SPUNURI

Spunurile sunt sruri alcaline ale acizilor grasi

superiori, care rezult prin substituirea atomului de hidrogen
din grupa carboxil COOH, cu un metal alcalin, n special Na
sau K.
Acizii superiori grasi care intr cel mai frecvent n
compoziia spunurilor de sodiu si potasiu (folosite cel mai
mult) sunt acizii saturai; stearic (C 18), palmitic (C16) si dintre
acizii grasi nesaturai, acidul oleic (C 18).
Prepararea spunurilor. Spunurile se pot prepara
prin dou metode:
1) prin aciunea NaOH sau Na2CO3 asupra acizilor grasi
obinui prin hidroliza grsimii;
2) prin saponificarea grsimilor care se face, n general, cu
hidroxid alcalin (NaOH sau KOH).
Pentru fabricarea spunului se pot folosi cele mai
diferite grsimi, cum sunt: grsimile de bovine, ovine, uleiuri
vegetale etc.
n industrie, spunul se obine prin nclzirea grsimii
cu vapori de ap la 100o, introdusi direct n grsime. Apoi se
adaug treptat soluie de hidroxid de sodiu. Spunul rezultat
este separat de apa care conine glicerin, prin adugarea
de sare. n soluia concentrat de sare, spunul este
insolubil si se separ la suprafa, iar la fund rmne un
reziduu care conine glicerin. Pentru a da spunurilor o
consisten mai bun, se adaug n masa de spun, nc
lichid, diferite materiale de umplutur ca: talc, colofoniu
etc. Pentru ntrebuinri speciale se fabric spunuri cu
anumite adaosuri, substane colorate, parfumuri etc.
Proprieti fizice si chimice. Calitile spunurilor
depind de doi factori: a) de natura acidului gras superior si b)
de natura metalului care substituie hidrogenul din grupa
carboxil, -COOH.
De pild, acizii grasi superiori (C 12-C18) confer
spunurilor cele mai bune caliti de splare; acizii grasi

saturai (solizi) dau spunuri tari, n timp ce acizii grasi

nesaturai (lichizi) dau spunuri lichide si moi.
De asemenea, spunurile de sodiu sunt tari, pe cnd
cele de potasiu sunt lichide si moi.
Dup consistena lor spunurile se pot clasifica n:
- spun clei, obinut prin una din metodele de preparare
artate mai sus, din care nu a fost separat lesia rezidual
prin precipitare cu electrolii (NaCl);
- spun de miez, spun tare de sodiu, obinut prin
saponificarea acizilor grasi sau a grsimilor, urmat de
precipitarea spunului cu electrolii;
- spun lichid, obinut prin diluarea cu ap a spunului
past si adugarea de unor substane care mpiedic
gelatinizarea (glicerin, alcool, sruri de amoniu etc.).
Densitatea spunului este mai mic dect a apei.
Spunurile metalelor alcaline (Na si K) se dizolv n ap.
Deoarece ele sunt sruri ale unor acizi slabi (acizi grasi)
cu hidroxizi puternici (NaOH, KOH), prin dizolvarea n ap
hidrolizeaz, iar NaOH format poate ataca esturile de ln,
mtase, degradndu-le. De aceea este contraindicat de a se
spla asemenea esturi cu spun obisnuit (de sodiu sau de
potasiu). Spunurile de potasiu se dizolv mai bine dect
cele de sodiu, n timp ce spunurile metalelor alcalinopmntoase (spunurilor de calciu) si ale metalelor grele
(spunurilor de plumb) sunt insolubile n ap.
Soluiile apoase de spun conduc curentul electric.
Spunurile dau reacii de dublu schimb. Astfel, cu apele dure
(care conin Ca(HCO3)2, MbCl2, etc.), n urma unui schimb
ionic, se formeaz spunurile de calciu si de magneziu,
insolubile, care se depun pe esturi. De aceea se spune c
apa dur nu face spum cu spunul (nu spal rufele).
Soluiile spunurilor , prin tratare cu acizi minerali pun n
libertate acizii grasi respectivi.
Proprietatea de curire a spunurilor se numeste
putere detergent (de la cuvntul latinesc detergere a
curi), spunurile fiind cei mai vechi detergeni (ageni de
splare) cunoscui.

Puterea de splare a spunului se datoreaz structurii

speciale a moleculelor sale, ele fiind alctuite din dou pri
distincte:
1) o grup hidrofob care nu se dizolv n ap (aceasta o
respinge), dar este usor solubil n uleiuri, este nepolar;
ea poate fi o caten hidrocarbonat lung, avnd 8-18
atomi de carbon:
CH2-(CH2)N;
N=8-18 si
2) o grup hidrofil, care se dizolv n ap, este polar;
aceasta poate fi: -COOH, grupa carboxil, etc.
Moleculele de spun, n soluii foarte diluate sunt
ionizate:
R-CONa+
De exemplu, stearatul de sodiu (spunul de sodiu al
acidului stearic) poate fi reprezentat astfel:
CH3-(CH2)16-COO- (Ionii de sodiu, Na+ sunt n soluie).
n timp ce catena hidrocarbonat (grupa hidrofob) este
nepolar, si nu exercit nici o atracie asupra moleculelor de
ap, grupa de carboxilat, avnd sarcin electronic negativ,
atrage moleculele de ap polare (nconjurndu-se cu un strat
de molecule dipolice de ap).
Cu o soluie de spun vine n contact cu grsime lichid
sau ulei, moleculele de spun se fixeaz pe suprafaa
acestora, si se orienteaz n asa fel nct partea lor hidrofil
se va dizolva n lichidul polar (ex. Apa), iar cea hidrofob n
lichidul neapos (n ulei), care se divide n picturi foarte mici
formnd cu apa o emulsie, astfel c practic lichidul neapos
(uleiul) se dizolv n ap.
n cazul particulelor solide, soluia de spun formeaz
cu acestea suspensii, care nu se mai depun pe fibr.
Aciunea mecanic din timpul splrii favorizeaz
ndeprtarea murdriilor de pe esturi.
Spunurile de sodiu si de potasiu, fiind solubile n ap,
se ntrebuineaz ca ageni de splare.
n prezent se fabric o categorie de ageni de splare
denumii detergeni.

Detergenii au proprietatea de a micsora tensiunea

superficial a apei si drept consecin de a mri puterea de
udare, de spumare, de emulsionare, de curire si de
splare.
Ei conin drept grup hidrofob o caten liniar de 1218 atomi de carbon si o grup hidrofil care poate fi un rest
de ester al acidului sulfuric sau o grup sulfonic.
Sunt dou tipuri de detergeni:
a) ester de alcool superior (C12-C18) cu acidul sulfuric:
CH2-(CH2)N-O-SO2H
si
b) alchil-aril-sulfonat:
CH2-(CH2)N-SO2Na
La noi n ar se fabric un detergent de tipul alchil-arilsulfonat cu numele de dodecil-benzensulfonat de sodiu (DBS.
sau detersin) cu formula aproximativ.
n prezent, n ara noastr detergenii se fabric din
alchilaril-sulfonai, pe baz de benzine de cracare termic
(produsele de tip Alba, Dero etc.), pentru scopuri menajere,
ct si industriale (n industria textil). Puterea de splare a
detergentilor fiind superioar aceleia a spunurilor.