CERTIFICAREA PROFESIONALĂ

PERSOANEI DESEMNATE
SĂ CONDUCĂ PERMANENT ŞI EFECTIV
ACTIVITĂŢI DE TRANSPORT RUTIER
( Manager transport )

Bucureşti
2016

CAPITOLUL I

1
 ELEMENTE DE DREPT COMERCIAL SI DREPT SOCIAL
NOŢIUNI GENERALE

1. Instituţii ale statului

 Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii

Asigură cadrul legislativ, autorizarea şi controlul organizării operaţiunilor de transport

rutier prin direcţiile generale şi instituţiile din subordine, respectiv :

 Direcţia Generală Reglementări în Transporturi – D.G.R.T

- elaborare acte normative;
- autorizare centre de formare profesională;
- eliberare autorizaţii de transport internaţional;
- reprezentarea statului în comisiile mixte internaţionale.

 Autoritatea Rutieră Română – A.R.R.

- autorizarea activităţii de transport rutier şi activităţilor conexe acesteia prin licenţe şi
certificate de transport;
- eliberare certificate profesionale;
- autorizare şcoli de şoferi;

 Registrul Auto Român – R.A.R

- omologare vehicule şi piese pentru vehicule;
- autorizare ateliere de reparaţii şi ITP;
- clasificare autovehicule;

 Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România – C.N.A.D.N.R.

- eliberare autorizaţii pentru transportul mărfurilor agabaritice;
- controlul în trafic şi în punctele de control trecere frontieră a respectării dimensiunilor de
gabarit şi a sarcinilor (totală şi pe osie) ale vehiculelor.

 Ministerul Internelor şi Reformei Administrative

- elaborare norme de circulaţie rutieră;
- înmatriculare vehicule;
- eliberare permise de conducere;
- controlul respectării reglementărilor legale.

2. Organizaţii neguvernamentale

 Camera de Comerţ şi Industrie a României

- reprezintă faţă de Guvern şi autorităţile centrale, membrii săi în probleme de interes
general;
- organizează activitatea de mediere şi de soluţionare prin arbitraj a litigiilor comerciale şi
civile;
- organizează cursuri de specializare sau perfecţionare pentru salariaţii şi managementul
membrilor săi;
- pune la dispoziţia Guvernului şi autorităţilor publice centrale, informaţii şi opinii motivate
asupra aspectelor ce privesc interesele generale ale economiei, pe domenii.
2
 Organizaţii sindicale
- reprezintă interesele salariaţilor în raport cu patronatul;
- negociază Contractul Colectiv de Muncă la nivel naţional şi pe ramuri de activitate.

 Organizaţii patronale
- reprezintă interesele patronatului în raporturile cu organizaţiile sindicale şi instituţiile
statului;
- negociază Colectiv de Muncă la nivel naţional şi pe ramuri de activitate.

 Asociaţii profesionale
- reprezintă interesele membrilor în raporturile cu instituţiile statului;
- au rol consultativ în elaborarea normativelor legale.

3
 CAPITOLUL II

ORGANIZAREA ÎNTREPRINDERII

1. Constituirea societăţii comerciale

În vederea efectuării de acte de comerţ, persoanele fizice şi persoanele juridice se pot

asocia şi constitui societăţii comerciale. Societăţile comerciale cu sediul în România sunt persoane
juridice române.
Societăţile comerciale se vor constitui în una din următoarele forme:
a) societate în nume colectiv, ale cărei obligaţii sociale sînt garantate cu patrimoniul social şi cu
răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor;
b) societate în comandită simplă, ale cărei obligaţii sociale sînt garantate cu patrimoniu social şi cu
răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi; comanditarii răspund numai pînă la
concurenţa aportului personal;
c) societate în comandită pe acţiuni, al cărei capital social este împărţit în acţiuni, iar obligaţiile
sociale sînt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor
comanditaţi;
d) societatea pe acţiuni, ale cărei obligaţii sociale sînt garantate cu patrimoniul social;
e) societate cu răspundere limitată, ale cărei obligaţii sociale sînt garantate cu patrimoniul social.
Societăţile se constituie prin contract de societate, încheiat în formă autentică şi trebuie să
cuprindă : numele şi prenumele sau denumirea asociaţilor, domiciliul ori sediul şi cetăţenia sau
naţionalitatea acestora, obiectul societăţii, capitalul social subscris şi vărsat cu menţionarea
aportului fiecărui asociat, în numerar sau alte bunuri, valoarea lor şi modul evaluării, precum şi
data la care se va vărsa integral capitalul social subscris, asociaţii care administrează şi reprezintă
societatea, durata societăţii,modul de dizolvare.
Dacă societatea înfiinţează o sucursală sau filială în afara judeţului în care îşi are sediul,
administratorii sînt obligaţi să ceară înmatricularea acesteia în registrul comerţului din judeţul unde
va funcţiona.

2. Lichidarea societăţii, falimentul

În cazul în care Adunarea generală a acţionarilor decide lichidarea societăţii sunt de parcurs
o serie de etape :
- inventarierea şi evaluarea elementelor patrimoniale la valoarea actualizată sau de utiliate;
- întocmirea bilanţului contabil;
- valorificarea elementelor patrimoniale;
- achitarea datoriilor;
- determinarea rezultatului lichidaării;
- se vor calcula şi achita obligaţiile la bugetul de stat.

O societate poate intra în faliment declarat de către instanţa judecătorească, prin decizia
proprietarilor, determinată de pierderea unei părţi importante de capital sau datorită
imposibilităţilor de plată.

3. Organigrama societăţii, ROF şi ROI

4
 În organigrama firmei este relevată structura acesteia, toate serviciile şi compartimentele,
precum şi funcţiile personalului. Din organigramă rezultă relaţiile de subordonare şi/sau colaborare
între direcţii, servicii şi compartimente. Este de menţionat că poziţia în acelaşi plan a direcţiilor,
serviciilor etc. arată că acestea se află în relaţie de colaborare, iar situarea în planuri diferite indică
o relaţie de subordonare.
În exemplul de mai jos se observă că directorul general este subordonat Consiliului de
administraţie şi are în subordine direcţiile din societate. Acestea, la rândul lor, au în subordine
servicii sau compartimente (Direcţia Transporturi are în subordine compartimentul Aprovizionare
şi Coloanele auto) şi se află în relaţie de colaborare între ele. În sfârşit, serviciile şi
compartimentele au în subordine funcţiile de execuţi specifice, şeful coloanei auto are în subordine
şoferii şi se află în relaţie de colaborare cu Compartimentul Aprovizionare. De regulă în
organigramă se menţionează şi numărul de posturi pentru fiecare direcţie, serviciu etc.

CONS. DE ADMINISTRAŢIE

DIRECTOR GENERAL

DIRECŢIA DIRECŢIA DIRECŢIA DIRECŢIA

RESURSE FINANCIAR MARKETING TRANSPORTURI
UMANE CONTABILĂ

SERVICIUL COLOANA AUTO APROVIZIONARE

CONTABILITATE

CASIERIE ŞOFERI

În baza organigramei se stabileşte staul de funcţii şi se întocmesc Regulamentul de

Organizare şi Funcţionare (ROF), Regulamentul de Ordine Interioară (ROI) şi Fişa postului pentru
fiecare funcţie.
- în esenţă ROF cuprinde sarcinile fiecărei direcţii, serviciu etc. şi relaţiile funcţionale dintre
ele;
- în ROI se menţionează elementele care ţin de disciplina la locul de muncă şi
comportamentul salariaţilor;
- în Fişa postului sunt menţionate cerinţele pentru ocuparea postului (calificări, experienţă
ş.a.), sarcinile şi competenţele postului relaţiile de colaborare, subordonare etc.
Trebuie precizat că o serie de servicii pot fi externalizate – sarcinile fiind îndeplinite pe
bază de contract de o societate comercială specializată – de exemplu Contabilitate, Securitatea şi
Sănătatea Muncii.
5
4. Marketing
Conceptul de marketing plasează clientul şi piaţa în centrul strategiei unei societăţi.
Principiile de bază ale marketingului pot fi sintetizate astfel :

 Segmentarea pieţei
Piaţa transporturilor este compusă din diferite segmente, transport de persoane (prin
servicii regulate, turistic etc.), transport de marfă (mărfuri generale, mărfuri perisabile, mărfuri
periculoase, etc.). În funcţie de segmentul de piaţă pe care firma doreşte să acţioneaze se va stabili
dotarea cu tipul de vehicule pe care le va achiziţiona.
 Orientarea către client. Satisfacerea cerinţelor clientului
Obiectivele de perspectivă pe care societatea şi le-a propus sunt realizate prin raportul
preţ/calitate pentru serviciile oferite. Clientul nu este interesat de modul în care efectuăm serviciul
ci de rezultatele concrete.
Acivitatea de marketing este în strânsă legătură cu promovarea firmei. O recomandare
făcută de un client mulţumit de serviciile noastre valorează mai mult decât o reclamă. De aici
rezultă şi importanţa deosebită care trebuie acordată selecţionării personalului, în special a
şoferilor, care reprezintă direct firma în relaţia cu beneficiarii.
 Dinamicitatea pieţei
Piaţa se află în continuă transformare. Apar clienţi noi, dispar clienţi, apar şi dispar
concurenţi, deci studiul pieţei este o activitate permanentă.

Pentru societate este importantă realizarea unui Plan strategic de marketing, plan care
trebuie actualizat permanent.
În general se poate vorbi de patru strategii de bază :
- subcontractarea;
- specializarea într-un segment bine definit al pieţei;
- dezvoltarea unei reţele naţionale sau internaţionale;
- extinderea serviciilor logistice.

Elementele unui plan de marketing sunt :

- stabilirea obiectivelor (a misiunii) firmei;
- analiza internă : identificarea punctelor tari şi a punctelor slabe ale firmei;
- oportunităţi;
- ameninţări.
În urma analizei se formulează Planul operaţional de marketing care are în vedere :
- serviciile oferite;
- preţ;
- locaţie;
- promovarea pe piaţă (reclamă în publicaţii de sprcialitate, internet etc.);
- vânzarea serviciului;
- resurse umane.

5. Resurse umane

6
 Pentru societatea de transport rutier selecţionarea personalului, în special a şoferilor, este
foarte importantă deoarece aceştia reprezintă firma în relaţia cu beneficiarii. Un şofer punctual,
politicos, amabil, cu o ţinută vestimentară îngrijită, bine pregătit profesional va fi cea mai bună
reclamă pentru societate.
Principalele funcţii în activitatea de transport rutier, funcţii care concură la siguranţa
circulaţiei rutiere, sunt :
- persoana desemmată să conducă permanent şi efectiv activitatea de transport - managerul
de transport;
- consilierul de siguranţă pentru transportul mărfurilor periculoase (dacă este cazul);
- conducătorii auto.
Personalul încadrat în aceste funcţii trebuie să fie apt medical şi psihologic şi să efectueze
examinările medicale şi psihologice la termenele prevăzute de lege.

 Formarea profesională
a) Persoana desemnată să conducă permanent şi efectiv activitatea de transport - managerul
de transport.
Persoana fizică desemnată să conducă permanent şi efectiv activitatea de transport rutier
trebuie să fie titular al unui certificat de competenţă profesională, are obligaţia să supravegheze şi
să controleze desfăşurarea operaţiunilor de transport, astfel încât acestea să se efectueze în
conformitate cu prevederile reglementărilor naţionale şi internaţionale în vigoare, în condiţii de
deplină siguranţă şi de protecţie a mediului.
Certificatul de competenţă profesională, valabil pentru tipul de transport rutier efectuat de
operatorul de transport, este eliberat de Ministerul Transporturilor, prin Autoritatea Rutieră
Română - A.R.R. Certificatul de competenţă profesională se obţine în urma promovării unui
examen organizat la sediul centrului de pregătire si perfecţionare a personalului din domeniul
transporturilor rutiere autorizat, care a organizat cursul pentru persoane desemnate să conducă
permanent si efectiv activităţi de transport rutier.
Examenul pentru obţinerea certificatului de competenţă profesională se desfăşoară pe
durata a două ore şi va cuprinde:
- probă scrisă - test tip grilă cu 100 de întrebări (cu câte 1 răspunsuri posibile);
- probă scrisă - studiu de caz cu maximum 20 de întrebări.
Pentru promovarea examenului este necesar să se răspundă corect la 60% din totalul
întrebărilor din cadrul ambelor probe, dar nu mai puţin de 50% din întrebările de la fiecare probă.
Rezultatul examinării se comunică candidaţilor în aceeaşi zi, iar eventualele contestaţii se
depun în termen de 3 zile de la comunicare la sediul Autorităţii Rutiere Române - A.R.R.
Candidaţii respinşi pot susţine o singură dată un nou examen la data şi în locul comunicate de
comisia de examinare. Candidaţii respinşi şi la acest examen se pot prezenta la următoarea
examinare numai după ce au urmat un nou curs de specialitate, in cazul persoanei
desemnate/persoane.
Certificatul de competenţă profesională este valabil pe o perioadă nedeterminata,cu
conditia ca persoana care il detine sa urmeze la 10 ani un curs de perfectionare pe care il
promoveaza. Dacă în cursul ultimului an ce precede expirarea certificatului de competenţă
profesională titularul a urmat un curs de perfecţionare profesională, acestuia i se va elibera un nou
certificat după promovarea examenului.
În exercitarea funcţiei sale, persoana desemnată să conducă permanent şi efectiv activităţi
de transport rutier are responsabilităţi privind:
a) asigurarea respectării reglementărilor în vigoare privind transporturile rutiere la efectuarea
operaţiunilor de transport rutier;
b) asigurarea unei stări tehnice a vehiculelor corespunzătoare, conform reglementărilor în vigoare;

7
c) instruirea personalului care este implicat în operatiuni de transport rutier;
d) asigurarea documentelor prevăzute de reglementările în vigoare la efectuarea operatiunilor de
transport rutier;
e) asigurarea calificării corespunzătoare a personalului implicat în operatiuni de transport rutier,
conform reglementărilor în vigoare;
f) redactarea raportului anual referitor la activitatea de transport rutier derulată, care se va păstra
pentru o perioadă de 5 ani si care va fi pus la dispozitie organismelor de control, la cererea
acestora;
g) evidenta documentelor de transport;
h) evidenta diagramelor tahograf utilizate, conform reglementărilor în vigoare;
i) întocmirea rapoartelor cu privire la accidentele, incidentele sau infractiunile constatate în timpul
operatiunilor de transport rutier;
j) punerea la dispozitie organismelor de control (ISCTR) a tuturor documentelor care atestă dreptul
si modalitatea de efectuare a operatiunilor de transport rutier, precum si a oricăror alte documente
sau evidente solicitate în legătură cu activitatea de transport rutier.

b) Consilierul de siguranţă pentru transportul mărfurilor periculoase

Orice întreprindere care efectuează transporturi rutiere mărfuri periculoase ori care
desfăşoară operaţiuni de încărcare şi/sau descărcare aferente acestor transporturi trebuie să
desemneze unul sau mai mulţi consilieri de siguranţă.
Consilierii de siguranţă au ca atribuţii prevenirea riscurilor care pot apărea în timpul
desfăşurării activităţilor pentru persoane, bunuri sau pentru mediul înconjurător.
Responsabilitatea pentru acţiunile consilierului de siguranţă revine persoanei fizice sau
juridice care l-a desemnat.
Consilierul de siguranţă, sub responsabilitatea conducătorului întreprinderii, are ca misiune
esenţială identificarea oricărui mijloc şi promovarea oricărei acţiuni, în limitele activităţilor
specifice ale întreprinderii, pentru a facilita efectuarea acestor activităţi cu respectarea
reglementărilor specifice aplicabile şi în condiţii optime de securitate.
Consilierul de siguranţă trebuie să fie titularul unui certificat de pregătire valabil pentru
transportul rutier emis de către Autoritatea Rutieră Româna - ARR.

c) Conducătorii auto

Conducătorii auto trebuie să fie posesori ai unui certificat de competenţă profesională

valabil pentru tipul de transport pe care îl efectuează :
- transport de marfă;
- transport de mărfuri agabaritice;
- transport de mărfuri periculoase ADR;
- transport de persoane;
- transport de persoane în regim de taxi/inchiriere
- transport autovehicule avariate
- transport troleibuze.

 Contractul de muncă – element de drept civil

 Contractele colective de muncă

Contractul colectiv de muncă este convenţia încheiată în formă scrisă între angajator sau
organizaţia patronală, de o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevăzut de

8
lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea,
precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă.
Negocierea colectivă este obligatorie, cu excepţia cazului în care angajatorul are încadraţi
mai puţin de 21 de salariaţi.
Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale constituie
legea părţilor.
Contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un
nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Contractele individuale de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un
nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
Prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toţi salariaţii, indiferent de
data angajării sau de afilierea lor la o organizaţie sindicală.
Contractele colective de muncă se pot încheia la nivelul angajatorilor, al ramurilor de
activitate şi la nivel naţional.
Contractul colectiv de muncă se încheie pe o perioada determinată, care nu poate fi mai
mică de 12 luni, sau pe durata unei lucrări determinate.
Clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în
condiţiile legii, ori de câte ori părţile convin acest lucru.
Contractul colectiv de munca încetează:
a) la împlinirea termenului sau la terminarea lucrării pentru care a fost încheiat, dacă părţile nu
convin prelungirea aplicării acestuia;
b) la data dizolvării sau lichidării judiciare a angajatorului;
c) prin acordul părţilor.
Aplicarea contractului colectiv de muncă poate fi suspendată prin acordul de voinţă al
părţilor ori în caz de forţă majoră.
În cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract
colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.

 Contractul individual de muncă

Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică,
denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană
fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
Clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi
sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă.
Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată sau pe durată
determinată, în condiţiile expres prevăzute de lege.
Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în forma scrisă, în
limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în forma scrisă revine
angajatorului.
Elementele unui contract de muncă :
a) identitatea părţilor;
b) locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul să muncească în
diverse locuri;
c) sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului;
d) funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din România sau altor acte
normative şi atribuţiile postului;
e) riscurile specifice postului;
f) data de la care contractul urmează să îşi producă efectele;

9
g) în cazul unui contract de muncă pe durată determinată sau al unui contract de muncă temporară,
durata acestora;
h) durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul;
i) condiţiile de acordare a preavizului de către părţile contractante şi durata acestuia;
j) salariul pe bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum şi periodicitatea plăţii
salariului la care salariatul are dreptul;
k) durata normală a muncii, exprimată în ore/zi şi ore/săptămână;
l) indicarea contractului colectiv de muncă ce reglementează condiţiile de muncă ale salariatului;
m) durata perioadei de probă.
Orice modificare a unuia dintre elementele de mai sus în timpul executării contractului
individual de muncă impune încheierea unui act adiţional la contract.
Cu privire la informaţiile furnizate salariatului, prealabil încheierii contractului individual
de muncă, între părţi poate interveni un contract de confidenţialitate.

Contractul individual de muncă cu timp parţial

Salariatul cu fracţiune de normă este salariatul al cărui număr de ore normale de lucru,
calculate săptămânal sau ca medie lunară, este inferior numărului de ore normale de lucru al unui
salariat cu normă întreagă comparabil.
Angajatorul poate încadra salariaţi cu fracţiune de normă prin contracte individuale de
muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, denumite contracte individuale de
muncă cu timp parţial.
Contractul individual de muncă cu timp parţial se încheie numai în formă scrisă.
Contractul individual de muncă cu timp parţial cuprinde suplimentar, următoarele:
a) durata muncii şi repartizarea programului de lucru;
b) condiţiile în care se poate modifica programul de lucru;
c) interdicţia de a efectua ore suplimentare, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau pentru alte
lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor acestora.

În afara clauzelor esenţiale, între părţi pot fi negociate şi cuprinse în contractul individual
de muncă şi alte clauze specifice, cum sunt
a) clauza cu privire la formarea profesională;
b) clauza de neconcurenta;
c) clauza de mobilitate;
d) clauza de confidenţialitate.

Drepturile şi obligaţiile privind relaţiile de munca dintre angajator şi salariat se stabilesc

potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de munca şi al contractelor
individuale de munca.
Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:
a) dreptul la salarizare pentru munca depusă;
b) dreptul la repaus zilnic şi săptămânal;
c) dreptul la concediu de odihnă anual;
d) dreptul la egalitate de şanse şi de tratament;
e) dreptul la demnitate în muncă;
f) dreptul la securitate şi sănătate în muncă;
g) dreptul la acces la formarea profesională;
h) dreptul la informare şi consultare;
i) dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de
muncă;

10
j) dreptul la protecţie în caz de concediere;
k) dreptul la negociere colectivă şi individuală;
l) dreptul de a participa la acţiuni colective;
m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat.

Salariatului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:

a) obligaţia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi revin
conform fişei postului;
b) obligaţia de a respecta disciplina muncii;
c) obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de
muncă aplicabil, precum şi în contractul individual de muncă;
d) obligaţia de fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu;
e) obligaţia de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii în unitate;
f) obligaţia de a respecta secretul de serviciu.

Angajatorul are, în principal, următoarele drepturi:

a) să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii;
b) să stabilească atribuţiile corespunzătoare pentru fiecare salariat, în condiţiile legii şi/sau în
condiţiile contractului colectiv de muncă aplicabil, încheiat la nivel naţional, la nivel de ramură de
activitate sau de grup de unităţi;
c) să dea dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalităţii lor;
d) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu;
e) să constate săvârşirea abaterilor disciplinare şi să aplice sancţiunile corespunzătoare, potrivit
legii, contractului colectiv de muncă aplicabil şi regulamentului intern.
Angajatorului în revin, în principal, următoarele obligaţii:
a) să informeze salariaţii asupra condiţiilor de muncă şi asupra elementelor care privesc
desfăşurarea relaţiilor de munca;
b) să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor
de muncă şi condiţiile corespunzătoare de muncă;
c) să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă
aplicabil şi din contractele individuale de muncă;
d) să comunice periodic salariaţilor situaţia economică şi financiară a unităţii, cu excepţia
informaţiilor sensibile sau secrete;
e) să se consulte cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor în privinta deciziilor
susceptibile să afecteze substanţial drepturile şi interesele acestora;
f) să plătească toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa, precum şi să reţină şi să vireze
contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi, în condiţiile legii;
g) să înfiinţeze registrul general de evidenţă a salariaţilor şi să opereze înregistrările prevăzute de
lege;
h) să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului;
i) să asigure confidenţialitatea datelor cu caracter personal ale salariaţilor.

Suspendarea contractului individual de munca

Suspendarea contractului individual de munca poate interveni de drept, prin acordul
părţilor sau prin actul unilateral al uneia dintre părţi şi are ca efect suspendarea prestării muncii de
către salariat şi a plăţii drepturilor de natură salarială de către angajator.
Contractul individual de muncă se suspendă de drept în următoarele situaţii:

11
a) concediu de maternitate;
b) concediu pentru incapacitate temporară de muncă;
c) carantina;
d) efectuarea serviciului militar obligatoriu;
e) exercitarea unei funcţii în cadrul unei autorităţi executive, legislative ori judecătoreşti, pe toată
durata mandatului, dacă legea nu prevede altfel;
f) îndeplinirea unei funcţii de conducere salarizate în sindicat;
g) forţa majoră;
h) în cazul în care salariatul este arestat preventiv, în condiţiile Codului de procedura penală;
i) în alte cazuri expres prevăzute de lege.

Încetarea contractului individual de muncă

Contractul individual de muncă poate înceta astfel:
a) de drept;
b) ca urmare a acordului părţilor, la data convenită de acestea;
c) ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute
de lege.

Concedierea
Concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din iniţiativa
angajatorului. Concedierea poate fi dispusă pentru motive care ţin de persoana salariatului sau
pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.
Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în
următoarele situaţii:
a) în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de
disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv
de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinară;
b) în cazul în care salariatul este arestat preventiv pentru o perioadă mai mare de 30 de zile, în
condiţiile Codului de procedura penală;
c) în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiza medicală, se constată
inaptitudinea fizică şi/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să îşi îndeplinească
atribuţiile corespunzătoare locului de muncă ocupat;
d) în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.
e) în cazul în care salariatul îndeplineşte condiţiile de vârstă standard şi stagiu de cotizare şi nu a
solicitat pensionarea în condiţiile legii.
Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului
Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea
contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat,
din unul sau mai multe motive fără legatură cu persoana acestuia.
Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.
Salariaţii concediati pentru motive care nu ţin de persoana lor beneficiază de măsuri active
de combatere a somajului şi pot beneficia de compensaţii în condiţiile prevăzute de lege şi de
contractul colectiv de muncă aplicabil.

Demisia
Prin demisie se înţelege actul unilateral de voinţă a salariatului care, printr-o notificare
scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui
termen de preaviz.

12
 Termenul de preaviz este cel convenit de părţi în contractul individual de muncă sau, după
caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile şi nu poate fi mai mare de 15 zile
calendaristice pentru salariaţii cu funcţii de execuţie, respectiv de 30 de zile calendaristice pentru
salariaţii care ocupă funcţii de conducere.

Timpul de muncă şi timpul de odihnă

Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la
dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor
contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în
vigoare.
Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8
ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână.
Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe
zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus.
În funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru o repartizare
inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe
săptămână.
Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână,
inclusiv orele suplimentare.
În cazul conducătorilor auto se aplică prevederile acordului european A.E.T.R., Ord..UE.
561/2006 şi ale legislaţiei naţionale privind timpul de conducere, pauzele şi timpul de odihnă al
şoferilor.
 Dispoziţiile se aplică tuturor transporturilor efectuate total sau parţial pe drumurile
publice, cu vehicule cu sau fără încărcătură, destinate :
- transportului de mărfuri cu masa maximă autorizată, inclusiv remorca sau
semiremorca, mai mare de 3,5 tone;
- transportului de persoane cu vehicule construite sau amenajate pentru
transportul a mai mult de 9 persoane inclusiv conducătorul auto.
Controlul aplicării prevederilor Acordului AETR şi Ord. UE 561/2006 se face prin
tahograful montat pe vehicul şi prin diagrama tahograf, respectiv cartela magnetică în cazul
tahografelor digitale.

Concediile
Dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaţilor.
Durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare.
Durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabileşte prin contractul colectiv de
muncă aplicabil, este prevăzută în contractul individual de muncă şi se acordă proporţional cu
activitatea prestată într-un an calendaristic. Sărbătorile legale în care nu se lucrează, precum şi
zilele libere plătite stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil nu sunt incluse în durata
concediului de odihnă anual.
Angajatorul este obligat sa acorde concediu, până la sfârşitul anului următor, tuturor
salariaţilor care într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihnă la care aveau
dreptul.
Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul
încetării contractului individual de muncă.
În cazul în care programarea concediilor se face fracţionat, angajatorul este obligat să
stabilească programarea astfel încât fiecare salariat să efectueze într-un an calendaristic cel puţin
15 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt.

13
 Salariatul este obligat să efectueze concediul de odihnă în perioada în care a fost
programat, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege sau atunci când, din motive obiective,
concediul nu poate fi efectuat.
Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizaţie de
concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizaţiile şi sporurile cu caracter
permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă.
Indemnizaţia de concediu reprezintă media zilnică a drepturilor salariale din ultimele 3 luni
anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu.
Indemnizaţia de concediu se plăteşte de către angajator cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de
plecarea în concediu.
Concediul de odihnă poate fi întrerupt, la cererea salariatului, pentru motive obiective.
Angajatorul poate rechema salariatul din concediul de odihnă în caz de forţă majoră sau
pentru interese urgente care impun prezenţa salariatului la locul de muncă. În acest caz angajatorul
are obligaţia de a suporta toate cheltuielile salariatului şi ale familiei sale, necesare în vederea
revenirii la locul de muncă, precum şi eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a
întreruperii concediului de odihnă.

Concediile pentru formare profesională

Salariaţii au dreptul sa beneficieze, la cerere, de concedii pentru formare profesională, care
se pot acorda cu sau fără plată.

Salarizarea
Salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual
de muncă. Pentru munca prestată fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri.
Salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale angajatorilor.
Angajatorul nu poate negocia şi stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă
sub salariul de bază minim brut orar pe ţară.

 Instruirea personalului
 Instruirea pe linie de siguranţa circulaţiei
Personalul încadrat în funcţiile care concură la siguranţa circulaţiei rutiere trebuie să fie
instruit periodic, cel puţin o dată pe lună, prin Teme de instruire care să conţină elemente privind
conducerea preventivă şi obligaţiile care le revin în evitarea evenimentelor rutiere sau a reducerii
consecinţelor acestora. Este recomandabil ca pentru instruirile efectuate să se întocmească Procese
verbale în care să se menţioneze subiectele abordate, iar participanţii să semneze de luare la
cunoştinţă. Aceste procese verbale vor face parte integrantă din dosarul de siguranţa circulaţiei în
care sunt menţionate evenimentele rutiere în care au fost implicate autovehiculele societăţii.
 Formarea profesională
Formarea profesională a salariaţilor are următoarele obiective principale:
a) adaptarea salariatului la cerinţele postului sau ale locului de muncă;
b) obţinerea unei calificări profesionale;
c) actualizarea cunoştinţelor şi deprinderilor specifice postului şi locului de muncă şi
perfecţionarea pregătirii profesionale pentru ocupaţia de bază;
d) reconversia profesională determinată de restructurări socio-economice;
e) dobândirea unor cunoştinţe avansate, a unor metode şi procedee moderne, necesare pentru
realizarea activităţilor profesionale;
f) prevenirea riscului somajului;
g) promovarea în muncă şi dezvoltarea carierei profesionale.

14
 Formarea profesională a salariaţilor se poate realiza prin următoarele forme:
a) participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de servicii de formare
profesională din ţară sau din străinătate;
b) stagii de adaptare profesională la cerinţele postului şi ale locului de muncă;
c) stagii de practică şi specializare în ţară şi în străinătate;
d) ucenicie organizată la locul de muncă;
e) formare individualizată;
f) alte forme de pregătire convenite între angajator şi salariat.
Angajatorii au obligaţia de a asigura participarea la programe de formare profesională
pentru toţi salariaţii, după cum urmează:
a) cel puţin o dată la 2 ani, dacă au cel puţin 21 de salariaţi;
b) cel puţin o dată la 3 ani, dacă au sub 21 de salariaţi.
Angajatorul persoană juridică care are mai mult de 20 de salariaţi elaborează anual şi aplică
planuri de formare profesională, cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanţilor
salariaţilor.
Planul de formare profesională devine anexă la contractul colectiv de muncă încheiat la
nivel de unitate.
Modalitatea concretă de formare profesională, drepturile şi obligaţiile părţilor, durata
formării profesionale, precum şi orice alte aspecte legate de formarea profesională, inclusiv
obligaţiile contractuale ale salariatului în raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile
ocazionate de formarea profesională, se stabilesc prin acordul părţilor şi fac obiectul unor acte
adiţionale la contractele individuale de muncă.
 Sănătatea şi securitatea în muncă
Angajatorul are obligaţia să asigure securitatea şi sănătatea salariaţilor în toate aspectele
legate de muncă.
Dacă un angajator apelează la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu îl exonerează de
răspundere în acest domeniu.
Măsurile privind securitatea şi sănătatea în muncă nu pot să determine, în nici un caz,
obligaţii financiare pentru salariaţi.
Normele şi normativele de securitate a muncii stabilesc :
a) măsuri generale pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, aplicabile
tuturor angajatorilor;
b) măsuri de securitate a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite activităţi;
c) măsuri de protecţie specifice, aplicabile anumitor categorii de personal;
d) dispoziţii referitoare la organizarea şi funcţionarea unor organisme speciale de asigurare a
securităţii şi sănătăţii în munca.
În cadrul propriilor responsabilităţi angajatorul va lua măsurile necesare pentru protejarea
securităţii şi sănătăţii salariaţilor, inclusiv pentru activităţile de prevenire a riscurilor profesionale,
de informare şi pregătire, precum şi pentru punerea în aplicare a organizării securităţii muncii şi
mijloacelor necesare acesteia. La adoptarea şi punerea în aplicare a acestor măsuri se va ţine seama
de următoarele principii generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursă;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea locurilor de muncă şi alegerea
echipamentelor şi metodelor de muncă şi de producţie, în vederea atenuării, cu precădere, a muncii
monotone şi a muncii repetitive, precum şi a reducerii efectelor acestora asupra sănătăţii;
e) luarea în considerare a evoluţiei tehnicii;

15
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin
periculos;
g) planificarea prevenirii;
h) adoptarea măsurilor de protecţie colectivă cu prioritate faţă de măsurile de protecţie individuală;
i) aducerea la cunostinţa salariaţilor a instrucţiunilor corespunzătoare.
Angajatorul are obligaţia să organizeze instruirea angajaţilor săi în domeniul securităţii şi
sănătăţii în munca. Instruirea se realizează periodic, prin modalităţi specifice stabilite de comun
acord de către angajator, împreună cu comitetul de securitate şi sănătate în muncă şi cu sindicatul
sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor.
Angajatorii au obligaţia să asigure accesul salariaţilor la serviciul medical de medicină a
muncii.

6. Activitatea financiar – contabilă / element de drept fiscal

Legea contabilităţii prevede că orice operaţiune patrimonială se concretizează în momentul

efectuarii ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor contabile. Documentele în baza cărora se
efectuează înregistrările contabile angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi
aprobat precum şi a persoanelor care au făcut înregistrarea în contabilitate.
În desfăşurarea activităţii, datoriile şi creanţele pe care societatea de transport le creează,
sunt grupate, în funcţie de termenul de decontare în :
- datorii şi creanţe pe termen scurt, dacă sunt sub 1 an;
- datorii şi creanţe pe termen lung, dacă sunt de peste 1 an.
Datoriile şi creanţele pe termen scurt se numesc şi decontări curente de exploatare sau
decontări cu terţi şi sunt determinate de relaţiile societăţii cu partenerii de afaceri (furnizori şi
clienţi), cu personalul, cu bugetul statului, cu debitorii şi creditorii. Operaţiunile de încasare a
creanţelor şi achitare a debitelor se derulează, de regulă, prin bancă şi sunt reflectate în evidenţele
contabile.
Plăţile se pot efectua :
- în numerar – cel mai sigur şi mai simplu mod de plată;
- prin cec de decontare – reprezintă un ordin scris, necondiţionat de a plăti o sumă
determinată unui beneficiar. Acesta este adresat, de regulă, unei instituţii de credit.
Caracteristica cecului este acoperirea financiară care se constituie dintr-un depozit bancar
sau dintr-un credit acordat de bancă (tras) titularului de cont (trăgătorului). Contractul de
depozit sau de credit trebuie să fie perfectat înainte de emiterea cecului şi trebuie să
prezinte un disponibil suficient pentru acoperirea cecului emis. Operaţiunile bancare cu
cecuri sunt foarte extinse. Beneficiarul unui cec îl poate prezenta băncii emitentului
solicitând suma sau virarea aceteia în contul său.
- prin virament bancar – este o practică curentă fiind un mijloc de plată simplu şi rapid.
Viramentul bancar este avantajos pentru sume mai mari. După emiterea ordinului de
transfer cumpărătorul informează pe vânzător că transferul a fost efectuat. Deşi rapid şi
ieftin viramentul bancar nu oferă garanţii împotriva riscului de neplată, de aceea este
propriu între partenerii de încredere.
- card de credit – este un mijloc de plată des utilizat de către firmele de transport. În limita
sumei stabilite conducătorii auto pot alimenta carburant, achiziţiona piese de schimb sau
plăti reparaţiile efectuate de un service. Întreprinderea de transport primeşte din partea
emitentului cardului o factură detaliată a plăţilor efectuate cu cardul într-o perioadă dată de
timp, verifică veridicitatea înregistrărilor şi achită factura.

 Taxe şi impozite –element de drept fiscal

16
 Taxa pe valoarea adăugată – TVA
Reprezintă un impozit indirect datorat la bugetul statului. Conceptul de valoare adăugată se
defineşte ca fiind diferenţa între valoarea unui bun obţinut în urma vânzării şi valoarea tuturor
bunurilor şi serviciilor care au fost achiziţionate pentru a realiza acest bun.
Exigibilitatea TVA reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptăţită să solicite
plata acesteia de către întreprindere.
Cota standard este de 16 % şi se aplică asupra bazei de impozitare pentru operaţiuni
impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotei reduse.

Taxa pe vehicul
Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport are obligaţia de a plăti în două
rate anuale (scadente la 31 martie şi 30 septembrie) un impozit anual la bugetul local al unităţii
administrativ teritoriale unde persoana îşi are sediul sau punctul de lucru. În cazul unui contract de
leasing financiar plata impozitului pentru mijlocul de transport se efectuează de către locatar.

Taxe de drum
Atât în România cât şi în străinătate pentru utilizarea reţelei de drumuri şi autostrăzi se
achită taxele impuse de către proprietar sau administrator. Modul de încasare a taxelor precum şi
cpntravaloarea acestea este diferenţiat de la ţară la ţară. În România taxa de autostradă se achită la
intrarea pe segmentul respectiv. Pentru utilizarea drumurilor naţionale, utilizatorii achită un tarif în
baza căruia se eliberează un document numit rovinietă. Tariful de utilizare a reţelei de drumuri
naţionale din România se aplică tuturor utilizatorilor români şi străini pentru toate vehiculele
înmatriculate care sunt folosite pe reţeaua de drumuri naţionale din România şi structurat în funcţie
de perioada de parcurs şi de staţionare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa
totală maxima autorizată (MTMA) şi de numărul de axe, după caz.
Este obligatorie păstrarea rovinietelor aplicate vizibil pe partea interioară a parbrizului
pentru vehiculele înmatriculate, pe toată perioada de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din
România.
Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare în ceea ce priveşte tipul şi valabilitatea
rovinietei revine în exclusivitate, în cazul utilizatorilor romani, deţinătorilor mentionati în
certificatul de înmatriculare, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate
conducatorului auto al vehiculului.
Fapta de a circula fără a deţine rovinieta valabilă constituie contravenţie şi se sancţionează
cu amenda.
Cuantumul amenzilor contravenţionale este diferenţiat în funcţie de autovehicul.
Contravenienţii au obligaţia ca în termen de 72 de ore de la aplicarea amenzii
contravenţionale sa achite tariful de utilizare.
O dată cu aplicarea amenzii contravenţionale, conducătorilor vehiculelor înmatriculate în
România, care circulă fără a avea rovinieta valabilă, li se reţine certificatul de înmatriculare a
vehiculului până la prezentarea dovezii de achitare a tarifului de utilizare.
Aplicarea tarifului de utilizare nu exonerează utilizatorii români şi străini de la plata
celorlalte tarife percepute de către Compania Naţionala de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din
România - S.A., prevăzute de legislaţia în vigoare.
În cazul lipsei rovinietei din motive justificate, dovada achitării tarifului de utilizare se
poate face cu documentul original de plată a acestuia.

Impozitul datorat de persoanele juridice reprezintă o cotă de 16% aplicată :

- pe venitul realizat sau
- pe profitul realizat după deducerea cheltuielilor.

17
  Management financiar
Managementul financiar, constă în ansamblul unor aspecte financiare, cum ar fi :
- nevoia de fonduri;
- surse de finanţare şi folosirea fondurilor pe termen scurt şi lung;
- surse de finanţare interne şi externe;
- situaţii financiare şi bilanţul contabil;
- capital, indicatori şi fluxuri în numerar;
- controlul aprovizionării şi al stocurilor.

Nevoia de fonduri
Pentru reuşita unei afaceri, sunt necesare:
- forţă de muncă;
- bani;
- materiale.
De regulă, banii sunt necesari pentru a plăti materia primă pentru fabricarea bunurilor şi de
a face faţă costurilor pentru producerea acestor bunuri. Aceşti bani necesari pentru fabricarea
bunurilor constituie capitalul circulant, iar pentru a dota şi a dezvolta o firmă este necesar a se
extinde activitatea existentă, a dota cu utilaje, echipamente şi mijloace de transport firma
respectivă, a reînnoi echipamentele depăşite, ceea ce constituie fondurile mijloacelor fixe.

Surse financiare
Sursele de finanţare ale unei firme pot proveni din surse, cum ar fi :
- bani câştigaţi de pe urma vânzării de bunuri sau servicii, reinvestiţi în firmă;
- bani prevăzuţi pentru a înlocui anumite echipamente;
- vânzarea de active neimportante pentru firmă;
- împrumut de la bănci sau acţionari.

Creditul bancar se acordă pe bază de garanţii ferme prezentate de debitori, contractul de

credit reprezentând forma scrisă aînţelegerii în care sunt prevăzute rata dobânzii, termenul de
rambursare, perioada de graţie, penalizări etc.. O formă foarte uzitată de credit o reprezintă
achiziţia printr-un contract de leasing (este asimilat contractului de închiriere) a mijloacelor de
transport care prezintă avantale fiscale, posibilitatea acoperirii integrale a necesarului de capital şi
supleţe în utilizare.
Contractele de credit sunt pe termen scurt (de la un an la cinci ani) şi pe termen lung (peste
cinci ani).

Surse de finanţare interne şi externe

a) Surse de finanţare interne
Pe termen scurt
- încasările şi plăţile efective pentru anul următor constituie surplus ce apare de-a lungul anului;
- nivelul dividendelor poate fi redus pentru a se păstra bani;
- taxe ce nu trebuie achitate imediat;
- transfer de fonduri dintr-un sector care are excedent de fonduri în alte sectoare;
- termenul de plată al clienţilor cât mai scurt;
- sumele datorate firmei dar neîncasate pot fi vândute unui comisionar pentru o încasare imediată,
la un cost redus, comisionarul urmând a încasa de la client;
- extinderea termenului de plată a furnizorilor;
- reducerea investiţiilor dacă funcţionarea firmei este eficientă;

18
- vânzarea de active pentru funcţionarea actuală
- vânzarea de proprietăţi libere sub formă de vânzare însoţită de închiriere prealabil(leasing) a
proprietăţii pentru a valorifica valoarea de capital a proprietăţii.
Pe termen lung
- profituri reinvestite în firmă, deşi profiturile nu pot fi neapărat traduse imediat în bani.

b) Surse de finanţare externe

Pe termen scurt
-credite prin cont descoperit;
-cumpărarea în rate / vânzarea pe credit;
-bănci de investiţii;
-alte credite.
Pe termen lung
-acţiuni preferenţiale;
-acţiuni comune;
-acţiuni cu dividende suspendate;
-împrumut;
-titluri de credit;
-titluri de credit negarantate;
-titlu de credit negarantat convertibil.

 Situaţii financiare şi bilanţ contabil – gestiunea comerciala si financiara a

intreprinderii
a) Debitori şi creditori
Scopul comerţului este de a obţine profit. Pentru ca o firma să îndeplinească obiectivele stabilite sunt necesare metode de înregistrare a
balanţei de cheltuieli şi încasări.

Conturile arată balanţa dintre debitori şi creditori. Debitorii sunt cei care datorează bani
unor firme, iar creditorii sunt cei cărora firma le datorează bani pentru serviciile sau bunurile
livrate.
Tranzacţiile şi situaţia unei firme sunt evidenţiate prin :
- contul de profit şi pierderi;
- bilanţul contabil.

b) Contul de profit şi pierderi

Contul de profit şi pierderi reprezintă evidenţa chitanţelor de încasare şi a plăţilor din anul
respectiv, ajustat să includă şi un comision la serviciu pentru orice bani utilizaţi de firmă (dobânda)
şi o plată pentru orice mijloc fix (amortismentul) .O creştere a cheltuielilor firmei (salarii mai mari
sau o creştere a chiriei localului) constituie cheltuieli sporite.
Controlul firmei se poate realiza printr-o declaraţie a activităţii comerciale curente într-un
exerciţiu financiar de 6 luni, un an sau orice alta perioadă.
Contul de profit şi pierderi este o poză de mişcare ce acoperă o perioadă de timp, spre
deosebire de alte evidenţe, bilanţul contabil, care este o poză nemişcată a firmei la un moment dat.
Contul de profit şi pierderi pleacă de la încasările din vânzare din care se deduc :
- costul materiilor prime;
- salarii stabilite;
- amortismentul;
- alte cheltuieli.
Ceea ce rămâne când aceste costuri au fost scăzute din încasările din vânzare, constituie
profituri din activitate din care scăzându-se dobânda pentru împrumuturi, va rămâne, profitul
înainte de reţinerea impozitelor.
19
 Din profitul net înainte de impozitare, trebuie achitat impozitul pe profit şi va rămâne o
sumă de achitat fie ca dividende, fie ca valoare reinvestită în firmă.

c) Bilanţul contabil
Bilanţul contabil este o situaţie a activelor, pasivelor şi a fondurilor acţionarilor unei firme
la un moment dat.
Bilanţul contabil trebuie să menţină în echilibru sursele de fonduri, să echivaleze cu
utilizarea de fonduri (conturile de creditori trebuie să corespundă cu conturile de debitori).
De asemenea :
- Activele reprezintă Modul în care fondurile au fost utilizate.
- Pasivele şi Valoarea Neta reprezintă Sursele de fonduri.
- Utilizarea de fonduri trebuie să fie egală cu Sursele de fonduri.
Bilanţul contabil arată :
a) de unde au fost obţinute fonduri (surse de fonduri):
-capital social;
-acţiuni comune;
-actiuni preferenţiale;
-titluri de credit / creanţă;
-profituri reinvestite;
-pasive curente;
-impozitare datorată;
-dividente de achitat;
-dobândă la împrumut;
-creditori;
-credit prin cont descoperit.

b) pentru ce au fost utilizate :

-mijloace fixe;
-clădire;
-teren;
-instalaţii şi echipamente;
-active curente;
-stoc;
-debitori;
-bani în casierie şi la bancă.

