ISDR- curs II

Organizarea conducerii statului geto-dac

Organizarea statului geto-dac consta intr-un sistem de organe
centrale si locale,iar in fruntea celor centrale se afla regele,de
aceasta data devenit sef de stat(nu mai era un simplu sef
militar) ce avea atributii administrative,militare,fiind totodata si
minelor de aur.
Sistemul de succesiune la tron avea unele particularitati,in
sensul ca ,desi monarhia tinde sa devina ereditara,(cum a fost
cazul lui Burebista si Decebal) , totusi puteau accede la tron si
fratii regelui si marele preot,cum a fost de pilda cazul lui
Diurpaneus care i-a succedat fratelui sau Scorillo,sau cazul lui
Deceneu care a fost succesorul lui Burebista,fiind Mare Preot.
O alta particularitate a sistemului monarhic consta in faptul ca
exercitarea autoritatii laice si religioase putea apartine unei
singure persoane sau unor persoane diferite: de pilda Deceneu
si Comozycus au fost regi si totodata Mari Preoti, pe cand in
timpul lui Burebista , Deceneu exercita puterea religioasa, iar in
timpul lui Decebal Marele Preot era Vesinas.
Functiona o
curte de demnitari in frunte cu Marele Preot,acesta din urma
avand in ierarhia administratiei dacice o pozitie imediat
urmatoare regelui,fiind un fel de vice-rege. Se pare ca in
aceasta calitate,Marele Preot era si Judecatorul Suprem.De
altfel,asa cum atesta si sursele documentare,pozitia importanta
a Marelui Preot se explica si prin faptul ca el era cel chemat sa
acrediteze ideea originii divine a legilor,evident,in scopul de a
obtine o impunere eficienta a vointei celor puternici.
Organele centrale erau compuse din demnitari
, aspect
confirmat si de Inscriptia de la Dionysopolis ,care arata cu
privire la Acornion ca acesta era Prim Sfetnic al lui Burebista.

In ceea ce priveste organele locale,Suidas ne transmite ca in

Dacia unii erau pusi mai mari peste treburile agricole,iar
altii din jurul regelui,erau impartiti la baza/paza
cetatilor. => existenta a doua categorii de magistrati locali,si
anume: pe de o parte,cei cu atributiuni administrative,iar pe de
alta parte,cei cu atributiuni militare,impartire care releva in fapt
dominantele vietii geto-dacilor : pe de o parte,agricultura ca
principala activitate economica, iar pe de alta parte,
organizarea militara in scopul apararii impotriva
atacurilor din afara. In acest ultim sens,documentele
antichitatii releva forta militara considerabila a getodacilor,care aveau o armata estimata la 200.000
oameni/luptatori.
Alti autori,precum Dio Chrisostomus,Dio Cassius sau Iordanes
relateaza despre stratificarea sociala din sanul societatii GetoDaciei,fapt care arata ca principalele categorii erau pe de o
parte cei bogati (Tarabostes/pileati) , iar pe de alta parte cei
saraci/dezmosteniti(Comati/capilati).Sclavia insa,desi exista
ca fenomen nu a atins in Dacia stadiul sau clasic,caci
predominanta a fost in toate timpurile munca libera.
Fostele obsti gentilice din perioada anterioara formarii
statului,sufera un proces de descompunere si de transformare
in obsti teritoriale,obsti care au supravietuit pana tarziu,in
societatea feudala si care au determinat esentialmente profilul
psihologiei poporului roman.
In procesul de trecere de la societatea gentilica spre cea
organizata politic in stat,asistam si la aparitia normelor
juridice,norme ce au fost instituite de stat si impuse prin forta
de constrangere a acestuia si care au luat locul vechilor
obiceiuri cu caracter nejuridic.Nu toate vechile obiceiuri insa au
pierit,pt ca unele dintre acestea ,in urma unui proces de
selectie,au fost considerate de titularii puterii politice ca fiind
convenabile si utile intereselor lor ,motiv pt care aceste norme
au suferit un proces de juridicizare,in sensul ca au fost
sanctionate juridic,dobandind astfel forta obligatorie.

