TRANSPORTUL RUTIER CONVENTIA CMR

Reglementari elaborate pe plan international in domeniul transporturilor rutiere

Reglementarile internationale elaborate in domeniul transporturilor rutiere au ca scop principal
ocrotirea transportatorilor si promovarea intereselor acestora, vis--vis de autoritatile vamale
(Conventia TIR), precum si fata de celelalte parti care participa la derularea unei operatiuni de
transport rutier international (Conventia CMR), stabilirea unor conditii care privesc transporturile
rutiere de marfuri periculoase (Acordul ADR), Conventia privind circulatia rutiera si altele.
Conventia referitoare la contractul de transport rutier international al marfurilor (Conventia
CMR)
Conventta CMR s-a semnat la Geneva, la 19 Mai 1956 si face parte din seria de conventii
internationale initiate de Comisia Economica ONU pentru Europa; prin aceasta conventie
internationala sunt reglementate, in mod uniform, conditiile generale in care se incheie si
executa contractul de transport rutier de marfuri, care imbraca forma scrisorii de TRASURA
(AWB) CMR.
Domeniul de aplicare
Conventia CMR se aplica oricarui contract de transport de marfa pe sosele, cu titlu oneros, cu
vehicule, cind locul primirii marfii si locul prevazut pentru eliberarea acesteia sunt situate in
doua tari diferite, din care cel putin una este tara semnatara a Conventiei CMR, indiferent de
domiciliul si de nationalitatea participantilor la contract.
Aceasta conventie se aplica chiar daca transporturile sunt efectuate de state sau
institutii/organzatii guvernamentale. Conventia CMR nu se aplica:
transporturilor efectuate pe baza conventiilor postale internationale;
transporturilor funerare;
transportului efectelor de stramutare.
Daca autovehiculul care contine marfuri este transportat pe o portiune a parcursului (intre locul
de expeditie si cel de destinatie) pe mare, cale ferata, cale navigabila interioara, fara
descarcarea marfii din vehicul si daca in timpul acestui transport nerutier s-a intamplat sa se
produca o paguba/pierdere/intarziere la eliberarea marfii dintr-un fapt ce nu poate fi imputat
transportatorului rutier, raspunderea transportatorului rutier nu este determinata de Conventia
CMR, ci de felul in care raspunderea transportatorului nerutier este determinata, daca un
contract de transport ar fi fost incheiat intre transportatorul nerutier si expeditor, numai pentru
deplasarea cu alt mod de transport decat cel rutier, conform prevederilor privind transportul de
marfuri pe alt mod de transport decat cel rutier. In lipsa unor asemenea prevederi,
raspunderea transportatorului rutier va fi determinata de Conventia CMR.
In aplicarea Conventiei CMR, transportatorul raspunde ca si de propriile sale actiuni/omisiuni,
de actiunile/omisiunile prepusilor sai si ale oricaror alte persoane la serviciile carora recurge
pentru executarea transportului, daca acestia actioneaza in exercitiul functiunii lor.

Incheierea contractului de transport
Contractul de transport rutier este acel contract prin care un caraus profesionist se angajeaza
sa transporte unei persoane numite expedi 656h76g tor o anumita cantitate de marfa dintr-
un loc in altul, in schimbul platii unui anumit pret si intr-un termen (care se poate specifica in
contract).
Proba contractului de transport se face prin scrisoarea de transport, care este un formular
tipizat si care contine o serie de mentiuni specifice unui contract. Absenta, neregularitatea sau
pierderea scrisorii de transport nu afecteaza nici existenta, nici valabilitatea contactului de
transport.
Scrisoarea de TRASURA (AWB) (transport) este intocmita in trei exemplare originale, semnate de
expeditor si de transportator. Primul exemplar se remite expeditorului, al doilea insoteste marfa
si este predat destinatarului si al treilea exemplar se retine de catre transportator.
Daca marfa care va fi transportata va fi incarcata in vehicule diferite; sau daca este vorba de
diferite feluri de marfa sau de loturi distincte, expeditorul sau transportatorul are dreptul sa
ceara intocmirea de scrisori de TRASURA (AWB) pentru fiecare vehicul utilizat sau pentru fiecare
lot de marfa.