 Capital, indicatori şi fluxuri în numerar

Contul de profit şi pierderi şi bilanţul contabil sunt documente financiare ale unei firme
care exprimă în mod fidel situaţia financiară şi a funcţionării firmei. Dar, mai există şi alte situaţii
(dări de seamă) şi pentru realizarea lor se utilizează un număr de termeni tehnici.
a)Capital circulant – reprezintă fondul de bani care este disponibil pentru funcţionarea zilnică a
firmei.

Capital circulant = Active circulante - Pasive curente

Totalul capitalului utilizat reprezintă valoarea tuturor activelor utilizate într-o afacere
inclusiv instalaţia, clădirile, terenul, precum şi tot ceea ce se poate converti cu uşurinţă în numerar
din capitalul circulant. Deci:

20
 Totalul capitalului angajat = Active fixe + Active circulante - Pasive curente

b) Indicatori ai capitalului circulant

Aceşti indicatori asigură raportul între capitalul circulant şi diferite active, pasive sau cifre
de vânzări.
- Indicele curent – reprezintă raportul între active curente şi pasive curente şi este un instrument de
măsura a excesului de numerar, balanţe bancare, investiţii, stocuri şi debitori (active curente)
raportat la creditori, credite bancare prin cont curent, dividende, impozit datorat (pasive curente).
- Indice de lichiditate imediată, lichid sau testul acid – la acest indicator stocul este exclus din
activele curente care sunt active ce se pot vinde imediat pe bani. Deci indicele de lichiditate
imediată reprezintă pasive curente.
- Fluxuri de numerar şi bugete pentru o companie este important să fie profitabilă şi lichidă. O
companie poate fi profitabilă, dacă are profituri pentru a fi băgate în mijloace fixe, stoc şi debitori
dar poate să aibă dificultate la plata propriilor sale datorii când ele sunt scadente. Pentru a nu avea
asemenea situaţii o firmă trebuie să întocmească un buget al trezoreriei – un plan al banilor pe care
anticipează să-i primească şi să-i achite într-o perioadă de timp astfel ca să realizeze un anumit
nivel al fluxului de numerar pe o perioadă dată.
Pentru imbunătăţirea fluxului de numerar, firma trebuie să întreprindă o serie de acţiuni în
vederea :
- asigurării unei încasări mai rapide a sumelor datorate de clienţi (prin acordarea de rabaturi sau
prin reducerea facilitaţilor de credit);
- obţinerii unor perioade mai lungi de credit de la furnizori;
- obţinerii sau extinderii facilitaţilor de credit bancar prin cont curent.

 Controlul aprovizionării şi al stocurilor

Necesităţile stringente ale unei firme cum ar fi: piesele de schimb, combustibilul, diverse
materii prime necesare procesului de producţie pot fi achiziţionate atunci când este nevoie pentru o
utilizare imediată sau achiziţionate în avans pentru nevoile viitoare şi ţinute în stoc până la
folosire.
Materialele achiziţionate prezintă avantaje şi dezavantaje, cum ar fi :
a) avantaje :
-achiziţionarea unor cantităţi mari se poate obţine un preţ unitar mai mic;
-materialele disponibile oricând sunt necesare eliminând astfel întârzierea procurării pentru
aprovizionare;
-în caz de inflaţie preţul achitat poate fi mai mic decât atunci când este cumpărat la nevoie.
b) dezavantaje :
-necesită spaţiu de depozitare;
-este imobilizat capital pentru crearea de stocuri;
-materialele stocate se pot pierde, deteriora sau dispare prin furt sau necesită cheltuieli pentru a
evita situaţiile de mai sus;
-dacă procurarea de materiale s-a făcut după un calcul eronat stocurile rămân în cont.
Pentru a evita dezavantajele menţionate, firma trebuie să ia unele măsuri cum ar fi :
-fundamentarea corectă a necesităţii fiecărui articol achiziţionat;
-alegerea produsului firmei care corespunde nevoilor pieţei;
-găsirea furnizorilor care poate să ofere cele mai bune condiţii.
Controlul stocurilor reprezintă înregistrarea scriptică a mişcării bunurilor, atât a intrărilor
cât şi a ieşirilor din depozit astfel încât numărul articolelor depozitate să fie egal cu cel al
articolelor înregistrate pe fişa de depozit (magazie).

21
 Managementul stocurilor de marfă este de a asigura că piesele, articolele s.a. să poată fi
furnizate de clienţi sau de secţiile firmei atunci când sunt necesare, folosindu-se astfel tehnici de
management al stocurilor, care constă în comenzi de cantităţi economice, prevederea cererii,
tehnica de planificare a profitului.
Sistemul de control al stocurilor de marfă constă în îndeplinirea unor cerinţe, cum ar fi :
a) achiziţiile – sunt făcute prin comenzi şi pentru eficientizare şi trebuie stabilită data comenzii,
numele furnizorului, descrierea corectă şi în detaliu a bunurilor necesare, termenul şi locul de
livrare, preţul convenit, semnătura persoanei care a dat comanda;
b) facturile – verifică că bunurile au fost primite, nu sunt deteriorate sau de calitate inferioară,
preţul facturii este corect întocmit;
c) evidenţa stocului de marfă - atunci când se face stoc de marfă trebuie să se asigure ca bunurile
nu sunt pierdute, deteriorate sau furate, acestea când sunt folosite se înregistrează iar nivelul
stocului să se reducă corespunzător, articolele folosite să se scadă dintr-un anumit număr de cont.
Verificarea stocului de marfă - trebuie făcut la intervale neregulate şi această operaţie are
ca scop să urmărească :
- lipsurile din stoc în comparaţie cu evidenţele contabile;
- evidente exacte;
- stocuri mai mari decât evidenţele de intrare a acestora.
Controlul aprovizionării şi a stocului de marfă are o importanţă în derularea activităţii unei
firme pentru că :
- asigură o utilizare raţională a banilor;
- beneficiile unei bune şi raţionale aprovizionări nu sunt pierdute printr-un slab control al stocurilor
între recepţia şi consumul lor;
- procurarea articolelor necesare unor clienţi sau de către firmă se face în cel mai scurt timp;
- nu se imobilizează sume mari în stocuri de rezervă;
- prin evidenţele respective se previne acumularea de stocuri excedentare de rezervă.

 Bugetul de venituri şi cheltuieli

Fiecare societate întocmeşte anual un buget de venituri şi cheltuieli (BVC) care constuie o
estimare a veniturilor şi cheltuielilor preconizate pentru perioada următoare. Bugetul de venituri şi
cheltuieli se aprobă de către Consiliul de administraţie. În cazul activităţii de transport rutier va
trebui să avem în vedere :
- cheltuielile directe, legate de vehicul şi şofer (carburant, lubrifiant, anvelope, piese de
schimb, licenţe şi autorizaţii, inspecţii tehnice, asigurări, taxe şi impozite, salariul şoferului,
cheltuieli de deplasare etc.);
- cheltuieli indirecte, legate de funcţionarea întreprinderii (cheltuieli administrative, salarii
pentru personalul administrativ etc.).
În ceea ce priveşte veniturile, acestea sunt generate de plata de către beneficiari a
prestaţiilor efectuate şi, eventual, din dobânzi pentru depozitele bancare ale întreprinderii.
Dacă estimarea cheltuielilor indirecte este relativ simplă, între venituri şi cheltuielile
directe exită o evidentă corelare deoarece cu cât avem venituri mai mari şi cheltuielile pentru
realizarea lor vor fi mai mari. Totuşi, cheltuielile directe se diferenţiază, fiind :
- cheltuieli în funcţie de km rulaţi, care apar doar dacă vehiculul este utilizat (combustibil,
întreţinere şi reparaţii, cheltuieli de cursă);
- cheltuieli în funcţie de timp, care se fac chiar dacă vehiculul nu este utilizat (asigurări, rate
de leasing sau pentru credite, salariul şoferului).
Din analizele efectuate asupra veniturilor şi cheltuielilor se pot stabili mijloacele de
eficientizare a activităţii.

22
  Tarife- Preţul de cost al întreprinderii (costuri fixe, costuri variabile, fonduri de exploatare, amortismente
etc.). Calculul prețului de cost pentru fiecare vehicul, kilometru, călătorie sau tonă

În esenţă, tariful pentru prestaţiile efectuate trebuie să acopere cheltuielile şi să genereze

profit.
De regulă în transportul de marfă, societatea îşi stabileşte un tarif exprimat în lei (sau altă
valută)/km, iar la transportul de persoane acesta se exprimă în lei (sau altă valută)/călător km.
Desigur, acestea se subîmpart în funcţie de tipul activităţii, cum ar fi :
a) În cazul unor transporturi de mărfuri cu frecvenţă mare pe distanţe scurte se va utiliza un
tarif exprimat în lei/tonă transportată;
b) În cazul transporturilor locale cu încărcări şi descărcări multiple cum ar fi la activitatea de
distribuţie-colectare, se va utiliza un tarif cumulat de lei/km şi lei/oră din care ponderea
principală ( cca. 75%) o reprezintă tariful în lei/oră;
c) Există şi varianta în care se încheie un contract cu valoare prestabilită, pentru un anumit
număr de curse, pentru o cursă sau pentru o anumită perioadă de timp;
d) Similar în transportul de persoane, autocarul, autobuzul sau microbuzul poate fi pus la
dispoziţia beneficiarului pentru o perioadă de timp şi un număr de km (cazul transportului
ocazional sau turistic), pentru un număr de curse (transport prin servicii regulate speciale)
sau se efectuează transport de persoane prin servicii regulate în care tariful este prestabilit
pentru fiecare distanţă între staţii.
La stabilirea tarifului vom ţine cont de :
- Cheltuielie indirecte care se vor împărţii la numărul mijloacelor de transport. Astfel, cu cât
parcul de vehicule este mai mare, cheltuielile indirecte aferente fiecărui vehicul vor fi mai
mici ceea ce ne va permite utilizarea unui tarif mai mic, deci mai atractiv pentru
beneficiari.
- Cheltuielile directe în care vom lua în calcul atât cheltuielie de exploatare cât şi timpii de
staţionare.
- Cota de profit pe care ne-am propus-o.
- O cotă (exprimată procentual) pentru cheltuieli neprevăzute.
Tariful minim trebuie foarte bine cunoscut la negocierea unui contract existând şi cazuri
unde putem accepta:
- efectuarea unei curse la un tarif minim sau chiar mai mic pentru a evita staţionarea
vehiculului;
- o cotă de profit mai mică pentru a încheia un contract care să ne asigure utilizarea optimă a
parcului;
dar în nici un caz un tarif care să nu acopere cheltuielile.
Este foarte important ca, periodic, să se facă o analiză a cheltuielilor (de exemplu în ultimul
trimestru costul carburantului a crescut cu un anumit procent) şi să se reactualizeze tarifele.

6. Contracte
 Contractul de transport reprezintă convenţia scrisă încheiată de societatea de transport care
se obligă, în schimbul unei remuneraţii, să transporte într-un anumit termen, mărfuri sau
călători, încredinţate de beneficiar.
Elementele unui contract sunt :
- părţile contractante;
- obiectul contractului, în care se specifică locul şi ora de prezentare al autovehiculului,
termenul de efectuare a transportului, locul de descărcare, tipul mijlocului de transport (de
ex. autovehicul echipat ADR, autovehicul izoterm sau cu prelată, autocar sau microbuz de
un anumit număr de locuri şi de o anumită categori etc.);
- obligaţiile părţilor;
23
 - perioada contractului;
- tarife şi modalităţi de plată;
- răspunderi şi penalităţi;
- condiţii de modificare;
- rezilierea contractului;
- forţa majoră;
- modul de rezolvare a litigiilor;
- data încheierii şi limba de redactare;
- semnăturile autorizate.

Relaţia dintre beneficiar şi societatea de transport poate lua şi alte forme care au acelaşi
suport juridic :
- comanda pentru un transport de marfă, acceptată de către transportator;
- legitimaţia de călătorie (bilet, abonament) în cazul transportului de persoane prin servicii
regulate.

 INCOTERMS
Regulile INCOTERMS, sunt reguli publicate de Camera Internaţională de Comerţ de la
Paris care se referă la interpretarea uniformă a obligaţiilor vânzătorului şi cumpărătorului în
derularea contractului internaţional referitor la livrarea mărfurilor, repartiţia cheltuielilor,
împărţirea riscurilor şi formalităţile documentare. Ca forţă juridică, aceste reguli au un caracter
facultativ, aplicându-se numai dacă părţile au făcut trimitere expres în contractul lor la o regulă
INCOTERMS.
Există un număr de 13 reguli, fiecare fiind exprimată printr-o prescutare de trei litere care
reprezintă un tip de vânzare internaţională :

1. Categoria E
- EXW (EX WORKS) : vânzătorul pune marfa ambalată la dispoziţia cumpărărtorului care o
încarcă pe cheltuiala şi pe riscul său. Se face recomandarea ca atunci când cumpărătorul nu poate
efectua formalităţile la export să se utilizeze termenul FCA sub rezerva că că vânzătorul acceptă să
încarce marfa pe cheltuielile şi pe riscul său;
2. Categoria F
- FCA (FREE CARRIER) : vânzătorul îşi îndeplineşte obligaţia de livrare în momentul în care a
predat mărfurile în custodia cărăuşului, numit cumpărător;
- FAS (FREE ALONSIDE SHIP) : vânzătorul îşi îndeplineşte obligaţia de livrare în momentul în
care mărfurile au fost depuse de-a lungul navei în portul de expediere. Precizare : vânzătorul
suportă cheltuielile de expediere.
- FOB (FREE ON BOARD) : vânzătorul îşi îndeplineşte obligaţia de livrare în momentul în care
mărfurile au trecut peste balustrada navei în portul de încărcare. Din acel moment cumpărătorul
suportă toate cheltuielile şi riscurile.
3. Categoria C
- CFR (COST AND FREIGHT) : vânzătorul îşi îndeplineşte obligaţia de livrare în momentul în
care mărfurile au trecut peste balustrada navei în portul de expediere, acesta plătind costurile
pentru aducerea mărfurilor în portul de destinaţie.
- CIF (COST, INSURANCE AND FREIGHT) : vânzătorul îşi îndeplineşte obligaţia de livrare în
momentul în care mărfurile au trecut peste balustrada navei în portul de încărcare, acesta plătind
costurile pentru aducerea mărfurilor în portul de destinaţie, dar riscurile se transferă de la vânzător
la cumpărător.

24
- CPT (CARRIAGE PAID TO) : vânzătorul plăteşte transportul până la destinaţie şi suportă toate
riscurile.
- CIP (CARRIAGE AND INSURANCE PAID TO) : vânzătorul plăteşte transportul până la
destinaţie şi asigură marfa în numele şi în contul cumpărătorului.

4. Categoria D
- DAF (DELIVERED AT FRONTIER) : vânzătorul pune marfa la dispoziţie la frontiera stabilită şi
îndeplineşte formalităţile de vămuire la import.
- DES (DELIVERED EX SHIP) : vânzătorul suportă costurile şi riscurile până în portul de
destinaţie fără a efectua formalităţile de import.
- DEQ (DELIVERED EX QUAY) : vânzătorul suportă costurile şi riscurile până în portul de
destinaţie inclusiv formalităţile de import.
- DDU (DELIVERED DUTY UNPAID) : vânzătorul nu achită vama şi celelalte taxe de import.
- DDP (DELIVERED DUTY PAID) : vânzătorul plăteşte toate taxele şi suportă riscurile până la
destinaţie.

 Particularităţi ale contractului de transport- elemente de drept civil

1. Transportul de marfă
1.1. Documentul de transport este Scrisoarea de transport CMR sau avizul de însoţire a mărfurilor
(în cazul transportului în cont propriu) la transportul în trafic naţional, respectiv Scrisoarea de
transport CMR în cazul transportului internaţional.
Proba contractului de transport se face prin scrisoarea de transport. Scrisoarea de transport
este întocmită în cel puţin trei exemplare originale (câte un exemplar pentru fiecare expeditor,
pentru transportator şi pentru fiecare beneficiar).
Scrisoarea de transport trebuie să conţină urmatoarele date:
a) locul şi data întocmirii sale;
b)numele şi adresa expeditorului;
c) numele si adresa transportatorului;
d) locul şi data primirii mărfii şi locul prevazut pentru eliberarea acesteia.
e) numele si adresa destinatarului;
f) denumirea curenta a naturii mărfii şi felul ambalajului, iar pentru mărfurile periculoase,
denumirea lor general recunoscută;
g) numarul coletelor, marcajele speciale şi numerele lor;
h) greutatea brută sau cantitatea altfel exrpimată a mărfii;
i) cheltuielile aferente transportului (preţ de transport, cheltuieli accesorii, taxe de vamă şi
alte cheltuieli survenite de la încheierea contractului şi până la eliberare);
j) instrucţiunile necesare pentru formalităţile de vamă şi altele;
k) indicaţia că transportul este supus regimului stabilit prin convenţie CMR şi nici unei alte
clauze contrare.
Dacă este cazul, scrisoarea de transport trebuie să conţină şi indicaţiile următoare:
a) interzicerea transbordării;
b) cheltuielile pe care expeditorul le ia asupra sa;
c) totalul sumelor ramburs de perceput la eliberarea mărfii;
d) valoarea declarată a mărfii şi suma care reprezintă interesul special la eliberare;
e) instrucţiunile expeditorului către transportator cu privire la asigurarea mărfii;
f) termenul convenit în care transportul trebuie efectuat;
g) lista documentelor remise transportatorului.

25
1.2. Contractul de transport este independent de faţă de relaţiile şi convenţiile survenite între
vânzător şi cumpărător precum şi faţă de calitatea de proprietar al mărfii al unuia dintre aceştia. Ca
urmare în caz de litigii partea care reclamă daune de la cărăuş trebuie să facă dovada calităţii sale
de parte contractantă în contractul de transport şi nu prin titlul de proprietate a mărfii.
Contractul de asigurare a mărfii este de asemenea independent faţă de contractul de
transport. Expeditorul sau transportul au libertatea de a asigura sau nu marfa transportată. De
regulă, încheierea de către transportator a unei asigurări de riscuri pentru marfă este o clauză sau o
cerinţă în contractul de transport.

1.3. Gestiunea mărfii

Operatorul de transport răspunde ca mărfurile transportate să fie duse la destinaţie în
condiţiile prevăzute în contractul de transport. De aceea la negocierea acestuia trebuie acordată o
atenţie deosebită asupra condiţiilor cerute de către expeditor, eventuale dotări suplimentare ale
mijloacelor de transport, timpul de efectuare a cursei etc. La încărcare, transportatorul prin prepuşii
săi (şoferii) trebuie să urmărească starea aparentă a mărfii şi corespondenţa între cantitatea de
marfă încărcată şi cantitatea de marfă înscrisă în documentele de transport şi să menţioneze în scris
neconcordanţele.

2. Transportul de persoane
2.1. Întreprinderea de transport are obligaţia de a asigura pasagerii şi bagajele acestora pentru
riscurile care cad în sarcina transportatorului. Din acest motiv este recomandabil ca pentru bagajele
predate pentru a fi îmbarcate în cala mijlocului de transport să se elibereze un tichet de bagaje
pentru a preîntâmpina reclamaţiile ilicite. Deşi nu este instituită o procedură transportatorul trebuie
să ia toate măsurile pe care le consideră necesare pentru a evita ca, în caz de pierdere sau
deteriorare a unui bagaj, proprietarul să pretindă daune nejustificate.

2.2. În cazul transporturilor ocazionale şi a transporturilor turistice, beneficiarul trebuie să remită

transportatorului lista pasagerilor, cu datele de identificare ale acestora.

7. Asigurări
În România, activitatea de asigurare se desfăşoară sub forma asigurărilor facultative şi
obligatorii, precum şi a operaţiunilor de reasigurare, de către societăţi comerciale de asigurare, de
asigurare-reasigurare şi societăţii de reasigurare.
În asigurarea facultativă raporturile dintre asigurat şi asigurator, precum şi drepturile şi
obligaţiile fiecărei părţi se stabilesc prin contractul de asigurare.
În asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat şi asigurator, drepturile şi obligaţiile
fiecărei părăi sunt stabilite prin lege.
Este obligatorie asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de
autovehicule.
Asigurarea obligatorie se practică numai de asiguratorii autorizaţi de Oficiul de
supraveghere a activităţii de asigurare şi reasigurare. Asiguratorii autorizaţi au obligaţia să
realizeze asigurarea, eliberând un înscris probator al asigurării.
Persoanele fizice şi juridice române încheie contractele de asigurare cu societăţi stabilite în
România, cu excepţia cazurilor în care asigurările solicitate nu se practică pe piaţa internă.
Oficiul de supraveghere a activităţii de asigurare şi reasigurare face publică lista
societăţilor autorizate să funcţioneze în România şi felurile de asigurări practicate.

26
 Constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea şi plata
despăgubirilor şi a sumelor asigurate se efectuează în condiţiile legii, pentru asigurările obligatorii
sau ale contractului de asigurare, în cazul asigurărilor facultative.

Contractul de asigurare
Prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă asiguratorului, iar
acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc, să plăteasca asiguratului sau beneficiarului
despăgubirea sau suma asigurată, denumită indemnizaţie, în limitele şi la termenele convenite.
Contractul de asigurare se încheie în formă scrisă şi va cuprinde:
- numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părţilor contractante;
- obiectul asigurării, bunuri, persoane şi răspunderea civilă;
- riscurile ce se asigură;
- momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asiguratorului;
- primele de asigurare;
- sumele asigurate;
- alte elemente care stabilesc drepturile şi obligaţiile părţilor.
Dovada încheierii contractului de asigurare rezultă, de regulă, din trimiterea unui document
de asigurare, cum ar fi poliţa sau certificatul, cererea de plată a primei ori din înscrisul prin care se
manifestă voinţa asiguratorului de a încheia contractul. Documentul de asigurare poate fi, după
caz, nominal, la ordin sau la purtător.
Persoana care urmează să incheie asigurarea este obligată să răspundă în scris la întrebările
formulate de asigurator, cu privire la împrejurimile esenţiale referitoare la risc, pe care le cunoaşte.
Dacă împrejurările esenţiale privind riscul se modifică în cursul executării contractului,
asiguratul este obligat să comunice în scris asiguratorului schimbarea.
Dacă, înainte de a începe obligaţia asiguratorului, riscul asigurat s-a produs sau producerea
lui a devenit imposibilă, precum şi în cazul în care, după începerea obligaţiei asiguratorului,
producerea riscului asigurat a devenit imposibilă, contractul se reziliează de drept.
Dacă nu s-a convenit altfel, contractul de asigurare se reziliează în cazul în care sumele
datorate de asigurat, cu titlu de primă, nu sunt plătite în termenul prevăzut în contractul de
asigurare.
Asiguratorul are dreptul de a compensa primele ce i se datorează până la sfârşitul anului de
asigurare, în temeiul oricărui contract, cu orice indemnizaţie cuvenită asiguratului sau
beneficiarului.
Asiguratul este obligat să comunice asiguratorului producerea riscului asigurat, în termenul
prevăzut în contractul de asigurare. În caz de neîndeplinire a acestei obligaţii asiguratorul are
dreptul să refuze plata indemnizaţiei, dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii
evenimentului asigurat şi întinderea pagubei.
În cazurile stabilite prin contractul de asigurare, în asigurările de bunuri şi de răspundere
civilă, asiguratorul nu datorează indemnizaţie, dacă riscul asigurat a fost produs cu intenţie de
către asigurat sau beneficiar ori de către un membru din conducerea persoanei juridice asigurate,
care lucrează în această calitate.
Aceste reguli se aplică, dacă părţile convin, şi în cazul în care riscul asigurat a fost produs
de către:
- persoanele fizice majore care, în mod statornic, locuiesc şi gospodăresc împreună cu asiguratul
sau beneficiarul;
- angajaţii asiguratului sau ai beneficiarului.

Asigurarea de bunuri

27
 În asigurarea de bunuri, asiguratorul se obligă ca la producerea riscului asigurat să
plateasca asiguratului, beneficiarului desemnat sau celor în drept o despăgubire.
Asiguratul este obligat să întreţină bunul asigurat în bune condiţii şi în conformitate cu
dispoziţiile legale, în scopul prevenirii producerii riscului asigurat. Asiguratorul are dreptul să
verifice modul în care bunul asigurat este întreţinut.
În cazurile prevăzute în condiţiile de asigurare, la producerea riscului, asiguratul este
obligat să ia, pe seama asiguratorului şi în cadrul sumei la care s-a făcut asigurarea, potrivit cu
împrejurările, măsuri pentru limitarea pagubelor.
Despăgubirile ce se plătesc asiguratorului se stabilesc în funcţie de starea bunului din
momentul producerii riscului asigurat.
Despăgubirile nu pot depăşi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat,
cuantumul pagubei şi nici suma la care s-a facut asigurarea, dacă nu s-a prevăzut altfel în
contractul de asigurare.
În cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o suma asigurată, inferioară
valorii bunului, despăgubirea cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în
contract şi valoarea bunului, dacă nu s-a convenit altfel prin contract.
În cazul existenţei mai multor asigurări încheiate pentru acelaşi bun, fiecare asigurator este
obligat la plată, proporţional cu suma asigurată şi până la concurenţa acesteia, fără ca asiguratul să
poata încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecinţă directă a riscului.
Asiguratul are obligaţia să declare existenţa altor asigurări pentru acelaşi bun la asiguratori
diferiţi, atât la încheierea contractului de asigurare, cât şi pe parcursul executării acestuia.
În lipsa unei prevederi contrare, în contractul de asigurare, în cazul în care bunul asigurat
este înstrăinat, contractul de asigurare se reziliază.

Asigurarea de persoane
În asigurarea de persoane, asiguratorul se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să
plăteasca o sumă asigurată.
Asigurarea în vederea unui risc privind o altă persoană decât cea care a încheiat contractul
de asigurare se poate încheia potrivit contractului de asigurare.
Suma asigurată se plăteşte asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta. În cazul
decesului asiguratului, dacă nu s-a desemnat un beneficiar, suma asigurată se plăteşte
moştenitorilor asiguratului, în calitate de beneficiari.
Desemnarea beneficiarului se poate face fie la încheierea contractului, fie în cursul executării
acestuia, prin declaraţie scrisă comunicată asiguratorului ori prin testament.
Înlocuirea sau revocarea beneficiarului se poate face oricând în cursul executării
contractului, în modul prevăzut la alineatul precedent.
Dacă asiguratul nu a dispus altfel, atunci când sunt mai multi beneficiari desemnaţi, aceştia
au drepturi egale asupra sumei asigurate.
Asiguratorul nu datorează suma asigurată, dacă riscul asigurat a fost produs prin
sinuciderea asiguratului în temen de 2 ani de la încheierea contractului de asigurare ori prin
comiterea cu intenţie de către asigurat ori beneficiar a unor fapt grave prevăzute în contractul de
asigurare.
Dacă un beneficiar a produs intenţionat decesul asiguratului, suma asigurată se plăteşte
celorlalţi beneficiari desemnaţi sau moştenitorilor.
Suma asigurată se datorează, independent de sumele cuvenite asiguratului sau
beneficiarului din asigurările sociale, de repararea prejudiciului de către cei răspunzatori de
producere, precum şi de sumele primite de la asigurator în temeiul asigurării obligatorii de
răspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule.

28
 Creditorii asiguratorului nu au dreptul să urmăreasca suma asigurată cuvenită
beneficiarului.

Asigurarea de răspundere civilă

În asigurarea de răspundere civilă, asiguratorul se obligă să plătească o despăgubire pentru
prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii faţă de terţele persoane păgubite şi pentru
cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil. Prin contractul de asigurare se poate cuprinde în
asigurare şi răspunderea civilă a altor persoane decât a celei care a încheiat contractul.
Drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzatori de prodcerea
pagubei.
Asiguratorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligaţiilor ce-i
revin acestuia din contractul de asigurare.
Despăgubirea se stabileşte pe baza convenţiei dintre asigurat, persoana pagubită şi
asigurator, potrivit contractului de asigurare ori prin hotărâre judecătorească.
Pentru stabilirea despăgubirii, în cazul evenimentelor petrecute pe teritoriul României,
părţile sunt obligate, dacă nu ajung la înţelegere, să supună litigiul soluţionării unui organ de
jurisdicţie română.
Asiguratorul plăteşte despăgubirea nemijlocit celui păgubit în măsura în care acesta nu a
fost despăgubit de asigurat, despăgubire ce nu poate fi urmarită de creditorii asiguratului.
Despăgubirea se plăteşte asiguratului în cazul în care acesta dovedeşte că a despăgubit pe
cel păgubit.
Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de
autovehicule
Persoanele fizice şi cele juridice, care deţin autovehicule supuse înmatriculării în România,
sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin
accidente de autovehicule pe teritoriul României.
Persoanele care intră pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate se
consideră asigurate, în condiţiile legii, dacă îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:
- posedă documentele internaţionale de asigurare valabile pe teritoriul României ;
- numărul de înmatriculare atestă existenţa asigurării potrivit convenţiei bilaterale încheiate între
Biroul asiguratorilor de autovehicule din România şi Biroul asiguratorilor de autovehicule din ţara
de origine.
Asiguratorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund, în baza legii,
faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum şi pentru cheltuielile făcute
de asiguraţi în procesul civil.
Despăgubirile se acordă indiferent de locul în care au fost produse accidentele de
autovehicule, atât în timpul mersului cât şi în timpul staţionării.
Despăgubirile se plătesc şi pentru pagubele produse de existenţa sau funcţionarea
instalaţiilor montate pe autovehicule, precum şi pentru pagubele produse de remorci.
Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu
de dezdăunare şi cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces,
precum şi prin avarierea sau distrugerea de bunuri. În caz de vătămare corporală sau deces,
despăgubirile se acordă pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul,
iar pentru persoanele aflate în acel autovehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza
unui raport contractual existent cu deţinătorul autovehiculului respectiv.
Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se acordă pentru bunurile aflate în
afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel autovehicul, numai
dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu deţinătorul

29
autovehiculului respectiv, precum şi dacă nu aparţineau deţinătorului ori conducătorului
autovehiculului, răspunzător de producerea accidentului.
Despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute în lege, se acordă şi în cazul în care cel care
conducea autovehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât
asiguratul. Despăgubirile se plătesc şi atunci când persoanele păgubite nu au domiciliul, reşedinţa
sau sediul în România.
În caz de vătămare corporală sau deces al unei persoane ori de avarie sau distrugere de
bunuri, se acordă despăgubiri dacă autovehiculul care a produs accidentul este identificat şi
asigurat, chiar dacă autorul accidentului a rămas neidentificat.
În cazul în care, pentru acelaşi deţinator de autovehicul , la data producerii accidentului
existau mai multe asigurări valabile, despăgubirea se suportă în părţi egale de către toţi
asiguratorii.
Asiguratul are obligaţia de a informa asiguratorul despre încheierea unor astfel de asigurări
cu alţi asiguratori.
Nivelul primelor de asigurare, limita maximă a despăgubirilor de asigurare, termenele de
plată, sancţiunile şi alte elemente cu privire la aplicarea asigurării se stabilesc prin Hotărâre a
Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor.
Despăgubirile se stabilesc pe baza convenţiei dintre asigurat, persoana păgubită şi
asigurator ori, în cazul în care nu s-a realizat înţelegerea, prin hotărâre judecătorească pronunţată
în România.
În cazurile în care despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor legii,
convenţia, poate fi încheiată şi de către conducătorul autovhieculului răspunzător de producerea
accidentului, altul decât asiguratul.
Convenţia încheiată numai între asigurat şi persoana păgubită, urmată de o hotărâre
judecătorească de expedient, care consfinţeşte tranzacţia acestora, nu-l obligă pe asigurator la
plată.
În cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, asiguraţii sunt obligaţii să se
apere în proces. Citarea în proces a asiguratorului este obligatorie.
Despăgubirile se plătesc de către asigurator nemijlocit persoanelor fizice sau juridice
păgubite, în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de asigurat.
Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului .
Despăgubirile se plătesc asiguraţilor, dacă aceştia dovedesc ca au despăgubit pe cei
păgubiţi şi despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor legii.
Persoanele care folosesc pe teritoriul României autovehicule înmatriculate în străinătate şi
nu sunt asigurate în străinătate, potrivit prevederilor legii, sau ale căror asigurări expiră în timpul
aflării pe teritoriul României, datorează primele de asigurare, corespunzătoare perioadei de la
intrarea, respectiv expirarea valabilităţii asigurării, până la ieşirea autovehiculului din ţară.
La intrarea şi ieşirea din ţară, organele poliţiei de frontieră de la punctele de control pentru
trecerea frontierei de stat a României vor controla documentele de asigurare şi vor elibera
deţinătorului autovehiculului dovada plăţii primei de asigurare datorate.
Persoanele neasigurate, care nu pot face, la control, dovada asigurării ori a plăţii acesteia,
vor fi îndrumate să achite primele datorate la organele de la punctul de control, desemnate în acest
scop.
Drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercită
împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Aceste drepturi se pot exercita şi direct
împotriva asiguratorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, stabilită de lege, cu
citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei.

30
 Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehiculele deţinute de
persoane asigurate în străinătate se exercită împotriva asiguratorului prin Biroul asiguratorilor de
autovehicule din România, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
Asiguratorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare
de producerea pagubei, în următoarele cazuri:
- accidentul a fost produs cu intenţie;
- accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind
circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte nu s-au
produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie;
- accidentul a fost produs în timpul când autorul infracţiunii săvârşite cu intenţie încearcă să se
sustragă de la urmărire;
- persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus autovehiculul fără consimtamantul
asiguratului.
Asiguraţii sau reprezentanţii acestora sunt obligaţii să înştiinţeze în scris asiguratorul
despre producerea evenimentului asigurat în termen de 4 zile lucrătoare de la data acestuia, cu
excepţia cazurilor de forţă majoră în care termenul de 4 zile lucrătoare începe de la data încetării
acestora.

8. Accidente de circulaţie –elemente ale sigurantei rutiere

Accidentele de circulaţie se clasifică după cum urmează:
a) accidente uşoare - cele care au drept consecinţă rănirea uneia sau mai multor persoane,
determinând o incapacitate de muncă individuală până la 30 de zile inclusiv sau pagube materiale
până la 60% din valoarea vehiculului rutier;
b) accidente grave - cele care au una sau mai multe dintre următoarele consecinţe:
(i) persoane accidentate mortal;
(ii) persoane rămase definitiv cu infirmităţi;
(iii) rănirea uneia sau mai multor persoane, determinând o incapacitate de muncă individuală de
peste 30 de zile;
(iv) pagube materiale de peste 60% din valoarea autovehiculului.
(2) La stabilirea pagubelor materiale, în vederea încadrării accidentului de circulaţie, se vor lua
în calcul:
a) contravaloarea vehiculelor distruse în accident sau a reparaţiei celor avariate;
b) contravaloarea celorlalte bunuri, mărfuri transportate, distruse sau degradate.
Întreprinderile/operatorii de transport rutier care efectuează activităţi de transport rutier vor
întreprinde o investigaţie pe linie administrativă, în toate cazurile de accidente de circulaţie în care
au fost angajate vehiculele utilizate, indiferent de gravitatea accidentului. Rezultatele cercetării
administrative vor sta la baza adoptării măsurilor ce se impun pentru eliminarea repetării cauzelor
generatoare de evenimente rutiere.
Întreprinderile/operatorii de transport care efectuează activităţi de transport rutier au
obligaţia să înregistreze toate accidentele de circulaţie şi să transmită agenţiei teritoriale a
Autorităţii Rutiere Române - A.R.R. pe a cărei rază administrativă îşi au sediul social, în cazul
accidentelor grave, un raport imediat după producerea acestuia.
Raportul va conţine următoarele elemente:
a) întreprinderea/operatorul de transport rutier:
(i) denumirea şi adresa;
(ii) seria, numărul licenţei de transport/certificatului de transport în cont propriu;
b) data, ora şi locul producerii accidentului grav de circulaţie, inclusiv indicativul drumului;
c) conducătorul auto:
(i) numele şi prenumele;

31
 (ii) vârsta;
(iii) categoriile permisului de conducere deţinut;
(iv) dacă este angajat legal al întreprinderii/operatorului de transport rutier;
(v) certificatul profesional A.D.R., după caz;
(vi) certificatul de pregătire profesională marfă sau persoane;
(vii) avizele medical şi psihologic valabile;
d) autovehicul implicat:
(i) tipul autovehiculului;
(ii) numărul de înmatriculare;
(iii) seria, numărul şi valabilitatea copiei conforme a licenţei de transport/certificatului de
transport în cont propriu;
(iv) valabilitatea inspecţiei tehnice periodice;
(v) valabilitatea certificatului de clasificare;
(vi) numărul de locuri în cazul transportului de persoane;
(vii) valabilitatea certificatului de agreare RAR şi/sau IPROCHIM, după caz;
e) legalitatea cursei, dovedită prin:
(i) diagrama tahograf;
(ii) copia conformă a licenţei de transport/certificatului de transport în cont propriu,
corespunzătoare tipului de transport efectuat;
(iii) licenta de traseu-seria, numărul şi valabilitatea;
(iv) autorizaţiile specifice;
(v) documentul de transport;
(vi) existenţa consilierului de siguranţă, dacă este cazul;
f) descrierea împrejurărilor în care s-a produs accidentul;
g) aprecieri privind cauzele producerii accidentului, conform procesului-verbal de constatare
încheiat de organele de Poliţie;
h) evaluarea preliminară a consecinţelor accidentului;
i) organele de constatare şi cercetare care au intervenit la faţa locului;
j) stabilirea vinovaţilor, în conformitate cu procesul-verbal de constatare încheiat de Poliţie;
k) măsurile luate la faţa locului pentru înlăturarea unor consecinţe şi cele luate împotriva celor
vinovaţi;
l) denumirea altor instituţii care au fost înştiinţate despre producerea accidentelor de circulaţie.
În cazul producerii unor evenimente rutiere grave, conducerea Autorităţii Rutiere Române -
A.R.R. va dispune verificarea activităţii de transport a întreprinderii/operatorului de transport rutier
implicate/implicat, prin efectuarea unui control tematic.

32
Cadrul Legislativ.

ORDONANŢA nr. 27 din 31 august 2011 

privind transporturile rutiere
cu modificarile ulterioare, aduse la zi.
CAPITOLUL.I 
Dispoziţii generale
Domeniu de aplicare

    ART. 1 
    (1) Dispoziţiile prezentei ordonanţe constituie cadrul general
pentru organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere de
mãrfuri şi persoane pe teritoriul României, precum şi a
activitãţilor conexe acestora, în condiţii de siguranţã şi
calitate, cu respectarea principiilor liberei concurenţe,
garantarea accesului liber şi nediscriminatoriu la piaţa
transportului rutier, protecţia mediului înconjurãtor, a
drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi
juridice şi pentru satisfacerea necesitaţilor economiei naţionale
şi a nevoilor de apãrare ale ţãrii.
(2) Prin prezenta ordonanţã se creeazã cadrul legal general
pentru aplicarea directã a prevederilor Regulamentului (CE) nr.
1.071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21
octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condiţiile
care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator
de transport rutier şi de abrogare a Directivei 96/26/CE a
Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al
Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009
privind normele comune pentru accesul la piaţa transportului
rutier internaţional de mãrfuri şi ale Regulamentului (CE) nr.
1.073/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21
octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa
internaţionalã a serviciilor de transport cu autocarul şi
autobuzul şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006,
33
denumite în continuare Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009 ,
Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009 , respectiv Regulamentul (CE) nr.
1.073/2009 .
    (3) Transportul rutier şi activitãţile conexe acestuia se
desfãşoarã cu respectarea reglementãrilor în vigoare privind
condiţiile de lucru ale conducãtorilor auto, condiţiile de
exploatare a vehiculelor rutiere şi de utilizare a infrastructurii
rutiere, precum şi condiţiile privind siguranţa circulaţiei
rutiere.
    (4) În toate raporturile generate de transportul rutier şi de
activitãţile conexe acestuia, protecţia vieţii umane şi a mediului
înconjurãtor este prioritarã.
    ART. 2 
    Transportul public local efectuat în interiorul unei
localitãţi, precum şi serviciul public de transport persoane, se
reglementeazã prin legi speciale.

