Lector Ioan GRECU

CONDUCĂTORI AUTO
TRANSPORT PERSOANE
suport de curs

Bucureşti

1
2

Program de pregătire profesională periodică în vederea obținerii CPC pentru categoriile de
vehicule D1, D1E, D şi DE
Notă: Subiectele comune la care fac referire art. 3 alin. (13) din Norme sunt marcate cu „(*)”
Obiectiv
1.1. Obiectiv: cunoaşterea
caracteristicilor sistemului de
transmisie în scopul utilizării
optime
1.2. Obiectiv: cunoaşterea
caracteristicilor tehnice şi
funcţionarea dispozitivelor de
siguranţă pentru a controla
vehiculul, pentru a minimiza
uzura şi pentru a preveni
disfuncţionalităţile specifice
1.3. Obiectiv: capacitatea de
optimizare a consumului de
carburant
1.5. Obiectiv: capacitatea de a
asigura siguranţa şi confortul
pasagerilor
1.6. Obiectiv: capacitatea de a
asigura încărcarea unui
vehicul respectând regulile de
siguranţă şi utilizare corectă a
vehiculului
2.1. Obiectiv: cunoaşterea
mediului social al
transportului rutier şi regulile
care îl guvernează
2.2. Obiectiv: cunoaşterea
reglementărilor privind
transportul rutier de persoane
Anexa 2a)/ la OMT nr. 1214/2015
Tematici Total 5
zile a câte
7 ore, din
care:
nr. ore
(*) componentele motorului și transmisiei și rolul acestora, curbele de 3
cuplu, de putere şi de consum specific ale unui motor, zona de utilizare
optimă a turației motorului, diagrame privind rapoartele transmisiei
(*) circuitul de frânare oleopneumatic servoasistat, limitele de utilizare 3
a frânelor şi a frânei de încetinire, utilizarea combinată a frânelor şi a
frânei de încetinire, utilizarea optimă a vitezei şi rapoartelor
transmisiei, utilizarea inerţiei vehiculului, utilizarea mijloacelor de
încetinire şi de frânare în cursul coborârilor, comportament în caz de
defecţiune
(*) optimizarea consumului de carburant prin aplicarea competenţelor 1
prezentate la pct. 1.1 şi 1.2
echilibrul mişcărilor longitudinale şi laterale, utilizarea drumurilor 3
împreună cu alţi utilizatori, poziţia pe şosea, frânarea treptată/lină,
folosirea consolelor, utilizarea de infrastructuri specifice (spaţii
publice, benzi de circulaţie rezervate), realizarea unei armonii între
conducerea în siguranţă şi celelalte funcţii ale conducătorului auto,
interacţiunea cu pasagerii, caracteristicile specifice ale transportului
anumitor categorii de călători (persoane cu dizabilităţi, copii).
forţele care se aplică vehiculelor în mişcare, utilizarea rapoartelor 3
transmisiei în funcţie de sarcina vehiculului şi de profilul drumului,
calcularea sarcinii totale a unui vehicul sau a unui ansamblu de
vehicule, repartizarea încărcăturii, consecinţele supraîncărcării pe axă,
stabilitatea vehiculului şi centrul de greutate.
(*) cunoaşterea mediului social al transportului rutier: drepturile şi 1
obligaţiile conducătorului auto în ceea ce priveşte calificarea iniţială şi
pregătirea profesională periodică, contractul de angajare al
conducătorului auto, clauze contractuale și plăți interzise,
responsabilitățile conducătorului auto
(*) duratele maxime de lucru specifice transporturilor rutiere; 3
principiile, aplicarea şi consecinţele prevăzute în legislaţia în domeniu;
sancţiunile în caz de neutilizare, de utilizare necorespunzătoare sau de
manipulare a tahografului în scopul fraudei
categorii și tipuri de transport rutier de persoane, licenţa de transport, 3
certificatul de transport în cont propriu, licența de traseu, documentul
de control și transportul de grupuri specifice, autorizaţiile de transport
internaţional, întocmirea documentelor pentru transportul internaţional,
trecerea frontierelor, cabotaj
echipamente de siguranţă la bordul autobuzelor, centurile de siguranţă, 1
încărcarea vehiculului.
3
3.1. Obiectiv: creşterea
percepţiei privind riscurile
rutiere şi accidentele de
muncă
3.2. Obiectiv: capacitatea de a
preveni criminalitatea şi
traficul de imigranţi ilegali
3.3. Obiectiv: capacitatea de a
preveni riscurile fizice:
principiile ergonomice
3.4. Obiectiv: conştientizarea
importanţei stării fizice şi
mentale
3.5. Obiectiv: capacitatea de a
evalua corect și de a acționa
în situaţii de urgenţă
3.6. Obiectiv: abilităţi de
comportament care să
contribuie la îmbunătăţirea
imaginii unei întreprinderi:
relaţia dintre comportamentul
conducătorului auto şi
imaginea întreprinderii
3.8. Obiectiv: cunoaşterea
mediului economic al
transportului rutier de călători
şi organizarea pieţei
tipologia accidentelor de muncă din sectorul transporturilor, statisticile 1
accidentelor de circulaţie, implicarea autobuzelor, consecinţele umane,
materiale şi financiare.
principii şi modalităţi de corectare a atitudinilor şi comportamentelor 1
care generează riscuri de accident rutier sau accident de muncă.
informaţii generale, implicaţii pentru conducătorii auto, măsurile de 1
prevenire, lista verificărilor ce trebuie efectuate de conducătorul auto,
legislaţia cu privire la responsabilitatea conducătorului auto şi
întreprinderilor de transport.
(*) gesturile şi poziţiile care implică riscuri, condiţia fizică, exerciţiile 1
de manipulare, protecţia personală.
(*) principiile unei alimentaţii sănătoase şi echilibrate, efectele 1
alcoolului, medicamentelor sau ale oricărei substanţe susceptibile de a
modifica comportamentul, simptomele, cauzele şi efectele oboselii şi
stresului, rolul fundamental al ciclului elementar muncă-odihnă.
(*) comportamentul în caz de urgenţă: evaluarea situaţiei, evitarea 2
supraaccidentelor, solicitarea de ajutor, asistenţa răniţilor şi acordarea
primului ajutor, acţiuni în caz de incendiu, evacuarea ocupanţilor din
autovehicul, asigurarea siguranţei tuturor călătorilor, acţiuni în caz de
agresiune; principiile de bază ale întocmirii unui proces-verbal de
constatare a accidentului.
tehnici de control dinamic al vehiculului în situațiele derapajului, ale 3
frânării de urgență și ale evitării de urgență a unui obstacol – exerciții
practice sau vizualizare de materiale video
importanţa pentru întreprindere a calităţii prestaţiei conducătorului 3
auto, diferitele roluri ale conducătorului auto, diferiţii interlocutori
potenţiali ai conducătorului auto, întreţinerea autovehiculului,
organizarea muncii, consecinţele pe plan comercial şi financiar ale unei
dispute
transporturilor rutiere de călători în raport cu alte tipuri de transport de 1
călători (transport feroviar, automobile), diferitele activităţi ce implică
transportul rutier de călători, trecerea frontierelor (transportul
internaţional), organizarea principalelor tipuri de întreprinderi de
transport rutier de călători.
4
 Anexa nr. 2
NORME
privind pregatirea si atestarea profesionala a anumitor categorii de
conducatori auto

Dispozitii generale
Art. 1 — (1)
Pentru putea exercita ocupatia, conducatorii auto titulari ai permiselor de conducere
corespunzatoare pentru cel putin una dintre categoriile C 1 , C 1E, C, CE, respectiv D1, DlE,
D si DE, trebuie sa detina un nivel minim de cunostinte necesare desfasurarii profesiei,
cunostinte ce trebuie actualizate periodic.
(2) Prezentele norme nu se aplica conducatorilor auto care conduc:
a) vehicule cu o viteza maxima autorizata care nu depaseste 45 km/h;
b) vehicule utilizate de/sau aflate sub controlul fortelor armate, apararii civile,
Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta al fortelor care raspund de mentinerea
ordinii publice;
c) vehicule care efectueaza teste rutiere in vederea unor dezvoltari tehnice, reparatii sau
pentru intretinere, vehicule noi sau reconstruite care nu au fost inca puse in functiune;
d) vehicule utilizate in situatii de urgenta sau desemnate pentru misiuni de recuperare;
e) vehicule utilizate in cursul pregatirii /examinarii in vederea obtinerii permisului de
conducere sau a unui certificat /atestat profesional.
(3) Certificatul de calificare profesionala initiala, denumit in continuare CPI, si
Certificatul de calificare profesionala continua, denumit in continuare CPC, reprezinta dovada
calificarii profesionale initiale, respectiv dovada pregatirii profesionale periodice a
conducatorului auto, pot fi obtinute conform prevederilor prezentelor norme.
(4) CPI si CPC sunt valabile pentru tipul de transport rutier efectuat de care
conducatorul auto, respectiv transport rutier de marfuri sau transport rutier de persoane.
(5) Modelul continutul certificatului de calificare profesionala sunt prevazute in
Anexa nr. 2b) la prezentele norme.
(6) Pot obtine in Romania CPI doar conducatorii auto care indeplinesc una dintre
urmatoarele conditii:
a) sunt cetateni sau resortisanti ai unui stat membru al Uniunii Europene care isi au
resedinta in Romania, asa cum este aceasta definita in art. 14 din Regulamentul (CEE) nr.
3821/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985 privind echipamentul de inregistrare in
transportul rutier, cu modificarile completarile ulterioare;
b) sunt cetateni sau resortisanti ai unor state nemembre ale Uniunii Europene care sunt
angajati de o intreprindere stabilita in Romania sau au dobandit dreptul de a munci in Romania.
(7) Pot obtine in Romania CPC doar conduckorii auto care indeplinesc una dintre
urmatoarele conditii:
a) isi au resedinta in Romania, asa cum este aceasta definifa in art. 14 din Regulamentul
(CEE) nr. 3821/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985, cu modificarile si completarile
ulterioare;
b) sunt angajati de o intreprindere stabilita in Romania
(8) Sunt recunoscute ca valabile pe teritoriul Romaniei CPI/CPC eliberate in
conditiile Directivei 2003/59/CE de alte state membre ale Uniunii Europene, cu modificarile
ulterioare
Calificare profesionala initiala
Art. 2 — (1) CPI poate fi obtinut prin sustinerea unui examen de cunostinte teoretice
practice, conform prevederilor art. 4. Examenul va urmari insusirea nivelului minim de
cunostinte, conform tematicilor prevazute in Anexa nr. 2a).
5
 (2) CPI sunt eliberate conducatorilor auto de catre Autoritatea Rutiera Romana -
A.R.R., in termen de maximum 30 de zile de la promovarea examenului prevazut la alin. (1).
(3) Conducatorii auto care efectueaza transport de marfa care isi dezvolta sau isi
schimba activitatea pentru a efectua transport de persoane ori invers care detin un CPI nu
trebuie sä mai parcurga partite comune ale celor cloua tipuri de calificare initials, ci doar partile
specifice noii calificari, urmate de promovarea unui examen teoretic. Acesti conducatori vor
sustine in mod obligatoriu examenul practic in totalitate.
(4) Sunt exceptati de la obligativitatea calificarii initiate conducatorii auto care sunt:
a) titularii unui permis de conducere pentru cel putin una dintre categoriile D1, DlE, D
DE, eliberat pana la data de 9 septembrie 2008;
b) titularii unui permis de conducere pentru cel putin una dintre categoriile Cl, C1E, C
CE, eliberat pana la data de 9 septembrie 2009.
(5) Conducatorii auto care efectueaza transport rutier de marfuri detin un CPI pentru
una dintre categoriile de vehicule Cl, ClE, C CE sunt exceptati de la obtinerea unui CPI
pentru oricare alta dintre acestea, iar conduckorii auto care efectueaza transport rutier de
persoane detin un CPI pentru una dintre categoriile de vehicule D1, DIE, D , DE sunt
exceptati de la obtinerea unui CPI pentru oricare alta dintre acestea.
Art. 3 - (1) Pregatirea profesionala periodica consta in cursuri specifice, prin care
conducatorii auto isi actualizeaza cunostintele necesare in activitate, cu precadere in ceea ce
privete siguranta rutiera si rationalizarea consumului de combustibil.
(2) Cursurile prevazute la alin. (1) sunt organizate de catre centre de pregatire si
perfectionare profesionala autorizate de Ministerul Transporturilor si se desfasoara conform
programelor prevazute in Anexa nr. 2a) la prezentele norme. Suporturile de curs utilizate vor fi
intocmite in scopul insusirii de catre candidati a cunostintelor mentionate in Anexa 2a) la
prezentele norme, cu respectarea necesitatilor de invatare ale acestora.
(3) Cursurile se incheie prin sustinerea unui examen teoretic conform prevederilor art.
5. La promovarea examenului, conducatorul auto obtine un CPC cu o valabilitate de 5 ani.
(4) CPC sunt eliberate conducatorilor auto de catre Autoritatea Rutiera Romana -
A.R.R., in termen de maximum 30 de zile de la promovarea examenelor prevazute la alin. 3.
(5) Pentru a continua exercitarea profesiei, conducatorii auto care sunt titulari ai unui
CPI trebuie sä urmeze cursurile de pregatire profesionala periodica in ultimul an de valabilitate
al certificatului si sä promoveze examenul prevazut la art. 5. In acest caz, valabilitatea noului
certificat incepe din ziva urmatoare zilei in care certificatul anterior expira.
(6) Conducatorii auto exceptati de la obligatia detinerii CPI conform prevederilor art. 2
alin. (4) trebuie sä participe la cursurile de pregatire profesionala periodica si sä obtina CPC
pentru a-si putea exercita profesia conform prevederilor art.1 alin. (1).
(7) Conducatorii auto care efectueaza transport rutier de marfuri si detin un CPC pentru
una dintre categoriile de vehicule Cl, Cl E, C si CE sunt exceptati de la obtinerea unui CPC
pentru oricare alta dintre acestea, iar conducatorii auto care efectueaza transport rutier de
persoane si detin un CPC pentru una dintre categoriile de vehicule D1, DIE, D si DE sunt
exceptati de la obtinerea unui CPC pentru oricare alta dintre acestea.
(8) Pentru a continua exercitarea profesiei, conducatorii auto care sunt titulari ai unui
CPC urmeaza cursurile prevazute la art. 3 alin. (1) in ultimul an de valabilitate al certificatului si
sä promoveze examenul prevazut la art. 5. In acest caz, valabilitatea noului certificat incepe din
ziua urmatoare zilei in care certificatul anterior expira.
(9) In cazul in care conducatorii auto titulari ai unui CPI sau ai unui CPC au incetat
exercitarea profesiei iar certificatul de calificare detinut a expirat, acestia au obligatia de a
urma un curs de pregatire profesionala periodica inainte de reluarea activitatii.
(10) In vederea participarii la cursurile pentru obtinerea CPC, candidatii se inscriu la un
centru de pregatire si perfectionare profesionala autorizat de Ministerul Transporturilor,
6
completand in acest scop o cerere si depunand in acest sens un dosar cu urmatoarele
documente:
a) cerere,
b) actul de identitate, in copie,
c) permisul de conducere, in copie,
d) actul care demonstreaza indeplinirea conditiilor prevazute la art. 1 alin. (7), in copie.
(11) Copiile documentelor prevazute la literele b) — d) se certifica de catre solicitant
pentru conformitate cu originalul prin inscrisul "Subsemnatul ............................. , declar pe
propria raspundere, sub sanctiunea legii penale privind falsul in declaratii, ca prezentul act este
conform cu originalul" si semnare.
(12) Candidatii care doresc sa obtina CPC atat pentru categoriile de vehicule C1, C 1E, C
si CE cat si pentru categoriile de vehicule D1, DIE, D si DE pot sa urmeze partile comune ale
cursurilor specifice o singura data.
Examinarea pentru obtinerea CPI
Art. 4. - (1) Examenele pentru obtinerea CPI au in vedere verificarea detinerii de catre
conducatorii auto a nivelului minim de cunostinte prevazut in Anexa nr. 2a) la prezentele
norme.
(2) In vederea sustinerii examenului pentru obtinerea CPI, candidatii se vor inscrie la
un centru de pregatire si perfectionare profesionala autorizat de Ministerul Transporturilor,
completand in acest sens o cerere si depunand in acest sens un dosar cu urmatoarele
documente:
a) cerere,
b) actul de identitate, in copie,
c) permisul de conducere, in copie,
d) actul care demonstreaza indeplinirea conditiilor prevazute la art. 1 alin. (6), in copie
(3) Copiile documentelor prevazute la literele b) — d) se certifica de catre solicitant
pentru conformitate cu original ul prin inscrisul "Subsemnatul , declar pe
propria raspundere, sub sanctiunea legii penale privind falsul in declaratii, ca prezentul act este
conform cu originalul" si semnare.
(4) In vederea sustinerii examenului si a obtinerii CPI, candidatii trebuie sa detina
permis de conducere valabil eliberat sau recunoscut de autoritatea competenta.
(5) Examenul pentru obtinerea CPI este compus dintr-un examen teoretic si unul
practic.
(6) Examenul teoretic este format din doua probe:
a) o proba cu durata de 2 ore care consta dintr-un set de 100 intrebari cu 4 variante de
raspuns din care una corecta, testul avand cel putin o intrebare pentru fiecare obiectiv dintre
obiectivele generale si cele specifice tipului de transport, respectiv transport de marfuri sau
persoane, prevazut in Anexa nr. 2a);
b) o proba cu durata de 2 ore care consta din 6 studii de caz, cate doua pentru fiecare
dintre cele 3 capitole ale Anexei nr. 2a).
(7) Candidatul este considerat admis daca a raspuns corect la cel putin 70% din
intrebari si a obtinut minimum 70% din punctajul maxim cumulat al studiilor de caz.
(8) Candidatii declarati admisi la examenul teoretic vor putea sustine examenul practic,
care este format din urmatoarele probe:
a) o proba de conducere destinata evaluarii pregatirii cu privire la conducerea rationala
bazata pe reguli de siguranta. Aceasta proba are loc, pe cat posibil, pe drumuri situate in afara
zonelor construite, pe drumuri expres sau pe autostrazi (sau alte drumuri similare), precum si
pe toate tipurile de drumuri publice urbane, acestea trebuind sa prezinte diferite tipuri de
dificultati pe care un conducator auto le poate intalni. Este preferabil ca aceasta proba sa se
desfasoare in diverse conditii de intensitate a traficului. Timpul de conducere pe drum trebuie
7
sa fie folosit in mod optim pentru a evalua candidatul in toate zonele de circulatie pe care le-ar
putea intalni. Durata minima a acestei probe este de 60 de minute. Candidatii admisi la aceasta
proba vor putea sustine examenul practic prevazut la b);
b) o proba care vizeaza cel putin pct. 1.4, 1.5, 1.6, 3.2, 3.3 si 3.5 din Anexa nr. 2a).
Durata minima a acestei probe este de 30 de minute;
(9) Pentru a fi admisi la examenul de obtinere a CPI, candidatii trebuie sa fie declarati
admisi atat la examenul teoretic, cat si la toate probele partiale ale examenului practic.
(10) In cazul nepromovarii examenului practic, calificativul "Admis" obtinut de
candidati la examenul teoretic isi pastreaza valabilitatea cel mult 6 luni de la data obtinerii lui,
dar nu mai mult de doua reexaminari practice.
(11) Vehiculele utilizate in timpul examenelor practice trebuie sa corespunda din punct
de vedere constructiv cerintelor impuse vehiculelor utilizate la examinarea in vederea obtinerii
permisului de conducere.
(12) Pentru conducatorii mentionati la art. 2 alin. (3) examenul teoretic cuprinde un
chestionar cu 20 de intrebari si se limiteaza la materiile prevazute in Anexa nr. 2a),
corespunzatoare tipului de transport, de marfuri sau de persoane, pentru care se solicita noua
calificare initiala. Acesti conducatori vor sustine obligatoriu examenul practic in totalitate.
(13) Examinarea prevazuta la alin. (6), (7), (8) si (12) se face conform Normelor
prevazute in Anexa nr. 8 la ordin.
Examinarea pentru obtinerea CPC
Art. 5 — (1) Examinarea pentru obtinerea CPC se face conform Normelor prevazute in
Anexa nr. 8 la ordin.
(2) Pot participa la examenul pentru obtinerea CPC doar candidatii care au urmat in
totalitate cursurile de pregatire profesionala periodica.
(3) Examenul este format dintr-un set de 30 de intrebari tip grila din tematica prevazuta
in Anexa nr. 2a), care trebuie rezolvate in 30 de minute.
(4) Candidatul este considerat admis daca a raspuns corect la cel putin 70% din
intrebari.
Eliberarea certificatului de calificare profesionala
Art. 6. - Certificatul de calificare profesionala se elibereaza de catre Autoritatea Rutiera
Romana - A.R.R. persoanelor care au promovat examenele prevazute la art. 4 sau, dupa caz,
examenul prevazut la art. 5.
Art. 7. — (1) In vederea eliberarii certificatului de calificare profesionala solicitantul
depune la Autoritatea Rutiera Romana - A.R.R urmatoarele documente:
a ) c e re re ,
b) copie dupa actul de identitate,
c ) copie dupd permisul de conducere aflat in perioada de valabilitate,
d) actele care demonstreaza indeplinirea conditiilor prevazute la art. 1 alin. (6) pentru
eliberarea CPI, dupd caz, in copie,
e ) actele care demonstreaza indeplinirea conditiilor prevazute la art. 1 alin. (7) pentru
eliberarea CPC, dupa caz, in copie,
f ) o fotografie color,
g) dovada achitarii tarifului de eliberare.
(2) Copiile documentelor prevazute la alin. (1) literele b) - e) se certifica de catre
solicitant pentru conformitate cu originalul prin inscrisul "Subsemnatul .............................
declar pe propria raspundere, sub sanctiunea legii penale privind falsul in declaratii, ca
prezentul act este conform cu originalul" si semnare.
(3) Certificatul de calificare profesionala se elibereaza in termen de 30 de zile de la data
inregistrarii cererii la Autoritatea Rutiera Romany - A.R.R.

8
 (4) Autoritatea Rutiera Romana - A.R.R., respinge solicitarile de eliberare ale
certificatului de calificare profesionala pentru persoanele care nu au dosarul complet, in situatia in
care copiile documentelor nu sunt lizibile, al caror permis de conducere nu este in perioada de
valabilitate sau a caror fotografie nu este corespunzdtoare confectionarii certificatului.
(5) Cu ocazia depunerii documentelor prevazute la alin. (1), Autoritatea Rutiera
Romana - A.R.R. elibereaza deponentului o dovada inlocuitoare a certificatului de calificare
profesionala valabila doar pe teritoriul Romaniei, cu valabilitate de 30 de zile calendaristice de la
data depunerii si pe care apare mentiunea "Valid only in Romania"
Obligatii
Art. 8. - Centrele de pregatire si perfectionare profesionala autorizate de Ministerul
Transporturilor care inscriu candidati in vederea sustinerii examenului pentru obtinerea CPI
sau care desfasoara cursuri de pregatire profesionala periodica au urmatoarele obligatii:
a) sa inscrie in vederea sustinerii examenului pentru obtinerea CPI numai persoanele
care indeplinesc conditiile prevazute de reglementdrile legale pentru sustinerea examenului si
obtinerea CPI, verificand in acest sens documentele si valabilitatea acestora,
b) sa inscrie la cursuri si sa efectueze pregatirea numai pentru persoanele care
indeplinesc conditiile prevazute de reglementarile legale pentru admiterea la cursuri,
verificand/certificand in acest sens documentele si valabilitatea acestora,
c) sa pastreze la sediul unde s-au desfasurat cursurile, pentru o perioada de minimum 5
ani, dosarele prevazute la art. 3 alin. (10) si la art. 4 alin. (2),
d) sa utilizeze la pregatire lectori atestati in acest sens conform reglementarilor in
vigoare,
e) sa efectueze pregatirea profesionala periodica a candidatilor in conformitate cu
programele prevazute in Anexa nr. 2a),
f) sa efectueze pregatirea conducatorilor auto astfel incat sa respecte prevederile
Hotararii Guvernului nr. 38/2008 privind organizarea timpului de munca al persoanelor care
efectueaza activitati mobile de transport rutier. In acest sens, perioadele de timp alocate
pregatirii profesionale se asimileaza timpului de munca, asa cum este definit in reglementarea
mentionata.
Art. 9 - (1) Detinatorii CPI si CPC au obligatia de a solicita Autoritatii Rutiere Romane -
A.R.R. preschimbarea certificatelor mentionate atunci cand intervine modificarea a cel putin
uneia dintre datele mentionate pe acestea.
(2) Cand se constata cu ocazia controlului in trafic, ca datele mentionate pe un CPI sau
CPC nu corespund in totalitate cu cele mentionate pe alte acte, certificatul se retine si se
transmite la Autoritatea Rutiera Romana — A.R.R. in vederea preschimbarii.
(3) Detinatorii CPI si CPC au obligatia de a solicita Autoritatii Rutiere Romane -
A.R.R. inlocuirea certificatelor in cazul pierderii, furtului sau deteriorarii acestora. In acest caz
certificatele se elibereaza, dupa achitarea tarifului de eliberare, cu valabilitatea de la data
emiterii pana la data de expirare a certificatul initial.
Dispozitii finale
Art. 10. - Pe certificatele CPI si CPC se marcheaza codul comunitar „95",
corespunzator calificarii de conducator auto.
Art. 11. — (1) Autoritatea Rutiera Romany - A.R.R elibereaza si tine evidenta
certificatelor de calificare profesionala ale conducatorilor auto si a documentelor privitoare la
sustinerea probelor examenelor.
(2) Certificatele CPI §i CPC emise de Autoritatea Rutiera Romana. — A.R.R. devin nule
daca pentru obtinerea lor au fost prezentate documente continand informatii false sau eronate,
ori au fost eludate orice prevederi legale aplicabile..
(3) In situatiile prevazute la alin. (2), masura de anulare a certificatelor se aplica de
care Autoritatea Rutiera Romana — A.R.R.

9
 Anexa nr. 8
Norme
privind examinarea in vederea atestarii profesionale a personalului de specialitate
din domeniul transporturilor rutiere

Capitolul I
Dispozitii generale
Art. 1. - Prezentele norme stabilesc conditiile de organizare si desfasurare a
examinarii in vederea atestarii profesionale a personalului de specialitate din domeniul
transporturilor rutiere.
Art. 2. - In sensul prezentelor norme, expresiile si termenii de mai jos au
urmatoarea semnificatie:
a) candidati - cetateni romani, cetateni strain cu domiciliul sau resedinta in Romania,
precum si cetateni ai statelor membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului Economic
European cu resedinta obisnuita in Romania ori aflati la studii in Romania pentru o perioada de
cel putin 6 luni, care solicita sustinerea examinarii pentru obtinerea unui atestat/certificat de
pregatire profesionala prevazut de legislatia in vigoare pentru personalul de specialitate din
domeniul transporturilor rutiere;
b) centru autorizat - centru de pregatire si perfectionare profesionala a personalului de
specialitate din domeniul transporturilor rutiere, autorizat de Ministerul Transporturilor in
conditiile stabilite de reglementarile specifice in vigoare, in care candidatii au finalizat pregatirea
teoretica/practica;
c) evaluare - verificare a cunostintelor managerilor de transport care detin certificate de
competenta profesionala si au urmat cursuri pentru pregatirea profesionala periodica, potrivit
reglementarilor in vigoare;
d) examinare - verificare a cunostintelor si competentelor candidatilor pentru obtinerea
atestatelor/certificatelor de pregatire profesionala prevazute de reglementarile in vigoare
pentru personalul de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, care consta intr-o proba
teoretica si/sau intr-o proba practica, dupa caz, sustinute in limba romana;
e) proba teoretica - proba care presupune rezolvarea on - line a unui chestionar tip grila,
generat prin intermediul aplicatiei sistemului informatic si, dupa caz, redactarea in scris a
raspunsurilor la intrebari/studii de caz, corespunzator tipului de atestat/certificat de pregatire
profesionala aferent categoriei de personal de specialitate din domeniul transporturilor rutiere
pentru care candidatul a solicitat examinarea;
f) proba practica - proba care presupune efectuarea unor operatiuni de verificare a
competentelor practice ale candidatului, corespunzator tipului de atestat/certificat de pregatire
profesionala, aferent personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, pentru
care candidatul a solicitat examinarea;
g) sistem informatic - aplicatia informatica administrata de catre Autoritatea Rutiera
Romana -A.R.R. care permite centrului de pregatire si perfectionare a personalului de specialitate
din domeniul transporturilor rutiere, autorizat de Ministerul Transporturilor, inscrierea candidatilor
pentru efectuarea pregatirii in vederea obtinerii atestatelor/certificatelor de pregatire
profesionala prevazute de legislatia in vigoare, accesul securizat al candidatilor pentru sustinerea
examinarii, precum si accesul securizat al comisiei de examinare pentru desfasurarea examinarii
la proba teoretica;
h) specialist in domeniul transportului rutier - inseamna o persoana care cunoaste temeinic
domeniul transportului rutier, cu experienta de cel putin 3 ani in acest domeniu si care detine
diploma de studii superioare tehnice, juridice sau economice.
Art. 3. - Examinarea in vederea atestarii profesionale a personalului de specialitate din
domeniul transporturilor rutiere se organizeaza si se desfasoara numai pentru candidatii care
10
au efectuat pregatirea teoretica sau, dupa caz, pregatirea teoretica si practica intr-un centru
de pregatire si perfectionare profesionala autorizat de Ministerul Transporturilor, in
conformitate cu reglementarile in vigoare, cu exceptia cazurilor prevazute in mod expres de
legislatia in domeniu pentru care nu este obligatorie pregatirea teoretica si/sau pregatirea
practica.
Capitolul II
Organizarea si desfasurarea examinarii pentru proba teoretica
Art. 4. - (1) Comisia de examinare pentru proba teoretica este aprobata de secretarul de stat
din Ministerul Transporturilor in a carui coordonare se afla domeniul transportului rutier si este
formata din 3 membri, dupa cum urmeaza:
a) doi specialisti in domeniul transportului rutier, desemnati din cadrul Autoritatii
Rutiere Romane - A.R.R., care sunt posesori au unor certificate care atesta detinerea de
competente de "evaluator de competente profesionale " — cod 242405 sau de " evaluator de
evaluatori" — cod 242409, conform Clasificarii ocupatiilor din Romania si
b) un specialist in domeniul transportului rutier, desemnat din cadrul Directiei
Transport Rutier din Ministerul Transporturilor, denumita in continuare Directia Transport
Rutier, care este posesor al unui certificat care atesta detinerea de competene de "evaluator de
competente profesionale" - cod 242405 sau de "evaluator de evaluatori" — cod 242409,
conform Clasificarii ocupatiilor din Romania,
c) in cazul in care candidatii sustin examen si pentru transportul de materiale
radioactive, comisia de examinare se completeaza cu un membru desemnat din cadrul Comisiei
Nationale pentru Controlul Activitatilor Nucleare.
(2) In caz de indisponibilitate a unui membru al comisiei de examinare se desemneaza
un inlocuitor al acestuia, conform prevederilor alin. (1).
(3) Examinarea candidatilor pentru proba teoretica se desfasoara in baza Programului
anual de examinare teoretica intocmit de catre Autoritatea Rutiera Romana - A.R.R., cu
respectarea prevederilor legale, care se afiseaza pe pagina de internet a Autoritatii Rutiere
Romane — A.R.R. cu 30 de zile inainte de prima programare si care se comunica Directiei
Transport Rutier.
(4) Programul anual de examinare prevazut la alin. (4) poate fi modificat/completat din
motive obiective, de catre Autoritatea Rutiera Romana - A.R.R., cu respectarea prevederilor
legale. Programul anual de examinare astfel modificat se afiseaza pe pagina de internet a
Autoritatii Rutiere Romane —A.R.R. si se comunica Directiei Transport Rutier.
(5) In vederea examinarii pentru proba teoretica, incepand din data de 1 iunie 2016
Autoritatea Rutiera Romana - A.R.R. pune la dispozitie sali dotate corespunzator, inclusiv
pentru monitorizarea video a examenelor. Salile nu pot apartine unor centre de pregatire si
perfectionare.
(6) Pana la 1 iunie 2016, examinarea teoretica se va desfasura la centrele de pregatire
si perfectionare autorizate.
(7) Programarea candidatilor pentru sustinerea examenelor in salile prevazute la alin. (5)
se face de catre comisia de examinare in functie de specialitatile pentru care acestia sustin
examenele si, in secundar, in ordinea alfabetica a numelor candidatilor. Programarea se comunica
centrelor de pregatire interesate de catre Autoritatea Rutiera Romana — A.R.R., cu cel putin 48
de ore inainte de sustinerea examenelor.
(8) Programarea sustinerii examenelor desfasurate la centrele de pregatire si
perfectionare conform prevederilor alin. (6) se face de catre comisia de examinare si este
comunicata de catre Autoritatea Rutiera Romana — A.R.R. centrelor de pregatire unde se
desfasoara examinarea, cu cel putin 48 de ore inaintea inceperii examenului.
Art. 5. - (1) Examinarea pentru proba teoretica se desfasoara numai pentru candidatii in
sistemul informatic de catre centrele autorizate.
11
 (2) Poate sustine examinarea pentru proba teoretica doar candidatul care indeplineste
cumulativ urmatoarele conditii:
a) are cursul de pregatire fmalizat de catre centrul autorizat care 1-a inscris in vederea
sustinerii examinarii, finalizare care atesta faptul ca, in ceea ce priveste respectivul candidat,
sunt respectate prevederile reglementarilor specifice in vigoare referitoare la conditiile de
inscriere, perioada in care candidatul a efectuat pregatirea teoretica si/sau practica, precum si
conditiile pentru sustinerea examinarii; candidatii pot participa la examinarea pentru proba
teoretica numai in judetul/municipiul Bucuresti in care isi are sediul centrul autorizat la care a
efectuat pregatirea teoretica si/sau practica; reexaminarea pentru proba teoretica poate fi sustinuta
in orice judet sau in Municipiul Bucuresti;
b) prezinta documentele necesare, in original, in vederea identificarii si constatarii
dreptului de sustinere a examenului, respectiv actul de identitate si, dupd caz, permisul de
conducere auto sau dovada inlocuitoare cu drept de circulatie ori adeverinta valabila care atesta
ca premisul de conducere este depus pentru preschimbare, precum si atestatul/certificatul de
pregatire profesionala valabil obtinut anterior, dupa caz; in absenta oricaruia dintre aceste
documente accesul in sala de examen nu este permis;
c) detine documente eliberate in alt stat membru al Uniunii Europene sau Spatiului
Economic European si:
i. daca doreste obtinerea certificatului de competenta profesionala pentru managerul de
transport va declara in scris, pe propria raspundere ca se afla in una din situatiile prevazute la art. 8
alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 de stabilire a unor norme comune privind
conditiile care trebuie indeplinite pentru exercitarea ocupatiei de operator de transport rutier
privind tahografele in transportul rutier,
ii. daca doreste obtinerea certificatului de calificare profesionala initiala a conducatorilor
auto - , CPI, va declara in scris, pe propria raspundere ca se afla in una din situatiile prevazute la
art. 1 alin. (6) din Normele privind pregatirea si atestarea profesionala a anumitor categorii de
conducatori auto, prevazute in Anexa nr. 2 la prezentul ordin,
iii. daca doreste obtinerea certificatului de calificare profesionala continua a
conducatorilor auto - CPC, va declara in scris, pe propria raspundere ca se afla in una din
situatiile prevazute la art. 1 alin. (7) din Normele privind pregatirea si atestarea profesionala a
anumitor categorii de conducatori auto, prevazute in Anexa nr. 2 la prezentul ordin;
d) completeaza tabelul continand numele si prenumele, codul numeric personal si
semnatura candidatilor care sustin examinarea, pus la dispozitie de catre comisia de examinare;
e) nu foloseste in sala de examinare inscrisuri ajutatoare, echipamente tehnice de
comunicare sau inregistrare audio/video sau once fel de obiecte/echipamente care ar putea fi
folosite la fraudarea examenului;
f) nu poarta discutii cu alti candidati, nu se manifests zgomotos sau intr-un mod care
poate perturba examinarea celorlalti candidate si are o tinuta decenta,
g) nu se prezinte la examen sub influenta bauturilor alcoolice sau substantelor
psihotrope.
Art. 6. - (1) Membrii comisiei de examinare au urmatoarele atributii/obligatii in legatura
cu organizarea si desfasurarea examinarii pentru proba teoretica:
a) deschid sesiunea de examinare in sistemul informatic;
b) informeaza candidatii, inainte de inceperea examinarii, cu privire la conditiile de
desfasurare a examinarii si de promovare a probei teoretice, precum si la posibilitatea
sustinerii reexaminarii la proba teoretica pentru candidatii declarati respinsi;
c) verifica documentele fiecarui candidat, prevazute la art. 5 alin. (2) lit. b) si inscriu
pe documentele de plata mentiunile prevazute la art. 16 alin. (2);

12
 d) nu permit accesul in sala de examinare decat pentru candidatii care indeplinesc
conditiile pentru sustinerea examinarii, prevazute de prezentele norme si de reglementarile
specifice in vigoare;
e) interzic accesul in sala de examinare candidatilor aflati sub influenta bauturilor alcoolice
sau substantelor psihotrope, precum si oricarei persoane care nu este candidat, cu exceptia cazurilor
in care personalul tehnic intervine pentru remedierea unei defectiuni a echipamentului
electronic. In cazul in care examenul se sustine la sediul centrului autorizat, un reprezentant
imputernicit al centrului autorizat poate asista, cu rol strict de observator, la desfasurarea
examinarii;
f) aloca fiecarui candidat care indeplineste conditiile de sustinere a examinarii, prin
intermediul sistemului informatic, un cod numeric care permite acestuia accesul la chestionarul
tip grila generat de aplicatia sistemului informatic;
g) pastreaza confidentialitatea datelor cu care lucreaza pe durata desfasurarii examinarii,
precum si a raspunsurilor la intrebarile/studiile de caz aferente probelor scrise;
h) desfasoara activitatile de examinare in mod unitar, obiectiv si impartial;
i) 'intrerup examinarea candidatilor care nu respecta interdictiile prevazute la art. 5 alin.
(2) lit. e) — g) din prezentele norme;
j) inmaneaza candidatilor care au obligatia sustinerii uneia sau mai multor probe scrise
foile /formularele de examen, semnate de catre unul dintre membri, si intrebarile /studiile de caz;
k) genereaza prin sistemul informatic tabelul centralizat al candidatilor care au
sustinut examinarea pentru proba teoretica;
1) evalueaza/corecteaza lucrarile scrise ale candidatilor, anuleaza spatiile
necompletate pe foile/formularele de examen, noteaza pe luctari rezultatul obtinut de acestia
atat in cifre cat si in litere, si inscriu rezultatele obtinute de catre acestia in sistemul informatic
in vederea stabilirii calificativului final "Admis"/"Respins";
m) genereaza prin sistemul informatic, centralizatoarele continand rezultatele finale
ale examinarii si le semneaza; centralizatoarele se genereaza pentru fiecare proba teoretica
sustinuta, separat pentru fiecare centru de pregatire si perfectionare autorizat, in doua exemplare
originale, unul pentru centru si unul pentru comisia de examinare;
n) retin toate foile/formularele de examen predate de candidatii care au sustinut proba
scrisa, completeaza si semneaza un proces-verbal care contine numarul de foi/formulare de examen
predate de candidatii care au sustinut proba scrisa separat pentru fiecare proba scrisa;
foile/formularele de examen si procesele-verbale aferente se arhiveaza la Autoritatea Rutiera
Romana — A.R.R.;
o) 'inchid sesiunea de examinare in sistemul informatic la finalul examinarii;
p) inchid sesiunea de examinare in cazul in care pe timpul desfasurarii acesteia nu mai
sunt indeplinite conditiile prevazute in prezentele norme;
q) 'incheie un proces verbal privind activitatea de examinare.
(2) Tabelul continand numele si prenumele, codul numeric personal si semnatura
candidatilor care sustin examinarea si un exemplar al centralizatoarelor continand rezultatele
finale ale examinarii se predau la Autoritatea Rutiera Romana — A.R.R. in vederea arhivarii.
(3) Centrului autorizat i se transmite cate un exemplar original al centralizatoarelor
continand rezultatele finale ale examinarii candidatilor proprii, pentru fiecare tip de proba
teoretica sustinuta, semnat de catre membrii comisiei de examinare.
Art. 7. - Centrul autorizat are urmatoarele obligatii in vederea organizarii si
desfasurarii examinarii pentru proba teoretica:
a) sa inscrie in sistemul informatic numai candidatii care indeplinesc conditiile
minime prevazute de reglementarile in vigoare pentru participarea la cursuri sau la examene, in
cazurile in care nu este reglementata participarea la un anumit tip de curs;

13
 b) sa finalizeze, in sistemul informatic, cursul pentru care candidatul solicita
examinarea, pentru candidatii care au urmat cursurile de pregatire sau perfectionare
profesionala, care indeplinesc conditiile prevazute de reglementarile in vigoare pentru
sustinerea examenului si pentru care au fost verificate documentele si valabilitatea acestora.
Art. 8. - (1) Examinarea pentru proba teoretica se desfasoara prin utilizarea
sistemului informatic prin sustinerea unei probe scrise, in cazurile prevazute de
reglementarile in vigoare.
(2) Intrebarile pe baza carora candidatii sustin examinarea pentru proba teoretica prin
utilizarea sistemului informatic se elaboreaza de catre Directia Transport Rutier si Autoritatea
Rutiera Romana - A.R.R., se introduc in sistemul informatic, care genereaza in mod aleatoriu
chestionare pentru fiecare candidat la data sustinerii examinarii.
(3) Intrebarile/studiile de caz pentru probele scrise se elaboreaza de catre Directia
Transport Rutier si Autoritatea Rutiera Romana - A.R.R. si se introduc in sistemul informatic
care genereaza chestionare/studii de caz in mod aleatoriu la data examinarii, pentru fiecare
proba scrisa.
(4) Grila de corectare pentru intrebarile/studiile de caz pentru probele scrise, prevazute
la alin. (3), sustinute la examinare se acceseaza de catre comisia de examinare, numai dupa
finalizarea probelor scrise de catre candidati.
(5) Baza de intrebari pentru probele prevazute la alin. (2) si (3) se publica pe pagina de
internet a Autoritatii Rutiere Romane - A.R.R. si se actualizeaza ori de cate ori se impune.
(6) Orice persoana fizica sau juridica poate formula propuneri sau comentarii
privind intrebarile/studiile de caz prevazute la alin. (2) si (3). Acestea se analizeaza de catre
Directia Transport Rutier si Autoritatea Rutiera Romana - A.R.R. si se preiau, se reformuleaza
sau resping, dupa caz.
(7) Durata totala cumulata a timpului petrecut de un cadidat pentru sustinerea unuia sau
mai multor examene, in aceeasi zi, nu poate depasi 4 ore.
Art. 9. - (1) Sesiunea de examinare pentru proba teoretica se deschide si se inchide de
catre comisia de examinare prin introducerea unui cod generat de sistemul informatic.
(2) Candidatii pot sustine examinarea in sistemul informatic numai dupa introducerea
unui cod numeric generat de sistemul informatic alocat de catre comisia de examinare
pentru fiecare dintre aces tia.
Art. 10. - (1) Punctajele obtinute de catre candidati la intrebarile tip grila cuprinse
in chestionarele generate de sistemul informatic sunt afisate automat, la terminarea probei, pe
ecranul terminalului/unitatii PC utilizat de fiecare candidat, inclusiv prin inscrierea
calificativului Admis/Respins la proba respectiva.
(2) Fiecare candidat care sustine proba scrisa trebuie sa completeze pe
foile/formularele de examen datele necesare conform formularului respectiv, in vederea
identificarii candidatului, a tipului de atestat/certificat de pregatire profesionala pentru care
sustine proba scrisa. si a numarului subiectului inmanat de catre comisia de examinare.
Datele de identificare a candidatului se inscriu pe foile/formularele de examen in coltul din
dreapta sus a primei pagini, care se va sigila si semna de catre unul dintre membrii comisiei de
examinare, urmand a fi desigilat dupa corectarea lucrarii
Capitolul III
Organizarea si desfasurarea examinarii pentru proba practica
Art. 11. - (1) Examinarea pentru proba practica in vederea atestarii profesionale a
personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere se organizeaza de catre
Autoritatea Rutiera Romana - A.R.R. pentru candidatii care au fost declarati admisi la proba
teoretica.
(2) Candidatii sustin examinarea pentru proba practica in fata unui specialist in
domeniul transportului rutier desemnat din cadrul Autoritatii Rutiere Romane - A.R.R conform
14
procedurii interne stabilite in acest sens, care detine permis de conducere corespunzator categoriei
de vehicule pentru care candidatul este examinat si care este posesor al unui certificat care
atesta detinerea de competene de evaluator de competente profesionale " — cod 242405 sau de "
evaluator de evaluatori" — cod 242409, conform Clasificarii ocupatiilor din Romania.
Art. 12. - (1) Examinarea candidatilor pentru proba practica se desfasoara in baza
Programului anual de examinare practica intocmit de catre Autoritatea Rutiera Romana -
A.R.R. si care se afiseaza pe pagina de internet a acesteia.
(2) Procedura de examinare si modalitatea de evaluare a candidatilor la proba practica
se stabilete de catre Autoritatea Rutiera Romand - A.R.R. si se publica pe pagina de internet a
institutiei.
(3) Candidatii pot sustine proba practica a examenului si in alte judete / Municipiul
Bucuresti fata de cel in care au sustinut proba teoretica, numai in baza unei solicitari transmise in
acest sens la Autoritatea Rutiera Romana - ARR, cu cel putin 3 zile lucratoare inainte de
data examinarii. Reexaminarea pentru proba practica poate fi sustinuta in once judet /
Municipiul Bucuresti.
(4) Desfasurarea probei practice va fi intrerupta in cazul restrictionarii circulatiei pe
drumurile publice de catre autoritatile competente pentru conditii meteo rutiere nefavorabile, ori
in cazul aparitiei unor defectiuni tehnice, urmand a fi reluata de indata ce conditiile de circulatie
au revenit la normal.
Art. 13. - (1) Vehiculele / ansamblurile de vehicule rutiere utilizate la examinarea pentru
proba practica trebuie sa fie corespunzatoare din punct de vedere tehnic, conform legislatiei
aplicabile.
(2) Centrul de pregatire si perfectionare care a pregatit/inscris candidatul care sustine
proba practica are obligatia de a pune la dispozitie vehiculele / ansamblurile de vehicule
prevazute la alin. (1)
(3) Examinarea pentru proba teoretica si examinarea pentru proba practica se sustin in
zile diferite.
Art.14. - in cadrul probei practice examinatorul are urmatoarele atributii:
a) sä nu modifice locul de plecare la proba practica, comunicat candidatilor;
b) sa verifice identitatea candidatilor, documentele acestora si prezenta
conform programatorului de examen;
c) sa nu permita accesul in vehicul al altor persoane cu exceptia candidatilor, a
reprezentantului centrului de pregatire sau, daca este cazul, a persoanelor delegate de catre
conducerea Autoritatii Rutiere Romane - A.R.R., in limita numarului de locuri pe scaune
disponibil. Persoanele care asista la examenul practic nu pot interveni in procesul de examinare;
in caz contrar examenul practic este intrerupt de catre examinator;
d) sa nu permita transmiterea de indicatii si sfaturi candidatului in timpul examinarii;
e) sa urmareasca si sa evalueze cu atentie obiectivele si competentele din fisa de
evaluare, sa intrerupa examinarea in situatii deosebite cand din cauza unor manevre
periculoase se pot produce accidente de circulatie;
f) sä nu angajeze cu candidatii discutii de alta natura decat cele legate de executarea
probelor respective;
g) sä nu indice candidatilor efectuarea unor manevre care ar incalca regulile de circulatie
sau semnalizarea rutiera;
h) sa manifeste obiectivitate in aprecierea cunostintelor si in acordarea calificativelor, avand
o comportare civilizata fata de candidati;
i) sa consemneze in fisa de evaluare calificativele obtinute de candidat si sa semneze
fisa de evaluare.

15
 Capitolul IV
Dispozitii tranzitorii si finale
Art. 15. - In cazul managerilor de transport care detin certificate de competenta profesionala
si urmeaza cursuri pentru pregatirea profesionala periodica, evaluarea acestora privind
actualizarea cunotintelor se realizeaza de catre comisia prevazuta la art. 4 alin. (1), cu
respectarea cerintelor prevazute de reglementarile in vigoare.
Art. 16. - (1) Pentru sustinerea examinarii/evaluarii teoretice, candidatul achita in
contul Autoritatii Rutiere Romane - A.R.R. tariful in cuantum de 67 lei pentru fiecare proba de
examen teoretic sustinut, tarif care se actualizeaza in functie de indicele de inflatie si de alte
elemente de cost.
(2) Sustinerea examenului, examenelor sau evaluarii teoretice de catre candidat
este conditionata de prezentarea documentului de plata, in original, comisiei de examinare.
Comisia de examinare noteaza pe documentul de plata original data si numarul de probe pentru
care candidatul a fost examinat/evaluat.
(3) Pentru prestarea activitatii de examinare, membrii comisiei de examinare sunt
remunerati de catre Autoritatea Rutiera Romana - A.R.R. din cuantumul prevazut la alin. (1).
Art. 17. - (1) Candidatii declarati respinsi la examinarea pentru proba teoretica si/sau
proba practica pot depune contestatie la sediul central al Autoritatii Rutiere Romane - A.R.R., in
termen de 2 zile lucratoare de la data sustinerii examenului, cu indicarea in mod obligatoriu a
adresei la care urmeaza sa primeasca raspunsul la contestatie.
(2) Contestatia prevazuta la alin. (1) se solutioneaza in termen de 10 zile de la data
primirii acesteia de catre o comisie alcatuita din 3 membri, dupa cum urmeaza:
a) un membru numit din cadrul Directiei Transport Rutier;
b) doi membri numiti din cadrul Autoritatii Rutiere Romane - A.R.R.
(3) Rezultatul contestatiei se transmite in scris candidatului in termen de 2 zile
lucratoare de la data solutionarii acesteia.
(4) Membrii comisiei de solutionare a contestatiilor indeplinesc conditiile prevazute la
art. 4 alin. (1) si nu pot fl membrii comisiei de examinare care a declarat respins candidatul
care a depus contestatia.
Art. 18. - (1) in vederea constituirii comisiilor de examinare, Autoritatea Rutiera
Romana —A.R.R. si Directia Transport Rutier desemneaza specialistii care indeplinesc
conditiile prevazute la art. 4 alin. (1) lit a) respectiv b) si care alcatuiesc corpul propriu de
examinatori.
(2) Persoanele prevazute la alin. (1) si reprezentantii Autoritatii Rutiere Romane -
A.R.R. prevazuti la art. 11 alin. (2) au obligatia de a actualiza in permanenta
cunostintele necesare desfasurarii acestei activitati.
Art. 19. - Autoritatea Rutiera Romana - A.R.R. va intreprinde toate masurile necesare
pentru asigurarea respectarii prevederilor legale in vigoare privind protectia datelor si a
fluxurilor informationale aferente sistemului informatic.
Art. 20. - Sunt incompatibile cu calitatea de membru al comisiilor de examinare si
de solutionare a contestatiilor pentru proba teoretica, in conformitate au prevederile art. 4 alin.
(1) si (2) din prezentele norme, precum si cu calitatea de examinator desemnat sa desfasoare
examinarea pentru proba practica in conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) din prezentele
norme, persoanele care desfasoara o alta activitate decat cea de examinare pe baza de relatii
contractuale incheiate cu un centru autorizat, detin parti sociale/actiuni s i/sau sunt in relatie de
rudenie sau de afinitate pana la gradul IV cu persoane care detin parti sociale/actiuni,
administreaza sau care are relatii contractuale cu un centru autorizat.
Art. 21. - Prevederile art. 6 alin. (3) si art. 8 alin. (3) si (4) se aplica de la data de 1 iunie 2016

16
Tema 1:
CUNOAȘTEREA CARACTERISTICILOR SISTEMULUI DE
TRANSMISIE ÎN SCOPUL UTILIZĂRII OPTIME

Componentele motorului și transmisiei și rolul acestora, curbele de cuplu, de

putere şi de consum specific ale unui motor, zona de utilizare optimă a turației
motorului, diagrame privind rapoartele transmisiei

1. Componentele motorului și transmisiei si rolul acestora

Pentru a determina punerea în mişcare a vehiculului, a fost inventat lanţul cinematic.

Acesta este format dintr-un ansamblu de organe mecanice care odată montate şi puse in
funcţiune corect fac posibilă înaintarea autovehiculului, mersul înapoi, schimbarea direcţiei de
deplasare
spre stânga sau dreapta.
Elementele componente ale lanţului cinematic sunt: motorul – ambreiajul – cutia de viteze
– transmisia longitudinală (cardanul) – transmisia principală (puntea motoare) – roata
Performantele cat si calitatile de exploatare ale autovehiculului sunt determinate de
caracteristicile motorului, cel mai folosit fiind motorul cu ardere interna.

Motorul

- transformă energia chimica a combustibilului prin intermediul energiei termice de

ardere, în interiorul motorului, în energie mecanica.
Caldura degajată în camera de ardere se transformă prin intermediul presiunii
(energiei potenţiale) aplicate pistonului în mişcare mecanică ciclică, de obicei rectilinie, după
care în mişcare de rotaţie uniformă, obţinută la arborele cotit.
Oxigenul necesar arderii se obţine din aerul atmosferic. Combustibilul în amestec cu
aerul se numeşte amestec carburant.
Criteriul de clasificare cel mai important al motoarelor îl constituie principiul de
aprindere care stă la baza diferenţierii motoarelor în motoare cu aprindere prin scânteie
(MAS) şi motoare cu aprindere prin comprimare (MAC).

Parametrii constructivi ai motorului

Punct mort interior (PMI) (învechit: punct mort superior, PMS) este poziţia
pistonului care corespunde volumului minim ocupat de fluidul motor în cilindru.
Punct mort exterior (PME) (învechit: punct mort inferior, PMI) este poziţia
pistonului care corespunde volumului maxim ocupat de fluidul motor în cilindru.
Cursa pistonului este distanţa dintre punctul mort interior şi punctul mort exterior,
parcursă de piston între două schimbări de sens ale deplasării sale. Fiecare cursă a pistonului
corespunde unei rotaţii de 180° a arborelui cotit.
Volumul minim al camerei de ardere este volumul ocupat de gaze când pistonul
se află la PMI.
Cilindreea unitară (pe scurt, cilindree) este volumul generat prin deplasarea
pistonului în timpul unei curse.
Cilindreea totală (pe scurt, litraj) este suma cilindreelor unitare ale tuturor
cilindrilor unui motor.

17
 Volumul total al cilindrului este volumul maxim ocupat de gaze măsurat când
pistonul se află la PME; volumul total al cilindrului este format din însumarea cilindreei
unitare cu volumul camerei de ardere.
Raportul de comprimare este raportul dintre volumul total al unui cilindru şi
volumul camerei de ardere:

Parametrii de funcţionare ai motorului

Forţa de tracţiune este generată de momentul motor a cărei mărime depinde de
sarcina şi turaţia motorului.
Viteza autovehiculului se poate exprima în funcţie de turaţia motorului şi de
rapoartele de transmisie ale cutiei de viteze.
Pentru o anumită treaptă de viteză forţa de tracţiune este direct proporţională cu
momentul motor efectiv.
Adaptabilitatea motorului reprezintă capacitatea acestuia de a învinge rezistenţe la
înaintare cât mai mari prin posibilităţi proprii, mărind momentul motor la scăderea turaţiei
datorită creşterii rezistenţelor exterioare.
Elasticitatea motorului reprezintă capacitatea acestuia de a realiza o gamă cât mai
mare de viteze de deplasare fără a fi necesară modificarea raportului de transmitere al
schimbătorului de viteze.
Curbele motorului - permit o mai bună apreciere a posibilităţilor motrice ale
autovehiculului, acestea fiind: cuplul motor; puterea; consumul specific.
Cuplul (momentul) motor reprezintă forţa care ia naştere din combustia gazelor şi
care se exercită asupra pistonului, determinând prin intermediul bielei rotirea arborelui motor.
Cuplul motor = Forţa exploziei x Braţul levierului.
Momentul motor transmis la roţile motoare este mai mare decât la arborele motor,
indiferent de treapta de viteză.
Amplificarea momentului motor este realizată prin intermediul transmisiei (cutia de
viteze; transmisia principală).
Puterea motorului se exprimă în Wşi KW sau în CP şi reprezintă cantitatea de lucru
mecanic (energie mecanică) efectuată într-o anumită unitate de timp şi furnizată transmisiei.
1 CP = 736 W sau 0,736 KW.
Puterea motorului P = Cuplul motor M x Regimul de turaţie ω
Puterea motorului este utilizată de automobil în scopul sporirii vitezei maxime,
învingerea rezistenţelor maxime ale căii de rulare, sporirea vitezei şi învingerea rezistenţelor
căii.
Puterea transmisă la roţile motrice este mai mică decât cea dezvoltată de motor;

Motorul cu aprindere prin comprimare (MAC) în patru timpi se compune din

următoarele subansamble funcţionale:
- mecanismul motor - creează spaţiul în care are loc transformarea energiei
combustibilului în energie mecanică si cuprinde:
- elemente fixe: blocul cilindrilor (este organul care cuprinde cilindrii in
interiorul carora se deplaseaza pistoanele), carterul superior (este partea de baza a motorului
pe care se sprijina celelalte organe, cuprinzand in general si arboreal cotit), carterul inferior
(sau baia de ulei), chiulasa (este organul care inchide cilindrul. In chiuloasa sunt executate
cavitati care impreuna cu capul pistonului respectiv formeaza camera de ardere), garnitura de
chiuloasa (este organul motorului care se monteaza intre chiuloasa si blocul cilindrilor si
trebuie sa asigure etanseitatea dintre acestea), colectorul de admisie (este organul care
18
conduce amestecul carburant sau aerul spre supapele de adisie), colectorul de evacuare (este
organul care preia gazele rezultate);
- elementele mobile: mecanismul biela - manivela (asigura transformarea
miscarii de translatie alternativa in miscare de rotatie. Piesele principale ale acestuia sunt:
pistoanele, bielele şi arborele coti), mecanismul de distribuţie (alimentează cilindrii
motorului cu aer şi permite evacuarea din cilindri a gazelor rezultate din ardere).
Mecanismul de distribuţie este format din arborele cu came, tacheţi, tije împingătoare,
culbutori şi supapele de admisie şi evacuare.
- sistemul de alimentare - asigură injecţia combustibilului, înmagazinarea motorinei
necesare efectuării unui anumit parcurs şi filtrarea ei în timpul funcţionării motorului, precum
şi filtrarea şi dirijarea aerului atmosferic în instalaţie.
- instalaţia de ungere - are rolul de a înlătura contactul direct dintre suprafeţele
pieselor în mişcare relativă, reducându-se prin aceasta lucrul mecanic de frecare, încălzirea şi
uzura pieselor.
- sistemul de răcire - evacuează cantitatea de căldură ce constituie un surplus faţă de
cantitatea necesară asigurării temperaturii optime de funcţionare a motorului.

Sistemul de transmisie

- asigură transmiterea fluxului de putere de la motor la roţile motrice;

- amplifică/multiplică momentul motor transmis la roţile motrice prin intermediul
cutiei de viteze şi a transmisiei principale;
- asigură întreruperea fluxului de putere de la motor la roţi (ambreiaj, cutie de viteze);
Este alcătuit din: ambreiaj, cutie de viteze, transmisie cardanică, transmisie principală,
diferenţial, reductor-distribuitor, arbori planetari şi transmisie finală.
Ambreiajul
- permite întreruperea temporară a transmiterii fluxului de putere de la motor la roţi;
- permite cuplarea progresivă a motorului cu transmisia;
- protejează transmisia de şocuri şi la suprasarcini;
Diminuarea şocurilor în transmisie la schimbarea treptelor de viteză se realizează prin:
- ambreierea progresivă, concomitent cu accelerarea până la turaţia economică;
- sincronizarea pedalei de ambreiaj cu cea de acceleraţie;
- modul de acţionare a pedalei de ambreiaj în poziţiile de apăsare intermediare, care
corespund patinării ambreiajului.
Cutia de viteze
- permite întreruperea transmiterii fluxului de putere de la motor la roţi;
- permite mersul înapoi fără inversarea sensului de rotaţie a motorului;
- permite modificarea raportului de transmitere a momentului motor la roţile motrice;
- permite staţionarea autovehiculului cu motorul în funcţiune.
Rolul schimbătorului de viteze este de a permite modificarea forţei de tracţiune în
funcţie de variaţia rezistenţelor la înaintare;
Schimbarea corectă a vitezelor constituie una din greutăţile conducerii
autovehiculelor.
Analiza acţiunilor necesare schimbării vitezelor comportă două aspecte distincte:
- alegerea momentului pentru efectuarea schimbării, în funcţie de viteza vehiculului,
caracteristicile drumului şi ale fluxului rutier;
- tehnica manevrelor care să prezinte o schimbare corectă a vitezelor.
Schimbarea corectă a vitezelor este condiţionată de alegerea turaţiei optime a acestei
manevre, în funcţie de calităţile dinamice ale autovehiculului, de caracteristicile drumului şi
de scopul urmărit în alegerea acestei turaţii.
19
 Urcarea rampelor solicită mult motoarele autovehiculelor, deplasarea neputându-se
efectua în ultima treaptă a cutiei de viteze; trebuie folosite treptele inferioare de viteză în
funcţie de înclinarea drumului, încărcătura vehiculului, sinuozităţile drumului şi aderenţa
suprafeţei carosabile
Reductorul distribuitor
- transmite momentul motor la punţile motoare şi în acelaşi timp îl modifică
Reductorul distribuitor există numai la automobilele cu mai multe punţi motoare.
Transmisia cardanica
- distribuie momentul motor de la cutia de viteze la transmisia principală.
- permite compensarea variaţiilor de poziţie relativă a componentelor transmisiei
Este necesară datorită diferenţei dintre axele geometrice ale arborilor, diferenţă
determinată de oscilaţiile sistemului de suspensie.
Transmisia principala
- amplifică/modifică şi transmite momentul motor de la transmisia cardanică, aflată în
planul longitudinal al automobilului, la diferenţial şi arborii planetari situaţi într-un plan
transversal.
Diferentialul
- permite ca roţile aceleiaşi punţi motoare să ruleze la turaţii diferite.
La deplasarea automobilului în viraj, roata motoare exterioară parcurge un spaţiu mai
mare decât roata motoare interioară virajului.
Diferenţialul este mecanismul care permite ca roţile motoare ale aceleiaşi punţi să se
rotească cu viteze unghiulare diferite, dând astfel posibilitatea ca la deplasarea automobilului
în viraje să parcurgă spaţii de lungimi diferite.
Arborii planetari
- transmit momentul motor de la diferenţial la roţile motoare.
Utilizarea dispozitivelor de remorcare
Un autovehicul poate tracta pe drumul public o singură remorcă. Se exceptează
tractorul rutier care poate tracta două remorci, precum şi autovehiculele amenajate pentru
formarea unui autotren de transport persoane în localităţile turistice, cu condiţia ca acesta să
nu fie mai lung de 25 m şi să nu circule cu viteză mai mare de 25 km/h.
Cuplarea unui vehicul cu una sau două remorci, pentru formarea unui ansamblu de
vehicule, se poate efectua numai dacă:
- elementele care compun dispozitivul de cuplare sunt omologate şi compatibile;
- ansamblul de vehicule poate realiza raza minimă de virare a autovehiculului trăgător;
- dimensiunile ansamblului de vehicule nu depăşesc limitele prevăzute de lege;
- elementele de cuplare ale echipamentelor de frânare şi de iluminare şi semnalizare
luminoasă sunt compatibile;
- vehiculele care compun ansamblul nu se ating la trecerea peste denivelări, la
efectuarea virajelor sau la schimbarea direcţiei de mers.
Remorcarea unui autovehicul se face cu respectarea următoarelor reguli:
- conducătorii autovehiculelor trăgător şi, respectiv, remorcat, trebuie să posede
permise de conducere valabile pentru categoriile din care face parte fiecare dintre
autovehicule;
- autovehiculul trăgător să nu remorcheze un autovehicul mai greu decât masa lui
proprie, cu excepţia cazului când remorcarea se efectuează de către un autovehicul destinat
special depanării;
- remorcarea trebuie să se realizeze prin intermediul unei bare metalice în lungime de
cel mult 4 m. Autoturismul ale cărui mecanism de direcţie şi sistem de frânare nu sunt defecte
poate fi remorcat cu o legătură flexibilă omologată, în lungime de 3-5 m. Bara sau legătura
flexibilă trebuie fixată la elementele de remorcare cu care sunt prevăzute autovehiculele;
20
 Dacă remorcarea se realizează prin suspendarea cu o macara sau sprijinirea pe o
platformă de remorcare a părţii din faţă a autovehiculului remorcat, atunci în acesta nu trebuie
să se afle nici o persoană.

2. Curbele de cuplu, de putere şi de consum specific ale unui motor

Cuplul motor denumit și moment, este o mărime fizică ce reprezintă tendința unei
forțe de a roti un obiect în jurul unei axe.
Valoarea cuplului este dată de produsul dintre forța ce acționează asupra obiectului
respectiv și lungimea brațului forței.
Brațul forței este distanța dintre punctul în care se aplică forța și punctul de pivotare,
rotire al obiectului.
Unitatea de măsură a cuplului este Newton metrul [Nm].
Ca să înțelegem mai ușor fenomenul, vom presupune că dorim să strângem
prezoanele unei roți de automobil. Pentru asta utilizăm o cheie cu care rotim prezonul în
sensul strângerii acestuia.

Foto: Cuplul de strângere

Cuplu [Nm] = Forță [N] x brațul forței [m]

De exemplu, dacă apăsăm cu o forță de 100 N (echivalent cu aproximativ 10 kg) iar brațul
(lungimea cheii) este de 0.25 m (25 cm) atunci vom obține un cuplu de strângere aplicat
prezonului de 25 Nm!
Pentru a mări cuplul putem mări forța de apăsare sau brațul forței.
În cazul unui motor termic, cuplul motor este dat de produsul dintre forța ce apasă asupra
pistonului și lungimea brațului maneton (brațul forței).

Foto: Cuplul motor generat la arborele cotit

Este evident că fiecare braț maneton, ce corespunde fiecărui cilindru va genera cuplu la
arborele cotit atunci cand pistonul respectiv va fi pe cursa de destindere
Cuplul motor poate fi mărit prin mărirea forței de apăsare sau prin creșterea lungimii
brațului maneton. Dacă comparăm un motor pe benzină cu un motor diesel din punct de vedere al
cuplului, pentru aceeași capacitate cilindrică, vom observa că motorul diesel generează un cuplu
21
motor mai mare. Explicația vine de la faptul că, pentru un motor diesel, presiunea medie în
cilindru are valori mai mari deci forța de apăsare este mai mare.
Puterea mecanică este definită ca o mărime fizică egală cu lucrul mecanic efectuat într-
un interval de timp. Cu alte cuvinte puterea este produsul dintre cuplu și viteză unghiulară
(turație).
Unitatea de măsură a puterii în sistemul internațional de măsura (SI) este Watt-ul [W].

Puterea [W] = Cuplu [Nm] x Viteză unghiulară [rad/sec]

În domeniul automobilelor ca unitate de măsură pentru putere se utilizează calul putere

[CP] iar în loc de viteză unghiulară se utilizează turația în rotații pe minut [rot/min]. Utilizând
aceste unități de măsură calculul puterii se face astfel:

Puterea [CP] = (1/7021.55) x Cuplu [Nm] x Turația [rot/min]

Aplicând acestă formulă exemplului de mai sus se poate calcula cu ce putere se

acționează asupra cheii.
Să presupunem că aplicăm un cuplu constant de 25 Nm și rotim cheia cu 20 rot/min. În
acest caz puterea va fi de 0.07 CP.
În mare, cuplul ajută să strâng foarte tare prezonul în timp ce puterea ajută să fac acest
lucru repede.
Cuplul este o componentă a puterii și din acest motiv o comparație directă nu prea își are
rostul.
Prin creșterea cuplului motor creștem și puterea în același timp. Un alt mod de creștere a
puterii impune creșterea turației.
Tabelul de mai jos sintetizează factorii prin care se poate mări puterea unui motor și care
sunt limitările acestora.

Foto: Moduri de creșterii a puterii motorului cu ardere internă

Valoarea turației este limitată superior în primul rând datorită frecărilor mari ce apar între
piesele în mișcare.
Cu cât turația crește cu atât randamentul motorului scade;
Presiunea rezultată în urma destinderii gazelor este limitată superior datorită rezistenței
mecanice și termice a pieselor mecanice (piston, cilindru, segmenți, supape).
De asemenea o presiune prea mare în camera de ardere poate cauza, în cazul motoarelor
pe benzină, autoaprinderea amestecului aer-combustibil, cu efecte distructive asupra motorului;
Lungimea brațului maneton are impact și asupra echilibrării dinamice a motorului. Din
acest motiv un arbore cotit cu brațe manetoane supradimensionate nu va fi optimizat din punct de
vedere a vibrațiilor și oscilațiilor.

22
 Caracteristica puterilor - reprezintă dependenţa dintre puterea la roţile motoare şi
viteza autovehiculului pentru toate treptele, motorul funcţionând la sarcină totală.
Puterea transmisă la roţile motrice este mai mică decât cea dezvoltată de motor
datorită randamentului transmisiei.
La deplasarea cu viteză constantă nu este utilizată întreaga putere de care dispune
motorul, el funcţionând la o sarcină parţială.
Rezerva de putere - poate fi utilizată la accelerarea autovehiculului, în caz de
necesitate sau la abordarea rampelor în mod dinamic.
Existenţa sau lipsa rezervei de putere se poate constata după poziţia pedalei de
acceleraţie.
Dacă avem nevoie de o rezervă de putere se recomandă să se utilizeze o treaptă
inferioară a cutiei de viteză.
Punerea în funcţiune a instalaţiei de climatizare are drept consecinţă scăderea rezervei
de putere.

Explicarea caracteristicii de cuplu și putere a unui motor termic

Estimarea performanțele dinamice ale unui motor cu ardere internă se poate face analizând
caracteristicile de cuplu și putere. Aceste caracteristici reprezintă variația cuplului și a puterii în
funcție de turația motorului. În cazul în care ne interesează doar performanțele dinamice și mai
puțin cele de consum de interes sunt caracteristicile de cuplu și putere la sarcină totală (pedala de
accelerație apăsată 100%).

Foto: Curbele de cuplu și putere ale unui motor termic la sarcină totală (pedala de accelerație
apăsată 100%)

Pmax [CP] puterea maximă a motorului (numită și puterea nominală)

Cmax [Nm] cuplul maxim al motorului
PCmax [CP] puterea la turația de cuplu maxim a motorului
CPmax [Nm] cuplul la turația de putere maximă a motorului (numit și cuplul nominal)
nmin [rot/min] turația minimă a motorului
nCmax [rot/min] turația de cuplu maxim a motorului
nPmax [rot/min] turația de putere maximă a motorului (numită și turația nominală)
nmax [rot/min] turația maximă a motorului

Curbele de cuplu și putere prezentate sunt generice, nu aparțin unui motor anume. De
asemenea forma curbelor depinde de tipul motorului (benzină sau motorină), tipul sistemului de
admisie de aer (aspirat sau supraalimentat) sau de tipul injecție (directa sau indirectă).
23
 Pe baza curbelor de cuplu și putere se pot face aprecieri privind performațele dinamice ale
motorului. Coeficienții pe baza cărora se pot compara două motoare diferite din punct de vedere
ale curbelor de cuplu și putere sunt:

3. Zona de utilizare optimă a turației motorului

Turaţia motorului (pe scurt, turaţie) este numărul de rotaţii efectuat într-un minut
de arborele cotit, în timpul funcţionării motorului într-un anumit regim constant.
Turometrul este instrumentul cu ajutorul căruia se măsoară turaţia motorului.
Poziţia acului indicator al acestuia semnifică:
Zona neagră (zoana inferioară intervalului evidenţiat prin marcaj de culoare verde) –
creşte consumul de combustibil la 100 km; comportă riscul apariţiei şocurilor mecanice în
transmisie, în regimuri de exploatare tranzitorie – accelerare, decelerare.
Zona verde – consumul de combustibil este minim, momentul motor este maxim;
Zona portocalie se utilizează în caz de necesitate, intr-un interval scurt de timp;
Zona albastră – plaja de utilizare eficientă a sistemelor de frânare de încetinire,
respectiv obturarea galeriei de evacuare;
Zona roşie – scade semnificativ forţa de tracţiune; creşte semnificativ consumul la
100 km; solicitarea mecanică şi termică a motorului este maximă;
Consumul de combustibil
- este cantitatea de combustibil consumată pentru producerea unei unităţi de lucru
mecanic în kwh sau CP;
- este dependent de sarcina şi turaţia motorului.
Energia care pune în mişcare autovehiculul provine din arderea combustibilului.
Această energie este utilizată pentru învingerea:
- rezistenţei aerului;
- rezistenţei la rulare;
- demarajului şi rampelor.

4. Diagrame privind rapoartele transmisiei

Utilizarea cutiilor de viteze pe un automobil este necesară datorită următoarelor

limitări ale motorului cu ardere internă:
- turaţie minimă stabilă relativ mare (600 ... 800 rot/min);
- un singur sens de rotaţie al arborelui cotit;
- puterea maximă este obţinută la o anumită turaţie;
- consumul de combustibil depinde de turaţia motorului.
Necesitatea de tracţiune a unui automobil se poate explica cu ajutorul puterii
disponibile la roţile motoare.
Astfel, puterea la roată este dată de produsul forţei de tracţiune şi a vitezei tangenţiale
a roţii (care este egală cu viteza automobilului):

P [W] = Ft [N] v [m/s]

Să presupunem că avem disponibilă la roată puterea maximă a motorului Pmax, indiferent

de valoarea vitezei de deplasare.
În acest caz forţa de tracţiune va depinde numai de viteza de deplasare a automobilului,
deoarece puterea motorului este constantă la valoarea maximă:

Ft = Pmax / v

24
 Reprezentare grafică a relaţie dintre forţa de tracţiune şi viteza automobilului se numeşte
hiperbola ideală de tracţiune (HIT) şi reprezintă caracteristica ideală de tracţiune a unui
automobil.

Foto: Caracteristica ideală de tracţiune a unui automobil

Caracteristica de tracţiune a unui motor termic este departe de a fi apropiată de

caracteristica ideală de tracţiune.
Curba de culoare neagră reprezintă caracteristica motorului termic fără să fie modificată
de rapoartele unei cutii de viteze.
Este echivalentă cu raportul de priză directă a unei cutii de viteze la care raportul de
transmitere este aproximativ 1.00.
Suprafaţă colorată în albastru deschis reprezintă zone de funcţionare din punct de vedere
ale tracţiunii dar care nu sunt acoperite de motorul termic. Rezultă ca automobilul are nevoie de
un convertor de cuplu şi turaţie care să aducă caracteristica motorului termic cât mai aproape de
caracteristica ideală de tracţiune.

Foto: Caracteristica de tracţiune pentru o cutie de viteze în patru trepte pentru automobile

După cum se observă dacă utilizăm o cutie de viteze în patru trepte se obţine o
caracteristică de tracţiune apropiată de cea ideală.
Din punct de vedere al tracţiunii cu cât cutia de viteze are mai multe trepte cu atât
caracteristica de tracţiune este mai apropiată de cea ideală.
Dacă ţinem cont de limitările motorului cu ardere internă precum şi de necesarul de
tracţiune al unui automobil putem spune că o cutie de viteze are următoarele roluri/funcţii:
- adaptarea caracteristicii de cuplu a motorului în funcţie de variaţia rezistenţelor la
înaintare;
- permite mersul înapoi al automobilului pentru acelaşi sens de rotaţie al arborelui cotit;
- permite decuplarea motorului de restul transmisie în cazul staţionarii îndelungate a
automobilului.

25
Tema 2:
CUNOAȘTEREA CARACTERISTICILOR TEHNICE ȘI
FUNCȚIONAREA DISPOZITIVELOR DE SIGURANȚĂ PENTRU A
CONTROLA VEHICULUL, PENTRU A MINIMIZA UZURA ȘI PENTRU A
PREVENI DISFUNCȚIONALITĂȚILE SPECIFICE
Circuitul de frânare oleopneumatic servoasistat, limitele de utilizare a frânelor şi a
frânei de încetinire, utilizarea combinată a frânelor şi a frânei de încetinire, utilizarea
optimă a vitezei şi rapoartelor transmisiei, utilizarea inerţiei vehiculului, utilizarea
mijloacelor de încetinire şi de frânare în cursul coborârilor, comportament în caz de
defecţiune

1. Circuitul de frânare oleopneumatic servoasistat, limitele de utilizare a frânelor şi

a frânei de încetinire, utilizarea combinată a frânelor şi a frânei de încetinire

Circuitul de frânare oleopneumatic servoasistat

Frana de serviciu (pedala de frana) - este un circuit hidraulic(lichid de frana) servo-asistat
Frana de ajutor (frana de mana) - mentine autovehiculul imobilizat pe o panta.

Frana cu disc: pompa de frana + Frana cu tambur: pompa de frana +

conducte + etrier + placute de frana + conducte + cilindru cu pistoane + saboti cu
discul de franare al rotii. ferodouri + tamburul rotii.

Frana de ajutor blocheaza rotile din

spate.

26
 Sistemul de frânare trebuie să asigure o decelerare rapidă pe un spaţiu cât mai scurt, să fie
capabilă să frâneze autovehiculul la coborârea unor pante lungi şi să poată să-l menţină în repaus
pe o pantă.
În cazul mijloacelor de transport grele se utilizează frâne cu aer comprimat la care forţa
conducătorului serveşte doar la declanşarea forţei frânei alimentate cu aer comprimat.
Caracteristici ale circuitului de frânare oleo-pneumatic
Sistemul de frânare pneuo-hidraulic cuprinde mai multe instalaţii şi anume:
- frâna de serviciu se compone din două circuite independente unul component care
acţionează roţile din faţă şi altul pneumatic care acţionează roţile din spate;
- frâna de staţionare se compone dintr-un circuit pneumatic care asigură frânarea pe
timpul staţionării şi acţionează la roţile punţii spate şi asupra mecanismului de frânare al remorcii
şi al semiremorcii;
- frâna de motor se compone dintr-un circuit pneumatic care acţionează simultan
obturarea ţevii de evacuare şi blocarea admisiei combustibilului la pompa de injecţie;

Limitele de utilizare a frânelor

Automobilele sunt echipate cu sisteme de franare perfectionate care contin corectoare de
franare, mecanisme contra blocarii rotilor
Eficienta franarii se mareste substantial daca fortele de franare sunt distribuite rational pe
puntile automobilului.
Functia satisfacatoare a sistemului de franare cere limitarea fortelor de franare la rotile din
spate pentru a evita depasirea aderentei.
Au fost realizate diferite tipuri de corectoare de franare, astfel:
- limitatoare;
- repartitoare;
- compensatoare;
- depresoare.
Limitatoarele de franare sunt dispozitive automate montate in serie pe circuitul de franare
hidraulic.
Se deosebesc urmatoarele limitatoare de franare:
- de presiune cu inertie – tin seama de transferul dinamic de greutate;
- cu presiune;
- in functie de starea de incarcare a vehiculului – sunt introduse in circuitul franelor din
spate.
Repartitoarele de franare realizeaza o crestere limitata a presiunii in cilindrii franelor din
spate
Mecanisme contra blocarii rotilor
Pentru a mări eficacitatea frânării (reducerea spaţiului de frânare, creşterea deceleraţiei) şi
a îmbunătăţi stabilitatea şi maniabilitatea autovehiculelor se folosesc sisteme anti-blocare (ABS)
care evită blocarea roţilor.
Prin dispozitiv anti-blocare se înţelege un dispozitiv care reglează în mod automat gradul
de alunecare în sensul rotirii roţii în timpul frânării.
Pentru a reduce la minim spatiul de franare si a mari stabilitatea automobilului trebuie
utilizat in mod rational coeficientul de aderenta.
Coeficientul de aderenta are o valoare maxima pentru alunecare cuprinsa intre 17 -25%
Daca roata se blocheaza si patineaza, coeficientul de aderenta se reduce fata de valoarea
maxima cu 25- 35%.
In cazul blocarii rotilor, la franarea autovehiculului, datorita faptului ca o roata blocata nu
poate prelua reactiuni laterale de stabilizare, au drept consecinta:
- pierderea controlului directiei, cand se blocheaza rotile puntii din fata;
27
 - pierderea stabilitatii autovehiculului, la blocarea rotilor puntii din spate;
- cresterea spatiului de franare indiferent de rotile care se blocheaza, deoarece coeficientul
de aderenta este mai redus decat coeficientul de franare.
Conditiile impuse dispozitivelor antiblocare:
- sa asigure in timpul franarii, stabilitatea si maneabilitatea, atat la mersul rectiliniu, cat si
la viraj;
- reglarea franarii sa se adapteze rapid la schimbarile de aderenta ale caii de rulare;
- sa nu fie perturbat in functionare de interrferentele produse de campuri magnetice
exterioare;
- sa nu provoace vibratii in punti, suspensie;
- cresterea momentului destabilizator sa fie lenta, astfel incat sa poata fi compensata prin
manevre la volan;
- costul sa fie cat mai redus pentru a putea fi montat automobilelor de serie;
- fiabilitate ridicata.
Verificările şi controalele aflate în sarcina conducătorului auto
La controlul şi întreţinerea zilnică a vehiculului se execută următoarele verificări ale
sistemului de frânare:
- verificarea stării şi fixării buşoanelor pompei centrale de frana;
- verificarea stării conductelor flexibile;
- funcţionarea pedalei de frână;
- etanşeitatea conductelor, recipientelor şi furtunelor de legătură dintre autovehiculul
tractor şi remorcă sau semiremorcă;
- verificarea frânei de staţionare.

