Mreia omului

Ce himer mai este i acest om? Ce noutate, ce

monstru, ce haos, ce ngrmdire de contradicii?!
Judector al tuturor lucrurilor; imbecil vierme de pmnt;
depozitar al adevrului; ngrmdire de incertitudine i de
eroare; mrire i lepdtur a universului. Dac se laud,
eu l cobor; de se coboar, l laud i-l contrazic mereu pn
ce reuete s neleag c este un monstru de neneles
Omul este aa de mare, nct mreia lui reiese i
din aceea c el se tie nenorocit.
Un copac nu se tie nenorocit. Este adevrat c s
te vezi nenorocit nseamn s fii cu adevrat; dar
nseamn i c eti mare dac tii c eti nenorocit. Astfel,
toate nenorocirile omului dovedesc mreia sa. Sunt nite
nenorociri de mare senior, de rege deposedat
Omul nu este dect o trestie, cea mai slab din
natur; dar este o trestie cugettoare. Nu trebuie ca
ntregul univers s se narmeze spre a-l strivi. Un abur, o
pictur de ap e destul ca s-l ucid. ns n cazul n care
universul l-ar strivi, omul ar fi nc mai nobil dect ceea
ce-l ucide; pentru c el tie c moare; iar avantajul pe care
universul l are asupra lui, acest univers nu-l
cunoate.(Blaise Pascal Cugetri n Scrieri alese, trad.
n lb. rom. la Editura tiinific, Bucureti, 1967)