Baza de întrebări

pentru probele scrise aferente studiilor de caz utilizate la examenul în vederea

obținerii certificatului de pregătire profesională pentru
manageri de transport marfă

A. ELEMENTE DE DREPT CIVIL

1. Conform prevederilor Convenţiei referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe
şosele (CMR), la care România a aderat, care este termenul în care destinatarul mărfii poate
consideră marfa pierdută, fără prezentarea unei dovezi în acest sens ?
Conform CMR – Cel în drept poate să considere marfa pierdută, fără a prezenta alte dovezi, când
aceasta nu a fost eliberată în termen de 30 zile de la expirarea termenului convenit sau, dacă nu a fost
convenit un asemenea termen, în termen de 60 zile de la primirea mărfii de către transportator.

2. Conform Convenţiei CMR, care este termenul maxim în care destinatarul mărfii poate să solicite
despăgubiri pentru că marfa primită a fost livrată cu întârziere faţă de termenul stabilit în
scrisoarea de transport tip CMR ?
Maxim 21 zile de la data punerii mărfii la dispoziția destinatarului.

3. Conform prevederilor Convenţiei referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe

şosele (CMR), la care România a aderat, care este termenul maxim în care destinatarul mărfii
poate să facă o reclamaţie că marfa primită, în cazul pierderilor sau avariilor neaparente, nu este
în starea descrisă de scrisoarea de transport tip CMR ?
Termenul maxim în care se poate face o reclamație este de maxim 7 zile, în afara duminicilor și
sărbătorilor legale, de la data eliberării mărfii la destinație și trebuie indicată natura generală a pierderii
sau avariei.

4. Conform prevederilor Convenţiei referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe

şosele (CMR), la care România a aderat, în care situaţii transportatorul poate să procedeze la
vânzarea mărfii fără să aştepte instrucţiuni de la persoana care are dreptul să dispună asupra ei?
(Pentru un răspuns corect precizaţi minim două astfel de posibile situaţii în care se poate proceda
la vânzarea mărfii).
Transportatorul poate să procedeze la vânzarea mărfii fără să aștepte instrucțiuni de la persoana care
are dreptul să dispună în următoarele situații:
1) când natura perisabilă a mărfii sau starea ei o justifică;
2) când cheltuielile pentru păstrare sunt disproporționate față de valoarea mărfii.

5. Care pot fi indicaţiile pe care un expeditor le poate menţiona în scrisoarea de transport tip CMR
în afară de cele obligatorii? (Pentru un răspuns corect precizaţi minim patru astfel de indicaţii).
CMR, în afară de cele obligatorii:
- Interzicerea transbordării;
- Cheltuieli pe care expeditorul le ia asupra sa;
- Totalul sumelor ramburs de perceput la livrarea mărfii;
- Valoarea declarată a mărfii și suma care reprezintă interesul special la eliberarea ei la
destinație;
- Instrucțiunile expeditorului către transportator cu privire la asigurarea mărfii;
- Termennul convenit în care transportul trebuie să fie efectuat;
- Lista documentelor remise transportatorului.

6. Care sunt datele pe care trebuie să le conțină în mod obligatoriu scrisoarea de transport tip
CMR? (Pentru un răspuns corect precizaţi minim şase astfel de indicaţii).
Scrisoarea de transport de tip CMR trebuie să conțină obligatoriu următoarele date:
 locul și data întocmirii ei;
 numele și adresa expeditorului;

1
 numele și adresa transportatorului;
 locul și data primirii mărfii și locul prevăzut pentru eliberarea acesteia;
 numele și adresa destinatarului;
 denumirea curentă a mărfii și felul ambalajului;
 numărul coletelor, marcajele speciale și numerele lor;
 greutatea brută sau cantitatea altfel exprimată a mărfii;
 cheltuielile aferente transportului (preț transport, cheltuieli accesorii, taxe de vamă etc.)
 instrucțiuni pentru formalitățile de vamă și altele;
 indicația că transportul este supus regimului stabilit prin Convenția CMR și nici unei alte clauze
contrare.

7. În ce condiţii transportatorul care a plătit despăgubiri, conform prevederilor Convenţiei

CMR, are drept de regres, pentru suma plătită, împreună cu dobânzile şi cheltuielile suportate,
contra transportatorilor care au participat la executarea contractului de transport?
Transportatorul care a plătit despăgubiri, în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii, are
dreptul de regres, pentru suma plătită, împreună cu dobânzile şi cheltuielile suportate, contra
transportatorilor care au participat la executarea contractului de transport conform dispoziţiilor
următoare:
a) transportatorul prin fapta căruia s-a produs paguba trebuie să suporte singur despăgubirea plătită de el
sau de un alt transportator;
b) dacă paguba s-a produs prin fapta a doi sau mai mulţi transportatori, fiecare dintre ei trebuie să
plătească o sumă proporţională cu partea sa de răspundere; dacă evaluarea părţilor de răspundere este
imposibilă, fiecare dintre ei este răspunzător proporţional cu partea de remunerare a transportului care îi
revine.

8. În conformitate cu prevederile Convenției CMR, expeditorul are dreptul de dispoziţie asupra

mărfii, în special să ceară transportatorului oprirea transportului, schimbarea locului prevăzut
pentru eliberare sau să elibereze marfa unui alt destinatar decât cel indicat în scrisoarea CMR.
Care sunt condiţiile la care este supus exercițiul dreptului de dispoziţie? (Precizaţi minim două
condiţii, pentru un răspuns corect).
a) Expeditorul sau, destinatarul, care vrea să exercite acest drept, trebuie să prezinte primul
exemplar al scrisorii de trăsură, pe care trebuie să fie înscrise noile instrucțiuni date
transportatorului și să despăgubească pe transportator pentru cheltuielile și prejudiciul pe
care le-a antrenat executarea acestor instrucțiuni;
b) Executarea acestor instrucțiuni trebuie să fie posibilă în momentul în care instrucțiunile
parvin persoanei care trebuie să le execute și nu trebuie nici să împiedice exploatarea
normală a întreprinderii transportatorului, nici să aducă prejudicii expeditorilor sau
destinatarilor altor transporturi;
c) Instrucțiunile nu trebuie niciodată să aibă ca efect divizarea transportului.

9. În ce condiţii transportatorul care a plătit despăgubiri, conform prevederilor Convenţiei CMR,

are drept de regres, pentru suma plătită, împreună cu dobânzile şi cheltuielile suportate, contra
transportatorilor care au participat la executarea contractului de transport, dacă nu se poate stabili
care dintre transportatori răspunde pentru pagubă?
Dacă nu se poate stabili care dintre transportatori răspunde pentru pagubă, despăgubirea se repartizează
între toți transportatorii în sumă proporțională. Dacă unul dintre transportatori nu este solvabil, suma de
despăgubire se repartizează între ceilalți transportatori, proporțional cu remunerarea lor.

10. Dizolvarea și lichidarea operatorului de transport care funcționează ca o societate comercială pe

acțiuni (SA) presupune parcurgerea următoarelor etape: dizolvarea, lichidarea și radierea.
Menționați, pentru un răspuns corect, patru cazuri în care tribunalul poate pronunța dizolvarea
societății la solicitarea oricărei persoane interesate, precum și a Oficiului Național al Registrului
Comerțului.
Cazuri în care tribunalul poate pronunța dizolvarea societății:

2
La cererea oricărei persoane interesate, precum şi a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului,
tribunalul va putea pronunţa dizolvarea societăţii în cazurile în care:
a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni;
b) acţionarii/asociaţii au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut ori reşedinţa cunoscută;
c) nu mai sunt îndeplinite condiţiile referitoare la sediul social, inclusiv ca urmare a expirării
duratei actului care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social ori
transferului dreptului de folosinţă sau proprietate asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social;
d) a încetat activitatea societăţii sau nu a fost reluată activitatea după perioada de inactivitate
temporară, anunţată organelor fiscale şi înscrisă în registrul comerţului, perioadă care nu poate
depăşi 3 ani de la data înscrierii în registrul comerţului;
e) societatea nu şi-a completat capitalul social, în condiţiile legii;
f) societatea nu şi-a depus situaţiile financiare anuale şi, după caz, situaţiile financiare anuale
consolidate, precum şi raportările contabile la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor
Publice, în termenul prevăzut de lege, dacă perioada de întârziere depăşeşte 60 de zile lucrătoare;
g) societatea nu şi-a depus la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice, în termenul
prevăzut de lege, declaraţia că nu a desfăşurat activitate de la constituire, dacă perioada de
întârziere depăşeşte 60 de zile lucrătoare.

11. În cazul în care operatorul de transport întârzie să livreze marfa la timpul convenit prin
scrisoarea de transport tip CMR, dacă cel în drept face dovada că din această întârziere a rezultat
un prejudiciu, transportatorul este obligat să plătească daune. Care este valoarea maximă a
acestora?
În cazul în care operatorul de transport întârzie să livreze marfa la timpul convenit prin scrisoarea de
transport tip CMR, dacă cel în drept face dovada că din această întârziere a rezultat un prejudiciu,
transportatorul este obligat să plătească daune care nu pot depăși prețul transportului.
În conformitate cu prevederile Convenției CMR, în situația în care este pusă în sarcina transportatorului
o despăgubire pentru pierderea totală sau parțială a mărfii valoarea maximă pe care nu o poate depăși
această despăgubire este de 2,5 USD/Kg, greutate brută lipsă, iar actul normativ care prevede aceasta
este OG 27/2011 privind transporturile rutiere, cu modificările și completările ulterioare.

12. Conform prevederilor Convenţiei referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe

şosele (CMR), în ce situaţii transportatorul este exonerat de răspundere dacă pierderea sau avaria
rezultă din riscurile particulare inerente uneia din următoarele fapte: manipularea, încărcarea,
stivuirea sau descărcarea mărfii? (Pentru un răspuns corect precizaţi minim trei astfel de situaţii).
Transportatorul este exonerat de răspundere dacă pierderea sau avaria rezultă din riscurile
particulare inerente uneia din următoarele fapte: manipularea, încărcarea, stivuirea sau descărcarea
mărfii, dacă aceste operațiuni sunt efectuate de expeditorul mărfii, destinatarul mărfii sau de către
persoane care acționează în contul expeditorului sau destinatarului mărfii.

13. Care sunt indicațiile obligatorii pe care trebuie să le conțină scrisoarea de transport tip CMR
pentru care expeditorul răspunde pentru toate cheltuielile și daunele pricinuite transportatorului
din cauza inactivității sau insuficienței lor?
Expeditorul răspunde pentru toate cheltuielile și daunele pricinuite transportatorului din cauza
inactivității sau insuficienței:
a) Indicațiile menționate în articolul 6 paragraful 1: b),d),e),f),g),h), si j.
b) numele și adresa expeditorului;
d) locul și data primirii mărfii și locul prevăzut pentru eliberarea acesteia.
e) numele și adresa destinatarului;
f) denumirea curentă a naturii mărfii și felul ambalajului, iar pentru mărfurile periculoase,
denumirea lor general recunoscută;
g) numărul coletelor, marcajele speciale și numerele lor;
h) greutatea brută sau cantitatea altfel exprimată a mărfii;
j) instrucțiunile necesare pentru formalitățile de vamă și altele;
b) Dacă este cazul, scrisoarea mai trebuie să conțină și indicațiile următoare:
a) interzicerea transbordării;

3
b) cheltuielile pe care expeditorul le ia asupra sa;
c) totalul sumelor ramburs de perceput la eliberarea mărfii;
d) valoarea declarată a mărfii și suma care reprezintă interesul special la eliberare;
e) instrucțiunile expeditorului către transportator cu privire la asigurarea mărfii;
f) termenul convenit în care transportul trebuie să fie efectuat;
g) lista documentelor remise transportatorului.
c) Oricăror alte indicații sau instrucțiuni date de el pentru emiterea scrisorii sau pentru a fi
inserate în aceasta.

14. În conformitate cu prevederile din Convenția CMR, care sunt obligațiile expeditorului?
Obligaţiile expeditorului în contractul de expediție, principala obligaţie a expeditorului este de a
încheia contractul de transport al mărfurilor (aparţinând comitentului) cu un transportator.
În acest context, încheierea contractului de transport nu este reglementată de normele Codului
civil ca obligaţie de sine stătătoare, dar aceasta rezultă din însăşi definiţia pe care o dă legiuitorul
contractului de expediţie, expeditorul încheie contractul de transport în nume propriu dar pe seama
comitentului, adică aşa cum declară şi legiuitorul, exact ca un contract de comision. De fapt, aşa cum
este definit de către Codul civil, contractul de expediţie este un contract de comision, dar cu obiect
principal de a încheia un contract de transport şi de a efectua serviciile auxiliare acestuia.
Cu prilejul încheierii contractului de expediţie, expeditorul va ţine cont de indicaţiile
comitentului, inclusiv tarifele privind preţul transportului. Principala cauză pentru care se apelează la un
expeditor este tocmai găsirea unei modalităţi eficiente de efectuare a transportului sub aspectul
cărăuşului şi al preţului transportului.
În ceea ce priveşte serviciile auxiliare, pot consta în: operaţiuni de încărcare/descărcare a
bunurilor transportate, recepţia bunurilor ce formează obiectul transportului, îndeplinirea formalităţilor
vamale, asigurarea bunurilor etc. Desigur că aceste servicii auxiliare vor fi cele stabilite în contractul de
expediţie. De pildă, în legătură cu încheierea unei poliţe de asigurare, statuează că expeditorul nu are
obligaţia de a asigura bunurile decât dacă aceasta a fost stipulată în contract sau rezultă din uzanţe.
De precizat că expeditorul este numai intermediarul (organizatorul) transportului şi, deci, în
principiu, el nu efectuează el însuşi transportul mărfii.
Ca excepţie, atunci când expeditorul „ia asupra sa obligaţia executării transportului, cu mijloace
proprii sau ale altuia, în tot sau în parte, are drepturile şi obligaţiile transportatorului”, în acest caz
obligaţia expeditorului este una de rezultat, şi anume de a preda mărfurile destinatarului (asemănătoare
celei a cărăuşului).
În alegerea traseului, mijloacelor şi modalităţilor de transport al mărfii, expeditorul va respecta
instrucţiunile comitentului, iar dacă nu există asemenea instrucţiuni, va acţiona în interesul comitentului.
Astfel, expeditorul alege liber modul de transport şi transportatorul şi încheie în nume propriu diferitele
contracte necesare.
Potrivit împuternicirii sale, expeditorul trebuie să verifice dacă transportatorul ales este capabil
să realizeze transportul în bune condiţii a mărfurilor.
În cazul în care expeditorul îşi asumă şi obligaţia de predare a bunurilor la locul de destinaţie, se
prezumă că această obligaţie nu este asumată faţă de destinatar.
Premiile, bonificaţiile şi reducerile tarifelor, obţinute de expeditor, aparţin de drept comitentului,
dacă nu se prevede altfel în contract.
Expeditorul răspunde de întârzierea transportului, de pierderea, sustragerea sau stricăciunea
bunurilor în caz de neglijenţă în executarea expedierii, în special în ceea ce priveşte preluarea şi
păstrarea bunurilor, alegerea transportatorului ori a expeditorilor intermediari.
Atunci când, fără motive temeinice, se abate de la modul de transport indicat de comitent,
expeditorul răspunde de întârzierea transportului, deteriorarea, pierderea, sustragerea sau stricăciunea
bunurilor, cauzată de cazul fortuit (dacă el nu dovedeşte că aceasta s-ar fi produs chiar dacă s-ar fi
conformat instrucţiunilor primite).
Expeditorul are şi obligaţia de a da socoteală cu privire la îndeplinirea împuternicirii sale. În
îndeplinirea acestei obligaţii, el trebuie să-l informeze pe comitent despre modul de executare a
împuternicirii primite şi a rezultatelor obţinute în final.
Obligaţia expeditorului de a da socoteală a expeditorului o include şi pe aceea de a facilita
expeditorului încasarea contravalorii mărfii care urmează să fie predată destinatarului.

4
 De remarcat că, până la încheierea contractului de transport, comitentul poate revoca ordinul de
expediţie, plătind expeditorului cheltuielile şi o compensaţie pentru diligenţele desfăşurate până la
comunicarea revocării ordinului de expediţie.

Obligațiile expeditorului – îndatoririle acestuia se referă la pregătirea condițiilor materiale și juridice,

necesare deplasării mărfurilor.
1. Alegerea tipului de transport;
2. Predarea mărfii în vederea efectuării transportului – această obligație trebuie executată la locul și în
condițiile convenite prin clauzele contractuale sau potrivit practicilor statornicite între părți. Locul
predării mărfii diferă în funcție de felul transporturilor. Data predării mărfii trebuie respectată, orice
întârziere fiind penalizată conform clauzelor contractuale pentru imobilizarea mijlocului de transport.
3. Încărcarea mărfurilor în mijlocul de transport. Colaborarea expeditorului la întocmirea dreptului de
transport.
4. Expeditorul trebuie să completeze și să predea transportatorului documentul de transport, precum și
celelalte documente necesare efectuării transportului.
5. Obligația de a plăti prețul transportului. Prețul se plătește de expeditor dacă nu se prevede altfel prin
contract.

15. În conformitate cu prevederile din Convenția CMR, care sunt răspunderile expeditorului?
Expeditorul este răspunzător fata de transportator pentru daunele pricinuite persoanelor, materialului
sau alte mărfuri, precum şi pentru cheltuielile cauzate de defectuozitatea ambalajului mărfii, afară de
cazul când defectuozitatea, fiind aparentă sau cunoscută transportatorului în momentul primirii mărfii,
transportatorul nu a făcut rezerve cu privire la aceasta.
Expeditorul este răspunzător fata de transportator pentru toate daunele care ar putea rezulta din lipsa,
insuficiența sau neregularitatea acestor documente şi informaţii, în afara de cazul în care culpa este a
transportatorului.
Are dreptul de dispoziție asupra mărfii, în special să ceară transportatorului oprirea și schimbarea
locului prevăzut pentru preluarea mărfii;
Expeditorul poate menționa în CMR: interzicerea transbordării, cheltuieli pe care expeditorul le ia
asupra sa, termenul în care transportul să fie efectuat, instrucțiuni cu privire la asigurarea mărfii, totalul
sumelor de ramburs.
Expeditorul are dreptul de dispoziție asupra mărfii, în special să ceară transportatorului oprirea
transportului, schimbarea locului prevăzut pentru eliberare sau să elibereze marfa unui alt destinatar
decât cel indicat în scrisoarea de trasură.

16. În conformitate cu prevederile din Convenția CMR, care sunt obligațiile transportatorului?
La primirea mărfii, transportatorul este obligat să verifice:
a) exactitatea menţiunilor din scrisoarea de trăsură referitoare la numărul de colete, cât şi la marcajul şi
la numerele lor;
b) starea aparentă a mărfii şi a ambalajului ei.
 Să se prezinte la locul de încărcare la data şi ora communicate;
 Să se asigure că vehiculul este corespunzător tipului de marfă ce urmează a fi transportată şi că
starea tehnică oferă siguranţă pentru marfă pe timpul transportului.
 Să asigure curăţarea compartimentului de încărcare;
 Să verifice dacă deţine toate autorizările necesare să transporte marfa ce urmează a fi încărcată şi
transportul se va efectua în condiţii de siguranţă
 Să verifice starea mărfii şi a ambalajului;
 Să verifice documentele de însoţire a mărfii;
 Să coordoneze operaţiunile de încărcare urmărind ca marfa să fie uniform repartizată şi astfel
aşezată pe platforma de încărcare încât să nu se deplaseze sau să răstoarne şi să nu afecteze
siguranţa rutieră;
 Să semnaleze expeditorului orice neregulă constatată şi, dacă nu se poate soluţiona, să-l
contacteze pe managerul de transport pentru a solicita instrucţiuni.

17. În conformitate cu prevederile din Convenția CMR, care sunt răspunderile transportatorului?

5
Transportatorul este răspunzător pentru pierderea totală sau parţială, sau pentru avariere, produse între
momentul primirii mărfii şi cel al eliberării acesteia, cât şi pentru întârzierea în eliberare.
Transportatorul este exonerat de această răspundere dacă pierderea, avaria sau întârzierea a avut drept
cauză o culpă a persoanei care are dreptul să dispună de marfă, un ordin al acesteia nerezultând dintr-o
culpă a transportatorului, un viciu propriu al mărfii sau circumstanţe pe care transportatorul nu putea să
le evite şi ale căror consecinţe nu le putea preveni.
Transportatorul nu poate invoca, pentru a fi exonerat de răspundere, nici defecţiunea vehiculului pe
care-l foloseşte pentru efectuarea transportului, nici culpa persoanei de la care a închiriat vehiculul sau a
prepuşilor acesteia.
Transportatorul (conducătorul auto) este răspunzător pentru:
 Pierderea totală sau parţială a încărcăturii;
 Deterioarea coletelor;
 Repartizarea, arimarea încărcăturii;
 În caz de nereguli la încărcare (la starea coletelor) conducătorul auto trebuie să menţioneze în
CMR cele observate;
 Refuzarea transportului dacă din cauza modului de încărcare a vehiculului; se periclitează
siguranţa circulaţiei.
Transportatorul este exonerat de răspundere dacă pierderea sau avaria rezultă din riscurile
particulare inerente uneia sau mai multora dintre următoarele fapte:
a) folosirea de vehicule descoperite, fără prelate, daca aceasta folosire a fost convenită într-un mod
expres şi menţionată în scrisoarea de trăsură;
b) lipsa sau defectuozitatea ambalajului pentru mărfurile expuse prin felul lor la stricăciuni sau avariere,
când aceste mărfuri nu sunt ambalate sau sunt rău ambalate;
c) manipularea, încărcarea, stivuirea sau descărcarea mărfii de către expeditor sau destinatar sau de către
persoane care acţionează în contul expeditorului sau al destinatarului;
d) natura unor mărfuri expuse, datorită cauzelor inerente însăşi naturii lor, fie la pierdere totală sau
parţială, fie la avarie în special prin spargere, rugină, deteriorare internă şi spontană, uscare, curgere,
pierdere normală sau prin acţiunea insectelor sau a rozătoarelor;
e) insuficienta sau imperfecţiunea marcajelor sau a numerelor coletelor;
f) transportul de animale vii.

