UNIVERSITATEA OVIDIUS

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE I TIINELE EDUCAIEI

PSIHODIAGNOSTIC 2
(ndrumri privind participarea eficient a studenilor la cursuri i seminarii)

LECTOR UNIV. DR. NICOLAE MARTIN

CUPRINS
APTITUDINILE I EVALUAREA LOR-------------------------------------------------------------------------------------------4
TESTELE DE ATENTIE------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 6
TESTE SENZORIO-MOTORII---------------------------------------------------------------------------------------------------- 8
TESTELE DE DEXTERITATE vizeaz precizia, rapiditatea, corectitudinea, cadena, ritmul execuiei.------8
TESTELE DE REPREZENTARI SPATIALE------------------------------------------------------------------------------------9
TESTUL DE COMBINAERE IN SPATIU.--------------------------------------------------------------------------------------- 9
PSIHODIAGNOZA PERSONALITATII----------------------------------------------------------------------------------------- 10
PROBLEMATICA PSIHODIAGNOSTICULUI PERSONALITATII----------------------------------------------------10
Taxonomia teoriilor personalitii din perspectiv psihodiagnostic------------------------------------------------11
Orientarea psihanalitic-------------------------------------------------------------------------------------------------------- 11
Orientarea fenomenologic--------------------------------------------------------------------------------------------------- 12
Personalitatea n concepia behaviorist i neobehaviorist.--------------------------------------------------------13
Structura ierarhic a personalitii (Dup Guilford,1959,p.100)-----------------------------------------------------14
Orientarea factorialist--------------------------------------------------------------------------------------------------------- 15
CHESTIONARELE I INVENTARELE DE PERSONALITATE----------------------------------------------------------16
CHESTIONARELE DE ADAPTARE---------------------------------------------------------------------------------------- 16
CHESTIONARUL WOODWORTH - MATHEWS------------------------------------------------------------------------17
CHESTIONARELE DE ATITUDINI I ASPIRAII-----------------------------------------------------------------------18
CHESTIONARELE DE INTERESE----------------------------------------------------------------------------------------- 18
CHESTIONARELE I INVENTARELE DE PERSONALITATE-------------------------------------------------------20
PSIHODIAGNOSTICUL PERSONALITATI NORMALE-------------------------------------------------------------------24
CHESTIONARUL 16 P.F.------------------------------------------------------------------------------------------------------ 25
CHESTIONARUL CATTELL PENTRU DETERMINAREA NIVELULUI DE ANXIETATE-----------------------26
CHESTIONARUL DE PERSONALITATE PENTRU NIVEL SECUNDAR (H.S.P.Q.) (HIGH SCHOOL
PERSONALITY QUESTIONNAIRE)--------------------------------------------------------------------------------------- 28
CHESTIONARUL C.P.I. (CALIFORNIA PSYCHOLOGICAL INVENTORY)---------------------------------------29
CHESTIONARUL E.P.I (H.J. EYSENCK)--------------------------------------------------------------------------------- 31
INVENTARUL DE TEMPERAMENT GUILFORD ZIMMERMAN----------------------------------------------------33
Anexa 1------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 36
FACTORUL A - Schizotimie - ciclotimie------------------------------------------------------------------------------------36
FACTORUL B - Inteligen---------------------------------------------------------------------------------------------------- 36
FACTORUL C Fora eului. Tendina la manifestri nevrotice n general-------------------------------------------36
FACTORUL E Supunere - dominan-------------------------------------------------------------------------------------- 36
FACTORUL F - Expansivitate - nonexponsivitate-----------------------------------------------------------------------37
FACTORUL G Suproeu slab - fora supraeului.-------------------------------------------------------------------------37
FACTORUL H Timiditate -ndrzneal (Threctia - parmia)------------------------------------------------------------37
FACORUL I Harria - premsia (sensibilitate - asprime, duritate)------------------------------------------------------38
FACTORUL L Alexia - protension (shizotimie paranoid - ncredere acceptabil)------------------------------38
FACTORUL M Praxernia - autia ( orientare practic - orientare boem)------------------------------------------39
FACTORUL N Naivitate - subtilitate---------------------------------------------------------------------------------------- 39
FACTORUL O ncredere clam - nencredere nelinitit-------------------------------------------------------------39
FACTORUL Q1 Conservatorism - radicalism----------------------------------------------------------------------------39
FACTORUL Q2 Dependenta de grup - independertta personal---------------------------------------------------40
FACTORUL Q3 - Sentiment de sine slab - sentiment de sine puternic--------------------------------------------40
FACTORUL Q4 Tensiune ergic--------------------------------------------------------------------------------------------- 40
CHESTIONARE I TEHNICI CONCEPUTE PENTRU A OPERA N ZONA DIZARMONIILOR DE
PERSONALITATE------------------------------------------------------------------------------------------------------------------ 40
INVENTARUL MULTIFAZIC DE PERSONALITATE MINNESOTA (M.M.P.I)-------------------------------------41
FORMELE INVENTARULUI M.M.P.I.-------------------------------------------------------------------------------------- 41
INVENTARUL PSIHOLOGIC FREIBURG (F.P.I.)-----------------------------------------------------------------------45
CHESTIONARUL BERNREUTER------------------------------------------------------------------------------------------ 49
2

CHESTIONARUL SMIESCHEK--------------------------------------------------------------------------------------------- 50
TEHNICA PSYHORATER -ului---------------------------------------------------------------------------------------------- 51
Anexa 2.------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 54
FIREA DEMONSTRATIV---------------------------------------------------------------------------------------------------- 54
FIREA HIPEREXACTA--------------------------------------------------------------------------------------------------------- 54
FIREA HIPERPERSEVERENT-------------------------------------------------------------------------------------------- 55
FIREA NESTPNIT--------------------------------------------------------------------------------------------------------- 56
FIREA HIPERTIMIC---------------------------------------------------------------------------------------------------------- 57
FIREA DISTIMIC-------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 57
FIREA LABIL------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 57
FIREA EXALTAT--------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 57
FIREA ANXIOAS-------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 58
FIREA EMOTIV---------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 58
TESTELE PROIECTIVE---------------------------------------------------------------------------------------------------------- 59
TESTUL RORSCHACH------------------------------------------------------------------------------------------------------- 60
TESTUL SZONDI--------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 72
TESTUL TEMATIC DE APERCEPIE (T. A. T.)--------------------------------------------------------------------------79
DIAGNOSTICUL PSIHOLOGIC PROVIZORIU SI DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL------------------------------87
TESTUL LUSCHER------------------------------------------------------------------------------------------------------------ 89

APTITUDINILE I EVALUAREA LOR

Paragraf facultativ
Aptus n latin nseamn apt pentru ceva. Aptitudinile au fost definite ca fiind dispoziii naturale sau
dobndite n efectuarea anumitor aciuni.Termenul de capacitate, echivalent, subliniaz importana aspectului
dobndit al aptitudinii. Se manifest spontan i antreneaz randamente crescute, att din punct de vedere
calitativ, ct i cantitativ, n condiii de egalitate, n ce privete nvarea i alte forme de activitate uman.
Aptitudinile nu pot fi explicate doar prin condiii favorizante, subiective, ci trebuie avute n vedere aspectele
dobndite prin nvare, prin exerciiu. Trebuie luai n considerare totodat i factorii motivaionali.
Ursula chiopu subliniaz c exist un fond uman aptitudinal foarte larg, iar la nivel individual, o structur
limitat care se exprim, de altfel, n conceptul de unicitate al personalitii, acest concept implicd i aspectul
c o persoan poate ndeplini cu succes o activitate sau un grup de activiti i cu mai puin succes alte
activiti.
Unele dicionare de psihologie definesc aptitudinea ca fiind o condiie sau grup de caracteristici privite ca
simptomatice pentru capacitatea unui individ de a ctiga prin exerciiu unele cunotine, ndemnri sau grup
de deprinderi, cum ar fi de exemplu - deprinderea de a vorbi o limb, de a compune muzic.
P.P.Neveanu privete aptitudinea ca pe un aliaj al ereditarului i al dobnditului. Aptitudinea n sine nu este
ereditar, spune el, ci se ntemeiaz pe anumite premise native. Deci, aptitudinea este rezultatul interaciunii
dintre ereditate i mediu.
Teplov concepe aptitudinile ca pe nite premise native care sunt generice, putnd lua diverse
configuraii,n funcie de solicitrile mediului,n funcie de exerciiu. De asemenea, Teplov susine existena
unor relaii compensatori ntre diferitele aptitudini la nivelul structurii personalitii.
Aptitudine poate deveni orice proces psihic care prin stereotipizare, prin exerciiu ajunge s se obiectiveze
n personalitate.
Deci, conceptul de aptitudine implic 3 consecine:
1) Potenialitile unui subiect nu sunt dezvoltate la acelai nivel de aceea, spune Teplov, ntre ele pot s
existe relaii compensatori, adic deficitul unei aptitudini poate fi contrabalansat prin excesul alteia. De
asemenea, subiectul poate nva s desfoare cu succes un grup de activiti i cu mai puin succes alt grup
de activiti.
2) Aptitudinea are un caracter diferenial, deci difereniaz oamenii prin nivelul atins de fiecare individ.
3) Multe din aceste potenialiti sunt relativ stabile i tind s persiste pe o perioad ndelungat. Orice
schimbare n potenialitile unui individ se produce ns n limitele care in de constituia sa prezent.
Vorbind despre inteligen, Plomin (autor care studiaz baza ereditar a inteligenei i, n general, a
personalitii) susine c datul genetic este att de important nct, orice micare n sus sau n jos de-a lungul
potenialitilor unui individ ca urmare a nvrii, a exerciiului, nu poate depi limitele care au fost
circumscrise de datul ereditar.
Fa de aptitudini trebuie s avem totui o atitudine mai generoas, mai umanist, n sensul c aceste
limite date de baza biologic trebuie s le considerm foarte largi, acestea doar configurnd cadrul unde
succesul va fi mai mare, dar nu i magnitudinea lui. Nu putem accepta o perspectiv care limiteaz implacabil
posibilitile individului.
Exist orientarea de a defini aptitudinile ca un complex de nsuiri relativ stabile care faciliteaz nvarea,
concepie care pornete de la faptul c exist posibilitatea de a face predicie privind desfurarea unei
anumite activiti pornind de la acest fond aptitudinal posibil de msurat.
P.P.Neveanu obinuia s defineasc aptitudinile ca pe nite sisteme operaionale stabilizate, superior
dezvoltate, i de mare eficien. La nivelul personalitii, aptitudinile constituie latura instrumental a acesteia,
latur organizat ierarhic i introdus ntotdeauna n mod original.
Aptitudinea este izvorul creativitii. Interaciunea aptitudinilor pe orizontal este posibil prin
compensarea lor reciproc, pe cnd interaciunea pe vertical este susinut de concepia lui Spearman,
potrivit creia n toate aptitudinile exist un factor comun ''g'' i exist i factori specifici care le difereniaz.
Spearman a ajuns s interpreteze corelaiile ridicate dintre diversele variabile ca fiind expresia unui factor
comun, factorul g, iar factorii care nu se suprapuneau prin corelaie au fost considerai factori specifici.
4