Dispozitive de frânare/încetinire
Punerea în valoare a performanţelor de viteză şi acceleraţie ale autovehiculului în condiţii
de siguranţă depend într-o masură hotărâtoare de capacitatea de frânare a acestuia. Cu cât
sistemul de frânare este mai eficace, cu atât vitezele medii de deplasare cresc iar indicii de
exploatare ai autovehiculului au valori mai ridicate. De asemenea, calităţile bune de frânare
asigură evitarea unor accidente.
Sistemul de frânare al autovehiculului este destinat:
- micşorării până la o anumită valoare sau anulării progresive a vitezei autovehiculului;
- imobilizării autovehiculului în staţionare pe un drum orizontal precum şi pe pantele pe
care acesta le poate urca şi coborî;
- stabilizării vitezei autovehiculului la coborârea unor pante lungi.
Sistemul de frânare este compus din dispozitivul de frânare şi dispozitivul de încetinire.
Dispozitivul de frânare serveşte la reducerea vitezei autovehiculului până la o valoare
dorită, inclusiv până la oprirea acestuia, cu o deceleraţie cât mai mare şi fără o deviere
primejdioasă de la traectoria de mers, şi la imobilizarea autovehiculului în staţionare pe un drum
orizontal, precum şi pe pantele pe care le poate urca şi coborî.
Distanţa de frânare este influenţată de viteza, masa, aderenţa şi gradul de încărcare.
La frânarea de urgenţă, blocarea roţilor conduce la mărirea spaţiului de frânare, indiferent
de roţile care se blochează.
Blocarea roţilor din faţă duce la pierderea controlului direcţiei, a maniabilităţii, la
creşterea distanţei de frânare, la derapaj.
Blocarea roţilor din spate duce la pierderea stabilităţii, la alunecarea roţilor.
Dispozitivul de încetinire serveşte la stabilizarea vitezei autovehiculului la coborârea
unor pante lungi fără ca dispozitivele de frânare de serviciu, de securitate sau de staţionare să fie
folosite sau să contribuie la această stabilizare.

28
 Acest dispozitiv este utilizat în cazul unor automobile cu mase mari sau destinate să fie
utilizate în regiuni muntoase sau cu relief accidentat.
Prin utilizarea dizpozitivelor de încetinire autovehiculele realizează viteze medii mai
ridicate, se reduce oboseala conducătorului iar uzarea garniturilor de fricţiune ale frânelor de
serviciu se reduce în medie cu 25-30%.
Frâna de încetinire/retarder/intarder:
- acţionează indirect asupra roţilor motoare;
- acţionează numai dacă autovehicolul se află în mişcare;
- se realizează prin frânarea arborelui secundar (de ieşire) a cutiei de viteze;
- operarea asupra manetei de comandă trebuie realizată secvenţial, fără salturi peste
diferite trepte de frânare;
- riscurile exploatării retarderului sunt generate de şocurile provocate în transmisie la
schimbarea treptelor de frânare, de lipsa asistării electronice a frânării;
- la coborârea pantelor lungi, cuplarea treptelor superioare de frânare să se efectueze de
preferat pe porţiunile de drum în aliniament;
- dezactivarea retarderului sau cuplarea treptelor inferioare de frânare să se comande de
preferat pe parcursul abordării virajelor;
- forţa de frânare dezvoltată de retarder ca urmare a schimbării treptelor de viteză sau pe
parcursul efectuării acestor operaţiuni, nu se modifică;
- trebuie manifestată prudenţă la folosirea retarderului în condiţiile în care carsabilul este
umed, acoperit cu polei sau gheaţă, pentru a preveni derapajul punţii motoare, existând riscul
pierderii stabilităţii autovehiculului;
- acţiunea retarderului are ca efect obţinerea unei deplasări pe pantă cu viteză constantă ca
urmare a anulării forţei de inerţie care ar încărca şi mai mult puntea din faţă ce ar conduce la
accelerarea automobilului la coborârea pantei şi la necesitatea de a utiliza frâna de serviciu.
Retarderele pot fi de tip hidraulic sau electromagnetic.
Retarderul hidraulic – frânarea se realizează prin introducerea unei cantităţi de ulei în
carcasa retarderului. Mărimea forţei de frânare depinde de cantitatea de lichid care se comandă a
fi injectat în carcasa acestuia, prin selectarea treptei de frânare a treptei de frânare selectată;
- efectul de frânare se produce cu întârziere previzibilă faţă de momentul activării
retarderului;
- la folosirea excesivă pe timp îndelungat eficienţa frânării poate să scadă datorită
supraîncălzirii uleiului hidraulic;
Retarderul electromagnetic – realizează efectul de frânare prin acţiunea unui câmp
electromagnetic asupra unui disc rotitor legat cinematic de un element al transmisiei
automobilului.
Efectul de frânare se produce instantaneu, odată cu activarea sistemului de frânare de
încetinire de tip electromagnetic sau a celui realizat prin obturarea galeriei de evacuare.
Retarderul electromagnetic din punct de vedere constructiv constă dintr-un stator montat
rigid la cadrul automobilului şi un rotor dispus pe transmisia cardanică.
Acest tip de retarder realizează frânări line, fără pericolul blocării roţilor.

2. Utilizarea mijloacelor de încetinire şi de frânare în cursul coborârilor,

comportament în caz de defecţiune

Sistemul ABS (Antiblock Braking System – Sistemul de antiblocare al roţilor) – evită

blocarea roţilor la acţionarea energică a frânei de serviciu, acţionând controlat asupra frânelor
fiecărei roţi în parte.
Cu ajutorul senzorilor, calculatorul ABS, înregistrează viteza de rotaţie al roţilor.

29
 Dacă o roată tinde să se blocheze forţa de frânare va fi scazută până când alunecarea este
anihilată.
Eficacitatea acestui sistem este mai mare pe drumurile cu aderenţă scazută
Dacă pe timpul deplasării, martorul ABS se aprinde, înseamnă ca sistemul nu
funcţioneasză, iar roţile vor aluneca.
Sistemul de frânare trebuie să asigure o decelerare rapidă pe un spaţiu cât mai scurt, să fie
capabilă să frâneze autovehiculul la coborârea unor pante lungi asigurându-i o viteză redusa şi să
poată să-l menţină în repaus pe o pantă.
În cazul mijloacelor de transport grele se utilizează frâne cu aer comprimat la care forţa
conducătorului serveşte doar la declanşarea forţei frânei alimentate cu aer comprimat.
Limitele utilizării frânei de serviciu şi a celei de motor, utilizarea lor combinată
În circulaţia rutieră frânarea autovehiculelor are două caracteristici din punct de vedere al
modului de acţionare: frânarea preventivă şi frânarea de urgenţă.
Frânarea preventivă se foloseşte în situaţia în care conducătorul auto este avertizat de
necesitatea unor eventuale reduceri de viteză astfel încât aceste modificări ale mişcării
autovehiculului să poată fi realizate prin frânări lente şi lipsite de şocuri cu menţinerea stabilităţii
şi a unei permanente capacităţi de frânare.
La frânarea preventivă se foloseşte frâna de motor asociată la nevoie cu acţionarea
moderată a frânei de serviciu.
Frâna de motor sporeşte efectul frânării, micşorează pericolul derapării pe suprafeţele
carosabile alunecoase, micşorează tendinţa de încălzire a frânelor la frânări prelungite (coborârea
pantelor) şi constituie o siguranţă suplimentară în cazul defectării frânei de serviciu.
Încălzirea suprafeţelor de frânare conduce la micşorarea eficacităţii frânelor cu efecte
negative asupra timpului şi spaţiului opririi autovehiculului.
Frânarea cu motorul permite dozarea asupra pedalei de frână în funcţie de împrejurări şi
realizarea unei frânări eficiente.
Frânarea de urgenţă este caracterizată de o acţiune ferma şi energică; acţiunea de frânare
se realizează cu frâna de serviciu.
Frânarea energică mai ales la viteze mari este o manevră periculoasă, conducând uneori la
pierderea stabilităţii autovehiculului.
Cunoscându-se că forţa de frecare dintre roată şi calea rutieră creşte pe măsură ce forţa la
pedală se măreşte, până la o valoarea maximă, corespunzătoare coeficientului de aderenţă, după
care scade odată cu blocarea roţilor, efortul la pedală trebuie astfel dozat încât roţile să fie frânate
până la limita de blocare.
În practica circulaţiei rutiere, situaţiile în care se foloseşte frânarea de urgenţă sunt destul
de complicate; evitarea unui accident necesită manevre combinate de frânare şi schimbare de
direcţie.
În aceste cazuri singura soluţie este diminuarea efortului la pedala de frână, astfel încât
roţile să înceapă să se rostogolească şi să apară o forţă de ghidare la roţile de direcţie.
Verificările şi controalele aflate în sarcina conducătorului auto
La controlul şi întreţinerea zilnică a vehiculului se execută următoarele verificări ale
sistemului de frânare:
- verificarea stării şi fixării buşoanelor pompei ompone;
- verificarea stării conductelor flexibile;
- funcţionarea pedalei de frână;
- etanşeitatea conductelor, recipientelor şi furtunelor de legătură dintre autovehiculul
tractor şi remorcă sau semiremorcă;
- verificarea frânei de staţionare.
Sistemul ASR (Anti Slip Regulator – Sistemul de Control al Tracţiunii)

30
 - impiedică ruperea aderenţei pneului cu solul la pornirea de pe loc, acţionând asupra
sistemului de alimentare al motorului;
- reduce momentul de rotaţie al motorului în cazul in care, la demaraj, roţile tind să
patineze, astfel asigurând o aderenţă mai bună pe drumurile cu aderenţă scazută, zăpadă-gheaţă;
- dacă o roată începe să patineze, calculatorul motorului reduce sistematic cantitatea de
combustibil injectat, reducându-se puterea motorului şi forţa de tracţiune.
ESP (Electronic Stabilty Program – Program electronic de asigurare a stabilităţii)
- asigură stabilitatea vehiculului în cazul derapării;
- cu ajutorul ESP-ului se poate creşte capacitatea de control asupra autovehiculului în
situaţiile limită ale dinamicii de deplasare. De exemplu, în cazul curbelor luate prea rapid, ESP-ul
extinde funcţia ABS şi reduce pericolul de derapare, în orice condiţii ale carosabilului. Prin
intervenţia omponen asupra managementului motorului şi asupra frânelor, ESP-ul împiedică o
posibilă derapare a autovehiculului.
ESP-ul acţionează în întreg domeniul de viteze şi se cuplează automat la fiecare pornire a
motorului. Acest ompon poate fi cuplat şi decuplat în caz de omponent v, prin apăsarea
tastei ESP. Dacă ESP-ul este decuplat, lampa de control este aprinsă în permanenţă. Acest lucru
este însă recomandat numai în cazul rulării cu lanţuri de zăpadă şi în cazul suprafeţelor de rulare
afânate, necompacte, de exemplu zăpadă , nisip, pietriş.
Hill Holder (Sistemul de ajutor la pornirea din pantă)
- previne deplasarea vehiculului spre spate, la pornirea în rampă, în timpul mutării
piciorului de pe pedala de frână pe cea de acceleraţie.
Principalele avantaje ale acestui sunt:
- elimină riscul opririi motorului la pornirea în rampă;
- evită patinarea excesivă a ambreiajului;
- reduce uzura anvelopelor, etc.;
Tempomat (Pilot Automat)
- realizează menţinerea vitezei de deplasare din momentul activării;
- prin activarea la viteze corespunzătoare turaţiilor economice minime, permite protejarea
faţă de scăderea vitezei sub cele minime economice, corespunzătoare diferitelor trepte de viteză;
- preia controlul interactiv al tracţiunii, în condiţiile menţinerii vitezei de deplasare din
momentul activării;
- la dezactivarea tempomatului există riscul producerii de şocuri în transmisie, motiv pentru
care se are în vedere preluarea controlului tracţiunii prin acţionarea corespunzătoare a acceleraţiei
Regulatorul limitator de turaţii
- echipeaza MAC pentru a limita solicitările mecanice şi termice ale motorului;
- turaţia maximă de funcţionare a unui MAC echipat cu regulator limitator de turaţie este mai
mică decât turaţia corespunzătoare puterii maxime realizate de motor.
Catalizatorul
- are rolul de a reduce emisiile de noxe prin arderea completă a gazelor de evacuare.
Aditivul AdBlue şi tehnologia SCR (Reducere Catalitică Selectivă)
- se alimentează într-un rezervor special cu care sunt prevazute autovehiculele;
- se injectează în galeria de evacuare;
- se foloseşte la unele tipuri de motoare Euro 4 şi la toate tipurile de motoare Euro 5;
- aditivul AdBlue este un lichid stabil, incolor, inodor, netoxic, asemănător apei care conţine
un reactiv de amoniac + uree + apă;
- se utilizează pentru reducerea noxelor prin tratarea gazelor la ieşirea din catalizator;
- în procesul de epurare catalitică, oxizii de azot sunt transformaţi în azot (ingredient natural
al aerului pe care-l respirăm) şi vapori de apă.

31
 3. Utilizarea optimă a vitezei şi rapoartelor transmisiei

Randamentul transmisiei influenteaza consumul de combustibil, micsorarea

randamentului ducand la marirea consumului.
Rapoartele de transmitere din cutia de viteze influenteaza economicitatea autovehiculului.
Se obtine un consum mic de combustibil la o functionare a rapoartelor de transmitere mici, uneori
chiar cu valori subunitare, dar cu motorul functionand la admisie totala de combustibil.
Din punct de vedere al consumului este avantajos sa se foloseasca cutii de viteze cu un
numar mare de trepte.
Viteza de deplasare a autovehiculului are o contribuţie majoră la consumul de
combustibil.
Aceasta deoarece rezistenţa aerodinamică este direct proporţională cu aria autovehiculului
şi cu pătratul vitezei de deplasare. În aceste condiţii rularea cu viteze mari are ca efect o creştere
a consumului de combustibil.
În consecinţă este recomandabil să se evite pe cât posibil rularea cu viteze foarte mari.

4. Utilizarea inerţiei vehiculului

Energia Cinetica este energia pe care un automobil o are datorita masei si vitezei
sale.
Ec = ½ m x v2
Energia cinetica a automobilului va creste odata cu patratul vitezei (masa ramane
constanta). Acest lucru inseamna ca, in cazul in care viteza se dubleaza, energia cinetica va
creste de patru ori. Aceasta crestere de energie nu creeaza niciun fel de problema in cazul in
care nu este necesara disiparea (franarea/oprirea) sau redirectionarea rapida (schimbarea de
directie).
Un mod in care energia cinetica poate fi disipata rapid este impactul cu un obiect
solid. In acest caz, cand viteza se dubleaza, va exista de patru ori mai multa energie cinetica
pentru a distruge automobilul si pentru a rani pasagerii acestuia. Disiparea energiei cinetice se
poate face atat prin impact, cat si prin folosirea franelor. Distanta de franare este legata de
patratul vitezei; de aceea, un automobil care se deplaseaza cu o viteza de 50km/h va necesita
un spatiu de franare de patru ori mai mare decat in cazul in care acelasi automobil s-ar
deplasa cu o viteza de 25km/h.
Atunci cand un automobil isi schimba directia de deplasare, forta centrifuga
actioneaza asupra sa si incearca sa il impringa catre exteriorul virajului. Formula fortei
centrifuge este
Fcf = m x v2 / r, iar r reprezinta raza virajului
Formula indica faptul ca valoarea fortei centrifuge creste simultan cu patratul vitezei.
De asemenea, la o anumita viteza data, un viraj mai stramt (cu o raza mai mica) va produce o
forta centrifuga superioara unui viraj mai bland (cu o raza mai mare). Cantitatea de forta
centrifuga necesita o cantitate cel putin egala de forte de rezistenta (de reactiune) de la nivelul
anvelopelor pentru a mentine automobilul pe suprafata de rulare. Anvelopele pot fi privite
precum niste arcuri dispuse intre rotile masinii si centrul virajului (dispuse pe raza virajului).
Daca valoarea fortei centrifuge este prea mare si anvelopele nu ii pot rezista, atunci unul sau
ambele arcuri de pe exterior se vor rupe iar masina va iesi in decor.
Inertia este rezistenta corpurilor de a se opune schimbarilor de directie sau de viteza,
indiferent daca acele corpuri se afla in miscare (regim dinamic) sau in repaus (regim static).
In cazul automobilelor, inertia este legata de schimbarile de directie, in general la
trecerea de la un regim de mers in linie dreapta la unul de viraj si viceversa.

32
 Importanta inertiei si a distributiei masei/greutatii este legata de cat de rapid se va face
trecerea de la un regim de deplasare la altul (de la deplasare in linie dreapta la deplasare in
viraj).
Cu toate ca aceste schimbari date de inertie si de distributia masei automobilului nu
pot fi foarte mari in cazul unui automobil, schimbarile ar fi mai insemnate in cazul
pozitionarii unei greutati excesive in partea din spate a portbagajului (cat mai departe de axa
spate) sau pe portbagajul de pe plafon, acest scenariu schimband drastic manevrabilitatea
automobilului.
Din moment ce inertia face ca orice corp aflat in miscare sa continue sa se miste pe o
directie data, o alta forta va trebui aplicata pentru a face ca acel corp sa isi schimbe directia
(sa vireze, in cazul automobilului).
Aceasta forta se numeste Forta Centripeta si este rezultatul incercarii anvelopelor de a
schimba directia de deplasare.
Forta centripeta trebuie sa depaseasca valoarea fortei centrifuge pentru ca automobilul
sa poata executa un viraj.
Momente de inertie
Tipurile de miscari care pot fi inregistrate la nivelul automobilelor in regim dinamic:
- tangajul (Pitch) – forta resimtita pe perioada accelerarii sau franarii generata printr-o
rotire in jurul axei transversale a automobilului
- ruliul (Roll) – forta resimtita pe perioada efectuarii virajelor generata printr-o rotire
in jurul axei longitudinale a automobilului
- giratia (Yaw) – forta resimtita pe perioada efectuarii virajelor generata printro rotire
in jurul axei verticale a automobilului
Un concept foarte important legat de manevrabilitate, care dicteaza disponibilitatea
unui automobil de a isi schimba directia se numeste moment polar de inertie.
“Polii de inertie” reprezinta un alt fel de a spune "centre de concentrare a masei".
"Momentul", in acest concept, este determinat de pozitionarea pe axa longitudinala
(fata-spate) a centrului de greutate.
Automobilul isi schimba directia in jurul centrului propriu de greutate intr-un viraj si
cu cat sunt mai departate centrele de concentrare a masei in raport cu centrul de greutate al
masinii (care este centrul comun de greutate), cu atat momentul va fi mai insemnat.
Un moment polar de inertie superior este prezent atunci cand concentrarile de mase
sunt mari si foarte departate de centrul de greutate.
Momentele polare de inertie inferioare sunt prezente atunci cand concentrarile de
mase sunt mici si foarte apropiate.
Un automobil cu un moment polar de inertie inferior va raspunde rapid la comenzile
volanului. Un automobil cu un moment polar de inertie superior va avea stabilitate
directionala ridicata (adica se va opune mai mult schimbarilor de directie).
Forța de inerție – este forța care asigură punerea în mișcare a autovehiculului. La
deplasarea cu viteză constantă, pe o autostradă forța de inerție este zero.
Situaţii (cazuri) în care se poate valorifica în mod raţional inerţia autovehiculului:
- la pregătirea abordării unui sector de drum în rampă;
- la încetinire - în mod combinat cu utilizarea controlată a sistemelor de frânare;
- la schimbarea treptelor de viteză, în cazul circulaţiei în pantă, inclusiv la demarajele
efectuate în pantă,
- procedura de economisit combustibil
- situaţii de defecţiuni tehnice,etc.

33
Tema 3:
CAPACITATEA DE OPTIMIZARE A CONSUMULUI DE
CARBURANT

Optimizarea consumului de carburant prin aplicarea competențelor prezentate la

temele 1 și 2

Energia care pune în mişcare autovehiculul provine din arderea combustibilului.

Această energie este utilizată pentru învingerea rezistenţei aerului, rezistenţei la rulare,
demarajului şi rampelor.
Viteza de deplasare a autovehiculului are o contribuţie majoră la consumul de
combustibil.
Aceasta deoarece rezistenţa aerodinamică este direct proporţională cu aria autovehiculului
şi cu pătratul vitezei de deplasare. În aceste condiţii rularea cu viteze mari are ca efect o creştere
a consumului de combustibil.
În consecinţă este recomandabil să se evite pe cât posibil rularea cu viteze foarte mari.
În cazul autovehiculelor de marfă este recomandabilă utilizarea deflectoarelor atât a celui
de deasupra cabinei cât şi a celor laterale din spatele cabinei (la autotractoarele cu şa) deoarece
acestea reduc rezistenţa aerodinamică şi deci şi consumul de combustibil..
Condiţiile de drum afectează economia de combustibil.
Conducerea în zone muntoase echivalează cu o slabă economicitate deoarece se consumă
o cantitate mare de combustibil pentru învingerea rampelor, motorul trebuind să funcţioneze de
multe ori la sarcină maximă.
La coborâre această energie nu poate fi recuperată deoarece viteza de deplasare trebuie
micşorată prin utilizarea frânei de motor sau de serviciu.
Treapta de viteză cu care se urcă trebuie aleasă astfel încât motorul să dezvolte turaţia de
cuplu maxim.
De asemenea trebuie să se evite urcarea rampelor cu viteză excesivă şi supraturarea
motorului.
Presiunea de umflare a anvelopelor are o influență semnificativă asupra consumului de
combustibil.
Anvelopele trebuie menţinute la presiunea recomandată de constructor, deoarece o
anvelopă dezumflată creşte consumul de combustibil.
Un factor major care determină cantitatea de combustibil consumat este modul de
conducere al autovehiculului.
Viteza, accelerarea, frânarea, mersul la ralanti şi utilizarea diferitelor accesorii contribuie
la creşterea consumului.
Stilul de conducere în care şoferul, spre exemplu, nu accelerează când în faţa este un
semafor pe culoarea roşie pentru a frâna apoi brusc poate avea o contribuţie însemnată la
economia de combustibil.
Utilizarea treptelor de viteză trebuie să se facă în mod adecvat în funcţie de
caracteristicile drumului şi de trafic.
Pentru o economicitate mărită este foarte importantă urmărirea permanentă a acului
turometrului care trebuie să se situeze în permanenţă în zona verde (de economicitate maximă).
Treptele de viteză se vor utiliza în concordanţă cu indicaţiile turometrului.
Fac excepţie cazurile când se efectuează depăşiri unde din motive de siguranţă motoarele
pot fi turate peste zona verde.
La circulaţia pe autostradă sau pe drumuri cu mai multe benzi trebuie utilizată ultima
treaptă de viteză, iar viteza de deplasare trebuie menţinută constantă.
Momentul schimbării treptelor este de asemenea important pentru economicitate.
34
 Astfel momentul optim pentru schimbarea vitezei este acela când viteza atinsă poate fi
menţinută în treapta următoare fără o apăsare puternică pe accelerator.
Foarte util este şi în acest caz urmărirea indicaţiilor turometrului pentru alegerea
momentului de schimbare a vitezei.
Dacă un motor merge timp îndelungat la ralanti consumă mai mult decât în cazul în care
este oprit şi repornit.
Se recomanda ca timpul de încălzire la ralanti al motorului rece să fie cât mai redus.
Un alt factor care contribuie la economicitatea vehiculului este starea sa tehnică.
Astfel trebuie respectată periodicitatea de prezentare a vehiculului la service pentru
operaţiile întreţinere şi reglaje şi pentru schimbarea unor piese.
Spre exemplu, filtrele de aer trebuie înlocuite la intervalele prescrise deoarece un filtru de
aer colmatat conduce la creşterea consumul de combustibil, sistemul de injecţie trebuie menţinut
în parametrii normali de funcţionarea atât prin efectuarea reglajelor cât şi prin înlocuirea unor
componente.
EcoDriving sau conducerea ecologică desemnează ansamblul de măsuri, procedee şi
reguli care asigură un consum redus de combustibil, reducerea uzurilor cauzate de funcţionarea
vehiculului, diminuarea emisiilor de noxe si protejarea mediului, reducerea poluării fonice,
creşterea siguranţei circulaţiei, reducerea costurilor de exploatare, etc.
Elementele necesare adoptării unui stil de conducere economic şi ecologic sunt:
- utilizarea optimă a vitezei şi a rapoartelor cutiei de viteză;
- asigurarea funcţionării motorului în plaja de turaţii economică, marcată cu verde pe
cadranul turometrului;
- utilizarea inerţiei vehiculului;
- accelerări moderate;
- frânare lină/treptată;
- utilizarea combinată a frânelor şi frânei de încetinire.
Consumul de combustibil - este cantitatea de combustibil consumată pentru producerea
unei unităţi de lucru mecanic în kwh sau CP şi este influenţat de:
- sarcina şi turaţia motorului;
- frânările şi accelerările puternice;
- viteza de deplasare a autovehiculului;
- condiţiile de drum (trebuie să se evite urcarea rampelor cu viteză excesivă şi
supraturarea motorului);
- stilul de conducere (viteza, accelerarea, frânarea, mersul la ralanti, utilizarea diferitelor
accesorii, stilul de conducere anticipativ);
- starea tehnică şi de întreţinere a autovehiculului;
- conformitatea presiunii în pneuri.
Conformitatea presiunii în pneuri influenţează consumul de combustibil, opunând
rezistenţă la înaintarea autovehiculului, uzura anvelopelor, stabilitatea şi maniabilitatea,
funcţionarea mecanismului de direcţie şi a suspensiei.
Pentru reducerea consumului de combustibil se iau următoarele măsuri:
- asigurarea unei stări tehnice corespunzatoare;
- vericarea presiunii din pneuri (se face la rece şi la valoarea indicată de constructor);
- folosirea judicioasă a rapoartelor cutiei de viteză (se recomandă să se utilizeze treptele
de viteză în plaja de turaţie delimitată prin marcajul verde şi atât cât permite motorul, treapta cea
mai rapidă a schimbătorului de viteză);
- la demaraj şi la accelerări se impune schimbarea treptelor de viteză la turaţii care să
asigure revenirea acesteia la valori apropiate de limita inferioară a zonei verzi;
- utilizarea treptelor de viteză adecvat în funcţie de caracteristicile drumului şi de trafic;

35
Tema 4:
CAPACITATEA DE A ASIGURA SIGURANȚA ȘI
CONFORTUL PASAGERILOR

Echilibrul mişcărilor longitudinale şi laterale, utilizarea drumurilor împreună cu

alţi utilizatori, poziţia pe şosea, frânarea treptată/lină, folosirea consolelor, utilizarea de
infrastructuri specifice (spaţii publice, benzi de circulaţie rezervate), realizarea unei
armonii între conducerea în siguranţă şi celelalte funcţii ale conducătorului auto,
interacţiunea cu pasagerii, caracteristicile specifice ale transportului anumitor categorii de
călători (persoane cu dizabilităţi, copii).

Echilibrul mişcărilor longitudinale şi laterale

Stabilitatea automobilului este capacitatea acestuia de a rula pe pante, rampe, curbe,

serpentine, etc, fără mişcări perturbatorii, derapaje sau răsturnare, cu orice viteză inferioară unei
limite admisibile, condiţionată de configuraţia şi starea drumului.
Stabilitatea autovehicului este de două feluri, şi anume:
- stabilitate longitudinală ce reprezintă capacitatea autovehiculului de a se opune
alunecării longitudinale, precum şi răsturnării în raport cu o axă transversală din faţă, la
coborârea unei pante mari, în timpul unei frânări puternice, şi din spate, la urcarea unei rampe
mari, în timpul unui demaraj puternic;
- stabilitate transversală, ce reprezintă capacitatea autovehiculului de a se opune
derapării sau răsturnării transversale în raport cu dreapta care uneşte centrele petelor de contact
pneu-sol ale roţilor de pe aceeaşi parte a autovehiculului.
Pierderea stabilităţii transversale este provocată de acţiunea forţelor transversale.
Acestea sunt determinate de deplasarea în viraj, de înclinarea transversală a drumului, de
vântul lateral şi de neregularităţile drumului.
Pierderea stabilităţii unui autovehicul pe pantă la urcare se poate produce prin răsturnarea sa în
jurul punţii din spate sau prin alunecarea longitudinală a sa spre piciorul pantei.

Utilizarea drumurilor împreună cu alţi utilizatori

Drumul:
Drumul este suportul material pe care se deruleaza circulatia autovehiculelor, vehiculelor
hipo si persoanelor.
Calitatea sa este data de raportul forta de tractiune – viteza de circulatie in conditii de
siguranta maxime.
Totalitatea drumurilor situate intr-o tara formeaza reteaua rutiera.
In cadrul ei deosebim:
- drumurile publice – cai de comunicatie terestra amenajate pentru circulatia vehiculelor
si pietonilor, aflate in administrarea unui organ de stat, deschise circulatiei publice care satisfac
cerintele de transport rutierale intregii economii si populatiei;
- drumuri de exploatare care satisfac cerintele de transport ale anumitor organizatii sau
persoane, avand acces limitativ.
Drumurile publice se pot clasifica in
- drumuri de interes republican: autostrazile, drumurile nationale si culoarele europene
- drumuri de interes local: drumuri judetene, drumuri comunale, reteaua stradala
Legea romana mentioneaza ca atat transportatorilor straini cat si romani li se aplica tarife
de folosire a drumurilor, in conformitate cu prevederile din acordurile bilaterale si respectiv
reglementarile interne in vigoare, care se constituie in surse de finantare a lucrarilor de

36
administrare, exploatare, intretinere, reparatii si modernizare a drumurilor publice; transporturile
ale caror tonaje pe osie si/sau gabarite depasesc limitele prevazute se efectueaza pe baza
autorizatiei speciale de transport emise de administratorul drumurilor.

Poziţia pe şosea
Vehiculele trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de
circulaţie, cât mai aproape de marginea părţii carosabile, cu respectarea semnificaţiei semnalizării
rutiere şi a regulilor de circulaţie.
Numerotarea benzilor de circulaţie pe fiecare sens se efectuează în ordine crescătoare de
la marginea din partea dreaptă a drumului către axa acestuia.
Când circulaţia se desfăşoară pe două sau mai multe benzi pe sens, acestea se folosesc de
către conducătorii de vehicule în funcţie de intensitatea traficului şi viteza de deplasare, având
obligaţia să revină pe prima bandă ori de câte ori acest lucru este posibil.
Celelalte benzi pot fi folosite succesiv, de la dreapta spre stânga, dacă banda de circulaţie
utilizată este ocupată, cu obligaţia de a reveni pe banda din dreapta atunci când acest lucru este
posibil.
Pe drumul public cu cel mult două benzi pe sens şi cu o a treia bandă pe care este
amplasată linia tramvaiului lângă axul drumului, conducătorii de vehicule pot folosi această
bandă, cu obligaţia să lase liberă calea tramvaiului, la apropierea acestuia.
Conducătorul de vehicul care circulă pe banda situată lângă marginea părţii carosabile
trebuie să acorde prioritate de trecere vehiculelor care efectuează transport public de persoane
numai atunci când conducătorii acestora semnalizează intenţia de a reintra în trafic din staţiile
prevăzute cu alveole şi s-au asigurat că prin manevra lor nu pun în pericol siguranţa celorlalţi
participanţi la trafic.
Pe un drum public prevăzut cu minimum trei benzi pe sens, când conducătorii a două
autovehicule circulă în aceeaşi direcţie, dar pe benzi diferite şi intenţionează să se înscrie pe
banda liberă dintre ei, cel care circulă pe banda din dreapta este obligat să permită celui care vine
din stânga să ocupe acea bandă.
Pe drumul public cu mai multe benzi, conducătorii de autovehicule care circulă pe o
bandă care se sfârşeşte, pentru a continua deplasarea pe banda din stânga trebuie să permită
trecerea vehiculelor care circulă pe acea bandă.
La intersecţiile prevăzute cu indicatoare şi/sau cu marcaje pentru semnalizarea direcţiei de
mers, conducătorii de vehicule trebuie să se încadreze pe benzile corespunzătoare direcţiei de
mers voite, cu cel puţin 50 m înainte de intersecţie şi sunt obligaţi să respecte semnificaţia
indicatoarelor şi marcajelor.
La intersecţiile fără marcaje de delimitarea benzilor, conducătorii vehiculelor ocupă în
mers, cu cel puţin 50 m înainte de intersecţie, următoarele poziţii:
- rândul de lângă bordură sau acostament, cei care vor să schimbe direcţia de mers spre
dreapta;
- rândul de lângă axa drumului sau de lângă marcajul de separare a sensurilor, cei care vor
să schimbe direcţia de mers spre stânga. Când circulaţia se desfăşoară pe drumuri cu sens unic,
conducătorii de vehicule care intenţionează să vireze la stânga, sunt obligaţi să ocupe rândul de
lângă bordura sau acostamentul din partea stângă;
- oricare dintre rânduri, cei care vor să meargă înainte.
Dacă în intersecţie circulă şi tramvaie, iar spaţiul dintre şina din dreapta şi trotuar nu
permite circulaţia pe două sau mai multe rânduri, toţi conducătorii de vehicule, indiferent de
direcţia de deplasare, vor circula pe un singur rând, lăsând liber traseul tramvaiului.
În cazul în care tramvaiul este oprit într-o staţie fără refugiu pentru pietoni, vehiculele
trebuie să oprească în ordinea sosirii, în spatele acestuia, şi să-şi reia deplasarea numai după ce

37
uşile tramvaiului au fost închise şi s-au asigurat că nu pun în pericol siguranţa pietonilor angajaţi
în traversarea drumului public.
Schimbarea direcţiei de mers spre stânga, în cazul vehiculelor care intră într-o intersecţie
circulând pe acelaşi drum în aliniament, dar din sensuri opuse, se efectuează prin stânga centrului
intersecţiei, fără intersectarea traiectoriei acestora.

Frânarea treptat / lină

În circulaţia rutieră, frânarea autovehiculelor are două caracteristici distincte din punct
de vedere al modului de acţionare:
- frânarea preventivă;
- frânarea de urgenţă;
Respectarea urmåtoarelor reguli de securitate a circulaţiei, permit realizarea stilului fluent
în conducerea autovehiculelo:
- menţinerea distanţei corespunzătoare faţă de vehiculul din faţă;
- efectuarea depăşirilor în minimum de timp şi cu respectarea spaţiului de depăşire;
- atenţia îndreptată permanent asupra desfăşurării circulaţiei din fluxul rutier propriu;
- evitarea frânelor de urgenţă şi folosirea corespunzătoare a frânelor preventive;
Frânarea preventivă se foloseşte în situaţii când conducătorul auto este avertizat de
necesitatea unor eventuale reduceri de viteză sau a unor staţionări, astfel încât aceste modificări
ale mişcării autovehiculului să poată fi realizate prin frânări lente şi lipsite de şocuri, cu
menţinerea stabilităţii şi a unei permanente rezerve a capacităţii de frânare.
La frânarea preventivă se foloseşte în mare măsură frâna de motor, asociată cu acţionarea
moderată a sistemului de frânare.
Folosirea frânei de motor sau frânarea cu motorul nedecuplat, sporeşte efectul frânării,
micşorează pericolul derapării pe suprafeţele carosabile, micşorează tendinţa de încălzire a
frânelor la frânări prelungite şi constituie o siguranţă suplimentară în cazul defectării sistemelor
de frânare.
Frânarea cu motorul nedecuplat permite dozarea efortului asupra pedalei de frână şi
realizarea unei frânări progresive.
Încălzirea suprafeţelor de fricţiune, denumită şi „obosirea frânelor” conduce la micşorarea
eficacităţii frânelor, cu efecte negative asupra timpului spaţiului necesar opririi autovehiculului.
Frânarea de urgenţă, folosită în caz de pericol, este caracterizată de o acţiune promptă şi
energică, acţiunea de frânare se datoreşte numai frânei de picior renunţându-se la frâna de motor.
Frânarea energică este o manevră periculoasă, mai ales la viteze mari, conducând uneori
la pierderea stabilităţii transversale a autovehiculului.
În practica circulaţiei rutiere, situaţiile în care se foloseşte frânarea de urgenţă sunt destul de
complicate.
Evitarea unui accident necesită manevre combinate de frânare şi schimbare de direcţie,
acţiuni care se exclud atunci când roţile sunt blocate. În aceste cazuri, singura soluţie este
diminuarea efortului la pedala de frână, astfel ca roţile să înceapă să se rostogolească şi să apară o
forţă de ghidare la roţile de direcţie.

Folosirea consolelor, utilizarea de infrastructuri specifice (spaţii publice, benzi de

circulaţie rezervate),

Infrastructura de transport public cuprinde:

- construcţii, instalaţii şi echipamente specifice pentru parcarea, întreţinerea, repararea,
spălarea şi igienizarea mijloacelor de transport, precum: depouri, autobaze, garaje, ateliere, staţii
de spălare şi igienizare ş.a.;

38
 - dispecerate şi dotări speciale de urmărire şi coordonare în trafic a vehiculelor de
transport, de intervenţie şi de depanare;
- sistemul de management și control al traficului;
- sistemul de taxare;
- calea de rulare a tramvaielor şi a trenurilor de metrou;
- reţele electrice de contact pentru tramvaie, troleibuze şi metrou;
- sistemul de alimentare cu energie electrică a reţelelor electrice de contact, staţii de
transformare-redresare, sisteme de conectare, racorduri de alimentare aferente reţelelor de
contact;
- reţeaua de tuneluri, galerii şi staţii de metrou, precum şi construcţiile şi instalaţiile
aferente: depouri, remize, dispecerate şi dotări speciale de coordonare, intervenţii şi depanare;
- reţeaua de drumuri publice şi amenajări stradale precum: benzi rezervate, staţii de
îmbarcare-debarcare, puncte de vânzare a titlurilor de călătorie;
- gări, autogări şi terminale pentru îmbarcare–debarcare sau pentru schimb de călători în
tranzit;
Sistemele de transport aferente serviciului de transport public sunt supuse unor
reglementări și norme tehnice specifice, emise de autoritățile de licențiere/autorizare și de
reglementare tehnică, privind:
- siguranţa circulaţiei;
- securitatea şi sănătatea utilizatorilor;
- condiţiile de lucru la bordul mijloacelor de transport;
- condițiile de exploatare a infrastructurii de transport și a mijloacelor de transport public
aferente serviciului;
- protecţia mediului.
Benzi de circulaţie rezervate
Marcajele servesc la organizarea circulaţiei, avertizarea sau îndrumarea participanţilor la
trafic.
Acestea pot fi folosite singure sau împreună cu alte mijloace de semnalizare rutieră pe
care le completează sau le precizează semnificaţia.
Marcajele sunt clasificate în trei mari categorii, astfel:
a. marcaje longitudinale, care pot fi:
- de separare a sensurilor de circulaţie;
- de delimitare a benzilor de circulaţie;
- de delimitare a părţii carosabile;
b. marcaje transversale, care pot fi:
- de oprire;
- de cedare a trecerii;
- de traversare pentru pietoni;
- de traversare pentru biciclişti;
c. alte marcaje, care pot fi:
- diverse: de ghidare, pentru spaţii înguste, pentru spaţii interzise, pentru interzicerea
staţionării, pentru staţii de autobuz, troleibuz, pentru locurile de parcare;
- laterale: pe lucrări de artă, poduri, pasaje denivelate, ziduri de sprijin, pe parapete, pe
stâlpi, pe borduri;
Marcajul de delimitare a benzilor suplimentare pentru vehiculele lente se întâlneşte, în
general, pe drumurile în urcare, ca o lărgire a drumului în partea dreaptă, permiţând vehiculelor
grele, lungi să folosească banda din dreapta şi astfel se creează posibilitatea fluidizării circulaţiei.
Marcajul de delimitare a benzilor rezervate circulaţiei mijloacelor de transport în comun,
se materializează în interiorul localităţilor, acolo unde prima bandă este destinată vehiculelor care
efectuează transport public de persoane.
39
 Marcajul pentru interzicerea staţionării, atunci când este completat cu înscrisul „BUS”,
semnalizează prezenţa unei staţii de autobuz.
În spaţiile amenajate pentru locurile de parcare pot exista marcaje perpendiculare sau
oblice faţă de axul străzii, fiind interzisă încălcarea acestora.
Din momentul punerii în mişcare, vehiculele vor fi conduse pe partea dreaptă a drumului
public în sensul de circulaţie cât mai aproape de marginea părţii carosabile, cu respectarea
semnalizării rutiere şi regulilor de circulaţie.
Când circulaţia se desfăşoară pe două sau mai multe benzi pe sens, acestea sunt folosite
de participanţii la trafic în funcţie de intensitatea traficului şi de viteza de deplasare.

Realizarea unei armonii între conducerea în siguranţă şi celelalte funcţii ale

conducătorului auto, interacţiunea cu pasagerii

Siguranta circulatiei trebuie inteleasa in acceptiunea larga a cuvantului, adica in sensul

functionarii neintrerupte si in perfecte conditii a tuturor mijloacelor, instalatiilor si a
echipamentelor de transport, evitand in totalitate accidentarea calatorilor si personalului,
avarierea sau distrugerea mijloacelor, instalatiilor si echipamentelor de transport.
Avand in vedere complexitatea sistemelor de transport, continua miscare a mijloacelor de
transport, necesitatea functionarii acestora in toate conditiile atmosferice (furtuni de mare
intensitate pentru navigatia maritima, ceata si ninsori abundente pentru transportul aerian, precum
si temperaturi scazute si ninsori abundente pentru transportul terestru de suprafata), precum si
unele conditii specifice (de exemplu, circulatia pe un singur fir in ambele sensuri la calea ferata),
probabilitatea producerii evenimentelor cu urmari defavorabile, este cu mult mai mare decat in
alte ramuri ale vietii economice.
Urmarile acestor evenimente pot fi deosebit de grave: pierderi de vieti omenesti, pierderi
de mijloace si marfuri, distrugerea sau deteriorarea unor instalatii si echipamente in anumite
puncte cheie (poduri, tuneluri, acces in porturi etc.) si altele.
Un aspect deosebit legat de siguranta circulatiei il reprezinta evitarea raspunsului fals al
echipamentelor si instalatiilor de transport si inlocuirea acestuia cu raspunsul eronat (de exemplu,
la calea ferata, producerea unui accident care are ca urmari pierderea de vieti omenesti, si care a
fost provocat prin atacarea unei cai in ambele sensuri, constituie un caz de raspuns fals pe care l-a
furnizat echipamentul sau instalatia pentru managementul traficului; prin imbunatatirea functiilor
echipamentelor de management al traficului, acestea pot opri circulatia trenurilor pe un anumit
tronson pana la eliminarea defectului sau a cauzei care puteau genera raspunsul fals, in aceasta
situatie echipamentul a furnizat un raspuns eronat).
Pentru pastrarea intre anumite limite a efectelor defavorabile ce tin de siguranta
circulatiei, se impun unele masuri: revizii periodice ale echipamentelor, instalatiilor si mijloacelor
de transport, verificari ale competentei conducatorilor de vehicule si operatorilor de echipamente
si instalatii de transport, informarea calatorilor si a personalului in ceea ce priveste conditiile in
care se efectueaza un anumit transport, actiuni preventive de identificare a eventualelor cauze ce
pot produce evenimente, etc.
Regularitatea circulatiei – se poate defini ca fiind masura in care este respectat un anumit
grafic de circulatie.
Graficul de circulatie este un instrument necesar pentru rezolvarea anumitor probleme
legate de transport: utilizarea rationala a infrastructurii de transport, adaptarea ofertei de transport
la cerere, stabilirea unei corespondente ferme intre caraus si beneficiarul transportului.
Ritmicitatea transporturilor – repetarea regulata pe o perioada data de timp, a aceluiasi
serviciu.
Ritmicitatea transporturilor trebuie asigurata potential prin graficul de circulatie si
realizata concret prin asigurarea regularitatii circulatiei.
40
 Confortul calatoriei – constituie o caracteristica specifica numai transportului de calatori.
Studiile arata ca activitatea de transport oboseste organismul calatorului si, in consecinta, se pune
problema diminuarii acestei oboseli.
Pentru micsorarea oboselii este necesara asigurarea unui anumit grad de confort, ale carui
elemente constitutive sunt:
- reducerea aglomeratiei – acest lucru se poate face prin doua metode cresterea numarului
de vehicule destinate transportului sau cresterea vitezei comerciale de operare a vehiculelor
- evitarea calatoriei in picioare si oferirea unui numar ridicat de locuri pe scaune (pentru
asigurarea acestui element al gradului de confort, in Londra se utilizeaza autobuze etajate,
gabaritul în plan orizontal este acelasi ca la celelalte autobuze, in schimb se dubleaza numarul de
locuri pe scaune).
- evitarea acceleratiilor longitudinale si transversale care sunt suparatoare organismului
uman – aceste acceleratii sunt in stransa legatura cu viteze de deplasare a vehiculului, numarul de
porniri/opriri datorate traficului precum si cu solutiile tehnice de contracarare a acestora
(disponibile la vehiculele de ultima generatie).
Pentru evitarea pornirilor/opririlor suplimentare (altele decat cele in statii) se utilizeaza
sisteme inteligente de transport, iar pentru transportul public, sunt folosite in plus si caile proprii
de rulare
- evitarea vibratiilor – acest aspect se poate realiza prin doua cai: prin realizarea unei cai
de rulare fara denivelari.
- diminuarea zgomotului – diferite metode de antifonare a vehiculelor, precum si
realizarea unor sisteme de propulsie cat mai silentioase.
- asigurarea microclimatului: temperatura optima, ventilatie, umiditate.
Reducerea poluarii mediului inconjurator – poluarea mediului inconjurator consta in
acele actiuni care pot produce modificari ale echilibrului ecologic sau sa dauneze sanatatii, linistii
si starii de confort ale oamenilor, ori sa provoace pagube economiei nationale, prin modificarea
calitatii factorilor naturali sau creati prn activitati umane.
Transporturile reprezinta unul din factorii de poluare a mediului inconjurator.
Efectul transporturilor asupra mediului poate fi urmarit prin cele trei componente ale
poluarii mediului:
- zgomotul – reducerea acestuia se poate face fie prin masuri de antifonare a surselor de
zgomot (sistemele de propulsie), fie prin perfectionarea sistemelor de propulsie pentru
diminuarea zgomotului.
- poluarea aerului – este produsa in principal de gazele arse esapate de catre motoarele
termice.
Pentru diminuarea poluarii aerului se poate actiona pe doua directii (asupra mijloacelor de
transport):
- reducerea toxicitatii gazelor esapate de motoarele clasice, care functioneaza cu benzina
sau motorina si
- folosirea unor purtatori de energie (noi combustibili), care prin natura proceselor
chimice dau nastere la gaze nenocive (este cazul motoarelor cu hidrogen si a celor care folosesc
energia solara) sau cu nocivitate redusa (eliminarea benzinei cu Pb, ce continea tetraetil de
plumb)

Caracteristicile specifice ale transportului anumitor categorii de călători (persoane

cu dizabilităţi, copii).

Facilităţi la transportul public local, obligatorii a fi acordate prin lege

Pentru serviciul de transport personae, beneficiază de gratuitate la transport următoarele
categorii de persoane:
41
 - veteranii şi văduvele de război, în conformitate cu prevederile Legii nr.44/1994 privind
acordarea unor drepturi veteranilor şi văduvelor de razboi;
- persoanele persecutate din motive politice, în conformitate cu prevederile Legii
nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice în
perioada comunistă;
- luptătorii care au contribuit la victoria revoluţiei române din decembrie 1989, în
conformitate cu prevederile Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor
drepturi acestora, răniţilor şi luptătorilor la Revoluţia din 1989;
- persoanele cu handicap grav, însoţitorii persoanelor cu handicap grav şi asistenţii
personali ai persoanelor cu handicap grav în prezenţa acestora, în conformitate cu prevederile
Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap;
- donatorii de sânge beneficiază de abonament cu reducere 50% pentru transportul în
comun pe o perioada de 1 lună pentru fiecare donator, în conformitate cu prevederile Legii nr.
282/2005 şi HG 1364/2006;
Pot fi acordate facilităţi la transport si altor categorii de persoane decât cele obligatorii
prin leg.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 4 lit. m, ale art.1 alin.6 lit. e și ale art.17 alin.1
lit.o din Legea nr. 92/2007 privind serviciile de transport public local, autoritățile administrației
publice locale pot asigura resursele bugetare pentru susținerea totală sau parțială a costurilor de
transport public pentru următoarele categorii de persoane:
- pensionarii, persoanele care au atins vârsta de pensionare sau beneficiarii de pensie de
urmaş;
- preşcolari (5-7 ani);
- elevi;
- studenţi;
- tinerii cu vârste între 16 şi 25 de ani aflaţi în dificultate şi confruntaţi cu riscul excluderii
profesionale în scopul facilitării accesului lor la un loc de muncă, în conformitate cu Legea nr.
116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale;
- alte categorii sociale în conformitate cu prevederile legale.
Persoanele ce beneficiază de gratuitate la transportul public local de persoane prin curse
regulate, vor circula cu mijloacele de transport în comun pe baza legitimației de transport tip card
și a buletinului sau cărții de identitate.
Eliberarea legitimațiilor de transport tip card pentru persoanele care beneficiază de
gratuitate la transportul public local de persoane prin curse regulate se face de către operatorul de
transport la cererea persoanelor care se încadrează în condițiile prevăzute, pe baza prezentării
buletinului sau cărții de identitate și a legitimației de veteran de război/de văduvă de război/ de
deținut politic/de luptător care a contribuit la victoria revoluției române din decembrie 1989,
legitimația pentru transportul gratuit a persoanei cu handicap, vizată la zi, confirmarea emisă de
Centrul de Transfuzie Sanguină, a cuponului de pensie și a carnetului de elev sau student.
Persoanele care beneficiază de facilități la transportul public local de persoane prin curse
regulate, în baza legitimațiilor de transport tip card au dreptul de a circula cu mijloacele de
transport în comun pe întreg teritoriul, conform hotărârii de consiliu local a fiecărei unități
administrativ teritoriale și au obligația validării cardului la fiecare utilizare a unui mijloc de
transport.
Nevalidarea cardului constituie contravenție și se sancționează identic cu o călătorie fără
titlu de transport valabil.
Plata contravalorii transportului de către autoritatea administrației publice locale pentru
beneficiarii de facilități la transportul public local, stabilite prin lege sau aprobate pentru anumite
categorii de persoane de către consiliile locale, se face în baza validării legitimațiilor de tip card

42
în mijlocul de transport, la tariful aprobat prin hotărâre de consiliu de fiecare unitate
administrativ-teritorială.
Facturile întocmite de către operator pentru fiecare categorie de persoane care beneficiază
de facilități la transportul public local, vor fi însoțite, pentru fiecare unitate administrativ-
teritorială, de evidența lunară a călătoriilor efectuate de către fiecare beneficiar și care va
cuprinde: CNP, nume, act de identitate, data, ora, linia de transport și numărul de înmatriculare al
mijlocului de transport utilizat, pentru fiecare călătorie.
În cazul în care operatorul de transport efectuează atât transport public de persoane prin
curse regulate locale și județene, interjudețene sau internaționale, pentru transportul local
operatorul de transport va ține o evidență separată a activităților desfășurate, cu contabilitate
distinctă pentru fiecare serviciu prestat, astfel încât activitățile sale, conform licențelor de
transport obținute, să poată fi evaluate, monitorizate și controlate.
Cpiii cu o înălţime de până la 135 cm pot fi transportaţi în autovehicule echipate cu
sisteme de siguranţă pentru conducător şi pasageri, doar dacă sunt fixaţi sau prinşi cu ajutorul
unui dispozitiv de fixare în scaun pentru copii instalat în autovehicul.
Fac excepţie de la această regulă copiii aflaţi în mijloace de transport în comun sau în
taxi, dacă în acesta din urmă copilul ocupă orice alt loc decât cel de pe scaunul din faţă.
Transportul copilului în vârstă de până la trei ani, în acest caz, se realizează sub
supravegherea unei persoane, alta decât şoferul.
Copiii cu o înălţime de peste 135 cm pot fi transportaţi în autovehicule echipate cu
sisteme de siguranţă doar dacă poartă centuri de siguranţă pentru adulţi, reglate astfel încât să nu
treacă peste zona gâtului sau feţei, ori dacă sunt fixaţi sau prinşi cu ajutorul unui dispozitiv de
fixare în scaun pentru copii instalat în autovehicul.
Dispozitivul de fixare în scaun pentru copii se instalează pe locurile din spate ale
autovehiculului.
Prin excepţie, tipurile de dispozitiv de fixare în scaun pentru copii care, potrivit
instrucţiunilor producătorului, pot fi montate inclusiv pe locul din faţă destinat pasagerilor prin
orientarea cu faţa spre direcţia opusă direcţiei normale de deplasare a autovehiculului se
instalează pe acest loc doar în situaţia în care şoferul dezactivează airbagul frontal corespunzător
locului.
Fac excepţie de la obligaţia de a fi fixaţi sau prinşi cu ajutorul unui dispozitiv de fixare în
scaun pentru copii ori de a purta centura de siguranţă pe timpul transportului copiii pentru care
este eliberat un certificat medical de scutire pe motiv medical grav.
Aceştia pot fi transportaţi pe locurile din spate ale autovehiculului.
În cazul copilului de până la trei ani, transportul se realizează sub supravegherea unei
persoane, alta decât şoferul.
Totodată, în uma modificărilor aduse, copiii de până la 3 ani nu pot fi transportaţi în
autovehicule care nu sunt echipate cu sisteme de siguranţă.
În mijloacele de transport în comun şi în taxi, copiii de până la 3 ani pot fi transportaţi sub
supravegherea unei persoane, alta decât şoferul, şi trebui să ocupe alt loc decât cel din faţă în
cazul taxiurilor.
De asemenea, fac excepţie copiii pentru care este eliberat un certificat medical de scutire
pe motiv medical grav, care pot fi transportaţi pe locurile din spate ale autovehiculului, sub
supravegherea unei persoane, alta decât şoferul.
Copiii de peste 3 ani, având o înălţime de până la 150 cm, pot fi transportaţi în
autovehicule care nu sunt echipate cu sisteme de siguranţă doar dacă ocupă, pe timpul
transportului, orice alt loc decât cel de pe scaunele din faţă.
Şoferii care transportă copii în autovehicule care nu sunt echipate cu sisteme de siguranţă
sau nu folosesc dipozitive de fixare în scaune pentru copii vor fi sancţionaţi cu patru - cinci
puncte de amendă şi trei puncte de penalizare.
43
Tema 5:
CAPACITATEA DE A ASIGURA ÎNCĂRCAREA
UNUI VEHICUL RESPECTÂND REGULILE DE SIGURANȚĂ
ȘI UTILIZARE CORECTĂ A VEHICULULUI

Forţele care se aplică vehiculelor în mişcare, utilizarea rapoartelor transmisiei în

funcţie de sarcina vehiculului şi de profilul drumului, calcularea sarcinii totale a unui
vehicul sau a unui ansamblu de vehicule, repartizarea încărcăturii, consecinţele
supraîncărcării pe axă, stabilitatea vehiculului şi centrul de greutate.

Forțele care se aplică vehiculului în mișcare:

În mişcarea sa, autovehiculul este supus unor forţe ce se opun deplasării acestuia, numite
şi rezistenţe la înaintare, care sunt:
- rezistenţa la rularea roţilor;
- rezistenţa aerului;
- rezistenţa datorită pantei;
- rezistenţa la accelerare.
Mişcarea autovehiculului este determinată de mărimea, direcţia şi sensul forţelor ce
acţionează asupra acestuia, care pot fi motrice sau active şi forţe rezistente.
Acestea sunt:
- forte de tractiune (Ft) - este o forta activa, care are sensul miscarii si se manifesta la
rotile osiei motoare;
- rezistenta la rularea rotilor pe cale (Rr) – se opune inaintarii autovehiculului in
miscare.
Presiunea de umflare a anvelopelor are o influență semnificativă asupra consumului de
combustibil.
Anvelopele trebuie menţinute la presiunea recomandată de constructor, deoarece o
anvelopă dezumflată creşte rezistența la rulare și implicit consumul de combustibil.
- forța aerodinamică (rezistenta aerului Ra) - este de sens contrar sensului de miscare a
autovehiculului.
Este direct proporţională cu aria autovehiculului şi cu pătratul vitezei de deplasare.
În aceste condiţii rularea cu viteze mari are ca efect o creştere a consumului de
combustibil.
În consecinţă este recomandabil să se evite pe cât posibil rularea cu viteze foarte mari.
În cazul autovehiculelor de marfă este recomandabilă utilizarea deflectoarelor atât a celui
de deasupra cabinei cât şi a celor laterale din spatele cabinei (la autotractoarele cu şa) deoarece
acestea reduc rezistenţa aerodinamică şi deci şi consumul de combustibil
- rezistenta datorita pantei (Rp) – are sensul in functie de unghiul de panta (la urcarea
pantei aceasta forta rezistenta se opune inaintarii, in timp ce la coborare devine o forta de franare)
Forța gravitațională - este o proprietate pe care o au toate corpurile din cauza masei lor şi
reprezintă forţa de atracţie între două corpuri. Gravitaţia este proporţională cu masa obiectelor şi
cu distanţa dintre ele, cu cât distanţa dintre obiecte este mai mare cu atât scade forţa de gravitaţie
Centru de gravitaţie - este media distribuţiei masei din acel obiect, centru de gravitaţie
poate sa fie în interiorul acelui obiect sau în exteriorul acelui obiect.
Din punct de vedere al transportului de marfă este important de ştiut care este centrul de
gravitaţie al obiectului (obiectelor) pentru o poziţionare cât mai corectă a acestuia (acestora)
astfel încât să se asigure o poziţionare şi o securizare cât mai corectă a încărcăturii şi o distributie
adecvată a acesteiai.

44
 - rezistenta la accelerare (Rd) apare numai in cazul miscarii in regim tranzitoriu, fiind o
forta rezistenta la demarare si o forta active la mersul decelerat
Rezistenta totala la inaintare (Rt) este data de suma rezistentelor la inaintare
Rt = Rr + Ra + Rp + Rd
Rezistenţa la înaintare a autovehiculului variază în limite foarte largi în funcţie de
condiţiile foarte mari la pornire, la urcarea rampelor şi pe drumuri rele. De asemenea,
rezistenţele variază prin utilizarea coeficienţilor cutiei de viteze, precum şi cu încărcătura
autovehiculului

Utilizarea rapoartelor transmisiei în funcţie de sarcina vehiculului şi de profilul

drumului.
Majoritatea autovehiculelor sunt echipate cu motoare cu ardere internă, a căror
particularitate constă în faptul că permit o variaţie limitată a momentului motor, respectiv a forţei
de tracţiune.
Din această cauză, automobilele prevăzute cu motoare cu ardere internă trebuie dotate cu
o cutie de viteză, care trebuie să îndeplinească următoarele:
- să permită modificarea forţei de tracţiune în funcţie de variaţia rezistenţelor la înaintare;
- să permită deplasarea autovehiculului cu viteze reduse ce nu pot fi asigurate de către
motorul cu ardere internă;
- să permită mersul înapoi al automobilului fără a inversa sensul de rotaţie al motorului;
- să realizeze întreruperea îndelungată a legăturii dintre motor şi restul transmisiei, în
cazul în care autovehiculul stă pe loc, cu motorul în funcţiune.
Schimbătorul de viteze al unui autovehicul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să asigure calităţi dinamice şi economice bune;
- să aibă siguranţă în timpul funcţionării;
- să aibă construcţie simplă, rezistenţă şi să fie uşor manevrat;
- să funcţioneze fără zgomot şi să aibă un randament cât mai ridicat;
- să aibă rezistenţă mare la uzură.
Schimbarea corectă a vitezelor constituie una din greutăţile deosebite ale conducerii
autovehiculelor. Acţiunea schimbării vitezelor comportă două aspecte, şi anume:
- alegerea momentului pentru efectuarea schimbării, în funcţie de viteza autovehiculului,
caracteristicile drumului, fluxului rutier, capacitatea de încărcare;
-tehnica manevrelor, care să prezinte o schimbare corectă a vitezelor.
Schimbarea corectă a vitezelor este condiţionată de alegerea turaţiei optime a acestei
manevre, în funcţie de calităţile dinamice ale autovehiculului, de caracteristicile drumului şi de
scopul urmărit: demaraj rapid sau economie de combustibil.
Pentru a se obţine o accelerare maximă a mişcării vehiculului, se recomandă schimbarea
vitezelor în momentul când turaţia motorului ajunge aproape de cea maximă.
Deazavantajul acestui procedeu constă în mărirea consumului de carburant şi forţarea
motorului – uzura mărită.
Demarajele rapide sunt însă necesare la depăşiri, şi mai ales în cazul fluxurilor intense de
circulaţie.
Schimbarea vitezelor cu un consum minim de combustibil trebuie să se facă în zona de
turaţii economice, respectiv a vitezei economice din treapta de viteze considerată.
Turaţia, respectiv viteza economică, va trebui să asigure o forţă de tracţiune mai mare
decât rezistenţa globală la înaintare, spre a se afla în zona de funcţionare stabilă a motorului.
Manevrele necesare schimbării vitezelor diferă după principiul funcţional şi construcţia
cutiei de viteze, precum şi după sistemul de acţionare al acestora.
Selectarea raportului de transmitere optim pentru condiţiile concrete de deplasare se poate
face manual, de către conducătorul auto, semi-automat sau automat.
45
 Turaţia, respectiv viteza economică, va trebui să asigure o forţă de tracţiune mai mare
decât rezistenţa globală la înaintare, ca să ne aflăm în zona de funcţionare stabilă a motorului.
Maniera de conducere în trafic urban sau interurban influenţează mult asupra economiei
de combustibil. Nu este indicat să se ruleze în treptele de viteză inferioară cu turaţii mari ale
motorului mai mult decât o cer condiţiile de trafic.
In special în zonele muntoase în care unghiul de înclinare la urcarea în rampă este mare,
datorită forței gravitaționale autovehiculul tinde să alunice către spate.
Pentru a asigura deplasarea autovehiculului în rampă se consumă o cantitate mare de
combustibil, motorul trebuind să funcţioneze de multe ori la sarcină maximă.
La coborâre această energie nu poate fi recuperată deoarece viteza de deplasare trebuie
micşorată prin utilizarea frânei de motor sau de serviciu.
Treapta de viteză cu care se urcă trebuie aleasă astfel încât motorul să dezvolte turaţia de
cuplu maxim.
De asemenea trebuie să se evite urcarea rampelor cu viteză excesivă şi supraturarea
motorului.
În funcție de sarcina vehiculului și de profilul drumului, pentru a obține un consum
minim de combustibil și un moment maxim, conducătorul auto dispune de următoarele
posibilități:
- utilizarea optimă a vitezei și a rapoartelor cutiei de viteză;
- asigurarea și menținerea funcționării motorului în plaja turațiilor economice, marcată cu
verde pe turometru;
- utilizarea inerției în special la pregătirea abordării dinamice a unui sector de drum în
rampă, la încetinire în mod combinat cu utilizarea controlata a sistemului de frânare, la
schimbarea treptelor de viteză și la demaraje în pantă;
- accelerări moderate;
- anticiparea situațiilor din trafic și frânare progresivă, lină, etc.

Calcularea sarcinii totale a unui vehicul sau a unui ansamblu de vehicule,

repartizarea încărcăturii, consecinţele supraîncărcării pe axă, stabilitatea vehiculului şi
centrul de greutat

Definiţii mase:
Masa proprie a vehiculului (masa vehiculului gata de drum) :
- masa vehiculului carosat, gata de drum fără încărcătură, inclusiv lichidul de răcire,
lubrifianţi, 90% din carburant, 100% din alte lichide, cu excepţia apelor uzate, scule, roată de
rezervă şi conducătorul (75 kg) şi pentru autobuze şi autocare masa însoţitorului (75 kg), dacă
acest loc este prevăzut în vehicul
Masa totală maximă autorizată (pentru vehicul/ansamblu de vehicule)
- masa totală maximă a vehiculului sau ansamblului de vehicule încărcate, autorizată
pentru circulaţia pe drumurile publice din România, conform legislaţiei în vigoare. Ea nu poate
să depăşească masa maximă tehnic admisibilă stabilită de constructor
Masa maximă tehnic admisibilă (constructivă)
- masa proprie a vehiculului la care se adaugă masa încărcăturii, stabilită de constructorul
acestuia, ţinând seama de dimensionarea componentelor şi echipamentelor acestuia
Încărcătura utilă (sarcina utilă) pentru un vehicul este egală cu diferenţa dintre Masa
totală maximă autorizată (pentru vehicul) şi Masa proprie a vehiculului.
Sarcina utilă (stabilită de constructorul vehiculului) pentru un vehicul este egală cu
diferenţa dintre Masa maximă tehnic admisibilă şi Masa proprie a vehiculului.
Sarcină utilă stabilită de constructorul vehiculului poate fi mai mare sau egală cu sarcina
utilă calculată anterior.
46
 Când se calculează sarcina utilă trebuie să se ţină cont în primul rând de reglementările
naţionale şi internaţionale referitoare la masa totală maximă autorizată.
Volumul util al unui vehicul este dat de formula :
Vu = Su x hu (m3)
Unde : Su este suprafaţa utilă de încărcare a vehiculului (m2) şi
hu este înălţimea utilă a compartimentului de încărcare al vehiculului
Su = Lu x lu (m2)
Unde : Lu şi lu sunt lungimea utilă(interioară) respectiv lăţime utilă (interioară) a
suprafeţei de încărcare a vehiculului.
Greutatea totală pentru autovehicule se calculează cu relaţia :
G a = G a + Q u + 750 x N c
unde : G a = greutatea proprie
Q u = greutatea încărcăturii transportate
N c = număr de locuri din prevazut pe scaune si in picioare
Greutatea proprie reală a autovehiculelor reprezintă suma dintre încărcarea pe osia din
faţă şi încărcarea pe osia din spate.
Funcţie de repartiţia greutăţii proprii pe punţile autovehiculului se determină poziţia
centrului de greutate al vehiculului pe orizontală.
Datorită încărcăturii, poziţia centrului de greutate al autovehiculului se modifică.
Pozitia scaunelor si a culoarului pentru transportul calatorilor in picioare trebuie astfel
dispuse încât centrul de greutate al autovehiculului să se afle în planul vertical – longitudinal de
simetrie al vehiculului.
O aşezare lateral – excentric a persoanelor are drept efect o repartiţie neegală a sarcinilor
pe roţile din dreapta şi din stânga, cu influenţe negative asupra suspensiei, pneurilor şi a
stabilităţii transversale a autovehiculului.
Poziţia centrului de greutate a autovehiculului încărcat se poate stabili aproximându-se
poziţia centrului de greutate al încărcăturii faţă de planul orizontal de susţinere al vehiculului şi
de axele punţilor.
Cu cât este mai sus centrul de greutate al unei încărcăturii, cu atât mai mare este tendinţa
acestuia de a se răsturna atunci când este supus unei forţe orizontale.
Cu cât este mai înalt centrul de greutate al combinaţiei dintre vehicul şi încărcătură,
considerată ca un întreg, cu atât este mai mare posibilitatea de a se răstruna.
Repartizarea încărcăturii (a persoanelor în vehicul) va avea în vedere nedepăşirea
numarului de locuri pe scaune si in picioare, greutatea maximă totală şi greutăţile
minime/maxime pe osii.
La încărcarea unui vehicul trebuie respectate limitele legale pentru mase.
De asemenea trebuie respectate masa totală tehnic admisibilă şi sarcinile pe axe tehnic
admisibile ale vehiculului respectiv.
Depăşirea maselor legale atrage după sine amenzi, oprirea şi descărcarea vehiculului etc.
Supraîncărcarea vehiculului are efecte negative asupra direcţiei, frânării şi controlului
vitezei de deplasare.
Autovehiculele supraîncărcate se deplasează încet în rampă, iar la coborârea pantelor
capătă o viteză mare. Spaţiul de frânare creste.
Frânele pot ceda când sunt solicitate la maximum. La un vehicul supraîncărcat pot apărea
de asemenea avarieri ale suspensiei, punţilor sau explozii ale anvelopelor.
Plasarea necorespunzătoare a încărcăturii poate duce la manevrarea periculoasă a
autovehiculului.
O încărcare prea mare a axei faţă (cauzată de plasarea prea în faţă a încărcăturii) poate
provoca manevrarea grea a direcţiei, avarierea axei directoare şi anvelopelor.

47
 Subîncărcarea axei faţă (cauzată de plasarea prea în spate a încărcăturii) provoacă
descărcarea axei directoare şi manevrarea nesigură a direcţiei.
O încărcare prea mică a axei(lor) motoare poate provoca o tracţiune scăzută roţile putând
pierde aderenţa cu uşurinţă.
Plasarea încărcăturii mai mult într-una din părţile laterale ale autovehiculului poate afecta
stabilitatea, frânarea sau uzura pneurilor
O atenţie deosebită se va acorda repartizării corecte a persoanelor in vehicul atunci când
vehiculul este parţial ocupat sau coborarea persoanelor pe timpul transportului.
Reducerea numarului de calatori are ca efect reducerea greutattii totale a vehiculului, dar
modificarea repartizării greutatii poate cauza supraîncărcarea axelor individuale.
Unul din cele mai frecvente accidente, produse din cauza repartizării incorecte a greutatii,
este răsturnarea vehiculului.
Repartizarea sarcinii în vehicul se va face funcţie de :
- greutatea maximă totală;
- greutatea utilă totală;
- încărcarea maximă/minimă pe axe;
- distanţa între axe;
- distanţa de la axa din faţă până la punctul cel mai îndepărtat al panoului frontal;
- lungimea platformei autobuzului.
Conducătorul auto va urmări procesul de imbarcare a persoanelor în vehicul astfel încât
acestia sa ocupe scaunele distribuită uniform pe punţile autovehiculului, faţă, spate sau lateral.
Aşezarea în mod necorespunzător a acestora sau depăşirea capacităţii de transport a
autovehiculului duce la supraîncărcarea pneurilor unei punţi. Pneurile punţii respective se
aplatizează mult, suferind deformaţii puternice, însoţite de creşterea temperaturii.
Consecinţele supraîncărcării pe axă:
- cresterea spatiului de franare
- afectarea stabilitatii vehiculului
- afectarea maniabilitatii vehiculului
- creste pericolul de rasturnare
- uzura excesiva a anvelopelor
Stabilitatea vehiculului şi centrul de greutate
Stabilitatea autovehiculului este capacitatea acestuia de a rula pe pante, rampe, curbe,
serpentine, etc. fără mişcări perturbatorii, derapaje sau răsturnare, cu orice viteză inferioară unei
limite admisibile, condiţionată de configuraţia şi starea drumului.
Stabilitatea autovehicului este de două feluri, şi anume:
- tabilitate longitudinală ce reprezintă capacitatea autovehiculului de a se opune alunecării
longitudinale, precum şi răsturnării în raport cu o axă transversală din faţă, la coborârea unei
pante mari, în timpul unei frânări puternice, şi din spate, la urcarea unei rampe mari, în timpul
unui demaraj puternic;
- stabilitate transversală, ce reprezintă capacitatea autovehiculului de a se opune derapării
sau răsturnării transversale în raport cu dreapta care uneşte centrele petelor de contact pneu-sol
ale roţilor de pe aceeaşi parte a autovehiculului. Pierderea stabilităţii transversale este provocată
de acţiunea forţelor transversale. Acestea sunt determinate de deplasarea în viraj, de înclinarea
transversală a drumului, de vântul lateral şi de neregularităţile drumului.
Stabilitatea la urcare si la coborare
Pierderea stabilităţii unui autovehicul pe pantă la urcare se poate produce prin răsturnarea
sa în jurul punţii din spate sau prin alunecarea longitudinală a sa spre piciorul pantei. Asupra
autovehicului acţionează:
- Zs si Zf - reacţiunile normale dinamice ale căii de rulare;
- Ft - forţa de tracţiune;
48
 - Ga - greutatea autovehiculului care se descompune în două componente Ga sin x şi Ga
cos x, unde x este unghiul de înclinare longitudinală a pantei.
Stabilitatea autovehiculului este influenţată de poziţia centrului de greutate în plan
longitudinal şi de distanţa faţă de calea de rularea.
Centrul de greutate al autovehiculului constituie un parametru important pentru
definirea modului de distribuire a greutatii totale pe punti, pentru organizarea generala a
autovehiculului si pozitionarea tuturor elementelor sale componente
Centrul de greutate exista ca o rezultanta a tuturor centrelor de greutate ale fiecarui
element constitutiv al autovehiculului.
Are o pozitie variabila care depinde de:
- dispunerea incarcaturii in raport cu axa longitudinala sau transversala a autovehiculului,
- deplasarea rectilinie sau in viraj in regim de accelerare sau decelerare.
In conditii statice centrul de greutate are o pozitie bine determinata, care influenteaza
greutatea ce revine fiecarei punti in planul longitudinal al autovehiculului.
Greutatea totala este considerata concentrata in centrul de greutate al autovehiculului, iar
repartizarea pe puntile acestuia depinde de coordonatele centrului de greutate.
Greutatea care revine unei roti constituie, alaturi de viteza maxima, unul dintre parametrii
de alegere ai pneului care urmeaza sa echipeze autovehiculul
Dacă notăm cu :
a – distanţa de la centrul de greutate la osia punţii faţă;
b – distanţa de la centrul de greutate la osia punţii spate;
hg – înălţimea faţă de calea de rulare, la care se află centrul de greutate;
stabilitatea la urcare este dată de următoarea condiţie:
Tg x < b/ hg
Rezultă că pentru ca răsturnarea să nu aiba loc, trebuie ca centrul de greutate să fie cât
mai departe de osia din spate şi cât mai jos.
Stabilitatea la urcare este dată de relaţia:
Tg x < a/ hg
La toate construcţiile avem a > hg, deci în concluzie, răsturnarea longitudinală a
autovehiculelor este imposibilă, ele vor aluneca cu roţile blocate, ceea ce trebuie evitat pentru
siguranţa circulaţiei.
Stabilitatea transversala
La mersul rectiliniu, stabilitatea transversală este influenţată de forţa laterală a drumului şi
de înclinarea transversală a căii de rulare, de interacţiunea dintre roţile autovehiculului şi calea de
rulare, la frânare şi demarare.
Asupra autovehiculului acţionează:
Zs si Zd – reacţiunile normale dinamice ale căii de rulare pe parte stângă, respectiv
dreapta;
Ga – greutatea autovehiculului, care se descompune în cele două componente Ga sin y şi
Ga cos y ;
Y – unghiul de înclinare transversală a căii de rulare;
Condiţia de stabilitate este îndeplinită dacă: Tg y < B/Hg, unde B este distanţa între roţile
aceleaşi punţi, iar hg înălţimea centrului de greutate al autovehiculului.
Pentru ca răsturnarea autovehiculului să nu aiba loc, pentru o înclinare limitată, trebuie ca
ecartamentul autovehiculului (B) să fie cât mai mare şi centrul de greutate să fie cât mai jos
posibil, deci hg să fie cât mai mic.
La deplasarea în curbe, stabilitatea transversală este posibilă datorită vitezei excesive şi
acţiunii forţei centrifuge – Fc.

49
Tema 6:
CUNOAȘTEREA MEDIULUI SOCIAL AL TRANSPORTULUI
RUTIER ȘI REGULILE CARE ÎL GUVERNEAZĂ
1. Cunoaşterea mediului social al transportului rutier: drepturile şi obligaţiile
conducătorului auto în ceea ce priveşte calificarea iniţială şi pregătirea profesională
periodică, contractul de angajare al conducătorului auto, clauze contractuale și plăți
interzise, responsabilitățile conducătorului auto

Mediul social al transportului rutier si regulile care il guverneaza

Normele metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea şi
efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora stabilite prin Ordonanţa
Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinul ministrului
transporturilor nr. 980/2011 cu modificările si completările ulterioare, stabilesc cadrul de aplicare
a transporturile rutiere şi reprezintă normele cu privire la organizarea şi efectuarea transporturilor
rutiere şi a activităţilor conexe acestora.
Transportul rutier se poate efectua numai în condiţiile respectării prevederilor prezentelor
norme, ale reglementărilor naţionale şi ale Uniunii Europene din domeniul transporturilor rutiere,
precum şi ale acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.
Transportul rutier contra cost de persoane se efectueaza de catre operatorii de transport
rutier in baza licentei comunitare numai cu autovehicule la bordul carora exista, pe toata durata
transportului, o copie conforma a licentei comunitare, documentul de transport, precum si
celelalte documente specific tipului de transport efectuat, stabilite prin reglementarile in vigoare.
Licenţa comunitară este eliberată de Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. cu o
valabilitate de 10 ani, aceasta păstrânduse la sediul operatorului de transport.
Copiile conforme ale licenţei comunitare se eliberează de Autoritatea Rutieră Română -
A.R.R. cu o valabilitate de minim 1 an şi fără a depăşi perioada de valabilitate a licenţei
comunitare, acestea păstrându-se la bordul autovehiculelor pentru care au fost emise.
Licenţa comunitară şi copiile conforme ale acesteia sunt documente nominale ale
operatorului de transport rutier, nefiind transmisibile.
Copia conforma a licentei comunitare valabila pentru transportul rutier national contra
cost, este document nominal al operatorului de transport rutier, nu este transmisibila si este
personalizata de catre Autoritatea Rutiera Romana – ARR cu numerele de inmatriculare ale
vehiculelor rutiere pentru care a fost emisa.

Drepturile şi obligaţiile conducătorului auto în ceea ce priveşte calificarea iniţială şi

pregătirea profesională periodica.
Formarea profesională a salariaţilor are următoarele obiective principale:
- adaptarea salariatului la cerinţele postului sau ale locului de muncă;
- obţinerea unei calificări profesionale;
- actualizarea cunoştinţelor şi deprinderilor specifice postului şi locului de muncă şi
perfecţionarea pregătirii profesionale pentru ocupaţia de bază;
- reconversia profesională determinată de restructurări socioeconomice;
- dobândirea unor cunoştinţe avansate, a unor metode şi procedee moderne, necesare
pentru realizarea activităţilor profesionale;
- prevenirea riscului şomajului;
- promovarea în muncă şi dezvoltarea carierei profesionale.
Formarea profesională şi evaluarea cunoştinţelor se fac pe baza standardelor ocupaţionale.
Formarea profesională a salariaţilor se poate realiza prin următoarele forme:
50
 - participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de servicii de
formare profesională din ţară ori din străinătate;
- stagii de adaptare profesională la cerinţele postului şi ale locului de muncă;
- stagii de practică şi specializare în ţară şi în străinătate;
- ucenicie organizată la locul de muncă;
- formare individualizată;
- alte forme de pregătire convenite între angajator şi salariat.
Potrivit OMT 1214/2015, pentru a putea exercita ocupatia, conducatorii auto titulari ai
permiselor de conducere corespunzatoare pentru cel putin una dintre categoriile D1 , D1E, D,
DE, trebuie sa detina un nivel minim de cunostinte necesare desfasurarii profesiei,
cunostinte ce trebuie actualizate periodic.
Certificatul de calificare profesionala initiala CPI, si Certificatul de calificare
profesionala continua CPC, reprezinta dovada calificarii profesionale initiale, respectiv
dovada pregatirii profesionale periodice a conducatorului auto.
CPI si CPC sunt valabile pentru tipul de transport rutier efectuat de care
conducatorul auto, respectiv transport rutier de marfuri sau transport rutier de persoane.
Pot obtine in Romania CPI doar conducatorii auto care indeplinesc una dintre
urmatoarele conditii:
- sunt cetateni sau resortisanti ai unui stat membru al Uniunii Europene care isi au
resedinta in Romania, asa cum este aceasta definita in art. 14 din Regulamentul (CEE) nr.
3821/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985 privind echipamentul de inregistrare in
transportul rutier, cu modificarile completarile ulterioare;
- sunt cetateni sau resortisanti ai unor state nemembre ale Uniunii Europene care sunt
angajati de o intreprindere stabilita in Romania sau au dobandit dreptul de a munci in Romania.
Pot obtine in Romania CPC doar conduckorii auto care indeplinesc una dintre
urmatoarele conditii:
- isi au resedinta in Romania, asa cum este aceasta definifa in art. 14 din Regulamentul
(CEE) nr. 3821/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985, cu modificarile si completarile
ulterioare;
- sunt angajati de o intreprindere stabilita in Romania
Sunt recunoscute ca valabile pe teritoriul Romaniei CPI/CPC eliberate in conditiile
Directivei 2003/59/CE de alte state membre ale Uniunii Europene, cu modificarile ulterioare
Calificare profesionala initiala
CPI poate fi obtinut prin sustinerea unui examen de cunostinte teoretice si practice.
Conducatorii auto care efectueaza transport de marfa care isi dezvolta sau isi schimba
activitatea pentru a efectua transport de persoane ori invers care detin un CPI nu trebuie sä mai
parcurga partite comune ale celor doua tipuri de calificare initiala, ci doar partile specifice noii
calificari, urmate de promovarea unui examen teoretic. Acesti conducatori vor sustine in mod
obligatoriu examenul practic in totalitate.
Sunt exceptati de la obligativitatea calificarii initiate conducatorii auto care sunt:
- titularii unui permis de conducere pentru cel putin una dintre categoriile Dl, D1E, D,
DE, eliberat pana la data de 9 septembrie 2008.
Conducatorii auto care efectueaza transport rutier de marfuri detin un CPI pentru una
dintre categoriile de vehicule Dl, DlE, D, DE sunt exceptati de la obtinerea unui CPI pentru
oricare alta dintre acestea.
Pregatirea profesionala periodica consta in cursuri specifice, prin care conducatorii
auto isi actualizeaza cunostintele necesare in activitate, cu precadere in ceea ce privete
siguranta rutiera si rationalizarea consumului de combustibil.
Cursurile sunt organizate de catre centre de pregatire si perfectionare profesionala
autorizate de Ministerul Transporturilor.
51
 Cursurile se incheie prin sustinerea unui examen teoretic
La promovarea examenului, conducatorul auto obtine un CPC cu o valabilitate de 5 ani.
Pentru a continua exercitarea profesiei, conducatorii auto care sunt titulari ai unui CPI
trebuie sä urmeze cursurile de pregatire profesionala periodica in ultimul an de valabilitate al
certificatului si sä promoveze examenul. In acest caz, valabilitatea noului certificat incepe din ziva
urmatoare zilei in care certificatul anterior expira.
Pentru a continua exercitarea profesiei, conducatorii auto care sunt titulari ai unui CPC
urmeaza cursurile in ultimul an de valabilitate al certificatului si trebuie sä promoveze examenul
In acest caz, valabilitatea noului certificat incepe din ziua urmatoare zilei in care certificatul
anterior expira.
In cazul in care conducatorii auto titulari ai unui CPI sau ai unui CPC au incetat
exercitarea profesiei iar certificatul de calificare detinut a expirat, acestia au obligatia de a
urma un curs de pregatire profesionala periodica inainte de reluarea activitatii.
Drepturile şi obligaţiile privind relaţiile de muncă dintre angajator şi salariat se stabilesc
potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă şi al contractelor
individuale de muncă.
Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie
prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea
acestor drepturi este lovită de nulitate.
Drepturi:
- dreptul la salarizare pentru munca depusă;
- dreptul la repaus zilnic şi săptămânal;
- dreptul la concediu de odihnă anual;
- dreptul la egalitate de şanse şi de tratament;
- dreptul la demnitate în muncă;
- dreptul la securitate şi sănătate în muncă;
- dreptul la acces la formarea profesională;
- dreptul la informare şi consultare;
- dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului
de muncă;
- dreptul la protecţie în caz de concediere;
- dreptul la negociere colectivă şi individuală;
- dreptul de a participa la acţiuni colective;
- dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat;
- alte drepturi prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile.
Obligaţii:
- obligaţia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi revin
conform fişei postului;
- obligaţia de a respecta disciplina muncii;
- obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul
colectiv de muncă aplicabil, precum şi în contractul individual de muncă;
- obligaţia de fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu;
- obligaţia de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii în unitate;
- obligaţia de a respecta secretul de serviciu;
- alte obligaţii prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile.

