Dreptate si justitie divina - Parintele Arsenie Boca

Legea nestrmutat a dreptii lui Dumnezeu aduce peste capul tu ce ai adus i tu

peste capul aproapelui tu. Ce ai fcut i se va face; ce ai zis i se va zice; ce ncarci pe
altul ai s duci i tu. Cnd dreptatea lui Dumnezeu se ntoarce asupra noastr a sosit
vremea de plat sau ispirea. Ispirea nu-i o pedeaps de la Dumnezeu, ci un mijloc
de nelepire, o ndreptare mai aspr. Iar fiindc dreptatea lui Dumnezeu mereu ine
cumpn ntre fapt i rsplat, putem vorbi chiar de legea dreptii, ca o lege
milostiv, prin care ne curim de petele faptelor rele. n vremea ispirii, cnd vin
asupra noastr strmtorrile, dac le rbdm de bunvoie, neumblnd cu ocolirea, ne
ajut Dumnezeu; iar de nu vrem s primim cele ce vin peste noi, c nu le nelegem, nu
ne ajut Dumnezeu, dei El ar fi vrut.
Dumnezeu nu pedepsete toat rutatea tuturor, aici, i numaidect; precum nici nu
slvete buntatea tuturor, aici, i numaidect. Chiar dac ar face aa, atunci i
oamenii ar face binele de fric; mntuirea ar fi de sil, iar nu o fapt a libertii i a
dragostei. Apoi, dac repede ar pedepsi tot rul, Dumnezeu ar fi un fricos, un
neputincios, micit la o msur omeneasc sau cel mult ngereasc, i ne-ar da s
nelegem c se teme de ru i-i apr stpnirea, cum fac oamenii. Ci tocmai pe
faptul c ngduie rilor s-i fac de cap, i-i las pe oameni nenfricai de pedeapsa
nprasnic, ne dovedete atotputernicia Sa, venic linitit asupra rului,
atotputernicie asupra creia, prin virtutea credinei, stm linitii i noi, primind palmele
i scuiprile rului, ca pe nite mrturii ale neputinei aceluia, n faa atotputerniciei lui
Dumnezeu, Care ne ntrete cu linitea Sa.
Cu aceea c nu pedepsete rutatea numaidect, i ntinde ispit puternic, s se
desvreasc i ea, spre pedeaps sigur n ziua judecii. Iar dac, totui, uneori
pedepsete nprasnic vreo frdelege, o face ca s mai pun fru rutii ntre oameni,
i mai ales s nu scad n credin nceptorii, i s nu se piard dintre oameni
cunotina rspltirii dup fapte. Deci, ori c rspltete, ori c nu rspltete, fie
binele, fie rul, un lucru e sigur: c vine o rsplat sigur i venic, i c biruiete
binele asupra rutii. Apoi, prin rbdarea multor netiui de oameni, atotputernicia i
dreptatea lui Dumnezeu, sfrm mereu porile iadului, cu puterea Bisericii vzute i
nevzute.
Cnd cineva, cu faptele sale pctoase, cade din dragostea Tatlui su, d de dreptatea
Lui, care, ca pe un rob, l va readuce la cale cu sila. i d i timp, doar va simi s vin
de bun voie; dac ns nu bag n seam, i ia i timpul i cade fr de veste urmrit
de dreptate.