Scrisoarea de TRASURA (AWB)trebuie sa contina urmatoarele mentiuni obligatorii:
a) locul si data intocmirii sale;
b) locul si data primirii marfii si locul prevazut pentru eliberarea ei;
c) date privind partile contractante:
i) numele si adresa expeditorului;
ii) numele si adresa destinatarului;
iii) numele si adresa transportatorului;
d) date privind obiectul contractului de transport:
i) denumirea curenta a marfii si felul ambalajului, iar pentru marfurile periculoase,
denumirea lor general recunoscuta;
ii) denumirea curenta a marfii si felul ambalajului, iar pentru marfurile periculoase,
denumirea lor general recunoscuta;
iii) numarul coletelor, marcajelor speciale si numerele lor;
iv) greutatea bruta (sau cantitatea altfel exprimata) a marfii;
e) date privind transportul:
i) cheltuielile aferente transportului (pret de transport, cheltuieli accesorii, taxe de
vama, alte cheltuieli survenite de la incheierea contractului pana la eliberarea marfii);
ii) instructiunile necesare pentru formalitatile administrative (de vama);
iii) indicatia ca transportul este supus regimului stabilit prin prezenta conventie si nici unei
alte dispozitii contrare (foarte important).
De asemenea, scrisoarea de TRASURA (AWB) poate sa contina si urmatoarele mentiuni
facultative:
interzicerea transbordarii;
cheltuielile pe care expeditorul le ia asupra sa;
totalul sumelor de ramburs de perceput la eliberarea marfii;
valoarea declarata a marfii si suma care reprezinta interes special la eliberare;
instructiunile expeditorului catre transportator cu privire la asigurarea marfii;
termenul in care transportul trebuie sa fie executat;
lista documentelor transportatorului.
Expeditorul raspunde pentru toate cheltuielile si daunele pricinuite transportatorului din cauza
inexactitatii sau insuficientei datelor din scrisoarea de TRASURA (AWB).
Executarea contractului de transport
Primirea marfii la transport si verificarea documentelor
Executarea contractului de transport se refera la primirea marfii la transport (si la actele ce se
intreprind cu aceasta ocazie), precum si la celelalte activitati survenite din momentul primirii
marfii la transport si pana la eliberarea acesteia.
La primirea marfii, transportatorul este obligat sa verifice:
- exactitatea mentiunilor din scrisoarea de TRASURA (AWB) referitoare la numarul de
colete, cat si la marcajul si la numerele lor;
- starea aparenta a marfii si a ambalajului ei.
Daca transportatorul nu are mijloacele necesare de a verifica exactitatea mentiunilor indicate
mai sus, el va face rezerve pe scrisoarea de TRASURA (AWB), care trebuie sa fie motivate. El
trebuie sa motiveze toate rezervele pe care le face cu privire la starea aparenta a marfii si a
ambalajului ei. Oricum, aceste rezerve nu il angajeaza pe expeditor daca acesta nu le-a
acceptat in mod expres in scrisoarea de TRASURA (AWB).
Expeditorul are dreptul sa ceara verificarea de catre transportator a greutatii brute a marfii (sau
a cantitatii altfel exprimate a acesteia). El poate sa ceara, de asemenea, verificarea
continutului coletelor. Transportatorul are dreptul sa ceara plata cheltuielilor de verificare.
Rezultatul acestor verificari se consemneaza in scrisoarea de TRASURA (AWB).
Scrisoarea de TRASURA (AWB) face dovada primirii marfii la transport si arata si conditiile
contractului de transport. Daca transportatorul nu face rezerve motivate, exista prezumtia ca
marfa si ambalajul erau in stare buna in momentul primirii de catre acesta si ca numarul de
colete, marcajele si numerele lor erau conforme cu datele din scrisoarea de TRASURA (AWB).
Expeditorul este raspunzator fata de transportator pentru daunele pricinuite persoanelor sau
altor marfuri, precum si de cheltuielile ce decurg din defectozitatea ambalajului marfii, afara
de cazul cand defectozitatea, fiind aparenta/cunoscuta transportatorului in momentul primirii
marfii, transportatorul nu a facut rezerve cu privire la aceasta.
