LITERATUR ROMN SI COMPARAT

NUVELA ROMNEASC PASOPTIST NTRE MODELELE EUROPENE

SI LUCIDITATEA CRITIC A SCRIITURII
Conf. univ. dr. SIMONA ANTOFI
Universitatea Dunrea de Jos Galati
On a remarqu depuis longtemps la tendance de la littrature roumaine de se synchroniser
avec la littrature europenne occidentale. Pendant lpoque de 1848, une des plus fertiles formes
littraires, la nouvelle, se caractrise par la soumission relative aux modles littraires europens,
aussi que par lexercice ironique et parodique. La dmarche parodique se dveloppe, dans la
pratique littraire de Vasile Alecsandri ou de Constantin Negruzzi, en plusieurs variantes et prouve
lexistence de la lucidit et de lesprit critique qui accompagnent, lpoque mentionne, lacte de
cration littraire.

De departe cea mai prolific specie literar a perioadei pasoptiste, nuvela si formele sale
concrete se poate clasifica, n functie de dominanta tematic a fiecrui text, n patru categorii n
cadrul crora instrumentarul literar, strategiile si tehnicile de lucru se amestec, circul de la o
categorie la alta si intr n combinatii aproape neasteptate pentru tineretea prozei romnesti din
epoc. Astfel, nuvelei istorice, celei sentimentale si melodramatice, precum si celei de moravuri, i
se adaug nuvela exercitiu de stil, metatextul care aspir la a deconstrui, n special cu mijloacele
parodiei, modelele de literaritate ale vremii.
n opinia lui Mihai Zamfir, proza intervalului 1830 1880 reprezint un mare text relativ
unitar, a crui formul intern de generare se modific (...) foarte lent, text subsumabil binomului
generalizator Memorie versus Imaginatie un model al prozei romnesti din secolul al XIX-lea.
Explicndu-si termenii, criticul arat c memoria implic tot ceea ce se refer la asimilarea de
formule epice antecedente, la o memorie cultural, n vreme ce Imaginatia, o minus
memorie, reprezint, din punctul su de vedere, acea facultate epic a crei actiune tinde la
producerea senzatiei de noutate sub raport diegetic, dar si sub acela al caracterelor, al descriptiei.
[1] Sub aceast umbrel teoretic s-ar cuveni situat, prin urmare, multitudinea de manifestri
concrete, plurimorfe, ale nuvelisticii romnesti n discutie. Rezerva pe care, n mod firesc, si-o ia
criticul amintit, n privinta gradului de functionare a modelului su teoretic, se cuvine s ne-o
asumm, la rndu-ne. Cu toate acestea, mizm pe operationalitatea cvadripartitiei propuse si pe
ipoteza dialogului fertil ntre tipurile nuvelistice pasoptiste, asa nct nuvela sentimental si
melodramatic sau cea de moravuri s se ntlneasc, n cuprinsul aceluiasi text sau n texte diferite,
cu nuvela exercitiu de stil.
Oarecum polemic la adresa opiniei citate, Liviu Papadima suplimenteaz binomul prin
componenta Observatie, respesctiv cu preocuparea prozei si a nuvelei pasoptiste de a cartografia si
de a ierarhiza realitatea vremii. [2] Raportul concurential Memorie versus Imaginatie explic
invazia categoriilor literare ale memorialisticii n ntreg teritoriul fictiunii. Faptul este demonstrat de
Mihai Zamfir si este pus pe seama nevoii, resimtite de autorii vremii, de a-si autentifica scrierile
narative. Dat fiind statutul incert al prozei romnesti la nceputurile ei, datorat, n principal,
95