Definiţii
    ART. 3 
    În sensul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai
jos au urmãtoarele semnificaţii:
    1. activitate conexã transportului rutier - activitate care se
desfãşoarã în legãturã cu transportul rutier;
    2. autoturism - autovehicul cu cel puţin 4 roţi şi o vitezã
maximã constructivã mai mare de 25 km/h, conceput şi construit
pentru transportul de persoane, care are cel mult 9 locuri pe
scaune, inclusiv locul conducãtorului auto;
    3. autobuz - autovehicul cu cel puţin 4 roţi şi o vitezã
maximã constructivã mai mare de 25 km/h, conceput şi construit
pentru transportul de persoane pe scaune şi în picioare, care are
mai mult de 9 locuri pe scaune, inclusiv locul conducãtorului
auto;
    4. autocar - autobuz cu mai mult de 22 de locuri pe scaune,
destinat şi echipat numai pentru transportul de persoane aşezate
pe scaune, având spaţii speciale pentru transportul bagajelor pe
distante mari, amenajat şi dotat pentru a asigura confortul
persoanelor transportate, având interdicţia de a transporta
persoane în picioare;
    5. autorizaţie de transport internaţional - document care dã
dreptul unui operator de transport rutier sã efectueze în anumite
condiţii una sau mai multe operaţiuni de transport internaţional
pe teritoriul unui stat, pe perioada sa de valabilitate;
    6. autogarã - spaţiu special delimitat, amenajat şi dotat
pentru a permite plecarea şi sosirea autobuzelor, inclusiv a celor
aflate în tranzit, asigurând urcarea sau coborârea persoanelor,
precum şi condiţii şi servicii pentru autobuze şi pentru
persoanele aflate în aşteptare;
    7. capãt de traseu - staţia de plecare sau staţia de
destinaţie a unui traseu, utilizatã pentru urcarea/coborârea, dupã
caz, a persoanelor transportate prin servicii regulate de
34
transport contra cost de persoane;
    8. certificat de competenţã profesionalã - document care
atestã pregãtirea profesionalã a unei persoane în domeniul
transporturilor rutiere;
    9. certificat de transport în cont propriu - document care
permite exercitarea ocupaţiei de întreprindere de transport rutier
în cont propriu;
    10. contract de închiriere de vehicule rutiere - contract
încheiat în formã autenticã, prin care un locator, persoanã fizicã
sau juridicã, transmite, contra cost, dreptul de folosinţã pe
perioadã determinatã a unuia sau mai multor vehicule, fãrã
conducãtor auto, cãtre o altã persoanã fizicã sau juridicã, numitã
locatar;
    11. copie conformã a certificatului de transport în cont
propriu - document în baza cãruia se efectueazã transport rutier
în cont propriu, eliberat de autoritatea competentã pentru fiecare
dintre autovehiculele sau ansamblurile de vehicule rutiere
utilizate la transportul rutier în cont propriu;
    12. copie conformã a licenţei comunitare - document în baza
cãruia se efectueazã transport rutier contra cost, eliberat de
autoritatea competentã pentru fiecare dintre autovehiculele sau
ansamblurile de vehicule rutiere utilizate la transportul rutier
contra cost;
    13. cursã - parcursul dus-întors realizat de un autobuz între
capetele de traseu, în cadrul aceluiaşi serviciu regulat de
transport de persoane;
    14. document de transport - document care se aflã la bordul
autovehiculului rutier pe toatã durata derulãrii transportului,
având înscrise date privind întreprinderea care efectueazã
transportul, expeditorul, beneficiarul transportului, mãrfurile
sau persoanele transportate, dupã caz, şi care trebuie sã facã
posibilã stabilirea categoriei şi a tipului de transport rutier
efectuat;
    15. grafic de circulaţie - document care conţine denumirea
traseului, capetele de traseu, autogãrile, staţiile publice aflate
pe traseu, distanţele dintre acestea, orele de plecare/sosire din
capetele de traseu şi din staţiile publice/autogãrile aflate pe
traseu, zilele în care se efectueazã serviciul regulat şi
serviciul regulat special, dupã caz;
    16. grup de persoane dinainte constituit - grup de persoane
constituit, pentru care o persoanã juridicã sau o persoane fizicã
este responsabilã cu încheierea contractului şi plata serviciului
ocazional, înainte de plecarea în cursã. Pe tot parcursul
transportului respectiv componenţa grupului trebuie sã rãmânã
aceeaşi;
    17. inspecţie tehnicã periodicã - operaţiune de control
periodic al vehiculelor aflate în exploatare, care priveşte în
principal sistemele şi componentele acestora ce contribuie la
siguranţa circulaţiei, protecţia mediului şi încadrarea în
categoria de folosinţã;
35
    18. intermediere în transporturile rutiere - activitatea unei
întreprinderi cu scop patrimonial care constã în preluarea de la
beneficiari a comenzilor de transport rutier naţional şi/sau
internaţional, acestea urmând a fi executate de intermediar, în
numele sãu, prin intermediul unuia sau mai multor operatori de
transport;
    19. întreprindere - conform definiţiei din Regulamentul (CE)
nr. 1.071/2009 ;
    20. licenţã pentru activitãţi conexe transportului rutier -
document care dã dreptul unei întreprinderi sã desfãşoare
activitãţi conexe transportului rutier;
    21. licenţã comunitarã - document care permite accesul
operatorului de transport autorizat la piaţa transportului rutier;
    22. licenţã de traseu - document pe baza cãruia operatorul de
transport rutier efectueazã transport rutier naţional contra cost
de persoane prin servicii regulate sau servicii regulate speciale,
pe un anumit traseu, conform programului de transport;
    23. masa totalã maximã autorizatã - masa totalã maximã a unui
vehicul rutier, aşa cum este declaratã de constructorul acestuia;
    24. omologare - procedura administrativã prin care autoritatea
competentã certificã, conform legislaţiei în vigoare, cã un tip de
vehicul, un sistem sau o componentã ori o entitate tehnicã
independentã satisface cerinţele tehnice prevãzute de
reglementãrile în vigoare;
    25. ocupaţia de operator de transport rutier de mãrfuri -
potrivit definiţiei din Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009 ,
"activitatea oricãrei întreprinderi care efectueazã, cu ajutorul
fie al unor autovehicule, fie al unei combinaţii de vehicule,
transportul de marfã contra cost în numele unui terţ";
    26. ocupaţia de operator de transport rutier de persoane -
potrivit definiţiei din Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009 ,
"activitatea oricãrei întreprinderi care efectueazã, cu ajutorul
unor autovehicule construite şi echipate astfel încât sã fie
potrivite pentru transportul a mai mult de nouã persoane, inclusiv
conducãtorul auto, şi destinate acestui scop, servicii de
transport de persoane pentru public sau pentru anumite categorii
de utilizatori, contra cost, plãtite de cãtre persoana
transportatã sau de cãtre organizatorul transportului";
    27. operator de transport rutier - întreprindere care
desfãşoarã activitatea de transport rutier de mãrfuri şi/sau
persoane, contra cost;
    28. operator de transport rutier român - operator de transport
rutier stabilit în România;
    29. operator de transport rutier strãin - operator de
transport rutier stabilit în alt stat;
    30. operator pentru activitãţi conexe transportului rutier -
orice operator economic care desfãşoarã activitãţi conexe
transportului rutier, titular al licenţei pentru activitãţi conexe
transportului rutier;
    31. operaţiune de cabotaj - conform definiţiei din
36
Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009 şi Regulamentul (CE) nr.
1.073/2009 , dupã caz;
    32. manager de transport - conform definiţiei din Regulamentul
(CE) nr. 1.071/2009 ;
    33. program de transport - program întocmit şi aprobat de
autoritatea competentã, prin care se stabilesc traseele, graficele
de circulaţie, numãrul autovehiculelor necesare, precum şi
capacitatea de transport minimã în vederea efectuãrii
transportului rutier contra cost de persoane prin servicii
regulate. Capacitatea de transport a autovehiculului este datã de
numãrul de locuri pe scaune înscris în certificatul de clasificare
pe stele sau categorii;
    34. serviciu regulat - conform definiţiei din Regulamentul nr.
1.073/2009 , aplicabilã şi transportului rutier naţional;
    35. serviciu regulat special - conform definiţiei din
Regulamentul (CE) nr. 1.073/2009 ;
    36. serviciu ocazional - potrivit definiţiei din Regulamentul
(CE) nr. 1.073/2009 ;
    37. staţie publicã - spaţiu delimitat, situat pe traseul unui
serviciu regulat de transport de persoane, amenajat de cãtre
administraţia publicã localã, destinat îmbarcãrii/debarcãrii
persoanelor, semnalizat şi prevãzut cu un panou destinat afişãrii
unor informaţii;
    38. traseu - parcurs care asigurã legãtura dintre capãtul de
traseu de plecare şi capãtul de traseu de destinaţie, pe care se
efectueazã servicii regulate sau servicii regulate speciale. În
funcţie de amplasarea capetelor de traseu şi de parcursul dintre
acestea, traseele pot fi judeţene, interjudeţene şi
internaţionale; traseele dintr-o asociaţie de dezvoltare
intercomunitarã având ca obiect transportul rutier public de
persoane prin servicii regulate sunt considerate trasee locale;
    39. transport rutier - deplasarea persoanelor sau a mãrfurilor
cu un autovehicul ori cu un ansamblu de vehicule rutiere, pe un
drum deschis circulaţiei publice, chiar dacã vehiculele respective
sunt, pe o anumitã porţiune a parcursului, transportate la rândul
lor pe sau de alte vehicule ori dacã autovehiculele se deplaseazã
fãrã încãrcãturã.
Operaţiunile de încãrcare/descãrcare şi de întocmire/distribuire a
documentelor însoţitoare ale transportului, realizate sau
supravegheate de cãtre conducãtorul autovehiculului ori al
ansamblului de vehicule rutiere, sunt parte integrantã din
transportul rutier;
    40. transport rutier contra cost - transport rutier de mãrfuri
şi/sau persoane efectuat contra platã, prin încasarea unui tarif
sau a echivalentului în naturã ori în servicii;
    41. transport rutier în cont propriu de mãrfuri - transportul
rutier de mãrfuri efectuat cu respectarea condiţiilor prevãzute la
art. 1 alin. (5) lit. d) din Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009 ;
    42. transport rutier în cont propriu de persoane - transportul
rutier efectuat în scopuri necomerciale şi nonprofit de cãtre o
37
persoanã fizicã sau juridicã cu respectarea condiţiilor prevãzute
la art. 2 pct. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1.073/2009 .
    43. transport agabaritic - transportul rutier efectuat cu
depãşirea maselor şi/sau a dimensiunilor maxime admise;
    44. transport rutier naţional - transportul rutier care se
efectueazã între douã localitãţi situate pe teritoriul României,
fãrã a depãşi teritoriul statului;
    45. transport rutier internaţional - conform definiţiei din
Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009 sau definiţiei din Regulamentul
(CE) nr. 1.073/2009 , dupã caz;
    46. transport rutier judeţean - transportul rutier care se
efectueazã între douã localitãţi situate pe teritoriul aceluiaşi
judeţ, fãrã a depãşi teritoriul judeţului respectiv;
    47. transport rutier interjudeţean - transportul rutier care
se efectueazã între capul de traseu de plecare şi capul de traseu
de destinaţie, situate pe teritoriul a douã judeţe diferite, cu
sau fãrã tranzitarea unuia sau a mai multor judeţe; în sensul
prezentei ordonanţe, transportul rutier dintre municipiul
Bucureşti şi alte judeţe este considerat transport rutier
interjudeţean, cu excepţia transportului dintre municipiul
Bucureşti şi localitãţile judeţului Ilfov, care este considerat
transport local;
    48. transport rutier local de persoane - transportul rutier
public de persoane prin servicii regulate efectuat în interiorul
unei localitãţi, precum şi în limitele unei asociaţii de
dezvoltare intercomunitare;
    49. vehicul rutier - sistem mecanic destinat circulaţiei pe
drumurile publice, cu sau fãrã mijloace de autopropulsare, şi care
se utilizeazã în mod normal pentru transportul de persoane şi/sau
de mãrfuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrãri. În
sensul prezentei ordonanţe, autovehiculele, remorcile,
semiremorcile şi tractoarele sunt considerate vehicule rutiere,
fiind definite astfel:
    a) autovehicul - orice vehicul rutier care se deplaseazã prin
propulsie proprie, cu excepţia vehiculelor care circulã pe şine şi
a autovehiculelor cu douã sau 3 roţi;
    b) remorcã - vehicul rutier fãrã motor, conceput şi construit
pentru a fi tractat de un autovehicul;
    c) semiremorcã - vehicul rutier tractat, conceput pentru a fi
cuplat la un tractor sau la o axã de tractare, astfel încât asupra
tractorului ori axei de tractare se exercitã o forţã verticalã
semnificativã;
    d) tractor - vehicul rutier care, prin concepţie şi
construcţie, este destinat exclusiv sau în principal tractãrii de
remorci/semiremorci sau utilaje;
    50. vehicule istorice - vehicule în cazul cãrora perioada
trecutã de la încetarea fabricaţiei acestora, pentru care s-a
utilizat acelaşi tip de caroserie şi acelaşi tip de motor, este de
cel puţin 30 de ani, acestea fiind originale, restaurate sau
reconstruite, pentru care deţinãtorii au obţinut un atestat de
38
vehicul istoric emis de organisme agreate conform reglementãrilor
în vigoare.

Clasificarea transporturilor rutiere şi a activitãţilor conexe

transporturilor rutiere
    ART. 4 
    În sensul prezentei ordonanţe, transporturile rutiere se
clasificã pe categorii şi tipuri dupã cum urmeazã:
    I. categorii de transport rutier:
    1. clasificarea din punctul de vedere al ariei de desfãşurare:
    a) transport rutier naţional;
    b) transport rutier internaţional;
    2. clasificarea din punctul de vedere al caracterului
comercial al activitãţii:
    a) transport rutier contra cost;
    b) transport rutier în cont propriu;
    II. tipuri de transport rutier:
    1. transport rutier de mãrfuri:
    a) transport rutier de mãrfuri generale;
    b) transport rutier de mãrfuri perisabile;
    c) transport rutier de mãrfuri şi deşeuri periculoase;
    d) transport rutier de deşeuri;
    e) transport rutier de animale vii;
    f) transport rutier agabaritic;
    2. transport rutier de persoane:
    a) transport rutier prin servicii regulate;
    b) transport rutier prin servicii regulate speciale;
    c) transport rutier prin servicii ocazionale.
    ART. 5 
    În sensul prezentei ordonanţe, activitãţile conexe
transporturilor rutiere se clasificã dupã cum urmeazã:
    a) activitate de autogarã;
    b) activitate de intermediere în transportul contra cost de
mãrfuri sau în transportul contra cost de persoane efectuat prin
servicii ocazionale.
……………………………………………………………………………………………………………………………
CAPITOLUL. II 
Accesul la activitatea de transport rutier
Accesul la ocupaţia de operator de transport rutier

    ART. 9 
    Pentru a avea acces la ocupaţia de operator de transport
rutier, întreprinderile trebuie sã îndeplineascã cerinţele
prevãzute la art. 3 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr.
1.071/2009.
    ART. 10 
    (1) Autorizarea întreprinderilor în vederea accesului la
ocupaţia de operator de transport rutier se face prin
înregistrarea acestora în Registrul electronic naţional al

39
operatorilor de transport rutier, ţinut de autoritatea competentã.
    (2) Modul de întocmire, completare şi gestionare a registrului
prevãzut la alin. (1), precum şi de înscriere a datelor aferente
operatorilor de transport se stabileşte de cãtre autoritatea
competentã prin norme.
    ART. 11 
Prevederile privind accesul la ocupaţia de operator de
transport nu se aplicã întreprinderilor angajate exclusiv în
urmãtoarele tipuri de transport rutier naţional:
a) transporturi poştale efectuate în cadrul unui serviciu
universal;
    b) transportul necomercial de vehicule defecte sau care sunt
avariate;
    c) transportul de mãrfuri cu autovehicule a cãror masã totalã
maximã autorizatã, inclusiv cea a remorcilor, nu depãşeşte 3,5
tone;
    d) transportul de mãrfuri în regim de taxi;
    e) transportul de medicamente, aparate şi echipamente medicale
şi al altor articole necesare în cazul situaţiilor de urgenţã
specifice catastrofelor naturale;
    f) transporturi funerare;
    g) deplasãri efectuate cu vehicule istorice;
    h) transporturi efectuate cu vehicule rutiere special
destinate serviciilor medicale de urgenţã;
    i) transporturi efectuate cu vehicule rutiere utilizate de
serviciile forţelor armate, de serviciile protecţiei civile, de
pompieri şi structurile responsabile cu menţinerea şi restabilirea
ordinii şi siguranţei publice sau închiriate de acestea fãrã
conducãtor auto, atunci când transportul intrã în atribuţiile
proprii ale acestor servicii şi se efectueazã sub controlul
acestora;
    j) transporturi efectuate cu vehicule rutiere a cãror vitezã
maximã autorizatã nu depãşeşte 40 km/h;
    k) transporturi efectuate cu vehicule rutiere de încercãri
pentru îmbunãtãţirea tehnologicã;
    l) transporturi efectuate cu tractoare agricole sau
forestiere;
    m) transporturi în interes personal efectuate de cãtre
persoane fizice, cu vehicule rutiere deţinute de acestea,
indiferent de capacitate;
    n) transporturi efectuate cu autovehicule construite şi
echipate pentru transportul a cel mult 9 persoane, inclusiv
conducãtorul auto, şi destinate acestui scop;
    o) transporturi necomerciale de lapte şi stupi de albine.
Art. 111
(1) Pentru a efectua transport rutier naţional contra cost de mărfuri cu vehicule rutiere a căror masă maximă
autorizată, inclusiv cea a remorcii/semiremorcii, este cuprinsă între 2,4 tone şi 3,5 tone, întreprinderile trebuie să fie
autorizate de către autoritatea competentă.
(2) Pentru a efectua transport rutier naţional contra cost de persoane cu autovehicule având 9 locuri pe scaune,
inclusiv locul conducătorului auto, destinate prin construcţie şi echipate pentru transportul de persoane, întreprinderile
trebuie să fie autorizate de către autoritatea competentă.

40
(3) Pentru a efectua transport rutier naţional contra cost de vehicule rutiere defecte sau care sunt avariate,
întreprinderile trebuie să fie autorizate de către autoritatea competentă.
(4) Modalitatea de autorizare, precum şi condiţiile care trebuie îndeplinite pentru autorizarea transporturilor prevăzute
la alin. (1)–(3) se stabilesc de către autoritatea competentă prin norme.
modificat de
Ordonanţă de urgenţă nr. 11/2013 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 privind
transporturile rutiere din 27 februarie 2013, M. Of. 122/2013
ART. 12 
    (1) Întreprinderea care exercitã ocupaţia de operator de
transport rutier desemneazã un manager de transport, cu
respectarea prevederilor art. 4 alin. (1) din Regulamentul (CE)
nr. 1.071/2009 .
    (2) Orice modificare în ceea ce priveşte managerul de
transport desemnat se comunicã autoritãţii competente de cãtre
operatorul de transport în maximum 15 zile de la data acesteia.
ART. 13 
    Autoritatea competentã stabileşte prin norme modalitatea de
îndeplinire a condiţiilor referitoare la cerinţa privind sediul.
    ART. 14 
    (1) Cerinţa privind buna reputaţie trebuie îndeplinitã de
cãtre întreprindere şi de cãtre managerul de transport al
întreprinderii.
    (2) Autoritatea competentã stabileşte prin norme:
    a) modalitatea de îndeplinire a condiţiilor referitoare la
cerinţa privind buna reputaţie;
    b) procedura administrativã prin care se constatã pierderea
bunei reputaţii a întreprinderii/managerului de transport;
    c) mãsurile cu efect echivalent mãsurii de reabilitare pentru
îndeplinirea cerinţei privind buna reputaţie.
ART. 15 
    Autoritatea competentã stabileşte prin norme modalitatea de
îndeplinire a condiţiilor referitoare la cerinţa privind
capacitatea financiarã.
ART. 16 
    (1) Certificatul de competenţã profesionalã a managerului de
transport se obţine în baza pregãtirii profesionale iniţiale,
urmatã de o examinare, în condiţiile stabilite de cãtre
autoritatea competentã prin norme.
    (2) Deţinãtorii de certificate de competenţã profesionalã au
obligaţia de a urma cursuri pentru pregãtirea profesionalã
periodicã în domeniile enumerate în anexa I la Regulamentul (CE)
nr. 1.071/2009 , la intervale de cel mult 10 ani, care se
finalizeazã printr-o evaluare privind actualizarea cunoştinţelor,
în condiţiile stabilite de cãtre autoritatea competentã prin
norme.
    (3) Deţinãtorii de certificate de competenţã profesionalã care
nu au mai condus o întreprindere de transport rutier de marfã sau
o întreprindere de transport rutier de persoane în ultimii 5 ani
au obligaţia de a urma cursuri de pregãtire profesionalã
periodicã, care se finalizeazã printr-o evaluare privind
actualizarea cunoştinţelor, în condiţiile stabilite de cãtre
autoritatea competentã prin norme.
41
    (4) În vederea actualizãrii cunoştinţelor pe care le deţin,
managerii de transport au obligaţia sã urmeze cursuri pentru
pregãtirea profesionalã continuã, care se finalizeazã printr-o
evaluare privind actualizarea cunoştinţelor, în condiţiile
stabilite de cãtre autoritatea competentã prin norme.

Accesul la transportul rutier în cont propriu

    ART. 17 
    Pentru a avea acces la transportul rutier în cont propriu,
întreprinderea trebuie sã îndeplineascã cerinţele prevãzute la
art. 3 alin. (1) lit. b) şi d) din Regulamentul (CE) nr.
1.071/2009 .
    
    Art. 18
Prevederile privind accesul la transportul rutier în cont propriu se aplică întreprinderilor care efectuează operaţiuni de
transport rutier în cont propriu cu vehicule rutiere a căror masă totală maximă autorizată, inclusiv
remorca/semiremorca, depăşeşte 2,4 tone, cu autovehicule având cel puţin 9 locuri pe scaune, inclusiv locul
conducătorului auto, destinate prin construcţie şi echipate pentru transportul de persoane, respectiv întreprinderilor
care efectuează operaţiuni de transport rutier în cont propriu cu vehicule rutiere care se deplasează fără încărcătură.
modificat de
Ordonanţă de urgenţă nr. 11/2013 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 privind
transporturile rutiere din 27 februarie 2013, M. Of. 122/2013;
ART. 19 
    Prevederile privind accesul la transportul rutier în cont propriu nu se aplică întreprinderilor angajate exclusiv în
următoarele tipuri de transport rutier naţional:
a) transportul de vehicule rutiere defecte sau care sunt avariate;
a) abrogată;
b) transportul de mărfuri cu autovehicule a căror masă totală maximă autorizată, inclusiv cea a remorcilor, nu
depăşeşte 3,5 tone;
b) transportul
de mărfuri efectuat cu vehicule rutiere a căror masă totală maximă autorizată,
inclusiv remorca/semiremorca, nu depăşeşte 2,4 tone;
c) transportul de medicamente, aparate şi echipamente medicale şi al altor articole necesare în cazul situaţiilor de
urgenţă specifice catastrofelor naturale;
d) transporturi funerare;
e) deplasări efectuate cu vehicule istorice;
f) transporturi efectuate cu vehicule rutiere special destinate serviciilor medicale de urgenţă;
g) transporturi efectuate cu vehicule rutiere utilizate de serviciile forţelor armate, de serviciile protecţiei civile, de
pompieri şi structurile responsabile cu menţinerea şi restabilirea ordinii şi siguranţei publice sau închiriate de acestea
fără conducător auto, atunci când transportul intră în atribuţiile proprii ale acestor servicii şi se efectuează sub
controlul acestora;
h) transporturi efectuate cu vehicule rutiere a căror viteză maximă autorizată nu depăşeşte 40 km/h;
i) transporturi efectuate cu vehicule rutiere de încercări pentru îmbunătăţirea tehnologică;
j) transporturi efectuate cu tractoare agricole sau forestiere;
k) transporturi în interes personal efectuate de către persoane fizice, cu vehicule deţinute de acestea, indiferent de
capacitate;
l) transporturi efectuate cu autovehicule construite şi echipate pentru transportul a cel mult 9 persoane, inclusiv
conducătorul auto, şi destinate acestui scop;
l) transportulde persoane efectuat cu autovehicule având mai puţin de 9 locuri pe scaune,
inclusiv locul conducătorului auto, destinate prin construcţie şi echipate pentru acest scop;
m) transporturi necomerciale de lapte şi stupi de albine.
modificat de
Ordonanţă de urgenţă nr. 11/2013 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 privind
transporturile rutiere din 27 februarie 2013, M. Of. 122/2013;

42
 ART. 20 
    (1) Pentru a efectua transport rutier în cont propriu,
întreprinderile trebuie sã fie înregistrate în Registrul
electronic naţional al întreprinderilor care efectueazã transport
rutier în cont propriu, ţinut de autoritatea competentã.
    (2) Modul de întocmire, completare şi gestionare a registrului
prevãzut la alin. (1), precum şi de înscriere a datelor aferente
întreprinderilor care efectueazã transport rutier în cont propriu
se stabileşte de cãtre autoritatea competentã prin norme.

ART. 21 
    Certificatul de transport în cont propriu se acordã de cãtre
autoritatea competentã în urma îndeplinirii condiţiilor de bunã
reputaţie şi de competenţã profesionalã.

ART. 22 
    (1) Întreprinderea care efectueazã transport rutier în cont
propriu desemneazã un manager de transport, cu respectarea
prevederilor art. 4 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr.
1.071/2009.
    (2) Orice modificare în ceea ce priveşte managerul de
transport desemnat se comunicã autoritãţii competente de cãtre
întreprinderea care efectueazã transport rutier în cont propriu în
maximum 15 zile de la data acesteia.

CAPITOLUL. III 
Accesul la piaţa transportului rutier
Transportul rutier contra cost

    ART. 23 
    Accesul la piaţa transportului rutier contra cost de mãrfuri
şi persoane se face liber şi nediscriminatoriu, cu respectarea
principiilor liberei concurenţe, calitatea serviciilor de
transport, interesul publicului cãlãtor şi siguranţa rutierã fiind
prioritare.
    Art. 24
(1) Transportul rutier contra cost de mărfuri şi persoane se efectuează de către operatorii de transport rutier în baza
licenţei comunitare numai cu autovehicule la bordul cărora există, pe toată durata transportului, o copie conformă a
licenţei comunitare, documentul de transport, precum şi celelalte documente specifice tipului de transport efectuat,
stabilite prin reglementările în vigoare.
(2) Licenţa comunitară este eliberată de autoritatea competentă cu o valabilitate de 10 ani şi se păstrează la sediul
întreprinderii.
(3) Perioada de valabilitate a copiilor conforme ale licenţei comunitare eliberate de autoritatea competenta este de
minimum un an, fără a depăşi perioada de valabilitate a licenţei comunitare.
(4) Copiile conforme ale licenţei comunitare nu sunt transmisibile şi sunt personalizate de către emitent cu numerele
de înmatriculare ale autovehiculelor pentru care au fost emise.
(5) Modalitatea de eliberare a licenţei comunitare şi a copiilor conforme ale acesteia se stabileşte de către autoritatea
competentă prin norme.
(6) Transporturile prevăzute la art. 111alin. (1)–(3) se efectuează în condiţiile stabilite de către autoritatea competentă
prin norme.
modificat de
Ordonanţă de urgenţă nr. 11/2013 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 privind
transporturile rutiere din 27 februarie 2013, M. Of. 122/2013

43
 ART. 25 
    (1) Transportul rutier naţional contra cost se poate efectua
numai cu vehicule rutiere înmatriculate în România, deţinute şi
utilizate în condiţiile prezentei ordonanţe.
    (2) Transportul rutier internaţional contra cost se poate
efectua numai cu autovehicule rutiere înmatriculate în România,
deţinute şi utilizate în condiţiile prezentei ordonanţe.
    (3) Transportul rutier contra cost se poate efectua în afara
spaţiului Uniunii Europene cu un ansamblu de vehicule doar în
condiţiile în care semiremorca/remorca este înmatriculatã în
conformitate cu prevederile acordurilor şi convenţiilor
internaţionale la care România este parte.
    (4) În cazul efectuãrii transportului rutier internaţional
contra cost, operatorii de transport rutier români utilizeazã
autovehicule conduse de cetãţeni români, de cetãţeni ai Uniunii
Europene sau de cetãţeni ai statelor din afara Uniunii Europene cu
drept de muncã în România, angajaţi sau puşi la dispoziţia
acestora, titulari ai unui certificat de competenţã profesionalã
obţinut în condiţiile prevãzute de reglementãrile naţionale şi ale
Uniunii Europene.
    (5) În cazul efectuãrii transportului rutier naţional contra
cost, operatorii de transport rutier români utilizeazã
autovehicule conduse de cetãţeni români, de cetãţeni ai Uniunii
Europene sau de cetãţeni ai statelor din afara Uniunii Europene cu
drept de muncã în România, angajaţi ai acestora, titulari ai unui
certificat de competenţã profesionalã obţinut în condiţiile
prevãzute de reglementãrile naţionale şi ale Uniunii Europene.

ART. 25 
    (1) Transportul rutier naţional contra cost se poate efectua
numai cu vehicule rutiere înmatriculate în România, deţinute şi
utilizate în condiţiile prezentei ordonanţe.
    (2) Transportul rutier internaţional contra cost se poate
efectua numai cu autovehicule rutiere înmatriculate în România,
deţinute şi utilizate în condiţiile prezentei ordonanţe.
    (3) Transportul rutier contra cost se poate efectua în afara
spaţiului Uniunii Europene cu un ansamblu de vehicule doar în
condiţiile în care semiremorca/remorca este înmatriculatã în
conformitate cu prevederile acordurilor şi convenţiilor
internaţionale la care România este parte.
    (4) În cazul efectuãrii transportului rutier internaţional
contra cost, operatorii de transport rutier români utilizeazã
autovehicule conduse de cetãţeni români, de cetãţeni ai Uniunii
Europene sau de cetãţeni ai statelor din afara Uniunii Europene cu
drept de muncã în România, angajaţi sau puşi la dispoziţia
acestora, titulari ai unui certificat de competenţã profesionalã
obţinut în condiţiile prevãzute de reglementãrile naţionale şi ale
Uniunii Europene.
    (5) În cazul efectuãrii transportului rutier naţional contra
cost, operatorii de transport rutier români utilizeazã
44
autovehicule conduse de cetãţeni români, de cetãţeni ai Uniunii
Europene sau de cetãţeni ai statelor din afara Uniunii Europene cu
drept de muncã în România, angajaţi ai acestora, titulari ai unui
certificat de competenţã profesionalã obţinut în condiţiile
prevãzute de reglementãrile naţionale şi ale Uniunii Europene.

    ART. 26 
    Operatorii de transport rutier pot efectua transport rutier în
cont propriu pe baza licenţei comunitare şi a copiilor conforme
ale acesteia, fãrã a deţine certificat de transport în cont
propriu.
   
 ART. 27 
    Operaţiunile de transport rutier de mãrfuri contra cost în
regim de cabotaj se efectueazã în conformitate cu prevederile art.
8 şi 9 din Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009 .
    ART. 28 
    Operaţiunile de transport rutier de persoane contra cost în
regim de cabotaj se efectueazã în conformitate cu prevederile art.
14-17 din Regulamentul (CE) nr. 1.073/2009 .

    ART. 29 
    Operaţiunile de transport rutier de mãrfuri contra cost în
regim de cabotaj efectuate de cãtre operatorii de transport din
ţãrile din afara Uniunii Europene sunt interzise dacã acordurile
şi convenţiile bilaterale sau internaţionale din domeniul
transporturilor rutiere la care România este parte nu prevãd
altfel.
…………………………………………………………………………………………………………………………….
Transportul rutier contra cost de mãrfuri
    ART. 31 
    Transportul rutier naţional contra cost de mãrfuri se
efectueazã conform prevederilor prezentei ordonanţe, precum şi ale
celorlalte reglementãri ale Uniunii Europene şi naţionale în
domeniu.
……………………………………………………………………………………………………………………………

Transport rutier contra cost de persoane

Transportul rutier naţional contra cost de personae

    ART. 34 
    Transportul rutier contra cost de persoane se efectueazã de
cãtre operatorii de transport rutier numai cu autobuze la bordul
cãrora se aflã, pe toatã durata transportului, o copie conformã a
licenţei comunitare, precum şi licenţa de traseu însoţitã de
graficul de circulaţie sau documentul de transport corespunzãtor
serviciilor ocazionale, dupã caz.
    Art. 35
(1) Transportul rutier contra cost de persoane cu autobuze se poate realiza prin:
a) servicii regulate;
45
b) servicii regulate speciale;
c) servicii ocazionale.
(2) Transportul rutier naţional contra cost de persoane cu autovehicule având 9 locuri pe scaune, inclusiv locul
conducătorului auto, destinate prin construcţie şi echipate pentru acest scop, se poate realiza prin:
a) servicii regulate speciale;
b) servicii ocazionale.
modificat de
Ordonanţă de urgenţă nr. 11/2013 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 privind
ransporturile rutiere din 27 februarie 2013, M. Of. 122/2013

ART. 36 
    (1) Serviciile regulate contra cost de transport rutier de
persoane pe un traseu naţional se pot efectua de cãtre operatorii
de transport rutier numai în baza programelor de transport şi a
licenţei de traseu eliberate de autoritatea competentã.
(3) Licenţa de traseu pentru transportul rutier interjudeţean
contra cost se elibereazã pentru fiecare cursã, iar pentru
transportul rutier judeţean, pentru fiecare traseu.
    ART. 37 
    Programele de transport rutier de persoane se întocmesc şi se
aprobã de cãtre autoritatea competentã, acestea fiind armonizate
cu programele de transport de persoane aferente celorlalte moduri
de transport.
    ART. 38 
    Serviciul regulat de transport rutier naţional de persoane
contra cost se efectueazã cu autobuze, în condiţiile stabilite de
autoritatea competentã prin norme.
    ART. 39 
    La efectuarea transportului rutier judeţean, interjudeţean sau
internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate se
interzice transportul mai multor persoane decât numãrul de locuri
pe scaune înscris în certificatul de înmatriculare al
autovehiculului.
Art. 40
(1) Transportul rutier naţional de persoane contra cost prin servicii regulate se efectuează numai cu autobuze dotate
cu aparat de marcat electronic fiscal şi cititor de carduri cu posibilitatea de a transmite date on-line.
(1) Transportul rutier naţional contra cost de persoane prin servicii regulate se efectuează numai
cu autobuze dotate cu aparat de marcat electronic fiscal/case de bilete şi cititor de carduri cu
posibilitatea de a transmite date on-line.
(2) Aparatele de marcat electronice fiscale trebuie să îndeplinească toate condiţiile şi funcţiile prevăzute de legislaţia
în vigoare şi vor fi utilizate la eliberarea de legitimaţii de călătorie.
(3) Persoanele care, conform legii, beneficiază de facilităţi la transportul rutier naţional au obligaţia de a utiliza
legitimaţie de transport de tip card atât la urcarea, cât şi la coborârea acestora în/din autovehicul.
(4) Modul de utilizare, precum şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească aparatele de marcat electronice fiscale
şi cititoarele de carduri vor fi reglementate prin norme metodologice, aprobate prin hotărâre a Guvernului.
(4) Modul de utilizare, precum şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească aparatele de
marcat electronice fiscale/casele de bilete şi cititoarele de carduri vor fi reglementate prin norme
metodologice, aprobate prin hotărâre a Guvernului.
modificat de
Ordonanţă de urgenţă nr. 11/2013 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 privind
transporturile rutiere din 27 februarie 2013, M. Of. 122/2013;
Art. 41
(1) Serviciile regulate de transport de persoane se execută pe bază de legitimaţii de călătorie individuale, care sunt
documente cu regim special, respectiv bilete, abonamente şi legitimaţii speciale.
(2) Legitimaţiile speciale de călătorie sunt acordate în condiţiile legii.
46
(3) Modelul biletelor, abonamentelor şi legitimaţiilor speciale se stabileşte unitar prin ordin al ministrului finanţelor
publice.
(3) Modelul biletelor, abonamentelor şi legitimaţiilor speciale se stabileşte de Ministerul
Transporturilor prin ordin al ministrului transporturilor, cu avizul Ministerului Finanţelor
Publice.
(4) Transportul copiilor sub 5 ani se realizează gratuit, în condiţiile în care aceştia nu ocupă locuri separate.
(5) Transportul rutier în trafic judeţean/interjudeţean al elevilor prevăzuţi la art. 84 alin. (1)–(3) din Legea educaţiei
naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, se efectuează de către operatorii de transport rutier.
modificat de
Ordonanţă de urgenţă nr. 11/2013 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 privind
transporturile rutiere din 27 februarie 2013, M. Of. 122/2013;
Art. 42
Autoritatea competentă stabileşte prin norme:
a) condiţiile pentru efectuarea serviciilor regulate, a serviciilor regulate speciale şi a serviciilor ocazionale contra cost
de transport rutier de persoane;
b) modul de întocmire şi aprobare a programelor de transport;
c) modul de atribuire a traseelor cuprinse în programele de transport;
d) modelul licenţei de traseu şi al graficului de circulaţie;
e) obligaţiile operatorilor de transport rutier în cazul efectuării serviciilor regulate, a serviciilor regulate speciale şi a
serviciilor ocazionale contra cost de transport rutier de persoane;
f) condiţiile de efectuare a operaţiunilor de cabotaj în cazul transportului contra cost de persoane.

ART. 43 
    (1) Serviciile ocazionale contra cost de transport rutier de
persoane se pot efectua de cãtre operatorii de transport rutier
numai pe baza documentului de transport eliberat de autoritatea
competentã.

Transportul rutier internaţional contra cost de personae

    ART. 44 
    (1) Transportul rutier internaţional contra cost de persoane
între România şi celelalte state membre ale Uniunii Europene se
efectueazã pe baza prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009
, a celorlalte reglementãri ale Uniunii Europene în domeniu,
precum şi a prezentei ordonanţe.
    (2) Transportul rutier internaţional contra cost de persoane
între România şi statele din afara Uniunii Europene se efectueazã
pe baza prevederilor prezentei ordonanţe şi ale acordurilor şi
convenţiilor internaţionale la care România este parte.
(3) Serviciile regulate şi serviciile regulate speciale contra
cost de transport rutier de persoane pe un traseu internaţional
între România şi un stat din afara Uniunii Europene se efectueazã
de cãtre operatorii de transport rutier numai pe baza
autorizaţiilor de transport internaţional şi a graficului de
circulaţie conţinut în acestea, eliberate de autoritãţile
competente ale statelor unde sunt situate capetele de traseu,
precum şi a autorizaţiilor de transport internaţional eliberate de
autoritãţile competente ale statelor tranzitate, dupã caz.
(4) Serviciile regulate contra cost de transport rutier de
persoane pe un traseu internaţional între România şi un stat din
afara Uniunii Europene se pot efectua şi de cãtre mai mulţi
operatori de transport rutier români, în comun, conform
autorizaţiei de transport internaţional eliberate de autoritatea

47
competentã.
(5) În cazul efectuãrii transportului rutier internaţional de
persoane între România şi un stat membru al Uniunii Europene, cu
tranzitarea unui stat din afara Uniunii Europene, transportul se
efectueazã pe baza prevederilor legislaţiei Uniunii Europene, ale
acordurilor şi convenţiilor la care România şi statul tranzitat
sunt pãrţi.
    (6) În cazul efectuãrii transportului rutier internaţional de
persoane între un stat membru al Uniunii Europene şi un stat din
afara Uniunii Europene, cu tranzitarea teritoriului României,
transportul se efectueazã pe baza prevederilor acordurilor şi
convenţiilor la care România şi statul din afara Uniunii Europene,
respectiv România şi statul din Uniunea Europeanã sunt pãrţi.
    (7) În cazul efectuãrii transportului rutier internaţional de
persoane între douã state din afara Uniunii Europene, cu
tranzitarea teritoriului României, transportul se efectueazã pe
baza prevederilor acordurilor şi convenţiilor la care România şi
cele douã state sunt pãrţi.
    ART. 45 
    (1) Transportul rutier internaţional de persoane prin servicii
ocazionale contra cost cu autocarul şi autobuzul între România şi
un alt stat membru al Uniunii Europene se efectueazã în
conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1073/2009 .
    (2) Transportul rutier internaţional de persoane prin servicii
ocazionale între România şi un stat din afara Uniunii Europene se
efectueazã numai în condiţiile respectãrii prevederilor Acordului
privind transportul internaţional ocazional de cãlãtori cu
autocarul şi autobuzul (Acordul INTERBUS), semnat de România la
Bruxelles la 2 octombrie 2000, ratificat prin Legea nr. 439/2002,
pe baza documentelor prevãzute în respectivul acord, eliberate de
autoritatea competentã.
    (3) Pentru statele nesemnatare ale Acordului INTERBUS,
transportul rutier internaţional de persoane prin servicii
ocazionale contra cost se efectueazã numai pe baza documentului de
transport convenit între autoritatea competentã şi autoritãţile
competente din statele pe teritoriul cãrora se deruleazã
transportul.
ART. 46 
    În cadrul transportului rutier internaţional contra cost de
persoane prin servicii regulate efectuat de cãtre operatorul de
transport rutier român pe baza autorizaţiei de transport
internaţional este interzisã îmbarcarea persoanelor în vederea
transportului acestora între douã localitãţi de pe teritoriul
României, ca serviciu internaţional de transport persoane.

Transportul rutier în cont propriu

    ART. 47 
    Transportul rutier în cont propriu se efectueazã de cãtre
întreprinderile de transport rutier în cont propriu pe baza
certificatului de transport în cont propriu numai cu vehicule
48
rutiere la bordul cãrora se aflã, pe toatã durata transportului, o
copie conformã a certificatului de transport în cont propriu,
documentul din care sã rezulte faptul cã transportul efectuat este
în cont propriu, precum şi documentele specifice acestui tip de
transport, stabilite prin reglementãrile în vigoare.
    ART. 48 
    (1) Certificatul de transport în cont propriu se elibereazã
întreprinderii de transport rutier în cont propriu de cãtre
autoritatea competentã, având o valabilitate de 10 ani, şi se
pãstreazã la sediul acesteia.
    (2) Pentru fiecare dintre autovehiculele rutiere deţinute de
întreprinderea de transport rutier în cont propriu în condiţiile
prezentei ordonanţe şi utilizate la operaţiuni de transport rutier
în cont propriu, autoritatea competentã elibereazã, la cerere,
copii conforme ale certificatului de transport în cont propriu cu
valabilitate de minimum un an, fãrã a depãşi perioada de
valabilitate a certificatului de transport în cont propriu.
    (3) Copiile conforme ale certificatului de transport în cont
propriu nu sunt transmisibile şi sunt personalizate de cãtre
emitent cu numerele de înmatriculare ale autovehiculelor pentru
care au fost emise.
    ART. 49 
    (1) Operaţiunile de transport rutier naţional în cont propriu
se pot efectua numai cu vehicule rutiere înmatriculate în România,
deţinute şi utilizate în condiţiile prezentei ordonanţe, cu
excepţia operaţiunilor de transport efectuate conform prevederilor
art. 51.
    (2) Operaţiunile de transport rutier în cont propriu se pot
efectua în afara spaţiului Uniunii Europene cu un ansamblu de
vehicule doar în condiţiile în care semiremorca/remorca este
înmatriculatã în conformitate cu prevederile acordurilor şi
convenţiilor internaţionale la care România este parte.
    (3) Întreprinderile de transport rutier în cont propriu
utilizeazã autovehicule conduse de cetãţeni români, de cetãţeni ai
Uniunii Europene sau de cetãţeni ai statelor din afara Uniunii
Europene cu drept de muncã în România, angajaţi ai acestora.
ART. 50 
    Transportul rutier internaţional în cont propriu de persoane
între România şi un stat din afara Uniunii Europene se poate
efectua numai pe baza documentului de transport eliberat şi
convenit de autoritatea competentã cu autoritãţile competente din
statele pe teritoriul cãrora se deruleazã transportul.
ART. 51 
    (1) În cazul unei operaţiuni de transport combinat, dacã
transportul de pe segmentul rutier iniţial este efectuat în cont
propriu de o întreprindere în condiţiile prevãzute la art. 1 alin.
(5) lit. d) din Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009 , transportul de
pe segmentul rutier final pentru transportarea la destinaţie a
mãrfurilor se considerã a fi efectuat în cont propriu dacã
întreprinderea cãreia îi sunt destinate mãrfurile deţine şi
49
utilizeazã autovehicule conform prevederilor art. 1 alin. (5) lit.
d) din Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009 , chiar dacã remorcile sau
semiremorcile sunt deţinute de întreprinderea expeditoare care a
efectuat transportul pe segmentul rutier iniţial.
    (2) În cazul în care transportul de pe segmentul rutier final
este efectuat în cont propriu de o întreprindere în condiţiile
prevãzute la art. 1 alin. (5) lit. d) din Regulamentul (CE) nr.
1.072/2009 , transportul de pe segmentul rutier iniţial se
considerã a fi efectuat în cont propriu dacã întreprinderea care
expediazã mãrfurile deţine şi utilizeazã autovehicule conform
prevederilor art. 1 alin. (5) lit. d) din Regulamentul (CE) nr.
1.072/2009 , chiar dacã remorcile sau semiremorcile sunt deţinute
de întreprinderea destinatarã care va efectua transportul pe
segmentul rutier final.

CAPITOLUL. IV 
Activitãţi conexe transportului rutier
    ART. 52 
    (1) Activitãţile conexe transportului rutier se efectueazã de
cãtre operatorii economici numai pe baza licenţei pentru
activitãţi conexe transportului rutier, eliberatã de cãtre
autoritatea competentã.
    (2) Licenţa pentru activitãţi conexe se elibereazã pentru
fiecare activitate conexã efectuatã, perioada de valabilitate a
acesteia fiind de 5 ani.
    (3) În vederea eliberãrii licenţei pentru activitãţi conexe
transportului rutier - activitãţi desfãşurate de autogãri,
operatorul economic trebuie sã îndeplineascã cumulativ urmãtoarele
condiţii:
    a) bazã materialã;
    b) competenţã profesionalã;
    c) onorabilitate.
    (4) În vederea eliberãrii licenţei pentru activitãţi conexe
transportului rutier - activitãţi de intermediere a operaţiunilor
de transport rutier contra cost, operatorul economic trebuie sã
îndeplineascã cumulativ urmãtoarele condiţii:
    a) bazã materialã;
    b) competenţã profesionalã;
    c) onorabilitate;
    d) capacitate financiarã.
(5) În situaţia în care o activitate conexã transportului rutier
se efectueazã de cãtre un operator pentru activitãţi conexe
transportului rutier în mai multe locaţii, autoritatea competentã
elibereazã câte o licenţã pentru activitãţi conexe transportului
rutier.
ART. 53 
    Autogãrile şi staţiile publice pentru urcarea/coborârea
persoanelor transportate în cadrul serviciilor regulate de
transport rutier sunt bunuri de utilitate publicã şi pot fi
proprietate privatã sau publicã.
50
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
    ART. 56 
    (1) Activitãţile de intermediere a operaţiunilor de transport
rutier contra cost se realizeazã pe bazã de contracte, prin
preluarea de la beneficiari a comenzilor de transport rutier,
acestea urmând a fi executate de intermediar, în numele sãu, prin
intermediul unui operator de transport rutier, pe bazã de
contracte.
    (2) Sarcinile şi rãspunderile intermediarului rezultã din
prevederile contractului de intermediere încheiat între pãrţi.
ART. 57 
    Autoritatea competentã stabileşte prin norme:
    a) modul de îndeplinire a condiţiilor necesare în vederea
obţinerii licenţei pentru activitãţi conexe transportului rutier;
    b) modelul licenţei pentru activitãţi conexe transportului
rutier.