Ca forma,dreptul geto-dac se infatiseaza ca un drept

nescris,exprimat sub forma obiceiului juridic/cutumei.
Totusi,exista relatari cum sunt cele ale lui Strabon sau Iordanes
care atesta existenta unor legi scrise pe care ei le denumesc
belagines si care ar fi fost elaborate sub domnia lui Burebista
cu privire la care exista indicii ca s-ar fi transmis pana in sec VI
e.n. Din relatarile celor doi autori reiese ca aceste legi instituiau
norme de drept noi care reprezentau in fapt porunci ale regelui
si care,spre o mai eficienta aplicare,au fost imbracate intr-o
haina religioasa. De altfel autorii antici mentioneaza ca regii
daci cautau ca prin inselaciune si magie sa tina treaza in
constiinta poporului teama de zei,pt a-si asigura astfel
ascultarea poruncilor lor,imbracate in forma juridica.
Importante date cu privire la normele ce
viata
economica si sociala e geto-dacilor desprindem si din marturiile
poetului Horatiu (odele sale). Una dintre acestea spune dupa
cum urmeaza:
Bine-I scitilor cei din camp,
Care au din stramosi carele drept salas;
Getii aspri au traiul bun
Roata dand belsug glia cea farde hat,
Strang recolte obstesti cu sarg,
Iar pe ogor nu-i mai prinzi anul de cum s-a dus.
Sortu-i face egali in drept,
Treaba ti-ai ispravit? Altul sa vina in loc !
In pofida aparentei de mesaj criptat,din aceasta oda se
desprind importante concluzii : in primul rand,referirea
alternativa la sciti si la geti subliniaza si confirma inca o data ca
getii si scitii reprezentau acelasi popor si erau guvernati de
aceleasi norme si obiceiuri; expresia carele drept salas nu
atesta nicidecum caracterul nomad al acestui popor,ci
dimpotriva,statornicia sa;explicatia expresiei se regaseste in

imprejurarea ca terenul de cultura,ogorul,era extrem de

ingust,extrem de vast ca intindere, fara de hat, fara
hotar,nemarginit,iar unele loturi care reveneau in folosinta
agricultorilor erau situate foarte departe de locuintele statornice
ale acestora,astfel ca pe perioada campaniei
agricole,agricultorii locuiau in care.
Din acelasi text se desprinde concluzia ca sub aspectul
raportului de proprietate teritoriul de cultura,glia se afla in
proprietatea obsteasca a obstii teritoriale si ca recolta urma
acelasi regim juridic,avand tot un caracter obstesc. Pamantul de
asemenea era divizat in loturi care erau atribuite in folosinta
individuala a agricultorilor,ori binomul proprietate obsteascastapanire individuala releva proprietatea de tranzitie care se
manifesta in aceasta perioada.
Relatari sunt si cu privire la caracterul democratic a distribuirii
loturilor,care sunt trase anual la sorti si redistribuite in
consecinta,la finele fiecarui an agricol, tragere la sorti
organizata probabil de catre acei magistrati locali despre care
Suidas arata ca erau mai mari peste treburile agricole.
O alta oda a lui Horatiu se refera la organizarea familiei :
Blanda-i soata de-a doavand
Grija pruncilor mici fara de mama ajunsi.
Zestrea-i nu-l face rob pe sot,
Traiu-n dar nu si-l da tanarului cel stricat,
Caci virtutea e zestrea ei.
Iubitoare-i de sot,poftele infranand,
Crima-i patul cel pangarit,
Fapta are ca pret moartea,din mosi-stramosi.
O prima concluzie care se desprinde din aceasta opera
este ca cel putin la epoca de referinta ,familia geto-dacilor este
monogama,desi exista relatari anterioare odei lui Horatiu care