In vederea indeplinirii formalitatilor administrative si de vama care trebuiesc facute inainte de
eliberarea marfii, expeditorul trebuie sa anexeze la scrisoarea de TRASURA (AWB) toate
documentele necesare (de ex. factura, certificat de origine, certificat sanitar, fito-sanitar,
certificat de circulatie a marfii) si sa-i furnizeze transportatorului toate informatiile necesare.
Transportatorul nu are obligatia de a verifica daca aceste documente si informatii sunt
suficiente si expeditorul este raspunzator fata de transportator pentru toate daunele care ar
putea rezulta din lipsa, insuficienta sau neregularitatea acestor documente si in afara de cazul
in care culpa este a transportatorului.
Transportatorul este raspunzator ca si un comisionar de consecintele pierderii sau utilizarii
inexacte a acestor documente mentionate in scrisoarea de TRASURA (AWB) si care o insotesc
sau care i s-au predat. Despagubirea pusa in sarcina sa nu poate depasi insa despagubirea
datorata in cazul in care marfa s-ar fi pierdut.
Modificarea contractului de transport
Expeditorul are dreptul de dispozitie asupra marfii, fiind in masura sa ceara transportatorului:
oprirea transportului;
schimbarea locului prevazut pentru eliberare;
eliberarea marfii unui alt destinatar decat cel indicat initial in scrisoarea de TRASURA
(AWB).
Dreptul expeditorului de a dispune asupra marfii se stinge in momentul in care al doilea
exemplar al scrisorii de TRASURA (AWB) este remis destinatarului.
Acest drept se stinge in momentul in care al doilea exemplar al scrisorii de TRASURA (AWB) este
remis destinatarului (sau atunci cand marfa a fost eliberata destinatarului contra unei dovezi de
primire).
Destinatarul poate dispune de marfa incepand din momentul intocmirii contractului de
transport, daca expeditorul mentioneaza acest lucru in scrisoarea de TRASURA (AWB). Daca
destinatarul uzeaza de dreptul sau de a cere eliberarea marfii unei alte persoane, aceasta
persoana nu mai poate desemna alti destinatari.
Dar, pentru ca acestor dispozitii sa li se dea curs de catre transportator, trebuie indeplinite
urmatoarele conditii:
expeditorul (sau destinatarul, dupa caz) care vrea sa exercite acest drept, trebuie sa
prezinte primul exemplar al scrisorii de TRASURA (AWB), pe care va inscrie noile
instructiuni date transportatorului si va despagubi pe transportator pentru cheltuielile si
prejudiciul pe care le-a antrenat executarea acestor instructiuni;
executarea acestor instructiuni trebuie sa fie posibila in momentul in care acestea
parvin persoanei care trebuie sa le execute si nu trebuie sa impiedice exploatarea
normala a intreprinderii transportatorului si nici sa aduca prejudicii
expeditorilor/destinatarilor altor transporturi;
instructiunile nu trebuie sa aiba niciodata ca efect divizarea transportului.
Daca transportatorul nu poate sa dea curs dispozitiilor ce-i sunt transmise, el este obligat sa
instiinteze imediat despre aceasta persoana care a dat asemenea instructiuni. Transportatorul
care nu executa instructiunile prevazute de prezentul articol (din rea vointa) sau care s-a
conformat acestor instructiuni fara sa fi cerut prezentarea primului exemplar al scrisorii de
TRASURA (AWB) va fi raspunzator fata de cel ce are dreptul sa ceara acoperirea pagubei
rezultata in urma acestui fapt.
Impedimente la transportul marfii
Aceste impedimente constau in aceea ca autovehiculul incarcat cu marfa nu poate sa se
indrepte catre destinatie din diverse motive (calamitati naturale, greve, lipsa unor documente
necesare indeplinirii formalitatilor administrative).
Astfel, daca, pentru un motiv oarecare, executarea contractului de transport in conditiile
prevazute in scrisoarea de TRASURA (AWB) este sau devine imposibila inaintea sosirii marfii la
locul prevazut pentru eliberare, transportatorul este obligat sa ceara instructiuni persoanei care
are dreptul sa dispuna de marfa.
Daca exista conditii de transport diferite de cele mentionate initial in CMR, care permit
efectuarea transportului si daca transportatorul nu a putut sa obtina in timp util instructiunile de
la persoana care are dreptul de a dispune de marfa, el va lua masurile pe care le considera ca
fiind cele mai bune in interesul persoanei care are dreptul de a dispune de marfa.
