BogdanC : Mai intai de toate atrag atentia catre manipularea corecta a monedelor, mai ales a celor de argint, care

trebuie tinute de muchie, daca nu sunt protejate cu vreun lac special sau manevrate cu manusi (ideal ar fi sa se
foloseasca manusi din bumbac nealbit cu clor). Transpiratia lasa urme urate pe monedele de argint, practic raman
amprentele degetelor, negre si inestetice. Daca totusi s-au pus buricele degetelor pe moneda (si inca n-au aparut
amprentele) se recomanda sa clatiti piesa in acetona sau alcool cat mai pure, dupa care o puneti intr-un cartonas cu
fereastra circulara transparenta ('coin holder' din carton auto-adeziv, cu fereastra din material plastic transparent pe
baza de acrilati) sau in pliculete cu unul/doua buzunare din material plastic inert ('safety flips', dar preferati-le pe
cele mai rigide/mai casante, au mai putin plastifiant si ataca mult mai putin monedele). Evitati clasoarele ieftine si
proaste din PVC plastifiat, contin clor care ataca metalul (de pilda monedele din alama de 1 ban etc. se inverzesc).
Nu folositi 'safety flips' la monede proof, chiar si acestea elimina in timp compusi care afecteaza sensibil suprafata
monedelor (cu atat mai acut daca exista si expunere la soare).
BogdanC : Multe monede antice de argint au o patina frumoasa, cenusie, negricioasa sau spre albastrui. Aceasta ar
trebui conservata ca atare, dar totusi moneda trebuie degresata mai inainte prin imbaiere in alcool etilic sau acetona.
Piesa poate fi apoi lacuita cu un lac pe baza de plexiglas (plexiglas dizolvat intr-un amestec de acetona si toluen 1:3,
pt. 'concentratie' de cca 10% plexi-adica la 100 mL amestec acetona cu toluen folositi cca 10g plexiglas, si daca
totusi lacul rezultat e prea viscos mai adaugati solvent). Si lacurile pe baza de nitrati de celuloza sunt potrivite, dar
pe termen lung tot plexiglasul e mai bun. Avantajele sunt: reversibilitate foarte buna (lacul este solubil in
acetona/amestec acetona-toluen), rezistenta la umiditate si UV, impermeabilitate etc.
BogdanC : Am tratat 'boala bronzului' - acel praf verde-albicios care apare la monedele de arama/bronz expuse la
umezeala - cu oxid de argint ("Boala bronzului" este cauzata de clorurile active ramase pe suprafata metalului
si/sau in stratul de produsi de coroziune - indiferent daca e si patina nobila prezenta sau nu. Aceste cloruri sunt
activate de umezeala mai devreme sau mai tarziu si apar puncte de boala bronzului sub forma pulberii aceleia
verde-deschis, prafoase, care sapa in metal si lasa cratere in urma.). Practic aveti nevoie de solutie de azotat de
argint in apa distilata (puteti cere la farmacii, de obicei acolo se vand solutii 1%, pentru uz oftalmologic, aceasta
concentratie este suficienta pentru obtinerea oxidului de argint), va mai trebuie hidroxid de sodiu (soda causticaATENTIE la manipulare, folositi manusi de plastic, este puternic coroziva) sau de potasiu, ceva apa distilata si
alcool etilic (merge si spirt). In prima etapa faceti o solutie de soda caustica in apa distilata (nu foarte concentrata,
cam o lingurita la 100 mL apa e destul), apoi turnati incet aceasta solutie intr-un vas de sticla (de preferat
transparent) unde se afla solutia de azotat de argint 1%. Veti obtine un precipitat brun (nu adaugati solutie de soda
caustica in exces ca sa nu vi se dizolve acest precipitat!), pe care il filtrati printr-o panza curata, il spalati bine pe
acea panza cu apa distilata si il puneti intr-un flacon mic, etans, adaugand si alcool peste el. Puteti folosi mult timp
din cantitatea preparata o data.
BogdanC : Cum se trateaza 'boala bronzului' cu oxid de argint: folosind o scobitoare ascutita raclati depozitul
sfarimicios, verde-albicios de pe moneda, clatiti cu alcool si apoi cu o spatula adaugati putin oxid de argint (obtinut
ca mai sus) exact in locul unde s-a dezvoltat 'boala bronzului' , puneti o picatura/cateva picaturi de alcool peste
oxidul de argint si apoi introduceti moneda intr-o 'camera umeda' (se poate improviza dintr-un pahar sau un borcan
intors cu fundul in sus, punand acolo un capacel cu un tampon inmuiat in apa, pt.mentinerea umiditatii). Reactia
chimica (care dureaza cateva ore) va duce la transformarea oxidului de argint in clorura si alte saruri, in acest fel
eliminandu-se 'boala bronzului' de pe moneda. Daca apar alte zone cu 'boala bronzului', aplicati procedeul in zonele
respective pana cand in nici o zona nu mai apare 'inflorirea' verde. 'Camera umeda' este utila si pentru relevarea
stabilitatii unei monede din aliaj de arama in timp, deoarece umezeala activeaza clorurile. Dupa tratament si
stabilizare clatiti bine piesa in alcool etilic concentrat, lasati-o sa se usuce si aplicati un strat de lac pe baza de
plexiglas si/sau puneti-o intr-un cartonas/plic special.