Thurstone adopt o poziie diferit. El vorbete de factori de grup, aptitudinile corespunztoare fiind
valabile pentru o anumit clas de activiti. Cele care corespund factorilor de grup au fost numite aptitudini
intelectuale primare. Ele sunt: nelegerea, percepia, gndirea inductiv i deductiv, memoria, raionamentul,
spaialitatea i fluiditatea verbal. Lor le corespund teste deja consacrate.
Clasificarea aptitudinilor
Cea mai general clasificare este aceea care mparte aptitudinile n generale i specifice.
Anastasi face remarca, foarte interesant i pertinent, c naintea probelor psihologice care s
investigheze aptitudinile generale i specifice au existat testele de inteligen. S-a constatat c s-au nregistrat
diferene ntre scorurile la diferite subteste ale testelor psihologice. Astfel, un subiect nu obine aceei cot la
toate subtestele unei baterii de inteligen. Acesta a constituit fundamentul dezvoltrii bateriilor multiple de
aptitudini de mai trziu.Testele de inteligen nu fuseser destinate acestui scop, de a fi fragmentate pe
subteste, ci de a fi folosite global. De aceea extragerea unui subtest contravenea conceptului care sttea la
baza testului n ansamblu, fapt care altera consistena intern a bateriei respective. Curnd a devenit evident
c testele de inteligen lsau deoparte anumite domenii ale structurii aptitudinale a unei persoane, ca de
exemplu: abilitile mecanice, abilitile manuale, fapt care a constituit un impuls pentru dezvoltarea testelor de
aptitudini. Binenles c toate acestea s-au ntmplat la comanda social tot mai mare venit n psihologia
seleciei profesionale. Necesitatea de a face selecie n diverse meserii, posturi, fcea tot mai presant
necesitatea unor probe destinate special acestui obiectiv al seleciei profesionale. De aceea este oportun, n
tratatarea problemelor teoretice ale aptitudinilor, s ne referim la teoria factorial a lui Spearman i, n general,
la factorii pui n eviden printr-un astfel de procedeu statistic, unde ei au fost de la nceput asimilai
aptitudinilor.
Aptitudinile simple sunt acelea care condiioneaz succesul n activiti de complexitate redus, n meserii
simple. Din acest punct de vedere sunt mprite n aptitudini: senzorio-motori (simple) i intelectuale (cu un
caracter mai complex).
Dup domeniul de exercitare distingem: aptitudini tiinifice, tehnice artistice, sportive, manageriale, etc.
Aptitudinile tiinifice reprezint categoria cea mai nalt de aptitudini. Ele sunt cele mai complexe datorit
complexiti proceselor i operaiilor intelectuale care intervin n calitate de componente. Aptitudinile tiinifice
reprezint cea mai mare avere a unei naiuni. Exist programe experimentale pentru depistarea condiiilor de
formare timpurie a aptitudinilor tiinifice.
Aptitudinile tehnice au dou componente: gndirea tehnic i aptitudinea spaial.
Aptitudinea colar este definit de Tiberiu Kulsar drept un ansamblu de nsuiri care asigur asimilarea
cu succes a programei colare. Are un caracter compozit incluznd, pe lng inteligen i gndire, i aspecte
motivaionale.
Gndirea tehnic poate fi abordat din perspectiva rezolvrii problemelor tehnice, ca un proces. Gndirea
tehnic este o cunoatere generalizat i mijlocit a realitii, la fel ca orice alt form de gndire. Ea permite
desprinderea relaiilor eseniale, generale i necesare dintre diversele componente tehnice, facilitnd
nelegerea funcionrii sistemelor tehnice.
Gndirea tehnic are urmtoarele particulariti, mai ales n ceea ce privete coninutul su: are un anumit
grad de nedeterminare a domeniului de cutare, cci acolo unde domeniul este foarte determinat, rezolvarea
de probleme se face prin mijlocirea unor niveluri mai sczute ale cogniiei, de asemenea implic mai multe
posibiliti de soluionare a problemelor tehnice pe ci diferite.
Are trei componente structurale:
1) componenta noional pentru c, n calitate de gndire, ea opereaz cu noiuni, concepte, clasific,
abstractizeaz, generalizeaz;
2) componenta imagistic, figural este implicat n citirea desenelor tehnice n descifrarea schemelor;
3) componenta acional, prin care se duce la bun sfrit rezolvarea problemelor tehnice.
Aptitudinea spaial se refer la capacitatea de a opera n spaiu, de a nelege modificrile pe care un
corp le poate nregistra prin micarea sau rotirea sa n spaiu, n absena perceperii directe a acestor
modificri.
Dintre aptitudinile artistice trebuie s amintim aptitudinile implicate n artele spaiului pictura, sculptura,
gravura i n artele timpului (n arta dramatic, muzic, coregrafie, literatur, cinema).
5

Aptitudinile sportive
T. Kelley clasific aptitudinile dup urmtoarele criterii:
a. dup abilitile de operare cu relaii spaiale;
b. dup abilitile de operare cu relaii numerice;
c. dup abilitile de operare n plan mental;
d. n funcie de memorie;
e. n funcie de tempoul micrilor i al percepiilor.
Un alt autor, Revers, clasific aptitudinile dup formele n care se manifest nzestrrile native, distingnd:
- aptitudini reproductive;
- aptitudini aplicative;
- aptitudini interpretative;
- aptitudini productive;
- aptitudinea colar.
Totodat, mparte aptitudinile n specifice (pentru matematic, muzic, etc.) i complexe generale, aa
cum ar fi talentul filosofic.
Clasificarea testelor pentru aptitudini
Testele de aptitudini sunt instrumente consacrate depistrii i msurrii aptitudinilor.
Ele se clasific dup tipurile de aptitudini msurate sau dup marile domenii de activitate n: generale,
tehnice, artistice, sportive.
Inteligena este cea mai general aptitudine.
Una din probele cele mai des utilizate este bateria Wechsler pentru aduli (WAIS). Foarte actuale sunt
Matricile Prograsive (standard i avansate), Testele Domino, Bonnardel, testul Kohs Goldstein (cu variantele
sale), etc. Nu insistm asupra lor deoarece v sunt bine cunoscute de la cursul de psihodiagnostic.
Menionm totui:
Differential Ability Scales (D.A.S.) este o baterie de aptitudini intelectuale elaborat de Collin D. Elliot. Este
destinat intervalului de vrst 2ani 6luni 17ani 11luni. Conine 17 teste cognitive i alte trei teste care
evalueaz aptitudinea numeric, pronunia pe silabe i pronunia de cuvinte. Rezultatele la test sunt
interpretate be baza unor scoruri pariale privind aptitudinea verbal, raionamentul nonverbal i abilitatea
spaial. Se poate determina un scor general care s-a dovedit predictibil pentru reuita colar i academic.
Teste de investigare a aptitudinilor din domeniul activitilor
Ele s-au dezvoltat n legtur cu cunoaterea factorilor care stimuleaz capacitatea de munc sau care
conduc la oboseal.
n legtur cu capacitatea de munc i oboseala testele pot fi clasificate n: teste de atenie, teste de
dexteritate, teste de reprezentri spaiale, teste de aptitudini tehnice speciale.
TESTELE DE ATENTIE
Atenia este unul din procesele psihice cele mai solicitate n defurarea activitilor umane, indiferent de
gradul lor de complexitate. Orice profesiune care implic un anumit potenial de risc nu poate s fac
abstracie de importana ateniei sub diversele sale caliti. De aceea s-a dezvoltat un fond considerabil de de
probe de atenie, dintre care amintim: proba Toulouse-Pieron(B4), Klazov, Praga, Kraepelin, BourdonAmfimov, tabelele Platonov, etc. Aceste probe vizeaz n primul rnd capacitatea de concentrare,
distributivitatea sau comutativitatea.
Este totui un fapt stiut c testele de atenie nu coreleaz ntre ele. Atenia este descompus ntr-o
multitudine de caracteristici care in de specificul activitii. Rezolvarea acestei probleme o gsim n Neveanu
(1976).
P.Neveanu definete atenia ca fiind un proces reflectoriu, fr coninut propriu (coninutul propriu l
confer activitatea care solicit atenia). Atenia este mai degrab o calitate atribuibil procesului psihic
dominant.
Zlate (2000) ncadreaz atenia n aspectele favorizante, facilitante ale activitii.
6

Exist i aparate de investigare a ateniei care se bazeaz pe principiul antrenrii subiectului n unele
activiti simple, dar solicitante, fie prin necesitatea schimbrii strategiei de lucru (flexibilitate), fie prin
nregistrarea i efectuarea rspunsului la apariia/dispariia succesiv n ritm susinut a unor stimuli vizuali,
auditivi (concentrare), fie schimbarea succesiv a planului apariei stimulilor (distributivitate, comutativitate),
etc. Aceste aparate nregistreaz diferite aspecte ale performanei. Cele mai relevante sunt msurtorile
efectuate prin simularea conduitei atente implicate n sarcini specifice de munc.
Iat n continuare cteva exemplificri privitoare la probele de atenie creion-hrtie.
Proba Bourdon-Amfimov const n a detecta anumite grupuri de litere, definite ca stimuli, pe o pagin care
conine o mulime de rnduri formate din litere dispuse aleator. Ex.-se d instructajul s se bareze litera c ori
de cte ori este precedat de a i a ori de cte ori este precedat de n. Oriunde sunt ntnlite aceste perechi
se bareaz. Sunt propuse mai multe moduri de nregistrare a performanei care iau n considerare durata
ndeplinirii sarcinii test, numrul de erori, numrul de barri corecte.
Proba Pieron const n rnduri cu ptrele cu codie orientate n diverse direcii. Deasupra sunt date
modelele care trebuie urmrite. Cu toate modelele (dou, trei, sau patru) n minte se parcurge fiecare rnd i
se bareaz stimulii semnificativi. Performana este exprimat ntr-un indice de exactitate. De ex.=corect
barate/total de barat +greit barate. Aceste probe, numite teste de baraj, se administreaz cu timp impus,
standardizat (3, 4...10minute, n funcie de test.)
Tabelul Platonov. Este o tabel pe care sunt nscrise, cu caractere mici, mijlocii i mari, numere de la 11 la
50 (ntr-una dintre variante). Subiectului i se d sarcina s caute i s arate cu un indicator, n odine
cresctoare, numerele de la 11 la 50. Cronometrm timpii realizai pentru identificarea urmtoarelor intervale
11-15,16-20, 21-25, 26-30. Apoi determinm o curb a randamentului care ne poate releva eventualele blocaje
sau fluctuaii mari ale randamentului, conduite relevante pentru eventualele dificulti ale ateniei.
Exist proba adiionrilor, a lui Kraepelin, care st la baza testului de concentrare intern cu acelai nume.
Testul prezint iruri de cifre i numere, iar subiectul primete sarcina s treac rezultatul operaiei de scdere
n intervalul dintre fiecare pereche. Atunci cnd scderea nu poate fi efectuat, deoarece desczutul este mai
mic dect scztorul, se adun, deoarece operaiile se desfoar n mulimea numerelor ntregi naturale.
Rezultatele sunt numai numere cu o cifr. Acest test pune n eviden blocajele.
V. Ceauu a realizat o variant pe aparat a probei Kraepelin, aa-zisa prob a microcurbei de lucru. Este
vorba de secvenionarea sarcinii de a aduna i scdea numere din minut n minut, de-a lungul a 10 minute. Se
msoar mai muli parametri. Proba este implementat pe un aparat electronic care afieaz subiectului
secvene de cte dou numere care trebuie adunate sau sczute dup procedeul menionat. Pentru a face ca
secvena urmtoare s apar pe ecranul aparatului, subiectul trebuie s trag de o manet. Aceast manet
este cuplat la un sistem sensibil care arat n N/m2 efortul depus de subiect la fiecare acionare. Pe o
diagram este posibil s se stabileasc o adevrat tipologie a subiecilor, i anume: fora ne arat
excitabilitatea la nivelul segmentului motor, n timp ce numrul operaiilor reuite de adunare sau scdere ne
arat performana intelectual. Este de dorit ca procesele intelectuale s le devanseze pe cele senzoriomotorii. Atunci cnd aceast curb a performanei intelectuale este deasupra celei senzorio-motorii (graie
mediilor pe fiecare minut mai mari la activitatea intelectual) avem persoane al cror reglaj comportamental se
efectueaz pe baze raionale. Persoanele la care curba psiho-motorie devanseaz curba intelectual sunt
persoane impulsive, care mai degrab sunt dispuse s acioneze dect s mediteze.
Testarea ateniei susinute se realizaeaz cu ajutorul aparatelor. Modelul experimental implicat are ca
ipotez posibilitatea stabilirii unei paralele ntre ritm i atenie.
Un astfel de test este proba psihomotorie Ricossay. Aceasta presupune un aparat dotat cu un panou
orizontal care are dispuse pe cte un rnd orizontal, respectiv verical, becuri electrice. n interiorul matricii
formate, la intersecia fiecrei linii cu fiecare coloan este dispus un buton sau, mai nou, un senzor. Becurile
de pe linia orizontal i de pe cea verical se aprind aleator. La intersecia liniilor i coloanelor semnalizate de
becuri, subiectul trebuie s ating senzorul corespunztor. Aparatul este prevzut cu ritmuri impuse, cu viteze
diferite i cu ritm liber, propriu subiectului. (Secvena urmtoare apare dup ce a fost corect anulat
precedenta.). Un panou cu contori electronici, cu afiaj numeric sau digidal, nregistreaz urmtorii indici ai
performanei: timpul de execuie, viteza de reacie la fiecare stimul, numrul de atingeri corecte/greite,
omisini, etc.
Brief Test of Attention (BTA)
7