Impedimente la eliberarea marfii
Acestea se refera la imposibilitatea eliberarii marfii catre destinatar (din diverse motive: refuzul
acestuia de a primi marfa, impedimente de natura administrativa).
Daca, dupa sosirea marfii la destinatie se ivesc impedimente la eliberare, transportul va cere
instructiuni de la expeditor. Daca impedimentul la eliberare are loc dupa ce destinatarul (care
are dreptul de a da aceste dispozitii) a dat ordin de a se elibera marfa unei alte persoane,
destinatarul se substituie expeditorului, iar aceasta persoana destinatarului.
Daca destinatarul refuza marfa, expeditorul are dreptul de a dispune de aceasta fara a mai fi
necesara prezentarea primului exemplar al scrisorii e TRASURA (AWB).
Chiar daca a refuzat marfa, destinatarul poate sa ceara eliberarea ei atat timp cat
transportatorul nu a primit instructiuni contrarii de la expeditor.
Dupa sosirea marfii la locul prevazut pentru eliberarea acesteia, destinatarul are dreptul de a
cere ca al doilea exemplar al scrisorii de TRASURA (AWB) sa-i fie remis si ca marfa sa-i fie
eliberata contra unei dovezi de primire. Daca s-a stabilit ca marfa este pierduta sau daca a
avut loc o intarziere in executarea contractului de transport, destinatarul este autorizat sa
pretinda in numele sau de la transportator drepturile care rezulta din contractul de transport.
Destinatarul care uzeaza de drepturile care ii sunt acordate (conform mentiunilor de mai sus),
este obligat sa plateasca creantele care rezulta din scrisoarea de TRASURA (AWB); daca le
contesta, transportatorul nu este obligat sa efectueze eliberarea marfii, decat in cazul in care
destinatarul a depus o cautiune.
Dreptul transportatorului la rambursarea cheltuielilor
Transportatorul are dreptul la rambursarea cheltuielilor legate de solicitarea de instructiuni sau
cele determinate de executarea instructiunilor primite, cu conditia ca aceste cheltuieli sa nu fie
consecinta culpei sale.
In cazul unor impedimente la transport sau la eliberare, transportatorul poate sa descarce
imediat marfa in contul persoanei care are dreptul de a dispune de ea; dupa aceasta
descarcare, transportul se considera incheiat. Transportatorul isi asuma atunci pastrarea marfii.
Sau poate sa incredinteze marfa unui tert si atunci ramane raspunzator de alegerea atenta a
acestuia. Marfa ramane grevata de creantele rezultand din contractul de transport si de toate
celelalte cheltuieli.
Transportatorul poate sa dispuna vanzarea marfii fara a mai astepta instructiuni de la cel care
are dreptul de dispozitie asupra marfii, cand natura perisabila sau starea marfii o justifica sau
cand cheltuielile de pastrare sunt disproportionate fata de valoarea marfii. In celelalte cazuri
poate sa procedeze la vanzarea marfii, daca intr-un termen rezonabil el nu a primit din partea
persoanei care are dreptul de a dispune de marfa instructiuni contrarii, a caror executare ii
poate fi ceruta in mod echitabil.
Daca marfa a fost vanduta, suma obtinuta din vanzare trebuie pusa la dispozitia persoanei
care are dreptul de a dispune de marfa, mai putin cheltuielile care greveaza marfa. Daca
aceste cheltuieli sunt mai mari decat suma obtinuta din vanzare, transportatorul are dreptul la
diferenta.
In caz de vanzare a marfii, procedura urmata este determinata de legea/uzantele locului unde
se gaseste marfa.
Raspunderea transportatorului
Transportatorul este raspunzator pentru:
pierderea totala sau partiala;
avarierea marfii, produse intre momentul primirii si cel al eliberarii acesteia ;
intarzierea la eliberare.
Transportatorul este exonerat de aceasta raspundere daca pierderea, avaria sau
intarzierea au avut drept cauza:
o culpa a persoanei care are dreptul de a dispune de marfa
un ordin al acesteia, nerezultand dintr-o culpa a transportatorului;
un viciu propriu al marfii;
circumstante pe care transportatorul nu putea sa le evite si a caror consecinte nu le
putea preveni.
