CAP. 1.GENERALITI (AMPLIFICATOARE DE AUDIOFRECVENTA) ..

2
CAP. 1.1.

NOIUNI GENERALE .......................................................... 2

CAP. 1.2.

CLASIFICAREA AMPLIFICATOARELOR ................................. 3

CAP. 1.3. AMPLIFICATOARE DE PUTERE ............................................ 5

CAP. 1.4. AMPLIFICATOR REALIZAT CU TRANZISTOR BIPOLAR ........... 8
CAP. 1.5. AMPLIFICATOARE DE PUTERE DE AUDIOFRECVENTA
IN CONTRATIMP....................................................................................................... 12
CAP. 2.

PRI COMPONENTE ( PIESE ELECTRONICE ) : ................. 16

CAP. 2.1. TRANZISTORUL (BC 171; 2N3055)...................................... 16

CAP. 2.2.

DIODA STABILIZATOARE (1N4001)..................................... 18

CAP. 3.DATE DE CATALOG (BC 171; 2N3005) .................................................... 19

CAP. 4.FUNCTIONAREA SCHEMEI ....................................................................... 22
CAP. 5.ANEXE : ......................................................................................................... 26
AMPLIFICATOR AUDIO DE 10W cu TDA2822M
CAP. 6. BIBLIOGRAFIE .......................................................................................... 31

CAP. 1. GENERALITI (AMPLIFICATOARE DE AUDIOFRECVENTA)

CAP. 1.1. NOIUNI GENERALE

Prin amplificare se nelege procesul de mrire a valorilor instantanee ale unei puteri sau ale
altei mrimi, fara a modifica modul de variaie a marimii in timp si folosind energia unor surse
de alimentare.
Dupa natura dispozitivelor utilizate in procesul de amplificare se poate vorbi de amplificare
electrica, amplificare magnetica, amplificare electromagnetica si amplificare electronica.
Circuitele de amplificare ce fac obiectul acestui capitol sunt circuite care amplifica electric prin
semiconductibilitate daca sunt realizate cu tranzistoare bipolare sau amplifica electronic daca
sunt realizate cu tuburi electronice.

Amplificarea electrica se bazeaza pe proprietati electrice de material, iar cea electronica se

bazeaza pe modificarea intensitatii unui curent de electroni prin variatia tensiunilor aplicate unor
electrozi de comanda (grile).

In amplificatoarele reale semnalele sunt distorsionate, adica forma semnalului de iesire difera
de forma de unda a semnalului de intrare. Performantele unui amplificator sunt apreciate prin
caracteristici si parametri care se refera la:

distorsiunea formei de unda a semnalelor;

marimea amplificarii in putere, tensiune sau curent;

stabilitatea functionarii amplificatorului;

sensibilitatea la zgomotele exterioare;

zgomotele interne;

natura dispozitivelor si regimul de functionare al acestora, structura interna, numarul

de etaje etc.
Este important ca valorile unor parametri sau forma unor caracteristici sa se modifice ct mai
putin la schimbarea componentelor, la variatia tensiunii surselor de alimentare sau a conditiilor
de mediu.

CAP. 1.2. CLASIFICAREA AMPLIFICATOARELOR

Clasificarea amplificatoarelor se poate face dup mai multe criterii:

a) Dupa frecventa semnalelor, amplificatoarele pot fi impartite in: amplificatoare de curent

continuu (c.c.) si amplificatoare de curent alternativ (c.a.)

Amplificatoarele de curent continuu amplifica semnale avnd o variatie arbitrara si orict de

lenta, dar pot sa lucreze si cu semnale de curent alternativ de joasa frecventa.

Amplificatoarele de curent alternativ au in structura cuplaje care nu permit trecerea

componentelor c.c. Se clasifica dupa domeniul frecventelor semnalelor in:

amplificatoare de audiofrecventa cu banda cuprinsa intre zeci de Hz si zeci de KHz;

sunt considerate ca amplificatoare de joasa frecventa;

amplificatoare de videofrecventa cu banda de la aproximativ 20 Hz la 30 MHz;

amplificatoare de radiofrecventa care sunt destinate amplificarii semnalelor cu

frecvente mai mari de 100 KHz.

