8.1.

Consideratii introductive
Transporturile internationale auto (pe sosele) de marfuri, sunt reglementate
prin mai multe acte normative la care tara noastra a aderat, dupa cum urmeaza:
- Conventia referitoare la contractul de transport international de marfuri
(C.M.R.).
- Conventia vamala referitoare la transportul international al marfurilor sub
acoperirea carnetelor T.I.R. incheiata la Geneva la 15 ianuarie 1959.
- Conventia asupra circulatiei rutiere din 19 septembrie 1949.
- Acorduri bilaterale incheiate intra tara noastra si un alt stat sau UE.
Prevederile acestor acte normative sunt aplicabile oricarui contract de transport
de marfuri pe sosele, cu titlu oneros, cu vehicule, cand locul primirii marfii si locul
prevazut pentru eliberare, asa cum sunt indicate in contract, sunt situate in doua tari
diferite, dintre care cel putin una dintre ele este tara contractanta, independent de
domiciliul si de nationalitatea participantilor la contract si indiferent cine efectueaza
transporturile.
8.2. Incheierea si executarea contractului de transport
Contractul de transport se incheie prin oferta facuta de catre o parte si
acceptarea ei de catre cealalta parte (prin realizarea consimtamantului) si predarea
efectiva a marfurilor transportatorului, deoarece si acest contract are caracter real.
In conformitate cu art. 4 din Conventia C.M.R., proba contractului de transport
se face prin scrisoare de trasura. Absenta, neregularitatea sau pierderea scrisorii de trasura
nu afecteaza nici existenta, nici valabilitatea contractului de transport, care ramane supus
dispozitiilor conventiei.
Scrisoarea de trasura se intocmeste in trei exemplare originale, semnate de
expeditor si transportator.
Scrisoarea de trasura face dovada, pana la proba contrara, a incheierii, a
continutului contractului, cat si a primirii marfii la transport. Marfa care face obiectul
transportului internaional trebuie s fie nsoit de: scrisoarea de trsur tip C.M.R.;
factura comercial sau proform; factura consular; certificatul fitosanitar sau veterinar,
dup caz; certificatul de origine; certificatul de calitate; specificaia mrfurilor ncrcate
etc.
Prin Conventie se recunoaste dreptul expeditorului de dispozitie asupra marfii,
care consta in: oprirea transportului, schimbarea locului prevazut pentru eliberare sau sa
fie eliberata marfa unui alt destinatar decat cel indicat in scrisoarea de trasura.
Dreptul de dispozitie al expeditorului se stinge in momentul in care al doilea
exemplar al documentului de transport este inmanat destinatarului sau cand acesta isi
exercita drepturile sale rezultate din contractul de transport. Din acest moment
transportatorul trebuie sa se conformeze ordinelor destinatarului.
Atunci cand se ivesc impedimente la eliberare la destinatie sau la executarea
transportului ori destinatarul refuza primirea marfii, transportatorul poate sa descarce
marfa in contul persoanei care are dreptul sa dispuna de aceasta, transportul fiind
considerat executat.
Daca marfa este eliberata destinatarului fara incasarea rambursului care ar fi
trebuit sa fie perceput de catre transportator in virtutea dispozitiilor contractului de
transport, transportatorul este obligat sa desbagubeasca pe expeditor cu suma
reprezentand rambursul, ulterior recuperand-o printr-o actiune in regres exercitata
impotriva destinatarului.

8.3. Raspunderea in contractul de transport auto international de marfuri

Expeditorul raspunde fata de transportator pentru daunele pricinuite mijlocului
de transport sau altor marfuri, precum si pentru cheltuielile cauzate de defectuozitatea
ambalajului marfii, cu exceptia situatiei in care defectuozitatea fiind aparenta,
transportatorul nu a facut rezerve fata de aceasta.
Expeditorul are obligatia de a anexa la scrisoarea de trasura si de a preda catre
transportator toate documentele necesare (factura, licenta de export, formalitatile vamale
etc.) ce trebuie sa insoteasca transportul, fiind raspunzator pentru daunele care ar putea
rezulta din lipsa, insuficienta sau din neregularitatea acestor documente, exceptia fiind
culpa transportatorului.
Transportatorul, potrivit art. 17 din Conventia C.M.R., va raspunde pentru
pierderea totala sau partiala, avarierea marfii, din momentul primirii pana al eliberarii
acesteia, cat si pentru intarzierea executarii contractului.
Despagubirea pe care trebuie sa o plateasca transportatorul in cazul pierderii
totale sau partiale a marfii se calculeaza dupa valoarea marfii la locul si in momentul
primirii acesteia pentru transport.
Valoarea marfii, potrivit art. 23, pct. 2, din Conventia C.M.R., se determina pe
baza cursului bursei sau, in lipsa acestuia, pe baza pretului curent al pietii, iar in lipsa
acestora, pe baza valorii uzuale a marfurilor de acelasi fel, de aceeasi calitate fara a putea
depasi 25 franci per kilogram.
In afara acestei despagubiri, carausul este obligat sa restituie taxa de transport,
taxele vamale si celelalte cheltuieli ocazionate de transport, in totalitate in caz de pierdere
totala si proportionala, in caz de pierdere partiala.
Marfa se considera pierduta daca nu a fost predata in termen de 30 de zile de la
expirarea termenului convenit sau, daca nu a fost convenit un asemenea termen, in 60 de
zile de la primirea marfii de catre transportator.
Proprietarul marfii primind despagubirea pentru marfa pierduta, poate cere sa
fie incunostintat in cazul gasirii marfii, in cursul anului care urmeaza platii despagubirii.
In termen de 30 de zile de la primirea incunostintarii, cel in drept poate cere sa-i fie
predata marfa in schimbul restituirii despagubirii primite si sub rezerva valorificarii
dreptului la despagubire pentru intarzierea la eliberare.
In lipsa cererii de predare a marfii dupa ce a fost gasita sau a gasirii ei dupa un
an de la plata despagubirii, transportatorul poate dispune de marfa potrivit legislatiei
locului unde se gaseste marfa.
In cazul avarierii marfii transportate, carausul va fi obligat la plata
contravalorii deprecierii marfii, insa despagubirea nu poate depasi:
- daca totalul expeditiei este depreciat prin avarie, suma care ar fi trebuit platita
in caz de pierdere totala;
- daca numai o parte a expeditiei a fost depreciata prin avarie, suma care ar
trebui platita in caz de pierdere a partii depreciate.
Pentru depasirea termenului de executare a transportului, carausul raspunde
prin restituirea unei parti din taxa de transport, proportionala cu timpul depasit, iar daca
prin depasire s-a produs si o paguba marfii, despagubirea nu poate depasi cuantumul
taxei de transport.
Potrivit art. 17, pct. 2, din Conventia C.M.R., transportatorul este exonerat de
raspundere daca pierderea, avaria sau intarzierea a avut drept cauza o culpa a persoanei
care are dreptul sa dispuna de marfa, un ordin al acesteia nerezultand dintr-o culpa a