Este elaborat de David Schretlen. Verific severitatea deficitelor ateniei la persoanele cu vrsta de 17-84
de ani. Cuprinde dou forme parale, prezentate pe caste audio. n forma N, sunt citite 10 liste de litere i nume
care cresc n lungime de la 4 la 18 elemente. Sarcina subiectului este de ignora literele i de a socoti cte
numere au fost citite cu voce sczut.
TESTE SENZORIO-MOTORII
Investigheaz aptitudinile senzorio-motorii. Termeni ca perceptiv-motor sau psihomotricitate au un coninut
asemntor. Senzorio-motricitatea implic, ntotdeauna, o latur perceptiv i una motorie (Pitariu, n Indrumar
psihodiagnostic, 1978).
Probele care testeaz psihomotricitatea presupun, n general, o sarcin standardizat, care solicit
subiectului unele activiti musculare ce sunt msurate.
Testele senzorio-motorii msoar deci, aptitudinile musculare sau o combinaie de aptitudini senzoriale i
musculare, cum sunt: dexteritatea, ndemnarea, coordonarea ochi-mn, etc.
WRAVMA (Wide Range Assessment of Vizual Motor Abilities) este un test de aptitudine vizual-motorie,
destinat intervalului de vrst 3-17 ani. Este realizat de W. Adams i D. Sheslow. Se aplic individual, cu un
timp de aplicare de 4-10 minute pentru fiecare subtest. Normele au fost realizate de autori pe un eantion de
2600 de subieci. Are trei subteste care msoar: micri fine (prin test de fixare a unor cuie n lcaurile lor),
abiliti vizual-spaiale (prin test de mbinare) i abiliti vizual-motorii (prin test de desen).
Aptitudinile senzorio-motorii sunt solicitate de o serie de profesiuni, cum sunt cele din domeniul
transporturilor terestre, aeriene sau navale sau cele din domeniul industrial (lctui, sudori, electricieni,
finisori, etc.).
Acesta este motivul pentru care aptitudinile senzorio-motorii sunt considerate aptitudini speciale. O serie
de teste motorii au fost elaborate de Mira Stanbak, n 1965. Ea consider c, prin motricitate, pot fi studiate
diverse aspecte ale dezvoltrii psihice la copii. A plecat de la cercetrile de la nceputul secolului asupra
sindromului debilitii motrice. ntre 1920 i 1940, s-au identificat mai muli factori specifici ai motricitii:
rapiditatea, precizia, organizarea n spaiu. Se poate stabili pe baza testelor un anumit nivel de abilitate
manual.
TESTELE DE DEXTERITATE vizeaz precizia, rapiditatea, corectitudinea, cadena, ritmul execuiei.
Aparate:
1) Sinusoida Bonnardel. Este utilizat n selecia i orientarea ctre toate activitile care solicit micrile
precise ale celor dou mini. Situaia experimental n care are loc administrarea probei permite observaii
asupra unor indici comportamentali privind rbdarea, perseverena, emotivitatea, etc.
Descriere
Dispozitivul este format dintr-o plac metalic n care este practicat un traseu (decupaj) sinusoidal. Sub
sinusoid evolueaz un disc electroizolat, prevzut cu 2 pinteni metalici. Prin rotirea succesiv cu ambele
mini a discului, subiectul trebuie s-l conduc de la un capt la cellalt al traseului sinusoid. Subiectul are
grij s nu ating marginile sinusoidei cu cei doi pinteni metalici, fapt considerat eroare i care este semnalizat
acustic. Performana, adic timpul de execuie i numrul de erori, se nregistreaz de ctre un contor
electronic, cuplat la dispozitiv.
Desfurarea probei
Subiectul se afl n poziia aezat n faa mesei pe care se afl sinusoida. El trebuie s manevreze
corespunztor discul pentru a-l deplasa de la un capt la altul al sinosidei.
Instructajul prezint sarcina n mod clar i standardizat. Examinatorul subliniaz c proba trebuie
efectuat bine (corect) i repede. Subiectul efectueaz un exerciiu parcurcurgnd prima curb a sinusoidei,
exact ct a parcurs anterior, n mod. demonstrativ, examinatorul nsui. Traseul se parcurge de trei ori.
Pentru interpretare se utilizeaz media pe cele trei administrri a timpului de execuie i a numrului de
greeli.
Alte probe de dexteritate: proba de evaluare a greutilor (mai multe greuti etalonate sunt date
subiectului pentru evaluare); proba de evaluare a grosimii unor rondele, le cunoatei de la cursul i
seminariile de psihologie experimental.
8

2) Proba de coordonare manual. n forma originar poart denumirea ZWEIHANDPRUFER. Este o prob
de disociere manual, de aceea n laboratoarele din ara noastr este cunoscut ca DM1.
Descriere
Este format dintru-un cadru care poate fi deplasat nainte-napoi i stnga-dreapta prin rotirea n sens orar
i invers a dou manivele. Solidar cu cadrul mobil este montat un ac metalic care poate fi deplasat de-a lungul
unui traseu electroizolat practicat ntr-o plac metalic fix. Atingearea acului de marginile metalice ale
traseului nchide un circuit electric. Acest contact este sesizat de un contor electronic.
Desfurarea probei
Const n manevrarea cu ajutorul a dou manivele n varianta DM1 sau dou manete care se mic n
plan orizotal, n varianta DM2, a acului metalic de-a lungul traseului format din patru poriuni lineare i o de
for circular cu raz variabil.
Performana este dat de numrul de greeli (de atingeri ale plcii metalice), de timpul de parcurgere a
traseului i durata medie a erorii. Proba reprezint un izvor de informaii cu privire la foarte multe aspecte, cum
sunt angajarea n sarcin, perseverena, stabilitatea emoional, planificarea activitii)
TESTELE DE REPREZENTARI SPATIALE
De obicei sarcinile de reprezentare spaial sunt incluse n testele de inteligen concret. Excepie fac o
serie de teste de inteligen cum sunt: Matricile Raven, care sunt saturate n factorul spaial. Saturaia n
factorul spaial este proprie testelor de aptitudine tehnic.
TESTUL DE COMBINAERE IN SPATIU.
A fost elaborat de Friedrich Moede. Este utilizat ca subtest n bateriile pentru investigarea aptitudinii
mecanice. Se aplic i n consilere vocaional de la 13 ani n sus. Const ntr-o foaie de hrtie pe care sunt
reprezentate fii de material din care lipsesc unele buci. Locurile lips sunt reprezentate prin cercuri. n
jumtatea inferioar a paginii sunt date, n mod aleator, cele 18 buci extrase din fiile reprezentate n
jumtatea superioar a paginii. Subiectul nscrie n cercuri literele figurilor pe care le consider c se potrivesc
cel mai bine n spaiile goale.
Proba a fost adaptat de G. Bontil pe populaie romnesc i figureaz sub denumirea de Test 13 n
colecia cuprins n '' Culegerea de teste psihologice de nivel i aptitudini'' care nsoete cartea ''Aptitudinile i
msurarea lor'' (Bontil, 1971).
Testele de aptitudini tehnice speciale sunt probe care includ factori spaiali, nelegerea i judecata
tehnic, identificarea unor principii de funcionare.
O prob clasic de nelegere tehnic este Testul 10, din culegerea menionat (Bontil, 1971), care
solicit capacitatea de a intui modul de funcionare al unui mecanism cu roi dinate.
Un alt test de aceeai factur este '' Proba de intuiie tehnic'' a lui I. M. Nestor. Sunt date 68 de teme, n
care vizeaz diverse probleme tehnice, a cror rezolvare antreneaz capacitatea de a intui diverse principii,
legi, care funcioneaz n domeniul tehnicii.
n cele mai mai multe cazuri, testele de aptitudini sunt ncorporate n baterii cu variate destinaii.
Bateria factorial PMA (Primary mental aptitude aptitudine mental primar) a fost publicat n SUA, n
1947. Se adreseaz subiecilor ntre 11 i 17 ani i este considerat ca fiind destinat evalurii aptitudinii
colare.
Bateria cuprinde 5 teste destinate evalurii unor factori de inteligen:V semnificaie verbal, S
aptitudine spaial, R - raionament, N aptitudine numeric, W fluiditate verbal.
O serie de teste i baterii sunt destinate msurrii aptitudinii tehnice.
Discurile Bonnardel - descrie-le !
Bateria G.A.T.B a fost elaborat de ctre Beatrice Dvorsak. Investigheaz urmtorii factori: ''g'' (prin teste
de vocabular i raionament aritmetic), ''V'' (aptitudinea verbal msurat cu teste de vocabular i sinonimeantonime), ''N'' (aptitudine numeric prin calcule simple i probleme practice aritmetice), ''F'' (percepia
formelor asamblarea unor forme din elemente disparate), ''O'' (percepia scrierii), ''F'' (dexteritate manual),
9