CAPITOLUL. V 
Siguranţa rutierã
Persoane cu funcţii care concurã la siguranţa rutierã
    ART. 58 
    În sensul prezentei ordonanţe, persoanele cu funcţii care
concurã la siguranţa rutierã sunt: conducãtorul auto, persoana
desemnatã sã conducã permanent şi efectiv activitatea de transport
rutier a întreprinderii/operatorului de transport/operatorului
pentru activitãţi conexe transportului rutier, consilierul de
siguranţã pentru transportul rutier al mãrfurilor periculoase şi
instructorul de conducere auto.
    ART. 59 
    (1) Persoanele cu funcţii care concurã la siguranţa rutierã
trebuie sã facã dovada cã sunt apte din punct de vedere medical şi
psihologic pentru ocuparea şi menţinerea în funcţie.
    (2) Avizul medical şi avizul psihologic se obţin în urma unei
examinãri, iniţiale şi periodice, efectuatã în unitãţi
specializate din reţeaua sanitarã proprie a Ministerului
Transporturilor şi Infrastructurii sau agreate de acesta.
    (3) Periodicitatea efectuãrii examinãrii medicale şi/sau
psihologice, precum şi cazurile pentru care se impune efectuarea
examinãrii medicale şi/sau psihologice se stabilesc de cãtre
autoritatea competentã prin norme.
ART. 60 
    Pentru prevenirea evenimentelor rutiere,
întreprinderile/operatorii de transport/operatorii pentru
activitãţi conexe transportului rutier au obligaţia de a asigura
pregãtirea profesionalã continuã şi periodicã a personalului cu
funcţii care concurã la siguranţa rutierã.
…………………………………………………………………………………………………………………………….
Pregãtirea persoanelor în vederea obţinerii permisului de
conducere

51
    ART. 62 
    (1) Şcolile de conducãtori auto fac parte din cadrul
instituţional naţional în domeniul siguranţei rutiere, care
desfãşoarã activitatea de pregãtire a persoanelor în vederea
obţinerii permiselor de conducere.
    (2) Autorizarea şcolilor de conducãtori auto şi a
instructorilor auto se face în condiţiile stabilite de cãtre
autoritatea competentã prin norme.
    (3) Atestarea profesorilor de legislaţie rutierã şi a
instructorilor de conducere auto se face în condiţiile stabilite
de cãtre autoritatea competentã prin norme.
    ART. 63 
    Programa de şcolarizare şi metodologia de organizare şi
desfãşurare a cursurilor de pregãtire teoreticã şi practicã a
persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere se
stabilesc de cãtre autoritatea competentã prin norme.
    ART. 64 
    Condiţiile şi obligaţiile privind pregãtirea teoreticã şi
practicã a persoanelor în vederea obţinerii permisului de
conducere se stabilesc de cãtre autoritatea competentã prin norme.

Pregãtirea şi atestarea profesionalã a personalului de

specialitate din domeniul transporturilor rutiere
    ART. 65 
    Persoanele cu funcţii care concurã la siguranţa rutierã şi
profesorii de legislaţie rutierã alcãtuiesc personalul de
specialitate din domeniul transporturilor rutiere.
    ART. 66 
    Pregãtirea şi perfecţionarea profesionalã a personalului de
specialitate din domeniul transporturilor rutiere se realizeazã în
centrele de pregãtire şi perfecţionare autorizate de cãtre
autoritatea competentã, în condiţiile stabilite de aceasta prin
norme.
    ART. 67 
    (1) Examinarea în vederea atestãrii profesionale a
personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere
se realizeazã de cãtre autoritatea competentã, în condiţiile
stabilite de aceasta prin norme.
ART. 68 
    (1) Conducãtorii auto titulari ai permiselor de conducere
corespunzãtoare pentru categoriile D1, D1E, D sau DE care
efectueazã operaţiuni de transport rutier ce fac obiectul
prezentei ordonanţe au obligaţia de a deţine şi un certificat de
calificare profesionalã iniţialã (CPI) sau un certificat de
calificare profesionalã continuã (CPC), dupã caz.
    (2) Conducãtorii auto titulari ai permiselor de conducere
corespunzãtoare pentru categoriile C1, C1E, C sau CE care
efectueazã operaţiuni de transport rutier ce fac obiectul
prezentei ordonanţe au obligaţia de a deţine şi un certificat de
calificare profesionalã iniţialã (CPI) sau un certificat de
52
calificare profesionalã continuã (CPC), dupã caz.
    ART. 69 
    (1) Certificatele de calificare profesionalã iniţialã (CPI) şi
certificatele de calificare profesionalã continuã (CPC) se
elibereazã de cãtre autoritatea competentã numai:
    a) conducãtorilor auto cetãţeni ai unui stat membru al Uniunii
Europene care au în România reşedinţa curentã
b) conducãtorilor auto cetãţeni ai unui alt stat din afara Uniunii
Europene, care sunt angajaţi în mod legal de un operator de
transport sau de o întreprindere cu sediul ori domiciliul în
România sau care sunt deţinãtori ai unui permis de muncã valabil
eliberat de autoritãţile române.
(2) Certificatele de calificare profesionalã iniţialã (CPI) şi
certificatele de calificare profesionalã continuã (CPC) eliberate
de autoritãţile competente din statele membre ale Uniunii Europene
sunt recunoscute în România.
ART. 70 
    Certificatele de competenţã profesionalã şi/sau atestatele
valabile eliberate de autoritãţile statelor membre ale Uniunii
Europene pentru conducãtori auto, consilieri de siguranţã pentru
transportul rutier al mãrfurilor periculoase şi persoanele
desemnate sã conducã permanent şi efectiv activitatea de transport
sunt recunoscute în România ca fiind echivalente cu cele eliberate
de autoritãţile române.

Vehicule rutiere
    ART. 71 
    (1) Transportul rutier poate fi efectuat numai cu vehicule
rutiere a cãror stare tehnicã corespunde reglementãrilor specifice
în vigoare, având inspecţia tehnicã periodicã valabilã, acestea
fiind clasificate/încadrate corespunzãtor, conform reglementãrilor
în vigoare.
    (2) Pentru accesul pe infrastructura rutierã, vehiculele
rutiere fabricate în ţarã sau în strãinãtate, înmatriculate sau
care urmeazã sã fie înmatriculate în România, sunt supuse
omologãrii în vederea înmatriculãrii sau înregistrãrii şi/sau
inspecţiei tehnice periodice, dupã caz, în conformitate cu
reglementãrile în vigoare.
    (3) Transportul rutier de mãrfuri şi/sau persoane se
efectueazã numai cu vehicule rutiere destinate prin construcţie
tipului respectiv de transport şi dotate cu tahografe şi
limitatoare de vitezã, în conformitate cu reglementãrile în
vigoare.
    ART. 72 
    Defecţiunile tehnice constatate la controlul în trafic se
clasificã în defecţiuni tehnice minore, majore şi periculoase,
conform planului de operaţiuni stabilit prin reglementãrile
specifice în vigoare.
    ART. 73 
    (1) În scopul facilitãrii controlului vehiculelor care fac
53
obiectul prezentei ordonanţe utilizate de cãtre operatorii de
transport/întreprinderi, aceştia au obligaţia dotãrii acestora cu
plãcuţe din care sã rezulte dimensiunile şi masele maxime
autorizate ale vehiculului.
    (2) Modelul şi locul de aplicare a plãcuţelor se stabilesc de
autoritatea competentã prin norme.
    (3) Plãcuţele prevãzute la alin. (1) fac dovada conformitãţii
vehiculului respectiv cu prevederile legislaţiei comunitare
referitoare la dimensiunile maxime admise şi masele maxime
autorizate.
    (4) În cazul în care caracteristicile vehiculului nu mai
corespund cu cele indicate în plãcuţã, operatorul de
transport/întreprinderea are obligaţia de a solicita modificarea
datelor înscrise pe plãcuţã în mod corespunzãtor.
    (5) Vehiculele care sunt dotate cu plãcuţe sunt verificate:
    a) prin sondaj, în privinţa respectãrii maselor maxime
autorizate; şi
    b) ori de câte ori existã suspiciuni cã nu sunt respectate, în
privinţa dimensiunilor maxime autorizate.
    ART. 74 
    Echiparea cu tahografe şi limitatoare de vitezã este
obligatorie pentru autovehiculele ori ansamblurile de vehicule
rutiere destinate transportului rutier de mãrfuri a cãror masã
totalã maximã autorizatã este mai mare de 3,5 tone şi pentru
autovehiculele destinate transportului rutier de persoane având
mai mult de 9 locuri pe scaune, inclusiv locul conducãtorului
auto, în conformitate cu prevederile reglementãrilor naţionale şi
ale Uniunii Europene.
…………………………………………………………………………………………………………………………….

CAPITOLUL. VI 
Contracte în activitãţile de transport rutier şi activitãţile
conexe acestuia
    ART. 76 
    (1) Efectuarea transportului rutier contra cost şi a
activitãţilor conexe acestuia se realizeazã pe bazã de contract de
transport, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Aceste
activitãţi sunt urmãtoarele:
    1. transportul rutier contra cost de mãrfuri;
    2. transportul rutier naţional şi internaţional contra cost de
persoane în urmãtoarele cazuri:
    a) serviciu regulat;
    b) serviciu regulat special;
    c) serviciu ocazional;
    3. activitãţi desfãşurate de autogarã;
    4. activitãţi de intermediere.
    (2) Se considerã contract şi comanda acceptatã, numai dacã
aceasta conţine toate elementele necesare efectuãrii transportului
rutier.

54
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
    ART.78 
    (1) În executarea activitãţii conexe de intermediere,
transportul rutier se face pe baza şi în condiţiile contractului
încheiat între client şi intermediar, precum şi ale contractului
încheiat între intermediar şi operatorul de transport rutier.
    (2) În aplicarea prevederilor alin. (1), operatorul care
deţine licenţã pentru activitãţi de intermediere are obligaţiile
şi responsabilitãţile care rezultã din contractele respective.
    ART.79 
    Autoritatea competentã stabileşte prin norme modalitatea de
aplicare a prevederilor Convenţiei CMR de cãtre operatorii de
transport rutier români care efectueazã transport rutier naţional
contra cost de mãrfuri.
ART.80 
    Biletul de cãlãtorie reprezintã contractul de transport în
cazul serviciilor regulate, încheiat între prestator - operator de
transport şi beneficiar - cãlãtor, prin care operatorul de
transport rutier se obligã sã efectueze transportul în condiţii de
siguranţã şi confort, iar beneficiarul se obligã sã achite
contravaloarea sa, care include şi asigurarea persoanelor şi a
bagajelor, precum şi riscurile ce pot decurge din efectuarea
transportului rutier.

CAPITOLUL. VII 
Tarife
ART.82 
    Tarifele aferente transportului rutier contra cost se
stabilesc liber, pe bazã de cerere şi ofertã.

[Link] 
Control
    ART.83 
    Inspecţia şi controlul modului de respectare pe teritoriul
României a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 ,
Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 şi ale Regulamentului (CE) nr.
1.073/2009 , precum si ale prevederilor prezentei ordonanţe,
inclusiv a prevederilor normelor şi reglementãrilor prevãzute de
aceasta, se efectueazã în trafic şi la sediul
întreprinderilor/operatorilor de transport rutier şi al
întreprinderilor care desfãşoarã activitãţi conexe transportului
rutier.
……………………………………………………………………………………………………………………………..
[Link] 
Sancţiuni
    ART.85 
    (1) Încãlcãrile prevederilor Regulamentului (CE) nr.
1.071/2009 , ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 şi ale
Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 , ale prezentei ordonanţe,
55
precum şi ale normelor de aplicare a acesteia atrag rãspunderea
civilã, administrativã, penalã şi contravenţionalã, în condiţiile
legii.
……………………………………………………………………………………………………………………………..
CAPITOLUL. XI 
Dispoziţii tranzitorii şi finale
    ART. 88 
    (1) Licenţele de transport, certificatele de transport în cont
propriu, precum şi copiile conforme ale acestora eliberate înainte
de data de 4 decembrie 2011 rãmân valabile pânã la data expirãrii
lor.
    (2) Certificatele de competenţã profesionalã/atestatele
profesionale eliberate anterior datei de 4 decembrie 2011 îşi
pãstreazã valabilitatea pânã la data expirãrii lor.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

ORDIN nr. 980 din 30 noiembrie 2011

Norme metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la
organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a
activitãţilor conexe acestora stabilite prin Ordonanţa Guvernului
nr. 27/2011 privind transporturile rutiere.

Accesul la activitatea de transport rutier- Accesul la piata

Accesul la ocupaţia de operator de transport rutier

Pentru a avea acces la ocupaţia de operator de transport rutier, întreprinderea trebuie s ă

îndeplinească cerinţele prevăzute la art. 3 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009.

Cerințe pentru a exercita ocupația de operator de transport rutier

(1) Întreprinderile care exercită ocupația de operator de transport rutier trebuie:
(a) să aibă un sediu real și stabil pe teritoriul unui stat membru;
(b) să aibă o bună reputație;
(c) să aibă capacitatea financiară adecvată; și
(d) să aibă competența profesională necesară.

Se consideră îndeplinită cerinţa privind sediul, dacă întreprinderea:

a) are sediul situat pe teritoriul României, în incinta c ăruia îşi p ăstreaz ă principalele documente
de lucru, în special documentele contabile, documentele de gestionare a personalului, documentele
conţinând date referitoare la perioadele de conducere şi perioadele de repaus ale conducătorilor auto,
documentele privind întreţinerea vehiculelor şi orice alte documente la care trebuie s ă aib ă acces
inspectorii Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, în scopul verific ării;

56
 b) dispune de unul sau mai multe autovehicule, care sunt înmatriculate în România, indifferent
dacă vehiculele respective se află în proprietatea sa sau sunt de ţinute în temeiul unui contract de
cumpărare în rate, închiriere sau leasing;
c) desfăşoară operaţiunile referitoare la autovehiculele men ţionate la lit. b) permanent şi efectiv cu
echipamentele administrative necesare şi cu echipamentele şi instala ţiile tehnice corespunz ătoare, într-
un centru de exploatare situat pe teritoriul României.

Se consideră îndeplinită cerinţa privind buna reputaţie, dacă:

a) întreprinderea şi managerul de transport al acesteia nu au fost condamnate sau sanc ţionate
conform prevederilor art. 6 alin.(1) din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009;
b) managerul de transport şi-a pierdut buna reputaţie pentru înc ălc ări grave fiind declarat inapt
şi a intervenit reabilitarea.

Se consideră îndeplinită cerinţa privind capacitatea financiară, dacă întreprinderea :

- demonstrează, pe baza conturilor anuale certificate de un auditor sau de o persoan ă acreditat ă în mod
corespunzător că dispune în fiecare an de capital şi rezerve în valoare
totală de cel puţin 9000 EUR pentru un singur vehicul utilizat şi de 5000 EUR pentru fiecare vehicul
suplimentar utilizat.
- în situaţia în care întreprinderea nu dovedeşte de ţinerea capitalului şi rezervelor financiare
prevăzute la alin. (1), aceasta poate demonstra îndeplinirea capacit ăţii financiare printr-un certificat,
cum ar fi o garanţie bancară sau asigurare , eliberat de una sau mai multe b ănci sau de alte institu ţii
financiare, inclusiv societăţi de asigurare.

Se consideră îndeplinită cerinţa privind competenţa profesională, dacă

întreprinderea care exercită ocupaţia de operator de transport rutier desemneaz ă o persoană fizică ca
manager de transport, titular al unui certificat de competen ţă profesional ă, care îndepline şte cerin ţa de
bună reputaţie şi care:
a) conduce permanent ăi efectiv activităţile de transport ale întreprinderii;
b) este angajat, director, proprietar sau acţionar al întreprinderii, sau administreaz ă întreprinderea sau,
în cazul întreprinderii autorizate ca persoan ă fizic ă, este îns ăşi persoana respectiv ă;
c) este rezident în Uniunea Europeană.
O persoană fizică poate avea calitatea de manager de transport la o singur ă întreprindere.

Accesul la transportul rutier în cont propriu

Pentru a avea acces la transportul rutier în cont propriu, întreprinderea trebuie să

îndeplinească cerinţele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) şi d) din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009.
În urma îndeplinirii ceriţelor privind accesul la transportul rutier în cont propriu,
întreprinderii i se va elibera certificatul de transport în cont propriu, care îi confer ă întreprinderii
acces la piaţa transportului rutier în cont propriu.

Se consideră îndeplinită cerinţa privind buna reputaţie, dacă:

c) întreprinderea şi managerul de transport al acesteia nu au fost condamnate sau sanc ţionate
conform prevederilor art. 6 alin.(1) din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009;
d) managerul de transport şi-a pierdut buna reputaţie pentru înc ălc ări grave fiind declarat inapt
şi a intervenit reabilitarea.

Se consideră îndeplinită cerinţa privind competenţa profesională, dacă întreprinderea care exercită
ocupaţia de operator de transport rutier desemneaz ă o persoană fizică ca manager de transport, titular
al unui certificat de competenţă profesională, care îndepline şte cerin ţa de bun ă reputaţie şi care:
a) conduce permanent ăi efectiv activităţile de transport ale întreprinderii;

57
b) este angajat, director, proprietar sau acţionar al întreprinderii, sau administreaz ă întreprinderea sau,
în cazul întreprinderii autorizate ca persoan ă fizic ă, este îns ăşi persoana respectiv ă;
c) este rezident în Uniunea Europeană.
O persoană fizică poate avea calitatea de manager de transport la o singur ă întreprindere.

Transportul rutier contra cost

Transportul rutier contra cost de mărfuri şi de persoane se efectueaz ă de către

operatorii de transport rutier în baza licenţei comunitare numai cu autovehicule la bordul c ărora exist ă,
pe toată durata transportului, o copie conformă a licen ţei comunitare, documentul de transport, precum
şi celelalte documente specifice tipului de transport efectuat, stabilite prin reglement ările în vigoare.
Licenţa comunitară este eliberată de Autoritatea Rutieră Român ă - A.R.R. cu o
valabilitate de 10 ani, aceasta păstrânduse la sediul operatorului de transport.
Copiile conforme ale liceţei comunitare se eliberează de Autoritatea Rutieră Român ă -
A.R.R. cu o valabilitate de minim 1 an şi fără a depăşi perioada de valabilitate a licenţei comunitare,
acestea păstrându-se la bordul autovehiculelor pentru care au fost emise.
Licenţa comunitară şi copiile conforme ale acesteia sunt documente nominale ale
operatorului de transport rutier, nefiind transmisibile.
Copiile conforme ale licenţei comunitare sunt personalizate de c ătre Autoritatea Rutier ă
Română - A.R.R. cu numerele de înmatriculare ale autovehiculelor pentru care au fost emise.

Pentru obţinerea licenţei comunitare şi a copiilor conforme ale acesteia, întreprinderea va depune sau
va transmite prin poştă, cu confirmare de primire, la Autoritatea Rutier ă
Română - A.R.R., o cerere .
Cererea depusă sau transmisă în conformitate cu prevederile alin. (1) va fi înso ţit ă de
următoarele:
a) document doveditor privind deţinerea sediului unde întreprinderea î şi p ăstreaz ă documentele şi în
care aceasta desfăşoară activitatea administrativă şi operativ ă în leg ătur ă cu transportul rutier;
b) document privind asigurarea întreţinerii tehnice a vehiculelor rutiere utilizate;
c) cazierul judiciar al managerului de transport şi declara ţie pe propria r ăspundere a acestuia,
d) cazierul judiciar al întreprinderii şi declaraţie pe propria r ăspundere a acesteia,
e) document privind îndeplinirea condiţiei de capacitate financiar ă
f) certificatul de competenţă profesională al managerului de transport , valabil pentru tipul de transport
efectuat.
Cererea prevăzută la alin.(1) se va transmite inclusiv prin po şt ă electronic ă pe adresa indicat ă pe
pagina de internet a Autorităţii Rutiere Române - A.R.R.

În termen de maximum 15 zile de la data depunerii cererii, Autoritatea Rutier ă Român ă - A.R.R.
analizează documentele depuse, urmând ca, în cazul în care sunt îndeplinite cerin ţele
prevăzute , să elibereze licenţa comunitară sau să comunice în scris refuzul motivat, dup ă caz.

Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. transmite prin po ştă, cu confirmare de primire, pe

adresa operatorului de transport rutier, licen ţa comunitar ă şi copiile conforme ale acesteia pe care le
eliberează.

În maxim 3 luni de la data eliberării licenţei comunitare, I.S.C.T.R. va face un control

la sediul operatorului de transport în vederea verific ării îndeplinirii de c ătre acesta a cerinţelor
prevăzute.

În vederea efectuării transportului rutier de mărfuri periculoase, operatorul de transport

rutier va depune sau va transmite prin poştă, cu confirmare de primire, la Autoritatea Rutier ă Român ă -
A.R.R., urmtoarele documente:
58
a) dovada angajării, decizia de numire şi certificatul de atestare profesional ă a consilierului de
siguranţă;
b) certificatul de agreare eliberat de Regia Autonomă "Registrul Auto Român", pentru vehiculele
pentru care este necesar a se elibera respectivul certificat;
c) certificatul de atestare profesionălă al conducătorului auto, specific mărfurilor periculoase care vor
fi transportate;
d) autorizaţia eliberată de Comisia Naţională pentru Controlul Activit ăţilor Nucleare, pentru
vehiculele care transportă mărfuri periculoase din clasa 7;
e) certificatul de inspecţie tehnică, în cazul suprastructurilor specializate pentru transportul
recipientelor cu gaze lichefiate sau cu alte mărfuri periculoase.

Copia conformă a licenţei comunitare se eliberează pentru un autovehicul sau ansamblu de

autovehicule în funcţie de tipul de transport rutier efectuat, respectiv transport rutier de
mărfuri sau transport rutier de persoane.

Unui operator de transport rutier i se poate elibera un num ăr maxim de copii conforme ale
licenţei comunitare corespunzător numărului de autovehicule pentru care îndepline şte condi ţia de
capacitate financiară.

În cazul în care , operatorul de transport rutier î şi schimb ă sediul social, acesta trebuie s ă notifice
schimbarea către Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. şi să certifice printr-o
declaraţie pe proprie răspundere menţinerea condiţiilor care au stat la baza eliber ării licen ţei
comunitare şi a copiilor conforme ale acesteia prev ăzute de prezentele norme, în cel mult 15 zile de la
schimbarea sediului social.
Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. va elibera în termen de 5 zile de la notificare, licen ţa comunitar ă
şi copiile conforme ale acesteia modificate, păstrându-se termenul de valabilitate al licen ţei comunitare
şi al copiilor conforme ale acesteia eliberate anterior, care sunt depuse la A.R.R.

Transportul rutier în cont propriu

Transportul rutier în cont propriu de mărfuri şi persoane se efectueaz ă de c ătre întreprindere în baza
certificatului de transport în cont propriu numai cu autovehicule la bordul c ărora
există, pe toată durata transportului, o copie conform ă a certificatului de transport în cont propriu,
documentul de transport, precum şi celelalte documente specifice tipului de transport efectuat, stabilite
prin reglementările în vigoare.

Certificatul de transport în cont propriu este eliberat de Autoritatea Rutier ă Român ă - A.R.R. cu o
valabilitate de 10 ani , aceasta păstrându-se la sediul întreprinderii.
Copiile conforme ale certificatului de transport în cont propriu se elibereaz ă de Autoritatea
Rutieră Română - A.R.R. cu o valabilitate de minim 1 an şi fără a dep ăşi perioada de valabilitate a
certificatului de transport în cont propriu, acestea p ăstrându-se la bordul autovehiculelor pentru care au
fost emise.

Certificatul de transport în cont propriu şi copiile conforme ale acestuia sunt documente
nominale ale întreprinderii, nefiind transmisibile.
Copiile conforme ale certificatului de transport în cont propriu sunt personalizate de c ătre
Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. cu numerele de înmatriculare ale autovehiculelor pentru care au
fost emise.
Pentru obţinerea certificatului de transport în cont propriu şi a copiilor conforme ale acestuia,
întreprinderea va depune sau va transmite prin poşt ă, cu confirmare de primire, la
Autoritatea Rutieră Română - A.R.R., o cerere .

59
Cererea depusă sau transmisă va fi însoţită de următoarele:
a) cazierul judiciar al managerului de transport şi declara ţie pe propria r ăspundere a acestuia,
din care să reiasă că nu a fost sancţionat pentru înc ălc ările prev ăzute din Regulamentul (CE) nr.
1071/2009 sau documentul prevăzut din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009, în cazul resortisan ţilor
altor state membre ale Uniunii Europene;
b) cazierul judiciar al întreprinderii şi declaraţie pe propria r ăspundere a acesteia ;
c) certificatul de competenţă profesională al managerului de transport valabil pentru tipul de transport
efectuat.
Cererea se va transmite inclusiv prin potă electronic ă pe adresa indicat ă pe pagina de internet a
Autorităţii Rutiere Române - A.R.R.

În termen de maximum 15 zile de la data depunerii cererii, Autoritatea Rutier ă Român ă - A.R.R.
analizează documentele depuse, urmând ca, în cazul în care sunt îndeplinite condi ţiile
să elibereze certificatul de transport în cont propriu sau s ă comunice în scris refuzul motivat, dup ă
caz. .
Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. transmite prin poştă, cu confirmare de primire, pe
adresa întreprinderii de transport rutier în cont propriu, certificatul de transport în cont propriu şi
copiile conforme ale acestuia pe care le eliberează.

În maxim 3 luni de la data eliberării certificatului de transport în cont propiu, I.S.C.T.R. va face un
control la sediul întreprinderii în vederea verific ării îndeplinirii de c ătre acesta a cerinţelor prevăzute.

În vederea efectuării transportului rutier de mărfuri periculoase, întreprinderea de

transport rutier în cont propriu va depune sau va transmite prin po şt ă, cu confirmare de primire, la
Autoritatea Rutieră Română - A.R.R., următoarele documente:
a) dovada angajării, decizia de numire şi certificatul de atestare profesională a consilierului de
siguranţă;
b) certificatul de agreare eliberat de Regia Autonomă "Registrul Auto Român", pentru vehiculele
pentru care este necesar a se elibera respectivul certificat;
c) certificatul de atestare profesională al conducătorului auto, specific mărfurilor periculoase care vor
fi transportate;
d) autorizaţia eliberată de Comisia Naţională pentru Controlul Activit ăţilor Nucleare, pentru
vehiculele care transportă mărfuri periculoase din clasa 7;
e) certificatul de inspecţie tehnică, în cazul suprastructurilor specializate pentru transportul
recipientelor cu gaze lichefiate sau cu alte mărfuri periculoase.

Copia conformă a certificatului de transport în cont propriu se elibereaz ă pentru un

autovehicul sau ansamblu de autovehicule în func ţie de tipul de transport rutier efectuat, respective
transport rutier de mărfuri sau transport rutier de persoane.

În cazul în care întreprinderea de transport rutier în cont propriu î şi schimb ă sediul social, aceasta
trebuie să notifice schimbarea către Autoritatea Rutieră Român ă - A.R.R. şi s ă certifice printr-o
declaraţie pe proprie răspundere menţinerea condiţiilor care au stat la baza eliberării certificatului de
transport în cont propriu şi a copiilor conforme ale acestuia prev ăzute de prezentele norme, în cel mult
15 zile de la schimbarea sediului social.
Autoritatea Rutieră Română - A.R.R va elibera în termen de 5 zile de la notificare, certificatul de
transport în cont propriu şi copiile conforme ale acestuia modificate, p ăstrându-se termenul de
valabilitate al certificatului de transport în cont propriu şi al copiilor conforme ale acestuia eliberate
anterior, care sunt depuse la A.R.R.

Efectuarea transporturilor rutiere

60
Efectuarea transportului rutier naţional de mărfuri
Efectuarea transportului rutier contra cost de mărfuri

Pentru a efectua transport rutier contra cost de mărfuri, operatorul de transport rutier trebuie s ă deţină
la bordul autovehiculului copia conformă a licen ţei comunitare valabil ă pentru
transportul rutier de mărfuri ( în original), documentul de transport (în original), precum şi toate
celelalte documente specifice, prevăzute de reglement ările în vigoare, pentru fiecare categorie şi/sau
tip de transport rutier.
Prin document de transport se înţelege scrisoarea de transport tip C.M.R., prev ăzut ă de Conven ţia
referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele
(Convenţia C.M.R.), la care România a aderat prin Decretul nr. 429/1972.

Suplimentar faţă de documentul de transport, în cazul transportului rutier contra cost de

mărfuri, la bordul vehiculului rutier trebuie să se mai afle:
a) legitimaţia de serviciu valabilă a conducătorului auto;
b) certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto valabil pentru tipul de transport
efectuat;
c) contractul de închiriere/leasing, în original sau în copie conform ă cu originalul, în cazul în
care vehiculul rutier este deţinut cu contract de închiriere sau de leasing, dup ă caz;
d) atestatul de conducător auto ;

În scopul facilitării controlului vehiculelor care sunt utilizate de c ătre operatorii de

transport rutier/întreprinderile de transport rutier în cont propriu la efectuarea transporturilor rutiere,
utilizate de către operatorii de transport/întreprinderi, ace ştia au obliga ţia dot ării acestora cu pl ăcu ţe din
care să rezulte dimensiunile şi masele maxime admise/autorizate ale vehiculului.
Plăcuţele fac dovada conformităţii vehiculului respectiv cu prevederile legisla ţiei comunitare
referitoare la dimensiunile maxime admise şi masele maxime admise/autorizate.

Efectuarea transportului rutier în cont propriu de mărfuri

Pentru a efectua transport rutier în cont propriu de m ărfuri, întreprinderea trebuie s ă de ţin ă la bordul
vehiculului copia conformă a certificatului de transport în cont propriu, (în original), documentul de
transport (în original), precum şi toate celelalte documente specifice prev ăzute de reglement ările în
vigoare.
Prin document de transport se înţelege avizul de expedi ţie a m ărfurilor sau un document similar
acestuia din care sa reiasă că transportul corespunde prevederilor art. 1 alin. (5) lit.
d) din Regulamentul (CE) nr. 1072/2009. şi anume :
Transporturi de mărfuri cu autovehicule, în cazul în care se îndeplinesc următoarele
condiții:
- mărfurile transportate aparțin întreprinderii sau au fost vândute, cumpărate, date
spre închiriere sau închiriate, produse, extrase, transformate sau reparate de
întreprinderea respectivă;
- deplasarea are drept scop transportarea mărfurilor din sau către întreprindere ori
mutarea acestora, fie în cadrul întreprinderii, fie în afara acesteia, în scopuri proprii;
- autovehiculele utilizate pentru astfel de transporturi sunt conduse de personal
angajat de către întreprindere sau pus la dispoziția acesteia în temeiul unei obligații
contractuale;
- vehiculele care transportă mărfurile sunt în proprietatea întreprinderii sau au
fost cumpărate în rate sau închiriate de aceasta, cu condiția ca, în ultimul caz, să
61
 îndeplinească condițiile prevăzute de Directiva 2006/1/CE a Parlamentului
European și a Consiliului din 18 ianuarie 2006 privind utilizarea vehiculelor
închiriate fără conducători auto pentru transportul rutier de mărfuri ; transportul
nu constituie decât o activitate auxiliară ansamblului de activități desfășurate de
întreprindere;
- transporturi de medicamente, aparate și echipamente medicale, precum și ale
altor articole necesare în cazul situațiilor de urgență, în special în cazul
catastrofelor naturale.
Prevederile aliniatuilui (4) nu se aplică utilizării unui vehicul de înlocuire în timpul
unei pene de scurtă durată a vehiculului utilizat în mod normal.

Suplimentar faţă de documentul de transport, în cazul transportului rutier în cont

propriu de mărfuri, la bordul vehiculului rutier trebuie s ă se mai afle:
a) legitimaţia de serviciu valabilă a conducătorului auto;
b) certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto valabil pentru tipul de transport
efectuat;
c) contractul de închiriere, în original sau în copie conform ă cu originalul, în cazul în care
vehiculul rutier este deţinut cu contract de închiriere sau de leasing, dup ă caz;
d) atestatul de conducător auto

Efectuarea transportului rutier internaţional de mărfuri

Efectuarea transportului rutier contra cost de mărfuri

Pentru a efectua transport rutier contra cost de mărfuri, operatorul de transport rutier trebuie s ă de ţin ţ la
bordul autovehiculului copia conformţ a licen ţei comunitare valabil ţ pentru
transportul rutier de mărfuri, documentul de transport, autoriza ţia/autoriza ţiile de transport
internaţional, pentru parcursul extern, precum şi toate celelalte documente specifice, dup ă caz,
prevăzute de reglementările în vigoare, pentru fiecare categorie şi/sau tip de transport rutier.
Prin document de transport se înţelege scrisoarea de transport C.M.R., prev ăzut ă de Conven ţia
referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele
(Convenţia C.M.R.), la care România a aderat prin Decretul nr. 429/1972.
În scopul facilitării controlului vehiculelor care sunt utilizate de c ătre operatorii de transport
rutier/întreprinderile de transport rutier în cont propriu la efectuarea transporturilor rutiere, utilizate de
către operatorii de transport/întreprinderi, aceştia au obliga ţia dot ării acestora cu pl ăcuţe din care să
rezulte dimensiunile şi masele maxime admise/autorizate ale vehiculului.
Plăcuţele fac dovada conformităţii vehiculului respectiv cu prevederile legisla ţiei comunitare
referitoare la dimensiunile maxime admise şi masele maxime admise/autorizate.

Suplimentar faţă de documentul de transport, în cazul transportului rutier contra cost de m ărfuri, la
bordul autovehiculului trebuie să se mai afle:
a) legitimaţia de serviciu valabilă a conducătorului auto sau documentul doveditor privind
punerea la dispoziţia operatorului de transport a conduc ătorului auto;
b) certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto valabil pentru tipul de transport
efectuat;
c) contractul de închiriere/leasing, în original sau în copie conform ă cu originalul, în cazul în
care vehiculul rutier este deţinut cu contract de închiriere sau de leasing, dup ă caz;
d) atestatul de conducător auto

62
În cazul transportului rutier internaţional de mărfuri, efectuat pe teritoriul României de c ătre un
operator de transport rutier stabilit într-un stat din afara Uniunii Europene, la bordul autovehiculului
trebuie să se afle în original autorizaţiile de transport interna ţional având
România ca ţară de destinaţie, tranzit sau terţă ţară, în conformitate cu acordurile şi conven ţiile
internaţionale la care România este parte;
În cazul transportului rutier internaţional de mărfuri, efectuat pe teritoriul României de către
un operator de transport rutier stabilit într-un stat membru al Uniunii Europene, la bordul
autovehiculului trebuie să se afle documentele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1072/2009, precum
şi cele prevăzute în acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte.
Operaţiunile de transport rutier contra cost de mărfuri în regim de cabotaj efectuate
de către operatorii de transport din statele din afara Uniunii Europene sunt interzise dac ă acordurile şi
convenţiile internaţionale la care România este parte nu prev ăd altfel.
Operaţiunile de transport rutier contra cost de mărfuri în regim de cabotaj efectuate de c ătre
operatorii de transport din statele membre ale Uniunii Europene sunt permise numai în condiţiile
prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1072/2009.

CABOTAJUL
Principiu general
Orice operator de transport rutier de mărfuri care efectuează operațiuni contra cost în numele unui
terț, titular al unei licențe comunitare și al cărui conducător auto, dacă este cetățean al unei țări
terțe, deține un atestat de conducător auto, are dreptul să efectueze operațiuni de cabotaj.
Operatorilor de transport rutier de mărfuri menționați la alineatul (1) li se permite să efectueze, cu
același vehicul sau, în cazul unei combinații cuplate, cu autovehiculul aceluiași vehicul, până la 3
(trei) operațiuni de cabotaj consecutive unui transport internațional dintr-un alt stat membru sau
dintr-o țară terță în statul membru gazdă, odată ce au fost livrate mărfurile transportate în cursul
transportului internațional care îl are pe acesta ca destinație. În cursul unei operațiuni de cabotaj,
ultima descărcare înainte de părăsirea statului membru gazdă are loc în termen de șapte zile
de la ultima descărcare a mărfurilor introduse în statul membru gazdă în cadrul operațiunii
de transport internațional care îl are pe acesta ca destinație.
În termenul menționat la primul paragraf, operatorii de transport rutier de mărfuri pot
efectua în orice stat membru unele sau toate operațiunile de cabotaj permise în temeiul
primului paragraf, cu condiția limitării la o singură operațiune de cabotaj pe stat membru în
termen de trei zile de la intrarea fără încărcătură pe teritoriul statului membru respectiv.
Serviciile naționale de transport rutier de mărfuri efectuate în statul membru gazdă de către un
operator de transport rutier de mărfuri nerezident se consideră conforme numai dacă operatorul de
transport rutier de mărfuri poate prezenta dovezi clare privind transportul internațional care îl are
pe acesta ca destinație și privind fiecare dintre operațiunile consecutive desfășurate.

Următoarele tipuri de transporturi și deplasări fără încărcătură efectuate în conexiune cu acestea nu

necesită licență comunitară și sunt scutite de la orice autorizare a transportului:
(a) transporturi poștale efectuate în cadrul unui serviciu universal;
(b) transporturi de vehicule deteriorate sau care sunt în pană;
(c) transporturi de mărfuri cu autovehicule a căror masă totală maximă autorizată, inclusiv cea a
remorcilor, nu depășește 3,5 tone;
(d) transporturi de mărfuri cu autovehicule, în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiții:
(i) mărfurile transportate aparțin întreprinderii sau au fost vândute, cumpărate, date spre
închiriere sau închiriate, produse, extrase, transformate sau reparate de întreprinderea
respectivă;
63
 (ii) deplasarea are drept scop transportarea mărfurilor din sau către întreprindere ori mutarea
acestora, fie în cadrul întreprinderii, fie în afara acesteia, în scopuri proprii;
(iii) autovehiculele utilizate pentru astfel de transporturi sunt conduse de personal angajat de
către întreprindere sau pus la dispoziția acesteia în temeiul unei obligații contractuale;
(iv) vehiculele care transportă mărfurile sunt în proprietatea întreprinderii sau au fost cumpărate
în rate sau închiriate de aceasta, cu condiția ca, în ultimul caz, să îndeplinească condițiile
prevăzute de Directiva 2006/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 ianuarie
2006 privind utilizarea vehiculelor închiriate fără conducători auto pentru transportul rutier de
mărfuri [12]; și
(v) transportul nu constituie decât o activitate auxiliară ansamblului de activități desfășurate de
întreprindere;
(e) transporturi de medicamente, aparate și echipamente medicale, precum și ale altor articole
necesare în cazul situațiilor de urgență, în special în cazul catastrofelor naturale.

Oricărui operator de transport rutier de mărfuri, care este îndreptățit în statul membru de stabilire,
în conformitate cu legislația acelui stat membru, să desfășoare operațiunile de transport rutier de
marfă contra cost în numele unui terț precizate la literele (a), (b) și (c), i se va permite, în
condițiile stabilite în prezentul capitol, să efectueze, după caz, operațiuni de cabotaj de același tip
sau operațiuni de cabotaj cu vehicule din aceeași categorie.
Permisiunea de a efectua operațiuni de cabotaj, în cadrul tipurilor de transporturi menționate la
literele (d) și (e), este nelimitată.

Efectuarea transportului rutier în cont propriu de mărfuri

Pentru a efectua transport rutier în cont propriu de m ărfuri, întreprinderea de transport rutier în cont
propriu trebuie să deţină la bordul autovehiculului copia conform ă a certificatului
de transport în cont propriu valabilă pentru transportul rutier de m ărfuri, documentul de transport,
autorizaţia/autorizaţiile de transport internaţional, precum şi toate celelalte documente specifice, dup ă
caz, prevăzute de reglementările în vigoare, pentru fiecare categorie şi/sau tip de transport rutier.
Prin document de transport se înţelege scrisoarea de transport tip C.M.R.

Suplimentar faţă de documentul de transport, în cazul transportului rutier în cont propriu de m ărfuri, la
bordul vehiculului rutier trebuie să se mai afle:
a) legitimaţia de serviciu valabilă a conducătorului auto sau documentul doveditor privind
punerea la dispoziţia operatorului de transport a conduc ătorului auto;
b) certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto valabil pentru tipul de transport
efectuat;
c) contractul de închiriere, în original sau în copie conform ă cu originalul, în cazul în care
vehiculul rutier este deţinut cu contract de închiriere sau de leasing, dup ă caz;
d) atestatul de conducător auto .

Efectuarea transportului rutier naţional de persoane

Efectuarea transportului rutier contra cost de personae
Transportul rutier contra cost de persoane se efectueaz ă de c ătre operatorii de transport rutier numai cu
autobuze la bordul cărora se află, pe toată durata transportului, o copie
conformă a licenţei comunitare, precum şi licenţa de traseu sau documentul de transport corespunz ător
serviciilor ocazionale, după caz.
Transportul rutier contra cost de persoane se poate realiza prin:
64
a) servicii regulate;
b) servicii regulate speciale;
c) servicii ocazionale.
Transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate
Transportul rutier contra cost de persoane prin serviciile regulate se poate efectua numai pe baza
programului de transport şi a licenţei de traseu eliberată de Autoritatea Rutieră Română – A.R.R.
Licenţa de traseu reprezintă documentul de transport pe baza c ăruia se poate efectua transportul rutier
naţional contra cost de persoane prin servicii regulate.
În cazul transportului rutier interjudeţean contra cost de persoane prin servicii regulate,
licenţa de traseu se eliberează pentru fiecare curs ă, iar în cazul transportul rutier jude ţean contra cost de
persoane prin servicii regulate licenţa de traseu se elibereaz ă pentru fiecare traseu.
Transportul rutier interjudeţean contra cost de persoane prin servicii regulate se poate efectua de c ătre
operatorii de transport rutier numai în condiţiile în care ace ştia de ţin licenţă de traseu valabilă pentru
cursa respectivă aţa cum aceasta este prevăzută în programul de transport.
Licenţa de traseu este valabilă numai însoţită de graficul de circula ţie pe toat ă durata
efectuării transportului şi numai dacă plecarea de la cap ătul de traseu s-a f ăcut în ziua şi la ora
prevăzute în respectivul grafic de circulaţie.
Autobuzul pentru care s-a emis licenţa de traseu poate fi înlocuit cu un alt autobuz numai în
următoarele situaţii:
a) nu mai este deţinut de operatorul de transport rutier;
b) prezintă defecţiuni tehnice.
Înlocuirea autobuzului se poate face în următoarele condi ţii:
a) autobuzul utilizat să fie deţinut în proprietate sau în temeiul unui contract de cump ărare în
rate, închiriere sau leasing de către operatorul de transport rutier titular al licen ţei de traseu;
b) autobuzul utilizat să aibă cel puţin aceeaşi capacitate şi acelaşi punctaj obţinut în urma
clasificării, cu autobuzul înlocuit;
c) autobuzul utilizat să aibă acelaşi an de fabricaţie sau un an de fabrica ţie mai recent decât anul de
fabricaţie al autobuzului înlocuit.
Înlocuirea autobuzului se poate face pentru o perioadă de maxim 30 de zile.
Pe perioada înlocuirii, se va asigura existen ţa la bordul autobuzului a licen ţei de traseu.
Înlocuirea unui autobuz se face cu notificarea prealabil ă a Autorit ăţii Rutiere Române -
A.R.R. şi a I.S.C.T.R., în formatul solicitat de acestea.
Suplimentarea unei curse se poate face numai în situa ţia în care autobuzul utilizat în baza
licenţei de traseu are capacitate insuficientă pentru preluarea tuturor persoanelor aflate la cap ătul de
traseu.
(Suplimentarea cursei se va face cu respectarea graficului de circula ţie aferent licen ţei de traseu,
asigurându-se existenţa la bordul autobuzului a licenţei de traseu în copie,
ştampilată şi semnată de către administratorul operatorului de transport, având înscris în mod expres:
"Subsemnatul ..............................., declar pe propria r ăspundere, sub sanc ţiunea legii penale privind
falsul în declaraţii, că prezentul act este conform cu originalul".

Programul de transport interjudeţean se întocmeşte de către Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. în

baza programului de transport anterior.

Prin programul de transport interjudeţean se stabilesc traseele, graficele de circula ţie,

numărul autobuzelor necesare şi capacitatea minim ă de transport a acestora, precum şi autog ările şi
staţiile publice.
În condiţiile în care capacitatea autogărilor este dep ăşită (număr de plec ări/sosiri, sta ţion ări la
peron) Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. solicită consiliilor locale, respectiv Consiliului General al
Municipiului Bucureşti, stabilirea unor staţii publice pentru amplasarea capetelor de traseu şi/sau a
opririlor în tranzit.

