nu se mai sfrseasc, monotonia ceremonialului devenea tot mai greu de suportat, oamenii nu mai erau atenti cnd
printre curteni s-a strnit un freamt. Cine nainta sustinut de cei doi praepositus de serviciu ? Cine se arunca la piciorul
tronului ? Cine altul dect dizgratiatul, omul cel mai nepopular al imperiului, ntunecatul vrjitor, hotul diabolic,
pretinsul amant al mprtesei: Barsyme n persoan.
n numele Tatlui, al Fiului si al Sfntului Duh, maiestatea mea, prin gratia divin, te nalt n functia de comite al
darurilor sfinte! a proferat mpratul.
si i-a ntins colierul de aur, marca rangului su, pe care I-a primit cu minile acoperite de mneci, pentru ca maiestatea
sa s nu fie pngrit atingndu-i pielea. Apoi, noul ministru a naintat spre un altar mobil pe care si-a depus colierul,
capelanul palatului I-a binecuvntat, dup care i I-a dat napoi.
Nu voisem s-i cer mpratului s-i napoieze lui Barsyme prefectura orasului, postul cel mai important din
administratie. Fiind comite al darurilor sfinte, n locul
336
ghinionistului loan, va sti la fel de bine s influenteze guvernul, ntoarcerea lui a fcut valuri la Curte si n capital.
Totusi, nu era cazul s fie prea uimiti, lustinian nu se putuse lipsi niciodat de un spirit puternic alturi de el. Altdat,
acesta era loan din Cappadocia, spre nefericirea imperiului si a mea. Astzi era Barsyme, spre binele nostru al tuturor. O
victorie nu m lsa s m linistesc. Abia cstigasem pe acest front, cnd am ndurat o nfrngere pe altul, ceea ce
confirma zicala c exercitiul puterii se rezum la o succesiune monoton de suisuri si coborsuri.
N
Capitolul 21
ici o zi nu trecea fr s m bntuiasc fantoma lui loan din Cappadocia, favoritul infernal de puternic pe vremuri. Nici
o zi fr s m cuprind teama c mpratul l va chema napoi.
Atunci cnd episcopul frigian din Cizic fusese asasinat n plin zi n for, vzusem n aceast nelegiuire atroce, care
ngrozise foarte mult oamenii, ocazia de a m descotorosi pentru totdeauna de monstru.

Trimisesem imediat la locul crimei o comisie de anchet. Alesesem cu grij fiecare membru, loan din Cappadocia,
exilat la Cizic, era la cutite cu episcopul asasinat, dup cum stia toat lumea, asadar, comisia stia bine ce asteptam de la
ea. Cum s-au ntors, am vrut s aud raportul.
Presedintele comisiei a povestit c imediat dup ce a ajuns l-a ntemnitat si l-a biciuit pe principalul suspect. Mrturisise
? Nici n ruptul capului, i interogaser pe complicii si ? Refuzaser s vorbeasc. Nu putuser strnge destule dovezi
mpotriva lui pentru a-l incrimina.
Comisia crezuse c m va multumi condamnndu-l pe suspect la biciuire. Desigur, simtisem o mare satisfactie la ideea
c fostul dictator, att de spilcuit, att de voluptuos, fusese btut ca un tlhar josnic. Dar nu ajungea nici pe departe, lam acoperit de insulte pe incapabili si i-am alungat. S dea Domnul ca mpratul s nu profite pentru a-si ierta favoritul.
Strnisem un pericol care-mi putea fi fatal.
338
Atunci, Dumnezeu mi-a trimis un semn. De fapt, am primit vesti de la Marras. De cnd i trimisesem episcopul pe care
l ceruse, Harith Ghassanidul se dovedise cel mai zelos aprtor al hotarelor noastre, ns noul pstor nu-si limitase la
nomazii desertului actiunile cu care m tineau la curent clugrii rmasi la palatul Hosmidas si pe care mpratul prefera
s le tin pentru el. Vultur singuratic, la a crui eliberare din colivie contribuisem si eu, sfntul Marras cltorea cu
viteza fulgerului, deghizat n cersetor, ascuns de adeptii si, pentru a evita prea marea curiozitate a autorittilor. Zbura
n felul acesta din oras n oras, ntinzndu-si aripile protectoare peste Siria, Egipt, Armenia, Asia Mic, Rhodos, Cipru.
Resuscita o credint muribund, restabilea ierarhia clerului ei, poruncea peste treizeci de episcopi si mii de preoti si
diaconi. Anthimus, cruia i povesteam toate isprvile sale, avea dreptate s spun c Marras fcea preotia s curg ca
un fluviu lat n ntreg imperiul".
Biserica oficial a nceput s protesteze, iar Vigilius, pap schimbtor, si-a alturat vocea ipocrit celor ale
intransigentilor, mpratul, la rndul su, s-a crezut obligat s-i fac pe plac si a pus recompens pe capul sfntului
Marras. Dar probabil c, n adncul inimii, spera ca btrnul s scape. Dumnezeu l veghea. Marras a dejucat toate
capcanele: Nu e asta dovada c Dumnezeu nsusi l apr ?" a observat Anthimus. Era semnalat ntr-o zi aici, ntr-o zi
acolo, mereu n miscare, neobosit, neschimbat n setea lui de Dumnezeu, aflat fr ncetare pe crarea drepttii", cum
zicea Anthimus. Minunile erau nenumrate, nvia mortii, exorciza posedatii, prezicea viitorul si, datorit lui, adevrata
credint se rspndea n lumea ntreag precum cel mai delicat parfum", dup cum frumos s-a exprimat btrnul
patriarh.
339
Vigoarea si fermitatea lui mi-au dat un exemplu, nainta drept spre scopul su, fr a pierde timpul, si isprvile lui m-au
fcut si mai nerbdtoare s izbndesc. De cteva zile m foiam n zadar, n dimineata aceea ntrebasem de douzeci de
ori dac venise Arsenius. n cele din urm, a aprut, fr suflu, gfind:
Au mrturisit? am tipat eu.
Unul refuz s vorbeasc, cellalt a cedat.
Vreau s-l ascult, hai s mergem! am hotrt pe loc. l-am poruncit unuia dintre notarii mei s ne urmeze. Ne-am
nfundat n partea aceea a gineceului, cea mai
izolat, cea mai nestiut, care adpostea retragerea tainic a patriarhului Anthimus. Eram departe de luxul si
rafinamentul pentru care era renumit palatul Daphne. Culoarele coteau deseori n unghi drept, prost luminate de cteva
ochiuri de sticl n tavan. Am cobort pe o scar ngust n spiral pn la subsol, n fata noastr se deschidea un pasaj
boltit, lung, larg si drept, cu pmnt bttorit pe jos. n dreapta si n stnga, se nsirau usi groase, zvorte grosolan,
strpunse de cte o vizet micut - usi de celule, n fundul galeriei sinistre, una dintre usi era ntredeschis. Se auzeau
gemete de durere. S-a vorbit mult despre catacombele de sub Palatul Sfnt, nebnuite, de negsit, unde mprteasa, cu
cea mai mare discretie posibil, ntemnita, tortura, i fcea s dispar pe cei care nu-i erau pe plac. Mult vreme m-am
gndit s ascund acest secret, dar nu mai pot pstra mult tcerea, n numele sincerittii cu care mi-am promis s scriu
aceste memorii, pentru a le face credibile. Am deschis pn aici portile trecutului meu, ale inimii mele, ale palatului
meu. Mai rmne s-o ntredeschid pe cea a subteranelor.
340
ncperea n care am ptruns era foarte mare. Mesele etalau o varietate extraordinar de instrumente de tortur. Din
plafon atrnau lanturi si scripeti. Trei sau patru cli s-au ridicat la intrarea mea. Cu un gest le-am poruncit s uite de
prezenta mea. si-au reluat activitatea, aranjnd si curtnd metodic instrumentele. Pe mese erau ntinsi doi brbati
dezbrcati, nsngerati, plini de rni, care gemeau ntruna. Probabil erau tineri. Erau complicii lui loan din Cappadocia
la uciderea episcopului din Cizic, transferati aici la ordinul meu. n ciuda spectacolului atroce si a mirosului
insuportabil, m-am apropiat de unui dintre ei si m-am aplecat asupra chipului acoperit de sudoare si snge:
Mrturiseste c loan din Cappadocia a poruncit asasinarea episcopului din Cizic.
Durerea si epuizarea l mpiedicau s rspund. Am asteptat rbdtoare s-si recapete suflul... si am repetat ntrebarea.
Brbatul n-a reusit dect s clatine din cap ntr-o miscare ce se voia ferm si... negativ.
Tiati-i mna dreapt, am poruncit, ca s nvete ce nseamn s se nhiteze cu asasinul unui om al Bisericii.
Apoi m-am ntors ctre cellalt brbat, care prea ntr-o stare ceva mai bun. Auzise ce soart l astepta pe tovarsul
su. Cnd l-am interogat, a soptit fr s respire c ntr-adevr loan din Cappadocia aranjase asasinarea episcopului din
Cizic. l-am poruncit notarului pe care l luasem cum mine n acest scop s noteze mrturia lui, pe care l-am obligat s o