''M'' (dexteritate digital demontare i asamblare de rondele). Pentru diferite profesii sunt stabilite grupaje de
factori implicai n reuit mpreun cu pragurile de admisibilitate pe fiecare prob n parte.
PSIHODIAGNOZA PERSONALITATII
PROBLEMATICA PSIHODIAGNOSTICULUI PERSONALITATII
Odat cu acest curs ptrundem n unul dintre cele mai pasionante domenii ale psihodiagnosticului, acela
care ncearc s descifreze personalitatea ca ansamblu integrat, ca structur.
Este n tradiia limbilor anglo-saxone ca atunci cnd vorbim de psihodiagnosticul personalitii s avem n
vedere sondarea trsturilor organizatoare ale acesteia, adic cele care in de caracater, temperament I
motivaie.
Psihodiagnosticul personalitii implic, mai mult dect n alte domenii, susinerea sa de ctre teoria
psihologic. Conceptele aparintoare diferitelor teorii ale personalitii sunt singurele instrumente de care
dispunem pentru a trece dincolo de factual, ctre determinaii psihici ai comportamentului. Din pcate la ora
actual nu se poate vorbi de un test sau teorie care, singure, ne-ar putea releva personalitatea n atributele
totalitii, integralitii i unicitii ei. Acest demers ctre structurile interne ale persoanei (Allport,1991)
antreneaz eafodajul conceptual al teoriilor crora le aparin testele utilizate i prin aceasta mijlocete un
sentiment al unei validiti conceptuale relative la rezultatul final al examenului psihologic. Rezult de aici
importana teoriilor personalitii n procesul psihodiagnozei nu numai ca un mijloc de a encultura intuiia
psihologic dar mai ales ca instrumente conceptuale prin care examenul psihologic al personalitii accede la
esen, la ceeace este durabil i deci predictibil n manifestrile ei. Este motivul cruia Anastasi (1976,1979) i
d conotaii etico-deontologice cnd afirm c testele psihologice nu trebuie utilizate n afara contextului
psihologiei, i care determin orice discuie despre teste s ia n considerare, teoriile personalitii.
Rezult c datorit complexitatii sale psihodiagnosticul personalitii trebuie sa fie puternic sustinut de
personologie un sistem integrat de concepte care explic modul de functionare, dezvoltare, adaptare i
integrare al persoanei in contextul cultural-social. Cunoaterea lor i operarea cu ele sunt aspecte
indispensabile ale competenei psihodiagnosticianului. n afara lor simpla administrare de teste rmne terenul
de predilecie al diletantismului. De aceea, parafraznd dictonul nscris pe frontispiciul Lyceului peripatetic,
accesului liber la testele de personalitate ar trebui s-i opunem averismentul '' Nu are ce cuta aici cel ce ce
nu stpnete cum se cuvine teoriile personalitii !'' . Evident c dat fiind specificul cursului noi ne vom opri
doar asupra conceptelor de baz ale unor teorii ale personalitii care stau la baza interpreterii testelor de
personalitate.
Abordarea psihodiagnostic a personalitatii se confrunt cu o serie de insuficiente ce izvorasc din teoriile
ei. Exist urmtoarele limite ale teoriilor personalitatii care se rsfrng asupra psihodiagnosticului:
-lipsa unei elaborari integratoare ca o perspectiva coerenta asupra personalitatii (P. Popescu Neveanu,
1992);
-imprecizia termenilor si imixtiunea limbajului comun in teorie;
-exista o dificultate aproape funciara datorita faptului ca normalitatea este mai greu de investigat decit
persona cu tulburri de personalitate;
-diagnosticarea personalitatii trebuie sa cuprinda mai mule aspecte deodata: dinamice, motivationale,
instrumentale, valorice;
-nc nu sunt elucidate mecanismele de baz (vointa, emotivitatea) dup cum nu sunt elucidate nici
trasaturile substratului de antrenare al trasaturilor de personalitate (Ursula Schiopu, 1978)
-se surprinde cu greu unicitatea personalitatii. Dup Allport caracteristicile de baz ale personalitatii sunt:
unicitatea, integralitatea, elanul spre viitor (= capacitatea de a formula scopuri si de a le urmari cu asiduitate)
I intrepatrunderea trasaturilor sale.
In psihodiagnosticul personalitii se pleac de la aspectele tipice dar oarecum exterioare ale
personalitatii, se procedeeaz apoi la generalizarea lor ntr-un concept, dup care ne ntoarcem din nou la
aspectele tipice care se mbogesc prin deducerea pe baza conceptului a altor note specifice. Prin aceasta
psihodiagnosticul personalitii devine diferenial I accede la unicitate.
- Intotdeauna n planul psihic profund exist conduite neantrenate in comportamentele curente dar care nu
sunt mai puin importante I psihodiagnostice pentru ceeea ce persoana este n realitate. Astfel, potrivit
10

tipologiei lui Jung, persoana este nu numai ceea ce determin orientarea sa fundamental care poate fi
introvertit sau introvertit ci si ceea ce determin orientarea inconstient, care de obicei este reversul celei
afirmate contient. Nu doar Anima n stare manifest, n cazul femeilor, dar I Animus-ul latent are valoare
explicativ pentru comportamentul real.
Taxonomia teoriilor personalitii din perspectiv psihodiagnostic
Pieron consider ca personalitatea desemneaz modalitile psihologice i fiziologice ale individului.
Allport definete personalitatea ca fiind organizarea dinamic n cadrul individual a acelor sisteme psihofizice
care determin gndirea i comportamentul su caracteristic(1991,p.40).
Guilford (1957,p.5) accentueaz n definiia sa unicitatea i caracterul integrat al persoanei :
Personalitatea unui individ este patternul su unic de trsturi.
P.Popescu-Neveanu precizeaz dimensiunea social n structura personalitii - personalitatea este
tributar socialului i definit prin social (1978). Personalitatea este un ntreg individualizat, cu o
completitudine concret, unitar i stabil n structura i dinamica sa (Popescu-Neveanu,1994,p.87.).
Allport observ c personalitatea, din punct de vedere biologic, este cea mai convenabil form de
supravieuire a oamenilor. ''Ea este pentru individ ceea ce specia este pentru tipurile biologice vii'' (G. W.
Allport, 1961). Noi adugm n consens cu P.P. Neveanu,1992) c, ntruct mediul de via dominant al
persoanei este cel social, personalitatea este un construct eminamente social. Teoria personaltii trebuie s
acorde locul cuvenit dimensiunii sociale a personalitii, aa cum Allport, de altfel, o face.
Tabloul multitudinii teoriilor personalitii i al definiiilor asociate este prin, diversitatea i eterogenitatea
sa, oarecum decorcentant (D. Schultz, 1990). Acest fapt are totui o implicaie pozitiv: teoriile reprezint tot
attea perspective din care personalitatea este abordat, este adevrat far a se fi ajuns la o teorie integral a
acesteia. Mai exist un alt aspect pozitiv ce rezida din faptul c marea majoritate a teoriilor a fost transpus in
instrumente de evaluare. Incrucind aceste instrumente, n procesul concret de psihodiagnoz, instrumente
sustinute conceptual de teorii diferite, obtinem o mai mare validitate conceptual.
V. Callan i colaboratorii (1986) mpart teoriile personalitii n: teorii psihodinamice care accentueaz rolul
proceselor primare, incontiente, teorii comportamentiste potrivit crora comportamentul uman este nvat
prin condiionare clasic, operant, prin modelare sau ntrire prin vicariere, teorii fenomenologice focalizate
pe modul individual de percepere a lumii i teorii ale trsturilor (trait theory) ca determinani i organizatori ai
comportamentului. La acestea putem aduga odat cu Atkinson (1993) direcia metodologic.
Orientarea psihanalitic
Impactul psihanalizei asupra psihologiei i n general asupra culturii sec.al XX-lea este imens. n domeniul
psihodiagnosticului testele proiective i revendic baza teoretic n conceptele acestei psihologii.
Reprezentanii cei mai de seam ai acestei direcii sunt Sigmund Freud, Alfred Adler Adler I Gustav Jung.
Ne limitm la a concluziona cu privire la impactul psihanalizei asupra psihodiagnosticului personalitii.
Freud nu a avut preocupri n domeniul psihodiagnosticului. El considera c analiza viselor reprezint
calea regal ctre incontient - depozitarul adevratelor mobiluri ale comportamentului uman.
Dup Adler evaluarea persoanei trebuie s se bizuie pe ceea ce el numea das bewegungslinie- linia
imaginar care unete evenimentele primilor ani de via cu evenimentul sau simptomul prezent.
Pentru psihanaliz libidoul este energia care susine toate actele psihocomportamentale. Jung consider
c energia psihic ,libidoul, este canalizat n dou direcii, atitudini fundamentale fa de lume,
extroversiunea i introversiunea. Cnd una este contient i dominant, cealalt acioneaz n surdin n
plan incontient. Combinaia introversiunii i extraversiunii cu ceea ce el numete funcii psihologice
(manierele diferite de a percepe i nelege lumea; dou sunt raionale: gndirea, afectivitatea iar celelalte
dou sunt iraionale: senzaiile, intuiia) se obin urmtoarele opt tipuri psihologice: extravert cognitiv, extravert
afectiv, extravert senzitiv, extravert intuitiv, introvert cognitiv, introvert afectiv, introvert senzitiv , introvert intuitiv.
Dat fiind c asemeni oricrei tipologii, tipologia jungian ncorseteaz varietatea aparent infinit a trsturilor
psihologice omeneti n nite categorii nguste, ea este cel mai bine utilizat cnd te serveti de ea ca de o
busol(Stevens,1996).

11

Impactul teoriei jungiene a personalitii asupra domeniului psihodiagnozei a fost mai direct dect n cazul
altor orientri aparinnd psihologiei profunzimilor. Jung nsui este printele metodei asociaiei libere - metod
psihodiagnostic experimental prin care pot fi evideniate cauzele complexuale ale unor manifestru actuale.
nc din 1920 dou pasionate autoare, Katharine Briggs i fiica sa Isabel Briggs Myers realizez un
chestionar pentru investigarea tipologiei iungiene numit M.B.T.I ( Myers, Briggs Tipe Indicator), care, n diverse
variante, mai este utilizat i astzi inclusiv n consilierea vocaional ( Minulescu,1996). Chestionarul
ncadreaz subiectul n una din cele 16 tipuri care rezult din corelarea celor opt tipuri jungiene cu echivalenii
lor care acioneaz n mod secundar n plan incontient.
Tipologia iungian va constitui punctul de plecare al concepiei lui Eysenck privind extraversia introversia, concepie asupra creia vom reveni ntr-un alt context.
Consecinele teoretice i metodologice ale psihologiei abisale pentru psihodiagnoza personalitii pot fi
schiate astfel:
-Sistemul freudian promoveaz o viziune sistemic, structural i dinamic asupra personalitii Sistemul
personalitii dispune de elemente de stabilitate integrate, sine, eu, supraeu, antrenate ntr-un determinism
care explic i face previzibil fenomenologia subiectiv. Personalitatea poate fi neleas numai ca totalitate
ca structur global mergnd pe firul invers al determinismului de la straturile superficilale constituite prin
proiecie i raionalizare ctre straturile sale profunde i autentice. Tehnicile proiective vor fi construite pe baza
acestei paradigme.
-Odat cu primii dizideni ai psihanalizei , Adler i Jung se accentueaz rolul eului, al structurilor contiente
n psihodiagnosticul personalitii. Amplificarea rolului eului n sistemul personalitii va pregti terenul de
consens cu neobehaviorismul.
-Adler i Jung atrag atenia asupra determinismului teleologic propriu fiinei umane. Nu numai viaa
afectiv,incontientul determin evoluia persoanei dar i scopurile sale de via. Personalitatea tinde s-i
mplineasc superioritatea, planul de via (Adler) prin individuaie, pentru a atinge stadiul sinelui ca unitate
deplin a tendinelor incontiente i contiente (Jung). Psihodiagnoza personalitii trebuie s ia n seam nu
doar determinarea proceselor secundare de ctre cele primare dar I scopurile n virtutea crora se fasoneaz
planul de via al omului. Este terenul paradigmatic pe care va evolua psihologia umanist .
Trebuie s menionm n continuare contribuia lui H. Murray. Meritul su const n faptul c, elaborndui propriul sistem de personalitate n imediata prelungire a modelului freudian el este foarte preocupat de
instrumentele psihodiagnostice care pot msura conceptele modelului su.
n sistemul su de personalitate onceptul de trebuin este central. mpreun cu colaboratorii si de la
Harvard, Murray dezvolt chestionare pentru investigarea tuturor trebuinelor. El are meritul de a fi abordat pe
cale experimental, cu instrumente, unele deja ncorporate n arsenalul metodologic al psihologiei (testul
proiectiv, chestionarul, observaia, experimentul de laborator, etc.) altele noi i ingenioase (experimentul
situaional, consiliul de psihodiagnoz) concepte psihanalitice, demitzndu-le i exprimndu-le operaional n
noiunile psihologiei academice, mai pretabile verificrii empirice (trebuin, trstur, variabil, factori, etc.).
n plan metodologic Murray realizez Testul Tematic de Apercepie i conduce n calitate de director
tiinific al Oficiului de Servicii Strategice ale armatei S.U.A. un complex program de selecie bazat pe metoda
ideografic constnd n investigarea total a personalitii, care cuprindea probe proiective, interviuri i teste
situaionale.Testele situaionale modelau situaii de via reale care confruntau subiecii cu sarcini de
conducere pline de obstacole i prilejuiau observaii complexe asupra aptitudinilor de conducere i capacitii
lor de a face fa unor mprejurri frustrante. Metoda este astzi larg utilizat n S.U.A. n selecia managerilor
(Schultz,1991).
Orientarea fenomenologic
n acest orientare personologic pot fi incluse direcia umanist - cea de-a treia for n psihologie reprezentat n principal de Carl Rogers i Abraham Maslow i ntr-o oarecare msur ( Schultz,1991) de
ctre Gordon Allport i direcia cognitivist reprezentat de George Kelly. Ceeace unete aceste teorii este
accentul comun pe experiena subiectiv a persoanei, pe modul n care aceasta percepe i interpreteaz
lumea, deci pe fenomenologia sa (Atkinson,1993), precum i o nou filosofie a naturii umane, un
Weltanschauung umanist (Maslow,1970).