65
În cazul traseelor cuprinse în Programul de transport interjude ţean, licen ţa de traseu se elibereaz ă
pentru o perioadă de valabilitate egală cu perioada de valabilitate a programului de transport.
În cazul traseelor cuprinse în Programul de transport jude ţean, perioada de valabilitate a
licenţei de traseu nu poate depăşi perioada de valabilitate a programului de transport.
Perioada de valabilitate a licenţelor de traseu nu va dep ăşi data expir ării programului de
transport.
Licenţa de traseu este document nominal al operatorului de transport rutier, nefiind
transmisibilă.

Transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate speciale

Transportul rutier interjudeţean contra cost de persoane prin servicii regulate speciale se efectueaz ă de
operatorii de transport rutier pe baza licenţei de traseu eliberată de Autoritatea
Rutieră Română - A.R.R.
Licenţa de traseu reprezintă documentul de transport pe baza c ăruia se poate efectua transportul rutier
naţional contra cost de persoane prin serviciile regulate speciale.
Transportul rutier interjudeţean contra cost de persoane prin servicii regulate speciale
poate fi efectuat de către operatorii de transport rutier care au încheiat un contract cu un beneficiar care
poate fi agent economic, unitate de învăţământ sau unitate militară, în vederea efectu ării transportului
următoarelor categorii de personal:
a) angajaţi transportaţi între domiciliu şi locul de munc ă;
b) elevii şi studenţii transportaţi spre şi dinspre institu ţiile de înv ăţământ;
c) militarii şi familiile acestora transportaţi între domiciliu şi unitatea militar ă.

Suplimentar faţă de documentul de transport, în cazul transportului rutier contra cost

de persoane prin servicii regulate speciale, la bordul autobuzului trebuie să se mai afle:
a) contractul încheiat cu beneficiarul transportului sau copia conform ă cu originalul a acestuia;
b) documentele din care să rezulte apartenen ţa pasagerilor la categoria pentru care este licen ţiat
serviciul de transport persoane prin servicii regulate speciale;
c) legitimaţia de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care s ă reias ă c ă este angajat al
operatorului de transport rutier;
d) contractul de închiriere sau de leasing în original ori copie conformă cu originalul, în cazul în care
autobuzul este deţinut cu contract de închiriere sau leasing;
e) actul prin care se dovedeşte dreptul de muncă în România, în cazul conduc ătorilor auto
cetăţeni ai statelor nemembre ale Uniunii Europene;
f) asigurarea pentru persoanele transportate şi bagajele acestora, pentru riscuri de accidente ce cad în
sarcina operatorului de transport rutier, în copie;
c) certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto, valabil pentru tipul de
transport efectuat.

În vederea obţinerii unei licenţe de traseu pentru un serviciu regulat special de persoane în trafic
interjudeţean, operatorul de transport rutier va depune sau va transmite prin po şt ă, cu
confirmare de primire, la Autoritatea Rutieră Român ă - A.R.R., o cerere, înso ţită de următoarele:
a) lista autobuzelor cu care se efectuează traseul şi capacitatea de transport a acestora;
b) copiile conforme ale licenţei comunitare într-un număr egal cu cel al autobuzelor prezentate în list ă;
c) graficul de circulaţie propus, care trebuie s ă fie în concordan ţă cu programul de
începere/încheiere a activităţilor, respectiv programul de intrare/ie şire din schimb, vizat de beneficiarul
transportului; graficul de circulaţie va cuprinde sensurile în care se transportă angajaţii pentru
începerea activităţilor/intrarea în schimb, respectiv transportul acestora la încheierea
activităţilor/ieşirea din schimb;
d) contractul încheiat cu beneficiarul transportului, din care să rezulte programul de
66
începere/încheiere a activităţilor, respectiv programul de intrare/ie şire din schimb; contractul se va
încheia cu un singur beneficiar al transportului, cursa executându-se în exclusivitate pentru acest
beneficiar;
e) tabelul cu persoanele angajate ale beneficiarului, care urmeaz ă s ă fie transportate.

Cererea se va transmite inclusiv prin po ştă electronic ă pe adresa indicat ă pe pagina de internet a
Autorităţii Rutiere Române - A.R.R.

În termen de maximum 15 zile de la data depunerii cererii, Autoritatea Rutier ă Român ă - A.R.R.
analizează documentele depuse, urmând ca, în cazul în care sunt îndeplinite condi ţiile
pentru efectuarea transportului rutier de persoane prin servicii regulate speciale pe acel traseu, s ă
elibereze licenţa de traseu sau să comunice în scris refuzul motivat, dup ă caz.

Licenţa de traseu se eliberează operatorului de transport rutier într-un număr egal cu num ărul de
autobuze necesare efectuării traseului, dup ă prezentarea avizelor eliberate de administra ţiile locale
pentru staţiile utilizate pentru urcarea/coborârea persoanelor transportate.
În cazul transportului rutier interjudeţean contra cost de persoane prin servicii regulate speciale, sta ţiile
utilizate pentru urcarea/coborârea persoanelor transportate nu pot fi sta ţiile publice, dar trebuie s ă se
asigure condiţii de siguranţă pentru persoanele transportate.

Licenţa de traseu se eliberează de Autoritatea Rutieră Român ă - A.R.R. pentru o perioad ă egal ă cu
perioada de valabilitate a contractului încheiat cu beneficiarul transportului, dar nu mai mult de 1 an.
Licenţa de traseu conţine tipul şi capacitatea autobuzului necesar pentru efectuarea traseului
şi este însoţită pe toată durata efectuării transportului de graficul de circula ţie aferent.

Graficul de circulaţie aferent licenţei de traseu cuprinde:

a) staţiile, altele decât staţiile publice, precum şi distanţele dintre acestea;
b) orele de plecare, respectiv de sosire;
c) zilele în care se efectuează transportul.

Licenţa de traseu este documentul nominal al operatorului de transport rutier, nefiind

transmisibilă.

Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. va respinge dosarul depus în vederea ob ţinerii

unei licenţe de traseu în următoarele condiţii:
a) dacă solicitantul nu dispune de numărul de autobuze pentru care s-au eliberat copii conforme ale
licenţei comunitare, necesare derulării transportului pe traseul solicitat, conform contractului încheiat
cu beneficiarul;
b) dacă un autobuz este utilizat simultan pentru transportul angajaţilor mai multor beneficiari,
precum şi dacă vehiculul respectiv a fost nominalizat pe o curs ă/un traseu din programele de transport
prin servicii regulate ale căror grafice de circula ţie se suprapun cu cel vizat de beneficiarul
transportului.

Transportul rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale

Transportul rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale se efectueaz ă de c ătre operatorii de
transport rutier numai pe baza documentului de transport.
Prin document de transport se înţelege documentul de control .

Documentul de control este format din foi de parcurs deta şabile, în dou ă exemplare, legate în
67
carnete de 25 de file numerotate consecutiv de la 1 la 25.
Foile de parcurs se completează în dublu exemplar de c ătre operatorul de transport rutier,
pentru fiecare călătorie înainte de începerea acesteia.
Primul exemplar al foii de parcurs, denumit original, se deta şeaz ă din documentul de control
imediat după completare şi se păstrează la bordul autovehiculului pe toat ă durata transportului pentru
care a fost întocmit.
Al doilea exemplar al foii de parcurs, denumit copie, se p ăstreaz ă la sediul operatorului de transport
rutier.

În cazul transportului rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale, efectuat
pe bază de comandă sau contract încheiat de operatorul de transport rutier cu beneficiarul transportului,
acesta trebuie sa conţină cel puţin următoarele date:
a) denumirea beneficiarului;
b) codul unic de înregistrare;
c) adresa beneficiarului (adresa de comunicare a actelor);
d) traseul;
e) punctul de îmbarcare şi cel de debarcare a persoanelor transportate;
f) perioada de desfîăşurare a serviciului respectiv.

Suplimentar faţă de documentul de transport, în cazul transportului rutier contra cost de persoane prin
servicii ocazionale, la bordul autobuzului trebuie să se mai afle:
a) legitimaţia de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al
operatorului de transport;
b) contractul de închiriere sau de leasing în original ori copia conform􀄃 cu originalul, în cazul în care
autovehiculul rutier este deţinut cu contract de închiriere sau de leasing;
c) actul prin care se dovedeşte dreptul de muncă în România, în cazul conducătorilor auto
cetăţeni ai statelor nemembre ale Uniunii Europene;
d) asigurarea pentru persoanele transportate ţi bagajele acestora pentru riscuri de accidente ce cad în
sarcina operatorului de transport rutier, în copie;
e) certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto, valabil pentru tipul de transport
efectuat.

Documentul de control se eliberează la cerere de Autoritatea Rutier ă Român ă - A.R.R .

Documentul de control utilizat de către operatorul de transport rutier este nominal, nefiind
transmisibil.
Pe parcursul transportului de persoane prin servicii ocazionale îmbarcarea respectiv
debarcarea persoanelor se face numai în punctele men ţionate în comand ă sau contract.

Efectuarea transportului rutier în cont propriu de personae

Transportul rutier în cont propriu de persoane se efectueaz ă de c ătre întreprinderi de transport rutier în
cont propriu numai cu autobuze la bordul cărora se afl ă, pe toat ă durata
transportului, o copie conformă a certificatului de transport în cont propriu şi documentul de transport.
Prin document de transport se înţelege tabelul cuprinzând numele persoanelor transportate, semnat şi
ştampilat de către reprezentantul legal al întreprinderii.

Suplimentar faţă de documentul de transport, în cazul transportului rutier în cont propriu de persoane,
la bordul autobuzului trebuie să se mai afle:
a) legitimaţia de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care s ă reias ă că este angajat al
întreprinderii de transport rutier în cont propriu;
b) contractul de leasing în original sau copia conform ă cu originalul, în cazul în care autobuzul este
deţinut cu contract de leasing;
68
c) actul prin care se dovedeşte dreptul de muncă în România, în cazul conducătorilor auto
cetăţeni ai statelor nemembre ale Uniunii Europene;
d) asigurarea pentru persoanele transportate şi bagajele acestora pentru riscuri de accidente ce cad în
sarcina întreprinderii de transport rutier în cont propriu, în copie;
e) certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto, valabil pentru tipul de transport
efectuat.

Efectuarea transportului rutier de persoane în trafic internaţional

Efectuarea transportului rutier contra cost de persoane
Transportul rutier contra cost de persoane se efectueaz ă de c ătre operatorii de transport
rutier numai cu autobuze la bordul cărora se afl ă, pe toat ă durata transportului, o copie conform ă a
licenţei comunitare, precum şi autorizaţia/autorizaţiile de transport interna ţional sau documentul de
transport corespunzător serviciilor ocazionale, după caz.

Transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate

Transportul rutier internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate între
România şi celelalte state membre ale Uniunii Europene se efectueaz ă de operatorii de transport rutier,
pe baza autorizaţiei de transport internaţional însoţită de graficele de circula ţie.
Autorizaţia de transport internaţional reprezintă documentul de transport pe baza căruia se poate
efectua transportul rutier internaţional contra cost de persoane prin serviciile
regulate.
Autorizaţia de transport internaţional dă dreptul operatorului de transport rutier titular s ă
efectueze transport rutier internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate direct sau prin
intermediul operatorilor de transport rutier subcontractan ţi ori prin asociere cu al ţi operatori de
transport rutier, pe teritoriul României, pe teritoriul statului/statelor tranzitate şi pe teritoriul statului în
care se află situat celălalt capăt al traseului.
Autorizaţia de transport internaţional se eliberează pe numele operatorului de transport rutier
cu înscrierea, după caz, a operatorilor de transport rutier subcontractan ţi sau a operatorilor de transport
rutier asociaţi şi va fi însoţită pe toată durata efectuării transportului de graficul de circula ţie la
efectuarea serviciului respectiv.
Pentru vehiculele utilizate pentru derularea serviciului regulat respectiv se elibereaz ă un
număr de copii conforme ale autorizaţiei de transport international care s ă permit ă efectuarea, în
condiţii optime, a serviciului, potrivit graficului de circula ţie aprobat.
În cazul operatorilor de transport rutier asociati, în vederea efectu ării transportului rutier
internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate, autoriza ţia este acordat ă operatorului de
transport rutier care conduce operaţiunea, urmând ca celorlalţi operatori de transport rutier din cadrul
asociaţiei să le fie distribuite un numar de copii conforme ale autoriza ţiei, corespunz ător num ărului
autobuzelor utilizate pentru serviciul respectiv.
În cazul operatorilor de transport rutier subcontractan ţi, în vederea efectu ării transportului
rutier internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate, autoriza ţia şi copiile conforme ale
acesteia sunt acordate operatorului de transport rutier care conduce opera􀜊ţunea, urmând ca acesta să
distribuie operatorilor de transport rutier subcontractan ţi un num ăr de copii conforme corespunzător
numărului autobuzelor utilizate pentru serviciul respectiv.
Perioada maximă de valabilitate a autorizaţiilor de transport interna ţional este de 5 ani.

Transportul rutier internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate între
România şi un stat din afara Uniunii Europene se efectueaz ă de operatorii de transport rutier pe baza
autorizaţiei de transport internaţional emisă de statul capat de traseu sau de statul de tranzitare, în cazul
în care traseul serviciului respectiv necesită tranzitarea unui stat din afara Uniunii Europene, în
conformitate cu prevederile acordurilor şi conven ţiilor interna ţionale încheiate între România şi statul

69
capăt de traseu precum şi între România şi statul/statele din afara Uniunii Europene tranzitate de
serviciul respectiv.

Pentru traseul serviciului regulat respectiv situat pe teritoriul României, Directia Generală
Reglementări în Transporturi va elibera:
a) operatorului de transport rutier străin, partener al operatorului de transport rutier român,
autorizaţia de transport internaţional.
b) operatorului de transport rutier român, pentru traseul situat pe teritoriul României, autoriza ţia , care
reprezintă documentul de transport.

Perioada maximă de valabilitate a autorizaţiilor de transport interna ţional este de 5 ani.

Graficul de circulaţie aferent unui traseu în trafic interna ţional poate s ă prevad ă mai multe puncte de
îmbarcare/debarcare pe teritoriul României, dintre care unele sunt ramifica ţii ale
traseului respectiv, menţionate corespunzător în graficul de circula ţie.

Transportul de persoane pe aceste ramificaţii se consider ă ca fiind o continuare a

transportului rutier contra cost de persoane prin servicii regulate în trafic interna ţional.
Aceste ramificaţii ale traseului se execută cu vehicule care de ţin la bord autoriza ţia de
transport internaţional.
Autorizaţiile de transport internaţional utilizate de operatorii de transport rutier pe
teritoriul României sunt valabile numai în original.

Transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate speciale

în trafic internaţional

Transportul rutier internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate speciale între România şi
celelalte state membre ale Uniunii Europene se efectuează pe baza contractului
încheiat între organizatorul serviciului şi operatorul de transport rutier, acesta reprezentând documentul
de control.
La bordul autobuzului, pe toată durata transportului, se va afla contractul respectiv sau o
copie conformă a acestui contract.
Contractul trebuie să cuprindă cel puţin următoarele elemente:
a) numele organizatorului transportului şi numele operatorului de transport rutier;
b) locul de îmbarcare şi locul de debarcare a persoanelor transportate;
c) categoria persoanelor transportate;
d) data începerii serviciului respectiv şi eventual data limit ă de efectuare a acestui serviciu;
e) documentele din care să rezulte apartenen ţa pasagerilor la categoria pentru care este autorizat
serviciul de transport persoane prin servicii regulate speciale.

În cazul în care serviciul regulat special de transport persoane contra cost nu se efectueaz ă pe baz ă de
contract, acest serviciu se va efectua numai pe baza autoriza ţiei de transport interna ţional.

Transportul rutier internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate speciale între România şi
un stat din afara Uniunii Europene se efectuează de operatorii de transport
rutier pe baza autorizaţiilor de transport interna ţional emise de statele capat de traseu şi de statul de
tranzitare, în cazul in care traseul serviciului respectiv necesit ă tranzitarea unui stat din afara Uniunii
Europene.
Autorizaţia de transport internaţional reprezintă documentul de transport pe baza c ăruia se poate
efectua transportul rutier internaţional contra cost de persoane prin serviciile regulate speciale..
Pentru serviciul respectiv, Directia Generala Reglement ări în Transporturi va solicita

70
autorităţilor competente din statul în care se g ăseşte cel ălalt cap ăt de traseu precum şi autorit ăţilor
competente ale statelor tranzitate, daca este cazul, acordarea autoriz ării convenite pentru derularea
acestor servicii.
În cazul în care serviciul respectiv se efectueaz ă cu tranzitarea unui stat membru al Uniunii
Europene, tranzitul respectiv se efectuează pe baza documentului de control men ţionat la alin. 1 din
prezentul capitol.

După obţinerea autorizaţiilor de transport internaţional de la statul din afara Uniunii Europene unde
este situat celălalt capăt de traseu, precum şi a autorizaţiilor de la statele tranzitate, Direc ţia General ă
Reglementări în Transporturi va elibera aceste autoriza ţii operatorului de
transport rutier roman precum şi autorizaţia de transport interna ţional pentru traseul serviciului regulat
special respectiv situat pe teritoriul României.
Autorizaţia de transport internaţional de persoane prin servicii regulate speciale se eliberează
pe o perioadă de maximum 5 ani.
Autorizaţia este nominală, nu este transmisibilă şi va fi înso ţit ă pe toat ă durata efectu ării
traseului de graficul de circulaţie al acesteia în original.

Transportul rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale în trafic internaţional
Pentru efectuarea transportului rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale, operatorul de
transport rutier român are obligaţia de a deţine la bordul vehiculului, pe toat ă
durata transportului, copia conformă a licen ţei comunitare, precum şi documentul de transport.
Prin document de transport se înţelege, după caz:
a) documentul de control prevăzut pentru transportul rutier contra cost de persoane prin servicii
ocazionale efectuate pe teritoriul Uniunii Europene;
b) documentul de control prevăzut de Acordul INTERBUS pentru transportul rutier contra cost
de persoane prin servicii ocazionale liberalizate efectuate între România şi state din afara Uniunii
Europene sau care tranzitează state din afara Uniunii Europene;
c) autorizaţia pentru serviciul ocazional neliberalizat;
d) documentul de control prevăzut de acordurile şi conven ţiile interna ţionale pentru transportul rutier
contra cost de persoane prin servicii ocazionale, în cazul statelor nesemnatare ale Acordului
INTERBUS.

Suplimentar faţă de documentul de transport, în cazul transportului rutier interna ţional contra
cost de persoane prin servicii ocazionale, la bordul autobuzului trebuie s ă se afle:
a) legitimaţia de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al
operatorului de transport rutier;
b) contractul de închiriere sau de leasing în original ori copia conform ă cu originalul, în cazul în care
autobuzul este deţinut cu contract de închiriere sau de leasing;
c) actul prin care se dovedeşte dreptul de muncă în România, în cazul conduc ătorilor auto
cetăţeni ai statelor nemembre ale Uniunii Europene;
d) asigurarea pentru persoanele transportate şi bagajele acestora pentru riscuri de accidente ce cad în
sarcina operatorului de transport rutier, în copie;
e) certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto, valabil pentru tipul de transport
efectuat.

În situaţia în care operatorul de transport rutier va efectua excursii locale în cadrul unui serviciu
internaţional ocazional de transport persoane, acesta va completa corespunz ător
documentul de control.

Autorizaţia de transport internaţional având România ca ţară de tranzit sau destina ţie, necesare
efectuării unui transport de persoane prin servicii ocazionale pentru operatorii de

71
transport rutier străini având sediul în statele din afara Uniunii Europene, se acord ă în condi ţiile şi în
termenele prevăzute de acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte.
Autorizaţia de transport internaţional trebuie să se afle la bordul autobuzului pe toat ă durata efectu ării
transportului, fiind valabilă numai în original.

Transportul rutier contra cost de persoane in regim de cabotaj

Operaţunile de transport rutier contra cost în regim de cabotaj autorizate pe
teritoriul României sunt prevăzute la art. 15 din Regulamentului (CE) nr. 1073/2009.

Norme aplicabile operațiunilor de cabotaj

(1) Dacă legislația comunitară nu prevede altfel, desfășurarea operațiunilor de cabotaj intră sub
incidența actelor cu putere de lege și a actelor administrative în vigoare în statul membru gazdă
în ceea ce privește:
(a) condițiile care reglementează contractul de transport;
(b) masa și dimensiunea vehiculelor de transport rutier;
(c) cerințele referitoare la transportul anumitor categorii de persoane, și anume elevi, copii
și persoane cu mobilitate redusă;
(d) perioadele de conducere și perioadele de repaus;
(e) taxa pe valoarea adăugată (TVA) pentru serviciile de transport.

Masa și dimensiunea menționate la primul paragraf litera (b) pot depăși, dacă este cazul,
valorile în vigoare în statul membru de stabilire al operatorului de transport, dar nu vor depăși,
în niciun caz, limitele prevăzute de statul membru gazdă pentru traficul național
(2) Cu excepția cazului în care legislația comunitară prevede altfel, operațiunile de cabotaj care
fac parte din serviciile de transport prevăzute la articolul 15 litera (c) respectă actele cu putere
de lege și actele administrative în vigoare în statul membru gazdă, privitoare la autorizare,
proceduri de ofertare, trasee folosite și la regularitatea, continuitatea și frecvența serviciilor și
itinerariilor.
(3) Normele tehnice privitoare la construcția și dotarea vehiculelor, pe care vehiculele utilizate
la executarea operațiunilor de cabotaj sunt obligate să le respecte, sunt normele stabilite pentru
vehiculele puse în circulație în transportul internațional.
(4) În cazul operatorilor de transport nerezidenți se aplică dispozițiile actelor cu putere de lege
și ale actelor administrative de drept intern menționate la alineatele (1) și (2), în aceleași
condiții ca și cele impuse operatorilor de transport stabiliți în statul membru gazdă, cu scopul
de a preveni orice discriminare din motive legate de naționalitate sau de locul de stabilire.

Documentele de control pentru operațiunile de cabotaj

Operațiunile de cabotaj sub formă de servicii ocazionale se execută în baza unei foi de parcurs,
care se păstrează la bordul vehiculului și se prezintă, la cerere, oricărui agent autorizat de
control.
Următoarele informații trebuie introduse pe foaia de parcurs:
(a) punctele de plecare şi de destinație ale serviciului;
(b) data plecării și data încetării serviciului.
Foile de parcurs sunt furnizate sub formă de carnete, atestate de autoritatea competentă sau
organul competent din statul membru de stabilire.

72
În cazul serviciilor regulate speciale, contractul încheiat între operatorul de transport și
organizatorul transportului sau o copie conformă a acestuia servește drept document de control.
Totuși, o foaie de parcurs se completează ca o evidență lunară.
Foile de parcurs completate se restituie autorității competente sau organului competent din
statul membru de stabilire, conform procedurilor stabilite de autoritatea sau organul în cauză.

Efectuarea transportului rutier în cont propriu de personae.

Transportul rutier internaţional în cont propriu de persoane se efectueaz ă de c ătre
o întreprindere de transport rutier în cont propriu numai dac ă întreprinderea:

a) este titulară a unui certificat de transport în cont propriu eliberat de c ătre Autoritatea Rutier ă
Română – A.R.R.;
b) deţine câte o copie conformă a certificatului de transport în cont propriu pentru fiecare din
autobuzele deţinute şi utilizate;
c) Operațiunile de transport în cont propriu sunt exceptate de la orice sistem de autorizare, dar fac
obiectul unui sistem de certificare.
Certificatele sunt eliberate de autoritățile competente ale statului membru în care este înmatriculat
vehiculul și sunt valabile pe durata întregii deplasări, inclusiv tranzitul.
d) derulează acest transport cu respectarea acordurilor şi conven ţiilor interna ţionale la care
România este parte, în cazul în care acest transport este efectuat pe teritoriul unui stat din
afara Uniunii Europene.
Pe toată durata transportului, la bordul autobuzului se va afla o copie conform ă a
certificatului de transport în cont propriu, precum şi tabelul cuprinzând numele persoanelor
transportate, semnat şi ştampilat de către reprezentantul legal al întreprinderii de transport rutier în cont
propriu.
În cazul efectuăii transportului rutier în cont propriu, persoanele transportate trebuie s ă fie angaja ţii
întreprinderii de transport rutier în cont propriu.
Calitatea de angajat al intreprinderii se dovedeste prin legitimatia de serviciu, valabil ă.

Suplimentar la bordul autobuzului trebuie să se mai afle:

a) legitimaţia de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care s ă reias ă c ă este angajat al
întreprinderii de transport rutier în cont propriu;
b) contractul de leasing în original sau copia conform ă cu originalul, în cazul în care vehiculul
rutier este deţinut cu contract de leasing;
c) actul prin care se dovedeşte dreptul de muncă în România, în cazul conduc ătorilor auto
cetăţeni ai statelor nemembre ale Uniunii Europene;
d) asigurarea pentru persoanele transportate şi bagajele acestora pentru riscuri de accidente ce cad în
sarcina întreprinderii de transport rutier în cont propriu, în copie;
e) certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto, valabil pentru tipul de transport
efectuat.

Întreprinderile de transport rutier în cont propriu cu sediul într-un stat membru al Uniunii Europene pot
efectua transport rutier de persoane în cont propriu pe teritoriul României, pe baza certificatului
eliberat de autorităţile competente ale statului membru în care este înmatriculat vehiculul.
Întreprinderile de transport rutier în cont propriu cu sediul într-un stat din afara Uniunii
Europene pot efectua transport rutier de persoane în cont propriu pe teritoriul României, în
conformitate cu prevederile acordurilor şi conven ţiilor la care România este parte.

Activităţi conexe transportului rutier

73
Activităţile conexe transportului rutier se pot efectua de operatorii economici numai
pe baza licenţei pentru activităţi conexe transportului rutier, eliberat ă de Autoritatea Rutier ă Român ă -
A.R.R. în a cărei rază administrativă întreprinderea îşi are sediul social.
Licenţa pentru activităţi conexe transportului rutier se eliberează pentru fiecare tip de
activitate conexă, perioada de valabilitate a acesteia fiind de 5 ani.

Activităţile conexe transportului rutier sunt următoarele:

a) activităţi desfăşurate de autogară;
b) activităţi de intermediere a operaţiunilor de transport rutier contra cost.

Activitatea desfăşurată de autogară

Operatorul economic poate desfăşura activitatea de autogar ă numai pe baza licen ţei pentru activit ăţi
conexe transportului rutier - activităţi desf ăşurate de autogară .

Licenţa pentru activităţi conexe transportului rutier - activit ăţi desf ăşurate de autogar ă se
eliberează operatorilor economici care îndeplinesc următoarele condi ţii:
a) bază materială;
b) competenţă profesională;
c) onorabilitate.

Condiţia de bază materială este îndeplinită dacă operatorul economic dispune de:
- casa de bilete şi abonamente;
- birou de mişcare şi informaţii;
- minimum două peroane pentru autobuzele care pleacă/sosesc în/din curs ă;
- grup sanitar propriu cu minimum două cabine;
- sală de aşteptare pentru publicul călător, cu cel puţin 20 de locuri pe scaune şi o suprafaţă
echivalentă de minimum 1 m2 pentru fiecare loc pe scaun;
- spaţiu pentru depozitarea bagajelor publicului călător, dotat cu rafturi pentru depozitarea în
mod corespunzător şi suficient a bagajelor;
- afişaj pentru informarea publicului călător, inclusiv la fiecare peron;
- calculator şi conexiune la internet.

Condiţia de competenţă profesională se consideră îndeplinită dacă operatorul economic are

angajat un manager de transport care conduce activitatea desf ăşurat ă de autogar ă posesor al unui
certificat de competenţă profesională prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1071/2009, valabil pentru
transportul de persoane, eliberat de Autoritatea Rutier ă Român ă - A.R.R.;

Condiţia de onorabilitate se consideră îndeplinită dacă managerul de transport care conduce

activitatea desfăşurată de autogară nu se regăse şte în una dintre următoarele situaţii:
a) a fost condamnat pentru infracţiuni în următoarele domenii:
- drept comercial;
- insolvenţă;
- condiţii de remunerare şi de muncă ale profesiei;
- circulaţie rutieră;
- răspundere profesională;
- trafic de fiinţe umane sau trafic de droguri;

b) dacă în ultimul an a îndeplinit această funcţie la un operator economic care desf ăşoar ă
activităţi conexe transportului rutier - activităţi desfăşurate de autogar ă c ăreia i-a fost retras ă licen ţa de
activităţi conexe transportului rutier, din vina dovedit ă a acestuia .

74
Licenţa pentru activităţi conexe transportului rutier - activit ăţi desf ăşurate de autogar ă se solicit ă pentru
fiecare din punctele de lucru/sucursalele operatorului economic.

Activitatea de intermediere a operaţiunilor de transport rutier contra cost

Operatorul economic poate desfăşura activitatea de intermediere a opera ţiunilor de

transport rutier contra cost pe baza licenţei pentru activit ăţi conexe transportului rutier - activit ăţi de
intermediere a operaţiunilor de transport rutier contra cost.

Activităţile de intermediere a operaţiunilor de transport rutier contra cost se realizeaz ă prin preluarea
de la beneficiari a comenzilor de transport rutier, acestea urmând a fi executate
de operatorul economic, în numele său, prin intermediul unui operator de transport.
În executarea activităţii de intermediere a operaţiunilor de transport rutier contra cost,
operatorul economic încheie contracte de transport în nume propriu, fiind r ăspunz ător de efectuarea
transportului faţă de beneficiarul acestuia.
Transportul poate fi realizat prin unul ori prin asociere cu mai mul ţi intermediari.

Licenţa pentru activităţi conexe transportului rutier - activit ăţi de intermediere a opera ţiunilor de
transport rutier contra cost se eliberează operatorilor economici care îndeplinesc
următoarele condiţii:
a) bază materială;
b) competenţă profesională;
c) onorabilitate.
d) capacitate financiară.

Condiţia de bază materială se consideră îndeplinită dacă operatorul economic face dovada
deţinerii cu orice titlu a unui spaţiu pentru desfăşurarea activit ăţii.

Condiţia de competenţă profesională se consideră îndeplinită dacă operatorul economic are

angajat un manager de transport care conduce activitatea de intermediere a opera ţiunilor de transport
rutier contra cost posesor al unui certificat de competen ţă profesional ă prev ăzut în Regulamentul (CE)
nr. 1071/2009, valabil pentru tipul de transport intermediat, eliberat de Autoritatea Rutier ă Român ă -
A.R.R;

Condiţia de onorabilitate se consideră îndeplinită dacă managerul de transport care conduce

activitatea de intermediere a operaţiunilor de transport rutier contra cost desf ăşurat ă de operatorul
economic nu se regăseşte în una dintre următoarele situaţii:
a) a fost condamnat pentru infracţiuni în următoarele domenii:
- drept comercial;
- insolvenţă;
- condiţiile de remunerare şi de muncă ale profesiei;
- circulaţia rutieră;
- răspunderea profesională;
- traficul cu fiinţe umane sau traficul de droguri;
b) dacă în ultimul an a îndeplinit această funcţie la un operator economic care desf ăşoar ă
activităţi conexe transportului rutier - activităţi de intermediere a opera ţiunilor de transport rutier
contra cost căreia i-a fost retrasă licenţa de activităţi conexe transportului rutier, din vina dovedit ă a
acestuia.

Condiţia de capacitate financiară se consideră îndeplinită dacă operatorul economic dispune

de un capital ţi rezerve în valoare de minim 50.000 euro.
75
Pentru eliberarea licenţei pentru activităţi conexe transportului rutier - activit ăţi de intermediere a
operaţiunilor de transport rutier contra cost, operatorul economic va depune sau va transmite prin
poştă, cu confirmare de primire, la Autoritatea Rutieră Român ă - A.R.R., cererea pentru eliberarea
acesteia.

Activitatea de intermediere a operaţiunilor de transport rutier contra cost.

Operatorul economic poate desfăşura activitatea de intermediere a opera ţiunilor de

transport rutier contra cost pe baza licenţei pentru activit ăţi conexe transportului rutier - activit ăţi de
intermediere a operaţiunilor de transport rutier contra cost.

Activităţile de intermediere a operaţiunilor de transport rutier contra cost se realizeaz ă prin preluarea
de la beneficiari a comenzilor de transport rutier, acestea urmând a fi executate
de operatorul economic, în numele său, prin intermediul unui operator de transport.

În executarea activităţii de intermediere a operaţiunilor de transport rutier contra cost,

operatorul economic încheie contracte de transport în nume propriu, fiind r ăspunz ător de efectuarea
transportului faţă de beneficiarul acestuia.
Transportul poate fi realizat prin unul ori prin asociere cu mai mul ţi intermediari.

Licenţa pentru activităţi conexe transportului rutier - activit ăţi de intermediere a opera ţiunilor de
transport rutier contra cost se eliberează operatorilor economici care îndeplinesc
următoarele condiţii:
a) bază materială;
b) competenţă profesională;
c) onorabilitate.
d) capacitate financiară.

Condiţia de bază materială se consideră îndeplinită dacă operatorul economic face dovada
deţinerii cu orice titlu a unui spaţiu pentru desfăşurarea activit ăţii.

Condiţia de competenţă profesională se consideră îndeplinită dacă operatorul economic are angajat un
manager de transport care conduce activitatea de intermediere a opera ţiunilor de transport rutier contra
cost posesor al unui certificat de competen ţă profesional ă prev ăzut în Regulamentul (CE) nr.
1071/2009, valabil pentru tipul de transport intermediat, eliberat de Autoritatea Rutier ă Român ă -
A.R.R;
Condiţia de onorabilitate se consideră îndeplinită dacă managerul de transport care conduce activitatea
de intermediere a operaţiunilor de transport rutier contra cost desf ăşurat ă de operatorul economic nu se
regăseşte în una dintre următoarele situaţii:
a) a fost condamnat pentru infracţiuni în următoarele domenii:
- drept comercial;
- insolvenţă;
- condiţiile de remunerare şi de muncă ale profesiei;
- circulaţia rutieră;
- răspunderea profesională;
- traficul cu fiinţe umane sau traficul de droguri;
b) dacă în ultimul an a îndeplinit această funcţie la un operator economic care desfăşoară
76
activităţi conexe transportului rutier - activităţi de intermediere a opera ţiunilor de transport rutier
contra cost căreia i-a fost retrasă licenţa de activităţi conexe transportului rutier, din vina dovedit ă a
acestuia.

Condiţia de capacitate financiară se consideră îndeplinită dacă operatorul economic dispune de un

capital şi rezerve în valoare de minim 50.000 euro.
În maxim 3 luni de la data eliberării licenţei pentru activit ăţi conexe transportului rutier - activit ăţi de
intermediere a operaţiunilor de transport rutier contra cost, Inspectoratul de Stat
pentru Controlul în Transportul Rutier va face un control la sediul operatorului economic în vederea
verificării îndeplinirii de către acesta a condiţiilor care au stat la baza acord ării licen ţei.

Obligaţiile operatorilor de transport

Operatorii de transport care efectuează operaţiuni de transport rutier contra cost au

următoarele obligaţii:
a) să se asigure că persoanele angajate în funcţii care concur ă la siguran ţa rutier ă sunt titulare ale unui
certificat/atestat profesional valabil conform reglement ărilor legale în vigoare;
b) să utilizeze numai vehicule rutiere a căror stare tehnic ă corespunde reglement ărilor na ţionale de
siguranţă rutieră şi de protecţia mediului înconjurător, cu inspecţia tehnic ă periodic ă valabil ă şi
certificate/clasificate/încadrate corespunzător, conform prevederilor legale în vigoare;
c) să monteze, numai prin agenţi economici autorizaţi, aparate tahograf şi limitatoare de vitez ă la
vehiculele pentru care acestea sunt obligatorii;
d) să nu permită plecarea în cursă a vehiculelor care au tahograful sau limitatorul de vitez ă
defect, nesigilat sau fără suficiente foi de înregistrare pentru efectuarea întregului parcurs al
transportului;
e) să nu permită intervenţia persoanelor neautorizate asupra aparatelor tahograf şi a limitatoarelor de
vitezî;
f) să depună licenţa de transport/licenţa comunitară şi/sau copiile conforme ale acesteia la sediul
inspectoratului teritorial al I.S.C.T.R. în raza c ăruia s-a efectuat controlul, în termen de maximum 5
zile lucrătoare de la comunicarea măsurii suspendării acestor documente.
g) să planifice transporturile şi să întocmească programul de executare a acestora, astfel încât
conducătorul auto şi lucrătorii mobili să poată respecta prevederile legale privind timpul de lucru, de
odihnă şi de repaus;
h) să asigure efectuarea transportului rutier de persoane numai în limita num ărului de locuri
înscris în certificatul de înmatriculare sau, în cazul autovehiculelor clasificate, în limita numărului de
locuri pe scaune înscris în certificatul de clasificare.
i) să respecte regulile şi procedurile ce trebuie urmate în cazul efectu ării transporturilor rutiere de
mărfuri cu mase şi/sau dimensiuni care dep ăşesc masele şi/sau dimensiunile maxime admise/autorizate,
conform reglementărilor în vigoare;
j) să asigure parcarea vehiculelor rutiere deţinute numai în locuri special amenajate;
k) să efectueze transportul asigurând un sistem de fixare a înc ărc ăturii astfel încât acesta s ă
reziste la forţele exercitate atunci când vehiculul este supus la urm ătoarele accelera ţii:
(i) decelerare de 0,8 x g (acceleraţie gravitaţională) spre fa ţă;
(ii) decelerare de 0,5 x g (acceleraţie gravitaţională) spre spate;
(iii) accelerare de 0,5 x g (acceleraţie gravitaţională) spre ambii pereţi laterali.
Atunci când asupra unui element component al sistemului de fixare se exercit ă o for ţă
determinată conform pct. (i), (ii) 􀜈i (iii), forţa exercitată asupra acestui element de fixare nu poate
depăşi sarcina nominală pentru care acesta a fost construit;
l) să se asigure în prealabil că vehiculul rutier cu care se efectueaz ă transportul respectă următoarele
condiţii:
(i) uşile laterale sau/şi uşile din spatele vehiculului pentru înc ărcarea/desc ărcarea
77
mărfurilor, obloanele, rampa escamotabilă, prelatele, roata de rezervă, cât şi celelalte echipamente
specifice vehiculului respectiv sunt bine fixate;
(ii) încărcătura nu trebuie să împiedice conducerea vehiculului în condi ţii de siguran ţă;
(iii) centrul de greutate al încărcăturii să fie cât mai aproape de centrul vehiculului rutier;
m) să efectueze transportul numai după ce s-a asigurat că ambalajul m ărfii este destul de
rezistent pentru siguranţa transportului. În cazul în care ambalajul m ărfii nu este destul de rezistent, va
cere expeditorului o ambalare suplimentară suficient de rezistent ă;
n) să se asigure că elementele de fixare a m ărfii respectă următoarele condiţii:
(i) îndeplinesc corect funcţiile pentru care au fost construite;
(ii) sunt adaptate pentru fixarea mărfii respective;
(iii) nu prezintă noduri şi/sau elemente deteriorate, uzate, sl ăbite;
(iv) sunt conforme cu standardele europene şi/sau internaţionale în vigoare în domeniu;
o) să se asigure că sistemul de fixare a încărcăturii utilizat pentru înconjurarea, fixarea sau
menţinerea încărcăturii pe/sau într-un vehicul este adaptat la m ărimea, forma, consisten ţa şi
caracteristicile încărcăturii;
p) să se asigure că dispozitivul de fixare sau de în şurubare utilizat pentru fixarea înc ărc ăturii este fixat
în aşa fel încât acesta să nu poată să fie deşurubat sau desprins. Dispozitivul de în şurubare integrat
utilizat pentru fixarea unei încărcături trebuie să îndeplineasc ă urm ătoarele condiţii:
(i) să fie proiectat şi construit în scopul pentru care este folosit;
(ii) să fie utilizat şi întreţinut conform specificaţiilor produc ătorului şi standardelor europene şi/sau
internaţionale în domeniu;
q) să se asigure că încărcătura înfăşurată sau fixată în vehicul este în conformitate cu dispozi ţiile din
«Recomandările europene privind cele mai bune practici în domeniul fix ării înc ărcăturii pentru
transportul rutier», elaborate de Direcţia Generală pentru Energie şi Transport a Comisiei Europene la
data de 14 decembrie 2005;
r) în situaţia în care condiţia de capacitate financiar ă nu mai este îndeplinită pentru toate autovehiculele
pentru care s-au emis copii conforme ale licen ţei comunitare, operatorul de transport rutier are obliga ţia
de a depune, în termen de 10 zile, la Autoritatea Rutier ă Român ă - A.R.R., un num ăr de copii conforme
ale licenţei comunitare egal cu numărul autovehiculelor pentru care aceast ă condi ţie nu mai este
îndeplinită;
s) în cazul efectuării transportului rutier contra cost de persoane, operatorii de transport rutier au şi
următoarele obligaţii, după caz:
i) să utilizeze pe timpul executării transportului rutier placa de traseu cu nominalizarea
operatorului de transport rutier, a traseului şi a tipului de transport;
ii) să asigure afişarea în interiorul vehiculului a tarifului de transport pe baza de
legitimaţie de călătorie, conform distantelor corespunzătoare sta ţiilor prev ăzute in graficul de circula ţie
aferent licenţei de traseu;
iii) să admită la transport persoanele care beneficiază, potrivit legii, de facilit ăţi la transportul rutier;
iv) să asigure gratuit readucerea persoanelor transportate la punctul de plecare, in cazul in
care călătoria nu se poate realiza pana la destinaţie din vina operatorului de transport rutier;
v) să asigure preluarea persoanelor transportate din vehiculele ramase imobilizate pe
traseu, in termen de maximum 3 ore în judeţ, 5 ore în ţar ă şi în termen de maximum 16 ore în cazul
transporturilor în trafic internaţional;
vi) să asigure vânzarea biletelor la capetele traseului şi în vehicul, inclusiv cu anticipa ţie;
vii) să anunţe anticipat cursele care nu pot fi executate din cauza de for ţă major ă sau din
alte cauze la capetele traseului şi, în limita posibilit ăţilor, şi pe traseu;
viii) să încheie contracte de acces în autogară, în conformitate cu graficele de circula ţie
anexă la licenţa de traseu.
ix) să comunice la Autoritatea Rutieră Română - A.R.R., în fiecare zi de vineri, situaţia
persoanelor cu facilităţi la transportul rutier potrivit legii, transportate în s ăpt ămâna precedent ă, în
formatul solicitat de aceasta, afişat pe site-ul propriu;

78
x) să transporte în baza biletului/tichetului/cuponului special de c ăl ătorie acordat ca
facilitate la transportul rutier public, completat anterior efectu ării transportului, numai acele personae
care beneficiază de facilităţi la transport potrivit legii.
xi) să efectueze cursa/traseul o perioadă de minimum 30 de zile de la data depunerii la
Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. sau la Direcţia Generală Reglementări în Transporturi a cererii
de renunţare la licenţa de traseu/autorizaţia de transport interna ţional respectiv ă, dup ă caz;
xii) să efectueze traseul sau cursa pe o perioada de 30 de zile, în cazul transporturilor
interjudeţene, de la data primirii de la Autoritatea Rutier ă Român ă - A.R.R.a în ştiin ţării privind
retragerea licenţei de traseu;
xiii) să asigure bilete de călătorie în cel puţin două limbi - limba română şi o limb ă de
circulaţie internaţională, în cazul efectuării transportului rutier interna ţional contra cost de persoane;
xiv) să respecte prevederile prevăzute în autorizaţia de transport şi să asigure criteriile de
continuitate, regularitate şi capacitate necesare efectuării transportului de persoane prin servicii
regulate pe traseul internaţional respectiv;
xv) să nu utilizeze staţiile publice în cazul efectu ării transportului interjude ţean de
persoane prin servicii regulate speciale;
xvi) să preia la transport numai persoanele nominalizate şi care de ţin legitima ţii de
serviciu valabile, eliberate de beneficiarul transportului, în cazul efectu ării transportului rutier contra
cost de persoane prin servicii regulate speciale;
xvii) să efectueze transportul rutier naţional contra cost de persoane prin servicii regulate
numai cu autobuze dotate cu aparat de marcat electronic fiscal şi cititor de carduri cu posibilitatea de
transmitere on-line a datelor, conform reglement ărilor în vigoare;
xviii) să transmită semestrial Direcţiei Generale Reglementări în Transporturi raportul
efectuării curselor aferente serviciilor regulate de transport interna ţional de persoane.
xix) să transmită semestrial Autorităţii Rutiere Române A.R.R. raport ările privind
operaţiunile de cabotaj prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1073/2009,
xx) să afişeze traseul serviciului, staţiile, orarul, tarifele şi condi ţiile de transport astfel
încât să garanteze că aceste informaţii sunt disponibile tuturor utilizatorilor.
xxi) să asigure desfăşurarea serviciului la nivelul de calitate, continuitate, regularitate şi
capacitate conform autorizaţiei de transport internaţional/licenţei de traseu, în cazul efectu ării
transportului rutier contra cost de persoane prin servicii regulate;
􀜈) să deţină la sediul următoarele documente, după caz:
i) cărţile de identitate ale vehiculelor, în original pentru cele de ţinute în proprietate,
respectiv în copie pentru cele deţinute cu orice alt titlu;
ii) documentele doveditoare, din care să rezulte că deţine vehiculele rutiere, în original;
iii) avizele medicale şi psihologice valabile pentru persoanele cu func ţii care concur ă la
siguranţa circulaţiei;
iv) toate documentele din care reiese menţinerea condi ţiilor de acces la profesie şi la
piaţă;
v) formularul de expediţie/transport şi formularul pentru aprobarea transportului, în cazul
transportului de deşeuri, pentru anul în curs şi anul precedent;
vi) documentele doveditoare din care să rezulte angajarea în condi ţii legale a persoanelor
cu funcţii care concură la siguranţa circulaţiei;
vii) tichetele de cântar prevăzute la transportul mărfurilor divizibile, pentru anul în curs şi
anul precedent, precum ţi autorizaţiile speciale de transport privind transportul m ărfurilor indivizibile
cu depăşirea maselor şi/sau dimensiunilor maxime admise;
viii) scrisorile de transport (C.M.R.), pentru anul in curs si anul precedent;
vix) documentul de control INTERBUS, in original, reîntregit dac ă a fost folosit în
totalitate şi foile de parcurs pentru documentul de control INTERBUS aflat in exploatare, pentru anul
în curs şi anul precedent;
x) documentul de control prevăzut de acordurile bilaterale pentru transportul rutier public