18. În conformitate cu prevederile din Convenția CMR, care sunt obligațiile destinatarului?
1. După sosirea mărfii la locul prevăzut pentru eliberare, destinatarul are dreptul de a cere ca al doilea
exemplar al scrisorii de trăsură să-i fie remis și că marfa să-i fie eliberată contra unei dovezi de primire.
Dacă pierderea mărfii este stabilită sau dacă marfa nu a sosit la expirarea termenului prevăzut,
destinatarul este autorizat să pretindă în numele său de la transportator drepturile care rezultă din
contractul de transport.
2. Destinatarul care se prevalează de drepturile care îi sunt acordate de paragraful 1 al prezentului
articol, este obligat să plăteasca creanțele care rezultă din scrisoarea de trăsură. În caz de contestare a
acestora, transportatorul nu este obligat să efectueze eliberarea mărfii decât în cazul în care destinatarul
a depus o cauțiune.
Obligațiile destinatarului - destinatarul, deși nu este parte în contract, este ținut să respecte clauzele
acestuia odată ce l-a acceptat;
- constatarea stării bunului la luarea în primire a mărfurilor, destinatarul are obligația de a verifica
documentele de transport și starea mărfurilor; daca în urma controlului cantitativ și calitativ se constată
pierderi sau avarii, acestea rămân în sarcina transportatorului; în caz de neînțelegere, instanța, la cererea
uneia dintre părți, poate dispune efectuarea unei expertize; de asemenea, se poate dispune măsura
sechestrului sau depozitarea mărfurilor într-un depozit public, sau în lipsă, în alt loc.
Dacă păstrarea mărfurilor poate produce pagube mari, instanța poate dispune vânzarea acestora;
hotărârea prin care s-a dispus vânzarea trebuie comunicată celeilalte părți sau reprezentantului acesteia,
înainte de punerea în executare, dacă unul dintre aceștia se află în localitate. În caz contrar, hotărârea va
fi comunicată în termen de 3 zile de la punerea în executare.
- plata sumelor datorate;
- descărcarea mijlocului de transport - descărcarea se realizează în timpul stabilit în contract, sub
sancțiunea plății de penalități.

6
 19. În conformitate cu prevederile din Convenția CMR, care sunt răspunderile destinatarului?
1. În cazul în care după sosirea mărfii la locul de destinație se ivesc impedimente la eliberare,
transportatorul cere instrucțiuni de la expeditor. Dacă destinatarul refuză marfa, expeditorul are dreptul
de a dispune de aceasta, fără a prezenta primul exemplar al scrisorii de trăsură.
2. Chiar dacă a refuzat marfa, destinatarul poate oricând să ceară eliberarea ei atâta timp cât
transportatorul nu a primit instrucțiuni contrarii de la expeditor.
3. Dacă impedimentul la eliberarea mărfii apare după ce destinatarul, conform dreptului pe care îl
deține, a dat ordin de a se elibera marfa unei alte persoane, destinatarul se substituie expeditorului, iar
aceasta altă persoana destinatarului.

B. ELEMENTE DE DREPT COMERCIAL

1. Care sunt datele minime pe care trebuie să le conţină comanda/contractul, în cazul transportului
rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale, efectuat pe bază de comanda sau contract
încheiat de către operatorul de transport rutier cu beneficiarul transportului?
În cazul transportului rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale, efectuat pe bază de
comandă încheiată între beneficiarul transportului cu operatorul de transport rutier, aceasta
trebuie să conțină cel puțin următoarele date:
- Denumirea beneficiarului;
- Codul unic de înregistrare;
- Adresa beneficiarului (adresa de comunicare a datelor);
- Traseul;
- Punctul de îmbarcare și de debarcare al persoanelor transportate;
- Perioada de desfășurare al serviciului respectiv.

2. Dizolvarea și lichidare operatorului de transport care funcționează ca o societate comercială cu

răspundere limitată (SRL) presupune parcurgerea următoarelor etape: dizolvarea, lichidarea și
radierea. Menționați, pentru un răspuns corect, patru anumite operații care declanșează și
pregătesc încetarea existentei societății comerciale.
Dizolvarea, lichidarea, radierea SRL:
 trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii;
 imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii;
 declararea nulităţii societăţii;
 hotărârea adunării generale;
 hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînţelegerile
grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii;
 falimentul societăţii;
 alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăţii.

3. În vederea desfășurării de activități cu scop lucrativ, persoanele fizice și persoanele juridice se

pot asocia și pot constitui societăți comerciale, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.
Înainte de constituirea dosarului de înființare sunt necesare unele activități preliminare. (Pentru
un răspuns corect precizați minim patru activități preliminare și enumerați patru tipuri de
societăți comerciale).
Activităţi preliminare:
Această etapă include activităţile prevăzute de lege ce trebuie îndeplinite de la data când un
întreprinzător s-a decis să constituie o formă de organizare a unei afaceri şi data când a depus la Biroul
Unic dosarul complet pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării.
 Informare iniţială privind procedura şi obligaţiile întreprinzătorului;
 Verificarea şi rezervarea firmei/emblemei (obligatoriu);

7
  Cercetarea firmei / emblemei la OSIM pentru verificarea similitudinii cu mărci înregistrate în
registrul de mărci (opţional);
 Redactarea actului constitutiv (obligatoriu);
 Obţinerea autentificării pentru actul constitutiv (obligatoriu);
 Redactarea şi obţinerea declaraţiei pe proprie răspundere a fondatorilor, administratorilor şi a
cenzorilor că îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege (obligatoriu);
 Completarea cererii de înregistrare (obligatoriu);
 Obţinerea evaluării prin expertiză a bunului imobil subscris ca aport în natură la capitalul social
(după caz);
 Obţinerea certificatului constatator al sarcinilor cu care, eventual, este grevat bunul imobil
subscris la capitalul social (după caz);
 Varsământul în numerar la capitalul social, direct la banca dorită sau la unităţile CEC de la
Biroul Unic din cadrul Oficiului Registrului Comerţului (obligatoriu);
 Întocmirea dosarului de înregistrare şi autorizare a funcţionării (obligatoriu).
Conform Legii 31/1990: SRL, SNC, SA, Societate în comandită simplă și Societate în comandită pe
acțiuni.

4. Operatorul de transport este o societate cu răspundere limitată (SRL) și are obligația de a deține o
serie de registre în funcție de forma de organizare juridică. Pentru un răspuns corect precizați
minim patru registre, în afară de registrul asociaților care au constituit SRL-ul.
Registrele obligatorii care trebuie ținute de către societățile comerciale SRL:
 Registrul unic de control;
 Registrul de evidență fiscală;
 Registrul general de evidență a salariaților;
 Registru special pentru banii administratorului;
 Registrul acționarilor pentru societățile pe acțiuni;
 Registrul asociaților pentru SRL;
 Registrul inventar;
 Registru jurnal;
 Registru cartea mare.

5. Care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un agent economic pentru a fi considerat
comerciant?
Dobândirea calității de comerciant de către persoanele juridice se supune reglementărilor instituite de
Legea nr.31/1990 și Ordonanța de urgență nr.32/1991 privind constituirea, organizarea și funcționarea
societăților comerciale, întrucât numai aceste categorii de persoane juridice sunt indicate de art. 7 Cod
comercial ca având calitatea de comerciant alături de persoane fizice.
Societățile comerciale dobândesc calitatea de comerciant prin înființare ca efect al înmatriculării
lor la Registrul comerțului.
Condițiile arătate mai sus pentru dobândirea calității de comerciant persoană fizică nu se impun
și în cazul societăților comerciale.
Înființarea acestora este suficientă pentru a dobândi această calitate și pentru a o exercita
săvârșind acte și fapte de comerț care trebuie să fie în concordanță cu scopul și obiectul de activitate
declarat prin actul constitutiv, cât și cu legislația în vigoare și cu normele de conviețuire socială.
Exercitarea numai în acest mod a actelor comerciale de către persoana juridică formează principiul
specialității capacității de exercițiu a persoanelor juridice.
Societățile comerciale se pot înființa prin încheierea unui contract, care poartă denumirea de act
constitutiv sau/și prin statut, al cărui conținut este diferit în funcție de tipul de societate care se
înființează și cu respectarea unei proceduri de formă și de publicitate.
Alături de societățile comerciale, reglementate prin legislația indicată mai sus, pot avea calitatea
de comerciant și alte categorii de persoane juridice respectiv organizațiile cooperatiste și regiile
autonome al căror statut de înființare și funcționare este reglementat de Legea nr. 26/1990 privind
Registrul comerțului.

8
 6. Care sunt incapacitățile, prevăzute de legislația națională, care determină restricții referitoare la
persoanele care efectuează și desfășoară o activitate de comerț? (Pentru un răspuns corect
precizați cel puțin situați care generează incapacități pentru anumite persoane).
În ceea ce privește incapacitățile, în țările cu o economie de piață dezvoltată, legislația în vigoare
precizează că nu au voie să facă comerț persoanele afectate de interdicții legale ca urmare a unor
condamnări suferite pentru delicte contra cinstei, onestității, delicte fiscale sau economice, deasemenea
persoanele care au suferit anumite interdicții judiciare pentru proasta gospodărire a resurselor pe care le-
au avut în administrare și minorii sub 18 ani.

7. Care sunt incompatibilitățile, prevăzute de legislația națională, care stipulează imposibilitatea

exercitării actelor de comerț, concomitent cu anumite profesii? (Pentru un răspuns corect
precizați cel puțin trei profesii incompatibile cu actele de comerț).
Referitor la incompatibilități, legislația prevede că exercitarea profesiei de comerciant nu poate fi
realizată în același timp cu profesia de avocat, magistrat, notar, militar. Altfel spus, aceeași persoană
nu poate exercita concomitent profesia de comerciant și magistratura, sau militărie activă.

8. Conform modului de organizare a actelor de comerț, statul poate stabili branșe sau sectoare de
comerț care sunt interzise întreprinzătorilor particulari, respectiv poate institui monopolul
de stat, pentru anumite activități. Menționați două activități care pot fi încadrate ca monopol de
stat.
Constituie monopol de stat:
a) fabricarea și comercializarea armamentului, munițiilor și explozibililor;
b) producerea și comercializarea stupefiantelor și a medicamentelor care conțin substanțe
stupefiante;
c) extracția, producerea și prelucrarea în scopuri industriale a metalelor prețioase și a pietrelor
prețioase;
d) producerea și emisiunea de mărci poștale și timbre fiscale;
e) fabricarea și importul, în vederea comercializării în condiții de calitate, a alcoolului și a
băuturilor spirtoase distilate;
f) fabricarea și importul, în vederea comercializării în condiții de calitate, a produselor din tutun
și a hârtiei pentru țigarete;
g) organizarea și exploatarea sistemelor de joc cu miză, directe sau disimulate;
h) organizarea și exploatarea pronosticurilor sportive.
Nu constituie monopol de stat fabricarea băuturilor alcoolice în gospodariile personale pentru consum
propriu.

9. Menționați, dintre prerogativele comerciantului, cel puțin două care fac referire la posibilitatea
de a beneficia de măsuri speciale cu privire la urmărirea contractelor comerciale.
Prerogativele comerciantului au în vedere drepturile de care acesta beneficiază în exercitarea profesiei
sale, în vederea îndeplinirii scopurilor pe care și le propune. Se înscriu în acest cadru dreptul de a fi ales
și a alege în cadrul Camerelor de Comerț, posibilitatea de a beneficia de măsuri speciale cu privire la
urmărirea contractelor comerciale și a altor acte care privesc activitatea comercială, dreptul de a contesta
anumite hotărâri care i se par neconforme cu realitatea și de a aduce probe în acest sens, dreptul de a
acorda sau primi împrumuturi comerciale.

10. Care sunt activitățile vizate de procedura falimentului? (Pentru un răspuns corect precizați
minim trei activități).
Intrarea în faliment este în atribuţiile judecătorului-sindic, acesta fiind în măsură să decidă, prin
sentinţă sau prin încheiere, în condiţiile Legii nr. 85/2014.
Sentinţa sau încheierea judecătorului sindic poate avea ca premise mai multe situaţii practice.
1. debitorul şi-a declarat intenţia de a intra în procedura simplificată sau nu şi-a declarat intenţia
de reorganizare sau niciunul dintre celelalte subiecte de drept îndreptăţite nu a propus un plan de
reorganizare, sau niciunul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat.
Este, de asemenea, posibil, ca debitorul să îşi fi declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus un plan
de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat şi confirmat.

9
 2. obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condiţiile stipulate prin
planul confirmat sau desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizării sale aduce
pierderi averii sale.
Legiuitorul a reglementat şi situaţia în care a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care
se propune, după caz, intrarea debitorului în faliment. Aceasta presupune procedura prin care
administratorul judiciar întocmeşte şi supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de acesta, care nu
va putea depăşi 20 de zile de la desemnarea sa, un raport prin care să propună fie intrarea în procedura
simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie din procedura generală. În cazul aprobării
raportului, judecătorul-sindic decide, prin aceeaşi sentinţă, intrarea în faliment a debitorului.
ATENŢIE! În cazul în care raportul administratorului judiciar face propunerea de intrare în faliment,
acesta va publica un anunţ referitor la raport în Buletinul procedurilor de insolvenţă, cu indicarea datei
primei adunări a creditorilor, sau va convoca adunarea creditorilor, dacă raportul va fi depus după data
primei adunări. La această adunare va supune votului adunării creditorilor propunerea de intrare în
faliment.
3. În funcţie de situaţia debitelor reale, titularul unei creanţe curente, certe, lichide şi exigibile ce
a fost recunoscută de către administratorul judiciar sau de către judecătorul sindic şi al cărei
cuantum depăşeşte valoarea-prag poate solicita pe parcursul duratei perioadei de observaţie
deschiderea procedurii de faliment al debitorului dacă aceste creanţe nu sunt achitate în termen
de 60 de zile de la data luării măsurii de către administratorul judiciar sau a hotărârii instanţei de
judecată. Să reamintim că valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanţei, pentru a putea
fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă.
Valoarea-prag este de 40000 lei atât pentru creditori, cât şi pentru debitor, inclusiv pentru cererile
formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare, pentru creanţe de altă natură decât cele salariale, iar pentru
salariaţi este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat.
În sfârşit, poate apare situaţia în care, în cadrul procedurii de reorganizare, titularul unei creanţe curente,
certă, lichidă şi exigibilă mai veche de 60 de zile şi un cuantum peste valoarea-prag, poate solicita,
oricând în timpul planului de reorganizare sau după îndeplinirea obligaţiilor de plată asumate în plan,
trecerea la faliment.
De reţinut, însă, că cererea titularului creanţei va fi respinsă de către judecătorul-sindic în situaţia în
care creanţa nu este datorată, este achitată sau debitoarea încheie o convenţie de plată cu acest creditor.
Pronunţarea dizolvării
Prin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul-sindic pronunţă dizolvarea debitorului
persoană juridică şi dispune:
 ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
 în cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator judiciar provizoriu, precum şi
stabilirea atribuţiilor şi a onorariului acestuia, în conformitate cu criteriile aprobate prin legea de
organizare a profesiei;
 în cazul procedurii simplificate, confirmarea în calitate de lichidator judiciar a administratorului
judiciar;
 termenul maxim de la intrarea în faliment în cadrul procedurii generale, de predare a gestiunii
averii de la debitor/administratorul judiciar către lichidator judiciar, împreună cu lista actelor şi
operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii prevăzute la art. 84 alin. (2). Avem în
vedere, aici faptul că judecătorul sindic, la cererea administratorului judiciar, a adunării
creditorilor, formulată de preşedintele comitetului creditorilor sau de un alt creditor desemnat de
aceasta, sau la cererea creditorului ce deţine 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa
credală, poate dispune ca o parte din pasivul astfel produs să fie suportat de către administratorul
special, fără să depăşească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu actele sau operaţiunile
astfel desfăşurate;
 întocmirea de către administratorul judiciar şi predarea către lichidatorul judiciar, în termen de
maximum 5 zile de la intrarea în faliment, în cadrul procedurii generale, a unei liste cuprinzând
numele şi adresele creditorilor şi toate creanţele acestora la data intrării în faliment, cu indicarea
celor născute după deschiderea procedurii, a tabelului definitiv al creanţelor şi a oricăror altor
tabele întocmite în procedură, a oricăror rapoarte de distribuţie, a listei actelor şi operaţiunilor
efectuate după data deschiderii procedurii. Această obligaţie revine administratorului special, cu

10
 avizul administratorului judiciar, dacă, până la data deschiderii procedurii falimentului, nu a fost
ridicat dreptul de administrare;
 notificarea intrării în faliment.
Termene de respectat
În cazul intrării în faliment, încheierea sau, după caz, sentinţa va indica şi termenele prevăzute la
art. 146 alin. (2) sau, după caz, la art. 147 alin. (2) din lege.
Astfel, în cazul intrării în faliment în procedura generală, lichidatorul judiciar trebuie să trimită
o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor/administratorul judiciar, ale căror
creanţe s-au născut după deschiderea procedurii, debitorului şi registrului unde debitorul este
înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii. Notificarea va fi comunicată creditorilor cu cel puţin 10 zile
înainte de împlinirea termenului-limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor.
În cazul în care, până la aprobarea propunerii administratorului judiciar, debitorul aflat în faliment
prin procedură simplificată şi-a continuat activitatea, lichidatorul judiciar va notifica, în termen de 5
zile de la data intrării în faliment, creditorii deţinând creanţe asupra debitorului, având prioritate, născute
în perioada de observaţie, solicitându-le să înscrie, în termen de 10 zile de la primirea notificării, cereri
de admitere a creanţelor însoţite de documente justificative. Notificarea va cuprinde şi:
 termenele de publicare a tabelului preliminar de creanţe, care nu va depăşi 20 de zile pentru
procedura generală sau, respectiv, 10 zile, în cazul procedurii simplificate, de la expirarea
termenului-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului,
care va fi de maximum 45 de zile de la deschiderea procedurii;
 termenul de definitivare a tabelului de creanţe, care nu va depăşi 25 de zile, în cazul procedurii
generale şi al celei simplificate, de la expirarea termenului corespunzător fiecărei proceduri,
respectiv: termenul de verificare a creanţelor, de întocmire şi publicare în BPI a tabelului
preliminar de creanţe, de cel mult 20 de zile pentru procedura generală sau, respectiv, 10 zile, în
cazul procedurii simplificate, de la expirarea termenului-limită pentru înregistrarea cererii de
admitere a creanţelor asupra averii debitorului.
După intrarea în faliment în procedura generală, dispoziţiile din lege privind înscrierea în tabelul de
creanţe vor fi aplicate, dacă este necesar, în mod corespunzător, în ceea ce priveşte creanţele născute
între data deschiderii procedurii şi data intrării în faliment, precum şi procedura de admitere a acestora.
În cazul intrării în faliment în procedura generală, lichidatorul judiciar trimite o notificare:
 tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor/administratorul judiciar, ale căror
creanţe s-au născut după deschiderea procedurii;
 debitorului şi registrului unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii.
Notificarea va fi comunicată creditorilor cu cel puţin 10 zile înainte de împlinirea termenului-limită
pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor.

C. ELEMENTE DE DREPT SOCIAL

1. Cum se consideră perioada de timp necesară conducătorului auto pentru a se deplasa la locul de
îmbarcare într-un vehicul care intră în domeniul de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006
sau pentru a se întoarce din acel loc, atunci când acesta nu se află la locul de reşedinţă al
conducătorului auto, nici la sediul angajatorului unde se află locul normal de staţionare al
conducătorului auto, ce obligaţie are acesta şi de când decurge aceasta, dacă vehiculul este dotat
cu aparat tahograf digital?
Perioada de timp necesară conducătorului ce conduce un vehicul care nu intră în domeniul de
aplicare a prezentului regulament pentru a se deplasa la locul de îmbarcare într-un vehicul care intră
în domeniul de aplicare a prezentului regulament sau pentru a se întoarce din acel loc, atunci când
acesta nu se află nici la locul de reşedinţă al conducătorului, nici la sediul angajatorului unde se află
locul normal de staţionare al conducătorului, se consideră altă muncă.

2. Cum se consideră perioada de timp necesară conducătorului auto ce conduce un vehicul care nu
intră în domeniul de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006, pentru a se deplasa la locul de
îmbarcare într-un vehicul care intră în domeniul de aplicare a acestui regulament sau pentru a se
întoarce din acel loc, atunci când acesta nu se află nici la locul de reşedinţă al conducătorului
auto, nici la sediul angajatorului unde se află locul normal de staţionare al conducătorului auto,

11
 ce obligaţie are acesta şi de când decurge aceasta, dacă vehiculul este dotat cu aparat tahograf
analog?
Perioada de timp necesară conducătorului pentru a se deplasa la locul de îmbarcare într-un vehicul
care intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament sau pentru a se întoarce din acel loc,
atunci când acesta nu se află nici la locul de reşedinţă a conducătorului, nici la sediul angajatorului
unde se află locul normal de staţionare al conducătorului, nu se consideră repaus sau pauză, cu
excepţia cazului în care conducătorul se află pe un feribot sau în tren şi are acces la o cuşetă.

3. Care ar fi o formă de manifestare a concurenţei neloiale în domeniul legislaţiei sociale ?

O formă de manifestare a concurenţei neloiale în domeniul legislaţiei sociale o reprezintă:
- nerespectarea regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale
conducătorilor auto,
- remunerarea conducătorilor auto în funcție de distanța parcursă și/sau de cantitatea de
mărfuri transportată.

