FLUCTUATII ECONOMICE

1. Ciclicitatea- trasatura a evolutiei activitatii economice

2. Diversitatea ciclurilor economice
A. Ciclul scurt (Kitchin, minor).
Tipologia ciclurilor scurte
B. Ciclul lung (Kondratiev, secular).
Fazele ciclului lung.
C. Ciclul afacerilor(Junglar) si fazele sale.
Ciclul economic decenal.
Crize clasice vs. crize moderne.
3. Cauzele evolutiei ciclice pe termen mediu.
Legea debuseelor (a lui Say)
4. Politici anticiclici (conjuncturale)
Stabilizatori automati

1. CICLICITATEA- trasatura a evolutiei activitatii economice

Din perspectiva dinamica, activitatea econmica NU are o evolutie uniforma, linear, ci
fluctuanta.
TIPURI DE FLUCTUATII:
fluctuatii sezoniere: se explica prin influenta factorilor naturali, psihologici si prin
preferintele consumatorilor, care au evolutii specific pe parcursul unui an, reproducanduse cu o anumita regularitate de la un an la altul.
fluctuatii intamplatoare, accidentale: sunt determinate de factori aleatori sau de
evenimente neasteptate: cataclisme naturale, evenimente sociale si politice deosebite,
decizii neasteptate ale unor agenti economici, o anumita stare de spirit a populatiei etc.
fluctuatii ciclice: sunt determinate de factori ce tin de functionarea activitatii economice,
de interdependentele dintre partile sale; sunt fluctuatii aggregate si se reproduce cu o
anumita regularitate, desi nu pot fi incadrate in termene riguroase, exacte.

Analiza moderna a evolutiei ciclice a activitatii economice este realizata in mod sintetic
de catre Joseph Schumpeter, in lucrarea Bussiness Cycles (1939), prin valorificarea si
aprofundarea lucrarilor si tezelor unor economisti precum K. Marx, C.Junglar, J.Kitchin , N.
Kondratiev.
Ciclicitatea reprezinta forma normala de evolutie a activitatii economice, datorita faptului
ca fazele miscarii ciclice se conditioneaza reciproc si, in unitatea lor, pregatesc premisele care
asigura activitatii economice continuitate, schimbari calitative si progress.
2. DIVERSITATEA CICLURILOR ECONOMICE
1

 cicluri lungi, seculare sau Kondratiev;

cicluri propriu-zise, decenale sau Junglar (au o durata care variaza de la 4-6 ani la 10-12
ani)= cicluri ale afacerilor;
cicluri scurte, minore sau Kitchin (cu o durata de la sase luni, la trei ani, din randul
carora se detaseaza ciclul inflationist sic el al variatiei stocurilor).

A. CICLUL SCURT (Kitchin, minor) reprezinta o miscare ciclica pe parcursul a circa 40 de

luni, care afecteaza ansamblul ramurilor unei economii.
Ciclul scurt se incadreaza in interiorul ciclului mediu (Junglar), intre doua crize sau
manifestari de criza, si contribuie la modificarea amplitudinii expansiunii sau contractiei
caracteristice ciclului Junglar.
Ciclurile scurte au doua faze: expansiune si incetinirea (reducerea) acitivitatii
economice, iar trecerea de la expansiune la incetinire nu presupune declansarea unei crize
economice.
TIPOLOGIA CICLURILOR SCURTE
O forma particulara a ciclului scurt este ciclul Hanau, cu o durata medie de 30 de luni (in
SUA), care decurge din specificul pietei produselor agricole, in general, al celor zootehnice, in
special.
Ciclul Hanau se deruleaza, de regula in 3 faze.
faza I: cand investitiile in sectorul zootehnic sunt insuficiente, cererea este mai mare
decat oferta, preturile si profiturile sunt ridicate.
faza II: presupune o crestere a investitiilor in domeniu, cresterea trepata, dar ferma a
ofertei, care devanseaza cererea, generand reducerea ratei si a productiei curente ajunse
la maturitate, generand prabusirea preturilor relative si reducerea dreastica a noilor
investitii.