Transportatorul nu poate invoca, pentru a fi exonerat de raspundere, nici defectiunea
vehiculului folosit pentru realizarea transportului, nici culpa persoanei de la care a inchiriat
autovehiculul.
Transportatorul nu raspunde de pierderea sau avarierea marfii, daca aceste situatii rezulta din
urmatoarele actiuni:
folosirea de vehicule descoperite, fara prelate, daca aceasta folosire a fost convenita
intr-un mod expres si mentionata in scrisoarea de TRASURA (AWB);
lipsa sau defectozitatea ambalajului, pentru marfurile expuse prin felul lor la stricaciuni
sau la avariere, cand aceste marfuri nu sunt ambalate sau sunt rau ambalate;
manipularea, incarcarea, stivuirea si descarcarea marfii au fost facute de catre
expeditor/destinatar (sau de persoane care actioneaza in contul lor);
natura unor marfuri expuse, datorita cauzelor inerente insasi naturii lor, fie la pierdere
totala sau partiala, fie la avariere (prin spargere, ruginire, deteriorare interna si
spontana, uscare, curgere, pierdere normala sau datorita actiunii insectelor sau
rozatoarelor);
insuficienta sau imperfectiunea marcajelor sau a numerelor coletelor;
transportul de animale vii.
In aceste cazuri, transportatorul este exonerat de raspundere numai daca face dovada ca
toate masurile care ii incumba in mod normal, tinand cont de circumstante au fost luate si ca
el s-a conformat instructiunilor speciale care i-au fost date.
Se considera intarziere la eliberare atunci cand marfa nu a fost eliberata in termenul convenit
sau daca nu s-a convenit un asemenea termen, atunci cand durata transportului depaseste
timpul care in mod rezonabil este acordat unui transportator diligent, avand in vedere toate
circumstantele si printre altele, (in cazul unei incarcaturi partiale) necesarul de timp pentru
asamblarea unei incarcaturi complete in conditii normale. Daca marfa este eliberata
destinatarului fara incasarea sumei ramburs care ar fi trebuit sa fie perceputa de catre
transportator in virtutea dispozitiilor contractului de transport, transportatorul este obligat sa
despagubeasca pe expeditor cu suma ramburs, avand drept de regres impotriva
destinatarului.Cel in drept (destinatarul) poate sa considere marfa pierduta fara a mai fi
necesara prezentarea altor dovezi daca aceasta nu a fost eliberata in termen de 30 de zile de
la expirarea termenului convenit; daca nu a fost convenit un asemenea termen, marfa se
considera pierduta daca nu a fost eliberata in termen de 60 de zile de la primirea ei de catre
transportator.
Cel in drept poate, primind despagubirea pentru marfa pierduta, sa ceara in scris sa fie
incunostintat imediat, in cazul in care marfa ar fi gasita intr-un termen de un an, socotit de la
data la care se face plata despagubirii. Confirmarea primirii unei astfel de cereri se face in scris.
In termen de 30 de zile de la primirea unei incunostintari, cel in drept poate cere ca marfa sa-i
fie predata contra platii creantelor rezultand din scrisoarea de TRASURA (AWB) si contra restituirii
despagubirii primite, reducandu-se eventual cheltuielile care ar fi fost cuprinse in aceasta
despagubire si sub rezerva tuturor drepturilor la despagubire pentru intarzierea la eliberarea
marfii.
In cazul lipsei fie a cererii inaintate catre transportator, fie a instructiunilor date in termen de 30
de zile de la primirea incunostintarii sau daca marfa nu a fost gasita intr-un termen de un an de
la plata despagubirii, transportatorul poate dispune de marfa, in conformitate cu legislatia
locului unde se gaseste marfa.
2.5.1.3.7 Despagubirile puse in sarcina transportatorului
Daca, potrivit prevederilor prezentei conventii, este pusa in sarcina transportatorului o
despagubire pentru pierderea totala sau partiala a marfii, aceasta despagubire este calculata
dupa valoarea marfii la locul si in momentul in care a fost primita la transport. Valoarea marfii
este determinata pe baza cursului bursei sau (in lipsa acestuia) pe baza pretului curent al pietei
(sau in lipsa amandurora), pe baza valorii uzuale a marfurilor de acelasi fel si aceeasi calitate.