BogdanC: Se pare ca o metoda mai noua foloseste pulberea de zinc in locul oxidului de argint, exact in modul
descris de mine in alineatul de mai sus. Aparent rezultatele sunt mai bune si mai durabile: zincul formeaza pe locul
punctelor de boala bronzului o combinatie complexa care protejeaza ulterior metalul. Cantitati mici de zinc pulbere
s-ar putea totusi obtine prin pilirea unor bucati de zinc/monede din zinc, de exemplu.
In nici un caz petele de boala bronzului nu se acopera cu lac!!! Intai trebuie indepartata aceasta problema!Reactiile
chimice propriu-zise de la "boala bronzului" pot fi mai complexe, dar in esenta treaba sta cam asa:
Etapa I: 2 CuCl + H2O = 2 HCl + Cu2O
(clorurile de cupru prezente in anumite zone din invelisul de produsi de coroziune, din pori etc. sunt hidrolizate - in

prezenta apei, provenita din aerul umed etc. - cu eliberare de acid clorhidric)
Etapa II: 2 HCl + 2 Cu = 2 CuCl + H2
(acidul clorhidric ataca cuprul metalic, cu formare de clorura cuprica, care reintra in reactia din Etapa I; aceasta face
ca reactia sa se auto-intretina, in prezenta umiditatii; aceasta umiditate poate fi inclusiv cea reziduala, din porii unei
monede insuficient uscate si lacuite apoi).
Tratamentele de stabilizare au ca scop eliminarea clorurilor, care astfel nu mai intra in Etapa I si se intrerupe lantul.
Atat Zn cat si Ag2O sunt "avide" de clor, de aceea reactioneaza foarte usor cu clorura cuprica, dand compusi inerti si
eventual generand un strat protector.
BogdanC: Cu ocazia "luarii in custodie" a unui lot de 10 monede medievale din arama (de fapt 9 din arama si una
din metal galben, posibil alama daca nu bronz) a trebuit sa tratez "boala bronzului" aparuta deja la aproape toate
aceste piese. 'Verzeala' respectiva apare in zone discontinue pe margine (unde e porozitatea mai mare) si in zonele
adancite. Ceilalti produsi de coroziune existenti - si pe care vreau sa ii pastrez - sunt oxizi de cupru, care dau nuante
de la brun-inchis tern pana la rosu-roscat, patina care desi nu foarte uniforma totusi e de dorit fata de metalul gol
(plus ca aceasta este patina originala a monedelor).
Posesorul anterior a incercat sa faca ceva in privinta 'verzelii', si din cate imi dau seama probabil a introdus una
dintre monede in otet sau alt acid, verzeala s-a dus dar s-a schimbat culoarea monedei, de la brun-inchis la brungalbui deschis. In afara de asta, a uns toate piesele cu o substanta grasa, probabil vaselina sau ulei alimentar.
Pentru inceput am eliminat substanta grasa de pe monede prin imersie in acetona pura; lichidul transparent s-a
umplut de mici scame (probabil praf colectat de stratul gras) si uleiul s-a curatat.
Apoi am preparat vreo 2 g de sesquicarbonat de sodiu amestecand cca 1 g de bicarbonat de sodiu (alimentar) cu cca
1 g de carbonat de sodiu (obtinut prin incalzirea bicarbonatului de sodiu intr-o lingurita, la aragaz, pana cand micile
cristale translucide capata un aspect prafos, si culoarea alb-opac). Din cantitatea de cca 2 g, am pus cam jumatate in
cca 100 mL apa distilata, in care am imersat monedele cu boala bronzului. Am constatat ca dupa cca 3 ore deja
solutia capatase o tenta albastruie (de la clorura de cupru).
Peste cca 15 ore am scos monedele din solutie, si am observat ca in "depresiunile" unde exista mai multa depunere
verzuie aceasta se transformase intr-o depunere de culoare alba, care s-a luat usor prin periere cu o periuta veche de
dinti, cu peri din nylon subtire. Dedesubt arama arata destul de bine, desi pe alocuri cam lucioasa. Totusi aspectul
general e cam acelasi, culoarea bruna a monedelor nu s-a modificat perceptibil.