Daca se tine cont de latimea benzii de frecventa, amplificatoarele de c.a. se impart in:

amplificatoare de banda ingusta;

amplificatoare de banda larga.

Primele au banda mica in raport cu frecventa centrala din banda, iar cele de banda larga au
banda comparabila cu frecventa centrala.

b) Dupa natura sarcinii cuplata la iesirea amplificatorului, amplificatoarele sunt: aperiodice

care au sarcini neselective (amplificatoare de audiofrecventa si videofrecventa) si selective
(acordate) la care banda ingusta se obtine pe seama raspunsului circuitului rezonant.

c) Dupa natura marimii amplificate, amplificatoarele se impart in: amplificatoare de tensiune,

de curent si de putere.

d) Dupa nivelul semnalului, amplificatoarele se impart in:

amplificatoare de semnal mic caracterizate printr-o dependenta liniara a semnalului de iesire
de semnalul de intrare, inct pentru analiza lor pot fi utilizate modele liniare pentru dispozitivele
electronice, modele ce considera parametrii constanti cu valori determinate in punctul static de
functionare;
amplificatoare de semnal mare caracterizate printr-o dependenta neliniara a semnalului de
iesire de semnalul de intrare, iar la analiza si proiectarea lor se folosesc familii de caracteristici
de terminal si metode grafo analitice.

e) Dup clasa de funcionare, amplificatoarele se impart in: amplificatoare in clasa A, B, AB,

C. Clasele de functionare sunt de fapt, regimuri de lucru ale amplificatoarelor ce depind de
pozitia punctului static de functionare si de amplitudinea semnalului.

Observatie. Exista si alte clase de funcionare. De exemplu, amplificatoarele (etajele) selective

de putere lucreaz in clasele C, S si D.

CAP. 1.3. AMPLIFICATOARE DE PUTERE

Amplificatoarele de putere se caracterizeaz prin faptul c lucreaz cu semnale mari, astfel

nct s se obin o putere util ct mai mare ntr-o sarcin dat.

De regul sarcina este constituit dintr-un releu, servomotor sau difuzor, ceea ce face ca
rezistena pe care se debiteaz putere s fie cuprins ntre 1 Q i 100 H. Domeniul cruia i
aparine puterea util se ntinde de la sute de miliwai pn la sute de wai.

Este evident c pentru a obine aceste puteri, punctul de funcionare va avea excursii relativ
mari, lucru care are trei consecine :
calculul nu mai poate fi fcut cu parametrii de semnal mic, deoarece
acetia sufer variaii importante ;
ntruct punctul de funcionare intr n regiunile neliniare, sau
n domeniile lor adiacente, trebuie impus un grad de distorsiuni admisibil;
exist riscul de a scoate tranzistorul din regiunea n care lucreaz
stabil, ceea ce poate duce la distrugerea acestuia.
La aplicaiile care necesit comanda unui releu sau servomotor, distorsiunile nu
constituie un criteriu limitativ (ca de exemplu la amplificatoarele de audiofrecven, unde se
urmrete o redare ct mai fidel a programelor, nregistrrilor etc).

Amplificatoarele de putere se mpart n trei categorii:

amplificatoare liniare (clas A), caracterizate prin faptul c toate
tranzistoarele lucreaz tot timpul n regiunea activ normal a caracteristicilor (aici prin
,,liniar" trebuie neles c se urmrete obinerea unei
relaii ct mai liniare ntre intrarea i ieirea amplificatorului) ;
amplificatoare cvasiliniare (clas B i clas AB) la care unele
tranzistoare pot fi blocate sau saturate n anumite intervale de timp, dar
ieirea circuitului depinde totui printr-o relaie liniar de intrare;

 amplificatoare neliniare (clas C i clas D), unde cel puin n

anumite momente din timp relaia ieire-intrare este neliniar.

Un alt criteriu de clasificare este dup conexiunea n care lucreaz tranzistoarele de putere.
Astfel, conexiunea EC are posibilitatea de a da amplificarea n putere cea mai mare .