repete. De-abia putea vorbi, l-am lsat timp s articuleze. Am asteptat linistit s ajung la captul penibilei sale
mrturisiri. Apoi am poruncit s i se taie mna, ca si celuilalt.
Prizonierul si-a strns destul fort pentru a protesta c Arsenius i promisese c-l va gratia si l va rsplti pentru
341
o mrturie care l-ar incrimina pe loan din Cappadocia. Dac nu suferea acelasi tratament ca acolitul su, i-am explicat
lui Arsenius, se va crede c I-am corupt, iar mrturia lui va fi suspect.
n acest decor nedemn de mizerie, bestialitate si oroare, mprteasa, cu brocarturile, mtsurile si bijuteriile sale, oferea
un contrast izbitor. Eram constient de acest lucru, dar nu-mi psa. Spectacolul suferintei umane m-a miscat ntotdeauna
si cu toate acestea imaginea acestor brbati tineri, torturati nfiortor, m lsa nepstoare. Viata omeneasc nu mai
conta din momentul n care sttea n calea planurilor mele, adic a mretiei imperiului, a gloriei adevratei religii si,
binenteles, a mpratului, ncptnarea acestor brbati, care refuzau s depun mrturie mpotriva lui loan din
Cappadocia, risca s aib urmri incalculabile, asadar, trebuia nfrnt prin orice mijloc si ct mai iute. Nu-i mai
vedeam ca niste fiinte umane, ci ca dusmani ai poporului, ai copiilor mei, care nu aveau dreptul la menajamente si
scrupule. Ratiunea de stat, att de des ndreptat mpotriva mea, nu stia ce este mila. Aveam de ales ntre dou ci
incompatibile. Omenia strnea dragostea, ns mretia ntiprea figurile n istorie. Eu o mbrtisasem pe cea de-a doua.
Le-am aruncat n fat senatorilor din comisie mrturia complicelui lui loan din Cappadocia. N-au ndrznit s protesteze
si au ncovoiat spinrile n timp ce eu pronuntam sentinta: Poruncesc s-i fie confiscate imediat posesiunile pe care am
avut pn acum slbiciunea s i le lsm! Va pstra doar hainele de pe el si va fi mbarcat pe prima nav ce pleac spre
Alexandria, l condamn la exil pe viat n orasul Antinoe, n Egiptul de Mijloc! Cpitanul navei nsr342
cinate s-l escorteze l va debarca la fiecare escal si-l va obliga s-si cerseasc pinea, pentru ca poporul s-l vad pe
omul acesta tremurnd si ntinznd mna pentru un bnut!" N-am avut nevoie s-i iau viata lui loan din Cappadocia.
mpratul, chiar dac si-arfi dorit n secret, n-ar fi chemat niciodat lng el un ucigas.
,/
Victoria mi-a lsat un gust amar n gur, la fel ca pierderea entuziasmului. Ca s mi-l regsesc m-am refugiat n
pavilionul Virtutii, n mijlocul tinerilor, prietenii mei. Poate c nu-mi vor rmne prieteni, fiindc, de la o zi la alta, erau
tot mai putin adolescenti si tot mai mult adulti. Mi-era suficient s-i vd pe Anastasius si pe Ioana la umbra vreunui
platan, mn n mn. Asezat pe banca mea preferat, nconjurat de chiparosi, m desftam urmrindu-i pe furis.
O miscare n deprtare, n grdini, mi-a atras atentia. Cortegiul mpratului serpuia printre arbori. Printre trunchiurile
seculare defilau tunici de toate culorile, albastre, verzi, galbene, roz, robele albe ale capelanilor, umbrelele de soare rosii
cu franjuri aurii sub care se adposteau demnitarii, lustinian mergea att de repede, nct mantia sa de purpur flfia n
urma lui si diamantele de pe coroan sclipeau ca o frntur de soare. La apropierea lui, tinerii s-au prosternat, ca niste
flori uriase mbobocite n mijlocul aleilor de mozaic, pe terasele de marmur si n luminisuri. Nu le-a dat atentie si s-a
protpit n fata mea. n ciuda puterii sale de disimulare, am deslusit n privirea lui o sclipire de furie si animozitate. Fr
ndoial, aflase de soarta pe care i-o rezervasem fostului su favorit. N-am plecat ochii si ne-am sfidat un timp.
Apoi, cu vocea ncordat, dar avnd grij s nu fie auzit de cei din jurul nostru, mi-a aruncat:
343
Asadar, ti-ai obtinut victoria, Theodora.
Care nu este a mea, ci a ta, Cezar.
Totusi, mi-ai strnit nemultumirea.
De aceea sunt gata s suport consecintele. Poti s m repudiezi, s m exilezi, s m azvrli n temnit, dar nu-mi voi
renega faptele si voi fi ntotdeauna fericit c am putut actiona spre binele tu.
L-am simtit tulburat de sinceritatea mea si convins de fermitatea mea. Sentimentele pe care le-a citit n ochii mei l-au
emotionat, s-a destins si cu voce tare m-a ntrebat ce fceam.
M pregteam s le povestesc prima noastr ntlnire acestor tineri lacomi de istorie, am rspuns eu.
Atunci le-a poruncit acestora s se apropie si, regsindu-si buntatea, li s-a adresat:
mprteasa mi va ngdui ca azi s v fiu eu profesor de istorie n locul ei.
Chipul lui prea luminat de o strlucire interioar. Mintea i cltorea n trecutul pe care, cu voce blnd, a nceput s-l
povesteasc tnrului su auditoriu captivat:
N-am uitat nimic din aceast scen, ca si cum s-ar fi petrecut ieri, seara n care mprteasa mi-a aprut n fata
ochilor. Silueta ei nclinat peste vrtelnit se ncadra n fereastr. Purta o rochie modest de in si un vl alb. Avea
genele lungi plecate asupra lucrului. O fixam intens, spernd c va ridica ochii. Afcut-o si m-a vrjit n aceeasi clip,
nc sunt vrjit. Din prima zi si pn acum mprteasa n-a ncetat s m sustin. Din ea mi trag forta de a-mi asuma
responsabilittile care apas asupra mea. Asa cum spune si prenumele ei, e darul pe care mi l-a trimis Dumnezeu...
l ascultam uimit, ncntat. Straniu lustinian, deconcertant lustinian. ntr-o clip, gata s-si lanseze fulgerele
344
mpotriva mea, n urmtoarea, nchinndu-mi cel mai frumos imn pe care l-a adresat vreun brbat unei femei. Era modul
lui de a-mi arta c si schimbase prerea sau, pur si simplu, dispozitia, c accepta pierderea lui loan din Cappadocia si
poate chiar c o aproba, n acest fel mi s-a confirmat temeinicia actiunilor mele si am fost absolvit pentru cruzimea

mea. Iubirea lui lustinian spla sngele pe care l vrsasem pentru el. Am vrut s-mi exprim recunostinta, comentnd la
rndul meu prima noastr ntlnire:
La vremea aceea, nu eram dect o vrabie n mijlocul unui nor de vrbii. El, printul, nepotul mpratului, el era
phoenixul care zbura sus, printre culmile apropiate de Dumnezeu. Dac n-ar fi cobort el s m nvete s zbor, n-as fi
fost niciodat n msur s contemplu minunatul, magnificul, imensul. De aceea nici viata mea, nici inima mea nu-mi
apartin. Tot ce sunt, tot ce am, tot ce gndesc tot ce simt apartine mpratului. El a nltat o biseric pe locul umilei
locuinte n care vietile noastre s-au intersectat si s-au unit. Eu as fi construit nu unul, ci zece sanctuare pe locul acestei
minuni care mi-a transfigurat viata.
Cnd Anastasius a mplinit optsprezece ani, l-am numit silentiar, functie care consta, la audientele imperiale, n a
veghea ca participantii s respecte tcerea, n ciuda pozitiei sale inferioare, vedea deschizndu-i-se n fat poarta
onorurilor care aveau s-l conduc rapid n Senat si chiar mai sus. ndeprtnd lunga list a candidatilor de familie bun,
am strnit geloziile si ranchiuna mediocrilor", ceea ce nu m-a surprins deloc. Din contr, reactia nepoatei mele, Sofia,
m-a uimit prin violenta ei. La sosirea lui la Curte, ea l ntmpinase clduros pe Anastasius, devenindu-i prieten
nedesprtit. Cu toate acestea, s-a dat peste cap
345
s-i mpiedice nominalizarea. Poate din gelozie, l s-a plns mamei sale, iar aceasta a ajuns pn la a-l aborda pe
lustinian, care mi-a repetat cuvintele ei, probabil pentru a m face s m rzgndesc. Degeaba, cci promovarea lui
Anastasius era o etap necesar.
ntr-o dup-amiaz, i-am primit pe Anastasius si pe Ioana n capela minuscul a pavilionului Virtutii, pentru c locul
acela sfnt era convenabil pentru ceea ce aveam s le spun. sirurile de fclii erau aprinse n fata icoanelor, parfumul de
tmie plutea n aer, razele de soare ptrundeau prin ferestrele nguste pentru a lumina figura, mna, vesmntul vreunui
sfnt, crend atmosfera potrivit. Le-am dezvluit celor doi adolescenti c, n urm cu patru ani, printii Ioanei si cu
mine hotrsem s-i cstorim. De atunci asistasem la atractia ior unul pentru cellalt, apoi la nflorirea ei. Ajunseser la
vrsta cstoriei, iar eu eram mai mult dect fericit s binecuvntez aceast unire. Anastasius, stiam, visa la Ioana.
Figura lui extaziat o spunea. Ioana l voia pe Anastasius ?
Nu!
Rspunsul tsnise, aproape doborndu-m de uimire.
Cum nu ?
Nu m voi cstori cu Anastasius.
Nu esti ndrgostit de el ?
Ba da, sunt ndrgostit, a mrturisit ea aproape tipnd, cu vocea necat de plns.
Atunci, de ce nu vrei s te cstoresti cu el ? Tcere.
ti iubesti mama, Ioana ? A scos un mic da" timid.
Iti iubesti tatl ?
De data aceasta, rspunsul a fost un da" direct si clar.
346
Printii ti doresc aceast uniune, ai trece peste vointa lor ?
Tcere.
Si eu vreau aceast cstorie si am stiut s-i conving pe unii mai cposi ca tine.
Tot tcere. Cu lacrimi n ochi, a rmas neclintit. Nu-i ntelegeam atitudinea, nu-i ghiceam motivele. Adolescenta
aceasta era singura fiint uman care mi se opusese vreodat; dac tria nc, era pentru c mbtrnisem. Anasta-sius se
tufiise de tot, se sufoca de rusine, ar fi vrut s intre n pmnt. Vznd inutilitatea prelungirii acestei scene incredibile, iam expediat pe amndoi.
l-am scris scrisoare dup scrisoare Antoninei, n Italia. Flatat de perspectiva acestei cstorii, mcar ea va sti s-si
sileasc fiica s accepte, ncetineala curierului, cruia i lua cteva sptmni s plece si s se ntoarc, m exaspera, iar
rspunsurile Antoninei m deconcertau: afirma c nu are alt dorint dect aceast uniune, dar tinea cu orice pret s
asiste si ea si m implora s astept venirea ei pentru a o pune n practic. Am somat-o s vin ct mai repede. S-au scurs
aproape dou luni nainte s-i primesc scuzele. Se vedea nevoit s rmn alturi de sotul ei, care avea nevoie de ea n
Italia.
n cele din urm, mi-a strnit suspiciunea sau mai degrab aceasta s-a concretizat si m pregteam s insist, s-i
constrng pe Belizarie si Antonina s-si tin promisiunea, cnd zvonurile care ncepuser s circule mi-au atras atentia.
Acestea m acuzau c doresc o cstorie prestigioas pentru nepotul meu pentru unicul motiv c voiam s-i deschid
calea spre tron. Trebuia s m grbesc s dezarmez nencrederea mpratului. Am preluat initiativa, propunndu-i s-l
aleag ca urmas pe nepotul lui, Iustin.
347
Anastasius, la drept vorbind, ar fi fost un mostenitor mult mai convingtor dect biatul acesta gras cu ochi rtciti,
supus uneori unor crize bizare, dar l preferam de o mie de ori pe Iustin lui Germanus; nssi ideea c i-ar putea urma la
tron lui lustinian m scotea din minti. Am obtinut n schimb ca urmasul desemnat s ia de sotie pe nepoata mea, Sofia.
Aceast blond plinut ascundea o ambitie feroce si un caracter imperios. Mritnd-o cu mostenitorul tronului, l
protejam pe Anastasius, asiguram transmiterea sngelui meu viitorilor suverani si, n sfrsit, aceast monofizit