ANNALES UNIVERSITATIS APULENSIS. SERIES PHILOLOGICA

autorittii modelului literar si existential poetic, valoarea estetic se bizuie pe complementaritatea

dintre emotie, sinceritate, autenticitate si autobiografie. Corelat cu incapacitatea aproape general
de inventie epic, a scriitorilor romni ai perioadei, aceast stare de fapt a dus n mod firesc, la
umplerea tiparelor Memoriei literare cu ncrctur autobiografic implicit literaturizat.
Instrumentarul favorit al literuturizrii este cel melodramatic, bazat pe perspectiva maniheist
asupra lumii si pe o retoric specific: coincidente numeroase (regimul coincidentelor poate fi
investit cu functia de principal motor narativ si diegetic, asa cum se ntmpl n Buchetiera de la
Florenta, n cadrul creia suita de coincidente face s progreseze naratiunea si, n parte, decide
soarta eroilor), situatii lacrimogene, lovituri de teatru si posibilitatea amestecului de niveluri
stilistice. Toate acestea ar ilustra, potrivit lui Nicolae Manolescu, apartenenta prozei pasoptiste la
romantismul de tip Biedermeier. Comentnd punctul de vedere al lui Virgil Nemoianu (mblnzirea
romantismului), Manolescu evidentiaz principalele tipuri care se amestec n Biedermeier
Romanticism, si-anume biograficul, melodramaticul si istoricul [3], dar se desparte de opina lui
Zamfir fcnd dou observatii categorice: Nu cred c, totusi, s se poat vorbi de o puritate a
paradigmei, fiind mai degrab vorba de o proz hibrid chiar dac granitele relativ discrete dintre
speciile memorialistice sunt mai des nclcate dect aceea, mult mai net, dintre memorialistic si
fictiune ceea ce contrazice punctul de vedere anterior, pentru care se poate accepta ideea
autonomizrii memorialisticii, component principal a prozei romnesti de nceput, n raport cu
celelalte forme literare narative; iar a doua observatie slujeste de minune demersului nostru, cci
evidentiaz acuitatea spiritului critic al scriitorilor pasoptisti si putinta, ba chiar firescul existentei
metatextelor : probabil c trstura cea mai remarcabil a prozei noastre romantice (exceptnd
romanul) este alexandrinismul ei, faptul de a fi de la nceput btrn ca mentalitate si sofisticat
stilistic [4].
n aceast ordine de idei, se cuvine amintit opinia lui Mircea Muthu, pentru care
balcanitatea, respectiv spiritul sud estic n literatur, se regseste ca stare de spirit decantat si
devenit, n evantaiul de motive, teme, tipologii, atitudini si performante artistice, balcanism
literar. Configurat de un text cu multiple niveluri semantice, precum Istoria unui galben,
balcanismul literar romnesc si dezvluie dubla sa dimensiune, parodic si de evocare [5], n
virtutea creia nuvelele pasoptiste si asum o dubl functie: de a reproduce / evoca artistic
realitatea, conform conventiei literare a epocii, si de a pune n discutie procedeele de literaturizare
ca si formele literare aflate n circulatie demonstrnd, astfel, deschiderea spre ironie si spre parodie
a prozatorilor vremii.
Literatur a memoriei restauratoare, naratiunea literar din secolul al XIX-lea si scriitorul
care-o compune relev intentia de a documenta, n limitele adevrului si, aproape ntotdeauna, n
absenta oricror pretentii de exprimare estetic despre oameni si ntmplri stiute de scriitor prin
sine nsusi sau prin altii. [6] La nivelul scriiturii, ns, cultura, spiritul critic, rezervele estetice,
malitiile si ironiile prozatorilor romni, familiarizati cu literaturile apusene, produc amestecuri
inedite de realitate literaturizat, pe suport (auto)biografic cu functia de a legitima fictiunea, si
reversul parodic, reactia de disconfort intelectual provocat de nevoia de a apela la modele apusene
mediocre si de a le autohtoniza n limitele unei literaturi ce abia se nstea. Se adaug ceea ce Liviu
Papadima numeste miza lecturii estetice si cea a persuasiunii ideologice, dirijate n
conformitate cu ntreg contextul politic si social pasoptist, care duce la relatia de solidaritate ntre
fictional si nonfictional. Mai mult, n conditiile functionrii precare a institutiei literaturii si ntro cultur marcat de efortul definirii institutionale a principalelor tipuri de discurs istoria, stiinta,
morala, didactica, ideologia proza literar se vede obligat s satisfac dou cerinte distincte: s
instruiasc si s se supun logicii naratiunii literare, aceasta din urm cu propria sa orientare dubl:
cauzal, necesar pentru producerea efectului de verosimilitate, si teleologic, cu misiunea de a
asigura unitatea si relevanta textului. [7] Fundamentat pe o restrictionare a strategiilor narative, pe
favorizarea net a relatrii la persoana I singular si facilitnd, astfel, invazia biografismului si