Potrivit prevederilor Conventiei CMR cuantumul despagubirii nu poate depasi 25 franci per
kilogram de greutate bruta lipsa. Prin franc se intelege francul-aur, cu greutate de 10/31
grame, cu continut de finete de 0,900.
In plus, se restituie taxa de transport, taxele vamale si alte cheltuieli ivite cu ocazia transportului
marfii: in totalitatein caz de pierdere totala; si proportionalin caz de pierdere partiala.
Alte daune interese pentru pierdere nu sunt datorate.
In caz de intarziere daca cel in drept face dovada ca din aceasta intarziere a rezultat un
prejudiciu, transportatorul este obligat sa plateasca daune, care nu pot depasi pretul
transportului.
O despagubire mai mare nu poate fi pretinsa decat in caz de declarare a valorii marfii sau de
declarare de interes special la predare.
In caz de avarie, transportatorul plateste contravaloarea deprecierii marfii calculata pe baza
valorii stabilite ca si in procedura de mai sus (in cazul pierderii totale/partiale a marfii). Totusi,
despagubirea nu poate sa depaseasca:
daca totalul expeditiei este depreciat prin avariesuma care ar fi trebuit platita in caz
de pierdere totala;
daca numai o parte a expeditiei a fost depreciata prin avarie, suma care ar trebui
platita in caz de pierdere a partii depreciate.
Expeditorul poate sa declare in scrisoarea de TRASURA (AWB), contra unui supliment de pret
convenit, o valoare a marfii care depaseste limita de 25 franci/kg stabilita prin Conventia CMR
si in acest caz valoarea declarata inlocuieste valoarea de 25 franci/kg.
Expeditorul poate fixa, facand mentiunea respectiva in scrisoarea de TRASURA (AWB) si contra
platii unui supliment de pret convenit, suma care reprezinta un interes special la eliberare,
pentru cazul unei pierderi sau avarii, precum si pentru depasirea termenului convenit.
Daca a fost facuta o declaratie de interes special la eliberare, poate fi ceruta independent de
despagubirile mentionate mai sus si pana la concurenta contravalorii interesului declarat, o
despagubire egala cu paguba suplimentara pentru care se poate face dovada.
Dispozitii privind marfurile periculoase
Daca expeditorul preda transportatorului marfuri periculoase, el trebuie sa-i semnaleze acestuia
natura exacta a pericolului pe care marfurile il reprezinta si ii indica eventual precautiile ce
trebuie luate. In cazul in care aceasta semnalare nu a fost consemnata in scrisoarea de
TRASURA (AWB), sarcina de a face dovada, prin orice mijloace, ca transportatorul a avut
cunostinta de natura exacta a pericolului pe care il poate prezenta transportul acestor marfuri,
revine expeditorului sau destinatarului.
Marfurile periculoase care nu au fost cunoscute ca atare da catre transportator (in conditiile
prezente mai sus), pot fi in orice moment si in orice loc descarcate, distruse sau facute
inofensive de catre transportator fara nici o despagubire; expeditorul este in plus raspunzator
pentru toate cheltuielile si daunele rezultand din predarea la transport a acestor marfuri sau
pentru transportul lor.
Alte dispozitii
Cel in drept poate sa pretinda pentru pagubele suferite dobanzi. Aceste dobanzi, calculate la
5% pe an curg din ziua reclamatiei adresate in scris transportatorului; (iar daca nu a existat o
reclamatie scrisa catre transportator, din ziua introducerii actiunii in justitie). Daca elementele
care servesc ca baza de calcul al despagubirii nu sunt exprimate in moneda tarii in care se
face plata, convertirea va fi facuta la cursul zilei si locului platii despagubirii
In cazul in care, potrivit legii aplicabile, pierderea, avarierea sau intarzierea survenita pe
parcursul unui transport supus prezentei conventii, pot da loc unei reclamatii extracontractuale,
transportatorul se poate prevala de dispozitiile prezentei conventii, care exclude sau limiteaza
despagubirile datorate.
Transportatorul nu are dreptul sa se prevaleze de dispozitiile prezentului capitol, care exclud sau
limiteaza raspunderea sa sau care rastoarna sarcina probei, daca paguba a fost provocata
din dolul sau sau dintr-o culpa cate ii este imputabila si care, in conformitate cu legea tarii
careia ii apartine organul jurisdictiei sesizat, este echivalenta cu un dol.