Conexiunea BC ofer o amplificare n putere ceva mai mic (circa 2530 dB, fa de 3540
dB n cazul conexiunii EC), dar prezint avantajul unui comportri mai bune cu frecvena.
Aceasta o face util n aplicaiile la care trebuie furnizat o putere nsemnat la frecvene mari.
Conexiunea CC, dei are amplificarea n putere cea mai mic (n jur le 1520 dB), este
utilizat destul de des din dou motive :

are o rezisten de ieire foarte mic, ceea ce uneori face inutil transformatorul de ieire,
sarcina fiind legat direct;
gradul de distorsiuni este redus, datorit reaciei negative locale.
Prezint totui dezavantajul ca avnd amplificarea n tensiune subunitar, necesit la intrare
semnale cu amplitudine mare.

In cele ce urmeaz se va considera cazul amplificatoarelor de putere in conexiune EC i una

din chestiunile care trebuie abordate este delimitarea n planul caracteristicilor a suprafeei
efective de lucru, conform figurii 1.

Astfel, aria este delimitat n primul rnd de hiperbola de disipaie PdM icUcE (se
presupune c puterea disipat n jonciunea emitor-baz este neglijabil fa de cea a jonciunii
colector-baz). Dup cum s-a artat, puterea disipat maxim depinde de temperatur, ceea ce
explic translaia hiperbolei pe poziia punctat, la o cretere a temperaturii ambiante (n cazul
utilizrii unui radiator, are loc o translaie n sens invers).

A doua delimitare se face prin dreapta de saturaie, care este locul n care se despart curbele, la
tensiuni uCE mici.

Inversul pantei acestei drepte este proporional cu rezistena de saturaie a colectorului, care este
constituit n cea mai mare msur din rezistena de volum a materialului colectorului. I, a

tranzistoarele de putere ea trebuie s fie ct mai mic posibil (la cele construite pe siliciu este de
civa ohmi, iar la cele pe germaniu, de fraciuni de ohm).

A treia limitare apare la cureni mari de colector, unde valoarea lui (3 scade att de mult nct
amplificarea devine neglijabil. Aceasta se traduce prin teirea (tierea) vrfurilor sinusoidei
amplificate. La unele tipuri de tranzistoare acest fenomen apare dup depirea curentului de
colector maxim admisibil.

In al patrulea rnd, se delimiteaz aria prin acelai fenomen de aplatizare a vrfurilor (de jos,
de data aceasta) ale sinusoidei, care apare prin reducerea parametrului la intrarea tranzistorului
n tiere.

In fine, mai trebuie considerat valoarea maxim admis a tensiunii, pentru a evita distrugerea
prin strpungere a tranzistorului (se ia din catalog).

O ultim chestiune care mai trebuie precizat este notaia care a fost folosit n acest
subcapitol i anume :
Pa puterea medie disipat n tranzistor ;
PdM puterea disipat maxim admisibil ;
Pdo puterea disipat n absena semnalului;
P'd

puterea disipat n condiii de semnal maxim ;

Ps

puterea de curent alternativ debitat n sarcin ;

Po

puterea de curent continuu absorbit de la sursa de aliment,

Se mai definesc urmtoarele mrimi:

randamentul de lucru (sau, pur i simplu, randamentul)

=Ps/Po.

eficiena comercial
= (Ps/Pd)max.

care este maximul raportului dintre puterea dat n sarcin i puterea dat de tranzistor n timpul
funcionrii cu semnul (de remarcat c ntotdeauna Pdmax = P'd, de unde precauia de notaie)

CAP.1.4. AMPLIFICATOR REALIZAT CU TRANZISTOR BIPOLAR

a) Schema tipica

Schema tipica a unui amplificator de audiofrecventa de semnal mic realizat cu tranzistor bipolar
este prezentata in fig. 7.

a) semnal b) raspuns

Fig. 7. Amplificator de audiofrecventa de semnal mic realizat cu tranzistor bipolar

Tranzistorul T functioneaza in conexiune EC (emitor comun). Sursa de semnal sinusoidal

furnizeaza tensiunea vg = Vgsin(t) ce reprezinta semnalul de amplificat. In mod uzual semnalul
provine fie de la traductor acustico-electric (ex. micro-fonul) fie de la un etaj de amplificare
precedent. Semnalul se aplica la intrarea II a amplificatorului prin condensatorul de cuplaj de la
intrare CI cu rolul de a separa sursa de semnal de intrarea II in ce priveste componenta de c.c.
Daca sursa de semnal este un etaj de amplificare, tensiunea de iesire a acestuia contine si o

componenta continua care poate modifica punctul static de functionare al tran-zistorului T.