declarat va sti s-mi continue opera si s vegheze asupra adevratilor crestini. Imperiul s-ar ntelege perfect cu un
cuplu precum Iustin si Sofia, chiar dac nu le puteau semna prin nimic predecesorilor lor. De altfel, puteau exista
urmasi dup lustinian... si Theodora?
Amrciunea mea mpotriva Antoninei era mare, cci m nselase att de mult, nct mi luase destul timp s-mi dau
seama. M priva de cea mai frumoas victorie a mea. Nu m ndoiam c perspectiva de a o vedea pe frumoasa ei Ioana
cstorindu-se cu nepotul meu l revolta pe Belizarie si c doar sfrsitul dizgratiei sale i putuse smulge promisiunea
unei asemenea uniuni, ntre sotul ei si mine, Antonina l alesese nc de la nceput pe cel dinti, l nselase, dar nu
ncetase s-l sustin, cu att mai mult cu ct pretindea c m slujeste pe mine. Intrase n planurile mele de cstorie
pentru a le contracara mai bine. si sacrificase trufia de a fi soacra lui Anastasius pentru iubirea conjugal. Poate c ea a
fost cea care a lansat aceste zvonuri absurde privind intentia mea de a-l urca pe Anastasius pe tron, pentru a mpiedica
aceast cstorie nedorit, n orice caz, ea era responsabil pentru refuzul brutal al Ioanei, care l fcuse pe nepotul meu
melancolic cum poate fi un ndrgostit de optsprezece ani.
348
Starea lui de spirit corespundea cu a mea si, n loc s-i ascult confidentele, cum ar fi trebuit, l-am pus s le asculte pe ale
mele. Tot trecutul meu mi-a defilat prin fata ochilor si mi-am fcut socotelile unei vieti ntregi. Cstigasem pariul din
tineretea mea: evadasem din mocirl. Reusisem n ochii tuturor aproape imposibilul. Dar toate coroanele de pe lume nu
aveau cum s stearg rnile copilriei mele. mprejurrile m fcuser asa cum eram, experientele nefericite mi
uscaser treptat inima, care ajunsese precum fructul acela ntrit, nnegrit, putrezit de soarele prea puternic. M mai
tineam nc pe picioare doar din datorie. Gndeam ca o femeie, dar actionam ca un brbat, mai ncptnat chiar dect
un brbat. Cldisem un sistem pentru a-mi satisface pofta de putere si i devenisem prizonier, de aceea m-am refugiat
n aparente. stiam c nu m puteam bizui pe nimeni. Atunci mi croisem propria singurtate, care m costa scump.
Ajunsesem la un soi de disperare si, pentru a o combate, continuam s functionez ca un trup fr suflet. Nu m mai
puteam opri din a manipula, a ntreprinde, a hotr, desi pierdusem sensul acestei miscri perpetue.
Simteam c Anastasius nu-mi ntelegea nefericirea. Femeia cea mai bogat, cea mai puternic, cea mai vestit din lume
nu putea fi dezgustat de viat. Am vrut s-i explic motivele, dar, pentru a face asta, trebuia s-i povestesc toat viata
mea, nu s evoc doar cteva frnturi. Am hotrt, asadar, s-i dictez amintirile mele. nainte de a fi mostenitorul averii,
mi va mosteni memoria:
Totul a nceput ntr-o sear cnd, btut de niste printi nedemni de acest nume, am fugit. Btut, umilit, m-am
trezit n alt loc n care am fost silit s nvt din nou s mnnc, s triesc nconjurat de alti infami. Am fost nevoit
349
s m zbat iar si iar pentru a-mi afirma demnitatea sau ce mai rmsese din ea dup attea zile de umilire. Din aceast
cltorie la captul noptii, din aceast recolt de amrciune am hotrt s-mi fac o grdin, pe care o voi planta dup
plac, n care fiecare tufis, fiecare copac va reprezenta o parte din mine, care am fost lovit, rnit, nselat, trdat, dar
pe care o voi face s nfloreasc prin mndrie. Pentru fiecare lacrim vrsat voi vedea desfcndu-se o floare
triumftoare, n acest cimitir, n fata acestui mormnt care se va deschide n curnd pentru mine, adunndu-mi lacrimile,
voi numra mtniile vietii mele. Primul bob minuscul a crescut, s-a dezvoltat, a disprut si la sfrsit l-am regsit n
tine. De-acum s-a nchis cercul...
Toamna mi-a strnit pofta de a petrece cteva zile la Hiera, palatul de recreere pe care l construisem pe malul asiatic al
Bosforului, nu departe de gura Pontului Euxin. Fceam cltorii frecvente acolo, pe care curtenii le detestau, btndu-se
totusi n speranta de a fi chemati. Se plngeau de dificulttile de aprovizionare n ceea ce numeau ei o gaur uitat; se
temeau de capriciile mrii, deosebit de imprevizibil si de periculoas n aceste locuri si, mai ales, ca toti
constantinopolitanii, le era frica de Porfirion, un cetaceu monstruos ascuns n apele noastre, care de cincizeci de ani
aprea, disprea, i teroriza pe cltori si scufunda navele.
l-am invitat pe Anastasius, cu mai multi prieteni, si pe Ioana, pentru a le demonstra c pot uita de ranchiuna mpotriva
unei fete att de fragede. M-au nsotit pe trirema imperial mpodobit cu purpur si aur, cu pnzele purpurii brodate cu
vulturi imensi aurii, de un lux si un confort neobisnuite.
Cltoria a fost mult ntrziat de numeroase opriri, pe
350
care le porunceam imediat ce vedeam o mnstire, o institutie care se bucura de protectia mea, un sat ai crui locuitori
nghesuiti la mal m aclamau de departe, pentru a le lsa timp oamenilor s mpart daruri n monede grele si
zornitoare din partea mea.
Fcusem mai mult de jumtate din drum, cnd o barc desprins de pe mal a venit s ne anunte o stire care mi s-a prut
o ntmplare extraordinar. Porfirion tocmai fusese capturat. Am aprut pe punte, pentru a afla toate amnuntele. Marea
linistit atrsese n Bosfor un banc de delfini. Porfirion, npustindu-se spre ei, i-a ucis si i-a devorat pe ctiva. Altii au
fugit n amonte pe rul Sangarius. Porfirion i-a urmrit, apropiindu-se periculos de mult de uscat. S-a mpotmolit n
nmol, a ncercat s se desprind si n-a putut. S-a zbtut furios, nereusind dect s se afunde si mai mult. Apoi, refluxul
I-a lsat fr ap, prizonier n noroiul care s-a uscat.
Am vrut cu orice chip s vd monstrul. Nava s-a ndreptat spre Sangarius si a aruncat ancora n gura rului. Brcile au
fost lansate la ap si toat Curtea m-a urmat pn la uscat. Fr s-mi fac griji, mi-am nghesuit broderiile de aur si
catifea n vas si mi-am tras poalele minunat brodate ale tunicii. tranii din vecintate, pe care nu-i alungaser grzile,

