Marturii

Redam aici fragmente din marturiile unor fosti detinuti politici care l-au cunoscut pe Valeriu
Gafencu si care nu au nici o indoiala ca acesta era un sfant in viata. Aceste marturii au fost aduse
si la cunostinta Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, singurul care poate hotari
canonizarea lui Valeriu Gafencu. Titlurile si intertitlurile apartin redactiei.
Alexandru Virgil Ioanid, Bucuresti: Un nalt tritor crestin
Valeriu Gafencu a ptruns n constiinta mea brusc si luminos. Eram nc liber cnd am aflat c n
nchisoarea Aiud si apoi n colonia de munc din localitatea Galda, n apropiere de Aiud, se afl
un tnr detinut politic, a crui trire crestin rspndeste n jur o fort binefctoare, ce se
rsfrnge asupra celorlalti frati de suferint si asupra tuturor celor cu care vine n contact.
Am aflat ulterior c acest tnr, Valeriu Gafencu, se nscuse n Basarabia, n localitatea Sngereii
Vechi, judetul Blti, la 24 decembrie 1921. Tatl lui fusese deputat n Sfatul rii care votase
unirea Basarabiei cu Romnia, n anul 1918. Ca pedeaps, la ocuparea Basarabiei de trupele
sovietice, n 1940, fusese arestat si deportat. De atunci, nu s-a mai stiut nimic despre el. Valeriu
urmase cursurile de liceu la Blti si apoi cele universitare la Facultatea de Drept si la cea de
Filosofie, la Iasi. Era nc student cnd a fost arestat si condamnat pentru lupta national si
crestin pe care o mbrtisase. (...)
n nchisoare, Valeriu nu era singur pe linia tririi crestine intense, ci fcea parte dintr-un grup ce
mprtsea aceeasi orientare spiritual, alturi de doctorul Traian Trifan, avocatul Traian Marian,
studentul n drept Ioan Ianolide, Anghel Papacioc, cel care avea s devin ieromonahul Arsenie
Papacioc de la Techirghiol, Marin Naidim, Aurel Dragodan, Constantin otea si alte suflete
alese. (...)
Boala necruttoare
n anul 1948, am fost arestat si eu, condamnat si trimis la penitenciarul Pitesti, unde fusese adus
si Valeriu Gafencu. Acolo am fcut cunostint cu el si am schimbat cteva cuvinte, n cursul unei
plimbri comune n curte. Prima impresie a fost deosebit de puternic. Mi se prea c din el
eman fr ncetare un fluviu de iubire si o energie luminoas, ce m fceau s m gndesc la
aura din jurul Sfntului Serafim de Sarov. Era, fr ndoial pentru mine, o personalitate
charismatic. (...)
Am aflat c era ntr-o celul, la acelasi etaj cu mine si c se mbolnvise de plmni din cauza
frigului, foametei si celorlalte conditii inumane, specifice regimului dur, de exterminare, ce
avea s precead si s pregteasc reeducarea de la Pitesti. Detinutii trebuiau s fie doborti la
pmnt, s nu poat opune nici un fel de rezistent fizic, iar sufleteste s fie ct mai slabi.
Considerndu-se ns c bolnavii de plmni nu erau apti s reziste probelor de reeducare, s-a
hotrt evacuarea lor din nchisoarea Pitesti si trimiterea la penitenciarul-sanatoriu Trgu Ocna.
Medicul oficial al nchisorii a ntocmit o list dup care, la sfrsitul lui decembrie 1949, s-a

format un lot din care fceam parte si Valeriu Gafencu si eu. Valeriu era ntr-o stare grav. De
abia putea s se tin pe picioare. (...)
Alimentatia de la Trgu Ocna, mai bun, si repaosul prelungit la pat, mpreun cu putinele
medicamente ce i s-au administrat, i-au ngduit s dobndeasc, temporar, o ameliorare. Desi nu
se putea nc ridica din pat, energia lui n propovduirea Cuvntului lui Dumnezeu a crescut.