79
de persoane prin servicii ocazionale, in cazul statelor nesemnatare ale Acordului INTERBUS, pentru
anul în curs şi anul precedent;
xi) documentul de control, în original, reîntregit dac ă a fost folosit în totalitate şi foile de
parcurs pentru documentul de control aflat în exploatare, în cazul transportului de persoane prin
servicii ocazionale în trafic naţional şi internaţional, pentru anul în curs şi anul precedent;
xii) asigurarea pentru persoanele transportate şi bagajele acestora pentru riscuri de
accidente ce cad în sarcina operatorului de transport rutier;
xiii) documentele privind întreţinerea vehiculelor pentru o perioad ă de 18 luni, care s ă
conţină minimum informaţiile privind: informări legate de sesizările conducătorilor auto privind starea
tehnică a vehiculului, rezoluţii ale menagerului de transport, modalitatea de solu ţionare şi documente
justificative, după caz,
t) să asigure existenţa la bordul vehiculelor cu care efectueaz ă transport rutier contra cost a
următoarelor documente, după caz:
i) copia conformă a licenţei de transport/licenţei comunitare;
ii) legitimaţia de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care s ă reias ă c ă este angajat
al operatorului de transport,;
iii) contractul de leasing sau de închiriere, dup ă caz, în original sau copia conform ă cu
originalul, în cazul în care vehiculul rutier este de ţinut cu contract de leasing sau de închiriere;
iv) asigurarea pentru persoanele transportate şi bagajele acestora pentru riscuri de
accidente ce cad în sarcina operatorului de transport rutier, în copie;
v) certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto, valabil pentru tipul de
transport efectuat;
vi) documentul de transport, conform tipului de transport rutier efectuat, precum şi
autorizaţiile prevăzute de legislaţia în vigoare în domeniul transporturilor rutiere;
vii) atestatul de conducător auto ;
viii) documentele din care să rezulte apartenen ţa pasagerilor la categoria pentru care este
autorizat/licenţiat serviciul de transport persoane prin servicii regulate speciale.
􀜊) să desfăşoare operaţiuni de transport rutier contra cost de mărfuri periculoase numai dac ă:
i) desemnează un consilier de siguranţ’ă pentru transportul m ărfurilor periculoase;
ii) respectă obligaţiile care îi revin la transportul rutier internaţional al m ărfurilor periculoase (A.D.R.),
u) să efectueze transport rutier de mărfuri sau de persoane pe drumurile publice acoperite cu
zăpadă, gheaţă sau polei, numai dacă autovehiculele sunt dotate cu anvelope de iarn ă pe ro ţile
axei/axelor de tracţiune ori au montate pe aceste ro ţi lan ţuri sau alte echipamente antiderapante
omologate şi să nu efectueze transport rutier de mărfuri sau de persoane pe drumurile publice care nu
sunt acoperite cu zăpadă, gheaţă sau polei cu vehicule care au montate pe roţi lan ţuri sau alte
echipamente antiderapante omologate.
v) să asigure instruirea conducătorilor auto privind obliga ţiile ce revin acestora;
w) să utilizeze pe timpul executării transportului rutier placa de traseu cu nominalizarea
operatorului de transport rutier şi a traseului;
x) să anunţe anticipat cursele care nu pot fi executate din cauz ă de for ţă major ă sau din alte cause la
capetele traseului şi, în limita posibilităţilor, şi pe traseu;
y) să notifice autorităţii de autorizare renunţarea la serviciu, în conformitate cu prevederile
normelor metodologice;
z) să comunice, prin mijloace corespunzătoare de publicitate, utilizatorilor serviciului regulat, pe care îl
efectuează în baza unei autorizaţii/licenţe de traseu, renun ţarea efectu ării serviciului, cu cel pu ţin 30 de
zile înainte ;
aa) să asigure bilete de călătorie în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr.
1073/2009, precum şi ale acordurilor şi convenţiilor interna ţionale la care România este parte;
ab) să anunţe pierderea, sustragerea sau deteriorarea licenşei comunitare şi/sau a copiei conforme a
acesteia la Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. în termen de maximum 15 zile de la data constat ării;
ac) să publice pierderea sau sustragerea licen ţei comunitare şi/sau a copiei conforme a acesteia, precum
şi a licenţei de traseu, în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.
80
ad) să notifice, în scris, schimbarea sediului , în termen de 15 zile, la Autoritatea Rutier ă Român ă -
A.R.R.
ae) să depună licenţa comunitară şi copiile conforme ale acesteia la Autoritatea Rutieră Român ă -
A.R.R. în cazul schimbării sediului;
af) să transmită anterior efectuării transportului la Autoritatea Rutieră Română - A.R.R., prin
completarea unui formular în formatul electronic disponibil pe pagina de internet a acesteia, datele
solicitate referitoare la transportul rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale;
ag) să transmită Autorităţii Rutiere Române - A.R.R., prin completarea unui formular, în
formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modific ările privind situa şia conduc ătorilor auto
angajaţi, în termen de cel mult 15 zile de la apariţia modific ării;
ah) să asigure echiparea autovehiculelor cu plăcu ţe din care s ă rezulte dimensiunile şi masele maxime
admise/autorizate ale acestora;
ai) să asigure vânzarea biletelor cu anticipaţie;
aj) să asigure informarea persoanelor transportate cu privire la obligativitatea portului centurii de
siguranţă pe timpul deplasării vehiculelor, în unul dintre următoarele moduri:
i) de către conducătorul auto;
ii) de către conducătorul grupului sau de către o persoană desemnată oficial în calitate de
conducător al grupului;
ii) prin mijloace audiovizuale;
iii) prin afiţarea în loc vizibil la fiecare scaun a unor semne şi/sau pictograme.

Obligaţiile conducătorilor auto.

Conducătorii auto angajaţi ai întreprinderilor/operatorilor de transport rutier, care

efectuează operaţiuni de transport, au următoarele obliga ţii:
a) să emită bilete/legitimaţii de călătorie corespunzătoare tarifelor aferente distan ţei parcurse de
persoanele transportate;
b) să permită urcarea în autovehicul numai a persoanelor posesoare de bilete/legitima ţii de
călătorie sau a celor care beneficiază de facilităţi la transportul rutier, potrivit legii
c) să nu oprească pentru urcarea/coborârea altor persoane decât a celor care apar ţin categoriei pentru
care este autorizat/licenţiat serviciul respectiv, în cazul efectu ării transportului rutier contra cost de
persoane prin servicii regulate speciale.
d) să transporte persoane doar în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul de
înmatriculare sau, în cazul autovehiculelor clasificate, în limita num ărului de locuri pe scaune înscris în
certificatul de clasificare.
e) să oprească în toate staţiile prevăzute în graficul de circula ţie aferent licen ţei de traseu, f ăr ă a opri,
pentru urcarea sau coborârea persoanelor transportate, în alte locuri decât cele prev ăzute in graficul de
circulaţie;
f) să informeze persoanele transportate cu privire la obligativitatea portului centurii de
siguranţă pe timpul deplasării vehiculelor;
g) să respecte regulile privind încărcarea, repartizarea înc ărc ăturii, asigurarea ţi fixarea
mărfurilor transportate;
h) să transporte doar persoanele nominalizate în documentul de control;
i) să cunoască şi să respecte măsurile ce trebuie luate după un accident sau incident în ceea ce prive şte
asigurarea vehiculului, protecţia personală şi a celorlal ţi participan ţi la trafic, protec ţia mediului,
protecţia bunurilor;
j) să preia mărfuri sau colete doar in limita spaţiilor disponibile, în cazul efectu ării transportului
rutier de persoane;
k) să asigure urcarea şi coborârea bagajelor în/din portbagajul vehiculului. Bagajele se
manipulează numai de către conducătorul auto.

81
Norme specifice de efectuarea transporturilor rutiere - Standarde tehnice și aspecte tehnice
ale funcţionării

Efectuarea transporturilor de mărfuri cu mase sau/şi dimensiuni de gabarit depăşite

Vehiculele care depăşesc limitele maxime admise de greutate şi/sau de gabarit pot circula pe
drumurile publice în baza autorizării efectuate de către administratorul drumului public, în cazul în
care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în actele normative specifice.
Pentru tractarea remorcilor, sistemele de prindere-cuplare ale tractorului şi remorcii vor fi
supuse unor verificări tehnice suplimentare, efectuate de personal autorizat.
Mijloacele de transport vor fi dotate cu echipament complet - trusă cu scule, accesorii şi altele
asemenea - în stare bună, pentru intervenţie imediată în caz de necesitate, inclusiv cu accesorii
necesare pentru perioada de iarnă (lopată, nisip, lanţuri antiderapante).
Încărcătura de pe mijlocul de transport se fixează şi se ancorează de către transportator. În
cazul în care este necesar un proiect de coletaj întocmit de o unitate de proiectare autorizată pentru
astfel de lucrări, fixarea şi ancorarea se vor face potrivit acestuia. Transportatorul şi/sau unitatea de
proiectare, după caz, sunt răspunzătoare de prejudiciile şi accidentele produse prin neluarea
măsurilor de ancorare în siguranţă a obiectului pe timpul transportului.
La semnalizarea şi solicitarea personalului autorizat, transportatorul este obligat să oprească
convoiul şi să prezinte autorizaţia specială de transport pe baza căreia se efectuează transportul, să
respecte indicaţiile speciale pe care le primeşte şi să supună convoiul verificărilor de greutate pe
axe, totală şi de gabarit, efectuate cu sau fără instalaţiile de cântărire.
Pentru subtraversarea conductelor, reţelelor aeriene şi a altor instalaţii, solicitantul autorizaţiei
speciale de transport va obţine înaintea plecării în cursă avizele unităţilor care le administrează, în
vederea ridicării, demontării şi remontării acestora, după caz.
Traversarea pasajelor la nivel cu calea ferată, unde există semnalizare automată, se
va efectua în maxim 30 de secunde, orice depăşire a timpului de trecere se va face numai cu avizul
prealabil al organelor care administrează calea ferată.
Pentru traversarea pasajelor la nivel cu calea ferată de către convoaiele cu gabarit depăşit se va
obţine, în prealabil, aprobarea organelor care administrează calea ferată. Trecerea pe poduri, pe
pasaje superioare şi viaducte se va efectua cu viteza maximă de 10 km/h, fără opriri, fără şocuri, pe
banda din dreapta în sensul de mers sau conform condiţiilor speciale prevăzute în autorizaţie. În
cazurile speciale prevăzute în autorizaţie trecerea se poate efectua prin tractare cu cablu.
Bunurile care depăşesc la transport limitele maxime admise de gabarit vor avea înscrise cu
vopsea, pe lateral, dimensiunile de gabarit în poziţie de transport, în mm (lungime x lăţime x
înălţime).
La depăşirea limitei maxime admise de lăţime a vehiculului sau a încărcăturii marginile laterale
vor fi semnalizate vizibil, la partea din spate, cu tăbliţe având aplicate benzi din folie
retroreflectorizantă alb-roşu, având o înclinaţie de 45grade, descendente spre exteriorul vehiculului
sau al încărcăturii, pe un fond având dimensiunile de 40 cm lăţime şi 1,20-1,50 m înălţime.
Dacă lăţimea convoiului în mers este cuprinsă între limita maximă admisă şi 3,20 m inclusiv,
acesta va avea montată, suplimentar, în mod obligatoriu, în faţă şi în spate, câte o tăbliţă
avertizoare cu inscripţia "ATENŢIE! GABARIT DEPĂŞIT!", iar mijlocul de tractare va folosi
continuu lămpile girofar de culoare galbenă.
În cazul în care lăţimea este cuprinsă între 3,20 m şi 4,50 m inclusiv, pe conturul lateral al
încărcăturii se vor instala, suplimentar, becuri de semnalizare, la echidistanţe de cel mult 1,0 m.
Totodată, convoiul va fi precedat în mers de un autovehicul echipat cu două lămpi girofar de
culoare galbenă, în funcţiune, dotat cu tăbliţa cu inscripţia "ATENŢIE! GABARIT DEPĂŞIT!",
montată astfel încât să fie cât mai vizibilă din sensul opus de circulaţie.
82
 Dacă lăţimea convoiului depăşeşte 4,50 m, acesta va fi urmat de un vehicul dotat cu două
lămpi girofar de culoare galbenă, în funcţiune, şi cu tăbliţa cu inscripţia "ATENŢIE! GABARIT
DEPĂŞIT!", montată în spate.
Tăbliţele avertizoare cu inscripţia "ATENŢIE! GABARIT DEPĂŞIT!" vor avea dimensiunile
de cel puţin 25 cm lăţime şi 100 cm lungime.
Tăbliţele avertizoare vor fi realizate cu folie retroreflectorizantă şi vor avea fond de culoare
galbenă cu înscris negru. Înălţimea caracterelor literelor va fi de cel puţin 15 cm.
Dacă înălţimea încărcăturii nu face vizibilă din spate lumina de avertizare a lămpilor girofar, se
vor instala, suplimentar, în spatele încărcăturii, la înălţime de 2,5-3,0 m de la partea carosabilă,
două lămpi girofar de culoare galbenă, cu alimentare separată. Aceste lămpi vor funcţiona tot
timpul cât convoiul se află pe partea carosabilă.
Lămpile girofar cu lumini intermitente galbene vor fi montate astfel încât să fie vizibile de la o
distanţă de minimum 100 m.
Pentru cazurile în care lungimea totală a convoiului depăşeşte 30,0 m dubla însoţire este
obligatorie.
Echipajele autorizate care însoţesc transporturile cu depăşiri de limite maxime admise de
greutate şi/sau de gabarit trebuie să fie formate din cel puţin două persoane pe autovehicul.
Autorizaţia specială de transport pentru depăşire de limite maxime admise de greutate şi/sau de
gabarit, în original, trebuie să însoţească transportul şi este valabilă doar pentru traseul, sensul,
perioada şi caracteristicile autorizate.
Transportatorul are obligaţia să prezinte autorizaţia specială de transport pe parcursul efectuării
cursei tuturor organelor de control abilitate.
În cazul transporturilor a căror lăţime impune întreruperea temporară şi locală a circulaţiei, cu
însoţire şi prin dirijare de către organele de poliţie rutieră, transportatorul este obligat să obţină
aprobarea I.G.P. şi să întocmească un program de transport etapizat. Programul se va stabili de
comun acord cu poliţia rutieră şi va fi comunicat înaintea efectuării transportului administratorului
drumului şi prin mass-media. Transportatorul este obligat să achite contravaloarea prestaţiei
efectuate atât de echipajele mobile de însoţire, cât şi de celelalte cadre de poliţie participante,
pentru asigurarea securităţii deplasării transportului, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
Este interzisă circulaţia autovehiculelor cu depăşiri de limite maxime admise de greutate şi/sau
de gabarit pe timp de ceaţă şi cu vizibilitate redusă sub 100 m, în caz de ninsoare abundentă, polei
sau alte fenomene naturale ce afectează siguranţa circulaţiei. În astfel de situaţii convoiul va fi
retras în afara platformei drumului şi se vor respecta strict interdicţiile şi restricţiile de circulaţie
din perioada efectuării transportului.
Este interzisă oprirea convoaielor cu depăşirea limitelor maxime admise de greutate şi/sau de
gabarit pe sectoare de drum unde este afectată fluenţa traficului: poduri, pasaje, pante, sectoare
îngustate datorită unor lucrări, în curbe sau pe sectoare fără vizibilitate.
Transporturile cu depăşiri de limite maxime admise de greutate şi/sau de gabarit se vor efectua,
pe cât posibil, în perioade cu trafic redus, între orele 6,00-8,00 15,00-17,00 evitându-se circulaţia
prin oraşe, municipii sau zone aglomerate.
Se interzice efectuarea transporturilor cu depăşiri de limite maxime admise de greutate şi/sau
de gabarit în zilele de sâmbătă, duminică şi în alte zile nelucrătoare.
Însoţirea convoaielor cu depăşiri de limite maxime admise de greutate şi/sau de gabarit se va
efectua numai de către personal specializat, aparţinând agenţilor economici cu personalitate
juridică română.
Agenţii economici şi personalul nominalizat al acestora, care însoţesc aceste convoaie, vor fi
autorizaţi.

Transportul de animale vii

83
 Transportul animalelor vii se execută cu vehicule special amenajate, dotate şi omologate pentru
acest scop.
La programarea cursei trebuie să se prevadă opriri pentru adăparea şi hrănirea animalelor.
Vehiculele vor fi spălate şi dezinfectate după încheierea fiecărei curse.
În cazul transportului de animale cu gabarit mai mare (bovine, cai) se asigură fixarea capului
sau perete despărţitor între ele, pentru evitarea accidentării acestora în timpul transportului.

Transportul mărfurilor periculoase

Transportul mărfurilor periculoase se poate efectua de către operatori/întreprinderi de transport
cu respectarea prevederilor acordului european ADR şi a legislaţiei naţionale specifice.
Operatorii/întreprinderile de transport trebuie să îndeplinească o serie de obligaţii :
- să aibă angajat un consilier de siguranţă pentru transportul mărfurilor periculoase, deţinător al
unui certificat de competenţă profesională valabil;
- conducătorii auto să fie posesori ai unui certificat de competenţă profesională valabil;
- să deţină vehicule ruiere amenajate, dotate, semnalizate şi, dacă este cazul, agreate conform
dispoziţiilor legale;
- să aibă întocmit un Plan de siguranţă specific;
- la programarea curselor să ţină seama de restricţiile de circulaţie.
La executare a transporturilor operatorii de transport trebuie :
- să se solicite expeditorului, pentru orice comandă de transport susceptibilă de a fi produs
periculos sau deşeu toxic, precizarea naturii mărfii ce urmează să fie transportată şi dacă are sau nu
clasificare conform acordului internaţional A.D.R.;
- să se pretindă înainte de începerea transportului respectiv ca expeditorul să predea şoferului la
prezentarea pentru încărcare Instrucţiunile scrise.

Transportul mărfurilor perisabile

Transportul mărfurilor perisabile se execută cu vehicule special amenajate, dotate şi omologate
pentru acest scop.
În timpul transportului conducătorul auto va verifica prin aparatele de control menţinerea
condiţiilor de transport.

Transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere

Executarea transporturilor în regim de taxi

Transportul in regim de taxi se poate executa numai la solicitarea clientului si pe orice traseu
deschis circulatiei publice.
În raport cu localitatea de autorizare, transportatorul autorizat poate executa transportul în
regim de taxi în următoarele situaţii:
a) permanent, în interiorul localităţii de autorizare, la cererea clientului;
b) ocazional, între localitatea de autorizare şi alte localităţi sau puncte de interes, numai la
cererea expresă a clientului, cu acordul taximetristului, având obligaţia revenirii în localitatea de
autorizare după executarea cursei;
c) ocazional, între localitatea de autorizare şi alte localităţi de peste frontieră, la cererea expresă
a clientului şi cu acordul taximetristului, cu obligaţia revenirii autovehiculului în localitatea de
autorizare după executarea cursei.
Este interzis transportul persoanelor in regim de taxi pe trasee fixe, prestabilite de taximetrist,
care depasesc localitatea de autorizare.
84
 Taxiurile au acces în condiţii egale şi nediscriminatorii în locurile de aşteptare a clienţilor, în
limita locurilor vacante.
Accesul în locurile de aşteptare a clienţilor poate fi gratuit sau autoritatea administraţiei publice
locale poate institui o taxă generală, plătită de fiecare taxi autorizat.
În lipsa locurilor de aşteptare a clienţilor, taxiurile pot staţiona numai în locurile permise pentru
autovehicule.
Pentru îmbarcarea sau debarcarea unui client, taxiurile pot opri şi pe drumurile publice cu
restricţii privind oprirea, cu excepţia locurilor periculoase, cu condiţia să nu fie perturbată
circulaţia prin această manevră.
Taxiurile pot circula în localităţi pe pistele special amenajate pentru mijloacele de transport
auto în comun, fără a perturba circulaţia acestora.
În locurile de aşteptare, taxiurile pot fi angajate de către clienţi după principiul <<primul sosit,
primul plecat>>.
Se interzice staţionarea taxiurilor în locurile de aşteptare a clienţilor situate în altă localitate
decât localitatea de autorizare care a emis autorizaţiile taxi ale acestora.
Este interzis ca un transportator autorizat în regim de taxi să deţină poziţia de monopol într-o
staţie de aşteptare a clienţilor care are caracterul unui loc public.
Orice persoană are acces egal şi nediscriminatoriu în angajarea serviciilor unui taxi aflat în
poziţia <<Liber>>, staţionar sau în mişcare.
Angajarea serviciilor unui taxi aflat în mişcare în poziţia <<Liber>> se poate realiza de către
client semnalizând vizibil.
Angajarea serviciilor unui taxi se poate realiza telefonic sau prin alte mijloace.
Pentru angajarea sau realizarea transportului persoanelor cu handicap locomotor, cu copii sub 2
ani, al persoanelor bolnave sau aflate în imposibilitatea de a se deplasa, taxiul poate opri şi circula
în regim special în zone unde circulaţia este restricţionată, fără a afecta siguranţa celorlalţi
participanţi la trafic.
Se interzice transportul pe o singură cursă a mai mult de un client.
Timpul în care se desfăşoară o cursă este cel cuprins între momentul începerii cursei şi
momentul finalizării acesteia. Momentul începerii cursei este acela în care între client şi taximetrist
s-a convenit executarea acesteia şi coincide cu momentul trecerii de la poziţia <<Liber>> la poziţia
<<Ocupat>>.
Momentul finalizării cursei taxiului este acela al eliberării sale la destinaţie de către client, care
coincide cu trecerea de la poziţia <<Ocupat>> la poziţia <<Liber>>, după emiterea bonului client
de către aparatul de taxat în poziţia <<Plată>>.
Chiar dacă taxiul nu se deplasează, după trecerea în poziţia <<Ocupat>>, taximetrul afişează
tariful de pornire şi începe înregistrarea duratei staţionării la dispoziţia clientului după tariful orar.
In cazul angajarii taxiului printr-un dispecer, locul si momentul inceperii cursei sunt locul si
momentul preluarii clientului.

Executarea transportului de persoane în regim de închiriere a autoturismului.

Transportul în regim de închiriere este serviciul de transport public de persoane, executat cu un
autoturism cu conducător auto, pus la dispoziţia clientului pe bază de contract pentru efectuarea
serviciului, tarifat pe oră sau pe zi, cu plata anticipată a prestaţiei contractate, pe bază de
documente fiscale, conform prezentei legi. Transportul în regim de închiriere se realizează pe orice
traseu, la cererea expresă a clientului, cu obligaţia revenirii autovehiculului în localitatea de
autorizare după efectuarea transportului respectiv, conform contractului. Conducătorul auto
trebuie, obligatoriu, să deţină atestat profesional şi să fie angajat al transportatorului autorizat.
Transportatorul autorizat respectiv poate executa şi serviciul de închiriere de autoturisme fără
conducător auto, pe care le pune la dispoziţia clienţilor pe bază de contract.

85
 Serviciul de închiriere de autoturisme, ca serviciu exclusiv, se poate executa de către orice
operator economic înregistrat la registrul comerţului în condiţiile legii, pe baza certificatului de
înmatriculare emis de acesta.
În cazul executării serviciului de închiriere de autoturisme, clienţii suportă, în afara
contractului, costurile carburanţilor consumaţi, taxele de drum, de parcare, de acces, inclusiv costul
asigurării pentru daunele produse transportatorului autorizat din cauze imputabile clientului.
În cazul executării serviciului de închiriere de autoturisme, transportatorul autorizat sau
operatorul economic, după caz, nu poate închiria autoturismul dacă clientul nu face dovada că
deţine toate documentele valabile pentru a avea dreptul de a conduce autoturismul respectiv.
Închirierea autoturismului fără conducător auto se va menţiona expres în contractul de închiriere,
care trebuie să conţină şi prevederi privind obligaţiile clientului privind restituirea vehiculului.
Pentru executarea serviciului de transport în regim de închiriere, la bordul autoturismului
trebuie să existe:
a) copia conformă a autorizaţiei de transport în regim de închiriere, care este valabilă în prezenţa
documentelor menţionate în lege;
b) documentul fiscal cu regim special valabil privind plata anticipată a întregului transport
contractat;
c) contractul încheiat între transportatorul autorizat şi client;
d) documentele stabilite conform legislaţiei în vigoare privind circulaţia rutieră.
Pentru executarea serviciului de închiriere de autoturisme, la bordul autoturismului trebuie să
existe copia conformă a certificatului de înmatriculare emis de registrul comerţului, eliberată, la
cerere, de către autoritatea de autorizare pentru o durată de 5 ani. Copia conformă este valabilă în
prezenţa următoarelor documente sau însemne, respectiv:
a) certificatul de înmatriculare al autoturismului cu anexa privind inspecţia tehnică periodică
valabilă;
b) asigurarea persoanelor şi a bunurilor acestora pentru riscuri ce cad în sarcina transportatorului
autorizat;
c) asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto;
d) contractul de închiriere al autoturismului şi documentele de plată anticipată a serviciului.
Este interzis a se executa transport în regim de taxi cu autoturisme destinate transportului în
regim de închiriere; acestea nu trebuie să aibă în dotare aparate de taxat sau staţii radio de emisie-
recepţie şi să nu aibă înscrisuri, însemne, dotări şi accesorii stabilite pentru taxiuri, conform
prevederilor prezentei legi.
Autoturismele utilizate în efectuarea serviciului de transport în regim de închiriere sau în
efectuarea serviciului de închiriere de autoturisme trebuie să aibă ataşate, vizibil, pe colţul stânga
jos al parbrizelor faţă şi spate, câte un ecuson realizat şi eliberat în condiţiile legii, pentru întreaga
perioadă de valabilitate a copiei conforme.
Transportatorii autorizaţi sau operatorii economici, după caz, sunt obligaţi ca, pe cheltuială
proprie, să asigure clientul pentru eventualele accidente suferite de acesta în timpul transportului,
pentru cauze imputabile transportatorului, respectiv operatorului economic sau, după caz,
conducătorului autovehiculului.

ACORDURI ŞI CONVENŢII INTERNAŢIONALE

1, AETR şi ORD. CE(UE) nr. 561/2006 elemente de drept social

- se referă la timpul de conducere a vehiculului şi timpul de repaus a conducătorului auto;
- stabileşte reglementări privind activitatea echipajelor care efectuează transporturi rutiere;
86
 - se aplică la transportul de marfă cu autovehicule a căror greutate maximă admisă, inclusiv
cea a remorcilor sau semiremorcilor depăşeşte 3,5 tone, precum şi la transportul de
persoane cu autovehicule care au mai mult de 9 locuri pe scaune, inclusiv locul
conducătorului auto;
- nu se aplică autovehiculelor care efectuează transport de persoane prin servicii regulate la
care parcursul liniei nu depăşeşte 50 km.
Regulamentul CE nr. 561/2006 se aplică în statele membre U.E. şi aduce modificări şi completări
acordului AETR.

1. DEFINIŢII
Perioada de conducere : reprezintă perioada de timp cuprinsă între momentul când şoferul se
poziţionează la volan în vederea începerii activităţii de conducere a autovehiculul după o perioadă
de odihnă sau după o pauză şi momentul când începe o altă pauză. Perioada de conducere poate fi
continuă sau întreruptă.
Perioada de conducere zilnică se defineşte ca fiind perioada totală de conducere cuprinsă între
sfârşitul unui timp de repaus zilnic şi începutul următorului timp de repaus zilnic sau între sfârşitul
unui timp de repaus zilnic şi începutul următorului timp de repaus săptămânal.

Pauza : reprezintă o perioadă de timp în care şoferul nici nu conduce şi nici nu efectuează alte
sarcini de serviciu, fiind destinată exclusiv pentru odihnă.

Săptămâna de lucru: perioadă cuprinsă între ora 00,00 a zilei de luni şi ora 24,00 zilei de duminică.

2. REGULI
 La bordul autovehiculului trebuie să se găsească diagramele pentru ziua în curs şi pentru 28
de zile anterioare + dovezi pentru zile lipsă
 Aparate tahograf se verifică o dată la 2 ani. Calibrarea se face la 6 ani.
• Perioada de conducere zilnică nu poate depăşi 9 ore.

Totuşi, de 2 ori pe săptămână, perioada de conducere zilnică poate fi prelungită la maxim 10 ore.
Important : Un şofer poate să efectueze într-o zi calendaristică, 2 perioade de conducere zilnică
cu condiţia să respecte pauzele şi perioada de repaus zilnic şi/sau săptămânală legală.

• Perioada de conducere săptămânală nu poate depăşi 56 de ore.

• Perioada de conducere pentru o perioadă de 2 săptămâni consecutive nu trebuie să
depăşească 90 de ore.
 În două săptămâni consecutive conducătorul auto poate să muncească 12 perioade de
conducere în total şi maximum 90 ore;
• După 4 ore şi jumătate de conducere, şoferul trebuie să ia o pauză neîntreruptă de cel puţin
45 min., cu excepţia cazului când urmează o perioadă de odihnă.
• Variantă de pauză : Pauza neîntreruptă de 45 min. poate fi înlocuită de o pauză de cel puţin
15 min., urmată de o pauză de cel puţin 30 min. Fiecare din aceste două pauze trebuie
intercalate în
• perioada de conducere astfel încât după o perioadă de conducere de 4 ore şi jumătate să se
evidenţieze pauza reglementată de cel puţin 45 min.

Modul de apreciere a perioadei de 24 de ore

• În fiecare perioadă de 24 de ore scursă de la sfârşitul ultimei perioade de odihnă zilnică sau
săptămânală anterioară, şoferul trebuie să fi luat o nouă perioadă de odihnă zilnică.

87
 • În cazul în care partea din perioada de odihnă zilnică din cele 24 de ore este de cel puţin 9
ore, dar mai mică de 11 ore, această perioadă va fi considerată ca perioadă redusă de
odihnă zilnică.
• În cazul în care şoferul ia perioada de odihnă zilnică în două tranşe, se consideră că
perioada de 24 de ore începe la sfârşitul tranşei de cel puţin 9 ore de odihnă zilnică.

În consecinţă discutăm despre o perioadă de maxim 24 de ore cu debut variabil.

 Perioada normală de odihnă zilnică este o perioadă de cel puţin 11 ore consecutive într-o
perioadă de 24 de ore.
- Perioada normală de odihnă zilnică se poate împărţii în 2 perioade neîntrerupte din care
prima are cel puţin 3 ore iar următoarea cel puţin 9 ore.
• Perioada redusă de odihnă zilnică este de cel puţin 9 ore consecutive.
- Şoferul poate lua cel mult 3 perioade de odihnă reduse într-un interval de timp cuprins între
2 perioade de odihnă săptămânale.
- Timpul de odihnă neefectuat nu se compensează.
• Perioada de odihnă zilnică pentru un echipaj de 2 şoferi
- Fiecare şofer al echipajului trebuie să beneficieze de o perioadă de odihnă de cel puţin 9
ore consecutive într-un interval de 30 de ore de la sfârşitul ultimei perioade de odihnă
zilnice sau săptămânale.
 Timpul de odihnă zilnic se poate lua într-un autovehicul numai dacă acesta este staţionat şi
eventual echipat cu pat de dormit;
 Perioada de odihnă zilnică de 11 ore ori de minim 9 ore poate fi întreruptă numai în cazul
în care autovehiculul este transportat pe un feribot sau tren.
 Timpul de odihnă zilnică normal poate fi redus de cel mult 3 ori între doi timpi de odihnă
săptămânali;
• Perioada de odihnă săptămânală
- O perioadă de odihnă săptămânală începe cel mai târziu după 6 perioade de 24 de ore
calculate de la sfârşitul ultimei perioade de odihnă săptămânală.
• Perioada normală de odihnă săptămânală este de cel puţin 45 de ore consecutive.
• Perioada redusă de odihnă săptămânală este de cel puţin 24 de ore consecutive.
• Important :
Conducătorii auto care asigură un singur serviciu ocazional de transport internaţional de
persoane, poate să îşi amâne perioada de repaus săptămânal cu cel mult 12 perioade
consecutive de 24 de ore, în cazul în care desfăşoară activitîţi de transport de persoane care
nu includ în mod obişnuit perioade de conducere continue şi îndelungate.

Pentru o perioadă de 2 săptămâni consecutive şoferul va avea:

- 2 perioade de odihnă săptămânală normale;
sau
- o perioadă de odihnă săptămânală normală şi o perioadă de odihnă săptămânală redusă de
minim 24 de ore.

• Perioada de odihnă săptămânală redusă trebuie să fie compensată printr-o perioadă de

odihnă echivalentă care va fi acordată în totalitate înainte de sfârşitul celei de-a treia
săptămâni care urmează săptămânii în care perioada de odihnă a fost redusă. Perioada de
odihnă acordată cu titlu de compensaţie va fi luată împreună (ataşată la) cu o perioadă de
odihnă de cel puţin 9 ore.

Este valabilă 24 de ore

88
ATENŢIE: nu se pleacă în cursă cu aparatul tahograf defect , desigilat sau lipsă.

Dacă în timpul unei zile de lucru un conducător auto schimbă autovehiculul, va folosi aceeaşi
diagramă tahograf, notând în prealabil pe verso numărul de înmatriculare al celui de-al II
autovehicul, kilometrajul care figurează pe contorul kilometric al noului vehicul , ora la care a
făcut schimbarea şi diferitele perioade de activitate.
Dacă în parcurs, aparatul tahograf se defectează , se foloseşte aceeaşi diagramă tahograf, , notând
în prealabil pe verso, kilometrajul care figurează pe contorul kilometric, ora şi diferitele perioade
de activitate.
La plecarea în cursă, conducătorul auto va nota pe diagrama tahograf :
- Numele / prenumele
- Data
- Localitatea
- Nr. Înmatriculare vehicul
- Km plecare – sosire.

2. Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe

şosele (convenţia CMR)
România a aderat la Convenţia CMR prin decretul nr. 429/1972, publicat în Buletinul Oficial
nr. 145/1972.
Convenţia se aplică oricărui contract de transport de mărfuri pe şosele cu titlu oneros, cu
vehicule, când locul primirii mărfii şi locul prevăzut pentru eliberare, aşa cum sunt indicate în
contract, sunt situate în două ţări diferite, dintre care cel puţin una este ţara contractantă,
independent de domiciliul şi de naţionalitatea participanţilor la contract.
Convenţia CMR nu se aplică:
- transporturilor efectuate pe baza convenţiilor poştale internaţionale;
- transporturilor funerare;
- transporturilor efectelor de strămutare.
Dacă autovehiculul ce conţine mărfuri este transportat pe o parte a traseului pe mare, cale
ferată, cale navigabilă interioară sau aeriană, fără descărcarea mărfii din vehicul, convenţia se
aplică pentru întreg transportul. Totuşi, în măsura în care s-a dovedit că o pierdere, o avarie sau o
întârziere la eliberarea mărfii, care a survenit în cursul transportului cu un alt fel de transport decât
cel rutier, nu a fost produsă de o acţiune sau o omisiune a transportatorului rutier şi că provine
dintr-un fapt care nu a putut să se producă decât în cursul şi din cauza transportului nerutier,
răspunderea transportatorului rutier nu este determinată de convenţia CMR, ci de felul în care
răspunderea transportatorului nerutier ar fi fost stabilită dacă un contract de transport ar fi fost
încheiat între expeditor şi transportatorul nerutier numai pentru transportul mărfii, conform
prevederilor legale privind transportul de mărfuri printr-un altfel de transport decât cel rutier. Cu
toate acestea, în lipsa unor astfel de prevederi, răspunderea transportatorului rutier va fi
determinată de Convenţia CMR.
Pentru aplicarea Convenţiei CMR, transportatorul răspunde de propriile sale acţiuni şi
omisiuni, de acţiunile şi omisiunile prepuşilor şi ale oricăror alte persoane la serviciile cărora
recurge pentru executarea transportului, dacă aceşti prepuşi sau alte persoane acţionează în
exerciţiul funcţiilor lor.
Proba contractului de transport se face prin scrisoare de transport. Absenţa, neregularitatea sau
pierderea scrisorii de transport nu afectează nici existenţa, nici valabilitatea contractului de
transport, care rămâne supus dispoziţiilor prezentei convenţii.

89
 Scrisoarea de transport este întocmită în cel puţin trei exemplare originale, semnate de
expeditor şi de transportator, aceste semnături putând fi imprimate sau înlocuite prin ştampilele
expeditorului, dacă legislaţia ţării în care este întocmită scrisoarea de transport o permite. Primul
exemplar se remite expeditorului, al doilea însoţeşte marfa, iar al treilea se reţine de transportator.
În cazul în care marfa de transportat trebuie să fie încărcată în vehicule diferite sau dacă este
vorba de diferite feluri de marfă ori loturi distincte, expeditorul sau transportatorul are dreptul să
ceară întocmirea de scrisori de transport pentru fiecare vehicul folosit sau pentru fiecare fel de
marfă ori lot de mărfuri.
Scrisoarea de transport trebuie să conţină următoarele date:
- locul şi data întocmirii sale;
- numele şi adresa expeditorului;
- numele şi adresa transportatorului;
- locul şi data primirii mărfii şi locul prevăzut pentru eliberarea acesteia;
- numele şi adresa destinatarului;
- denumirea curentă a naturii mărfii şi felul ambalajului, iar pentru mărfurile periculoase,
denumirea lor general recunoscută;
- numărul coletelor, marcajele speciale şi numerele lor;
- greutatea brută sau cantitatea altfel exprimată a mărfii;
- cheltuielile aferente transportului (preţ de transport, cheltuieli accesorii, taxe de vamă şi alte
cheltuieli survenite de la încheierea contractului şi până la eliberare);
- instrucţiunile necesare pentru formalităţile de vamă şi altele;
- indicaţia că transportul este supus regimului stabilit prin prezenţa convenţie şi nici unei alte
clauze contrare.
Dacă este cazul, scrisoarea de transport trebuie să conţină şi următoarele indicaţii:
- interzicerea transbordării;
- cheltuielile pe care expeditorul le ia asupra sa;
- totalul sumelor ramburs de perceput la eliberarea mărfii;
- valoarea declarată a mărfii şi suma care reprezintă interesul special la eliberare;
- instrucţiunile expeditorului către transportator cu privire la asigurarea mărfii;
- termenul convenit în care transportul trebuie să fie efectuat;
- lista documentelor transportatorului.
Expeditorul răspunde pentru toate cheltuielile şi daunele pricinuite transportatorului din cauza
inexactităţii sau insuficienţei scrisorii de transport.
La primirea mărfii, transportatorul este obligat să verifice:
- exactitatea menţiunilor din scrisoarea de transport referitoare la numărul de colete, la marcajul şi
la numerele acestora.
- starea aparentă a mărfii şi a ambalajului ei.
Dacă transportatorul nu are mijloace rezonabile de a verifica exactitatea menţiunilor din
scrisoarea de transport, el va înscrie rezerve care trebuie să fie motivate. El trebuie de asemenea să
motiveze toate rezervele pe care le face cu privire la starea aparentă a mărfii şi a ambalajului ei.
Aceste rezerve nu angajează pe expeditor, dacă acesta nu le-a acceptat în mod expres în scrisoarea
de transport.
Expeditorul are dreptul să ceară verificarea de către transportator a greutăţii brute a mărfii sau a
cantităţii acesteia altfel exprimate. El poate cere, de asemenea, verificarea conţinutului coletelor.
Transportatorul poate cere plata cheltuielilor de verificare, rezultatul verificărilor se consemnează
în scrisoarea de transport.
Scrisoarea de transport face dovada, până la proba contrarie, a condiţiilor contractului şi a
primirii mărfii de către transportator.

90
 În absenţa înscrierii în scrisoarea de transport a rezervelor motivate ale transportatorului, există
prezumţia că marfa şi ambalajul ei erau în stare bună în momentul primirii de către transportator şi
că numărul de colete, marcajele şi numerele lor erau conforme cu menţiunile din scrisoarea de
transport.
Expeditorul are dreptul să ceară verificarea de către transportator a greutăţii brute a mărfii sau a
cantităţii acesteia astfel exprimate. El poate cere, de asemenea, verificarea conţinutului coletelor.
Transportatorul poate cere plata cheltuielilor de verificare, rezultatul verificărilor se consemnează
în scrisoarea de transport.
Scrisoarea de transport face dovada, până la proba contrarie, a condiţiilor contractului şi a
primirii mărfii de către transportator.
În absenţa înscrierii în scrisoarea de transport a rezervelor motivate ale transportatorului, exista
prezumţia că marfa şi ambalajul ei erau în stare bună în momentul primirii de către transportator şi
că numărul de colete, marcajele şi numerele lor erau conforme cu menţiunile din scrisoarea de
transport.
Expeditorul are dreptul de dispoziţie asupra mărfii, putând să ceara transportatorului oprirea
transportului, schimbarea locului prevăzut pentru eliberare, sau eliberarea mărfii către un alt
destinatar decât cel indicat în scrisoarea de trăsură.
Acest drept se stinge în momentul în care al doilea exemplar al scrisorii de transport este remis
destinatarului sau dacă acesta îşi exercită dreptul ca, după sosirea mărfii la locul prevăzut după
eliberare, să ceară ca al doilea exemplar al scrisorii de trăsură să-i fie remis şi ca marca să-i fie
eliberată contra unei dovezi de primire. Din acel moment, transportatorul trebuie să se conformeze
ordinelor destinatarului.
În cazul în care, după sosirea mărfii la locul de destinaţie, se ivesc impedimente la eliberare,
transportatorul cere instrucţiuni de la expeditor. Dacă destinatarul refuză marfa, expeditorul are
dreptul de a dispune de acesta, fără a prezenta primul exemplar al scrisorii de transport.
Chiar dacă a refuzat marfa, destinatarul poate oricând să ceară eliberarea ei, atâta timp cât
transportatorul nu a primit instrucţiuni contrare de la expeditor.
Transportatorul este răspunzător atât pentru pierderea totală sau parţială sau pentru avarierea
produsă între momentul primirii mărfii şi cel al eliberării acestuia, cât şi pentru întârzierea în
eliberare.
Transportatorul este exonerat de la această răspundere dacă pierderea, avarierea sau întârzierea
a avut drept cauză o culpă, a persoanei care are dreptul să dispună de marfă, un ordin al acesteia
nerezultând dintr-o culpa a transportatorului, un viciu propriu al mărfii sau circumstanţe pe care
transportatorul nu putea să le evite şi ale căror consecinţe nu le putea preveni.
Transportatorul nu poate invoca, pentru a fi exonerat de răspundere, nici defecţiunea
vehiculului pe care-l foloseşte pentru efectuarea transportului, nici culpa persoanei de la care a
închiriat vehiculul sau a presupuşilor acesteia.
Transportatorul este exonerat de răspundere pentru avaria rezultată din riscurile particulare
inerente sau a mai multora din următoarele fapte:
- folosirea de vehicule descoperite, fără prelate, dacă această folosire a fost convenită într-un mod
expres şi menţionată în scrisoarea de trăsură;
- lipsa sau defectuozitatea ambalajului pentru mărfurile expuse prin felul lor la stricăciuni sau
avariere, când aceste mărfuri nu sunt ambalate sau sunt rău ambalate;
- manipularea, încărcarea, stivuirea sau descărcarea mărfii de către expeditor sau destinatar sau de
către persoane care acţionează în contul expeditorului sau al destinatarului;
- natura unor mărfuri expuse, datorită cauzelor inerente însăşi naturii lor, fie la pierderea totală sau
parţială, fie la avarie în regim prin spargere, rugina, deteriorare internă şi spontană, uscarea,
curgerea, pierderea normală sau prin acţiunea insectelor sau rozătoarelor;
- insuficienţa sau imperfecţiunea marcajelor sau a numerelor coletelor;
91
- transportul de animale vii;
Se consideră întârziere la eliberare atunci când marfa nu a fost eliberată în termenul convenit
sau, dacă nu a fost convenit nici un termen, atunci când durata efectiva a transportului depăşeşte
timpul în care în mod rezonabil este acordat unui transportator diligent, ţinându-se cont de
circumstanţe şi, printre altele în cazul unei încărcări parţiale, de timpul necesar pentru asamblarea
unei încărcaturi complete în condiţii normale.
Dacă expeditorul predă transportatorului mărfuri periculoase, el îi semnalează acestuia natura
exactă a pericolului pe care îl prezintă mărfurile şi îi indică eventual precauţiile care trebuie luate.
În cazul în care această semnalare nu a fost consemnată în scrisoarea de trăsură, sarcina de a face
dovada, prin orice mijloace, că transportatorul a avut cunoştinţă de natura exactă a pericolului pe
care îl prezintă transportul mărfurilor sus menţionate revine expeditorului sau destinatarului.
Mărfurile periculoase care nu au fost cunoscute ca atare de către transportator în condiţiile
prevăzute mai sus pot fi, în orice moment şi în orice loc, descărcate, distruse sau făcute inofensive
de către transportator, fără nici o despăgubire. Expeditorul este în plus răspunzător pentru toate
cheltuielile şi daunele rezultând din predarea la transport a acestor mărfuri sau pentru transportul
lor.