aplaudau de mama focului. Eram ncntat. M-am rsucit ncet n jurul cetaceului alb marmorat cu negru care, cu cele
patruzeci si cinci de picioare lungime si cincisprezece picioare ltime, mi s-a prut ntr-adevr monstruos. tranii i
dduser nenumrate lovituri de topor, dar, pentru a da gata un asemenea munte, trebuia mai mult. Sngernd din toate
prtile, transat de viu, monstrul nc respira, fiindc din cnd n cnd mai tresrea. M umplusem de snge, indiferent
la aceast oroare. Dup ce vzusem oameni torturati, un animal n agonie nu m mai impresiona.
351
L-am cutat pe Anastasius printre curtenii zguduiti, care afisau acelasi snge rece ca si mine, ascunzndu-si dezgustul si
greata, si l-am interpelat:
Probabil c esti uimit de curiozitatea mea fat de Porfirion, dar, vezi tu, monstrul acesta sunt eu.
L-am lsat putin s digere aceast introducere nainte de a continua:
Timp de ani de zile a nfricosat atta lume si, cu toate acestea, vezi ct de vulnerabil este acum. E strpuns, rnit,
mcelrit de oameni, asa cum am fost si eu, asa cum sunt n fiecare zi atacat de dusmanii mei. A fost defimat si cu
toate acestea se dovedeste a fi foarte util. Priveste-i acolo jos pe tranii aceia care i iau carnea pentru a se ghiftui cu ea
sptmni ntregi. si atunci cnd va fi mort, cei care l-au blestemat cel mai mult vor fi siliti s admit c hrana pe care
le-a adus-o attor nfometati e un dar al providentei. Exact ca si la mine, atunci cnd ntr-o zi, curnd, voi muri, mi vor
fi recunoscute meritele si voi fi binecuvntat. Deschide bine ochii, Anastasius, monstrul acesta este bunica ta.
n loc de palat, am vrut ca Hiera s fie o vil mai mare, cu peristil si colonade n stil rustic. Suita mea, prea numeroas,
locuia n pavilioane mprstiate n parc, adevrat pdure udat de numeroase izvoare, mpodobit cu copaci foarte mari
si cu cmpii nflorite care se ntindeau pn la trmul mrii.
Cu ocazia acestui sejur, invitatii au fost att de numerosi, nct Anastasius si Ioana s-au instalat n dou camere
minuscule nvecinate, n hambarul unui pavilion izolat, mai degrab o caban, care nu avea la parter dect o camer de
odihn pentru plimbretii rtciti. Ct despre prietenii lui Anastasius, ei au fost instalati foarte departe de acolo. Acesti
tineri nu veniser la Hiera pentru a tine
352
companie generatiei btrne si pentru a se sacrifica protocolului. Asadar, le-am interzis s m viziteze si nu le-am cerut
dect s se distreze si s fie fericiti. Sclavii le aduceau lui Anastasius si Ioanei hrana cea mai delicioas si vegheau la
confortul lor n mii de moduri ingenioase, n fiecare zi, Arsenius mi povestea faptele si gesturile lor. Fceau plimbri
lungi n pdure, se scldau n Bosfor, visau pe teras... se vedeau foarte putin cu prietenii lor.
ntr-o sear, Ioana nu s-a ntors n camera ei si a rmas peste noapte n cea a lui Anastasius. Mcar vinurile savuroase pe
care le alesesem pentru ei si afrodiziacele care poruncisem s le fie puse n mncare nu fuseser inutile. S-au artat si
mai putin dect nainte si si-au ascuns iubirea n adncul pdurii, ca cerbii. Cteva zile mai trziu, i-am surprins, un
eunuc mituit de Arsenius indicndu-mi locul unde se aflau. Urmat doar de cteva doamne, m-am ndreptat spre
ascunztoarea lor atunci cnd, pentru prima dat, mi-am dat seama c nu mai puteam ndoi piciorul si c m cltinam
usor. Pe moment, prea fericit c le protejasem povestea de dragoste, n-am dat atentie acestui amnunt, n parc se nlta
un mic templu rotund, fr acoperis, datnd de dinaintea construirii palatului. Garduri vii, foarte nalte si foarte dese, i
fereau de privirile altora. M-am apropiat fr zgomot si i-am gsit pe tinerii amanti ntr-o nlntuire drgstoas. La
vederea mea au srit n sus, rusinati si totodat radiosi. I-am linistit:
Lsati-v inima s vorbeasc. Supuneti-v ordinelor ei, profitati de hotrrile ei. Eu nu v mai deranjez.
Ostentativ, i iertam si i ncurajam.
A venit ora ntoarcerii si am prsit Hiera, ca de fiecare dat, cu prere de ru. n timp ce vasul se ndeprta de trm, iam primit pe Anastasius si pe Ioana sub baldachinul de pnz
353
de unde, ntins pe perne, mi plcea s respir aerul marin.
Acest sejur, le-am zis eu, mi-a confirmat c tu, Anastasius, o iubesti pe Ioana, si mi-a dovedit c ti s-a rspuns cu
aceeasi iubire. Nu mai rmne dect s v consacrati sentimentele.
Nu voi fi sotia lui Anastasius. lat c Ioana o lua de la capt.
Nu ntelegi, copila mea, i-am rspuns cu vocea cea mai blnd din lume, decizia aceasta nu tine de capriciile tale. Ai
devenit amanta lui, ai trit cu el sub ochii ntregii Curti. Esti att de compromis, nct nici un brbat nu o s te mai
vrea. Ori te mriti cu Anastasius, ori vei trece drept o fat cu reputatia ptat. De altfel, stiu c, n ciuda refuzului care
ti-a fost impus, ti doresti s te cstoresti cu nepotul meu. n realitate, am lucrat doar pentru fericirea ta.
N-aveam totusi de gnd s o las pe Antonina s m considere imbecil si s scape basma curat. Anastasius prea la fel
de descumpnit ca Ioana. Cu toate acestea, l avertizasem. Orict de uscat as fi fost, nu m puteam abtine s nu
manevrez.
Capitolul 22
Iarna s-a abtut asupra imperiului si n anul acela sntatea mea nu a mai rezistat. Am nceput s sufr de febre
frecvente si simteam o slbiciune persistent, inexplicabil. Chinuit de arsuri la stomac, mi-am pierdut apetitul robust.
Din slab am devenit scheletic. Am avut ntotdeauna oroare s fiu bolnav si cu att mai mult s vorbesc despre asta.
Am poruncit pstrarea secretului absolut asupra strilor mele de ru. Am comis o eroare, cci zvonurile cele mai
extravagante au nceput s bntuie prin capital. Se sustinea, de exempiu, c loan din Cappadocia, din fundul exilului
su egiptean, aranjase s mi se toarne n mncare o otrav fr leac. La palatul lui Germanus si al Passarei, se afirma c

boala mea era doar o prefctorie, inventat pentru a-l nduiosa pe mprat si a-l convinge s-l adopte pe nepotul meu,
Anastasius.
Viata mea de Curte s-a domolit. Acordam mai putine audiente si ieseam foarte putin. Apropiatii si curtenii au considerat
potrivit s arboreze mine de circumstant. Vorbeau cu voce joas, mergeau n vrful picioarelor, mpratul m ntreba
vag si rapid cum m simt si se multumea cu un rspuns linistitor si evaziv, recomandndu-mi s-i ascult pe doctori, ale
cror sfaturi nu le urmase nici el niciodat. Se prefcea c nu vede nimic, dar si scurta vizitele la gineceu. Pentru a-si
ascunde disperarea, brbatii si caut salvarea n fug. Avusesem ntotdeauna grij de aspectul meu, cernd
355
"tUPT^B
ca acesta s fie impecabil n orice mprejurri, dar acum mi se ntmpla s petrec zile ntregi n tinut neglijent, lund
ca unic msur de precautie pzirea strict a usii. Doar nepotul meu Anastasius avea dreptul s m vad. n acest fel,
mi-am gsit timp s-i dictez povestea vietii mele. Cufundarea n trecut nu m consola pentru prezent, dar evocarea
nftisrii pe care o avusesem mi ngduia s uit, fie si pentru o clip, pe cea care mi apartinea acum. Cu toate acestea,
nu-mi sttea n fire s m pierd mult timp n amintiri si inactivitate. Am vrut s reactionez si, n martie, m-am ntors la
Hiera ca s schimb aerul. Dar vntul ascutit nlta valuri care se sprgeau pe cheiul de marmur, copacii despuiati, norii
negri care alergau pe cer, lumina cenusie si linistea apstoare mi-au destrmat optimismul si, ntruct curentii de aer
care circulau n aceast locuint de var m omorau, m-am ntors fr ntrziere n oras.
Durerile s-au agravat, mpiedicndu-m n scurt timp s dorm. Atunci cnd, nvins de oboseal, intram ntr-un soi de
toropeal, cdeam prad cosmarurilor nfiortoare. M trezeam gfind, si mai epuizat, si mi trebuia o vreme ca s m
dezmeticesc. Clugrii de la palatul Hosmidas au venit n camera mea s aprind fclii binecuvntate si s mprstie
uleiuri sfintite. Doctorii, greci sau evrei, rmneau convinsi c vechea mea boal de stomac mi juca feste. Auzindu-i, ai
fi zis c un regim echilibrat m-ar fi pus imediat pe picioare. Nu-mi doream dect s le pot mprtsi optimismul, cci m
simteam n deplintatea faculttilor mintale. Spiritul meu era ager, nerbdtor s munceasc, lacom s rezolve
probleme.
Pentru a scpa de incertitudine, am chemat-o pe Photini, vrjitoarea. Era foarte btrn, decrepit si neputincioas. Am
vzut-o sosind, crat de doi eunuci, o grmad
356
de mtsuri nflorate si stridente, acoperit de o nvlmseal de podoabe de aur nnegrit. Capul nu mai era dect o mas
nedeslusit de pr si riduri. Ramolirea si obezitatea o mpiedicau s deschid ochii. Eunucii au depus-o ghemuit la
picioarele mele. M-am aplecat spre ea. Duhnea a parfum ieftin de iasomie. Am ntrebat-o ct mai aveam de trit.
O viat lung, lung, lung..., a horcit ea. Uimit, am vrut s stiu ce-mi rezerva viitorul.
Dup iunie nu mai vd nimic... nimic...
A cltinat din cap si lacrimile au nceput s-i curg pe obrajii grasi. Am poruncit s fie dus acas...
Nu mi-a fost deloc greu s-i interpretez viziunea. Viata lung, foarte lung care m astepta... era viata vesnic. si dac
nu-mi putuse vedea viitorul dect n urmtoarele trei luni, nsemna c m pndea moartea. Sperasem totusi s am mai
mult timp n fat. Nu mi-am putut stpni un frison, m-a cuprins o senzatie neobisnuit, apoi am avut impresia c am
ajuns, n sfrsit, la destinatie. Tristetea de a-l prsi pe mprat era compensat de o usurare intens, absolut, mi lsam
Casa n ordine. Pe toate fronturile, armatele noastre erau victorioase, i bteau pe goti, i nfrnau pe persi, i respingeau
pe slavi, i zdrobeau pe maurii din Africa, n fine, episcopii, convocati de pap pentru a aproba cele Trei Capitole,
votaser cum trebuie, mpratul redase imperiului integritatea, unitatea si mretia, asa cum jurase. Iar eu mplinisem
ceea ce mi dictaser credinta si constiinta.
Ora desprtirii se apropia. Am vrut s o cunosc din timp pentru a fi nc n stare s dau ultima reprezentatie. M-am
cutat mult timp o tinut n sala garderobelor. Petrecusem attea ore fericite acolo, inspectndu-mi regulat vesmintele si
bijuteriile! ncet, mi-am dat seama de ccmorile
357
mele. Eunucii mi-au deschis cuferele mari cu cercuri din cupru lucrat si au scos tunicile, hlamidele, vlurile, cmsile,
sandalele si papucii din piele, aur sau colorate, ncrustate sau nu cu giuvaeruri. Nu m puteam stura de haine, se spune.
Eram acuzat c aveam att de multe nct nu aveam cum s le port pe toate. Am fost ntr-adevr cochet, dar nu pentru
un brbat, ci pentru un popor. Garderoba mea inepuizabil era alctuit din costumele de scen ale unei mprtese. Mam adncit n cuferele din fildes sculptat, deschise pe mese de argint, pentru a scoate brtrile mpodobite cu flori si
psri din smalt, colierele ncrustate cu medalioane grele din aur, diademele ornate cu camee, inelele, cerceii, centurile,
crucile din aur filigranat. Nestematele mi se rostogoleau printre degete.
n ziua de 11 mai 548, cursele de care de la hipodrom srbtoreau aniversarea ntemeierii Constantinopolului. Dup
aceste luni ndelungate de izolare, am hotrt s asist. Ghiceam agitatia vesel care domnea n oras. Cozile
interminabile de spectatori se nsirau la portile hipodromului, treceau pe sub porticurile acestuia si se scurgeau la
nesfrsit pe treptele din marmur alb. Nisipul parfumat cu care tocmai fusese acoperit. pista mblsma aerul.
Detasamentele grzii imperiale si ocupau deja locurile, cu fanioanele si stindardele n mini, pe stama, estrada situat
dedesubtul lojii imperiale. Vizitiii carelor, dup ce aprinseser lumnri n fata icoanei Sfintei Fecioare, si-au pus
tunicile fr mneci, si-au strns centurile iate si si-au pus pe cap bonetele din argint care le coborau pn pe frunte, n
scurt timp, aveau s se suie n vehiculele ior, aliniate n spatele barierelor care le desprteau de aren.