Contractul de angajare al conducătorului auto, clauze contractuale si plăti interzise,

responsabilitătile conducătorului auto

52
 Contractul de angajare al conducătorului auto este contractul individual de muncă
Clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi
sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă.
Contractul individual de muncă se încheie pe durată nedeterminată.
Prin excepţie, contractul individual de muncă se poate încheia şi pe durată determinată, în
condiţiile expres prevăzute de lege.
Conducatorii auto pot încheia un contract de muncă în calitate de salariat pentru
efectuarea transportului rutier de persoane daca au varsta minima de 21 ani, detin permis de
conducere categoria D1, DIE sau au varsta minima de 24 de ani, detin permis de conducere
categoria D, DE valabil şi sunt titulari ai unui certificat pentru transport personae tip CPI sau
CPC, sunt apti din punct de vedere medical si psihologic.
Încadrarea în muncă a persoanelor puse sub interdicţie judecătorească este interzisă.
Este interzisă, sub sancţiunea nulităţii absolute, încheierea unui contract individual de
muncă în scopul prestării unei munci sau a unei activităţi ilicite ori imorale.
Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă
scrisă, în limba română.
Anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are
obligaţia de a informa persoana selectată în vederea angajării ori, după caz, salariatul, cu privire
la clauzele esenţiale pe care intenţionează să le înscrie în contract sau să le modifice.
Obligaţia de informare a persoanei selectate în vederea angajării sau a salariatului se
consideră îndeplinită de către angajator la momentul semnării contractului individual de muncă
sau a actului adiţional, după caz.
Persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, va fi informată cu privire
la cel puţin următoarele elemente:
- identitatea părţilor;
- locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul să
muncească în diverse locuri;
- sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului;
- funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din România sau altor acte
normative, precum şi fişa postului, cu specificarea atribuţiilor postului;
- criteriile de evaluare a activităţii profesionale a salariatului aplicabile la nivelul
angajatorului;
- riscurile specifice postului;
- data de la care contractul urmează să îşi producă efectele;
- în cazul unui contract de muncă pe durată determinată sau al unui contract de muncă
temporară, durata acestora;
- durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul;
- condiţiile de acordare a preavizului de către părţile contractante şi durata acestuia;
- salariul de bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum şi
periodicitatea plăţii salariului la care salariatul are dreptul;
- durata normală a muncii, exprimată în ore/zi şi ore/săptămână;
- indicarea contractului colectiv de muncă ce reglementează condiţiile de muncă ale
salariatului;
- durata perioadei de probă.
Elementele din informarea trebuie să se regăsească şi în conţinutul contractului individual
de muncă.
Orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute în timpul executării contractului
individual de muncă impune încheierea unui act adiţional la contract, într-un termen de 20 de zile
lucrătoare de la data apariţiei modificării, cu excepţia situaţiilor în care o asemenea modificare
este prevăzută în mod expres de lege.
53
 La negocierea, încheierea sau modificarea contractului individual de muncă, oricare
dintre părţi poate fi asistată de terţi, conform propriei opţiuni, cu respectarea confidenţialităţii.
Cu privire la informaţiile furnizate salariatului, prealabil încheierii contractului individual
de muncă, între părţi poate interveni un contract de confidenţialitate.
În afara clauzelor esenţiale prevăzute între părţi pot fi negociate şi cuprinse în contractul
individual de muncă şi alte clauze specifice.
Sunt considerate clauze specifice:
- clauza cu privire la formarea profesională;
- clauza de neconcurenţă;
- clauza de mobilitate;
- clauza de confidenţialitate.
La încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia,
părţile pot negocia şi cuprinde în contract o clauză de neconcurenţă prin care salariatul să fie
obligat ca după încetarea contractului să nu presteze, în interes propriu sau al unui terţ, o
activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei
indemnizaţii de neconcurenţă lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada
de neconcurenţă.
Clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului
individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului la
data încetării contractului, cuantumul indemnizaţiei de neconcurenţă lunare, perioada pentru care
îşi produce efectele clauza de neconcurenţă, terţii în favoarea cărora se interzice prestarea
activităţii, precum şi aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie cu angajatorul.
Indemnizaţia de neconcurenţă lunară datorată salariatului nu este de natură salarială, se
negociază şi este de cel puţin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din
ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă sau, în cazul în care
durata contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor salariale
lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.
Indemnizaţia de neconcurenţă reprezintă o cheltuială efectuată de angajator, este
deductibilă la calculul profitului impozabil şi se impozitează la persoana fizică beneficiară,
potrivit legii.
Clauza de neconcurenţă îşi poate produce efectele pentru o perioadă de maximum 2 ani de
la data încetării contractului individual de muncă.
Prin clauza de mobilitate părţile în contractul individual de muncă stabilesc că, în
considerarea specificului muncii, executarea obligaţiilor de serviciu de către salariat nu se
realizează într-un loc stabil de muncă. În acest caz salariatul beneficiază de prestaţii suplimentare
în bani sau în natură.
Cuantumul prestaţiilor suplimentare în bani sau modalităţile prestaţiilor suplimentare în
natură sunt specificate în contractul individual de muncă.
Prin clauza de confidenţialitate părţile convin ca, pe toată durata contractului individual
de muncă şi după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informaţii de care au luat cunoştinţă
în timpul executării contractului, în condiţiile stabilite în regulamentele interne, în contractele
colective de muncă sau în contractele individuale de muncă.
Nerespectarea acestei clauze de către oricare dintre părţi atrage obligarea celui în culpă la
plata de daune-interese.
O persoană poate fi angajată în muncă numai în baza unui certificat medical, care
constată faptul că cel în cauză este apt pentru prestarea acelei munci.
Nerespectarea acestor prevederi atrage nulitatea contractului individual de muncă.
Certificatul medical este obligatoriu şi în următoarele situaţii:
- la reînceperea activităţii după o întrerupere mai mare de 6 luni, pentru locurile de muncă
având expunere la factori nocivi profesionali, şi de un an, în celelalte situaţii;
54
 - în cazul detaşării sau trecerii în alt loc de muncă ori în altă activitate, dacă se schimbă
condiţiile de muncă;
- la începerea misiunii, în cazul salariaţilor încadraţi cu contract de muncă temporară;
- în cazul ucenicilor, practicanţilor, elevilor şi studenţilor, în situaţia în care urmează să fie
instruiţi pe meserii şi profesii, precum şi în situaţia schimbării meseriei pe parcursul instruirii;
- periodic, în cazul celor care lucrează în condiţii de expunere la factori nocivi
profesionali, potrivit reglementărilor Ministerului Sănătăţii;
- periodic, în cazul celor care desfăşoară activităţi cu risc de transmitere a unor boli şi care
lucrează în sectorul alimentar, zootehnic, la instalaţiile de aprovizionare cu apă potabilă, în
colectivităţi de copii, în unităţi sanitare, potrivit reglementărilor Ministerului Sănătăţii;
- periodic, în cazul celor care lucrează în unităţi fără factori de risc, prin examene
medicale diferenţiate în funcţie de vârstă, sex şi stare de sănătate, potrivit reglementărilor din
contractele colective de muncă.
Contractul individual de muncă se încheie după verificarea prealabilă a aptitudinilor
profesionale şi personale ale persoanei care solicită angajarea.
Modalităţile în care urmează să se realizeze verificarea aptitudinilor sunt stabilite în
contractul colectiv de muncă aplicabil, în statutul de personal - profesional sau disciplinar - şi în
regulamentul intern, în măsura în care legea nu dispune altfel.
Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă
se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de
execuţie şi de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere.
Verificarea aptitudinilor profesionale la încadrarea persoanelor cu handicap se realizează
exclusiv prin modalitatea perioadei de probă de maximum 30 de zile calendaristice.
Pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta
exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la iniţiativa oricăreia dintre părţi, fără a fi
necesară motivarea acesteia.
Pe durata perioadei de probă salariatul beneficiază de toate drepturile şi are toate
obligaţiile prevăzute în legislaţia muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în
regulamentul intern, precum şi în contractul individual de muncă.
La solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat să elibereze un
document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, durata activităţii, salariul, vechimea în
muncă, în meserie şi în specialitate.
În cazul încetării activităţii angajatorului, registrul general de evidenţă a salariaţilor se
depune la autoritatea publică competentă, potrivit legii, în a cărei rază teritorială se află sediul sau
domiciliul angajatorului, după caz.
Orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiţi sau la acelaşi angajator, în baza
unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre
acestea.
Salarizarea
Salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului
individual de muncă.
Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul
la un salariu exprimat în bani.
La stabilirea şi la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex,
orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie,
religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială,
apartenenţă ori activitate sindicală.
Angajatorul nu poate negocia şi stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă
sub salariul de bază minim brut orar pe ţară.

55
 Angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puţin egal cu
salariul de bază minim brut pe ţară.

2. Duratele maxime de lucru specifice transporturilor rutiere; principiile, aplicarea

şi consecinţele prevăzute în legislaţia în domeniu; sancţiunile în caz de neutilizare, de
utilizare necorespunzătoare sau de manipulare a tahografului în scopul fraudei

Duratele maxime de lucru specifice transporturilor rutiere; principiile, aplicarea şi

consecinţele prevăzute în legislaţia în domeniu;
Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la
dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor
contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în
vigoare.
Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8
ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână.
Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore
pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus.
În funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru o repartizare
inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe
săptămână.
Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână,
inclusiv orele suplimentare.
La stabilirea perioadelor de referinţă nu se iau în calcul durata concediului de odihnă
anual şi situaţiile de suspendare a contractului individual de muncă.
Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii se poate stabili prin negocieri
colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă
mai mică sau mai mare de 8 ore.
Astfel, Hotărârea Guvernului nr. 38/2008 privind organizarea timpului de muncă al
persoanelor care efectuează activităţi mobile de transport rutier stabileşte regulile privind
organizarea timpului de muncã al persoanelor care efectueazã activitãţi mobile de transport rutier,
în vederea îmbunãtãţirii sãnãtãţii şi protecţiei acestora, pentru creşterea siguranţei rutiere, precum
şi în vederea armonizãrii condiţiilor de concurenţã loialã între transportatorii rutieri.
Termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
a) timp de muncã al lucrãtorului mobil - perioada de la începutul pânã la sfârşitul timpului
de lucru, în cursul cãreia lucrãtorul mobil se aflã la postul sãu de lucru, la dispoziţia angajatorului
şi în exerciţiul funcţiilor sau activitãţilor sale, adicã:
- perioada dedicatã tuturor activitãţilor de transport rutier. Aceste activitãţi sunt, cu
precãdere, urmãtoarele:
(i) conducerea autovehiculului;
(ii) încãrcarea şi descãrcarea;
(iii) ajutorul acordat pasagerilor la urcarea şi coborârea din vehicul;
(iv) curãţenia şi intreţinerea tehnicã;
(v) toate celelalte activitãţi vizând asigurarea siguranţei vehiculului, a încãrcãturii sale şi a
pasagerilor sau îndeplinirea obligaţiilor legale ori de reglementare direct legate de operaţiunea de
transport aflatã în desfãşurare, inclusiv supravegherea încãrcãrii şi descãrcãrii, formalitãţile
administrative legate de poliţie, vamã, serviciul de imigrare etc.;
- perioadele de timp în care lucrãtorul mobil nu poate dispune liber de timpul sau şi i se
cere sã fie la postul sãu de lucru, gata sã întreprindã activitatea sa normalã, îndeplinind anumite
sarcini asociate serviciului, în special în timpul perioadelor când aşteaptã sã se facã încãrcarea
sau descãrcarea, dacã durata previzibilã a acestora nu este cunoscutã dinainte, şi anume fie
56
înaintea plecãrii, fie chiar înaintea începerii efective a perioadei în cauzã, fie în condiţiile
generale negociate între partenerii sociali;
b) perioadã de disponibilitate - orice perioadã, care nu este nici pauzã, nici perioadã de
odihnã, în cursul cãreia lucrãtorul mobil/conducãtorul auto independent nu este nevoit sã rãmânã
la locul sãu de muncã, dar trebuie sã fie disponibil pentru a rãspunde oricãror eventuale solicitãri
de a relua lucrul. Aceste perioade de disponibilitate includ perioadele în care lucrãtorul
mobil/conducãtorul auto independent însoţeşte vehiculul în timpul transportului cu feribotul sau
cu trenul, precum şi perioadele de aşteptare în punctele de trecere a frontierei şi cele impuse de
restricţiile de circulaţie. Perioadele de disponibilitate şi durata lor preconizatã trebuie sã fie
cunoscute dinainte de cãtre lucrãtorul mobil/conducãtorul auto independent, fie înainte de
plecarea în cursã, fie înainte de începerea perioadei în cauzã. În cazul celor care conduc un
vehicul în echipã, perioada petrecutã stând lângã şofer sau în cuşetã în timp ce vehiculul este în
mişcare este consideratã perioadã de disponibilitate;
c) loc de muncã al lucrãtorului mobil/conducãtorului auto independent - locul de la sediul
principal al întreprinderii sau de la sediile secundare ale acesteia, unde lucrãtorul
mobil/conducãtorul auto independent îşi îndeplineşte atribuţiile, ori vehiculul pe care îl utilizeazã
în exercitarea atribuţiilor sale sau orice alt loc unde acesta desfãşoarã activitãţi de transport;
d) lucrãtor mobil - orice angajat al unei întreprinderi care efectueazã transporturi rutiere
publice şi/sau în cont propriu şi face parte din personalul implicat efectiv în operaţiuni de
transport rutier. Cursanţii şi stagiarii implicaţi efectiv în operaţiuni de transport rutier sunt
consideraţi lucrãtori mobili;
e) persoanã care efectueazã activitãţi mobile de transport rutier - lucrãtorul mobil sau
conducãtorul auto independent care efectueazã astfel de activitãţi;
f) sãptãmânã - perioada cuprinsã între ora 00,00 a zilei de luni şi ora 24,00 a zilei de
duminicã;
Persoanele care efectueazã activitãţi mobile de transport rutier pot lucra cel mult 6 ore
consecutive fãrã pauzã. Timpul de lucru va fi întrerupt de pauze de cel puţin 30 de minute dacã
timpul total de lucru este de 6 pânã la 9 ore şi, respectiv, de cel puţin 45 de minute dacã timpul
total de lucru depãşeşte 9 ore. Pauzele pot fi împãrţite în perioade de minimum 15 minute fiecare.
Pauzele şi perioadele de odihnã, precum şi perioadele de disponibilitate nu fac parte din
timpul de lucru.
În cursul unei sãptãmâni, timpul total de lucru al persoanelor care efectueazã activitãţi
mobile de transport rutier poate fi de cel mult 48 de ore. Durata maximã a timpului de lucru
sãptãmânal poate fi prelungitã pânã la maximum 60 de ore, cu condiţia ca, pentru orice perioadã
de 4 luni consecutive, media timpului de lucru sãptãmânal sã nu depãşeascã 48 de ore.
În cazul lucrãtorilor mobili care muncesc pentru mai mulţi angajatori, timpul de lucru este
suma orelor lucrate de persoana respectivã pentru toţi angajatorii.
Angajatorul va cere lucrãtorului mobil în cauzã o evidenţã în scris a timpului lucrat pentru
alt/alţi angajator/angajatori. Lucrãtorul mobil va furniza în scris aceastã informaţie.
Timpul de muncã zilnic nu va depãşi 10 ore într-un interval de 24 de ore dacã lucrãtorul
mobil/conducãtorul auto independent efectueazã muncã de noapte.
Munca de noapte se va compensa în conformitate cu prevederile legale în vigoare sau cu
condiţiile generale negociate de partenerii sociali, astfel încât sã nu fie pusã în pericol siguranţa
rutierã.
Lucrãtorii mobili/conducãtorii auto independenţi au urmãtoarele obligaţii:
- sã respecte timpul de muncã;
- în cazul lucrãtorilor mobili care lucreazã pentru mai mulţi angajatori, sã furnizeze în
scris informaţii corecte angajatorilor cu privire la timpul de muncã lucrat.
Regulamentul CE nr. 561/2006 stabileşte perioadele de conducere, pauzele şi perioadele
de odihnă ale conducătorilor auto care efectuează transport rutier de mărfuri şi persoane.
57
 Domenii de aplicare:
- transport rutier de mărfuri cu vehicule având masa maximă admisă a vehiculului, inclusiv
remorca, sau semiremorca, peste 3,5 tone;
- transport de călători cu vehicule care din punct de vedere constructiv şi al echipamentelor,
sunt destinate să transporte mai mult de 9 persoane, inclusiv şoferul şi sunt folosite în acest scop
Regulamentul CE nr. 561/2006 nu se aplică transportului rutier cu:
- vehiculele utilizate la transportul de persoane, prin servicii regulate, în care traseul
serviciului respectiv nu depăşeşte 50 km;
- vehicule a căror viteză maximă autorizată nu depăşeşte 40 km pe oră;
- vehicule deţinute sau închiriate fără şofer de către serviciile armatei, ale apărării civile, ale
pompierilor şi ale forţelor de menţinere a ordinii publice când transportul este efectuat ca urmare
a sarcinilor ce revin acestor servicii şi care se află sub controlul acestora;
- vehicule, inclusiv cele utilizate în transportul în scop necomercial al ajutoarelor
umanitare, utilizat pentru urgenţe sau operaţiuni de salvare;
- vehicule specializate utilizate în scopuri medicale;
- vehicule specializate pentru depanări care operează pe o rază de 100 km distanţă de baza
lor;
- vehicule care efectuează teste rutiere pentru îmbunătăţiri tehnice, reparaţii sau întreţinere
şi vehicule noi sau transformate care nu au fost puse încă în circulaţie;
- vehicule sau combinaţii de vehicule cu o masă maximă admisă care nu depăşeşte 7,5 tone
utilizate pentru transportul necomercial de mărfuri;
- vehicule comerciale care au un statut istoric conform legislaţiei statului membru în care
acestea circulă şi care sunt utilizate pentru transportul necomercial de mărfuri sau călători.
Definiţii
- „pauză” - orice perioadă în cursul căreia un conducător auto nu poate conduce sau
efectua altă activitate şi care este utilizată în special pentru recuperare;
- „odihnă” - orice perioadă neîntreruptă în care un conducător auto poate dispune în orice
mod de timpul său liber;
- „perioadă de odihnă zilnică” - orice perioadă de odihnă normală de cel puţin 11 ore.
Alternativ, această perioadă de odihnă poate fi împărţită în două perioade, prima, care trebuie să
aibă cel puţin 3 ore neîntrerupte şi a doua, o perioadă neîntreruptă de cel puţin 9 ore;
- „perioadă zilnică redusă de odihnă” - orice perioadă de odihnă de cel puţin nouă ore
dar mai puţin de 11 ore;
- „perioadă de odihnă săptămânală” - perioadă săptămânală în cursul căreia un şofer
poate dispune în mod liber de timpul său şi acoperă o „perioadă de odihnă săptămânală normala”
şi o „perioadă redusă de odihnă săptămânală”;
- „perioadă de odihnă săptămânală normală” - orice perioadă de odihnă de cel puţin 45
de ore;
- „perioadă redusă de odihnă săptămânală” - orice perioadă de odihnă mai scurtă de 45
de ore care, conform prevederilor Articolul 8(6), poate fi redusă la minimum 24 de ore
consecutive;
- „o săptămână” - perioada cuprinsă în intervalul de luni, ora 00.00 şi până duminică, ora
24.00;
- „perioadă de conducere zilnică” - întreaga perioadă de conducere dintre sfârşitul unei
perioade de odihnă zilnică şi începutul următoarei perioade zilnice de odihnă sau între o perioadă
zilnică de odihnă şi o perioadă săptămânală de odihnă;
- „perioadă de conducere săptămânală” - întreaga perioadă de conducere pe parcursul
unei săptămâni;
Perioade de conducere şi odihnă

58
 Timpul de conducere zilnică nu trebuie să depăşească 9 ore. Cu toate acestea, timpul de
conducere zilnică se poate extinde la 10 ore, nu mai mult de două ori pe săptămână.
Timpul de conducere săptămânală nu trebuie să depăşească 56 de ore şi nu va avea ca
urmare depăşirea perioadei săptămânale de lucru.
Timpul total de conducere pe parcursul oricăror două săptămâni consecutive nu va depăşi
90 de ore.
După o perioadă de conducere de 4,5 ore un şofer va lua o pauză neîntreruptă de cel puţin
45 de minute, aceasta în cazul în care nu-şi ia o perioadă de odihnă. Această pauză poate fi
înlocuită cu una de cel puţin 15 minute urmată de o pauză de cel puţin 30 de minute.
Un şofer trebuie să beneficieze de perioade de odihnă zilnice şi săptămânale.
În intervalul de 24 de ore de la încheierea perioadei precedente de odihnă zilnică sau
săptămânală, un şofer îşi va lua o nouă perioadă de odihnă zilnică.
Dacă perioada de odihnă zilnică din intervalul de 24 de ore este de cel puţin 9 ore, dar nu
depăşeşte 11 ore, perioada de odihnă zilnică respectivă va fi considerată o perioadă redusă de
odihnă zilnică.
O perioadă zilnică de odihnă poate fi extinsă pentru a forma o perioadă normală de odihnă
săptămânală sau o perioadă redusă de odihnă săptămânală.
Un şofer poate avea cel mult trei perioade reduse de odihnă zilnică între oricare două
perioade de odihnă săptămânale.
În intervalul de 30 de ore de la încheierea unei perioade de odihnă zilnică sau săptămânală,
un şofer ce lucrează în echipă îşi va lua o nouă perioadă de cel puţin 9 ore.
În oricare două săptămâni consecutive un şofer îşi va lua cel puţin două perioade normale
de odihnă săptămânală, sau o perioadă normală de odihnă săptămânală şi una redusă, de cel puţin
24 de ore. Perioada redusă va fi compensată cu o perioadă echivalentă de odihnă luată în
întregime înainte de sfârşitul celei de-a treia săptămâni ce urmează săptămânii în discuţie.
O perioadă de odihnă săptămânală nu va începe mai târziu de sfârşitul celei de-a şasea
perioade de 24 de ore de la sfârşitul perioadei precedente de odihnă săptămânală.
Orice perioadă de odihnă luată ca o compensare pentru o perioadă de odihnă săptămânală
redusă va fi ataşată unei alte perioade de odihnă de cel puţin 9 ore. În cazul în care un şofer alege
această variantă, perioadele reduse de odihnă zilnică şi săptămânală pot fi luate la bordul unui
vehicul care staţionează, atâta timp cât acesta este dotat cu condiţii de odihnă pentru fiecare şofer.
Prin derogare, atunci când un conducător auto însoţeşte un vehicul transportat cu feribotul
sau cu trenul şi efectuează în acelaşi timp o perioadă de repaus zilnic normală, această perioadă
poate fi întreruptă de două ori cel mult de alte activităţi a căror durată nu depăşeşte o oră.
Pe parcursul acestei perioade de repaus zilnic normală, conducătorul auto are acces la o
cuşetă.
Perioada de timp necesară conducătorului auto pentru a se deplasa la locul de îmbarcare
într-un vehicul sau pentru a se întoarce din acel loc, atunci când acesta nu se află nici la locul de
reşedinţă a conducătorului auto, nici la sediul angajatorului unde se află locul normal de
staţionare, nu se consideră repaus sau pauză, cu excepţia cazului în care conducătorul auto se află
pe un feribot sau în tren şi are acces la o cuşetă, ci se consideră altă muncă.
Se interzice întreprinderilor de transport să remunereze conducătorii auto salariaţi sau
care sunt puşi la dispoziţia lor în funcţie de distanţa parcursă şi/sau de cantitatea de mărfuri
transportată, chiar şi sub formă de prime sau majorări salariale, în cazul în care o asemenea
remunerare este de natură să pericliteze siguranţa rutieră şi/sau să încurajeze încălcarea
prezentului regulament.
Întreprinderile de transport organizează activitatea şi dau instrucţiuni corespunzătoare
conducătorilor auto pentru respectarea prevederilor legale.

59
 O întreprindere de transport răspunde pentru încălcările comise de către conducătorii
întreprinderii, chiar dacă aceste încălcări au fost comise pe teritoriul unui alt stat membru sau al
unei ţări terţe.
Orice întreprindere de transport:
- se asigură ca toate informaţiile să fie periodic descărcate prin unitatea de la bord şi
cardul conducătorului auto şi ca informaţiile relevante să fie descărcate mai frecvent astfel încât
toate activităţile efectuate de sau pentru această întreprindere să fie descărcate;
- se asigură ca toate informaţiile descărcate să fie păstrate cel puţin douăsprezece luni
după înregistrare şi ca în cazul în care un agent de control le-ar solicita, aceste informaţii să poată
fi consultate, direct sau la distanţă, în localurile întreprinderii.
Întreprinderea păstrează, în ordine cronologică şi într-o formă lizibilă, foile de
înregistrare, precum şi imprimatele scoase, timp de cel puţin un an după ce au fost folosite şi
pune la dispoziţia conducătorilor auto interesaţi o copie, la cererea acestora.
De asemenea, întreprinderea pune la dispoziţia conducătorilor auto interesaţi, la cererea
acestora, o copie a informaţiilor descărcate de pe cardul conducătorilor auto, precum şi versiunile
imprimate ale acestor copii. Foile de înregistrare, imprimatele scoase şi informaţiile descărcate se
prezintă sau se înmânează inspectorului autorizat, la cerere.
În caz de deteriorare sau de proastă funcţionare a cardului conducătorului auto sau
în cazul în care acesta nu este în posesia cardului, conducătorul auto:
- la începutul traseului, imprimă informaţiile detaliate privind vehiculul pe care îl conduce
şi pe foaia scoasă trebuie să figureze:
- informaţiile detaliate care permit identificarea conducătorului auto (numele,
numărul cardului de conducător auto sau al permisului de conducere), inclusiv semnătura;
- principalele informaţii înregistrate;
- la sfârşitul traseului, imprimă informaţiile privind perioadele de timp înregistrate
de aparatul de înregistrare, înregistrează toate perioadele consacrate altei activităţi, perioadele de
disponibilitate şi de repaus efectuate de la imprimatul scos la începutul traseului, atunci când
aceste informaţii nu au fost înregistrate de tahograf, marchează pe document datele detaliate care
permit identificarea conducătorului auto (numele, numărul cardului de conducător auto sau a
permisului de conducere), inclusiv semnătura.;
Atunci când conducătorul auto este în imposibilitate de a folosi aparatura montată la
bordul vehiculului ca urmare a faptului că nu se află în vehicul, perioadele de timp:
- se înscriu pe foaia de înregistrare manual, automat sau în orice alt fel, lizibil şi fără a
murdări foaia, sau
- se înscriu pe cardul conducătorului auto cu ajutorul funcţiei de introducere manuală
oferită de aparatul de înregistrare.
Atunci când la bordul vehiculului se află mai mulţi conducători auto, fiecare conducător
auto se asigură că propriul card de conducător auto este introdus în deschiderea corespunzătoare a
tahografului.;

Sancţiunile în caz de neutilizare, de utilizare necorespunzătoare sau de manipulare a

tahografului în scopul fraudei
Vehiculele şi ansamblurile de vehicule cu o masă maximă autorizată mai mare de 3.5 tone,
trebuie echipate obligatoriu cu tahograf şi limitator de viteză.
a) Dotarea vehiculelor de transport marfă cu tahograf
Tahografele montate pe vehicule pot fi de tip analog sau digital.
Tahograful analog înregistrează activitatile şoferului pe diagrame, pentru o perioadă de 24
de ore.
Tahograful analog trebuie să realizeze înregistrarea urmatoarelor elemente:
- distanţa parcursă de vehicul;
60
 - viteza vehiculului;
- timpul de conducere;
- alţi timpi de lucru şi timpi disponibili;
- întreruperi de lucru şi timpi de repaus zilnici;
Pentru vehiculele folosite de doi şoferi aparatul trebuie să permită înregistrarea activităţii în
mod simultan şi diferenţiat pe două foi distincte.
Angajatorii şi conducătorii auto sunt responsabili de folosirea corectă a aparaturii.
Angajatorul pune la dispoziţia conducătorilor auto un număr suficient de foi de înregistrare,
ţinând cont de durata perioadei de lucru şi obligaţia de a înlocui foile care sunt deteriorate sau au
fost reţinute de un inspector autorizat.
Conducătorii auto folosesc foi de înregistrare în fiecare zi în care conduc, începând din
momentul în care preiau vehiculul.
Foaia de înregistrare nu se retrage înainte de sfârşitul zilei de lucru, decât numai în cazul în
care această acţiune este autorizată.
Nici o foaie de înregistrare nu se foloseşte pentru a acoperi o perioadă mai lungă decât cea
stabilită.
Conducătorul auto trebuie să înscrie pe diagrame următoarele indicaţii:
- numele şi prenumele său, la începutul folosirii diagramei;
- data şi locul, la începutul şi sfârşitul folosirii diagramei;
- numărul de înmatriculare al vehiculului pe care îl conduce;
- kilometrajul înregistrat la bordul vehiculului:
- înainte de prima cursă înregistrată pe diagramă;
- la sfârşitul ultimei curse înregistrate pe diagramă.
În cazul schimbării vehiculului se foloseşte aceeaşi diagramă, iar conducătorul auto trebuie
să completeze în spaţiul de pe verso al diagramei de înregistrare, cel puţin menţiunile de mai jos:
- numărul de înmatriculare al noului vehicul;
- kilometrajul înregistrat la inceputul şi sfârşitul activităţii;
- ora schimbării vehiculului.
Tahograful digital echipează toate autovehiculele care sunt înmatriculate în România şi
care sunt fabricate după data de 1 ianuarie 2007.
Tahograful digital este un sistem electronic, capabil să înregistreze şi să stocheze detalii cu
privire la activitatea şoferilor şi autovehiculelor şi avertizează vizual sau auditiv, cel puţin 30 de
secunde pe conducătorul auto , înainte şi în momentul depăşirii timpului maxim de conducere
continuă.
Tahograful are capacitatea de a stoca aceste date pentru cel puţin 365 de zile şi permite
descărcarea datelor înregistrate în acest timp.
Tahograful digital utilizează următoarele tipuri de card:
- card de conducător auto - permite identificarea şi stocarea datelor privind activitatea
conducătorului auto;
- card de control – identifică organismul de control (opţional agentul de control) şi permite
accesul la datele stocate în memorie sau pe cardul de conducător auto (opţional pe cardul de
atelier) în vederea citirii, tipăririi şi descărcării acestora;
- card al societăţii - identifică intreprinderea de transport şi permite afişarea, descărcarea şi
imprimarea datelor stocate în tahograf care au fost blocate de respectiva intreprindere;
- card de atelier – identifică titularul cardului şi permite testarea, calibrarea şi activarea
tahografelor şi/sau descărcarea acestora.
Cardul de conducător auto se eliberează de către ARR cu o valabilitate de 5 ani, acesta
putând fi retras dacă:
- a fost falsificat;
- utilizează un card, nefiind titular;
61
 - a fost obţinut pe baza unor date sau declaraţii false.
Pe cardul conducătorului auto vor fi înregistrate urmatoarele tipuri de date:
- numărul de înmatriculare a vehiculelor utilizate;
- activităţi (condus, lucrat, activitate şi timpi de odihnă);
- data şi ora de introducere, respectiv retragere a cardului de şofer din tahograful digital;
- locaţia în care încep şi se finalizează zilele de lucru;
- viteza, distanţa parcursă şi alţi parametri corespunzatori sistemului.
Toţi şoferii care conduc un autovehicul echipat cu tahograf digital sunt obligaţi să deţină un
card de conducător auto, iar compania care deţine autovehiculul este obligată să deţină un card al
societăţii - ambele eliberate de ARR .
Conducătorii auto folosesc foi de înregistrare sau cardurile de conducători auto în fiecare zi
în care conduc, începănd din momentul în care preiau vehiculul.
Atunci când, datorită îndepărtării de vehicul, un conducător auto este în imposibilitatea de a
folosi tahograful, periodele de timp referitoare la “alte activităţi”, “disponibilitate”, “pauză sau
odihnă”, vor fi înregistrate în momentul revenirii acestuia la autovehicul, pe foaia de înregistrare
- manual, automat sau în orice alt fel, lizibil fără a murdări foaia de înregistrare, dacă vehiculul
este echipat cu un tahograf analogic, sau vor fi înscrise pe cardul de conducător auto cu ajutorul
funcţiei de introducere manuală oferite de tahograf, dacă vehiculul este echipat cu tahograf
digital.
Foaia de înregistrare sau cardul de conducător auto nu se retrag înainte de sfârşitul zilei de
lucru (la începutul unei perioade de repaus zilnic), decât în cazul în care retragerea este
autorizată.
Se interzice folosirea lor pentru o perioadă mai lungă decât cea prevăzută.
Ziua de lucru începe în momentul în care conducătorul auto îşi activează tahograful după o
perioadă de repaus săptămânal sau zilnic, sau în cazul în care repausul zilnic este divizat în
perioade distinct, după o perioadă de repaus de 9 ore.
Ziua de lucru se încheie la începutul unei perioade de repaus zilnic.
Fie că se utilizează un tahograf digital sau unul analog, conducatorul auto este obligat sa
furnizeze situaţia tuturor activităţilor din ziua curentă, precum şi din ultimele 28 de zile
calendaristice.
Dacă nu s-a lucrat în fiecare dintre aceste zile cu tahograful digital, conducatorul auto va fi
obligat să deţină dovezi care să indice activităţile pe care le-a desfăşurat. Aceste dovezi pot fi: o
foaie de liber, un jurnal de zi sau orice altă dovadă scrisă cu privire la ce a făcut în fiecare din
acele zile.
La defectarea aparatului tahograf digital conducătorul auto este obligat să folosească o foaie
temporară pe care va înscrie:
- numele conducătorului auto;
- numărul cardului conducătorului auto sau al permisului de conducere;
- informaţii privind perioadele de timp care nu au fost înregistrate sau imprimate correct.
Foaia temporară, după completare se semnează de conducătorul auto şi se păstrează
împreună cu foaia de înregistrare sau cu cardul conducătorului auto.
Obligatoriu, aparatura de înregistrare se instalează sau se repară de personal specializat
numai în ateliere autorizate în acest scop şi se verifică o data la 2 ani.
Cu ocazia instalării precum şi după orice intervenţie se instalează, în loc vizibil lângă
tahograf sau chiar pe tahograf o placă de montare.
Potrivit Regulamentului CEE 165/2014, care va intra în vigoare începând cu data de
02.03.2016, autovehiculele vor utiliza tahografe inteligente conectate la un sistem global de
navigaţie prin satelit (SGNS) care să permită înregistrarea automată a poziţiei unui vehicul în
anumite puncte în timpul zilei de lucru şi totodată să faciliteze verificarea respectării legislaţiei.

62
 b) Dotarea vehiculelor de transport persoane cu limitatoare de viteză
Vehiculele de transport personae cu capacitatea mai mare de 8 + 1 locuri trebuie să fie
echipate cu limitator de viteză, reglat astfel încât viteza să nu poată depăşi 100 km/h.
Limitatoarele de viteză se instalează sau se repară de personal specializat numai în ateliere
autorizate în acest scop.
Această dotare s-a realizat după următorul calendar (conform Ordinului Ministrului
transporturilor, construcţiilor si turismului nr. 84/2003 pentru modificarea si completarea
Normelor metodologice de autorizare si efectuare a transporturilor rutiere si a activităţilor conexe
acestora, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinţei nr.
1842/2001, în vigoare la acea dată):
Autovehiculele înmatriculate începând cu data de 1 ianuarie 1988 si care fac parte din
categoria N3 au fost dotate cu limitatoare de viteza omologate conform reglementarilor în
vigoare, astfel:
a) în anul 2001, autovehiculele utilizate în trafic internaţional;
b) până la data de 1 ianuarie 2004, autovehiculele din categoria N3 având mase totale
maxime autorizate mai mari de 15 tone;
c) până la data de 1 ianuarie 2006, toate autovehiculele din categoria N3.
Autovehiculele ale căror emisii poluante se încadrează în limitele prevăzute în Directiva
Consiliului nr. 88/77/CEE si care fac parte din categoriile N2, au fost dotate cu limitatoare de
viteza omologate conform reglementarilor în vigoare, după cum urmează:
a) de la 1 ianuarie 2005, autovehiculele înmatriculate începând cu aceasta data;
b) până la data de 1 ianuarie 2006, autovehiculele înmatriculate între 1 octombrie 2001 si
1 ianuarie 2005, care sunt utilizate în trafic internaţional;
c) până la data de 1 ianuarie 2007, autovehiculele înmatriculate între 1 octombrie 2001 si
1 ianuarie 2005, care fac parte din categoria N2 având mase totale maxime autorizate cuprinse
între 7,5 si 12 tone, utilizate în trafic intern;
d) până la data de 1 ianuarie 2008, autovehiculele înmatriculate între 1 octombrie 2001 si
1 ianuarie 2005, utilizate în trafic intern si care fac parte din categoria N2 având mase totale
maxime autorizate cuprinse între 3,5 si 7,5 tone.
Echiparea cu limitatoare de viteză nu este obligatorie pentru urmatoarele categorii de
autovehicule:
- autovehiculele destinate forţelor armate, protecţiei civile, serviciilor de luptă împotriva
incendiilor şi altor servicii de urgenţă, precum şi forţelor de apărare a ordinii publice;
- autovehiculele care din punct de vedere constructiv nu pot depăşi viteza de 90 km/h;
- autovehiculele utilizate pe drumurile publice pentru încercări în scopuri ştiinţifice;
- autovehiculele care efectuează transport rutier public numai în localităţi.tra

63
Tema 7:
CUNOAȘTEREA REGLEMENTĂRILOR PRIVIND
TRANSPORTUL RUTIER DE PERSOANE
1. Categorii și tipuri de transport rutier de persoane, licenţa de transport,
certificatul de transport în cont propriu, licența de traseu, documentul de control și
transportul de grupuri specifice, autorizaţiile de transport internaţional, întocmirea
documentelor pentru transportul internaţional, trecerea frontierelor, cabotaj

1. Reglementari privind transportul rutier de persoane

Urmatoarea legislatie europeana si nationala stabileste cadrul legal de efectuare a

transportului rutier de persoane:
1. Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21
octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de
transport cu autocarul și autobuzul
2. Regulamentul (UE) nr. 361/2014 al Comisiei din 9 aprilie 2014 de stabilire a normelor
de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului în
ceea ce privește documentele pentru transportul internațional de călători cu autocarul și autobuzul
3. Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, cu modificările și
completările ulterioare
4. Normele metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea şi
efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora stabilite prin Ordonanţa
Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinul ministrului
transporturilor nr. 980/2011 cu modificările și completările ulterioare
5. Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15
martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul
transporturilor rutiere
6. Regulamentul (UE) nr. 165/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 4
februarie 2014 privind tahografele în transportul rutier
7. Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor
privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto si
utilizarea aparatelor de inregistrare a activitatii acestora, aprobată prin Legea nr. 371/2007 cu
modificările și completările ulterioare
8. Hotărârea Guvernului nr. 38/2008 privind organizarea timpului de muncă al
persoanelor care efectuează activităţi mobile de transport rutier
9. Norma metodologică privind activitatea de control al respectării perioadelor de
conducere, pauzelor şi perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto şi al utilizării aparatelor de
înregistrare a activităţii acestora, aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 1058/2007
cu modificările și completările ulterioare
10. Acordul privind transportul internaţional ocazional de călători cu autocarul şi
autobuzul (Acordul INTERBUS), ratificat prin Lege nr. 439/2002
11. Normele privind autorizarea şi controlul centrelor de pregătire şi perfecţionare
profesională a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, aprobate prin
OMT nr. 1212/2015
12. Normele privind atestarea profesională a lectorilor necesari procesului de pregătire şi
perfecţionare profesională a personalului de specialitate din domeniul transportului rutier,
aprobate prin OMT nr. 1213/2015

64
 13. Anexele 2 și 5 - 8 la OMT nr. 1214/2015 pentru aprobarea Normelor privind
pregătirea şi atestarea profesională a personalului de specialitate din domeniul transporturilor
rutiere, inclusiv dezvoltarea tematicilor prevăzute în Anexele nr. 2a), 5a), 6a) și 7a)
14. Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, cu
modificările și completările ulterioare
15. Ordinul ministrului transporturilor nr. 3/2008 pentru aprobarea Normelor privind
atestarea profesională a conducătorilor auto care efectuează transport de persoane în regim de taxi
sau transport în regim de închiriere şi agrearea autovehiculelor care efectuează transport în regim
de taxi
16. Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor cu modificarile si
completarile ulterioare
17. Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului
de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, cu modificările și completările ulterioare
18. Ordonanţa Guvernului nr. 81/2000 privind certificarea încadrării vehiculelor rutiere
înmatriculate în normele tehnice privind siguranţa circulaţiei rutiere, protecţia mediului şi
folosinţa conform destinaţiei, prin inspecţia tehnică periodică, aprobată prin Legea nr. 167/2003,
cu modificările și completările ulterioare
19. Ordonanţa Guvernului nr. 82/2000 privind autorizarea operatorilor economici care
desfăşoară activităţi de reparaţii, de reglare, de modificări constructive, de reconstrucţie a
vehiculelor rutiere, precum şi de dezmembrare a vehiculelor scoase din uz, aprobată prin Legea
nr. 222/2003, cu modificările și completările ulterioare
20. Ordinul ministrului transporturilor nr. 2133/2005 pentru aprobarea Reglementărilor
privind certificarea încadrării vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în normele tehnice privind
siguranţa circulaţiei rutiere, protecţia mediului şi în categoria de folosinţă conform destinaţiei,
prin inspecţia tehnică periodică - RNTR 1 cu modificarile si completarile ulterioare
21. Normele metodologice privind examinarea medicală şi psihologică a personalului cu
atribuţii în siguranţa transporturilor şi periodicitatea examinării aprobate prin Ordinul ministrului
transporturilor nr. 1260/2013 cu modificările și completările ulterioare – Aspecte generale
aplicabile transportului rutier
Transportul rutier de persoane se poate efectua numai în condiţiile respectării prevederilor
Ordonanţei Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de
odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere şi organizarea timpului
de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri şi persoane, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 466/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale
Acordului european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere
internaţionale (A.E.T.R.), inclusiv ale anexelor la acesta, încheiat la Geneva la 1 iulie 1970, la
care România a aderat prin Legea nr. 101/1994.
Orice conducător auto care efectuează operaţiuni de transport rutier, ce fac obiectul
ordonanţei de urgenţă, are obligaţia de a urma cursurile de pregătire profesională ale căror
tematică şi mod de organizare sunt stabilite de autoritatea competentă.
Cursurile de pregătire profesională se finalizează cu un examen.
În urma promovării examenului se eliberează un certificat de competenţă profesională.
Transportul rutier public este transportul rutier efectuat pe bază de contract, contra plată,
prin încasarea unui tarif sau a echivalentului în natură ori în servicii, cu vehicule deţinute şi
utilizate în condiţiile ordonanţei de urgenţă.
Transportul rutier în cont propriu se efectuează fără încasarea unui tarif sau a
echivalentului în natură ori în servicii al acestuia şi se realizează în următoarele condiţii
cumulative:
a) este o activitate secundară sau suplimentară celorlalte activităţi principale autorizate ale
întreprinderii;
65
 b) mărfurile transportate sunt proprietatea întreprinderii ori au fost vândute, cumpărate sau
închiriate ori au fost produse, extrase, prelucrate sau reparate de aceasta;
c) scopul deplasării este transportul mărfurilor sau al persoanelor spre sau de la
întreprindere ori între punctele de lucru ale acesteia;
d) persoanele transportate sunt angajaţii întreprinderii, scopul transportului fiind în
interesul activităţilor proprii;
e) întreprinderea foloseşte vehicule rutiere deţinute în proprietate sau obţinute de aceasta
printr-un contract de vânzare-cumpărare cu plata ulterioară ori în baza unui contract de leasing pe
termen lung sau, în cazul transportului de mărfuri, vehiculele putând fi închiriate fără şofer;
f) vehiculele utilizate pentru astfel de transporturi sunt conduse de către conducători auto
angajaţi ai întreprinderii, de către persoana fizică sau de către un membru al asociaţiei familiale,
după caz.
Operatorii de transport rutier români pot efectua transport rutier public în trafic naţional
şi/sau internaţional numai cu vehicule rutiere deţinute şi utilizate în condiţiile ordonanţei de
urgenţă, înmatriculate în România, conduse de persoane cu cetăţenie română sau de cetăţeni
străini cu drept de muncă în România.
Transportul rutier public de persoane este efectuat de către operatorii de transport rutier
numai cu vehicule rutiere la bordul cărora există, pe toată durata transportului, o copie conformă
a licenţei de transport, documentul de transport, precum şi celelalte documente specifice tipului
de transport efectuat, stabilite prin reglementările în vigoare.
Transportul rutier de persoane în cont propriu poate fi efectuat de către întreprinderi
numai cu vehicule rutiere la bordul cărora se află, pe toată durata transportului, o copie conformă
a certificatului de transport în cont propriu, documentul din care să rezulte faptul că transportul
efectuat este în cont propriu, precum şi documentele specifice tipului de transport efectuat,
stabilite prin reglementările în vigoare.
În vederea efectuării transportului rutier public de persoane în trafic internaţional,
suplimentar, la bordul vehiculului rutier trebuie să se mai afle şi certificatul privind încadrarea
vehiculului rutier în normele de poluare şi siguranţă rutieră.
Circulaţia rutieră este reglementată de O.U. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile
publice, şi de H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a ordonanţei de
mai sus.
Ordinul 254/1996 stabileşte condiţiile şi criteriile pe baza cărora se eliberează certificatele
de clasificare şi însemnele corespunzatoare clasificării acordate autocarelor destinate
transportului de turişti în trafic intern şi internaţional.
Clasificarea autocarelor se face de catre RAR.
Autocare sunt autovehiculele destinate transportului de personae, având cel puţin 10
locuri pe scaune, inclusiv cel al conducătorului auto, cu excepţia transportului urban şi suburban.
Autocare clasificate pe stele sunt autocare utilizate pentru transporturi turistice în trafic
intern şi internaţional.
Acestea pot fi folosite şi pentru transporturi publice de personae în trafic international.
Clasele de confort sunt: *; **; ***; ****.
Confortul este dat de numărul de stele (clasa de confort maxim = ****).
Autocare clasificate pe categorii (categoria I = confort maxim) – sunt destinate
transportului public de personae în trafic internaţional:
- categoria III (autocare de scurtă distanţă) – pe distanţe de max. 1000 km pe sens;
- categoria II (autocare de medie distanţă) – până la 1500 km pe sens;
- categoria I (autocare de lungă distanţă) - fără limite de distanţă.
Însemnele privind clasificarea autocarului (panouri inscripţionate cu simbolurile categoriei de
clasificare sau cu număarul de stele, datele de identificare a emitentului şi ale autocarului) se
expun la loc vizibil în exterior, partea dreaptă.
66
 Certificatul de clasificare este documentul prin care se atestă gradul de confort al unui
autocar/autobuz. Perioada de valabilitate a acestuia este de 1 an, iar prelungirea acestuia se face
cu 30 de zile înainte de data expirării.

Categorii și tipuri de transport rutier de persoane

Transporturile rutiere se clasificã pe categorii şi tipuri dupã cum urmeazã:

Categorii de transport rutier:
- clasificarea din punctul de vedere al ariei de desfãşurare:
a) transport rutier naţional;
b) transport rutier internaţional;
- clasificarea din punctul de vedere al caracterului comercial al activitãţii:
a) transport rutier contra cost;
b) transport rutier în cont propriu;
Tipuri de transport rutier:
Transport rutier de persoane:
a) transport rutier prin servicii regulate;
b) transport rutier prin servicii regulate speciale;
c) transport rutier prin servicii ocazionale.

Licenţa de transport

Transportul rutier contra cost de persoane se efectueaza de catre operatorii de transport

rutier in baza licentei comunitare numai cu autovehicule la bordul carora exista, pe toata durata
transportului, o copie conforma a licentei comunitare, documentul de transport, precum si
celelalte documente specific tipului de transport efectuat, stabilite prin reglementarile in vigoare.
Licenţa comunitară este eliberată de Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. cu o
valabilitate de 10 ani, aceasta păstrându-se la sediul operatorului de transport.
Copiile conforme ale licenţei comunitare se eliberează de Autoritatea Rutieră Română -
A.R.R. cu o valabilitate de minim 1 an şi fără a depăşi perioada de valabilitate a licenţei
comunitare, acestea păstrându-se la bordul autovehiculelor pentru care au fost emise.
Licenţa comunitară şi copiile conforme ale acesteia sunt documente nominale ale
operatorului de transport rutier, nefiind transmisibile.
Copiile conforme ale licenţei comunitare sunt personalizate de către Autoritatea Rutieră
Română - A.R.R. cu numerele de înmatriculare ale autovehiculelor pentru care au fost emise.

Certificatul de transport în cont propriu

Transportul rutier în cont propriu de persoane se efectuează de către întreprindere în baza

certificatului de transport în cont propriu numai cu autovehicule la bordul cărora există, pe toată
durata transportului, o copie conformă a certificatului de transport în cont propriu, documentul de
transport, precum şi celelalte documente specifice tipului de transport efectuat, stabilite prin
reglementările în vigoare.
Certificatul de transport în cont propriu este eliberat de Autoritatea Rutieră Română -
A.R.R. cu o valabilitate de 10 ani, aceasta păstrându-se la sediul întreprinderii.
Copiile conforme ale certificatului de transport în cont propriu se eliberează de
Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. cu o valabilitate de minim 1 an şi fără a depăşi perioada de
valabilitate a certificatului de transport în cont propriu, acestea păstrându-se la bordul
autovehiculelor pentru care au fost emise.

67
 Certificatul de transport în cont propriu şi copiile conforme ale acestuia sunt documente
nominale ale întreprinderii, nefiind transmisibile.
Copiile conforme ale certificatului de transport în cont propriu sunt personalizate de către
Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. cu numerele de înmatriculare ale autovehiculelor pentru
care au fost emise

Licența de traseu

Licenţa de traseu reprezintă documentul de transport pe baza căruia se poate efectua

transportul rutier naţional contra cost de persoane prin servicii regulate, conform programului de
transport.
Licenţa de traseu este valabilă numai însoţită de graficul de circulaţie pe toată durata
efectuării transportului şi numai dacă plecarea de la capătul de traseu s-a făcut în ziua şi la ora
prevăzute în respectivul grafic de circulaţie.
Licenţa de traseu este document nominal al operatorului de transport rutier, nefiind
transmisibilă.
Transportul rutier interjudețean contra cost de persoane prin servicii regulate speciale se
efectuează de către operatorii de transport rutier pe baza licenței de traseu eliberate de Autoritatea
Rutieră Română — A.R.R
Licenţa de traseu reprezintă documentul de transport pe baza căruia se poate efectua
transportul rutier naţional contra cost de persoane prin serviciile regulate speciale.
Licența de traseu se eliberează operatorului de transport rutier într-un număr egal cu
numărul de autobuze necesare efectuării traseului, după prezentarea avizelor eliberate de
administrațiile locale pentru stațiile utilizate pentru urcarea/coborârea persoanelor transportate, cu
excepția stațiilor situate pe o proprietate privată.
Licența de traseu se eliberează de către Autoritatea Rutieră Română — A.R.R. pentru o
perioadă egală cu perioada de valabilitate a contractului încheiat cu beneficiarul transportului,
fără a depăși perioada de valabilitate a licenței comunitare.
Licența de traseu conține tipul și capacitatea autobuzului necesar pentru efectuarea
traseului și este însoțită pe toată durata efectuării transportului de graficul de circulație aferent.

Documentul de control și transportul de grupuri specifice

Servicii ocazionale înseamnă serviciile a căror caracteristică principală este că transportă

grupuri constituite la iniţiativa unui client sau chiar a operatorului de transport.
Serviciile ocazionale nu necesită autorizare.
Pentru efectuarea transportului rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale,
operatorul de transport rutier român şi intreprinderile autorizate, au obligaţia de a deţine la bordul
vehiculului, pe toată durata transportului, copia conformă a licenţei comunitare sau copia
conformă a autorizaţiei pentru transportul rutier naţional contra cost, după caz, precum şi
documentul de transport.
Prin document de transport se înţelege documentul de control care este format din foi de
parcurs detaşabile, în două exemplare, legate în carnete de 25 de file numerotate consecutiv de la
1 la 25.
Documentul de control se eliberează la cerere de Autoritatea Rutieră Română - A.R.R,
este nominal, nefiind transmisibil
Transportul rutier în cont propriu de persoane se efectuează de către întreprinderi de
transport rutier în cont propriu numai cu autobuze la bordul cărora se află, pe toată durata
transportului, o copie conformă a certificatului de transport în cont propriu şi documentul de
transport.
68
 Prin document de transport se înţelege tabelul cuprinzând numele persoanelor
transportate, semnat şi ştampilat de către reprezentantul legal al întreprinderii.

Autorizaţiile de transport internaţional, întocmirea documentelor pentru

transportul internaţional, trecerea frontierelor, cabotaj

Transportul rutier internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate între
România şi celelalte state membre ale Uniunii Europene se efectuează de operatorii de transport
rutier, pe baza autorizaţiei de transport internaţional însoţită de graficele de circulaţie.
Autorizaţia de transport internaţional reprezintă documentul de transport pe baza căruia se
poate efectua transportul rutier internaţional contra cost de persoane prin serviciile regulate.
Autorizaţia de transport internaţional dă dreptul operatorului de transport rutier titular să
efectueze transport rutier internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate direct sau
prin intermediul operatorilor de transport rutier subcontractanţi ori prin asociere cu alţi operatori
de transport rutier, pe teritoriul României, pe teritoriul statului/statelor tranzitate şi pe teritoriul
statului în care se află situat celălalt capăt al traseului.
Autorizaţia de transport internaţional se eliberează pe numele operatorului de transport
rutier cu înscrierea, după caz, a operatorilor de transport rutier subcontractanţi sau a operatorilor
de transport rutier asociaţi şi va fi însoţită pe toată durata efectuării transportului de graficul de
circulaţie la efectuarea serviciului respectiv.
Pentru vehiculele utilizate pentru derularea serviciului regulat respectiv se eliberează un
număr de copii conforme ale autorizaţiei de transport international care sa permita efectuarea, în
condiţii optime, a serviciului, potrivit graficului de circulaţie aprobat.
În cazul operatorilor de transport rutier asociati, în vederea efectuării transportului rutier
internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate, autorizaţia este acordată operatorului
de transport rutier care conduce operaţiunea, urmând ca celorlalţi operatori de transport rutier din
cadrul asociaţiei să le fie distribuite un numar de copii conforme ale autorizaţiei, corespunzător
numărului autobuzelor utilizate pentru serviciul respectiv.
În cazul operatorilor de transport rutier subcontractanţi, în vederea efectuării transportului
rutier internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate, autorizaţia şi copiile conforme
ale acesteia sunt acordate operatorului de transport rutier care conduce operaţiunea, urmând ca
acesta sa distribuie operatorilor de transport rutier subcontractanţi un număr de copii conforme
corespunzător numărului autobuzelor utilizate pentru serviciul respectiv.
Perioada maximă de valabilitate a autorizaţiilor de transport internaţional este de 5 ani.
Transportul rutier internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate speciale
între România şi celelalte state membre ale Uniunii Europene se efectuează pe baza contractului
încheiat între organizatorul serviciului şi operatorul de transport rutier, acesta reprezentând
documentul de control.
În cazul în care serviciul regulat special de transport persoane contra cost nu se efectuează
pe baza contractului, acest serviciu se va efectua numai pe baza autorizaţiei de transport
internaţional.
Transportul rutier internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate speciale între
România şi un stat din afara Uniunii Europene se efectuează de operatorii de transport rutier pe
baza autorizaţiilor de transport internaţional emise de statele capat de traseu şi de statul de
tranzitare, în cazul in care traseul serviciului respectiv necesita tranzitarea unui stat din afara
Uniunii Europene.
Autorizaţia de transport internaţional reprezintă documentul de transport pe baza căruia se
poate efectua transportul rutier internaţional contra cost de persoane prin serviciile regulate
speciale.

69
 Pentru efectuarea transportului rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale,
operatorul de transport rutier român are obligaţia de a deţine la bordul vehiculului, pe toată durata
transportului, copia conformă a licenţei comunitare, precum şi documentul de transport.
Prin document de transport se înţelege, după caz:
- documentul de control pentru transportul rutier contra cost de persoane prin servicii
ocazionale efectuate pe teritoriul Uniunii Europene;
- documentul de control prevăzut de Acordul INTERBUS pentru transportul rutier contra
cost de persoane prin servicii ocazionale liberalizate efectuate între România şi state din afara
Uniunii Europene sau care tranzitează state din afara Uniunii Europene;
- autorizaţia pentru serviciul ocazional neliberalizat;
- documentul de control prevăzut de acordurile şi convenţiile internaţionale pentru
transportul rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale, în cazul statelor nesemnatare
ale Acordului INTERBUS.

Operaţunile de transport rutier contra cost în regim de cabotaj

Operaţiunile de transport rutier contra cost de persoane în regim de cabotaj autorizate pe
teritoriul României sunt:
- servicii regulate speciale, cu condiţia să facă obiectul unui contract încheiat între
organizator şi operatorul de transport rutier de persoane;
- servicii ocazionale;
- servicii regulate, prestate de un operator de transport rutier nerezident în statul membru
gazdă, în cursul unui serviciu regulat internaţional, cu excepţia serviciilor de transport care
satisfac necesităţile unui centru urban sau ale unei zone urbane, sau necesităţile de transport între
acestea şi zonele limitrofe.

2. Echipamente de siguranţă la bordul autobuzelor, centurile de siguranţă,

încărcarea vehiculului.

Siguranţa auto se compune, strict schematic şi pentru vehicule, din două mari grupe de
elemente:
- siguranţa activă
- siguranţa pasivă
Siguranța activă a unui vehicul este dată de acele echipamente care ajută la evitarea
coliziunii, fiind compusă din controlul tracţiunii, sistemul de iluminare şi oglinzi, sistemul de
control al derapajului, asigurarea vizibilităţii, sistemele de display şi control, sistemul ABS, de
ajustare a direcţiei funcţie de viteza de deplasare, al suspensiilor adaptive, de frânare, de
monitorizare a roţilor şi presiunii din pneuri, echipamentele de curăţare a parbrizului etc.
Siguranța pasivă a unui vehicul este formată din, pe de o parte, structura vehiculului şi,
pe de alta, din echipamentele şi sistemele care asigură protecţia pasagerilor.
Pentru structura vehiculului iată câteva elemente: structura de absorbţie a energiei
distructive la impact, suprafeţe maleabile la contactul cu pietonii, sistemul de închidere a capotei,
structura uşii destinată amortizării impactului lateral, sistemul de integritate a carburantului,
compartimentul de siguranţă al ocupanţilor.
Referitor la protecţia ocupanţilor, aceasta este alcătuită din protecţia interioară pentru
impact, volan ajustabil, sistemul de protecţie a copiilor, sistemul de scaune, ancorajele ajustabile
ale centurilor, centura de siguranţă, închizătoarele şi blocajele respective, limitatoare de presiune
ale centurilor, dispozitive de protecţie a capului, toracelui, airbag-uri.
Se consideră că dispozitivele de vizibilitate indirectă, precum oglinzile cu unghi de
vizibilitate larg sau cele de proximitate, camerele de luat vederi, monitoarele sau alte dispozitive
îmbunătăţesc câmpul de vizibilitate al conducătorului auto şi sporesc siguranţa vehiculelor. Noile
70
vehicule grele trebuie să fie echipate cu oglinzi retrovizoare adecvate pentru vizibilitate maximă
în unghiul mort.
Sistemul antiblocare – ABS
Chiar şi o scurtă apăsare a pedalei de frână poate cauza blocarea roţilor autovehiculului,
până şi pe un carosabil uscat. Roţile blocate nu pot reacţiona la forţe laterale şi în consecinţă
autovehiculul nu poate vira în timp ce frânează.
ABS-ul recunoaşte tendinţa uneia sau mai multor roţi de a se bloca şi menţine constantă
sau reduce presiunea de frânare şi astfel roţile nu se blochează. Vehiculul rămâne manevrabil în
timpul frânării, iar şoferul poate alege traiectoria dorită.
Avantajele ABS:
- impiedică blocarea roţilor, folosind astfel la maxim aderenţa la sol
- utilizarea maximă a aderenţei între roţi şi carosabil şi astfel scurtarea distanţa de frânare
- creşte stabilitatea vehiculului, acesta rămânând manevrabil şi putând vira chiar şi la o
frânare totală
- o mai bună distribuţie a forţei de frânare între axele faţă-spate
Pentru cel mai bun randament de frânare pedala trebuie ţinută apăsată constant
Pulsaţiile pedalei sunt un lucru normal ce arată că sistemul funcţionează
ABS-ul asigură forţa maxim posibilă pentru frînare şi deci cea mai scurtă distanţă de
frânare
Sistem antipatinare –ASR
La demaraj, în special pe suprafeţe alunecoase, se crează condiţii ca una sau mai multe
roţi să patineze. Roţile care patinează nu pot transmite tracţiunea şi nici nu pot controla
autovehiculul sau vira. Sistemul anti-patinare recunoaşte când trac'iunea exercitată de roţi este
mai mică decât cea cerută de şofer şi elimină patinarea într-o fracţiune de secundă astfel încât
autovehiculul păstrează tracţiunea necesară.
Principalele componente ale unui sistem ASR sunt:
Avantajele ASR:
- impiedică patinarea roţilor,
- creşte stabilitatea vehiculului chiar la demaraj pe suprafeţe foarte alunecoase (zăpadă,
polei),
- autovehiculul rămâne manevrabil,
- scade drastic uzura cauciucurilor datorită eliminării patinării
Centura de siguranţă
Pentru locurile care sunt prevăzute cu centura de siguranţă, pasagerii care le ocupă au
obligaţia de a folosi corect aceste echipamente.
Deşi a fost inventată cu mai bine de 45 de ani în urmă, centura de siguranţă continuă să joace un
rol important în protejarea conducătorului auto şi a pasagerilor.
Plecând de la centura de siguranţă în trei puncte, a fost introdus mai târziu un sistem
autoblocabil, pe bază de inerţie. Acest sistem permite rularea centurii şi în acest fel nu mai este
necesară ajustarea mărimii pentru diferiţi utilizatori.
Dezavantajul acestora constă în faptul că, la producerea unui impact, reţin în mod brutal
corpul ocupantului fără a oferi o uşoară libertate de mişcare, ceea ce ar mai amortiza din şocul
impactului.

71
 Tema 8:
CREȘTEREA PERCEPȚIEI PRIVIND RISCURILE
RUTIERE ȘI ACCIDENTELE DE MUNCĂ

1. Tipologia accidentelor de muncă din sectorul transporturilor, statisticile

accidentelor de circulaţie, implicarea autovehiculelor grele, consecinţele umane, materiale
şi financiare

Tipologia accidentelor de muncă din sectorul transporturilor

Prin accident de munca se intelege vatamarea violenta a organismului, precum si

intoxicatia acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea
indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitate temporara de munca (ITM) de cel putin 3
zile calendaristice, invaliditate (INV) ori deces(D). (Art. 5 (g), din Legea 319/2006)
În sensul prevederilor art. 5 lit. g) din Legea 319/2006, este, de asemenea, accident de
munca:
a) accidentul suferit de persoane aflate în vizita în întreprindere şi/sau unitate, cu
permisiunea angajatorului;
d) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie
initiativa pentru salvarea de vieţi omeneşti;
e) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie
initiativa pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninta avutul public şi privat;
f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legatura cu procesul muncii, dacă se produce
la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de
munca organizat de aceştia, în timpul programului de munca, şi nu se datorează culpei exclusive
a accidentatului;
g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la
domiciliul lucrătorului la locul de munca organizat de angajator şi invers;
h) accidentul suferit în timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa
persoanei fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru îndeplinirea unei
sarcini de munca;
i) accidentul suferit în timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa
persoanei fizice la care este incadrata victima, ori de la orice alt loc de munca organizat de
acestea, la o alta persoana juridică sau fizica, pentru îndeplinirea sarcinilor de munca, pe durata
normală de deplasare;
j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda
uneltele de lucru, locul de munca, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală,
echipamentul individual de protecţie sau orice alt echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă
se afla în baie ori în spalator sau dacă se deplasa de la locul de munca la ieşirea din întreprindere
sau unitate şi invers;
k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri
organizate de angajator, precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste locuri;
l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor romani sau de persoane fizice romane,
delegaţi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afară graniţelor tarii, pe durata şi traseul
prevăzute în documentul de deplasare;
m) accidentul suferit de personalul roman care efectuează lucrări şi servicii pe teritoriul
altor tari, în baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de lege, încheiate de
persoane juridice romane cu parteneri străini, în timpul şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor de
serviciu;

72
 n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau
perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor aferente
stagiului de practica;
o) accidentul determinat de fenomene sau calamitati naturale, cum ar fi furtuna, viscol,
cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trasnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul
procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
p) disparitia unei persoane, în condiţiile unui accident de munca şi în împrejurări care
indreptatesc presupunerea decesului acesteia;
q) accidentul suferit de o persoana aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare
a unei agresiuni.
În situaţiile menţionate la lit. g), h), i) şi l), deplasarea trebuie sa se facă fără abateri
nejustificate de la traseul normal şi, de asemenea, transportul sa se facă în condiţiile prevăzute de
reglementările de securitate şi sănătate în munca sau de circulaţie în vigoare.
Accidentul de munca se clasifica in raport cu urmarile produse si cu numarul persoanelor
accidentate in:
- accident care produce incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice;
- accident care produce invaliditate;
- accident mortal;
- accident colectiv, cind sunt accidentate cel putin trei persoane in acelasi timp si din
aceeasi cauza.
Accidentul de munca urmat de incapacitate temporara de munca ori, dupa caz, urmat de
invaliditate sau deces, precum si accidentul de munca colectiv vor fi comunicate de indata de
catre conducerea persoanei juridice sau, dupa caz, de persoana fizica, in calitate de
angajator,inspectoratului teritorial de munca si, dupa caz, organelor de urmarire penala
competente, potrivit legii.
In cazul accidentelor de circulatie produse pe drumurile publice, in care printre victime
sunt si persoane aflate in indeplinirea unor sarcini de serviciu, persoana juridica sau fizica la care
sunt angajati accidentatii va anunta de indata inspectoratul teritorial de munca din judetul in raza
caruia s-a produs accidentul.
Cercetarea accidentelor de munca se efectueaza astfel:
- de catre persoana juridica in cazul accidentului care a produs incapacitate temporara de
munca;
- de catre inspectoratele teritoriale de munca in cazul accidentelor care au produs
invaliditate, deces, al accidentelor colective, precum si in cazul accidentelor de munca ce au
produs incapacitate temporara de munca salariatilor angajati la persoane fizice
- de catre Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale in cazul accidentelor de munca
colective, generate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile
- de catre autoritatea de sanatate publica in cazul suspiciunilor de boala profesiona

Satisticile accidentelor de munca

Ocupaţia cel mai frecvent întâlnită în rândul persoanelor accidentate în muncă este cea de
şofer autocamion/maşină de mare tonaj.
Numărul lor este de 164, reprezentând 4,6% din totalul persoanelor accidentate.
Dintre cei 164 de accidentaţi, 76,2% sunt lucrători cu o vechime la locul de muncă de
până la 5 ani şi anume:
- 31,1% au vechime de până la 1 an;
- 36% au vechime de 1 – 3 ani;
- 9,1% au vechime de 3 – 5 ani.

73
 Satisticile accidentelor de circulaţie, implicarea autovehiculelor grele, consecinţele
umane, materiale şi financiare

Accidentul de circulaţie este evenimentul care îndeplineşte cumulativ următoarele

condiţii:
- s-a produs pe un drum deschis circulaţiei publice ori a avut originea într-un asemenea
loc;
- în eveniment a fost implicat cel puţin un vehicul în mişcare;
- s-a produs ca urmare a nerespectării regulilor de circulaţie;
- a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau mai multor persoane, ori cel puţin un vehicul
a fost avariat sau au rezultat pagube materiale ;
Potrivat datelor statistice, erorile umane și viteza excesivă au ponderea cea mai mare în
producera accidentelor de circulație.
La nivelul U.E. 20 % din accidentele de circulație au drept cauză oboseala
Implicarea autovehiculelor grele, în accidente de circulație au consecinţe umane,
materiale şi financiare foarte mari.
Valoarea bunurilor material transportate, cât și gradul de pericol pe care-l prezintă aceste
bunuri, responsabilizează conducătorul auto care trebuie să-și însușească și să aplice cât mai
corect legislația în domeniu, să conducă preventiv și defensiv.
Infrastructura rutieră din România nu le permite şoferilor să ajungă rapid şi în siguranţă la
destinaţie.
Un drum care traversează ţara va duce inevitabil prin nenumărate sate în care nu există
trotuare pentru pietoni, iar viteza este limitată la 50 km/h.
Cei trei mari „ucigaşi” de pe şoselele din Uniunea Europeană sunt (conform European
Transport Safety Council - ETSC):
- Viteza nepotrivită sau excesivă;
- Condusul sub influenţa băuturilor alcoolice;
- Nepurtarea centurilor de siguranţă.
În România, potrivit Poliţiei, cele trei mari cauze ale accidentelor rutiere sunt:
- Viteza excesivă;
- Traversarea neregulamentară în cazul pietonilor;
- Neacordarea de prioritate - atât maşinilor, cât şi pietonilor.
Aaproximativ 85% dintre accidente sunt produse din vina omului.
Potrivit statisticilor, dacă viteza medie a maşinilor din Uniunea Europeană ar scădea cu
doar 1 km/h, aproximativ 2.200 de vieţi ar fi cruţate în fiecare an.
99% dintre cei care au fost implicaţi într-un accident rutier daca ar fi purtat centura de
siguranţă, numărul morţilor ar fi mai mic cu 2.500 în fiecare an.
Motocicliştii şi mopediştii care circulă fără să poarte casca de protecţie
O altă cauză a deceselor de pe şoselele româneşti este incapacitatea trecătorilor de a
acorda primul ajutor.
Statisticile organizaţiei Crucea Roşie Română arată că 50% dintre toate decesele cauzate
de accidente rutiere se produc la doar câteva minute după accident, înainte de sosirea ambulanţei,
în vreme ce 15% dintre decese se produc în primele patru ore după accident.

2. Principii şi modalităţi de corectare a atitudinilor şi comportamentelor care

generează riscuri de accident rutier sau accident de muncă

Importanţa de principiu a unor elemente de comportament ale conducătorului de

autovehicul, printre care se pot evidenţia:
- anticiparea intenţiei partenerilor de trafic;
74
 - utilizarea inerţiei în conducere;
- conducerea pe drumuri accidentate;
- conducerea pe timp de noapte şi în condiţii de vizibilitate redusa
Principalele prevederi privind creşterea siguranţei în circulaţie prin perfecţionarea
comportamentului conducătorului de autovehicul in timpul conducerii sunt arătate în Ordonanţa
de urgenţă nr. 195/2002, şi de HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a
ordonanţei de mai sus.
Anticiparea intenţiei partenerilor de trafic
Caracteristicile participanţilor la trafic.
În diverse situaţii, unii conducători de autovehicule se comportă imprevizibil, ceea ce
impune:
- recunoaşterea lor după indiciile care denota ca aceştia acţionează in mod periculos;
- cauza: vederea redusa; neatenţia in conducere;
- confuzia care duce la faptul ca şoferii nu observă vehiculul care se apropie: conducătorii
nerăbdători, facultăţile proprii conducătorilor de autovehicule sunt diminuate
- semne de neatenţie: manevra bruscă executată de un şofer care, privind in alta parte, este
surprins de zgomotul autovehiculului ce se apropie si poate devia in calea acestuia;
- pietonii, bicicliştii si copii
- purtarea unei discuţii de către şoferi sau pietoni;
- activitatea lucrătorilor angajaţi in repararea drumurilor;
- comisionarii care încarcă sau descarcă mărfuri;
- căutarea de clienţi de către şoferii de taxi;
- persoane sau conducători auto care examinează locul unui accident sau cei care privesc
magazine si vitrine;
Utilizarea inerţiei in conducere
- procedura de economisit combustibil
- situaţii de defecţiuni tehnice
Conducerea pe drumuri accidentate
- elemente favorizante pentru conducerea fără a avea surprize pe drumurile accidentate
- necesitatea evaluării riscurilor;
- elemente tehnice privind evitarea surprizei: percepţia si reacţia;
- menţinerea culoarului maximal pentru vehicul, realizarea vizibilităţii maxime;
- asigurarea timpului si distantei necesare pentru evitarea pericolelor potenţiale sau reale
Conducerea pe timp de noapte si in condiţii de vizibilitate redusa:
- corelaţia viteza - distanta de vizibilitate
- spaţiul vizibil nu trebuie sa depăşească distanta de frânare;
- relaţia dintre viteza si câmpul de percepţie vizuala;
- reducerea de viteza când vizibilitatea este redusa: întuneric, noaptea
- se reduce mai mult viteza daca farurile indica existenta anumitor obstacole
- se măreşte intervalul dintre vehicule daca anumite condiţii de conducere impun acest
lucru
- folosirea corecta a luminilor de drum, de întâlnire, de ceata, de avarie, evitarea opririlor
si staţionarea pe parte carosabila
Elemente de conducere preventiva ce trebuie avute in vedere pe timp de noapte si in
condiţii de vizibilitate redusa:
- factori de risc
- elemente de comportament prudenţial al conducătorilor de autovehicule
Identificarea obstacolelor
Importanta detectării obstacolelor care pot constitui un pericol potenţial:
- frânarea la ieşirea de pe drum
75
 - pericolul real poate deveni o situaţie de urgenta
- metode de detectare a obstacolelor
- atenţia conducătorului auto trebuie sa fie canalizata intr-o direcţie corecta
- conducătorul auto sa fie in măsura sa poată interpreta situaţia de pe drumul public
- caracteristicile care pun in evidenta posibilitatea apariţiei unui obstacol
- caracteristicile drumului
- activitatea participanţilor la trafic
Categorii de obstacole:
- obstacole dispuse pe drumul public: cutii de carton, saci din plastic;
- denivelări ale drumului public;
- suprafeţe inegale;
- făgaşele umplute cu apă sau zăpadă;
- profilul si traseul drumului public care pot împiedica observarea altor participanţi la
trafic;
- vehicule imobilizate pe drumul public din diverse motive;
- stânci, pietre căzute de pe versanţii dealurilor, munţilor prin care trece drumul public;
- vântul puternic din lateral care poate provoca o pierdere temporara a controlului
vehiculului;
- vehiculele ale căror conducători nu pot observa alţi participanţi la trafic si care îşi
schimba direcţia de mers in mod neaşteptat.
Modalităţi de evitare a situaţiilor conflictuale cauzate de existenta sau apariţia unui
obstacol pe drumul public:
- importanta coridorului (culoarului)
- riscurile nepăstrării unei distante suficiente fata de vehiculul care rulează in fata;
- culoarul in spate
- culoarul de deasupra, înălţimea libera
- culoarul pe fiecare latura
- aprecierea spatiilor intre vehicule
Dispoziţii comune pentru efectuarea manevrelor
Conducătorul care intenţionează sa execute o manevra: pornirea, oprirea, deviere la
schimbarea direcţiei de mers, are obligaţia:
- sa nu înceapă manevra decât după ce s-a asigurat ca o poate face fără a constitui un
pericol pentru ceilalţi parteneri de trafic
- înainte de a efectua o manevra, conducătorul trebuie sa-si anunţe intenţia in mod clar si
din timp prin punerea in funcţiune a lanternelor de direcţie ale vehiculului, iar in lipsa acestora,
cu braţul
- sa respecte distantele de semnalizare
Pregătirea manevrei:
- manevra de evitare
- oprirea de urgenta
- reacţie de defectare a sistemului de frânare
- reacţie la explozia unui pneu
- ieşirea din derapare si reluarea controlului vehiculului in caz de derapare

76
 Tema 9:
CAPACITATEA DE A PREVENI CRIMINALITATEA ȘI
TRAFICUL DE IMIGRANȚI ILEGALI

Informaţii generale, implicaţii pentru conducătorii auto, măsurile de prevenire, lista

verificărilor ce trebuie efectuate de conducătorul auto, legislaţia cu privire la
responsabilitatea conducătorului auto şi întreprinderilor de transport.

Traficul de migranţi, atât din punct de vedere legal cât şi din punct de vedere al
conţinutului infracţiunilor incluse în acest concept, este clar diferenţiat în cele două componente
majore: traficul de persoane şi traficul cu fiinţe umane.
Atât traficul cu migranţi, cât şi traficul cu fiinţe umane sunt infracţiuni cu caracter
transnaţional, în sensul juridic reprezentativ, adică orice infracţiune care, după caz fie este
săvârşită atât pe teritoriul unui stat, cât şi în afara teritoriului acestuia, fie este săvârşită pe
teritoriul unui stat, dar pregătirea, planificarea, conducerea sau controlul său are loc, în tot sau în
parte, pe teritoriul altui stat, fie este săvârşită pe teritoriul unui stat de un grup infracţional
organizat care desfăşoară activităţi infracţionale în două sau mai multe state, ori este săvârşită pe
teritoriul unui stat, dar rezultatul acesteia se produce pe teritoriul altui stat.
Este foarte important a se face o distincţie clară între această infracţiune şi cea de trafic de
persoane, întrucât, deşi în ambele situaţii putem vorbi de traficarea unor persoane, migranţii sunt
participanţi activi la comiterea faptei, în toate formele sale de către membrii grupărilor
infracţionale de traficanţi.
Reglementarea juridică a cazurilor de trafic ilegal de migranţi este un proces care
presupune abordarea etapizată atât a activităţilor operative, cât şi a probaţiunii, dat fiind şi modul
secvenţial în care se comite această infracţiune, respectiv racolare, îndrumare, organizare şi
călăuzire a migranţilor.
Migraţia ilegală este alternativa uzitată de către persoanele care nu pot folosi calea legală
pentru a pleca în străinătate. Componentă a traficului de persoane, migraţia ilegală este un flagel
din ce în ce mai extins şi mai greu de stăpînit datorită reţelelor criminale implicate, a
ingeniozităţii infractorilor.
La toate acestea se adaugă diferenţele în materie de legislaţie ale ţărilor sursă, de tranzit
sau ţintă care îngreunează lupta autorităţilor pentru combaterea acestui fenomen. Nu trebuie uitat
nici aportul migranţilor care, în îndeplinirea scopului la care aspiră sau la ameninţările ori
indicaţiile traficanţilor, preferă să păstreze tăcerea sau să nege orice legătură cu persoanele ori
grupurile infracţionale care îi ajută.
Statistici ale O.N.U. relevă că profiturile obţinute din traficul internaţional cu fiinţe umane
– aici intrând proxenetismul internaţional, traficul cu cerşetori, cu handicapaţi, cu copii, precum
şi migraţia ilegală – de la începutul secolului XXI şi pînă în prezent, au fost mai mari cu aproape
50% decât câştigurile obţinute din traficul internaţional cu autoturisme furate şi cu cca. 25% mai
mari decât cele obţinute din traficul de droguri. Iată de ce cunoaşterea fenomenului migraţiei
ilegale este importantă pentru stat.
Traficul ilegal de migranţi reprezintă una din cele mai acute manifestări ale
criminalităţii transfrontaliere cu consecinţe vizibile pentru victimele traficului şi cu efecte
secundare greu de evaluat pe termen lung.
În afară de faptul că se regăseşte de multe ori cu alte aspecte ce ţin de crima organizată
(trafic de droguri, de arme, terorism), traficul ilegal de migranţi poate ameninţa stabilitatea socio-
economică a statelor şi chiar pacea şi securitatea acestora prin tulburarea echilibrului demografic,
etnic, cultural, prin incapacitatea mecanismelor de protecţie socială sau de sănătate publică, prin
depăşirea capacităţii de absorbţie a pieţei legale a muncii şi implicit, prin bulversarea raportului

77
de forţe dintre structurile de control a legalităţii şi ordinii publice şi partea de populaţie canalizată
spre activităţi infracţionale.
De cele mai multe ori aceste infracţiuni sunt săvârşite de un grup infracţional organizat -
grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează
în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, de exemplu, cum ar
fi traficul cu migranţi, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu
material.
Atât traficul cu migranţi, cât şi traficul cu fiinţe umane sunt infracţiuni cu caracter
transnaţional, în sensul juridic reprezentativ, adică orice infracţiune care, după caz fie este
săvârşită atât pe teritoriul unui stat, cât şi în afara teritoriului acestuia, fie este săvârşită pe
teritoriul unui stat, dar pregătirea, planificarea, conducerea sau controlul său are loc, în tot sau în
parte, pe teritoriul altui stat, fie este săvârşită pe teritoriul unui stat de un grup infracţional
organizat care desfăşoară activităţi infracţionale în două sau mai multe state, ori este săvârşită pe
teritoriul unui stat, dar rezultatul acesteia se produce pe teritoriul altui stat.
Traficul de migranţi, atât din punct de vedere legal cît şi din punct de vedere al
conţinutului infracţiunilor incluse în acest concept, este clar diferenţiat în cele două componente
majore : traficul de persoane şi traficul cu fiinţe umane.
De asemenea, expresia trafic ilegal de migranţi consfiinţeşte activitatea, în sine, ca fiind
faptul de a asigura, în scopul obţinerii, direct sau indirect, un folos financiar ori un alt folos
material. Intrarea ilegală într-un stat parte a unei persoane care nu este nici cetăţean, nici rezident
permanent al acelui stat, desemnează implicit, expresia intrare ilegală ca trecerea frontierelor
atunci când condiţiile necesare intrării legale în statul primitor nu sunt satisfăcute.
Acelaşi acte normative interaţionale stabilesc şi faptul că, prin trafic de migranţi se
înţelege asigurarea intrării ilegale pe teritoriul unui stat a unei persoane care nu are cetăţenia
acelui stat sau nu domiciliază pe teritoriul acelui stat.
Traficul ilegal de migranţi este unul dintre subiectele a căror actualitate s-a menţinut în
mod constant, atât pe agendele şi discursurile politico-sociale din spaţiul european, dar mai ales
în mass-media ţărilor occidentale.
În acest context, creşterea semnificativă a fluxurilor migratorii având ca destinaţie finală
ţările cu o economie dezvoltată din Uniunea Europeană, precum şi descoperirea a tot mai multe şi
mai complexe reţele de traficanţi de persoane, cu conexiuni aproape în întreaga lume, se
constituie într-un semnal de alarmă pentru toate statele europene şi în mod deosebit pentru ţările
membre Uniunii Europene.
În primul rând fluxurile migraţioniste nu sunt distribuite uniform, câteva ţări fiind în mod
disproporţional afectate, în funcţie de nivelul lor de dezvoltare economică ce poate oferii
oportunităţi migranţilor. Dacă la începutul anilor 1990, Germania şi Austria erau principalele ţări
ţintă, ulterior au fost Marea Britanie, Olanda, Franţa şi Italia, iar în prezent alăturându-se Spania,
Portugalia, Grecia, Cehia, Suedia, Finlanda, şi Norvegia.
Principalele ţări de destinaţie a migranţilor ilegali din Europa de Est nu sunt diferite faţă
de ţările de destinaţie a celorlalţi migranţi şi anume Italia, Spania, Franţa, Belgia, Anglia, precum
şi ţările nordice ale continentului european, ţări care, datorită legislaţiei permisive în problema
sporului demografic, precum şi a facilităţilor de ordin social oferite celor care întemeiază o
familie şi au mai mulţi copii, au început să devină din ce în ce mai atractive cât mai multor
români .
Statisticile arată că principalii „furnizori” de emigranţi continuă să fie zonele de sud-est
ale Europei, regiuni cu potenţial economic scăzut, în timp ce, pentru deplasarea către ţările de
destinaţie, în prezent se recurge cu precădere la rutele Iugoslavia-Italia-Franţa-Spania sau
Ungaria-Austria-Italia-Franţa-Spania faţă de anul precedent, când majoritatea emigranţilor erau
călăuziţi prin Ungaria-Cehia-Austria-Germania sau Ucraina-Polonia-Germania.