12

Structura personalitii, potrivit concepiei lui Rogers cuprinde ca element central self-ul, echivalent
oarecum cu eul freudian. Dup Rogers singura baz autentic pentru evaluarea personalitii este accesarea
experienelor sale interioare. Eului i este proprie tendina de actualizare de fapt o trebuin fundamental,
nnscut de dezvoltare a tuturor capacitlor fizice i psihice ale persoanei. Sthepenson elaboreaz tehnica
Q-sort care const n selectarea de ctre subiect a unor propoziii referitoare la self-conceptul su din punctul
de vedere al gradului n care acestea i se potrivesc.
Everett Shostrom (conf. Schultz,1990) dezvolt intre anii 1964 .-1974 un instrument de msurare a
atualizrii self-ului, P.O.I. (Personal Orientation Inventory) format din 150 de perechi de propoziii n care
subiectul o alege pe aceea care i se potriveete cel mai bine. Inventarul are dou scale majore - Competena
temporar (capacitatea de a tri n prezent) , Direcionare interioar (nivelul implicrii propriului self n judeci
logice i valorice) precum i alte 10 subscale.
Dup G. Kelley, autorul Teoriei constructelor personale, calea de acces ctre nelegerea individului nu o
mai constituie sondarea stratului incontient al personalitii prin analiza viselor sau prin asociaia liber ca n
psihologia abisal, nici interpretarea pattrn-urilor de rspuns la stimuli sau modele ca n psihologia
comportamentist, nici evaluarea trsturilor sau ncadrarea individului ntr-o tipologie cum procedeaz teoriile
trsturilor ci racordarea la fenomenologia subiectului, la constructele sale personale (pattern-uri cognitive de
interpretare a mediului de via), prin evaluarea comportamentului su raional apelnd la interviu, la
autocaracterizarea acestuia sau la Testul repertoar al constructelor de rol, tehnic elaborat de Kelley.
Personalitatea n concepia behaviorist i neobehaviorist.
Behaviorismului i este specific, mai ales la nceputurile sale, o orientare n studiul personalitii diametral
opus psihanalizei. Psihologia dac dorete s devin o tiin trebuie s renune la preocuparea pentru omul
interior (contient, incontient, eu, motivaii, etc.), care nu este dect o deghizare a vechiului concept teologic
la sufletului, i s se limiteze la msurarea faptelor observabile i manipulabile, adic la comportament.
Personalitatea este un ansamblu de comportamente nvate n situaii specifice.
Un exemplu sugestiv de construcie al unor teste de personalitate pe principiile teoriei nvrii l costituie
Inventarul de anxietate de tip S-R elaborat de ctre Endler i Hunt. Chestionarul se bazeaz pe descrierea a
11 situaii generatoare de anxietate. Subiecii evalueaz n ceeace i privete intensitatea celor 14 reacii
posibile. Analiznd datele obinute cu ajutorul chestionarului menionat Endler si Hunt, citai de Anastasi
(1976), constat c cea mai mare parte a varianei se datoreaz nu att situaei sau diferenelor individuale
luate separat, ct interaciunii dintre situaii si indivizi.
Orientri metodologice n studiul personalitii
Atkinson (1993) distinge n cadrul acestei orientri psihologice, care consider c trsturile sunt factorii
cauzali ai comportamentului, trei teorii reprezentative i anume Teoriile tipurilor, Teoriile trsturilor (Trait
Theories), Teoriile factorialiste.
Teoriile tipurilor
Caracteristica lor comun este reducerea diversitii comportamentului uman la cteva tipuri explicative,
sau dimensiuni discontinui. Potrivit lui Cattell tipul psihologic este un model particular i repetabil de nsuiri.
Apartenena unui individ la un tip, odat stabilit, permite inferarea sau predicia unor comportamente viitoare.
Tipologiile opereaz cu categorii statistice, fapt care explic ncadrarea doar parial a indivizilor reali. Cei mai
muli oameni aparin mai multor categorii tipologice iar alii nu pot fi ncadrai n nici un tip.
Sunt deja cunoscute tipologiile lui Hipocrat,Viola, Pende, Kretschmer, Sigaud, Sheldon, .a. Tot aici sunt
ncadrabile tipologia freudian bazat pe stadiile libidoului, sau tipologia adlerian privind nivelul de
socializare.
Teoriile trsturilor
Aceste teorii concep trsturile ca pe nite uniti fundamentale ale personalitii, ca pe dispoziii
constante de rspuns Pervin,1994). Sunt reprezentate de aproape toate teoriile personalitii care sunt
operaionalizate n diverse instrumente de evaluare a personalitii i la care, ntr-o form direct sau indirect,
conceptul de trstur este prezent. Tipurile jungiene operaionalizate n chestionarul Mayers- Briggs devin
13

categorii continui adic trsturi. La fel, factorii identificai n teoriile omonime sunt de fapt grupri (clusteri) de
trsturi ,i ei nii pot fi tratai ca trsturi n msura n care exprim i explic variabilitatea
comportamentului.
Trsturile, spre deosebire de tipuri, sunt dimensiuni continuui i se bazeaz pe presupunerea c
persoanele difer simultan din punctul de vedere al unor dimensiuni sau scale (inteligen, stabilitate
emoional, agresivitate, dominan, etc.). Persoana este recompus pe baza poziiei ocupat pe fiecare scal
(Atkinson,1993) sau este conceput nomotetic drept locul de intersecie al mai multor variabile
cantitative(Allport,1991).
Un teoretician remarcabil al trsturilor este J.P. Guilford. Trsturile n calitate de determinani ai
comportamentului nu pot fi observate direct. Accesul la acestea este posibil prin inferene fondate pe
observarea unor cue-i comportamentali- indicatorii trsturilor -care se refer la ce face, ce-i place, ct de
bine face i n ce maneir cineva face un anumit lucru. Proprietile trsturilor se refer la scalaritate
(semnific faptul c fiecare individ ocup pe continuumul trsturii o pozitie diferit - trait.positions, i c
poziia zero este punctul zero al semnifi-caiei psihologice), la consisten (indivizii difer din punctul de vedere
al variabilitii trsturilor, cei mai predictivi fiind subiecii situai la capetele scalei unde variabilitatea este mai
mic,fa de subiecii situai la mijlocul ei unde variabilitatea este cea mai mare.), la universalitate (gradul de
manifestare a trsturii n populaia general, unele instrumente fiind mai valabile pentru un segment al
populaiei cect pentru altul), la generalitate (msura n care trstura se manifest n comportamentul
persoanei, cum este cazul nervozitii care vizeaz nivelul general al activitii i al autocontrolului), la nivelul
de organizare , mai mic sau mai mare al trsturilor, i in sfrit, la patternurile de organizare ale trsturilor,
diferite de la un individ la altul (sociabilitatea cuiva se poate manifesta n uurina de a stabili prietenii, iar la
altcineva prin uurina de a stabili contacte de afaceri). Trsturile personalitii att la nivel individual ct i la
nivelul populaiei pot evolua independent sau n clusteri.
ab
SAINO
abcdefghijklmnopqrstuv
Structura ierarhic a personalitii (Dup Guilford,1959,p.100)
Guilford prezint un interesant model structural al personalitii, compus din trei niveluri care sunt
intercorelate printr-o ierarhie determinativ i una predictiv. Conform figurii de mai sus primul nivel este numit
hexis i desemneaz dispoziiile de comportare (a,b,c,d,etc.) ntr-o manier constant, ntr-un numr limitat de
situaii . Acestea au drept indicatori actele specifice de la nivelul inferior, reprezentate de totalul rspunsurilor
unei scale a unui chestionar. La un nivel superior se afl trsturile primare (S,A,I,N,O) obinute prin analiza
factorial a intercorelaiilor dintre trsturile hexis pe care le au ca indicatori . n vrful piramidei se afl
sindroamele tipuri (a,b) care se obin prin intercorelarea trsturilor primare. Ierarhiile determinative i
predictive funcioneaz de sus n jos, de la nivelurile superioare ctre cele inferioare, iar inferenele au loc n
sens invers, adic indicatorii unei trsturi sunt reprezentai de nivelul inferior. Cu ct gradul de structurare al
nivelului superior este mai mare cu att crete calitatea prediciei . Astfel, cunoscnd c o persoan are o
nalt trebuin de a se conduce dup principii morale, ne putem atepta s aib o nalt onestitate i o mare
trebuin de a proceda cinstit n diverse situaii. Dup Guilford practicienii sunt interesai de modelul ierarhic n
msura n care la unul dintre niveluri sau la altul va gsi informaia cea mai util despre trstura investigat.
Potrivit lui Allport trsturile sunt carmizile organizrii personalitii i reprezint integrarea unei clase de
stimuli cu o clas de rspunsuri (Allport, 1991) adic rezultatul integrrii a numeroase deprinderi care au
acceai semnificaie adaptativ general pentru persoan. Allport distinge ntre trsturi comune (pe baza
crora oamenii pot fi comparai) i dispoziii persoanle( pattern-uri unice de trsturi la nivel individual,
adevrate focare de organizare). Dispoziiile personale pot fi identificate printr-o calitate nuclear. Din punctul
de vedere al amplorii lor asupra comportamentului dispoziiile personale pot fi cardinale dac influeneaz n
mod global toate aspectele personalitii, centrale sau secundare. Numrul dispoziiilor persoanle, la nivelul
unui individ, este cuprins ntre cinci i zece. Evaluarea personalitii este n concepia lui Allport o problem de
14

