Albu-i sarafan, la poale, cu fir rosu era dat. Seara ea sarea prleazul catre-o moina uneori, Cu luceafarul, de-a mija, luna se juca prin nori. Si-ntr-o seara, catre Tania, grai falnicul fecior: Fericirea mea, cu bine, eu cu alta ma nsor. Fata s-a facut ca ceara, ca de frig s-a-nfiorat, Cu cosita despletita, ca un sarpe nfuriat. Ah, voinic cu ochi albastri, nu fi, nu fi necajit, Am venit sa-ti dau de stire:eu cu altul ma marit. Nu e toaca de utrenii, ci strigari de vornicei, n carute trec nuntasii, scot potcoavele scntei. Nu-i jelit de cuci n crnguri, ci-i bocire de sfrsit: Tania are-un semn n tmpla, unde ghioaga a lovit. Fruntea alba i-o-ncununa stropi de snge nchegat. Mndra mai era Taniusa, nu-i gaseai pereche-n sat.