Tensiunea alternativa vg de la intrarea II constituie semnalul de intrare in etajul de amplificare
considerat.

Divizorul format din rezistentele RA si RB are rolul de a polariza (stabili punctul static de
functionare) tranzistorul, adica de a furniza tranzistorului (jonctiunea BE) tensiunea de polarizare
VBE. Divizorul realizeaza tensiunea VBE aplicndu-se pe el tensiunea de la sursa comuna de
colector Vcc.

Rezistenta RC este rezistenta de sarcina a tranzistorului. De pe ea se culege tensiunea de semnal

amplificata.

Rezistenta RE din emitorul tranzistorului serveste la stabilizarea punctului static de functionare

in raport cu variatiile de temperatura ce afecteaza tranzistorul.

Condensatorul CE de decuplare a rezistentei de emitor are rolul de a scurtcircuita rezistenta RE

pentru componenta de semnal a curentului de emitor. Daca lipseste CE, pe RE are loc o cadere
de tensiune alternativa ceea ce duce la micsorarea semnalului de iesire, deci implicit, la
micsorarea amplificarii.

Condensatorul de decuplaj la iesire CO realizeaza separarea in c.c. a iesirii etajului de

amplificare de sarcina RL a amplificatorului care, de cele mai multe ori, este rezistenta de intrare
a etajului de amplificare urmator. RL mai poarta numele si de rezistenta de sarcina utila.
Condensatorul CO blocheaza componenta continua existenta intre colectorul tranzistorului si
masa sa fie transmisa sarcinii utile.

Condensatoarele CI, CE, CO au capacitatile suficient de mari pentru ca sa se comporte practic ca

un scurtcircuit la frecventa minima din banda. Etajul de amplificare din fig. 6.9. se numeste cu
cuplaj RC datorita grupurilor RB, CI si RL, CO.

b) Polarizarea tranzistorului

Pentru a functiona corect ca amplificator, tranzistorul T trebuie polarizat (alimentat in c.c.)

astfel ca punctul static de functionare sa fie plasat in zona centrala a regiunii active directe. In
felul acesta punctul de functionare dinamic poate explora un domeniu larg al caracteristicilor fara
a patrunde in zonele de saturatie sau de blocare ale tranzistorului. In practica se utilizeaza o
singura sursa pentru polarizarea ambelor jonctiuni (in fig. 7. sursa Vcc).
In fig. 8. este prezentata schema amplificatorului numai cu elementele ce au rol in polarizarea
tranzistorului. Conditia pe care trebuie sa o indeplineasca divizorul RA, RB este ca IB >> IB.

Rezulta: IB= IA IB , IA = mIB, unde m >> 1, uzual lundu-se m = 10.

Deoarece IB este neglijabil in raport cu curentul IA, divizorul lucreaza practic in gol si deci:

Fig. 8. Schema pentru studiul polarizarii tranzistorului

Rezulta ca VB este independent de IB.

c) Calculul elementelor din schema.

Pentru a face calculul elementelor din schema amplificatorului (fig. 8) trebuie cunoscut, in
primul rnd, punctul static de functionare M(VBE, IB, VCE, IC) . El se alege in zona centrala a
regiunii active directe pentru a permite punctului dina-mic de functionare sa evolueze in planul
caracteristicilor de iesire, ct mai amplu si simetric de o parte si de alta a lui M.
Pentru alegerea PFS (punct de functionare static) se folosesc caracteristicile statice ale
tranzistorului (exista cataloage care recomanda PFS).

Rezistenta de colector RC se alege astfel inct caderea de tensiune continua pe ea sa fie VCE
(sau in jurul acesteia). Scopul este de a obtine o tensiune alternativa vCE simetrica in cele doua
alternante si de amplitudine ct mai mare. Dupa alegerea PFS si m, elementele aferente
sistemului de polarizare se determina pe baza relatiilor.