4. Aveţi de efectuat un transport internaţional de marfă cu destinaţia Edinburgh – Scoţia, cu un

vehicul condus în echipaj. Art. 9 din Regulamentului (CE) nr. 561/2006, prevede că prin
derogare de la articolul 8, atunci când un conducător auto însoțește un vehicul transportat cu
feribotul sau cu trenul și efectuează în același timp o perioadă de repaus zilnic normală, această
perioadă poate fi întreruptă de două ori cel mult de alte activități a căror durată nu depășește o
oră, cu condiţia ca pe parcursul acestei perioade de repaus zilnic normală, conducătorul auto are
acces la o cușetă. Având în vedere cele de mai sus precizaţi care este durata odihnei zilnice pe
care trebuie luată de către cei doi conducători auto, într-un interval de 30 de ore, ca să
beneficieze de prevederea enunţată anterior?
Condiţii pentru întreruperea duratei de odihnă zilnice pe care o pot lua conducătorii auto care
conduc un vehicul în echipaj şi care însoțesc vehiculul transportat cu feribotul sau cu trenul:
 durata să nu depășească o oră;
 conducătorul auto să aiba acces la o cușetă;
 în intervalul de 30 de ore, să ia o perioadă de odihnă zilnică normală de 11 ore sau fracţionată de
12 ore (3+9).

5. Aveţi de efectuat o cursă de la Brașov la Roma cu unul dintre autocamioane. Distanţa între
aceste două oraşe este de 2400 km. Se utilizează un conducător auto, iar plecarea din Brașov este
luni la ora 730. În ce zi şi la ce oră se poate ajunge în cel mai scurt timp la Roma cu respectarea
prevederilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006 dacă se utilizează un singur conducător auto şi
viteza medie de deplasare este de 60 km/h. (Justificaţi răspunsul prin desfăşurarea cursei).
Desfășurarea cursei: Brașov - Roma
2400 km : 60 km/h = 40 ore de conducere
1. Luni ora 730 + 430 ore de conducere + 45 minute pauza + 430 ore de conducere = Luni ora
1715
Luni ora 1715 + 9 ore odihna (redusă) = Marți ora 215
2. Marți ora 215+ 430 ore de conducere + 45 minute pauza + 430 ore de conducere = Marți ora
1200
Marți ora 1200 + 9 ore odihna (redusă) = Marți ora 2100
3. Marți ora 2100 + 430 ore de conducere + 45 minute pauza + 430 ore de conducere = Miercuri
ora 645
Miercuri ora 645 + 9 ore odihna (redusă) = Miercuri ora 1545
4. Miercuri ora 1545 + 430 ore de conducere +45 minute pauza +430 ore de conducere = Joi ora
030
Joi ora 030 + 11 ore odihna = Joi ora 1130
5. Joi ora 1130 + 4 ore conducere = Joi ora 1530
Joi ora 1530 ajunge la destinație.

6. În conformitate cu prevederile HGR nr. 38/2008, timpul de muncă al lucrătorului mobil este
definit ca perioada de la începutul până la sfârşitul timpului de lucru, în cursul căreia lucrătorul

12
 mobil se află la postul său de lucru, la dispoziţia angajatorului şi în exerciţiul funcţiilor sau
activităţilor sale. Precizaţi minim trei componente ale perioadei dedicate activităţilor de transport
rutier ?
Componente ale perioadei dedicate activităților de transport rutier:
- Conducerea autovehiculului;
- Încărcarea și descărcarea vehiculului;
- Curățenia și întreținerea tehnică a vehiculului;
- Toate celelalte activități vizând asigurarea siguranței vehiculului, a încărcăturii sale sau
îndeplinirea obligațiilor legale ori de reglementare direct legate de operațiunea de transport
aflată în desfășurare, inclusiv supravegherea încărcării și descărcării, formalitățile
administrative legate de poliție, vamă etc.

7. Pentru a da posibilitatea vehiculului să ajungă la un loc de oprire corespunzător, conducătorul

auto poate deroga de la articolele 6 – 9 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 în măsura necesară
pentru a se garanta siguranţa persoanelor, a vehiculului sau a încărcăturii, cu condiţia de a nu se
periclita siguranţa rutieră. Ce obligaţie are conducătorul auto într-o astfel de situaţie?
Pentru a da posibilitatea vehiculului să ajungă la un loc de oprire corespunzător, conducătorul auto
poate DEROGA de la articolele 6-9 în măsura necesară pentru a se garanta siguranţa persoanelor, a
vehiculului sau a încărcăturii acestuia, cu condiţia de a nu se periclita prin aceasta siguranţă rutieră.
Conducătorul auto trebuie să indice manual natura şi cauza derogării în foaia de înregistrare sau pe un
imprimat scos din aparatul de înregistrare sau în registrul sau de sarcini, până la sosirea la locul de oprire
corespunzător.

8. În ce condiţii, în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 561/2006, un conducător

auto care efectuează un transport internaţional de marfă poate efectua repausul într-un vehiculul
rutier, pe care acesta îl conduce? Pentru un răspuns corect precizaţi, de asemenea, care sunt
tipurile de repaus ce sunt permise a se efectua într-un vehicul rutier?
Repausul într-un vehicul rutier: Un conducător auto poate efectua repausul într-un vehicul rutier cu
care efectuează un transport rutier internațional de marfă dacă:
 conducătorul auto solicită personal acest lucru;
 vehiculul este dotat cu cabină corespunzătoare;
 vehiculul să fie în staționare.
Repausul pe care-l poate efectua este fie un repaus zilnic (normal sau redus) sau repaus
săptămânal redus, cu condiția ca vehiculul să se afle departe de baza de staționare.

9. În conformitate cu prevederile Hotărârii de Guvern nr. 38/2008, cum va înregistra un conducător

auto, perioadele de timp în care acesta nu poate dispune liber de timpul său şi i se cere să fie la
postul său de lucru, gata să întreprindă activitatea sa normală, îndeplinind anumite sarcini
asociate serviciului, în special în timpul perioadelor când aşteaptă să se facă încărcarea sau
descărcarea bagajelor călătorilor, dacă durata previzibilă a acestora este cunoscută dinainte ?
Timp de muncã al lucrãtorului mobil - perioada de la începutul pânã la sfârşitul timpului de lucru, în
cursul cãreia lucrãtorul mobil se aflã la postul sãu de lucru, la dispoziţia angajatorului şi în exerciţiul
funcţiilor sau activitãţilor sale.

10. Aveţi de efectuat o cursă Giurgiu – Wiesbaden (Germania) cu unul dintre autocamioane.
Distanţa între aceste două oraşe este de 1850 km, utilizaţi un singur conducător auto, iar plecarea
din Giurgiu este luni la ora 1000. În ce zi şi la ce oră se poate ajunge în cel mai scurt timp la cu
respectarea prevederilor Regulamentului CE nr. 561/2006 dacă viteza medie de deplasare este de
50 km/h? (Justificaţi răspunsul prin desfăşurarea cursei).
Desfășurarea cursei:
D = 1850 km, 1 CA; v = 50 km/h; tc = d : v = 1850 : 50 = 37 ore de conducere. (3 programe de 9 ore +
1 program de 10 ore)
10 Luni: ora 1000 + 430 conducere + 45 minute pauza + 430 conducere = Luni 1945
Parcurs 9 ore x 50 km/oră = 450 km; Odihna zilnică redusă 9 ore = Marți ora 445,
20 Marți ora 445 + 430 conducere + 45 minute pauza + 430 conducere = ora 1430

13
 Parcurs total 900 km, Odihna zilnică redusă 9 ore = marți ora 2330.
30 Marți 2330 + 430 conducere + 45 minute pauza + 430 conducere = Miercuri ora 915
Parcurs total 1350 km. Odihnă zilnică redusă 9 ore = Miercuri ora 1815.
40 Miercuri ora 1815 + 430 conducere + 45 minute pauza + 430 conducere + 45 minute pauza + 100
conducere = Joi ora 545. Parcurs total 1850 km. Ajunge la destinație joi la ora 545.

11. În ce condiții perioada de timp necesară conducătorului auto pentru a se deplasa la locul de
îmbarcare sau pentru a se întoarce din acel loc, atunci când acesta nu se află la locul de reşedinţă
a conducătorului auto, nici la sediul angajatorului unde se află locul normal de staţionare al
conducătorului auto poate fi considerată repaus sau pauză ?
Perioada de timp necesară conducătorului auto pentru a se deplasa la locul de îmbarcare sau pentru a se
întoarce din acel loc, atunci când acesta nu se află la locul de reşedinţă a conducătorului auto, nici la
sediul angajatorului unde se află locul normal de staţionare al conducătorului auto poate fi considerată
repaus sau pauză în cazul în care vehiculul se află pe feribot sau tren, conducătorul auto are acces la o
cușetă/pat de dormit.

12. Cu ocazia unui control în trafic cartela (cardul) tahograf al unuia dintre conducătorii auto
angajați la operatorul de transport rutier este reținută de organul de control. Indicați două fapte
care pot atrage reținerea cartelei (cardulului) tahograf utilizat de către conducătorul auto în
momentul controlului ?
Reținerea cardului: card expirat, card deteriorat; cardul altui conducător auto; card declarat
pierdut/furat, și utilizat în continuare de conducătorul auto; nu este posesorul cardului prezentat pentru
control.

13. Aveţi de efectuat o cursă București – Roma cu unul dintre autocamioane, distanţa între aceste
localităţi fiind de 2760 km. În ce zi şi la ce oră se poate ajunge în cel mai scurt timp la Roma
respectând prevederilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006 dacă utilizaţi un singur conducător
auto, plecarea din București este luni la ora 530, iar viteza medie de deplasare este de 60 km/h.
(Justificaţi răspunsul prin desfăşurarea cursei).
București - Roma: D = 2760 km, 1 CA; v = 60 km/h; tc = d : v = 2760 : 60 = 46 ore de conducere. (4
programe de 9 ore + 1 program de 10 ore)
10 Luni: ora 530 + 430 conducere + 45 minute pauza + 430 conducere = Luni 1515; Parcurs 9 ore x 60
km/oră = 540 km;
Odihna zilnică redusă 9 ore = Marți ora 015;
2 Marți ora 015+ 430 conducere + 45 minute pauza + 430 conducere = ora 1000; Parcurs 9 ore x 60 km/oră
0

= 540 km; Parcurs total 1080 km;

Odihna zilnică redusă 9 ore = marți ora 1900.
3 Marți ora 1900 + 430 conducere + 45 minute pauza + 430 conducere = Miercuri 445; Parcurs 9 ore x 60
0

km/oră = 540 km; Parcurs total 1620 km;

Odihnă zilnică redusă 9 ore = Miercuri ora 1345.
40 Miercuri ora 1345+ 430 conducere + 45 minute pauza + 430 conducere = Miercuri ora 2330. Parcurs 9
ore x 60 km/oră = 540 km; Parcurs total 2160 km;
Odihnă zilnică 11 ore = joi ora 1030. Distanța rămasă = 600 km.
5 Joi ora 1030 + 430 conducere + 45 minute pauza + 430 conducere + 45 minute pauza + 1 oră conducere
0

= joi ora 2200, ajunge la destinație.

14. Aveți de efectuat un transport de persoane prin servicii ocazionale între București şi Paris.
Calculaţi când se poate ajunge la Paris în cel mai scurt timp, în condiţiile în care se utilizează un
singur conducător auto, iar acesta respectă reglementările în vigoare privind perioadele de
conducere şi de odihnă (distanța București – Paris este de 2760 km, plecarea în cursă are loc luni
ora 500, iar viteza medie de deplasare este de 60 km/oră de conducere).
București - Paris: D = 2760 km, 1 CA; v = 60 km/h; tc = d : v = 2760 : 60 = 46 ore de conducere.
(4 programe de 9 ore + 1 program de 10 ore)
10 Luni: ora 500 + 430 conducere + 45 minute pauza + 430 conducere = Luni 1445; Parcurs 9 ore x
60 km/oră = 540 km;

14
 Odihna zilnică redusă 9 ore = Marți ora 2345;
2 Marți ora 2345+ 430 conducere + 45 minute pauza + 430 conducere = 930; Parcurs 9 ore x 60
0

km/oră = 540 km; Parcurs total 1080 km;

Odihna zilnică redusă 9 ore = marți ora 1830.
30 Marți ora 1830 + 430 conducere + 45 minute pauza + 430 conducere = Miercuri 415; Parcurs 9
ore x 60 km/oră = 540 km; Parcurs total 1620 km;
Odihnă zilnică redusă 9 ore = Miercuri ora 1315.
4 Miercuri ora 1315 + 430 conducere + 45 minute pauza + 430 conducere = Miercuri ora 2300.
0

Parcurs 9 ore x 60 km/oră = 540 km; Parcurs total 2160 km;

Odihnă zilnică 11 ore = joi ora 1000. Distanța rămasă = 600 km.
5 Joi ora 1000 + 430 conducere + 45 minute pauza + 430 conducere + 45 minute pauza + 1 oră
0

conducere = joi ora 2330, ajunge la destinație.

15. Aveți de efectuat o cursă pe traseul București – Madrid în cadrul unui serviciu de transport
persoane contra cost prin servicii ocazionale. Plecarea are loc în ziua de luni ora 500. Autocarul
este echipat cu aparat tahograf digital și este condus în echipaj de doi conducători auto. Când au
conducătorii auto utilizați la efectuarea transportului obligația să efectueze repausul săptămânal
și care poate fi durata acestuia în conformitate cu prevederile din Regulamentului (CE) nr.
561/2006 ?
Conducătorii auto au obligația efectuării repausului săptămânal după cel mult 12 perioade consecutive
de 24 de ore care urmează unei perioade de repaus săptămânal precedente și aceștia trebuie să ia:
- Fie două perioade de repaus săptămânal normale;
- Fie o perioadă de repaus săptămânal normală și o perioadă de repaus săptămânal redusă de cel puțin 24
de ore. Cu toate acestea, reducerea se compensează cu o perioadă de repaus echivalentă luată în bloc
înainte de sfârșitul celei de-a treia săptămâni care urmează sfârșitului perioadei de derogare.

16. Aveţi de efectuat o cursă București – Roma cu unul dintre autocamioane, distanţa între aceste
localităţi fiind de 2760 km. În ce zi şi la ce oră se poate ajunge în cel mai scurt timp la Roma
respectând prevederilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006 dacă utilizaţi un singur conducător
auto, plecarea din București este luni la ora 630, iar viteza medie de deplasare este de 60 km/h.
(Justificaţi răspunsul prin desfăşurarea cursei).
București - Roma: D = 2760 km, 1 CA; v = 60 km/h; tc = d : v = 2760 : 60 = 46 ore de conducere.
(4 programe de 9 ore + 1 program de 10 ore)
10 Luni: ora 630 + 430 conducere + 45 minute pauza + 430 conducere = Luni 1615; Parcurs 9 ore x 60
km/oră = 540 km;
Odihna zilnică redusă 9 ore = Marți ora 115;
2 Marți ora 115+ 430 conducere + 45 minute pauza + 430 conducere = 1100; Parcurs 9 ore x 60 km/oră =
0

540 km; Parcurs total 1080 km;

Odihna zilnică redusă 9 ore = marți ora 2000.
3 Marți ora 2000 + 430 conducere + 45 minute pauza + 430 conducere = Miercuri 545; Parcurs 9 ore x 60
0

km/oră = 540 km; Parcurs total 1620 km;

Odihnă zilnică redusă 9 ore = Miercuri ora 1445.
40 Miercuri ora 1445+ 430 conducere + 45 minute pauza + 430 conducere = Joi ora 130. Parcurs 9 ore x 60
km/oră = 540 km; Parcurs total 2160 km;
Odihnă zilnică 11 ore = joi ora 1130. Distanța rămasă = 600 km.
5 Joi ora 1130 + 430 conducere + 45 minute pauza + 430 conducere + 45 minute pauza + 1oră conducere
0

= joi ora 2300, ajunge la destinație.

17. Conform prevederilor din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 un conducător auto înregistrează ca
altă muncă orice activitate, cu excepția conducerii autovehiculului, definită ca timp de lucru la
art. 3 lit. (a) din Directiva 2002/15/CE, inclusiv orice activitate desfășurată pentru același sau un
alt angajator din sectorul transportului sau alt sector, precum și orice perioadă petrecută pentru
conducerea unui vehicul utilizat pentru operațiuni comerciale care nu intră în domeniul de
aplicare al acestui regulament. În ce mod poate un conducătorul auto face această înregistrare în
situația în care acesta urmează să conducă una din autocisternele utilizate de către operatorul de

15
 transport conform datelor menționate anterior? (Pentru un răspuns corect precizați cel puțin două
moduri în care se poate face această înregistrare). Obs. Se va lua în calcul faptul că vehiculul
respectiv este echipat cu tahograf digital.
Un conducător auto înregistrează ca altă muncă orice perioadă, astfel cum este definită la articolul 4
litera (e), precum şi orice perioadă petrecută pentru conducerea unui vehicul utilizat pentru operaţiuni
comerciale care nu intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament şi înregistrează orice perioadă
de disponibilitate, astfel cum este definită la articolul 15 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (CEE)
nr. 3821/85, de la ultima perioadă de repaus zilnic sau săptămânal. Această înregistrare se face manual
pe o foaie de înregistrare, pe un imprimat scos sau cu ajutorul funcţiei de introducere manuală de
date oferită de aparatul de înregistrare.

18. Aveți de efectuat un transport de persoane prin servicii ocazionale între Bacău şi Madrid.
Calculaţi când se poate ajunge la Madrid în cel mai scurt timp, în condiţiile în care se utilizează
un singur conducător auto, iar acesta respectă reglementările în vigoare privind perioadele de
conducere şi de odihnă (distanța Bacău – Madrid este de 2730 km, plecarea în cursă are loc luni
ora 700, iar viteza medie de deplasare este de 60 km/oră de conducere).
Desfășurarea cursei:
2730 km : 60 km/h = 45 ore, și 30 minute de conducere
1. Luni ora 700 + 430 ore de conducere + 45 minute pauza + 430 ore de conducere = Luni ora
1645
Luni ora 1645 + 9 ore odihna (redusă) = Marți ora 145
2. Marți ora 145+ 430 ore de conducere + 45 minute pauza + 430 ore de conducere = Marți
ora 1130
Marți ora 1130 + 9 ore odihna (redusă) = Marți ora 2030
3. Marți ora 2030 + 430 ore de conducere + 45 minute pauza + 430 ore de conducere =
Miercuri ora 615
Miercuri ora 615 + 9 ore odihna (redusă) = Miercuri ora 1515
4. Miercuri ora 1515 + 430 ore de conducere + 45 minute pauza + 430 ore de conducere = Joi
ora 100
Joi ora 100 + 11 ore odihna = Joi ora 1200
5. Joi ora 1200 + 430 ore de conducere + 45 minute pauza + 430 ore de conducere +45 minute
pauza + 30 minute conducere = Joi ora 2300
Joi ora 2300 ajunge la destinație.

D. ELEMENTE DE DREPT FISCAL

1. Conform prevederilor OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de

trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare, în
ce condiții rovigneta își menține valabilitatea în cazul schimbării numărului de înmatriculare al
vehiculului?
În cazul schimbării numărului de înmatriculare al vehiculului, rovigneta își menține valabilitatea
numai în condițiile în care utilizatorul informează în scris CNADNR cu privire la schimbarea numărului
de înmatriculare, în vederea operării modificării în baza de date.

2. În ce situații se consideră îndeplinită condiția de a nu înregistra obligaţii fiscale restante la

bugetul general consolidat de către operatorilor economici eligibili pentru restituirea de accize?
Pentru un răspuns corect precizați două situații în care se consideră îndeplinită condiția de a nu
înregistra obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat.
Se consideră îndeplinită condiția de a NU înregistra obligații fiscale restante la bugetul general
consolidat de către operatorii economici eligibili pentru restituirea de accize în următoarele situații:
 Operatorul economic are depuse la organul fiscal deconturi cu suma negativă de TVA cu opțiune
de rambursare și/sau cereri de restituire, iar suma obligațiilor de plată este mai mică sau egală cu
suma de rambursat/restituit; și/sau
 În certificatul de atestare fiscală emis de organul fiscal competent din cadrul Agenției Naționale
de Administrare Fiscală operatorul economic are înscrise obligații de plată, dar are înscrise

16
 mențiuni cum ar fi eșalonare/plan de reorganizare, aprobat, în curs de derulare, și/sau, după caz,
în certificatul de atestare fiscală privind impozitele și taxele locale operatorul economic are
înscrise obligații de plată, însă din conținutul certificatului ori a altui document eliberat de
organul fiscal competent din cadrul autorității administrației publice locale reiese că acestea sunt
eșalonate, amânate la plată, ori există un plan de reorganizare, aprobat, în curs de derulare; și/sau
 În certificatul de atestare emis de organul fiscal competent din cadrul Agenției Naționale de
Administrare Fiscală operatorul economic are înscrise obligații de plată, dar conform
certificatului acestea sunt mai mici sau egale cu sumele certe, lichide și exigibile pe care acesta
le are de încasat de la autorități contractante.