Deoarece n penitenciarul-sanatoriu, la nceput, regimul era destul de liber, la patul lui puteau
veni si bolnavi din alte camere. l ascultau si se ptrundeau de adevrurile rostite de el. Multi au
primit atunci acea lumin crestin care i-a nsotit apoi ntreaga viat. S-au scurs cteva luni si de
la Pitesti au sosit noi loturi de bolnavi, unii dintre ei victime ale reeducrii. Terorizati de cele
ntmplate acolo si nspimntati pn la groaz de perspectiva de a fi retrimisi, cum erau
amenintati, s-au constituit ntr-un grup pe care ofiterul politic l-a nsrcinat s declanseze si la
Trgu Ocna procesul de demascare si reeducare.
Respingerea reeducrii
Aflnd de ororile petrecute la Pitesti, Valeriu s-a ntristat si ne-a spus: Ne asteapt si pe noi
timpuri grele. Ne-a ndemnat s ne rugm fierbinte si s ne mobilizm toate resursele morale
pentru a nu ne pierde sufletele n ncercrile ce aveau s urmeze.
Printre cei sositi cu unul din aceste loturi se afla si Ioan Ianolide, cel mai bun prieten din
nchisoare al lui Valeriu. Foarte slbit la nceput, s-a refcut repede si s-a dedicat ngrijirii lui
Valeriu si altor bolnavi. n jurul lor s-au grupat toti cei hotrti s se opun reeducrii, chiar cu
pretul unor suferinte sfsietoare si al sacrificrii vietii, rmnnd pn la sfrsit pe pozitia de
mrturisire a Domnului Hristos si de respingere a ateismului comunist. Conditia reeducrii era
lepdarea de credint, apostazia.
ntr-adevr, reeducarea a nceput. Cu presiuni psihice, santaje, amenintri, izolri, nsprirea
regimului, pe de o parte, iar pe de alt parte promisiuni de eliberare, acordare de scrisori, pachete
si medicamente, celor ce s-ar fi artat dispusi s-si spele creierul, renegndu-si trecutul si
nsusindu-si mentalitatea marxist. S-au nregistrat si brutalitti, acte de violent. Atunci s-au
vzut roadele influentei profunde pe care au avut-o Valeriu Gafencu si prietenii si asupra masei
de detinuti bolnavi. Ofiterul politic si reeducatii nu au obtinut nici mcar un singur succes
categoric. Au fost bolnavi crora le soseau de acas pachete cu medicamentul salvator,
streptomicina, si care, santajati s devin informatori n schimbul primirii medicamentelor, au
refuzat fr sovire. Pachetele cu medicamente erau napoiate familiilor, iar cel care-si pstrase
sufletul curat era sortit s-si piard viata pmntean. Cunosc trei asemenea cazuri: Eduard
Masichevici, bucovinean, Gheorghe Nitescu si Emil Sobieschi. (...)
Prietenia cu Wurmbrand
n aceast perioad a sosit la Trgu Ocna si pastorul protestant Richard Wurmbrand. Evreu, fost
comunist militant, convertit la crestinism n mprejurri exceptionale, se remarcase prin
atitudinea de drz mrturisire a lui Hristos si de combatere a comunismului ateu ce se instaura
n tar. Ca urmare, a fost arestat si tinut n regim de exterminare, singur n celul, timp de ani de

zile. Adus n stare de mizerie fiziologic, cu 22 de plgi tbc osoase, care supurau pe trup, nici nu
se putea tine pe picioare, cnd a sosit la Trgu Ocna. Ceilalti bolnavi, care aveau o stare relativ
mai bun, l-au nconjurat cu toat grija si iubirea. Unii detinuti, care n viata civil erau medici, i
pansau rnile si l ngrijeau cu total druire. Din cauza stadiului avansat al maladiei, a fost plasat
n camera celor mai grav bolnavi, camera 4, unde se afla si Valeriu Gafencu. ntre cei doi a
nceput un schimb de cunostinte si comentarii religioase, dar n spiritul bunei credinte si al
dragostei crestine, care urmreste apropierea de adevr, nu impunerea unei opinii anume. Se
nfruntau nu dou personalitti alese, ci dou conceptii si mentalitti crestine: cea ortodox si cea
protestant. (...)