B. CICLUL LUNG (secular, Kondratiev) se desfasoara sub forma unor unde lungi, cu o
durata de 40-60 ani.
In acest interval de timp, in economie este dominant un anumit mod ethnic de productie.
O perioada de 20-30 ani, modul tehnic de productie dominant functioneaza
corespunzator, isi dezvaluie capacitatile de progress, are un cadru adecvat de afirmare.

Dupa aceasta perioada, modul tehnic de productie intra in conflict cu posibilitatile oferite
de natura si alte resurse economice pe baza carora a fost edificat, apar semen de epuizare a
capacitatilor sale de afirmare a rationalitatii economice; manifestandu-se o tendinta istorica de
scadere a eficientei economice, se manifesta randamente de scara descrescatoare si, implicit,
crestere a costurilor unitare.
Perioada de tranzitie(20-30 de ani)spre un nou aparat de productie, apt sa ridice eficienta
economica, are loc ca urmare a unor niveluri calitative, structuri si modalitati de combinare a
factorilor de productie, in concordanta cu resursele disponibile si accesibile.
In evolutia oricarei economii mature, se disting doua faze de evolutie: una ascendenta si
alta descendenta, fiecare cu o durata de 20-30 de ani.
Faza ascendenta se caracterizeaza prin preponderenta anilor de prosperitate economica si
ritmuri relative inalte de crestere a venitului national, a investitiilor, a productiei, desfacerilor,
inclusive ridicarea sustinuta a nivelului de trai.
Faza descendenta de caracterizeaza prin incetinirea ritmurilor de crestere a productiei, a
investitiilor, a veniturilor, iar gradul de ocupare se inrautateste etc; anii de recesiune economica
sunt mai numerosi, iar persistent unor fenomene negative in economie (inflatie, somaj etc) se
accentueaza.
C. CICLUL AFACERILOR (Junglar) SI FAZELE SALE= ciclul decenal, ciclul mediu
PIB

H
B

D
F
A

Timp

FAZA DE EXPANSIUNE (perioadele A-B, D-E si G-H), in care conjuncture economica

este favorabila, afacerile sunt prospere, cererea este dinamica, cu perspective de
consolidare, optimismul domina si starea de spirit este favorabila.
FAZA DE RECESIUNE (in grafic, de la punctual B, la C; de la E, la F) reprezinta
incetiniri neintentionate si, deci, abrupte ale ritmului cresterii economice.

O recesiune are loc atunci cand, din anumite motive, numarul si profunzimea
dezamagirilor sporesc fara nicio crestere, in compensatie, a calitatii sau cantitatii de surprize
placate Venitul pierdut este cel care, in cele din urma, ii dezamageste pe producatori, si
venitul in scadere este cel care ii determina pe producatori sa reduca ritmul de productie (P.
Heyne, Modul economic de gandire, EDP, Bucuresti, 1991).

3. CAUZELE EVOLUTIEI CICLICE PE TERMEN MEDIU

Conform cauzelor de tip ENDOGEN-EXOGEN, ciclurile rezulta din conjugarea
actiunii unor factori interni sistemului economic, a interdependentelor din cadrul sau si a unor
circumstante exogene lui.
TEORII EXCLUSIV ENDOGENE
Teoria ciclului reinvestitional (G. Haberler) sustine ca originea miscarii ciclice decurge
din procesul reproductiei capitalului fix, a carui inlocuire este ampla in unele perioade si
nesemnificativa in altele.
Teoria monetarista incearca sa explice evolutiile ciclice prin evolutia creditului: cresterea
excesiva a acestuia stimuleaza expansiunea, dar rupe echilibrul economic, determinand
faza de recesiune.
Teoriile subconsumului afirma ca insuficienta cererii (determinate de inegalitati si
injustitii in repartizarea veniturilor) franeaza oferta si cresterea productiei, care atrag
sporirea somajului. Apoi aceasta devine un factor de reducere a cererii, accentuand
dezechilibrul pietei, cu efecte cumulative pentru reducerea productiei si declansarea
crizei economice.
Teoriile supracumularii de capital explica evolutia ciclica prin fluctuatiile investitiilor:
cresterea investitiilor stimuleaza cererea globala, generand un process cumulative de
expansiune economica. Recesiunea survine ca urmare a insuficientei resurselor
investitionale mai intai in sectorul creator de bunuri de capital.
Teoria marxista sustine ca majoritatea crizelor economice de supraproductie sunt
cauzate de contradictia fundamentala a sistemului economic, ca tendinta de crestere mai
rapida a productiei, decat a cererii solvabile. aparitia unor neconcordante intre structura
ofertei si a cererii, care conduc la formarea unei supraproductii relative si reducerea
tendentiala a ratei profitului.
Dupa teoria keynesiana, succesiunea fazelor de prosperitate si de recesiune poate fi
analizata in legatura cauzala cu evolutia eficientei marginale a capitalului, in
interdependent cu ata dobanzii.
Curentul monetarist firedmanian apreciaza ca oscilatiile ciclice sunt generate de
interventia statului, care determina dereglari in domeniul circulatiei monetare, fluctuatiile
productiei si ocuparii fiind, in fond, expresii ale dereglarii acesteia.
4