96

LITERATUR ROMN SI COMPARAT

asocierea acestuia cu latura documentar a textelor narative, modelul melodramatic asigur, totusi,
garantia fictionalittii tocmai prin rigiditatea frustrant pentru spiritele lucide ale epocii a retetei
sale literare. Emfatiznd conventia, melodramaticul acomodat nuvelistic permite elaborarea unei
instante naratoare hibride, autonaratorul care, pe de o parte, intens personalizat, si tematizeaz
postura auctorial [8], explicitndu-si intentiile si justificndu-se, iar pe de alta, si asum intentiile
specifice instantei sale, n varianta G. Genette sau a altora. Ia nastere, astfel, ceea ce Nicolae
Manolescu numeste, n alt context, tirania semnificativului.
Naratorul adesea intradiegetic si cu veleitti auctoriale se comport de multe ori despotic cu
cititorul, dirijndu-i cu autoritate lectura si instaurnd un pact de lectur univoc. Sprijinit, n
demersurile sale narative, de ntreg angrenajul textului, care anticipeaz ferm diegeza si, mai ales,
deznodmntul, naratorul si, prin el, scriitorul, cultiv suprasaturarea informational a codurilor
narative, hiperdeterminarea, ca instrumente ale predictibilittii narative influentate, de
asemenea, de indiciile privind ncadrarea ntr-un gen anumit, sistemul personajelor, teme
proeminente. Ca modele literare apusene insistent valorificate n acest context, romantul de
senzatie, novella melodramatic sau povestirea de aventuri cultiv arbitrarul, la nivelul loviturilor
de teatru, de pild, dar l si domesticesc [9].
La prima vedere, Istoria unui galben, apartinnd lui Alecsandri, ilustreaz tendintele
romantice si modelele literare apusene ale epocii, exploatnd, prin tablouri si scene de moravuri,
culoarea local, dimensiunea etnografic si sociologic a prozei Biedermeier. Pe baza personajului
de tip picaro - conform traditiei literare de surs spaniol si de secole XVI XVII, un vagabond, un
aventurier, un cersetor care circul dintr-o ptur social n alta, dintr-o tar n alta etc. se
investigheaz medii sociale si moravuri si se satirizeaz acid relatiile sociale, ierarhiile, sistemul de
valori, mijloacele de parvenire etc. din societatea romneasc a epocii. Actualiznd strategic
procedeul alegoriei, scriitorul si etajeaz textul, corelndu-l cu dou instante narative distincte, doi
naratori care si asum, fiecare, secvente distincte. Primul narator fixeaz cadrul rama
istorisirilor celor de-al doilea si asigur, prin relatarea la persoana nti si printr-o serie de
similitudini biografice cu autorul (redactor la Propsirea), prezumtia de autenticitate si de
credibilitate. Acest narator si recuz, ns, discursul satiric, punndu-l pe seama celui de-al doilea
narator, un galben olandez cu certe veleitti scriitoricesti. Dubla schem a comunicrii, astfel
instituit, antreneaz un naratar prim cititorul virtual cruia i se adreseaz satira social si
moral a timpului, si un naratar secund, real n testura textului, o para turceasc. Modalittile
narrii difer si ele si antreneaz textul ntr-un joc metatextual de autoreflectare ironic a
virtutilor naratoriale apreciate n epoc: mnat de o curiozitate cu iz ironic, primul narator
autonaratorul se auto-ironizeaz n aceast postur si ironizeaz, totodat, prin consimtirea
tacit la sanctionarea, de ctre para, a practicii literare a galbenului, recuzita romantic a timpului
si modelele ei apusene. Gsind un echivalent alegoric strategiei narative a manuscrisului gsit,
autonaratorul si ngduie libertatea de a se pretinde un singur scriptor. La rndul su, galbenul
narator serveste drept instrument pentru realizarea, la adpostul unei binevenite obiectivitti de
suprafat, a satirei sociale multiplu orientate asa nct, gratie unei sectiuni transversale prin
societatea epocii se obtine o rudimentar comedie uman miniatural si se d o rezolvare
ideologic pentru obligatia textului de a fi verosimil. Pe de alt parte, galbenul olandez colaboreaz,
mpreun cu naratarul su adesea recalcitrant, la un manual al bunului povestas [10], trecnd n
revist si exemplificnd, prin discurs, suficiente elemente negative ale literaturii epocii. Rezult de
aici un inventar de productii literare sau (pseudo)literare un metatext sui generis care
actualizeaz si judec acid modelele literare ale epocii. Impresia de ansamblu pe care o las Istoria
unui galben, deopotriv poveste a vietii galbenului si istorisire, este de amestec de istorisire
picaresc si cronic de moravuri, abil ntretesere de popular si de livresc. [11] Un efect
imediat al acestei procedri este ceea ce Andrei Bodiu numeste teatralizarea epicului form de
hibridizare a epicului si a dramaticului [12], la care se adaug jocul de scen, bine intentionat, si cu