Femeile m nvesmntaser ntr-o tunic foarte larg

358
din mtase usoar si vaporoas brodat cu fructe, flori si psri de aur, precum si cu o mantie lung din purpur cu
galoane mari din aur. Deasupra acestei minuni strlucitoare se ridica un cap de mort pe care mi l-am descoperit n
oglind, strmbndu-m de dispret. Singurele semne de viat rmneau pupilele; nfundate, ascunse, strluceau ca
lumina ndeprtat a unui far. Dar nici s vreau nu-mi puteam desfunda ochii din orbite, nu-mi puteam mplini la loc
obrajii scoflciti. Mi-am ntins totusi pe fat pudr, rosu de buze si khol, si n scurt timp artam ca una dintre ppusile
acelea grotesti si naive care se vnd n trguri. Am citit n privirea nepotului meu Anastasius dezaprobarea, oroarea si iam explicat:
Poporul m va vedea de departe; ct despre curteni, ei m consider deja moart.
Muribund, poate, dar nc lucid... asa voiam s rmn pn n ultima clip. Femeile mi-au prins n urechi perle mari
ct oul de porumbel si mi-au petrecut n jurul gtului un colier ncrustat cu smaralde enorme. M temeam c nu voi fi n
stare s m misc sub greutatea lor si, cnd mi-au asezat pe cap coroana irizat cu picturi de safir, ca s m pot ridica,
mi-am ncordat toat vointa pentru a sri n ajutorul muschilor mei slbiti.
mpratul m astepta n anticamer.
Esti frumoas, Despina, mi-a zis cnd am venit spre el.
Aceast minciun mi-a smuls un surs si mi-a insuflat energia necesar. Am pornit la drum.
Cortegiul nainta ncet, cu pasi cadentati, de-a lungul galeriilor, curtilor si pasajelor care duceau de la palatul Daphne la
hipodrom. Grzile de corp, simfonie de aur si alb, ofiterii sptarilor cu coliere de aur si nestemate, excubitorii,
359
w
cu totii uriasi nspimnttori, cu securile lor cu dou tisuri, praepositus si cubicularii, silentiarii si referendarii, mase
de brocart multicolore, crainicii cu trompetele lor de argint, doamnele de onoare ne nconjurau, pe lustinian si pe mine.
Mi-a trecut prin minte c aceast escort ar fi putut fi cea a unui condamnat la moarte, ntr-adevr, am fost silit s m
opresc de mai multe ori, mpratul oprindu-se si el imediat, imitat de multimea de curteni si grzi. Gfind, ncercam s
recapt suflul si s nu cad. n ciuda temperaturii plcute, mi curgea sudoarea pe frunte, stears imediat de Hilaria cu o
batist de mtase. De fiecare dat mi regseam forta care m prsea sau mai degrab mi-o nscoceam. De fiecare dat
o luam de la capt. Nu m ntrebam dac voi ajunge la capt, stiam. Nici nu-mi puteam nchipui contrariul. Cursele nu
puteau fi anulate.
Am urcat treptele mari din marmur si, ajunsi sus, ne-am oprit iar. Atunci portile imense din bronz s-au deschis foarte
ncet n fata noastr. Valul de lumin crud, vuietul multimii nenumrate mi s-au urcat la cap precum cel mai ametitor
drog. Am naintat n partea din fat a kathismei. ntr-o clip, s-a fcut liniste deplin. Cei treizeci de mii de spectatori sau ridicat, plecnd capetele si unindu-si minile ntr-un gest de rug. mpratul, ridicnd bratul, a binecuvntat multimea
de trei ori. Mai nti pe Albastri, n dreapta sa, apoi pe Verzi, n stnga, si, n sfrsit, pe poporul strns n fata lui.
Demnitarii, avndu-l n frunte pe patriarhul Menas, au trecut unii dup altii prin fata noastr si au fcut cte o
plecciune adnc nainte de a lua loc. Atunci cnd s-a asezat si ultimul, lustinian a rmas o vreme teapn si nemiscat pe
tronul de aur, nconjurat de eunucii lui cu; mneci lungi, unii agitnd evantaie din pene, altii purtnd, sbii, apoi s-a
ridicat n picioare. tinnd n mn o bucat de
360
stof, a stat cteva secunde cu bratul ntins n timp ce gloata si recpta suflul, apoi a lsat crpa s cad.
n aceeasi clip, barierele care blocau atelajele s-au ridicat, carele s-au npustit n aren si tcerea a fost nlocuit de un
concert asurzitor de aclamatii si ncurajri. Toti spectatorii se ridicaser n picioare, tropind si vocifernd. Chiar si
mpratul si-a ncordat minile, a ntins gtul, chipul i s-a nsufletit si |-am auzit mormind n barb ncurajri pentru
Albastri. Eu eram singura care nu participa la excitatia general.
L-am cutat cu privirea pe nepotul meu, Anastasius. A venit s se aseze pe treapta tronului meu. Graba lui m-a
nduiosat.
Memoriile mele nu sunt doar ale unei vieti, ci si ale unei epoci. Mcar red fidel cuvintele mele. Pentru c sunt
complet sincer. Dac am hotrt s spun totul, am fcut-o din onestitate.
Nu, Despina, din orgoliu.
ndrzneala biatului m-a uluit. Am luat o figur sever pentru a-i porunci s se explice.
Nimic din ceea ce ati fcut n viat nu v-a lsat rusinat, mi-a rspuns linistit. Nu cunoasteti ndoiala. Nu cunoasteti
vinovtia. Aceasta este forta domniei voastre...
Mai ru era c acest sfruntat avea dreptate. Dragostea mea s-a ntregit cu respect. A simtit acest lucru si a ndrznit s
m ntrebe ce am simtit n ziua aceea ngrozitoare a revoltei Nika, cnd sttusem n acelasi loc, n fata multimii
dezlntuite care cerea moartea noastr. Pn atunci refuzasem s-i mrturisesc slbiciunea mea.
ncercam s par imperturbabil pentru a-mi ascunde tremurul. Nu m puteam misca, eram paralizat de fric, mi
venea s lesin...
361
O durere brusc mi-a nfipt n pntece un cutit nrosit cu foc. l-am fcut semn cu mna lui Anastasius s urmreasc

cursa, pentru c nu voiam s vad .suferinta schimonosindu-mi trsturile.