Cei care au asistat la convorbirile celor doi de la camera 4 ne-au spus ns ulterior c, de cele mai
multe ori, cel care biruia era Valeriu, obligndu-l pe pastorul protestant s recunoasc justetea
punctului su de vedere. Acesta i-a mrturisit o dat lui Valeriu: As vrea s intru n mprtia
Cerurilor pe aceeasi poart cu dumneata. (...)
Rpirea n ceruri
As vrea s redau acum o mrturie din acea perioad, cnd nu m mai aflam la Trgu Ocna,
mprtsit mie de Ioan Ianolide, cnd ne-am rentlnit, dup multi ani de desprtire. Ioan a murit
n anul 1985, nct nu mai poate depune personal aceast mrturie. Rog s-mi fie ngduit s o
redau, cu temerea de constiint de care sunt capabil.
ntr-o dimineat cnd, ca de obicei, Ioan a venit la patul lui Valeriu, l-a gsit ntr-o stare de
transfigurare neobisnuit. Valeriu i-a relatat urmtoarele: Azi-noapte, dup o concentrare
puternic n rugciune, am simtit cum ies din mine. Simteam anume cum duhul iese din trupul
meu prin gur. Apoi m-am nltat deasupra mea si mi vedeam trupul cum zace imobil n pat, iar
lucrurile de dedesubtul meu deveneau din ce n ce mai mici. Poate am fost rpit n ceruri, cum
spune Sfntul Apostol Pavel. Simteam o pace si o fericire de nedescris. Trziu, am reintrat n
mine, tot pe gur. Acum vreau s m sftuiesc cu tine ce s fac. S cer Domnului s-mi dea n
continuare asemenea stri? Dar dac duhul ce le pricinuieste nu este Cel Sfnt? S-ar putea s fie
o ispit, ca s m mndresc si s m cred ridicat acolo unde numai celui cu har deosebit se
cuvine s ajung.
Dup ce s-au sftuit amndoi, au ajuns la concluzia c cel mai bine este s lase lucrurile s se
petreac de la sine, fr a depune vreo strdanie sau a face vreo rugciune pentru repetarea acelei
stri pe care stiinta psihologiei, prin ramura parapsihologiei, o recunoaste astzi sub numele de
extracorporalitate sau dublur psiho-fizic si o studiaz, n msura posibilittilor, cu mijloace
stiintifice, chiar experimentale, desi fenomenul are o latur ce scap acestor metode.
Valeriu cunostea bine literatura teologic si mistic. Studiase anume scrierile Sfintilor Printi,
cte apruser pn atunci n primele volume ale Filocaliei. l impresionase mai ales Sfntul
Maxim Mrturisitorul, dar si mai modernii Bulgakov, Soloviov si Berdinev. Desi el nsusi avea o
pronuntat component mistic, nu se credea vrednic, n smerenia lui, s fie vas ales n care
Dumnezeu revars cele mai sublime miresme spirituale.
Din spusele lui Ianolide rezulta c Valeriu nu a mai avut asemenea stri, pn la moartea sa, care
a survenit destul de curnd dup aceea. (...)

Jertfa de sine
Unul dintre bolnavii ce-l iubeau si-l admirau, Victor Leonida Stratan, obtinuse printr-o
interventie special de la familie, un pachet cu streptomicin. Deoarece starea lui era ceva mai
bun, a venit cu medicamentele si i le-a pus n brate lui Valeriu, fericit c i poate salva viata.
Valeriu le-a primit si a doua zi l-a nstiintat pe Stratan c a hotrt s le cedeze pastorului
Wurmbrand, spunnd c acesta se afl, de asemenea, ntr-o stare grav si salvarea lui ar nsemna
mult pentru dezvoltarea crestinttii, deoarece este o personalitate recunoscut, cu relatii
internationale si mare putere de influent. Stratan s-a suprat si a declarat c nu este de acord.
Atunci, cu blndete, Valeriu i-a spus c din moment ce i-a druit medicamentele, acum ele i
apartin si are libertatea s le foloseasc potrivit ndemnului constiintei lui. ntr-adevr,
medicamentele au fost folosite de pastorul Wurmbrand, a crui viat a fost astfel salvat. (...)