Reclamatii si actiuni in justitie
La destinatie, daca destinatarul a primit marfa fara sa fi contestat starea ei in momentul
eliberarii (daca este vorba de pierderi/avarii aparente) sau daca, in termen de 7 zile de la
data eliberarii, excluzand din acest termen duminicile si sarbatorile legale (daca este vorba de
pierderi/avarii ne-aparente) nu a inaintat rezerve transportatorului, rezerve in care sa se
precizeze natura pierderii/avariei, se presupune ca marfa a fost primita in conformitate cu
mentiunile din scrisoarea de transport. Indiferent de natura rezervelor care sunt facute, acestea
trebuie sa fie facute in scris, daca este vorba de pierderi/avarii ne-aparente.
In cazul in care transportatorul depaseste termenul de eliberare se pot primi despagubiri numai
daca s-au facut rezerve in scris in termen de 21 de zile de la data punerii marfii la dispozitia
destinatarului. Data eliberarii/constatarii/punerii marfii la dispozitie nu se include in termenele
mentionate mai sus.
Actiunile in justitie care deriva din transporturi care sunt supuse Conventiei CMR se prescriu in
termen de 1 an, iar in caz de dol (inselaciune) termenul de prescriptie este de 3 ani. Acest
termen de prescriptie incepe sa curga: in caz de pierdere partiala, avarie sau intarziere din ziua
in care s-a eliberat marfa; in caz de pierdere totala, daca s-a convenit un termen, incepand
de la a 30-a zi dupa expirarea termenului convenit. Daca nu s-a convenit nici un termen,
prescriptia curge incepand de la a 60-a zi de la primirea marfii de catre transportator. Ziua
indicata mai sus ca si inceput al prescriptiei nu este cuprinsa in termen.
Daca s-a facut o reclamatie in scris, aceasta suspenda prescriptia pana in ziua in care
transportatorul respinge in scris reclamatia si restituie documentele care i-au fost anexate
acesteia.
Daca reclamatia a fost acceptata partial, prescriptia isi va lua cursul sau numai pentru partea
care a ramas litigioasa. Reclamatiile care ar fi facute ulterior si care au acelasi obiect nu mai
suspenda prescriptia.
Transport efectuat de transportatori succesivi
Daca un transport urmeaza sa fie facut de mai multi transportatori rutieri succesivi, pe baza
aceleiasi scrisori de transport, fiecare din acesti transportatori rutieri isi asuma raspunderea
executarii transportului intreg. Transportatorul al doilea (si daca este cazul cel/cei
urnator/urmatori) devin prin primirea marfii si a scrisorii de transport parti la contract.
Transportatorul care preia marfa de la transportatorul precedent ii remite acestuia o confirmare
de primire datata si semnata; de asemenea, va inscrie numele si adresa sa pe al doilea
exemplar al scrisorii de TRASURA (AWB) si daca este cazul, va completa pe acest exemplar si
pe confirmarea de primire rezervele pe care le ridica.
Daca unul din acesti transportatori a platit in baza prevederilor Conventiei CMR, despagubiri,
atunci el are dreptultot in baza Conventiei CMRde regres, pentru suma platita, la care se
pot adauga dobanzi si cheltuielile pe care le-a suportat. Acest regres se inainteaza contra
transportatorilor care au participat la executarea contractului de transport, in felul urmator:
transportatorul din vina caruia a rezultat paguba trebuie sa suporte singur
despagubirea platita de el sau de alt transportator;
daca paguba s-a produs din fapta a doi sau mai multi transportatori, fiecare din ei
trebuie sa plateasca o suma proportionala cu partea sa de raspundere, iar daca nu se
poate evalua partile de raspundere (a acestor transportatori care au determinat
paguba), fiecare este raspunzator cu partea de remunerare ce i-a revenit din
transportul respectiv;
daca nu se poate stabili care dintre transportatori raspunde pentru paguba,
despagubirea se repartizeaza intre toti transportatorii, in functie de remuneratia care le-
a fost acordata.;
daca un transportator nu este solvabil, partea de despagubire ce cade in sarcina sa si
pe care nu a platit-o, cade in sarcina celorlalti transportatori, proportional cu
remuneratia lor.