Cursa a treia se ncheia. Din naltul carelor lor usoare, conductorii tineau n mini fraiele cvadrigelor care preau c
zboar. De fiecare dat cnd treceau printr-una din curbele strnse care marcau extremittile hipodromului, multimea
scotea un vuiet surd, ca acelea care anunt seismele.
Strinii nefamiliarizati cu obiceiurile noastre erau consternati n fata acestei glgii. Imperiul putea fi ntre pace si
rzboi, barbarii ne amenintau granitele, singura problem care agita ntreaga populatie era s afle cine cstig: Albastrii
sau Verzii. Nendoielnic, acest spectacol tinea mai mult de nebunie dect de plcere.
Cnd roata unui car s-a lovit de o piatr si s-a spart, carul imediat urmtor, ncercnd s evite ciocnirea, s-a zdrobit de
peretele din piatr. Cei din spate n-au mai avut timp s se opreasc sau s schimbe directia. S-au suit, practic, peste
rmsitele celor din fat. ntr-o clip, treizeci de cai si cvadrige s-au contopit ntr-o grmad nsngerat, n vreme ce
treizeci de mii de spectatori s-au ridicat n picioare si au scos un singur strigt de groaz si plcere. Cursa a trebuit s fie
ntrerupt si oamenii hipodromului s-au repezit s elibereze victimele din nvlmseala de animale, oameni si bucti de
vehicule. La trecerea cadavrelor crate pe trgi, m-am aplecat: Nu conteaz... sunt numai Verzi."
Din nou, durerea m-a njunghiat, de aceast dat att de puternic, nct am simtit c plesc sub machiajul gros. Am
nchis ochii si m-am lsat putin pe spate. Luptam mpotriva lesinului. Am urmrit cea de-a patra curs ca prin ceat,
pauza avea s-mi permit s m retrag. Dup obicei,
362
ne duceam n salonul din spatele kathismei pentru a lua masa cu apropiatii, n vreme ce hipodromul se transforma ntr-o
tavern gigantic n aer liber.
mpratul mi-a dat mna, pe care m-am sprijinit pentru a m ridica ncet, n picioare fiind, m-am simtit att de slab,
nct am rmas cu fata spre multime, cu mna pe cea a lui lustinian, paralizat, mpietrit, n acel moment, de undeva
din fata kathismei, n ultimele rnduri, o voce, una singur, a strigat foarte tare: Triasc Theodora!", asa cum se strig
Triasc Celes!" sau Triasc Kutzes!", pentru vizitiii care cstig o curs. Atunci tot hipodromul, Verzii si Albastrii
laolalt, a urlat ntr-un singur glas: Triasc Theodora! Triasc Theodora!", ceea ce nu se mai vzuse niciodat.
Ghicise oare poporul c mprteasa avea s se retrag, c se hotrse s nu mai asiste la cursele de dup-amiaz ?
Presimtise c era ultima dat cnd aveam s vin la hipodrom ? Aceste aclamatii au actionat asupra mea ca o lovitur de
bici. Am cobort ncet treptele tronului... Imediat ce am trecut pe portile kathismei, imediat ce am iesit din vzul
poporului, m-am prbusit. Dac nu m-ar fi prins mpratul, as fi czut. Coroana mi-a alunecat, s-a lovit de pardoseal si
s-a rostogolit din treapt n treapt ntr-un zngnit nfiortor. Priveam, fascinat, cum se desfceau si se mprstiau
nestematele, mpratul mi-a propus s m nsoteasc, ceea ce am refuzat:
Nu, Cezar, esti dator poporului. Nu trebuie s se ngrijoreze. M va ajuta nepotul meu.
Anastasius m-a luat n brate si m-a crat pn la apartamentele mele din palatul Daphne. Cntream ceva mai mult de
patruzeci de kilograme.
Cteva sptmni, nu m-am dat jos din pat, adunnd cu greu o energie care m prsea. M macin un ultim
363
O durere brusc mi-a nfipt n pntece un cutit nrosit cu foc. l-am fcut semn cu mna lui Anastasius s urmreasc
cursa, pentru c nu voiam s vad .suferinta schimonosindu-mi trsturile.
Cursa a treia se ncheia. Din naltul carelor lor usoare, conductorii tineau n mini friele cvadrigelor care preau c
zboar. De fiecare dat cnd treceau printr-una din curbele strnse care marcau extremittile hipodromului, multimea
scotea un vuiet surd, ca acelea care anunt seismele.
Strinii nefamiliarizati cu obiceiurile noastre erau consternati n fata acestei glgii. Imperiul putea fi ntre pace si
rzboi, barbarii ne amenintau granitele, singura problem care agita ntreaga populatie era s afle cine cstig: Albastrii
sau Verzii. Nendoielnic, acest spectacol tinea mai mult de nebunie dect de plcere.
Cnd roata unui car s-a lovit de o piatr si s-a spart, carul imediat urmtor, ncercnd s evite ciocnirea, s-a zdrobit de
peretele din piatr. Cei din spate n-au rnai avut timp s se opreasc sau s schimbe directia. S-au suit, practic, peste
rmsitele celor din fat. ntr-o clip, treizeci de cai si cvadrige s-au contopit ntr-o grmad nsngerat, n vreme ce
treizeci de mii de spectatori s-au ridicat n picioare si au scos un singur strigt de groaz si plcere. Cursa a trebuit s fie
ntrerupt si oamenii hipodromului s-au repezit s elibereze victimele din nvlmseala de animale, oameni si bucti de
vehicule. La trecerea cadavrelor crate pe trgi, m-am aplecat: Nu conteaz... sunt numai Verzi."
Din nou, durerea m-a njunghiat, de aceast dat att de puternic, nct am simtit c plesc sub machiajul gros. Am
nchis ochii si m-am lsat putin pe spate. Luptam mpotriva lesinului. Am urmrit cea de-a patra curs ca prin ceat,
pauza avea s-mi permit s m retrag. Dup obicei,
362
ne duceam n salonul din spatele kathismei pentru a lua masa cu apropiatii, n vreme ce hipodromul se transforma ntr-o
tavern gigantic n aer liber.
mpratul mi-a dat mna, pe care m-am sprijinit pentru a m ridica ncet, n picioare fiind, m-am simtit att de slab,
nct am rmas cu fata spre multime, cu mna pe cea a lui lustinian, paralizat, mpietrit, n acel moment, de undeva
din fata kathismei, n ultimele rnduri, o voce, una singur, a strigat foarte tare: Triasc Theodora!", asa cum se strig
Triasc Celes!" sau Triasc Kutzes!", pentru vizitiii care cstig o curs. Atunci tot hipodromul, Verzii si Albastrii
laolalt, a urlat ntr-un singur glas: Triasc Theodora! Triasc Theodora!", ceea ce nu se mai vzuse niciodat.

Ghicise oare poporul c mprteasa avea s se retrag, c se hotrse s nu mai asiste la cursele de dup-amiaz ?
Presimtise c era ultima dat cnd aveam s vin la hipodrom ? Aceste aclamatii au actionat asupra mea ca o lovitur de
bici. Am cobort ncet treptele tronului... Imediat ce am trecut pe portile kathismei, imediat ce am iesit din vzul
poporului, m-am prbusit. Dac nu m-ar fi prins mpratul, as fi czut. Coroana mi-a alunecat, s-a lovit de pardoseal si
s-a rostogolit din treapt n treapt ntr-un zngnit nfiortor. Priveam, fascinat, cum se desfceau si se mprstiau
nestematele, mpratul mi-a propus s m nsoteasc, ceea ce am refuzat:
- Nu, Cezar, esti dator poporului. Nu trebuie s se ngrijoreze. M va ajuta nepotul meu.
Anastasius m-a luat n brate si m-a crat pn la apartamentele mele din palatul Daphne. Cntream ceva mai mult de
patruzeci de kilograme.
Cteva sptmni, nu m-am dat jos din pat, adunnd cu greu o energie care m prsea. M macin un ultim
363
demers si am avut rbdare pn cnd mi-am strns suficiente forte pentru a fi transportat la biserica Sfintilor Apostoli.
Se scurseser unsprezece ani de cnd hotrsem s fie construit. stiam c tot imperiul vorbea despre ceea ce trebuia s
fie sanctuarul cel mai somptuos din lume. Fuseser cheltuite sume fantastice. Se soptea c numai coloanele corului, din
marmur cu vinisoare de aur adus de caravane de la Hieropolis, erau echivalente cu veniturile anuale ale Egiptului. De
data aceasta, ns, cheltuielile fcute n numele credintei nu fuseser criticate, ci suportate ca un sacrificiu binecuvntat
de Dumnezeu.
si acum regretam c nu m putusem ocupa de toate detaliile realizrii ei si c nu avusesem plcerea de a lsa pasiunea
mea pentru art s vorbeasc, ns as fi putut ntreprinde aceast sarcin grea fr ajutorul Vesniciei? Cnd nu mai
aveam nici o letcaie n cufr, ntr-o noapte, Sfntul Andrei, Sfntul Luca si Sfntul Timotei, n cinstea crora cldeam
acest sanctuar, mi apruser n vis, spunndu-mi: Nu te necji, Theodora, si nu-i cere bani mpratului lustinian. Mai
bine du-te pe mal, aproape de cheiul Dexiocratus. Vei gsi acolo dousprezece urne pline cu monede de aur ngropate n
pmnt." A doua zi, cnd m-am trezit, i-am ascultat pe Sfintii Apostoli si, n locul indicat, am gsit comoara. Ca dovad
a minunii, n loc s aib, ca de obicei, efigia unui mprat, toate monedele erau btute cu chipurile Sfintilor Apostoli.
Acest sanctuar purta pecetea Dumnezeului vesnic si era al meu.
Plimbarea mea a prut s agite tot Constantinopolul. O multime de care trase de catri le transporta pe femeile mele,
nenumrati demnitari veneau clare si grzile, pe jos, au blocat timp de mai multe ore bulevardul Mesa. Tot orasul
prea s fi iesit n strad ca s m vad trecnd, dar am tinut
364
; raperiile litierei trase. Voiam ca poporul s pstreze alt imagine despre mine, nu cea a unei muribunde.
Am ajuns pe dealul din spatele Amastriamum, nu departe de vechile metereze ale mpratului Constantin. Am atins
palisadele nalte din lemn care nconjurau santierul, ferind sanctuarul de privirile curioase. Exteriorul, foarte simplu, al
crui singur ornament era jocul subtil al cupolelor si motivele geometrice ale crmizilor portocalii, nu lsa intentionat
s se ghiceasc nimic din ceea ce se afla n interior, nc de la intrare, impresia ntreit de spatiu, splendoare si lumin
m-a captivat. Bogtia decoratiunilor nu avea pereche nicieri n lume, mai mult ca sigur. Fiecare provincie a imperiului
fusese pus la treab pentru a trimite materialele cele mai rare, piatra neagr striat cu alb de pe Bosfor, marmura verde
de la Karistos, din Grecia, piatra policrom din Frigia, porfirul din Egipt, marmura verde ca smaraldul din Sparta. Cea
din Isauria, rosie cu vinisoare albe, piatra galben din Libia, si onixul, jaspuL. a cror juxtapunere era o art n sine,
jocui de culori fiind un triumf al armoniei, ntre cele dou coloane care, pe dou etaje, urcau pn la cupole, atrnau
lmpi de aur. De altfel, aurul si argintul sclipeau pretutindeni. Nestematele strluceau n aureolele sfintilor, pe cruci, pe
calicii si alte vase sacre. Safirele nltau aripile serafimilor, iar rubinele, cotoarele crtilor de rugciuni. Partea
superioar a peretilor si partea de jos a cupolelor erau acoperite cu cele mai delicate mozaicuri, dominate de Hristos
triumftor care ocupa centrul boltii nconjurate de apostolii Si si de Fecioara Mria.
ntr-o zi, demult, mpratul mi artase Sfnta Sofia, la sfintirea bisericii, si mi jurasem n sinea mea s-i depsesc
perfectiunea, mpratul va rmne n istorie drept cel mai mare constructor. Numai n Constantinopol nltase
365
douzeci si cinci de biserici, la Efes si la Ierusalim catedrale, n fiecare provincie mnstiri. Toti sfintii din calendar au
avut, datorit lui, cte un sanctuar. Eu m-am multumit s construiesc o singur biseric, dar e cea mai frumoas din
lume. Mcar am dovedit, n lipsa altor realizri, c n numele Domnului eram capabil s creez o capodoper fr
seamn, care va aminti posterittii de adevrata Theodora. ntre timp, m lsa s gust din vesnicia de care m apropiam
cu pasi repezi.
Pentru a le oferi o schimbare curtenilor care, nevzn-du-m o vreme, desluseau pe chipul meu naintarea bolii, am
anuntat n culise c sfintirea sanctuarului va avea loc la sfrsitul anului, ceremonie la care m bucuram de pe-acurn c
voi asista si pe care am descris-o ndelung si n amnunt. Nimeni nu se ndoia c zilele mele erau numrate. Dar eu
tratam moartea cu tactica pe care o aplicasem ntotdeauna mpotriva adversarilor mei. Aceasta mi punea bete-n roate,
nu puteam s o strivesc, asadar, m prefceam c o ignor, mi reamintea iminenta sa prin acele dureri care m chinuiau
de-acum mai sigur si mai insistent dect cei mai buni cli. Ajuns la litier, am nchis draperiile ca si cum as fi tras
cortina peste minunata tragedie a vietii mele.
POVESTIREA LUI ATiASTASIUS
Curiozitatea m ademenise la Constantinopol, afectiunea pentru bunica mea, care simteam c sporeste de la o zi la alta,
m retinea n acest oras. Nu-mi inspira aceast afectiune dect pentru c, spre deosebire de attia altii, mie nu-mi era