3. În ce condiții, în conformitate cu prevederile din Codul fiscal valabil în anul 2016, transportul
rutier de mărfuri este supus unui nivel al accizelor diferenţiat prin diminuarea nivelului standard
prevăzut pentru motorină utilizată drept carburant pentru motor?
(9) Este supusă unui nivel al accizelor diferenţiat, stabilit prin diminuarea cu 189,52 lei/1.000 litri,
respectiv cu 224,30 lei/tonă, a nivelului standard prevăzut pentru motorină în coloana 3 din anexa nr. 1,
motorina utilizată drept carburant pentru motor în următoarele scopuri:
a) transport rutier de mărfuri în cont propriu sau pentru alte persoane, cu autovehicule ori
ansambluri de vehicule articulate destinate exclusiv transportului rutier de mărfuri şi cu o
greutate brută maximă autorizată de cel puţin 7,5 tone;
(10) Reducerea nivelului accizelor prevăzută la alin. (9) se realizează prin restituirea sumelor
reprezentând diferenţa dintre nivelul standard al accizelor şi nivelul accizelor diferenţiat prevăzut la alin.
(9), către operatorii economici licenţiaţi în Uniunea Europeană. Condiţiile, procedura şi termenele de
restituire se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Măsurile instituite potrivit prevederilor alin. (9) se
aplică cu respectarea procedurilor specifice în domeniul ajutorului de stat, pentru motorina achiziţionată
în perioada 1 ianuarie- 31 decembrie 2016 inclusiv, cu încadrarea în creditele de angajament şi bugetare
aprobate prin legea bugetului de stat pentru Programul "Ajutoare de stat pentru finanţarea proiectelor
pentru investiţii din cadrul bugetului Ministerului Finanţelor Publice".

4. Ce reprezintă TVA (taxa pe valoare adăugată) în conformitate cu prevederile din Codul fiscal al
României, valabil în anul 2016?
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect datorat la bugetul statului și care este colectat
conform prevederilor prezentului titlu.

5. Care sunt elementele specifice ale TVA (taxa pe valoare adăugată) în conformitate cu
prevederile din Codul fiscal al României, valabil în anul 2016?
Elementele specifice taxei pe valoarea adăugată sunt:
a) denumirea impozitului apare ca taxă pe valoarea adăugată și sugerează foarte clar și asupra cui se
aplică: asupra valorii adăugate create de firme.
b) persoanele impozabile sunt acele persoane care desfășoară, de o manieră independetă și indiferent de
loc, activități economice oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități. Pentru a deveni persoane
plătitoare de TVA trebuie ca persoanele impozabile să se înregistreze în scop de TVA la autoritățile
fiscale în mod obligatoriu sau opțional. Persoanele care nu trebuie să se înregistreze în scop de tva sunt
microîntreprinderile și persoanele neimpozabile. Excepție sunt achizițiile intracomunitare de mijloace de
transport noi, pentru care și persoanele neimpozabile trebuie să plătească tva, fără a avea obigația să se
înregistreze în scop de tva.
 materia impozabilă este baza de calcul a taxei pe valoare adăugată și o reprezintă:
prețul de vânzare al bunurilor și tariful serviciilor prestate atunci când taxa se stabilește de
furnizor;
 prețul de cumpărare al bunurilor atunci când se aplică taxarea inversă când taxa se stabilește de
cumpărător;
 prețul de cumpărare al bunurilor sau cheltuielile aferente serviciilor prestate când au loc livrări
sau prestări către sine;
 valoarea în vamă al bunurilor atunci când se aplică taxarea inversă, potrivit căreia taxa este
stabilită de organele vamale;

17
  marja profitului adică diferența dintre prețul de vânzare al bunurilor și costul de achiziție al
acestora atunci când se aplică regimul special de calcul al taxei.

6. Care sunt elementele care nu sunt cuprinse în baza de calcul a TVA (taxa pe valoare adăugată)
în conformitate cu prevederile din Codul fiscal al României, valabil în anul 2016?
Baza de impozitare nu cuprinde următoarele:
a) rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de preț, acordate de furnizori direct
clienților la data exigibilității taxei;
b) sumele reprezentând daune-interese, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă/definitivă și
irevocabilă, după caz, penalizările și orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau
parțială a obligațiilor contractuale, dacă sunt percepute peste prețurile și/sau tarifele negociate;
c) dobânzile, percepute după data livrării sau prestării, pentru plăți cu întârziere;
d) valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă și clienți, prin schimb, fără facturare;
e) sumele achitate de o persoană impozabilă în numele și în contul altei persoane și care apoi se
decontează acesteia, inclusiv atunci când locatorul asigură el însuși bunul care face obiectul unui
contract de leasing financiar sau operațional și refacturează locatarului costul exact al asigurării,
precum și sumele încasate de o persoană impozabilă în numele și în contul unei alte persoane.
Operațiuni scutite de taxă
 Scutiri pentru anumite activități de interes general și scutiri pentru alte activități;
 Scutiri pentru importuri de bunuri și pentru achiziții intracomunitare;
 Scutiri pentru exporturi sau alte operațiuni similare, pentru livrări intracomunitare și pentru
transportul internațional și intracomunitar;
 Scutiri speciale legate de traficul internațional de bunuri;
 Scutiri pentru intermediari.

7. Când se calculează TVA (taxa pe valoare adăugată) în conformitate cu prevederile din Codul
fiscal al României, valabil în anul 2016?
Conform art. 281 TVA-ul se calculează la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor.

8. Care este termenul scadent de plată al TVA (taxa pe valoare adăugată), respectiv când acesta
trebuie achitat la bugetul statului, în conformitate cu prevederile din Codul fiscal al României,
valabil în anul 2016?
Termenul scadent este cel târziu 25 a lunii următoare perioadei fiscale.
Exemplu
Perioada fiscal lunar 25-a lunii următoare
Perioada fiscal trimestrial 25-a luni următoare încheierii trimestrului
Plata taxei la buget
(1) Orice persoană trebuie să achite taxa de plată organelor fiscale până la data la care are obligația
depunerii unuia dintre deconturile sau declarațiile prevăzute la art. 323 și 324.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), persoana impozabilă înregistrată conform art. 316 va
evidenția în decontul prevăzut la art. 323 , atât ca taxă colectată, cât și ca taxă deductibilă, în limitele și
în condițiile stabilite la art. 297 - 301, taxa aferentă achizițiilor intracomunitare, bunurilor și serviciilor
achiziționate în beneficiul său, pentru care respectiva persoană este obligată la plata taxei, în condițiile
prevăzute la art. 307 alin. (2) - (6).
(3) Taxa pentru importuri de bunuri, cu excepția importurilor scutite de taxă, se plătește la organul
vamal în conformitate cu reglementările în vigoare privind plata drepturilor de import. Importatorii care
dețin o autorizație unică pentru proceduri vamale simplificate, eliberată de alt stat membru, sau care
efectuează importuri de bunuri în România din punct de vedere al TVA pentru care nu au obligația de a
depune declarații vamale de import trebuie să plătească taxa pe valoarea adăugată la organul vamal până
la data la care au obligația depunerii declarației de import pentru TVA și accize.
(4) Prin excepție de la prevederile alin. (3), nu se face plata efectivă la organele vamale de către
persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316, care au obținut certificat de
amânare de la plată, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice.

18
(5) Persoanele impozabile prevăzute la alin. (4) evidențiază taxa aferentă bunurilor importate în decontul
prevăzut la art. 323, atât ca taxă colectată, cât și ca taxă deductibilă, în limitele și în condițiile stabilite la
art. 297 - 301.
(6) În cazul în care persoana impozabilă nu este stabilită în România și este scutită, în condițiile
prevăzute la art. 318 alin. (3), de la înregistrare, conform art. 316, organele fiscale competente trebuie să
emită o decizie în care să precizeze modalitatea de plată a taxei pentru livrările de bunuri și/sau
prestările de servicii realizate ocazional, pentru care persoana impozabilă este obligată la plata taxei.
(7) Pentru importul de bunuri scutit de taxă în condițiile prevăzute la art. 293 alin. (1) lit. m), organele
vamale pot solicita constituirea de garanții privind taxa pe valoarea adăugată. Garanția privind taxa pe
valoarea adăugată aferentă acestor importuri se constituie și se eliberează în conformitate cu condițiile
stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice.

9. Precizați două tehnici utilizate pentru stabilirea bazei de impozitare a (taxa pe valoare adăugată)
în conformitate cu prevederile din Codul fiscal al României, valabil în anul 2016?
Pentru livrări de bunuri și prestări de servicii efectuate în interiorul țării, baza de impozitare a taxei pe
valoarea adaugată este alcătuită din tot ceea ce constituie contrapartida obținută sau care urmează a fi
obținută de către furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, a beneficiarului sau a unui terț,
inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni.
Baza de impozitare cuprinde următoarele:
a) impozitele și taxele, dacă prin lege nu se prevede altfel, cu excepția taxei pe valoarea adăugată;
b) cheltuielile accesorii, cum sunt: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport și asigurare,
solicitate de către furnizor/prestator cumpărătorului sau beneficiarului. Cheltuielile facturate de
furnizorul de bunuri sau de prestatorul de servicii cumpărătorului, care fac obiectul unui contract separat
și care sunt legate de livrările de bunuri sau de prestările de servicii în cauză, se consideră cheltuieli
accesorii.

10. Impozitarea vehiculelor este un instrument economico-financiar prin care se promovează vehicule
cu grad redus de poluare, în măsura în care se creează avantaje pentru înscrierea și menținerea în
circulați a acestor vehicule. Dați cel puțin două exemple de categorii de vehicule cărora li se poate
aplica impozit anual diferențiat?
Impozitul pe mijloacele de transport cu tracțiune mecanică este anual și se stabilește în sumă fixă
pentru fiecare tip de mijloc de transport prevăzut la art. 470 din Codul fiscal, pentru fiecare 200 cm 3 sau
fracțiune din aceasta.
În cazul mijloacelor de transport hibride, impozitul se reduce cu minimum 50%, conform hotărârii
consiliului local.
Nu se datorează impozitul pe mijloacele de transport pentru:
a) mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea veteranilor de război, văduvelor de
război sau văduvelor nerecăsătorite ale veteranilor de război, pentru un singur mijloc de transport, la
alegerea contribuabilului;
b) mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor cu handicap grav sau
accentuat, cele pentru transportul persoanelor cu handicap sau invaliditate, aflate în proprietatea sau
coproprietatea reprezentanților legali ai minorilor cu handicap grav sau accentuat și ai minorilor
încadrați în gradul I de invaliditate, pentru un singur mijloc de transport, la alegerea contribuabilului;
c) mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 1 al
Decretului-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, şi a persoanelor
fizice prevăzute la art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pentru un singur mijloc de transport,
la alegerea contribuabilului;
d) mijloacele de transport aflate în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 3 alin.
(1) lit. b) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru un
singur mijloc de transport, la alegerea contribuabilului;
e) navele fluviale de pasageri, bărcile și luntrele folosite pentru transportul persoanelor fizice cu
domiciliul în Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei și Insula Balta Ialomiței;
f) mijloacele de transport ale instituțiilor publice;

19
g) mijloacele de transport ale persoanelor juridice, care sunt utilizate pentru servicii de transport public
de pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv transportul de pasageri în afara unei localități, dacă
tariful de transport este stabilit în condiții de transport public;

11. Statele membre ale Uniunii Europene pot stabili taxe de utilizarea infrastructurii rutiere în diverse
forme. Care sunt cele două tipuri de taxe pentru utilizarea infrastructurii rutiere din
România?
 Taxele financiare s-au aplicat inițial numai vehiculelor cu o greutate încărcată brută
maxim admisă de 12 tone. Începând din 2012, aplicarea s-a extins și în cazul vehiculelor
de peste 3,5 tone.
 Aceste taxe pot fi impuse pe autostrăzi, pe poduri, în tunele, la trecătorile montane și pe
anumite alte categorii de drumuri.
 Taxele nu pot face discriminări din motive legate de naționalitatea transportatorului rutier
sau de originea sau destinația vehiculului.
 Sunt interzise controalele obligatorii la granițele interne ale UE.
 Taxele pot varia în funcție de emisiile produse sau de durata utilizării infrastructurii
rutiere.
 Autoritățile naționale pot impune și alte taxe în anumite condiții, cum ar fi pentru
înmatriculare, încărcături anormale, parcare sau pentru evitarea congestionării.
 Taxele nu se aplică vehiculelor înmatriculate în Insulele Canare, în Creta și Melilla, în
Insulele Azore sau în Madeira și care circulă pe teritoriile respective sau între acele
teritorii și Spania și Portugalia.

12. Pentru care venituri au obligativitatea plății impozitului, persoane fizice rezidente care au
domiciliul în România?
 Venituri din salarii și asimilate salariilor;
 Venituri din cedarea folosinței bunurilor;
 Venituri din investiții;
 Venituri din pensii;
 Venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură;
 Venituri din premii și din jocuri de noroc;
 Venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal;
 Venituri din alte surse.

13. Pentru care venituri au obligativitatea plății impozitului, persoane fizice rezidente care nu au
domiciliul în România?
 Venituri din activități independente;
 Venituri din salarii și asimilate salariilor;
 Venituri din cedarea folosinței bunurilor;
 Venituri din investiții;
 Venituri din pensii;
 Venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură;
 Venituri din premii și din jocuri de noroc;
 Venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal;
 Venituri din alte surse.

14. Pentru ce activități desfășurate de către persoanele fizice nerezidente trebuie plătit impozitul
pe veniturile realizate?
Veniturile impozabile obținute din România, indiferent dacă veniturile sunt primite în România
sau în străinătate, sunt:
a) dividende de la un rezident;
b) dobânzi de la un rezident;
c) dobânzi de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă dobânda este o cheltuială a
sediului permanent/a sediului permanent desemnat;

20
d) redevențe de la un rezident;
e) redevențe de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă redevența este o
cheltuială a sediului permanent/a sediului permanent desemnat;
f) comisioane de la un rezident;
g) comisioane de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacă comisionul este o
cheltuială a sediului permanent/a sediului permanent desemnat;
h) venituri din activități sportive și de divertisment desfășurate în România, indiferent dacă veniturile
sunt primite de către persoanele care participă efectiv la asemenea activități sau de către alte persoane;
i) venituri din prestarea de servicii de management sau de consultanță din orice domeniu, dacă aceste
venituri sunt obținute de la un rezident sau dacă veniturile respective sunt cheltuieli ale unui sediu
permanent în România;
j) venituri reprezentând remunerații primite de persoane juridice străine care acționează în calitate de
administrator, fondator sau membru al consiliului de administrație al unei persoane juridice române;
k) venituri din servicii prestate în România, exclusiv transportul internațional și prestările de servicii
accesorii acestui transport;
l) venituri din profesii independente desfășurate în România - medic, avocat, inginer, dentist, arhitect,
auditor și alte profesii similare - în cazul când sunt obținute în alte condiții decât prin intermediul unui
sediu permanent sau într-o perioadă ori în mai multe perioade care nu depășesc în total 183 de zile pe
parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat;
m) venituri din premii acordate la concursuri organizate în România;
n) venituri obținute la jocurile de noroc practicate în România, pentru toate câștigurile primite de un
participant de la un organizator sau plătitor de venituri din jocuri de noroc, exclusiv jocurile de noroc
prevăzute la art. 110 alin. (7);
o) venituri realizate de nerezidenți din lichidarea unei persoane juridice române. Venitul brut realizat din
lichidarea unei persoane juridice române reprezintă suma excedentului distribuțiilor în bani sau în natură
care depășește aportul la capitalul social al persoanei fizice/juridice beneficiare. Se consideră venituri
din lichidarea unei persoane juridice, din punct de vedere fiscal, și veniturile obținute în cazul reducerii
capitalului social, potrivit legii, altele decât cele primite ca urmare a restituirii cotei-părți din aporturi.
Venitul impozabil reprezintă diferența dintre distribuțiile în bani sau în natură efectuate peste valoarea
fiscală a titlurilor de valoare;
p) venituri realizate din transferul masei patrimoniale fiduciare de la fiduciar la beneficiarul nerezident
în cadrul operațiunii de fiducie.

15. Enumerați patru categorii de venituri supuse impozitării din categoria veniturilor în bani,
cât și din echivalentul în lei al veniturilor în natură.
 Venituri din activități independente;
 Venituri din salarii și asimilate salariilor;
 Venituri din cedarea folosinței bunurilor;
 Venituri din investiții;
 Venituri din pensii;
 Venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură;
 Venituri din premii și din jocuri de noroc;
 Venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal;
 Venituri din alte surse.

16. Cine contribuie în România la bugetul asigurărilor sociale, la fondul de sănătate, la fondul pentru
șomaj și la bugetul de stat?
a) cetățenii români, cetățenii altor state sau apatrizii, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul ori
reședința în România;
b) cetățenii români, cetățenii altor state și apatrizii care nu au domiciliul sau reședința în România, în
condițiile prevăzute de legislația europeană aplicabilă în domeniul securității sociale, precum și de
acordurile privind sistemele de securitate socială la care România este parte;
c) persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora, atât pe perioada
în care persoanele fizice care realizează venituri din salarii ori asimilate salariilor desfășoară activitate,

21
cât și pe perioada în care acestea beneficiază de concedii și indemnizații de asigurări sociale de
sănătate;
d) Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, prin agențiile pentru ocuparea forței de muncă
județene și a municipiului București, pentru persoanele care beneficiază de indemnizație de șomaj sau,
după caz, de alte drepturi de protecție socială ori de indemnizații de asigurări sociale de sănătate care se
acordă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, potrivit legii, și pentru care dispozițiile legale prevăd plata
de contribuții de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat din bugetul asigurărilor
pentru șomaj;
e) Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin casele de asigurări de sănătate subordonate, pentru
persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2), art. 23 alin. (2) și la art. 32 din Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată
cu modificări și completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările și completările ulterioare;
f) unitățile trimițătoare, pentru personalul român trimis în misiune permanentă în străinătate, inclusiv
pentru categoriile de personal trimise în misiune temporară sau permanentă în străinătate prevăzute prin
hotărâre a Guvernului, pentru soțul/soția care însoțește personalul trimis în misiune permanentă în
străinătate și căruia/căreia i se suspendă raporturile de muncă sau raporturile de serviciu și pentru
membrii Corpului diplomatic și consular al României, cărora li se suspendă raporturile de muncă, ca
urmare a participării la cursuri ori alte forme de pregătire în străinătate, pe o durată care depășește 90 de
zile calendaristice.

17. Dați două exemple de modalități de plata taxelor de utilizare a infrastructurii rutiere, din afara
României, pentru vehicule cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone și explicați
cum se face verificarea plății taxelor?

Modalități de plată - Există două modalități de plată pentru transportatori:

Cu abonament:
 Încheierea unui contract cu o societate care oferă servicii de plată automată a taxei (de ex.
Vialtis). Pentru acest lucru este necesar să prezentați cartea de identitate a mașinii,
documentele în care se specifică norma Euro furnizate de producător, copie după cartea de
identitate a administratorului etc.
 Instalarea unei cutii permanente interoperabile în interiorul vehiculului;
 Achitarea taxei prin intermediul unei societăţi de plată automată a taxei
 Primirea unui discount de 10% din suma datorată.
Fără abonament:
 Înregistrarea la terminale Ecomouv sau puncte de distribuţie pentru primirea unei cutii;
 Plată anticipată a taxei;
 Returnarea cutiei la sfârşitul călătoriei pentru a primi înapoi depozitul şi soldul;
 Repetarea acestei proceduri pentru fiecare călătorie;
 Fără primirea vreunui discount;
 Lipsa accesului la alte reţele.
Se vor efectua diferite tipuri de verificări:
- de către Ecomouv, pe drumurile care utilizează dispozitive automate, fixe sau mobile de
verificare. Un număr de 173 de puncte fixe de verificare şi 500 puncte mobile de verificare
vor fi dispuse pe întreaga reţea supusă impozitării şi vor indica dacă unitatea de la bord este
instalată corect şi funcţionează în condiţii normale, detectând astfel orice omisiuni.
- de către Serviciu de vamă: pe rutele cu trafic major, în zonele de parcare, dar şi în direct la
sediul companiilor (în cazul transportatorilor francezi).
În cazul în care un transportator este găsit ca nu se supune taxei sub diverse forme, acesta va suporta
un calcul al taxei la un tarif global sau actual.
Dacă se aplică tariful global, transportatorul va trebui să facă dovada distanţei parcurse în mod real, iar
taxarea la tariful actual poate fi percepută sub forma unei amenzi de până la €750, împreună cu
imobilizarea vehiculului.

22
 E. GESTIUNEA COMERCIALĂ ȘI FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII

1. Care este preţul minim/km pe care trebuie să-l solicitaţi pentru efectuarea unei curse dus – întors,
dacă luați în calcul costurile din enunț, distanţa dintre localităţile între care se efectuează cursa
este de 650 km, viteza medie de deplasare este de 50 km/oră şi transportul trebuie să se realizeze
cu un de profit de 21% ?
Prețul minim/km: d = 650 km (dus); D = 1300 km (dus-întors); v = 50 km/h; P = 21%; tc = 1300 : 50 =
26 ore de conducere.
Consum motorină (25 litri x 1300 km) : 100 = 325 litri;
Cost motorină: 325 litri x 1,14 € = 370,5 €;
Cost ulei, service, anvelope: 0,20 € x 1300 km = 260 €;
Salariu conducător auto: 26 x 2 € = 52 €;
Costuri fixe dus-întors = 2 x 50 € = 100 €;
Total cheltuieli: 370,5 € + 260 € + 52 € + 100 € = 782,5 €;
Profit 21% ; 782,5 € x 21/100 = 164,325 €;
Cost total transport: 782,5 € + 164,325 € = 946,825 €;
Preț pe km: 946,825 € : 1300 km = 0,728 €/km.