fac referire la poligamia practicata de geto-daci(un autor grec

Menandru,spunea ca cel ce avea mai putin de trei neveste era
considerat nenorocit,sarac) . In text este vorba evident de sotia
care succede unei alte sotii predecedate. Termenul de zestre
folosit in text atesta cristalizarea proprietatii private,iar
contextul in care este asezata notiunea de zestre vine sa
sublinieze prevalenta valorilor morale asupra celor materiale,
caci virtutea e zestrea ei.
Tot din text razbate concluzia subordonarii femeii fata de
barbat, iubitoare de sot,iubirea este trecuta in sensul unei
atitudini de principiu,fiind o indeletnicire sau obligatie.
Sunt indicii si cu privire la un sistem de drept penal,caci se
face referire la notiunea de crima care inseamna infractiune
,atunci cand se face vorbire despre adulter,care este incriminat
ca atare si pedepsit cu o pedeapsa grava ,moartea,care a fost
preluata dintr-un obicei prestatal si juridicizata in
consecinta,caci fapta are ca pret moartea din mosi-stramosi.
De altfel existenta unui sistem de drept penal la geto-daci este
confirmata si de alte relatari ce fac referire la pedepsirea grava
a furtului ,
destinate a apara proprietatea privata,dupa cum
norme de drept penal existau si in domeniul apararii statului,dar
evident persista urme puternice ale primitivismului,caci
pedeapsa cu moartea se infatiseaza ca fiind o reminiscenta a
vechii razbunari a sangelui,practicata in epoca obstii gentilice.
Conflictul cu Roma a cunoscut doua mari etape :
1.85-89 e.n. conflict incheiat prin pacea de la Tapae
2. 101-102 e.n si 105-106 e.n.
In urma conflictului din prima etapa ,prin tratatul incheiat
intre Domitian si Decebal, Decebal a fost recunoscut de romani
ca rege,iar Dacia a devenit stat clientelar ,permitand Romei sa
isi faca garnizoanele la N de Dunare si sa treaca cu trupe prin
Dacia impotriva cvasilor si a marcomanilor. In
contrapartida,Roma se obliga sa plateasca anual o suma de

bani si sa acorde dacilor asistenta in constructii si in pregatire

militara.
Acest tratat a fost considerat umilitor de catre daci/
TRAIAN??,motiv pt care acestia au declansat cele doua
campanii militare din etapa a doua in urma carora a
ingenuncheat cu greu Dacia,pe care a transformat-o in
provincie imperiala,adica intr-o provincie dependenta direct de
imparat si aflata in patrimoniul imparatului (caesaris). Nu insa
intregul teritoriu al Daciei cucerite a fost inclus in provincia
Dacia,caci partea din Transilvania situata intre Olt si Carpati ,
Muntenia si Sudul Moldoveii au fost incluse in provincia Moesia
Inferior,astfel ca hotarele provinciei unitare Dacia erau
urmatoarele:
La V de la confluenta Tisei cu Dunarea pana la confluenta
Muresului cu Tisa
La N si N-E pe valea Muresului pana la Deva apoi in
continuare pana langa Zalau si in continuare pana la Carpatii
Rasariteni
La E si S-E pe valea Oltului pana la confluenta Muresului
cu Dunarea
La S pe Dunare pana la confluenta Dunarii cu Tisa
Aceasta structura unitara nu a dainuit insa mult timp,ci pana in
anul 117 cand dacii s-au rasculat si cand Hadrian a impartit
provincia in doua ,si anume Dacia Inferioara si Dacia
Superioara. Dacia Inferioara a cuprins zona Transilvaniei dintre
Olt si Carpati,care a fost scoasa din Moesia Inferior,precum si
Oltenia; Dacia Superioara cuprindea restul teritoriilor fostei
provincii unitare Dacia. (divide et impera)
In anul 124 e.n ,tot Hadrian creeaza Dacia Porolissensis in
care a inclus teritoriile din Dacia Superioara situate la nord de
Aries si de Muresul Superior.
In anul 168 e.n , Marc Aureliu,in urma unei noi rascoale a
Daciei a procedat la o noua diviziune,creand Dacia

Apulensis,care a rezultat in urma contopirii dintre Dacia

Inferioara si Dacia Superioara.
In 169 e.n, tot Marc Aureliu a procedat la ultima
reorganizare,prin crearea Daciei Malvensis prin desprinderea de
Dacia Apulensis a partii de V a Banatului. => organizarea
teritoriului in functie de forta militara de care dispuneau la
diferitele momente

