Caracterizarea Ruxandei

Doamna Ruxanda este personajul secundar al nuvelei istorice "Alexandru

Lapusneanul". Este fiica , sora si sotie de domn , simbolizand frumusetea , bunatatea ,
iertarea si intelegerea.
Ruxanda apare pentru prima data in text in capitolul al II-lea, unde, pentru
verosimilitatea istorica a personajului, Costache Negruzzi ii face o scurta biografie cu
trimitere directa la "cronica", ceea ce argumenteaza atestarea istorica a eroinei. Dupa
moartea tatalui sau, bunul domnitor Petru Rares, Ruxanda ramasese orfana la o varsta
frageda, sub tutela celor doi frati: Ilias si Stefan. Astfel, existenta ei este dominata de
tristeea provocat de destinul familiei sale: fratele ei mare, Ilia, s-a dus la
Constantinopol, unde s-a convertit la mahomedanism, fratele cel mic, tefan era mort
precum parintii sai. Tristetea-i este surprinsa si de narator prin epitetul dublu cuprins
intr-o comparatie: " era trista si tanjitoare ca floarea expusa arsitii soarelui, ce nu are
nimica s-o umbreasca".
Ajunge sotia lui Lapusneanul gratie unui plan tesut de acesta cu viclenie. Iubitoare
si supusa isi apreciaza sotul caruia ii adreseaza cuvinte pline de afectiune si respect :
bunul meu domn , viteazul meu sot si ar fi fost dispusa acum chiar "sa-l
iubeasca, daca ar fi aflat in el de putina simtire omeneasca".
Principalul procedeu de caracterizare folosit de autor , este antiteza cu
Lapusneanul. Daca acesta este dur , tiranic , crud , ipocrit , impulsiv , doamna
Ruxanda este o fire angelica , suava , delicata , sensibila si sincera .
Trasaturile morale reies in mod indirect, din vorbele si atitudinea eroinei. Fire
miloasa, ea il roaga pe domnitor sa nu mai verse sange si sa inceteze cu omorurile:
"- Vreau sa nu mai versi sange, sa incetezi cu omorul, sa nu mai vad capete taiete, ca
sare inima din mine".
Ruxanda este puternic impresionata de cuvintele unei boieroaice a carui sot fusese
ucis de Lapusneanul, care o amenintase, "Ai sa dai sama, doamna!", pentru ca
"barbatul tau ne taie parintii, barbatii si fratii". Cu profunda credinta in Dumnezeu,
sotia incearca sa-l convinga pe domnitor a se opri din faptele-i crude, dandu-i
argumente religioase si explicandu-i ca in fata divinitatii sunt importante cinstea si
omenia, caci doar construind biseici nu te poti mantui.
Doamna Ruxanda este efectiv inspaimantata de cruzimile si crimele infaptuite de
sotul sau, care ocupase pentru a doua oara tronul Moldovei cu scopul de a se razbuna
pe boierii tradatori din prima domnie. Trsturile antitetice ale celor dou personaje
apar cel mai pregnant n scena de la sfritul ospului: piramida de capete ale boierilor
omori i aezate dup rang - este leacul de fric promis. Buna doamn, cum o
numete naratorul, era nspimntat de zgomotele i zvonurile din palat; se ruga
mpreun cu copiii, cnd Lpuneanul vine i o duce n sala de osp artndu-i
piramida. Vznd grozava privelite, doamna Ruxanda lein. Cu cu acelai zmbet
diabolic Lpuneanul dispreuiete slbiciunea doamnei sale: femeia tot femeie; n loc
s se bucure, ea se sperie. Pentru el, care nici o iubeste, nici o respecta ca sotie si

mama a copiilor sai, ori pentru originea sa nobila,

nesocotita.

Ruxanda e doar o muiere

Mama iubitoare si sotie devotata, domnita este ingrozita de amenintarile pe care

voda le adreseaza la adresa ei si a fiului lor.Are parte de inca o suferinta sfasietoare,
pentru ca este silita sa aleaga intre sot si copil, asa cum o indeamna si Spancioc: "alege
intre barbat si intre fiu". Eroina isi strange "cu furie copilul la san", cere sfatul
mitropolitului Teofan cu privire la decizia pe care urmeaza sa o ia si, apoi cu
binecuvantarea acestuia, accepta sa puna otrava in pahar si sa-i dea sotului bolnav s-o
bea. Dusmanii domnitorului, Spancioc si Stroici, o silesc sa-l otraveasca motivand ca
"viata mariei-tale si a copilului acestui este in primejdie".
Ruxanda traieste un acut conflict interior, stare sugerata, indirect, de narator printrun epitet dublu, "tremuranda si galbana". Pacatul savarsit o ingrozeste si, cu lacrimi in
ochi, le spune celor doi boieri: "- Voi sa dati seama inaintea lui Dumnezeu [...], ca voi
m-ati facut sa fac acest pacat".
Pe parcursul intregii nuvele, Domnita Ruxanda este raportata si la celelalte
personaje, in afara de Lapusneanul . Ea reactioneaza in functie de amenintarea
jupanesei cu cinci copii ori a indemnurilor lui Spancioc si ale mitropolitului Teofan .
Tot indirect sunt evidentiate insusirile sale prin intermediul dialogului , care-i releva si
starile sufletesti si atitudinea in functie de imprejurari si de interlocutor.
Pe de alta parte nulipsesc nici mijloacele caracterizarii fizice, facute in mod direct de
catre narator.El considera ca imbracamintea si tinuta sunt la inaltimea rangului sau
domnesc, fiind mbrcat cu toat pompa cuvenit unei soii, fiice i surori de domn.
Naratorul ii creioneaza astfel vestimentatia aleasa si frumusetea ei vestita : Peste
zobonul de stofa aurita , purta un benisel de felendras albastru , blanit cu samur , a
carui manece atarnau dinapoi ; era incisa cu un colan de aur , ce se incheia cu mari
paftalme de matostat , impregiurate cu petre scumpe , iar pe gurmanjii ei atarna o salba
cu multe siruri de margaritar . Silicul de samur , pus cam intr-o parte , era impdobit cu
un surguci alb si sprijinit cu o floare mare de smaragde . Parul ei , dupa moda de
atuncea se impartea despletit pre umerii si pe spatele sale . Figura ei avea acea
frumusete , care facea odinioara vestite pe femeile din Romania .