2. O întreprindere trebuie să îndeplinească şi cerinţa privind capacitatea financiară în vederea

accesului la ocupația de operator de transport rutier. Menţionaţi toate documente în baza cărora
operatorul de transport poate demonstra îndeplinirea cerinţei privind capacitatea financiară şi
calculaţi nivelul financiar care ar asigura îndeplinirea acestei cerinţe, dacă efectuaţi transporturi
rutiere cu parcul auto din enunţ?
Dovada privind îndeplinirea capacității financiare se face astfel: dacă întreprinderea demonstrează pe
baza conturilor anuale certificate de un auditor sau de o persoană acreditată în mod corespunzător,
conform prevederilor legale, că dispune în fiecare an de capital și rezerve în valoare totală de 9000 de €
pentru un singur vehicul utilizat, și de 5000 de € pentru fiecare vehicul suplimentar utilizat. În situația în
care întreprinderea nu dovedește deținerea capitalului și rezervelor financiare enumerate anterior,
aceasta poate demonstra îndeplinirea capacității financiare printr-un certificat, cum ar fi o scrisoare
bancară sau o asigurare, eliberate de una sau mai multe bănci sau instituții financiare, inclusiv societăți
de asigurare.
Dovada capacității financiare: dacă întreprinderea are activitate, dovada capacității financiare se face
cu bilanțul depus la 31 decembrie. Dacă la capitolul Capitaluri proprii nu rezultă suma necesară
capitalurile proprii se completează cu asigurare de risc financiar sau garanție bancară. Dacă
întreprinderea este nou înregistrată, dovada capacității finaciare rezultă din capitalul social subscris și
vărsat, din Certificatul constatator eliberat de Registrul Comerțului, completat cu asigurarea de risc
financiar sau garanție bancară.

3. Ce reprezintă bilanţul contabil al unei societăţi?

Bilanțul contabil: reprezintă un document contabil de sinteză în care sunt prezentate elementele de
activ, datorii și capital propriu ale unei companii/societăți la un anumit moment.

4. În conformitate cu prevederile referitoare la condițiile de livrare a mărfurilor (INCOTERMS

2010) în situația în care expeditorul menționează pe scrisoarea de transport CMR, condiția de
livrare DDP (Delivered Duty Paid) în ce moment își îndeplinește vânzătorul obligația de livrare
a mărfurilor și cine răspunde de riscurile de pierdere sau de deteriorare a mărfii, precum și orice
alte cheltuieli suplimentare cauzate de evenimente care au avut loc după ce marfa a fost predată
operatorului de transport rutier ?
DDP – vânzătorul plătește toate taxele și riscurile care intervin, ducând marfa la destinație (maximum de
obligații care-i revin vânzătorului). Vânzatorul își îndeplinește obligația de livrare în momentul în care a
fost pusă marfa la dispoziția cumpărătorului, la locul convenit, din țara importatoare. Vânzătorul trebuie
să suporte toate cheltuielile și riscurile legate de aducerea mărfurilor în acel loc, inclusiv a taxelor
vamale, a altor taxe și speze oficiale care se plătesc la import, precum și a costurilor și riscurilor de
îndeplinire a formalităților vamale.

23
 5. În conformitate cu prevederile referitoare la condițiile de livrare a mărfurilor (INCOTERMS
2010) în situația în care expeditorul menționează pe scrisoarea de transport CMR, condiția de
livrare EXW (EX WORS) în ce moment își îndeplinește vânzătorul obligația de livrare a
mărfurilor și cine răspunde de riscurile de pierdere sau de deteriorare a mărfii la încărcarea în
vehiculul de transport, inclusiv plata transportului și costul asigurării, precum și orice alte
cheltuieli suplimentare cauzate de evenimente care au avut loc după ce marfa a fost predată
operatorului de transport rutier ?
EXW - Marfa și riscurile se transferă cumpărătorului, inclusiv plata transportului și costul asigurării de
la poarta fabricii vânzătorului. Vânzătorul trebuie să pună marfa ambalată la dispoziția cumpărătorului,
care este obligat să o încarce pe cheltuiala și riscul său și să răspundă și de orice cheltuieli suplimentare
cauzate de evenimente care au loc după ce marfa a fost predată operatorului de transport rutier.

6. Sistemele de tranzit al mărfurilor care se pot folosi în cadrul Uniunii Vamale Europene sunt în
mod obligatoriu acoperite de o garanție. Pentru un răspuns corect precizați două tipuri de garanții
și menționați ce trebuie să acopere aceasta ?
Garanții - Sistemele de tranzit ale mărfurilor:
Garanţia individuală
Garanţia individuală asigură acoperire numai pentru o singură deplasare în sistem T. Ea trebuie să
acopere valoarea totală a datoriei vamale care poate apărea, calculată pe baza celor mai mari tarife
aplicabile mărfurilor de acelaşi tip în Statul Membru de plecare.
Garanţiile individuale trebuie depuse la Biroul de plecare fie sub forma unui depozit în numerar, printr-
un garant, sau prin vouchere de tip „garanţie cu valoare uniformă“.
Garanţia „cu valoare globală“ asigură acoperire pentru toate Statele Membre plus orice ţară care a aderat
la Convenţia de Tranzit Comun. O asemenea garanţie este pusă la dispoziţie prin vouchere de garanţie,
care au scopul de a servi drept dovadă a acoperirii garanţiei la orice Birou de plecare - indiferent de ţara
de emitere - unde ele trebuie prezentate odată cu documentul T. Voucherele sunt cumpărate de la un
garant autorizat şi pot fi folosite o singură dată. Ele nu oferă o acoperire nelimitată pentru valoare şi
cantitate (fiecare voucher corespunde unei sume fixe de 7.000 euro), ceea ce înseamnă că poate fi
necesar mai mult de un voucher pentru o singură cursă în tranzit.
Garanţia globală
Garanţia globală poate oferi acoperire pentru mai multe curse în sistem T pentru o anumită perioadă de
timp. Garanţia este fixată pentru a acoperi suma maximă a datoriilor şi a altor taxe care sunt exigibile
într-o perioadă de cel puţin o săptămână, pe baza tranzacţiilor anterioare şi tendinţelor anticipate în
operaţiunile comerciale. Această valoare maximă se numeşte „sumă de referinţă“.
Comerciantul nu poate să depăşească această valoare pentru operaţiunile pe care le efectuează, dacă nu
face aranjamente pentru o garanţie suplimentară. O bancă sau o instituţie financiară trebuie de asemenea
să se angajeze să plătească diferenţa, dacă cererile de plată a taxelor şi datoriilor depăşesc suma de
referinţă a operatorului de transport.
Suma de referinţă a garanţiei globale este revizuită cu regularitate şi cel puţin o dată pe an. Ea poate fi
ajustată în lumina informaţiilor obţinute de la Biroul sau Birourile de plecare.

7. Condiţia de capacitate financiară are rolul de a arăta că în momentul actual, cu toate rezultatele
înregistrate de societate în urma desfăşurării activităţii (inclusiv rezultatul reportat şi rezultatul
exerciţiului financiar), societatea dispune de resurse financiare pentru a îşi desfăşura activitatea
în condiţii de continuitate, şi nu există riscul de a intra în insolvabilitate. Ce elemente din Bilanţ
sunt incluse la calculul capacităţii financiare ? (Se vor enumera cel puţin cinci elemente pentru
un răspuns corect).
Elementele din bilanț incluse în calculul capacității financiare sunt următoarele: aporturi de capital,
prime de capital, rezerve, rezerve de reevaluare, rezultatul reportat, rezultatul exercițiului financiar.

8. Prețul de cost sau costul de producție reprezintă totalitatea cheltuielilor, pe care agenții
economici le efectuează pentru producerea și vânzarea de bunuri materiale sau prestarea de
servicii. Ce reprezintă cheltuielile de exploatare în cadrul prețului de cost și ce elemente pot fi
cuprinse în acestea? (Pentru un răspuns corect precizați minim cinci elemente)?

24
Cheltuielile de exploatare reprezintă consumurile și plățile bănești ocazionate de operațiile care
reprezintă obiectul de activitate al întreprinderii. În această categorie se cuprind cheltuielile privind
consumurile de materii prime și materiale, combustibili, cheltuieli cu salarii cuvenite personalului
întreprinderi și asigurările sociale aferente, cheltuieli poștale, primele de asigurare datorate etc., adică
toate acele cheltuieli care privesc activitatea normală, curentă de exploatare, toate aceste cheltuieli
cuprinzându-se integral în costuri.

9. Ce elemente obligatorii trebuie să conțină o cambie, știind că acest titlu de credit este un înscris
sub semnătură privată?
Cambia: Efect de comerț, reprezentând un titlu de credit pe termen scurt, prin care emitentul, în calitate
de debitor, se obligă să plătească necondiționat sau să dispună plata unei sume de bani creditorului, ca
titular sau la ordinul acestuia, la o anumită dată ori la prezentarea înscrisului.
Fiind un titlu de credit şi, prin urmare, un înscris formal, cambia trebuie să cuprindă anumite menţiuni
esenţiale, a căror lipsă face ca înscrisul să nu aibă puterea de instrument de valorificare a creditului pe
care legea o acordă unui astfel de titlu.
Menţiunile esenţiale ale cambiei sunt:
1. denumirea de cambie inserată chiar în cuprinsul titlului şi exprimată în limba folosită pentru
redactarea lui;
2. ordinul pur şi simplu, adică ordinul necondiţionat de a face să se plătească o anumită sumă de bani;
3. numele trasului;
4. indicarea termenului de plată, adică scadenţa;
5. locul plăţii;
6. numele aceluia sau la ordinul căruia plata trebuie să fie făcută;
7. locul şi data emisiunii;
8. semnătura trăgătorului.

10. În conformitate cu prevederile referitoare la condițiile de livrare a mărfurilor (INCOTERMS

2010) în situația în care expeditorul menționează pe scrisoarea de transport CMR, condiția de
livrare CPT (Carriage Paid To) în ce moment riscurile de pierdere sau de deteriorare a mărfii,
precum și orice alte cheltuieli suplimentare cauzate de evenimente care au avut loc după ce
marfa a fost predată operatorului de transport rutier trec de la vânzător la cumpărător ?
CPT (CARRIAGE PAID TO) înseamnă că vânzătorul plătește fracht-ul pentru transportul mărfii la
destinația convenită. Riscurile de pierdere sau de deteriorare a mărfii, precum și orice alte cheltuieli
suplimentare cauzate de evenimente care au avut loc după ce marfa a fost predată cărăușului trec de la
vânzător la cumpărător în momentul în care marfa a fost predată cărăușului. În cazul în care pentru
transportul mărfii se folosesc cărăuși succesivi, riscurile trec de la vânzător la cumpărător în momentul
în care marfa a fost predată primului cărăuș. Termenul CPT implică obligația vânzătorului de vămuire a
mărfii pentru export. Acest termen poate fi folosit pentru toate modurile de transport, inclusiv pentru
transportul multimodal.

11. În conformitate cu prevederile referitoare la condițiile de livrare a mărfurilor (INCOTERMS

2010) în situația în care expeditorul menționează pe scrisoarea de transport CMR, condiția de
livrare CIP (Carriage and Insurance Paid) în ce moment riscurile de pierdere sau de deteriorare a
mărfii, precum și orice alte cheltuieli suplimentare cauzate de evenimente care au avut loc după
ce marfa a fost predată operatorului de transport rutier trec de la vânzător la cumpărător și ce
obligație are suplimentar vânzătorul ?
CIP – "transport și asigurare plătite" - înseamnă că vânzătorul livrează bunurile către transportator sau
o altă persoană nominalizată de către vânzător într-un loc convenit (în cazul în care orice astfel de loc
este convenit între părţi) şi că vânzătorul trebuie să contracteze pentru orice plată a cheltuielilor de
transport necesare pentru a aduce bunurile la locul de destinaţie numit. Deasemenea, vânzătorul asigură
acoperirea riscului cumpărătorului de pierdere sau deteriorare a bunurilor în timpul transportului.
Cumpărătorul ar trebui să reţină că, în temeiul CIP, vânzătorul este obligat să obţină o asigurare cu
minimă acoperire. În cazul în care cumpărătorul doreşte o asigurare care să scadă riscul, acesta va trebui
să fie de acord în mod expres cu vânzătorul să îşi ia propriile măsuri suplimentare de asigurare.

25
 12. Ce reprezintă contul de profit şi pierderi al unui operator de transport rutier ?
Contul de profit și pierderi: Cu ajutorul acestui cont de profit și pierderi, se ține evidența veniturilor
realizate și a cheltuielilor efectuate în cursul unui exercițiu financiar rezultând profit, dacă veniturile
sunt mai mari decât cheltuielile, sau pierdere dacă cheltuielile sunt mai mari decât veniturile.
13. Prețul de cost sau costul de producție reprezintă totalitatea cheltuielilor, pe care agenții
economici le efectuează pentru producerea și vânzarea de bunuri materiale sau prestarea de
servicii. Ce reprezintă cheltuielile financiare în cadrul prețului de cost și ce elemente pot fi
cuprinse în acesta? (Pentru un răspuns corect precizați minim 5 elemente).
Prețul de cost = Parte din valoarea mărfii sau a produsului care înglobează prețul factorilor de producție
(capital fix, circulant și forță de muncă).
a. Pierderi din creanțe legate de participații - reprezintă pierderile din creanțele imobilizate ale
întreprinderii;
b. Cheltuieli privind titlurile de plasament cedate - pierderea netă din vânzarea titlurilor de
plasament, adică diferența nefavorabilă dintre valoarea contabilă a titlurilor de plasament și prețul lor de
cesiune;
c. Cheltuieli din diferențe de curs valutar - reprezentate din: diferențele de curs valutar, rezultate în
urma lichidării creanțelor și datoriilor în valută; diferențele nefavorabile de curs valutar aferente
disponibilităților bancare în devize, disponibilităților în devize existente în casierie, cât și existentul în
conturile de acreditive în devize;
d. Cheltuieli privind dobânzile - respectiv dobânzile datorate sau plătite;
e. Alte cheltuieli financiare - reprezentate de sconturile acordate clienților, debitorilor sau băncilor și
alte cheltuieli financiare;
f. Cheltuieli cu amortizările și provizioanele - sunt cheltuieli cu constituirea de provizioane legate de
activitatea financiară a întreprinderii (provizioane pentru riscuri și cheltuieli, pentru deprecierea
imobilizărilor financiare și a titlurilor de plasament), cât și cheltuieli financiare privind amortizarea
primelor de rambursare a obligațiunilor.
(Înregistrarea corespunzătoare a cheltuielilor de exploatare şi stabilirea corectă a costului producţiei
obţinute necesită o structurare a cheltuielilor de producţie după anumite criterii:
Potrivit conţinutului economic, cheltuielile de producţie se grupează în: cheltuieli materiale şi cheltuieli
salariale.
Cheltuielile materiale de producţie constau din consumurile de imobilizări, de materii prime, materiale,
materiale consumabile, piese de schimb etc.
Cheltuielile salariale desemnează remuneraţiile cuvenite personalului, contribuţia unităţii la asigurările
sociale, contribuţia la fondul de şomaj, contribuţia unităţii la asigurările sociale de sănătate, etc.
Din punct de vedere al omogenităţii lor, cheltuielile de producţie se grupează în cheltuieli simple şi
cheltuieli complexe.
Cheltuielile simple au un conţinut omogen adică sunt formate dintr-un singur element, cum sunt:
cheltuielile cu consumul de materii prime, cu amortizarea imobilizărilor, cu salariile personalului etc.
Cheltuielile complexe sunt reprezentate de acelea care au un conţinut eterogen, fiind formate din mai
multe elemente simple, ca de exemplu: cheltuielile generale ale secţiilor, cheltuielile de administraţie şi
conducere, etc.
Din punct de vedere al importanţei pe care o au în procesul de producţie, cheltuielile se împart în
cheltuieli de bază şi cheltuieli de regie.
Cheltuielile de bază reprezintă acele consumul generate de desfăşurarea procesului tehnologic al
producţiei, denumite şi cheltuieli tehnologice cum sunt: consumurile de materii prime, salariile de bază
ale muncitorilor direct productivi, cheltuielile cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor, etc.
Cheltuielile de regie constau din acele consumuri care nu au legătură directă cu procesul tehnologic, şi
se efectuează pentru a crea condiţiile normale de desfăşurare a muncii, pentru organizarea şi conducerea
activităţii unităţii în general, fiind denumite şi cheltuieli de organizare şi conducere. În această categorie
se încadrează: cheltuielile cu iluminatul, cu încălzitul, salariile personalului tehnic, de conducere,
cheltuieli de birou, etc.
În funcţie de modul de ataşare (afectare), cheltuielile se grupează în cheltuieli directe şi indirecte.
Cheltuielile directe reprezintă acele consumuri care se identifică (se ataşează) de un anumit obiect de
calculaţie (produs, serviciu, lucrare, comandă, fază, activitate, funcţie, etc.), cum sunt: cheltuielile cu

26
materiile prime, de energie şi combustibil în scopuri tehnologice, salariile de bază ale muncitorilor direct
productivi, etc.
Cheltuielile indirecte vizează consumurile ocazionate de fabricarea mai multor produse, lucrări,
servicii, comenzi, faze, activităţi, etc., ca obiecte de calculaţie în cadrul unei secţii, atelier, etc., chiar
întreprinderea în ansamblul ei. Asemenea cheltuieli neputându-se identifica pe un anumit obiect de
calculaţie, ci indirect, prin repartizarea (imputare) pe baza unor criterii convenţionale, dar mai întâi au
fost colectate pe locurile (centrele) care le-au ocazionat. În această categorie fac parte: cheltuielile
indirecte de producţie (comune ale secţiei) care de fapt sunt directe faţă de secţiile care le-au generat şi
indirecte faţă de produsele fabricate în locurile respective, cheltuielile generale de administraţie care
sunt indirecte atât faţă de secţiile de producţie, cât şi în raport de produsele rezultate în cadrul acestora
etc.
Din punct de vedere al destinaţiei, cheltuielile după natura lor, reflectate în contabilitatea financiară se
structurează astfel:
Cheltuieli directe, care cuprind materii prime şi materiale directe, salarii directe, contribuţii privind
asigurările şi protecţia socială şi alte cheltuieli directe;
Cheltuieli indirecte de producţie, denumite şi cheltuieli comune ale secţiei, care cuprind cheltuieli cu
întreţinerea şi funcţionarea utilajelor şi cheltuielile generale ale secţiei;
Cheltuieli de desfacere, care sunt generate de vânzarea produselor fabricate;
Cheltuieli generale de administraţie, care cuprind consumurile generate de administrarea şi
conducerea unităţii în totalitatea ei.)
14. Ce transporturi de mărfuri sunt stabilite a se efectua în sistemul de tranzit comunitar intern al
mărfurilor, conform procedurii T1 ?
Operaţiune de tranzit comunitar extern T1 referitor la mărfuri non-comunitare: drepturile (datoria
vamală) şi alte impuneri la import sunt datorate în statul membru de unde acestea provin.

15. Ce transporturi de mărfuri sunt stabilite a se efectua în sistemul de tranzit comunitar intern al
mărfurilor, conform procedurii T2 ?
Operaţiune de tranzit comunitar intern T2, cu excepţia tranzitului comun, este vorba de o operaţiune
de tranzit comunitar intern T2 între două puncte din comunitate, via o ţară terţă alta decât cele din AELE
[Danemarca-Germania-Franta-Spania]. O astfel de operaţiune nu serveşte decât pentru a apăra statutul
comunitar al mărfurilor, fără a suspenda nici un drept sau altă impunere pentru Comunitate sau statele
sale membre.
Nici un drept nu este datorat în Comunitate, alte impuneri pot fi datorate conform regulilor
relative la taxele naţionale aplicabile mărfuri lor.

F. ACCESUL LA PIAȚĂ

1. În conformitate cu Manualul de utilizare a contigentului de autorizaţii CEMT cât timp se

păstrează în carnetul de drum foile de proces verbal ? (Pentru un răspuns corect precizaţi ce se
face cu foaia de proces verbal după expirarea termenului de păstrare în carnetul de drum, în
cazul utilizării unei autorizaţii multilaterale CEMT cu valabilitate pentru anul calendaristic
curent).
Filele completate ale carnetului de drum (prima filă original, de culoare verde, cu scrisul în
original), trebuie păstrate în carnetul de drum până la expirarea perioadei de valabilitate a
autorizației CEMT corespunzătoare. Copiile acestor file (fila autocopiativă, de culoare verde, pe
care se imprimă scrisul de pe fila originală), sunt detașate de operatorul de transport și transmise
agențiilor teritoriale ale A.R.R. în termen de 20 de zile de la sfârșitul fiecărei luni calendaristice, în
cazul autorizației CEMT anuale, sau în termen de 20 de zile de la sfârșitul perioadei de valabilitate
în cazul autorizației CEMT "pe termen scurt". Pe baza datelor cuprinse în filele respective,
operatorul de transport întocmește "Raportul lunar privind utilizarea autorizațiilor CEMT anuale",
în conformitate cu modelul prezentat în Anexa 6 la Normele CEMT.