Tratamentul continua pentru ca mai sunt zone poroase cu cloruri verzi.
Dupa ce se duc toate clorurile de cupru, urmeaza clatirea cu apa distilata, eventual fierberea usoara in a.d., urmata de
racirea apei (astfel se stimuleaza circulatia apei de clatire in pori), uscarea (eventual cu alcool etilic pur sau cu
acetona) si testarea stabilitatii prin mentinerea intr-o "camera umeda" improvizata (am descris undeva pe la
inceputul topicului aceasta improvizatie).
Ca o observatie: folosirea sesquicarbonatului de sodiu este recomandata pentru eliminarea clorurilor active din
obiecctele de arama/bronz la care se doreste mentinerea produsilor de coroziune stabili (=patina). Concentratia
recomandata este de 5%, totusi eu am folosit o concentratie mult mai scazuta, de cca 1%, din prudenta. Durata
tratamentului poate fi de la cateva zile (cand cantitatea de cloruri este f. mica, si/sau acestea se afla in zone
superficiale, nu in grosimea patinei) la cateva luni (obiecte cu patina groasa), si eficienta tratamentului se evalueaza
periodic prin expunerea obiectului la camera umeda, cand eventual clorurile active ramase reapar punctiform sub
forma pulberii prafoase verde-deschis (= boala bronzului).
BogdanC: S-a pus intrebarea cum sa se trateze obiectele din fier (in speta jetoanele ruginite). O metoda de
interventie redusa, moderna si non-toxica, este reducerea electrochimica fara sursa de curent electric. Practic
obiectul se inveleste in staniol si apoi se introduce in solutie 5% de bicarbonat de sodiu alimentar. Aveti grija ca
solutia sa patrunda sub staniol, pana la obiect, care totusi trebuie sa fie strans invelit in staniol. Tratamentul poate
dura de la cateva zile la cateva saptamani, dar se recomanda examinarea periodica a obiectului. Rezultatul anticipat
este modificarea oxi-hidroxizilor de fier (=rugina) cu trecerea catre magnetita stabila, de culoare neagra, suprafete
mai netede, mai 'clare', o stabilizare buna a obiectului. Dupa tratament obiectul trebuie clatit cu apa distilata, uscat
foarte bine si in general este foarte recomandata protectia suprafetei cu un lac pe baza de metacrilati (gen Paraloid),
intrucat fierul este un metal reactiv.
Conform unor teste mai recente, se pare ca pentru aceasta metoda (numita Curatare galvanica) este mai eficienta
folosirea carbonatului de sodiu (Na2CO3- 10-20%), sau chiar a hidroxidului de sodiu (NaOH - 5-10% - ATENTIE,
CAUSTIC!), in locul bicarbonatului de sodiu (NaHCO3). Solutia poate fi incalzita pentru accelerarea reactiei.

Atentie totusi la concentratii si temperaturi!

Metoda descrisa mai sus e aplicabila pentru obiecte din fier nu foarte oxidate, si putin clorurate.
Pentru obiecte din fier puternic corodate, se aplica fie metode electrolitice (si aici e o treaba mai complexa) fie
tratamente chimice: reducerea cu sulfit alcalin (care are avantajul ca elimina clorurile); atacul acid (cu acid fosforic cel care exista si in Coca Cola; acid citric - sare de lamaie; acid oxalic etc.); reactivi de complexare (gen EDTA), etc.
BogdanC: In ceea ce priveste un reactiv cat mai bun pentru curatat monedele din argint fara patina frumoasa:
- acidul citric este acid, nu foarte bun deci, lasa porozitate prea mare daca argintul nu are titlu foarte bun; din cate
stiu metoda cu infigerea monedei de argint intr-o lamaie, pentru curatare, era cunoscuta drept "metoda italiana";
- un reactiv alcalin este asa-numitul 'bicarbonat de amoniu' alimentar, care poate da rezultate mai bune decat acidul
citric, cu conditia sa-l dizolvati in apa fierbinte (care usureaza convertirea carbamatului de amoniu intr-un reactiv
mai eficient) - dupa introducerea monedei de argint solutia va deveni cu atat mai albastra cu cat este mai mult cupru
scos din combinatiile sale.