a gsi echilibrul ntre facorii comuni i factorii morfogenetici, genotip i fenotip, nomotetic i ideografic i este
posibil prin studierea dispoziiilor personale care implic urmtorii pai : 1. Decelarea trsturilor comune prin
chestionare (etapa nomotetic,s.n.), 2. Studii de caz, 3. Analiza empiric a actelor persoanei investigate, 4.
Abordarea clinic (etapa ideografic, s.n.).
Orientarea factorialist
R. Cattell n America i H. J. Eysenck n Anglia sunt principalii reprezentatni ai acestei orientri n studiul
personalitii.
Raymond Cattell definete personalitatea ca pe ceva care ne permite s facem predicii asupra
comportamentului viitor al unei persoane (Cattell,1957). Predicia comportamentului este scopul central al
studierii personalitii. Nu putem ns face predicii acceptabile asupra comportamentului unei persoane ntr-o
situaie dat dect n masura n care cunoatem elementele de continuitate i de constan n structura
personalitii- trsturile i patten- urile acestora. Aadar trsturile sunt unitile structurale ale personalitii
i reprezint modalitile constante ale unei persoane de a reaciona la situaiile stimul.
Trsturile de personalitate pot fi evideniate prin anliza factorial a unei mase uriae de date obinute prin
efectuarea unor multiple msurtori asupra personalitii. Spre deosebire de Allport , Cattell nu este de prere
c trsturile au o existen obiectivat n fiecare individ. El le concepe ca pe nite constructe ipoteteice
deduse din observarea comportamentului extern (Schultz,1990).
Cercetrile lui Cattell privind factorii -trsturi ai personalitii pleac de la lista de termeni englezi referitori
la personalitate extras din vocabular de ctre Allport i Odbert. Aceast list redus, ntr-o prim etap, la
171 de denumiri prin gruparea termenilor sinonimi este utilizat n evaluarea unui lot de subieci. Rezultatele
evalurii, interpretate corelaional conduc la o list de 53 de grupuri de termeni. Fiecare subiect al unui nou lot
este evaluat de doi cunosctori pe baza ultimei liste de termeni. Analiza factorial a acestor evaluri s-a
concretizat intr-o list final de 12 factori, care reprezint, potrivit concepiei lui Cattell, trsturile primare ale
personalitii. La nivel individual , aceste trsturi identificate nomotetic, relizeaz patten-uri specifice prin
poziiile diferite ocupate de subieci pe continuumul fiecrui factor, pattern-uri pe care le aprofundm prin
anliz ideografic. n acest sens Cattel obinuia s utilizeze metoda intensiv de studiu bazat pe date de
observaie, interviu, pe probe proiective (pe care impropriu le numea probe obiective) i pe teste situaionale
care plasau subiecul n condiiile poprii de via i de activitate (Schultz, 1990).
Cattell utilizeaz trei modaliti de clasificare a trsturilor de personalitate. O prim distincie mparte
trsturile de personalitate , la fel ca Allport, n trsturi comune-specifice specifice tuturor oamenilor- datorate
bagajului ereditar similar i pattern-urilor comune ale influenelor sociale, i trsturi unice manifestate cu
precdere n domeniul intereselor i atitudinilor specifice fiecrui individ. Inteligena, introversia, tendina
gregar sunt exemple de trsturi comune. O alt clasificare distige trsturile abiliti, trsturi
temperamentale i trsturi dinamice (motivaionale). Cea mai interesant clasificare deosebete trsturile
de suprafa de trsturile surs.
Trsturile de suprafa sunt grupri de caracteristici ale personalitii care coreleaz ntre ele fr s fie
determinate de o surs unic. Echivalentul lor n personalitatea morbid o constituie sindromul.
Trsturile surs deriv din analizele factoriale i sunt elementele de baz ale personalitii. Ele pot fi
constituionale sau modelate de mediu. Cattell a identificat n total 16 astfel de trsturi surs care stau la
baza prediciei comportamentului n terapie nvare, mediu ocupaional, accidente. Ele sunt msurate cu
ajutorul chestionarului 16PF.
Organizarea dinamic a personalitii cuprinde trei nivele : ergii, sentimentele i atitudinile.
Ergii desemneaz trsturi surs nnscute, sursele primare de energie ale comportamentului, elemente
permanente n strucura personalitii. Cattell prefer termenul erg (n gr. ergon=energie) celor de impuls sau
instinct.
Sentimentele sunt trsturi surs care in de mediu i sunt rezultatul nvrii, deci nu au un caracter
permanent. Elle sunt pttern-uri de atitudini focaliazate pe aspectele importante din viaa fiecruia : patrie, soie,
profesie, religie, etc.
Atitudinile reprezint nu doar opiniile ci i interesele, emoiile i aciunile unei persoane orientate ctre
evenimente i obiecte.

15

Imaginea interrelaiilor dintre aceste nivele este numit de catre Cattell latice dinamic iar modelul relaiilor
de determinare al unui nivel de ctre altul se numete subsidiere. O atitudine este determinat (subsidiat) de
unul sau mai multe sentimente care pot avea la origine unul sau mai muli ergi. Sentimentele unei persoane se
organizez n jurul unui sentiment master care este sentimentul de sine sau cum i spune Cattell selfsentiment. El determin toate atitudinile persoanei fiind echivalent cu eul sau ego-ul abisal, sau cu self-ul
neobehaviorist.
Concepia lui Cattel despre personalitate i despre evaluarea ei este operaionalizat n mai multe
chestionare. Cele mai cunoscute sunt Chestionarul 16 FF, Chestionarul pentru adolesceni - HSPQ i
Chestionarul de anxietate C . n capitolul consacrat chestionarelor vom reveni asupra instrumentului 16 PF.
Oricare abordare a teoriilor personalitii nu poate face abstracie de contribuia teoretic i metodologic
a lui H.J.Eysenck, activitate care se ntinde pe mai multe decenii i cuprinde arii care depesc ncadrarea ei
n orientarea factorialist.
Coordonatele eseniale ale concepiei lui Eysenck despre personalitate i despre metodele de investigare
ale acesteia vizeaz pe de o parte numeroasele sale studii privitoare la bazele biologice ale personalitii i la
metodele neurofiziologice utilizate n investigarea lor, iar pe de alt parte, modelul su integrativ despre
personalite. Aceasta este structurat pe trei dimensiuni fundamentale- extraverisie, nevrotism, psihoticism i
este ierarhizat pe patru nivele de generalitate, n multe privine asemntoare nivelelor modelului ierarhic al
lui Guilford. Enumerate de la baz ctre vrf cele patru nivele sunt: actele mentale singulare, actele mentale
habituale, trsturile obinute prin corelarea actelor habituale i constelaiile de trsturi, adic sindroameletrsturi sau tipurile psihologice.
Structura personalitii, cu dimensiunile ei fundamentale, nu poate fi decelat dect prin intermediul
analizei factoriale dar semnificaiile psihologice ale rezultatelor acesteia nu pot fi precizate dect prin
coroborarea unor surse de informaie ct mai divese cum sunt cele provenite din msurtori din domeniul
neurotiinelor, din aplicarea testelor de personalitate, sau din testele obiective.
Dimensiunile fundamentale, axele personalitii au o determinare ereditar manifestat n predispoziii, iar
influenele mediului se mic ntre aceste coordonate biologice. Ceea ce apare n comportamentul observabil,
n chestionare, sunt aspectele fenotipice care rezult din interaciunea ereditate-mediu. Plomin i Bergman vor
confirma n anii 1990 componenta ereditar a trsturilor, a crei pondere o estimeaz a fi de 40%. Autorii
citai de Pervin (1994) subliniaz c ereditatea nu acioneaz numai direct n formarea personalitii dar i
indirect n msura n care persoana selecteaz modific i creaz ea nsi evenimentele.
Operaionalizarea modelului personalitii al lui Eysenck i gasete concretizarea n chestionarele
elaborate mpreun cu colaboratorii si timp de peste trei decenii. Ultima variant a seriei sale de chestionare
pentru investigarea extra-introversiunii i nevrotismului este E.P.Q ( Eysenck Personality, Questionnaire) din
1975. n acest chestionar apare a treia dimensiune, introdus ulterior n modelul su, psihoticismul.
Coninutul comportamental al dimensiunilor introversie- extraversie i stabilitate - neuroticism este
asemntor accepiei date de Jung : introversie = comportament retras, linitit,autocontrolat, tinznd s
dezvolte simptome de anxietate, depresie, nervozitate,etc.; extraversie= deschidere, excitabilitate, preferin
pentru contacte sociale, glume, cooperare,etc.; neuroticismul= labilitatea emoiilor,tendine depresive,
anxietate, etc. Psihoticismul se caracterizeaz prin agresivitate, impulsivitate , rceal, ostilitate, originalitate,
potenial creativ,etc.
CHESTIONARELE I INVENTARELE DE PERSONALITATE
Cea mai general clasificare a chestionarelor de personalitate mparte aceste instrumente, dup cum
msoar una sau mai multe trsturi ale personalitii, n chestionare unifazice i multifazice
n funcie de destinaia lor, ele se clasific n chestionare de: adaptare, atitudini, interese i de
personalitate (U. chiopu, 1976).
CHESTIONARELE DE ADAPTARE
Urmresc s evidentieze dificultile de adaptare n diverse medii ale activitii umane: mediul colar,
universitar, mediul muncii. Ele surprind aspectele diferentiale ale adaptabilitii, unele persoane fiind mai
adaptabile sau mai puin adaptabile n raport cu un anumit domeniu al activitii umane .
Exist trei feluri de adaptare: -prin asimilarea mediului
16

-prin acomodarea la cerinele lui

-prin deplasarea sau nlocuirea n caz de eec.
Acomodarea i asimilarea funcioneaz sistemic, orice asimilare este urmat, potrivit teoriei lui Piaget, de
acomodarea la noile achiziii.
Deplasarea se refer pe de o parte la o strategie a Eului, explicat de psihanaliz, cnd centrul de interes
se schimb ctre un alt domeniu al activitii, ca n cazul n care, nregistrnd eec n domeniul prezent (nu
ne-am realizat ca psihologi) ne orientm ctre domeniul afacerilor sau invers. Pe de alt parte, deplasarea se
poate produce i imaginar, n sensul c, ne compensm eventualele rni ale stimei de sine, ale imaginii de
sine, proiectandu-ne n diverse situaii unde aceste caracteristici, aceste trebuine ale Eului sunt satisfcute.
Adaptarea la condiiile activitii este un proces foarte complex i nglobeaz componente fiziologice,
psihologice, sociale, angajnd att mecanisme de diminuare ct i de compensare acordate la un nou mediu,
care este considerat cel mai confortabil.
Cele mai utilizate chestionare din aceast categorie, n deceniile trecute, dar care mai sunt utilizate i n
prezent sunt Woodworth-Mathews i Psychorater.
CHESTIONARUL WOODWORTH - MATHEWS
Este unul dintre cele cele mai utilizate chestionare de adaptare. n varianata originar a fost utilizat n
primul rzboi mondial ca o modalitate de standardizare a interviului psihiatric. La elaborarea primei variante sa utilizat un ention normativ de 2000 de subieci normali i un grup de psihonevrotici. Se mai numete
inventar psihonevrotic, deoarece poate decela unele accenturi spre patologic ale unor nsuiri
psihocomportamentale, larg ntlnite n populaie. Dei opereaz cu concepte psihiatrice, el sesizeaz de fapt
caracteristicile tipologice i temperamentale atribuibile personalitii normale. Unii autori l consider, pe bun
dreptate, ca fiind un chestionar de temperament.
Descriere
Conine un numr de 76 de itemi la care subiecii rspund prin sublinierea rspunsurilor ''Da'' sau ''Nu'' .
Rspunsurile sunt tiprite n dreapta paginii, n continuarea fiecrui item. Testul mai poate fi administrat cu o
foaie de rspuns.
Itemii sunt alocai unui numr de opt caracteristici temperamentale. Dei acestea sunt denumite cu o
terminologie clinic, semnificaia lor poate deveni patologic doar prin depirea considerabil a anumitor
limite.
1. emotivitate simpl;
2. psihastenie, obsesiuni;
3. tendine schizoide;
4. tendine paranoide;
5. tendine depresive i ipohondrice;
6. tendine impulsive i epileptoide;
7. tendine instabile (instabilitate psihic);
8. tendine antisociale (egocentrice).
Administrare.
n instructajul standardizat se insist pe urmtoarele aspecte:
Subiecii trebuie s citeasc fiecare ntrebare cu toat atenia i s cntreasc foarte bine dac
ntrebarea se refer la o caracteristic ce se potrivete felului lor de a fi i de a aciona, n condiiile n care
cvasitotatlitatea chestionarelor, dimpotriv, solicit subiecilor s dea primul rspuns care i vine n minte.
Aceast schimbare de accent este explicabil prin intenia lui Woodworth de a realiza odat cu acest
chestionar o prescurtare i standardizare a interviului psihiatric, pentru a putea fi investigat un mare numr de
combatani.
Un alt accent se pune pe necesitatea unei conduite sincere n completarea chestionarului.
Corectarea i interpretarea testului
Corectarea chestionarului se realizeaz trecnd n revist fiecare rspuns semnificativ i alocndu-i o
linie, la fel ca ntr-un tabel de frecven, fiecrei trsturi sau tendine ntr-un tabel centralizator, tiprit de
obicei pe ultima pagin a chestionarului, sau pe foaia de rspuns. De obicei, chestionarele conin n stnga
17

