Curs 10

Razboiul sovietic din Afghanistan

Afghanistanul a devenit predominant musulman incepand cu secolul XIX, odata cu

invazia araba in aceasta regiune. In secolul XIX, expansiunea ruseasca vizand Afghanistanul a
fost stopata datorita intereselor strategice britanice care aveau in Afghanistan o pavaza in fata
Rusiei si un element cheie in apararea Perlei Coroanei Britanice, India.
Intre 1933-1973, Afghanistanul a fost condus de regale Mohamed Zahir Shah care in
guvernarea statului va fi sprijinit de varul sau, Mohamed Daoud Khan (prim-ministru intre 19541963). In Afghanistan incepe sa se afirme Partidul Democrat al Poporului, partid Marxist care
avea stranse legaturi cu Moscova, dar a carui activitate a avut de suferit din cauza a doua factiuni
rivale; una condusa de Nur Muhamad Tarak si Hafizullah Amin, iar cealalta de Babrah Karmal.
In 1973, Daoud Khan redevine prim-ministru si il inlatura pe regele Zahir Shah,
Afghanistanul devenind republica. Noul lider afghan actioneaza in forta impotriva Partidului
Democrat al Poporului care castigase suport popular si consecinta a fost ca in 1978 armata
afghana il inlatura de la putere pe Daoud Khan care a fost ulterior executat impreuna cu familia
sa.
Partidul Democrat al Poporului devine partid de guvernamant. Conducerea tarii este
preluata de liderul sau Tarak care incearca sa demareze un amplu program de reforme care vizau
lichidarea regimului feudal si eliminarea legilor islamice. Acest program nu a reusit, revoltele vor
fi reprimate cu brutalitate si doar 24/28 provincii ale Afghanistanului vor ajunge in stare de
revolta fata de guvernul central.
In decembrie 1978, Afghanistanul a incheiat un tratat cu URSS in care se stipula ca, in caz
de nevoie, acesta poate solicita sprijin militar din partea Moscovei. Cu 6 luni inainte de
izbucnirea razboiului, in urma interventiei URSS in Afghanistan, SUA deja sprijineau financiar si
cu armament pe insurgentii afghani care se impotriveau guvernului de la Kabul.
Atunci cand Zbigniew Brezezniski a auzit stirea despre interventia sovietica in
Afghanistan, i-a scris presedintelui american Carter ca acum avea posibilitatea de a oferi URSSului propriul ei Razboi din Vietnam.
In 1979, presedintele afghan Tarak este asasinat si puterea revine colaboratorului sau
Amin. Sovieticii au ajuns la concluzia ca acesta urmarea sa se apropie de SUA si puterile arabe si,
in dec. 1979, la cererea Afghanistanului, trupe speciale ale KGB si GRU vor ocupa puncte
strategice in Kabul. Amin va fi executat si la putere se va instala un guvern pro-moscovit condus
de Babrak Karmal.

In perioada 1980-1985, trupele sovietice in colaborare cu trupele guvernamentale afghane

vor incerca sa controleze cat mai mult din teritoriul afghan, dar, in ciuda efortului, 80% din
teritoriul acestui stat se va afla sub controlul rebelilor.
Rebelii afghani ( cei care luptau impotriva ocupatiei sovietice si a guvernului de la Kabul)
erau cunoscuti ca luptatori mujahedini si, in 1985, se va forma Alianta Mujahedina a celor 7
Partide.
Noul lider de la Moscova, M. Gorbaciov, va demara un plan vizand retragerea graduala
din Afghanistan. Astfel, precum americanii in Vietnam, sovieticii au incercat in perioada 19851987 sa transfere asupra armatei guvernamentale afghane sarcina de a lupta impotriva
mujahedinilor care erau sprijiniti din ce in ce mai mult, financiar si parlamentar, de SUA, Marea
Britanie si tarile arabe.
In 1985-1989 s-a desfasurat operatiunea de retragere a trupelor sovietice din Afghanistan.
In timpul conflictului au murit aproximativ 15.000 militari sovietici, 1 milion afghani, iar alte 5
milioane de afghani se vor refugia in alte state.
URSS-ul a pierdut Razboiul din Afghanistan, dar SUA isi vor pierde interesul in acest stat
care va fi influentat de Pakistan si Arabia Saudita, consecinta fiind inlaturarea guvernului promoscovit de la Kabul cu un guvern controlat de talibani, fapt care va duce, peste cateva decenii,
la interventia militara occidentala impotriva talibanilor.