Profilul psihologic al lui Alexandru

Lăpușneanu
Proiect realizat de :
Nanu Lavinia
Brebu Alexandra
Roșu-Hamzescu Andreea
Preda Antonio
Neaga Alexandru
Neațu Marius
Ruiu Mihai
Bistriceanu Alexandra
Începutul și sfârșitul lui Alexandru
Lăpușneanu
Alexandru Lăpușneanu (n. 1499, Lăpușna,
Moldova – d. 5 mai 1568, Moldova) a fost
un domn al Moldovei care a domnit între
septembrie 1552 - 18 noiembrie 1561 și
octombrie 1564 – 9 martie 1568. Figura sa
a fost popularizată de scriitorul Costache
Negruzzi, care l-a imortalizat în nuvela
Alexandru Lăpușneanu, atribuindu-i
celebrele fraze: „De mă voiu scula, pre
mulți am să popesc și eu...” și „Dacă voi nu
mă vreți, eu vă vreu...”.

Înainte de 5 martie 1568, Lăpușneanu este

afectat de o boală care îl sleiește de puteri. 
 E îngropat la ctitoria sa, Mănăstirea
Slatina, împreună cu soția sa, Ruxandra,
fiica lui Petru Rareș și cu două fete ale lui.
 Statutul moral și psihologic

Alexandru Lăpușneanul este

romanticul,ce întruchipează tipul
domnitorului sângeros, tiran și crud.

Are o inteligență diabolică și reușește

să manipuleze boierii, cu scopul de
a-și pune în aplicare planurile prin
păstratul relațiilor comerciale bune
cu Transilvania unde avea cetatea
Ciceu.
Crud, hotărât, viclean, disimulat,
inteligent, bun cunoscător al psihologiei
umane, abil politic, acesta este puternic
individualizat și memorabil, prin
caracterul excepțional al faptelor și al
însușirilor sale, ca de exemplu:
hotărârea exprimată în celebra afirmație:
”Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu” și
cruzimea extremă, în scena uciderii
celor 47 de boieri.
Dialogul dintre Motoc si
Lapușneanu este deosebit
de important, acesta dând
dovadă de o bună
cunoaștere a naturii
umane, deoarece nu se
lasă înșelat de vorbele
amăgitoare ale bătrânului
boier pe care și-l apropie
doar pentru a-l folosi
ulterior pe post de
iscoadă, intenție ce
dovedește viclenia lui
Alexandru.
Este accentuată latura pur umană a conducătorului, care în
tendința de a-și depăși condiția, de a intra cu orice preț în istorie,
încearcă să-și mențină puterea prin orice mijloace, chiar dacă
unele sunt de o cruzime ieșită din comun, dar, cu toate acestea,
domnitorul a realizat o serie de binefaceri ca urmare a pocăinței
lui după multele păcate săvârșite. Folosindu-se de arta
manipulării, a făcut o impresie plăcută prin următoarele acte
pozitive:a împodobit bisericile de la Muntele Athos și cea
ortodox-românească din Liovul Poloniei, pe care a înzestrat-o
cu vase, odăjdii, icoane și clopote și a ctitorit mănăstirea Socola
pe care a înzestrat-o în 1557 cu tot teritoriul din jurul ei.
Din punctul de vedere al statutului moral, personajul dă dovadă de
voință și tenacitate în vederea ocupării tronului, încă de la sosirea sa
în Moldova, hotărât fiind să-și indeplinească dorința, în ciuda tuturor
boierilor : “ Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau, răspunse
Lăpușneanul, a căruia ochi scîntieră ca un fulger, și dacă voi nu mă
iubiți, eu vă iubesc pre voi și voi merge ori cu voia, ori fără voia
voastră. Să mă-ntorc? Mai degrabă-și va întoarce Dunărea cursul
îndărăpt. A! Nu mă vrea țara? Nu mă vreți voi, cum înțăleg? “
Eugen Lovinescu îl numește
"tiran și furios, crunt și lesne
varsător de sânge", iar George
Călinescu îl consideră "un
monstru moral dotat cu o
melancolie sangvinară", ceea ce
ar putea însemna că voievodul
nu face decât să-și confirme
destinul, vinovată fiind soarta
care l-a condamnat să trăiască o
existență marcată de sânge, de
tristețe și de ură față de semenii
săi.
Mulțumim pentru atenția
acordată !