3. Convenţia vamală relativă la transportul internaţional al mărfurilor sub

acoperirea carnetelor TIR (Convenţia TIR)
România a aderat la Convenţia TIR, întocmită la Geneva la 14 noiembrie 1975, prin Decretul
Consiliului de Stat nr. 420/1979, publicat în Buletinul Oficial nr. 98/1979.
Convenţia creează posibilitatea de a se efectua transporturi internaţionale de mărfuri sub
acoperirea carnetelor TIR, în felul acesta nemaifiind necesare controale vamale la trecerea
frontierelor, ceea ce conduce la reducerea duratei de transport şi a cheltuielilor (de staţionare în
vamă, de diurnă ale conducătorilor auto etc.).
Reducerea duratei de transport prin utilizarea carnetelor TIR reprezintă un mare avantaj, mai
ales pentru transporturile perisabile ce se pot deprecia în cazul unei durate mai mari a
transporturilor, cu producerea de pagube materiale însemnate.
Mărfurile transportate sub carnetul TIR în vehicule rutiere sau containere sigilate:
- nu vor fi supuse plăţii sau consemnării drepturilor şi taxelor de import sau de export de organele
vamale;
- nu vor fi supuse de regulă controlului vamal; organele vamale pot însă, în mod excepţional şi
îndeosebi atunci când exista suspiciuni, să procedeze la controale sumare sau detaliate ale
mărfurilor.
Fiecare parte contractantă, în condiţiile asigurării unei garanţii, poate autoriza unele asociaţii să
elibereze carnete TIR şi să se constituie ca asociaţii garante.
Asociaţia garantă devine responsabilă faţă de autorităţile unei ţări numai începând din
momentul în care carnetul TIR este acceptat de către autorităţile vamale ale ţării respective.
În vederea evitării abuzurilor, autorităţile vamale vor putea, dacă socotesc necesar:
- să escorteze, în cazuri speciale, vehiculele rutiere pe teritoriul ţării lor, pe cheltuiala
transportatorului;
- să procedeze, în timpul transportului, la controlul vehiculelor rutiere sau al containerelor
şi al încărcăturii lor.
Carnetul TIR se emite în ţara de expediţie sau în ţara în care titularul este stabilit sau
domiciliat. Carnetul TIR este imprimat în limba franceză. Specificaţiile se completează în limba
ţării de expediţie.

92
 Autorităţile vamale ale altor ţări prin care trec mărfurile au dreptul să ceară o traducere în
limba lor, pentru a se evita staţionările care ar putea rezulta în urma acestei cereri, este
recomandabil să se predea conducătorului auto traducerile necesare.
Carnetul TIR nu poate fi înstrăinat. Aprovizionarea se face cu un număr de carnete valabile
pentru transportul TUR-RETUR. La trecerea prin fiecare punct vamal se verifică să nu se detaşeze
mai mult de un volet. Nu se admit ştersături sau modificări în carnetul TIR.
Obligaţii ale şoferului privind carnetul TIR:
La plecare:
- verifică data valabilităţii carnetului;
- semnează în căsuţa 15 a carnetului TIR numai după ce a verificat manifestul mărfurilor.
În timpul transportului:
- prezintă carnetul TIR la fiecare punct vamal prin care trece pentru a fi vizat de vameş;
- nu se scot sau nu se rup sigiliile decât în prezenta vameşilor.
La destinaţie:
- se prezintă şi se solicită vizarea carnetului TIR la vama de destinaţie;
- se cere biroului vamal de destinaţie restituirea carnetului TIR după vizare. În caz contrar se
solicită semnătura de primire şi ştampila biroului vamal pe talonul detaşabil de pe verso coperţii a
doua a carnetului TIR.
În cazul în care se întâmpină greutăţi la vamă se cer relaţii firmei de transport.
Obligaţii ale firmei de transport privind carnetul TIR:
- să completeze carnetul TIR la maşina de scris cu datele de identificare, la punctul 3 de pe
copertă, precum şi cu precizarea – la punctul 6 – a ţării de plecare şi la punctul 7 a ţării de
destinaţie; de asemenea, la punctul 12 de pe copertă se va semna şi ştampila:
- să respecte întocmai declaraţia de angajament;
- să anunţe orice eveniment ce are legătura cu carnetul TIR (pierdere, furt, distrugere sau reţinere
de vreun birou vamal);
- să achite în termen eventuale amenzi sau cheltuieli efectuate de asociaţia garantă determinate de
recuperarea sau descărcarea regulamentara a carnetului TIR.
Prin utilizarea unui carnet TIR, titularul devine responsabil de prezentarea mărfurilor la
Autorităţile vamale de destinaţie, precum şi de plata tuturor drepturilor, taxelor, amenzilor şi
penalităţilor referitoare la încărcătura, dacă nu a fost corect descărcat carnetul TIR.

4. Acordul european referitor la transportul rutier internaţional de mărfuri

periculoase – ADR
În Europa, transportul rutier de mărfuri periculoase este reglementat de Acordul European
referitor la transportul rutier internaţional de mărfuri periculoase – ADR, încheiat la Geneva la 30
septembrie 1957. Începând cu data de 1 ianuarie 1995, România respectă prevederile acestui acord,
la care a aderat prin Legea nr. 31/1994, promulgată prin Decretul nr. 75/1994 al Preşedintelui
României, publicat în Monitorul Oficial partea I, nr. 136/31.05.1994.
Acordul ADR face clasificarea substanţelor periculoase şi stabileşte normele pentru preluarea,
ambalarea şi transportul acestora.
Prevederile acordului ADR se aplică:
- transporturilor internaţionale de mărfuri periculoase în ţările semnatare;
- transporturilor internaţionale de mărfuri periculoase între cel puţin două state semnatare;
- transporturilor internaţionale de substanţe periculoase efectuate pe teritoriul a cel puţin două
state semnatare, chiar dacă transportul este în tranzit.
Prevederile ADR prevalează, în principiu, asupra dispoziţiilor naţionale corespondente. Ţările
aderente pot adopta reglementări naţionale care interzic transportul unor substanţe periculoase pe
teritoriul lor (explozibile, radioactive, gaze toxice etc.).
93
 ADR nu reglementează transporturile naţionale de mărfuri periculoase. Reglementările în
domeniul transportului naţional de mărfuri periculoase pot fi mai severe decât cele din ADR.
Obiectivele principale vizate prin respectarea prevederilor ADR sunt:
- să permită transportul mărfurilor periculoase numai în condiţii de siguranţă deplină;
- să favorizeze transportul mărfurilor periculoase pe drumurile europene în respectul securităţii
rutiere;
- să armonizeze legislaţia privind transportul rutier internaţional de mărfuri periculoase.
Acordul cuprinde indicaţii cu caracter tehnic privind:
- modul de transport;
- caracteristicile constructive ale mijloacelor de ambalare;
- etichetele de semnalizare a pericolului;
Condiţiile speciale pe care trebuie să le îndeplinească autovehiculele:
- tipurile de vehicule;
- semnalizarea vehiculelor;
- motorul;
- cabina;
- instalaţia de încălzire a cabinei;
- caroseria;
- echipamentul de frânare;
- echipamentul electric;
- extinctoarele;
- echipamente diverse;
- aparatele de iluminare portabile;
- formarea şoferilor;
- documentele de bord;
- echipajul autovehiculelor;
- cisternele goale;

Prevederi speciale privind încărcarea, descărcarea, stivuirea mărfurilor periculoase:

- limitarea cantităţii transportate în acelaşi vehicul, container sau colet;
- interdicţia de ambalare în comun;
- interdicţia de încărcare în acelaşi vehicul;
- curăţirea şi inspecţia autovehiculului înainte de încărcare;
- acţionarea motorului în timpul încărcării şi descărcării;
- de a fuma în timpul încărcării sau descărcării mărfurilor periculoase;
Staţionarea autovehiculelor.
Circulaţia rutieră rămâne subordonată reglementărilor în vigoare în fiecare ţară, care
prevalează şi asupra contractului de transport supus convenţiei CMR, precum şi asupra
prescripţiilor vamale din convenţia TIR.
Într-o vedere de ansamblu, noua structură a ADR este:
Anexa A: Părţi comune pentru ADR, RID şi IMDG
Partea 1: Prevederi generale
Partea a 2-a: Clasificarea
Partea a 3-a: Lista mărfurilor periculoase şi scutirile pentru cantităţi limitate
Partea a 4-a: Prevederi referitoare la ambalare şi cisterne
Partea a 5-a: Proceduri de expediere (marcare, etichetare şi documente)
Partea a 6-a: Prescripţii privind confecţionarea şi probarea ambalajelor, marilor recipiente
pentru vrac (GRV sau IBC) şi a cisternelor

94
 Partea a 7-a: Prevederi referitoare la condiţiile de transport, încărcare, descărcare şi
manipulare
Anexa B: Numai pentru ADR sunt prevăzute încă două părţi
Partea a 8-a: Condiţii privind echipajul, echipamentul şi exploatarea vehiculelor şi
documentele
Partea a 9-a: Condiţii privind construcţia şi agrearea vehiculelor

54. Acordul cu privire la transporturile internaţionale de produse perisabile şi

cu privire la mijloacele de transport speciale care trebuie folosite pentru aceste
transporturi (ATP)

Acordul ATP a fost adoptat la Geneva la 1 septembrie 1970 şi se referă la condiţiile pe care
trabuie să le îndeplinească mijloacele de transport cu care se efectuează transportul mărfurilor sub
temperatură controlată.

Inspecţia şi controlul transporturilor rutiere, activităţilor conexe acestora, a

condiţiilor de siguranţă rutieră şi protecţia mediului.
Inspecţia şi controlul modului de respectare, pe teritoriul României, a prevederilor
Regulamentului (CE) nr. 1071/2009, Regulamentului (CE) nr. 1072/2009 şi ale Regulamentului (CE)
nr. 1073/2009, precum si a prevederilor Ordonan ţei Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile
rutiere, inclusiv a prevederilor prezentelor norme metodologice, se efectueaz ă de c ătre Inspectoratul de
Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR, în trafic şi la sediul operatorilor de transport
rutier, al întreprinderilor de transport rutier în cont propriu şi al operatorilor economici care desf ăşoar ă
activităţi conexe transportului rutier.

Dispoziţii finale şi tranzitorii

Operatorii de transport rutier şi întreprinderile de transport rutier în cont propriu î şi

organizează şi desfăşoară activitatea pentru care au fost licen ţia ţi/certifica ţi în baza regulamentelor
proprii, cu respectarea prezentelor norme metodologice, precum şi a legisla ţiei na ţionale şi a Uniunii
Europene din domeniul transporturilor rutiere.

Autovehiculele din categoriile M2 şi M3 definite în conformitate cu Reglementările privind omologarea

de tip şi eliberarea cărţii de identitate a vehiculelor rutiere, precum şi omologarea de tip a produselor
utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucr ărilor publice, transporturilor şi locuin ţei nr.
211/2003 - RNTR 2, cu modificările şi completările ulterioare, pot circula pe drumurile publice numai
dacă sunt echipate cu un limitator de vitez ă reglat astfel încât viteza lor să nu depăşească 100 km/h.

Autovehiculele din categoriile N2 şi N3 definite în conformitate cu RNTR 2 pot circula pe

drumurile publice numai dacă sunt echipate cu un limitator de vitez ă reglat astfel încât viteza lor s ă nu
depăşească 90 km/h.

Cerinţele prevăzute mai sus nu se aplică:

a) autovehiculelor utilizate de către forţele armate, protec ţia civil ă, pompieri, alte servicii de
urgenţă şi forţe responsabile pentru menţinerea ordinii publice;
b) autovehiculelor a căror viteză maximă constructivă nu poate depăşi limitele prevăzute la
95
alin. (2) - (3);
c) autovehiculelor utilizate pentru teste rutiere în scopuri ştiin ţifice;
d) autovehiculelor utilizate numai pentru servicii publice în zonele urbane.

Limitatoarele de viteză se instalează de către operatorii economici autorizaţi de Regia

Autonomă Registrul Auto Român, în conformitate cu legisla ţia în vigoare.

Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. întocmeşte Registrul electronic al conduc ătorilor auto în care
sunt înregistraţi toţi conducătorii auto care efectuează opera ţiuni de transport rutier.
Registrul electronic al conducătorilor auto con ţine următoarele:
a) datele de identificare ale conducătorului auto (numele şi prenumele, CNP, domiciliu);
b) centrul de pregătire şi perfecţionare profesional ă la care a urmat cursul în vederea atestării
profesionale;
c) tipul/tipurile de certificat/certificate de competen ţă profesional ă de ţinute;
d) întreprinderile de transport rutier în cont propriu/operatorii de transport rutier la care a fost
angajat cu contract de muncă;
e) sancţiunile aplicate pentru abateri de la prevederile legisla ţiei în domeniul transporturilor
rutiere.
Pe baza datelor din Registrul electronic al conducătorilor auto, Autoritatea Rutier ă Român ă - A.R.R.
eliberează, la cererea conducătorului auto, fişa profesional ă a acestuia.
Eliberarea fişi profesionale a conducătorului auto se face de către Autoritatea Rutieră
Română - A.R.R., în termen de 24 de ore de la depunerea solicit ării.

La efectuarea operaţiunilor de transport rutier care fac obiectul prezentelor norme

metodologice, se vor utiliza conducători auto cetăţeni români, cet ăţeni ai Uniunii Europene sau cet ăţeni
ai statelor din afara Uniunii Europene cu drept de munc ă în România, angaja ţi sau pu şi la dispozi ţie,
după caz, titulari ai unui certificat de competenţă profesional ă ob ţinut în condi ţiile prevăzute de
reglementările naţionale şi ale Uniunii Europene.
Cererile prevăzute de prezentele norme metodologice se transmit în original, iar documentele anexate
cererilor respective, în vederea eliberării licen ţei comunitare şi a copiilor conforme
ale acesteia, a certificatului de transport rutier în cont propriu şi a copiilor conforme ale acestuia,
precum şi a licenţei pentru activităţi conexe transportului rutier, se transmit la Autoritatea Rutier ă
Română - A.R.R., în copie, ştampilate şi semnate de către administratorul întreprinderii, fiecare copie
având înscris în mod expres: "Subsemnatul ..............................., declar pe propria r ăspundere, sub
sancţiunea legii penale privind falsul în declaraţii, că prezentul act este conform cu originalul".
Pierderea, deteriorarea sau sustragerea licen ţei comunitare şi/sau a copiilor conforme ale acesteia, a
certificatului de transport în cont propriu şi/sau a copiilor conforme ale acestuia,
a licenţei de traseu şi a autorizaţiei de transport internaţional, se comunic ă, după caz, Autorităţii
Rutiere Române - A.R.R sau Direcţiei Generale Reglementări în Transporturi în termen de 15 zile de la
data constatării, documentul respectiv înlocuindu-se cu un document nou.
Pierderea sau sustragerea documentelor se public ă în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.

SIGURANŢA TRANSPORTURILOR ŞI CONDUITA PREVENTIVĂ

1. Securitatea muncii în transporturile rutiere de marfă şi persoane

 Instruirea personalului
 instructajul de securitate şi sănătate în muncă se va face pe faze, în conformitate cu prevederile
Normelor generale de securitate şi sănătate în muncă în vigoare.

96
 instructajul periodic se va face lunar şi la fiecare schimbare a tipului de autovehicul şi/sau a
încărcăturii transportate.
 operatorii/întreprinderile de transport rutier vor lua măsuri pentru instruirea şi perfecţionarea
conducătorilor auto pe linie de siguranţa circulaţiei rutiere.

 Condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească autovehiculele

Pentru a asigura buna funcţionare în parcurs şi pentru a evita defecţiunile şi accidentele,
autovehiculele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii tehnice:
 dispozitivul de pornire automată să fie în stare de funcţionare;
 volanul să nu aibă joc mai mare de 15o;
 piesele mecanismului de direcţie să nu prezinte defecţiuni şi uzuri (jocuri la articulaţie, lipsă
splinturi etc.);
 puntea faţă precum şi puntea (punţile) spate să nu prezinte deformări sau alte defecţiuni la
elementele de fixare de cadrul autovehiculului;
 elementele suspensiei (arcuri lamerale şi spirale, perne de aer, amortizoare etc.) să nu prezinte
defecţiuni;
 rulmenţii roţilor să nu aibă jocuri care depăşesc limitele stabilite în prescripţiile tehnice de
funcţionare ale acestora;
 sistemul de alimentare al autovehiculelor să nu aibă scurgeri de carburant sau fisuri, fiind
interzise orice fel de improvizaţii;
 carburatorul (pompa de injecţie) să fie bine fixată şi reglată pentru a se evita orice scurgere de
combustibil;
 rezervorul de carburant să fie prevăzut cu capac fixat şi asigurat pentru a nu se deschide în
timpul mersului, iar suporturile de susţinere şi colierele de fixare ale rezervorului să nu prezinte
fisuri;
 instalaţia electrică a autovehiculului să fie în perfectă stare, sunt interzise legăturile
improvizate, cablurile neizolate, siguranţele necalibrate, lipsa capacelor de protecţie etc., care
pot provoca scurt-circuite;
 bateria de acumulatoare să fie în bună stare, bine fixată, acoperită şi amplasată în aăa fel încât
bacurile să nu se spargă în timpul mersului;
 releele regulatoarelor de tensiune şi de curent să fie bine reglate şi izolate faţă de exterior
pentru a se evita scurtcircuitele;
 sistemele de frânare să fie reglate corect şi să fie în perfectă stare de funcţionare;
 compresorul de aer să fie în bună stare de funcţionare, astfel încât să asigure presiunea şi
debitul corespunzator de aer, potrivit tipului anvelopei şi autovehiculului;
 anvelopele să fie de acelaşi tip şi de aceleaşi dimensiuni şi să nu prezinte deformări ce indică
dezlipiri sau ruperi ale straturilor componente, iar presiunea să fie cea prescrisă de fabricant;
 nu se vor folosi anvelope a căror bandă de rulare prezintă o uzură peste limita prevazută de
normele tehnice;
 este interzisă folosirea anvelopelor reeşapate pe axa din faţă;
 jantele şi cercurile elastice nu trebuie să prezinte deformări ca urmare a uzurii şi a loviturilor;
 jantele vor fi bine fixate cu piuliţele respective;
 ţeava de evacuare a gazelor arse va fi în bună stare, fără fisuri sau garnituri defecte şi va fi
prevazută cu amortizor de zgomot (tobă de eşapament);
 parbrizul şi celelalte geamuri ale autovehiculelor să fie în bună stare şi curate.
 se interzice înlocuirea geamurilor cu geamuri de altă calitate decât cele prescrise de
constructor, cu alte materiale sau cu geamuri care nu sunt corect fixate. Parbrizul va fi prevăzut
cu ştergătoare în perfectă stare de funcţionare.
97
 la autobuze, caroseria să nu permită pătrunderea apei, iar pentru spargerea geamurilor în caz de
nevoie, autobuzele vor fi dotate cu ciocane speciale, amplasate la locuri accesibile.

Pentru menţinerea stării tehnice corespunzătoare a parcului de autovehicule,

operatorii/întreprinderile de transport rutier trebuie:
 să asigure şi să controleze efectuarea lucrărilor de întreţinere a autovehiculelor în conformitate
cu prescripţiile din cartea tehnică a autovehiculului pe care îl deţin;
 să asigure condiţii corespunzătoare de lucru;
 să asigure luarea măsurilor de prevenire şi de combatere a incendiilor la autovehiculele şi
staţiile de alimentare din incintă;
 să verifice prin sondaj starea tehnică atât la plecarea şi înapoierea din cursa cât şi pe traseu a
autovehiculelor, precum şi a remorcilor şi semiremorcilor;
 să organizeze acţiunea de depanare a autovehiculelor defecte pe trasee şi să asigure asistenţa
tehnică a autovehiculelor care circulă în tranzit.
Se interzice plecarea în cursă a autovehiculelor care prezintă o stare tehnică şi estetică
necorespunzătoare sau care depăşesc limitele admise ale nivelului de zgomot sau concentraţiile
maxime admise ale nivelului de zgomot sau concentraţiile maxime admise ale noxelor în gazele
de evacuare.
Se interzice plecarea în cursă a autovehiculelor destinate transporturilor de persoane care nu
sunt amenajate în conformitate cu prevederile Regulamentului privind circulaţia pe drumurile
publice.
Conducătorii auto au obligaţia ca, pentru asigurarea condiţiilor tehnice ale autovehiculelor, să
verifice înainte de plecarea în cursă următoarele :
 instalaţia de alimentare cu carburanţi, instalaţia electrică, instalaţia de evacuare a gazelor arse,
instalaţia de încălzire, sistemul de direcţie, semnalizare, rulare şi frânare care trebuie să fie în
stare corespunzătoare şi fără improvizaţii;
 să nu aibă ataşate rezervoare suplimentare de combustibil, în afara celor montate de către uzina
constructoare;
 existenţa şi integritatea fizică şi funcţională a oglinzilor retrovizoare;
 uşile să fie în bună stare de funcţionare.

Mijloacele auto care transportă persoane vor fi întreţinute în stare bună de funcţionare şi de
curăţenie, iar înainte de plecarea în cursă conducătorul auto va efectua, în afară de cele menţionate,
un minuţios control tehnic privind :
 starea geamurilor, a uşilor, buna lor închidere şi funcţionare;
 starea parasolarului de protecţie montat deasupra parbrizului;
 existenţa şi starea perdelelor de la geamuri şi din spatele scaunului conducătorului auto;
 etanşeitatea sistemului de evacuare a gazelor eşapate;
 funcţionarea pe timp friguros a sistemului de încălzire din dotarea mijlocului de transport,
astfel încât să asigure încălzirea corespunzătoare a salonului autobuzului, fiind interzise orice
improvizaţii;
 existenţa oglinzilor retrovizoare, starea şi amplasarea lor, astfel încât să permită şoferului să
supravegheze de la locul său uşile de la urcare, coborâre, precum şi carosabilul din spate.

În afară de verificările generale prezentate mai sus conducătorul auto de pe autobasculante va

controla buna funcţionare a dispozitivelor de închidere a obloanelor precum şi dispozitivului de
siguranţă împotriva basculării necomandate a benei.
Se interzice plecarea în cursă dacă se constată că dispozitivele nu sunt corespunzătoare .

98
 În afară de verificările generale prezentate anterior conducătorul auto care conduce
autovehicule cu remorcă sau semiremorcă cu greutatea maximă mai mare de 750 Kgf va controla
existenţa şi buna funcţionare a :
 instalaţiei de frânare a remorcii sau semiremorcii acţionată din cabina autovehiculului trăgător;
 lanţurilor sau cablurilor pentru legarea suplimentară a remorcii de autovehicul trăgător;
 dispozitivului care permite frânarea (imobilizarea) roţilor când remorcile sau semiremorcile
sunt decuplate de autovehiculul trăgător.
Se interzice plecarea în cursă dacă se constată că dispozitivele de mai sus nu sunt
corespunzătoare .
Este interzisă circulaţia autovehiculelor cu remorci, dacă una din componentele sistemului de
împerechere este defectă sau deteriorată.
Este interzisă manevra de mers înapoi a autovehiculelor cu remorcă, dacă nu se blochează în
prealabil peridocul.
Operatorii/întreprinderile de transport rutier trebuie să se asigure ca în inventarul
autovehiculului se află :
 lampă electrică portabilă;
 dispozitivul de protecţie împotriva săririi inelului de siguranţă al jantei (pe timpul umflării
anvelopelor nedemontate);
 dispozitivul suplimentar pentru fixarea cabinei după rabatarea ei;
 două capre pentru susţinerea autovehiculului;
 patru pene pentru asigurarea împotriva deplasării necomandate a mijloacelor de transport în
timpul remedierii defecţiunilor tehnice, în diferite situaţii ivite;
 manometru pentru verificarea presiunii pneurilor;
 trusa medicală de prim ajutor;
 trusa de scule şi unelte, în bună stare, corespunzătoare tipului de autovehicul;
 cric corespunzător tonajului autovehiculului încărcat şi suport de lemn pentru stabilitatea
acestuia;
 două triunghiuri reflectorizante sau dispozitiv de semnalizare a avariilor;
 manivelă de pornire la motoarele cu pornire prin scanteie;
 stingător, iar în cazul autovehiculelor care transportă încărcături uşor inflamabile sau
periculoase, câte două stingătoare precum şi ladă sau sac cu nisip, o pătura groasă şi o lopată
pentru împrăştierea nisipului;
 în funcţie de natura transportului, autovehiculul va fi dotat şi cu alte mijloace în scopul
preîntâmpinării accidentelor (frânghii, prelate etc.);
 pe timp de iarnă, autovehiculele vor fi dotate, în plus, cu huse pentru acoperirea măştii
radiatorului, lanţuri antiderapante, lopeti, nisip, sare etc.

 Parcarea
Este interzisă parcarea autovehiculelor pe drumurile de trecere din garaj şi din incinta unităţilor
sau subunităţilor, precum şi sub liniile electrice aeriene.
Locurile de parcare devenite alunecoase prin scurgeri sau împrăştieri de substanţe grase,
lichide etc., vor fi curăţate şi apoi presărate cu materiale aderente (nisip, cenuşă, zgură etc.)
În timpul iernii, drumurile de acces, trotuarele, pasajele din parcare vor fi curăţate de zapadă
sau de gheaţă, presărându-se rumeguş, zgură, nisip, sare etc.
La parcarea autovehiculelor pe locurile destinate acestui scop, conducătorii auto vor lua
următoarele măsuri:
 vor asigura distanţa de manevrare în siguranţă dintre autovehicule şi între acestea precum şi
distanţa faţă de constructii;
99
 vor opri motorul;
 vor asigura autovehiculul cu frâna de ajutor;
 vor scoate cheile din contact;
 vor închide şi vor asigura prin încuiere uşile cabinei;
 vor scoate de sub tensiune instalaţia electrică a mijlocului de transport, acţionând întrerupătorul
general (dacă este cazul).
Se interzice părăsirea autovehiculului cu motorul în funcţiune.
La locul de parcare sunt interzise:
 efectuarea probelor de frânare în mers. Acestea se vor efectua la standurile de încercare a
eficienţei sistemului de frânare sau în zone special amenajate;
 alimentarea cu combustibili sau lubrifianţi;
 aruncarea cârpelor îmbibate cu produse petroliere, etc;
 parcarea autovehiculelor încărcate cu materiale explozive sau uşor inflamabile, cu rezervoare
de benzină fisurate sau sparte, cu buşoane lipsă sau neetanşe.
Parcarea autovehiculelor destinate transportului de produse petroliere (cisterne, remorci-
cisterne, etc.) se va face separat faţă de celelalte autovehhicule. Este interzisă parcarea acestor
autovehicule în apropierea staţiilor de alimentare.
Ieşirea autovehiculelor din parcare în drumurile publice se va face cu faţa. În cazul când nu
este posibil, ieşirea pe drumurile publice se efectuează numai prin pilotare.

 Măsuri specifice de securitate a muncii în transportul de persoane.

Operatorii/întreprinderile de transport rutier vor lua măsuri de popularizare a regulilor ce
trebuie respectate de către călători în locurile de îmbarcare şi în parcurs.
Urcarea, aranjarea, fixarea şi coborârea bagajelor din portbagajul autobuzului se va face numai
de către conducătorul auto sau de către personalul încadrat în acest scop.
Se interzice transportul mărfurilor rău mirositoare, al buteliilor de aragaz, al bidoanelor, al
sticlelor etc. care conţin materiale inflamabile, atât în interiorul autobuzelor, cât şi în portbagajul
acestora.
Transportul vietăţilor mici (păsări, purcei, câini, etc.) este admis numai în cuşti, în portbagaj.
Autobuzele vor fi dotate cu câte două stingătoare, amplasate unul lângă uşa din faţă a
autobuzului iar celălalt lângă uşa din spate.
Se interzice păstrarea suplimentară în salonul autobuzelor a anvelopelor de rezervă sau a
oricăror obiecte şi bagaje care pot împiedica circulaţia la urcarea sau coborârea călătorilor.
Este interzis ca în timpul circulaţiei sau al staţionării autobuzelor să se ridice capacele
interioare ale compartimentului motor în scopul încălzirii spaţiului afectat pasagerilor.

Conducătorilor auto de pe autobuze le este interzis:

 să conducă sub influenţa băuturilor alcoolice;
 să efectueze improvizaţii în instalaţia de alimentare cu combustibili sau electrică a autobuzului;
 să amplaseze pe platforma din faţă scaune suplimentare, în afară de cele prevăzute prin
construcţia autobuzului;
 să amplaseze pe bordul autobuzului becuri, fotografii, ilustrate etc.;
 să gareze sau să parcheze autobuzul în alte locuri decât cele destinate acestui scop şi
menţionate în foaia de parcurs.
În timpul transportului de călători, conducătorilor auto le revin următoarele obligaţii:
 să supravegheze în permanenţă ca urcarea şi coborârea călătorilor să se facă în ordine şi în
condiţii de siguranţă;
 să pornească din staţie numai după coborârea şi urcarea călătorilor;

100
 să nu oprească şi să nu pornească din staţie cu usile deschise (în cazul în care manevrarea
uşilor se face de la bord, să deschidă uşile numai după oprirea completă a autobuzului şi să le
închidă înainte de a porni de pe loc).

 Oboseala
Oboseala reprezintă scăderea temporară a capacităţii de muncă datorită unor eforturi fizice
şi/sau psihice prelungite. Ea poate duce la reducerea potenţialului de coordonare a mişcărilor,
provoacă dificultăţi în concentrarea şi distribuţia atenţiei, generând modificări ale câmpului
informaţional precum şi creşterea timpilor de reacţie. Când oboseala atinge cote ridicate se
produce o scădere totală a capacităţii de conducere manifestată prin adormirea sau, mai exact,
aţipirea la volan, accidentele de circulaţie devenind iminente.

Oboseala se poate acumula :

a. Oboseala acumulată înaintea plecării la drum
Cauze :
 odihnă insuficientă în perioada anterioară plecării;
 eforturile fizice sau intelectuale din ziua (zilele) premergătoare plecării;
 consumul de alcool, medicamente, droguri;
 starea nesatisfăcătoare a sănătăţii.

b. Oboseala acumulată în timpul conducerii autovehiculului

Cauze :
 numărul mare de manevre în timpul conducerii autovehiculului;
 vizibilitatea redusă;
 conducerea pe drumuri alunecoase sau deteriorate;
 monotonia drumului;
 trafic aglomerat;
 conducerea autovehiculului timp îndelungat;
 conducerea cu viteze ridicate.

Apariţia oboselii se manifestă prin :

 amorţirea unor părţi ale corpului;
 creşterea timpului de reacţie;
 dificultăţi în menţinerea atenţiei la nivel optim;
 căscat des şi prelungit;
 senzaţia de pleoape grele;
 clipitul des;
 ochii lăcrimează şi privirea se înceţoşează.

La apariţia primelor semne de oboseală este recomandabil să se facă o pauză de minim 15-20
min., iar dacă oboseala persistă să se asigure un timp de odihnă de câteva ore.

Măsuri :
Cea mai bună soluţie în cazurile de oboseală o reprezintă amânarea sau întreruperea activităţii
de transport. Dacă totuşi acest lucru nu este posibil atunci este necesară :

 sporirea atenţiei;
 circulaţia cu viteză mai redusă;
101
 evitarea manevrelor inutile;
 asigurarea de pauze pentru refacere.

 Efectele consumului de alcool.

În conducerea unui autovehicul trebuie să ştim să judecăm, să luăm rapid decizii şi, mai ales,să
ne coordonăm eficient acţiunile.
Prin consumarea băuturilor alcoolice mecanismele dirijate de sistemul nervos central sunt
perturbate. Drept urmare ne este afectată judecata şi nu mai avem o bună coordonare a mişcărilor.
Din analizele făcute asupra accidentelor de circulaţie care au avut drept cauză consumul de
alcool au rezultat :
 numărul celor care au condus sub influenţa alcoolului este aproximativ egal, indiferent de
nivelul profesional de pregătire al acestora;
 efectul negativ al alcoolului creşte în cazul şoferilor obosiţi sau al celor care au ingerat
medicamente ori au consumat droguri;
 starea psihică a individului (stres, depresie) favorizează creşterea efectelor alcoolului.

Alcoolemia reprezintă cantitatea de alcool etilic (exprimată în grame) aflată într-un litru de
sânge.

Spre deosebire de alimente care se transformă prin digestie, alcoolul intră rapid în sânge fără a
fi transformat.
Mai mulţi factori influenţează absorbţia alcoolului :
 cantitatea consumată;
 rapiditatea cu care a fost consumat;
 faptul de a fi mâncat sau nu în prealabil;
 anumite particularităţi biologice.
Din momentul în care alcoolul intră în sistemul circulator el se răspândeşte în toate ţesuturile
corpului. Ajuns la creier, acţionează asupra sistemului nervos central. Difuzarea alcoolului este
influenţată de unii factori individuali cum ar fi :
 nivelul fluxului sanguin;
 vascularizaţia organelor;
 concentraţia alcoolului în sânge;
 greutatea individului şi ponderea grăsimii faţă de greutate.

Eliminarea alcoolului are loc prin procesul de oxidare care îl descompune în oxid de carbon şi
apă. Ficatul oxidează singur cca. 90% din alcoolul ingerat. Un ficat bolnav va încetini procesul de
transformare, individul se îmbată mai repede şi revine la normal mai greu.
Efectele progresive ale alcoolului, de la 0,3g la 1,5g /1000ml de sânge sunt :

 prevederea şi estimarea distanţelor devin

Tulburări ale percepţiei dificile;
 adaptarea vederii la întuneric scade;
 unghiul visual se diminuează.
Tulburări ale concentrării  scăderea atenţiei în circulaţie.
 scade rapiditatea execuţiei;
Tulburări ale motricităţii  scade nivelul de coordonare a mişcărilor;
 scade vigilenţa.
 supraestimarea propriilor aptitudini;

102
 Modificări de atitudine şi comportament  subestimarea riscurilor;
 agresivitate;
 scade stăpânirea de sine.
 descifrare dificilă a semnelor de circulaţie;
Înregistrarea şi asimilarea informaţiilor  privire fixă, concentrată asupra unui singur
obiect.

 Influenţa consumului de droguri asupra conducerii autovehiculului

Drogurile produc modificări în comportamentul conducătorilor auto, dar faptul cel mai grav îl
constitue instalarea dependenţei. Cele mai dăunătoare droguri sunt : marijuana, haşişul, cocaina.
Drogurile au efecte negative asupra stării fizice şi psihice manifestându-se prin :
 excitaţie euforică;
 apariţia halucinaţiilor;
 membrele inferioare şi superioare devin grele;
 slăbirea memoriei;
 sensibilitate accentuată la lumină.
Atunci când efectele drogurilor încetează, individul devine apatic, somnolent, delirează şi
prezintă o stare generală alterată.
Drogurile extrase din plante (heroina, morfina) provoacă cele mai mari tulburări :
 depresii;
 halucinaţii;
 crampe musculare;
 dureri generale;
 tremurături ale membrelor;
 greaţă;
 slăbirea capacităţii profesionale şi intelectuale.

 Influenţa consumului de medicamente asupra conducerii autovehiculului

Consumul de medicamente constituie o cauză importantă a modificărilor de comportament a
conducătorilor auto. Trebuie cunoscut faptul că pe lângă efectele benefice, medicamentele pot avea
şi efecte secundare, nedorite. Din acest motiv este forte important să se ceară lămuriri medicului
care a prescris tratamentul sau cel puţin să se citească cu atenţie prospectul medicamentului
respectiv pentru a vedea dacă acesta nu ne influenţează negativ capacitatea de a conduce
autovehiculul.

2. Conduita preventivă.
Conduita preventivă reprezintă comportamentul rutier al conducătorului de vehicul şi al
pietonului prin care să se înlăture posibilitatea producerii unui accident prin anticiparea situaţiilor
care pot genera accidente, prin evitarea acţiunilor incorecte ale partenerilor de drum şi prin
adaptarea modului de deplasare la condiţiile atmosferice, de vizibilitate, de drum şi de trafic.
Comportamentul prin care un conducător de vehicul sau pieton previne şi evită efectuarea
accidentului de circulaţie, în situaţia când se încalcă o regulă de circulaţie de către un alt
participant la trafic, constituie esenţa conduitei preventive.
Conduita preventivă s-a constituit pe baza experienţei acumulate de participanţii la trafic, ca o
soluţie în vederea eliminării accidentelor de circulaţie, sprijinindu-se pe o serie de reguli, altele
decât cele din legislaţia rutieră. Normele conduitei preventive nu sunt în afară sau în opoziţie cu
cele de circulaţie, ci le completează cu o serie de reglementări, procedee şi comportamente pe care

103
regulamentul de circulaţie rutieră nu le poate cuprinde (spre exemplu regulamentul circulaţiei
rutiere nu prevede normele ce trebuie luate în vederea evitării aglomeraţiei sau pentru planificarea
unei călătorii cu o durată mai mare de timp). De asemenea, conduita preventivă cuprinde norme
referitoare la adaptarea deplasării la condiţiile de vizibilitate, atmosferice, de drum şi de trafic.
În concluzie, conducerea preventivă constă în: anticiparea situaţiilor care pot genera accidente,
evitarea accidentelor pe cale de a se produce, alegerea celei mai bune soluţii pentru ieşirea cu
minimum de consecinţe dintr-un accident care nu a putut fi evitat în nici-un fel.

2.1. Anticiparea situaţiilor care pot genera accidente.

În deplasarea pe drumurile publice, participantul la trafic, trebuie să ţină seamă de toţi factorii
care pot genera accidente. Spre exemplu, un conducător auto care circulă pe lângă un grup de copii
ce se joacă pe trotuar, anticipează situaţia în care unul dintre aceştia poate să se angajeze pe
carosabil fără să se asigure. Anticipând iminenţa accidentului conducătorul auto îi avertizează
sonor sau optic, reduce viteza şi circulă la o distanţă laterală mai mare faţă de grupul de copii.

2.2. Evitarea accidentului pe cale de a se produce

Atunci când este probabilă producerea unui accident din vina unui participant la trafic,
conduita preventivă recomandă celuilalt participant la trafic să încerce să găsească o soluţie prin
care să elimine posibilitatea producerii accidentului.

2.3. Alegerea celei mai bune soluţii pentru ieşirea cu minimum de consecinţe dintr-un
accident ce nu a putut fi evitat în nici-un fel
Atunci când unul din participanţii la traficul rutier constată iminenţa producerii unui accident
şi, datorită intervalului de timp foarte scurt, nu au putut fi luate măsuri pentru evitarea acestuia,
conducerea preventivă recomandă ca din mai multe soluţii posibile să se aleagă varianta care să
rezolve situaţia cu minimum de consecinţe.

2.4. Elemente ale conduitei preventive

2.4.1. Cunoştinţele teoretice şi practice

Acest factor presupune cunoaşterea regulilor de circulaţie rutieră, a normelor de conduită
preventivă şi a capacităţilor de conducere a autovehiculului.
Cunoaşterea regulilor de circulaţie rutieră înseamnă :
 însuşirea temeinică a regulilor de circulaţie, participanţii la trafic fiind conştienţi şi convinşi de
necesitatea respectării întocmai a legislaţiei rutiere;
necesitatea ca toţi conducătorii de vehicule şi chiar pietonii, să parcurgă noile reguli de circulaţie,
să răspundă la chestionarele de legislaţie rutieră, pentru a se asigura de cunoaşterea şi însuşirea
 normelor de circulaţie actualizate.

Perfecţionarea tehnicii conducerii în siguranţă în orice situaţie, începe după obţinerea

permisului de conducere, care se produce mai rapid, dacă persoana conduce zilnic sau cu pauze cât
mai mici. Din experienţele efectuate, s-a concluzionat că un conducător auto trebuie să parcurgă
circa 100.000 km într-un număr relativ mic de ani, în toate condiţiile climaterice, pe diverse
categorii de drumuri, ziua şi noaptea, în localităţi şi în afara acestora pentru a se putea spune că
stăpâneşte tehnicile conducerii autovehiculului. Este posibil ca o persoană să conducă 200.000 km
şi să nu fie un bun cunoscător al tehnicii conducerii, deoarece parcursul a fost efectuat într-un
interval de mulţi ani, a condus în aceleaşi condiţii de circulaţie. Alt conducător să conducă doar
60.000km, dar stăpâneşte bine tehnica conducerii pentru că parcursul a fost efectuat într-un timp
foarte mic (un an) şi stăpâneşte bine tehnicile conducerii.

104
 În legătură cu cunoştinţele practice, este necesar să se aibă în vedere si următoarele:
 conducătorii care conduc, de regulă, în zilele de la sfârşitul săptămânii, trebuie să manifeste
prudenţă şi să planifice judicios călătoriile, întrucât lipsa de antrenament se manifestă în stilul
de conducere şi în posibilităţile de a parcurge distanţe mari într-un timp optim;
 dacă, după obţinerea permisului de conducere, a intervenit o întrerupere în conducere, reluarea
activităţii trebuie să se facă numai după ce s-a efectuat, printr-o şcoală de conducători auto, a
unui număr de ore de conducere, pentru recăpătarea îndemânării. Reluarea conducerii să se
facă pe drumuri puţin circulate, pe distanţe mici la început şi sub supravegherea unui
conducător auto cu experienţă;
 atunci când un conducător auto constată că nu posedă aptitudinile minime pentru a conduce în
siguranţă, că de regulă, conducerea nu îi aduce plăcere, ci emoţii şi teamă, conduita preventivă
recomandă acestuia să renunţe a mai conduce, deoarece constituie un pericol în trafic.

2.4.2. Vigilenţa.
Vigilenţa reprezintă capacitatea conducătorului auto de a observa şi a fi permanent atent la
ceea ce se întâmplă în jurul său când conduce autovehiculul. El trebuie să aibă în permanenţă
atenţia concentrată la ceea ce se află şi se petrece pe drum, la modul de funcţionare a
autovehiculului precum şi la celelalte elemente înconjurătoare întâlnite în trafic. Concentrarea
atenţiei nu înseamnă încordare, teamă de a nu-i scăpa ceva neobservat, pentru că toate acestea duc
la un efort suplimentar şi în final la oboseală. Conducătorul trebuie să se afle în stare normală,
relaxată (nu este bine nici excesiv de relaxată care duce la scăderea capacităţii de a fi atent).
Conducătorul auto percepe tot ce se întâmplă în jurul său cu ajutorul simţurilor:
 cu simţul văzului conducătorul ia cunoştinţă de cele ce se întâmplă în faţă, în spate şi în părţile
laterale ale autovehiculului recepţionând un număr foarte mare de informaţii (85%). Astfel cu
ajutorul văzului supraveghează aparatele de bord, ia cunoştinţă despre semnalizarea rutieră,
despre circulaţia pietonală şi de tot ce se întâmplă pe drum. Simţul văzului este mult solicitat
noaptea sau când condiţiile meteorologice reduc vizibilitatea. Suprasolicitarea văzului duce la
obosirea conducătorului şi respectiv la diminuarea atenţiei
 cu simţul auzului conducătorul percepe semnalele sonore ale participanţilor la trafic, ale
agenţilor de circulaţie, zgomotele stradale şi cele produse de funcţionarea autovehiculului.
 cu simţul olfactiv olfactiv conducătorul auto percepe unele nereguli în funcţionarea
autovehiculului, scurgeri de combustibil, miros de ferodou încins s.a.;
 cu simţul tactil conducătorul simte unele trepidaţii ale volanului, ale manetei schimbătorului
de viteze, precum şi corecta corelaţie de folosire a pedalelor de ambreaj, acceleraţie şi frână.