Moartea lui s-a petrecut, ca si viata, sub semnul credintei fierbinti si al jertfirii de sine. Cu o zi
nainte de marea trecere, i-a spus lui Ioan: Mine voi muri. Vreau s-mi iau rmas bun de la cei
mai apropiati prieteni. F tu asa fel nct s vin pe rnd la mine, n liniste. Atunci au nceput s
se perinde discret, la cptiul lui, toti cei ce-l iubeau, l respectau si-l admirau. i nu erau putini.
ntr-adevr, n ziua anuntat a murit, pecetluind cu jertfa lui o existent nchinat credintei
crestine si atingnd, dup ntelegerea noastr omeneasc, nalta si rara stare de theosis. Era
ziua de 18 februarie 1952.
Ordinul Servilor
n ultimele luni ale vietii sale, Valeriu Gafencu a elaborat, mpreun cu Ioan Ianolide, planul unui
ordin sau cin laic, numit al SERVILOR.
Principalele caracteristici prin care s-ar deosebi de ordinele monahale ar fi:
Trirea n lume, fr a fi din lume.
Respectarea primelor dou voturi monahicesti: ascultarea si srcia de bun voie.
nlocuirea celui de al treilea vot, al castittii, cu votul servirii sau slujirii lui Hristos. Trirea n
lume face deosebit de dificil, uneori imposibil, pstrarea purittii trupesti si sufletesti.
Scopurile principale ale acestui ordin ar fi:
Activitatea de apostolat, de rspndire intens a nvtturii crestine.
Ridicarea membrilor ordinului si a celor ce se afl n sfera sa de influent la o trire crestin
adevrat, n continut, nu n form.
Conferirea unei expresii crestine tuturor activittilor publice, obstesti: sociale, culturale, juridice,
medicale, economice etc., prin membrii ordinului care fac parte din aceste corpuri profesioniste.
Exercitarea unei actiuni binefctoare, n sensul mririi independentei Bisericii ortodoxe fat de
Stat si al restituirii tuturor bunurilor ecclesiastice, confiscate sau distruse de regimul comunist.
Reconsiderarea imaginii obisnuite cu privire la tipul de crestin, imagine n care acesta este
socotit numai un om blnd, milostiv, ierttor, tolerant, supus, un fel de naiv, usor de pclit de
oricine. Aceast imagine partial ar trebui completat, dup cuvintele lui Iisus, cu calittile de

ndrzneal ntru Hristos, ntelepciune, drzenie n aprarea credintei si, n conditiile particulare
ale epocii noastre, participarea la evenimentele istorice prin care planul lui Dumnezeu, mersul
lui Dumnezeu pe pmnt (Soloviev), se poate nfptui.
ntreaga activitate a ordinului s-ar desfsura sub ascultarea si ndrumarea Bisericii.
O asemenea reactualizare a proiectului lui Valeriu Gafencu si Ioan Ianolide s-ar nscrie n
actiunea de revigorare a laicatului, la antrenarea ct mai multor credinciosi pentru buna stare si
dezvoltare a ntregii Biserici (Ecclesia), care cuprinde att cinul preotesc si cel monahicesc
(Sacristia), ct si totalitatea enoriasilor.
Aurelian Gut, Craiova: Nu l-am auzit niciodat plngndu-se
(...)Grija lui pentru mntuirea crestin depsea cu mult persoana proprie si chiar Romnia si
romnismul. Era adnc interesat de nflorirea crestinttii, n forme de ecumenicitate si
universalitate, sub semnul spiritualittii ortodoxe si se gndea mereu la destinul final al omenirii.
Nu fcea referiri la timpul ce trecuse si la anii ce vor mai veni pn la izbvirea noastr. Am
nteles c nclca limitele obisnuite ale timpului si spatiului, trind dup dimensiunile eternului.
(...)
Starea lui Valeriu se agrava. Din cauza lungului sir de luni petrecute n pat, fr miscare, si din
cauza slbiciunii si insuficientei circulatiei sngelui, i-au aprut pe corp escare mari ce nu puteau
fi vindecate cu nici un chip, cuprinzndu-i o mare suprafat a spatelui, coapselor si gambelor.