numrului de ordine al fiecrui item o cifr roman de la I la VIII care arat crei tendine psihonevrotice i este
alocat ntrebarea respectiv. De asemenea, mai sunt tiprite unele semne distinctive ( de ex. un ''+'') la acei
itemi pentru care rspunsul semnificativ este ''Nu''. Numrul de rspunsuri pe fiecare tendin se nmulete cu
un coefficient, care variaz de la o trstur la alta, fiind cuprins ntre 20 i 52. Va rezulta, pentru fiecare
trstur psihonevrotic, un numr cuprins ntre 0 i 360.
Interpretarea testului respect urmtorii pai:
1. Se evalueaz gradul de normalitate al celor opt trsturi temperamentale. Dac se situeaz sub
valoarea de 120 le vom considera ca fiind normale. Cu ct valorile vor fi mai mari de 120 i se vor apropia de
360, cu att va fi mai ndreptit supziia unor tendine patologice.
2. Interpretarea profilurilor normale se face lund n considerare, ca dominante, acele trsturi mai evident
conturate. Despre o persoan care a obinut valori sub 120 la toate trsturile, dar la care caracteristica
temperamental cu nota cea mai mare este tendina paranoid, vom emite ipoteza unei persoane bnuitoare,
suspicioase, uor de rnit, cu mult amor propriu, cu sete de prestigiu, etc. Aceeai trstur avnd o not
peste 300, ntr-un protocol cu toate celelate note depind pragul de 120, indic focalizarea morbid a
persoanei pe ideea de insecuritate social, de grandoare sau de persecuie, unilateralizarea trsirilor sale
sufleteti pe ideea obsesiv de prejudiciu.
3. Astfel de profiluri cu tendine morbide trebuie confirmate de alte probe sau de examenul psihiatric.
CHESTIONARELE DE ATITUDINI I ASPIRAII
Pieron definete atitudinile ca pe reacii generalizate fa de anumii stimuli. Ele sunt sisteme afectogene
care impic un sistem de valori, negative sau pozitive antrenate n sfera motivaional a personalitii (U.
chiopu, 1976). Murray consider c trebuina are o sefer mai larg dect atitudinea, pe care de altfel o
implic.
Contribuii consistente n domeniul chestionarelor de atitudini au adus Thurstone, Likert, Guttman
Lazarsfeld, .a.
Thurstone a elaborat Scalele de atitudini generale (Generalized Attitude Scales), intrument care
investigheaz atitudini referitoare la cstorie, divor, libertatea negrilor i alte chestiuni cu caracter social.
Odat cu acest chestionar, Thurstone a elaborat un aparat matematic special, utilizat n valorificarea acestui
tip de instrumente psihodiagnostice.
Alain Sarton realizeaz un grupaj de chestionare care investigheaz o serie de atitiduni, cum sunt:
atitudinea fa de sntate, atitudinea fa de satisfaciile imediate, fa de bani, fa de prestigiul social i fa
de munc. Fiecare tip de atitudine este evaluat pe trei dimensiuni, de exemplu: ca atitudine fa de sntatea
proprie, fa de sntatea altora i fa de sntatea n general (fa de conceptul de sntate).
Psihodiagnosticul aspiraiilor s-a centrat pe modelarea unor situaii experimentale. Este investigat de
nivelul de aspiraii, adic nivelul pn la care individul este gata s-i angajeze ntr-o sarcin propria sa stim
de sine. Nivelul de aspiraii se definete prin comparaia performanei reale cu performana estimat de
subiect. Diferena ntre cele dou are valoare de feed- back pentru ajustarea aspiraiilor viitoare.
Dembo, elev al lui Lewin a elaborat un interesant dizain experimental n acest domeniu. Subiecii au de
ndeplinit n mod repetat aceeai sarcin. naintea fiecrei etape, subiecii comunic propriile expectaii privind
calitatea i timpul de rezolvare. Se constat un proces constant de ajustare a expectanelor n concordan cu
performanele reale.
Situaii experimentale cu valoare de test, similare, au mai realizat Dellay i Pichot precum i J. B. Miller.
Testul lui J. B. Miller const din 20 de pagini de exerciii aritmetice simple. Pe msur ce rezolv fiecare
pagin ( de la 2 la 13) cu timpul limit de un minut, subiectul o atribuie, alternativ, contului su sau clasei.
Performanele la paginile 14-19 le atribuie dup bunul plac siei sau clasei. Comparaia celor dou conturi,
personal i al clasei, pune n eviden atitudini cum sunt cooperarea sau individualismul.
Pentru informaii detaliate studenii vor consulta U. chiopu, 1976 p.404-410, H. Murray, Exploration de la
personalite (experimentele lui Frank privind nivelul de aspiraie) i Al. Roca Metode i tehnici experimentale
n psihologie, p.280-282)

18

CHESTIONARELE DE INTERESE
Sunt utilizate n special n domeniul orientarii colare i profesionale a adolescenilor, dar este utilizat i n
reorientarea i reconversia profesional.
Fiind definit ca fixare i manifestare a unei trebuine, interesul dinamizeaz activitatea psihic, focalizeaz
atenia, efortul i se obiectivizeaz n performane.
Interesele prezint aspecte difereniale att structural, ct i din punct de vedere al calitilor, care sunt:
generalitatea, intensitatea, durata.
U. chiopu (1976) identific trei tipuri de chestionare pentru testarea intereselor:
1. Chestionarele cu structur cognitiv. Conin sarcini (ntrebri) de identificare a unor profesii cunoscute,
de apreciere a unor profesii interesante, dificile, pe cale de dispariie sau a altora noi.
2. Chestionare care conin sarcini de identificare a unor profesii pe baza prezentrii unor secvene de
activiti specifice.
3. Chestionare de interese profesionale, n care itemii conin descripiile unor actviti proprii mai multor
profesii. La fiecare item subiecii trebuie s aleag acel tip de activitate care i place cel mai mult.
n domeniul chestionarele de interese profesionale cele mai cunoscute sunt: Chestionarul de interese
vocaionale Strong, Chestionarul de interese Kuder, Lee-Thorpe, Lacerbeau i Martin Irle.
Chestionarul lui Strong conine un numr de 400 de itemi vocaionali i avocaionali. Itemii vocaionali sunt
cei care identific interese specifice unei anumite profesii; itemii avocaionali se refer la interese care nu au
legtur cu profesia respectiv. Departajarea lor pentru 24 de profesii feminine i 47 de profesii masculine a
fost realizat de Strong prin compararea unor loturi perechi de subieci. n unul din loturi toi subiecii aveau
aceeai profesie, iar n cellalt aveau profesii diferite. Ambele loturi erau egalizate d.p.d.v. al sexului i vrstei.
Loturile omogene d.p.d.v. al unei anumite profesii au relevat anumite modele (structuri) specifice de interese.
Chestionatul se adreseaz adolescenilor. Familiile de interese au fost reprezentate pe un glob. O astfel
de reprezentare permite consilierului vocaional s indice subiectului locul su pe globul profesiilor i distanele
dintre locul su i alte profesii.
Chestionarul Kuder are itemii grupai pe 10 grupe de interese ocupaionale, care au fost identificate prin
analiz factorial, ca de exemplu: interese ocupaionale, persuasive, artistice, literare, muzicale, servicii
sociale, funcionreti etc. Fiecare item este format din descripia a trei tipuri de activiti, fiecare evocnd un
interes specific. Subiectul trebuie s opteze pentru una dintre cele trei variante, astfel:
Ce crezi c este mai interesant ?
a) S realizezi noi tipuri de aparate electrice ?
b) S conduci un magazin de aparate electrice ?
c) S primeti comenzi telefonice pentru aparate electrice ?
Scorurile, n percentile, pe fiecare dintre cele 10 grupe de interese, permit decelarea profesiei ale crei
activiti specifice au fost cele mai preferate. Consilierea subiectului n alegerea profesiei are n vedere att
profesia dominant, ct i configuraia general a intereselor subiectului.
Chestionarul Lee-Thorpe opereaz cu ase tipuri de profesii, descrise succint cte dou n fiecare item.
Subiectul trebuie s aleag de fiecare dat profesia preferat. Profesiile sunt sociale, naturale, mecanice,
afaceri, art, tiin.
Chestionarul lui Lacerbeau este format din 72 de itemi redactai cte 18 pe patru pagini diferite. Itemii se
refer la diferite ocupaii, cum sunt cele tehnice, intelectuale, sociale, sportive, legate de natur, din domeniul
comerului, artistice, manuale, imaginative. Din fiecare pagin, subiectul alege ase profesii preferate i indic
alte ase respinse. Se acord un punctaj difereniat de la 2 la 0 pentru profesii preferate, neutre sau respinse.
Chestionarul lui Martin Irle identific interesele specifice a nou tipuri de profesii din domeniul tehnic,
tiinific, comercial etc. Este format din 162 de itemi. Fiecare item evoc patru tipuri activiti diferite, fiecare
aparinnd unei anumite profesii. Subiectul o alege de fiecare dat pe cea mai preferat. n partea stng a
paginii este indicat, printr-un symbol, tipul de profesiune evocat de ficare alternativ, ca n exemplu de mai jos:
65. (A) - A turna stlpi de beton pentru poduri.
(H) - A cultiva rsaduri de zarzavat.
(D) - A lucra ntr-un laborator electronic.
(E) - A prezenta n magazin nouti tehnice.
19

Funcie de punctajul rezultat pentru fiecare categorie de ocupaii se pot stabili interesele ocupaionale
dominante ale subiectului consiliat.
CHESTIONARELE I INVENTARELE DE PERSONALITATE
Acestea se adreseaz atributelor caracteriale i temperamentale. n domeniul psihodiagnozei sunt
preferate inventarele multifazice de personalitate, deoarece ofer o perspectiv mai ampl asupra patternului
caracteristicilor unui subiect. Unele inventare de personalitate, cum este cazul M.M.P.I., opereaz cu concepte
din domeniul psihopatologiei, altele, cum este C.P.I. (Inventarul Psihologic California), opereaz cu concepte
din domeniul normalitii. Ambele pot fi utilizate att n domeniul clinic, ct i n domeniul normalitii.
M.M.P.I. (Inventarul Multifazic Minnesota) produce o difereniere mai riguroas a diverselor tulburri
psihice care pot apare ca fenomene dezadaptative.
Dintre chestionarele care au o larg utilizare n laboratoarele de psihologie din ara noastr menionm:
M.M.P.I, C.P.I, F.P.I. (Inventarul Freiburg); chestionarele 16 P.F. i de anxietate ale lui Cattell, inventarul de
temperament al lui Guilford-Zimmerman etc.
Mai recent, sunt n curs de adaptare pe populaia romneasc chestionarele NEO care au la baz modelul
BIG-FIVE.
Chestionarele de personalitate nu sunt instrumente psihodiagnostice infailibile. Ele comport o serie de
dificulti pe care este necesar s le cunoatem pentru a avea o perspectiv ct mai realist cu privire la
valoarea de ncredere pe care o atribuim rezultatelor obinute prin administrarea lor. Menionarea mai nti a
limitelor lor are rolul de a invita la pruden i discernmnt cnd le utilizm. De asemenea, configurarea chiar
i numai succint a evoluiei ''filosofiei'' care ghideaz construcia acestor instrumente n ultimele decenii are
drept scop relevarea complexitii travaliului care st la baza realizrii lor.
Sursele de eroare ntlnite n utilizarea chestionarelor de personalitate
Cele mai grave probleme cu care se confrunt chestionarele de personalitate sunt acelea ale denaturrii
rspunsurilor. Spre deosebire de domeniul clinic i de cel al consilierii, unde subiectul este interesat n mod
direct s dea rspunsuri ntr-un mod ct mai adecvat, n alte domenii, ca de ex. n selecia profesional apare
tendinta de falsificare a rspunsurilor.
Ursula Schiopu clasific sursele de eroare care in de subiectul respondent n:
a. efectul de faad,
b. efectul de reputaie bun,
c. efectul de originalitate,
d. efectul de fraud,
e. efectul de convenien. (Pentru detalii vezi U. chiopu, 1976).
Falsificarea rspunsurilor, dup Bloom i Naylor (1976), se refer la tendina subiecilor de a alege acele
rspunsuri care i prezint ntr-o lumin ct mai favorabil. Subiecii, n mod contient, doresc s i mreasc
ansele de success, fie atunci cnd chestionarul servete unor scopuri de selecie, fie atunci cnd vor s
beneficieze de un anumit regim preferenial.
Exist ns i o motivaie incotient de falsificare a rspunsurilor, care angajeaz mecanismele de
aparare ale Eului. Posibilitatea falsificrii, modificrii rspunsurilor la chestionarele de personalitate a fcut
obiectul unor experimrnte. ntr-unul din experimente s-a cerut subiecilor primului eantion experimental s
simuleze rspunsurile unor oameni fericiti, bine adaptai (subiecii fiind studeni). Subiectilor din al doilea
eantion experimental li s-a cerut s simuleze dezadaptarea universitar (nefericirea, stresul), iar celor din
eantionul de control, al 3-lea, li s-a cerut s se refere la propriul comportament. S-au obinut diferene
remarcabile, care dovedesc uurina cu care pot fi generate profilurile dorite. n cele doua loturi experimrntale,
subiectii au reusit s dea astfel rspunsuri nct, prin prelucrarea chestionarelor, s-au obinut exact
caracteristicile propuse de experimentator.
Un excelent avertisment n ce priveste fragilitatea chestionarelor de personalitate, i respectiv tendina de
falsificare a rspunsurilor, l reprezint cercetarile ntreprinse de Weastman i Green. Ei au cerut subiectilor s
rspund la un chestionar de personalitate, ca i cnd ar candida pentru ocuparea postului de vnzator la o
mare firma i ar trebui s i mreasc ansele de succes. Dup o sptmn, acelorai subiecii li s-a cerut
s rspund la fel de nalt motivai pentru a fi angajati n postul de bibliotecari. Trstura msurat, ncrederea