78
 Acest fapt a dus la radicalizarea generală a opiniei publice din ţările respective cât şi din
celelalte state ale Uniunii Europene împotriva migraţiei ilegale, fapt evidenţiat de performanţele
electorale ale partidelor anti-migraţioniste din Austria, Franţa, Olanda şi Marea Britanie, ce a
impus adoptarea de poziţii mai dure faţă de acest fenomen. Tendinţa opiniei este alimentată şi de
numărul mare de migranţi care, abuzând de anumite lacune legislative, lucrează în economia
subterană, formează reţele criminale ce au ca obiect furtul, prostituţia şi cerşetoria, mass-media
subliniind de obicei originea etnică rromă a multora dintre făptaşi.
Mulţi dintre cei care merg să îşi caute un loc de muncă în străinătate au înaltă calificare
sau educaţie, pierderea “inteligenţelor” fiind considerată un impediment în dezvoltarea ulterioară
a ţării de domiciliu.
În vederea prevenirii şi stopării traficului ilegal de migranţi, statele implicate s-au aliniat
legislaţiei internaţionale în domeniu elaborând şi promovând acte normative care
responsabilizează instituţiile guvernamentale şi neguvernamentale în acest sens.
Numărul mare al instituţiilor implicate în prevenirea şi combaterea acestui fenomen
reliefează interesul deosebit al statelor respective pe această linie, fiecare dintre acestea având
sarcini concret stabilite în analizarea factorilor criminogeni cauzali, monitorizarea evoluţiei unor
forme specifice de infracţionalitate transfrontalieră şi elaborarea unor diagnoze şi prognoze, care,
ulterior, fundamentează strategiile specifice de contracarare.
Referindu-ne strict la migraţia ilegală, s-a constatat că Europa de Est reprezintă un
element de atracţie pentru migranţii din diferite ţări ale continentul asiatic, în ultima perioadă şi
din cel african, pentru persoanele periculoase, infractori daţi în urmărire prin Interpol, care fac
parte din grupări teroriste, din organizaţii criminale sau care sunt implicate în fenomenul
criminalităţii transfrontaliere. După aderarea României la Uniunea Europeană şi NATO,
România, din ţară sursă şi de tranzit, a devenit o ţară ţintă, fiind supusă unei presiuni din ce în
mai mari.
Trebuie avut în vedere faptul că activitatea traficanţilor se exprimă mai ales prin acţiuni
de racolare, transport, cazare şi trecere frauduloasă a frontierei unui stat.
Modul de operare, pentru traficanţi, îl reprezintă traficul de migranţi din Europa de
Est realizat prin ieşirea legală în calitate de turist, şedere ilegală pe teritoriul altui stat, intrare
ilegală pe teritoriul statelor unde este necesară viza de intrare, precum şi traficul de migranţi de
origine străină, realizat prin intrare/ieşire ilegală (paşapoarte false, rute ocolitoare ale punctelor
de frontieră, ascunşi în mijloace de transport), intrare legală/ieşire ilegală (cetăţeni chinezi şi din
spaţiul ex-sovietic), paşapoarte, vize sau invitaţii false (cetăţeni moldoveni, ucrainieni, ruşi).
Nu trebuie desconsiderate nici condiţiile favorizante ale comiterii de infracţiuni, respectiv:
cadrul legislativ intern lacunar şi ambiguu care nu acoperea integral domeniul faptelor ilicite,
sancţiunile prevăzute neavând caracterul descurajant necesar şi neasigurând protecţia societăţii
civile la nivelul standardelor europene împotriva fenomenului infracţional extern; cadrul
instituţional şi organizatoric de prevenire şi combatere a fenomenului este insuficient adaptat
condiţiilor actuale şi nu asigură o ripostă fermă şi eficientă, creşterea în intensitate a procesului
de interconectare a afacerilor legale cu cele ilegale.
Printre factorii care influenţează pregnant migraţia ilegală sunt: creşterea demografică,
necontrolată, situaţia economică din principalele state “sursă” – producătoare de migranţi, situaţia
incertă din punct de vedere politic din unele zone geografice, conflictele armate (care de multe
ori au ca efect crize umanitare, afluxuri masive de persoane care au nevoie de protecţie
internaţională), aceştia ducând la concluzia că fenomenul migraţiei este în continuă creştere.
Putem enumera următorii factori favorizanţi ai traficului cu migranţi:
- contextul istoric, economic şi social;
- carenţe ale cadrului legal;
- insuficieţa unor mecanisme de combatere şi control;

79
 - sărăcia (dar nu mizeria, ci o relativă stare de sărăcie la care te raportezi în comparaţie cu
cetăţenii statelor dezvoltate);
- ignoranţa – lipsa unor informaţii adecvate şi bine structurate;
- influenţa negativă din partea unor curente şi ideologii străine;
- spiritul de aventură, etc.
De asemenea, nu trebuie neglijaţi nici factorii de risc:
- dezvoltarea cantitativă a fenomenului migrator, prin înmulţirea “ţărilor sursă”;
- afectarea substanţială a ţărilor puternic dezvoltate economic din vestul şi nordul Europei,
acestea devenind ţinte predilecte pentru grupuri masive de migranţi originari din zonele
defavorizate (Africa, Asia de Sud, America Centrală ) sau din zonele de conflicte violente ( Irak,
Afganistan, Pakistan, Sudan, Palestina etc.);
- afectarea majoră a ţărilor de tranzit, care sunt lipsite de potenţialul economic pentru a
găzdui, fie şi temporar, fluxurile de migranţi;
- modificări calitative în evoluţia fenomenului migrator care, datorită măsurilor de
autoprotecţie luate de “ţările ţintă” sau cele de tranzit, se manifestă prioritar în ultimul timp prin
modalităţi ilicite.
O particularitate a migranţilor, proveniţi cu predilecţie din India, Pakistan, Bangladesh,
Irak sau China, este aceea că sosesc în Europa de Est în grupuri mari (7-10 persoane) şi trec
graniţa de est, sau mai recent şi cea de sud, în mod ilegal, după care solicită recunoaşterea
statutului de refugiat cu scopul de a-şi reglementa şederea în România, până la identificarea unui
mod de a-şi continua călătoria către ţările din vestul Europei.
Evoluţia fenomenului migraţiei arată că schimbările apărute sunt reprezentate de originea
imigranţilor, a căror majoritate este reprezentată, în general, de cetăţenii afgani, urmaţi de cei
irakieni şi cei somalezi, iar ulterior cei mai mulţi fiind cei proveniţi din Irak, urmaţi de cei din
India şi din China, Bangladesh şi Afganistan, situaţie existentă datorită schimbărilor de ordin
politic (de exemplu noua turnură a conflictele militare din Afganistan şi Irak) în special, dar şi de
ordin economic.
Alte modificări constau în reducerea numărului intrărilor ilegale şi schimbarea zonei de
intrare în România, spre exemplu, de la frontiera de est în anul precedent, la cea de sud şi
deplasarea preponderentă a migranţilor pe ruta Turcia-Bulgaria, faţă de Moscova-Chişinău.
Avînd în vedere că majoritatea celor returnaţi sunt plecaţi de mai mulţi ani, apreciem că
numărul cetăţenilor returnaţi a crescut nu ca o consecinţă a sporirii migraţiei ilegale, ci mai
degrabă ca efect al eforturilor depuse în ultimii ani pentru combaterea acestui fenomen. La baza
acestor eforturi au stat acţiuni ce au constat în încheierea de noi acorduri de readmisie între
statele implicate şi alte state europene dar şi instituirea şi aplicarea unui regim legislativ mult mai
exigent decît în anii precedenţi faţă de nerespectarea obligaţiilor privind libera circulaţie.
De asemenea a ieşit în evidenţă faptul că, pentru trecerea ilegală a frontierei, migranţii
folosesc următoarele metode:
- obţinerea vizei de tranzit şi de intrare, colectivă, în scop turistic, urmată de rămânerea
ilegală în ţară;
- folosirea de paşapoarte sau vize falsificate sau contrafăcute;
- obţinerea vizei de şedere, motivată de prestarea unor activităţi comerciale, sau
solicitarea statutului de azilant;
- folosirea a două acte de identitate, un paşaport valabil la intrare şi altul pentru ieşire;
- ascunderea în mijloacele de transport internaţional –auto, feroviare, navale, etc.;
- trecerea frauduloasă peste “frontiera verde”;
- asigurarea transportului şi a cazării unor cetăţeni străini (chinezi) sub pretextul
participării la competiţii sportive;
- sub masca unor confesiuni religioase, invitarea şi asigurarea transportului, cu achitarea
tuturor taxelor, a unor cetăţeni români în Statele Unite ale Americii;
80
 - pentru o ţară ţintă, folosirea de documente false în numele unor societăţi multinaţionale
cu renume.
Fenomenul migraţiei are mai multe consecinţe negative, astfel:
- prezenţa pe teritoriul naţional a unor comunităţi străine eterogene din punct de vedere
etnic, lingvistic, religios şi educaţional, ceea ce implică dificultăţi majore de adaptare în relaţiile
cu localnicii şi constituie surse de conflict între grupurile de străini (pakistanezi şi indieni sau
între aceştia şi străini proveniţi din Bangladesh, între turci şi kurzi, între irakieni şi iranieni sau
între pakistanezi şi indieni, etc.);
- implicarea unor structuri de tip mafiot în traficul ilicit de persoane, posibilitatea ca
migranţii, determinaţi de situaţia lor citică, să fie recrutaţi cu uşurinţă de structurile crimei
organizate, pentru a fi folosiţi şi în celelalte forme de trafic (arme şi muniţii, droguri, autoturisme
de lux, etc.) astfel că, din acest punct de vedere se poate spune că migraţia implică inevitabil
şi “import de criminalitate”;
- tendinţa a numeroşi străini, lipsiţi de mijloace de întreţinere, de a şi le procura prin
săvârşirea de infracţiuni, deseori în complicitate cu elementele infractoare autohtone;
- apariţia a tot mai multe societăţi comerciale cu sedii fictive, care constituie paravane
pentru desfăşurarea unor activităţi ilegale;
- posibilitatea transmiterii de către migranţi a unor boli specifice zonelor geografice de
unde provin;
- unii dintre migranţi sunt simpatizanţi sau chiar membri ai unor organizaţii extremist-
teroriste de sorginte fundamentalist-islamică;
- suportarea unor cheltuieli împovărătoare pentru bugetul naţional, în legătură cu
returnarea migranţilor ilegali în ţările de origine, ca şi pentru cazarea, întreţinerea şi asistenţa
solicitanţilor de azil.
In România, s-au identificat o serie de factori care determină vulnerabilitatea la trafic a
tinerelor, factori care se constituie în tot atâtea cauze care determină şi preced apariţia traficului
de fiinţe umane, astfel:
- amplasarea geografică „avantajoasă”; România fiind ţară de origine, de tranzit şi de
destinaţie favorizează dezvoltarea traficului. De asemenea, comunitatea devine o cauză atunci
când ne referim la localizarea geografică într-o regiune săracă (majoritatea victimelor traficului
provin din Moldova şi Muntenia) şi rezidenţa într-o aglomerare urbană (de exemplu, tinerele care
locuiesc în marile oraşe sunt mai vulnerabile faţă de trafic, în comparaţie cu cele care locuiesc în
comunităţi mici, rurale);
- grupurile de apartenenţă; tinerele care locuiesc într-un mediu instituţionalizat sunt
semnificativ mai vulnerabile la trafic decât cele care trăiesc singure sau cu familia;
- abuzul şi disfuncţionalitatea familială, lipsa de comunicare în familie şi dezintegrarea
socială; astfel, experienţa unui abuz, fie în familie, fie într-o instituţie, creşte substanţial
vulnerabilitatea faţă de trafic; mediul familial abuziv este un factor generator de migraţie şi trafic,
alimentând sentimentul eşecului în relaţiile personale şi determinându-le pe tinere să-şi caute
libertatea în altă parte; pe de altă parte, comunicarea redusă dintre părinţi şi tinere generează
sentimentul de nonapartenenţă la familie şi măreşte vulnerabilitatea faţă de trafic; lipsa unui grup
de prieteni accentuează sentimentul dezintegrării şi facilitează desprinderea de familie şi de
comunitate;
- achiziţiile şi aspiraţiile personale; dorinţa de realizare personală şi independenţă
financiară se află într-un raport de directă proporţionalitate cu riscul traficării (proiectarea
succesului în străinatate este o cauză dominantă în apariţia traficului);
În altă ordine de idei, cauzele traficului pot fi raportate la cele trei mari nivele de
coexistenţă: traficul în vederea exploatării sexuale, a exploatării forţei de muncă şi donarea de
organe.

81
 Traficul în scopul exploatării sexuale rămâne cea mai mare şi mai importantă formă a
traficului, din simplul motiv că va reprezenta întotdeauna cea mai importantă sursă de profit
pentru traficanţi.
În concluzie, se poate spune că sărăcia, şomajul, discriminarea pe piaţa muncii, violenţa
domestică şi abuzul determină pentru femei şi tinere, în general, naşterea unei dorinţe de
„evadare către o lume mai bună,” astfel încât ofertele înşelătoare ale traficanţilor sunt acceptate
cu uşurinţă.
Prevenirea şi combaterea traficului de persoane (în special femei şi copii) constituie
aspecte ce reclamă din partea tuturor ţărilor (de origine, tranzit, destinaţie) o abordare globală şi
internaţională, adoptarea unor măsuri eficiente de prevenire a traficului, de pedepsire a
traficanţilor şi de protecţie a victimelor.
Din definiţia traficului de persoane cuprinsă în Protocolul privind prevenirea, reprimarea
si pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor
si copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii
transnaţionale organizate rezultă şi formele în care se concretizează această infracţiune, în raport
de caracteristicile persoanelor traficate şi traficante, de scopul urmărit şi interesul vizat, de natura
cauzelor ce au generat fenomenul, de implicaţiile sociale, dar şi de specificul valorilor sociale
lezate (drepturile omului).
Privit din punctul de vedere al drepturilor omului, traficul de persoane include sclavia,
munca forţată, violenţa, abuzul de încredere, agresiunea fizică şi psihică a persoanei, fiind pe
deplin justificată aprecierea că traficul de fiinţe umane este o formă a sclaviei la început de
mileniu.
Sub aspect economic, traficul presupune: interese financiare (profituri uriaşe), reţele
regionale şi internaţionale, circulaţia ilicită a banilor (spălarea banilor care provin din trafic şi pe
baza cărora se realizează activitatea de traficare).
Din punctul de vedere al originii fenomenului, factorii care generează şi susţin traficul
sunt sărăcia accentuată a victimelor, nivelul educaţional scăzut, neîncrederea în sine, eşecurile în
viaţă, migraţia occidentalilor, amatori de experienţe sexuale către est, unde piaţa prostituţiei este
mai tentantă.
Din perspectiva valorilor sociale lezate, persoanele traficate sunt reduse la condiţia de
“marfă”, sunt dezumanizate treptat, fiindu-le lezate sentimentele cele mai profunde, trauma
suferită marcându-le întreaga evoluţie viitoare.
Din perspectiva implicaţiilor sociale datorită creşterii alarmante din ultimii ani, traficul de
persoane devine un fenomen naţional şi transnaţional, fiind favorizat de procesul general al
globalizării şi de utilizarea tehnologiilor moderne.
Prin prisma scopului vizat, traficul presupune profituri scăzute pentru societate şi profituri
uriaşe pentru traficanţi, care reinvestesc veniturile obţinute în derularea în continuare a
activităţilor ilicite. Prostituţia (în general exploatarea sexuală a femeilor şi copiilor) constituie
principalul scop al traficului şi modalitatea de obţinere a celor mai mari câştiguri, de asemenea
traficul în scop de muncă forţată, comiterea de infracţiuni prin constrângere de către victimele
traficului şi prelevarea de organe (victimele sunt bărbaţi, femei, copii).
Formele traficului variază în funcţie de: numărul persoanelor implicate, tipul de traficanţi,
de victime sau de „clienţi” ori „consumatori”, de gradul de organizare pe care se bazează
extinderea traficului şi în raport de care traficul rămîne naţional sau se extinde peste graniţe. În
traficul de fiinţe umane pot fi implicate persoanele fizice (agenţi de recrutare, contrabandişti,
complici care au abuzat de poziţia lor din cadrul autorităţilor administrative ale statelor
implicate), dar şi persoane juridice (companii hoteliere, de spectacol, agenţii de turism, societăţi
de transport, firme de producţie şi distribuţie de casete video, edituri, sex-shop-uri, companii care
oferă spectacole de strip-tease etc).
Din perspectiva organizării traficanţilor, traficul îmbracă următoarele forme :
82
 − traficul ocazional, când se raportează doar la transportare internă/internaţională a
victimelor ;
- traficul în bande sau grupări mici, când traficanţii sunt bine organizaţi şi specializaţi în
traficarea cetăţenilor în afara graniţelor, folosind aceleaşi rute;
- traficul internaţional, cel mai laborios organizat, derulat de reţele periculoase şi greu de
combătut.
Din perspectiva victimelor- copii traficaţi, traficul poate fi clasificat în funcţie de natura
abuzivă a actelor exercitate asupra lor şi care vizează :
− aspectul social (abuz psihologic, fizic, atac sexual sau viol, supravegherea pentru
împiedicarea deplasării ori liberei circulaţii a victimelor), lipsa puterii de decizie, lipsa accesului
la servicii medicale, obligarea de a consuma alcool şi droguri, avort forţat, malnutriţie, forţarea
victimei să-şi recruteze la rândul ei rudele sau prietenii);
− aspectul juridic (deposedarea de acte de identitate, posedarea şi utilizarea de acte false,
ameninţările cu predarea la poliţie);
− aspectul economic (împovărarea cu datorii, neplată, reţinerea unor plăţi nejustificate).

Controale de securitate efectuate înainte de plecarea în cursă şi pe traseu (cu ocazia

opririlor când autovehicolul nu a fost în raza lui de observare) pentru a preveni eventuale acte de
infracţionalitate transfrontalieră privesc:
- interiorul vehiculului;
- compartimente interioare şi exterioare;
- toaleta;
- încuietori;
- echipamentul de securitate şi siguranţă;
- listă pasageri;
- bagaje, etc.
Vigilenţa reprezintă capacitatea conducătorului auto de a observa atent şi susţinut, de a
supraveghea continuu ceea ce se întâmplă în jurul său atunci când conduce autovehiculul, pentru
a putea preveni un accident.
Conducătorul auto trebuie să aibă atenţia sporită şi permanentă la tot ce se află şi se
petrece pe drum, la modul de funcţionare a propriului vehicul, precum şi la celelalte elemente de
circumstanţă, care pot fi întâlnite în traficul rutier.
Conducătorul auto percepe ce se întâmplă în jurul său cu ajutorul simţurilor.
Simţul văzului percepe informaţiile despre drum, starea acestuia, semnalizarea rutieră,
ceilalţi participanţi la trafic aflaţi în faţă, lateral şi spate (vehicule, pietoni, etc.), aparatura de bord
a autovehiculului pe care îl conduce.
Simţul văzului este simţul primar prin intermediul căruia conducătorul auto dobândeşte
90% din informaţiile necesare identificării traficului.
Câmpului vizual este dependent de viteza de deplasare. Cu cât viteza este mai mare cu
atât câmpul vizual este mai mic.
Privind în faţă se evită coliziunile frontale, iar privind în oglinzile retrovizoare cel puţin o
dată la 5-7 secunde se conduce şi pentru alţii.
Observarea şi concentrarea în trafic presupun:
- poziţionarea corectă la volan;
- asigurarea unei vizibilităţi maxime;
- nivel ridicat al vigilenţei;
- corelarea vitezei cu vizibilitatea.
Pentru a adopta şi mentine o poziţie corectă la volan trebuie avute în vedere următoarele
elemente:
- adoptarea şi menţinerea unei poziţii confortabile din punct de vedere ergonomic;
83
 - adoptarea şi menţinerea unei poziţii corecte din punct de vedere al vizibilităţii faţă,
spate, aparatură de bord;
adoptarea şi menţinerea unei poziţii care nu incomodează la manevrarea volanului,
schimbarea treptelor de viteză, acţionarea dispozitivelor;
Poziţionarea corectă la volan presupune:
- reglarea scaunului, spătarului, oglinzilor retrovizoare şi a centurii de siguranţă;
- conducatorul auto să se aşeze confortabil, capul să fie sprijinit pe tetieră şi să aibă acces
uşor la comenzile vehiculului;
- poziţionarea mâinilor pe volan prin analogie cu cadranul unui ceas în dreptul orelor 09 -
15;
- acţionarea fermă, lină şi insesizabilă a comenzilor.
O poziţie incorectă la volan poate conduce la:
- scăderea rezistenţei la oboseală, a concentrării;
- scăderea timpului de observare a potenţialelor pericole;
- precizie slabă a traiectoriei vehiculului.
Prevederea reprezintă capacitatea conducătorului auto de a intui, de a anticipa
evenimentele care s-ar putea produce în timpul conducerii autovehiculului.
Prevederea poate fi – imediată şi îndepărtată.
Prevederea imediată se referă la anticiparea unor evenimente care s-ar putea produce ca
urmare a unor manevre imprevizibile ale altor participanţi la trafic (pietoni pe carosabil, biciclişti,
vehicule cu tracţiune animală), a unor fenomene meteorologice ca poleiul, gheaţa, zăpada,
aluviunile etc. sau a apariţiei animalelor domestice sau sălbatice pe carosabil.
Prevederea îndepărtată, se referă la anticiparea pericolelor potenţiale, pe termen mai
lung, încă înainte de a pleca la drum.
Judecata reprezintă capacitatea conducătorului auto de a gândi logic şi de a înţelege
sensul şi legătura situaţiilor din trafic în vederea adoptării soluţiilor cele mai bune, la momentul
oportun.
Judecata trebuie să fie promptă, selectivă, rapidă şi justă.
Timpul de reacţie este intervalul, măsurat în secunde, dintre momentul apariţiei
semnalului/evenimentului şi până la acţionarea de către conducătorul auto a uneia sau mai multor
comenzi ale autovehiculului, impuse de evenimentul respectiv şi se încadrează între 0,5 şi 1,5
secunde.
Timpului de frânare reprezintă distanţa parcursă din momentul acţionării pedalei de frână
până în momentul imobolizării vehiculului.
Distanţa de oprire reprezintă însumarea spaţiului parcurs în timpul de reacţie şi a
spaţiului corespunzător timpului de frânare.
Îndemânarea reprezintă capacitatea conducătorului auto de a executa cu uşurinţă, corect
şi rapid, operaţiunile şi manevrele de pregătire şi conducere a autovehiculului.
La deplasarea în curba sau în viraj:
- pericolul răsturnării este mai mare când centrul de greutate al autovehiculului se găseşte
la o înălţime mai mare în raport cu solul;
- forţa centrifugă tinde să menţină deplasarea rectilinie a vehiculului;
- deraparea se produce atunci când forţa centrifugă este superioară aderenţei;
- pentru a nu intra în derapaj la abordarea virajelor, trebuie evitată acţionarea frânei de
serviciu, iar manevrarea volanului să fie lină şi continuă;
- derapajul poate fi evitat prin evitarea acţionării frânei de serviciu, manevrarea lină a
volanului, în mod continuu, fără întreruperi;
- la deplasarea în linie dreaptă se circulă pe mijlocul benzii;
- pentru a vira la dreapta se apropie de axul median, se controlează spaţiile laterale: roata
spate de pe partea către care se virează şi extremităţile caroseriei de pe partea opusă virajului.
84
Tema 10:
CAPACITATEA DE A PREVENI RISCURILE FIZICE:
PRINCIPIILE ERGONOMICE

Gesturile şi poziţiile care implică riscuri, condiţia fizică, exerciţiile de manipulare,

protecţia personală.

Gesturile şi poziţiile care implică riscuri, condiţia fizică.

Conducătorii autovehiculelor de marfă pot să fie afectaţi de dureri ale spatelui,
picioarelor şi braţelor cauzate de o poziţie neconfortabilă în scaun pentru perioade îndelungate şi
de vibraţii.
Conducătorii auto pot suferi şi de afecţiuni ale umărului cauzate de vibraţii în cazul în
care braţul este sprijinit într-o poziţie ridicată pe geamul vehiculului o perioadă îndelungată.
Durerile de spate şi de articulaţii (ale braţelor şi mâinilor) sunt cauzate de conducerea
prelungită, de drumurile cu denivelări şi/sau de scaune inadecvate.
Durerile spatelui pot fi provocate şi de ridicarea sau deplasarea obiectelor grele.
Apariţia lumbagoului se datorează suspensiei necorespunzătoare a vehiculului, scaunului
neconfortabil.
Durerile din zona gâtului sunt provocate de poziţionarea necorespunzătoare a scaunului.
Conducerea îndelungată poate provoca de asemenea datorită apăsării îndelungate a
pedalei de acceleraţie înţepeniri ale picioarelor şi părţii inferioare a spatelui.
Timpul îndelungat de conducere poate cauza stres, agrava problemele ergonomice şi
contribui la accidente.
Datorită faptului că mâinile sunt ţinute un timp îndelungat pe volan şi datorită poziţiei
avansate a umerilor apar solicitări suplimentare ale asupra umerilor şi asupra părţii superioare a
coloanei vertebrale.
În afară de condiţiile ergonomice timpul îndelungat de conducere de vibraţii şi de zgomot
şoferii pot suferi de stres şi oboseală provocate de condiţiile de trafic.
De asemenea conducătorii auto se pot răni când efectuează reparaţii la autovehicul, când
schimbă roţile sau când urcă şi coboară din vehicul.
Instalarea şi ţinuta corectă la volan constituie condiţii esenţiale pentru a conduce
automobilul cu minimum de efort şi maximum de siguranţă. Adoptarea unei poziţii incorecte la
volan nu numai că este inconfortabilă, ceea ce contribuie la apariţia prematură a oboselii, cu
urmările inerente, ci limitează în unele situaţii libertatea de acţiune a braţelor şi deci de executare
a manevrelor de conducere.
O poziţie prea încordată, cu înclinarea corpului înainte, oboseşte repede pe conducător şi
este dăunătoare sănătăţii lui.
Trebuie adoptată regula: "păstrează o distanţă mare, dar nu relaxată, faţă de volan".
Poziţia relaxată, prea liberă, cu corpul răsturnat pe spătarul scaunului dispersează atenţia
şoferului şi nu permite luarea rapidă a măsurilor necesare când situaţia din trafic o impune. Mai
mult, poziţia aplecată pe spate limitează câmpul vizual.
Conducătorul automobilului nu trebuie să se "ţină" de volan în curbe, deoarece nu va mai
putea efectua cu sensibilitate şi precizie manevrele necesare.
Este de preferat ca sprijinul lateral să fie obţinut, când este necesar, apăsând piciorul stâng
pe podea şi lipind corpul mai bine de scaun.
Distanţa dintre corpul conducătorului şi volan este elementul determinant pentru reglarea
scaunului. Dacă această distanţă este corectă, depărtarea potrivită a scaunului faţă de pedale va
rezulta în mod automat. Scaunul se va regla astfel încât mâinile conducătorului auto, sprijinite pe

85
volan în poziţia acelor de ceasornic "9-10" mâna stângă şi "2-3" mâna dreaptă, să fie semiîntinse,
uşor flexate.
În ceea ce priveşte forţa de prindere, se recomandă ca volalanul să nu fie strâns în mâini
exagerat de tare, pentru a evita crisparea degetelor, rigidizarea braţelor şi a antebraţelor.
O strângere exagerată a volanului nu permite un control eficient al direcţiei şi duce la
oboseala excesivă a mâinilor, reducând considerabil reflexele conducătorului auto.
Volanul nu va fi lăsat nici prea slab, ţinându-se la fel de strâns ca şi în cazul manevrelor
ample de circulaţie pe drumuri accidentate, cu noroi sau zăpadă, întrucât există pericolul
smulgerii din mână a volanului.
Revenind la poziţia mâinilor pe volan şi la modul în care este prins de către conducătorul
auto, atenţionăm că alunecarea mâinilor pe suprafaţa volanului este periculoasă.

Organizarea postului de conducere, exerciţiile de manipulare.

Se recomandă ca spătarul scaunului să fie înclinat la 1100 faţă de şezut pentru a reduce
presiunea asupra discurilor coloanei vertebrale şi pentru relaxarea muşchilor.
Spatele şi umerii trebuie să fie în contact permanent cu spătarul scaunului.
Nu este recomandabilă o înclinare prea mare spre spate a spătarului scaunului deoarece în
acest caz spatele şi gâtul vor trebui să fie într-o poziţie curbată spre faţă.
Scaunul şi volanul trebuie reglate corespunzător.
Astfel o poziţie corespunzătoare a scaunului este aceea în care pedalele pot fi acţionate
fără ca spatele să se deplaseze înainte faţă de spătarul scaunului.
La scaunele cu reglaj pe înălţime aceasta trebuie potrivită astfel încât şoferul să aibă o
vizibilitate maximă asupra drumului şi un bun control al pedalelor.
Volanul trebuie reglat în profunzime şi spre faţă sau spate (dacă este prevăzut cu astfel de
reglaje) astfel încât să poată fi manevrat cu uşurinţă ţinându-se cont de faptul că trebuie să existe
o vizibilitate bună asupra instrumentelor de bord.
Pentru a preveni îndoirea umerilor conducătorul trebuie să aibă acces uşor la volan fără să
trebuiască să îşi întindă braţele şi în acelaşi timp să aibă acces uşor la pedale fără să întindă
picioarele.
Se recomandă ca în limite rezonabile poziţia de conducere să fie schimbată în mod regulat
în timpul conducerii.
Realizarea autovehiculelor implică o cunoaştere şi o atenţie deosebită asupra relaţiilor
om-maşină, a ştiinţei ergonomiei, care urmăreşte reducerea la minimum a efortului necesar
acţiunii de conducere a autovehiculului (reducerea oboselii), îndepărtarea sau cel puţin
diminuarea acţiunii factorilor care distrag atenţia, asigurarea condiţiilor vitale şi de confort,
precum şi a celor de siguranţă.
Cele mai importante cerinţe de natură estetică şi ergonomică depind şi de categoria
autovehiculului: autoturisme, autobuze, autocamioane, etc.
La autobuze, precum şi la autocamioanele şi autotrenurile pentru transporturi la mari
distanţe, se folosesc soluţii care îmbină forme ce diminuează rezistenţa aerului (colţuri rotunjite,
carenaje, capote, posturi de conducere avansate), cu aspectul plăcut al caroseriilor respective.
Folosirea de culori deschise, la vopsirea caroseriilor, în afara faptului că sunt preferate,
uşurează sesizarea acestora în condiţii de vizibilitate redusă (suprafaţa albă are un randament de
reflecţie de 85%, în timp ce suprafaţa neagră de 1%), diminuându-se astfel procentul de accidente
de circulaţie.
Postul de conducere trebuie să asigure o conducere cu maximă siguranţă şi cu efort fizic
minim. Scaunul trebuie să asigure o poziţie corectă şi comodă a corpului şi membrelor
conducătorului auto, o accesibilitate maximă la organele de comandă şi vizibilitatea maximă spre
exterior şi asupra aparatelor de bord.
86
 Prin cercetări ergonomice (de fiziologia muncii) s-a constatat că acţionarea comenzilor se
face cu minimum de efort, de către conducătorul auto aşezat pe scaun şi ţinând mâinile pe volan,
atunci când între nivelul coatelor şi cel al umerilor există o distanţă de max. 470 mm.
Reglarea în direcţie axială a poziţiei scaunului fiind insuficientă pentru a permite o poziţie
corectă la volan a diferiţilor conducători, care au caracteristici antropometrice mult diferenţiate
faţă de medie, a condus la folosirea de scaune cu spătarul reglabil şi faţă de verticală.
Sunt însă - foarte rare - construcţii de autovehicule la care se poate regla volanul (în
direcţie axială şi ca înclinare), ceea ce îmbunătăţeşte substanţial condiţiile de acţionare a
comenzilor şi conducere a vehiculului.
Amplasarea organelor de comandă, mai puţin pedalele, nu este unitară, ceea ce conduce
la necesitatea unor perioade de acomodare, atunci când ese conduc vehicule diferite.
Poziţia şi realizarea manetei schimbătorului de viteze, a frânei de mână, a unor
comutatoare şi întrerupătoare, au o multitudine de soluţii (forme, dimensiuni, distribuire, etc)
după imaginaţia constructorilor şi stiliştilor, care solicită deseori atenţia conducătorului auto, în
loc ca acţionarea lor să devină o uşoară deprindere.
Vizibilitatea spre exterior depinde de soluţiile tehnice şi stilistice adoptate în construcţia
caroseriei vehiculului sau a cabinei şoferului. Pentru a completa câmpul vizual în spatele
autovehiculului, de mare utilitate sunt oglinzile retrovizoare exterioare.
Atenţia conducătorului auto trebuie să fie concentrată asupra fluxului rutier şi a
evenimentelor legate de acesta, operaţiile din interior - cu excepţia verificării perioadice a
aparaturii indicatoare - trebuie făcute automat, fără vreo acţiune vizuală.
De aceea, se recomandă ca unele aparate de măsură să fie înlocuite prin avertizoare
optice, uşor vizibile, care să funcţioneze în caz de avarie sau pericol, singurul aparat de măsură
impus de legea circulaţiei rămânând în această formă, fiind vitezometrul.
Prin aceste soluţii, factorii perturbatori fiind reduşi la minimum, iar conducătorul auto
este lăsat liber să-şi exercite funcţia de a pilota vehiculul, în condiţiile traficului aglomerat de
astăzi.
Se recomandă purtare de îmbrăcăminte şi încălţăminte uşoară şi comodă, care să permită
mişcări lejere ale membrelor.
La autobuze, scaunele trebuie proiectate astfel ca să se potrivească oricărei persoane, în
procente de cca 90%, păstrând totuşi un aspect agreabil; de asemenea, construcţia lor trebuie să
realizeze sprijinul lateral, longitudinal şi lombar al călătorilor.
Canapelele, ca şi scaunele, mai ales la autobuzele de turism, trebuie să aibă o largă
posibilitate de reglare unghiulară a poziţiei verticale, pentru a permite chiar rabatarea la 900 a
poziţiei, în cazul călătoriilor lungi. Stilizarea construcţiei scaunelor la astfel de autobuze trebuie
să fie mai pretenţioasă, dat fiind destinaţia acestora. La călătoriile mai lungi nu trebuie ignorate
măsurile care contribuie la confort şi micşorează oboseala.
Sistemele de încălzire trebuie să fie în bună stare de funcţionare şi să realizeze o încălzire
mai puternică a picioarelor, în interiorul habitaclului realizându-se o temperatură moderată,
plăcută; la aceasta va contribui o ventilaţie permanentă; cu evitarea curenţilor îndreptaţi direct
spre călători.
O muzică plăcută, de intensitate medie, va putea combate monotonia unor trasee mai
puţin atractive sau a unui drum prea lung.
În interiorul caroseriilor autobuzelor de turism cât şi a cabinelor şoferilor, pe timpul
circulaţiei, este indicat să se realizeze o slabă suprapresiune, care să evite eventualele pătrunderi
de praf în habitaclu.
Dimensiunile interioare ale caroseriei unui automobil influenţează condiţiile şi
comoditatea călătoriei pasagerilor şi capacitatea de a transporta diferite încărcături.
Se impune, de asemenea, condiţia ca scaunul şoferului să fie separat de scaunele
pasagerilor din faţă, iar reglarea acestuia să asigure poziţia optimă a corpului omenesc
87
 Măsuri de protecţie personala

Pentru evitarea durerilor de spate se recomandă echiparea vehiculelor cu scaune

confortabile cu suspensie pneumatică, întreruperea periodică a conducerii pentru perioade de
odihnă obligatorii, precum şi exerciţii fizice.
În anumite cazuri se pot utiliza suporturi lombare pentru scaune sau sunt suficiente acele
bile care se pun pe scaune.
Tetiera trebuie reglată astfel încât să fie redus riscul rănirii în cazul unei coliziuni din
spate.
În cazul centurilor de siguranţă reglabile pe înălţime aceasta trebuie ajustată în funcţie de
înălţimea şoferului.
Centurile de tip vechi fără retractor trebuie ajustate astfel încât acestea să fie cât mai
aproape de corp.
Securitatea pasivă a autovehiculelor urmăreşte diminuarea urmărilor accidentelor, după, şi
chiar în timpul producerii acestora.
În construcţia autovehiculelor se urmăreşte asigurarea unor norme minime de securitate
care, în principal, vizează evitarea accidentării grave sau mortale a ocupanţilor.
În multe ţări a devenit obligatorie folosirea centurilor de siguranţă, prin care se urmăreşte
evitarea proiectării şi lovirii ocupantului de părţile dure ale interiorului caroseriei şi menţinerea
acestuia pe locul său în timpul oricărui accident rutier.
Folosirea centurilor de siguranţă a demonstrat că viaţa pasagerilor a fost cruţată la ciocniri
de autoturisme, cu viteză relativă de cca 160 km/h, iar răsturnarea unui autoturism, care circulă
cu 100 km/h, nu conduce la accidentarea gravă a ocupanţilor care posedă astfel de centuri. Este
de remarcat, că ciocnirea frontală a unui autoturism, care circulă cu 40 km/h, poate provoca
accidente mortale, dacă pasagerii nu folosesc centura de siguranţă, deoarece forţa de proiectare a
ocupanţilor - în acest caz - devine de aproximativ 30 ori greutatea corporală.
Multe autovehicule au început să aibe montate - pe spătarele banchetelor - rezemătoare de
cap, care diminuează - până la evitare - traumatismele, care pot fi provocate coloanei cervicale, în
cazul accidentelor prin telescopare (ciocnire din spate), reducând intensitatea impactului. Cea mai
recomandată construcţie a rezemătoarelor de cap este cea încorporată în spătarul banchetei,
ancorarea de spătar a rezemătoarelor confecţionate separat fiind susceptibilă la deformare sau
rupere - în momentul producerii şocului - cu efecte grave asupra pasagerilor.
Sunt cunoscute accidente mortale provocate prin lovirea capului de "parbriz" care atunci
când este din "securit" permite capului să iasă prin el şi când este din "sticlă călită" opreşte capul
la nivelul său. Cunoscând că unda de deformare, provocată de impact, se propagă de la partea
frontală a maşinii la parbriz în 10 - 20 de microsecunde, este necesar ca, în acest timp, geamul să
cadă din rama sa. Ca răspuns la această exigenţă, s-a realizat un parbriz alcătuit - la exterior -
dintr-o folie de sticlă uşor călită, susţinută de rama metalică, şi - la interior - dintr-o folie de
plastic, care are avantajul că - pe lângă căderea instantanee datorită şocului - posedă o claritate
suficientă după lovirea lui de către corpuri dure şi se segmentează - în caz de ruptură - în
fragmente mari, nepericuloase pentru ochi.
În epoca noastră, în care securitatea circulaţiei rutiere a devenit o preocupare esenţială a
specialiştilor în autovehicule şi circulaţie rutieră, organizarea şi construcţia interioară a
habitaclului a căpătat o importanţă deosebită. Sunt preconizate, astfel, forme interioare
nepericuloase, cu tablouri de bord rotunjite şi capitonate, cu butoane din cauciuc, cu volane cu ax
telescopic, pentru evitarea traumatismelor provocate la toracele conducătorului etc.
De asemenea, sunt folosite soluţii constructive care să permită evacuarea rapidă a
persoanelor din interiorul vehiculului, cum sunt: ferestre mari, uşi neblocabile, geamuri laterale
din securit; uşile nu trebuie - însă - să se deschidă singure, în momentul şocului.

88
Tema 11:
CONȘTIENTIZAREA IMPORTANȚEI STĂRII FIZICE ȘI MENTALE

Principiile unei alimentaţii sănătoase şi echilibrate, efectele alcoolului,

medicamentelor sau ale oricărei substanţe susceptibile de a modifica comportamentul,
simptomele, cauzele şi efectele oboselii şi stresului, rolul fundamental al ciclului elementar
muncă-odihnă

Principiile unei alimentaţii sănătoase şi echilibrate

Supraalimentaţia şi abuzul de mâncăruri grase acţionează negativ asupra cordului şi
sistemului circulator, creându-se pericolul accidentelor vasculare, obezităţii, aterosclerozei,
hipertensiunii arteriale, afectând în timp starea de sănătate a conducătorului auto, care devine
uneori incapabil să mai conducă un autovehicul.
Se recomandă evitarea meselor copioase care impun un mare efort al organismului pentru
digestie, generând: somnolenţă, moleşeală şi lipsă de vigilenţă.
Efectele alcoolului
Alcoolul consumat sub orice forme trece în sânge, apoi se răspândeşte în tot corpul, dar
mai ales în creier, afectând astfel întregul sistem nervos.
Alcoolul este responsabil pentru următoarele efecte:
- afectează echilibrul;
- nivelul de concentrare al atenţiei scade foarte mult;
- reduce câmpul vizual;
- evaluarea greşită a distanţelor şi vitezelor;
- diminuează discernământul şi perturbă raţionamentul;
- creşte timpul de reacţie etc.
- subestimarea pericolelor şi riscurilor din trafic;
- diminuarea preciziei, reflexele scad;
Fazele consumului de alcool:
- prima fază:şoferul are falsa impresie că poate realiza la volan mai mult decât în mod
obişnuit;
- faza a doua: în starea psihică şi fizică a şoferului intervine o cădere, devine confuz iar
mersul autovehiculului sinuos;
- faza a treia:şoferul nu mai nimereşte comenzile.
La o concentraţie a alcoolui în sânge de:
- 0,3 ‰ debutează riscul producerii unui accident;
- 0,5 ‰ riscul producerii unui accident este multiplicat de 2 ori;
- 0,8 ‰ riscul producerii unui accident este multiplicat de 10 ori;
- 1,2 ‰ riscul producerii unui accident este multiplicat de 35 ori.
- capacitatea de conducere se reduce de la o cocentraţie de alcool în sânge începând de la
0, 1 g/ I (0,1 ‰);
- consumul de alcool, chiar şi în cantiăţi mici, poate determina o manieră de conducere
riscantă şi excesiv de degajată;
Efectele drogurilor
Efectele drogurilor sunt similare cu cele ale alcoolului.
Consumul de droguri (canabis, marijuana, cocaina, heroina etc.) este însoţit şi de efecte
psihomotorii incompatibile cu conducerea.
- produsele euforizante fac parte din categoria substantelor cu efect asemănător cu cel al
alcoolului şi reduc capacitatea de concentrare a unui conducător auto;
Efectele medicamentelor
- reducerea nivelului de concentrare al atenţiei;
89
 - tulburări vizuale;
- confuzii, halucinaţii;
- stări de somnolenţă;
- stări de euforie;
- indiferenţă psihică;
- diminuarea reflexelor:
- conducatorul auto căruia i-a fost prescris un tratament medicamentos trebuie să se
asigure că administrarea acestuia nu-i va afecta capacitatea de a conduce;
Efectele oboselii
Cauzele care generează oboseala sunt:
1. autovehiculul:starea tehnică precară, confortul redus, temperatura şi zgomotul
exagerate etc;
2. mediul inconjurator: condiţiile atmosferice nefavorabile, traficul aglomerat, traseele
monotone;
3. conducătorul: consumul de alcool, de droguri sau de medicamente nepermise, stresul,
lipsa somnului etc.
Oboseala generează până la 27% dintre accidente, din care circa o treime sunt mortale.
Printre efectele oboselii se pot enumera:
- aprecierea greşită a vitezei;
- observarea cu întârziere a indicatoarelor;
- riscul de a adormi;
- nervozitatea, agresivitatea, stresul;
- capacitatea redusă de a analiza şi de a prevedea diferite situaţii din trafic.
Pentru a limita efectele oboselii, se recomandă ca la fiecare două ore de şofat să se facă o
pauză de un sfert de oră pentru odihnă.
Semnale oboselii:
- căscături dese, prelungi;
- pleoapele sunt grele, iar conducătorul auto simte nevoia să clipească des;
- ochii încep să lăcrimeze.
Semnele care preced somnul:
- stare de moleşeală plăcută;
- aţipirea pentru o perioadă scurtă de timp;
- starea de veghe este complet anihilată iar muşchii mâinilor şi picioarelor se destind,
traiectoria autovehiculului este imprevizibilă.
De reţinut:
- atunci când circulă pe timp de noapte, pe o porţiune de drum liberă, şi prezintă semne de
oboseală, să facă o pauză necesară pentru odihnă;
- atunci când circulă pe drumurile publice, trebuie să fie odihniţi, iar autovehiculul să
corespundă din punct de vedere tehnic;
- oboseala şi tensiunea nervoasă pot fi reduse dacă rulează cu o viteză ponderată, în
condiţii de siguranţă, meţinând un ritm de mers constant.
Efectele stresului
Stresul este generat de activitatea conducătorului auto profesionist pentru respectarea
termenelor de livrare a mărfii şi, evident, parcurgerea unui număr cât mai mare de kilometri într-
un timp cât mai scurt, de traficul aglomerat, de lucrările de reparaţii ale drumurilor publice, de
ambuteiaje.
Pentru a evita sau a diminua influenţa negativă a stresului asupra actului de conducere, se
recomandă pregătirea din timp a curselor ce urmează a fi efectuate. Odihna este esentiala in
diminuarea stresului zilnic.

90
Tema 12:
CAPACITATEA DE A EVALUA CORECT ȘI DE
A ACȚIONA ÎN SITUAȚII DE URGENȚĂ

1. Ccomportamentul în caz de urgenţă: evaluarea situaţiei, evitarea

supraaccidentelor, solicitarea de ajutor, asistenţa răniţilor şi acordarea primului ajutor,
acţiuni în caz de incendiu, evacuarea ocupanţilor din autovehicul, asigurarea siguranţei
tuturor călătorilor, acţiuni în caz de agresiune; principiile de bază ale întocmirii unui
proces-verbal de constatare a accidentului.

Ccomportamentul în caz de urgenţă: evaluarea situaţiei, evitarea supraaccidentelor,

solicitarea de ajutor

Accidentele rutiere pot avea urmări foarte grave, producând un număr mare de victime şi
distrugeri importante de bunuri materiale.
În anumite condiţii, în funcţie de amplasarea accidentelor, acestea se pot transforma în
catastrofe, cu repercursiuni asupra mediului înconjurător.
În aplicarea normelor de protecţie se va ţine seama de regulile stabilite pentru transportul
rutier.
Reguli de aplicat în astfel de împrejurări:
- păstrarea calmului;
- ieşirea imediată din zona periculoasă;
- acordarea ajutorului medical (aplicarea garoului, pansarea rănilor, imobilizarea
fracturilor etc.);
- acordarea ajutorului sanitar răniţilor;
- aşteptarea în linişte a ajutoarelor.
Panica în astfel de situaţii măreşte mult situaţia creată şi duce la mărirea numărului de
victime a celor prinşi în accident.
În caz de accident de circulaţie, măsurile constau în:
- alarmarea formaţiunilor specializate din zona şi acţiunea acestora pentru salvarea
victimelor,
- stingerea incendiilor,
- înlăturarea avariilor,
- refacerea instalaţiilor,
- blocarea căilor de acces şi reluarea circulaţiei.
O atenţie deosebită trebuie acordată cercetării care se execută la orice apropiere de locul
accidentului pentru a preveni producerea de victime, din rândul celor care vin în ajutor, prin
contaminare sau explozii.
În caz de catastrofe, nu intervin decât forţele şi mijloacele specifice iar în zona respectivă
circulaţia este interzisă.
În cazul unui accident rutier, este important să fie reținute următoarele detalii:
- data și ora producerii accidentului,
- diverse repere pentru o mai bună localizare a locului unde s-a produs acesta (kilometrul
în dreptul căruia s-a întâmplat accidentul, conform bornelor amplasate în adiacentul părții
carosabile, sau denumirea străzii/ numărul imobilului, dacă acesta a avut loc în oraş).
- numerele de înmatriculare ale altor unități de transport implicate în accident, mai ales în
cazul în care unul sau mai mulţi şoferi părăsesc locul accidentului.
- identificarea martorilor oculari.
- telefon la 112 pentru a anunţa accidentul.

91
 Dacă nu sunt victime, iar părțile implicate în accident au ajuns la un numitor comun
privind circumstanțele și vinovăția, mijloacele de transport pot fi îndepărtate de pe carosabil, iar
participanții urmează a se deplasa de sine stătător la cea mai apropiată unitate de Poliţie, pentru a
întocmi actele de constatare.
Dacă accidentul rutier s-a soldat cu victime, este necesar de aşteptat venirea echipajului
de Poliţie, a ambulanţei şi a serviciului de descarcerare, dacă este cazul. Automobilul nu trebuie
mutat de pe carosabil. Dacă e posibil, încercați să acordați victimelor primul ajutor.
După survenirea accidentului, conectați semnalul de avarie și amplasați pe carosabil
triunghiul reflectorizant, pentru a da de înțeles celorlalți participanți la trafic despre
imposibilitatea deplasării ulterioare a automobilului dumneavoastră.
Dacă, în calitate de participant la trafic, ați observat un accident, opriți-vă pentru a acorda
primul ajutor victimelor.
Ca persoană implicată, nu părăsiți locul accidentului. Eschivarea de la fața locului a
persoanei vinovate de producerea accidentului este pasibilă de pedeapsă contravențională sau
penală, în dependență de gravitatea cazului.
Șoferilor implicați li se recomandă să nu consume alcool sau medicamente cu efect
halucinogen, calmante, imediat după producerea accidentului, pentru a nu induce în eroare
rezultatele expertizei medico-legale la alcoolemie.

Echipamentul de siguranță de la bordul autovehiculelor

Trusa de prim ajutor
Trusa de prim ajutor trebuie să conţină minimum următoarele produse:
- foarfecă – 1 buc.
- ansamblu de respiraţie gură la gură – 1 buc.
- pipă pentru adult – 1 buc.
- pipă pentru copil – 1 buc.
- plasture – o rolă
- leucoplast – o rolă
- comprese de tifon sterilizate – 5 pachete
- faşă de tifon – 5 bucăţi
- bandaj triunghiular din pânză – 1 buc.
- vată medicinală sterilizată – 20 g
- garou – 1 buc.
- mănuşi de unică folosinţă – două perechi
- soluţie dezinfectantă cu alcool sanitar – 1 buc
- pansament cu rivanol – 5 buc.
- ace de siguranţă – 6 buc.
- broşura cu instrucţiunile de prim ajutor – 1 buc.
Trusa poate fi completată, la nevoie, cu următoarele medicamente de primă necesitate:
- analgezice (Algocalmin, Aspirină, Piafen)
- antispastice (Lizadon, Scobutil)
- antiinflamatorii (Paduden, Diclofenac, Indometacin)
Recomandări:
- să fie cunoscut conţinutul trusei şi modul de folosire;
- să fie înlocuite materialele consumate;
- să fie înlocuite produsele cu termen de valabilitate expirat.

Asistenţa răniţilor şi acordarea primului ajutor

Ordinea de intervenţie pentru acordarea primului ajutor unei persoane este:
- degajarea căilor respiratorii;
92
 - oprirea hemoragiilor;
- imobilizarea fracturilor.
Clasificarea urgenţelor:
I – urgenţe în stare de comă sau de şoc;
II – accidentaţi cu hemoragii;
III – accidentaţi cu fracturi

Stopul cardio-respirator
Respiraţia şi circulaţia sângelui prin vase (activitatea cardiacă) reprezintă cele două funcţii
vitale ale organismului. Stopul cardio-respirator se instalează prin încetarea acestor funcţii.
Prin manevrele de resuscitare cardio-respiratorie se urmăreşte repunerea în activitate sau
susţinerea respiraţiei şi a circulaţiei accidentatului. Reanimarea victimei trebuie să se facă rapid,
eficient şi continuu, inclusiv pe timpul transportului, până la reluarea funcţiilor vitale.
Pentru a reţine mai uşor ordinea manevrelor de resuscitare cardio-respiratorie s-a propus
formula mnemotehnică HELP ME, care în limba engleză înseamnă AJUTĂ-MĂ:
H – hiperextensia capului
E – eliberarea căilor respiratorii
L – luxarea (împingerea) anterioară a mandibulei
P – pensarea nărilor
ME – masaj cardiac extern
Stopul respirator reprezintă oprirea bruscă a activităţii pulmonare şi are următoarele
semne şi simptome de recunoaştere:
- diminuarea sau oprirea mişcărilor respiratorii;
- cianozarea (învineţirea) tegumentelor, în special a feţei;
- puls rapid;
- pierderea cunoştinţei.
Resuscitarea respiratorie se poate efectua prin:
- metoda respiraţiei artificiale gură la gură;
- metoda respiraţiei artificiale gură la nas, dacă nu se poate deschide gura victimei.
Primul ajutor în stopul respirator:
- scoaterea victimei din vehicul şi deplasarea într-un loc care să permită acordarea
primului ajutor;
- poziţionarea victimei pe spate, cu umerii ridicaţi, folosind un material moale, rulat sub
omoplaţi;
- poziţionarea salvatorului – în genunchi, lateral dreapta de capul victimei;
- hiperextensia capului;
- eliberarea căilor respiratorii de eventualii corpi străini (resturi dentare, pietre, sânge) cu
ajutorul arătătorului mâinii drepte, înfăşurat într-o bucată de tifon;
- luxarea (împingerea) mandibulei înainte pentru eliberarea orificiului glotic (dacă e
necesar limba accidentatului va fi trasă în afară);
- aplicarea unui material de protecţie (tifon) pe faţa victimei;
- pensarea nărilor (cu mâna stângă) pentru a împiedica refularea aerului;
- efectuarea insuflaţiei – salvatorul inspiră adânc, aplică gura peste cea a victimei, astfel
încât să o cuprindă în totalitate şi insuflă aerul în plămânii acestuia, apoi se retrage şi eliberează
gura şi nasul victimei, aşteptând ca aerul să iasă din plămânii victimei. Controlul eficacităţii
manevrei se face prin observarea mişcărilor cutiei toracice.
- repetarea insuflaţiilor (14-16 pe minut la adult, 20 pe minut la copil).
În cazul accidentaţilor inconştienţi, se recomandă folosirea pipei Guedel, putându-se
astfel preveni acoperirea orificiului glotic prin căderea limbii şi sufocarea victimei. Pentru
aplicarea corectă a pipei Guedel este obligatorie aşezarea capului victimei în hiperextensie. Pipa
93
va fi introdusă în cavitatea bucală cu concavitatea orientată în sus. După ce vârful pipei atinge
peretele posterior al gâtului, aceasta, printr-o manevră de rotaţie, va fi orientată cu concavitatea
spre faţa superioară a limbii.
- transportul victimei la spital. Pe timpul transportului se vor urmări mişcările respiratorii,
culoarea tegumentelor, pulsul, starea generală.
Când nu se poate efectua metoda de respiraţie gură la gură (gura victimei este
accidentată), se recurge la metoda respiraţiei artificiale gură la nas. În acest caz, insuflaţiile se vor
face prin nările victimei, gura acesteia rămânând închisă.
Stopul cardiac reprezintă întreruperea bruscă a activităţii inimii şi are următoarele semne
şi simptome de recunoaştere:
- puls slab sau absent la artera carotidă;
- paloarea feţei cu cianozarea extremităţilor;
- relaxarea completă a musculaturii, inclusiv a sfincterelor (pierdere de materii fecale şi
urină);
- pierderea reflexelor;
- mărirea pupilelor;
- transpiraţii reci;
- greutate în respiraţie;
- pierderea cunoştinţei.
Resuscitarea în stopul cardiac se face prin masaj cardiac extern.
Verificarea activităţii cardiace se face prin palparea pulsului la artera carotidă (la gât) sau
prin ascultarea bătăilor inimii, punând urechea pe pieptul bolnavului.

Hemoragiile
Hemoragiile reprezintă pierderea de sânge în afara sistemului vascular.
În funcţie de tipul vasului din care curge sângele, hemoragiile pot fi:
- arteriale – sângele este roşu deschis şi curge ritmic în plagă;
- venoase – sângele este roşu închis şi curge în valuri;
- capilare – sângele musteşte în plagă.
După locul unde se scurge sângele, hemoragiile se împart în:
- externe – sângele apare la suprafaţa corpului în mod direct;
- interne – sângele se scurge într-o cavitate închisă;
- exteriorizate – sângele se scurge într-un organ care comunică cu exteriorul. Exemple:
- epistaxis – hemoragie din nas;
- otoragie – hemoragie din urechi;
- hemoptizie – hemoragie pe gură, dar sângele provine din plămâni;
- hematemeză – hemoragie pe gură, sângele provine din stomac sau esofag;
- rectoragie – hemoragie din rect;
- melenă – sângele este eliminat cu materiile fecale, provine din tubul digestiv;
- metroragie – sângele provine din uter şi este eliminat prin vagin.
Gravitatea unei hemoragii se apreciază în funcţie de cantitatea de sânge pierdut, iar
semnele şi simptomele de recunoaştere ale unei hemoragii interne sunt:
- ameţeli;
- paloare;
- extremităţi reci;
- transpiraţii reci;
- tensiune arterială scăzută;
- respiraţie accelerată;
- puls rapid;
- frisoane;
94
 - agitaţie;
- convulsii;
- lipotimie;
- dilatarea pupilelor (în hemoragiile grave).
Primul ajutor în hemoragii:
- scoaterea victimei din autovehicul;
- poziţionarea victimei pe spate, cu capul mai jos decât nivelul trunchiului şi cu picioarele
ridicate cu 20-30 cm, pentru a uşura irigarea cu sânge a creierului (creierul rezistă fără oxigen
maximum 3 minute);
- stabilirea tipului de hemoragie;
- efectuarea hemostazei astfel:
- prin compresiune manuală la distanţă, mai sus de plagă – este corect efectuată
atunci când face să dispară pulsul arterial de pe artera pe care o comprimă;
- prin pansament compresiv, care se realizează prin aşezarea unor comprese groase
direct pe plaga sângerândă, aplicându-se apoi, direct peste comprese, un bandaj de presiune, care
nu trebuie strâns prea tare, pentru a nu opri circulaţia arterială;
- aplicarea unui garou, numai atunci când gravitatea hemoragiei pune în pericol viaţa
victimei şi când sângerarea nu poate fi oprită prin alte mijloace.
Garoul trebuie să fie suficient de lung pentru a înconjura membrul respectiv de două ori.
El se aşează întotdeauna deasupra rănii (între rană şi corp), dar fără a atinge rana. Garoul se
strânge, eventual cu ajutorul unui băţ, până când sângerarea se opreşte. Odată aplicat, garoul nu
se mai lărgeşte şi nu se mai mişcă. Se ataşează un bilet în care se menţionează ora şi minutul în
care a fost aplicat garoul, care nu se acoperă cu alte pansamente.
În vederea transportului la spital, victima va fi aşezată cu capul mai jos decât nivelul
corpului, lateral dreapta sau stânga pentru inconştienţi, iar membrele inferioare vor fi ridicate la
30-45 grade. Pe timpul transportului, victima va fi învelită, pentru evitarea frisonului şi, dacă este
conştientă, va fi hidratată (băuturi fără alcool, neacidulate, îndulcite).

Rana (plaga)
Rana sau plaga reprezintă o întrerupere a continuităţii tegumentului, ca rezultat al unui
traumatism, devenind astfel o poartă de intrare a microbilor în organism.
În funcţie de profunzimea lor, plăgile pot fi:
- excoriaţii (zgârieturi);
- superficiale (afectează straturile pielii).
- profunde (sunt afectaţi muşchii, vasele, nervii, diferite organe, oase).
Primul ajutor pentru răni:
- salvatorul se va spăla pe mâini cu apă şi săpun;
- se face hemostază (dacă este cazul);
- curăţirea, dezinfectarea şi pansarea rănii:
- se curăţă şi se degresează tegumentele din jurul plăgii, întotdeauna de la
marginea ei către exterior (pentru a nu se suprainfecta rana), folosindu-se apă şi săpun;
- se dezinfectează rana cu antiseptice (alcool medicinal, alcool iodat, apă
oxigenată) – în cazul rănilor profunde nu se vor folosi nici un fel de substanţe dezinfectante, care
ar putea pătrunde în interior şi leza organele interne;
- nu se îndepărtează nici un fel de corp străin care s-a înfipt adânc în muşchi sau în
alte ţesuturi, deoarece se poate declanşa o hemoragie gravă;
- peste plagă nu se aplică unguente, prafuri, spray-uri sau orice alt fel de remedii
casnice;
- deasupra plăgii se aplică comprese sterile (niciodată vată), care se fixează cu feşi
de tifon sau leucoplast (nodul pansamentului nu se face deasupra plăgii);
95
 - organul cu zona rănită se aşează în poziţie de repaus;
- se transportă victima la spital.

Entorsa, luxaţia şi fractura

Entorsa reprezintă întinderea forţată a ligamentelor şi a capsulei articulare, cu mici
rupturi ale acestora, fără deplasarea oaselor din articulaţie. Cele mai des întâlnite sunt entorsele
gleznei, cotului, umărului, pumnului, degetelor.
Semne şi simptome de recunoaştere:
- dureri la mobilizarea articulaţiei;
- umflarea articulaţiei;
- sensibilitatea zonei la atingere;
- modificări de culoare de la albastru până la negru.
Primul ajutor în entorse:
- peste articulaţie se aplică comprese cu apă rece sau gheaţă;
- se aplică bandaje cu scopul de a susţine articulaţia;
- victima nu trebuie să folosească articulaţia respectivă (să meargă);
- nu se va folosi căldura sau compresele cu apă caldă în perioada imediat următoare
traumatismului;
- transport la spital.
Luxaţia reprezintă ruptura capsulei articulare şi a ligamentelor, cu dislocarea oaselor din
articulaţii. Articulaţiile cele mai afectate sunt: umărul, şoldul, cotul, degetele, degetul mare de la
mână şi genunchiul.
Semne şi simptome de recunoaştere:
- edemul articulaţiei;
- deformarea articulaţiei;
- dureri la mobilizarea articulaţiei sau imposibilitatea de a o folosi;
- modificarea culorii pielii din jurul zonei traumatizate;
- sensibilitate la atingerea zonei.
Primul ajutor:
- nu se va încerca aşezarea osului la loc
- zona lovită se imobilizează cu o atelă, o pernă sau o eşarfă, în poziţia în care a fost găsit
membrul
- transport la spital
Fractura reprezintă întreruperea continuităţii unui os. Fracturile pot fi:
- închise (pielea rămâne intactă)
- deschise (există o rană deschisă până la nivelul osului rupt sau bucăţi din osul rupt ies
afară prin piele)
Semne şi simptome de recunoaştere:
- durere vie, localizată într-un punct fix, care creşte în intensitate la orice încercare de
mobilizare a regiunii lezate;
- deformarea regiunii;
- echimoze (vânătăi);
- lipsa transmiterii mişcărilor;
- impotenţă funcţională;
- întreruperea traiectului osului.
Primul ajutor în fracturi:
- scoaterea victimei din autovehicul;
- poziţionarea victimei în funcţie de zona fracturată;

96
 - în cazul fracturilor deschise, se face hemostază, iar rana se acoperă cu o compresă sterilă
mai mare, fără a se folosi nici un fel de dezinfectante şi fără a se încerca să se împingă bucăţile de
os ieşite în afară;
- imobilizarea provizorie a fracturii cu ajutorul atelelor, care trebuie să fie suficient de
lungi pentru a fixa atât articulaţia de deasupra, cât şi cea de dedesubtul osului rupt;
- nu se încearcă în nici un fel reducerea fracturii, adică aşezarea oaselor în poziţia lor
normală;
- atelele vor fi capitonate cu bucăţi de pânză, prosoape sau pături, ce trebuie aşezate între
atelă şi pielea zonei rănite;
- atelele nu se leagă prea strâns, astfel încât legătura să oprească circulaţia.
O atenţie deosebită trebuie acordată fracturilor de coloană vertebrală şi în special
fracturilor de la nivelul gâtului. Se suspectează o leziune la gât ori de câte ori s-a produs o leziune
la nivelul capului sau atunci când victima nu îşi poate mişca sau/şi nu îşi simte membrele
inferioare sau tot corpul. În acest caz, victima nu trebuie mişcată în absenţa personalului calificat,
decât dacă se află în pericol de moarte (incendiu, explozie etc.).
Orice mişcare a capului, în faţă, în spate, la stânga sau la dreapta poate avea drept
consecinţă paralizia totală sau moartea!
În cazul fracturilor cervicale, pot exista următoarele simptome:
- leziune la nivelul capului
- dureri de cap
- gât ţeapăn
- imposibilitatea de mişcare
- imposibilitatea de a mişca anumite părţi ale corpului, ca braţele sau picioarele
- senzaţii de furnicături în mâini sau picioare
Dacă victima trebuie mişcată din pricina pericolului vital iminent:
- se imobilizează gâtul cu un prosop rulat, cu diametru de aprox. 10 cm, strâns lejer în
jurul gâtului, având grijă ca legătura să nu stânjenească respiraţia;
- victima va fi aşezată pe o targă tare (scândură, uşă), suficient de lungă şi de lată, în aşa
fel încât corpul să nu se îndoaie sau să se mişte lateral;
- dacă există posibilitatea, targa se leagă de corpul victimei la nivelul frunţii şi pe sub
subsuori, iar pe laturile corpului se vor aşeza prosoape rulate, pături, haine sau orice alt obiect
potrivit, pentru a preîntâmpina orice fel de mişcare laterală a capului sau gâtului.
Dacă victima trebuie transportată la spital de altcineva decât de personal calificat:
- victima trebuie transportată întinsă la orizontală, cu faţa în sus, pe o suprafaţă plană şi
dură (vehicul cu platformă);
- corpul victimei trebuie mutat ca un tot imobil, susţinând capul, gâtul şi trunchiul în
poziţia în care a fost găsită victima;
- în jurul gâtului şi capului victimei se aşează prosoape rulate, pături sau haine, pentru a
preveni orice mişcare;
- dacă e posibil, corpul victimei se leagă de suport.

Arsurile
Arsura este o boală a întregului organism, determinată direct de mărimea suprafeţei de
piele arse, de profunzimea arsurii şi de modul de evoluţie a leziunii.
Arsurile pot fi provocate de căldură, substanţe toxice caustice, curent electric, radiaţii.
Clasificarea arsurilor
a) în funcţie de întinderea arsurii:
- arsuri uşoare, sub 15% din suprafaţa corpului;
- arsuri medii, între 15-30% din suprafaţa corpului – pot genera şoc;
- arsuri critice, între 30-40% din suprafaţa corpului;
97
 - arsuri letale, peste 40-50% din suprafaţa corpului;
b) după profunzimea arsurii:
- gradul I – congestia pielii, durere, edem;
- gradul II – flictene cu conţinut limpede transparent, edem, durere;
- gradul III – flictene cu conţinut sanguinolent, edem, durere;
- gradul IV – escară dermică totală, pielea pare albită sau carbonizată, fiind distrusă în
întregime, durerea lipseşte, deoarece terminaţiile nervoase au fost distruse.
În raport cu suprafaţa corpului (considerată 100), întinderea arsurii se exprimă în unităţi
procentuale după “regula lui 9”, astfel:
- capul 9%;
- toracele anterior 9% şi posterior 9%;
- membrele superioare fiecare 9%;
- membrele inferioare fiecare 18%;
- zona genitală 1%.
Primul ajutor în arsuri:
- scoaterea victimei de sub influenţa agentului cauzal;
- stingerea flăcărilor prin învelirea victimei cu o pătură, o haină groasă. Este interzisă
stingerea prin rostogolire, cu nisip, pământ sau apă.
- nu se vor îndepărta resturile de haine de pe zonele arse;
- resuscitare cardio-respiratorie, dacă e cazul;
- zonele arse se acoperă cu pansamente groase şi sterile (tifon, nu vată);
- dacă e posibil, zonele arse vor fi ridicate mai sus de nivelul inimii;
- nu se administrează victimei lichide sau băuturi alcoolice;
- arsura va fi spălată cu apă din abundenţă numai în cazul arsurilor chimice;
- nu se aplică peste plagă dezinfectante, unguente, prafuri sau orice alt fel de remedii
casnice;
- pe timpul transportului, victima va fi învelită cu o haină sau o pătură, pentru a se
menţine o temperatură confortabilă.

Transportul accidentaţilor
Una dintre greşelile majore în cadrul unui accident rutier este evacuarea imediată a
accidentatului în orice condiţii, după ce a fost scos de la locul accidentului, fără să fie examinat şi
să i se acorde primul ajutor.
Pentru ca rezultatul acordării primului ajutor să fie cel scontat, este obligatoriu ca etapele
ce necesită a fi parcurse să fie următoarele:
- dezangajarea victimei în funcţie de starea în care se află;
- acordarea primului ajutor;
- ridicarea de la sol şi pregătirea victimei pentru transportul la spital.
Reamintim că, în cazul persoanelor suspectate de leziuni ale coloanei vertebrale, este
interzisă mobilizarea acestora, în lipsa personalului medical specializat, în afară de cazul în care
victima se află în pericol de moarte (incendii, explozii, prăbuşire de clădiri etc.).
Evacuarea persoanelor accidentate din/de sub autovehicul trebuie să fie cât mai rapidă şi
corect executată. Această acţiune se va face prin ridicare (nu tragere sau împingere), astfel încât
capul, gâtul şi trunchiul victimei să fie menţinute, pe cât posibil, în acelaşi plan. Numai în acest
fel se va evita agravarea leziunilor existente sau/şi apariţia altora.
Regulile pentru efectuarea unui transport corect sunt:
- dezangajarea victimei să se facă astfel încât capul gâtul şi trunchiul să se menţină în
acelaşi plan;
- manevrele de resuscitare cardio-respiratorie vor fi continuate şi pe timpul transportului;
- victima să fie transportată numai după ce a fost obţinută redresarea funcţiilor vitale;
98
 - poziţia victimei pe timpul transportului va rămâne identică cu cea în care i s-a acordat
primul ajutor la locul accidentului;
- capul victimei va fi aşezat către direcţia de deplasare;
- poziţia tărgii va fi obligatoriu orizontală;
- şoferul autovehiculului care transportă victima va evita frânările şi efectuarea virajelor
bruşte;
- poziţionarea victimei în funcţie de starea generală şi rănile existente:
- poziţie de repaus (răniri, luxaţii, entorse, fracturi închise);
- pe spate, cu capul mai jos decât nivelul trunchiului şi al membrelor inferioare,
care vor fi ridicate la 30-45 grade (hemoragii mari);
- pe spate (stop cardio-respirator);
- şezând (fracturi de antebraţ, mandibulă, maxilar);
- semişezând cu spatele sprijinit (fracturi de coastă când victima este conştientă);
- lateral, pe partea bolnavă (victimă inconştientă cu fractură costală);
- orizontal, pe o parte (fractură craniană);
- pe spate cu corpul lateral (inconştient, cu fractură de coloană vertebrală);
- pe spate (fractură de coloană vertebrală).
- victima inconştientă – se pune în poziţie laterală, culcată pe o parte, cu ceva flexibil sub
cap;
- victimă în mediu toxic în spaţii închise – se intră folosind masca de gaze, se scoate
victima, se aplică respiraţia artificială dacă victima este inconştientă şi nu respiră;
- substanţele toxice pot fi absorbite, ingerate sau inhalate;
- în cazul accidentelor cu un acid se spală mai întâi faţa, apoi îmbrăcămintea şi zona
contaminată;
- şoferul trebuie să cunoască în detaliu toate îngrijirile medicale care se dau persoanelor
atinse de mărfurile periculoase transportate;
- în prezenţa mai multor răniţi inconştienţi, se va ocupa mai întâi de răniţii mai grav, apoi
se va cere ajutor;
- în cazul în care o parte a luat foc şi a aprins hainele altui participant la trafic, se
împiedică persoana respectivă să fugă, se sting flăcările hainelor, înăbuşind focul, de exemplu cu
o pătură;
- în cazul arsurilor, după ce se scot hainele care nu sunt lipite de piele, se acoperă cu un
tifon sau cu o pânză curată;
- în cazurile de inhalare de vapori, fum sau pentru combaterea efectelor substanţelor din
clasa 6.1 se bea mult lapte.
Acţiuni în caz de incendiu, evacuarea ocupanţilor din autovehicul, asigurarea
siguranţei tuturor călătorilor, acţiuni în caz de agresiune;
1. Se anunta telefonic la numarul 112 - pompierii, politia, salvarea despre accidentul
petrecut, comunicandu-se:
- timpul si locul producerii accidentului;
- tipul mijlocului de transport;
- situatia accidentului (fisura in rezervor, rasturnare, imprastiere substante, incendiu, nor
toxic, etc.);
- persoane si bunuri aflate in pericol;
- numele si prenumele, precum si modalitatea de contact a persoanei care a oferit
informatiile de mai sus.
2. Daca exista victime in urma accidentului, acestea se vor scoate din zona de pericol si li
se va acorda primul ajutor.
Atentie: Se acorda primul ajutor numai daca cunoasteti procedurile!

99
 3. In cazul in care se observa raspandirea substantelor din mijlocul de transport (rezervor,
cisterna, butoaie, saci, etc.) nu se va folosi sub nici o forma flacara deschisa (brichete, fumat,
scantei, flacara).
4. In cazul in care se observa aparitia unei flacari deschise se va incerca stingerea de
urgenta a acesteia cu mijlocul de stins incendii din dotarea autovehiculelor.
5. Daca nu s-a putut opri incendiul in faza incipienta, parasiti de urgenta zona pe o raza de
100 m si asteptati sosirea pompierilor.
6. Nu va apropiati de locul accidentului doar din curiozitate! puteti sa deveniti usor
victima si in plus incurcati actiunile de interventie!
7. Respectati intocmai instructiunile primite de la autoritati!

Principiile de bază ale întocmirii unui proces-verbal de constatare a accidentului.

Accidentul de circulatie este orice eveniment in care este implicat cel putin un vehicul in
miscare, produs pe un drum deschis circulatiei publice (bulevard, strada, alee, intrare, cale, splai,
etc.) ca urmare a nerespectarii unei reguli de circulatie, din care a rezultat decesul sau ranirea
unor persoane, avarierea unui vehicul, alte pagube materiale.
Pentru a fi considerat accident de circulatie, evenimentul trebuie sa fie produs pe un drum
deschis circulatiei publice.
In cazul accidentelor petrecute pe drumuri inchise circulatiei rutiere sau drumuri aflate pe
proprietati private, se aplica regulile stabilite de administratorul proprietatii. Daca nu exista reguli
atunci se pot aplica cele privind circulatia pe drumurile publice, coroborat cu prevederile
codurilor civil si penal.
In cazul in care conducand sau nu un vehicul, ati avut o dauna (in mers sau stationind),
procedati in felul urmator:
- retineti sau notati urmatoarele date despre accident sau dauna (in scopul declararii si
intocmirii procesului verbal de constatare la politie, pompieri, organe de cercetare penala,etc):
- locul exact de producere al accidentului, inclusiv repere si localizari ca:
- nr. imobil in dreptul caruia s-a produs evenimentul,
- km. in dreptul caruia s-a petrecut (afara din localitati),
- topografia exacta a locului,
- din ce directie circulati dvs. si din ce directie circulau celelalte vehicule implicate in
accident,
- nr de inmatriculare ale vehiculelor implicate in accident,
- numele conducatorilor auto implicati in accident,
- regulile de circulatie, indicatoarele si restrictiile cu aplicare in zona de producere a
accidentului,
- eventual numele martorilor oculari (obligatoriu in cazul accidentelor cu raniri de
persoane sau vatamari grave),
- ora la care s-a produs accidentul sau dauna.
In cazul in care accidentul s-a soldat numai cu pagube materiale, procedati prin mijloace
obisnuite la eliberarea partii carosabile pentru a nu stinjeni circulatia altor vehicule.
Daca vehiculul dvs. a suferit avarii grave (ex. scurgeri de lichide sub vehicul, scurt
circuite electrice etc.) nu porniti motorul ci impingeti vehiculul sau remorcati-l pina in afara partii
carosabile dupa ce in prealabil ati decuplat bornele bateriei de acumulatori pentru a preintampina
orice risc de incendiu sau avarii ulterioare.
Daca va puteti deplasa cu vehiculul mergeti la postul de Politie in raza caruia s-a produs
evenimentul impreuna cu celelalte vehicule implicate in accident. in cazul in care autovehiculul
dumneavoastra a fost avariat in timp ce era stationat sau parcat, este necesar sa va deplasati cu

100
autovehiculul in cauza la organele de politie de pe raza sectorului unde s-a produs accidentul de
circulatie pentru a declara evenimentul si a se efectua constatarea accidentului.
In cazul in care din accident au rezultat si victime fie numai cu raniri usoare sau vatamari
usoare, nu modificati pozitia vehiculului pina la sosirea echipajului de politie pentru a se face
masuratorile necesare in astfel de cazuri.
Daca victimele sint in stare critica procedati la oprirea altor vehicule si cereti sprijinul
acestora pentru transportarea de urgenta la o unitate de prim ajutor in cazul in care nu puteti
asigura dvs. insiva primul ajutor.
Notati nr. de inmatriculare al vehiculului ce transporta ranitii.
Anuntati cel mai apropiat post de Politie despre accident si natura lui prin intermediul
altor conducatori auto.
Nu parasiti locul accidentului fara incuviintarea politiei; se poate interpreta ca parasirea
locului accidentului sau sustragerea de la cercetari si/sau recoltarea de probe biologice.
Parasirea locului accidentului fara incuviintarea organelor de politie constituie infractiune
si se pedepseste conform prevederilor legale (OU 195/2002).
Iin cazul in care victima refuza sa considere evenimentul petrecut un accident de
circulatie si pleaca de la fata locului inainte de sosirea organelor de politie, soferul trebuie sa se
prezinte la sediul Politie Rutiera pentru declararea inprejurarilor producerii evenimentului.
In caz contrar, daca ulterior victima se va prezenta la o unitate medicala sau la organele de
politie pentru a declara producerea accidentului de circulatie, conducatorul auto implicat in
eveniment va fi cercetat pentru savinsirea infractiunii (parasirea locului accidentului fara
incuviintarea organelor de politie).
Soferul implicat intr-un accident din care au rezultat decesul sau ranirea unei persoane
trebuie sa anunte imediat producerea accidentului la numarul de telefon 112 si sa astepte sosirea
organelor de politie si a ambulantei.
In ambele cazuri se va intocmi procesul verbal de accident.
Trebuie sa aveti la dvs.:
- permisul de conducere,
- certificatul de inmatriculare al vehiculului,
- buletinul de identitate,
- documentele de transport, conform legilor in vigoare,
- tichet de asigurare pentru raspundere civila auto, pe anul in curs, si copie polita CASCO.
In cazul in care unul din conducatorii auto implicati paraseste locul accidentului sau
refuza sa se prezinte la organele de politie, celalalt conducator auto trebuie sa furnizeze
organelor de politie cit mai multe amanunte despre autovehiculul respectiv (tip, marca, numar
de inmatriculare in intregime sau numai o parte din acesta etc.) si daca este posibil, datele
eventualilor martori oculari identificati.
Lucratorii de politie vor efectua demersurile necesare pentru identificarea autovehiculului
implicat in evenimentul rutier si a conducatorului auto care nu s-a prezentat la organele de
politie in vederea constatarii.
Daca autovehiculele implicate in accident au devenit nedeplasabile prin forte proprii
urmare a evenimentului, conducatorii auto au obligatia de a le deplasa cit mai mult pe partea
dreapta a drumului, de a anunta telefonic organele de politie despre evenimentul produs si de a
astepta la fata locului sosirea organelor constatatoare.
Dupa ce ati primit copia procesului verbal de accident si copia dupa asigurarea RCA a
celui vinovat de producerea accidentului, informati imediat conducerea societatii asupra
accidentului si pagubelor produse ca urmare a acestuia

101
 2. Tehnici de control dinamic al vehiculului în situațiele derapajului, ale frânării de
urgență și ale evitării de urgență a unui obstacol – exerciții practice sau vizualizare de
materiale video

Condiţiile de drum
Condiţiile de drum sunt influenţate de aderenţă şi vizibilitate.
Aderenţa este o formă de frecare ce permite pneurilor să adere la drum când
autovehiculul se află în mişcare.
Depinde de starea carosabilului, condiţiile atmosferice, starea pneurilor şi viteză.
Pierderea aderenţei este urmată de pierderea controlului asupra autovehiculului.
Vizibilitatea reprezintă distanţa maximă până la care un obiect, luat ca punct de reper,
rămâne vizibil în condiţii atmosferice date.
În condiţii de vizibilitate scăzută măsurile de conducere preventivă presupun: reducerea
vitezei, păstrarea unui spaţiu suficient faţă de vehiculul care circulă în faţă.
Spaţiul vizibil trebuie să depăşească întotdeauna distanţa de oprire.