Alti bolnavi, n situatie asemntoare, se vitau, blestemau si se revoltau, cci usturimile si
durerile rnilor erau ngrozitoare. Pe Valeriu nu l-am auzit niciodat plngndu-se, desi pe chipul
su se putea citi suferinta accentuat, iar n ochi i apreau lacrimi de durere, cnd era pansat, cu
migal si dragoste frteasc de detinutii doctoranzi n medicin Ion Ghitulescu, Nae Floricel si
Aristide Lefa, timp de ore n sir. Din fsii de cmsi rupte, confectionam bandaje pentru
acoperirea escarelor, dar din lipsa substantelor medicamentoase necesare, fsiile se lipeau de rni
si produceau dureri cumplite cnd erau desfcute. Din gura lui Valeriu nu se auzea nici un vaiet,
dar dup un timp, broboane de sudoare i acopereau fruntea boltit. Medicii observau; era semnul
c rbdarea atinsese limita. Atunci se opreau si-l lsau putin s-si revin. (...)
Valeriu Gafencu, mpreun cu nedesprtitul su frate de credint si suferint Ion Ianolide, au
creat la Trgu Ocna o adevrat comunitate spiritual, la care au aderat si de la care s-au adpat
oameni noi ce L-au cunoscut atunci mai adnc pe Dumnezeu, precum si altii care l purtau n
inim, dar nu-I descifraser nc toat mretia. Tot datorit acestor dou suflete alese de
Dumnezeu, s-a scris la Trgu Ocna o pagin deosebit a solidarittii si armoniei crestine ntre
oameni. Este pagina pastorului Wurmbrand, pagin care a trecut de mult granitele Romniei si a
devenit un fapt cunoscut n numeroase cercuri.
Marin Naidim, Constanta: Era fire de poet
Valeriu Gafencu?!... Despre el, N. Steinhardt spunea c e unul din Sfintii nchisorilor; despre el
vorbeste si Ion Ioanid, si D. Bacu si toti cti au trecut prin nchisori. Toti l vorbesc numai de
bine, fie c l-au cunoscut personal, fie din auzite. Eu l-am cunoscut personal si mrturisesc si eu

c cele spuse sunt adevrate. Asa era, asa a fost, fr nici o discutie si fr ndoial. A fost un
erou-martir. Pe el nu l-a fcut erou un simplu act de curaj de o clip, ci o ntreag serie de
eroisme de fiecare zi. El a murit cte putin n fiecare zi si mentinndu-se tot timpul pe pozitie
crestin. (...)
Era o fire de poet. tiut este c pe scara desvrsirii poetii sunt pe prima treapt, de jos. Apoi
urmeaz celelalte categorii: eroii, profetii, sfintii; asa am citit undeva (Iovan Ducis) si mi se pare
adevrat. Poetii, care-si mplinesc cum trebuie menirea, nfrumuseteaz viata, nalt pe om.
Valeriu fcea chiar si poezii. Scria n vers alb, dar si n form clasic. Pe cnd se afla la Trgu
Ocna la nchisoare ca tebecist, pe-atunci eu m aflam n min la Baia-Sprie, si aflase si el despre
mine c sunt la mina de plumb. Mi-a dedicat o poezie, care din om n om a ajuns pn la mine,
dar din care nu mai retin dect cteva versuri:
Pe fruntea mea senin, mna-i pune
i cheam-m ncetisor pe nume
Cum i-ai chemat prietenul din groap.
Te rog, Iisuse, d-mi un pic de ap.
Auzise si el c sub pmnt, n min, e o cldur grozav, c transpiri cumplit si c mereu ti-e sete
si-n compasiunea lui implora mil lui Dumnezeu, cerea pentru mine, prietenul lui, un strop de
ap. (...)
Constiinta pcatului
Citise mult n viata lui, dar acum (ct s-a mai putut citi n Aiud, pn n 1948), nu mai citea dect
o singur carte, Biblia, si ce era n legtur cu ea: Filocalia, Patericul, Urmarea lui Hristos. i se
ruga. n colonie, mergea ntre ruinele unei vechi biserici prsite, ce se afla pe un deal, ntr-o
lucern a coloniei, n-avea acoperis, era expus ploilor si intemperiilor si el se ruga acolo.