fric de ea, cci, n ciuda sufletului ei chinuit, rmnea dreapt si generoas. Veteranii Curtii m-au asigurat degeaba c
nu m-as fi mpunat att dac as fi cunoscut-o altdat, eram sigur c m apreciaz, pentru c nu m impresiona. A
cristalizat n mine toate sentimentele avortate, amputate, nbusite ale trecutului ei si aveam pentru acest monstru sacru,
vestit ca neavnd inim, un sentiment pe care nici mcar mama nu mi-l insuflase. Contemporanii ei o consider nc
centrul lumii, n vreme ce mie mi apare deja ca o eroin din trecut si, mpletit cu filigranul idolului care si-a dorit s
ajung, am tinut s pictez portretul emotionant al femeii.
Vizita la biserica Sfintilor Apostoli a stors-o pe bunica mea de ultimele puteri. De la o vreme m pregteam s duc la
bun sfrsit sarcina pe care mi-a trasat-o si, n acord cu dorintele ei, am apucat pana pe care ea nu mai putea s o tin.
ntoars la Palatul Sfnt, s-a ntins pe pat - toate audientele si angajamentele ei oficiale au fost anulate - si nu s-a mai
ridicat dect pentru vizita zilnic a mpratului. Uneori, era att de epuizat, nct avea nevoie de mult mai mult timp
pentru a se pregti, ns era admirabil fardat, coafat si mpodobit cnd l primea pe lustinian. mprtseau ritualul lor
367
matinal al micului-dejun, desi ea nu se mai atingea de mncrurile servite. Discutau despre actualitatea politic, fceau
schimb de noutti. Totul prea normal, cu singura exceptie c deveniser deodat extrem de formali unul cu cellalt,
numindu-se constant Cezar si Despina, de exemplu, pentru a nu se lsa nduiosati. Restul lumii stia deja c mprteasa
era pe moarte, dar ei se prefceau c nu stiu c aveau s se despart n scurt vreme.
Theodorei i se ascundeau vestile care ar fi putut s o contrarieze. Ofensiva noastr n Calabria care btea pasul pe loc,
garnizoana de la Roma care se rsculase. Pierderea Perugiei, cucerit de goti. Faptul c Belizarie, ncoltit, ne-o trimitea
s cear ntriri pe nssi sotia lui, Antonina, asteptat cu nerbdare de toat lumea, mai putin de mine, care stiam ce o
aduce n primul rnd n capital. M temeam s nu vin s distrug ultima sperant a cstoriei noastre, la care Ioana nar fi consimtit niciodat fr ncuviintarea ei. Credeam c Theodora renuntase s ne-o impun cnd, ntr-o zi, ne-a
chemat pe amndoi. Pierdut n patul imens, printre cuverturile de purpur, o gseam din ce n ce mai mic si mai
pipernicit. Nu-si mai scotea roba neagr de clugrit si vlul negru care-i nconjura gtul si fata, nelsnd la vedere
nici o suvit de pr. Cu ochii fixati n mozaicul religios de pe tavan, fr s ne priveasc, a vorbit cu voce nceat si
apsat:
Am visat c murisem. Lng mine, Ioana s-a nfiorat.
Mergeam pe o plaj care nu prea s aib sfrsit. Era o dimineat de primvar, marea era calm, aerul era plin de
mireasma florilor. Durerile m prsiser. M simteam usoar. Curios era c asistam la ce se ntmpla dup moartea
mea. Unii m regretau, mpratul, nchis n camera lui de
368
lucru, plngea. Am ghicit c se simtea foarte singur. Altii se bucurau de moartea mea: mediocrii". Iar pe voi v vedeam
cstoriti si v aflaserti fericirea... S stiti c aveti puterea de a transforma visul n realitate... Cstoriti-v nainte ca eu
s mor... Grbiti-v, pentru c nu mai am dect foarte putin timp... V implor, cstoriti-v, ca s pot pleca n pace...
Ioana, alturi de mine, a izbucnit n plns si, dornic s nu se daa n spectacol, a fugit din camer.
mprteasa a privit n jur si mi-a fcut cu ochiul, nainte de a-mi spune cu o voce mult mai vioaie:
Dac n-ar fi bunica ta, biatul meu, nu te-ai cstori niciodat.
A zmbit vzndu-m att de nucit si a continuat:
Doar nu-ti nchipui c am vise att de neghioabe. De ce crezi c se grbeste Antonina s vin aici? Esti uimit... Te
gndeai c nu stiu de sosirea ei sau de problemele din Italia. Dac nu ti se spune nimic, nu nseamn c nu stii nimic.
Aceast cerere de ntriri e doar un pretext... Trebuie s-o iau la rost pe Antonina.
Privirea i s-a pierdut si a schitat un surs melancolic, foarte rar la ea:
Vreau s m mpac cu Belizarie. N-ar fi tinut dect de el, dar ce mai conteaz trecutul... Aceast cstorie, desi el o
respinge, este felul meu de a-i ntinde o ramur de mslin. Aceast fericire, la care eu n-am avut acces niciodat, o vor
cunoaste copilul meu si copilul lui, mpreun.
A czut inert ntre perne. Tocmai mi dduse un minunat exemplu al vivacittii sale, al sireteniei si hotrrii sale, si am
admirat-o c, n pragul mortii, nu se dezmintea.
Cu toate acestea, nu voiam, nici pentru a-mi mplini dorintele, s o nsel n felul acela nedemn pe cea pe care o iubeam.
369
Ioana m astepta n grdin. Am strigat-o, gata s-i dezvlui adevrul despre acest vis att de oportun al bunicii mele. Sa ntors, cu fata scldat n lacrimi. Am alergat la ea. nainte s pot deschide gura, s-a aruncat n bratele mele:
Nu spune nimic, nu e nevoie. N-as fi crezut c femeia aceasta ngrozitoare va reusi vreodat s m fac s plng. si
totusi, a reusit. Anastasius, m mai vrei ?
Puteam s o refuz ?
A doua zi, am gsit iatacul mprtesei ticsit de curteni ncremeniti, eunuci pierduti, medici nnebuniti si clugri
ngenuncheati. Ea se odihnea perfect nemiscat, cu ochii nchisi, minile ncrucisate pe piept, tenul galben ca al unei
moarte. Cu toate acestea, nc respira si probabil c m-a zrit, cci mi-a fcut un semn imperceptibil cu mna. Am
ngenuncheat lng asternutul ei.
M prefac c sunt inconstient, mi-a soptit ea, c s fiu lsat n pace. Altfel curtenii or s-mi repete c sunt din ce n
ce mai bine, creznd c m pclesc; doctorii or s m sileasc s nghit o grmad de medicamente care nu folosesc la
nimic, iar preotii si vor scrnti limba promitndu-mi paradisul, dar eu stiu mai bine dect ei dac ajung acolo.

 V ndoiti ? m-am mirat eu.

