Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. ELEMENTE INTRODUCTIVE
Scopul clasificarii sectiunilor transversale este acela de a identifica in ce masura rezistenta lor
si capacitatea de rotire sunt limitate de aparitia pierderii stabilitatii locale.
In Figura 1, se pot oberva ca in ambele cazuri, elementele sunt sudate. In primul caz, cand talpile
sunt mai subtiri in raport cu inima, talpa nu se poate opune rasucirii- are inertie la rotire mica. Grosimea
elementelor conduce la concluzia conform careia avem articulatie sau incastrare. In al doilea caz, cand
talpile sunt mai groase in raport cu inima (incastrare), ele impiedica rotirea inimii.
3. CLASE DE SECTIUNI
Sectiunile barelor sunt incadrate in diferite clase de sectiune, in functie de comportarea lor, privita
din punct de vedere al limitarii rezistentei capabile si a capacitatii de rotire, de aparitia fenomenului de
pierdere a stabilitatii locale (voalare). In acest sens sunt definite 4 clase de sectiune, in functie de supletea
peretilor comprimati si de distributia eforturilor de compresiune.
Sectiuni clasa 1: sectiuni care permit formarea articulatiilor plastice si care au o capacitate
mare de rotire care permite redistribuirea momentului pe structura pana la
obtinerea/formarea mecanismului plastic de cedare. Peretii elementului au o suplete mica
(sunt grosi) si nu apare fenomenul de voalare. Capacitatea de rotire
u
8.
pl
Sectiuni clasa 2: sectiuni care permit formarea articulatiilor plastice, dar acestea au o
capacitate de rotire limitata din cauza pierderii stabilitatii locale (voalarii). Nu permit
redistribuirea momentelor incovoietoare pe structura (decat intr-o mica masura, 20% ,
care in calculele structurale nu se ia in considerare) si deci nu se poate forma un mecanism
plastic de cedare:
u
4.
pl
Sectiuni clasa 3: sectiuni care permit numai o distributie elastica (Navier) de tensiuni pe
structura. Se poate atinge limita de curgere in fibra comprimata, insa fenomenul de voalare
impiedica dezvoltarea momentului plastic.
Sectiuni clasa 4: sectiuni care permit numai o distributie elastica a tensiunii pe sectiune,
aparitia fenomenului de voalare producandu-se inainte de atingerea limitei de curgere in
fibra comprimata.
Ai ti hi
At t b
A 2 At Ai
2 At
Ai
hi
h
1 2
Wpl s
(A h)
4 1
Coeficienti de pondere
my
vy
My
M py
Vy
V py
1, 0
1, 0
N
1, 0
Np
vy
n
Vy
V py
0.5
N
0.15
Np
my
My
M py
1.0
Asadar, este necesara definirea claselor de sectiuni pentru definirea modelului de calcul structural.
Calculul structural reprezinta modul de determinare al eforturilor in structura si modul de verificare
al sectiunii.
Modele de calcul structural:
Plastic-plastic- eforturile in structura se pot determina prin calcul plastic, iar verificarea in
sectiune se poate face in plastic (se foloseste clasa 1)
Elastic-plastic- eforturile in structura se pot determina prin calcul elastic, iar verificarea in
sectiune se poate face in plastic (se foloseste clasa 2)
Elastic-elastic- eforturile in structura se pot determina prin calcul elastic, iar verificarea in
sectiune se poate face in elastic (se folosesc clasele 3 si 4)
10
11
12
Ductilitatea elementului este capacitatea lui de a se deforma plastic fara sa se rupa. Ductilitatea la
nivel de material se exprima prin urmatoarele cerinte:
Raportul dintre rezistenta la rupere f u si rezistenta de curgere f y este cel putin egala cu
1.20;
Alungirea la rupere A este cel putin egala cu 20%;
Otelurile folosite in elementele structurale cu rol disipativ trebuie sa aiba palier de curgere
distinct, cu alungire specifica la sfarsitul palierului de curgere, A , de cel putin 1.5%.
13
14