RC = ; (a) ; RE = ; (b) ; VCC = VCE + (RL + RE)IC (c)

RB = (d) ; RA = (e) .

Observatie:

Nu este obligatoriu sa folosim relatiile (d) si (e) cu valoarea m aleasa in (b). In orice caz,
eficienta stabilizarii lui M creste cu m, dar in acelasi timp se majoreaza si puterea absorbita de
divizorul RA, RB. Capacitatile CI si CO trebuie sa fie mari, astfel inct reactantele lor, chiar la
frecventa minima de semnal, sa fie mult mai mici dect rezistenta cu care este conectata in serie
si de pe care se culege semnalul spre a fi transmis mai departe.

Rezistenta de iesire a etajului este raportul dintre tensiunea de iesire in gol si curentul de
scurtcircuit la poarta de iesire.

CAP. 1.5. AMPLIFICATOARE DE PUTERE DE AUDIOFRECVENTA IN CONTRATIMP

a) Amplificator in contratimp cu transformator de iesire

Schema amplificatorului in contratimp cu transformator de iesire, realizat cu tranzistoare

bipolare este prezentata in fig. 10. Etajul poate functiona in clasele A, AB, B in functie de pozitia
punctului static de functionare fixata cu divizorul rezistiv (R1, R2). Tranzistoarele T1, T2 se
considera identice:

Fig. 10. Amplificator in contratimp cu transformator de iesire

Caderea de tensiune VR1 se aplica prin intermediul infasurarilor secundare ale lui TR1
jonctiunilor BE ale celor doua tranzistoare. Tensiunea de semnal ce se aplica la intrare, v1, se
transforma in tensiunile v1,1 si v1,2 aflate in antifaza, de amplitudini considerate egale, deci v1,1

este egal cu v1,1 si care constituie tensiunile de intrare pentru tranzistoarele T1 si T2 .

Tranzistorul T1 conduce in alternanta pozitiva a lui v1 (alternanta pozitiva a lui v1,1), iar T2
conduce in alternanta negativa a lui v1 (alternanta pozitiva a lui v1,2), rezultnd curentii iC1 si
iC2 reprezentati in fig. 10. Rezistenta RL este strabatuta de curentul iL, unde:

iC = iC1 iC2.

Observatie: In reprezentarea cu linie plina a curentilor iC1 si iC2 nu s-a tinut cont de sensurile
curentilor din fig. 10. si care sunt de fapt contrare, lucru . iC2 poate fi reprezentat ca avnd sens
contrar (reprezentat cu linie punctata), caz in care iC = iC1 + iC2.

b) Amplificator in contratimp fara transformator cu tranzistoare complementare simetrice.

Schema simplificata a amplificatorului este prezentata in fig. 11. Amplificatorul lucreaza in clasa
B. Caracteristica de transfer idealizata este prezentata in fig. 12, a.

Fig. 11. Amplificator in contratimp fara transformator cu tranzistoare complementare simetrice

Pentru VBE2(on) < vi < VBE1(on) nici unul din tranzistoarele etajului nu se afla in conductie,
tensiunea la iesire fiind practic 0. Pentru Vi = VBE1(on) conduce T1, iar pentru Vi = VBE2(on)
conduce T2.

Observaie: Din relaia vi = vBE + RLiL valabila pentru ambele tranzistoare devine Vi = VBE
cnd acestea sunt blocate, ceea ce justifica faptul ca raportarea functionarii se face la tensiunea vi
si nu la vBE.

Zona de insensibilitate poate introduce distorsiuni in semnalul de ieire, de aceea, pentru

nlturarea acesteia, se folosete un amplificator avnd schema din fig. 13.

Fig. 13. Amplificator in contratimp cu tranzistoare complementare si diode

Spre deosebire de etajul din fig. 11., amplificatorul din fig. 13. nu poseda zona de insensibilitate,
caracteristica fiind cea din fig. 12, b. Anularea zonei de insensibilitate se face prin introducerea
celor doua diode D1 si D2, care, aflate in conductie, determina caderile de tensiune VD1 si VD2,
de aproximativ 0,6V fiecare, cu rol in polarizarea tranzistorului T1.