Situaţii periculoase şi modul de acţiune

Deraparea
Circulaţia în curbe pune numeroase probleme, iar majoritatea accidentelor se soldează cu
derapări şi ieşiri în decor.
Principala cauză este viteza excesivă sau neadaptată la condiţiile de carosabil alunecos
sau umed.
Modul de acţiune:
- nu se accelerează;
- nu se frânează;
- contrabacarea roţilor - se acţionează volanul în direcţia în care a derapat autovehiculul,
dar fără bruscare;
- se poate accelera uşor, dar numai la finalul derapării şi numai la autovehiculele cu
tracţiunea pe faţă.
Acvaplanarea
Reprezintă fenomenul de plutire aparentă a pneului pe o peliculă de apă.
Acvaplanarea se produce în general la viteză mare, atunci când carosabilul este acoperit
de o peliculă de apă, care generează pierderea controlului asupra direcţiei şi frânei.
Se poate produce şi la viteze moderate dacă adâncimea striurilor (canalelor) benzii de
rulare este mai mică decât adâncimea apei sau zăpezii topite pe carosabil.
Modul de acţiune:
Pentru eliminarea sau reducerea posibilităţilor de producere a fenomenului, se recomandă:
- să se ruleze cu viteză mică (< 60 km/h) ;
- să se evite bruscarea comenzilor (frână, accelerare, volan);
- să se asigure o presiune normală în pneuri;
- să nu se circule cu pneuri cu uzură peste limitele normale.
Conducerea pe timp de noapte
Factori de risc
- vizibilitatea redusă
- aprecierea eronată a distanţelor şi a vitezei de deplasare a vehiculelor care circulă din
sens opus;
- orbirea temporară a conducătorului auto;
Modul de acţiune:
- viteza de deplasare trebuie redusă astfel încât să poată opri în limita câmpului de
vizibilitate;
102
 - pentru a evita orbirea, nu se va privi către farurile celui care circulă din direcţie opusă, ci
către repere din dreapta drumului şi înainte la nivelul fasciculului luminos al farurilor;
- când din sens opus se apropie un alt autovehivul se reduce viteza şi se pun în funcţiune
luminile de întâlnire.
Conducerea pe timp de ploaie
Factori de risc
- primele picături de ploaie ce vin în contact cu praful de pe suprafaţa drumurilor
formează o peliculă de mâzgă care face ca drumul să devină alunecos.
- când drumul devine umed, scade coeficientul de aderenţă care determină mărirea
spaţiului de frânare.
- ploaia provoacă reducerea vizibilităţii, atât în faţa autovehiculului, cât şi în spate şi
lateral, prin depunerea picăturilor de apă pe parbriz, lunetă şi geamurile laterale.
- datorită cantităţii mari de apă căzută pe carosabil, la o viteză de deplasare ridicată, apare
fenomenul de acvaplanare.
Modul de acţiune:
- să se reducă viteza până la 30 Km/h în localitaţi şi 50 Km/h în afara localităţilor;
- chiar şi în timpul zilei, se recomandă să se circule cu faza de întâlnire;
- păstrarea unei distanţe mai mari faţă de autovehiculul care circulă în faţa sa;
- sporirea atenţiei şi anticiparea situaţiilor periculoase.
Conducerea pe timp de ceaţă
Factori de risc :
- factor principal de risc este vizibilitatea redusă, proporţională cu densitatea ceţii.
- aprecierea eronată a distanţelor şi vitezelor celorlalte autovehicule;
Modul de acţiune:
- reducerea vitezei până la 30 Km/h în localităţi şi 50 Km/h în afara localităţilor (cu cât
viteza de deplasare este mai mică, cu atât există posibilitatea şi timpul necesar pentru evitarea
eventualelor obstacole apărute);
- adaptarea vitezei de deplasare a autovehiculului în raport cu gradul de vizibilitate
existent, cu celelalte fenomene meteo care pot însoţi ceaţa, precum şi cu condiţiile reale de drum
şi de trafic.
- folosirea farurilor de ceaţă, montate cât mai aproape de sol. În nici o situaţie nu se va
utiliza faza lungă a farurilor;
- evitarea efectuării manevrelor de oprire, depăşire, întoarcere, mers înapoi, acestea
executându-se numai dacă sunt strict necesare, întotdeauna în condiţii de deplină siguranţă.
Conducerea pe timp de iarnă
Factori de risc:
- zăpada, gheaţa, poleiul, mâzga determină apariţia unor porţiuni de drum îngustat, care
strangulează circulaţia, formându-se coloane de vehicule.
- distanţa de oprire în siguranţă se dublează sau se triplează faţă de condiţiile de carosabil
uscat.
- înzăpezirea drumurilor şi blocarea circulaţiei, prin imobilizarea autovehiculelor pe
drumurile publice;
Modul de acţiune:
- se asigură funcţionarea eficientă a instalaţiei de încălzire şi climatizare, iar
autovehiculul va fi echipat cu anvelope adecvate şi va avea în dotare lopată, nisip şi lanţuri
antiderapante.
- reducerea vitezei până la 30 Km/h în localităţi şi 50 Km/h în afara localităţilor;
- se va folosi frâna de motor, iar frâna de serviciu va fi acţionată cu multă grijă;
- se va evita bruscarea comenzilor;
- luminile de întâlnire vor fi folosite şi ziua.
103
 Conducerea pe timp de primăvară şi toamnă
Factori de risc:
- schimbarea bruscă a condiţiilor meteorologice;
- posibilitatea ca drumurile sa fie acoperite cu zăpadă, gheaţă, polei sau mâzgă;
- posibilitatea ca starea drumurilor să fie necorespunzătoare (prezintă deteriorări cauzate
de condiţiile grele din timpul iernii, iar marcajele rutiere pot fi şterse).
- carosabilul poate fi acoperit cu material antiderapant ramas pe timpul iernii, care acum
determină dificultăţi, îndeosebi la abordarea virajelor.
Modul de acţiune:
- adaptarea vitezei de deplasare la condiţiile de vizibilitate, meteorologice, de drum şi de
trafic.
Conducerea în mediul urban
Factori de risc:
- trafic intens, număr mare de participanţi şi numeroase intersecţii;
- existenţa transportului în comun şi a unor restricţii de circulaţie;
- vehicule staţionate pe trotuare, care obligă pietonii să circule pe carosabil;
- pietonii care încalcă normele de circulaţie rutieră, cum ar fi: traversarea pe culoarea
roşie a semaforului sau prin locuri nepermise, alergarea, coborârea din mijloacele de transport în
comun sau traversarea în fugă, prin faţa sau prin spatele acestora.
Modul de acţiune:
- evitarea zonelor aglomerate;
- se recomandă ca în intersecţiile nedirijate să se efectueze asigurarea mai întâi din partea
stângă, pentru a se preveni producerea unui accident;
- în apropierea intersecţiilor este necesar să se evite accelerarea pentru a prinde culoarea
verde a semaforului, deoarece oprirea bruscă la apariţia culorii roşii poate fi periculoasă şi
riscantă, mai ales pe un carosabil alunecos.
Conducerea în mediul rural
Factori de risc:
- vehiculele semnalizate necorespunzător pe timpul nopţii;
- deplasarea cu viteză redusă a mijloacelor cu tracţiune animală sau a utilajelor agricole şi
a bicicletelor îi obligă pe conducătorii auto să depăşească în mod repetat;
- lipsa trotuarelor face ca pietonii (uneori aflaţi sub influenţa băuturilor alcoolice) să
circule pe carosabil;
- grupurile de copii care se joacă pe drumul public;
- prezenţa animalelor pe carosabil (mai ales dimineaţa şi seara), precum şi insuficienta lor
supraveghere îngreunează desfăşurarea fluentă a traficului;
- vehiculele cu tracţiune animală cu încărcături agabaritice, întâlnite frecvent pe drumurile
comunale, semnalizate necorespunzător.
Modul de acţiune:
- adaptarea vitezei de deplasare la condiţiile de vizibilitate (zi, noapte), atmosferice
(ceaţă, polei, ninsoare), de drum (uscat, alunecos) şi la intensitatea traficului.
- anticiparea situaţiilor periculoase cum ar fi: depăşirea vehiculelor (cu tracţiune animală,
a bicicletelor, a utilajelor agricole, a vehiculelor trase sau împinse cu braţele), trecerea pe lângă
grupuri de copii sau de pietoni care se deplasează pe carosabil, vehicule care transportă
încărcături agabaritice sau pe lângă turmele de animale.

104
Tema 13:
ABILITĂȚI DE COMPORTAMENT CARE SĂ CONTRIBUIE LA
ÎMBUNĂTĂȚIREA IMAGINII UNEI INTREPRINDERI:
RELAȚIA DINTRE COMPORTAMENTUL
CONDUCĂTORULUI AUTO ȘI IMAGINEA INTREPRINDERII

Importanţa pentru întreprindere a calităţii prestaţiei conducătorului auto, diferitele

roluri ale conducătorului auto, diferiţii interlocutori potenţiali ai conducătorului auto,
întreţinerea autovehiculului, organizarea muncii, consecinţele pe plan comercial şi
financiar ale unei dispute

Importanţa pentru întreprindere a calităţii prestaţiei conducătorului auto

Persoana responsabilă, numită de conducerea întreprinderii, va urmări ca toţi conducătorii
auto să cunoască:
- regulile de circulaţie;
- reglementările din domeniul efectuării transporturilor rutiere;
- tehnici de încărcare, descărcare, ancorare;
- modul de completare a documentelor specifice;
- cunoaşterea şi întreţinerea vehiculului.
Confirmarea comportamentului specific în servirea clienţilor inseamnă să fiţi:
- grijulii
- amabili
- prietenoşi
- cinstiţi
- răbdători
- politicoşi: spuneţi "vă rog" şi "mulţumesc"
- optimist: concentraţi-vă asupra lucrurilor bune şi nu asupra celor rele
- mândru de vehiculul dvs.: spălaţi-l zilnic; păstraţi curăţenia interioară
- mesagerii companiei: oferiţi cărţi de vizită; oferiţi-vă serviciile pentru viitor
- îngăduitori: urmaţi principiul "clentul are întotdeauna dreptate"
- cu iniţiativa: întrebaţi dacă se preferă un anumit traseu; oferiţi pasagerilor un ziar din
ziua respectivă, dacă doresc să citească
- cu atitudine etică: nu faceţi discriminări sau abuzuri verbale; nu aduceţi problemele
personale la locul de muncă; trataţi toţi clienții cu consideraţie egală, indiferent de lungimea
cursei; vorbiţi frumos despre zona în care vă desfăşuraţi activitatea
Comportamentul specific determină:
- o anumită imagine a şoferului, companiei, administraţiei publice locale şi a profesiei
- impactul asupra primei impresii a clienţilor
- efecte asupra câştigurilor:
- creşte numărul de curse
- măreşte avantajele (facilităţi, gratuităţi)
- creşterea încrederii în sine
- încurajează reclama (prin viu grai, de la om la om)
Profilul profesional adecvat impune să:
- păstraţi igiena personală: faceţi duş zilnic; folosiţi deodorantul; îngrijiţi-vă părul şi
spălaţi-l; spălaţi-vă pe dinţi şi păstraţi-vă respiraţia proaspătă; folosiţi cosmetice şi parfumuri
când este cazul
- folosiţi uniforma sau îmbrăcaţi haine corespunzătoare

105
 - păstraţi-vă îmbrăcămintea curată şi pusă la punct: curăţaţi-o şi călcaţi-o regulat; reparaţi-
o la nevoie; înlocuiţi nasturii pierduţi; cârpiţi ce s-a descusut
Conformarea cu legislaţia in vigoare
- identificaţi legislaţia în vigoare:
- căutaţi legislaţia în vigoare: la primărie, la Monitorul Oficial, la companie sau la centrele
de pregătire profesională.
- obţineţi toate aprobările şi licenţele necesare
- fiţi conştienţi de posibilele probleme juridice, cum ar fi accidentele de circulație soldate
cu rănirea pasagerilor, îmbolnăvirea, neglijenţa, avarierea bunurilor transportate.
Asigurarea servirii clientilor
- înainte de sosirea la punctul de preluare a bunurilor care urmează a fi transportate:
anunţaţi-vă sosirea; sunaţi la telefon; verificaţi numele clientului; cereţi scuze, dacă aţi întârziat
- respectaţi regulile juridice, administrative sau profesionale;
- asigurați arimarea corectă a bunurilor transportate evitând subâncărcarea/supraîncărcarea
axelor, urmărind ca marfa să fie dispusă cât mai aproape de axa longitudinal a vehiculului,
înălțimea față de sol să fie cât mai mică, central de greutate al încărcăturii să fie cât mai aproape de
central de greutate al autovehiculului, întrebaţi dacă există obiecte fragile şi manevraţi-le
corespunzător
- dacă nu puteţi ajunge la locul stabilit: informaţi expeditorul despre situaţie
- la destinaţie eliberați marfa transportată potrivit scrisorii de transport tip CMR
- mulţumiţi întotdeauna şi oferiţi-vă serviciile pentru viitor

Diferite roluri ale conducătorului auto

Conducătorul auto, prin prestaţia proprie, contribuie în mod semnificativ la imaginea pe
piaţă a unui operator de transport, aceasta datorită diferitelor funcţii pe care acesta le îndeplineşte.
Un conducător auto profesionist contribuie la imaginea pe piaţă a operatorului de transport,
menţinând sau nu buna reputaţie a acestuia.
Este bine cunoscut că, şoferul va avea în mâinile sale o parte importantă din averea
întreprinderii şi este, de asemenea, responsabil de marfa sau persoanele transportate.
Se poate pune chiar un semn de egalitate între şofer şi termanul de «ambasadorul
întreprinderii», iar de acest lucru trebuie să se ţină cont chiar din momentul susţinerii interviului
de angajare.
Conducătorul auto contribuie sustanţial la realizarea de către întreprindere a următoarelor
obiective :
- dobândirea şi păstrarea unei imagini pozitive pe linie de securitate rutieră;
- întreţinerea corespunzătoare a autovehiculului;
- îmbunătăţirea calităţii prestaţiilor;
- servirea cât mai bună a clienţilor;
- consum optim de carburant.
Acestea sunt motive destul de importante pentru întreprindere, ca să organizeze programe
de instruire, atât a şoferilor noi angajaţi cât şi a celor care schimbă vehiculul ori tipul de transport
efectuat.

Diferiţii interlocutori potenţiali ai conducătorului auto

Asigurarea servirii clientilor
- înainte de sosirea la punctul de preluare a bunurilor care urmează a fi transportate:
anunţaţi-vă sosirea; sunaţi la telefon; verificaţi numele clientului; cereţi scuze, dacă aţi întârziat
- respectaţi regulile juridice, administrative sau profesionale;
- asigurați arimarea corectă a bunurilor transportate evitând subâncărcarea/supraîncărcarea
axelor, urmărind ca marfa să fie dispusă cât mai aproape de axa longitudinal a vehiculului,
106
înălțimea față de sol să fie cât mai mică, central de greutate al încărcăturii să fie cât mai aproape de
central de greutate al autovehiculului, întrebaţi dacă există obiecte fragile şi manevraţi-le
corespunzător
- dacă nu puteţi ajunge la locul stabilit: informaţi expeditorul despre situaţie
- la destinaţie eliberați marfa transportată potrivit scrisorii de transport tip CMR
- mulţumiţi întotdeauna şi oferiţi-vă serviciile pentru viitor
Clienţii-problemă
- rămâneţi calm
- comunicaţi eficient: folosiţi umorul pentru a detensiona situaţia, când este cazul
- evaluaţi gravitatea situaţiei: nu reacţionaţi exagerat
- oferiţi alternative: nu enumeraţi reguli, aşteptându-vă ca interlocutorul să fie mulţumit
- alegeţi opţiunea cea mai bună: când compromisul sau înţelegerea nu pot fi atinse, cereţi
interlocutorulu să se adreseze conducerii intreprinderii de transport
- informaţi detaliat societatea, dacă este necesar
Tratarea reclamaţiilor (plângerilor)
- adoptaţi o atitudine profesională: rămâneţi calm; fiţi politicos şi amabil
- ascultaţi detaliile plângerii
- confirmaţi detaliile plângerii
- răspundeţi la plângere: manifestati solicitudine; asumaţi-vă responsabilitatea pentru
propriile greşeli, fără a vă găsi scuze; oferiţi explicaţii
- dacă plângerea este uşor de rezolvat, o rezolvaţi personal: remediaţi eventualele
defecţiuni la vehicul
- sub controlul companiei: notaţi detaliile; înştiinţaţi intreprinderea, oferiţi clientului o
carte de vizită a firmei cu numărul de telefon
- referitor la daune: anunţaţi imediat intreprinderea; urmaţi instrucţiunile sau regulile
uzuale ale companiei; respectaţi reglementările
Comunicarea eficientă reprezintă un proces bilateral de schimb de informaţii, astfel incit
ambele parţi sa se inteleaga reciproc.
Cele doua parţi pot trimite si primi mesaje, folosind cuvinte vorbite sau scrise ori limbajul
trupului, cu rezultate pozitive.
Comunicarea eficienta se realizeaza
- când vorbiţi: vorbiţi clar, cu încredere si destul de tare, pentru a fi auziţi; pronunţaţi
cuvintele corect; vorbiţi in ritm corespunzător, nici prea lent, nici prea repede; folosiţi limbajul
corespunzător, adecvat unei informări corecte; evitaţi cuvintele de argou, abuzive sau cu conotaţii
sexuale; fiţi diplomat, abil si subtil, pentru a dovedi ca sunteţi sensibil la nevoile interlocutorului;
evitaţi subiectele controversate si întrebările personale stânjenitoare; adaptaţi-va la tonul verbal al
interlocutorului
- când ascultaţi: ascultaţi cu atenţie ce vi se spune; confirmaţi ca aţi interes; puneţi
întrebări ca sa va clarificaţi sensul celor spuse; repetaţi sau parafrazaţi ceea ce s-a spus
- când răspundeţi la întrebări: oferiţi informaţii corecte si la obiect; daca nu sunteţi sigur
de răspuns, căutaţi alte surse de informaţii sau spuneţi unde poate găsi informaţia căutata;
utilizaţi sursele existente la indemna; faceţi recomandări personale, când vi se solicită; oferiţi mai
multe opţiuni
- când completaţi documente: scrieţi inteligibil, corect.
Avantajele unei comunicări eficiente
- reduce neînţelegerile: confuzia sau erorile datorate unei receptari gresite a mesajului
- oferă bazele pentru o servire excelenta

107
 Intreţinerea autovehiculului
În prezent datorită complexităţii autovehiculelor precum şi particularităţilor tehnice
specifice fiecărui tip, majoritatea operaţiilor de întreţinere şi reparaţii se execută în service-uri
specializate şi la periodicitatea specificată de fabricantul vehiculului.
Rolul proprietarului de vehicul se rezuma doar la planificarea şi urmărirea efectuării
acestor operaţii.
Planificarea lucrărilor de întreţinere se poate efectua de către firmele deţinătoare de
autovehicule, la începutul lunii.
Pentru aceasta se poate folosi un grafic lunar al evidenţei termenelor de executare a
proceselor tehnologice de întreţinere.
În acest grafic se înscriu parcursurile efective de la ultima operaţie de întreţinere şi
repartizarea la timp a diferitelor procese tehnologice în funcţie de kilometrii planificaţi de
parcurs.
Graficul cuprinde atât procesele tehnologice scadente, cât şi cele realizate.
Pentru uşurarea activităţii de urmărire şi de planificare a lucrărilor de întreţinere se pot
utiliza următoarele tipuri de înregistrări:
- Tabele care să indice datele la care trebuie trimise autovehiculele la schimbarea uleiului;
- Fişe cu istoricul vehiculelor în care sunt înregistrate toate defecţiunile apărute;
- Fişe referitoare la reparaţiile efectuate la autovehicul
- Dosare de service
- înregistrarea datelor şi parcursului când a fost efectuată servisarea;
- reparaţiile/înlocuirile efectuate;
- costul pieselor şi al manoperei;
- Dosare ale anvelopelor
- amplasarea pe vehicul
- rulajul
- date despre reşapare
- Raportarea defectelor de către şoferi
- data raportării
- data înregistrării
- descrierea problemei

Organizarea muncii
Organizarea activităţii de mentenanţă pentru autovehicule.
Activităţile de mentenanţă pot fi grupate, în două grupe, după caracterul organizării
acestor lucrări:
- lucrări de mentenanţă preventivă care au un caracter sistematic şi cuprind lucrări de
întreţinere tehnică şi reparaţii planificate prin înlocuirea sau remedierea pieselor, respectiv
agregatelor care au ajuns la limita de uzură;
- lucrări de mentenanţă corectivă care, de obicei, au un caracter ocazional şi depind de
intensitatea de defectare a elementelor componente ale autovehiculelor şi prevăd lucrări de
remediere şi înlocuire de piese, respectiv agregate, în scopul repunerii automobilului în stare de
funcţionare într-un timp cât mai scurt.
După natura lucrărilor efectuate activităţile de mentenanţă pot fi grupate şi astfel:
- operaţii de întreţinere care au un caracter preventiv cu scopul de a înlătura probabilitatea
de defectare prin asigurarea unei supravegheri permanente şi a unei revizii tehnice periodice la
autovehicule;
- operaţii de reparaţii care pot avea un caracter preventiv sau corectiv, în funcţie de
momentul în care se intervine pentru executarea lucrării respective de mentenanţă şi de natura
acestor lucrări.
108
 În categoria reparaţiilor se includ cele planificate cu o anumită periodicitate (reparaţiile
generale şi capitale), iar în categoria reparaţiilor corective pe cele care apar în mod accidental în
timpul exploatării autovehiculelor (reparaţiile curente).
Exploatarea autovehiculelor şi remorcilor auto în condiţii de siguranţă a circulaţiei şi
îndeplinirea de către acestea a normelor ciclurilor de exploatare cu minimum de cheltuieli se pot
realiza numai printr-o serie de operaţii de prevenire şi înlăturare a defecţiunilor.
Aceste operaţii sunt:
- controlul tehnic;
- întreţinerea;
- reparaţiile curente.
Controlul şi întreţinerea autovehiculelor şi remorcilor se execută periodic.
Dacă operaţiile de întreţinere nu se execută la timp, atunci apar uzuri premature care
conduc la scoaterea din exploatare a autovehiculului.
Neexecutarea operaţiilor de întreţinere la timp influenţează starea tehnică autovehiculului,
care se exprimă şi prin creşterea preţului de cost specific al reparaţiilor curente.
Tratarea reclamaţiilor (plângerilor)
- adoptaţi o atitudine profesională: rămâneţi calm; fiţi politicos şi amabil
- ascultaţi detaliile plângerii
- confirmaţi detaliile plângerii
- răspundeţi la plângere: manifestati solicitudine; asumaţi-vă responsabilitatea pentru
propriile greşeli, fără a vă găsi scuze; oferiţi explicaţii
- dacă plângerea este uşor de rezolvat, o rezolvaţi personal: remediaţi eventualele
defecţiuni la vehicul
- sub controlul companiei: notaţi detaliile; înştiinţaţi intreprinderea, oferiţi clientului o
carte de vizită a firmei cu numărul de telefon
- referitor la daune: anunţaţi imediat intreprinderea; urmaţi instrucţiunile sau regulile
uzuale ale companiei; respectaţi reglementările
Persoanele juridice care utilizează în activitatea lor mijloace auto trebuie:
a) să stabilească traseele de acces la/de la drumurile publice, precum şi traseele interioare;
b) să asigure condiţiile de parcare a autovehiculelor;
c) să asigure condiţiile de efectuare a lucrărilor de întreţinere şi exploatare auto;
d) să asigure amenajarea şi întreţinerea în stare de circulaţie a drumurilor de acces, a
rampelor, a cheiurilor fixe şi a locurilor de încărcare - descărcare a autovehiculelor;
e) să asigure descongestionarea drumurilor de acces şi a spaţiului de manevră pentru
intrarea şi ieşirea la rampele sau la locurile de încărcare - descărcare a autovehiculelor;
f) să asigure marcarea şi semnalizarea locurilor sau a zonelor periculoase în care se
limitează viteza de circulaţie a mijloacelor de transport;
g) să asigure iluminatul pe timp de noapte a căilor de acces, a spaţiilor pentru încărcarea -
descărcarea şi manevrarea autovehiculelor şi a altor puncte de lucru periculoase;
h) să asigure instruirea persoanelor care pilotează autovehicule

Consecinţele pe plan comercial şi financiar ale unei dispute

Securitatea reprezintă singurul element de care trebuie să ţină seama un conducător auto
în caz de agresiune pe timpul efectuării transportului.
În acest sens conducătorul auto trebuie să fie prudent, dar în acelaşi timp ferm,
respectând instrucţiunile date de întreprindere.
În caz de agresiune verbală, conducătorul auto va rămâne calm încercând să dezamorseze
situaţia.
Nu se indică părăsirea autovehiculului pentru rezolvarea incidentelor decât dacă acest
lucru se poate face fără riscuri pentru conducătorul auto.
109
 Dacă nu se reuşeşte stoparea agresiunii, conducătorul auto trebuie să folosească
dispozitivele de securitate, semnalul de alarmă, telefonul mobil pentru a sesiza situaţia în care se
află.
Conducătorul auto nu se opune agresorilor, dar după incident trebuie să informeze cât mai
repede poliţia, depunând şi o plângere oficială şi va informa angajatorul.
Combaterea situaţiilor primejdioase
- fiţi vigilent: ajustaţi-va oglinda retrovizoare astfel incit sa puteţi vedea și observa
permanent locul in care va aflaţi; reţineţi denumirea străzilor sau obiectivele pe langa care treceţi,
anunţaţi intreprinderea despre locul in care sunteţi, daca este necesar
- preluaţi controlul situaţiei: ramaneti calm; nu intraţi in panica sau nu răspundeţi la
provocări; fiţi ferm; nu fiţi agresiv sau certăreţ; nu ameninţaţi si nu provocaţi; influenţaţi
desfăşurarea evenimentelor în bine
- daca sunteţi ostatic, nu ieşiţi din oraş: loviţi sau stricaţi vehiculul, fara sa accidentaţi
pietonii; opriţi motorul; fugiţi din maşina;
- in caz de tâlhărie: îndepliniţi cererile atacatorilor; explicaţi-va acţiunile si încercaţi sa
negociaţi: spuneţi-i hotului ca ii daţi banii ca sa poată pleca; fugiţi din vehicul, ca ultima soluţie:
nu arătaţi in nici un fel ca aveţi intenţia sa fugiţi; alegeţi o zona bine luminata, populata; daca se
poate, luaţi cheile maşinii
- in continuare, acţionaţi astfel: daţi autoritatilor toate informaţiile necesare: descrierea
fizica a suspectului; locul incidentului; ora la care s-a petrecut fapta; natura faptei
Conducerea defensiva
- fiţi odihnit când sunteţi la munca
- fiţi atent la pericolele potenţiale, cum ar fi vehiculele care ies cu spatele din parcări, alţi
participanţi neatenţi la trafic
- folosiţi luminile de semnalizare când schimbaţi direcţia de mers sau benzile de circulaţie
- păstraţi o viteza sigura: încetiniţi când intraţi in curbe; reduceţi viteza in caz de condiţii
meteo nefavorabile sau când drumul este in stare proasta
- nu conduceţi sub influenta alcoolului, drogurilor sau medicamentelor
- fiţi respectuos cu pietonii si cu ceilalţi şoferi: păstraţi o distanta de siguranţa intre
propriul vehicul si cel din fata; păstraţi o distanta sigura fata de biciclişti; acordaţi prioritate
pietonilor care vor sa traverseze strada prin locurile special destinate
- nu desfăşuraţi activităţi ce atrag atenţia în mod periculos: nu beţi, nu mâncaţi sau nu
fumaţi când vehiculul este in mişcare; daca aveţi telefon mobil, folosiţi sistemul hands-free
(mâini libere)
- ramaneti calm in traficul aglomerat sau când circulaţi pe langa lucrări de amenajare a
străzilor
- respectaţi toate indicatoarele şi marcajele de circulaţie: nu efectuaţi manevre interzise
Recomandări pentru cazurile de prim ajutor
- ramaneti calm
- identificaţi situaţia de urgenta si anunţaţi autorităţile; politia, salvarea, firma
- urmaţi instrucţiunile primite:
- indicaţi locul in care va aflaţi;
- cereţi ajutorul politiei si salvării;
- prezentaţi gravitatea situaţiei;
- arătaţi ce masuri de ajutor aţi luat;
- ramaneti in legătura cu cei contactaţi pentru a primi instrucţiuni si pentru a da informaţii
despre modificările apărute in starea pasagerilor

110
Tema 14:
CUNOAȘTEREA MEDIULUI ECONOMIC AL TRANSPORTULUI
RUTIER DE CĂLĂTORI ȘI ORGANIZAREA PIEȚEI
Transporturilor rutiere de călători în raport cu alte tipuri de transport de călători
(transport feroviar, automobile), diferitele activităţi ce implică transportul rutier de
călători, trecerea frontierelor (transportul internaţional), organizarea principalelor tipuri
de întreprinderi de transport rutier de călători.

Transporturilor rutiere de călători în raport cu alte tipuri de transport de călători

(transport feroviar, automobile)

Transporturile reprezinta un domeniu important al activitatii economico-sociale pentru ca

prin intermediul lor se efectueaza deplasarea in spatiu a bunurilor si oamenilor in scopul
satisfacerii necesitatilor materiale si spirituale ale societatii omenesti.
Obiectul activitatii de transport il constituie deplasarea in spatiu a calatorilor si marfurilor.
Astfel, activitatea de transport poate fi definita ca actiunile prin care se organizeaza si se
realizeaza deplasarea calatorilor si marfurilor in spatiu si timp.si nu necesita operatiunile
specifice Transporturile de calatori si cele de marfuri se deosebesc substantial intre ele, in sensul
ca transporturile de calatori se caracterizeaza prin sensul dus-intors al curentilor de calatori, adica
sunt, in general, activitati echilibrate, in timp ce in transporturile de marfuri nu exista, in aceeasi
masura, o asemenea egalitate, deoarece volumul marfurilor transportate in cele doua sensuri, de
cele mai multe ori, nu este identic.
Variatia traficului de calatori e influentata de fenomenele de masa caracterizate printr-o
probabilitate ridicata (sarbatori, concedii, vacante), in timp ce in transportul de marfuri acesti
factori au o influenta mai redusa.
Activitatea de transport este, in general, o activitate continua in timp care, in cele mai
multe cazuri, este o activitate de zi si noapte, atat in zilele de lucru, cat si in cele de sarbatoare,
dar discontinua ca intensitate, cu intermitente, motiv pentru care randamentul ei este variabil.
Prin intermediul sistemelor de transport, operatorii sau alte entitati economice presteaza
servicii de transport la cererea clientilor.
Clientii la randul lor pot fi persoane fizice (indivizi) sau persoane juridice.
Serviciile de transport pot fi caracterizate prin faptul ca sunt intangibile, iar calitatea
acestora nu poate fi determinata decat prin calitatea bazei tehnice cu care se realizeaza prestatia
(vehicule, infrastructura, confortul vehiculelor) si a efectelor prestatiei (calatorie confortabila,
fara riscuri, in timp scurt etc.).
In ceea ce priveste serviciile de transport pentru transportul de calatori exista
urmatoarele variabile:
- pretul,
- durata calatoriei,
- frecventa serviciului,
- confortul,
- regularitate (in cazul transportului de calatori, acest indicator este foarte important
pentru situatiile in care se utilizeaza mai multe moduri de transport de exemplu, situatia in care
un calator trebuie sa ajunga la aeroport la o anumita ora si are de ales intre autobuz si metrou de
suprafata, durata calatoriei este mai redusa cu autobuzul dar va utiliza metroul datorita
regularitatii scazute a acestui mijloc de transport – orar fix, fara intarzieri).
Efectuarea transportului de persoane este realizat prin intermediul urmatoarerle sisteme:
- sistemul de transport rutier – componentele principale ale acestuia sunt vehiculul,
calea de rulare (drumul) si instalatiile de semnalizare si dirijare;
111
 - sistemul de transport feroviar – componentele principale ale acestuia sunt
locomotivele, vagoanele, calea de rulare (cale ferata), statiile si triajele, instalatiile de dirijare a
circulatiei;
Transportul feroviar efectueaza deplasarea in spatiu a bunurilor si oamenilor cu ajutorul
mijloacelor de tractiune (locomotivele) si a mijloacelor tractate (vagoanele) care circula pe trasee
fixe si pe cai ferate.
Transportul feroviar se caracterizeaza prin:
· regularitatea efectuarii circulatiei in toate anotimpurile, ziua si noaptea, aproape
independent de vreme;
· mijloacele de transport feroviare dispun de o mare capacitate in raport cu cele auto si
aeriene;
· din punct de vedere economic se remarca costul mai ridicat al transportului feroviar in
comparatie cu cel fluvial, maritim si prin conducte si, de regula, mai mic fata de cel auto si
aerian.
Transportul pe calea ferata necesita investitii mari comparativ cu cel auto.
Astfel, investitiile pentru constructia unei cai ferate sunt de 3 ori mai mari decat cele
pentru constructia unei sosele.
De asemenea, si investitiile necesare pentru achizitionarea materialului rulant sunt
ridicate.
La fel, si costul intretinerii mijloacelor de transport feroviar si al liniilor se situeaza la un
nivel superior in comparatie cu cel auto sau naval.
Transportul rutier efectueaza deplasarea in spatiu a bunurilor si oamenilor cu ajutorul
autovehiculelor care sunt mijloace de transport autopropulsate.
Ca particularitate a acestor mijloace de transport se remarca faptul ca dispun de o mare
mobilitate, putand fi intrebuintate, in functie de vreme, pe orice fel de drum.
Mijloacele de transport auto se deplaseaza cu viteze mari ca urmare a vitezei comerciale
mari.
Ele se pot pregati rapid si usor in vederea efectuarii transportului, necesitand cheltuieli
reduse in acest scop.
Transportul auto ofera cea mai mare eficienta pe distante scurte.
de transport, cum ar fi: preluarea de catre transportator a marfurilor, obligatia de paza si
preluar Diferitele activităţi ce implică transportul rutier de călători

Transportul rutier contra cost de persoane

Transportul rutier contra cost de persoane se efectuează de către operatorii de transport

rutier numai cu autobuze la bordul cărora se află, pe toată durata transportului, o copie conformă
a licenţei comunitare, precum şi licenţa de traseu sau documentul de transport corespunzător
serviciilor ocazionale, după caz.
Transportul rutier în trafic județean/interjudețean al elevilor prevăzuți la art. 84 alin. (1)—
(3) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, se
efectuează cu autovehiculele destinate transportului de persoane deținute de către unitățile de
învățământ, autoritățile administrației publice locale și/sau operatorii de transport rutier, după
caz, cu respectarea prevederilor legale în vigoare
Transportul rutier contra cost de persoane se poate realiza prin:
- servicii regulate;
- servicii regulate speciale;
- servicii ocazionale.

112
 Transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate
Prin "servicii regulate" se asigură transportul persoanelor pe rute specificate, la intervale
şi puncte de oprire prestabilite.
Transportul rutier contra cost de persoane prin serviciile regulate se poate efectua numai
pe baza programului de transport şi a licenţei de traseu eliberată de Autoritatea Rutieră Română -
A.R.R.
Prin programul de transport, care este întocmit şi aprobat de autoritatea competentă în
vederea efectuării transportului rutier contra cost de personae prin servicii regulate, se stabilesc:
- traseele;
- graficele de circulaţie;
- numărul autovehiculelor necesare;
- capacitatea de transport minimă (este dată de numărul locurilor pe scaune înscris în
certificatul de clasificare pe stele sau categorii).
Licenţa de traseu reprezintă documentul de transport pe baza căruia se poate efectua
transportul rutier naţional contra cost de persoane prin servicii regulate, conform programului de
transport.
În documentul de transport sunt înscrise cel puţin următoarele date:
- expeditorul;
- beneficiarul transportului;
- mărfurile sau persoanele transportate;
- categoria şi tipul de transport efectuat.
Licenţa de traseu este valabilă numai însoţită de graficul de circulaţie care cuprinde:
- denumirea traseului;
- capetele de traseu;
- autogările;
- staţiile publice aflate pe traseu;
- distanţele dintre staţii;
- orele de plecare, respectiv de sosire;
- zilele în care se efectuează transportul.
Capăt de traseu - staţia de plecare/destinaţie a unui traseu destinată pentru
urcarea/coborârea persoanelor transportate prin servicii regulate de transport contra cost de
personae.
Traseu – parcurs care asigură legătura dintre capătul de traseu de plecare şi capătul de
traseu de destinaţie pe care se efectuează servicii regulate sau servicii regulate speciale.
Traseele pot fi: judeţene, interjudeţene şi internaţionale.
Traseele dintr-o asociaţie de dezvoltare intercomunitară având ca obiect transportul rutier
public de persoane prin servicii regulate sunt trasee locale.
Cursa – parcursul dus-întors realizat de un autobuz între capetele de traseu în cadrul
aceluiaşi serviciu regulat de persoane
Licenţa de traseu se eliberează pentru fiecare traseu – pentru transporturi judeţene şi
pentru fiecare cursă pentru transporturi interjudeţene
Transportul rutier interjudeţean contra cost de persoane prin servicii regulate se poate
efectua de către operatorii de transport rutier numai în condiţiile în care aceştia deţin licenţă de
traseu valabilă pentru cursa respectivă aşa cum aceasta este prevăzută în programul de transport.
Licenţa de traseu este valabilă numai însoţită de graficul de circulaţie pe toată durata
efectuării transportului şi numai dacă plecarea de la capătul de traseu s-a făcut în ziua şi la ora
prevăzute în respectivul grafic de circulaţie.
Licenţa de traseu este document nominal al operatorului de transport rutier, nefiind
transmisibilă.

113
 Autobuzul pentru care s-a emis licenţa de traseu poate fi înlocuit cu un alt autobuz numai
în următoarele situaţii:
a) la solicitarea motivata a operatorului de transport, alta decat situatia de la lit. b);
b) prezintă defecţiuni tehnice.
În situația prevăzută la lit. a), înlocuirea unui autobuz cu care operatorul de transport
rutier a obținut licențe de traseu pe perioada de valabilitate a programului de transport
interjudețean este permisă numai cu un autobuz care are aceeași capacitate cu cea prevăzută în
programul de transport pe cursa respectivă și care întrunește cel puțin același punctaj cu al
autobuzului în baza căruia a fost eliberată licența de traseu.
Înlocuirea autobuzului se face cu notificarea prealabilă a Autorității Rutiere Române —
A.R.R. care operează această modificare în sistemul informatic
În situația prevăzută la lit. b), înlocuirea provizorie a autobuzului se poate face pentru
perioade însumând maximum 180 de zile pe an calendaristic, în baza documentului/documentelor
eliberat(e) de service-ul auto autorizat. Pe toată durata înlocuirii operatorul de transport rutier va
depune copia conformă a licenței comunitare a autobuzului înlocuit la agenția teritorială a
Autorității Rutiere Române — A.R.R. emitente, care o va returna acestuia la sfârșitul perioadei
de înlocuire
Pe perioada înlocuirii, se va asigura existenţa la bordul autobuzului a licenţei de traseu.
Inlocuirea provizorie se face de către operatorul de transport rutier, utilizând raportarea
on-line accesibilă pe site-ul Autorității Rutiere Române — A.R.R.
Suplimentarea unei curse se poate face numai în situaţia în care autobuzul utilizat în baza
licenţei de traseu are capacitate insuficientă pentru preluarea tuturor persoanelor aflate la capătul
de traseu.
Suplimentarea cursei se va face cu respectarea graficului de circulaţie aferent licenţei de
traseu, asigurându-se existenţa la bordul autobuzului a licenţei de traseu în copie, ştampilată şi
semnată de către administratorul operatorului de transport, având înscris în mod expres:
"Subsemnatul ............................., declar pe propria răspundere, sub sancţiunea legii penale
privind falsul în declaraţii, că prezentul act este conform cu originalul".
Pe perioada de valabilitate a programului de transport interjudețean, un operator de
transport rutier poate efectua cursele pentru care deține licențe de traseu cu oricare dintre
autobuzele care sunt nominalizate în sistemul informatic al Autorității Rutiere Române — A.R.R.
pe aceste curse, cu condiția ca autobuzul să respecte capacitatea prevăzută în programul de
transport pe cursa respectivă

Transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate speciale

Servicii regulate speciale înseamnă serviciile regulate, indiferent de cine sunt organizate,
care asigură transportul unor categorii precizate de persoane, cu excluderea altor personae, la
intervale şi pe rute specificate, persoanele fiind îmbarcate şi debarcate la puncte de oprire
prestabilite.
Licenţa de traseu reprezintă documentul de transport pe baza căruia se poate efectua
transportul rutier naţional contra cost de persoane prin serviciile regulate speciale.
Transportul rutier interjudetean contra cost de persoane prin servicii regulate speciale
poate fi efectuat de catre operatorii de transport rutier care au încheiat un contract cu un
beneficiar care poate fi operator economic, unitate de învatamânt sau unitate militara, în vederea
efectuarii transportului urmatoarelor categorii de personal:
- angajati transportati între domiciliu si locul de munca;
- elevii si studentii transportati spre si dinspre institutiile de învatamânt;
- militarii si familiile acestora transportati între domiciliu si unitatea militara.
Licența de traseu se eliberează operatorului de transport rutier într-un număr egal cu
numărul de autobuze necesare efectuării traseului, după prezentarea avizelor eliberate de
114
administrațiile locale pentru stațiile utilizate pentru urcarea/coborârea persoanelor transportate, cu
excepția stațiilor situate pe o proprietate privată.
În cazul transportului rutier interjudeţean contra cost de persoane prin servicii regulate
speciale, staţiile utilizate pentru urcarea/coborârea persoanelor transportate nu pot fi staţiile
publice, dar trebuie să se asigure condiţii de siguranţă pentru persoanele transportate.
Licența de traseu se eliberează de către Autoritatea Rutieră Română — A.R.R. pentru o
perioadă egală cu perioada de valabilitate a contractului încheiat cu beneficiarul transportului,
fără a depăși perioada de valabilitate a licenței comunitare.
Licența de traseu conține tipul și capacitatea autobuzului necesar pentru efectuarea
traseului și este însoțită pe toată durata efectuării transportului de graficul de circulație aferent.
Graficul de circulaţie aferent licenţei de traseu cuprinde:
- staţiile, altele decât staţiile publice, precum şi distanţele dintre acestea;
- orele de plecare, respectiv de sosire;
- zilele în care se efectuează transportul.
Suplimentar față de documentul de transport, în cazul transportului rutier contra cost de
persoane prin servicii regulate speciale, la bordul autobuzului trebuie să se mai afle:
- contractul încheiat cu beneficiarul transportului sau copia conformă cu originalul a
acestuia;
- documentele din care să rezulte apartenența pasagerilor la categoria pentru care este
licențiat serviciul de transport persoane prin servicii regulate speciale;
- legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat
al operatorului de transport rutier;
- contractul de închiriere sau de leasing în original ori copie conformă cu originalul, în
cazul în care autobuzul este deținut cu contract de închiriere sau leasing;
- actul prin care se dovedește dreptul de muncă în România, în cazul conducătorilor auto
cetățeni ai statelor nemembre ale Uniunii Europene;
- asigurarea pentru persoanele transportate și bagajele acestora, pentru riscuri de accidente
ce cad în sarcina operatorului de transport rutier, în copie;
- certificatul de competență profesională al conducătorului auto, valabil pentru tipul de
transport efectuat

Transportul rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale

Servicii ocazionale înseamnă serviciile a căror caracteristică principală este că transportă
grupuri constituite la iniţiativa unui client sau chiar a operatorului de transport.
Serviciile ocazionale nu necesită autorizare.
Pentru efectuarea transportului rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale,
operatorul de transport rutier român şi intreprinderile autorizate, au obligaţia de a deţine la bordul
vehiculului, pe toată durata transportului, copia conformă a licenţei comunitare sau copia
conformă a autorizaţiei pentru transportul rutier naţional contra cost, după caz, precum şi
documentul de transport.
Prin document de transport se înţelege documentul de control care este format din foi de
parcurs detaşabile, în două exemplare, legate în carnete de 25 de file numerotate consecutiv de la
1 la 25.
Foile de parcurs se completează în dublu exemplar de către operatorul de transport rutier
pentru fiecare călătorie înainte de începerea acesteia.
Primul exemplar al foii de parcurs, denumit original, se detaşează din documentul de
control imediat după completare şi se păstrează la bordul autovehiculului pe toată durata
transportului pentru care a fost întocmit.
Al doilea exemplar al foii de parcurs, denumit copie, se păstrează în carnet si este ținut la
sediul operatorului de transport rutier.
115
 Operatorul de transport poate înscrie numele călătorilor pe o listă întocmită pe o foaie
separată, care va fi anexată foii de parcurs.
Foaia de parcurs şi lista trebuie să poarte ştampila operatorului de transport
rutier/intreprinderii autorizate şi semnătura acestora sau a conducătorului autovehiculului, după
caz.
Lista călătorilor va fi barată după ultima persoană înscrisă în listă.
În timpul derulării serviciilor ocazionale nici o persoană nu poate urca sau coborî în
timpul transportului
În cazul transportului rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale, efectuat pe
bază de comandă sau contract încheiat de operatorul de transport rutier cu beneficiarul
transportului, acestea trebuie să conțină cel puțin următoarele date:
- denumirea beneficiarului;
- codul unic de înregistrare;
- adresa beneficiarului (adresa de comunicare a actelor);
- traseul;
- punctul de îmbarcare și cel de debarcare a persoanelor transportate;
- perioada de desfășurare a serviciului respectiv.
Suplimentar față de documentul de transport, în cazul transportului rutier contra cost de
persoane prin servicii ocazionale, la bordul autobuzului trebuie să se mai afle:
- legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto;
- contractul de închiriere sau de leasing, în original ori copia conformă cu originalul, în
cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de închiriere sau de leasing;
- actul prin care se dovedește dreptul de muncă în România, în cazul conducătorilor auto
cetățeni ai statelor nemembre ale Uniunii Europene;
- asigurarea pentru persoanele transportate și bagajele acestora pentru riscuri de accidente
ce cad în sarcina operatorului de transport rutier, în copie;
- certificatul de competență profesională al conducătorului auto, valabil pentru tipul de
transport efectuat;
- factura sau bonul fiscal;
- comanda sau contractul încheiat cu beneficiarul transportului.
Documentul de control se eliberează la cerere de Autoritatea Rutieră Română - A.R.R,
este nominal, nefiind transmisibil
Pe parcursul transportului de persoane prin servicii ocazionale îmbarcarea respectiv
debarcarea persoanelor se face numai în punctele menţionate în comandă sau contract.

Transportul rutier în cont propriu de persoane

Transportul rutier în cont propriu de persoane se efectuează de către întreprinderi de
transport rutier în cont propriu numai cu autobuze la bordul cărora se află, pe toată durata
transportului, o copie conformă a certificatului de transport în cont propriu şi documentul de
transport.
Prin document de transport se înţelege tabelul cuprinzând numele persoanelor
transportate, semnat şi ştampilat de către reprezentantul legal al întreprinderii.
Suplimentar faţă de documentul de transport, în cazul transportului rutier în cont propriu
de persoane, la bordul autobuzului trebuie să se mai afle:
- legitimaţia de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat
al întreprinderii de transport rutier în cont propriu;
- contractul de leasing în original sau copia conformă cu originalul, în cazul în care
autobuzul este deţinut cu contract de leasing;
- actul prin care se dovedeşte dreptul de muncă în România, în cazul conducătorilor auto
cetăţeni ai statelor nemembre ale Uniunii Europene;
116
 - asigurarea pentru persoanele transportate şi bagajele acestora pentru riscuri de accidente
ce cad în sarcina întreprinderii de transport rutier în cont propriu, în copie;
- certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto, valabil pentru tipul de
transport efectuat.

Trecerea frontierelor (transportul internaţional)

Transportul rutier internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate între
România şi celelalte state membre ale Uniunii Europene se efectuează de operatorii de transport
rutier, pe baza autorizaţiei de transport internaţional însoţită de graficele de circulaţie.
Autorizaţia de transport internaţional reprezintă documentul de transport pe baza căruia se
poate efectua transportul rutier internaţional contra cost de persoane prin serviciile regulate.
În calitate de autoritate de autorizare, Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii prin
Direcţia Generală de Reglementări în Transporturi emite autorizaţii de transport internaţional şi
copii conforme ale acestora.
Autorizaţia de transport internaţional dă dreptul operatorului de transport rutier titular să
efectueze transport rutier internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate direct sau
prin intermediul operatorilor de transport rutier subcontractanţi ori prin asociere cu alţi operatori
de transport rutier, pe teritoriul României, pe teritoriul statului/statelor tranzitate şi pe teritoriul
statului în care se află situat celălalt capăt al traseului.
Autorizaţia de transport internaţional se eliberează pe numele operatorului de transport
rutier cu înscrierea, după caz, a operatorilor de transport rutier subcontractanţi sau a operatorilor
de transport rutier asociaţi şi va fi însoţită pe toată durata efectuării transportului de graficul de
circulaţie la efectuarea serviciului respectiv.
Pentru vehiculele utilizate pentru derularea serviciului regulat respectiv se eliberează un
număr de copii conforme ale autorizaţiei de transport international care sa permita efectuarea, în
condiţii optime, a serviciului, potrivit graficului de circulaţie aprobat.
În cazul operatorilor de transport rutier asociati, în vederea efectuării transportului rutier
internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate, autorizaţia este acordată operatorului
de transport rutier care conduce operaţiunea, urmând ca celorlalţi operatori de transport rutier din
cadrul asociaţiei să le fie distribuite un numar de copii conforme ale autorizaţiei, corespunzător
numărului autobuzelor utilizate pentru serviciul respectiv.
În cazul operatorilor de transport rutier subcontractanţi, în vederea efectuării transportului
rutier internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate, autorizaţia şi copiile conforme
ale acesteia sunt acordate operatorului de transport rutier care conduce operaţiunea, urmând ca
acesta sa distribuie operatorilor de transport rutier subcontractanţi un număr de copii conforme
corespunzător numărului autobuzelor utilizate pentru serviciul respectiv.
Perioada maximă de valabilitate a autorizaţiilor de transport internaţional este de 5 ani.
Transportul rutier internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate între
România şi un stat din afara Uniunii Europene se efectuează de operatorii de transport rutier pe
baza autorizaţiei de transport internaţional emisă de statul capat de traseu sau de statul de
tranzitare, în cazul în care traseul serviciului respectiv necesită tranzitarea unui stat din afara
Uniunii Europene, în conformitate cu prevederile acordurilor şi convenţiilor internaţionale
încheiate între România şi statul capăt de traseu precum şi între România şi statul/statele din afara
Uniunii Europene tranzitate de serviciul respectiv.
Autorizaţia de transport internaţional expiră în următoarele cazuri:
- la sfârşitul perioadei de valabilitate;
- după 3 luni de la primirea, de către Direcţia Generală Reglementări în Transporturi, a
notificării motivate din partea titularului acesteia cu privire la intenţia de a nu mai efectua
serviciul respectiv;
117
 - după 1 lună de la primirea, de către Direcţia Generală Reglementări în Transporturi, a
notificării motivate din partea titularului acesteia cu privire la intenţia de a nu mai efectua
serviciul respectiv ca urmare a lipsei cererii pe piaţa transportului rutier de persoane.

Transport rutier internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate speciale
între România şi celelalte state membre ale Uniunii Europene se efectuează pe baza contractului
încheiat între organizatorul serviciului şi operatorul de transport rutier, acesta reprezentând
documentul de control.
La bordul autobuzului, pe toată durata transportului, se va afla contractul respectiv sau o
copie conformă a acestui contract.
Contractul trebuie să cuprindă cel puţin următoarele elemente:
- numele organizatorului transportului şi numele operatorului de transport rutier;
- locul de îmbarcare şi locul de debarcare a persoanelor transportate;
- categoria persoanelor transportate;
- data începerii serviciului respectiv şi eventual data limită de efectuare a acestui serviciu;
- documentele din care să rezulte apartenenţa pasagerilor la categoria pentru care este
autorizat serviciul de transport persoane prin servicii regulate speciale.
În cazul în care serviciul regulat special de transport persoane contra cost nu se efectuează
pe baza contractului, acest serviciu se va efectua numai pe baza autorizaţiei de transport
internaţional.
Transportul rutier internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate speciale între
România şi un stat din afara Uniunii Europene se efectuează de operatorii de transport rutier pe
baza autorizaţiilor de transport internaţional emise de statele capat de traseu şi de statul de
tranzitare, în cazul in care traseul serviciului respectiv necesita tranzitarea unui stat din afara
Uniunii Europene.
Autorizaţia de transport internaţional reprezintă documentul de transport pe baza căruia se
poate efectua transportul rutier internaţional contra cost de persoane prin serviciile regulate
speciale.

Transportul rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale,

Pentru efectuarea transportului rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale,
operatorul de transport rutier român are obligaţia de a deţine la bordul vehiculului, pe toată durata
transportului, copia conformă a licenţei comunitare, precum şi documentul de transport.
Prin document de transport se înţelege, după caz:
- documentul de control pentru transportul rutier contra cost de persoane prin servicii
ocazionale efectuate pe teritoriul Uniunii Europene;
- documentul de control prevăzut de Acordul INTERBUS pentru transportul rutier contra
cost de persoane prin servicii ocazionale liberalizate efectuate între România şi state din afara
Uniunii Europene sau care tranzitează state din afara Uniunii Europene;
- autorizaţia pentru serviciul ocazional neliberalizat;
- documentul de control prevăzut de acordurile şi convenţiile internaţionale pentru
transportul rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale, în cazul statelor nesemnatare
ale Acordului INTERBUS.
Suplimentar faţă de documentul de transport, în cazul transportului rutier internaţional
contra cost de persoane prin servicii ocazionale, la bordul autobuzului trebuie să se afle:
- legitimaţia de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat
al operatorului de transport rutier;
- contractul de închiriere sau de leasing în original ori copia conformă cu originalul, în
cazul în care autobuzul este deţinut cu contract de închiriere sau de leasing;

118
 - actul prin care se dovedeşte dreptul de muncă în România, în cazul conducătorilor auto
cetăţeni ai statelor nemembre ale Uniunii Europene;
- asigurarea pentru persoanele transportate şi bagajele acestora pentru riscuri de accidente
ce cad în sarcina operatorului de transport rutier, în copie;
- certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto, valabil pentru tipul de
transport efectuat.

Transport rutier contra cost în regim de cabotaj

Operaţiunile de transport rutier contra cost de persoane în regim de cabotaj autorizate pe
teritoriul României sunt:
- servicii regulate speciale, cu condiţia să facă obiectul unui contract încheiat între
organizator şi operatorul de transport rutier de persoane;
- servicii ocazionale;
- servicii regulate, prestate de un operator de transport rutier nerezident în statul membru
gazdă, în cursul unui serviciu regulat internaţional, cu excepţia serviciilor de transport care
satisfac necesităţile unui centru urban sau ale unei zone urbane, sau necesităţile de transport între
acestea şi zonele limitrofe.
În cazul operaţiunilor de cabotaj efectuate sub forma serviciilor regulate speciale,
suplimentar faţă de documentul de control (contractul încheiat între organizatorul serviciului şi
operatorul de transport rutier), în scopul evidenţei lunare a acestor operaţiuni, se completează
documentul de control pentru transportul rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale
efectuate pe teritoriul Uniunii Europene.
În cazul operaţiunilor de cabotaj efectuate sub forma serviciilor ocazionale, se
completează documentul de control pentru transportul rutier contra cost de persoane prin servicii
ocazionale efectuate pe teritoriul Uniunii Europene.
Originalul documentelor completate şi utilizate se înapoiază de către operatorul de
transport rutier Autorităţii Rutiere Române - A.R.R., în conformitate cu procedurile stabilite de
aceasta, în termen de 30 de zile de la utilizarea acestora.
Operaţiunile de transport rutier contra cost de în regim de cabotaj pe teritoriul statelor din
afara Uniunii Europene sunt interzise dacă acordurile şi convenţiile internaţionale la care
România este parte, nu prevăd altfel.

Transportul rutier internaţional în cont propriu de persoane se efectuează de către o

întreprindere de transport rutier în cont propriu numai dacă întreprinderea:
- este titulară a unui certificat de transport în cont propriu eliberat de către Autoritatea
Rutieră Română - A.R.R.;
- deţine câte o copie conformă a certificatului de transport în cont propriu pentru fiecare
din autobuzele deţinute şi utilizate;
- derulează acest transport cu respectarea acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care
România este parte, în cazul în care acest transport este efectuat pe teritoriul unui stat din afara
Uniunii Europene.
Pe toată durata transportului, la bordul autobuzului se va afla o copie conformă a
certificatului de transport în cont propriu, precum şi tabelul cuprinzând numele persoanelor
transportate, semnat şi ştampilat de către reprezentantul legal al întreprinderii de transport rutier
în cont propriu.
În cazul efectuării transportului rutier în cont propriu, persoanele transportate trebuie sa
fie angajaţii întreprinderii de transport rutier în cont propriu.
Calitatea de angajat al întreprinderii se dovedește prin legitimația de serviciu, valabilă.
Suplimentar, la bordul autobuzului trebuie să se mai afle:

119
 - legitimaţia de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat
al întreprinderii de transport rutier în cont propriu;
- contractul de leasing în original sau copia conformă cu originalul, în cazul în care
vehiculul rutier este deţinut cu contract de leasing;
- actul prin care se dovedeşte dreptul de muncă în România, în cazul conducătorilor auto
cetăţeni ai statelor nemembre ale Uniunii Europene;
- asigurarea pentru persoanele transportate şi bagajele acestora pentru riscuri de accidente
ce cad în sarcina întreprinderii de transport rutier în cont propriu, în copie;
- certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto, valabil pentru tipul de
transport efectuat. za unor raporturi jurportator si unitatea de posta, nu se integreaza in
rul, nici
Organizarea principalelor tipuri de întreprinderi de transport rutier de călători.
e a lor la destinatie.
Con Intreprinderi de transportul rutier contra cost
Transportul rutier contra cost de persoane se efectueaza de catre operatorii de transport
rutier in baza licentei comunitare numai cu autovehicule la bordul carora exista, pe toata durata
transportului, o copie conforma a licentei comunitare, documentul de transport, precum si
celelalte documente specific tipului de transport efectuat, stabilite prin reglementarile in vigoare.
Licenţa comunitară este eliberată de Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. cu o
valabilitate de 10 ani, după prezentarea documentului de plată a tarifului de eliberare, aceasta
păstrânduse la sediul operatorului de transport.
Copiile conforme ale licenţei comunitare se eliberează de Autoritatea Rutieră Română -
A.R.R. cu o valabilitate de minim 1 an şi fără a depăşi perioada de valabilitate a licenţei
comunitare, acestea păstrându-se la bordul autovehiculelor pentru care au fost emise.
Licenţa comunitară şi copiile conforme ale acesteia sunt documente nominale ale
operatorului de transport rutier, nefiind transmisibile.
Copiile conforme ale licenţei comunitare sunt personalizate de către Autoritatea Rutieră
Română - A.R.R. cu numerele de înmatriculare ale autovehiculelor pentru care au fost emise.
Copia conformă a licenţei comunitare se eliberează pentru un autovehicul sau ansamblu
de vehicule în funcţie de tipul de transport rutier efectuat, respectiv transport rutier de mărfuri ori
transport rutier de persoane.
Unui operator de transport rutier i se poate elibera un număr maxim de copii conforme ale
licenţei comunitare corespunzător numărului de autovehicule pentru care îndeplineşte condiţia de
capacitate financiară.
La eliberarea copiei conforme a licentei comunitare pentru un vehicul care detine copie
conforma a licentei comunitare/certificatului de transport in cont propriu valabila pe numele altui
operator de transport/intreprinderi, aceasta din urma isi pierde valabilitatea.
In cazul in care operatorul de transport nu mai detine autovehiculul pentru care a obtinut o
copie conforma a licentei comunitare, aceasta isi pierde valabilitatea, fiind considerate nula.
Obligaţiile operatorilor de transport
Operatorii de transport care efectuează operaţiuni de transport rutier contra cost au
următoarele obligaţii:
- să se asigure că persoanele angajate în funcţii care concură la siguranţa rutieră sunt
titulare ale unui certificat/atestat profesional valabil conform reglementărilor legale în vigoare;
- să utilizeze numai vehicule rutiere a căror stare tehnică corespunde reglementărilor
naţionale de siguranţă rutieră şi de protecţia mediului înconjurător, cu inspecţia tehnică periodică
valabilă şi certificate/clasificate/încadrate corespunzător, conform prevederilor legale în vigoare;
- să monteze, numai prin agenţi economici autorizaţi, aparate tahograf şi limitatoare de
viteză la vehiculele pentru care acestea sunt obligatorii;
- să nu permită plecarea în cursă a vehiculelor care au limitatorul de viteză defect;
120
 - să nu permită intervenţia persoanelor neautorizate asupra limitatoarelor de viteză;
- să depună licenţa de transport/licenţa comunitară şi/sau copiile conforme ale acesteia la
sediul inspectoratului teritorial al I.S.C.T.R. în raza căruia sa efectuat controlul, în termen de
maximum 5 zile lucrătoare de la comunicarea măsurii suspendării acestor documente;
- să planifice transporturile şi să întocmească programul de executare a acestora, astfel
încât conducătorul auto şi lucrătorii mobili să poată respecta prevederile legale privind timpul de
lucru, de odihnă şi de repaus;
- să asigure locuri special amenajate pentru parcarea vehiculelor rutiere deţinute;
- în situaţia în care condiţia de capacitate financiară nu mai este îndeplinită pentru toate
autovehiculele pentru care s-au emis copii conforme ale licenţei comunitare, operatorul de
transport rutier are obligaţia de a depune, în termen de 10 zile, la Autoritatea Rutieră Română -
A.R.R., un număr de copii conforme ale licenţei comunitare egal cu numărul autovehiculelor
pentru care această condiţie nu mai este îndeplinită;
- în cazul efectuării transportului rutier contra cost de persoane, operatorii de transport
rutier au şi următoarele obligaţii, după caz:
- să asigure gratuit readucerea persoanelor transportate la punctul de plecare, in
cazul in care călătoria nu se poate realiza pana la destinaţie din vina operatorului de transport
rutier;
- să asigure preluarea persoanelor transportate din vehiculele ramase imobilizate
pe traseu, in termen de maximum 3 ore în judeţ, 5 ore în tară şi în termen de maximum 16 ore în
cazul transporturilor în trafic internaţional;
- să asigure vânzarea biletelor la capetele traseului şi în vehicul, inclusiv cu
anticipaţie;
- să anunţe anticipat cursele care nu pot fi executate din cauza de forţă majoră sau
din alte cauze la capetele traseului şi, în limita posibilităţilor, şi pe traseu;
- să încheie contracte de acces în autogară, în conformitate cu graficele de
circulaţie anexă la licenţa de traseu;
- să comunice la Autoritatea Rutieră Română - A.R.R., în fiecare zi de vineri,
situaţia persoanelor cu facilităţi la transportul rutier potrivit legii, transportate în săptămâna
precedentă, în formatul solicitat de aceasta, afişat pe site-ul propriu;
- să efectueze cursa/traseul o perioadă de minimum 30 de zile de la data depunerii
la Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. sau la Direcţia Generală Reglementări în Transporturi a
cererii de renunţare la licenţa de traseu/autorizaţia de transport internaţional respectivă, după caz;
- să efectueze traseul sau cursa pe o perioada de 30 de zile, în cazul transporturilor
interjudeţene, de la data primirii de la Autoritatea Rutieră Română - A.R.R.a înştiinţării privind
retragerea licenţei de traseu;
- să asigure bilete de călătorie în cel puţin două limbi - limba română şi o limbă de
circulaţie internaţională, în cazul efectuării transportului rutier internaţional contra cost de
persoane;
- să respecte prevederile prevăzute în autorizaţia de transport şi să asigure criteriile
de continuitate, regularitate şi capacitate necesare efectuării transportului de persoane prin
servicii regulate pe traseul internaţional respectiv;
- să efectueze transportul rutier naţional contra cost de persoane prin servicii
regulate numai cu autobuze dotate cu aparat de marcat electronic fiscal şi cititor de carduri cu
posibilitatea de transmitere on-line a datelor, conform reglementărilor în vigoare;
- să transmită semestrial Direcţiei Generale Reglementări în Transporturi raportul
efectuării curselor aferente serviciilor regulate de transport internaţional de persoane;
- să transmită semestrial Autorităţii Rutiere Române A.R.R. raportările privind
operaţiunile de cabotaj prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1073/2009;

121
 - să afişeze traseul serviciului, staţiile, orarul, tarifele şi condiţiile de transport
astfel încât să garanteze că aceste informaţii sunt disponibile tuturor utilizatorilor;
- să asigure desfăşurarea serviciului la nivelul de calitate, continuitate, regularitate
şi capacitate conform autorizaţiei de transport internaţional/licenţei de traseu, în cazul efectuării
transportului rutier contra cost de persoane prin servicii regulate;
- să deţină la sediu următoarele documente, după caz:
- cărţile de identitate ale vehiculelor, în original pentru cele deţinute în proprietate,
respectiv în copie pentru cele deţinute cu orice alt titlu;
- documentele doveditoare, din care să rezulte că deţine vehiculele rutiere, în
original;
- avizele medicale şi psihologice valabile pentru persoanele cu funcţii care concură
la siguranţa circulaţiei;
- toate documentele din care reiese menţinerea condiţiilor de acces la profesie şi la
piaţă;
- documentele doveditoare din care să rezulte angajarea în condiţii legale a
persoanelor cu funcţii care concură la siguranţa circulaţiei;
- documentul de control INTERBUS, in original, reîntregit dacă a fost folosit în
totalitate şi foile de parcurs pentru documentul de control INTERBUS aflat in exploatare, pentru
anul in curs şi anul precedent;
- documentul de control prevăzut de acordurile bilaterale pentru transportul rutier
public de persoane prin servicii ocazionale, in cazul statelor nesemnatare ale Acordului
INTERBUS, pentru anul în curs şi anul precedent;
- documentul de control, în original, reîntregit dacă a fost folosit în totalitate şi
foile de parcurs pentru documentul de control aflat în exploatare, în cazul transportului de
persoane prin servicii ocazionale în trafic naţional şi internaţional, pentru anul în curs şi anul
precedent;
- asigurarea pentru persoanele transportate şi bagajele acestora pentru riscuri de
accidente ce cad în sarcina operatorului de transport rutier;
- documentele privind întreţinerea vehiculelor pentru o perioadă de 18 luni, care să
conţină minimum informaţiile privind: informări legate de sesizările conducătorilor auto privind
starea tehnică a vehiculului, rezoluţii ale menagerului de transport, modalitatea de soluţionare şi
documente justificative, după caz;
- să pună la dispoziţia conducătorilor auto, pentru vehiculele cu care efectuează transport
rutier contra cost, următoarele documente, după caz, în vederea prezentării acestor documente cu
ocazia controlului în trafic:
(i) copia conformă a licenţei de transport/licenţei comunitare;
(ii) legitimaţia de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este
angajat al operatorului de transport, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 42;
(iii) contractul de leasing sau de închiriere, după caz, în original ori copie
conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deţinut cu contract de leasing sau de
închiriere;
(iv) asigurarea pentru persoanele transportate şi bagajele acestora pentru riscuri de
accidente ce cad în sarcina operatorului de transport rutier, în copie;
(v) certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto, valabil pentru
tipul de transport efectuat;
(vi) documentul de transport, conform tipului de transport rutier efectuat, precum
şi autorizaţiile prevăzute de legislaţia în vigoare în domeniul transporturilor rutiere;
(viii) documentele din care să rezulte apartenenţa pasagerilor la categoria pentru
care este autorizat/licenţiat serviciul de transport persoane prin servicii regulate speciale;

122
 - să efectueze transport rutier de mărfuri ori de persoane pe drumurile publice acoperite cu
zăpadă, gheaţă sau polei, numai dacă autovehiculele sunt dotate cu anvelope de iarnă pe roţile
axei/axelor de tracţiune ori au montate pe aceste roţi lanţuri sau alte echipamente antiderapante
omologate.
- să asigure instruirea conducătorilor auto privind obligaţiile ce revin acestora;
- să anunţe anticipat cursele care nu pot fi executate din cauză de forţă majoră sau din alte
cauze la capetele traseului şi, în limita posibilităţilor, şi pe traseu;
- să notifice autorităţii de autorizare renunţarea la serviciu, în conformitate cu prevederile
prezentelor norme metodologice;
- să comunice, prin mijloace corespunzătoare de publicitate, utilizatorilor serviciului
regulat, pe care îl efectuează în baza unei autorizaţii/licenţe de traseu, renunţarea efectuării
serviciului, cu cel puţin 30 de zile înainte de dat renunţării;
- să asigure bilete de călătorie în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr.
1073/2009, precum şi ale acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte;
- să anunţe pierderea, sustragerea sau deteriorarea licenţei comunitare şi/sau a copiei
conforme a acesteia la Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. în termen de maximum 15 zile de la
data constatării;
- să publice pierderea sau sustragerea licenţei comunitare şi/sau a copiei conforme a
acesteia, precum şi a licenţei de traseu, în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.
- să notifice, în scris, schimbarea sediului prevăzut la art. 9 lit.a), în termen de 15 zile, la
Autoritatea Rutieră Română - A.R.R.;
- să depună licenţa comunitară şi copiile conforme ale acesteia la Autoritatea Rutieră
Română A.R.R. în cazul schimbării sediului;
- să transmită anterior efectuării transportului la Autoritatea Rutieră Română - A.R.R.,
prin completarea unui formular în formatul electronic disponibil pe pagina de internet a acesteia,
datele solicitate referitoare la transportul rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale;
- să transmită Autorităţii Rutiere Române - A.R.R., prin completarea unui formular, în
formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situaţia conducătorilor auto
angajaţi, în termen de cel mult 15 zile de la apariţia modificării;
- să asigure vânzarea biletelor cu anticipaţie;
- să asigure informarea persoanelor transportate cu privire la obligativitatea portului
centurii de siguranţă pe timpul deplasării vehiculelor, în unul dintre următoarele moduri:
i) de către conducătorul auto;
ii) de către conducătorul grupului sau de către o persoană desemnată oficial în
calitate de conducător al grupului;
iii) prin mijloace audiovizuale;
iv) prin afişarea în loc vizibil la fiecare scaun a unor semne şi/sau pictograme.
- să transmită Autorităţii Rutiere Române - A.R.R. abonamentele eliberate pentru
transportul elevilor prevăzut la art. 51^1, prin completarea unui formular în formatul electronic
disponibil pe pagina de internet a acesteia.

Intreprinderi de transportul rutier în cont propriu

Transportul rutier în cont propriu de persoane se efectuează de către întreprindere în baza
certificatului de transport în cont propriu numai cu autovehicule la bordul cărora există, pe toată
durata transportului, o copie conformă a certificatului de transport în cont propriu, documentul de
transport, precum şi celelalte documente specifice tipului de transport efectuat, stabilite prin
reglementările în vigoare.
Certificatul de transport în cont propriu este eliberat de Autoritatea Rutieră Română -
A.R.R. cu o valabilitate de 10 ani, aceasta păstrându-se la sediul întreprinderii.

123
 Copiile conforme ale certificatului de transport în cont propriu se eliberează de
Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. cu o valabilitate de minim 1 an şi fără a depăşi perioada de
valabilitate a certificatului de transport în cont propriu, acestea păstrându-se la bordul
autovehiculelor pentru care au fost emise.
Certificatul de transport în cont propriu şi copiile conforme ale acestuia sunt documente
nominale ale întreprinderii, nefiind transmisibile.
Copiile conforme ale certificatului de transport în cont propriu sunt personalizate de către
Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. cu numerele de înmatriculare ale autovehiculelor pentru
care au fost emise.
Copia conformă a certificatului de transport în cont propriu se eliberează pentru un
autovehicul sau ansamblu de autovehicule în funcţie de tipul de transport rutier efectuat, respectiv
transport rutier de mărfuri sau transport rutier de persoane.
Obligaţiile întreprinderilor de transport în cont propriu
Întreprinderile care efectuează operaţiuni de transport rutier în cont propriu au
următoarele obligaţii:
- să utilizeze numai vehicule rutiere a căror stare tehnică corespunde reglementărilor
naţionale de siguranţă rutieră şi de protecţia mediului înconjurător, cu inspecţia tehnică periodică
valabilă şi certificate/clasificate/încadrate corespunzător, conform prevederilor legale în vigoare;
- să se asigure că persoanele angajate în funcţii care concură la siguranţa rutieră sunt
titulare ale unui certificat/atestat profesional valabil eliberat conform reglementărilor legale în
vigoare;
- să nu permită plecarea în cursă a vehiculelor rutiere care au limitatorul de viteză defect;
- să nu permită intervenţia persoanelor neautorizate asupra limitatoarelor de viteză;
- să monteze, numai prin agenţi economici autorizaţi, aparate tahograf şi limitatoare de
viteză la vehiculele pentru care acestea sunt obligatorii;
- să depună certificatul de transport în cont propriu şi/sau copia conformă a acestuia la
sediul inspectoratului teritorial al I.S.C.T.R. în raza căruia s-a efectuat controlul, în termen de
maximum 5 zile lucrătoare de la comunicarea măsurii suspendării acestor documente;
- să planifice transporturile şi să întocmească programul de executare a acestora, astfel
încât conducătorul auto şi lucrătorii mobili să poată respecta prevederile legale privind timpul de
lucru, de odihnă şi de repaus;
- să asigure locuri special amenajate pentru parcarea vehiculelor rutiere deţinute;
- să deţină la sediul menţionat în certificatul de transport rutier în cont propriu
următoarele documente:
- cărţile de identitate ale vehiculelor, în original pentru cele deţinute în proprietate,
respectiv în copie pentru cele deţinute cu orice alt titlu;
- documentele doveditoare, din care să rezulte că deţine vehicule cu orice alt titlu,
în original;
- avizele medicale şi psihologice valabile pentru persoana care conduce permanent
şi efectiv activitatea de transport rutier şi pentru conducătorii auto angajaţi;
- asigurarea pentru persoanele transportate si bagajele acestora pentru riscuri de
accidente ce cad în sarcina întreprinderii de transport în cont propriu, în copie;
- documentele doveditoare din care să rezulte angajarea în condiţii legale a
persoanelor cu funcţii care concură la siguranţa circulaţiei;
- să pună la dispoziţia conducătorilor auto, pentru vehiculele cu care efectuează transport
rutier în cont propriu, următoarele documente, în vederea prezentării acestor documente cu ocazia
controlului în trafic:
- copia conformă a certificatului de transport în cont propriu, precum şi
documentele prin care se dovedeşte faptul că transportul efectuat este în cont propriu;

124
 - legitimaţia de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este
angajat al întreprinderii. Modelul legitimaţiei de serviciu este prevăzut în anexa nr. 42;
- contractul de leasing sau de închiriere, după caz, în original sau copie conformă
cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deţinut cu contract de leasing ori de închiriere;
- asigurarea pentru persoanele transportate şi bagajele acestora pentru riscuri de
accidente ce cad în sarcina operatorului de transport rutier, în copie;
- certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto, valabil pentru
tipul de transport efectuat;
- documentul de transport;
- să efectueze transport rutier de mărfuri ori de persoane pe drumurile publice acoperite cu
zăpadă, gheaţă sau polei, numai dacă autovehiculele sunt dotate cu anvelope de iarnă pe roţile
axei/axelor de tracţiune ori au montate pe aceste roţi lanţuri sau alte echipamente antiderapante
omologate.
- să transmită Autorităţii Rutiere Române - A.R.R., prin completarea unui formular, în
formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situaţia conducătorilor auto
angajaţi, în termen de cel mult 15 zile de la apariţia modificării;
- să anunţe pierderea, sustragerea sau deteriorarea certificatului de transport în cont
propriu şi/sau a copiei conforme a acestuia la Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. în termen de
maximum 15 zile de la data constatării;
- să publice pierderea, sustragerea certificatului de transport în cont propriu şi/sau a copiei
conforme a acestuia în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.
- sa notifice, în scris, schimbarea sediului, în termen de 15 zile, la Autoritatea Rutiera
Româna - A.R.R.
- să depună certificatul de transport în cont propriu şi copiile conforme ale acestuia la
Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. în cazul schimbării sediului;
- să asigure informarea persoanelor transportate cu privire la obligativitatea portului
centurii de siguranţă pe timpul deplasării vehiculelor, în unul dintre următoarele moduri:
- de către conducătorul auto;
- de către conducătorul grupului sau de către o persoană desemnată oficial în
calitate de conducător al grupului;
- prin mijloace audiovizuale;
- prin afişarea în loc vizibil la fiecare scaun a unor semne şi/sau pictograme.
ub aspectul continutului sau economic, activitatea de transport constituie mijlocul prin
care Obligaţiile conducătorilor auto
Conducătorii auto angajaţi ai întreprinderilor/operatorilor de transport rutier, care
efectuează operaţiuni de transport, au următoarele obligaţii:
- să emită bilete/legitimaţii de călătorie corespunzătoare tarifelor aferente distantei
parcurse de persoanele transportate;
- să permită urcarea în autovehicul numai a persoanelor posesoare de bilete/legitimaţii de
călătorie sau a celor care beneficiază de facilităţi la transportul rutier, potrivit legii;
- să nu oprească pentru urcarea/coborârea altor persoane decât a celor care aparţin
categoriei pentru care este autorizat/licenţiat serviciul respectiv, în cazul efectuării transportului
rutier contra cost de persoane prin servicii regulate speciale;
- să transporte persoane doar în limita numărului de locuri pe scaune înscris în certificatul
de înmatriculare sau, în cazul autovehiculelor clasificate, în limita numărului de locuri pe scaune
înscris în certificatul de clasificare;
- să oprească în toate staţiile prevăzute în graficul de circulaţie aferent licenţei de traseu,
fără a opri, pentru urcarea sau coborârea persoanelor transportate, în alte locuri decât cele
prevăzute in graficul de circulaţie;

125
 - să informeze persoanele transportate cu privire la obligativitatea portului centurii de
siguranţă pe timpul deplasării vehiculelor;
- să respecte regulile privind încărcarea, repartizarea încărcăturii, asigurarea şi fixarea
mărfurilor transportate;
- să transporte doar persoanele nominalizate în documentul de control;
- să cunoască şi să respecte măsurile ce trebuie luate după un accident sau incident în ceea
ce priveşte asigurarea vehiculului, protecţia personală şi a celorlalţi participanţi la trafic, protecţia
mediului, protecţia bunurilor;
- să preia mărfuri sau colete doar in limita spaţiilor disponibile, în cazul efectuării
transportului rutier de persoane;
- să asigure urcarea şi coborârea bagajelor în/din portbagajul vehiculului. Bagajele se
manipulează numai de către conducătorul auto.
- să nu plece în cursă cu un vehicul care are tahograful sau limitatorul de viteză defect,
nesigilat ori fără suficiente foi de înregistrare pentru efectuarea întregului parcurs al transportului;
- să nu permită intervenţia persoanelor neautorizate asupra aparatelor tahograf şi a
limitatoarelor de viteză;
- să parcheze vehiculele rutiere deţinute de operatorul de transport rutier/întreprinderea de
transport rutier în cont propriu numai în locurile special amenajate indicate de către
acesta/aceasta;
- să efectueze transport rutier de mărfuri ori de persoane pe drumurile publice acoperite cu
zăpadă, gheaţă sau polei, numai dacă autovehiculele sunt dotate cu anvelope de iarnă pe roţile
axei/axelor de tracţiune ori au montate pe aceste roţi lanţuri sau alte echipamente antiderapante
omologate, şi să nu efectueze transport rutier de mărfuri ori de persoane pe drumurile publice
care nu sunt acoperite cu zăpadă, gheaţă sau polei cu vehicule care au montate pe roţi lanţuri ori
alte echipamente antiderapante omologate;
- în cazul efectuării transportului rutier de persoane contra cost, conducătorii auto au şi
următoarele obligaţii, după caz:
- să utilizeze pe timpul executării transportului rutier placa de traseu cu
nominalizarea operatorului de transport rutier, a traseului şi a tipului de transport;
- să asigure afişarea în interiorul vehiculului a tarifului de transport pe bază de
legitimaţie de călătorie, conform distanţelor corespunzătoare staţiilor prevăzute în graficul de
circulaţie aferent licenţei de traseu;
- să nu utilizeze staţiile publice în cazul efectuării transportului interjudeţean de
persoane prin servicii regulate speciale;
- să transporte doar persoanele angajate ale întreprinderii de transport în cont propriu,
nominalizate în documentul de transport, în cazul efectuării transportului rutier în cont propriu;
- să asigure existenţa la bordul vehiculului a documentelor puse la dispoziţia lor de
întreprinderea de transport rutier în cont propriu sau operatorul de transport rutier.