Ceea ce am folosit eu mai des si recomand ca fiind mai bun decat acizii sau bazele este sarea disodica a acidului
etilendiaminotetraacetic (Na2EDTA sau EDTA pe scurt: http://en.wikipedia.org/wiki/EDTA). Aceasta este un agent
de chelatare care actioneaza practic prin capturarea in structura sa a ionilor metalici di- si trivalenti. Dupa cum puteti
citi acolo: "EDTA forms especially strong complexes with Mn(II), Cu(II), Fe(III), and Co(III)." - ceea ce ne indica
exact ionii metalici 'atacati' de aceasta substanta. Atentie, in principiu EDTA are afinitate pentru ionii metalici, nu
pentru atomii metalici, aceasta inseamnand ca ii va scoate doar din combinatiile lor nu din metalul in sine! Practic sa observat ca poate ataca si metalul, in conditii mai energice.
Cu EDTA disodic se pot curata anumite tipuri de rugina de pe obiectele din fier, combinatiile cuproase de pe argint,
chiar patina nobila de pe bronz poate fi indepartata astfel (ceea ce e de evitat, desigur!). In solutie diluata, merge
bine la monede din argint sau arama argintata.
Acest reactiv ar trebui sa se gaseasca in multe laboratoare de chimie, este relativ putin toxic dar desigur trebuie luate
precautiile de baza la manipularea lui (nu se inghite, nu se pune in contact cu pielea etc.).
BogdanC: Un lac adecvat pentru monede (si alte obiecte metalice la care e importanta pastrarea nealterata a
suprafetei)
ar
trebui:
sa
fie
cat
mai
inert
(sa
nu
reactioneze
cu
metalul);
- sa fie reversibil (sa poata fi indepartat usor cu solventi - deci fara actiune mecanica - oricand);
sa
fie
transparent,
incolor,
de
preferat
cat
mai
putin
lucios
(mat);
sa
izoleze
bine
de
mediul
exterior;
sa
imbatraneasca
cat
mai
greu,
fara
a
elibera
produsi
corozivi;
sa
nu
fie
toxic;
sa
se
dizolve
usor
in
solventi
uzuali,
netoxici...
...si
lista
ar
putea
continua.
In principiu sunt destul de bune si lacurile pe baza de nitroceluloza (lacul de unghii are celuloid - derivat de
nitroceluloza plastifiat cu camfor, plus alte adaosuri, la urgenta merge dar vedeti lista de mai sus!).
Mult mai bune sunt lacurile pe baza de metacrilati - materiale plastice gen Plexiglas. Exista chiar un polimer special
din familia metacrilatilor, numit Paraloid, a carui varianta Paraloid B72 (dizolvat in acetona) este ideala pentru
acoperiri de metale (dar si pentru hartie, carton, lemn etc., cu precautiile de rigoare legate de cerneluri, vopsele etc.),
si chiar ca adeziv, pentru lipiri inerte si rezistente in timp - si, mai ales, reversibile. Puteti cauta Paraloid B72 la
magazinele cu consumabile pentru pictura, se prezinta sub forma unor granule de plastic transparent. Daca puteti si
gasiti,
luati
si
acetona
anhidra
pentru
a
dizolva
complet
plasticul.
Ca solutie alternativa accesibila eu am mai folosit Plexiglasul dizolvat in acetona (aceasta cat mai pura posibil,
merge si cea din comert, dizolvantul pt. lac de unghii, desi chiar si cea mai curata are apa si s-ar putea sa nu dizolve
bine Plexiglasul), eventual in acetona amestecata cu toluen in proportie 3:1 (desi toluenul e de evitat fiind toxic).
Daca e Plexi imbatranit (galbui - de ex. provenit din parbrize vechi) se va dizolva greu, posibil incomplet. De
preferat este cel cat mai alb, care nu a fost expus la soare (radiatiile UV accelereaza imbatranirea multor

polimeri).Ca o regula generala, inainte de lacuire monedele trebuie sa fie inerte/stabilizate, adica fara puncte de
coroziune/boala bronzului care pot evolua in timp; fara umiditate adsorbita/absorbita in stratul de suprafata, in pori
etc.; fara grasimi sau alte impuritati de natura organica pe suprafata lor (la argint apar amprente negre in timp)- deci
nu se ating direct cu buricele degetelor dupa degresare. Se prefera adesea in laboratoarele de conservare/restaurare
uscarea prin imersie in etanol sau acetona anhidre, pure (calitate analitica - deci nu ceea ce gasim in magazine), care
asigura si un anumit grad de degresare. Abia dupa ce ne asiguram ca aceste conditii sunt indeplinite, monedele pot fi
lacuite.
Desigur ca o moneda de argint va avea mult mai putine probleme de coroziune in timp comparativ cu una de bronz.
De aceea este de dorit ca lacuirea monedelor de bronz sa fie facuta respectand toate conditiile de mai sus.