Randamentul amplificatoarelor in contratimp este mult mai mare dect al amplificatoarelor in

clasa A, el putnd ajunge la valori pna la 78%.

CAP. 2. PRI COMPONENTE ( PIESE ELECTRONICE ) :

CAP. 2.1. TRANZISTORUL (BC 171; 2N3055)

Definiie

Tranzistorul sau trioda cu cristal, cu s-a numit la nceput, este un dispozitiv cu trei zone
semiconductoare, in linii mari fiind ca o asociere de doua diode. Zonele semiconductoare pot fii
P (pozitive), N (negative). Aceasta echivalenta fictiva este prezentata in figura 1. in realitate,
schema echivalenta din dreapta figurii nu este utila dect la verificarea sumara cu ajutorul
ohmmetrului a strii tranzistorului. Tranzistorul prezint trei contacte (terminale) numite : emitor
(E), baza (B), colector (C).

Modul de funcionare. Curentul din circuitul format de colector si emitor depinde de curentul
injectat in baza, dar variaia curentului de colector este mult mai mare dect cea a curentului
din baza (tranzistorul amplifica).

Avantaje: dimensiuni reduse, alimentare economica, utilizri in diverse scopuri.

Tipuri de tranzistoare

Tranzistorul de tip PNP (figura 1.a.)este format dintr-un cristal de germaniu sau alt
semiconductor dopat astfel cu impuriti nct se obin trei regiuni distincte : regiunea centrala de
tip N numita baza, foarte ngusta (0.01 mm) si, doua regiuni laterale de tip P numite emitor si
colector, de o lime mai mare, fiind dopate cu impuriti ceea ce ii confer o rezistenta mica.

Tranzistorul de tip NPN (figura 1.b.) se comporta identic cu tipul PNP, cu observaia ca sursele
de polarizare se conecteaz pe electrozi cu polariti inversate, iar transferul de la emitor la
colector nu mai este asigurat de goluri, ci de electroni, ca purttori majoritari de sarcini.

Purttorii minoritari formai din goluri produc un curent mult mai mic, care va fi neglijat. Aceste
goluri aflate in mijlocul bazei, vor trece spre emitor, recombinndu-se cu electronii.

Amplificarea tranzistorului apare pentru ca un curent de emitor IE este transferat cu foarte mici
pierderi dintr-un circuit cu o rezistenta mica intr-un circuit cu o rezistenta mare. De aici deriva si
numele de tranzistor (TRANsfer reZISTOR).

In regim de funcionare activ normal, in jonciunea BE care este polarizata direct, iar jonciunea
BC, invers, factorul static de amplificare in curent a = Io/IE, iar in tensiune a = Ries/Rintr..
Factorul b , un parametru al tranzistorului, reprezint o amplificare in curent, definita ca raportul
intre variaia curentului de colector si variaia curentului de baza (cu tensiunea de colector
constanta ) conectnd un tranzistor PNP cu emitorul comun (EC). O variaie mica a curentului de
baza provoac o variaie mare a curentului de colector. Aceasta este valabil si tranzistorul de tip
NPN.

Moduri de conectare. Exista trei moduri fundamentale de contare ale tranzistorului in circuit, aa
cu se prezint in figura 2. : emitor comun, baza comuna si colector comun. Cel mai folosit in
practica este circuitul cu emitor comun, deoarece ofer un ctig de tensiune si amplificare de
putere ridicata.

CAP. 2.2. DIODA STABILIZATOARE (1N4001)

Cele mai des folosite diode semiconductoare sunt diode le redresoare .
Ele funcioneaz datorita proprietii de a se comporta diferit la tensiuni de polarizare directe i
tensiuni de polarizare inverse.
Astfel la tensiuni de polarizare directe rezistena direct este foarte mic iar la polarizarea invers
rezistena invers este foarte mare.