97

ANNALES UNIVERSITATIS APULENSIS. SERIES PHILOLOGICA

scop parodic, al galbenului, precum si hibridizarea cu secvente de discurs poetic mprumutate de

autor personajelor sale si, automat, devenite victime ale deriziunii.
Exploatnd avantajele povestirii cu sertare, care ofer galbenului ntreaga gam de
disponibilitti si de instrumente literare ale epocii, adesea convertite n instrumentele autorului
moralist (ca n povestea tragic si exemplu de nuvel sentimental cu recuzit melodramatic a
tigncii Zamfira), Istoria unui galben nu mai blocheaz initiativele interpretative ale cititorului
avizat ci, tocmai prin dramatizarea narrii, pune n evident colaborarea interpretativ activ, pe
viu, a naratorului-personaj cu naratarul su. Urmarea este aceea c repere de baz ale conventiei
melodramatice sunt scurtcircuitate ferm, precum tema suferintei n amor, sau modelul de
sensibilitate al vremii, portretul canonic al frumusetii feminine, deconstruit cu precizie de
galben, spre ncntarea paralei (usor geloas pe obiectul presupus al adoratiei galbenului) s. a.
n testura istorisirii, dialogul intertextual si face loc cu putere, printr-un lant de parodii
bine conturate: parodierea modelului melodramatic nsusi, actualizat ca istorie de dragoste a celor
dou monede, din care nu lipsesc lovitura de teatru, recunoasterea spectaculoas, descrierea
frumusetii feminine si a celei masculine si confesiunea obligatorie; parodierea prin prezenta unor
elemente ce fac posibil recunoasterea modelului apusean romanul de cap si spad, sau parodia
Desperarea, o demonstratie pe dos de virtuozitate poetic ce sanctioneaz reteta poetic a epocii.
Pe lng aceste elemente se cuvin amintite si reusitele literare ale galbenului instantaneele
realiste, dar ascultnd de ideologia social romantic, rudimentele nuvelistice, nucleele nuvelistice
autentice, autonome (povestea Zamfirei), precum si fiziologiile ce creioneaz tipuri umane si
sociale - parazitul social (cartoforul), parvenitul prin femei, avarul (evreu), sau tipologii romantice
nc active (hotul de codru).
ntruct adesea paraua intervine si rupe coerenta modelelor literare sau stilistice, refuznd
pactul de lectur si sanctionnd, prin desele ei avertismente, suspendarea nejustificat a naratiunii
si parantezele digresive, se poate spune c ambii, naratorul si naratarul, se lupt pentru aproprierea
sujetului. [13] Avnd toate atributele necesare unui scriitor, paraua este, virtual, un
contracandidat serios al galbenului si jocul de-a uite-literatura-nu-e-literatura, din Istoria unui
galben, sustine opinia potrivit creia nvinuite de clisee romantice si conventionalism, scuzate
oarecum prin tineretea autorului, scrierile de nceput ale lui Alecsandri au, de fapt, un substrat
polemic nu ndeajuns de evident pentru toti criticii scriitorului. [14]
Nuvela lui Negruzzi, O alergare de cai, rescrie, metatextual, acelasi model melodramatic,
optnd pentru procedeul contrapunctrii [15] a dou istorii si a dou istorisiri spuse de doi naratori
distincti. Cel dinti, si el un autonarator strategic, se nclin, ironic, gustului publicului si d
textului necesarul aspect memorialistic ntruct, afirm Nicolae Manolescu, ca s fie creditabil
povestea de amor, e nevoie de aceast mise-en-scne extrem de minutioas, n care si gseste locul
nsusi naratorul, introdus ct se poate de subtil. Acest prim narator prezint lumea bun a
Chisinului si slujeste de naratar celui de-al doilea narator, doamna B. Aceasta din urm relateaz
povestea nefericit de dragoste a Olgi ntesat cu elemente ale recuzitei sentimentale si
melodramatice asigurnd textului garantia de autenticitate si ncrctura emotional obligatorie.
Cci doamna B. a auzit povestea chiar de la Olga, care i s-a confesat de mai multe ori, iar
autonaratorul si poate permite, si de aceast dat, s pozeze n simplu scriptor, lipsit de
responsabilitti narative sau ... morale. De altfel, pe tot parcursul relatrii doamnei B., malitiosul
autonarator ntrerupe istorisirea contrapunctnd-o cu ironii bine regizate, care reverbereaz n
testura de ansamblu a acestei bijuterii de precizie tehnic [16] negruzziene.
Istorisirea doamnei B, este ncadrat, la nivelui ansamblului textual, n naratiunea cu aspect
memorialistic a naratorului prim, ce se autoportretizeaz cu fals candoare drept un june brunet
care, dupe barbet si musteti, se conostea c era strin [17] si vizeaz, malitios, cliseele literare ale
ascunderii identittii povestitorului. n acest mod, miezul melodramatic si creeaz propriul context
situational [18] care, de aceast dat, l invalideaz, destructurndu-i mecanismele.