Atenţia conducătorului auto trebuie să îndeplinească următoarele calităţi :

 stabilitatea atenţiei: constă în capacitatea de a îşi concentra atenţia asupra unor obiecte
(imobile sau mobile) sau asupra unor fapte, în condiţiile în care nu acţionează factori
perturbatori (discuţii, zgomote etc.). Dacă atenţia este concentrată asupra unui obiect imobil,
aceasta nu poate fi stabilă mai mult de 1-2 secunde. Dacă atenţia este concentrată asupra unor
fapte sau activităţi în care obiectele sunt în mişcare (film), atenţia poate fi stabilă un timp
îndelungat. Stabilitatea atenţiei are mare importanţă asupra conducătorului auto (spre exemplu,
dacă un conducător circulă într-o coloană, atenţia trebuie să fie stabilă pentru a urmări modul
cum se deplasează vehiculul din faţă, fluctuaţia atenţiei poate conduce la tamponarea
vehiculului din faţă);
 volumul atenţiei: constă în capacitatea de a cuprinde, simultan, cât mai multe obiecte (din
cercetările făcute pot fi cuprinse în atenţie, simultan, circa 3-4 obiecte). Această calitate a
atenţiei are importanţă pentru conducătorii auto deoarece le permite acestora supravegherea
aparaturii de bord şi înregistrarea prezenţei altor vehicule.
105
 mobilitatea atenţiei: reprezintă capacitatea de a putea urmări, alternativ, diverse fapte
independente, dar care au loc în centrul aceleaşi activităţi (spre exemplu, un conducător care
execută o întoarcere, trebuie să deplaseze rapid atenţia la supravegherea circulaţiei şi la
bordura trotuarului, trecând alternativ, de la o activitate la alta în funcţie de necesităţi);
 gradul de concentrare a atenţiei: constă în menţinerea atenţiei asupra unei activităţi, în
condiţiile în care acţionează simultan şi diverşi alţi factori perturbatori (spre exemplu,
conducătorul auto trebuie să facă eforturi să-şi concentreze atenţia dacă în autoturismul sau
autobuzul respectiv pasagerii discută cu voce tare);
 distributivitatea atenţiei: această calitate permite efectuarea în acelaşi timp, a mai multor
activităţi, din care una este de bază, iar celelalte se execută automat.
Cauzele care pot diminua capacitatea de a fi atent pot fi: oboseala, consumul de alcool sau
medicamente, starea fizică ori psihică necorespunzătoare, condiţii de conducere grele (cald, frig,
zgomote puternice, miros de combustibil sau gaze s.a.).
Mai pot sustrage atenţia conducătorului de autovehicul :
 fumatul şi mâncatul în timpul conducerii;
 participarea la discuţii sau concentrarea atenţiei la discuţiile ce au loc între pasageri;
 aplecarea pentru ridicarea unui obiect căzut;
 întoarcerea capului către partenerul din dreapta sau din spate;
 manipularea unor aparate muzicale.
2.4.3. Prevederea.
Prevederea reprezintă capacitatea conducătorului auto de a intui evenimentele care s-ar putea
produce în timpul conducerii autovehiculului (spre exemplu şoferul depăşind o bicicletă, prevede
că biciclistul ar putea să efectueze o manevră imprevizibilă spre partea stângă şi în consecinţă va
lua măsuri de avertizare a acestuia).

Prevederea poate fi :
 prevederea imediată: se referă la evenimentele care se produc sau s-ar putea produce în
timpul conducerii autovehiculului (cazul biciclistului ce urmează a fi depăşit);
 prevederea îndepărtată: constă în deducţiile conducătorului auto făcute înainte de a pleca la
drum, asupra posibilităţilor producerii unor evenimente. Urmare a unei situaţii în care apare
necesitatea prevederii imediate, conducătorul poate lua unele măsuri, cum ar fi:
o acţionarea preventivă a pedalei de frână pentru reducerea vitezei când se circulă pe lângă
animale care se deplasează pe carosabil;
o când se ajunge în vârful rampei, pentru a preveni coliziunea cu un obstacol care nu a putut fi
observat din cauza configuraţiei drumului;
o când se circulă pe lângă copii sau pietoni care traversează prin locuri nepermise s.a.
o avertizarea sonoră a bicicliştilor şi a conducătorilor de vehicule cu tracţiune animală ce
urmează a fi depăşiţi;
o angajarea în depăşire numai după ce ne-am convins că, persoanele care conduc
autovehiculele depăşite cunosc că urmează să se circule pe lângă ele;
o ridicarea piciorului de pe pedala de acceleraţie şi menţinerea lui deasupra pedalei de frână,
ori de câte ori se circulă pe lângă autobuze şi troleibuze aflate în staţii;
o aprinderea luminilor de întâlnire la primele semne ale amurgului şi când se consideră necesar
că trebuie să fim bine văzuţi de ceilalţi participanţi la circulaţie;
o aprinderea de 2-3 ori a lanternelor stop pentru a preveni pe conducătorul care circulă în spate
la o distanţă prea mică sau când urmează să se frâneze pentru a opri la semafor;
o concentrarea atenţiei asupra obiectului din faţă, când se circulă în coloană, pentru a preveni o
coliziune cu acesta;
106
 o reducerea vitezei sau după caz, sporirea acesteia, concomitent cu efectuarea unui slalom
pentru evitarea unor obstacole apărute brusc în cale.

2.4.4. Judecata
Să urmărim procesul de judecată al conducătorului autoturismului, ţinând seama că judecata
trebuie să fie :
 promptă: conducătorul autoturismului declanşează procesul de judecată, sesizând pericolul,
când autovehiculul s-a angajat în depăşire iar spaţiul pentru executarea depăşirii este
insuficient;
 rapidă: trebuie analizată situaţia creată şi găsite măsurile pentru evitarea coliziunii frontale;
 selectivă: conducătorul autoturismului trebuie să selecteze dintre variantele posibile, decizia
sau deciziile optime dintre următoarele variante :
o reducerea imediată a vitezei pentru a crea spaţiul necesar autovehiculului aflat în depăşire să
intre pe partea dreaptă;
o reducerea viteza şi ieşirea de pe acostament cu roţile de pe partea dreaptă;
o reducerea vitezei şi ieşirea în totalitate de pe acostament, dacă este posibil;
o ultima soluţie ar fi reducerea vitezei şi ieşirea pe partea dreaptă, peste acostament, şanţul
drumului, în decor, dacă este necesar.
 justă: situaţia finală să confirme că varianta aleasă de către şofer a fost cea mai potrivită,
deoarece accidentul a fost evitat sau chiar dacă a avut loc, consecinţele sunt minime.
2.4.5. Îndemânarea
Îndemânarea poate fi definită ca fiind capacitatea conducătorului auto, de a executa corect şi
rapid manevrele de conducere a autovehiculului. Atunci când se obţine permisul de conducere,
conducătorul auto ştie să execute bine pornirea autovehiculului, mersul înainte, depăşirea,
întoarcerea, parcarea, mersul înapoi, mersul sinuos, pornirea din rampă, oprirea dar nu au încă
îndemânarea să le execute aproape automat şi într-un timp scurt.
Lipsa de îndemânare (executarea acţiunilor, operaţiilor şi manevrele executate incorect şi lent)
poate conduce la îngreunarea şi chiar blocarea circulaţiei şi generarea unui pericol de accident.
Conduita preventivă, recomandă celor care au obţinut permisul de conducere şi nu au avut
posibilitatea să conducă autovehicule ca, printr-o şcoală de conducători auto, să efectueze câteva
ore de conducere, pentru recăpătarea minimului de îndemânare în executarea manevrelor
respective.

TESTE RECAPITULATIVE

Capitoul I

1. Autorizarea activităţii de transport rutier este atribuţia :

a) ARR;
b) RAR;
c) Camera de Comerţ;
d) Asociaţia patronală reprezentativă pe ramură.

2. Omologarea vehiculelor se efectuează de către :

a) Registrul Auto Român;
b) Autoritatea Rutieră Română;
107
c) o comisie formată din reprezentanţi ai Registrului Auto Român şi ai Autorităţii Rutiere Române;
d) o comisie formată din reprezentanţi ai Registrului Auto Român şi ai Poliţiei Rutiere.

3. Asociaţiile profesionale :
a) reprezintă interesele salariaţilor din firmele membre ale asociaţiei;
b) reprezintă interesele patronilor de firme de transport;
c) au rol consultativ în elaborarea actelor normative din specifice activităţii de transport rutier;
d) avizează ordinele de ministru privind activitatea de transport rutier.

4. Normele legale de circulaţie rutieră se elaborează de :

a) ARR;
b) Ministerul Internelor şi Reformei Administrative;
c) Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale;
d) Asociaţiile profesionale.

5. Direcţia Generală Reglementări în Transport eliberează certificatele profesionale ADR :

a) da;
b) eliberează certificatele ADR numai pentru conducători auto;
c) eliberează certificatele ADR numai pentru consilierii de siguranţă;
d) nu.

6. Este o instituţie a statului :

a) Camera de Comerţ şi Industrie a României;
b) Registrul Auto Român;
c) Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii;
d) Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale.

7. Elaborează acte normative în domeniul transporturilor rutiere :

a) Asociaţiile profesionale reprezentative;
b) Direcţia Generală Reglementări în Transport;
c) Camera de Comerţ şi Industrie a României;
d) Asociaţiile patronale reprezentative.

8. Controlul în trafic al respectării reglementărilor specifice transporturilor rutiere poate fi efectuat

a) de reprezentanţii RAR;
b) de inspectorii ISCTR;
c) de organele de poliţie rutieră;
d) de inspectorii ARR

9. Controlul în trafic al respectării reglementărilor specifice transporturilor rutiere poate fi efectuat

de :
a) de inspectorii ISCTR;
b) de inspectorii ARR, dacă sunt însoţiţi de organe ale poliţiei rutiere;
c) de organele de poliţie rutieră, dacă sunt însoţiţi de inspectori ai ARR;
d) reprezentanţii asociaţiei profesionale reprezentative.

10. Autorizaţia de transport pentru o marfă cu gabarit depăşit se eliberează de către :

a) ARR cu avizul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale;
b) Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale;

108
c) Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale cu avizul ARR;
d) Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale cu avizul ARR şi RAR.

Capitolul II

1. La înfiinţarea unei societăţi comerciale cu activitate de transport rutier este necesar avizul
Autorităţii Rutiere Române ?
a) nu, este suficient avizul Direcţiei generale infrastructură şi transport rutier;
b) nu, este necesar avizul asociaţiilor patronale din domeniu;
c) nu;
d) da.

2. Activitatea de marketing presupune :

a) segmentarea pieţei;
b) solicitarea de comenzi de transport de la beneficiari;
c) încheierea de contracte cu societăţi de intermediere;
d) realizarea unei pagini personalizate pe internet.

3. O caracteristică a pieţei transportului rutier este :

a) siguranţa obţinerii profitului;
b) garantarea plăţii serviciului;
c) dinamicitatea (apar şi dispar beneficiari şi concurenţi);
d) intervenţia organismelor statului în selectarea firmelor.
4. Contractul colectiv de muncă se încheie pe o perioadă :
a) nedeterminată;
b) determinată, dar nu mai mică de 3 luni;
c) determinată, dar nu mai mică de 6 luni;
d) determinată, dar nu mai mică de 12 luni;

5. Într-un contract individual de muncă nu este obligatoriu să se regăsească :

a) riscurile specifice postului;
b) durata maximă a detaşărilor;
c) salariul angajatului;
d) durata concediului de odihnă.

6. Drepturile şi obligaţiile privind relaţiile de muncă dintre angajator şi salariat se stabilesc :

a) de către conducerea societăţii;
b) de către conducătorul locului de muncă, pentru fiecare post în parte;
c) prin negociere, între salariat şi angajator;
d) în funcţie de salariul minim şi maxim acceptat de salariat.

7. Contractul individual de muncă poate înceta :

a) de drept;
b) la cererea beneficiarilor nemulţumiţi de serviciile prestate de salariat;
c) în caz de conflict de muncă;
d) pe perioada unei acţiuni de protest.

8. Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului are loc :

109
a) la desfiinţarea locului de muncă;
b) atunci când este solicitată de către sindicat;
c) în caz de conflict colectiv de muncă;
d) în cazul în care angajatorul nu poate asigura instruirea continuă a personalului.

9. Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă :

a) numai la solicitarea salariatului;
b) numai în cazul încetării contractului individual de muncă;
c) dacă este prevăzută în contractul individual de muncă;
d) numai cu acordul organizaţiei sindicale.

10. Angajatorii au obligaţia de a asigura participarea la programe de formare profesională pentru

toţi salariaţii, după cum urmează:
a) cel puţin anual, dacă au sub 21 de salariaţi;
b) cel puţin o dată la 2 ani, dacă au sub 21 de salariaţi;
c) cel puţin o dată la 3 ani, dacă au sub 21 de salariaţi;
d) cel puţin o dată la 5 ani, dacă au sub 21 de salariaţi.

11. Măsurile privind securitatea şi sănătatea în muncă :

a) nu pot să determine, în nici un caz, obligaţii financiare pentru salariaţi.
b) determină obligaţii financiare din partea salariatului şi a angajatorului;
c) determină obligaţii financiare din partea patronatului şi sindicatului;
d) determină obligaţii financiare din partea salariatului numai dacă s-a prevăzut în mod expres în
contractul individual de muncă.

12. Timpul de conducere zilnică nu poate depăşi 9 ore. Totuşi, el poate fi prelungit :
a) atunci când situaţia o impune;
b) cu acordul organelor competente din fiecare stat;
c) la 10 ore, dacă şoferul nu este obosit;
d) la 10 ore de două ori pe săptămână.

13. Perioada săptămânală de conducere este de maxim :

a) 45 de ore;
b) 47 de ore;
c) 56 de ore;
d) 63 de ore.

14. Perioada de conducere în două săptămâni consecutive nu poate depăşi :

a) 72 de ore;
b) 90 de ore;
c) 112 de ore;
d) 120 de ore.

15. Pauza neîntreruptă de 45 min. poate fi înlocuită :

a) de o pauză de cel puţin 15 min., urmată de o pauză de cel puţin 30 min.;
b) de o pauză de cel puţin 30 de min. urmată de o pauză de cel puţin 15 min.;
c) trei pauze de cel puţin 15 min.;
d) mai multe perioade de pauză, dar în acest caz acestea trebuie să cumuleze 60 de min..

110
16. În cazul unui echipaj, fiecare şofer al acestuia trebuie să beneficieze de o perioadă de odihnă de
cel puţin 9 ore consecutive într-un interval de :
a) 24 de ore;
b) 30 de ore;
c) 36 de ore;
d) 48 de ore.

17. Perioada normală de odihnă zilnică este de :

a) 10 ore într-o perioadă de 24 de ore;
b) 11 ore într-o perioadă de 24 de ore;
c) 11 ore consecutive într-o perioadă de 24 de ore;
d) 12 ore consecutive într-o perioadă de 24 de ore.

18. Perioada normală de odihnă poate fi luată şi în mai multe perioade de odihnă neîntrerupte,
astfel :
a) maxim trei perioade de cel puţin 4 ore fiecare;
b) două perioade, prima de cel puţin 2 ore iar următoarea de cel puţin 9 ore;
c) două perioade, prima de cel puţin 3 ore iar următoarea de cel puţin 8 ore;
d) două perioade, prima de cel puţin 3 ore iar următoarea de cel puţin 9 ore.

19. Perioada redusă de odihnă zilnică este de :

a) 8 ore;
b) 9 ore;
c) 9 ore cu condiţia de a fi recuperată până la sfârşitul săptămânii;
d) 10 ore.

20. Într-un interval de timp cuprins între 2 perioade de odihnă săptămânale, şoferul poate lua cel
mult :
a) o perioadă de odihnă redusă;
b) 2 perioade de odihnă reduse;
c) 3 perioade de odihnă reduse;
d) 4 perioade de odihnă reduse.

21. Perioada normală de odihnă săptămânală este de cel puţin :

a) 45 de ore consecutive;
b) 50 de ore consecutive;
c) 55 de ore consecutive;
d) 60 de ore consecutive.

22. Ce reprezintă bilanţul contabil ?

a) o situaţie a societăţii la modul general;
b) situaţia activelor, pasivelor şi a fondurilor acţionarilor la un moment dat;
c) evidenţa încasărilor şi plăţilor;
d) totalul capitalului circulant utilizat.

23. Ce reprezintă activele societăţii ?

a) capitalul social;
b) acţiunile societăţii;
c) toate proprietăţile societăţii;

111
d) titlurile societăţii.

24. Ce reprezintă capitalul circulant al societăţii ?

a) fondul de bani disponibil pentru funcţionarea zilnică a societăţii;
b) pasivele circulante ale societăţii;
c) activele circulante ale societăţii;
d) dividendele acţionarilor.

25. Ce reprezintă un creditor ?

a) o persoană căreia societatea îi datorează bani;
b) o persoană care datorează bani societăţii;
c) un client al societăţii;
d) un prestator de servicii al societăţii.

26. Ce reprezintă cheltuieli de regie pentru o firmă de transport ?

a) combustibil pentru autovehicule;
b) anvelope noi pentru vehicule;
c) piesele de schimb;
d) chiria pentru sediul firmei.

27. Sunt fonduri pe termen scurt :

a) acţiuni comune;
b) provizioane de impozitare;
c) obligaţiuni fără termen;
d) acţiuni preferenţiale.

28. Care este cota de TVA în operaţiunile de transport ?

a) 9 %;
b) 11 %;
c) 24 %;
d) 26 %.

29. Controlul stocului la un operator de transport presupune :

a) să reducă suma de finanţare disponibilă pentru alte scopuri;
b) acumularea de stocuri mari de piese de schimb;
c) diminuarea fluxului de numerar;
d) reducerea sumei de finanţare imobilizată în stocuri de rezervă.

30. Tariful de noapte utilizat în activitatea de transport în regim de taxi poate fi mai mare decât
tariful de zi cu :
a) 25 %;
b) 50 %
c) 75 %;
d) 100%.

31. Câte reguli INCOTERMS există ?

a) 13;
b) 14;
c) 15;

112
d) 18.

32. O societate care deţine licenţă de transport rutier public poate desfăşura activităţi de
intermediere ?
a) da;
b) da, cu condiţia să deţină şi licenţă de execuţie pentru activitatea de intermediere;
c) da, cu avizul Autorităţii Rutiere Române;
d) nu.

33. Persoana desemnată să conducă permanent şi efectiv activităţi de transport rutier poate
coordona şi activităţile conexe desfăşurate de societatea comercială ?
a) da;
b) da, cu condiţia să deţină certificat de competenţă profesională specific acelei activităţi conexe;
c) da, cu condiţia să promoveze un examen organizat de către Autoritatea Rutieră Română;
d) nu, este necesară numirea unei alte persoane.

34. Accidentul de circulaţie este clasificat ca fiind uşor dacă :

a) s-a soldat cu răniri cu incapacitate de muncă individuală sub 30 de zile;
b) nu au rezultat răniri de persoane;
c) pagubele materiale nu depăşesc 1000 lei;
d) pagubele materiale nu depăşesc 5000 lei.

35. Accidentul de circulaţie este clasificat ca fiind uşor dacă :

a) este astfel clasificat de către organele de poliţie;
b) se înregistrează pagube materiale sub 60% din valoarea autovehiculului;
c) se înregistrează pagube materiale sub 45% din valoarea autovehiculului;
d) se înregistrează pagube materiale sub 30% din valoarea autovehiculului.

36. La stabilirea pagubelor materiale, în vederea încadrării accidentului de circulaţie, se vor lua în
calcul:
a) numai contravaloarea autovehiculelor distruse în accident sau a reparaţiei celor avariate;
b) numai contravaloarea bunurilor sau mărfurilor transportate, distruse sau degradate;
c) contravaloarea autovehiculelor distruse în accident sau a reparaţiei celor avariate precum şi
contravaloarea celorlalte bunuri, mărfuri transportate, distruse sau degradate;
d) contravaloarea sumei care trebuie plătită de societatea de asigurare.

37. Accidentul de circulaţie este clasificat ca fiind grav dacă :

a) unul din autovehicule aparţine SRI, MApN sau SPP;
b) s-a soldat cu răniri ce presupun o incapacitate de muncă de până la 30 de zile;
c) s-a soldat cu pagube materiale care depăşesc 25.000 lei;
d) s-a soldat cu pagube materiale de peste 60% din valoarea autovehiculului.

38. Accidentele de circulaţie se clasifică în :

a) foarte uşoare, uşoare, grave şi foarte grave;
b) uşoare, grave şi catastrofe;
c) uşoare, grave şi deosebit de grave;
d) uşoare, grave.

39. Contractul de asigurare nu trebuie să cuprindă :

113
a) numărul membrilor familiei asiguratului;
b) obiectul asigurării;
c) riscurile ce se asigură;
d) momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asiguratorului;

40. Asiguraţii sau reprezentanţii acestora sunt obligaţii să înştiinţeze în scris asiguratorul despre
producerea evenimentului asigurat în termen :
a) de 3 zile lucrătoare de la data acestuia;
b) de 4 zile lucrătoare de la data acestuia;
c) de 5 zile lucrătoare de la data acestuia;
d) de 7 zile lucrătoare de la data acestuia.

Capitolul III

1. Dacă starea tehnică nu corespunde normelor prescrise, staţia poate permite circulaţia pe o
perioadă care nu poate depăşi
a 15 zile;
b) 30 de zile;
c) 45 zile;
d) 60 zile
2. Autovehiculele remorcate prin intermediul unei bare metalice cu o lungime de cel puţin :
a) 1,5 m;
b) 2,5 m;
c) 4 m;
d) 5 m.

3. Jocul mare la volan se datorează :

a) uzurii elementelor din caseta de direcţie;
b) pneurilor incorect umflate;
c) uzurii inegale a pneurilor;
d) neregularităţilor pronunţate ale drumului.

4. Este obligatorie clasificarea autobuzului, autocarului, microbuzului ?

a) nu, dar se recomandă;
b) da, numai pentru autovehiculele utilizate la transport turistic;
c) da, numai pentru cele utilizate în trafic internaţional;
d) da.

5. Certificatul de agreare al autovehiculelor utilizate la transportul în regim de taxi este valabil :

a) 1 an;
b) 2 ani;
c) 5 ani;
d) 10 ani.

6. Lungimea admisă a unui vehicul articulat este de :

a) 15 m;
b) 16,50 m;
c) 18 m;
d) 18,50 m.

114
7. Lăţimea maximă admisă a unui vehicul frigorific având caroseria izotermă este de :
a) 2,55 m;
b) 2,60 m;
c) 2,65 m;
d) 2,70 m.

8. Înălţimea maximă admisă a unui vehicul este de :

a) 3,50 m;
b) 3,75 m;
c) 4 m;
d) 4,50 m.

9. Vehiculele utilizate la transportul substanţelor explozibile :

a) trebuie să îndeplinească condiţiile acordului ADR care se codifică EX/II SAU EX/III;
b) trebuie să îndeplinească condiţiile acordului ADR care se codifică FL;
c) trebuie să îndeplinească condiţiile acordului ADR care se codifică OX;
d) trebuie să îndeplinească condiţiile acordului ADR care se codifică AT.

10. Vehiculele utilizate la transportul mărfurilor perisabile se verifică tehnic o dată la :

a) 1 an;
b) 2 ani;
c) 5 ani;
d) 6 ani.

Capitolul IV

1. Licenţa, respectiv certificatul de transport este un document :

a) nominal şi netransmisibil;
b) nominal pentru fiecare autovehicul şi netransmisibil;
c) nominal dar care poate fi utilizat, cu acordul deţinătorului, de către subcontractanţii acestuia;
d) nominal, netransmisibil şi care are un caracter facultativ.

2. Licenţa comunitară se acordă de către agenţia teritorială a Autorităţii Rutiere Române - A.R.R.
dacă întreprinderea îndeplineşte cumulativ condiţiile de :
a) bază materială şi competenţă profesională;
b) onorabilitate, bază materială şi competenţă profesională;
c) onorabilitate, capacitate financiară, bază materială şi competenţă profesională
d) onorabilitate, capacitate financiară şi competenţă profesională.

3. Certificatul de transport în cont propiu se acordă de către agenţia teritorială a Autorităţii Rutiere
Române - A.R.R. dacă întreprinderea îndeplineşte una din condiţiile de :
a) bază materială;
b) onorabilitate;
c) competenţă profesională
d) capacitate financiară.

4. Operatorul/întreprinderea de transport rutier are obligaţia înlocuirii persoanei desemnate :

115
a) în termen de 15 zile;
b) în termen de 30 de zile;
c) în termen de 45 de zile;
d) în termen de 60 de zile.

5. Dacă în ultimul an, persoana desemnată, a îndeplinit această funcţie la un operator de transport
rutier căruia i-a fost retrasă licenţa comunitară, din vina dovedită a acesteia :
a) poate îndeplini această funcţie numai la o întreprindere de transport în cont propriu;
b) nu îndeplineşte condiţia de onorabilitate;
c) nu mai îndeplineşte condiţia de competenţă profesională;
d) poate îndeplini această funcţie numai cu acordul ARR.

6. În vederea obţinerii autorizaţiei de transport în regim de taxi sau în regim de închiriere,

operatorul de transport va depune :
a) o declaraţie pe propria răspundere că poate asigura spaţiile necesare pentru parcarea tuturor
autovehiculelor cu care va desfăşura transportul în regim de taxi sau transportul în regim de
închiriere;
b) contractul din care rezultă ca are asigurate spaţiile necesare pentru parcarea tuturor
autovehiculelor cu care va desfăşura transportul în regim de taxi sau transportul în regim de
închiriere;
c) dovada că deţine, în proprietate sau cu chirie, spaţiile necesare pentru parcarea tuturor
autovehiculelor cu care va desfăşura transportul în regim de taxi sau transportul în regim de
închiriere;
d) dovada că deţine în proprietate sau cu chirie spaţiile necesare pentru parcarea a cel puţin 50%
din autovehiculele cu care va desfăşura transportul în regim de taxi sau transportul în regim de
închiriere.

7. Schimbarea sediului social a operatorului/întreprinderii de transport se anunţă la ARR în termen

de :
a) 5 zile;
b) 10 zile;
c) 15 zile;
d) 30 zile.

8. Capacitatea financiară presupune ca operatorul de transport să deţină :

a) câte 5000 euro pentru fiecare vehicul
b) 9000 euro pentru primul vehicul şi câte 5000 euro pentru fiecare din celelalte vehicule;
c) câte 9000 euro pentru fiecare autovehicul şi 5000 euro pentru fiecare vehicul;
d) 9000 euro pentru primul vehicul şi câte 6000 euro pentru fiecare din celelalte vehicule.

9. Copia conformă a licenţei comunitare/certificatului de transport în cont propiu se eliberează

pentru :
a) fiecare vehicul, autovehicul şi remorcă sau semiremorcă;
b) fiecare autovehicul sau ansamblu de vehicule (autovehicul şi remorcă sau semiremorcă);
c) cel mult 80% din parcul de vehicule;
d) cel puţin 80% din parcul de vehicule.

10. Pentru eliberarea unei copii conforme se solicită un certificat de clasificare al autovehiculului :
a) numai în cazul transportului de persoane prin servicii turistice;

116
b) numai în cazul transportului de persoane în trafic internaţional;
c) numai în cazul transportului de marfă sau persoane în trafic internaţional;
d) numai în cazul transportului de marfă în trafic internaţional.

11. Licenţa de traseu se eliberează pentru o perioadă de :

a) 1 an fără a depăşi valabilitatea copiilor conforme;
b) 1 an fără a depăşi valabilitatea licenţei de transport;
c) 5 ani fără a depăşi valabilitatea licenţei de transport;
d) 5 ani fără a depăşi valabilitatea programului de transport.

12. Nu este un criteriu utilizat la departajarea operatorilor de transport care solicită licenţă de
traseu :
a) capacitatea financiară a operatorului de transport;
b) gradul de confort al autovehiculelor;
c) modul de deţinere al autovehiculelor;
d) vechimea pe traseu.

13. Transportul de persoane prin servicii regulate în trafic internaţional poate fi efectuat :
a) numai de către deţinătorul autorizaţiei de transport internaţional;
b) de către deţinătorul autorizaţiei de transport internaţional şi subcontractanţii săi;
c) de către deţinătorul autorizaţiei de transport internaţional şi subcontractanţii săi cu avizul ARR;
d) de către deţinătorul autorizaţiei de transport internaţional şi subcontractanţii săi cu avizul
DGRT.

14. Care este termenul în care un operatorul de transport rutier căruia i s-a atribuit un traseu/cursă
trebuie să se prezintă la agenţia teritorială a A.R.R. în vederea eliberării licenţei de traseu ?
a) 5 zile;
b) 15 zile;
c) 30 de zile;
d) 45 de zile.

15. Operatorul/întreprinderea de transport are obligaţia de a deţine la sediul social :

a) scrisorile de transport pentru ultimii 5 ani;
b) asigurarea valabilă pentru persoanele transportate;
c) scrisorile de transport pentru anul precedent şi anul în curs;
d) asigurarea valabilă pentru mărfurile transportate

16. Operatorul/întreprinderea de transport are obligaţia de a deţine la sediul social :

a) avizele medicale şi psihologice ale şoferilor pentru anul în curs şi anul precedent;
b) avizul medical şi psihologic pentru persoana desemnată pentru anul în curs şi anul precedent;
c) avizele medicale şi psihologice ale şoferilor şi persoanei desemnate pentru anul în curs şi anul
precedent;
d) avizele medicale şi psihologice valabile ale şoferilor şi persoanei desemnate.

17. Licenţa/certificatul de transport se retrage de către agenţiile teritoriale ale A.R.R. în cazul când
se constată că nu mai sunt îndeplinite condiţiile care au stat la baza eliberării ?
a) da;
b) da, în termen de 5 zile de la constatare;
c) da, în termen de 15 zile de la constatare;

117
d) da, în termen de 30 zile de la constatare.

18. Perioada de suspendare a copiei conforme este de :

a) 15 zile;
b) 30 de zile;
c) 45 de zile;
d) 60 de zile.

19. Retragerea autorizaţiei taxi sau a oricărei copii conforme a autorizaţiei de transport, precum şi
a ecusoanelor aferente se dispune:
a) odată cu retragerea autorizaţiei de transport;
b) la aplicarea sancţiunii contravenţionale;
c) numai cu avizul asociaţiilor profesionale;
d) cu avizul ARR.

20. Autorizaţia taxi sau copia conformă se retrage, odată cu ecusoanele în cazul imposibilităţii
transportatorului autorizat de a face dovada existenţei sau valabilităţii ecusoanelor în maximum :
a) 5 zile;
b) 15 zile;
c) 30 de zile
d) 45 de zile.

Capitolul V
1. Certificatul de competenţă profesională este :
a) pentru transport de marfă sau pentru transport persoane;
b) pentru transport marfă şi persoane;
c) pentru transport marfă, transport persoane şi transport ADR;
d) pentru transport marfă sau transport persoane sau pentru activităţi conexe transportului rutier.

2. Examenul pentru obţinerea certificatului de competenţă profesională cuprinde un test scris (tip
grilă) cu :
a) 20 întrebări cu trei variante de răspuns;
b) 20 întrebări cu patru variante de răspuns;
c) 30 întrebări cu trei variante de răspuns;
d) 30 întrebări cu patru variante de răspuns.

3. Certificatul de competenţă profesională al persoanei desemnate este valabil :

a) 10 ani;
b) 5 ani, în condiţiile vizării anuale;
c) pe o perioadă nedeterminată;
d) pe o perioadă nedeterminată, în condiţiile vizării sale la fiecare 5 ani.

4. În exercitarea funcţiei sale, persoana desemnată are responsabilităţi în ceea ce priveşte :

a) asigurarea unui număr minim de curse pentru o perioadă de timp determinată;
b) verificarea stării mărfii la încărcare sau a bagajelor pasagerilor la urcarea în mijlocul de
transport;
c) evidenţa documentelor de transport;

118
d) plata în termen de 48 de ore a oricărei sancţiuni contravenţionale.

5. În exercitarea funcţiei sale, persoana desemnată nu răspunde de:

a) starea tehnică a mijloacelor de transport;
b) instruirea personalului pe linie profesională;
c) evidenţa diagramelor tahograf;
d) numărul de curse efectuate pe lună de fiecare şofer.

6. Rapoartele anuale privind activitatea de transport desfăşurată, întocmit de persoana desemnată,

se păstrează le sediul firmei pentru o perioadă de :
a) 2 ani, anul precedent şi anul în curs;
b) 3 ani;
c) 4 ani;
d) 5 ani.

7. Sarcinile care revin persoanei desemnate în cadrul unei firme sunt menţionate în :
a) organigrama societăţii;
b) fişa postului;
c) ROF;
d) ROI.

8. Ce înseamnă iniţialele RO-RO ?

a) un transport multimodal pe calea ferată;
b) un transport combinat pe calea ferată;
c) un transport multimodal maritim;
d) un transport combinat maritim.

9. La bordul unui autovehicul cu care se efectuează transport de marfă trebuie să se găsească:

a) scrisoarea de transport CMR;
b) certificat de competenţă profesională valabil (copie);
c) legitimaţia de serviciu valabilă (copie);
d) poliţe de asigurare a vehiculelor şi a mărfurilor (copie).

10. La bordul unui autovehicul cu care se efectuează transport de marfă trebuie să se găsească, pe
toată durata transportului, următoarele documente :
a) atestat profesional valabil (copie);
b) certificatul privind încadrarea vehiculului rutier în normele de poluare şi siguranţă rutieră (în
cazul transportului internaţional);
c) copia conformă a licenţei comunitare valabilă (copie);
d) poliţe de asigurare a vehiculelor şi a mărfurilor (copie).

11. La bordul unui autovehicul cu care se efectuează transport de marfă trebuie să se găsească, pe
toată durata transportului, următoarele documente :
a) diagramele tahograf pentru ziua în curs şi 28 de zile anterioare sau cartela tahografică;
b) legitimaţia de serviciu valabilă (copie);
c) copia conformă a licenţei comunitare valabilă (copie);
d) scrisoare de transport (copie).

119
12. La bordul unui autovehicul cu care se efectuează transport de marfă trebuie să se găsească, pe
toată durata transportului, următoarele documente :
a) Rovinieta;
b) scrisoare de transport (copie);
c) legitimaţia de serviciu valabilă (copie);
d) poliţe de asigurare a vehiculelor şi a mărfurilor (copie).

13. La bordul unui autovehicul cu care se efectuează transport de marfă în trafic naţional trebuie să
se găsească, pe toată durata transportului, următoarele documente :
a) diagramele tahograf pentru ziua în curs;
b) certificatul privind încadrarea vehiculului rutier în normele de poluare şi siguranţă rutieră.
c) legitimaţia de serviciu valabilă (original);
d) poliţe de asigurare a vehiculelor şi a mărfurilor (copie).

14. La bordul unui autovehicul cu care se efectuează transport contra cost de persoane servicii
ocazionale, trebuie să se găsească :
a) atestatul profesional valabil al şoferului (copie);
b) diagramele tahograf numai pentru ziua în curs sau cartela tahografică;
c) documentul de control ;
d) atestat profesional valabil (copie).

15. La bordul unui autovehicul cu care se efectuează transport de persoane trebuie să se găsească,
pe toată durata transportului, următoarele documente :
a) documentul de control INTERBUS (copie);
b) legitimaţia de serviciu valabilă (copie);
c) copia conformă a licenţei de transport valabilă (copie);
d) Rovinieta.

16. La bordul unui autovehicul cu care se efectuează transport de persoane trebuie să se găsească,
pe toată durata transportului, următoarele documente :
a) copia conformă a licenţei comunitare valabilă (copie);
b) licenţa de execuţie pentru traseu (copie);
c) atestat profesional valabil (copie);
d) certificatul de clasificare pe stele sau categorii.

17, La bordul unui autovehicul cu care se efectuează transport de persoane trebuie să se găsească,
pe toată durata transportului, următoarele documente :
a) certificatul de clasificare pe stele sau categorii (copie);
b) diagramele tahograf numai pentru ziua în curs şi ziua precedentă sau cartela tahografică;
c) legitimaţia de serviciu valabilă (original);
d) documentul de control INTERBUS (copie).

18. La bordul unui autovehicul cu care se efectuează transport de persoane trebuie să se găsească,
pe toată durata transportului, următoarele documente :
a) copia conformă a licenţei comunitare valabilă (original);
b) Certificatul de clasificare pe stele sau categorii (copie);
c) licenţa de execuţie pentru traseu (copie);
d) atestat profesional valabil (copie);

120
19. Operatorul/întreprinderea de transport nu are obligaţia :
a) să asigure instruirea periodică a personalului care concură la siguranţa rutieră, conform
reglementărilor legale în vigoare;
b) să asigure utilizarea modurilor alternative de transport;
c) să verifice capacitatea de muncă a conducătorilor auto înainte de începerea activităţii de
transport şi testarea alcoolscop;
d) să asigure instruirea profesională a personalului care concură la siguranţa rutieră.

20. Operatorul/întreprinderea de transport nu are obligaţia :

a) să asigure instruirea periodică a personalului care concură la siguranţa rutieră, conform
reglementărilor legale în vigoare;
b) de a utiliza tariful minim stabilit de asociaţiile patronale;
c) să verifice capacitatea de muncă a conducătorilor auto înainte de începerea activităţii de
transport şi testarea alcoolscop;
d) să asigure instruirea profesională a personalului care concură la siguranţa rutieră.

Capitolul VI

1. Convenţia CMR se aplică :

a) transporturilor efectuate pe baza convenţiilor poştale internaţionale;
b) transporturilor funerare;
c) transporturilor efectelor de strămutare;
d) transporturilor perisabile.

2. Câte fie se adaugă suplimentar în carnetul TIR pentru fiecare birou vamal de plecare ?
a) 2 file;
b) 3 file;
c) 4 file;
d) 6 file.

3. Dacă în parcurs se rup sigiliile aplicate, se distrug sau se deteriorează mărfurile, fiind necesară
transbordarea acestora, autorităţile competente vor întocmi un document care :
a) se ataşează la carnetul TIR;
b) se transmite expeditorului;
c) se transmite transportatorului;
d) se transmite la ARR.

4. Transportatorul este exonerat de răspundere dacă pierderea sau avarierea mărfii a avut drept
cauză :
a) defectarea autovehiculului;
b) erori ale şoferului la ancorarea mărfii;
c) un viciu propriu al mărfii;
d) o culpă a persoanei de la care a închiriat vehiculul.

5. Transportatorul este nu este exonerat de răspundere dacă pierderea sau avarierea mărfii a avut
drept cauză :
a) lipsa sau defectuozitatea ambalajului;

121
b) manipularea, încărcarea, stivuirea sau descărcarea mărfii de către expeditor sau destinatar;
c) insuficienţa sau imperfecţiunea marcajelor sau a numerelor coletelor;
d) defectarea autovehiculului.

6. Autorizaţiilor pentru transporturile internaţionale de mărfuri :

a) nu sunt transmisibile;
b) sunt transmisibile;
c) sunt transmisibile cu acordul ARR;
d) sunt transmisibile cu acordul D.G.R.T.

7. Acordul INTERBUS se aplică transportului în cont propriu ?

a) da;
b) nu;
c) numai în cazul transportului în ţările care nu sunt membre U.E.;
d) în funcţie de scopul transportului acesta se avizează de către ARR.

8. În conformitate cu prevederile acordului INTERBUS, în cazul în care pe unul dintre sensuri se

transportă un grup de turişti care a fost transportat anterior (schimbare de serie), la bordul
autovehiculului se va afla în mod obligatoriu şi lista de pasageri cu care a fost transportat iniţial
grupul respectiv de turişti ?
a) nu;
b) da;
c) numai în cazul când sunt prezenţi la transport toţi membri acelui grup;
d) nu, această listă se transmite prin fax sau e-mail la agenţia ARR judeţeană.

9. La fiecare transport de mărfuri periculoase la bordul autovehiculului se găseşte :

a) trusa ADR şi Certificatul de garanţie al produsului;
b) fişa de siguranţă pentru marfa transportată;
c) trusa ADR şi cel puţin una din fişele de siguranţă ale produselor transportate;
d) trusa ADR şi fişele de siguranţă pentru fiecare produs transportat.

10. Conform prevederilor acordului AETR, tahograful se verifică :

a) la schimbarea şoferului;
b) anual;
c) o dată la 2 ani;
d) o dată la 5 ani

TESTE RECAPITULATIVE - RĂSPUNSURI

 Cap. I : 1 a, 2 a, 3 c, 4 b, 5 d, 6 c, 7 b, 8 d, 9 a, 10 b.

 Cap. II : 1 c, 2 a, 3 c, 4 d, 5 b, 6 c, 7 a, 8 a, 9 b, 10 c, 11 a, 12 d, 13 c, 14 b, 15 a, 16 b, 17 c,
18 d, 19 b, 20 c, 21 a, 22 b, 23 c, 24 a, 25 a, 26 d, 27 b, 28 c, 29 d, 30 b, 31 a, 32 b, 33 a, 34
a, 35 b, 36 c, 37 d, 38 d, 39 a, 40 b.

 Cap. III : 1 b, 2 c, 3 a, 4 d, 5 d, 6 b, 7 b, 8 c, 9 a, 10 d.

122
  Cap. IV : 1 a, 2 d, 3 c, 4 d, 5 b, 6 a, 7 c, 8 b, 9 b, 10 d, 11 d, 12 a, 13 b, 14 a, 15 c, 16 d, 17
a, 18 b, 19 a, 20 c.

 Cap. V : 1 b, 2 d, 3 a, 4 c, 5 d, 6 d, 7 b, 8 d, 9 a, 10 b, 11 a, 12 a, 13 c, 14 c, 15 d, 16 d, 17 c,
18 a, 19 b, 20 b.

 Cap. VI : 1 d, 2 a, 3 a, 4 c, 5 d, 6 a, 7 b, 8 b, 9 d, 10 c.

BIBLIOGRAFIE

- Acorduri şi convenţii internaţionale, 2006, D. Palade , C. Tudor, Ed. XANT

- Siguranţa circulaţiei în traficul rutier, D. Palade , C. Tudor şi colectiv, 2006, Ed. XANT
- Ord. CEE (UE) nr. 561/2006
- HGR 625 din 24 septembrie 1998 + HGR 72 din 23 ianuarie 2003 + HGR 2340 din 14
decembrie 2004, HGR 57 din 19 ianuarie 2006, HGR 1392 din 4 octombrie 2006 privind
organizarea şi funcţionarea Autorităţii Rutiere Române – ARR
- Ordonanţă de urgenţă nr. 27/ 2011 privind transporturile rutiere,
- Ord. nr. 980/ 2011 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea transporturilor
rutiere şi a activităţilor conexe acestora cu modificările şi completările ulterioare
- Regulamentul CE 1071/2009, Regul. CE 1072/2009 ; Regul. CE 1073/2009
- Legea nr. 38 din 20 ianuarie 2003 modificată şi completată cu Legea nr. 265 din 19 iulie 2007
- HGR nr. 1.175 din 26 septembrie 2007 pntru aprobarea Normelor de efectuare a activităţii de
transport rutier de mărfuri periculoase în România
-. Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003 – CODUL MUNCII cu modificările şi completările ulterioare
- OGR nr. 15 din 24 ianuarie 2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri
naţionale din România cu modificările şi completările ulterioare

123
- OGR nr. 43 din 28 august 1997 privind regimul drumurilor cu modificările şi completările
ulterioare
- HGR nr. 899 din 29 iulie 2003 privind stabilirea condiţiilor referitoare la aprobarea de model
pentru aparatul de control în transporturile rutiere, la omologarea de tip a limitatoarelor de viteză,
precum şi a condiţiilor de montare, reparare, reglare şi verificare a aparatelor de control în
transporturile rutiere şi a limitatoarelor de viteză

124