Activităţi conexe transportului rutier

Activităţile conexe transportului rutier se pot efectua de operatorii economici numai pe
baza licenţei pentru activităţi conexe transportului rutier, eliberată de Autoritatea Rutieră Română
- A.R.R. în a cărei rază administrativă întreprinderea îşi desfăşoară tipul de activitate conexă
pentru care solicită licenţa
Licenţa pentru activităţi conexe transportului rutier se eliberează pentru fiecare tip de
activitate conexă.
Activităţile conexe transportului rutier sunt următoarele:
a) activităţi desfăşurate de autogară;
b) activităţi de intermediere a operaţiunilor de transport rutier contra cost.
Activitatea desfăşurată de autogară
126
 Operatorul economic poate desfăşura activitatea de autogară numai pe baza licenţei pentru
activităţi conexe transportului rutier - activităţi desfăşurate de autogară
Licenţa pentru activităţi conexe transportului rutier - activităţi desfăşurate de autogară se
eliberează operatorilor economici care îndeplinesc următoarele condiţii:
a) bază materială;
b) competenţă profesională;
c) onorabilitate.
Condiţia de bază materială este îndeplinită dacă operatorul economic dispune de:
- casa de bilete şi abonamente;
- birou de mişcare şi informaţii;
- minimum două peroane pentru autobuzele care pleacă/sosesc în/din cursă;
- grup sanitar propriu cu minimum două cabine;
- sală de aşteptare pentru publicul călător, cu cel puţin 20 de locuri pe scaune şi o
suprafaţă echivalentă de minimum 1 mý pentru fiecare loc pe scaun;
- spaţiu pentru depozitarea bagajelor publicului călător, dotat cu rafturi pentru depozitarea
în mod corespunzător şi suficient a bagajelor;
- afişaj pentru informarea publicului călător, inclusiv la fiecare peron;
- calculator şi conexiune la internet.
Condiţia de competenţă profesională se consideră îndeplinită dacă operatorul economic
are angajat un manager de transport care conduce activitatea desfăşurată de autogară posesor al
unui certificat de competenţă profesională prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1071/2009, valabil
pentru transportul de persoane, eliberat de Autoritatea Rutieră Română - A.R.R.;
Condiţia de onorabilitate se consideră îndeplinită dacă managerul de transport care
conduce activitatea desfăşurată de autogară nu se regăseşte în una dintre următoarele situaţii:
a) a fost condamnat pentru infracţiuni în următoarele domenii:
- drept comercial;
- insolvenţă;
- condiţii de remunerare şi de muncă ale profesiei;
- circulaţie rutieră;
- răspundere profesională;
- trafic de fiinţe umane sau trafic de droguri;
b) dacă în ultimul an a îndeplinit această funcţie la un operator economic care desfăşoară
activităţi conexe transportului rutier
- activităţi desfăşurate de autogară căreia i-a fost retrasă licenţa de activităţi conexe
transportului rutier, din vina dovedită a acestuia.
Obligaţiile operatorilor economici care efectuează activităţi conexe transportului
rutier - activităţi desfăşurate de autogări
Operatorilor economici care efectuează activităţi conexe transportului rutier - activităţi
desfăşurate de autogări, au următoarele obligaţii:
- să înlocuiască managerul de transport în termen de 30 zile, în situaţia în care acesta nu
mai îndeplineşte această funcţie sau în cazul în care acesta nu mai îndeplineşte condiţia de bună
reputaţie ori competenţă profesională;
- să asigure evidenţa curselor plecate şi sosite, precum şi ordinea cronologică de execuţie,
prin registrul de mişcare ce va cuprinde:
(i) ora de plecare/sosire;
(ii) numărul de circulaţie;
(iii) traseul;
(iv) operatorul de transport rutier;
(v) observaţii;

127
 - să permită în mod nediscriminatoriu accesul operatorilor de transport rutier la serviciile
oferite de autogară, fără a condiţiona încheierea contractelor de efectuarea unor servicii
suplimentare sau pe care operatorul de transport rutier nu le solicită;
- să monteze afişaje la peroane conţinând informaţii privind traseele şi orele de
plecare/sosire a curselor;
- să repartizeze cursele pe peroane astfel încât să se asigure un interval de cel puţin 15
minute între două plecări consecutive de la acelaşi peron;
- să întocmească programul autogării în funcţie de orele de plecare şi de sosire a curselor;
autogara se va deschide cu minimum 30 de minute înainte de plecarea/sosirea primei curse şi se
va închide după minimum 30 de minute de la plecarea ultimei curse.
- să primească şi să înregistreze toate cererile operatorilor de transport rutier care solicită
accesul în autogară, cereri la care se va răspunde afirmativ sau negativ, cu motivarea refuzului, în
scris, în termen de 20 de zile de la data primirii cererii;
- să încheie contracte de acces în autogară, în conformitate cu graficele de circulaţie
aprobate, cu operatorii de transport rutier deţinători de licenţă de traseu pe perioada de
valabilitate a programului de transport;
- să încheie contracte de acces în autogară cu operatorii de transport rutier fără a depăşi
capacitatea autogării;
- să încheie contracte de acces în autogară cu operatorii de transport rutier fără a depăşi
perioada de valabilitate a programului de transport;
- să remedieze deficienţele semnalate de publicul călător şi constatate de I.S.C.T.R., în
termenul stabilit de aceasta;
- să afişeze la fiecare casă de bilete şi abonamente orarul de funcţionare.
se
Inspecţia şi controlul transporturilor rutiere, activităţilor conexe acestora, a
condiţiilor de siguranţă rutieră şi protecţia mediului

Inspecţia şi controlul modului de respectare, pe teritoriul României, a prevederilor

Regulamentului (CE) nr. 1071/2009, Regulamentului (CE) nr. 1072/2009 şi ale Regulamentului
(CE) nr. 1073/2009, precum si a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 privind
transporturile rutiere, inclusiv a prevederilor prezentelor norme metodologice, se efectuează de
către Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier în trafic şi la sediul operatorilor
de transport rutier, al întreprinderilor de transport rutier în cont propriu şi al operatorilor
economici care desfăşoară activităţi conexe transportului rutier.
Operatorii de transport rutier/întreprinderile de transport rutier în cont
propriu/întreprinderile autorizate își organizează și desfășoară activitatea pentru care au fost
licențiați/certificate/autorizate în baza regulamentelor proprii, cu respectarea normelor
metodologice, precum și a legislației naționale și a Uniunii Europene din domeniul
transporturilor rutiere
Operatorul de transport rutier titular al licenţei comunitare şi al copiilor conforme ale
acesteia poate efectua transport rutier în cont propriu pe baza acestor documente.
Autovehiculele din categoriile M(2) şi M(3) definite în conformitate cu RNTR 2, pot
circula pe drumurile publice numai dacă sunt echipate cu un limitator de viteză reglat astfel încât
viteza lor să nu depăşească 100 km/h.
Autovehiculele din categoria M(3) înmatriculate înainte de 1 ianuarie 2005, cu o masă
totală maximă autorizată mai mare de 10 tone, pot continua să fie echipate cu limitatoare de
viteză a căror viteză maximă este reglată la 100 km/h.
Autovehiculele din categoriile N(2) şi N(3) definite în conformitate cu RNTR 2 pot
circula pe drumurile publice numai dacă sunt echipate cu un limitator de viteză reglat astfel încât
viteza lor să nu depăşească 90 km/h.
128
 Cerinţele prevăzute se aplică:
- autovehiculelor din categoriile M(3) cu o masă totală maximă autorizată mai mare de 10
tone şi N(3), înmatriculate după data de 1 ianuarie 1988;
- autovehiculelor din categoriile M(3) cu o masă totală maximă autorizată mai mare de 5
tone dar mai mică sau egală cu 10 tone, M(2) şi N(2), înmatriculate după data 1 ianuarie 2005;
- autovehiculelor omologate din categoriile M(3) cu o masă totală maximă autorizată mai
mare de 5 tone dar mai mică sau egală cu 10 tone, M(2) şi N(2), înmatriculate după data de 1
octombrie 2001.
Cerinţele prevăzute nu se aplică:
- autovehiculelor utilizate de către forţele armate, protecţia civilă, pompieri, alte servicii
de urgenţă şi forţe responsabile pentru menţinerea ordinii publice;
- autovehiculelor a căror viteză maximă constructivă nu poate depăşi limitele prevăzute;
- autovehiculelor utilizate pentru teste rutiere în scopuri ştiinţifice;
- autovehiculelor utilizate numai pentru servicii publice în zonele urbane.
Limitatoarele de viteză se instalează de către operatorii economici autorizaţi de Regia
Autonomă Registrul Auto Român, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. întocmeşte Registrul electronic al conducătorilor
auto în care sunt înregistraţi toţi conducătorii auto care efectuează operaţiuni de transport rutier.
Registrul electronic al conducătorilor auto conţine următoarele:
- datele de identificare ale conducătorului auto (numele şi prenumele, CNP, domiciliu);
- centrul de pregătire şi perfecţionare profesională la care a urmat cursul în vederea
atestării profesionale;
- tipul/tipurile de certificat/certificate de competenţă profesională deţinute;
- întreprinderile de transport rutier în cont propriu/operatorii de transport
rutier/întreprinderile autorizate la care a fost angajat cu contract de muncă;
- sancţiunile aplicate pentru abateri de la prevederile legislaţiei în domeniul transporturilor
rutiere.
Pe baza datelor din Registrul electronic al conducătorilor auto, Autoritatea Rutieră
Română - A.R.R. eliberează, la cererea conducătorului auto, fişa profesională a acestuia.
La efectuarea operaţiunilor de transport rutier se vor utiliza conducători auto cetăţeni
români, cetăţeni ai Uniunii Europene sau cetăţeni ai statelor din afara Uniunii Europene cu drept
de muncă în România, angajaţi sau puşi la dispoziţie, după caz, titulari ai unui certificat de
competenţă profesională obţinut în condiţiile prevăzute de reglementările naţionale şi ale Uniunii
Europene.
Pierderea, deteriorarea sau sustragerea licenței comunitare, a certificatului de transport în
cont propriu, a autorizației de transport și a copiilor conforme ale acestora, a licenței pentru
activități conexe, a licenței de traseu și a autorizației de transport internațional se comunică, după
caz, Autorității Rutiere Române — A.R.R. sau Direcției transport rutier din cadrul Ministerului
Transporturilor în termen de 15 zile de la data constatării, documentul respectiv înlocuindu-se cu
un document nou.
Pierderea sau sustragerea acestor documente se publică în Monitorul Oficial al României,
Partea a III-a. spatiu si timp.

129
 INTREBĂRI RECAPITULATIVE

1. Mecanică

1. La deplasarea în treptele inferioare ale cutiei de viteze, momentul transmis la

roţile motoare este:
a- egal cu momentul motor;
b- în funcţie de poziţia clapetei de acceleraţie, poate fi mai mic sau mai mare decât momentul
motor;
c- mai mare decât momentul motor;
d- mai mic decât momentul motor.
2. Turaţia maximă de funcţionare a unui motor cu aprindere prin comprimare
echipat cu regulator-limitator de turaţie este:
a- egală cu turaţia corespunzătoare momentului maxim realizat de motor;
b- egală cu turaţia corespunzătoare puterii maxime realizate de motor;
c- mai mare decât turaţia corespunzătoare puterii maxime realizate de motor;
d- mai mică decât turaţia corespunzătoare puterii maxime realizate de motor.
3. Care este rolul limitatorului de turaţie la motoarele cu aprindere prin comprimare
a- limitează solicitările mecanice şi termice ale motorului;
b-micşorează consumul de combustibil prim limitarea vitezei maxime a vehiculului
c- permite creşterea momentului motor la urcarea rampelor;
d- permite creşterea puterii motorului la demarare.
4. Schimbătorul de viteze permite:
a- cuplarea progresivă a motorului cu transmisia;
b- mersul înapoi al autovehiculului inversând sensul de rotaţie al motorului;
c- modificarea forţei de tracţiune în funcţie de variaţia rezistenţelor la înaintare;
d- utilizarea motorului la o turaţie mai mică decât turaţia de mers în gol.
5. De ce se recomandă la vehiculele cu motoare supraalimentate, ca la oprire să se
lase motorul să funcţioneze câteva minute în gol:
a- pentru a asigura o răcire lentă a motorului;
b-pentru a asigura o răcire lenta a turbosuflantei;
c- pentru a asigura ungerea suflantei;
d-pentru revenirea uleiului în baie.
6. Care dintre subansamblele enumerate sunt elemente componente ale transmisiei
vehiculelor?
a- ambreiajul;
b- mecanismul de direcţie;
c- sistemul de frânare;
d- suspensia.
7. Care dintre subansamblele enumerate sunt elemente componente ale transmisiei
vehiculelor?
a- cutia de viteze;
b- mecanismul de direcţie;
c- sistemul de frânare;
d- suspensia.
8. Care dintre subansamblele enumerate sunt elemente componente ale transmisiei
autovehiculelor?
a- diferenţialul;
b- mecanismul de direcţie;
c- sistemul de frânare;
130
d- suspensia.
9. Care este rolul transmisiei?
a- asigură alimentarea motorului cu amestec carburant;
b- asigură transmiterea fluxului de putere, de la motor la roţile motrice;
c- dezvoltă puterea necesară propulsării autovehiculelor;
d- transformă energia chimică a combustibililor în energie mecanică.
10. Care este rolul transmisiei?
a- amplifică/multiplică momentul motor transmis la roţile motrice;
b- asigură alimentarea motorului cu amestec carburant;
c- dezvoltă puterea necesară propulsării autovehiculelor;
d- transformă energia chimică a combustibililor în energie mecanică.
11. Care din componentele transmisiei enumerate mai jos multiplică momentul
motor transmis la roţile motrice?
a- ambreiajul;
b- arborii planetari;
c- cutia de viteze;
d- transmisia cardanică.
12. Care din componentele transmisiei enumerate mai jos multiplică momentul
motor transmis la roţile motrice?
a- arborii planetari;
b- diferenţialul;
c- transmisia cardanică.
d- transmisia principală.
13. Care din componentele transmisiei enumerate mai jos multiplică momentul
motor transmis la roţile motrice?
a- ambreiajul;
b- arborii planetari;
c- diferenţialul;
d- transmisia principală.
14. Care din componentele transmisiei, dintre cele enumerate, permit întreruperea
fluxului de putere transmis de la motor la roţile motrice?
a- ambreiajul;
b- diferenţialul;
c- transmisia cardanică.
d- transmisia principală.
15. Care din componentele transmisiei, dintre cele enumerate, permit întreruperea
fluxului de putere transmis de la motor la roţile motrice?
a- arborii planetari;
b- cutia de viteze;
c- diferenţialul;
d- transmisia principală.
16. Care din componentele transmisiei, dintre cele enumerate, protejează transmisia
de şocuri şi suprasarcini ?
a- ambreiajul;
b- cutia de viteze;
c- transmisia cardanică;
d- transmisia principală.
17. Care din componentele transmisiei, dintre cele enumerate, permit ca roţile
aceleiaşi punţi motoare să ruleze la turaţii diferite?
a- ambreiajul;
131
b- arborii planetari;
c- cutia de viteze;
d- diferenţialul.
18. Care este rolul ambreiajului?
a- amplifică momentul motor transmis la roţile motrice;
b- distribuie momentul motor la roţile motrice;
c- permite ca roţile motrice să ruleze cu turaţii diferite;
d- permite întreruperea temporară a transmiterii fluxului de putere.
19. Care este rolul ambreiajului?
a- amplifică momentul motor transmis la roţile motrice;
b- distribuie momentul motor la roţile motrice;
c- permite ca roţile motrice să ruleze cu turaţii diferite;
d- permite cuplarea progresivă a motorului cu transmisia.
20. Care este rolul ambreiajului?
a- amplifică momentul motor transmis la roţile motrice;
b- distribuie momentul motor la roţile motrice;
c- permite ca roţile motrice să ruleze cu turaţii diferite;
d- protejează transmisia de şocuri şi la suprasarcini.
21. Care este rolul cutiei de viteze?
a- distribuie momentul motor la roţile motrice;
b- permite compensarea variaţiilor de poziţie relativă a componentelor transmisiei;
c- permite întreruperea transmiterii fluxului de putere de la motor la roţile motrice;
d- protejează transmisia de şocuri şi la suprasarcini.
22. Care este rolul cutiei de viteze?
a- distribuie momentul motor la roţile motrice;
b- permite ca roţile motrice să ruleze cu turaţii diferite;
c- permite compensarea variaţiilor de poziţie relativă a componentelor transmisiei;
d- permite mersul înapoi fără inversarea sensului de rotaţie a motorului.
23. Care este rolul cutiei de viteze?
a- distribuie momentul motor la roţile motrice;
b- permite ca roţile motrice să ruleze cu turaţii diferite;
c- permite modificarea raportului de transmitere a momentului motor la roţile motrice;
d- protejează transmisia de şocuri şi la suprasarcini.
24. Care este rolul transmisiei cardanice?
a- amplifică momentul motor transmis la roţile motrice;
b- distribuie momentul motor la roţile motrice;
c- permite ca roţile motrice să ruleze cu turaţii diferite;
d- permite compensarea variaţiilor de poziţie relativă a componentelor transmisiei.
25. Care este rolul diferenţialului?
a- distribuie momentul motor la roţile motrice;
b- permite cuplarea progresivă a motorului cu transmisia;
c- permite întreruperea transmiterii fluxului de putere;
d- protejează transmisia de şocuri şi la suprasarcini.
26. Care este rolul diferenţialului?
a- permite ca roţile motrice să ruleze cu turaţii diferite;
b- permite cuplarea progresivă a motorului cu transmisia;
c- permite întreruperea transmiterii fluxului de putere;
d- protejează transmisia de şocuri şi la suprasarcini.
27. Prin îndeplinirea cărei proceduri, dintre cele enumerate, se pot diminua şocurile
provocate în transmisie la schimbarea treptelor de viteza?
132
a- ambreiere bruscă, concomitent cu accelerarea progresivă;
b- ambreierea progresivă, concomitent cu accelerarea până la turaţia economică;
c- evitarea schimbării treptelor de viteză, prin acţionarea controlată a acceleraţiei;
d- schimbarea cât mai rapidă a treptei de viteză.
28. Prin îndeplinirea cărei proceduri, dintre cele enumerate, se pot diminua şocurile
provocate în transmisie la schimbarea treptelor de viteza?
a- ambreiere bruscă, concomitent cu accelerarea progresivă;
b- evitarea schimbării treptelor de viteză, prin acţionarea controlată a acceleraţiei;
c- schimbarea cât mai rapidă a treptei de viteză;
d- sincronizarea corespunzătoare a acţionării pedalei de ambreiaj cu cea de acceleraţie.
29. Evitarea şocurilor la ambreiere depinde de modul în care se acţionează pedala de
ambreiaj:
a- după realizarea cuplării complete a ambreiajului şi eliberarea pedalei;
b- în poziţiile de apăsare intermediare, care corespund patinării ambreiajului;
c- între pozitiile ce corespund apăsării complete şi cea de realizare a prizei de ambreiere;
d- pe tot parcursul cursei de eliberare a acesteia.
30. Efectuarea cărei operaţiuni, dintre cele enumerate, reclamă cel mai riguros
control al acţionării pedalei de ambreiaj, în scopul evitării şocurilor în transmisie?
a- accelerarea;
b- nu există diferenţe semnificative între exigenţele de operare specifice diferitelor situaţii;
c- pornirea de pe loc;
d- schimbarea în treapta superioară de viteză.
31. Care sunt riscurile menţinerii continue a piciorului pe pedala de ambreiaj?
a- nu există riscuri;
b- pericolul de derapaj;
c- supraîncalzirea retarderului;
d- uzura prematură a rulmentului de presiune al ambreiajului.
32. Care sunt riscurile menţinerii continue a piciorului pe pedala de ambreiaj?
a- nu există riscuri;
b- pericolul de derapaj;
c- supraîncalzirea ambreiajului;
d- supraîncalzirea retarderului.
33. Momentul motor transmis la roţile motrice:
a- este mai mare decât la arborele motorului, indiferent de treapta de viteză selectată;
b- este mai mic decât la arborele motorului, datorită pierderilor din transmisie;
c- poate fi egal cu cel de la arborele motorului, depinzând de treapta de viteză selectată;
d- poate fi şi mai mic şi mai mare decât la arborele motorului, în funcţie de poziţia de apăsare a
pedalei de acceleraţie.
34. În care din treptele de viteză, dintre cele enumerate, se înregistrează cea mai
mare forţă de tracţiune la roţile motrice şi implicit cel mai mare consum de combustibil?
a- priza directă;
b- treapta II;
c- treapta III;
d- treapta IV.
35. Turometrul indică turaţia:
a- arborelui cardanic;
b- arborelui de ieşire din cutia de viteze;
c- motorului;
d- roţilor motrice.
36. Turometrul indică turaţia:
133
a- arborelui cardanic;
b- arborelui de ieşire din cutia de viteze;
c- arborelui primar al cutiei de viteze;
d- roţilor motrice.
37. În intervalul de turaţii economice, evidenţiat pe cadranul turometrului prin
marcaj de culoare verde, motorul funcţionează în zona de:
a- consum specific maxim;
b- moment motor maxim;
c- presiuni de injecţie minime;
d- putere maximă
38. În intervalul de turaţii economice, evidenţiat pe cadranul turometrului prin
marcaj de culoare verde, motorul funcţionează în zona de:
a- consum specific maxim;
b- consum specific minim;
c- presiuni de injecţie minime;
d- putere maximă.
39. Pentru a înregistra consumuri minime de combustibil, turaţia motorului trebuie
menţinută în intervalul evidenţiat pe cadranul turometrelor cu marcaj de culoare:
a- neagră;
b- portocalie;
c- roşie;
d- verde.
40. Cele mai mici consumuri specifice de combustibil se înregistrează la deplasarea
autovehiculului cu motorul funcţionând în intervalul de turaţii:
a- apropiate de cele ralanti;
b- evidenţiat pe turometru cu marcaj de culoare portocalie;
c- în care motorul dezvoltă momentul maxim;
d- în care motorul dezvoltă puterea maximă.
41. În condiţiile în care indicatorul de turaţie este în zona evidenţiată pe cadranul
turometrului cu marcaj de culoare roşie:
a- momentul motor dezvoltat este cel mai mare;
b- scade semnificativ forţa de tracţiune;
c- se înregistrează cele mai scăzute valori ale consumului specific de combustibil al motorului;
d- uzura mecanică a motorului este cea mai mică.
42. În condiţiile în care indicatorul de turaţie este în zona evidenţiată pe cadranul
turometrului cu marcaj de culoare roşie:
a- creşte semnificativ consumul de combustibil pe 100 Km parcurşi;
b- momentul motor dezvoltat este cel mai mare;
c- motorul funcţionează la turaţii economice;
d- se înregistrează cele mai scăzute valori ale consumului specific de combustibil al motorului.
43. În condiţiile în care indicatorul de turaţie este în zona evidenţiată pe cadranul
turometrului cu marcaj de culoare roşie:
a- momentul motor dezvoltat este cel mai mare;
b- se înregistrează cele mai scăzute valori ale consumului specific de combustibil al motorului;
c- solicitarea mecanică şi termică a motorului este maximă;
d- uzura mecanică a motorului este cea mai mică.
44. Exploatarea motorului în zona turaţiilor joase, inferioare intervalului evidenţiat
prin marcaj de culoare verde:
a- conduce la creşterea consumului de combustibil pe 100 Km parcurşi;
b- conduce la economii de combustibil;
134
c- protejează motorul la şocurile provocate de accelerări şi decelerări;
d- protejează motorul la suprasolicitări mecanice şi termice.
45. Exploatarea motorului în zona turaţiilor joase, inferioare intervalului evidenţiat
prin marcaj de culoare verde:
a- comportă riscul apariţiei şocurilor mecanice în transmisie, în regimuri de exploatare tranzitorii
(accelerare, decelerare);
b- conduce la economii de combustibil;
c- protejează motorul la şocurile provocate de accelerări şi decelerări;
d- protejeaza motorul la suprasolicitari mecanice si termice.
46. Exploatarea cărui tip de motor, dintre cele enumerate, impune folosirea de
aditivi de tip AdBlue?
a- Euro 1;
b- Euro 2;
c- Euro 3;
d- Euro 5.
47. Exploatarea cărui tip de motor, dintre cele enumerate, impune folosirea de
aditivi de tip AdBlue?
a- Euro 1;
b- Euro 2;
c- Euro 3;
d- la unele tipuri de motoare Euro 4.
48. Cum se folosesc aditivii de tip AdBlue?
a- se adaugă la lichidul de răcire al motorului, respectându-se proporţiile de amestec prescrise de
fabricant;
b- se adaugă la motorina din rezervor, la fiecare alimentare cu combustibil;
c- se adaugă la uleiul motor, la fiecare schimb, care se efectuează cu periodicitatea prescrisă în
manualul de exploatare al autovehiculului;
d- se alimentează în rezervorul special cu care sunt prevăzute autovehiculele la care se impune
folosirea acestora.
49. Unde se injectează substanţa AdBlue, în scopul asigurării reducerii emisiilor de
noxe ale motoarelor?
a- în camerele de ardere;
b- în galeria de admisie;
c- în galeria de evacuare;
d- în pompa de înaltă presiune.
50. Catalizatoarele cu care sunt prevăzute motoarele de ultimă generaţie au rolul:
a- de a filtra particulele rezultate în urma arderii incomplete a combustibilului;
b- de a îmbunătăţi performanţele de tracţiune ale autovehiculului;
c- de a reduce consumul de combustibil;
d- de a reduce emisiile de noxe.
51. La frânarea de urgenţă, blocarea roţilor conduce la:
a- mărirea spaţiului de frânare dacă se blochează roţile punţii spate;
b- mărirea spaţiului de frânare, indiferent de roţile care se blochează;
c- reducerea spaţiului de frânare dacă se blochează roţile punţii faţă;
d- reducerea spaţiului de frânare până la oprirea autovehiculului.
52. Blocarea roţilor punţii faţă conduce la:
a- creşterea eficienţei sistemului de frânare;
b- micşorarea uzurii pneurilor;
c- pierderea controlului direcţiei;
d- pierderea stabilităţii autovehiculului.
135
 53. Blocarea roţilor punţii spate conduce la:
a- creşterea eficienţei sistemului de frânare;
b- micşorarea uzurii pneurilor;
c- pierderea controlului direcţiei;
d- pierderea stabilităţii autovehiculului.
54. Eficacitatea dispozitivelor contra blocării roţilor este mai mare:
a- pe drumuri cu aderenţă mare;
b- pe drumuri cu aderenţă scazută;
c- pe drumuri cu declivitate pronunţată;
d- pe drumuri cu îmbrăcăminte din beton.
55. Sistemul ABS permite:
a- blocarea diferenţialului pentru evitarea patinării roţii cu aderenţă scazută;
b- blocarea roţilor în cazul frânărilor de urgenţă;
c- creşterea aderenţei la frânare;
d- evitarea blocării roţilor şi creşterea eficienţei frânării.
56. Dispozitivele de frânare de încetinire se utilizează:
a- la coborârea pantelor lungi;
b- la urcarea rampelor lungi;
c- pentru încetinirea vitezei de rotaţie a roţii care patinează;
d- pentru reducerea vitezei de rotaţie a roţilor punţii spate.
57. Echipamentele de siguranţă cu care sunt dotate autovehiculele pot acţiona
asupra:
a- frânei de staţionare;
b- mecanismului de direcţie;
c- sistemului de alimentare a motorului;
d- sistemului de rulare.
58. Echipamentele de siguranţă cu care sunt dotate autovehiculele pot acţiona
asupra:
a- frânei de staţionare;
b- mecanismului de direcţie;
c- sistemului de frânare;
d- sistemului de rulare.
59. Echipamentele de siguranţă cu care sunt dotate autovehiculele pot acţiona
asupra:
a- frânei de staţionare;
b- frânelor fiecărei roţ în parte;
c- mecanismului de direcţie;
d- sistemului de rulare.
60. Sistemele de siguranţă antiblocare de tip ABS intervin asupra:
a- frânei de staţionare;
b- sistemelor de frânare de încetinire;
c- sistemului de alimentare a motorului;
d- sistemului de frânare de serviciu.
61. Dacă martorul ABS se aprinde în timpul deplasării la o frânare bruscă:
a- nu se va întâmpla nimic;
b- roţile vor aluneca;
c- se va bloca doar roata la care s-a defectat senzorul;
d- vehiculul va intra în derapaj.
62. Sistemul ASR este proiectat pentru:
a- asigurarea frânării pe pante lungi;
136
b- asigurarea stabilităţii remorcii/semiremorcii;
c- frânarea roţilor motoare prin obturarea galeriei de evacuare;
d- împiedicarea ruperii aderenţei pneului cu solul la pornire de pe loc.
63. Sistemul ESP (Electronic Stability Program) este proiectat pentru:
a- asigurarea frânarii pe pante lungi;
b- asigurarea stabilităţii vehiculului în cazul derapării;
c- poziţionarea globală a vehiculului;
d- prevenirea blocării roţilor la frânare.
64. Care din urmatoarele sisteme este proiectat pentru a fi utilizat la parcurgerea
pantelor lungi?
a- sistemul ABS;
b- sistemul ASR;
c- sistemul de blocare a diferenţialului;
d- sistemul de frânare de încetinire.
65. Sistemele de frânare de încetinire realizează efectul de frânare acţionând în mod
indirect asupra:
a- ABS-ului;
b- roţilor directoare;
c- roţilor motoare;
d- tuturor roţilor.
66. Efectul de încetinire produs de activarea sistemelor de frânare de încetinire se
poate realiza prin:
a- acţionarea cilindrilor receptori ai sistemului de frânare de la roţile motrice;
b- creşterea presiunii aerului din circuitele de frânare;
c- debreiere şi ambreiere progresivă;
d- obturarea galeriei de evacuare a motorului.
67. Efectul de încetinire produs de activarea sistemelor de frânare de încetinire se
poate realiza prin:
a- acţionarea cilindrilor receptori ai sistemului de frânare de la roţile motrice;
b- acţionarea cilindrilor receptori ai sistemului de frânare de la toate roţile;
c- acţionarea sistemului frânei de serviciu;
d- frânarea arborelui de ieşire din cutia de viteze.
68. Sistemele de frânare de încetinire de tip retarder/intarder pot fi de tip:
a- hydraulic;
b- mechanic;
c- pneumatic;
d- pneumo-hidraulic.
69. Sistemele de frânare de încetinire de tip retarder/intarder pot fi de tip:
a- electromagnetic;
b- mecanic;
c- pneumatic;
d- pneumo-hidraulic.
70. Mărimea forţei de frânare a autovehiculului, ce rezultă ca urmare a activării
retarderului hidraulic, depinde de:
a- cantitatea de lichid hidraulic care se comandă a fi injectat în carcasa acestuia, prin selectarea
treptei de frânare;
b- declivitatea drumului pe care circulă autovehiculul;
c- treapta de viteză cuplată;
d- viteza de circulaţie a autovehiculului.
71. Mărimea forţei de frânare a autovehiculului, ce rezultă ca urmare a activării
137
retarderului hidraulic, depinde de:
a- declivitatea drumului pe care circulă autovehiculul;
b- treapta de frânare selectată;
c- treapta de viteză cuplată;
d- viteza de circulaţie a autovehiculului.
72. De ce trebuie să se ţină seama la exploatarea retarderului hidraulic?
a- efectul de frânare se produce cu întârziere previzibilă – faţă de momentul activării
retarderului;
b- efectul de încetinire încetează la apăsarea pedalei de ambreiaj;
c- pentru ca activarea retarderului să producă efectul de încetinire a autovehiculului, cutia de
viteze trebuie să fie cuplată într-o treaptă de viteză;
d- retarderul se dezactivează automat, odata cu apăsarea pedalei de frână.
73. La activarea cărui tip de sistem de frânare de încetinire se poate conta pe un
efect de frânare imediat, produs instantaneu, odată cu activarea acestuia?
a- la activarea celor care realizează încetinirea prin obturararea galeriei de evacuare;
b- la activarea frânelor de încetinire asistate de sistemele de siguranţă de tip ABS şi ASR;
c- la activarea intarederului hidraulic;
d- la activarea retarderului hidraulic.
74. La activarea cărui tip de sistem de frânare de încetinire se poate conta pe un
efect de frânare imediat, produs instantaneu, odată cu activarea acestuia?
a- la activarea frânelor de încetinire asistate de sistemele de siguranţă de tip ABS şi ASR;
b- la activarea intarederului hidraulic;
c- la activarea retarderului electromagnetic;
d- la activarea retarderului hidraulic.
75. Care este utilitatea tempomatului?
a- este un echipament care poate fi utilizat de regulă în cazul în care conducătorul auto are
dificultăţi în a menţine o viteză de deplasare constant;
b- nici o utilitate deosebită, mai ales în contextul în care utilizarea tempomatului presupune în
mod suplimentar nu numai efectuarea anumitor operaţiuni specifice, dar şi asigurarea prealabilă,
atât la activare, cât şi la dezactivare;
c- protejează transmisia la suprasarcini;
d- realizează menţinerea vitezei de deplasare din momentul activării acestuia.
76. Care este utilitatea tempomatului?
a- este un echipament care poate fi utilizat de regulă în cazul în care conducătorul auto are
dificultăţi în a menţine o viteză de deplasare constant;
b- nici o utilitate deosebită, mai ales în contextul în care utilizarea tempomatului presupune în
mod suplimentar nu numai efectuarea anumitor operaţiuni specifice, dar şi asigurarea prealabilă,
atât la activare, cât şi la dezactivare;
c- permite conducatorului auto să-şi rezerve momente de relaxare în timpul conducerii
autovehiculului;
d- prin activare la viteze corespunzătoare turaţiilor economice minime, permite protejarea faţă de
scăderea vitezei sub cele minime economice, corespunzătoare diferitelor trepte de viteză.
77. Care este utilitatea tempomatului?
a- este un echipament care poate fi utilizat de regulă în cazul în care conducătorul auto are
dificultăţi în a menţine o viteză de deplasare constantă;
b- nici o utilitate deosebită, mai ales în contextul în care utilizarea tempomatului presupune în
mod suplimentar nu numai efectuarea anumitor operaţiuni specifice, dar şi asigurarea prealabilă,
atât la activare, cât şi la dezactivare;
c- permite conducătorului auto să-şi rezerve momente de relaxare în timpul conducerii;
d- preia controlul interactiv al tracţiunii, în condiţiile menţinerii vitezei de deplasare din
138
momentul activării.
78. În ce regim de exploatare a tempomatului există riscul producerii de şocuri în
transmisie?
a- la dezactivarea tempomatului;
b- la eliberarea pedalei de acceleraţie în urma activării tempomatului;
c- la reactivarea tempomatului la o viteză superioară celei fixate la prima activare
d- pe timpul menţinerii comenzii de accelerare sau de decelerare continuă.
79. Ce condiţii trebuie să aveţi în vedere să se realizeze înaintea dezactivării
tempomatului de la maneta de comandă, pentru a evita şocurile pe care le poate provoca
această intervenţie?
a- dezactivarea tempomatului nu poate produce şocuri în transmisia autovehiculului, deci nu este
necesar să se intervină în prealabil asupra nici unei alte comenzi;
b- întreruperea transmiterii fluxului de putere de la motor la roţile motrice, prin debreiere sau
deplasarea schimbătorului de viteze în poziţie neutră;
c- preluarea controlului sistemului de frânare, prin acţionarea frânei de serviciu;
d- preluarea controlului tracţiunii, prin acţionarea corespunzătoare a acceleraţiei.
80. Având în vedere particularităţile funcţionale, este de preferat ca frâna de
serviciu să se acţioneze:
a- brusc;
b- în mod continuu;
c- pâna la blocarea roţilor;
d- treptat şi controlat.
81. Care este consecinţa frânării violente, cu blocarea roţilor din faţă?
a- micşorarea uzurii anvelopelor;
b- pierderea maniabilităşii autovehiculului;
c- pierderea stabilităţii autovehiculului;
d- reducerea distanţei de oprire.
82. Care este consecinţa frânării violente, cu blocarea roţilor din faţă?
a- creşterea distanţei de frânare necesare pentru oprirea vehiculului;
b- micşorarea uzurii anvelopelor;
c- reducerea distanţei de oprire:
d- reducerea timpului de reacţie.
83. Care este consecinţa frânării violente, cu blocarea roţilor din faţă?
a- derapajul;
b- micşorarea uzurii anvelopelor;
c- pierderea stabilităţii autovehiculului;
d- reducerea distanţei de oprire.
84. Sistemele de frânare de încetinire de tip retarder/intarder acţionează numai
dacă:
a- ambreiajul este cuplat;
b- autovehiculul este în mişcare;
c- pedala de frână este apăsată;
d- schimbătorul de viteze este cuplat într-o treaptă de viteză.
85. Care poate fi cauza demarajului slab al autovehiculului la pornirea de pe loc sau
la accelerare?
a- nivelul scăzut al combustibilului în rezervor;
b- presiunile din pneuri nu corespund cu cele prescrise de fabricant;
c- se accelerează cu frâna de încetinire activată;
d- uşile autovehiculului nu sunt închise corespunzător.
86. La folosirea excesivă pe un timp îndelungat a retarderului hidraulic, eficienţa
139
frânării scade datorită:
a- folosirii frânei de motor;
b- funcţionării ABS-ului;
c- rulării la turaţii mari;
d- supraîncălzirii uleiului.
87. Ce trebuie să aveţi în vedere la operarea asupra manetei de comandă a
retarderului, pentru a nu afecta siguranţa şi confortul deplasării?
a- dezactivarea retarderului, precum şi schimbarea treptelor de frânare, să se facă numai împreună
şi odată cu acţionarea controlată a frânei de serviciu;
b- manevrarea secvenţială a acesteia;
c- mentinerea unei viteze de deplasare constante, indiferent de condiţiile de drum şi de trafic;
d- să activez retarderul numai în urma reducerii corespunzătoare a vitezei de deplasare, realizată
prin utilizarea controlată a frânei de serviciu.
88. Ce trebuie să aveţi în vedere la operarea asupra manetei de comandă a
retarderului, pentru a nu afecta siguranţa şi confortul deplasării ?
a- manevrarea fără salturi peste diferitele trepte de frânare;
b- menţinerea unei viteze de deplasare constante, indiferent de condiţiile de drum şi de trafic;
c- să activez retarderul numai în urma reducerii corespunzătoare a vitezei de deplasare, realizată
prin utilizarea controlată a frânei de serviciu;
d- să identific şi să cuplez în mod direct treapta de frânare adecvată necesităţilor impuse de
condiţiile de drum şi de trafic.
89. Care sunt riscurile exploatării retarderului?
a- blocarea transmisiei
b- nu exista nici un fel de risc
c- socurile provocate în transmisie la schimbarea treptelor de frânare
d- suprasolicitarea transmisiei
90. Care sunt riscurile exploatarii retarderului?
a- blocarea transmisiei;
b- imposibilitatea controlului forţei de frânare realizate;
c- lipsa asistării electronice a frânării;
d- suprasolicitarea transmisiei
91. Care din procedurile de mai jos sunt de urmat la coborârea pantelor lungi cu
succesiuni de curbe, în ceea ce priveşte exploatarea raţională a retarderului în condiţii de
siguranţă şi confort?
a- cuplarea treptelor de frânare superioare să se opereze numai în urma, sau odată cu acţionarea
frânei de serviciu;
b- cuplarea treptelor superioare de frânare ale retarderului să se efectueze, de preferat, pe
porţiunile de drum în aliniament;
c- evitarea folosirii îndelungate a retarderului la coborârea pantelor lungi, pentru a evita
supraîncălzirea acestuia;
d- evitarea folosirii simultane a retarderului şi a frânei de serviciu.
92. Care din procedurile de mai jos sunt de urmat la coborârea pantelor lungi cu
succesiuni de curbe, în ceea ce priveşte exploatarea raţională a retarderului în condiţii de
siguranţă şi confort?
a- cuplarea treptelor de frânare superioare să se opereze numai în urma, sau odată cu acţionarea
frânei de serviciu;
b- dezactivarea retarderului sau cuplarea treptelor inferioare de frânare să se comande, de
preferat, pe parcursul abordarii virajelor;
c- evitarea folosirii îndelungate a retarderului la coborârea pantelor lungi, pentru a evita
supraîncălzirea acestuia;
140
d- evitarea folosirii simultane a retarderului şi a frânei de serviciu.
93. Coborâţi o pantă cu retarderul activat. Se modifică forţa de frânare dezvoltată
de retarder în urma eventualei schimbări de treaptă de viteză, sau pe parcursul efectuării
acestor operaţiuni?
a- da;
b- nu;
c- numai dacă se cuplează o treaptă inferioară de viteză;
d- numai dacă se cuplează o treaptă superioară de viteză.
94. În ce condiţii trebuie să evitaţi, respectiv să dovediţi prudenţă la folosirea
retarderului?
a- în condiţiile circulaţiei pe timp de ploaie sau ninsoare şi carosabil umed;
b- în condiţiile în care carosabilul este acoperit cu polei sau gheaţă;
c- în condiţiile în care carosabilul este uscat;
d- la coborârea pantelor lungi.
95. În ce condiţii trebuie să evitaţi, respectiv să dovediţi prudenţă la folosirea
retarderului?
a- în condiţiile în care carosabilul este umed;
b- în condiţiile în care carosabilul este uscat;
c- la coborârea pantelor lungi;
d- la oprire.
96. Care este riscul reprezentativ la utilizarea retarderului în condiţiile în care
carosabilul are aderenţa redusă?
a- derapajul punţii motoare;
b- patinarea punţii de direcţie;
c- pierderea maniabilităţii autovehiculului;
d- supraîncălzirea retarderului.
97. Care este riscul reprezentativ la utilizarea retarderului în condiţiile în care
carosabilul are aderenţa redusă?
a- acvaplanarea;
b- patinarea punţii motoare;
c- pierderea maniabilităţii autovehiculului;
d- pierderea stabilităţii autovehiculului.
98. Consumul de combustibil la viteză constantă este dependent de:
a- condiţiile de trafic şi starea drumului;
b- rezistenţele la înaintare ale autovehiculului şi mărimea vitezei;
c- sarcina şi turaţia motorului;
d- turaţia motorului şi condiţiile de trafic.
99. Consumul specific de combustibil al motorului este:
a- cantitatea de combustibil consumată la deplasarea autovehiculului cu viteză constantă;
b- cantitatea de combustibil consumată pentru parcurgerea unei distanţe de 100 km;
c- cantitatea de combustibil consumată pentru producerea unei unităţi de lucru mecanic măsurată
în KWh sau CPh;
d- distanţa parcursă prin consumarea unui litru de combustibil.
100. Pentru reducerea consumului de combustibil se recomandă:
a- acţionarea intercooler-lui;
b- acţionarea regulator-limitatorului de turaţie al motorului;
c- utilizarea treptelor schimbătorului de viteze astfel încât motorul să aibă în permanenţă o
rezervă de putere cât mai mare;
d- utilizarea treptelor schimbătorului de viteze astfel încât să se asigure funcţionarea motorului în
plaja de turaţii delimitată prin marcajul de culoare verde pe turometru.
141
 101. Pentru a obţine un consum de combustibil cât mai redus la o viteză şi un drum
date se recomandă:
a- să se aleagă treapta de viteze care asigură funcţionarea motorului la turaţii mai mici decât
turaţia de mers în gol a acestuia;
b- să se asigure funcţionarea motorului la turaţia corespunzatoare puterii maxime;
c- să se utilizeze treptele inferioare ale schimbătorului de viteze pentru a asigura o rezervă de
putere mare;
d- să se utilizeze, atât cât permite motorul, treapta cea mai rapidă a schimbătorului de viteze.
102.Pneurile cu care este echipat autovehiculul influenţează consumul de
combustibil ?
a- da, deoarece acestea influenţează rezistenţa aerodinamică a autovehiculului;
b- da, deoarece acestea influenţează rezistenţa la înaintare a autovehiculului;
c- da, deoarece uzându-se în exploatare măresc consumul de combustibil;
d- nu.
103. În condiţiile rulajului în palier la viteza de croazieră de 60 km/h, sesizaţi că
motorul funcţonează în intervalul de turaţii economice atât în treapta a V-a, cât si în
treapta a VI-a. În condiţiile date, cuplarea cărei trepte de viteză conduce la reducerea
semnificativă a consumului de combustibil?
a- a prizei directe;
b- treptei a V-a;
c- treptei a VI-a;
d- in condiţiile date, consumul de combustibil înregistrat este acelaşi, indiferent de treapta de
viteză care se cuplează.
104. Ce trebuie să aveţi în vedere la selectarea treptelor de viteză adecvate modului
de deplasare în condiţii de siguranţă şi confort, urmărind optimizarea consumului de
combustibil?
a- circulând cu o anumită viteză, consumul efectiv de combustibil este acelaşi, şi nu depinde de
treapta de viteză selectată;
b- turaţia motorului să fie cât mai apropiată de cea de relanti;
c- turaţia motorului să fie cât mai mare, de preferat în intervalul evidenţiat prin marcaj de culoare
portocalie sau roşie;
d- turaţia motorului să fie în zona celor economice, interval evidenţiat prin marcaj de culoare
verde.
105. La demaraj şi la accelerări, din considerente de siguranţă, exploatarea eficientă
şi economică a autovehiculelor impune ca operaţiunile de schimbare a treptelor de viteză
superioare să se iniţieze:
a- la turaţii care asigură revenirea acesteia la valori apropiate de cea de funcţionare stabilă la
relanti;
b- la turaţii care asigură revenirea acesteia la valori apropiate de limita inferioară a zonei verzi;
c- la turaţii cât mai apropiate de limita superioară a zonei verzi;
d- la turaţii cât mai ridicate, care să protejeze faţă de riscul diminuării dinamicităţii impuse
accelerării.
106. Cum influenţează frânările puternice şi accelerările rapide consumul de
combustibil?
a- amândouă au un efect neglijabil asupra consumului de combustibil;
b- amândouă cresc consumul de combustibil;
c- numai accelerările rapide cresc consumul de combustibil;
d- numai frânările puternice cresc consumul de combustibil.
107. În curbă sau în viraj, forţa centrifugă tinde să:
a- alinieze vehiculul pe traiectorie circular;
142
b- deplaseze pasagerii înspre partea din faţă a autovehiculului;
c- mărească viteza de deplasare a autovehiculului;
d- menţină deplasarea rectilinie a autovehiculului.
108. La deplasarea în curbă, deraparea spre altă bandă se produce atunci când:
a- forţa centrifugă este inferioară aderenţei;
b- forţa centrifugă este superioară aderenţei;
c- forţa de tracţiune este inferioară aderenţei:
d- forţa de tracţiune este superioară aderenţei.
109. Ce trebuie să aveţi în vedere, şi respectiv să urmăriţi să se realizeze, cu ocazia
acţionării comenzilor autovehiculului în condiţii de siguranţă şi confort?
a- acţionarea cât mai rapidă a comenzilor, astfel încât să nu poată fi remarcate de pasageri;
b- acţionarea fermă şi lină sau insesizabilă a comenzilor;
c- operarea simultană a cât mai multor comenzi;
d- toate intervenţiile asupra comenzilor să fie remarcate şi de pasageri.
110. În curbă, pericolul răsturnării autovehiculului este mai mare atunci când:
a- centrul de greutate al autovehiculului se găseşte la o înălţime mare în raport cu solul;
b- centrul de greutate al autovehiculului se găseşte la o înălţime mică în raport cu solul;
c- forţa centrifugă este inferioară aderenţei.
d- miscarile longitudinale ale autovehiculului sunt mai mari decât cele laterale
111. Influenţează masa autovehiculului distanţa de frânare ?
a- cu cât masa este mai mare, cu atât distanţa de frânare este mai mare;
b- cu cât masa este mai mare, cu atât distanţa de frânare este mai mică deoarece creşte aderenţa şi
forţa de frânare;
c- depinde de experienţa conducătorului auto;
d- nu, în cazul conducătorilor auto care conduc cu o viteză care permite evitarea coliziunilor.
112. Forţa de tracţiune, masurată la roţile motrice, este cea mai mare:
a- în priza directa;
b- în treapta a VI-a;
c- în treapta I-a;
d- în ultima treaptă de viteză.
113. În aceiaşi treaptă de viteză, forţa de tracţiune măsurată la roţile motrice este
cea mai mare la turaţii din intervalul evidenţiat pe cadranul turometrului cu marcaj de
culoare:
a- neagră;
b- portocalie;
c- roşie;
d- verde.
114. În cazul circulaţiei la viteză de croazieră, rezerva de putere :
a- asigură învingerea rezistenţei aerului;
b- asigură învingerea rezistenţei la rulare a autovehiculului;
c- asigură învingerea rezistenţelor interne ale transmisiei;
d- permite efectuarea de accelerări, în caz de necesitate.
115. În cazul circulaţiei la viteză de croazieră, rezerva de putere disponibilă:
a- asigură învingerea rezistenţei aerului;
b- asigură învingerea rezistenţelor interne ale transmisiei;
c- permite abordarea rampelor, în mod dinamic;
d- scuteşte conducătorul auto de efectuarea asigurării în vederea efectuării manevrelor de
depăşire.
116. Circulând la viteza de croazieră, existenţa sau lipsa rezervei de putere
disponibile – pentru o eventuală accelerare – se poate constata după:
143
a- indicatorul de turaţie a motorului;
b- poziţia pedalei de acceleraţie;
c- poziţia şi cursa liberă a pedalei de ambreiaj;
d- treapta de viteză cuplată.
117. Dacă în timpul conducerii aveţi nevoie de o rezervă de putere mare se
recomandă:
a- să se acţioneze sistemul intarder;
b- să se ruleze în treapta de priză directă;
c- să se utilizeze o treaptă de viteză inferioară a cutiei de viteze;
d- să se utilizeze treapta cea mai rapidă a schimbătorului de viteze.
118. Punerea în funcţiune a instalaţiei de climatizare:
a- are drept consecinţă scaderea consumului de combustibil;
b- are drept consecinţă scaderea rezervei de putere disponibile;
c- determină creşterea uzurii motorului;
d- determină creşterea rezistenţelor la înaintare.
119. Puterea transmisă la roţile motrice:
a- este egală cu cea dezvoltată de motor;
b- este mai mare decât cea dezvoltată de motor;
c- este mai mică decât cea dezvoltată de motor;
d- poate fi mai mică sau mai mare decât cea dezvoltată de motor, în funcţie de treapta de viteză
care se cuplează.
120. Conformitatea presiunilor în pneuri are influenţă determinantă asupra:
a- consumului de combustibil;
b- forţei de tracţiune şi a puterii transmise la roţile motrice;
c- momentului motor;
d- rezistenţei aerodinamice.
121. Conformitatea presiunilor în pneuri are influenţă determinantă asupra:
a- forţei de tracţiune şi a puterii transmise la roţile motrice;
b- randamentului transmisiei cardanice;
c- stabilităţii autovehiculului;
d- uzurii anvelopelor, precum şi asupra stabilităţii şi maniabilităţii autovehiculului.
122. Conformitatea presiunilor în pneuri are influenţă determinantă asupra:
a- forţei de tracţiune şi a puterii transmise la roţile motrice;
b- funcţionării mecanismului de direcţie şi a suspensiei;
c- puterii motorului;
d- stabilităţii autovehiculului.
123. Care din datele tehnice enumerate se regăsesc înscrise inclusiv în certificatul de
înmatriculare al autovehiculului?
a- consola faţă;
b- masa încărcată maxim admisă;
c- raza de virare;
d- sarcina utilă.
124. Care din datele tehnice enumerate se regăsesc înscrise inclusiv în certificatul de
înmatriculare al autovehiculului?
a- ampatamentul;
b- consola faţă;
c- puterea netă maximă;
d- sarcina utilă.
125. Care din datele tehnice enumerate se regăsesc înscrise inclusiv în certificatul de
înmatriculare al autovehiculului?
144
a- ampatamentul;
b- numărul de locuri, inclusiv locul şoferului;
c- raza de virare;
d- sarcina utilă.
126. Gradul de încarcare şi modul de distribuire a încărcăturii autovehiculului
influenţează în mod direct modificarea:
a- condiţiilor de confort şi de siguranţă a deplasării;
b- forţei de tracţiune la roţile motrice;
c- poziţiei centrului de greutate al autovehiculului;
d- presiunilor în pneuri.
127. Gradul de încărcare şi modul de distribuire a încărcăturii autovehiculului
influenţează în mod direct modificarea:
a- aderenţei dintre pneuri şi calea de rulare;
b- condiţiilor de confort şi de siguranţă a deplasării;
c- presiunilor în pneuri;
d- ţinutei de drum a autovehiculului.
128. Gradul de încărcare al autovehiculului influenţează în mod direct şi
determinant:
a- confortul şi siguranţa deplasării;
b- distanţa de frânare necesară opririi autovehiculului în condiţii de siguranţă;
c- maniabilitatea autovehiculului;
d- uşurinţa accesării comenzilor autovehiculului.
129. Gradul de încarcare al autovehiculului influenţează în mod direct şi
determinant:
a- confortul şi siguranţa deplasării;
b- consumul de combustibil;
c- maniabilitatea autovehiculului;
d- uşurinţa accesării comenzilor autovehiculului.
130. Gradul de încărcare al autovehiculului influenţează în mod direct şi
determinant:
a- confortul şi siguranţa deplasării;
b- inerţia autovehiculului;
c- maniabilitatea autovehiculului;
d- uşurinţa accesării comenzilor autovehiculului.
131. În măsura în care condiţiile de circulaţie permit, în care din situaţiile
enumerate ar fi de recomandat să se exploateze în mod raţional posibilitatea valorificării
inerţiei autovehiculului?
a- la abordarea sau traversarea sectoarelor de drum care prezintă potenţiale riscuri sau pericole;
b- la intrarea în autogări, curţi sau garaje;
c- la pregătirea abordării unui sector de drum în rampă;
d- la traversarea trecerilor la nivel cu calea ferată.
132. În masura în care condiţiile de circulaţie permit, în care din situaţiile
enumerate ar fi de recomandat să se exploateze în mod raţional posibilitatea valorificării
inerţiei autovehiculului?
a- la abordarea sau traversarea sectoarelor de drum care prezintă potenţiale riscuri sau pericole;
b- la efectuarea manevrelor de ieşire de pe partea carosabilă;
c- la încetinire – în mod combinat cu utilizarea controlată a sistemelor de frânare;
d- la traversarea trecerilor la nivel cu calea ferată.
133. Ce trebuie să aveţi în vedere pentru a preveni riscurile atunci când încărcaţi
vehiculul peste masa maximă admisă/numarul de locuri admis ?
145
a- diminuează confortul conducătorului şi al pasagerilor;
b- obturează vizibilitatea pentru ceilalţi participanţi la trafic;
c- se modifică ţinuta de drum şi comportamentul autovehiculului în viraje;
d- supraîncărcarea nu afectează siguranţa şi confortul deplasării.
134. Ce trebuie să aveţi în vedere pentru a preveni riscurile atunci când încărcaţi
vehiculul peste masa maximă admisă/numărul de locuri admis?
a- creşte distanţa de frânare;
b- diminuează confortul conducătorului şi al pasagerilor;
c- obturează vizibilitatea pentru ceilalţi participanţi la trafic;
d- supraîncărcarea nu afectează siguranţa şi confortul deplasării.
135. Care din factorii enumeraţi influenţează în mod direct distanţa de frânare
necesară pentru oprirea autovehiculului?
a- înălţimea vehiculului;
b- masa autovehiculului şi gradul de încărcare;
c- presiunea în pneuri
d- treapta de viteză cuplată
136. Care din factorii enumeraţi influentează în mod direct distanţa de frânare
necesară pentru oprirea autovehiculului?
a- aderenţa şi viteza autovehiculului;
b- lungimea vehiculului;
c- presiunea în pneuri;
d- treapta de viteză cuplată.
137. La dublarea vitezei de deplasare, în aceleaşi condiţii de drum, distanţa de
frânare necesară pentru oprirea vehiculului creşte de aproximativ:
a- 10 ori;
b- 2 ori;
c- 4 ori;
d- 6 ori.
138. Circulând cu aceiaşi viteză de deplasare, distanţa de frânare necesară pentru
oprirea vehiculului în condiţiile unui carosabil umed, faţă de cea necesară în condiţiile
circulaţiei pe carosabil uscat, creşte de aproximativ:
a- 10 ori;
b- 2 ori;
c- 4 ori;
d- 6 ori.
139. În aceleaşi condiţii de drum, distanţa necesară pentru oprirea unui autovehicul
de mare tonaj, faţă de cea necesară pentru oprirea unui autoturism este:
a- aproximativ aceiaşi;
b- de circa 2 ori mai mare;
c- de circa 2 ori mai mică;
d- de circa 4 ori mai mare.

146
 1. Răspunsuri corecte - mecanică

1 C 19 D 37 B 55 D 73 A 91 B 109 B 127 D
2 D 20 D 38 B 56 A 74 C 92 C 110 A 128 B
3 A 21 C 39 D 57 C 75 D 93 B 111 A 129 B
4 C 22 D 40 C 58 C 76 D 94 B 112 C 130 B
5 B 23 C 41 B 59 B 77 D 95 A 113 D 131 C
6 A 24 D 42 A 60 D 78 A 96 A 114 D 132 C
7 A 25 A 43 C 61 B 79 D 97 B 115 C 133 C
8 A 26 A 44 A 62 D 80 C 98 C 116 B 134 A
9 B 27 B 45 A 63 B 81 B 99 C 117 C 135 B
10 A 28 D 46 D 64 D 82 A 100 D 118 B 136 A
11 C 29 B 47 D 65 C 83 A 101 D 119 C 137 C
12 D 30 C 48 D 66 D 84 B 102 B 120 A 138 B
13 D 31 D 49 C 67 D 85 C 103 C 121 D 139 B
14 A 32 C 50 D 68 A 86 D 104 D 122 D - -
15 B 33 A 51 B 69 A 87 B 105 C 123 B - -
16 A 34 B 52 C 70 A 88 A 106 B 124 C - -
17 D 35 C 53 D 71 B 89 C 107 D 125 B - -
18 D 36 C 54 B 72 A 90 C 108 B 126 C - -

2. CONDUCERE PREVENTIVĂ/DEFENSIVĂ

1.Cele mai multe accidente de circulaţie au drept cauză:

a- condiţiile meteorologice nefavorabile;
b- defecţiunile tehnice;
c- erorilor umane;
d- infrastructura.
2. Accidentele de circulaţie în care un autovehicul intră în coliziune cu cel care
circulă în faţă au drept cauză principală:
a- distanţa de siguranţă insuficientă;
b- neadaptarea vitezei;
c- neatenţia;
d-pierderea aderenţei.
3. Suplimentar faţă de costurile directe ale unui accident de circulaţie, acesta
conduce la costuri legate de:
a- imobilizarea vehiculului;
b- prejudicierea imaginii reprezentative a firmei;
c- timpul pierdut;
d- toate cele trei variante constituie costuri suplimentare.
4. Indicaţi care este poziţia corectă a mâinilor pe volan prin analogie cu cadranul
unui ceas?
a- în dreptul orelor 10 şi 14;
b- în dreptul orelor 8 şi 16;
c- în dreptul orelor 9 şi 15;
d- in dreptul orelor 11 şi 13.
5. Care sunt riscurile legate de o poziţie greşită a mâinilor pe volan ?
a- destabilizarea roţilor de direcţie;
b- diminuarea timpului de reacţie;
147
c- o precizie slabă a traiectoriei autovehiculului;
d- scăderea raportului de transmitere al transmisiei direcţie.
6. O poziţie corectă la volan presupune efectuarea succesivă şi în ordinea indicată a
următoarelor reglaje:
a- reglarea centurii de siguranţă, oglinzilor retrovizoare şi a scaunului;
b- reglarea centurii de siguranţă, scaunului şi a oglinzilor retrovizoare;
c- reglarea scaunului, oglinzilor retrovizoare şi a centurii de siguranţă;
d- reglarea scaunului, spătarului, oglinzilor retrovizoare şi a centurii de siguranţă.
7. O poziţie corectă la volan presupune:
a- conducatorul auto să aşeze într-o poziţie care să evite adormirea la volan chiar şi în caz de
oboseală;
b- conducătorul auto să se aşeze confortabil, capul să fie sprijinit pe tetieră şi să aibă acces uşor la
comenzile autovehiculului;
c- conducătorul auto să se plaseze cât mai aproape de volan pentru a avea acces uşor la
comenzile autovehiculului;
d- conducătorul auto trebuie să se aşeze şi să-şi regleze oglinzile retrovizoare astfel încât să
elimine unghiurile moarte din spatele şi de pe laturile autovehiculului.
8. O poziţie incorectă la volan poate conduce la:
a- folosirea incorectă a culoarului de deplasare;
b- necorelarea vitezei de deplasare cu vizibilitatea;
c- percepere eronată a distanţelor;
d- scăderea rezistenţei la oboseală.
9. O poziţie incorectă la volan poate conduce la:
a- scăderea concentrarii;
b- scăderea timpului de anticipare;
c- scăderea timpului de observare a potenţialelor pericole;
d- scăderea timpului de reacţie.
10. Aprinderea unei ţigări în timpul conducerii autovehiculului:
a- conduce la înlăturarea senzaţiei de oboseală;
b- conduce la nereceptarea unor informaţii şi se poate produce un accident;
c- este o acţiune care ajută la creşterea concentrării;
d- toate variantele de mai sus.
11. Manevrarea necorespunzătoare a cărei comenzi, dintre cele enumerate, poate
amplifica mişcarea de ruliu a autovehiculului (oscilaţiile de înclinare a autovehiculului în
jurul axei longitudinale)?
a- acceleraţie;
b- ambreiaj;
c- schimbător de viteze;
d- volan.
12. Oboseala poate fi cauzată de:
a- alimentaţie inadecvatăŞ
b- alimentaţie insuficientă, prea grasă sau neechilibrată;
c- lipsa somnului;
d- toate cauzele enumerate pot provoca oboseala.
13. Consumul de alcool poate avea ca efecte:
a- efecte sedative sau anularea inhibiţiilor;
b- înlăturarea oboselii;
c- organizarea proceselor intelectuale;
d- revigorarea organismului.
14. În timpul conducerii autovehiculului, oboseala poate avea ca efect:
148
 a- asumarea de riscuri suplimentare pentru scurtarea duratei călătoriei;
b- consumul de alcool;
c- creşterea capacităţilor de anticipare;
d- scăderea timpului de reacţie.
15. Sănătatea şi o vedere bună:
a- nu sunt suficiente pentru o conducere în siguranţă;
b- pot fi afectate de consumul de alcool sau droguri;
c- sunt indispensabile unei conduceri în siguranţă;
d- toate variantele enumerate sunt adevarate.
16. Studiile efectuate evidenţiază că la o alcoolemie de 0,3 ‰ :
a- debutează riscul producerii unui accident;
b- riscul producerii unui accident este multiplicat de 10 ori;
c- riscul producerii unui accident este multiplicat de 2 ori;
d- riscul producerii unui accident este multiplicat de 35 ori.
17. Studiile efectuate evidenţiază că la o alcoolemie de 0,5 ‰ care poate fi produsă
de consumul a două pahare de vin:
a- debutează riscul producerii unui accident;
b- riscul producerii unui accident este multiplicat de 10 ori;
c- riscul producerii unui accident este multiplicat de 2 ori;
d- riscul producerii unui accident este multiplicat de 35 ori.
18. Studiile efectuate evidenţiază că la o alcoolemie de 0,8 ‰ :
a- debutează riscul producerii unui accident;
b- riscul producerii unui accident este multiplicat de 10 ori;
c- riscul producerii unui accident este multiplicat de 2 ori;
d- riscul producerii unui accident este multiplicat de 35 ori.
19. Studiile efectuate evidenţiază că la o alcoolemie de 1,2 ‰ :
a- debutează riscul producerii unui accident;
b- riscul producerii unui accident este multiplicat de 10 ori;
c- riscul producerii unui accident este multiplicat de 2 ori;
d- riscul producerii unui accident este multiplicat de 35 ori.
20. Consumul de alcool poate avea ca efect:
a- consumul de alcool poate provoca toate efectele enumerate;
b- diminuarea capacităţii de gândire;
c- evaluarea greşită a vitezelor;
d- reducerea câmpului vizual.
21. Care dintre următoarele afirmaţii este corectă ?
a- alcoolul este absorbit în organism foarte rapid dar eliminarea lui se face într-un timp mult mai
mare;
b- alcoolul este absorbit lent în organism dar eliminarea se face rapid;
c- eliminarea alcoolului din organism se face numai după 14 ore de somn;
d- timpul de absorbţie al alcoolului în organism este egal cu cel necesar pentru eliminarea sa.
22. Ordinea în intervenţie pentru acordarea primului ajutor unei persoane ce a
suferit mai multe leziuni este:
a- alertarea autorităţilor, oprirea hemoragiilor, degajarea căilor respiratorii şi imobilizarea
fracturilor;
b- degajarea căilor respiratorii, oprirea hemoragiilor şi imobilizarea fracturilor;
c- imobilizarea fracturilor, degajarea căilor respiratorii şi oprirea hemoragiilor;
d- oprirea hemoragiilor, degajarea căilor respiratorii şi imobilizarea fracturilor.
23. Înainte de a trece la transportarea victimelor unui accident de circulaţie, trebuie
să vă convingeţi:
149
a- că au fost conservate probele de la locul accidentului;
b- că autovehiculul cu care urmează să se efectueze transportul asigură confortul necesar;
c- că funcţiile respiratorie şi circulatorie sunt asigurate;
d- că victima va fi asistată pe timpul deplasării de o persoană competentă.
24. În ce fel trebuie aşezat într-un mijloc de transport un rănit care prezintă leziuni
ale coloanei vertebrale?
a- culcat pe o parte;
b- este indicat să nu fie mişcat până la sosirea salvării;
c- în poziţie şezând;
d- pe bancheta din spate a unui autoturism pentru a se asigura o poziţie orizontală a corpului.
25. Ce se va scrie pe biletul, care se prinde lângă garoul aplicat unei persoane cu
hemoragie puternică, rănit în urma unui accident de circulaţie ?
a- grupa sanguină a victimei;
b- modul cum s-a manifestat hemoragia;
c- numele, prenumele şi posibilităţile de contactare a celui care a aplicat garoul;
d- ora şi minutul când s-a aplicat garoul.
26. Urgenţele în cazul persoanelor accidentate sunt de gradul I, II sau III. Care este
semnificaţia acestei clasificări în ordinea I, II şi III:
a- accidentaţi cu vătămări corporale severe, accidentaţi cu vătămări corporale grave, accidentaţi
cu vătămări minore;
b- accidentaţi în stare de comă sau de şoc, accidentaţi cu fracturi sau hemoragii, accidentaţi cu
vătămări minore;
c- accidentaţi în stare de comă sau de şoc, accidentaţi cu fracturi, accidentaţi cu hemoragii;
d- accidentaţi în stare de comă sau de şoc, accidentaţi cu hemoragii, accidentaţi cu fracturi.
27. Conduceţi un autocamion pe un drum în pantă acoperit cu polei. Cum veţi
acţiona pentru a efectua manevra de oprire a autovehiculului:
a- ne se acţionează nici un sistem, autovehiculul fiind în urcare se va opri de la sine
b- se acţionează ferm pedala de frână, simultan cu poziţionarea manetei schimbătorului de viteze
la punctul mort;
c- se acţionează ferm pedala de frână, ţinându-se cont de dotarea cu ABS;
d- se trece într-o treaptă inferioară a schimbătorului de viteze, folosind cu precauţie frâna de
serviciu pentru că autovehiculul se află în coborâre.
28. Cui trebuie să acordaţi prioritate de trecere într-o intersecţie cu sens giratoriu:
a- circulând pe drumul cu prioritate aveţi prioritate;
b- tuturor vehiculelor care pătrund în intersecţia respectivă;
c- vehiculelor care circulă în interiorul intersecţiei;
d- vehiculelor care vin din partea dreaptă.
29. În care din următoarele situaţii se suspendă exercitarea dreptului de a conduce
autovehicule pe drumurile publice:
a- conducerea autovehiculului fără diagrama tahograf;
b- depăşirea cu mai mult de 30 km/h a vitezei maxime admise de lege pe sectorul de drum pe care
circulă şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus
c- depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise de lege pe sectorul de drum pe
care circulă şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus
d- lăsarea liberă a volanului în timpul mersului.
30. În care din următoarele situaţii se dispune măsura anulării permisului de
conducere:
a- dacă titularului permisului de conducere i s-a aplicat prin hotarâre judecatorească ramasă
definitivă pedeapsa complementara a interzicerii exercitării profesiei sau ocupaţiei de conducător
de vehicule;
150
b- pentru conducerea sub influenţa alcoolului dacă fapta nu constituie infracţiune;
c- pentru nerespectarea prevederilor legale privind depăşirea;
d- pentru nesemnalizarea schimbării direcţiei de mers.
31. Este permisă circulatţia cu un autovehicul avariat în urma unei coliziuni uşoare:
a- da, dacă deţine autorizaţie eliberată de poliţie, dar nu mai mult de 30 de zile de la data
producerii avariei;
b- da, dacaă deţine autorizaţie eliberată de poliţie, dar nu mai mult de 60 de zile de la data
producerii avariei;
c- da, dar numai până la primul service auto;
d- da, până când posesorul are posibilitatea să-l repare.
32. Elementele conducerii preventive sunt:
a- numai prevederea şi judecata;
b- numai vigilenţa şi prevederea;
c- vigilenţa şi îndemânarea;
d- vigilenţa, prevederea, judecata.
33. Factorii care diminuează capacitatea de conducere sunt:
a- alcoolul şi medicamentele;
b- numai stupefiantele;
c- oboseala şi alcoolul;
d- oboseala, alcoolul, stupefiantele.
34. Factorii care influenţează distanţa de frânare sunt:
a- aderenţa părţii carosabile şi viteza;
b- dimensiunea şi profilul anvelopei;
c- numai viteza de deplasare;
d- viteza, masa vehiculului, aderenţa.
35. Prin distanţă de oprire întelegem:
a- distanţa de frânare până la oprire;
b- distanţa parcursă din momentul acţionării pedalei de frână până la oprire;
c- distanţa parcursă între momentul sesizării obstacolului şi acţionarea pedalei de frână;
d- suma dintre distanţa de reacţie şi distanţa de frânare.
36. Distanţa de oprire în siguranţă reprezintă:
a- distanţa faţă de autovehiculul din faţă;
b- distanţa parcursă atât în timpul de reacţie, cât şi pe timpul frânării;
c- distanţa parcursă numai în timpul de reacţie;
d- distanţa parcursă numai pe timpul frânării.
37. Cum influenţează viteza de deplasare distanţa de oprire în siguranţă
a- la dublarea vitezei, distanţa de oprire se măreşte de două ori;
b- la dublarea vitezei, distanţa de oprire se măreşte de patru ori;
c- la dublarea vitezei, distanţa de oprire se măreşte de trei ori;
d- nu îşi modifică valorile prin dublarea vitezei.
38. Viteza de deplasare pe timp de noapte trebuie aleasă astfel încât:
a- luminile de întâlnire să nu deranjeze pe cei care circulă din sens opus;
b- să permită oprirea autovehiculului în limita câmpului vizual;
c- să permită oprirea cât mai rapidă a autovehiculului;
d- să permită oprirea vehiculului în maxim 10 m.
39. Echiparea cu lanţuri a roţilor autovehiculelor, atunci când acestea circulă pe
drumuri acoperite cu zapadă are ca scop:
a- creşterea aderenţei longitudinale şi transversale roată-cale de rulare;
b- creşterea eficienţei manevrei de frânare;
c- îmbunătăţirea performanţelor autovehiculului la manevra de virare;
151
d- limitarea fenomenelor de ruliu şi tangaj ale autovehiculului datorate vântului lateral.
40. Principala cauză generatoare de accidente este:
a- defecţiunile tehnice ale sistemului de iluminat;
b- oboseala în timpul conducerii;
c- starea necorespunzătoare a drumului public;
d- viteza peste limitele admise.
41. De ce este necesar să se păstreze după o ploaie torenţială o distanţă mult mai
mare faţă de autovehiculele care circulă din faţă:
a- deoarece distanţa de oprire este mult mai mare;
b- distanţa de oprire în siguranţă nu se modifică faţă de carosabilul uscat;
c- în asemenea condiţii nu apare nici un pericol;
d- pentru că vizibilitatea este diminuatăa.
42. Pentru a controla un derapaj, va trebui să:
a- frânaţi progresiv autovehiculul;
b- nu acceleraţi, frânaţi progresiv şi contrabracaţi roţile;
c- nu acceleraţi, nu frânaţi, contrabracati roţile;
d- rotiţi volanul până când roţile directoare devin paralele cu axa longitudinală a vehiculului.
43. A conduce preventiv înseamnă:
a- să anticipezi situaţiile ce pot deveni periculoase;
b- să atenţionezi ceilalţi participanţi la trafic privind greşelile făcute;
c- să conduci cu viteză constantă;
d- să respecţi regulile de circulaţie pe drumurile publice.
44. Cum se semnalizează trecerea la nivel cu calea ferată curentă fară bariere sau
semibariere?
a- cu indicatoare de avertizare „Trecerea la nivel cu o cale ferată fără bariere”;
b- cu unul din indicatoarele „Trecerea la nivel cu calea ferată simplă, fără bariere” sau „Trecerea
la nivel cu calea ferată dublă, fără bariere” însoţite de indicatorul „Oprire”;
c- numai cu indicatorul „Oprire”;
d- numai cu unul din indicatoarele „Trecerea la nivel cu calea ferată simplă, fără bariere” sau
„Trecerea la nivel cu calea ferată dublă, fără bariere".
45. Cui îi revine responsabilitatea pregătirii autovehiculului pentru efectuarea
cursei?
a- conducătorului auto;
b- coordonatorului de transport;
c- persoanei desemnate să conducă activitatea de transport rutier;
d- personalului de specialitate cu aceste atribuţii.
46. Ce trebuie sa aveţi în vedere la controlul şi refacerea periodică a presiunilor din
pneuri?
a- aceste operaţiuni să fie efectuate de către personal specializat şi autorizat în acest sens;
b- odată reglate de către furnizor, şi respectiv refăcute cu ocazia inspecţiilor tehnice periodice,
controlul periodic ale acestora este inutil şi nu se justifică;
c- operaţiunile de refacere a presiunilor să se efectueze "la rece";
d- presiunile să se stabilească şi să fie adaptate periodic, în funcţie de uzurile pe care le prezintă
anvelopele.
47. Ce trebuie să aveţi în vedere la controlul şi refacerea periodică a presiunilor din
pneuri?
a- aceste operaţiuni să fie efectuate de către personal specializat şi autorizat în acest sens;
b- presiunile să fie conforme cu recomandările precizate de fabricant;
c- presiunile să fie stabilite şi adaptate periodic, în mod corespunzător categoriilor şi condiţiilor
de drum specifice traseelor care urmează să se parcurgă în mod obişnuit;
152
d- presiunile să se stabilească şi să fie adaptate periodic, în funcţie de uzurile pe care le prezintă
anvelopele.
48. Ce trebuie să aveţi în vedere pe parcursul deplasărilor efectuate în condiţiile de
carosabil umed, acoperit de mâzgă?
a- curaţirea periodică a farurilor;
b- refacerea periodică a presiunilor în pneuri;
c- schimbarea periodică a lamelor ştergătorului de parbriz;
d- verificarea periodică a aderenţei căii de rulare, prin încercări de frânare controlate.
49. Ce trebuie să aveţi în vedere pe parcursul deplasărilor efectuate în condiţiile de
carosabil umed, acoperit de mâzgă?
a- curaţirea periodică a suprafeţelor vitrate;
b- refacerea periodică a presiunilor în pneuri;
c- verificarea periodică a aderenţei căii de rulare, prin încercări de frânare controlate;
d- verificarea periodică a funcţionării sistemelor de control al tracţiunii şi al frânării.
50. Care din materialele enumerate, ce fac parte din dotările minime ale
autovehiculelor, au termene de valabilitate limitate şi precizate ca atare, ceea ce atrage
după sine obligativitatea înlocuirii sau refacerii periodice ale acestora?
a- lanţuri antiderapante;
b- set de becuri de rezervă;
c- triunghiuri reflectorizante;
d- trusă medicală de prim-ajutor.
51. Care din materialele enumerate, ce fac parte din dotările minime ale
autovehiculelor, au termene de valabilitate limitate şi precizate ca atare, ceea ce atrage
dupa sine obligativitatea înlocuirii sau refacerii periodice ale acestora?
a- roata de rezervă;
b- stingătoare de incendiu;
c- triunghiuri reflectorizante;
d- trusa de chei.
52. Echiparea cu lanţuri a roţilor autovehiculelor, atunci când acestea circulă pe
drumuri acoperite cu zăpadă are ca scop:
a- creşterea aderenţei longitudinale şi transversale roată-cale de rulare;
b- creşterea eficienţei manevrei de frânare;
c- îmbunătăţirea performanţelor autovehiculului la manevra de virare;
d- limitarea fenomenelor de ruliu şi tangaj ale autovehiculului datorate vântului lateral.
53. Verificarea cărui subsistem de frânare al autovehiculului este tehnic imposibil de
efectuat înaintea plecării la drum?
a- a frânei de încetinire;
b- a frânei de serviciu;
c- a frânei de staţionare;
d- a sistemului de frânare a remorcii.
54. Cum se verifică funcţionarea frânei de serviciu a autovehiculului?
a- exclusiv prin controlul rezistenţei la apăsare şi respectiv a cursei pedalei de frână
b- prin controlul presiunii aerului din instalaţia de frânare;
c- prin încercări controlate de pornire de pe loc şi de oprire a autovehiculului cu frâna de serviciu;
d- prin încercări de pornire de pe loc cu frâna de staţionare acţionată.
55 În cadrul operaţiunilor de pregătire a autovehiculului pentru efectuarea
deplasării se execută inclusiv:
a- efectuarea schimburilor de ulei la motor şi transmisie;
b- înlocuirea catalizatorului;
c- înlocuirea filtrelor de lubrifianţi şi de combustibil;
153
d- verificarea şi completarea plinurilor.
56. În cadrul operaţiunilor de pregătire a autovehiculului pentru efectuarea
deplasării se execută inclusiv:
a- efectuarea schimburilor de ulei la motor şi transmisie;
b- înlocuirea filtrelor de lubrifianţi şi de combustibil;
c- înlocuirea garniturilor de etanşare ale uşilor şi portierelor;
d- verificarea stării anvelopelor şi refacerea periodică a presiunilor din pneuri.
57. În cadrul operaţiunilor de pregătire a autovehiculului pentru efectuarea
deplasării se execută inclusiv:
a- efectuarea schimburilor de ulei la motor şi transmisie;
b- înlocuirea filtrelor de lubrifianţi şi de combustibil;
c- schimbarea lichidului din instalaţia de răcire;
d- verificarea şi curăţirea oglinzilor, suprafeţelor vitrate şi a ştergătoarelor de parbriz.
58. Care este durata totală apreciată a operaţiunilor de pregătire a autovehiculului,
efectuate de conducătorul auto înaintea plecării în cursă?
a- circa 1 zi;
b- circa 1-2 ore;
c- circa 20-30 de minute;
d- circa 5 minute.
59. În situaţii de risc caracteristice circulaţiei în viraje, derapajul poate fi evitat
prin:
a- accelerare la ieşirea din viraj;
b- bruscarea frânei de serviciu;
c- debreiere;
d- evitarea acţionării frânei de serviciu.
60. În situaţii de risc caracteristice circulaţiei în viraje, derapajul poate fi evitat
prin:
a- accelerare la ieşirea din viraj;
b- debreiere;
c- manevrarea intermitentă şi pendulară a volanului;
d- manevrarea lină a volanului – operată în mod continuu, fără întreruperi.
61. Cauza principală pentru care un conducător de autobuz trebuie să evite
frânările bruşte este:
a- reducerea costurilor de întreţinere şi reparaţii;
b- reducerea uzurii frânelor;
c- reducerea uzurii pneurilor;
d- siguranţa şi confortul pasagerilor.
62. La deplasarea în linie dreaptă, trebuie:
a- să circulaţi cât mai aproape de marcajul care delimitează marginea din stânga a benzii;
b- să circulaţi cât mai aproape de marginea din dreapta a drumului;
c- să circulaţi pe mijlocul benzii;
d- să circulaţi pe mijlocul drumului.
63. Pentru efectuarea unui viraj la dreapta, trebuie:
a- să circulaţi cât mai aproape de marginea din dreapta a drumului;
b- să circulaţi pe mijlocul benzii;
c- sa circulaţi pe mijlocul drumului;
d- să vă apropiaţi de axul median.
64. Pentru efectuarea unui viraj la dreapta, trebuie:
a- să circul cât mai aproape de marginea din dreapta a drumului;
b- să controlez spaţiile laterale;
154
c- să schimb viteza după viraj;
d- sa schimb viteza în viraj.
65. Asigurarea suplimentară, indispensabilă de efectuat în mod special pe parcursul
abordarii virajelor strânse trebuie să vizeze, în primul rând, controlul deplin al poziţiei şi al
traiectoriei:
a- extremităţilor (colţurilor) caroseriei de pe partea către care se virează;
b- oglinzilor de pe partea către care se virează;
c- roţii spate, de pe partea către care se virează;
d- roţii spate, de pe partea opusă direcţiei de virare.
66. Asigurarea suplimentară, indispensabilă de efectuat în mod special pe parcursul
abordării virajelor strânse trebuie să vizeze, în primul rând, controlul deplin al poziţiei şi al
traiectoriei:
a- extremităţilor (colţurilor) caroseriei de pe partea către care se virează;
b- extremităţilor (colţurilor) caroseriei de pe partea opusă virajului;
c- oglinzilor de pe partea către care se virează;
d- roţii spate, de pe partea opusă direcţiei de virare.