98

LITERATUR ROMN SI COMPARAT

Senzatia de artificialitate pe care o antreneaz stereotipiile temei iubirii (ne)mprtsite este

eficient amendat de asumarea parodic a rolului ndrgostitului nefericit (sau a seductorului fr
scrupule, dar numai aluziv astfel, asa cum arat scrisoarea primit de narator de la o tnr fat care
l iubeste), completat cu autoaprecierea aerului melodramatic arborat intentionat [19] si cu
trimiterea intertextual la Balzac. n acest mod, povestea Olgi, sinucigasa ndrgostit iremediabil
de Ipolit, femeia fascinant si misterioas ale crei lecturi duc ca ntr-un alt intertext celebru
cuplul Francesca da Rimini si Paolo Malatesta din Divina Commedia la ndrgostire si la
formarea cuplului tragic, este situat ntr-un model interactiv de functionare a literaturii [20] care
permite reactiile cele mai diverse: fi acceptarea pactului de lectur cerut de conventia
melodramaticului (lecturile Olgi au functie premonitorie si dezvluie pasionalitatea ascuns a
femeii, hrzit din start unui final tragic), fie detasarea lucid si ironic de conventie si de cliseele
literare n uz.
Exploatnd valoarea de document autentic a scrisorii, naratorul si joac mai departe rolul
melodramatic si, ca orice nselat n dragoste, mimeaz actul retragerii din lume sau al ... clugririi.
Si pentru ca ascutimea critic a demersului parodic s fie si mai evident, se insereaz n text, pe
baza procedeului miese en abme, un rezumat al ntmplrilor si al tipologiei literare a personajelor,
ilustrate de nuvel, precum si al strategiilor deconstructive ale noului tip nuvelistic exersat de
Negruzzi. n acest fragment se regsesc, concurential, mai multe registre stilistice, n care funebrul
se combin cu burlescul, patima Olgi cu cochetria doamnei B., oile pastoralei neoclasice cu
vibratoul melodramei romantice [21] si, totodat, variantele pozitive ale frumusetii feminine,
Olga si doamna B., cu imaginea ilar grotesc a Sasei, cea creia i s-a scurs un ochi, schioap de un
picior, dar care scrie, ceteste groaznic [22].
Epilogul (pseudo)istoriei de amor dintre narator si doamna B. d ultima lovitur esafodajului
melodramatic din centrul textului. ntors n Chisinu, dup douzeci si doi de ani, naratorul face o
vizit doamnei B. si relateaz : Gsii o bbut zbrcit, nconjurat de ctei si de motani, care,