Conducerea Daciei
Dacia ,cat timp a fost provincie unitara,a fost guvernata de
un Legatus Augusti pro praetore delegatul imperial care
era de ordin senatorial si de rang consular (adica era
senator,fost consul); acesta era investit Imperium si avea
abilitarea de a conduce legiuni ,caci imperium desemna puterea
de comanda. Tot in domeniul lui Imperium,delegatul imperial
cumula atributiunile militare ,cele administrative si cele
judiciare si avea resedinta la Ulpia Traiana.
Dupa prima reorganizare din 117, Dacia Superioara a fost
si ea condusa de un Legatus August pro praetore care era
senator dar de rang praetorian, pe cand Dacia Inferioara era
condusa de un Procurator prezidial ( Procurator Augusti) care
era numit din randurile Ordinului Ecvestru (era cavaler noii
imbogatiti : bancheri,camatari,negustori) si acesta se bucura la
randul sau de ius gladii care ii conferea atributiuni militare,dar
si administrative si judecatoresti.
Dupa cea de-a doua reorganizare din 124, in Dacia
Porolissensis conducerea apartinea tot unui Procurator prezidial.
Dupa ultima organizare, guvernatorul Daciei Apulensis
redevine de rang consular,caci el isi exercita acum autoritatea
si asupra Daciei Malvensis si Porolissensis ,fiind numit in
aceasta cauza Legatus Augusti pro praetore Daciarum
trium . Pe cand in Dacia Malvensis conducerea curenta
apartinea procuratorului prezidial,iar in Dacia Porolissensis

conducerea curenta apartinea comandantului legiunii a V-a

Macedonica.

Finantele provinciei Dacia cadeau in sarcina unui

procurator financiar , procurator Augusti, care era tot cavaler
de ordin ecvestru si care a functionat ca atare atat timp cat
Dacia a fost unitara si cat procuratorul financiar al acesteia era
subordonat legatului augusti.
Ulterior,dupa reorganizarile provinciei,procuratori financiari
au functionat in Dacia Superioara si in Dacia Apulensis , in acest
ultim caz , procuratorul financiar fiind si un vice-guvernator in
acelasi timp,caci el tinea locul guvernatorului atunci cand acest
loc era vacant.Pe cand in Dacia Inferioara si in Dacia
Porolissensis atributiunile financiare apartineau procuratorilor
prezidiali.
Dupa ultima reorganizare, in Dacia Porolissensis
atributiunile financiare reveneau unui procurator financiar
special,care era subordonat comandantului legiunii a V-a
Macedonica.In subordinea acestor demnitari financiar,exista un
aparat functionaresc subordonat:
-contabili : Tabularii
- registratori : Librarii
- casieri : Dispensatores
-procuratori vamali : in oficiile vamale
(stationes,portoria)
Impozitele erau de doua feluri :
a)directe tributa
b) indirecte vectigalia
Cele mai importante impozite directe erau cel funciar
(Tributum soli) si capitatia ( Tributum capitis ) care era platit
de cetatenii romani si de necetateni

Impozitele indirecte : impozitul pe mostenire,impozitul pe

vanzarile de sclavi,impozitul pe eliberarile de sclavi,impozitul pe
vanzarea altor marfuri decat sclavii ,impozitul pe circulatia
marfurilor si a persoanelor.

Organizarea armatei (exercitus Daciae)

Comandata de Legatul imperial si de procuratorii prezidiali.
Dupa ultima reorganizare savarsita de Marc Aurelius,armata din
toate cele 3 Dacii a fost socotita a fi unica si a fost pusa sub
comanda Legatului Imperial care se numea Legatus Augusti
pro praetore Daciarum trium (consularis et dux
Daciarum trium ) - titlul de duce atestand atributiunile
militare .
De-a lungul timpului in Dacia au fost stationate mai multe
legiuni :
-

Legiunea
Legiunea
Legiunea
Legiunea

a XIII-a Gemina
a III-a Flavia Felix
I Adiutrix
a V-a Macedonica (Potaissa)

Pe langa aceste legiuni mai existau si corpuri auxiliare:

- Cohortes - pedestrasi
- Alae calaretii
Trupe neregulate alcatuite din barbari ,care aveau fie organizare
romana ,caz in care se numeau Vexillationes ,iar daca
beneficiau de organizare proprie se numeau Numeri.
Efectivul total al armatei din Dacia ar fi fost de 50.000
luptatori,compusa din cetateni si peregrini.