2. Conform prevederilor Manualului de utilizare a contigentului de autorizaţii multilaterale CEMT,

autorizaţia CEMT este considerată ca nefiind valabilă dacă pe aceasta nu figurează unele

27
 menţiuni obligatorii sau nu este însoţită de unele documente. În ce situaţii o autorizaţie CEMT
nu este valabilă? (Pentru un răspuns corect menţionaţi minim patru de astfel de situaţii.)
Autorizațiile CEMT pe care nu figurează ca mențiuni obligatorii următoarele, sau nu sunt
însoțite de unele documente, sunt considerate nevalabile:
 numele sau firma și adresa completă a întreprinderii de transport;
 semnătura și ștampila organului care a eliberat autorizația;
 data de începere și de sfârșit a autorizației;
 data de eliberare a autorizației;
 autorizațiile neînsoțite de carnete de drum, completate necorespunzător;
 autorizațiile neînsoțite de certificate valabile care să ateste conformitatea cu tipul autorizațiilor
respective;
 autorizațiile prezintă deteriorări, ștersături, astfel încât elementele de identificare sunt ilizibile;
 autorizațiile se utilizează pentru efectuarea transporturilor rutiere în țări restricționate la utilizarea
acestora;
 autorizațiile utilizate pentru derularea a mai mult de trei curse consecutive, cu încărcătură, între
statele CEMT, fără întoarcerea în intervalul respectiv, pe teritoriul statului de înmatriculare;
 nerespectarea obligativității de utilizare a autorizației CEMT între punctul de încărcare, din
momentul în care vehiculul este încărcat și punctul de descărcare a mărfurilor, până în momentul în
care vehiculul este descărcat, în cazul unei curse cu încărcătură, sau pe tot parcursul unei curse fără
încărcătură care precede sau urmează unei curse cu încărcătură.
3. Care sunt cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească vehicule, conform Convenţiei TIR, pentru
a fi agreate la transportul internaţional de mărfuri sub sigiliul vamal, dacă se ia în considerare
compartimentul destinat încărcăturii? (Menţionaţi, pentru un răspuns corect, minim trei cerinţe).
Containerele pentru a fi agreate pentru transportul internațional al bunurilor sub sigiliu vamal,
conform prevederilor Convenției TIR, trebuie să fie construite și echipate astfel încât:
 nici o marfă să nu poată fi scoasă sau introdusă în partea sigilată a containerului fără a lăsa
urme vizibile de efracție sau de violare a sigiliului vamal;
 sigiliile vamale să poată fi ușor și eficient aplicate;
 să nu conțină spații în care bunurile ar putea fi ascunse;
4. Care sunt condiţiile şi cerinţele minimale de autorizare a persoanelor fizice sau juridice pentru a
putea utiliza carnetul TIR, conform prevederilor Convenției TIR? (Pentru un răspuns corect
menţionaţi minim patru condiţii sau cerinţe minimale).
Carnetul TIR:
- Să facă dovada experienței sau, cel puțin, a capacității de a efectua cu regularitate
transporturi internaționale prin deținerea unei licențe comunitare pentru transportul rutier
internațional de mărfuri contra cost în numele unui terț sau a unui certificat de transport în
cont propriu care îi dă dreptul să efectueze transport rutier în cont propriu de mărfuri în trafic
național sau internațional;
- Bonitate financiară;
- Să facă dovada cunoașterii modului în care se aplică Convenția TIR;
- Lipsa unor abateri grave sau repetate de la legislația vamală sau fiscală;
- Un angajament asumat printr-o declarație scrisă către asociația garantă, prin care persoana dă
asigurări că va plăti sumele datorate, conform prevederilor din convenție, dacă acest lucru i
se solicită de către autoritățile competente;
- Un angajament asumat printr-o declarație scrisă către asociația garantă, prin care persoana dă
asigurări că va permite asociațiilor garante să verifice veridicitatea informațiilor privind
condițiile și cerințele minimale cerute, atâta timp cât legislația națională permite aceasta.
5. Efectuaţi cursa retur pe traseul Roma (Italia) – Linz (Austria) fără încărcătură. Când vă aflaţi
în Austria primiţi o ofertă de a efectua un transport pe ruta Salzburg – Graz, iar de acolo altă
ofertă pe traseul Graz - Viena. Aveţi dreptul să efectuaţi cele două transporturi? Dacă aţi face
numai transportul pe traseul Salzburg – Graz în ce perioadă maximă de timp, trebuie efectuat
acesta ?
Nu se poate efectua decât transportul Salzburg – Graz în termen de trei zile de la intrarea în țară.

28
 6. Efectuaţi cursa retur pe traseul Roma (Italia) – Linz (Austria) cu încărcătură. Când vă aflaţi în
Austria primiţi o ofertă de a efectua un transport pe ruta Linz - Graz, iar de acolo alta oferta pe
traseul Graz - Viena. Aveţi dreptul să efectuaţi cele două transporturi? Dacă aţi face numai
transportul pe ruta Linz - Graz în ce perioadă maximă de timp, trebuie efectuat acesta?
Da, se pot efectua cele două transporturi în termen de 7 zile de la descărcarea pe teritoriul Austriei.

7. Conform prevederilor privind autorizarea societăţilor comerciale de a utiliza carnete TIR,

Autoritatea Naţională a Vămilor poate revoca autorizaţia pentru utilizarea carnetelor TIR atunci
când societatea comercială nu foloseşte în mod regulat regimul TIR. Când se consideră că o
societate comercială nu utilizează în mod regulat regimul TIR?
Direcţia regională poate revoca autorizaţia pentru utilizarea carnetelor TIR atunci când:
a) emiterea ei s-a facut pe baza unor date incorecte, iar societatea comercială/asociaţia garantă avea
cunoştinţă ori trebuia să aibă cunoştinţă de acest fapt;
b) una sau mai multe dintre condiţiile şi cerinţele minimale prevăzute în anexa nr. 9, partea a II-a
din Convenţia TIR, vor înceta să mai fie respectate;
c) societatea comercială nu foloseşte în mod regulat regimul TIR;
1. Se consideră că o societate comercială nu foloseşte în mod regulat regimul TIR, în
situaţia în care asociaţia sa garantă nu i-a mai eliberat carnete TIR în ultimele 12
luni).
d) societatea comercială solicită retragerea accesului la regimul TIR;
e) societatea comercială solicită accesul la regimul TIR prin intermediul altei asociaţii garante.
2. La începutul fiecărui an calendaristic asociaţiile garante transmit Autorităţii Naţionale a
Vămilor o listă actualizată la data de 31 decembrie cuprinzând societăţile comerciale
autorizate şi societăţile comerciale a căror autorizaţie a fost revocată. Pentru fiecare
societate comercială autorizată se comunică şi ultima dată la care au eliberat carnete TIR.

8. După ce perioadă de timp întreprinderea şi/sau managerul de transport care şi-au/şi-a pierdut
buna reputaţie pentru încălcările grave prevăzute în anexa nr. IV la Regulamentul (CE) nr.
1.071/2009 fiind declarate/declarat inapte/inapt conform art. 14 din Regulamentul (CE) nr.
1.071/2009, pot/poate fi reabilitate/reabilitat ?
În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), întreprinderea/managerul de transport se consideră
reabilitată/reabilitat după o perioadă de un an de la data pierderii bunei reputaţii.

9. Ce sisteme de tranzit al mărfurilor se pot folosi în cadrul Uniuni Vamale Europene la care
România a aderat și pentru ce transporturi de mărfuri sunt stabilite a se utiliza acestea? Pentru un
răspuns corect precizați două sisteme de tranzit ce se pot utiliza.
Sistemele de tranzit ale mărfurilor care se pot folosi în cadrul Uniunii Vamale Europene sunt:
 Tranzitul Comunitar, stabilit să fie utilizat pentru transportul mărfurilor non-comunitare (care
nu se află în circulație liberă) între două puncte din cadrul UE;
 Tranzitul Comun, care s-a stabilit să fie utilizat pentru transporturi între UE și țări terțe
(Norvegia, Elveția, Islanda) care au aderat la Convenția de Tranzit Comun.

10. Ce documente trebuie să deţină conducătorul auto la bordul cisternei cu care efectuează un
transport de motorină, între Ploiești şi București dacă acesta nu este resortisant al unui stat
membru al Uniunii ? (Pentru un răspuns corect enumeraţi cel puţin cinci documente, indicând în
mod obligatoriu documentele personale ale conducătorului auto aflat într-o astfel de situaţie,
precizând ce fel de atestate trebuie să deţină, cu excepţia următoarelor acte: permis de conducere,
act de identitate, paşaport, RCA, rovignetă, certificatul de înmatriculare al vehiculului, diagrame
tahograf). Obs. Se va avea în vedere și ce aparat tahograf este montat pe cisternă, sau pe alte
vehicule cu care se transportă diferite mărfuri generale sau periculoase.
Documente la bordul cisternei: (CA nu este resortisant al unui stat membru al UE și a obținut permisul
de conducere categoria C și CE la data de 10.09.2009): Copia conformă a licenței comunitare; CMR-ul;
fișa de siguranță; contractul de leasing în original sau copia conformă cu originalul; legitimația
conducătorului auto; certificatul de competență profesională a conducătorului auto transport marfă

29
generală CPI (a obținut permisul după 09.09.2009); certificatul de competență profesională ADR colete
și cisterne; certificatul de agreare RAR pentru autocisternă; contractul de muncă al conducătorului auto,
având în vedere că nu este resortisant UE; cardul tahograf conducător auto.

11. Ce documente trebuie să transmită operatorul de transport care deține o licență comunitară și la
care agenţie teritorială a Autorităţii Rutiere Române – ARR, dacă acesta este înregistrat ca
societate comercială în judeţul Prahova iar sediul unde acesta îşi păstrează documentele şi în care
aceasta desfăşoară activitatea administrativă şi operativă în legătură cu transportul rutier este la
un punct de lucru din municipiul București, în situația în care dorește să efectueze transport de
mărfuri periculoase cu vehiculele pe care le deține conform datelor menționate anterior, după
obținerea licenței comunitare ?
Operatorul de transport dacă dorește să efectueze transport de mărfuri periculoase cu vehiculele pe
care le deține conform datelor menționate anterior trebuie să depună sau să transmită prin poștă la
agenția teritorială ARR – București următoarele documente:
 dovada angajării, decizia de numire, certificatul de atestare profesională a consilierului de
siguranță (valabil pentru tipul de marfă transportată);
 certificatul de atestare profesională a conducătorului auto, specific mărfurilor periculoase care
vor fi transportate;
 certificatul de agreare eliberat de RAR pentru transportul de mărfuri periculoase în cisternă;
 autorizația eliberată de Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, pentru
vehiculele care transportă mărfuri periculoase din clasa 7. (Autoutilitarele folosite pentru
transportul de substanțe radioactive având MTMA de 3,45 tone nu vor fi licențiate).

12. Ce documente trebuie să depuneţi şi la care agenţie teritorială a Autorităţii Rutiere Române –
ARR în vederea obţinerii licenţei comunitare, dacă întreprinderea este înregistrată în municipiul
București şi are două puncte de lucru în judeţul Prahova, iar sediul unde întreprinderea îşi
păstrează documentele şi în care aceasta desfăşoară activitatea administrativă şi operativă în
legătura cu transportul rutier este la un punct de lucru din judeţul Prahova? Obs. Se vor menționa
toate documentele, fără a se omite faptul că vehiculele trebuie să facă dovada ITP-ului în termen
de valabilitate.
Documente A.R.R., în vederea obținerii licenței comunitare: Pentru obținerea licenței comunitare și a
copiilor conforme ale acesteia, întreprinderea va depune sau va trimite prin poștă, cu confirmare de
primire, la Autoritatea Rutieră Română – ARR, Agenția Teritorială ARR OOO, deoarece acolo ține
toate documentele care au legătură cu activitatea de transport rutier a societății, o cerere al cărei model
este prevăzut în anexa 5 din OMTI nr. 980/2011, cu modificările și completările ulterioare.
Cererea depusă sau transmisă în conformitate cu prevederile de mai sus va fi însoțită de următoarele:
 document doveditor privind deţinerea sediului unde întreprinderea își păstrează
documentele și în care aceasta își desfășoară activitatea administrativă și operativă în
legătură cu transportul rutier;
 document privind asigurarea întreţinerii tehnice a vehiculelor rutiere utilizate;
 cazierul judiciar al managerului de transport şi declaraţie pe propria răspundere a
acestuia, prevăzută în anexa nr. 6 la prezentele norme metodologice, din care să reiasă că
nu a fost sancționat pentru încălcări prevăzute la art. 6 alin. (1) lit a) și b) din
Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 sau actul prevăzut la art. 19 din Regulamentul (CE) nr.
1071/2009, în cazul resortisanților altor state membre ale Uniunii Europene;
 cazierul judiciar al întreprinderii şi declaraţie pe propria răspundere a acesteia, prevăzută
în anexa nr. 7 la prezentele norme metodologice, din care să reiasă că întreprinderea nu a
fost sancționată pentru încălcări prevăzute la art. 6 alin. (1) lit a) și b) din Regulamentul
(CE) nr. 1071/2009;
 certificatul de competenţă profesională al managerului de transport prevăzut în
Regulamentul (CE) nr. 1071/2009, valabil pentru tipul de transport efectuat;
 cartea de identitate a vehiculului şi certificatul de înmatriculare și anexa la certificatul de
înmatriculare cu inspecția tehnică periodică în termen de valabilitate efectuată conform
reglementărilor legale (obligatoriu pentru un răspuns corect), în copie;

30
  document privind îndeplinirea condiţiei de capacitate financiară prevăzut la art. 7 din
Regulamentul (CE) nr. 1071/2009;

13. Ce condiţii trebuie să îndeplinească o întreprindere care efectuează transport rutier internaţional
de mărfuri contra cost, pentru a se considera respectată cerinţa privind buna reputaţie ?
Buna reputație : O întreprindere care exercită ocupația de operator de transport rutier îndeplinește
cerința de bună reputație dacă : întreprinderea sau managerul de transport nu au/a fost
condamnatăintervalle sau sancționatăintervalle conform prevederilor art. 6 alin. (1) din Regulamentul
(CE) nr. 1071/2009 ; întreprinderea sau managerul de transport și-au/și-a pierdut buna reputație pentru
încălcări grave prevăzute în anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 fiind declarate/declarat
inapte/inapt, conform art. 14 din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 și a intervenit reabilitarea.

14. Lista celor mai grave încălcări cuprinse în anexa IV din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009
detaliază acele situaţii în care o întreprindere de transport sau un manager de transport dacă au
fost sancţionaţi, poate conduce, datorita circumstanţelor specifice, la pierderea bunei reputaţii a
managerului de transport. Menţionaţi cinci abateri grave, care fac referire la timpii de conducere
şi odihnă, utilizarea aparatelor tahograf şi cartelelor tahograf de către conducătorii auto, cuprinse
în această anexă.
Conform prevederilor din Anexa IV din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009  (FAC referire
la timpi)
- Depășirea cu 25% sau mai mult a limitei maxime de timp de conducere de șase zile;
- Depășirea cu 25% sau mai mult a limitei maxime de timp de conducere de două săptămâni;
- Depășirea, pe parcursul unei zile de lucru, a limitei maxime a perioadei de conducere cu 50% sau mai
mult fără o perioadă neîntreruptă de repaus de cel puțin 4,5 ore;
- Lipsa tahografului și/sau a unui dispozitiv de înregistrare a vitezei instantanee;
- Utilizarea unui echipament fraudulos capabil să modifice înregistrările aparatului de înregistrare și/sau
ale dispozitivului de limitare a vitezei;
- Falsificarea foilor de înregistrare sau a datelor descărcate din aparatul tahograf, sau de pe cartela
conducătorului auto;
- Conducerea de către un conducător auto care posedă o cartelă de conducător auto falsificată;
- Conducerea de către un conducător auto care posedă o cartelă de conducător auto al cărei posesor nu
este.
- Conducerea de către un conducător auto care folosește o cartelă de conducător auto care a fost obținută
pe baza unor declarații false și/sau documente falsificate;

15. Lista celor mai grave încălcări cuprinse în anexa IV din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009
detaliază acele situaţii în care o întreprindere de transport sau un manager de transport dacă au
fost sancţionaţi, poate conduce, datorita circumstanţelor specifice, la pierderea bunei reputaţii a
managerului de transport. Menţionaţi cinci abateri grave, care nu fac referire la timpii de
conducere şi odihnă, utilizarea aparatelor tahograf şi cartelelor tahograf de către conducătorii
auto, cuprinse în această anexă.
Conform prevederilor din Anexa IV din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009:  (NU fac
referire la timpi)
- Conducerea auto fără un certificat de inspecție tehnică, dacă un astfel de document este solicitat de
legislația comunitară;
- Conducerea auto cu o deficiență foarte serioasă, inter alia, la nivelul sistemului de frânare care ar crea
un astfel de risc imediat pentru siguranța circulației și care determină decizia de imobilizare a
vehiculului;
- Conducerea auto cu o deficiență foarte serioasă, inter alia, la nivelul mecanismului de direcție care ar
crea un astfel de risc imediat pentru siguranța circulației și care determină decizia de imobilizare a
vehiculului;
- Conducerea auto cu o deficiență foarte serioasă, inter alia, la nivelul roților/pneurilor care ar crea un
astfel de risc imediat pentru siguranța circulației și care determină decizia de imobilizare a vehiculului;
- Conducerea auto cu o deficiență foarte serioasă, inter alia, la nivelul suspensiei care ar crea un astfel de
risc imediat pentru siguranța circulației și care determină decizia de imobilizare a vehiculului;

31
- Conducerea auto cu o deficiență foarte serioasă, inter alia, la nivelul șasiului care ar crea un astfel de
risc imediat pentru siguranța circulației și care determină decizia de imobilizare a vehiculului;
- Transportul de mărfuri fără a deține permis de conducere valabil;
- Transportul de marfă de către o întreprindere care nu este deținătoare a unei licențe comunitare
valabile;
- Transportul de marfă cu depășirea cu cel puțin 20% a masei totale maxime autorizate pentru
vehiculele cu o încărcătură utilă admisibilă care depășește 12 tone sau cel puțin 25% pentru vehiculele
cu o încărcătură utilă admisibilă care nu depășește 12 tone.

16. Ce condiţii trebuie să îndeplinească întreprinderea pentru a se considera îndeplinită cerinţa

privind sediul ?
Cerința privind sediul se consideră îndeplinită dacă întreprinderea:
 are sediul social pe teritoriul României, în incinta căruia își păstrează principalele documente
de lucru, în special documentele contabile, documentele de gestionare a personalului,
documentele referitoare la perioadele de conducere și perioadele de repaus ale conducătorilor
auto, documentele privitoare la întreținerea vehiculelor și orice alte documente la care trebuie
să aibă acces inspectorii ISCTR, în scopul verificării;
 dispune de unul sau mai multe autovehicule înmatriculate în România, care pot fi deținute în
proprietate, în leasing, închiriate sau cu contract de vânzare cumpărare;
 desfășoară operațiuni referitoare la autovehiculele menționate anterior, permanent și efectiv
cu echipamente și instalații tehnice corespunzătoare, într-un centru de exploatare situat pe
teritoriul României.

17. Ce obligaţie are un manager de transport dacă în ultimi cinci ani nu a mai condus o întreprindere
de transport rutier de marfă, în conformitate OG nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, cu
modificările şi completările ulterioare ?
Obligație manager de transport: Să urmeze un curs de pregătire periodică, care se finalizează cu o
evaluare privind actualizarea cunoștințelor în condițiile stabilite de autoritatea competentă prin norme.

18. Ce condiţii trebuie să îndeplinească o întreprindere care efectuează transport rutier internaţional
de mărfuri contra cost, pentru a se considera respectată cerinţa privind competența
profesională ?
Cerința privind competența profesională se consideră îndeplinită dacă întreprinderea care exercită
ocupația de operator de transport rutier:
- Desemnează o persoană fizică ca manager de transport;
- Managerul de transport este titularul unui certificat de competență profesională pentru
transportul rutier de persoane;
- Managerul de transport îndeplinește cerința de bună reputație;
- Conduce permanent și efectiv activitățile de transport ale întreprinderii;
- Este angajat, director, proprietar sau acționar al întreprinderii;
- Este rezident în Uniunea Europeană.

19. Ce documente are obligaţia operatorul de transport rutier, conform legislației în vigoare, să
dețină la sediul situat pe teritoriul României în incinta căruia își păstrează documentele de lucru ?
(Pentru un răspuns corect precizați minim cinci astfel de documente).
Operatorul de transport are obligația SĂ DEȚINĂ URMĂTOARELE DOCUMENTE:
 Cărțile de identitate ale vehiculelor, în original pentru cele deținute în proprietate, respectiv în
copie pentru cele deținute cu orice alt titlu;
 Documentele doveditoare din care să rezulte că deține vehicule rutiere, în original;
 Avizele medicale și psihologice valabile pentru persoanele cu funcții care concură la siguranța
circulației;
 Toate documentele din care reiese menținerea condițiilor de acces la profesie și la piață;
 Formularul de expediție/transport și formularul pentru aprobarea transportului, în cazul
transportului de deșeuri, pentru anul în curs și anul precedent;

32
  Documente doveditoare din care să rezulte angajarea în condiții legale a persoanelor cu funcții
care concură la siguranța circulației;
 Tichetele de cântar prevăzute la transportul mărfurilor divizibile, pentru anul în curs și anul
precedent, precum și autorizațiile speciale de transport privind transportul mărfurilor indivizibile
cu depășirea maselor și/sau dimensiunilor maxime admise;
 Scrisorile de transport (C.M.R.), pentru anul în curs și anul precedent;
 Documentele privind întreținerea autovehiculelor.

20. Ce obligație are operatorul de transport în situația în care condiția de capacitate financiară nu mai
este îndeplinită pentru toate autovehiculele pentru care sau emis copii conforme ale licenței
comunitare și nu are posibilitatea să dovedească acest lucru prin documente prevăzute de
legislația specifică din transporturile rutiere ?
Operatorul de transport în situația în care condiția de capacitate financiară nu mai este îndeplinită
pentru toate autovehiculele pentru care s-au emis copii conforme ale licenței comunitare, are obligația de
a depune în termen de 10 zile, la ARR, un număr de copii conforme ale licenței comunitare egal cu
numărul de autovehicule pentru care această condiție nu mai este îndeplinită.

21. Ce documente are obligaţia operatorul de transport rutier, conform legislației în vigoare, să
dețină la sediul situat pe teritoriul României în incinta căruia își păstrează documentele de lucru ?
(Pentru un răspuns corect precizați minim trei astfel de documente, cu excepția cărţilor de
identitate ale vehiculelor, avizele medicale şi psihologice valabile pentru persoanele cu funcţii
care concură la siguranţa circulaţiei, toate documentele din care reiese menţinerea condiţiilor de
acces la profesie şi la piaţă, documentele doveditoare din care să rezulte angajarea în condiţii
legale a persoanelor cu funcţii care concură la siguranţa circulaţiei).
Operatorul de transport are obligația să dețină următoarele documente:
- Cărțile de identitate ale vehiculelor, în original pentru cele deținute în proprietate, respectiv în copie
pentru cele deținute cu orice alt titlu;
- Documentele doveditoare din care să rezulte că deține vehicule rutiere, în original;
- Avizele medicale și psihologice valabile pentru persoanele cu funcții care concură la siguranța
circulației;
- Toate documentele din care reiese menținerea condițiilor de acces la profesie și la piață;
- Formularul de expediție/transport și formularul pentru aprobarea transportului, în cazul transportului de
deșeuri, pentru anul în curs și anul precedent;
- Documente doveditoare din care să rezulte angajarea în condiții legale a persoanelor cu funcții care
concură la siguranța circulației;
- Tichetele de cântar prevăzute la transportul mărfurilor divizibile, pentru anul în curs și anul precedent,
precum și autorizațiile speciale de transport privind transportul mărfurilor indivizibile cu depășirea
maselor și/sau dimensiunilor maxime admise;
- Scrisorile de transport (C.M.R.), pentru anul în curs și anul precedent.