dup ce cu politet m invit lng dnsa, mi prezent o priz de tabac! [].
--Cum, doamna mea, porti ochilari ?
--Ce ? Ai plesuvit ?
--Tragi tabac ?
--T-au czut dintii ? s. c. l., s. c. l. [23].
Pe nedrept uitat, eronat lecturat, nuvela erxercitiu de stil a lui Negruzzi este nc o dovad
a lucidittii critice a actului de scriitur, luciditate care a nsotit mersul literaturii romne de la
nceputurile acesteia.
Note
1. Mihai Zamfir, Din secolul romantic, Ed.Cartea Romneasc, 1989, p. 70-71
2. Liviu Papadima, Literatur si comunicare. Relatia autor cititor n proza
pasoptist si postpasoptist, Polirom, 1989, p.85
3. Nicolae Manolescu, Istoria critic a literaturii romne, vol. I, Ed. Minerva,
Bucuresti, 1990, p. 192
4. Idem, p. 192 si p. 193
5. Mircea Muthu, Balcanismul literar romnesc, III, Balcanitate si balcanism, Ed.
Dacia, Cluj-Napoca. 2002, p. 72 si p. 79
6. Doina Curticpeanu, Vasile Alecsandri prozator, Ed. Minerva, Bucuresti, 1977, p.
13
7. Liviu Papadima, op. cit., p. 147 si p. 151
8. Idem, p. 151
9. Idem, p. 161 si p. 167
10. Idem, p. 195
11. Idem, p. 245

99

ANNALES UNIVERSITATIS APULENSIS. SERIES PHILOLOGICA

12. Andrei Bodiu, Sapte teme ale romanului postpasoptist, Ed. Paralela 45, 2002, p.
26
13. Liviu Papadima, op. cit., p. 196
14. Doina Curticpeanu, op. cit., p. 137
15. Nicolae Manolescu, op. cit., p. 198
16. Idem, p. 197
17. Constantin Negruzzi, Pcatele tineretelor, Ed. Minerva, Bucuresti, 1983, p. 32
18. Liviu Papadima, op. cit., p. 224
19. Nicolae Manolescu, op. cit., p. 198
20. Liviu Papadima, op. cit., p. 215
21. Constantin Negruzzi, op. cit., p. 47
22. Constantin Negruzzi, op. cit., p. 47
23. Idem, p. 53 54
Bibliografie
1. Bodiu, Andrei, Sapte teme ale romanului postpasoptist, Ed. Paralela 45, 2002
2. Curticpeanu, Doina, Vasile Alecsandri prozator, Ed. Minerva, Bucuresti, 1977
3. Manolescu, Nicolae, Istoria critic a literaturii romne, vol. I, Ed. Minerva,
Bucuresti, 1990
4. Muthu, Mircea, Balcanismul literar romnesc, III, Balcanitate si balcanism, Ed.
Dacia, Cluj-Napoca. 2002
5. Negruzzi, Constantin, Pcatele tineretelor, Ed. Minerva, Bucuresti, 1983
6. Papadima, Liviu, Literatur si comunicare. Relatia autor cititor n proza
pasoptist si postpasoptist, Polirom, 1989
7. Zamfir, Mihai, Din secolul romantic, Ed.Cartea Romneasc, 1989

100