,,Alexandru Lapusneanu’’ – nuvela istorica scrisa de Costache Negruzzi este una dintre operele eligibile pentru

examenul de bac. In urmatoarele randuri vom despica firul in patru in ceea ce priveste protagonistul eponim
(numele lui apare si in titlu) al acestei opere – Alexandru Lapusneanu. Cateva din trasaturile principale ale
personajului:

Trasaturi fizice

a) Alura malefica – Prin mijloace directe de caracterizare – si anume portetul alcatuit de catre narator ne sunt
furnizate anumite detalii despre fizionomia sau vestimentatia personajului: ,,Radea, muschii i se suceau in rasul
acesta, si ochii lui hojma clipeau” – alura demonica, impulsivitate

b) Disimulare – Indirect din reactiile fizionomice ale personajului deducem inclinatia lui spre mimare, spre
disimulare: ,,silindu-se a zambi”

Trasaturi morale

a) Spirit malefic – Portretul realizat de narator – mijloc direct de caracterizare dezvaluie si anumite trasaturi ale
protagonistului: ,,uratul caracter”, ,,tiranul” sau ,,desantata cuvantare”. Lapusneanu este descris ca fiind
inclinat spre cruzime.

b) Spirit vindicativ – Personajul principal al nuvelei este deosebit de razbunator– ceea ce reiese din faptele sale.
Acesta nu-i lasa nepedepsiti pe cei care-l tradasera pe scena politica in domnia sa precedenta. Se lasa ghidat de
ambitie si devine dependent de idea de putere.

c) Decadenta morala a personajului culmineaza cu atentarea la viata fiului sau acest moment marcand
falimentul sau politic si conducand spre un apogeu tragic. Asadar tot prin faptele personajului – mijloc indirect,
cititorul va intelege gradul de degenerare spirituala a protagonistului.

Trasaturi psihologice

a) Bun cunoscator al psihologiei umane, Alexandru Lapusneanu isi demonstreaza abilitatea folosindu-l pe
Motoc ca tap ispasitor. Acesta intelege caracterul duplicitar al lui Motoc, intelege ca nu ar fi un aliat util si ii
atribuie aceasta functie de paravan in planul politic.
b) Perseverent – Tot prin faptele personajului observam capacitatea lui de a alcatui un plan meticulous si de a-l
urma cu rigoare. Ambitia este una dintre trasaturile sale definitorii si provine din setea pentru putere.

Alexandru Lapusneanu ca personaj istoric este o figura foarte solid conturata in aceasta nuvela, devenind o
imagine-simbol pentru scena politica. In acelasi timp este si un personaj complex fiind umanizat de iubirea
pentru Ruxandra si pus in conditia de a alege intre a ucide sau a fi ucis in cele din urma. Se afla in ,,ipostaza a
damnatului osandit de Providenta sa verse sange si sa nazuie dupa mantuire” (G. Calinescu)