 La polul opus se afla adeptii interventiei statului in economie, care explica fluctuatiile
ciclice prin necorelarea interventiei si ineficientei parghiilor, instrumentelor si politicilor
elaborate si folosite de catre stat.

4. POLITICILE ANTICICLICE (CONJUNCTURALE)

Evolutia ciclica are o determinare obiectiva,dar agentii economici si guvernele
promoveaza masuri pentru atenuarea undelor ciclului economic si in special a recesiunii si a
efectelor negative pe care aceasta le genereaza.
Masurile anticriza se fundamenteaza pe:

adevarurile formulate de stiinta economica;

cunoasterea interdependentelor economice;
o informare prompta si reala asupra evolutiei activitatii.

Prima realizare in acest sens apartine economistului englez J.M. Keynes si dateaza din
deceniile 4-5 ale secolului XX.
Ele au evoluat,devenind mai ample si mai coerente,fiind azi alcatuite din:
a) Politica monetara si de credit,care foloseste ca instrumente :
- rata dobanzii ;
- creditul ;
- masa baneasca.
Acestea sunt aplicate diferentiat pe cele doua faze (stari) ale ciclului economic dupa cum
urmeaza :
- in conditii de boom prelungit se urmareste franarea cererii de bunuri de consum si a
investitiilor prin :
- majorarea ratei dobanzii ;
- impunerea de restrictii la acordarea de credite ;
- efectuarea unui control mai riguros al masei banesti.
- in faza de recesiune se urmareste stimularea productiei si a investitiilor prin :
- reducerea ratei dobanzii ;

- sporirea volumului de credite ;

- cresterea masei monetare.
b) Politica cheltuielilor publice, consta in cresterea, in faza de recesiune,a cheltuielilor de
la bugetul de stat pentru:
- a mari cererea globala;
- a impulsiona productia;
- a realize trecerea la faza de expansiune.
Cheltuielile publice sunt orientate spre:
- achizitii de stat;
- investitii cu caracter social-cultural;
- investitii in intreprinderile publice.
In faza de boom cheltuielile publice (bugetare) se reduc.
c) Politica fiscala, care utilizeaza parghia fiscala (impozite si taxe) in scopuri anticiclice,
in mod diferentiat:
- in faza de recesiune, statul reduce fiscalitatea, stimuland consumul si investitiile;
- in faza de boom, statul majoreaza fiscalitatea, pentru a frana consumul si investitiile.
Politica cheltuielilor publice si politica fiscala formeaza impreuna politica bugetara,
intrucat utilizeaza componente ale bugetului de stat.
Pana prin anii70, politica monetara si de credit si cea fiscala au fost promovate in mod
corelat urmarind fie cresterea economica, fie franarea (temporizarea) acesteia, fiind numite
politici economice conjuncturale bazate pe cerere sau politici de tipul stop and go (stai
mergi).
De la mijlocul deceniului opt s-a recurs la programe anticiclice denumite mix policy,
bazate pe promovarea diferentiata de masuri monetare (care vizeaza dinamica preturilor si a
inflatiei) si bugetare (care urmaresc volumul activitatii economice si acoperirea deficitului
bugetar prin credite si nu prin emisiune de moneda).