Porcescu Vera

Clasa a X-a B

Caracterizarea Personajului Doamna Ruxanda din Nuvela Alexandru Lăpușneanu.

1564-1569

De Constantin NEGRUZZI

Doamna Ruxanda apare fiind un personaj secundar care este într-o relație cu sângerosul domnitor
Alexandru Lăpușneeanu. Ruxanda este fiica domnitorului Petru Rareș.

Nuvela Alexandru Lăpușneanu de CostacheNegruzzi arată întoarcerea lui Alexandru Lăpușneanu

alături de vornicul său Bogdan în Moldova să-și recupereze tronul înlăturândul pe Ștefan .Este
reprezentată domnia lui Lăpușneanu prin modalități crude și sângeroase.

Ruxanda are o mulțime de trăsături fizice și morale.Doamna Ruxanda este o fire angelica, suava,
delicată, sensibilă, milostivă, curajoasă, iubitoare, sinceră, supusă, slabă, frumoasă, lipsită de
personalitate și de voce având un suflet generos.

Observăm că ea este o fire iubitoare și supusă când își apreciază soțul adresândui cuvinte de
încurajare și dă dovadă de respect și iubirea ei față de el „Bunul meu domn”, ,,viteazul meu
soţ”, ,,Măria ta este puternic”, ,,Eu, Dumnezeu ştie! cat te iubesc!”.

O vedem fiind o fire sensibilă dar la fel și curajoasă în momentul când îl roagă pe Lăpușneanu să
înceteze și să nu mai verșe sânge Ce-ți lipseşte măriei tale? N-ai cu nimeni război: țara este liniştită și
supusă. Judecă că după viață este și moarte, si că măria-ta eşti muritor și ai să dai sama!”.Voievodul
când a început să se supere ea nu cedează și continuie să zică tot ce are de zis: „-De aș şti ca mă vei
omorâ, nu pot să tac. Vreau să nu mai verşi sânge, sa încetezi cu omorul, să nu mai văd capete tăiate, că
sare inima din mine!”

Ruxanda dă dovadă de un om cu sufletul generos și milostivitate cînd i se făcuse milă de văduvele

rămase fără boieri datorită soțului său ”Lacrimilor jupîneselor văduve care se varsă la ușa mea și care
strigă răsplătire la domnul Hristos și la sfînta născătoare, pentru sîngele care verși. Ruxanda căzu la
picioarele lui.”

” — O, bunul meu domn! viteazul meu soț! destul! Ajungă atîta sînge vărsat, atîte văduvii, atîța sărimani!
Gîndește că măria-ta ești prea puternic și că niște săraci boieri nu-ți pot strica.”

Autorul scoate in evidenta vestimentaţia ei deosebita de unde putem deduce că este o fire
delicată „Peste zobonul de stofă aurită, purta un benișel de felendreș albastru blănit cu samur, a căruia
mînice atîrnau dinapoi; era încinsă cu un colan de aur, ce se închia cu mari paftale de matostat,
împregiurate cu petre scumpe; iar pe grumazii ei atîrna o salbă de multe șiruri de margaritar. Șlicul de
samur, pus cam într-o parte, era împodobit cu un surguci alb și sprijinit cu o floare mare de smaragde’’.

Din cuvintele autorului deduce portetrul ei fizic,la cât de frumoasă este Ruxanda “Părul ei, după
moda de atuncea, se împărțea despletit pe umerii și spatele sale. Figura ei avea acea frumuseță care
făcea odinioară vestite pre femeile României și care se găsește rar acum, degenerînd cu amestecul
națiilor străine”.

La fel Ruxanda este tristă și tânjitoare mulțumită soțului său și vieții sale “Ea însă era tristă și
tînjitoare, ca floarea espusă arșiții soarelui, ce nu are nimică s-o umbrească. Ea văzuse murind pre
părinții săi, privise pre un frate lepădîndu-și relegea și pre celălalt ucis; și mai întăi hotărîtă de obștie a fi
soția lui Jolde (pre care nici îl știa), acum fusese silită de aceeași obștie, care dipoza de inima ei făr-a o
mai întreba, a da mîna lui Alexandru-vodă, pre care cinstindu-l și supuindu-i-se ca unui bărbat, ar fi voit
să-l iubească, dacă ar fi aflat în el cît de puțină simțire omenească.”

Principalul procedeu de caracterizare al doamnei Ruxanda este antiteza cu Lapușneanul. Dacă

acesta este dur, tiranic, crud, , impulsiv, doamna Ruxanda este dimpotrivă o fire delicată, sensibilă,
sinceră și supusă.

Ruxanda la fel este caracterizată direct prin descriere de către autor formândui portetrul
fizic,atrăgând atenția la vestimentație și înfâșițare. Tot indirect sunt evidențiate însușirile sale prin
intermediul dialogului.

Ruxanda din nuvela ’’ Alexndru Lăpușneanu” de Costache Negruzii și Ana din romanul “Moara cu
noroc” de Ioan Slavici sunt doua personjae feminine importante importante în literatura română,dar
sunt diferite în multe aspecte.De exemplu rolul social,Ruxanda este soție de domnitor și la fel fiica unui
domnitor,iar Ana din ‘’Moaracu noroc’’ este o feme simplă,muncitoare și modestă care trăiește într-un
mediu rural și nu are un statut socal ridicat.

Ruxanda și Ana se aseamănă prin dorința de a proteja familia și copii săi, Ruxanda l-a otrăvit pe
Lăpușneanu ca să-și salveze fiul iar Ana atunci când soțul ei devine ursuz și se instrăineaza de ea
și de copii, naratorul omniscient observă starea ei psihologică: "era adânc jignită și nu putea
sa-l ierte pe Ghiță pentru lipsa lui de încredere", știindu-l un om cinstit si iubitor de familie,
Ana își face uneori reproșuri ca n-a știut să-i fie mereu alaturi și să-l ajute în momentele
dificile prin care trecea de când se insoțise cu Lica în afacerile necinstite.

Ruxanda este un personaj important în această nuvelă,datorită ei fiul ei nu a fost ucis

de către Alexandru Lăpușneanu ci a fost încoronat în seara când Lăpușneanu s-a stins din
viață.