De ce m-as ndoi ? l iubesc pe Dumnezeu si L-am slujit. N-am ndrznit s-i rspund c Dumnezeu nu era
mpratul. M-am mrginit s-i spun c Ioana si cu mine ne hotrserm. La aceast veste, a schitat un zmbet slab:
n sfrsit! a soptit ea. S srbtorim cstoria acum, imediat! a strigat brusc, spre uluirea anturajului sau.
A vrut s cheme pe loc un preot, s trimit pe cineva dup Ioana, s ne fie martor, s grbeasc ceremonia, l-am respins
oferta. Nu ne vorn cstori dect peste cteva
370
sptmni. Nu voiam ca acest Belizarie s cread ntr-o ultim lovitur a vechii sale inamice. Excitatia ei s-a potolit.
Deja durerea si reintra n drepturi, n ochi i-au aprut lacrimi. Aceast manifestare de slbiciune, att de neasteptat la
ea, m-a sfsiat. A nteles:
Pleac, nu vreau s m vezi suferind!
Ar fi trebuit s o ascult, cci victoria bolii asupra acestui spirit puternic, asupra acestui suflet nemblnzit a fost hidoas.
Cu toate acestea, desi emotia lupta mpotriva unui dezgust involuntar, m-am ntors n fiecare sear: simteam c, din
adncul inconstientei n care se afla cel mai adesea, mi ghicea prezenta si se agta de ea.
Se stingea rapid si alterarea nftisrii sale era impresionant. Incapabil s se hrneasc, devenise un schelet cu oasele
vizibile pe sub pielea glbejit. Rmnea ncovoiat, cu silueta minuscul si neagr asezat pe marginea patului urias
care prea o mare de purpur. Din cnd n cnd, iesea din apatie si deschidea ochii mari, plimbndu-si privirea n toat
camera. Strlucirea acesteia prea s devin din ce n ce mai intens pe msur ce boala punea stpnire pe trupul ei.
Uneori, adresa unui interlocutor invizibil frnturi de mrturii n care nfloreau remuscri, regrete pe care nu le notam,
unele subiecte fiind doar ntre ea si Dumnezeu.
O ultim dat si-a gsit energia de a ne ndemna, iar cuvintele ei au provocat lacrimi ct se poate de sincere. Curtenii
vedeau disprnd o dat cu ea o epoc, a lor, ns aceast femeie imperioas, exigent, dur stiuse s inspire mai mult
dect devotament, devotiune.
De cnd nu mai era capabil s se ridice, s se mbrace, s se fardeze, s se machieze, l condamnase pe mprat s nu
mai treac de usa ei. Acesta se nchisese n
371
apartamentele sale pentru a-si ascunde durerea. Lucra zi si noapte la dosarele sale, izbucnind adesea n plns. Starea
ngrijortoare a sotiei l mpingea, totusi, s treac peste interdictie, dar Theodora, din adncurile toropelii ei, auzea
aclamatiile care-i ntmpinau venirea. Brusc, si regsea o frm de vigoare si vocea ei ferm ajungea pn n
anticamera n care lustinian tocmai ptrunsese:
Ziceti-i lui Cezar c i interzic categoric s intre! Era pentru prima dat n istoria imperiului cnd cineva
i poruncea mpratului, dar cine i putea rezista Theodorei, chiar si lipsit de forte ? Cznd la loc pe perne, am auzit-o
murmurnd:
Nu m va mai vedea dect cnd voi fi din nou frumoas. Moart, dar frumoas.
mpratul s-a nclinat n fata vointei sale si a fcut cale ntoars, ntr-o soapt abia perceptibil, ultimele cuvinte ale
mprtesei au fost ctre Indaro:
Vreau ca tu s fii cea care mi nchide ochii... si nu mai plnge, te mbtrneste...
Uitase oare c prietena ei din primele zile era o btrn, ea, care fcuse atta timp ca vrsta s-i fie uitat de tot imperiul
?
si pierduse deja cunostinta cnd clugrul Marras a venit s-i aduc consolarea suprem. Sosise tocmai din Siria, la fel
de respingtor si mputit ca de obicei. Tot Rsritul convertit la monofizitism era depus la piciorul patului mprtesei.
De data aceasta, a prut sincer emotionat si l-am auzit rostind:
Mori n pace, Theodora, ai ajutat adevrata Biseric! n ciuda secretului absolut din jurul bolii mprtesei,
constantinopolitanii trimiseser mai nti la Palatul Sfnt cantitti inimaginabile de amulete, pietre magice, icoane,
372
moaste, sticle cu ap sfintit. Apoi veniser si, zi si noapte, asteptau pe Augusteum. Depuseser de-a lungul zidurilor
Palatului Sfnt iconite ieftine n fata crora aprinseser lumnri care preau s nconjoare locuinta imperial cu o tren
de luminite tremurtoare, n tcere, poporul ngenuncheat se ruga.
Petrecusem dou nopti albe veghind-o pe mprteas alturi de Casa ei. Rugciunile murmurate de preoti, cldura
emanat de fclii, aroma tmii au fost mai puternice dect rezistenta mea. Am atipit, sprijinit de un zid al anticamerei.
Cnd m-am trezit, draperia din mtase purpurie brodat cu grifoni mari din aur fusese tras peste cele dou porti mari
din argint de la camera ei. Am nteles c si dduse ultima suflare. Era n zorii zilei de 29 iunie 548.
Cnd am revzut-o pe mprteas, se odihnea, mblsmat, n sala mare de banchete, tricliniumul cu nousprezece
perne, i fusese scos vesmntul umil de clugrit, pentru a fi mbrcat cu rochia cea mai somptuoas. Era culcat ntrun cosciug de aur drapat n purpur, ncltat cu papuci brodati cu aur si ncoronat cu cea mai bogat diadem. Pe
treptele catafalcului fuseser asezate toate bijuteriile ei, pe care le iubise att. Era, asadar, un munte de perle, diamante,
calcedonii, smaralde, rubine, hiacinte, ametiste, opaluri pe care se detasa admirabil profilul ei, nasul curbat, fruntea
nalt si dreapt, brbia voluntar. Aranjase din timp fiecare detaliu al nftisrii sale si si regsise frumusetea
vremurilor glorioase. De-acum mpratul putea s o priveasc.
Sute, mii de torte ardeau, prinse de coloane n suporturi din aur si argint. Norii de tmie se amestecau cu parfumul de

iasomie si trandafir. Toti membrii Casei sale

373
' HI!' !
voiau s o cinsteasc si am vzut defilnd o lume ntreag pentru a-i aduce un ultim omagiu. Patriarhul Menas,
nconjurat de clerul su. Papa Vigilius, care fusese umilit att, cu episcopii lui. Senatul, pe care l dispretuise. Patricienii
de familie bun, pe care i urase. Magistratii de care si btuse joc. Generalii pe care i tratase ca pe niste subalterni.
Curtea si guvernul pe care le dominase. Toti au ngenuncheat n fata cosciugului si i-au srutat papucii de catifea.
Sofia si nepotul mpratului, Iustin, Germanus si Passara au venit si ei s se reculeag. n cele din urm, a aprut si
mpratul. Tremura, nainta cu pasi nesiguri, scuturat de hohote de plns, ncovoiat de durere. Niciodat pn atunci nu
m gndisem la vrsta lui, dar, pentru prima dat, mi-a aprut asa cum era n realitate, un mosneag de saizeci si patru de
ani. Urcnd cu greutate treptele catafalcului, s-a aplecat peste trupul mprtesei, a luat-o n brate si a strns-o ndelung
la piept nainte de a o aseza delicat la loc.
La un semn al marelui maestru de ceremonii, crtorii imperiali au ridicat cosciugul de aur. O dat format, convoiul
lung si strlucitor de demnitari a serpuit printre cldirile Palatului Sfnt. Atunci cnd, trecnd pe sub bolta palatului
Chalke, am iesit, spectacolul m-a cucerit. Imensa suprafat a Augusteumului nu mai era dect o mare de lume.
Stindardele de purpur fluturnd pe catargele for delimitau itinerarul. Clerul conducea cortegiul de prelati brbosi
mbrcati n brocarturi palide, iar diaconii purtau cruci si icoane sfinte. Pseam pe nisip auriu, inhalam fumul de tmie
si parfumul de trandafiri. Imnurile psalmodiate de corurile imperiale erau ntrerupte de urletele femeilor. Cu prul
despletit, n semn de doliu, acestea tipau, lesinau. Unele voiau s se arunce de la etaj, dar au fost mpiedicate
374
de gloat. Jos, pe strzi, pe sub porticuri, de-a lungul colonadelor, brbatii, numai brbatii, nghesuiti mai s se
striveasc unii pe altii, stteau nemiscati, cu gura pecetluit, ns pe chipurile multora dintre ei curgeau lacrimi tcute.
Atunci, n timp ce naintam ncet si m strduiam s-mi potrivesc pasii cu cei ai persoanei din fata mea, m-am gndit la
acest fenomen extraordinar. Vedeam un imperiu plngnd ca pe o sfnt pe o fost curtezan care nu se dduse napoi
de la nimic. Trufia, demnitatea, cruzimea si mretia ei i creaser popularitatea. Disparitia ei descumpnise poporul
care, fr jugul ei de fier, se simtea pierdut, mi spusese ntr-o zi c i-a fost mam, iar eu m ndoisem... ultimul meu
omagiu a fost s-i dau dreptate, si dorise s fie nmormntat n preaiubita ei biseric a Sfintilor Apostoli care, n lipsa
unei ceremonii de sfintire, era inaugurat prin funeraliile ntemeietoarei sale.
Dup slujb, tinut pe fondul orgilor si al recviemului, marele sambelan al Curtii s-a apropiat de cosciug si a scos de pe
capul cadavrului coroana sclipitoare pentru a o nlocui cu o panglic simpl din purpur. Apoi, mprteasa a fost
nvelit n lintoliu, nu o pnz simpl alb, ci o stof de aur, ncrustat cu cele mai frumoase giuvaeruri din tezaurul
imperial. A fost ultima atentie pe care i-a druit-o mpratul sotiei sale, ultimul cadou al amantului pentru iubita lui.
Apoi cosciugul a fost cobort ncet n sarcofagul vast din marmur pregtit de mult s o primeasc. Si, n vreme ce
mprteasa Theodora disprea n pmnt, marele maestru de ceremonii, ntr-o tcere deplin, a lansat de trei ori
ndemnul: Du-te, mprteas, ndeprteaz-te de noi, intr n somnul vesnic! Regele-regilor, suveranul tuturor
suveranilor te cheam!"
375
Antonina a sosit cteva zile mai trziu si s-a grbit s rup logodna mea cu Ioana, distrugnd dragostea noastr si inima
fiicei sale. Atitudinea ei mi s-a prut un semn. Fiindc de atunci totul s-a deteriorat fr ncetare. Imperiul a rezistat doar
ct a trit mpratul, ns la ora la care scriu aceste rnduri, sub domnia nepotului su, Iustin Nebunul, dusmanii nu
nceteaz s-l devoreze, s-l mputineze, ireversibil s-ar prea. Ceea ce-mi ngduie s apreciez si mai mult privilegiul
de a o fi cunoscut pe bunica mea. Poate c gloria imperiului n-a fost dect o iluzie creat de ea, dar va traversa secolele
mai sigur dect imperiul nsusi. Astfel nct atunci cnd va disprea, urmnd soarta oricrui imperiu, se va pomeni nc
de ntruparea lui cea mai nsemnat si se va repeta c Bizantul a fost Theodora.
Informatii bibliografice
Sursa cea mai important, dac nu singura despre Theodora, rmne cronicarul Procopius. n timp ce scria, la ordinul lui
lustinian, Cartea rzboaielor si Tratatul edificiilor, lucrri nchinate gloriei mpratului si mprtesei, ticsite cu toate
acestea de informatii pretioase, el redacta n tain Anecdota sau Istoria secret, n care i acuza pe lustinian si pe
Theodora de cele mai rele nelegiuiri, la citirea crora trebuie s tinem seam, n mare msur, si de calomnii.
Prelatii contemporani cu Theodora, Malalas n Cronicile sale, Evagrius n Istoria Bisericii, vorbesc foarte putin despre
ea.
Spre surprinderea mea, am gsit mai putine informatii dect m asteptam la Charles Diehl sau la istoricii mei preferati
specializati n Bizant. Din contr, lustinian al lui Robert Browning si Istoria bunului imperiu de Stein mi-au fost
indispensabile. Ilustrul Gibbon, n ciuda prtinirii sale, stie s povesteasc un eveniment ca nimeni altul.
Pentru amnuntele epocii am consultat numeroase lucrri, printre care citez Viata zilnic n Bizant, de Walter, Imperial
Byzantium, de Jones, Empire of f/ie New Rome, de Cyril Manzo.