2. Răspunsuri corecte – Conducere preventivă/defensivă

1 C 10 B 19 D 28 C 37 B 46 C 55 D 64 B
2 B 11 D 20 A 29 C 38 B 47 B 56 D 65 C
3 D 12 D 21 A 30 A 39 A 48 A 57 D 66 B
4 C 13 A 22 B 31 A 40 D 49 A 58 C - -
5 C 14 A 23 C 32 D 41 A 50 D 59 D - -
6 D 15 D 24 B 33 D 42 C 51 B 60 D - -
7 B 16 A 25 D 34 D 43 A 52 A 61 D - -
8 D 17 C 26 D 35 D 44 B 53 A 62 C - -
9 A 18 B 27 D 36 B 45 A 54 C 63 D - -

3. Reglementări scociale

1. Care din următoarele date trebuie să fie menţionate de către conducătorul auto pe
foaia de înregistrare (diagrama tahograf) la începutul folosirii acesteia:
a- kilometrajul afişat pe aparatul tahograf la începutul zilei de muncă;
b- ora introducerii foii de înregistrare în aparatul tahograf;
c- perioada de conducere din ziua anterioară;
d- viteza maximă care poate fi înregistrată pe foaia de înregistrare.
2. Înainte de prima cursă a zilei, un şofer trebuie să menţioneze în centrul foii de
înregistrare(diagramei tahograf) următoarele date:
a- durata serviciului din ziua curentă;
b- localitatea de la care începe să utilizeze diagrama;
c- perioada de conducere din ziua anterioară;
d- seria permisului de conducere.
3. Care din următoarele date trebuie menţionate de către conducătorul auto pe o
diagramă tahograf la începutul utilizării acesteia:
a- numele şi prenumele conducştorului auto;
b- ora introducerii diagramei în aparat;
c- perioada de odihnă zilnică;
d- timpul de condus din ziua anterioară.
155
 4. Timpul de odihnă zilnic se poate lua într-un autovehicul ?
a- da, dacă acesta a fost descărcat;
b- da, dacă acesta este staţionat şi echipat cu pat de dormit;
c- da, dacă este condus de celalălt membru al echipajului şi cabina este dotată cu pat de dormit;
d- nu.
5. În cazul unui echipaj dublu, în timp ce vehiculul se află în mers, cel de-al doilea
conducător auto care nu este la volan poate să-şi efectueze odihna zilnică ?
a- da, dacă autovehiculul este echipat cu pat de dormit;
b- da, dacă odihna este de minim 9 ore consecutive;
c- nu, autovehiculul trebuie să fie oprit;
d- nu, se consideră timp de conducere.
6. Un conducător auto a luat în săptămâna curentă o perioadă de odihnă
săptămânală redusă la 30 de ore. Câte ore de odihnă trebuie luate în compensare şi în ce
interval de timp ?
a- 12 ore până la sfârşitul săptămânii următoare;
b- 15 ore până la sfârşitul următoarelor trei săptămâni;
c- 21 de ore până la sfârşitul următoarelor trei săptămâni;
d- 24 de ore până la sfârşitul următoarelor patru săptămâni.
7. Un conducător auto a luat în săptămâna curentă o perioadă de odihnă
săptămânală redusă la 24 de ore. Câte ore de odihnă trebuie luate în compensare şi în ce
interval de timp ?
a- 12 ore până la sfârşitul săptămânii următoare;
b- 12 ore până la sfârşitul următoarelor trei săptămâni;
c- 21 de ore până la sfârşitul următoarelor trei săptămâni;
d- 24 de ore până la sfârşitul următoarelor patru săptămâni.
8.Conform Reg. Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 561/2006, timpul
de odihnă săptămânal normal este de:
a- 24 de ore;
b- 36 de ore;
c- 40 de ore;
d- 45 de ore.
9. Perioada saptămânală de odihnă a unui conducător auto poate fi redusă la mai
puţin de 45 de ore, cu condiţia să fie compensată ulterior. Aceasta nu poate însă să fie
redusă la mai puţin de:
a- 12 ore;
b- 24 ore;
c- 30 ore;
d- 36 ore.
10. Perioada de odihnă săptămânală redusă este de minimum de 24 de ore, dar mai
puţin de 45 de ore. Reducerea este compensată printr-o perioadă de odihnă luată până la
sfârşitul:
a- celei dea doua săptămâni care urmează;
b- celei dea patra săptămâni care urmează;
c- celei dea treia săptămâni care urmează;
d- săptămânii următoare.
11. Perioada săptămânală de odihnă a conducătorului auto:
a- are două zile;
b- începe obligatoriu în ziua de vineri a fiecărei săptămâni;
c- nu este necesară dacă nu a fost atins numărul maxim săptămânal de ore de conducere;
d- urmează după 6 perioade zilnice de conducere consecutive.
156
 12. Conform Regulamentului (CE) nr. 561/2006 un conducător auto trebuie să
prezinte cu ocazia unui control în trafic foile de înregistrare (diagramele tahograf) pentru:
a- săptămâna în curs;
b- săptămâna în curs şi ultima zi lucrată din saptamână;
c- precedenta săptămână în curs şi ultimele 15 zile anterioare acestei săptămâni;
d- ziua în curs şi ultimele 28 de zile.
13. Verificarea tahografelor trebuie să fie facută la fiecare:
a- 2 ani;
b- 3 ani;
c- 4 ani;
d- 5 ani.
14. Care dintre următoarele variante satisfac cerinţele Regulamentului (CE) nr.
561/2006 privind înlocuirea pauzei de 45 de minute a conducătorului auto prin pauze
separate:
a- 15 min. + 30 min.;
b- 15 min. +15 min. + 15 min.;
c- 20 min. + 25 min.;
d- 30 min. + 15 min..
15. Potrivit Regulamentului CE nr. 561/2006 pauza de 45 de minute poate fi
înlocuită cu:
a- o pauză de cel puţin 15 minute şi o alta de cel puţin 30 de minute;
b- o pauză de cel puţin 20 de minute şi alta de cel puţin 25 de minute;
c- o pauză de cel puţin 30 de minute şi alta de cel puţin 15 minute;
d- trei pauze de cel puţin 15 minute.
16. Conform Regulamentului (CE) nr. 561/2006, timpul de odihnă zilnic redus
pentru conducătorii auto este de:
a- minim 8 ore dar mai mic de 10 ore;
b- minim 8 ore, dar mai mic de 11 ore;
c- minim 9 ore dar mai mic de 11 ore;
d- minim 9 ore dar mai mic de 12 ore.
17. Conform Regulamentului (CE) nr. 561/2006 durata totală de conducere pentru 2
săptămâni consecutive nu trebuie să depăşească:
a- 112 ore;
b- 80 ore;
c- 86 ore;
d- 90 ore.
18. Conform Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE)
nr.561/2006 un conducător auto nu trebuie să conducă în două săptămâni consecutive mai
mult de:
a- 120 ore;
b- 90 ore;
c- 92 ore;
d- 96 ore.
19. În două săptămâni consecutive conducătorul auto poate să muncească:
a- 10 perioade de conducere în total şi maxim 90 ore;
b- 10 perioade de conducere în total şi maxim 112 ore;
c- 12 perioade de conducere în total şi maximum 90 ore;
d- 12 perioade de conducere în total şi minimum 90 ore.
20. Conform Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr.
561/2006, durata de conducere săptămânală nu trebuie să depăşească
157
a- 45 de ore;
b- 54 de ore;
c- 56 ore;
d- 60 de ore.
21. Timpul de odihnă zilnic normal poate fi luat în perioade separate. Care dintre
următoarele variante corespunde prevederilor Regulamentului Parlamentului European şi
al Consiliului (CE) nr. 561/2006:
a- 3 ore + 9 ore;
b- 4 ore + 8 ore;
c- 8 ore + 4 ore;
d- 9 ore + 3 ore.
22. Timpul de odihnă zilnic normal poate fi luat în perioade separate. Care dintre
următoarele variante corespunde prevederilor Regulamentului Parlamentului European şi
al Consiliului (CE) nr. 561/2006:
a- 3 ore + 9 ore;
b- 4 ore + 8 ore;
c- 8 ore + 2 ore + 2 ore;
d- 8 ore + 3 ore + 1 oră.
23. Conform reglementărilor în vigoare privind stabilirea perioadelor de conducere
şi a perioadelor de odihnă ale conducătorului auto, timpul zilnic de odihnă normal se poate
efectua în perioade separate a căror durată însumată trebuie să fie de minim:
a- 9 ore;
b- 11 ore;
c- 12 ore;
d- 10 ore.
24. Conform Reg.(CE) nr. 561/2006, timpul de odihnă zilnică normal poate fi redus
a- de cel mult 2 ori între doi timpi de odihnă săptămânali;
b- de cel mult 3 ori între doi timpi de odihnă săptămânali;
c- de cel mult 4 ori între doi timpi de odihnă săptămânali;
d- o dată pe săptămână.
25. Conform Reg. CE nr. 561/2006 durata zilnică de conducere maximă este de:
a- 9 ore; poate fi prelungită la 10 ore de două ori pe săptămână;
b- 9 ore; poate fi prelungita la 10 ore de trei ori pe săptămână;
c- 9 ore; poate fi prelungită la 11 ore de două ori pe săptămână;
d- 9 ore; poate fi prelungită la 11 ore de trei ori pe săptămână.
26. Perioada de odihnă zilnică de 11 ore ori de minim 9 ore poate fi întreruptă:
a- în două sau trei perioade separate;
b- în intervale de minim 6 ore şi respectiv 5 ore;
c- în intervale echilibrate ca durată;
d- numai în cazul în care autovehiculul este transportat pe un feribot sau tren.
27. Conform Regulamentului (CE) nr. 561/2006, timpul de odihnă zilnic normal este
de cel puţin:
a- 10 ore consecutive;
b- 11 ore consecutive;
c- 12 ore consecutive;
d- 9 ore consecutive.
28. În fiecare perioadă de 24 de ore de la sfârşitul ultimului timp de odihnă zilnic sau
săptămânal, conducătorul auto beneficiază de un timp de odihnă zilnic normal de cel puţin:
a- 10 ore consecutive;
b- 11 ore consecutive;
158
 c- 12 ore consecutive;
d- 9 ore consecutive.
29. Conducătorul auto poate să intervină asupra aparatului tahograf?
a- da, dacă acesta nu înregistrează corect dar numai dacă se află în cursă şi nu poate reveni în 24
de ore la locul unde autovehiculul este parcat în mod curent;
b- da, dacă constată că acesta nu înregistrează corect;
c- da, dacă intervenţia se realizează cu acordul persoanei desemnate;
d- nu.
30. Conform Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr.
561/2006 durata de conducere zilnică de 9 ore poate fi extinsă la 10 ore?
a- de două ori pe săptămână;
b- de trei ori pe săptămână;
c- niciodată;
d- o dată pe săptămână.
31. Săptămâna de lucru conform reglementărilor în vigoare privind stabilirea
perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto este definită
astfel:
a- orice perioadă de timp având 7 zile consecutive în care conducătorul auto îşi desfăşoară
activitatea;
b- orice perioadă de timp având 7 zile în care conducătorul auto nu poate avea mai mult de 5
perioade zilnice de conducere;
c- orice săptămână care începe duminică la ora 00,00 şi ţine până luni la 00,00;
d- perioada cuprinsă între ora 00,00 a zilei de luni şi ora 24,00 a zilei de duminică.
32. În timpul unei zile de lucru un conducător auto schimbă autovehiculul. Ce
obligaţii are privind utilizarea diagramelor tahograf?
a- foloseşte aceeaşi diagramă tahograf, notând în prealabil pe verso numărul de înmatriculare al
celui de-al doilea autovehicul şi ora la care a făcut schimbarea;
b- foloseşte aceeaşi diagramă tahograf, notând în prealabil pe verso numărul de înmatriculare al
celui de-al doilea autovehicul, kilometrajul care figurează pe contorul kilometric al noului vehicul
şi ora la care a făcut schimbarea;
c- foloseşte aceeaşi diagramă tahograf, notând noul număr de înmatriculare lângă cel al primului
autovehicul;
d- introduce o nouă diagramă în aparatul tahograf al celui de-al doilea autovehicul.
33. Acordul european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează
transporturi rutiere în trafic internaţional (AETR), se referă la:
a- condiţii speciale pentru conducătorii auto care efectuează transporturi de mărfuri periculoase;
b- conducătorii auto care efectuează transporturi rutiere de mărfuri perisabile;
c- formalităţile vamale în cazul transporturilor rutiere în trafic internaţional;
d- timpul de conducere a vehiculului (perioada de conducere) şi timpul de repaus (perioada de
repaus) a conducătorului auto.
34. Acordul european AETR stabileşte reglementări privind:
a- activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere;
b- efectuarea unui transport de mărfuri agabaritice în trafic internaţional;
c- efectuarea unui transport de mărfuri periculoase în trafic internaţional;
d- efectuarea unui transport de mărfuri perisabile în trafic internaţional.
35. Reglementările în vigoare privind stabilirea perioadelor de conducere şi a
perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto, nu se aplică conducătorilor auto care
efectuează transporturi rutiere cu:
a- vehicule destinate transportului rutier de mărfuri a căror greutate maximă admisă, inclusiv cea
a remorcilor sau semiremorcilor, nu depăşeşte 3.5 tone;
159
b- vehicule destinate transportului rutier de mărfuri a căror greutate maximă admisă, inclusiv cea
a remorcilor sau semiremorcilor, nu depăşeşte 4.5 tone;
c- vehicule destinate transportului rutier de mărfuri a căror greutate maximă admisă, inclusiv cea
a remorcilor sau semiremorcilor, nu depăşeşte 6 tone;
d- vehicule destinate transportului rutier de mărfuri a căror greutate maximă admisă, inclusiv cea
a remorcilor sau semiremorcilor, nu depăşeşte 7.5 tone.
36. Discurile (diagramele) utilizate la un tahograf trebuie să poată înregistra
continuu cel puţin:
a- 12 ore;
b- 18 ore;
c- 24 ore;
d- 48 ore.
37. Cartela conducătorului auto reprezintă:
a- cartela care conţine date privind şoferul auto;
b- cartela tahografică care identifică conducătorul auto şi permite stocarea datelor privind
activitatea acestuia;
c- o cartelă care conţine date privind autovehiculul;
d- o cartelă magnetică.
38. După patru ore şi jumătate de conducere, conducătorul auto trebuie să facă o
pauză:
a- 30 minute;
b- 45 minute;
c- da, minim 15 minute;
d- nu, poate să mai conducă.
39. Ce trebuie să facă un conducător auto care a condus 9 ore într-o zi şi
intenţionează să mai conducă 1 oră:
a- conducătorul auto trebuie să ia o pauză de minim 45 minute şi să mai conducă 1 oră, dacă în
săptămâna respectivă a mai extins cel mult odată timpul zilnic de conducere la 10 ore;
b- conducătorul auto trebuie să ia un repaus zilnic de minim 9 ore, înainte de reluarea lucrului;
c- conform prevederilor legale, acest lucru nu este posibil;
d- poate să conducă în continuare dacă în săptămâna respectivă a mai extins doar de două ori
timpul zilnic de conducere la 10 ore.
40. Conform Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr.
561/2006, în cazul conducerii autovehiculului în echipaj de 2 conducători auto, timpul zilnic
de odihnă este de:
a- minim 8 ore în 24 de ore;
b- minim 8 ore în 30 de ore;
c- minim 9 ore în 24 de ore;
d- minim 9 ore în 30 de ore.
41. Conducătorul auto poate să se abată de la prevederile în vigoare privind
stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă:
a- da;
b- da, dacă este necesar pentru a asigura securitatea pasagerilor, vehiculului sau încărcăturii;
c- da, la orice solicitare a persoanelor transportate;
d- nu.
42. În săptămâna curentă aveţi 3 zile în care perioada de odihnă a fost de 9 ore. Câte
ore de odihnă trebuie să luaţi în compensare şi în ce perioadă de timp conform
Regulamentului 561/2006?
a- 6 ore până la sfârşitul celei de a doua săptămâni;
b- 6 ore până la sfârşitul celei de treia săptămâni;
160
c- 6 ore până la sfârşitul săptămânii următoare;
d- nu se compensează.
43. Perioada zilnică de odihnă se poate lua în 2 sau 3 perioade separate ?
a- da;
b- da, cu condiţia ca una dintre ele să fie de cel puţin 8 ore;
c- da, cu condiţia ca una dintre ele să fie de cel puţin 9 ore;
d- nu.
44. Ce obligaţii are conducătorul auto în cazul defectării aparatului tahograf ?
a- nu are nici o obligaţie, până la terminarea cursei;
b- să anunţe persoana desemnată;
c- să consemneze pe spatele diagramei diferitele perioade de activitate;
d- să continue cursa numai după repararea aparatului tahograf.
45. Are voie să plece în cursă conducătorul auto cu tahograful defect sau desigilat ?
a- da, cu condiţia să anunţe înainte de plecare operatorul de transport;
b- da, cu condiţia să consemneze pe spatele diagramei diferitele perioade de activitate;
c- da, până la prima staţie service;
d- nu.
46. La examinarea înregistrărilor de viteză de pe o diagramă tahograf se constată că
sunt multe ascuţite în sus şi în jos foarte apropriate între ele. Acest lucru indică:
a- limitarea şi reducerea vitezei de către aparatul tahograf;
b- o conducere neeconomică;
c- o conducere pe autostradă;
d- utilizare necorespunzătoare a aparatului tahograf.
47.Cardul conducătorului auto are o perioadă maximă de valabilitate:
a- cinci ani;
b- doi ani;
c- trei ani;
d- un an.

3. Răspunsuri corecte – reglementări sociale

1 A 8 D 15 A 22 A 29 D 36 C 43 D
2 B 9 B 16 C 23 C 30 A 37 B 44 C
3 A 10 C 17 D 24 B 31 D 38 B 45 D
4 B 11 D 18 B 25 A 32 B 39 A 46 B
5 C 12 D 19 C 26 D 33 D 40 D 47 A
6 B 13 A 20 C 27 B 34 A 41 B - -
7 C 14 A 21 A 28 B 35 A 42 D - -

4. Reglementări transport persoane

1. Conform prevederilor O.G. nr. 27/2011, la bordul autovehiculului cu care se

efectuează transport rutier naţional de persoane contra cost prin servicii regulate trebuie să
se afle:
a- certificatul de transport în cont propriu;
b- copia certificatului de înmatriculare al vehiculului;
c- copia conformă a licenţei comunitare;
d- licenţa de transport.
161
 2. În conformitate cu prevederile O.G. nr. 27/2011, la bordul autovehiculului care
efectuează transport rutier naţional de persoane contra cost prin servicii regulate trebuie să
se afle:
a- contractul de muncă al conducătorului auto;
b- documentul de transport;
c- licenţa comunitară;
d- licenţa de execuţie a autovehiculului.
3. În cazul transportului naţional contra cost de persoane prin servicii regulate, prin
document de transport de înţelege:
a- graficul de circulaţie;
b- licenţa de execuţie;
c- licenţa de transport;
d- licenţa de traseu.
4. În cazul transportului interjudeţean contra cost de persoane prin servicii regulate,
licenţa de traseu este valabilă numai însoţită de următorul document:
a- certificatul de înmatriculare;
b- foaia de parcurs;
c- graficul de circulaţie;
d- programul de transport.
5. Conform prevederilor O.G. nr. 27/2011, la bordul autovehiculului cu care se
efectuează transport rutier contra cost de persoane prin servicii regulate speciale trebuie să
se afle:
a- certificatul de transport în cont propriu;
b- copia conformă a licenţei comunitare:
c- licenţa de execuţie a autovehiculului;
d- licenţa de transport.
6. Conform prevederilor O.G. nr. 27/2011, la bordul autovehiculului cu care se
efectuează transport interjudeţean contra cost de persoane prin servicii regulate speciale
trebuie să se afle:
a- autorizaţia pentru efectuarea traseului;
b- certificatul de agreare al vehiculului pentru transportul de persoane;
c- documentul de transport;
d- licenţa de execuţie a traseului.
7. În cazul transportului interjudeţean contra cost de persoane prin servicii regulate
speciale, prin document de transport de înţelege:
a- contractul încheiat cu beneficiarul transportului;
b- licenţa de transport;
c- licenţa de traseu;
d- programul de circulaţie.
8. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport interjudeţean contra cost
de persoane prin servicii regulate speciale trebuie să se afle:
a- avizul medical şi psihologic al conducătorului auto;
b- documentul de control;
c- legitimaţia de serviciu a conducătorului auto;
d- programul de transport.
9. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport interjudeţean contra cost
de persoane prin servicii regulate speciale trebuie să se afle:
a- certificatul de clasificare a autovehiculului;
b- certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto;
c- certificatul de încadrare în normele de poluare şi siguranţă rutieră;
162
d- certificatul de omologare al vehiculului pentru transportul de persoane.
10. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport interjudeţean contra cost
de persoane prin servicii regulate speciale trebuie să se afle:
a- contractul încheiat cu beneficiarul transportului;
b- factura fiscală pentru tarifarea transportului;
c- legitimaţiile de călătorie pentru pasagerii transportaţi;
d- tabelul cu orele de circulaţie.
11. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport interjudeţean contra cost
de persoane prin servicii regulate speciale trebuie să se afle:
a- aparatul de marcat electronic fiscal;
b- biletele de călătorie emise pasagerilor;
c- documentele din care să rezulte apartenenţa pasagerilor la categoria pentru care este licenţiat
serviciul;
d- documentul de control.
12. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport interjudeţean contra cost
de persoane prin servicii regulate speciale trebuie să se afle:
a- contractul de închiriere al autobuzului cu conducător auto, în cazul în care autobuzul este
deţinut cu contract de închiriere;
b- contractul de întreţinere al autobuzului cu o unitate autorizată R.A.R.;
c- contractul de leasing în original sau copie conformă cu originalul, în cazul în care autobuzul
este deţinut cu contract de leasing;
d- contractul pentru staţiile publice utilizate la îmbarcarea/debarcarea pasagerilor.
13. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport interjudeţean contra cost
de persoane prin servicii regulate speciale trebuie să se afle:
a- asigurarea autobuzului pentru riscuri de accidente ce cad în sarcina terţilor;
b- asigurarea pentru persoanele transportate şi bagajele acestora pentru riscuri de accidente ce cad
în sarcina operatorului de transport rutier, în copie;
c- asigurarea pentru persoanele transportate şi bagajele acestora pentru riscuri de accidente ce cad
în sarcina operatorului de transport rutier, în original;
d- tabelul nominal cu persoanele asigurate pentru riscuri de accidente ce cad în sarcina
operatorului de transport rutier.
14. În cazul efectuării transportului interjudeţean de persoane prin servicii regulate
speciale, licenţa de traseu este însoţită pe toată durata efectuării transportului de:
a- documentul de control pentru serviciile ocazionale;
b- graficul de circulaţie aferent autorizaţiei de transport;
c- graficul de circulaţie aferent licenţei de traseu;
d- programul de transport aferent licenţei de execuţie.
15. Graficul de circulaţie aferent licenţei de traseu pentru transport interjudeţean
prin servicii regulate speciale conţine:
a- numărul de înmatriculare al autobuzului;
b- numele conducătorilor auto;
c- orele de plecare, respectiv de sosire;
d- staţiile publice pentru îmbarcarea/debarcarea călătorilor.
16. Graficul de circulaţie aferent licenţei de traseu pentru transport interjudeţean
prin servicii regulate speciale conţine:
a- autogările utilizate;
b- distanţele dintre staţii;
c- numărul licenţei de execuţie;
d- tarifele practicate.
17. Graficul de circulaţie aferent licenţei de traseu pentru transport interjudeţean
163
prin servicii regulate speciale conţine:
a- autobuzele utilizate;
b- capacitatea staţiilor;
c- conexiunile cu alte mijloace de transport;
d- staţiile.
18. Conform prevederilor O.G. nr. 27/2011, la bordul autovehiculului cu care se
efectuează transport naţional contra cost de persoane prin servicii ocazionale trebuie să se
afle:
a- autorizaţia pentru efectuarea traseului;
b- certificatul de agreare al vehiculului pentru transportul de persoane;
c- documentul de transport;
d- licenţa de execuţie a traseului.
19. În cazul transportului naţional contra cost de persoane prin servicii ocazionale,
prin document de transport de înţelege:
a- contractul încheiat cu beneficiarul transportului;
b- documentul de control;
c- licenţa de transport;
d- programul de circulaţie.
20. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport naţional contra cost de
persoane prin servicii ocazionale trebuie să se afle:
a- aparatul de marcat electronic fiscal;
b- biletele de călătorie utilizate;
c- legitimaţia de serviciu a conducătorului auto;
d- licenţa de traseu.
21. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport naţional contra cost de
persoane prin servicii ocazionale trebuie să se afle:
a- certificatul de clasificare a autovehiculului;
b- certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto;
c- certificatul de încadrare în normele de poluare şi siguranţă rutieră;
d- certificatul de omologare al vehiculului pentru transportul de persoane.
22. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport naţional contra cost de
persoane prin servicii ocazionale trebuie să se afle:
a- contractul de închiriere al autobuzului cu conducător auto, în cazul în care autobuzul este
deţinut cu contract de închiriere;
b- contractul de întreţinere al autobuzului cu o unitate autorizată R.A.R.;
c- contractul de leasing în original sau copie conformă cu originalul, în cazul în care autobuzul
este deţinut cu contract de leasing;
d- contractul pentru staţiile publice utilizate la îmbarcarea/debarcarea pasagerilor.
23. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport naţional contra cost de
persoane prin servicii ocazionale trebuie să se afle:
a- asigurarea autobuzului pentru riscuri de accidente ce cad în sarcina terţilor;
b- asigurarea pentru persoanele transportate şi bagajele acestora pentru riscuri de accidente ce cad
în sarcina operatorului de transport rutier, în copie;
c- asigurarea pentru persoanele transportate şi bagajele acestora pentru riscuri de accidente ce cad
în sarcina operatorului de transport rutier, în original;
d- tabelul nominal cu persoanele asigurate pentru riscuri de accidente ce cad în sarcina
operatorului de transport rutier.
24. Conform prevederilor O.G. nr. 27/2011, în cazul efectuării transportului rutier
naţional în cont propriu, la bordul autovehiculului trebuie să se afle:
a- certificatul de transport în cont propriu;
164
b- copia certificatului de înmatriculare al vehiculului;
c- copia conformă a certificatului de transport în cont propriu;
d- licenţa de transport.
25. În conformitate cu prevederile O.G. nr. 27/2011, la bordul autovehiculului care
efectuează transport rutier naţional de persoane în cont propriu trebuie să se afle:
a- contractul de muncă al conducătorului auto;
b- copia conformă a licenţei comunitare;
c- documentul de transport;
d- licenţa de execuţie a autovehiculului.
26. În cazul transportului naţional de persoane în cont propriu, prin document de
transport se înţelege:
a- copia conformă a certificatului de transport în cont propriu;
b- licenţa de execuţie a transportului;
c- licenţa de traseu;
d- tabelul cu numele persoanelor transportate, semnat şi ştampilat de reprezentantul legal al
întreprinderii.
27. În cazul transportului rutier naţional de persoane în cont propriu, la bordul
autobuzului trebuie să se afle:
a- avizul medical şi psihologic al conducătorului auto;
b- certificatul de transport în cont propriu;
c- instrucţiunile de siguranţă pentru persoanele transporte;
d- legitimaţia de serviciu valabilă a conducătorului auto.
28. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport naţional de persoane în
cont propriu trebuie să se afle:
a- certificatul de clasificare a autovehiculului;
b- certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto;
c- certificatul de omologare al vehiculului pentru transportul de persoane;
d- certificatul de transport în cont propriu.
29. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport naţional de persoane în
cont propriu trebuie să se afle:
a- contractul de închiriere al autobuzului cu conducător auto, în cazul în care autobuzul este
deţinut cu contract de închiriere;
b- contractul de leasing în original sau copie conformă cu originalul, în cazul în care autobuzul
este deţinut cu contract de leasing;
c- contractul pentru staţiile publice utilizate la îmbarcarea/debarcarea pasagerilor;
d- graficul de circulaţie.
30. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport naţional de persoane în
cont propriu trebuie să se afle:
a- asigurarea autobuzului pentru riscuri de accidente ce cad în sarcina terţilor;
b- asigurarea pentru persoanele transportate şi bagajele acestora pentru riscuri de accidente ce cad
în sarcina operatorului de transport rutier, în copie;
c- asigurarea pentru persoanele transportate şi bagajele acestora pentru riscuri de accidente ce cad
în sarcina operatorului de transport rutier, în original;
d- tabelul nominal cu persoanele asigurate pentru riscuri de accidente ce cad în sarcina
operatorului de transport rutier.
31. Conform prevederilor O.G. nr. 27/2011, la bordul autovehiculului cu care se
efectuează transport rutier internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate
trebuie să se afle:
a- certificatul de transport internaţional;
b- copia conformă a licenţei comunitare;
165
c- licenţa de execuţie pentru vehicul;
d- licenţa de transport.
32. Conform prevederilor O.G. nr. 27/2011, la bordul autovehiculului cu care se
efectuează transport rutier internaţional contra cost de persoane prin servicii regulate
trebuie să se afle:
a- avizul medical şi psihologic al conducătorului auto;
b- contractul cu beneficiarul transportului;
c- documentul de transport;
d- licenţa de execuţie a serviciului internaţional de transport persoane.
33. În cazul transportului internaţional contra cost de persoane prin servicii
regulate, prin document de transport de înţelege:
a- autorizaţia de transport internaţional;
b- graficul de circulaţie cu staţiile prevăzute pentru îmbarcarea/debarcarea pasagerilor;
c- licenţa de execuţie a transportului internaţional;
d- licenţa de traseu in trafic internaţional.
34. În cazul efectuării transportului internaţional de persoane prin servicii regulate,
autorizaţia de transport internaţional este însoţită pe toată durata efectuării transportului
de:
a- documentul de control INTERBUS;
b- graficul de circulaţie;
c- graficul de circulaţie aferent licenţei de traseu;
d- tabelul cu persoanele transportate.
35. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport internaţional contra cost
de persoane prin servicii ocazionale trebuie să se afle:
a- autorizaţia de transport internaţional;
b- copia conformă a licenţei comunitare;
c- graficul de circulaţie aferent licenţei de traseu;
d- licenţa de traseu.
36. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport internaţional contra cost
de persoane prin servicii ocazionale trebuie să se afle:
a- autorizaţia de transport internaţional;
b- documentul de transport;
c- licenţa comunitară pentru transportul internaţional;
d- licenţa de execuţie a traseului şi graficul de circulaţie aferent.
37. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport internaţional contra cost
de persoane prin servicii ocazionale trebuie să se afle:
a- aparatul de marcat electronic fiscal;
b- biletele de călătorie utilizate;
c- legitimaţia de serviciu a conducătorului auto;
d- licenţa de traseu.
38. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport internaţional contra cost
de persoane prin servicii ocazionale trebuie să se afle:
a- certificatul de clasificare a autovehiculului;
b- certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto;
c- certificatul de încadrare în normele de poluare şi siguranţă rutieră;
d- certificatul de omologare al vehiculului pentru transportul de persoane.
39. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport internaţional contra cost
de persoane prin servicii ocazionale trebuie să se afle:
a- contractul care stă la baza emiterii legitimaţiilor de călătorie pentru pasageri;
b- contractul de închiriere al autobuzului cu conducător auto, în cazul în care autobuzul este
166
deţinut cu contract de închiriere sau de leasing;
c- contractul de leasing în original sau copie conformă cu originalul, în cazul în care autobuzul
este deţinut cu contract de leasing;
d- contractul încheiat cu autorităţile competente ale statelor tranzitate.
40. La bordul autobuzului cu care se efectuează transport internaţional contra cost
de persoane prin servicii ocazionale trebuie să se afle:
a- asigurarea autobuzului pentru riscuri de accidente ce cad în sarcina terţilor valabilă în statele
tranzitate;
b- asigurarea pentru persoanele transportate şi bagajele acestora pentru riscuri de accidente ce cad
în sarcina operatorului de transport rutier, în copie;
c- asigurarea pentru persoanele transportate şi bagajele acestora pentru riscuri de accidente ce cad
în sarcina operatorului de transport rutier, în original;
d- tabelul nominal cu persoanele asigurate pentru riscuri de accidente ce cad în sarcina
operatorului de transport rutier.
41. În cazul serviciilor regulate de transport persoane, conducătorul auto are
următoarea obligaţie:
a- să emită bilete/legitimaţii de călătorie corespunzător distanţei parcurse de persoanele
transportate;
b- să nu accepte la transport alte persoane decât cele înscrise în documentul de control semnat şi
ştampilat de beneficiarul transportului;
c- să nu plece din capătul de traseu cu locuri libere în autobus;
d- să verifice componenţa grupului de călători înscrisă în documentul de transport semnat şi
ştampilat de operatorul de transport.
42. În cazul serviciilor regulate de transport persoane, conducătorul auto are
următoarea obligaţie:
a- la coborârea călătorilor să emită acestora bilete/legitimaţii de călătorie corespunzător distanţei
parcurse;
b- să permită urcarea în autovehicul a persoanelor care beneficiază de facilităţi la transportul
rutier;
c- să refuze la transport persoanele care beneficiază de facilităţi la transportul rutier, informând
asupra posibilităţilor de utilizare a altor moduri de transport;
d- să transporte persoane numai în limita numărului de locuri pe scaune şi în picioare înscris în
certificatul de înmatriculare.
43. În cazul serviciilor regulate de transport persoane, conducătorul auto are
următoarea obligaţie:
a- să informeze persoanele transportate cu privire la obligativitatea portului centurii de siguranţă
pe timpul deplasării vehiculelor;
b- să nu plece în cursă cu documentul de control necompletat sau completat necorespunzător;
c- să oprească pentru coborârea călătorilor numai în staţiile prevăzute în contractul încheiat cu
beneficiarul transportului;
d- să permită călătorilor să manipuleze bagajele în vederea încărcării/descărcării în/din
portbagajul vehiculului.
44. În cazul serviciilor regulate de transport persoane, conducătorul auto are
următoarea obligaţie:
a- să informeze pasagerii cu privire la obligativitatea arimării bagajelor şi coletelor aflate asupra
lor pe durata transportului;
b- să permită urcarea în autovehicul a persoanelor posesoare de bilete/legitimaţii de călătorie;
c- să permită urcarea în autovehicul numai a persoanelor înscrise în documentul de transport;
d- să preia mărfuri sau colete doar în limita spaţiului disponibil pe culoarul autovehiculului şi/sau
pe scaune.
167
 45. În cazul serviciilor regulate de transport persoane în trafic naţional, conducătorul
auto are următoarea obligaţie:
a- să oprească numai în staţiile amenajate şi semnalizate cu indicatorul INTERBUS;
b- să oprească numai în staţiile mijloacelor de transport public local, semnalizate şi marcate
corespunzător;
c- să oprească numai în staţiile prevăzute cu refugiu pentru călători care asigură condiţii minime
de siguranţă pentru aceştia;
d- să oprească numai în staţiile prevăzute în graficul de circulaţie aferent licenţei de traseu.
46. Conducătorii auto care efectuează transport rutier de persoane prin servicii
regulate au obligaţia:
a- să accepte transportul gratuit al copiilor sub 14 ani pentru care nu se solicită loc separat, în
cazul transportului efectuat în trafic naţional;
b- să asigure oprirea în toate staţiile prevăzute în grafic pentru urcarea/coborârea persoanelor
transportate şi a bagajelor acestora;
c- să emită abonamente de călătorie;
d- să oprească autovehiculul la orice fel de solicitare.
47. Ce condiţii sunt impuse pentru efectuare transportului rutier contra cost de
persoane prin servicii regulate:
a- afişarea tarifului de transport pe bază de legitimaţie de călătorie în interiorul vehiculului;
b- afişarea graficului de circulaţie în interiorul vehiculului;
c- afişarea licenţei de traseu în interiorul vehiculului;
d- afişarea programului de transport persoane prin servicii regulate în interiorul vehiculului.
48. Care sunt termenele în care operatorul de transport trebuie să asigure preluarea
persoanelor transportate din vehiculele rămase imobilizate pe traseu:
a- 1 oră în judeţ, respectiv 5 ore în afara judeţului;
b- 2 ore în judeţ, respectiv 6 ore în afara judeţului;
c- 3 ore în judeţ, respectiv 5 ore în afara judeţului;
d- 3 ore în judeţ, respectiv 7 ore în afara judeţului.
49. Care este termenul maxim de preluare a persoanelor din autovehiculele rămase
imobilizate pe traseu în judeţ:
a- 3 ore;
b- 4 ore;
c- 5 ore;
d- 6 ore.
50. Care este termenul maxim de preluare a persoanelor din autovehiculele rămase
imobilizate pe traseu în afara judeţului:
a- 3 ore;
b- 4 ore;
c- 5 ore;
d- 6 ore.
51. Care este termenul maxim de preluare a persoanelor din autovehiculele rămase
imobilizate pe traseu în trafic internaţional:
a- 10 ore;
b- 12 ore;
c- 16 ore;
d- 24 ore.
52. În cazul transportului rutier de persoane contra cost, la bordul vehiculului
trebuie să se afle:
a- certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto;
b- certificatul de transport;
168
c- certificatul privind încadrarea vehiculului în normele de poluare şi siguranţă rutieră;
d- licenţa de execuţie a vehiculului.
53. În cazul transportului rutier de persoane contra cost, la bordul vehiculului
trebuie să seafle:
a- cartea de identitate a vehiculului;
b- certificatul de agreare al vehiculului pentru transportul de persoane;
c- legitimaţia de serviciu valabilă a conducătorului auto;
d- programul de transport.
54. În cazul transportului de persoane contra cost, la bordul vehiculului trebuie să se
afle:
a- autorizaţia conducătorului auto pentru transportul de persoane;
b- autorizaţia de transport persoane în trafic naţional;
c- certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto;
d- certificatul de înregistrare a serviciului de transport persoane la autorităţile locale
55. Conducătorul auto trebuie sa prezinte in caz de control următoarele documente:
a- cartea de identitate a vehiculului;
b- copia conformă a certificatului de competenţă profesională al conducătorului auto;
c- documentul de transport;
d- licenţa de transport – in original.
56. In cazul transporturilor rutiere efectuate cu autovehicule închiriate este necesar:
a- ca autovehiculul să deţină licenţă de execuţie;
b- ca autovehiculul să fie închiriat cu conducător auto;
c- contractul de închiriere sa fie la bordul autovehiculului – in original sau in copie conforma cu
originalul;
d- contractul de închiriere sa fie la bordul autovehiculului, in copie.
57. Care dintre următoarele documente trebuie să se afle la bordul vehiculului cu
care se efectuează transport contra cost:
a- certificatul de competenţă profesională al conducătorului auto;
b- certificatul de transport;
c- licenţa comunitară;
d- licenţa de transport.
58. La efectuarea unui transport rutier contra cost la bordul unui vehicul trebuie să
se afle:
a- certificatul de transport rutier în folos propriu;
b- copia conformă a certificatului de transport rutier în cont propriu;
c- copia conformă a licenţei comunitare;
d- licenţa de transport rutier public.
59. Un operator de transport poate utiliza copia conformă a licenţei comunitare a
altui operator de transport:
a- da;
b- da, dacă respectivii operatori de transport ajung la o înţelegere;
c- da, pentru o perioada de maximum 2 săptămâni;
d- nu.
60. Conducătorii auto care au peste 45 de ani şi efectuează transport de persoane
trebuie să efectueze examinarea medicală la următoarele intervale:
a- 2 ani;
b- 1 an;
c- 3 ani;
d- 4 ani.
61. Conducătorii auto care au peste 45 de ani şi efectuează transport de persoane
169
trebuie să efectueze examinarea psihologică la următoarele intervale:
a- 1 ani;
b- 2 ani;
c- 3 ani;
d- 4 ani.
62. Conducătorii auto din grupa de vârstă 18 - 45 de ani şi efectuează transport de
persoane trebuie să efectueze examinarea medicală următoarele intervale:
a- 2 ani;
b- 1 an;
c- 3 ani;
d- 4 ani.
63. Conducătorii auto din grupa de vârstă 18 - 45 de ani şi efectuează transport de
persoane trebuie să efectueze examinarea psihologică la următoarele intervale:
a- 2 ani;
b- 1 an;
c- 3 ani;
d- 5 ani.
64. Inspecţiile tehnice periodice se efectuează:
a- in cadrul staţiilor autorizate de RAR;
b- in orice staţie service pentru reparaţii;
c- in orice staţie tehnica autorizata de ARR;
d- in orice staţie tehnica autorizată de constructorul vehiculului.
65. Inspecţia tehnică la autobuzele destinate transportului de persoane în trafic
interurban se efectuează periodic la:
a- 1 an de la ultima ITP;
b- 2 ani de la ultima ITP;
c- 3 luni de la ultima ITP;
d- 6 luni de la ultima ITP.
66. Cine este responsabil în cadrul societăţii cu instruirea personalului pentru
efectuarea transporturilor rutiere ?
a- administratorul societăţii;
b- administratorul societăţii împreună cu persoana desemnată să conducă permanent şi efectiv
activitatea de transport;
c- patronul societăţii;
d- managerul de transport.
67. Însemnele privind clasificarea autocarului se expun:
a- însemnele trebuie să fie amplasate la bordul autocarului;
b- la loc vizibil în exterior dreapta;
c- la loc vizibil în exterior stânga;
d- oriunde nu stânjenesc vizibilitatea conducătorului auto.
68. Viteza maximă reglată la limitatoarele de viteză care echipează autovehiculele
concepute şi construite pentru transportul de persoane, nu trebuie să depăşească:
a- 100 km/h;
b- 110 km/h;
c- 80 km/h;
d- 90 km/h.
69. Transportul rutier contra cost de persoane prin servicii regulate poate fi
efectuat:
a- conform graficului de circulaţie;
b- în regim de rent a car;
170
c- în regim de taxi;
d- ocazional sau touristic.
70. Ce tip de transport desfăşoară o întreprindere care îşi transportă zilnic, cu
autobuzul, muncitorii la şi de la punctele de lucru:
a- transportul rutier de persoane prin curse special;
b- transportul rutier de persoane prin servicii regulate special;
c- transportul rutier în cont propriu;
d- transportul rutier ocazional de pasageri.
71. Care din condiţiile de mai jos se impun pentru executarea transportului de
persoane:
a- să nu circule cu uşile deschise sau cu pasageri pe scara autobuzului;
b- să se asigure urcarea şi coborârea bagajelor, inclusiv în salonul autobuzului;
c- ă se oprească pentru urcarea sau coborârea pasagerilor, la cererea expresă a acestora;
d- sistem de frânare ABS şi centuri de siguranţă pentru fiecare pasager.
72. Ce condiţii se impun în cazul efectuării transportului rutier contra cost de
persoane prin servicii regulate:
a- autovehiculele utilizate să aibă asupra lor, pe toată durata transportului, eventuale piese de
schimb necesare;
b- autovehiculele utilizate să fie dotate cu aparat de taxare,
c- autovehiculele utilizate să fie dotate cu sisteme electronice de supraveghere prin satelit să
utilizeze pe timpul executării transportului;
d- placa de traseu.
73. Ce condiţii sunt impuse pentru efectuare transportului rutier de persoane prin
servicii regulate:
a- conducătorul auto să efectueze cel puţin 2 ore de odihnă după fiecare cursă;
b- să nu permită transportul persoanelor cu bagaje;
c- să se efectueze transportul în conformitate cu graficul de circulaţie;
d- să se oprească în fiecare staţie cel puţin 5 minute.
74. Un operator de transport, poate utiliza copia conformă a licenţei comunitare a
altui operator de transport ?
a- da;
b- da, cu efectuarea menţiunilor corespunzătoare în foaia de parcurs;
c- da, în baza unui contract de închiriere;
d- nu.
75. Documentul de control prevăzut de Acordul INTERBUS se utilizează pentru:
a- transportul de persoane prin servicii ocazionale liberalizate între România şi state din afara
Uniunii Europene;
b- transportul de persoane prin servicii ocazionale neliberalizate în trafic internaţional;
c- transportul de persoane prin servicii ocazionale şi state membre ale Uniunii Europene;
d- transportul de persoane prin servicii regulate liberalizate între România şi state din afara
Uniunii Europene.
76. În cazul efectuării transportului de persoane prin servicii ocazionale între România şi
Turcia, la bordul autovehiculului trebuie să se afle:
a- autorizaţia de transport internaţional şi graficul de circulaţie;
b- documentul de control prevăzut de Acordul INTERBUS;
c- licenţa comunitară şi tabelul cu persoanele transportate;
d- licenţa de traseu în original însoţită de graficul de circulaţie.
77. Capăt de traseu se numeşte staţia de plecare/destinaţie utilizată pentru
urcarea/coborârea persoanelor transportate prin servicii:
a- de taxi şi închiriere;
b- intermodale de transport persoane;
171
c- ocazionale de transport personae;
d- regulate de transport persoane.
78. Parcursul care asigură legătura dintre capetele de traseu de plecare/destinaţie, pe care se
execută servicii regulate sau regulate speciale, se numeşte:
a- cursă;
b- itinerariu;
c- navetă;
d- traseu.
79. Precizaţi care sunt categoriile de clasificare ale autobuzelor şi care dintre ele defineşte
confortul maxim:
a- I,II,III - categoria a III a de confort maxim;
b- I,II,III,IV - categoria a I a de confort maxim;
c- I,II,III,IV - categoria a IV a de confort maxim;
d- I,II,III,IV,V - categoria a V a de confort maxim.
80. Precizaţi care este perioada de valabilitate a certificatului de clasificare şi cu cât timp
înainte de expirare trebuie solicitată prelungirea acestuia:
a- 1 an - cu 30 de zile;
b- 2 ani - cu 60 de zile;
c- 3 ani - cu 45 de zile;
d- 5 ani - cu 30 de zile.
81. Precizaţi clasificarea pe stele a autobuzelor şi care dintre acestea defineşte confortul
maxim:
a- *, ** , ***,**** - clasa de confort maxim este *** ;
b- *, ** , *** , **** - clasa de confort maxim este * *;
c- *, ** , *** , **** , - clasa de confort maxim este * ;
d- *,** , *** , **** - clasa de confort maxim este ****.
82. Autocarele de scurtă distanţă, care efectuează transport internaţional, sunt autocare
destinate transportului contra cost de persoane pe o distanţă maximă de:
a- 1000 km pe sens;
b- 1500 km pe sens;
c- 2500 km pe sens;
d- 500 km pe sens.
83. Transportul contra cost de persoane prin servicii ocazional în traficinternaţional poate fi
efectuat cu autobuze clasificate categoria a II- a pe distanţă de cel mult:
a- 1000 km pe sens;
b- 1500 km pe sens;
c- 2500 km pe sens;
d- 500 km pe sens.
84.Transportul cu autobuze clasificate categoria a III-a poate fi efectuat până la maximum:
a- 1000 km pe sens;
b- 1500 km pe sens;
c- 2500 km pe sens;
d- 500 km pe sens.

172
 4. Răspunsuri corecte – Reglementări transport persoane

1 C 12 C 23 B 34 B 45 D 56 C 67 B 78 D
2 B 13 B 24 C 35 B 46 B 57 A 68 A 79 B
3 D 14 C 25 C 36 B 47 A 58 C 69 A 80 A
4 C 15 C 26 D 37 C 48 C 59 D 70 C 81 D
5 B 16 A 27 D 38 B 49 A 60 B 71 A 82 A
6 C 17 D 28 B 39 C 50 C 61 A 72 D 83 B
7 C 18 C 29 B 40 B 51 C 62 B 73 C 84 A
8 C 19 B 30 B 41 A 52 A 63 B 74 D - -
9 B 20 C 31 B 42 B 53 C 64 A 75 A - -
10 A 21 B 32 C 43 A 54 C 65 D 76 B - -
11 D 22 C 33 A 44 B 55 C 66 B 77 D - -

STUDII DE CAZ PENTRU PROBA SCRISA CPI TRANSPORT PERSOANE

1. Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de transport rutier care

efectuează transport rutier public de persoane prin servicii ocazionale. Angajatorul vă
desemnează să efectuaţi un serviciu ocazional pe ruta Bucureşti - Viena - Bucureşti cu un grup de
25 de persoane care se deplasează la o conferinţă la Viena.
Prima zi de deplasare se termină cu oprire la Arad unde grupul se va caza pentru odihnă
până marţi ora 8,00
Plecarea din Bucureşti este programată luni la ora 9.00.
Viteza medie de deplasare a autobuzului este de 50 Km/h.
La ce oră este posibil să ajungeţi la Arad dacă respectaţi reglementările în vigoare privind
perioadele de conducere şi de odihnă.
Distanţa Bucureşti – Arad este de 500 km. Justificaţi răspunsul.
R
- se calculeaza timpul necesar de conducere: 500 km : 50 km/h = 10 h
- luni ora 9.00 (ora plecarii) + 10 ore (timpul necesar de conducere) + 1 ora si 30 minute
(2 pauze de cate 45 minute) = 20,30 (ora sosirii la Arad)

2. Plecaţi în cursă la ora 7,00. La ce oră ajungeţi la Bacău respectând reglementările

privind perioadele de conducere, odihnă şi pauzele conducătorilor auto.
Distanţa Bucureşti – Bacău este de 300 km iar viteza medie de deplasare este de 50km/h.
R
- se calculeaza timpul necesar de conducere: 300 km : 50 km/h = 6 h
- ora 7.00 (ora plecarii) + 6 ore (timpul necesar de conducere) + pauza de 45 minute =
13,45 (ora sosirii la Bacau)

3. Calculați la ce oră puteți ajunge la Sibiu și respectiv ora de întoarcere la București dacă
se utilizează un singur conducător auto care repectă reglementările privind perioadele de
conducere, odihnă şi pauzele conducătorilor Justificaţi răspunsul prin desfășutrarea cursei.
Datele de calcul sunt următoarele:
- plecarea din Bucureşti este programată la ora 9,00;
- distanţa Bucureşti - Sibiu este de 300 km;
- viteza medie de deplasare a autobuzului este de 50 km/h;
173
 - la Sibiu se staționează 2 ore
R
- se calculeaza timpul necesar de conducere: 300 km : 50 km/h = 6 h
- ora 9.00 (ora plecarii) + 6 ore (timpul necesar de conducere) + pauza de 45 minute =
15,45 (ora sosirii la Sibiu)
- conducatorul auto nu poate efectua cursa de intoarcere la Bucuresti in aceeasi zi
deoarece depaseste timpul maxim de conducere pe timpul unei zile de lucru.

4. De la București plecați joi la ora 9,00. În săptămâna curentă ați extins o dată timpul de
conducere zilnică la 10 ore și ați efectuat 3 perioade de repaus (odihnă) zilnic reduse la 10 ore.
Precizaţi ziua şi ora când trebuie să vă opriţi pentru efectuarea primei perioade de repaus
(odihnă) zilnic după plecarea din București și indicați care va fi durata perioadei de repaus zilnic.
Justificaţi răspunsul. În afară de conducere nu mai desfășurați alte activități.
R
- conducatorul auto poate sa mai extinda perioada de conducere la 10 ore, o singura data,
cu conditia de a efectua 2 pauze de 45 minute
- joi ora 9.00 (ora plecarii de la Bucuresti) + 10 ore conducere + 1 ora si 30 minute pauza
= joi ora 20.30 (cand trebuie sa opreasca cel mai tarziu pentru a efectua perioada de
repaus/odihna normala de 11 ore).

5. Pentru ziua de joi este programată plecarea din Praga către București, autocarul fiind
condus de dumneavoastră și colegul de echipaj.
Programul este următorul:
- 7,00 – 8,00 transportul grupului la conferinţă;
- 8,00 – 15,00 aşteptarea pentru terminarea conferinței;
- 15,00 – 17,00 deplasare la un centru comercial și așteptare grup;
- 17,00 – plecarea spre București
Câte ore mai puteți conduce dumneavoastră și colegul de echipaj până să vă opriți pentru
efectuarea unei perioade de repaus (odihnă) și la ce oră trebuie să vă opriți. Justificați răspunsul.
R
- cei 2 conducatori auto mai pot conduce 11 ore, pana vineri la ora 4.00, cand trebuie
sa opreasca in vederea efectuarii perioadei de odihna, deoarece in 30 de ore de la inceperea
activitatii, ora 7.00, conducatorii auto trebuie sa ia o perioada de odihna de cel putin 9 ore.

6. Aţi ajuns la Dr. Tr. Severin dup 6 ore de conducere la ora 14.45 unde efectuaţi o pauză
de 45 de minute şi apoi vă pregătiţi pentru a efectua returul cursei cu plecare la ora 17.00
conform graficului de circulaţie.
Distanţa Bucureşti – Dr. Tr. Severin este de 300 km.
La ce oră ajungeţi în aceiaşi zi la Bucureşti dacă viteza medie de deplasare a autobuzului
este de 50 km/h şi respectaţi reglementările privind perioadele de conducere, odihnă şi pauzele?
Justificaţi răspunsul.
R
- conducatorul auto nu poate efectua cursa de intoarcere la Bucuresti in aceeasi zi
deoarece depaseste timpul maxim de conducere pe timpul unei zile de lucru.

7. În ziua de vineri plecați din Iași la ora 7,00.

În săptămâna curentă ați condus câte 10 ore în zilele de luni și marți și câte 9 ore în zilele
de miercuri și joi.

174
 Câte ore puteți conduce în ziua de vineri pe traseul Iași – Vaslui și retur în ipoteza că
trebuie să vă opriți într-unul dintre capetele de traseu unde veți efectua perioada de repaus
(odihnă) săptămânală. Justificați răspunsul.
Distanța dintre Iași și Vaslui este de 80 km iar viteza medie de deplasare este de 40 km/h.
R
- se calculeaza timpul necesar de conducere: 80 km : 40 km/h = 2 h
- deoarece s-a extins timpul de conducere la 10 ore de 2 ori in saptamana curenta,
conducatorul auto are dreptul la o perioada de conducere normala de 9 ore.
Cum pentru efectuarea unei curse pe sens conducatorul auto are nevoie de 2 ore si ca
trebuie sa opreasca intr-unul dintre capetele de traseu pentru a efectua perioada de odihna
saptamanala, rezulta ca in ziua de vineri poate sa conduca 8 ore.

8. Pentru ziua de luni managerul de transport vă comunică că trebuie să înlocuiţi un coleg

care efectuează traseul Bucureşti – Focşani cu prima plecare din Bucureşti.
Distanţa din Bucureşti şi Focşani este de 150 km iar viteza medie de deplasare este de 50
km/h.
Câte curse pe sensul Bucureşti – Focşani puteţi efectua până la luarea unei perioade de
odihnă?
În ce localitate cap de traseu veţi întrerupe activitatea de conducere zilnică? Justificaţi
răspunsul.
R
- se calculeaza timpul necesar de conducere: 150 km : 50 km/h = 3 h
- prima cursa este cu plecare din Bucuresti spre Focsani = 3 ore
- a doua cursa din Focsani spre Bucuresti = 3 ore
- a treia cursa cu plecare din Bucuresti spre Focsani = 3 ore
- rezulta 3 (trei) curse, in 9 ore de conducere, cap de traseu pentru intreruperea
activitatii de conducere zilnica - Focsani

9. În ziua de vineri mai puteți conduce 10 ore și managerul de transport vă comunică că

trebuie să înlocuiţi un coleg care efectuează traseul Bucureşti – Pitești cu prima plecare din
București.
Distanţa dintre Bucureşti şi Pitești este de 120 km iar viteza medie de deplasare este de 60
km/h.
Câte curse pe sensul Bucureşti – Pitești puteţi efectua până la luarea unei perioade repaus
zilnic?
În ce localitate cap de traseu veţi întrerupe activitatea pe traseul de conducere zilnică?
Justificaţi răspunsul.
R
- se calculeaza timpul necesar de conducere: 120 km : 60 km/h = 2 h
- prima cursa este cu plecare din Bucuresti spre Pitesti = 2 ore
- a doua cursa din Pitesti spre Bucuresti = 2 ore
- a treia cursa cu plecare din Bucuresti spre Pitesti = 2 ore
- a patra cursa din Pitesti spre Bucuresti = 2 ore
- a cincea cursa cu plecare din Bucuresti spre Pitesti = 2 ore
- rezulta 5 (cinci) curse, in 10 ore de conducere, cap de traseu pentru intreruperea
activitatii de conducere zilnica - Pitesti

10. Pentru ziua de luni managerul de transport vă comunică că trebuie să înlocuiţi un

coleg care efectuează traseul Bucureşti – Craiova cu prima plecare din Bucureşti.

175
 Distanţa din Bucureşti şi Craiova este de 200 km iar viteza medie de deplasare este de 50
km/h.
Câte curse Bucureşti – Craiova și retur puteţi efectua până la luarea unei perioade de
odihnă?
În ce localitate cap de traseu veţi întrerupe activitatea de conducere zilnică? Justificaţi
răspunsul.
R
- se calculeaza timpul necesar de conducere: 200 km : 50 km/h = 4 h
- prima cursa este cu plecare din Bucuresti spre Craiova = 4 ore
- a doua cursa din Craiova spre Bucuresti = 4 ore
- rezulta 2 (doua) curse, in 8 ore de conducere, cap de traseu pentru intreruperea
activitatii de conducere zilnica - Bucuresti

12. Aţi ajuns la Sibiu la ora 12.45 unde efectuaţi o pauză de 45 de minute şi apoi vă
pregătiţi pentru a efectua returul cursei cu plecare la ora 15.00 conform graficului de circulaţie.
Distanţa Bucureşti - Sibiu este de 300 km.
La ce oră ajungeţi în aceiaşi zi la Bucureşti dacă viteza medie de deplasare a autobuzului
este de 50 km/h şi respectaţi reglementările privind perioadele de conducere, odihnă şi pauzele?
Justificaţi răspunsul.
R
- se calculeaza timpul necesar de conducere: 300 km : 50 km/h = 6 h
- conducatorul auto nu poate efectua cursa de intoarcere la Bucuresti in aceeasi zi
deoarece depaseste timpul maxim de conducere pe timpul unei zile de lucru.

13. Plecarea din Bucureşti este programată luni la ora 6.00 când vă prezentați la serviciu
după o perioadă de repaus (odihnă) săptămânal și plecați într-o cursă București – Berlin.
Prima zi de deplasare se termină la Arad unde se va staționa până a doua zi.
La Arad s-a ajuns la ora 22.00 datorită deselor opriri pe traseu pentru vizitarea unor
obiective turistice.
Organizatorul grupului vă solicită ca plecarea de la Arad să aibă loc marți la ora 6,00.
La ce oră puteți ajunge la punctul de frontieră Nădlac având în vedere că deplasarea
durează 1 oră. Justificați răspunsul.
R
- conducatorul auto nu poate efectua cursa spre Nadlac, marti la ora 6.00 deoarece de la
ora 22.00 pana la ora 6.00 conducatorul auto are o perioada la dispozitie de numai 8 ore pentru
efectuarea perioadei de odihna.

14. Pentru ziua de joi este programată plecarea spre ţară.

Programul este următorul:
- de la ora 6,00 la 7,00 conducere autobuz de la locul de parcare la hotel;
- 7,00 – 8,00 mic dejun
- Ora 9,00 – plecare spre țară.
Câte ore mai puteți conduce în ziua de joi după plecarea spre țară și la ce oră trebuie să vă
opriți pentru efectuarea unei perioade de repaus (odihnă) zilnic, având în vedere faptul că în
săptămâna curentă ați extins o dată timpul de conducere zilnic la 10 ore. Justificați răspunsul
R
- in saptamana curenta conducatorul auto are dreptul sa mai extinda o data timpul de
conducere la 10 ore, cu conditia sa efectueze o perioada de pauza suplimentara de 45 minute
- deoarece conducatorul auto a efectuat 1 ora de conducere, de la ora 06.00 la 7.00, rezulta
ca acesta poate sa mai conduca 9 ore de la plecarea in cursa
176
 - 9.00 (ora plecarii spre tara) + 9 ore (conducere) + 1,30 ore (2 pauze a 45 min) = 19,30
(ora cand trebuie sa opreasca pentru efectuarea timpului de odihna redus de 9 ore

15. Luni vă prezentați la serviciu după o perioadă de repaus săptămânal.

Programul este următorul:
- 6,00 – 7,00 deplasare la locul de îmbarcare din Satu Mare
- 7,00 – 13,00 deplasare de Satu Mare la Turda din care 3 ore conducere și 3 ore de pauză
pentru vizitarea salinei de la Turda
- 13,00 – 14,00 pauză de masă
- 14,00 – plecare în cursă către Constanța
Câte ore mai puteți conduce după plecarea din Turda?
Precizați perioada de timp în care veți efectua prima perioadă de repaus zilnic. Justificați
răspunsul.
R
- se stabileste perioada zilnica de activitate: ora 6,00 (incepe activitatea) - ora 21,00
(intrerupe activitatea deoarece in intervalul de 24h trebuie sa efectueze o perioada de odihna
zilnica redusa de cel putin 9h);
- dupa plecarea in cursa la ora 14,00 si pana la ora 21.00, conducatorul auto mai poate
conduce 6,15 h deoarece dupa 4,5 ore de conducere trebuie sa mai ia o pauza de 45 minute.
- in perioada zilei de luni ora 21,00 - marti ora 6,00, conducatorul auto efectueaza
perioada de repaus zilnic redus de cel putin 9 ore.

16. În cursa de București ați plecat în ziua de luni, după o perioadă de odihnă
săptămânală.
Programul zilei este următorul:
- 6,00 – 7,00 verificări tehnice și pregătire documente;
- 7.00 – 12,00 deplasare până la Sibiu
- 12,00 -16,00 staționare pentru vizitarea Sibiului și pauză de masă
- 16,00 – plecare către București
Câte ore mai puteți conduce după plecarea din Sibiu?
Precizați perioada de timp în care veți efectua prima perioadă de repaus zilnic. Justificați
răspunsul.
R
- se stabileste perioada zilnica de activitate: ora 6,00 (incepe activitatea) - ora 21,00
(intrerupe activitatea deoarece in intervalul de 24h trebuie sa efectueze o perioada de odihna
zilnica redusa de cel putin 9h);
- rezulta ca dupa plecarea catre Bucuresti de la ora 16.00 poate sa mai conduca 4 ore si
30 minute, deoarece cel tarziu la ora 21.00 trebuie sa opreasca pentru efectuarea perioadei de
odihna
- in perioada de luni ora 20.30 – marti ora 5.30 efectueaza perioada de odihna redusa de 9
ore.

17. Pentru ziua de joi este programată plecarea spre ţară.

Programul este următorul:
- 6,00 – 7,00 conducere autobuz de la locul de parcare la hotel;
- 7,00 – 8,00 mic dejun
- 8,00 – 14,00 transportul grupului la obiective turistice și pauză de 2 ore și 30 de minute.
- 14,00 – plecarea spre ţară;
Câte ore mai puteți conduce în ziua de joi având în vedere faptul că în săptămâna curentă
ați extins de 2 ori timpul de conducere zilnic la 10 ore și ați efectuat 3 perioade zilnice de repaus
177
(odihnă) reduse. Justificați răspunsul prin prisma reglementărilor privind perioadele de
conducere și de repaus (odihnă) ale conducătorilor auto.
R
- pana la plecarea spre tara la ora 14.00 a condus 4,5 ore (1 ora de la 6.00 la 7.00 si 3.5 ore
de la 8.00 la 14.00 perioada in care a luat si pauza regulamentara de 2.30 ore)
- deoarece in saptamana curenta a extins de 2 ori timpul de conducere zilnic la 10 ore
conducatorul auto poate sa mai conduca 4,30 ore pana la ora 18,30 cand trebuie sa opreasca
pentru a efectua perioada de odihna zilnica normala de 11 ore.

18. Pentru ziua de miercuri este programată plecarea spre ţară.

Programul este următorul:
- 7,00 – 8,00 conducere autobuz de la locul de parcare la hotel;
- 8,00 – 9,00 transportul grupului la conferință
- 9,00 – 15,00 aşteptarea grupului;
- 15,00 – plecarea spre ţară;
Până la ce oră puteţi conduce în ziua de miercuri? Justificați răspunsul. În săptămâna
curentă nu ați efectuat perioade de odihnă redusă.
R
- se stabileste perioada zilnica de activitate: ora 7,00 (incepe activitatea) - ora 22,00
(intrerupe activitatea deoarece in intervalul de 24h trebuie sa efectueze o perioada de odihna
zilnica redusa de cel putin 9h);
- de la ora 15.00 la ora 22.00 conducatorul auto poate sa mai conduca 6 ore si 15 minute,
deoarece dupa 4,30 ore de conducere trebuie sa ia o pauza de 45 minute.

19. Pentru ziua de joi este programată plecarea spre ţară.

Programul este următorul:
- 6,00 – 7,00 conducere autobuz de la locul de parcare la hotel;
- 7,00 – 8,00 mic dejun
- 8,00 – 16,00 transportul grupului la obiective turistice și pauză de 2 ore și 30 de minute.
- 16,00 – plecarea spre ţară;
Câte ore mai puteți conduce în ziua de joi având în vedere faptul că în săptămâna curentă
ați extins de 2 ori timpul de conducere zilnic la 10 ore și ați efectuat 3 perioade zilnice de repaus
(odihnă) reduse. Justificați răspunsul prin prisma reglementărilor privind perioadele de
conducere și de repaus (odihnă) ale conducătorilor auto.
R
- pana la ora 16.00, ora plecarii spre tara, conducatorul auto a condus 6,30 ore (1ora de la
6.00 la 7.00 si 5.30 ore de la ora 8.00 la ora 16.00, perioada de timp in care a efectuatsi pauza de
2,30 ore)
- deoarece conducatorul auto in saptamana curenta a extins de doua ori timpul de
conducere zilnic la 10 ore, acesta poate sa conduca o perioada normala de 9 ore
- rezulta ca mai poate conduce 2,30 ore

20. Pentru ziua de joi este programată plecarea spre ţară.

Programul este următorul:
- 7,00 – 8,00 conducere autobuz de la locul de parcare la hotel;
- 8,00 – 9,00 mic dejun
- 9,00 – 16,00 transportul grupului la obiective turistice și pauză de 2 ore și 30 de minute.
- 16,00 – plecarea spre ţară;
Câte ore mai puteți conduce în ziua de joi având în vedere faptul că în săptămâna curentă
ați extins o dată timpul de conducere zilnică la 10 ore și ați efectuat 3 perioade repaus zilnic
178
(odihnă) reduse. Justificați răspunsul prin prisma reglementărilor privind perioadele de
conducere și de repaus (odihnă) ale conducătorilor auto.
R
- pana la ora 16.00, ora plecarii spre tara, conducatorul auto a condus 5,30 ore (1ora de la
7.00 la 8.00 si 4.30 ore de la ora 9.00 la ora 16.00, perioada de timp in care a efectuatsi pauza de
2,30 ore)
- deoarece conducatorul auto in saptamana curenta a extins de doua ori timpul de
conducere zilnic la 10 ore, acesta poate sa conduca o perioada normala de 9 ore
- rezulta ca mai poate conduce 3,30 ore

21. După cursa la Budapesta, sunteţi desemnat să efectuați un transport prin servicii
ocazionale între București și Cluj - Napoca cu un grup de pelerini care doresc să viziteze
mănăstirile aflate pe traseu.
Plecarea are loc în ziua de luni ora 8.00 după o perioadă de repaus săptămânal.
Câte ore puteți conduce până să vă opriți pentru efectuarea perioadei de repaus zilnic
(odihnă) având în vedere că până la oprirea pentru odihnă se vor face 4 pauze/opriri pe traseu de
câte 2 ore fiecare pentru vizitarea obiectivelor din program. Justificați răspunsul.
R
- se stabileste perioada zilnica de activitate: ora 8,00 (incepe activitatea) - ora 23,00
(intrerupe activitatea deoarece in intervalul de 24h trebuie sa efectueze o perioada de odihna
zilnica redusa de cel putin 9h);
- daca din perioada de activitate zilnica de 15 ore se scad 8 ore (4 pauze de 2 ore) mai
raman 7.00 ore care vor fi folosite in conducerea efectiva a autovehiculului
- rezulta ca mai poate conduce 7.00 ore
22. După cursa la Paris, sunteţi desemnat să efectuați un transport prin servicii ocazionale
între București și Sighișoara cu un grup de turiști.
Plecarea are loc în ziua de luni ora 7.00 după o perioadă de repaus săptămânal.
Câte ore puteți conduce până să vă opriți pentru efectuarea perioadei de repaus zilnic
având în vedere că până atunci, pe traseu, se vor face 5 pauze/opriri pe traseu de câte 2 ore fiecare
pentru vizitarea obiectivelor din program. Justificați răspunsul.
R
- se stabileste perioada zilnica de activitate: ora 7,00 (incepe activitatea) - ora 22,00
(intrerupe activitatea deoarece in intervalul de 24h trebuie sa efectueze o perioada de odihna
zilnica redusa de cel putin 9h);
- daca din perioada de activitate zilnica de 15 ore se scad 10 ore (5 pauze de 2 ore) mai
raman 5.00 ore care vor fi folosite in conducerea efectiva a autovehiculului
- rezulta ca mai poate conduce 5.00 ore

23. Ajungeți la Suceava luni la ora 18,00.

Pentru ziua de marți programul este următorul:
- Plecare în cursă la ora 7,00;
- Vizite turistice cu opriri de câte 2 ore și jumătate la Rădăuți, Putna, Sucevița și
Câmpulung Moldovenesc.
Pe traseul Suceava – Rădăuți – Putna – Sucevița – Câmpulung Moldovenesc conduceți în
total 3 ore.
De la Câmpulung Moldovenesc trebuie să plecați către Alba Iulia dar este evident că
trebuie să fie planificată o oprire pe traseu pentru efectuarea perioadei de repaus (odihnă) zilnic.
Câte ore mai puteți conduce după plecarea din Câmpulung Moldovenesc spre Alba Iulia?
Justificați răspunsul.
R
179
 - se stabileste perioada zilnica de activitate: ora 7,00 (incepe activitatea) - ora 22,00
(intrerupe activitatea deoarece in intervalul de 24h trebuie sa efectueze o perioada de odihna
zilnica redusa de cel putin 9h);
- conducere efectiva cumulata = 3.00 ore
- daca din perioada de activitate zilnica de 15 ore se scad 10 ore (4 pauze de 2.30 ore) si
cele 3 ore de conducere cumulate mai raman 2.00 ore care vor fi folosite in conducerea efectiva a
autovehiculului
- rezulta ca mai poate conduce 2.00 ore

24. Plecarea are loc în ziua de joi ora 8.00.

În săptămâna curentă ați extins de 2 ori timpul de conducere zilnică la 10 ore și ați
efectuat 3 perioade re repaus (odihnă) reduse.
Pe traseu efectuați mai multe pauze de maxim 2 ore fiecare pentru vizite la obiective
turistice.
Toate aceste pauze însumează 6 ore.
Câte ore puteți conduce în ziua de joi până să vă opriți pentru efectuarea perioadei de
repaus zilnic? Justificați răspunsul.
R
- se stabileste perioada zilnica de activitate: ora 8,00 (incepe activitatea) - ora 21,00
(intrerupe activitatea deoarece in intervalul de 24h trebuie sa efectueze o perioada de odihna
zilnica normala de cel putin 11h);
- daca din perioada de activitate zilnica de 13 ore se scad 6 ore pauze, mai raman 7.00 ore
care vor fi folosite in conducerea efectiva a autovehiculului
- rezulta ca poate conduce 7.00 ore

25. Sunteţi desemnat să efectuați un transport prin servicii ocazionale între București și C-
lung Moldovenesc cu un grup de turiști.
Plecarea are loc în ziua de luni ora 7.00 după o perioadă de repaus săptămânal.
Pe traseu efectuați mai multe pauze de cel puțin o oră fiecare pentru vizite la obiective
turistice.
Toate aceste pauze însumează 8 ore.
Câte ore puteți conduce în ziua de luni până să vă opriți pentru efectuarea perioadei de
repaus zilnic? Justificați răspunsul.
R
- se stabileste perioada zilnica de activitate: ora 7,00 (incepe activitatea) - ora 22,00
(intrerupe activitatea deoarece in intervalul de 24h trebuie sa efectueze o perioada de odihna
zilnica redusa de cel putin 9h);
- daca din perioada de activitate zilnica de 15 ore se scad 8 ore pauze mai raman 7.00 ore
care vor fi folosite in conducerea efectiva a autovehiculului
- rezulta ca poate conduce 700 ore

27. Plecaţi în cursă la ora 8,00 din Sibiu.

După 3 ore de conducere faceți o pauză de 30 de minute. După câte ore de conducere
trebuie să mai luați o pauză și care este durata acesteia pentru a respecta reglementările legale în
vigoare?
R
- dupa 1,30 ore de conducere se mai ia o pauza de cel putin 30 minute

28. Conduceți autocarul cu care efectuați cursa de Zagreb de 6 luni de zile.

Acesta este echipat cu tahograf analog.
180
 Câte diagrame tahograf trebuie să prezentați cu ocazia unui control în trafic?
R
- diagrama din aparatul tahograf din ziua respectiva si cele necesare care sa acopere o
perioada de 28 de zile

29. Plecați în cursă în ziua de joi, după o perioadă de repaus.

Programul este următorul:
- 6,00 – 10,00 deplasare la locul de încărcare a mărfurilor;
- 10,00 – 13,00 încărcare mărfuri
- 13,00 – 15,00 pauză;
- 15,00 – plecare în cursă
În săptămâna curentă ați efectuat 3 perioade de repaus (odihnă) zilnic/ă reduse.
Câte ore mai puteți conduce efectiv după plecare în cursă?
Precizați perioada de timp în care veți efectua prima perioadă de repaus zilnic. Justificați
răspunsul.
R
- se stabileste perioada zilnica de activitate: ora 6,00 (incepe activitatea) - ora 19,00
(intrerupe activitatea deoarece in intervalul de 24h trebuie sa efectueze o perioada de odihna
zilnica normala de cel putin 11h);
- dupa plecarea in cursa la ora 15,00 si pana la ora 19.00, conducatorul auto mai poate
conduce 4.00 h.
- in perioada zilei de luni ora 19,00 - marti ora 6,00, conducatorul auto efectueaza
perioada de repaus zilnic normala de cel putin 11 ore.

30. Efectuați împreună cu un coleg de echipaj o cursă Bucureşti – Paris.

Plecarea are loc în ziua de miercuri ora 19.00.
Precizaţi în ce zi şi la ce oră trebuie să vă opriţi pentru a efectua împreună cu colegul
dumneavoastră prima perioada de odihnă.
R
- joi la ora 16.00. In 30 de ore conducatorii auto trebuie sa opreasca pentru a efectua o
perioada minima de odihna de 9 ore

31. Luni vă prezentați împreună cu colegul de echipaj la serviciu, după ce amândoi ați
efectuat perioada de odihnă (repaus) săptămânală.
- 7,00 – 13,00 conducere autocar
- 13,00 – 14,00 pauză de masă
- 14,00 – plecare în cursă spre Salzburg
Câte ore mai puteți conduce în total, dumneavoastră împreună cu colegul de echipaj, până
la prima perioadă de odihnă (repaus) și în ce zi și la ce oră trebuie să vă opriți pentru efectuarea
odihnei. Justificați răspunsul. Nu luați în calcul pauzele făcute pe parcurs pentru schimbarea la
postul de conducere.
R
- se stabileste perioada zilnica de activitate: luni ora 7,00 (incepe activitatea) - marti ora
4,00 (intrerupe activitatea deoarece in intervalul de 30h trebuie sa efectueze o perioada de odihna
zilnica minima de cel putin 9h);
- rezulta ca de luni la ora 14,00, dupa plecaarea in cursa, pana marti la ora 4,00, cei 2
conducatori auto pot sa conduca in total 14 h.

32. Luni vă prezentați împreună cu colegul de echipaj la serviciu, după ce amândoi ați
efectuat perioada de odihnă (repaus) săptămânală.
181
 - 6,00 – 8,00 conducere până la locul de îmbarcare a turiștilor
- 8,00 – 10,00 deplasare până la Paris
- 10,00 – 18,00 staționare pentru vizitarea Parisului, încărcare mărfuri, pregătire
documente, 3 pauze de câte 1 oră
- 18,00 – plecare din Paris către București
Câte ore mai puteți conduce în total, dumneavoastră împreună cu colegul de echipaj, până
la prima perioadă de odihnă (repaus) și în ce zi și la ce oră trebuie să vă opriți pentru efectuarea
odihnei. Justificați răspunsul. Nu luați în calcul pauzele făcute pe parcurs pentru schimbarea la
postul de conducere.
R
- se stabileste perioada zilnica de activitate: luni ora 6,00 (incepe activitatea) - marti ora
3,00 (intrerupe activitatea deoarece in intervalul de 30h trebuie sa efectueze o perioada de odihna
zilnica minima de cel putin 9h);
- rezulta ca de luni la ora 18,00, dupa plecaarea in cursa, pana marti la ora 3,00, cei 2
conducatori auto pot sa conduca in total 9 h.

33. Vă prezentași la serviciu luni după o perioadă de repaus săptămânal de 45 de ore.

Plecați în cursă la ora 8,00.
La ce oră trebuie să vă opriți cel mai târziu pentru efectuarea perioadei de repaus (odihnă)
zilnic și în ce interval de timp o veți efectua? Justificați răspunsul. În afară de conducere nu mai
efectuați alte activități.
R
- conducatorul auto are dreptul sa extinda timpul de conducere la 10 ore
- ora 8.00 (plecarea in cursa) + 10 (ore de conducere) + 1,30 ore (2 pauze de 45 min.) =
19,30 (ora cand trebuie sa opreasca cel mai tarziu pentru a efectua perioada de odihna
zilnica)

34. În săptămâna curentă ați efectuat 3 perioade de repaus zilnic reduse și ați extins de 2
ori timpul zilnic de conducere la 10 ore.
Plecarea este programată pentru ziua de joi când începeți activitatea la ora 8.15.
La ce oră trebuie să vă opriți cel mai târziu pentru efectuarea perioadei de repaus (odihnă)
zilnic și în ce interval de timp o veți efectua? Justificați răspunsul. În afară de conducere nu mai
efectuați alte activități.
R
- conducatorul auto nu are dreptul sa extinda timpul de conducere la 10 ore, el fiind
obligat sa conduca cel mult 9 ore
- ora 8.15 (plecarea in cursa) + 9 (ore de conducere) + 0,45 ore de pauza = 18,00 (ora
cand trebuie sa opreasca cel mai tarziu pentru a efectua perioada de odihna zilnica)

35. Plecați în cursă miercuri la ora 7,00 și pentru a ajunge la București sunt necesare 10
ore de conducere efectivă.
La București, operațiunea de descărcare a mărfurilor durează o oră și 30 de minute, după
care începeți o perioadă de repaus (odihnă) zilnic/ă.
Precizați intervalul de timp în care efectuați perioada de repaus (odihnă) zilnic normală.
Justificați răspunsul.
R
- 7,00 (ora plecarii in cursa) + 10.00 (ore de conducere) + 1,30 (2 pauze de 45 min) +1,30
(timp descarcare) = 20,00 (ora cand trebuie sa opreasca cel mai tarziu pentru a efectua
perioada de odihna zilnica)
- miercuri ora 20.00 - joi ora 7.00 efectueaza perioada de odihna normala de 11 ore
182
 36. Ajungeți la Sibiu după 3 ore de conducere de la plecarea din Pitești, efectuați o pauză
de 30 de minute și plecați mai departe.
După câte ore de conducere trebuie să mai luați o pauză și care este durata acesteia?
R
- dupa 1,30 ore de conducere se mai ia o pauza de cel putin 30 minute

37. Ajungeți la Buzău după 2 ore și 30 de minute de conducere de la plecarea din Giurgiu,
efectuați o pauză de 40 de minute și plecați mai departe.
După câte ore de conducere trebuie să mai luați o pauză și care este durata acesteia pentru
a respecta reglementările legale în vigoare?
R
- dupa 2.00 ore de conducere se mai ia o pauza de cel putin 30 minute

38. Înainte de Sibiu, la Veștem, sunteți oprit la ora 13,00 de inspectorii ISCTR ocazie cu
care prezentați și diagramele tahograf.
Pe diagrama tahograf din ziua curentă se constată următoarele:
- plecare din Călărași la ora 8,00;
- 8,00 – 13,00 (ora controlului) conducere pe distanța Călărași – Veștem.
Indicați dacă există o încălcare a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și în caz
afirmativ care este aceasta și prin ce măsuri se sancționează?
R
- a condus 5 ore fara a lua pauza legala de 45 minute dupa 4,5 ore de conducere
- fapta se sanctioneaza cu amenda contraventionala si imobilizarea vehiculului

39. La Sibiu, sunteți oprit la ora 12.00 de inspectorii ISCTR ocazie cu care prezentați și
diagramele tahograf.
Pe diagrama tahograf din ziua curentă se constată următoarele:
- plecare din Oradea la ora 7,00;
- conducere 2 ore și 30 de minute, până la ora 9.30
- pauză 15 minute, până la ora 9.45
- conducere 2 ore și 15 minute, până la ora 12.00, ora controlului.
Indicați dacă există o încălcare a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și în caz
afirmativ care este aceasta și prin ce măsuri se sancționează?
R
- a condus 4,45 ore fara a lua pauza legala de 45 minute dupa 4,5 ore de conducere
- fapta se sanctioneaza cu amenda contraventionala si imobilizarea vehiculului

40. Parcurgerea distanței București – Tulcea necesită 5 ore de conducere efectivă și se

impun două opriri la interval de 2 ore pentru turiști.
Conducătorul auto a procedat astfel:
- ora 9,00 plecare din București;
- conducere 2 ore;
- pauză de 25 minute;
- conducere 2 ore
- pauză 20 de minute;
- conducere 1 oră și sosire la Tulcea.
Ce abatere a săvârșit conducătorul auto și cum ar fi trebuit să procedeze pentru
respectarea reglementărilor privind perioadele de conducere, de repaus și pauzele conducătorilor
auto, fără a mai face o oprire în plus pe traseu?
R
183
 - a condus 5.00 ore fara a lua pauza legala de 45 minute dupa 4,5 ore de conducere (a
doua pauza de 20 min. trebuia sa fie de cel putin 30 min)

42. Parcurgerea distanței București – Dr. TR. Severin necesită 6 ore de conducere efectivă
și se impun două opriri la interval de 2 ore pentru turiști.
Conducătorul auto a procedat astfel:
- ora 8,00 plecare din București;
- conducere 2 ore;
- pauză de 30 minute;
- conducere 2 ore
- pauză de 30 minute;
- conducere 1 oră și sosire la Dr. Tr. Severin.
Ce abatere a săvârșit conducătorul auto?
R
- nu a respectat graficul de circulastie - a condus cu depasirea vitezei ceea ce a dus la
scurtarea timpului de sosire la destinatie cu 1 ora

43. Un conducător auto a luat o pauză de 25 de minute.

Ce durată trebuie să aibă a doua pauză pe care trebuie să o ia conducătorul auto pe
parcursul a 4 ore și 30 de minute de conducere conform Regulamentului (CE) nr. 561/2006?
R
- cel putin 30 de minute

44. Un conducător auto a luat în săptămâna curentă o perioadă de odihnă săptămânală

redusă la 30 de ore.
Câte ore de odihnă trebuie luate în compensare şi în ce interval de timp?
R
- 15 ore care se compeseaza pana la sfarsitul urmatoarelor trei saptamani

45. Într-o săptămâna ați efectuat o perioadă de repaus (odihnă) săptămânal de 24 de ore.
Care este durata minimă a perioadei de repaus săptămânal care trebuie efectuat în
săptămâna următoare.
R
- 45 de ore

46. Ce condiții trebuie respectate pentru ca un conducător auto care a condus 9 ore într-o
zi să mai poată conduce încă o oră?
R
- ia o pauză de minim 45 minute şi mai conduce 1 ora, dacă în săptămâna respectivă a mai
extins cel mult odată timpul zilnic de conducere la 10 ore;

47. În timpul unei zile de lucru conducătorul auto schimbă autovehiculul, ambele fiind
dotate cu tahograf analogic.
Ce obligaţii are conducătorul auto privind diagrama tahograf?
R
- se notează pe partea verso a diagramei tahograf numărul de înmatriculare al noului
autovehicul şi ora la care s-a efectuat schimbarea.
48. Autovehiculul este echipat cu tahograf digital. Unde trebuie să se afle cardurile
tahograf ale conducătorilor auto pe perioada conducerii în echipaj?
R
184
 - cardul conducatorului auto care se afla la volan se introduce in slotul 1, iar cardul celui
de al doilea conducator auto se introduce in slotul 2 si se seteaza pe timp la dispozitie
(disponibilitate)

49. Autovehiculul este echipat cu tahograf digital. Cu ce ocazii trebuie să introduceți

locația utilizând funcția tahografului digital de introducere manuală a datelor.
R
- la inceputul si la sfarsitul zilei de lucru

50. Autovehiculul este echipat cu tahograf digital.

Imediat după plecarea din Paris spre țară, constatați că aparatul tahograf s-a defectat.
Cum procedați, dumneavoastră și colegul de echipaj, pentru evidența activităților
desfășurate în zilele lucrate până ajungeți la destinație?
R
- conducatorii auto consemneaza, in mod separat, dupa fiecare ciclu de activitate,
activitatile desfasurate (perioadele de conducere, odihna, pauzele, alte activitati, timp la
dispozitie) pe partea verso a hartiei de imprimanta utilizata la aparatul tahograf, folosind caroiajul
destinat acestui scop

52. La plecarea din Berlin către București constatați că ați pierdut cardul tahograf.
Autocarul este echipat cu tahograf digital.
Ce obligații aveți în acest caz și ce trebuie să prezentați cu ocazia unui control în trafic?
R
- la inceputul si la sfarsitul fiecarei zile imprima din memoria aparatului tahograf cate un
raport de activitate, pe care va inscribe numele in clar si-l va semna. Aceste rapoarte se vor
prezenta la solicitarea autoritatilor de control.