Cnd venea cineva pe la el de-acas, aborda cu ei totdeauna probleme de credint, cutnd s
conving pe fiecare de importanta mntuirii. Spunea ctre mine c chiar dac nu reusim noi s
schimbm lumea, dar mcar s trezim interesul, s o facem s nu se mai simt bine cnd
svrseste rul, s crem probleme, s-si pun ntrebri, s-si schimbe pasii. Fcea mult caz de
constiinta pcatului, pentru c erau multi care considerau pcate numai curvia, hotia si crima si
multi nu se recunosteau pctosi, fie c nu le aveau pe acestea, fie c le minimalizau,
neacordndu-le importanta cuvenit. Dar pierdeau din vedere c mai sunt si altele si poate mai
mari dect acestea, cum ar fi mndria. Celor mndri Dumnezeu le st mpotriv si celor smeriti
le d har. Pe omul care se grozveste, Domnul l las singur si fr El o s-si dea seama c nu
poate face nimic si o s strige la El.
Constantin Strchinaru, Iasi: Un spirit prezent
Marile spirite stpnesc dou vieti: una dat si alta redobndit. Trind initiatic ncercrile
existentei terestre, ele se constituie n modele paideice a cror influent asupra semenilor e cea a

constientizrii virtualittii, ncrederii, accesului oricrui vrednic sau nevrednic la starea dinti,
prin iubire.
Un asemenea spirit a fost si este Valeriu Gafencu. Imaginea sa creste n posteritate. (...)
Cei din jur i apreciau atitudinea coezionar si deschiderea spre etic si estetic. Btrnii din Galda
Aiudului si-l mai amintesc probabil cu aceeasi dragoste cu care ascultau manifestrile artistice
ale detinutilor adusi la munc. n aceast colonie s-a mprietenit el mai bine cu Ion Ianolide, un
alt print al spiritului, al tririi prin reflexiune si al frumusetii.
Dar infernul comunist ncepea s-si arate adevratul chip: cruzimea, ura, ateismul. Retrasi n
penitenciar, detinutii au fost supusi la foame si depsiri de norm n fabric. Supravietuirea mai
era posibil doar n spirit. Aici, la lumin si liniste, s-a retras Valeriu Gafencu. Promisiunile
K.G.B.-ului de a-l declara cettean sovietic si de a-l elibera imediat s-au frnt de tria credintei si
caracterului su. Martiriul s-a accentuat. Tuberculizat, a ajuns n stare grav la sanatoriul Trgu
Ocna. Un penitenciar guvernat de moarte. Tot parterul, toate camerele de lng pmnt erau mai
mult n mormnt.
i totusi, aici, Valeriu Gafencu a nvins moartea prin ignorarea ei, prin trirea n Dumnezeu, prin
dragostea fat de semeni, prin modelul de viat crestin care a cutremurat si clarificat constiinte
n deriv, care a readus pe drumul cel drept victime epuizate n mlastinile dezndejdii sau sunt
muscate de turbate fiare slbatice. Comunicarea lui Valeriu cu semenii a fost si a rmas
comuniune ntru iubire, comuniune ntru Hristos.
Bucur M. Negulescu, Buzu: Prin spiritul su de jertf, priza lui Valeriu Gafencu n masa
detinutilor a fost total"
Prin spiritul su de jertf, priza lui Valeriu Gafencu n masa detinutilor a fost total. Datorit
naltei triri crestine el avea privirea senin, fata i radia de iubire, smerenie si blndete si
transfigurat semna cu sfintii zugrviti de Grigorescu la Mnstirea Agapia.
Trirea crestin nu-i era numai pentru sine. El a semnat n rndurile studentilor victime ale
culturii pozitiviste, ale scolii laice implantate timp de un secol n tara noastr preocuparea
pentru mntuirea sufletului; el le-a descoperit adevrurile fundamentale ale vietii, care sunt
adevrurile divine; el le-a luminat calea spre virtutile nemuritoare predicate de Mntuitorul
Hristos. El i-a trezit pe cei mai multi din indiferenta religioas si a risipit ndoielile celor trufiti
de scoala materialist pozitivist. Prin exemplul su i-a nvtat s se roage. (...)
