Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Radiatiile X
*Radiatiile electromagnetice sunt
produse prin oscilatia sau acceleratia unei
sarcini electrice.Undele
electromagnetice au atat componente
electrice cat si magnetice. Gama radiatiilor
electromagnetice este foarte larga: unde cu
frecventa foarte inalta si lungime mica sau
frecventa foarte joasa si lungime mare.
*Lumina vizibila constituie numai o
parte din spectrul undelor
electromagnetice.
Asadar radiatiile X
sunt radiatii
electromagnetice
penetrante, cu lungime de
unda mai scurta decat a
luminii si rezulta prin
bombardarea unei tinte de
tungsten cu electroni cu
viteza mare.
Natura radiatiilor X
*Primul tub care a produs raze X a fost
conceput de fizicianul William Crookes.
Cu un tub de sticla partial vidat, continand
doi electrozi prin care trece curent
electric. Ca rezultat al ionizarii, ionii
pozitivi lovesc catodul si provoaca iesirea
electronilor din catod.
*Un tub catodic imbunatatit, prin
introducerea unui catod curbat pentru
focalizarea fasciculului de electroni pe o
tinta din metal greu, numita anod,
produce raze X mai dure, cu lungimi de
unda mai scurte si energie mai mare.
Razele X produse, depind de presiunea
gazului din tub.
Tub de radiaii X
Proprietatile radiatiilor X
*Radiatiille X impresioneaza solutia
fotografica, ca si lumina. Absorbtia
radiatiilor depinde de densitatea si de
greutatea atomica. Cu cat greutatea
atomica este mai mica, materialul este mai
usor patruns de razele X. Cand corpul uman
este expus la radiatiii X, oasele, cu greutate
atomica mai mare decat carnea, absorb in
mai mare masura radiatiile si apar umbre
mai pronuntate pe film. Radiatiile cu
neutroni se folosesc in anumite tipuri de
radioagrafii, cu rezultate total opuse: partile
intunecate de pe film sunt cele mai usoare.
*Radiatiile X provoaca fluorescenta
anumitor materiale, cum ar fi platinocianidul
de bariu si sulfura de zinc.
Mecanismul generarii
radiatiilor X
*La numai cteva luni de la descoperirea
razelor X, fizicianul romn Dragomir
Hurmuzescu(1865-1954) a construit un
electroscop foarte sensibil, care i poart si
numele, special pentru studiul acestor
radiaii.
*Acest electroscop s-a dovedit a fi foarte
util pentru studiul fenomenelor de ionizare
produse de diferite preparate radioactive.
De la Rntgen pn azi....
...radiaiile care aveau iniial natura
necunoscut numindu-se X, sunt utilizate
des n domeniul medical unde se fac nu
numai radiografii ci si tomografii
computerizate.
*Telescoapele de raze X trebuie s fie
plasate nafara atmosferei terestre pentru a
capta radiaii X emise de surse aflate la
miliarde de ani lumin distan.
*Printre cele mai cunoscute se afl
Chandra X-ray Observatory, care a a fost
lansat de naveta Space Shuttle Columbia n
1999.
Surse de raze-X
Sistemul solar- Atmosfera externa a Soarelui este o
sursa de raze-X.
Stele - Atmosfera fierbinte sau corola stelelor normale
produc si ele raze-X. Observatiile razelor-X sunt
folositoare la intelegerea activitatii stelelor in evolutia
lor.
Stelele Pitice Albe- Acestea sunt dense, resturi arse
ale unor stele cum ar fi Soarele. Ele s-au format in urma
consumarii combustbilului nuclear.
Supernove si ramasite ale acestora Cand o stea
explodeaza si se transforma intr-o supernova, explozia
creeaza un nor in care se pot atinge valori de mai multe
milioane de grade care straluceste in raze-X timp de mii
de ani. Observatiile razelor-X pot dezvalui dinamica
exploziei si elementele grele prezente in norul rezultat.
Absorbtia de raze-X
Absorbtia acestora de catre atmosfera
Pamantutui este impartita pe mai multe
straturi atmosferice. Absorbtia se face in
urmatorul mod:
Fotonii razelor-Xparticule minuscule
incarcate cu energie electromagnetica
puternicasunt absorbiti de orice
intalnesc in cale si care este compus din
atomi. Cantitatea de radiatii se
imputineaza trecand prin ionosfera si prin
stratul de ozon.
Aplicatiile radiatiilor X
Principalele utilizari: cercetari
stiintifice, industrie,
medicina
Studiul radiatiilor X a jucat un rol vital in fizica, in
special in dezvoltarea mecanicii cuantice. Ca
mijloc de cercetare, radiatiile X au permis
fizicienilor sa confirme experimental teoria
cristalografiei.
Folosind metoda difractiei, substantele cristaline
pot fi identificate si structura lor determinate.
Metoda poate fi aplicata si la pulberi, care nu au
structura cristalina, dar o structura moleculara
regulata. Prin aceste mijloace se pot identifica
compusi chimici si se poate stabili marimea
particulelor ultramicroscopice.