53. La plecarea din Amsterdam către București, constatați că ați pierdut cardul tahograf.
Autocarul este echipat cu tahograf digital.
Cât timp mai puteți conduce fără card tahograf?
R
- maxim 15 zille sau mai mult dacă este necesar ca vehiculul să ajungă la sediu;
54. Autovehiculul pe care ați lucra în ultimele luni este echipat cu tahograf analog.
Câte diagrame tahograf trebuie să prezentați cu ocazia unui control în trafic.
R
- trebuie prezentate diagramele tahograf din ziua curentă şi ultimile 28 de zile

55. Cum procedaţi din punct de vedere al utilizării diagramelor tahograf în cazul în care
pe parcurs se defectează aparatul tahograf analog?
R
- conducatorii auto consemneaza, in mod separat, dupa fiecare ciclu de activitate,
activitatile desfasurate (perioadele de conducere, odihna, pauzele, alte activitati, timp la
dispozitie) pe partea verso a hartiei de imprimanta utilizata la aparatul tahograf, folosind caroiajul
destinat acestui scop

56. Cursa București – Deva s-a efectuat cu un autovehicul cu tahograf analog.

Din motive tehnice, la Deva schimbați autovehcul cu un altul dotat cu tahograf digital.
Ce veți prezenta cu ocazia unui control în trafic pe ruta Deva – București pentru a face
dovada activităților desfășurate în ziua curentă?
R
185
 - cartela tahografică;
- diagrama tahograf din ziua curentă şi cele utilizate in ultimile 28 de zile
- orice informație înregistrată manual și orice document imprimat în timpul zilei în curs și
pe parcursul celor 28 de zile precedente

57. Autovehiculul este echipat cu tahograf.

Care sunt perioadele de timp/activitățile pe care le puteți selecta cu ajutorul selectorului
de activități al tahografului atunci când autovehiculul staționează.
R
- alte activitati
- timp la dispozitie
- pauzele si odihna

58. Vă opriți pentru efectuarea perioadei de repaus (odihnă) zilnic la Budapesta.

Perioada de repaus se efectuează în cabina autovehiculului care este echipată cu pat.
Ce acțiuni legate de utilizarea aparatului tahograf întreprindeți la oprire pentru efectuarea
înregistrarii perioadei de repaus zilnic? Autovehiculul are tahograf digital
R
- se introduce perioada de odihna folosind functia tahografului digital de inregistrare
manuala

59. Firma a achiziționat un autocar nou cu tahograf digital pe care trebuie să-l aduceți de
la reprezentanța producătorului din Franța la București.
În Germania constatați că sistemul de climatizare nu funcționează și sunteți îndrumat
către un atelier de reparații.
Predați autocarul la service, efectuați formalitățile necesare pentru constatarea și
remedierea defecțiunii după care vă deplasați la hotel pentru odihnă până a doua zi când urmează
să preluați autocarul și să continuați deplasarea către țară.
Cum și cu ce înregistrați perioadele de timp (formalități predare autocar la service,
odihnă, preluare autocar) pe cartela tahografică?
R
- aceste perioade de timp se inscriu pe cartela tahografica atunci cand conducatorul auto
revine la autovehicul folosind functia tahografului digital de inregistrare manuala

60. Pe parcurs, la Buzău, constatați că aveți pană, opriți autovehiculul într-o parcare și
solicitați telefonic intervenția unei echipaj specializat pentru schimbarea roții.
După sosirea autoatelierului petreceți în așteptare o oră și sunteți pregătit în orice moment
pentru plecare.
Pe ce poziție veţi comuta selectorul de activităţi al tahografului analog pentru
înregistrarea perioadei de așteptare pe diagrama tahograf și cum se numește perioada de așteptare
de o oră?
R
- selectorul de activităţi al tahografului analog se comuta pe pozitia "disponibilitate",
activitatea de asteptare fiind numita timp la dispozitie

61. După sosirea la Bacău sunteți anunțat că trebuie să fiți gata în orice moment pentru a
prelua un autobuz cu care se efectuează un serviciu ocazional de transport persoane.
Pe ce pozitie veţi comuta selectorul de activităţi al tahografului analog pentru
inregistrarea perioadei de asteptare pentru preluarea noului autobuz pe diagrama tahograf și cum
se numește perioada de așteptare?
186
 R
- selectorul de activităţi al tahografului analog se comuta pe pozitia "disponibilitate",
activitatea de asteptare fiind numita timp la dispozitie

62. La granița dintre Romania și Ucraina stați în așteptare 2 ore și trebuie să fiți pregătit în
orice moment pentru plecare.
Pe ce poziție veţi comuta selectorul de activităţi al tahografului analog pentru
înregistrarea perioadei de așteptare pe diagrama tahograf și cum se numește perioada de așteptare
de 2 ore?
R
- perioada de asteptare la punctele de trecere a frontierii este denumita perioada de
disponibilitate
- pentru înregistrarea perioadei de așteptare pe diagrama tahograf se comuta selectorul de
activităţi al tahografului analog pe pozitia "disponibilitate"

63. Pe ce poziţia veţi comuta selectorul de activităţi al tahografului pe durata efectuării

formalităţilor de trecere a frontierei dintre România şi Ucraina?
R
- "alte activitati" (simbol 2 ciocanele)

64. Pe ce poziţia veţi comuta selectorul de activităţi al tahografului pe durata îmbarcării

pasagerilor și a bagajelor acestora?
R
- "alte activitati" (simbol 2 ciocanele)

65. După sosirea la Suceava şi până la plecarea spre Bucureşti, verificaţi şi salubrizaţi
compartimentul interior al autovehiculului, completaţi foaia de parcurs, etc.
Pe ce poziţia veţi comuta selectorul de activităţi al tahografului pe durata desfăşurării
acestor activităţi de întreţinere şi administrative?
Ce simbol se utilizează pentru această poziţie a selectorului de activităţi?
R
- "alte activitati" (simbol 2 ciocanele)

66. Pe drumul de întoarcere către țară, sunteți oprit într-o parcare pentru control, ocazie cu
care vedeți că inspectorul de control reține cardul tahograf al unui conducător auto oprit înaintea
dumneavoastră.
Indicați 2 fapte care pot atrage reținerea cardului tahograf?
R.
- a fost falsificat
- apartine altei persoane (nu este el titularul)
- a fost declarat pierdut, furat si este folosit in continuare de conducatorul auto

67. Cu ocazia preluării autovehiculului verificaţi dacă aparatul tahograf are verificarea
tehnică în termen de valabilitate.
Unde verificaţi acest lucru la bordul autovehiculului şi ce informaţie trebuie să găsiţi.
Cu ocazia preluării autovehiculului citiți pe eticheta de verificare periodică a aparatului
tahograf data de 01-06-2016. Ce reprezintă această dată?
R
- data urmatoarei verificari tehnice

187
 68. După ce luaţi în primire autovehiculul, verificaţi data până la care este valabilă
verificarea tahografului.
Pe eticheta montată cu ocazia ultimei verificări a tahografului citiţi următoarea informaţie:
„Dimensiunea anvelopelor 305/70 - R22,5”.
Pentru care dintre anvelopele autovehiculului este valabilă această informaţie?
R
- pentru anvelopele puntii motoare

69. Angajatorul vă comunică următorul program pentru ziua curentă:

- 8,00 – 11, 00: efectuarea unui transport cu un microbuz de 7 locuri și deci nu intră sub
incidența prevederilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006;
- 11,00 – preluați un autobuz cu 30 de locuri, echipat cu tahograf digital și plecați de la
București către Baia Mare.
Precizați dacă perioada cuprinsă între orele 8,00 și 11,00 trebuie înregistrată pe cardul
tahograf. În caz afirmativ, indicați ce tip de activitate trebuie înregistrată și cum efectuați
înregistrarea având în vedere că autoutilitara nu este dotată cu aparat tahograf.
R
- perioada cuprinsă între orele 8,00 și 11,00 trebuie înregistrată pe cardul tahograf cu "alte
activitati".
- in acest scop, in momentul preluarii autovehiculului echipat cu tahograf digital se
utilizeaza functia tahografului digital de inregistrare manuala

70. În săptămâna curentă aţi condus 54 de ore. Câte ore puteți conduce în săptămâna
următoare?
R
- 36 ore

71. Cu ocazia unui control în trafic efectuat de inspectorii ISCTR sunt analizate datele
înregistrate pe cardul tahograf pentru două săptămâni consecutive, constatându-se următoarele:
- în prima săptămână: durată de conducere săptămânală = 40 de ore și timp total de lucru
săptămânal = 44 de ore
- în a doua săptămână: durată de conducere săptămânală = 58 de ore și timp total de lucru
săptămânal = 65 de ore
Câte abateri de la reglementările în vigoare s-au constatat?
Precizați care sunt acestea prin raportare la prevederile reglementare.
R
- 3 (trei) abateri care se sanctioneaza cu amenda contraventionala si imobilizarea
vehiculului:
- durata de conducere saptamanala = 58 de ore fata de 56 de ore;
- durata de conducere in doua saptamani consecutive = 98 de ore fata de 90 de ore;
- timpul total de lucru saptamanal = 65 de ore fata de 60 de ore

72. Cu ocazia unui control în trafic efectuat de inspectorii ISCTR sunt analizate datele
înregistrate pe cardul tahograf pentru două săptămâni consecutive, constatându-se următoarele:
- în prima săptămână: durată de conducere săptămânală = 57 de ore
- în a doua săptămână: durată de conducere săptămânală = 59 de ore
Câte abateri de la reglementările în vigoare s-au constatat?
Precizați care sunt acestea prin raportare la prevederile reglementare.
R

188
 - 3 (trei) abateri care se sanctioneaza cu amenda contraventionala si imobilizarea
vehiculului:
- durata de conducere saptamanala = 57 de ore fata de 56 de ore;
- durata de conducere saptamanala = 59 de ore fata de 56 de ore;
- durata de conducere in doua saptamani consecutive = 116 ore fata de 90 de ore;

73. În timpul unei curse sunteți oprit pentru control și cu această ocazie sunt analizate
datele înregistrate pe cardul tahograf pentru două săptămâni consecutive, constatându-se
următoarele:
- în prima săptămână: durată de conducere săptămânală = 59 de ore și timp total de lucru
săptămânal = 65 de ore;
- în a doua săptămână: durată de conducere săptămânală = 57 de ore.
Câte abateri de la reglementările în vigoare s-au constatat?
Precizați care sunt acestea prin raportare la prevederile legale.
R

74. Preluați un autovehicul echipat cu tahograf analog. Ce oră trebuie să vă asigurați că

este setată la un aparat tahograf analog?
R
- 4 (patru) abateri care se sanctioneaza cu amenda contraventionala si imobilizarea
vehiculului:
- durata de conducere saptamanala = 59 de ore fata de 56 de ore;
- durata de conducere saptamanala = 57 de ore fata de 56 de ore;
- durata de conducere in doua saptamani consecutive = 116 ore fata de 90 de ore;
- timpul total de lucru saptamanal = 65 de ore fata de 60 de ore

75. Ce oră este setată la un tahograf digital și prin urmare apare pe rapoartele de activitate
printate din memoria tahografului?
R
Întotdeauna ora de pe rapoarte va fi cea corespunzătoare UTC (Universal Time
Coordinated) şi este aproximativ echivalentă cu ora GMT. Aceasta este cu două ore în urma orei
din România (iarna) şi nu se schimbă în functie de anotimp (vara ora din România este cu trei ore
înaintea orei UTC).
Ora setată de către şofer apare doar pe ecranul tahografului şi nu are nici un efect asupra
raportului.

76. Ce informaţii trebuie să menţioneze conducătorul auto la introducerea diagramei în

aparatul tahograf?
R
- nume şi prenume;
- localitatea de plecare;
- data;
- nr. de înmatriculare;
- km la plecare;

77. Ce informații trebuie să menționeze conducătorul auto la scoaterea diagramei din

tahograf cu ocazia înlocuirii acesteia?
R
- localitatea în care se află;
- data;
189
 - km la sosire;

78. In ce situaţii conducătorul auto trebuie sa consemneze date/informaţii pe partea verso

a digramei tahograf?
R
- la schimbarea autovehiculului în timpul aceleiaşi zile;
- la defectarea aparatului tahograf;

79. Cum procedaţi din punct de vedere al utilizării diagramelor tahograf în cazul în care
pe parcursul unei curse se defectează aparatul tahograf analog?
R
- să consemneze pe spatele diagramei diferitele perioade de activitate;
80. Cum procedaţi din punct de vedere al utilizării diagramelor tahograf în cazul în care la
Focşani trebuie să schimbaţi autovehiculul din motive tehnice, ambele fiind dotate cu tahograf
analog?
R
- se notează pe partea verso a diagramei tahograf numărul de înmatriculare al noului
autovehicul şi ora la care s-a efectuat schimbarea.
81. Cu ocazia unui control în trafic este analizată diagrama din ziua precedentă și
inspectorul de trafic constată următoarele:
- nu este înscrisă localitatea de destinație (Satu Mare);
- nu sunt completați kilometri indicați de tahograf la sosirea la Satu Mare;
- conducătorul auto nu a înscris ora de plecare din Buzău și ora de sosire la Satu Mare.
Câte abateri care se sancționează cu amendă contravențională s-au constatat și câte dintre
ele atrag și imobilizarea autovehiculului până la îndeplinirea condițiilor legale pentru reluarea
transportului? Motivați răspunsul.
R
- 2 (doua) abateri:
- nu este înscrisă localitatea de destinație (Satu Mare);
- nu sunt completați kilometri indicați de tahograf la sosirea la Satu Mare;
- se sanctioneaza cu amenda contraventionala. Nicio abatere nu atrage imobilizarea
autovehiculului

85. Cursa București – Tulcea s-a efectuat cu un autovehicul cu tahograf analog.

La Tulcea, preluați un alt autovehicul cu tahograf analog și plecați la Constanța.
Cu ocazia unui control între Tulcea și Constanța este analizată diagrama din ziua curentă
și se constată următoarele:
a) conducătorul auto nu a completat ora introducerii diagramei tahograf în primul
autovehicul condus în acea zi;
b) nu este completată ora schimbării autovehiculului;
c) nu este completat numărul de înmatriculare al noului autovehicul.
Câte abateri de la reglementările în vigoare s-au constatat? Precizați care sunt aceste
abateri.
R
- 2 (doua) abateri:
- nu este completată ora schimbării autovehiculului;
- nu este completat numărul de înmatriculare al noului autovehicul

87. Cu ocazia controlului prezentați și diagramele tahograf. Pe diagrama tahograf din ziua
precedentă se constată următoarele:
190
 a) nu este înscrisă localitatea de plecare la începutul zilei de lucru;
b) nu sunt completați kilometri indicați de tahograf la începutul zilei de lucru;
c) nu sunt completați kilometri indicați de tahograf la terminarea zilei de lucru;
d) nu este completată denumirea întreprinderii (operatorului de transport).
Câte abateri s-au constatat din analiza diagramei tahograf, cum se sancționează acestea și
câte dintre ele atrag și imobilizarea autovehiculului până la îndeplinirea condițiilor legale pentru
reluarea transportului? Motivați răspunsul.
R
- 3 (trei) abateri care se sanctioneaza cu amenda contraventionala. Nici una dintre acestea
nu atrag si imobilizarea autovehculului:
- nu este înscrisă localitatea de plecare la începutul zilei de lucru;
- nu sunt completați kilometri indicați de tahograf la începutul zilei de lucru;
- nu sunt completați kilometri indicați de tahograf la terminarea zilei de lucru;

90. Pe o diagramă tahograf înregistrarea de distanță parcursă prezintă o întrerupere de 2

ore și capetele înregistrării de distanță nu se aliniază și nu au continuitate. Autovehiculul este
condus de un singur conducător auto.
Indicați 2 cauze probabile ale acestui lucru.
R
- scoaterea neautorizata din aparatul tahograf a diagramei de inregistrarea si folosirea
vehiculului fara a introduce o diagrama tahograf
- defectarea pe traseu a aparatului tahograf

91. La examinarea înregistrărilor de viteză de pe o diagramă tahograf se constată că sunt

multe vârfuri ascuţite în sus şi în jos foarte apropriate între ele. Ce indică acest lucru?
R
- conducere neeconomica

92. Cu ocazia unui control în trafic pe drumul de întoarcere către țară, sunteți oprit într-o
parcare pentru control, ocazie cu care vedeți că inspectorul de control reține cardul tahograf al
unui conducător auto oprit înaintea dumneavoastră.
Indicați 2 fapte care pot atrage reținerea cardului tahograf?
R
- a fost falsificat
- apartine altei persoane (nu este el titularul)
- a fost declarat pierdut, furat si este folosit in continuare de conducatorul auto
93. Conduceți un autovehicul echipat cu tahograf digital. Cu ce ocazii introduce
conducătorul auto locația utilizând funcția tahografului digital de introducere manuală a datelor.
R
- la inceputul si la sfarsitul zilei de lucru

94. Pe un raport de activitate printat din memoria tahografului digital apare următoarea
combinație de pictograme: . Care este semnificația acesteia?
R
- conducere fara card introdus in aparatul tahograf

95. Pe un raport de activitate printat din memoria tahografului digital apare următoarea
combinație de pictograme: . Care este semnificația acesteia?
R
191
 - card introdus in timpul conducerii

96. La un tahograf digital este pictograma pentru:

R
- introduceti sau confirmati locatia sfarsitului perioadei de lucru

97. În săptămâna curentă ați condus luni și marți câte 10 ore și ați redus de 3 ori perioada
de repaus (odihnă) zilnic la 9 ore.
Plecarea are loc joi la ora 8 după o perioadă de repaus (odihnă) și procedați astfel:
- 8 – 13 conducere;
- 13 – 16 repaus (odihnă) de 3 ore;
- 16 – 20.30 conducere;
- joi 20.30 – vineri 5.30 repaus de 9 ore;
Ce abateri de la reglementările privind perioadele de conducere, de odihnă și pauzele
conducătorilor auto ați săvârșit?
R
- conducere de 5 ore in intervalul 08.00 - 13.00 fara pauza de 45 de min. dupa 4,30 ore de
conducere
- conducere 9,30 ore in loc de 9.00 ore intre 2 perioade de odihna corespunzator luate

98. Pe parcurs sunteți oprit la ora 14.00 de inspectorii ISCTR ocazie cu care prezentați și
diagramele tahograf.
Pe diagrama tahograf din ziua curentă se constată următoarele:
- plecare din Brașov la ora 8,00;
- conducere de 3 ore;
- pauză de 30 de minute;
- conducere 1 oră și 30 de minute;
- pauză de 15 minute;
- conducere 45 de minute până la ora 14, ora controlului.
Indicați dacă există o încălcare a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și în caz
afirmativ care este aceasta și prin ce măsuri se sancționează?
R
- este considerata conducere in intervalul orar 08.00 - 14.00, fara efectuarea pauzei de 45
de min. dupa 4,30 ore de conducere
- se sanctioneaza cu amenda contraventionala si imobilizarea vehiculului

99. Pe parcurs sunteți oprit la ora 12.00 de inspectorii ISCTR ocazie cu care prezentați și
diagramele tahograf.
Pe diagrama tahograf din ziua curentă se constată următoarele:
- Plecare din Slatina la ora 7,00;
- Conducere 2 ore și 30 de minute, până la ora 9.30
- Pauză 15 minute, până la ora 9.45
- Conducere 2 ore și 15 minute, până la ora 12.00, ora controlului.
Indicați dacă există o încălcare a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și în caz
afirmativ care este aceasta și prin ce măsuri se sancționează?
R
- este considerata conducere in intervalul orar 07.00 - 12.00, fara efectuarea pauzei de 45
de min. dupa 4,30 ore de conducere
- se sanctioneaza cu amenda contraventionala si imobilizarea vehiculului

192
 100. În aceiași zi de lucru schimbați autovehiculul.
Ambele autovehicule au tahograf analog.
Cu ocazia unui control este analizată diagrama din ziua curentă și se constată următoarele:
a) conducătorul auto nu a completat ora introducerii diagramei tahograf în primul
autovehicul condus în acea zi;
b) nu este completată localitatea de plecare la începutul zilei de lucru;
c) nu este completată ora schimbării autovehiculului;
d) nu este completat numărul de înmatriculare al noului autovehicul.
Câte abateri de la reglementările în vigoare s-au constatat? Precizați care sunt aceste
abateri.
R
- 3 (trei) abateri:
- nu este completată localitatea de plecare la începutul zilei de lucru;
- nu este completată ora schimbării autovehiculului;
- nu este completat numărul de înmatriculare al noului autovehicul.

101. La Zalău efectuați o perioadă de repaus (odihnă) ocazie cu care stați de vorbă cu alți
conducători auto.
Unul dintre aceștia susține că știe o metodă de falsificare a datelor înregistrate pe
diagrama tahograf.
Nu sunteți de acord cu aceste practici și îi precizați riscul la care se expune.
Cum se sancționează falsificarea datelor înregistrate pe diagrama tahograf?
R
- constituie infractiune si se sanctioneaza cu inchisoare

102. Cu ocazia unui control în trafic se constată că discurile de frână de la roțile punții
față prezintă uzură excesivă și fisuri, ceea ce reprezintă o defecțiune tehnică periculoasă conform
încadrării din reglementările în vigoare.
Indicați prin ce măsuri se sancționează cele constatate.
R
- amenda contraventionala
- imobilizarea autovehiculului prin retinerea placutelor cu nr. de inmatriculare si a
certificatului de inmatriculare
- suspendarea dreptului de folosire a autovehiculului pentru o perioada de 6 luni
- anularea ITP

103. După revenirea din cursa de Viena, luați în primire un autobuz și sunteți desemnat să
efectuați transporturi între Craiova și Slatina.
Cu ocazia unui control în trafic se constată că anvelopele axei spate a autobuzului prezintă
uzură neuniformă pronunțată a benzii de rulare, ceea ce reprezintă o defecțiune tehnică majoră
conform încadrării din reglementările în vigoare.
Indicați prin ce măsuri se sancționează utilizarea unui vehicul cu defecțiuni tehnice
majore la efectuarea transportului.
R
- amenda contraventionala
- imobilizarea autovehiculului prin retinerea placutelor cu nr. de inmatriculare si a
certificatului de inmatriculare
- suspendarea dreptului de folosire a autovehiculului pentru o perioada de 6 luni
- anularea ITP

193
 104. Cu ocazia unui control în trafic desfășurat de către inspectorii ISCTR se constată că
efectuați transportul cu un autovehicul pentru care nu se deține copie conformă a licenței
comunitare.
Indicați măsurile prin care se sancționează această abatere.
R
- amenda contraventionala
- suspendarea dreptului de utilizare a autovehiculului prin retinerea placutelor cu nr. de
inmatriculare si a certificatului de inmatriculare pentru o perioada de 6 luni (masura poate inceta
inainte de 6 luni daca au trecut cel putin 30 de zile si se depune dovada achitarii amenzii
contraventionale)

105. Cu ocazia unui control în trafic desfășurat de către inspectorii ISCTR se constată că
ați plecat în cursă cu tahograful defect. Indicați măsurile prin care se sancționează această
abatere.
R
- amenda contraventionala
- imobilizarea autovehiculului prin retinerea placutelor cu nr. de inmatriculare si a
certificatului de inmatriculare
- suspendarea dreptului de folosire a autovehiculului pentru o perioada de 6 luni
- anularea ITP

106. Cu ocazia unui control în trafic desfășurat de către inspectorii ISCTR se constată că
ați plecat în cursă cu limitatorul de viteză defect. Indicați măsurile prin care se sancționează
această abatere.
R
- amenda contraventionala
- imobilizarea autovehiculului prin retinerea placutelor cu nr. de inmatriculare si a
certificatului de inmatriculare
- suspendarea dreptului de folosire a autovehiculului pentru o perioada de 6 luni
- anularea ITP

107. Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de transport rutier care
efectuează transport rutier public de persoane prin servicii ocazionale.
Angajatorul vă desemnează să efectuaţi un serviciu ocazional pe ruta Bucureşti - Viena -
Bucureşti cu un grup de 25 de persoane care se deplasează la o conferinţă la Viena.
Deplasarea se efectuează cu un autocar utilizat de operatorul de transport în baza unui
contract de leasing.
Precizaţi 5 documente pe care trebuie să le prezentaţi cu ocazia unui control în trafic,
exceptând permisul de conducere, certificatul de înmatriculare, (ro)vinieta, cartea de identitate
sau paşaportul şi asigurarea RCA.
R
- copia conforma a licentei comunitare (pentru transport contra cost);
- documentul de control pentru efectuarea transportului rutier contra-cost de persoane prin
servicii ocazionale - UE
- certificatul de pregatire profesionala, valabil;
- legitimatia de serviciu, valabilă;
- cardul conducatorului auto
- contractul de leasing, in original sau in copie conforma;
- asigurarea de persoane si bunuri, in copie,
- contractul incheiat cu beneficiarul
194
 - factura sau bonul fiscal, etc

108. În calitate de conducător auto la un operator de transport rutier, efectuaţi transport

rutier de persoane contra cost prin servicii regulate pe traseul Bucureşti-Bacău şi retur cu un
autobuz care este utilizat de operatorul de transport în baza unui contract de leasing.
Cu ocazia pregătirilor pentru efectuarea serviciului verificaţi dacă aveţi documentele
necesare efectuării transportului.
Enumeraţi 5 documente pe care trebuie să vă asiguraţi că le aveţi la bordul autobuzului,
exceptând actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare, rovinieta şi
asigurarea RCA.
R
- copia conforma a licentei comunitare (pentru transport contra cost);
- licenta de traseu insotita de graficul de circulatie
- certificatul de pregatire profesionala, valabil;
- legitimatia de serviciu, valabilă;
- cardul conducatorului auto
- contractul de leasing, in original sau in copie conforma;
- asigurarea de persoane si bunuri, in copie, etc

109. Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de transport rutier care
efectuează transport rutier de persoane contra cost prin servicii regulate pe traseul Bucureşti –
Sibiu.
Traseul se efectuează cu un autobuz care are o capacitate de 30 locuri pe scaune şi 10
locuri în picioare.
Care este documentul de transport pentru tipul de serviciu de transport persoane pe care-l
efectuaţi şi de ce document trebuie însoţit pe toată durata transportului?
R
- licenta de traseu insotita de graficul de circulatie

110. Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de transport rutier care
efectuează transport rutier de persoane contra cost prin servicii ocazionale.
Angajatorul vă desemnează să efectuaţi un serviciu ocazional pe ruta Bucureşti – Gura
Humorului cu un grup de turişti.
Înainte de plecare, verificaţi dacă aveţi documentele necesare efectuării transportului.
Care este documentul de transport pentru serviciul efectuat pe relaţia Bucureşti - Gura
Humorului?
R
- documentul de control pentru efectuarea transportului rutier contra-cost de persoane prin
servicii ocazionale - NATIONAL

111. Efectuați un transport prin servicii ocazionale pe ruta București – Praga.

Înainte de plecare, verificaţi dacă aveţi documentele necesare efectuării transportului.
Care este documentul de transport pentru serviciul efectuat pe relaţia Bucureşti - Praga?
R
- documentul de control pentru efectuarea transportului rutier contra-cost de persoane prin
servicii ocazionale - UE

112. Efectuați un transport prin servicii ocazionale pe ruta Suceava – Istanbul.

Înainte de plecare, verificaţi dacă aveţi documentele necesare efectuării transportului.
Care este documentul de transport pentru serviciul efectuat pe relaţia Suceava – Istanbul?
195
 R
- documentul de control pentru efectuarea transportului rutier contra-cost de persoane prin
servicii ocazionale - INTERBUS

113. Cum se sancționează efectuarea unui transport de persoane contra cost prin servicii
ocazionale fără a deține documentul de transport?
R
- amenda contraventionala
- suspendarea dreptului de utilizare a autovehiculului prin retinerea placutelor cu nr. de
inmatriculare si a certificatului de inmatriculare pentru o perioada de 6 luni (masura poate inceta
inainte de 6 luni daca au trecut cel putin 30 de zile si se depune dovada achitarii amenzii
contraventionale)

114. Efectuați un transport prin servicii ocazionale pe ruta București – Berlin.

Care este documentul de transport pentru serviciul efectuat pe relaţia București – Berlin și
cum se sancționează efectuarea unui transport de persoane contra cost prin servicii ocazionale
fără a deține documentul de transport?
R
- documentul de control pentru efectuarea transportului rutier contra-cost de persoane prin
servicii ocazionale - UE
Lipsa documentului de transport se sanctioneaza cu:
- amenda contraventionala
- suspendarea dreptului de utilizare a autovehiculului prin retinerea placutelor cu nr. de
inmatriculare si a certificatului de inmatriculare pentru o perioada de 6 luni (masura poate inceta
inainte de 6 luni daca au trecut cel putin 30 de zile si se depune dovada achitarii amenzii
contraventionale)

115. Efectuați un transport de persoane contra cost prin servicii ocazionale.

Enumeraţi 3 îndatoriri sau obligaţii pe care le aveţi la îmbarcarea pasagerilor și pe durata
cursei raportat la tipul de transport pe care îl efectuați.
R
- verificarea componentei grupului de persoane cu cel din documentul de transport;
- asigurarea urcării/coborârii bagajelor în/din portbagajul autovrhiculului;
- oprirea pentru urcarea/coborârea persoanelor transportate numai în locurile prevazute în
contractul de transport, etc.

116. Efectuați un transport de persoane contra cost prin servicii regulate.

Enumeraţi 3 îndatoriri sau obligaţii pe care le aveţi la îmbarcarea pasagerilor și pe durata
cursei raportat la tipul de serviciu pe care îl efectuați.
R
- să emită bilete/legitimaţii de călătorie corespunzătoare tarifelor aferente distanţei;
- să permită urcarea în autovehicul numai a persoanelor posesoare de bilete/legitimaţii de
călătorie sau a celor care beneficiază de facilităţi;
- să oprescă în toate staţiile prevăzute în graficul de circulaţie;
- să nu oprească în alte locuri în afara celor prevăzute în graficul de circulaţie;
- sa permita la transport persoane numai in limita numarului de locuri prevazute pe scaune
- sa informeze persoanele transportate cu privire la obligativitatea portului centurii de
siguranta
- sa utilizeze placa de traseu

196
 117. Întreprinderea efectuează transporturi în cont propriu de marfă și persoane.
Dumneavoastră lucrați pe un autobuz cu 21 de locuri pe scaune cu care efectuați transport
de persoane în cont propriu până la sfârșitul zilei de lucru.
Precizați care este documentul de transport pentru transportul de persoane în cont propriu
efectuat cu autobuzul de 21 de locuri?
R
- tabelul cuprinzând numele persoanelor transportate, semnat şi ştampilat de către
reprezentantul legal al întreprinderii

119. Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de transport rutier care
efectuează transport rutier public de persoane prin servicii regulate pe traseul Bucureşti – Focşani
cu staţie intermediară pentru îmbarcarea/debarcarea pasagerilor la Buzău.
Traseul se efectuează cu un autobuz care are o capacitate de 40 locuri pe scaune.
În staţia de plecare din Bucureşti sunt 40 de pasageri care doresc să ajungă la următoarele
destinaţii:
- 20 de pasageri la Focşani;
- 8 pasageri la Buzău;
- 12 pasageri la Rm. Sărat.
Câţi pasageri puteţi îmbarca? Justificaţi răspunsul.
R
- 28 pasageri care doresc sa ajunga la Focsani si Buzau. Cei 12 pasageri care doresc sa
ajunga la Rm. Sarat nu pot fi imbarcati deoarece aceasta localitate nu este prevazuta in graficul
de circulatie

120. Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de transport rutier care
efectuează transport rutier de persoane contra cost prin servicii regulate pe traseul Bucureşti –
Sibiu.
În graficul de circulație nu sunt prevăzute stații pe traseu pentru îmbarcare/debarcare
pasageri.
Traseul se efectuează cu un autobuz care are o capacitate de 30 locuri pe scaune şi 10
locuri în picioare.
În staţia de plecare din Bucureşti sunt 40 de pasageri care doresc să ajungă la următoarele
destinaţii:
- 25 de pasageri la Sibiu;
- 10 pasageri la Rm. Vâlcea şi
- 5 pasageri la Piteşti.
Câţi pasageri puteţi îmbarca şi pentru ce destinaţii? Justificaţi răspunsul.
R
- 25 pasageri care doresc sa ajunga la Sibiu. Cei 10 pasageri care doresc sa ajunga la Rm.
Valcea si cei 5 pasageri la Pitesti nu pot fi imbarcati deoarece aceaste localitati nu sunt prevazute
in graficul de circulatie

121. Sunteţi angajat în calitate de conducător auto la un operator de transport rutier care
efectuează transport rutier public de persoane prin servicii regulate pe traseul Bucureşti – Bacău
cu staţii intermediare pentru îmbarcarea/debarcarea pasagerilor la Buzău şi Rm. Sarat.
Traseul se efectuează cu un autobuz utilizat în baza unui contract de leasing și care are o
capacitate de 30 locuri pe scaune şi 10 locuri în picioare.
În staţia de plecare din Bucureşti sunt 30 de pasageri care doresc să ajungă la următoarele
destinaţii:
- 15 pasageri la Bacău
197
 - 10 de pasageri la Focşani;
- 10 pasageri la Buzău;
- 10 pasageri la Rm. Sărat.
Câţi pasageri puteţi îmbarca și pentru ce destinații? Justificaţi răspunsul.
R
- 30 pasageri care doresc sa ajunga la Bacau, Buzau si Rm. Sarat. Cei 10 pasageri care
doresc sa ajunga la Rm.Sarat nu pot fi imbarcati deoarece aceasta localitati nu este prevazuta in
graficul de circulatie

122. În staţia de plecare din Bucureşti sunt 40 de pasageri care doresc să ajungă la
următoarele destinaţii:
- 18 pasageri la Tg. Mureș;
- 10 pasageri la Brașov;
- 9 pasageri la Sighișoara
- 3 pasageri la Sinaia.
Câţi pasageri puteţi îmbarca și pentru ce destinații? Justificaţi răspunsul.
R
- toti cei 40 de pasageri care doresc sa ajunga la Tg.Mures, Brasov, Sighisoara si Sinaia
deoarece nu se precizeaza ca sunt localitati care nu sunt prevazute in graficul de circulatie

123. Efectuați un transport prin servicii ocazionale pe ruta București – Budapesta.

La plecare din Arad, un număr de 5 persoane care nu fac parte din grup vă solicită să-i
transportaţi până la Budapesta.
Cum procedaţi în această situaţie având în vedere că aveţi legitimaţii de călătorie
corespunzătoare distanţei Arad – Budapesta şi aveți locuri libere în autocar. Justificaţi
răspunsul.
R
- cele 5 persoane care solicita sa ajunga la Budapesta nu pot fi acceptate la transport
deoarece nu fac parte din grupul transport prin servicii ocazionale

124. Efectuați un transport de persoane prin servicii ocazionale în trafic național.

Siguranța și confortul călătorilor este principala dumneavoastră responsabilitate.
Indicați cel puțin 3 moduri prin care pasagerii pot fi informați cu privire la obligativitatea
portului centurii de siguranță pe timpul deplasării.
R
Modalităţi privind informarea pasagerilor cu privire la obligativitatea portului centurii
de siguranţă:
- de către conducătorul auto;
- de către conducătorul grupului transportat;
- prin mijloace audio vizuale;
- prin afişarea în loc vizibil la fiecare scaun.

125. Câte axe are un autovehicul 4x2 cu transmisie longitudinală și care este rolul
acestora?
R
- 2 axe: una de direcţie şi una motoare;
126. Indicați care este rolul transmisiei autovehiculului?
R
- asigură transmiterea fluxului de putere de la motor la roţile motrice;

198
 - amplifică/multiplică momentul motor transmis la roţile motrice prin intermediul cutiei
de viteze şi a transmisiei principale;
- asigură întreruperea fluxului de putere de la motor la roţi (ambreiaj, cutie de viteze);

127. O conducere economică și ecologică impune exploatarea rațională a transmisiei

autovehiculului.
Indicați care sunt componentele lanțului de transmitere a momentului motor de la motor la
roți la un autovehicul 4x2 cu motorul amplasat la partea din față și tracțiune spate (transmisie
longitudinală).
R
Componentele lanțului de transmitere a momentului motor de la motor la roți la un
autovehicul 4x2 de transport marfă cu tracțiune spate:
- motor - ambreiaj - cutie de viteze – cardan - diferențial - arbori planetari - roți.

128. Indicați două componente ale transmisiei care multiplică momentul motor transmis
la roţile motoare.
R
- cutia de viteze;
- transmisia principala

129. Enumerați două componente ale transmisiei autovehiculului care permit întreruperea
fluxului de putere transmis de la motor la roţile motrice?
R
- cutia de viteze;
- ambreiajul

130. Indicați două dintre rolurile ambreiajului?

R
- permite întreruperea temporară a transmiterii fluxului de putere;
- permite cuplarea progresivă a motorului cu transmisia;
- protejează transmisia de şocuri şi la suprasarcini;

131. Cunoașteți că trebuie să asigurați o exploatare rațională a motorului și a transmisiei

autovehiculului. Indicați 3 roluri ale cutiei de vireze.
R
- permite modificarea raportului de transmitere a momentului motor la roţile motrice;
- permite mersul înapoi fără inversarea sensului de rotaţie a motorului;
- permite cuplarea/decuplarea motorului de transmisie;

132. Indicaţi subansamblul transmisiei autovehiculului care permite mersul înapoi fără
inversarea sensului de rotaţia a motorului.
R
- cutia de viteze

133. Care dintre componentele transmisiei autovehiculului permite compensarea

variaţiilor de poziţie relativă a componentelor transmisiei?
R
- transmisia cardanica

199
 134. Care dintre componentele transmisiei permite ca roţile aceleiaşi punţi motoare să
ruleze la turaţii diferite?
R
- diferentialul

135. Indicaţi două dezavantaje/riscuri ale blocării roţilor în timpul unei frânări de urgenţă:
R
- creşte spaţiul de frânare;
- pierderea stabilităţii autovehiculului;

136. Autovehiculul este echipat cu ABS. Indicați 2 avantaje ale sistemelor contra blocării
roţilor.
R
- reducerea spaţiului de frânare;
- mărirea stabilităţii vehiculului;
- utilizarea raţională a coeficientului de aderenţă;

137. Asupra cărui sistem al autovehiculului intervine sistemul ABS?

R
- asupra sistemului de frânare de serviciu;
138. Conduceți pe un drum cu pante lungi. Ce sistem al autovehiculului utilizaţi pentru
evitarea suprasolicitării frânei de serviciu? Enumeraţi 3 avantaje ale utilizării acestui sistem.
R
Avantajele utilizării sistemului pentru evitarea suprasolicitării frânei de serviciu
(sistemul de frânare de încetinire);
- reduce uzura frânei de serviciu;
- măreşte durata de utilizare a componentelor frânei de serviciu;
- evită supraîncălzirea componentelor de fricţiune ale frânei de serviciu;
- evită supraîncălzirea pneurilor, etc

139. Managerul de transport v-a recomandat să conduceţi astfel încât să prelungiţi durata
de exploatare a sistemelor şi echipamentelor autovehiculului. În acest context, indicaţi două
modalităţi prin care puteţi mări durata de funcţionare a componentelor frânei de serviciu.
R
Modalităţi prin care se poate mări durata de funcţionare a componentelor frânei de
serviciu:
- utilizarea retarderului;
- utilizarea frânei de motor;
- utilizarea raţională a inerţiei vehiculului;
- anticipare trafic şi conducere cât mai constantă fără frânări bruşte, etc.

140. Vă aflați pe o autostradă care are pante lungi la parcurgerea cărora se recomandă
utilizarea retarderului. În ce condiţii meteorologice şi de stare a drumului trebuie să dovediţi
prudenţă la utilizarea retarderului? Justificaţi răspunsul.
R
- în condiţiile în care carosabilul este acoperit cu polei sau gheaţă;
- în condiţiile în care carosabilul este acoperit cu zăpadă, noroi sau mâzgă;
Utilizarea retarderului dacă carosabilul are aderenţă redusă poate provoca:
- derapajul punţii motoare;
- pierderea stabilităţii autovehiculului;
200
 141. Ce echipament al autovehiculului utilizaţi pentru evitarea suprasolicitării frânei de
serviciu? De ce depinde mărimea forţei de frânare dacă acest sistem este de tip hidraulic.
R
- sistemul de franare de incetinire
- marimea fortei de franare a sistemului de franare de incetinire de tip hidraulic depinde
de treapta de franare si de cantitatea lichidului hidraulic

142. Circulați pe un drum care impune utilizarea frecventă a retarderului hidraulic. Din ce
cauză se poate înregistra o scădere a efectului de frânare la utilizarea continuă şi îndelungată,
comparativ cu valorile maxime ale efectului de frânare indicate de constructor.
R
Cauza scăderii efectului de frânare la utilizarea continuă şi îndelungată a retarderului
hidraulic:
- creşterea temperaturii uleiului şi a lichidelor de răcire.

143. Autovehiculul este echipat cu sistem de frânare de încetinire. Asupra cărui element al
transmisiei acţionează în mod direct retarderul activat – realizând prin frânarea acestui element
încetinirea autovehiculului?
R
- asupra arborelui de iesire din cutia de viteze

144. Autovehiculul este echipat cu sistem de frânare de încetinire. Asupra căror roţi ale
autovehiculului acţionează în mod indirect sistemele de frânare de încetinire?
R
- asupra rotilor motoare

145. Printre sistemele de siguranță activă ale autovehiculului pe care îl conduceți se

numără și sistemul de control al tracțiunii (ASR). Indicați rolul acestui sistem.
R
- împiedicarea ruperii aderenţei pneului cu solul la accelerare;
146. Autovehiculul pe care îl conduceți este echipat cu sistem de reglaj adaptiv al vitezei
(adaptive cruise control - ACC) care mai este denumit și autopilot adaptiv. Indicați 2 avantaje ale
acestui sistem.
R
Sistemul de reglaj adaptiv al vitezei (adaptive cruise control - ACC), denumit şi
autopilot adaptiv:
- ajută conducătorul auto la mersul în coloană;
- menţine automat distanţa corectă faţă de vehiculul aflat în faţă în funcţie de viteza cu
care se circulă;
- evită coliziunile din spate.

147. Autovehiculul este echipat cu tempomat şi pe autostradă decideţi să beneficiaţi de

avantajele utilizării sale. Cunoaşteţi faptul că utilizarea tempomatului combinată cu anumite
comenzi acţionate de conducătorului auto pot provoca şocuri în transmisie.
În ce situaţii trebuie să vă aşteptaţi că pot apare şocuri în transmisie când utilizaţi
tempomatul? Enumeraţi 3 asemenea situaţii.
R
Situaţii în care pot apărea şocuri în transmisie la utilizarea tempomatului:
- la acţionarea pedalei de acceleraţie;
201
 - la acţionarea pedalei de frână;
- la dezactivarea tempomatului.
148. Indicați două comenzi la a căror acționare se dezactivează în mod automat
tempomatul, exceptând maneta de comandă a acestuia?
R
- la acţionarea pedalei de frână;
- la acţionarea pedalei de ambreiaj;

149. Conduceţi într-o zonă montană cu multe rampe şi circulaţie îngreunată care impune
dese opriri şi porniri în rampă. Autovehiculul este echipat cu sistem de ajutor la pornirea în rampă
(Hill Holder). Indicaţi rolul acestui sistem şi 2 avantaje aduse de utilizarea acestuia.
R
Rolul şi avantajele utilizării sistemului de ajutor la pornirea în rampă (Hill Holder):
rol:
- la pornirea în rampă previne deplasarea vehiculului spre spate în timpul mutării
piciorului de pe pedala de frână pe cea de acceleraţie;
avantaje:
- elimină riscul opririi motorului la pornirea în rampă;
- evită patinarea excesivă a ambreiajului;
- reduce uzura anvelopelor.

150. În calitate de conducător auto trebuie să asigurați o exploatare rațională a motorului

și a transmisiei autovehiculului. Indicați trei dintre rezistențele la înaintarea autovehiculului care
influențează deplasarea acestuia.
R
- forţa de rezistenta la rulare,
- forta aerodinamică,
- forta de gravitaţie
- forta de inerţie;

151. Ați fost instruit cu privire la conducerea ecologică. Indicaţi 5 modalități de

conducere prin care se poate realiza o conducere ecologică.
R
Elemente necesare adoptării unui stil de conducere economic şi ecologic:
- utilizarea optimă a vitezei şi a rapoartelor cutiei de viteze;
- asigurarea funcţionării motorului în plaja de turaţii economică, marcată cu verde pe
turometru;
- utilizarea inerţiei vehiculului;
- accelerări moderate;
- frânare lină/treptată,;
- utilizarea combinată a frânelor şi a frânei de încetinire.

152. Indicaţi o modalitate de exploatare a motorului şi a cutiei de viteze care contribuie la

reducerea consumului de combustibil:
R
- să se utilizeze, atât cât permite motorul, treapta cea mai rapidă a schimbătorului de
viteze;
- utilizarea treptelor schimbătorului de viteze a.î. să se asigure funcţionarea motorului în
plaja de turaţii delimitată prin marcajul de culoare verde pe turometru;

202
 153. În spiritul conducerii economice, aţi învăţat că este util a se valorifica inerţia
autovehiculului. In măsura în care condiţiile de circulaţie permit, enumeraţi 2 situaţii (cazuri) in
care se poate valorifica în mod raţional inerţia autovehiculului.
R
Situaţii (cazuri) în care se poate valorifica în mod raţional inerţia autovehiculului:
- la pregătirea abordării unui sector de drum în rampă;
- la încetinire - în mod combinat cu utilizarea controlată a sistemelor de frânare;
- la schimbarea treptelor de viteză, în cazul circulaţiei în pantă, inclusiv la demarajele
efectuate în pantă, etc.

154. Autovehiculul dumneavoastră este echipat cu un motor MAN cu 6 cilindrii în linie,

având următoarele date tehnice:
- puterea maximă 184 KW (250 CP) la turaţia de 2400 rpm;
- cuplul maxim 1.000 Nm la turaţia de 1.400 – 1.750 rpm.
În ce interval de turaţii se recomandă exploatarea motorului pentru o conducere
economică şi ecologică?
R
- turaţia de 1.400 – 1.750 rpm

155. Indicaţi 2 motive pentru care se recomandă exploatarea motorului în zona de turaţii
marcată cu verde pe turometru?
R
- consum de combustibil redus
- moment motor maxim

156. O conducere economică și ecologică impune exploatarea rațională a motorului și a

transmisiei autovehiculului.
Indicaţi trei consecinţe negative ale funcţionării motorului în regimul de turaţii marcat cu
roşu pe turometru.
R
- scade forţa de tracţiune;
- creşte consumul de combustibil;
- solicitări mecanice şi termice ale motorului mari;

157. Indicaţi un dezavantaj al utilizării motorului la turaţii joase, inferioare intervalului

evidenţiat pe turometru prin marcaj de culoare verde:
R
- creşte consumul de combustibil;
- riscul apariţiei şocurilor mecanice în transmisie;

158. La angajare, managerul de transport v-a dat instrucţiuni pentru a adopta un stil de
conducere ecologic (EcoDriving). Indicaţi 3 avantaje ale conducerii ecologice.
R
Avantaje ale conducerii ecologice (EcoDriving):
- scăderea consumul de combustibil;
- reducerea uzurilor cauzate de funcţionarea vehiculului;
- reducerea poluării produse prin arderea combustibilului şi prin uzuri;
- reducerea poluării fonice;
- creşterea siguranţei circulaţiei;
- reducerea costurilor de exploatare, etc.
203
 159. Cunoașteți că în timpul deplasării trebuie să circulați astfel încât să vă puteți opri în
condiții de siguranță. În acest context indicați cele două componente ale distanței de oprire
parcursă de la percepția pericolului până la oprirea autovehiculului.
R
- timpul de reactie (distant parcursa din momentul observarii obstacolului pana in
momentul actionarii pedalei de frana)
- distanta de oprire (distant parcursa din momentul actionarii pedalei de frana pana in
momentul opririi effective a vehiculului)

160. Cunoașteți că în timpul deplasării trebuie să circulați astfel încât să vă puteți opri în
condiții de siguranță. Indicați 5 factori care nu țin de conducătorul auto și care influențează
negativ distanța de frânare.
R
Factori care nu ţin de conducătorul auto şi care influenţează negativ distanţa de
frânare:
- defecţiuni la sistemul de frânare;
- uzura avansată a pneurilor;
- felul şi starea drumului;
- condiţiile meteorologice;
- masa încărcăturii;
- repartizarea necorespunzătoare a încărcăturii pe axe.

161. Cunoașteți că în timpul deplasării trebuie să circulați cu o viteză adaptată și care să

vă permită oprirea în condiții de siguranță. Indicați 3 factori care influențează negativ distanța de
frânare, exceptând factorii legați de starea tehnică a autovehiculului sau de capacitățile de
conducere ale șoferului.
R
- masa autovehiculului
- aderenta
- felul si starea drumului
- conditiile meteorologice

162. Cunoașteți că în timpul deplasării trebuie să circulați astfel încât să vă puteți opri în
condiții de siguranță. Indicați 5 factori de care depinde distanța de frânare.
R
- masa autovehiculului
- aderenta
- uzura anvelopelor
- viteza de deplasare
- felul si starea drumului
- conditiile meteorologice

163. Conduceţi în condiții de ploaie torențială și imediat după încetarea polii. Indicați 3
motive pentru care trebuie să păstrați o distanță mai mare față de autovehiculele care circulă în
fața dumneavoastră.
R
- creste distanta de franare
- vizibilitatea scazuta
- eficienta sistemului de franare scazuta
204
 - stabilitatea autovehiculului scazuta

164. La cursul de pregătire profesională precum şi prin instructajul efectuat managerul de

transport aţi fost învăţat că în calitate de conducător auto principala dumneavoastră
responsabilitate o constituie siguranţa deplasării și evitarea evenimentelor rutiere. Indicaţi 5
cazuri/situaţii sau acţiuni ale conducătorului auto care pot conduce la creşterea pericolului de
derapare sau de răsturnare în curbe.
R
Cazuri care pot conduce la creşterea pericolului de răsturnare în curbe:
- centrul de greutate al autovehiculului se găseşte la o înălţime mare în raport cu solul;
- subincarcarea/supraincarcarea axelor;
- neadaptarea vitezei înainte de abordarea curbei;
- bruscarea volanului în curbă;
- frânarea bruscă sau necontrolată pe parcursul abordării curbei, etc.

165. La cursul de pregătire profesională precum şi prin instructajul efectuat de persoana

desemnată să conducă permanent şi efectiv activităţi de transport aţi fost învăţat că în calitate de
conducător auto principala dumneavoastră responsabilitate o constituie siguranţa şi confortul
pasagerilor. Indicaţi 5 modalităţi privind stilul de conducere prin care asiguraţi siguranţa şi
confortul pasagerilor.
R
- evitarea frânărilor puternice (frânare lină/treptată);
- accelerări moderate;
- conducere preventivă;
- conducere defensivă;
- adaptarea vitezei în curbe pentru a se diminua forţele laterale, etc.

166. La cursul de pregătire profesională precum şi prin instructajul efectuat de persoana

desemnată să conducă permanent şi efectiv activităţi de transport aţi fost învăţat că în calitate de
conducător auto principala dumneavoastră responsabilitate o constituie siguranţa şi confortul
pasagerilor. Indicaţi 5 cazuri/situaţii sau acţiuni ale conducătorului auto care pot conduce la
creşterea pericolului de răsturnare în curbe.
R
- centrul de greutate al autovehiculului se găseşte la o înălţime mare în raport cu solul;
- subancarcarea/supraincarcarea axelor
- neadaptarea vitezei înainte de abordarea curbei;
- bruscarea volanului în curbă;
- frânarea bruscă sau necontrolată pe parcursul abordării curbei, etc.

167. Enumeraţi 5 verificări pe care trebuie să le efectuaţi la controlul compartimentului

motor înainte de plecarea în cursă.
R
- nivelul uleiului de motor;
- nivelul lichidului de racire;
- nivelul lichidului pentru spălarea parbrizului;
- etanseitati;
- scurgeri
- starea curelelor de antrenare

205
 168. În calitate de conducător auto verificaţi periodic nivelul lichidelor si lubrifianţilor.
Indicaţi 2 aspecte urmărite în această activitate.
R
Aspecte urmărite în activitatea de verificare periodică a nivelului lichidelor şi
lubrifianţilor:
- refacerea nivelului acestora, daca este cazul, raportat la marcajele de minim şi maxim;
- urmărirea consumurilor de lichide şi lubrifianți ce se pot înregistra pe parcursul
exploatării;
- identificarea eventualelor modificări calitative ale acestora ( culoare, miros, vâscozitate)

169. Enumeraţi 5 verificări tehnice pe care trebuie să le faceţi înainte de plecarea în cursă
la autovehiculul pe care îl conduceţi.
R
Verificări tehnice înainte de plecarea in cursă:
- nivelul uleiului de motor;
- nivelul lichidului de racire;
- nivelul lichidului pentru spălarea parbrizului;
- verificarea franelor;
- verificarea direcţiei;
- verificarea semnalizatoarelor şi a luminilor, etc.

170. În calitate de conducător auto efectuaţi controlul şi întreţinerea zilnică a vehiculelor

utilizate. Enumeraţi 3 verificări pe care le efectuaţi la sistemul de frânare.
R
Verificări efectuate la intreţinerea zilnică la sistemul de franare:
- etanşeitatea conductelor, recipientelor, furtunelor de legatură dintre autotractor şi
semiremorcă;
- fixarea conductelor, recipientelor;
- control vizual al discurilor de frână, etc.
171. Întreţinerea autovehiculului într-o stare tehnică bună este esenţială pentru siguranţa
circulaţiei şi reducerea costurilor de exploatare. Indicaţi 3 elemente pe care trebuie să le aveţi în
vedere la întreţinerea motorului care au implicaţii asupra consumului de combustibil şi a
performanţelor motorului?
R
Elemente avute în vedere la întreţinerea motorului care au implicaţii asupra consumului
de combustibil şi a performanţelor motorului:
- schimbarea periodică la intervalele recomandate a uleiului de motor;
- schimbarea periodică la intervalele recomandate a filtrelor de ulei;
- schimbarea periodică la intervalele recomandate a filtrelor de combustibil;
- schimbarea periodică a filtrelor de aer;
- utilizarea uleiului recomandat de către constructor;
- schimbarea la intervalele recomandate a lichidului de răcire, etc.

172. Din considerente legate de siguranţa circulaţiei dar şi ca o modalitate uşoară şi

necostisitoare de prelungire a duratei de utilizare a anvelopelor se recomandă verificarea şi
întreţinerea sistematică a acestora. Indicaţi 5 verificări care trebuie să facă parte dintr-o listă de
control a anvelopelor.
R
Verificarea anvelopelor se referă la:

206
 - inspecţia vizuală pentru a depista eventualele tăieturi, fisuri, umflături sau deteriorări ale
benzii de rulare;
- verificarea adâncimii benzii de rulare;
- verificarea şi reglarea presiunii la rece;
- verificarea şi reglarea presiunii la valoarea prescrisă de constructor;
- verificarea privind echiparea cu anvelope corespunzătoare pe timp de iarnă/vară

173. Cu ocazia verificărilor tehnice aţi constatat că presiunea în pneuri este de 7,3 bari.
Presiunea recomandată de către constructor este de 8 bari. Ce faceţi în acest caz şi de ce ?
Justificaţi răspunsul indicând 3 consecinţe ale circulaţiei cu presiunea de 7,3 bari.
R
- se reface presiunea la valoarea recomandata de constructor de 8 bari
Consecinţe ale circulaţiei cu presiunea din pneuri scazută:
- creşterea semnificativă a consumului de combustibil;
- creşterea rezistenţei la rulare;
- uzura prematură a anvelopelor;
- supraîncălzirea pneurilor;
- acţionare îngreunată a direcţie.

174. Cu ocazia preluării autovehiculului constatați că anvelopele punții spate prezintă

crăpături pe circumferința flancului precum și tăieturi ale benzii de rulare. Indicați 2 cauze
posibile ale acestor defecte.
R
- suprasarcina
- presiunea in pneuri mai mica
- franare intensa, brusca

175. Cu ocazia verificărilor tehnice aţi constatat că presiunea în pneuri este de 8,5 bari.
Presiunea recomandată de către constructor este de 8 bari. Ce faceţi în acest caz şi de ce ?
Justificaţi răspunsul indicând o consecinţă a circulaţiei cu presiunea de 8,5 bari asupra uzurii
pneurilor.
R
- se reface presiunea la valoarea recomandata de constructor de 8 bari
- cand presiunea este mai mare decat cea recomandata de constructor se produce uzura
premature a anvelopelor pe mijlocul benzii de circulatie

176. Aveţi în primire un autobuz 4x2 cu transmisie longitudinală cu care urmează să

efectuaţi o cursă pe ruta Suceava - Vatra Dornei – Bistriţa Năsăud în condiţii de iarnă cu porţiuni
de drum acoperite cu zăpadă. În acest context, indicaţi trei aspecte pe care trebuie să le aveţi în
vedere înainte de plecarea în cursă în ceea ce priveşte anvelopele.
R
Verificarea anvelopelor pe timp de iarnă:
- puntea motoare să fie echipată cu anvelope de iarnă;
- anvelopele de iarnă să fie corect montate;
- verificarea adâncimii benzii de rulare la toate anvelopele;
- verificarea presiunii în pneuri (la rece) şi refacerea la valorile recomandate de
constructor, etc.

177. În timpul unei curse, observaţi o încălzire excesivă a anvelopelor punţii spate.
Indicaţi două cauze care pot provoca încălzirea excesivă a anvelopelor.
207
 R
- suprasarcina
- viteza excesiva
- presiunea in pneuri mai mica
- franare intensa, brusca

178. Aveți de efectuat o deplasare lungă, pe autostradă, într-o zi caniculară. Indicați 2

consecințe ale acestor condiții de circulație asupra pneurilor și ce risc implică consecințele pe
care le menționați.
R
Consecințe ale deplasarii pe autostradă, într-o zi caniculară, asupra pneurilor:
- crește presiunea în pneuri;
- supraîncălzirea pneurilor;
- explozia pneului

179. În calitate de conducător auto acordați o atenție deosebită stării și condițiilor de

exploatare a anvelopelor. Indicați 3 factori care pot cauza explozia unei anvelope pe care trebuie
să-i aveți permanent în vedere.
R
Factori care pot cauza explozia unei anvelope:
- viteza excesivă;
- suprasarcina;
- presiunea scazută în anvelope;
- uzura excesivă.

180. Operatorul de transport impune o conduită profesională exigentă pentru conducătorii

auto angajaţi. Ce trebuie să faceţi privind comportamentul/modul de viaţă/alimentaţia etc., pentru
a vă afla într-o bună formă fizică şi mentală înainte de plecarea în cursă ? Indicaţi 5 factori care
contribuie la asigurarea unei forme fizice şi mentale bune.
R
Factori care contribuie la asigurarea unei forme fizice si mentale bune:
- alimentaţie raţională şi echilibrată, suficientă;
- evitarea alimentelor prea grase;
- odihnă suficientă;
- exerciţii fizice;
- nu se consumă alcool, droguri, medicamente care afectează capacitatea de conducere

181. Operatorul de transport v-a instruit asupra conduitei profesionale adecvate unui
conducător auto profesionist. Indicați 3 comportamente/atitudini/factori care pot crea o imagine
profesionala bună pentru conducătorul auto.
R
- mentinerea starii tehnice si de intretinere a autovehicului
- asigurarea curateniei interioare si exterioare a autovehiculului
- respectarea legislatiei rutiere si sociale
- igiena personala
- tinuta vestimentara corespunzatoare
- atitudine politicoasa, amabila

182. Oboseala este una dintre principalele cauze ale accidentelor rutiere. Cunoașteți că
șofatul în anumite condiții/situații poate induce mai repede starea de oboseală. Indicați 3
208
asemenea condiții/situații de conducere a autovehiculului care pot provoca instalarea mai rapidă a
stării de oboseală.
R
- lipsa somnului sau odihna insuficienta
- sedentarismul
- alimentatia inadecvata, insuficienta, prea grasa, neechilibrata
- consumul de medicamente, alcool, droguri

183. Cunoașteți faptul că oboseala reprezintă una dintre principalele cauze ale
accidentelor rutiere. Indicați 4 efecte ale oboselii asupra organismului uman care pot conduce la
producerea unor evenimente rutiere.
R
Efectele oboselii care pot conduce la producerea unor evenimente rutiere:
- scăderea atenţiei;
- scăderea concentrării;
- somnolenţa;
- creşterea timpului de reacţie;
- aprecierea greşită a vitezei;
- diminuarea capacităţii de anticipare, prevedere, judecată sau de analiză a unor situaţii
din trafic;
- riscul de a adormi;
- asumarea de riscuri suplimentare pentru scurtarea duratei de călătorie.

184. Care este cauza cea mai frecventă a accidentelor de circulaţie, în raport cu cei tei
factori care concură la siguranța rutieră?
R
- erorile umane

185. La ce tip de tamponări se înregistrează cele mai grave consecințe?

R
- tamponarile frontale

186. Care este procentul mediu din totalul accidentelor din Europa cauzate de oboseala?
R
- 20%

187. Oprirea în condiții de siguranță depinde și de timpul de reacție al conducătorului

auto. Precizați care este semnificația expresiei timp de reacție al conducătorului auto.
R
- timpul de reactie reprezinta distanta parcursa din momentul observarii obstacolului pana
in momentul in care se actioneaza pedala de frana

188. Indicați 3 factori ce țin de conducătorul auto care influențează negativ timpul de
reacție a conducătorului auto, exceptând o poziție incorectă la volan, consumul de alcool,
medicamente sau substanțe a substanțelor care modifică comportamentul (droguri)
R
Factori ce ţin de conducătorul auto care influenţează negativ timpul de reacţie:
- oboseala;
- consumul de băuturi alcoolice;
- consumul de medicamente contraindicate conducerii autovehiculelor;
209
 - consumul de droguri, etc.
189. Indicați 3 efecte ale consulului de alcool cu impact asupra capacității de conducere în
condiții se siguranță.
R

190. Starea psihică a conducătorului auto influențează capacitatea de conducere. Indicați 2

efecte negative ale problemelor familiale asupra conducătorului auto.
R
Efecte negative ale problemelor familiale asupra conducătorului auto:
- stres;
- reducerea atenţiei;
- reducerea concentrării;
- reacţii întârziate;
- reducerea capacităţilor de prevedere, de analiză a situaţiilor din trafic.

191. Efectele pe termen lung ale stresului ocupațional la conducătorii auto sunt complexe
și costisitoare atât pentru întreprindere cât și pentru conducătorul auto și familia lui. Indicați 3
asemenea efecte:
R
Efectele pe termen lung ale stresului ocupaţional la conducătorii auto:
- risc producere accidente de muncă;
- risc de îmbolnăvire;
- alterează starea fizică şi psihică;
- număr mare de zile de concediu medical;
- risc crescut de incapacitate de muncă;
- necesitatea schimbării locului de muncă pe motive medicale, etc.

192. Cunoașteți că stresul poate afecta starea fizică și psihică a conducătorului auto cu
efecte negative privind siguranța rutieră, economice și sociale. Indicați 3 posibilități/soluții,
legate de planificarea activității și de comportamentul la volan, care pot diminua stresul
conducătorilor auto, exceptând modul de alimentație, exercițiile fizice, consumul de alcool sau
substanțe cu efecte halucinogene.
R
. Posibilităti/solutii care pot diminua stresul conducătorilor auto:
- odihnă suficientă;
- evitarea circulaţiei pe timp de noapte;
- alegerea traseului pentru evitarea aglomeraţiilor şi/sau a zonelor în care apar de regulă
ambuteiaje;
- planificarea deplasării astfel încât să se poată respecta pauzele regulamentare;
- planificarea şi alegerea locurilor pentru efectuarea timpilor de odihnă;
- poziţie corectă din punct de vedere ergonomic la volan, etc.

193. Neatenția la volan este în topul factorilor care conduc la producerea accidentelor
rutiere. Indicați 3 activități/obiceiuri ale șoferului în timpul conducerii care au ca efect distragerea
atenției.
R
- folosirea telefonului
- operarea butoanelor aparatului radio
- aprinderea tigarii si fumatul in timpul mersului
- consumul de lichide si/sau alimente, etc
210
 194. În calitatea dumneavoastră de conducător auto cunoașteți că administrarea
medicamentelor trebuie făcută cu precauție deoarece unele dintre ele sunt contraindicate
persoanelor care urmează să conducă. Indicați 3 posibile efecte nefavorabile ale medicamentelor
contraindicate conducătorilor auto.
R
Efecte nefavorabile ale medicamentelor contraindicate conducătorilor auto:
- somnolenţă;
- ameţeală;
- oboseală;
- reducerea reflexelor;
- cefalee;
- reducerea capacităţii de analiză a situaţiilor din trafic, etc.

195. Indicaţi 3 factori care vă pot afecta capacitatea de conducere.

R
Factori care pot afecta capacitatea de conducere:
- alimentaţie insuficientă, prea grasă, neechilibrată;
- sedentarismul;
- consumul de alcool;
- consumul de droguri;
- consumul de medicamente care afectează capacitatea de conducere, etc.

196. La cursurile de pregătire ați fost instruit să conduceți preventiv. Indicați 3 elemente
componente ale conducerii preventive.
R
- vigilenţa;
- prevederea;
- îndemânarea;
- judecata;
- cunoştinţele teoretice şi practice;

197. La cursurile de pregătire ați fost învățat că aveți responsabilitatea adoptării unei
conduceri preventive pe tot parcursul cursei. Indicaţi trei categorii de participanţi la trafic dintre
cele mai vulnerabile.
R
- pietoni
- biciclisti
- motociclisti
- carutasi

198. La cursul de pregătire profesională precum şi prin instructajul efectuat de managerul

de transport aţi fost învăţat că în calitate de conducător auto principala dumneavoastră
responsabilitate o constituie siguranţa circulației și evitarea evenimentelor rutiere. Indicaţi 5
modalităţi privind stilul de conducere prin care asiguraţi îndeplinirea acestui obiectiv.
R
- adaptarea vitezei inainte de abordarea unei curbe, in functie de vizibilitate, felul si starea
drumului, intensitatea traficului, conditiile meteorologice
- franare lina, progresiva
- evitarea bruscarii volanului
211
 - anticiparea situatiilor in trafic
- conducere preventive
- conducere defensive

199. Un comportament agresiv în conducere este foarte periculos și costisitor. Indicați 3

consecințe negative ale unui stil de conducere agresiv.
R
- risc producere si/sau provocare accidente de circulatie
- consum crescut de combustibil
- cresterea costurilor in exploatare
- uzura premature a anvelopelor

200. Ați fost instruit să manifestați prudență față de conducătorii auto care au un
comportament agresiv în trafic. Indicați 5 feluri/moduri de manifestare sau de comportament în
trafic a unui conducător auto care șofează de o manieră agresivă.
R
- conduce brusc si competitiv
- manifesta ostilitate si agresivitate
- sunt nerabdatori
- sunt mereu presati de timp
- incalca regulile de circulatie
- insensibili
- nepasatori fata de nevoile celorlalti
- refractari la regulile sociale
- agresivitate fizica manifestata prin gesturi ostile, parasirea autovehiculului pentru a
confrunta un sofer ce a incalcat prevederile legale
- agresivitate verbala manifestata prin injuraturi, intrebari retorice negative, oferirea de
porecle
- utilizarea autovehiculului prin blituri luminoase, incetinirea sau accelerarea pentru a
bloca un alt conducator auto sau a merge intentionat prea aproape de vehiculul din fata

201. Ați fost instruit să aveți o atitudine în trafic care să evite producerea de evenimente
rutiere. Indicați 3 elemente legate de atitudine/comportament în ceea ce privește interacțiunea cu
ceilalți participanți la trafic care contribuie la reducerea numărului de accidente.
R
- intelegere fata de greselile celortlalti participanti la trafic
- nu ripostam la actiunile aggressive
- facilitarea trecerii masinilor cu prioritate (politie, pompieri, salvare)
- facilitarea unor manevre in trafic, intrarea in trafic de pe drumurile fara prioritate
- indrumarea soferilor care nu cunosc zona sau localitatea

202. Cunoaşteţi că neadaptarea vitezei de circulaţie este una din principalele cauze
generatoare de accidente rutiere. Indicaţi 4 elemente/factori funcţie de care trebuie să vă adaptaţi
viteza cu care circulaţi, exceptând factorii legați de conducătorul auto și starea tehnică a
autovehiculului sau uzura anvelopelor.
R
- distanta faţă de vehiculul care circulă în faţă;
- corelarea vitezei cu vizibilitatea;
- funcţie de aderenţă;
- funcţie de intensitatea traficului;
212
 - funcţie de caracteristicile drumului;
- funcţie de masa autovehiculului;
- viteză limită legală.

203. Abordarea virajelor cu viteză neadecvată poate conduce la derapare sau chiar
răsturnare datorită acțiunii forței centrifuge. Precizați care este dependența dintre forța centrifugă
și viteza de deplasare, precum și cu cât crește forța centrifugă la dublarea vitezei cu care se
parcurge virajul.
R
- forţa centrifugă este proporţională cu pătratul vitezei;
204. În timpul conducerii trebuie să vă adaptați viteza de circulație la condițiile de drum.
Indicați 2 consecințe ale abordării unei curbe la dreapta cu o viteză neadaptată la raza acesteia.
R
- rasturnare
- intrare pe contrasens
- derapare
- pierderea stabilitatii

205. Managerul de transport v-a instruit că viteza peste limitele admise sau viteza
neadaptată este o cauză majoră a accidentelor de circulație. De asemenea, v-a instruit că sunt
factori/situații în care un conducător auto poate fi tentat să circule cu o viteză neadaptată sau
peste limita admisă. Indicați 3 asemenea factori/situații.
R
Factori/situaţii în care un conducător auto poate fi tentat să circule cu o viteză
neadaptată sau peste limita admisă:
- oboseala;
- tendinţa de a ajunge mai repede la destinaţie;
- supraevaluarea propriei competenţe;
- supraestimarea sau necunoaşterea performanţelor dar şi limitelor autovehiculelor, etc.

206. Efectuaţi un viraj la dreapta cu un autobuz. Pentru ce roată a punţii spate trebuie să
vă asiguraţi în ceea ce priveşte poziţia şi traiectoria ei.
R
- roata din dreapta a puntii spate (de pe partea virajului)

207. La cursul de pregătire profesională precum şi prin instructajul efectuat managerul de

transport aţi fost învăţat că în calitate de conducător auto principala dumneavoastră
responsabilitate o constituie siguranţa deplasării și evitarea evenimentelor rutiere. Ce pericol
prezintă un autovehicul cu centrul de greutate aflat la o înălţime mare faţă de sol la deplasarea in
curbe?
R
- pericol de rasturnare

208. La cursul de pregătire profesională precum şi prin instructajul efectuat de persoana

desemnată să conducă permanent şi efectiv activităţi de transport aţi fost învăţat că în calitate de
conducător auto principala dumneavoastră responsabilitate o constituie siguranţa deplasării și
evitarea evenimentelor rutiere. Indicaţi două consecinţe ale supraîncărcării autovehiculului asupra
siguranţei circulaţiei
R
- cresterea distantei de franare
213
 - incalzirea excesiva a anvelopelor care pote cauza explozia lor
- cresterea pericolului de rasturnare in curbe

209. În timpul unei curse sunteți martor la un grav accident de circulație. Un coleg care
conducea un ansamblu format din autotractor și semiremorcă șa a intrat cu o viteză prea mare
într-o curbă și ansamblul de vehicule s-a răsturnat deteriorând semnalizarea rutieră și un parapet
de siguranță. A avut un noroc imens că nu a lovit alte mașini și că nu a fost rănit. Totuși, costurile
pentru firmă sunt foarte mari. Indicați 5 costuri directe sau indirecte ale accidentului provocat de
colegul dumneavoastră.
R
- repararea aautotractorului si semiremorcii
- neutilizarea autovehiculului pe perioada repararii
- descarcarea marfii din autovehiculul avariat si incarcarea intr-un alt mijloc de transport
- utilizarea unor utilaje speciale pentru repozitionarea pe sosea a autovehiculului rasturnat
- transportul intr-un atelier service
- repararea semnalizarii rutiere si a parapetului de siguranta

210. În cadrul pregătirilor pentru plecarea în cursă verificaţi echipamentul minimal de

siguranţă al autovehiculului. Ce conţine acesta ? Enumeraţi 5 elemente.
R
Echipamentul minimal de siguranţă al autovehiculului conţine:
- stingătoare;
- triunghiuri reflectorizante;
- lampă portabilă de iluminare;
- trusă medicală;
- vestă reflectorizantă, etc.

211. Efectuați verificările tehnice înainte de plecare în cursă. Enumerați 5 verificări pe

care le faceți la caroseria autobuzului și la dotările acesteia.
R
- sistemul de inchidere a usilor
- fixarea scaunelor
- inscriptionarea iesirilor de siguranta si dotarea cu dispozitivele corespunzatoare
- iluminarea treptelor de acces si a celor din interior, daca exista, cu lumina alimentata de
la lampile de pozitie
- starea chederilor
- integritatea si functionarea farurilor si a lampilor de iluminare si semnalizare
- integritatea parbrizului si curatenia zonelor vitrate
- existenta urmelor de rugina, zgarieturilor, deformarilor, etc

212. În timpul cursei sunteţi implicat într-un accident rutier soldat cu victime. Nu sunteţi
rănit şi participaţi la acordarea primului ajutor persoanelor rănite. Cunoaşteţi ce trebuie făcut în
caz de accident şi prin urmare vă păstraţi calmul, analizaţi situaţia şi aplicaţi măsurile care se
impun. Indicaţi primele 4 acţiuni pe care le întreprindeţi în ordinea în care ele trebuie aplicate.
R
Acţiuni la acordarea primului ajutor persoanelor rănite intreprinse în ordinea în care
trebuie luate:
- evaluarea locului accidentului;
- semnalizarea şi delimitarea zonei de pericol;
- apel 112;
214
 - acordarea primului ajutor;
- protejarea urmelor de la locul accidentului, etc.

213. În timpul unei curse constataţi că aveţi pană. Indicaţi cel puţin 3 măsuri de protecţie
pe care trebuie să le respectaţi cu ocazia schimbării unei roţi.
R
Măsuri de protecţie la schimbarea unei roţi:
- asigurarea vehiculului cu frâna de staţionare;
- blocarea roţilor cu calele de blocare;
- montarea cricului pe suprafeţe sigure;
- respectarea instrucţiunilor de utilizare a cricului;
- utilizarea unui cric adecvat;
- nu se patrunde sub vehicul cu nicio parte a corpului.

214. Pe parcursul derulării cursei Bucureşti – Paris – Bucureşti aveţi obligaţia să faceţi
controale de securitate asupra vehiculului pentru a preveni eventuale acte de infracţionalitate
transfrontalieră? Cu ce ocazii efectuaţi aceste controale?
R
Controalele se efectueaza cu ocazia opririlor când autovehicolul nu a fost în raza lui de
observare

215. Efectuaţi un transport de persoane contra cost prin servicii ocazionale în trafic
internaţional. Pe parcursul derulării serviciului aveţi obligaţia să faceţi controale de securitate
asupra vehiculului pentru a preveni eventuale acte de infracţionalitate transfrontalieră ? Cu ce
ocazii efectuaţi aceste controale? Indicaţi 3 verificări.
R
Controalele se efectueaza cu ocazia opririlor când autovehicolul nu a fost în raza lui de
observare
Se verifica:
- interiorul vehiculului;
- compartimente interioare şi exterioare;
- toaleta;
- încuietori;
- echipamentul de securitate şi siguranţă;
- listă pasageri;
- bagaje, etc.

216. Constataţi că veţi conduce şi după lăsarea întunericului. Indicaţi cel puţin un aspect
pe care trebuie să-l aveţi în vedere referitor la sistemul de iluminare şi semnalizare al
autovehiculului. Justificaţi răspunsul.
R
- elementele sistemului de iluminare şi semnalizare să fie curate;
- elementele sistemului de iluminare şi semnalizare să fie în bună stare de funcţionare;
- vehiculul să fie văzut şi identificat de ceilalţi participanţi la trafic.

217. După îmbarcarea pasagerilor, verificaţi dacă aceştia sunt aşezaţi pe scaune şi că au
fixate centurile de siguranţă după care vă instalaţi la postul de conducere în vederea plecării în
cursă. Indicaţi reglajele/operaţiunile pe care le faceţi cu ocazia instalării la postul de conducere în
ordinea în care acestea trebuie făcute.
R
215
 - reglarea scaunului, spatarului, tetierei, oglinzilor retrovizoare, centurii de siguranta

218. Ce leziuni poate produce pe termen lung reglarea necorespunzătoare a postului de

pilotaj si a spătarului?
R
- leziuni ale coloanei vertebrale

219. Care este poziţia corectă mâinilor pe volan raportat la cadranul unui ceas? Indicaţi un
argument în susţinerea răspunsului.
R
- orele 9 şi 15;
- permite manevre rapide şi de amploare;
- diminuează efectele pe care un impact le poate avea asupra şoferului;

220. În timpul conducerii trebuie să adoptaţi şi să menţineţi o poziţie corectă la volan.

Indicaţi 3 elemente pe care trebuie să la aveţi în vedere din acest punct de vedere.
R
Elemente avute în vedere pentru a adopta şi menţine o poziţie corectă la volan:
- adoptarea şi menţinerea unei poziţii confortabile dpdv ergonomic;
- adoptarea şi menţinerea unei poziţii corecte dpdv al vizibilităţii faţă, spate, aparatură de
bord;
- adoptarea şi menţinerea unei poziţii care nu incomodează la manevrarea volanului;
- adoptarea şi menţinerea unei poziţii care nu incomodează schimbarea treptelor de
viteză, acţionarea dispozitivelor.

221. În timpul unei curse constataţi că aveţi pană. Indicaţi cel puţin 3 măsuri de protecţie
pe care trebuie să le respectaţi cu ocazia schimbării unei roţi.
R
Măsuri de protecţie la schimbarea unei roţi:
- asigurarea vehiculului cu frâna de staţionare;
- blocarea roţilor cu calele de blocare;
- montarea cricului pe suprafeţe sigure;
- respectarea instrucţiunilor de utilizare a cricului;
- utilizarea unui cric adecvat;
- nu se patrunde sub vehicul cu nicio parte a corpului.

222. In timpul efectuării cursei observaţi că se degajă fum de la roata spate stânga. Care
sunt măsurile pe care le luaţi? Enumeraţi 5 dintre ele în ordinea în care trebuie luate.
R
Măsuri care se iau atunci când se constată fum la roata din spate:
- oprirea autovehiculului;
- acţionarea frânei de staţionare;
- oprirea motorului;
- deschiderea uşilor pentru coborârea pasagerilor;
- intreruperea circuitului de la bateria de acumulatoare;
- identificarea sursei de foc;
- informare servicii de urgenţă;
- utilizarea stingătoarelor, dacă stingerea incendiului se poate face fără pericol;
- semnalizarea locului prin amplasarea triunghiurilor reflectorizante.

216
 223. Care este ordinea de intervenţie pentru acordarea primului ajutor unei persoane ce a
suferit mai multe leziuni?
R
Ordinea în intervenţie pentru acordarea primului ajutor unei persoane ce a suferit
mai multe leziuni este?
- degajarea căilor respiratorii;
- oprirea hemoragiilor;
- imobilizarea fracturilor;

224. Ce se va scrie pe biletul, care se prinde lângă garoul aplicat unei persoane cu
hemoragie puternică?
R
- ora şi minutul aplicării garoului;
225. Cu ocazia acordării primului ajutor unei victime constataţi că prezintă plăgi ce
trebuie pansate. Ce operaţie se impune a fi efectuată înaintea pansării şi ce utilizaţi în acest sens?
R
- curatarea plagii cu apa oxigenata sau iod

226. Cu ocazia evaluării unei victime constataţi că respiră, are puls dar este inconştientă.
Cum trebuie aşezată persoana respectivă după efectuarea evaluării?
R
- in pozitia lateral de siguranta

227. Cum este indicat să se procedeze cu un rănit care prezintă leziuni ale coloanei
vertebrale?
R
- este indicat să nu fie mişcat până la sosirea salvării;

217