G. STANDARDE TEHNICE ȘI ASPECTE TEHNICE ALE FUNCȚIONĂRII

1. În cazul transporturilor efectuate contra cost în baza Acordului cu privire la transportul

internaţional de produse perisabile (ATP), când se face controlului conformităţii cu Normele
pentru mijloacele de transport izoterme, refrigeratoare, frigorifice sau calorice ? (Precizaţi minim
două situaţii în care se face acest control).
ATP - Controlul se va efectua: înaintea punerii în exploatare a mijlocului de transport; periodic, cel
puțin o dată la șase ani; de fiecare dată când autoritatea competentă a țării unde este înmatriculat
mijlocul de transport o solicită.

2. În cazul transporturilor efectuate contra cost în baza Acordului cu privire la transportul

internaţional de produse perisabile (ATP), pe toate mijloacele de transport speciale se vor aplica
mărci de identificare şi indicaţii. Care sunt indicaţiile minimale pe care trebuie să le conţină
mărcile de identificare montate pe un furgon izoterm? (Precizaţi minim patru astfel de indicaţii,
pentru un răspuns corect).

33
Mărci de identificare marcate pe un furgon izoterm: Această placă de atestare trebuie să fie fixată pe
mijlocul de transport special în mod permanent şi într-un loc foarte vizibil, alături de celelalte plăci de
atestare care au fost emise în scopuri oficiale. Această placă, potrivit modelului reprodus alăturat,
trebuie să se prezinte sub forma unei plăci dreptunghiulare, rezistentă la coroziune şi la incendiu, cu
dimensiunile de minimum 160 mm x 100 mm. Pe placă trebuie să fie înscrise următoarele informaţii,
într-un mod uşor de citit şi greu de şters, cel puţin în limba engleză, în franceză sau în rusă:
a) "ATP" cu litere latine, urmate de "ATESTAT PENTRU TRANSPORTUL DE PRODUSE
PERISABILE".
b) "ATESTAT", urmat de semnul distinctiv (folosit în circulaţia rutieră internaţională) al statului care a
acordat atestarea şi de numărul (cifre, litere etc.) de referinţă al atestării.
c) "MIJLOC DE TRANSPORT SPECIAL", urmat de numărul individual care permite identificarea
mijlocului de transport respectiv (poate fi şi numărul de fabricaţie).
d) "MARCA ATP" urmată de marca de identificare prescrisă în suplimentul 4 al anexei nr. 1,
corespunzătoare clasei şi categoriei mijlocului de transport special.
e) "VALABIL PÂNĂ LA", urmat de data (luna şi anul) la care expiră atestarea mijlocului de transport
individual respectiv. Dacă atestarea se reînnoieşte ca urmare a unui test sau a unui control, următoarea
dată de expirare se poate adăuga pe aceeaşi linie.
Literele "ATP", ca şi cele ale mărcii de identificare trebuie să aibă o înălţime de aproximativ 20 mm.
Celelalte litere şi cifre nu trebuie să aibă înălţimea mai mică de 5 mm.

3. Conform HG nr. 1373/2008 privind reglementarea furnizării şi transportul rutier de bunuri

divizibile pe drumurile publice prin utilizator se înţelege un operator de transport rutier sau o
întreprindere care are în proprietate sau deţine şi utiliza în baza unui drept vehicule prevăzute
pentru transportul bunurilor divizibile. Care sunt obligaţiile utilizatorului în cazul unui transport
de bunuri divizibile ? (Pentru un răspuns corect precizaţi minim trei obligaţii ale utilizatorului).
Obligațiile utilizatorului în cazul unui transport de bunuri divizibile: Să nu transporte bunuri divizibile
de la furnizorii care nu cântăresc sau nu eliberează tichet de cântar; să comunice în scris valorile maselor
totale maxime admise pentru vehiculele utilizate; să transbordeze încărcătura excedentară pe propria sa
cheltuială când sunt găsiţi în trafic de organele de control, pentru a fi respectate MMA sau a celor
prevăzute în ATS; să nu transporte materiale vrac cu vehicule din dotarea cărora lipseşte prelata sau care
nu sunt asigurate cu sisteme de închidere care să asigure etanşeitatea.

4. În baza cărui document operatorul de transport rutier poate efectua transportul de mărfuri care nu
sunt indivizibile și ce condiții trebuie îndeplinite cumulativ pentru eliberarea acestuia, dacă este
depăşită cel puţin una dintre masele sau dimensiunile maxime admise, conform prevederilor din
Ordonanța nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, cu modificările și completările ulterioare?
Pentru un răspuns corect precizați minim patru dintre aceste condiții.
În cazul unui transport de mărfuri care nu sunt indivizibile, dacă este depășită cel puțin una dintre
masele sau dimensiunile maxime admise, conform prevederilor din Ordonanța nr. 43/1997 privind
regimul drumurilor, cu modificările și completările ulterioare, transportul se poate efectua numai pe
baza autorizației speciale de transport, denumită în continuare AST, eliberată în prealabil, dacă sunt
îndeplinite cumulativ, următoarele condiții:
- Masa totală să fie de cel mult 50 de tone;

34
 - Masa pe axe să nu depășescă masa maximă ce poate fi autorizată, respectiv: 3,5 tone, pentru
axa simplă, 6 tone pentru axa dublă (tandem) sau 7 tone pentru axa triplă (tridem);
- Lungimea să nu depășească cu mai mult de 3 metri lungimea maximă admisă;
- Lățimea să nu depășească 3 metri;
- Să nu fie depășită înălțimea maximă admisă.

5. Conform prevederilor OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de

trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, cu modificările si completările ulterioare,
în ce condiţii rovigneta îşi menţine valabilitatea în cazul schimbării numărului de înmatriculare
al vehiculului?
În cazul schimbării numărului de înmatriculare al vehiculului, rovigneta își menține valabilitatea
numai în condițiile în care utilizatorul informează în scris CNADNR cu privire la schimbarea numărului
de înmatriculare, în vederea operării modificării în baza de date.

6. Pentru care categorii de autovehicule este obligatorie dotarea cu limitatoare de viteză ?

- Pentru vehiculele destinate și echipate corespunzător pentru transportul de marfă cu masă
mai mare de 3,5 tone, și dezvoltă o viteză mai mare de 90 km/h;
- Pentru vehiculele destinate și echipate corespunzător pentru transportul de persoane începând
de la 9+1 locuri (inclusiv conducătorul auto), și care dezvoltă o viteză mai mare de 100
km/h.

7. Operatorul de transport rutier este obligat să deţină la sediu declarat, în incinta căruia îşi
păstrează principalele documente de lucru şi documentele privind întreţinere vehiculelor utilizate
la efectuarea transporturilor rutiere. Care sunt informaţiile minime pe care le cuprind şi pentru
care interval de timp ?
Informaţiile minime pe care le cuprind documentele privind întreţinerea vehiculelor utilizate la
efectuarea transporturilor rutiere şi intervalul de timp în care se păstrează aceste informaţii:
 sesizările conducătorilor auto privind starea tehnică a vehiculului;
 rezoluţii ale managerului de transport;
 modalitatea de soluţionare şi documente justificative după caz;
 documentele privind întreţinerea vehiculelor trebuie să acopere o perioadă de 18 luni.

8. Ce obligaţie are un operator de transport rutier, conform legislației în vigoare, în ceea ce priveşte
aparatul tahograf și limitatorul de viteză montat pe vehiculele cu care efectuează transport rutier
de marfă? Precizați minim două obligații pentru un răspuns corect. Cum se sancționează,
conform legislației în vigoare din domeniul transporturilor rutiere plecarea în cursă cu aparatul
tahograf sau limitatorul de viteză ne funcționale ?
Obligații operator:
- Să nu permită plecarea în cursă a vehiculelor rutiere care au limitatorul de viteză defect;
- Să nu permită intervenția persoanelor neautorizate asupra limitatoarelor de viteză;
- Să monteze numai prin agenți economici autorizați aparate tahograf și limitatoare de
viteză pentru vehiculele pentru care acestea sunt obligatorii;
- Să nu permită plecarea în cursă a vehiculelor cu limitatorul/tahograful defect, nesigilat,
ori fără suficiente foi de înregistrare pentru efectuarea întregului parcurs.
Sancțiuni: amendă contravențională/operator și imobilizarea autovehiculului.

9. Care dintre autovehiculele din dotarea întreprinderii trebuie să fie dotate cu tahograf şi cu ce tip
de aparat tahograf se înlocuieşte un tahograf defect care nu se mai poate repara, aflat în dotarea
unei autocisterne care are MTMA de 16 tone, în cazul în care se efectuează transport rutier de
mărfuri contra cost cu toate vehiculele deţinute? (Justificaţi răspunsul prin indicarea tipurilor de
aparate tahograf cu care sunt echipate autovehiculele la care este obligatorie dotarea cu tahograf,
în condiţiile în care aparatele tahograf ce echipează autovehiculele sunt cele originale cu care
acestea au fost livrate de către constructor).
Toate vehiculele pentru care s-a cerut eliberarea Copiei Conforme trebuie dotate cu aparate tahograf.
Vehiculele fabricate până la 01.01. 2007, au fost dotate de către fabricant cu tahografe analogice;

35
Vehiculele fabricate după la 01.01. 2007, au fost dotate de către fabricant cu tahografe digitale.
În cazul în care tahograful analogic se defectează și nu mai poate fi reparat, acesta va fi înlocuit cu
un aparat tahograf digital.

10. În conformitate cu prevederile legale în vigoare precizați pe ce sectoare de drum circulația

autovehiculelor cu mase și/sau gabarite depășite nu este permisă ?
Circulația pe sectoarele de drum acoperite cu zăpadă, gheață, polei sunt interzise vehiculelor
cu mase și/sau gabarite depășite.

11. Pentru efectuarea ITP la vehiculele utilizate pentru transportul rutier de mărfuri, operatorul de
transport trebuie să prezinte o serie de documente. Care sunt documentele ce trebuie prezentate
la stația de inspecție tehnică în vederea executării acesteia ?
Documentele necesare la prezentarea pentru Inspecția Tehnică Periodică sunt următoarele:
 C.I.V. - Carte de identitate a vehiculului;
 C.I. - Certificat de înmatriculare (talon);
 Copia conformă a licenței de transport;
 Dovadă verificare tahograf pentru autovehicule mai mari de 3,5 t;
Toate actele se prezintă în original!
Pentru vehiculele deținute în leasing, se va prezenta o copie a cărții de identitate, cu ștampila în original
a băncii sau a societății de leasing.

12. Aveți de efectuat un transport de mărfuri cu un ansamblu formar din autotractor și semiremorcă
șa între București și Ploiești. Pe acest tronson de drum masele maxime admise sunt următoarele:
axa simplă nemotoare = 10 tone; axă simplă motoare = 11,5 tone; axă triplă semiremorcă = 24
tone, masă totală maximă ansamblu de vehicule = 40 tone. Cu ocazia unui control în trafic
efectuat de către inspectorii ISCTR, rezultă la cântărire următoarele mase: pe axa față a
autotractorului = 8 tone; pe axa spate a autotractorului = 13 tone; pe axa triplă a semiremorcii =
24 tone. Câte depășiri ale maselor maxime admise s-au înregistrat și care sunt acestea ? Cum se
sancționează abaterile constatate și în ce condiții se poate relua deplasarea ?

Axa simplă 10 tone 8 tone Corect Doua abateri

nemotoare  amendă contravențională,
Axa simplă 11,5 tone 13 tone Abatere imobilizarea autovehiculului,
motoare transbordarea mărfii pe
Axa triplă 24 tone 24 tone Corect cheltuiala transportatorului.
MTMA 40 tone 45 tone Abatere

13. Cu ocazia unui control în trafic se constată la unul dintre autovehiculele din dotarea întreprinderii
că anvelopele prezintă tăieturi profunde pe flancurile acestora, ceea ce reprezintă o defecțiune
tehnică periculoasă conform încadrării din reglementările în vigoare. Indicați prin ce măsuri se
sancționează cele constatate cu ocazia controlului în trafic în conformitate cu prevederile din
legislația specifică din domeniul transporturilor rutiere.
Cele constatate cu ocazia controlului tehnic în trafic, în conformitate cu prevederile din legislația
specifică din domeniul transporturilor rutiere se sancționează cu amendă contravențională, suspendarea
dreptului de utilizare a autovehiculului prin reținerea plăcuțelor de înmatriculare, a certificatului de
înmatriculare și anularea inspecției tehnice periodice.

14. În ce situații, conform prevederilor legale în vigoare, aveți obligația de a prezenta la o

reprezentanță a RA Registrul Auto Român - RAR, autovehiculul sau ansamblul de vehicule
conform structurii parcului auto pe care-l are în dotare operatorul de transport, pentru efectuarea
inspecției tehnice periodice (ITP)? Obs. Se va lua în calcul și situația în care operatorul a fost
sancționat pentru circulația cu ITP expirat, constatarea unor defecțiuni grave la diverse sisteme
ale vehiculului, transport mărfuri periculoase, etc.
Pentru efectuarea ITP la vehiculele rutiere certificate pentru transportul de mărfuri periculoase sau
pentru transportul de mărfuri perisabile, la vehiculele rutiere destinate exclusiv pentru transportul de

36
butelii de gaze, la remorcile-cisternă lente destinate transportului de mărfuri periculoase, la vehiculele
istorice, la autovehiculele pentru competiţii sportive, la vehiculele rutiere cu caracteristici speciale,
precum şi inspecţia tehnică în vederea redobândirii certificatului de înmatriculare se efectuează de RAR
în staţiile reprezentanţelor sale, în conformitate cu reglementările naţionale aplicabile acestor categorii
de vehicule rutiere. (conform RNTR 1)
Dacă autovehiculul oprit pentru control în trafic a fost depistat cu defecțiuni grave la sistemele de
siguranță și se impune anularea ITP.

Periodicitate ITP - Intervalul sau perioada de timp la care este obligatorie efectuarea ITP -
inspecţiei tehnice periodice, în funcţie de categoria vehiculelor:

A. autovehicule destinate transportului de persoane care au, în afara locului conducătorului, mai
mult de 8 locuri pe scaune - la 6 luni;
B. autovehicule destinate transportului de persoane care au, în afara locului conducătorului, cel mult
8 locuri pe scaune - la 2 ani;
C. autovehicule utilizate pentru transportul de persoane în regim de taxi, în regim de închiriere şi
pentru învățarea conducerii auto - la 6 luni, și autovehicule speciale ambulanța - la 1 an;
D. autovehicule destinate transportului de mărfuri, având o masă totală maximă autorizată mai mare
de 3500 kg - la 1 an;
E. remorci şi semiremorci având o masă totală maximă autorizată mai mare de 3500 kg - la 1 an;
F. autovehicule cu cel puțin 4 roți, destinate transportului de mărfuri, având o masă totală maximă
autorizată care nu depășește 3500 kg, cu excepția tractoarelor - la 1 ani;
G. remorci și semiremorci având o masă totală maximă autorizată care nu depășește 3500 kg - la 2
ani;
H. motociclete, mopede, autovehicule cu 3 roți și cvadricicluri - la 2 ani;
I. tractoare având o masă totală maximă autorizată mai mare de 3500 kg - la 1 an;
J. tractoare având o masă totală maximă autorizată care nu depășește 3500 kg - la 2 ani;
K. remorci şi semiremorci apicole - la 3 ani.

15. Cum este definit un container, conform prevederilor Convenției TIR? (Pentru un răspuns corect
menţionaţi minim trei condiţii sau cerinţe minimale).
Prin „container” se înţelege un mijloc de transport (cadru, cisternă, amovibilă sau alt mijloc analog).
Containerele pentru a fi agreate pentru transportul internațional al bunurilor sub sigiliu vamal, conform
prevederilor Convenției TIR, trebuie să fie construite și echipate astfel încât:
i) constituind un compartiment, în întregime sau parţial închis, destinat să conţină mărfuri;
ii) având un caracter permanent și fiind astfel suficient de rezistent pentru a permite folosirea sa repetată;
iii) special conceput pentru a facilita transportul mărfurilor, fără descărcare și reîncărcare, prin unul sau
mai multe moduri de transport;
iv) conceput astfel încât să fie ușor de manipulat, îndeosebi în timpul transbordării sale dintr-un mijloc
de transport în altul;
v) conceput astfel încât să fie ușor de încărcat și de descărcat; și
vi) cu un volum interior de cel puţin un metru cub.
„Caroseriile amovibile” sunt asimilate containerelor;
 nici o marfă să nu poată fi scoasă sau introdusă în partea sigilată a containerului fără a lăsa
urme vizibile de efracție sau de violare a sigiliului vamal;
 sigiliile vamale să poată fi ușor și eficient aplicate;
 să nu conțină spații în care bunurile ar putea fi ascunse;

16. Tahograful digital montat pe unul din vehicule trebuie verificat periodic la 2 ani, de către RA,
Registrul Auto Român - RAR sau de operatorii economici autorizaţi de acesta. Conform
legislației în vigoare în ce alte situații se impune verificarea aparatului tahograf digital? Pentru
un răspuns corect menționați cel puțin trei astfel de situații?
Conform legislației în vigoare se impune verificarea aparatului tahograf digital, în următoarele alte
situații: după orice reparare a tahografului; după orice modificare a coeficientului caracteristic al

37
autovehiculului; după orice modificare a circumferinței efective a anvelopelor; atunci când ceasul care
indică ora universală coordonată (UTC), prezintă o eroare mai mare de 10 minute; atunci când s-a
schimbat numărul de înmatriculare a vehiculului.

17. Care sunt dimensiunile maxime admise ale unui ansamblu de vehicule, utilizat la transport
rutier internațional de marfă pe drumuri europene reabilitate? (Lungime, lățime și înălțime).
Lungime = 18,75 m / Lățime = 2,60 m / Înălțime 4,50 m.

18. Care este masa totală maxim admisă pe un drum european, pentru un tren rutier cu patru osii,
compus dintr-un autovehicul cu două osii și o remorcă cu două osii?
36 tone.

19. Care este suma maselor maxime admise pe osiile componente, în cazul unei osii triple (tridem)
pentru o semiremorcă la care distanța dinte acestea este mai mică sau egală cu 1,3 metri, în
cazul transporturilor efectuate pe un drum modernizat?
Suma maselor = 21 tone

20. Cine efectuează certificarea autenticității unui vehicul destinat transportului de mărfuri, și când
este obligatorie efectuarea acesteia?
Certificarea autenticității unui vehicul destinat transportului de mărfuri o face Registrul Auto Român.
Este obligatorie efectuarea acesteia când: vehiculele rutiere utilizate care sunt sau au fost ultima dată
înmatriculate într-un alt stat și care se supun omologării și/sau eliberării CIV în vederea înmatriculării
în România; vehiculele rutiere utilizate care nu sunt supuse înmatriculării în țara de proveniență și
care se supun omologării și/sau eliberării CIV în vederea înmatriculării în România; vehiculele
rutiere utilizate care sunt sau au fost ultima dată înmatriculate în România și care își schimbă
deținătorul; orice vehicul rutier, la cerere. (Vezi RNTR 7)

H. SIGURANȚĂ RUTIERĂ

1. În conformitate cu Manualul de utilizare a contigentului de autorizaţii CEMT cât timp se

păstrează în carnetul de drum foile de proces verbal ? (Pentru un răspuns corect precizaţi ce se
face cu foaia de proces verbal după expirarea termenului de păstrare în carnetul de drum, în
cazul utilizării unei autorizaţii multilaterale CEMT cu valabilitate pentru anul calendaristic
curent).
Filele completate ale carnetului de drum (prima filă original, de culoare verde, cu scrisul în original),
trebuie păstrate în carnetul de drum până la expirarea perioadei de valabilitate a autorizației CEMT
corespunzătoare. Copiile acestor file (fila autocopiativă, de culoare verde, pe care se imprimă scrisul de
pe fila originală), sunt detașate de operatorul de transport și transmise agențiilor teritoriale ale A.R.R. în
termen de 20 de zile de la sfârșitul fiecărei luni calendaristice, în cazul autorizației CEMT anuale, sau în
termen de 20 de zile de la sfârșitul perioadei de valabilitate în cazul autorizației CEMT "pe termen
scurt". Pe baza datelor cuprinse în filele respective, operatorul de transport întocmește "Raportul lunar
privind utilizarea autorizațiilor CEMT anuale", în conformitate cu modelul prezentat în Anexa 6 la
Normele CEMT.

2. Operatorul de transport rutier are obligația, conform prevederilor din OMTI nr. 980/2011, cu
modificările și completările ulterioare, de a se asigura în prealabil că vehiculul rutier cu care
efectuează transportul respectiv îndeplinește o serie de condiții. Precizați minim două condiții
care trebuie verificate de către operatorul de transport, după încărcarea mărfii, înainte de
plecarea în cursă.
 Ușile laterale și/sau ușile din spatele vehiculului pentru încărcarea/descărcarea mărfurilor,
obloanele, rampa escamotabilă, prelatele, roata de rezervă, cât și celelalte echipamente specifice
vehiculului respectiv sunt bine fixate;
 Încărcătura nu trebuie să împiedice conducerea vehiculului în condiții de siguranță;
 Centrul de greutate al încărcăturii să fie cât mai aproape de centrul vehiculului rutier;

38
  Să efecteze transportul numai după ce s-a asigurat că ambalajul mărfurilor este destul de rezistent
pentru siguranța transportului.
3. Ce obligaţie au operatorii de transport rutier în ceea ce priveşte condiţiile pe care trebuie să le
îndeplinească elementele de fixare a mărfii? (Pentru un răspuns corect precizați minim trei
condiții).
Elementele de fixare a mărfii: Operatorul de transport rutier trebuie să se asigure că elementele de
fixare a mărfii respectă următoarele condiții: îndeplinesc corect funcțiile pentru care au fost construite;
sunt adaptate pentru fixarea mărfii respective; nu prezintă noduri și/sau elemente deteriorate, uzate,
slăbite; sunt conforme cu standardele europene și/sau internaționale în vigoare în domeniu.