CAP. 3. DATE DE CATALOG (BC 171; 2N3055)

LISTA SIMBOLURILOR UTILIZATE :

VCEO TENSIUNEA MAXIMA COLECTOR-EMITOR CU BAZA IN GOL
VEBO TENSIUNEA MAXIMA EMITOR-BAZA CU COLECTORUL IN GOL
IC CURENT DE COLECTOR
Ptot PUTERE TOTALA
Tj TEMPERATURA JONCTIUNII
ICBO CURENT REZIDUAL COLECTOR-BAZA
H21E VALOARE STATICA A AMPLIFICARII DE CURENT
VRRM - TENSIUNE INVERSA REPETITIVA MAXIMA
ITO CURENT CONTINUU DIRECT
ITRM CURENT DE VARF REPETITIV IN CONDUCTIE
ITSM CURENT DE SUPRASARCINA ACCIDENTAL IN CONDUCTIE
VGT- TENSIUNEA DE POARTA DE AMORSARE
IGT CURENT DE POARTA DE AMORTIZARE
ton TIMP DE INTRARE IN CONDUCTIE PRIN CONTROL DE POARTA
VRM TENSIUNE INVERSA MAXIMA
IFAV- CURENT MEDIU IN SENS DIRECT
VF- TENSIUNE IN DIRECT
IF CURENT DIRECT
trr TIMP DE REVENIRE INVERSA
Tamb- TEMPERATURA MEDIULUI AMBIANT
IO CURENT MEDIU REDRESAT
VRRM - TENSIUNE INVERSA REPETITIVA MAXIMA
VR TENSIUNE INVERSA
IFRM CURENT DIRECT MAXIM REPETITIV
IFSM CURENT MAXIM DIRECT ACCIDENTAL DE SUPRASARCINA
IR CURENT INVERS

Capsula

Tranzistoare cu siliciu de joasa frecventa, de putere (2N3055)

Curentul de baza 7A
Puterea totala disipata 117W
Temperatura jonciunii 200oC
Temperatura de stocare -65+200oC
Rezistenta termica jonciune-capsula 1.5 oC/W
CARACTERISTICI STATICE
Ctigul static in curent TA = 25 oC
VCE = 4V. IC = 4A h21E = 2070

VCE = 4V, IC =10A h21E > 5

Tensiunea de meninere colector-emitor VCEOsus > 60V

IC = 200mA
Tensiunea de saturaie colector-emitor VCEsat < 1.1V
IC = 4A, IB = 0.4A
Tensiunea emitor baza VBE < 1,8V
VCE = 4A, IB = 0.4A
Curentul rezidual de colector
VBE = 100V, -VBE = 0.5V, ICEX <30mA VCE = 30V, ICEO<0.7mA
Tc = 150 oC
Curentul rezidual de emitor IBEO < 5mA
VEB = 7V

Acest tranzistor este destinat utilizrii in circuite de comutare de putere, regulatoare, surse de
alimentare, amplificatoare de nalta fidelitate etc.

El a fost astfel proiectat, nct sa poat funciona la parametri maximali fr a se distruge datorita
tensiunilor de strpungere secundare.

CAP. 4. FUNCTIONAREA SCHEMEI

S-a artat c un tranzistor polarizat n regiunea activ normal a caracteristicilor se comport n

circuitul emitor-colector ca un generator de curent constant. Dac ns peste tensiunea continu
aplicat jonciunii emitor-baz se aplic un semnal alternativ, a crui amplitudine este mult mai
mic dect UBe (ceea ce uneori se numete /condiia de semnal mic), este evident c i curentul
de emitor va varia n ritmul semnalului, n jurul valorii stabilite de punctul static de funcionare.

Fig. 1. Circuit de amplificare n conexiune EC - montaj clasic de amplificator, utiliznd un