La nivelul organelor centrale mai erau si unele organe

colective,cel mai important fiind Concilium provinciae
( concilium trium Daciarum ) - Adunarea judiciara. Acest

organ avea rol consultativ si atributii relativ restranse,dar

importante.El avea in principal atributiuni politice,caci
concilium prov supraveghea activitatea administratiei locale si
in acest sens putea sa probe masurile dispuse de administratie
sau dimpotriva sa formuleze pari la imparat,sa-i parasca pe cei
ce isi neglijau sarcinile de conducere,sau cei care comiteau
abuzuri. O alta categorie de atributiuni era aceea de a
organiza,intretine si supraveghea targul Romei si al Imparatului.
Din acest organ colectiv faceau parte delegatii oraselor,care
faceau parte din Ordinul Decurionilor sau din Ordinul
Ecvestru, iar lucrarile acestui organ aveau loc o data pe an la
Sarmisegetuza fiind prezidate de preotul provinciei Dacia,numit
Sacerdos arae Augusti / Coronatus trium Daciarum.
Romanii au impartit provincia in circumscriptii
teritoriale,numite Civitates,ce cuprindeau atat teritorii
urbane,cat si teritorii rurale,dupa cum aveau capitala intr-un
oras sau un sat dintr-o anumita regiune.In ce priveste teritoriile
urbane,acestea erau compuse din colonii sau municipii,coloniile
fiind la origine fondate numai de cetatenii romani si locuite doar
de romani,iar municipiile de catre latini.Aceasta distinctie
ulterioara clara intre colonii si municipii s-a estompat insa intre
timp,astfel ca in cele din urma coloniile au ajuns sa reprezinte
doar orase cu un prestigiu mai mare decat municipiile,iar
coloniile si municipiile din Dacia au fost fondate pe sau pe langa
vechile asezari dacice.Majoritatea locuitorilor din colonii erau
cetateni romani si latini,iar unele dintre aceste colonii se
bucurau de o fictiune a legii numita Ius italicum solul acestei
colonii era considerat a fi sol italic,si in consecinta era scutit de
impozite,de acel tributum soli .In municipii,cetatenii romani si
latini erau o minoritate,majoritatea fiind daci.Orasele din Dacia
fiind intemeiate pe vechile asezari dacice au preluat si numele
acestora,cu exceptia orasului Romula,care are nume autentic
Roman,iar prima colonie romana a fost Ulpia Traiana,numita mai
tarziu Colonia Traiana Augusta Dacica Sarmisegetuza ce a
fost edificata langa vechea capitala a Daciei,cucerita de
romani,intinsa pe o supr de aprox 52 ha cu o pop semnificativa
de cca 15-20 k locuitori.

In ce priveste structura organizatorica a oraselor,la

conducerea acestora se aflau mai multe organe colective,cel
mai important fiind Ordo decurionum senatul municipal si
care ,asa cum ii arata si numele,era compus din decurioni ,
decurionii fiind alesi o data la 5 ani cu prilejul recensamintelor
pe care le organizau romanii si care erau realizate de magistrati
numiti Quinquenales.Pt a fi decurion,trebuiau indeplinite mai
multe conditii cumulative : in primul rand,sa fii cetatean
roman,in al doilea rand sa fii ingenuu (sa fie nascuti din parinti
care au fost intotdeauna oameni liberi) , o alta conditie era sa fi
implinit varsta de 25 ani ,iar o alta conditie sa aiba o avere de
minim 100.000 sesterti,si in cele din urma sa fi indeplinit o m.
50 legiuitori in cadrul unui senat,iar senatul municipal avea un
tip de competenta,caci el atribuia terenuri,solutiona problemele
edilicare,indeplinea sarcini administrative si fiscale,organiza
spectacole si jocuri publice (panem et circensis) , intretinea
cultul imperial, ii alegea pe magistratii orasenesti,ii alegea pe
sacerdoti,iar sarcinile fiscale erau cele mai impovaratoare pt ca
in caz de nestrangere a impozitului stabilit,acestia raspundeau
cu propria lor avere pt sumele nestranse; documentele epocii
ne transmit ca in epoca principatelor,cand imperiul s-a
confruntat cu o acuta criza de moneda,sarcina strangerii
impozitelor a devenit atat de grea incat cetatenii municipiilor pt
functia de decurion atunci cand se apropia recensamantul
alegeau sa fuga in pustietati pt a nu fi alesi/desemnati pt
asemenea functie.