4. Conducătorii auto au dreptul să conducă vehicule destinate transportului de mărfuri sau de

persoane corespunzător categoriei de permis de conducere și a vârstei minime obligatorii. Care
este vârsta minimă pentru a conduce un autovehicul categoria C1E? (sau CE, sau D1E, sau DE)
21 ani
5. Pentru a exercita ocupația de conducător auto, acesta trebuie să dețină un certificat de pregătire
profesională. Enumerați minim cinci tipuri de certificate de pregătire profesională pentru
conducătorii auto?
CPI (marfă/persoane)
CPC (marfă/persoane)
Transport agabaritic
ADR Transport mărfuri periculoase – colete
ADR Transport mărfuri periculoase – cisterne
ADR Transport mărfuri periculoase – butelii de gaz
ADR Transport mărfuri periculoase – explozibile/radioactive

6. Când este obligatorie examinare medicală și psihologică a conducătorilor auto? (Pentru un

răspuns corect precizați și periodicitatea acestor examinări, în cazul transporturilor rutiere).
Examinare medicală și psihologică la interval de 1 an.

7. Operatorul de transport rutier are obligația de a întocmi planuri de verificare a normelor de

siguranță referitoare la starea vehiculului și conducerea preventivă. Precizați ce verificări se
impun a se efectua în ceea ce privește echipamentul minimal de siguranță?
Echipamentul minimal de siguranță conține: trusa medicală, stingătoare de incendiu, triunghiuri
reflectorizante, vesta reflectorizantă și lampa portabilă. Se va verifica termenul de garanție pentru trusa
medicală, și stingătoare, precum și integritatea și buna funcționare a celorlalte componente.

8. Operatorul de transport rutier are obligația de a întocmi planuri de verificare a normelor de

siguranță referitoare la starea vehiculului și conducerea preventivă. Precizați ce verificări se
impun a se efectua în ceea ce privește conducerea preventivă, înainte de plecarea în cursă, de
către conducătorul auto?
Verificarea compartimentului motor, verificarea compartimentului de încărcare a mărfurilor,
verificarea sistemului de iluminare-semnalizare, verificarea sistemului de climatizare-dezaburire,
verificarea sistemului de frânare, verificarea sistemului de rulare, verificarea suspensiei
autovehiculului, în general sistemele de sigeranță în conducere.

↑Conducerea preventivă (conduita preventivă) – reprezintă comportamentul conducătorului auto

caracterizat prin următoarele trăsături esenţiale: • anticiparea situaţiilor ce pot devenii periculoase
(anticiparea greşelilor participanţilor la trafic), ceea ce presupune cunoaşterea şi recunoaşterea
particularităţilor celorlalţi participanţi în mod aprofundat temeinic; • evitarea accidentelor pe cale de a se
produce sau evitarea angajării în accidente care s-au produs; • alegerea celei mai bune variante pentru a
ieşi cu minimum de consecinţe dintr-un accident ce nu a putut fi evitat sau corectarea unei decizii greşite
care să diminueze consecinţele unui accident; • adaptarea modului de deplasare la condiţiile de drum,
trafic, condiţii meteo nefavorabile.↑

39
↑În concluzie, prin conduită preventivă se înţelege comportamentul rutier care asigură prevenirea
accidentelor, prin anticiparea şi evitarea acţiunilor incorecte ale partenerilor de drum, precum şi
adaptarea vitezei de deplasare la condiţiile meteo-rutiere specifice.
-nivelul uleiului motor, lichidului de răcire, lichidul pentru spălarea parbrizului, parbrizul,
ştergătoarele, instalaţia de spălare, verificare sumară privind starea frânelor, direcţiei, pneurilor,
funcţionarea farurilor, semnalizatoarelor, etc.↑

9. În situația unui accident cu victime, precizați care ar fi procedurile de conduită pe care trebuie să
le urmeze un conducător auto, angajat al operatorului de transport rutier, în vederea acordării
primului ajutor?
 evaluarea locului accidentului rămânând prudent și evitând expunerea la pericol în acel timp;
 semnalizarea și delimitarea zonei de pericol;
 apel la 112;
 acordarea primului ajutor;
 protejarea urmelor de la locul accidentului.

10. Procesul de cercetare al unui accident rutier în care a fost implicat un conducător auto mai multe
etape. Ce trebuie avut în vedere în ceea ce privește cercetarea conducătorului auto implicat în
accident?
Verificarea documentelor personale ale conducătorului auto, verificarea documentelor de
transport/marfă, verificarea diagramei/cardului tahograf, verificarea stării de sănătate, verificarea
alcoolemiei, verificarea stării tehnice a vehiculului.
Principalele probleme ce urmează a fi lămurite pe parcursul cercetării sunt:
1. Locul producerii accidentului și consecințele incalcarii normelor privind circulația pe drumurile
publice;
2. Mecanismul producerii accidentului de circulație și cauzele acestuia;
3. Starea victimei după accidentul de circulatie;
4. Persoanele vinovate și forma de vinovăție;
5. Existența concursului de contravenții/infracțiuni și posibilitățile de extindere a cercetărilor;
6. Cauzele, condițiile și împrejurările care au determinat, înlesnit sau favorizat săvârșirea infracțiunilor.
Situaţia se complică atunci când în urma accidentului au rezultat victime. Termenul maxim de
declarare a accidentului rutier nu există în astfel de cazuri. Obligaţia şoferilor implicaţi într-un astfel de
caz este să anunţe imediat producerea accidentului la numărul unic de urgenţă 112 şi să aştepte sosirea
echipajului de poliţie şi a ambulanţei. „În cazul accidentelor cu victime, eşti obligat prin lege să anunţi
imediat Poliţia şi să rămâi la locul accidentului”. Această obligaţie intervine şi în cazul în care în
accidentul rutier a fost implicat un vehicul care transporta substanţe periculoase. Părăsirea locului
accidentului fără încuviinţarea poliţiei ori a procurorului care face cercetarea locului faptei, precum şi
modificarea sau ştergerea urmelor accidentului constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la
2 la 7 ani. Au fost însă şi numeroase cazuri în care chiar victimele, rănite uşor fiind, au plecat de la locul
acidentului. În acestă situaţie, şoferul vinovat este obligat să să prezinte la Poliţie pentru declararea
împrejurărilor producerii accidentului. În caz contrar, acesta riscă să fie cercetat penal.
Conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulaţie de pe urma căruia a rezultat
moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii unei persoane sau în orice alt accident de
circulaţie care, prin urmări, constituie o faptă prevăzută de legea penală este obligat:
a) să oprească, să anunţe imediat poliţia, să nu modifice sau să şteargă urmele accidentului şi
să nu părăsească locul faptei;
b) să nu schimbe poziţia vehiculelor ori a obiectelor rămase la locul faptei şi care provin din
accident decât atât cât se impune pentru evitarea agravării consecinţelor accidentului;
c) să transporte răniţii la cea mai apropiată unitate sanitară, în lipsa altor mijloace detransport,
după care să revină imediat la locul accidentului. Conducătorul care a transportat răniţii trebuie
să se legitimeze şi să comunice numărul de înmatriculare al vehiculului unităţii sanitare;
d) să nu consume băuturi alcoolice, substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu
efecte similare acestora, după producerea evenimentului, până la testarea concentraţiei alcoolului
în aerul expirat şi/sau recoltarea probelor biologice.

40
Conducătorii implicaţi în accidente în urma cărora au rezultat numai pagube materiale şi care nu
constituie fapte prevăzute de legea penală sunt obligaţi:
a) să scoată imediat vehiculele în afara părţii carosabile ori, dacă nu este posibil şi nici nu pot să îşi
continue circulaţia, să le deplaseze cât mai aproape de bordură sau acostament, semnalizându-le
prezenţa;
b) să se prezinte la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia s-a produs accidentul întermen de cel
mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor deconstatare.
Se exceptează de la obligaţiile prevăzute mai sus conducătorii vehiculelor care încheie o constatare
amiabilă de accident, în condiţiile legii şi conducătorul de vehicul care deţine o asigurare facultativă de
avarii auto, iar accidentul de circulaţie a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul.

11. Procesul de cercetare al unui accident rutier în care a fost implicat un conducător auto mai multe
etape. Ce trebuie avut în vedere în ceea ce privește cercetarea operatorului de transport
implicat în accident?
În cazul cercetării operatorului de transport implicat în accident, etapele sunt următoarele:
La fața locului:
- Stabilirea cauzelor care au stat la baza producerii accidentului (reieșite din PV întocmit
de agentul constatator);
- Evaluarea preliminară a consecințelor accidentului;
- Organele de cercetare care au intervenit la fața locului;
- Verificarea timpilor de muncă a conducătorului auto conform prevederilor OG 37/2007
actualizat;
- Verificarea tahografului;
- Verificarea documentelor de transport;
- Legalitatea cursei.
Verificarea la firmă: a documentelor care au stat la baza angajării conducătorului auto, cazier judiciar,
aviz psihologic, aviz medical,
- Stabilirea vinovaților în conformitate cu procesul verbal întocmit de organele de poliție.
12. Operatorul de transport trebuie să se asigure că pe timpul transportului este realizată arimarea
mărfurilor. Ce înseamnă ancorarea directă a mărfurilor?
Ancorare directă: Pentru a crea o forță pe direcție opusă forțelor de inerție, se folosesc sisteme de
ancorare. Aplicarea acestei idei depinde de tipul încărcăturii. În cazul tuturor variantelor de ancorare
directă, este permisă mișcarea încărcăturii. Această mișcare va conduce la forțe mai mari în sistemul de
ancorare. Forțele în creștere ar trebui să oprească deplasarea încărcăturii. Întrucât chingile de ancorare
tind să se tensioneze până la 7 %, iar toate mișcările încărcăturii ar trebui să fie cât mai mici,
pretensionarea existentă în chingile de ancorare ar trebui să fie cât mai mare, dar să nu depășească 0,5
LC. În cazul lanțurilor, cablurilor de oțel și cablurilor de înaltă tehnologie, pretensiunea optimă este de
maximum 0,5 LC. În cazul unităților de încărcătură foarte grele pe o platformă de încărcare deformabilă,
se recomandă efectuarea unui studiu detaliat al pretensionării.

13. Operatorul de transport trebuie să se asigure că pe timpul transportului este realizată arimarea
mărfurilor. Explicați când se aplică ancorarea directă a mărfurilor?

(Dacă nu se poate utiliza zăvorârea, se recomandă blocarea locală pentru a împiedica alunecarea. În
multe cazuri, pentru a împiedica înclinarea, se poate utiliza ancorarea directă. De cele mai multe ori, o

41
ancorare directă care pornește din partea superioară a cadrului în formă de A către structura vehiculului
nu împiedică alunecarea cadrului.
Nu se recomandă asigurarea vehiculelor suspendate prin ancorarea directă pe transportatorul rutier a
masei suspendate.)
Sistemele de ancorare trebuie fixate în intervalul unghiurilor verzi, conform celor indicate în diagramă.

Ancorare directă

Pentru a crea o forță pe direcție opusă forțelor de inerție, se folosesc sisteme de ancorare. Aplicarea
acestei idei depinde de tipul încărcăturii. În cazul tuturor variantelor de ancorare directă, este permisă
mișcarea încărcăturii. Această mișcare va conduce la forțe mai mari în sistemul de ancorare. Forțele în
creștere ar trebui să oprească deplasarea încărcăturii. Întrucât chingile de ancorare tind să se tensi-oneze
până la 7 %, iar toate mișcările încărcăturii ar trebui să fie cât mai mici, pretensio-narea existentă în
chingile de ancorare ar trebui să fie cât mai mare, dar să nu depășească 0,5 LC. În cazul lanțurilor,
cablurilor de oțel și cablurilor de înaltă tehnologie, pretensiunea optimă este de maximum 0,5 LC. În
cazul unităților de încărcătură foarte grele pe o platformă de încărcare deformabilă, se recomandă
efectuarea unui studiu detaliat al pretensionării.

14. Operatorul de transport trebuie să se asigure că pe timpul transportului este realizată arimarea
mărfurilor. Ce înseamnă ancorarea pe diagonală a mărfurilor?
Ancorarea pe diagonală - Unitățile de încărcătură care au puncte de ancorare rigide pot fi asigurate cu
ajutorul a patru sisteme de ancorare directe. Fiecare sistem de ancorare conectează un punct de ancorare
de pe încărcătură cu un punct de ancorare de pe vehicul, aproximativ în direcția diagonalelor platformei
de încărcare. În cazul celor patru sisteme de ancorare, acestea nu trebuie să fie paralele cu planul vertical
de pe direcția de mers, nici cu planul vertical de pe direcția transversală. Unghiurile dintre sistemul de
ancorare și planul orizontal trebuie să fie cât mai mici, având în vedere rigiditatea punctelor de ancorare
(multe puncte de ancorare nu trebuie folosite sub un unghi mai mic de 30°). Este de preferat ca unghiul
dintre sistemul de ancorare și direcția de mers să fie între 30° și 45° dacă sistemul de ancorare pe
diagonală nu este combinat cu blocarea. Unghiurile mai mari sau mai mici pot fi acceptate dacă forțele
mai mari create în consecință în sistemele de ancorare și în punctele de ancorare sunt acceptabile. Dacă
un punct de ancorare foarte rigid de pe încărcătură este disponibil, acesta poate fi folosit pentru a fixa
două sisteme de ancorare. Dacă punctele de ancorare corespunzătoare lipsesc, în unele cazuri, acestea
pot fi create prin folosirea unei chingi de ridicare.

42
 În cazul în care un sistem de ancorare sau un punct de ancorare are o rezistență insuficientă,
acesta ar trebui înlocuit cu unul mai puternic. Utilizarea unui sistem de ancorare suplimentar poate fi
necesară din cauza rezistenței limitate a punctelor de ancorare sau a echipamentului de ancorare.
Dacă sunt folosite cel puțin două sisteme de ancorare pe oricare direcție, trebuie folosit un factor
de siguranță pentru a lua în considerare o distribuție inegală a forțelor din sistemele de ancorare.

15. Operatorul de transport trebuie să se asigure că pe timpul transportului este realizată arimarea
mărfurilor. Ce înseamnă ancorarea în paralel a mărfurilor?

Ancorarea în paralel - Pentru conectarea celor opt puncte de ancorare de pe vehicul cu cele opt puncte
de ancorare pe încărcătură sunt folosite opt sisteme de ancorare. Cele opt sisteme de ancorare sunt
cuplate două câte două, în paralel, și au lungimi egale. Două sisteme de ancorare paralele împiedică
deplasarea pe direcție înspre înainte, două sisteme de ancorare paralele împiedică deplasarea pe direcție
înspre înapoi, iar două sunt folosite pe partea stângă și două pe partea dreaptă. În cazul utilizării a două
sisteme de ancorare într-o singură direcție, forțele din sistemele de ancorare și punctele de ancorare sunt
mai mici decât în cazul unei ancorări pe diagonală. În majoritatea cazurilor, o ancorare pe diagonală este
mai ieftină decât o ancorare în paralel, dar la fel de eficace ca aceasta.

16. Operatorul de transport trebuie să se asigure că pe timpul transportului este realizată arimarea
mărfurilor. Ce înseamnă ancorarea cu jumătate de buclă a mărfurilor?

Ancorarea cu jumătate de buclă - Ancorarea cu jumătate de buclă (uneori denumită ancorarea cu

buclă) este metoda cea mai folosită pentru a împiedica deplasările pe transversală a pieselor lungi de
încărcătură. Sunt folosite cel puțin trei și, de preferat, patru sisteme de ancorare. Fiecare sistem de
ancorare începe la un punct de ancorare din apropierea vehiculului, trece pe sub încărcătură și trece din
nou peste încărcătură, în același punct de ancorare sau într-un punct de ancorare apropiat. Se recomandă
utilizarea a două sisteme de ancorare în fața încărcăturii lungi și a două sisteme de ancorare aproape de
capătul acesteia. Două sisteme de ancorare încep pe partea dreaptă, iar două încep pe partea stângă.
Aceste patru sisteme de ancorare au un efect limitat asupra împiedicării alunecării încărcăturii pe
direcție longitudinală.

43
 17. Operatorul de transport trebuie să se asigure că pe timpul transportului este realizată arimarea
mărfurilor. Ce înseamnă ancorarea elastică a mărfurilor?

Ancorarea elastică - Ancorarea elastică poate fi folosită pentru a împiedica deplasările (alunecare și
înclinare) într-o singură direcție, adeseori pe direcție înspre înainte sau înspre înapoi. Un singur sistem
de ancorare începe dintr-un punct de ancorare de pe o parte a vehiculului, trece pe lângă partea frontală
(posterioară) a încărcăturii și este fixat pe un punct de încărcare de pe cealaltă parte a vehiculului sau de
pe partea opusă a punctului de ancorare. Sunt folosite diferite variante ale ancorării elastice pentru a se
evita alunecarea sistemului de ancorare în aval:
În partea frontală (posterioară) a încărcăturii care este asigurată sunt introduși paleți goi sau
materiale similare.
Sistemul de ancorare traversează partea frontală (posterioară) a încărcăturii pe diagonală. Aceasta
este adeseori denumită ancorare încrucișată și poate fi realizată cu ușurință de o singură persoană. În
cazul unităților de încărcătură nerigide, numărul de sisteme de ancorare încrucișată trebuie să fie
suficient de mare pentru a se evita alunecarea unor părți ale încărcăturii între sistemele de ancorare. În
acest caz, pentru stabilirea eficacității, se poate folosi o încercare de înclinare sau o încercare dinamică a
vehiculului.
Pe partea superioară (posterioară) a unei secțiuni a încărcăturii se poate folosi un laț sau un
sistem de ancorare specific. Respectivul laț este tras înspre înainte (înspre înapoi) pe ambele părți ale
încărcăturii. Trebuie testată eficacitatea mărfurilor nerigide.

44
 18. Operatorul de transport trebuie să se asigure că pe timpul transportului este realizată arimarea
mărfurilor. Ce condiții trebuie să respecte elementele de fixare a mărfurilor?

Să se asigure că elementele de fixare a mărfii respectă următoarele condiții necesare:

 Sunt în conformitate cu normele europene privind cele mai bune practice în domeniul securizării
încărcăturii pentru transportul mărfurilor
 Îndeplinesc corect funcțiile pentru care au fost construite;
 Sunt adaptate pentru fixarea mărfii respective;
 Nu prezintă noduri și/sau elemente deteriorate, uzate, slăbite.

19. Operatorul de transport trebuie să se asigure că pe timpul transportului este realizată arimarea
mărfurilor. Ce condiții trebuie să respecte sistemul de fixare a mărfurilor?
Să se asigure că sistemul de fixare a încărcăturii utilizat pentru înconjurarea, fixarea sau menţinerea
încărcăturii pe/sau într-un vehicul este adaptat la mărimea, forma, consistenţa şi caracteristicile
încărcăturii;
Să se asigure că dispozitivul de fixare sau de înşurubare utilizat pentru fixarea încărcăturii este fixat în
aşa fel încât acesta să nu poată să fie deşurubat sau desprins. Dispozitivul de înşurubare integrat utilizat
pentru fixarea unei încărcături trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie proiectat şi construit
în scopul pentru care este folosit;
Să fie utilizat şi întreţinut conform specificaţiilor producătorului şi standardelor europene şi/sau
internaţionale în domeniu;
Să se asigure că încărcătura înfăşurată sau fixată în vehicul este în conformitate cu dispoziţiile din
«Recomandările europene privind cele mai bune practici în domeniul fixării încărcăturii pentru
transportul rutier», elaborate de Direcţia Generală pentru Energie şi Transport a Comisiei Europene la
data de 14 decembrie 2005.
Sistemul de fixare al mărfurilor trebuie să reziste la forţe corespunzătoare unei accelerări/decelerări a
vehiculului în valoare de:
- spre faţă - decelerare de 0,8 x g (acceleraţie gravitaţională);
- spre spate - decelerare de 0,5 x g (acceleraţie gravitaţională);
- spre ambii pereţi laterali - accelerare de 0,5 x g (acceleraţie gravitaţională);
Elementele de fixare a mărfii trebuie să respecte următoarele condiţii:
(i) îndeplinesc corect funcţiile pentru care au fost construite;
(ii) sunt adaptate pentru fixarea mărfii respective;
(iii) nu prezintă noduri şi/sau elemente deteriorate, uzate, slăbite;
(iv) sunt conforme cu standardele europene şi/sau internaţionale în vigoare în domeniu;
20. Operatorul de transport trebuie să se asigure că pe timpul transportului este realizată arimarea
mărfurilor. La ce valoare a forțelor trebuie să reziste sistemul de fixare a mărfurilor, în funcție
de accelerațiile/decelerațiile la care este supus vehiculul?
Obligaţii ale operatorului de transport referitoare la arimarea încărcăturii: să asigure un sistem
de fixare a încărcăturii care să reziste la forţele exercitate atunci când vehiculul este supus la
următoarele acceleraţii/decelerații:
 decelerare de 0,8 x g (acceleraţie gravitaţională) spre faţă;
 decelerare de 0,5 x g (acceleraţie gravitaţională) spre spate;
 accelerare de 0,5 x g (acceleraţie gravitaţională) spre ambii pereţi laterali.

45
46