transportatorului, un viciu propriu al marfii sau circumstante pe care transportatorul nu

putea sa le evite si ale caror consecinte nu le putea preveni.
Potrivit art. 29 din Conventia C.M.R. transportatorul, nu beneficiaza de
prevederile referitoare la excluderea sau limitarea raspunderii sale daca paguba a fost
provocata prin culpa grava sau dolul ce-i sunt imputabile lui sau prepusilor sai care au
lucrat in exercitiul functiunii lor.
8.4. Reclamatii si actiuni
In conformitate cu prevederile art. 31 din Conventia C.M.R. pentru toate
litigiile rezultate din contractul de transport supus Conventiei, reclamantul poate sa se
adreseze, in afara organelor de jurisdictie ale tarilor contractante, stabilite de comun
acord de catre parti, organelor de jurisdictie din tara pe teritoriul careia:
a) se afla resedinta obisnuita a paratului, sediul sau principal sau sucursala ori
agentia prin intermediul careia contractul de transport a fost incheiat;
b) este situat locul preluarii marfurilor sau a celui prevazut pentru eliberarea
marfurilor si nu poate sesiza decat aceste organe de jurisdictie.
Conventia prevede posibilitatea ca prin contract partile sa insereze o clauza
prin care sa atribuie competenta solutionarii litigiilor de catre un tribunal arbitral, care are
obligatia de a aplica dispozitiile Conventiei.
Daca un astfel de litigiu este in curs de judecata, o actiune la un organ de
jurisdictie competent aratat mai sus sau daca intr-un asemenea litigiu s-a pronuntat o
hotarare de catre un astfel de organ de jurisdictie, nu mai poate fi introdusa o noua
actiune pentru aceeasi cauza intre aceleasi parti, cu exceptia cazului in care hotararea
organului de jurisdictie la care a fost introdusa prima actiune nu este susceptibila de a fi
executata in tara in care este introdusa noua actiune.
Atunci cand o hotarare data de un organ de jurisdictie competent al unei tari
contractante a devenit executorie in aceasta tara, ea devine executorie, in fiecare dintre
celelalte tari contractante, imediat dupa indeplinirea formalitatilor necesare in tara
interesata. Aceste formalitati nu pot duce la o revizuire a cauzei.
Prevederile mentionate se aplica hotararilor pronuntate contradictoriu, in lipsa
si tranzactiilor judiciare, neaplicandu-se si hotararilor judecatoresti cu executie
provizorie, cat si celor prin care se acorda, in afara cheltuielilor de judecata, dauneinterese impotriva unui reclamant ca urmare a respingerii totale sau partiale a actiunii
sale.
In vederea asigurarii recuperarii cheltuielilor de judecata, nu se poate solicita
cautiune cetatenilor tarilor contractante care au domiciliul sau un sediu in una din aceste
tari.
Potrivit art. 32 din Conventie, termenul de prescriptie a dreptului la actiune
izvorat din contractul de transport rutier international de marfuri este de un an, iar in caz
de dol sau culpa grava din partea partii parate, termenul pe prescriptie este de 3 ani.
Momentul inceperii curgerii termenului de prescriptie este urmatorul:
a) in caz de pierdere partiala, de avarie sau de intarziere la eliberare, din ziua in
care marfa a fost eliberata;
b) in caz de pierdere totala, incepand de la a treizecea zi dupa expirarea
termenului convenit prin contract sau, daca nu a fost convenit un asemenea termen,
incepand de la a saizecea zi de la primirea marfii de catre transportator;
c) in toate celelalte cazuri, incepand de la expirarea unui termen de trei luni de
la data incheierii contractului de transport.

Reclamatia scrisa adresata transportatorului suspenda prescriptia pana in ziua

in care transportatorul respinge in scris si restituie documentele care erau anexate la
reclamatie. In caz de admitere partiala a reclamatiei, prescriptia nu-si reia cursul sau
decat pentru partea din reclamatie nerezolvata si ramasa litigioasa.
Intreruperea cursului prescriptiei are loc, de regula, prin introducerea actiunii
la organul jurisdictional, cat si in celelalte cazuri prevazute de lege.
Dovada primirii reclamatiei administrative sau a raspunsului si a documentelor
anexate cade in sarcina partii care invoca acest fapt. Reclamatiile ulterioare cu acelasi
obiect nu suspenda cursul prescriptiei.
Actiunea prescrisa nu mai poate fi exercitata sub forma cererii reconventionale,
sau pe cale de exceptie.