tranzistor n conexiune EC.
n continuare, curentul de colector va pstra aceast variaie n jurul valorii sale de dinaintea
aplicrii semnalului i dac n circuitul de colector se conecteaz o rezisten, cderea de
tensiune la bornele acesteia va prezenta, pe lng componenta continu, i o component
alternativ.
Dac rezistena din colector este suficient de mare, tensiunea alternativ care se culege la bornele
ei poate fi de circa 100 ori mai mare dect semnalul aplicat, ceea ce nseamn c se obine o
amplificare important.
In figura 1 este desenat un montaj clasic de amplificator, utiliznd un tranzistor in conexiune
EC.
Dup cum se vede, baza este polarizat prin divizorul RR2, iar n emitor exist rezistena R4
pentru a stabiliza punctul static n raport cu variaiile temperaturii. Rezistena R3 are rol i n
polarizare, dar ea este rezistena de sarcin, la bornele creia apare semnalul amplificat.
Condensatorul C4 are rolul de a pune emitorul la mas din punct de vedere alternativ, adic la
frecvena de lucru reactana lui este mult mai mic dcct valoarea rezistenei R. Din acest motiv
el se numete condensator de decuplareCondensatoarele Cx i C3 au rolul de a bloca
componentele continue de ia intrare, respectiv ieire, izolnd etajul de generator i respectiv de
etajul urmtor din punct de vedere continuu. Ele se comport n curent alternativ ca nite
scurtcircuite, servind la aducerea semnalului pe baz i respectiv extragerea semnalului
amplificat din colector. Din acest considerent ele se numesc i condensatoare de cuplaj. Grupul
Ug, Rg reprezint tensiunea electromotoare i respectiv rezistena intern a generatorului de
semnal.Tensiunea alternativ U1 care apare la intrarea etajului se aplic de fapt jonciunii emitorbaz (prin Ct i C4, care se comport ca nite scurtcircuite). Ea moduleaz n ritmul ei curentul
de emitor i cel de colector, aa cum se observ din figura 2, unde semnalul s-a presupus
sinusoida

Fig.2.Variatia in timp a tensiunii baza emitor

Tensiunea de ieire U2 poate fi privit fie drept cderea de tensiune cu semn schimbat (a
curentului de colector si a tensiunii colector emitor de sarcin ( ntruct n curent alternativ
borna + Ec este la mas, bateria comportndu-se ca un scurtcircuit), fie drept cderea de tensiune
ntre colector i emitor. Fie c se raioneaz pe o variant sau pe cealalt, este clar c la creterea
curentului de colector corespunde scderea tensiunii U2 i viceversa.

Fig. 3. Deplasarea punctului de funcionare n planul ic uCE.

Rezult ca tensiunea de ieire este n antifaz cu tensiunea de intrare, i totodat n antifaz cu

curentul de colector.

ntruct regimul sinusoidal se suprapune peste cel continuu, se pot scrie ecuaiile :

UBE = UBE + Ube sin wt

uCe = uce + Uce sin (wi + tt) = UCE Uce sin w t

Cu ajutorul crora se determin limitele M i N ntre care variaz punctul de funcionare pe

dreapta de sarcin, n jurul poziiei Q de repaus, tiind c sin cot este cuprins ntre 1 i +1.
Desenul corespunztor este prezentat n figura 3.

Prin definiie, locul geometric descris de punctul de funcionare atunci cnd pe baz se aplic un
semnal oarecare se numete caracteristic dinamic.

n cazul de fa, acest loc geometric este segmentul MN, ale crui capete snt simetrice fa de Q
(ntruct i semnalul aplicat este simetric fa de axa timpului).

CAP. 5. ANEXE :

AMPLIFICATOR AUDIO DE 10W

-INTEGRAT: TDA2822M

CAP. 6. BIBLIOGRAFIE
v

Circuite integrate liniare vol. 3, Ed. Tehnium Bucureti

Miron C., Introducere n circuite electronice, Editura Dacia, Cluj-Napoca,

v
Oltean, G., Miron, C., Gordan, Mihaela, Hotoleanu, M., Dispozitive si circuite
electronice. ndrumtor de laborator, II. Multiplicare UTCN, 1999;
v
Miron,C., Oltean, G., Gordan, Mihaela, Dispozitive si circuite electronice, --- Culegere
de probleme, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 1999;
v
Lungu,S., s.a. - Electronica. Culegere de probleme Editura Casa Cartii de Stiinta, ClujNapoca, 1993;
v
Ciugudean, M., .a. Electronic aplicat cu circuite integrate analogice. Dimensionare., Editura de Vest, Timioara,1991;
v
Ciugudean, M., .a. Stabilizatoare de tensiune cu circuite integrate liniare.
Dimensionare, Editura de Vest,Timioara, 2001;
v

www.datasheetcatalog.com

www.google.ro

www.elforum.ro