Gndesc acum c multi sfinti ai Bisericii Crestine ortodoxe s-au izolat prin pustii si au trit n
ascez, n slujba lui Dumnezeu. Dar ca s fii sfnt ntr-o nghesuial de puscrie comunist cred
c trebuie s fii aluat ales de Dumnezeu, care creste si se revars cu generozitate. i care d
roade.
Virgil Maxim, Ploiesti: Dumnezeu revrsase asupra lui harul frumusetii
Dumnezeu revrsase asupra lui harul frumusetii sub toate aspectele:

Fizic, prea un Arhanghel, purtnd cnd spada de foc a cuvntului dumnezeiesc, cnd crinul
curtiei plin de parfum tainic.
Moral, fr a i se putea reprosa ceva, smerenia mbinndu-se cu tenacitatea hotrrilor.
Spiritual, transfigurat tot timpul ca ntr-o stare extatic, aproape permanent, neputnd s-ti dai
seama dac ceea ce spune aceea si vede n duh sau dac duhul vorbeste prin el n cuvinte care se
fac lumini. (...)
(...) Tot n aceast perioad cuprins ntre 1941 si 1944, Valeriu Gafencu mpreun cu alte mari
suflete druite de Dumnezeu cu actul intuitiei srutrii si ntelegerii viitorului, Traian Trifan,
Marian Traian, Anghel Papacioc, Preot Vasilie Serghie, Schiau Ion, Costic Pascu si altii au
trasat o linie de conduit crestin si romneasc pentru toti detinutii politici, linie care a rmas
valabil nu numai pentru perioada de dictatur antonescian, dar pentru ntreaga viat a celor
nchisi, ca un model de atitudine, indiferent de forma de asuprire si emblema stpnirii.
Neacceptarea vreunei forme de conciliere ntre asupriti si asupritori si supunerea si acceptarea
oricror suplicii, consecint a mrturisirii adevrurilor dumnezeiesti, n viata personal si
comunitar a neamului. Aceast atitudine a fcut ca balanta biruintei s ncline, n plan nevzut,
totdeauna n favoarea noastr desi aparent vrjmasul nevzut se credea nvingtor. (...)
mi aduc aminte c odat, mai la nceputul prieteniei noastre, voind s m mrturisesc si
mprtsesc n cercetarea cugetului ce am fcut-o, am gsit si aceast stare de ndoial pe care o
aveam asupra sincerittii manifestrilor duhovnicesti ale lui Valeriu si, mergnd la el, i-am
descoperit aceast stare vinovat a gndurilor mele fat de el. M-a ascultat cu foarte mult atentie
si la sfrsit, plngnd, m-a mbrtisat si, rugndu-ne amndoi, a luat asupra lui toat tulburarea
pe care mi-o provocase, spunndu-mi: Sunt vinovat n fata lui Dumnezeu pentru tulburarea pe
care ti-am provocat-o. ti multumesc c mi-ai sesizat o lacun de care nu eram constient. Cci nu
numai prin pcat poti sminti pe cineva, adic nu numai cu cele de stnga, ci si cu cele de dreapta,
cu virtutile, cnd nu sunt fcute cu tact duhovnicesc, cu o ferire a cugetului fratelui, care poate
pieri din pricina liberttii tale, ncredintat c faci binele.
Era ideea din epistola Sfntului Apostol Pavel, pe care, mai trziu aveam s nteleg, toti Sfintii
Printi si-o fcuser un fel de dreptar al vietii lor, n comunittile clugresti si pustnicesti mai
ales.
PS Bartolomeu Anania: Stlp al rezistentei spirituale romnesti
Osemintele crora speram s ajung moaste, poate vor iesi ct de curnd din gropile comune de
pe lng nchisorile din Romnia.
ntre cei mai cunoscuti martori-martiri, care au suferit, trind pe cele mai nalte culmi ale
spiritualittii crestine, stlp al rezistentei spirituale romnesti din timpul opresiunii comuniste,
considerm a fi fost atunci studentul VALERIU GAFENCU.