20

n sine, a nregistrat diferene notabile ntre cele dou etape ale experimentului, ''vnztorii'' avnd scoruri mai
nalte dect bibliotecarii.
A doua surs de eroare o reprezint seturile sau montajele de rspuns. Este vorba de efectul de set
(montaj, ustanoka). Aceti termeni desemneaz faptul c noi percepem i reacionm n faa evenimentelor n
virtutea unor experiene anterioare, stocate n adevarate matrici perceptive. Setul are rolul de a categoriza
datele primare ale experientei, deci de a le raporta la ceva cunoscut i, n felul acesta, de a le desprinde
semnificaia. Prin intermediul setului, subiecii au tendina s interpreteze itemii n conformitate cu propria lor
experien i s dea rspunsuri mai mult sau mai puin deformate de aceste ateptri. Una din consecintele
setului o reprezint tendina de a rspunde ntr-o manier dezirabil social. Spre deosebire de tendina de
falsificare contient, conformarea la modelele de rspuns acceptate social are la baz mecanisme mai
profunde, mecanisme incotiente, care sunt legate de nevoia de protecie i de aprare mpotriva criticilor sau
mpotiva dezaprobrii sociale.
O alta categorie de erori, legat de set, poate s apar datorit tendinei de a rspunde cu ''da'' sau cu
''adevarat''. Incuviinarea echivaleaz cu ncercarea de a rspunde aa cum credem c alii s-ar atepta s
rspundem. Tot aici, n categoria setului, intr deviaia sau tendina de a da rspunsuri necomune sau
neobinuite.
Diminuarea acestor surse de eroare se realizeaz prin urmtoarele metode.
1.Construirea unor itemi neutri din punct de vedere social, dat fiind c dezirabilitatea social este sursa de
eroare .
2. Furnizarea prin instructaje adecvate a explicaiilor privind importana unui comportament sincer, care
este n avantajul subiecilor.
3.Incorporarea n chestionarele de personalitate a unor scri de control care detecteaz tendinele de
falsificare.
4.Intoducerea unor variabile cu rol corectiv, aa cum este cazul, scrii K din M.M.P.I.
5. Utilizarea tehnicii alegerii forate a rspunsurilor prin care subiectul trebuie s aleag ntre doi sau mai
muli termeni sau fraze, egal de acceptabile, dar diferite ca semnificatie (Exemplu . : A dori s am o cas : a)
situat n mijlocul pdurii; b) situat n centrul oraului; c) ntre A i B).
6. Asigurarea unui numr egal de ntrebri la care rspunsurile : Da adevarat; Nu - fals sunt
semnificative.
7. Intercalarea acestor dou tipuri de ntrebari astfel nct s nu se formeze setul, ateptarea fa de un
anumit tip de rspuns.
Trebuie semnalat, odat cu Anastasi (1978), c experiena acumulat de cercettori a produs o optic
interesant n legatur cu aceste erori: dac la nceput ele erau considerate i tratate ca o surs de
deformare, i n consecin erau introduse msuri de contracarare a lor, ca cele menionate mai sus, ulterior a
aprut o a doua tendin potrivit creia aceste modaliti de rspuns falsificatoare pot fi tratate ca stiluri de
rspuns personale, deci ca indicatori ai unor caracteristici durabile de personalitate. (Chiar tendina de a mini
este o caracteristic de personalitate foarte important, pe care, n majoritatea profesiunulor este foarte
important s o evalum).
Dificulti specifice evalurii psihologice cu ajutorul chestionarelor de personalitate
O serie de autori mai vechi (Anastasi, Crombach) sau mai noi (Hofstee, Costa, Mc.Craye) au adus
urmtoarele reprouri chestionarelor de personalitate i anume:
1.Chestionarele nregistreaz limite n operationalizarea dimensiunilor de evaluat. De exemplu, a
operaionaliza sociabilitatea nseamn a-i gasi acele faete care pot fi uor evaluate prin ntrebri adecvate. A
operationaliza un concept psihologic nseamn a-l traduce n termeni uor evaluabili. Aceleai limite sunt
prezente i n modul de utilizare a limbajului, n sensul c, uneori, limbajul tiintific este impregnat de noiuni
ambigue provenite din limbajul comun, natural. Cattell este unul dintre autorii de chestionare, care a fost
preocupat de utilizarea unui limbaj standardizat. El chiar a propus pentru factorii de personalitate o
simbolistic internaional tocmai pentru a elimina ambiguitile. De asemenea, chestionarul nregistreaz
limite n privina modului n care sunt transmise ctre subiect i n care sunt receptate de ctre acesta
informaiile coninute de itemi. Nu putem fi siguri c subiecii vor obine aceleai nelesuri ca cele intenionate
de ctre cel care a redactat itemii.

21

2. O alt limit o reprezint faptul c starea de intenionalitate a subiectului se reflect asupra modului n
care el ntelege sensul ntrebrilor.
3. O alt limit este vizibilitatea itemilor, faptul c sensul lor favorabil poate fi intuit de subiect. Uneori
este intuit nsi trstura de personalitate care este intit.
4. O alt limit a chestionarelor e dat de faptul c exist o mare variabilitate a comportamentelor pe care
le msurm. Noi nu ajungem la trsturi psihice direct, ci prin intermediul comportamentelor, n spe prin
comportamentele de rspuns, i aceasta n funcie de dispoziiile personale ale subiectului, de o serie de alte
caracteristici care in att de mediul extern ct i de mediul intern. Subiectul poate s rspund la un item ntrun fel acum i n alt fel peste o anumit perioad de timp.
Datorit acestor limite, eforturile autorilor de chestionare s-au concentrat pe stabilirea unor principii i
metode clare care s stea la baza construciei acestor instrumente.
Principii (metode) de construcie a chestionarelor de personalitate
1) Validitatea de coninut. Ca metod de construcie a inventarelor de personalitate exprima exigena ca
esantionul de comportament desemnat prin itemi s acopere ct mai exact gama comportamentelor
reprezentative pentru atributul psihic msurat.
Prin analiza de itemi se stabilete gradul de reprezentativitate al fiecrui item pentru trstura msurat.
Analiza de coninut se realizeaz, aa cum am vzut n cursul 8, fie conceptual, prin consultarea unui lot de
judectori (experi), fie prin calcularea saturaiei fiecrui item n factorul investigat.
2) Acordul empiric cu criteriul. Acest procedeu controleaz dac rspunsurile subiecilor sunt diagnostice
sau simptomatice pentru criteriul msurat. Spre deosebire de validitatea de coninut, acordul empiric cu
criteriul se caracterizeaz prin faptul c se ia n considerare un anumit procentaj de rspunsuri semnificative la
chestionar pentru a respinge sau a reine itemii acestuia. Astfel, dac un procentaj mai mare de 25 % din
eantionul de persoane normale ar rspunde semnificativ la un chestionar cu destianie psihopatologic, itemii
acestuia nu ar putea fi reinui, pentru c ei nu ar fi diagnostici pentru cazurile de anormalitate.
3. Rolul teoriilor personalitii n constructia inventarelor de personalitate
Acest principiu mai poate fi formulat ca un imperativ de a utiliza teoria subiacent drept fundament
conceptual n construcia inventarelor de personalitate.
Teoria i instrumentul coexist n conceptia unor autori: Cattell, Eysenck, Guilford-Zimmerman, Guilford.
Teoria poate conferi probei o puternic validitate conceptual sau de construct. Este motivul care ne-a
determinat s procedm n cursul trecut la o incursiune n cele mai reprezentative teorii ale personalitii.
Un alt principiu se refer la metoda intuitiv sau raional. El subliniaz importana culturii i experienei
tiinifice a psihologului n alegerea acelor itemi care sunt cei mai adecvai pentru trstura psihic investigat.
Uneori, alegerea itemilor poate avea la baza doar intuiia psihologului sau poate s fie rezultatul
operaionalizrii teoriei elaborate de psihologul respectiv.
Metoda empiric: aceasta este ntr-un fel asemntoare cu acordul empiric cu criteriul, prin faptul c
psihologul nu se intereseaz att de coninutul itemilor, ct de capacitatea itemilor de a diferenia subiecii din
punctul de vedere considerat. n cadrul acestei metode exista urmatorii pai:
*se realizeaza un ansamblu (set) de itemi, att pe baz raional, prin operationalizarea unei teorii sau, cel
mai lesne, prin mprumutarea unor itemi de la alte chestionare consacrate.
*se aplica acest chestionar ipotetic pe un lot de subieci format din dou grupuri asemntoare din toate
punctele de vedere, mai puin din punct de vedere al trsturii msurate.
*se determin frecvena rspunsurilor la itemi ntr-un eantion sau altul i prin metoda semnificaiei
diferenelor se vede n ce msur itemii diferentiaz din punct de vedere al trsturii respective n cele dou
eantioane (loturi).
Elaborarea chestionarelor de personalitate nregistreaz o serie de etape:
-se alege n primul rnd tipul de chestionar potrivit scopului urmrit (consiliere, selecie, orientare, etc.);
-se construiete un set de itemi dup pricipiile i metodele enunate mai nainte. n aceasta etap au loc
unele ajustari ale chestionarului (standardizarea instructajului, a tipului de rspuns, realizarea unor itemi sau
scale de validare ale chesionarului);
-se realizeaz unele exemple introductive care preced itemii i servesc pentru antrenamentul preliminar
administrrii chestionarului.

22

-are loc validarea statistic a chestionarului prin: analiza de itemi, prin validarea cu criteriul. n acesta faz
are loc standardizarea interpretrii chestionarului, etalonarea lui.
Trstura psihic msurat poate fi definit ca un mod stabil de comportament, doar c ea are nsuirea
scalaritii, deci se prezint ca un continuum ntre dou extreme. Pentru a evalua persoana printr-o trstura
sau alta trebuie s verificm n ce msur rspunsurile (frecvena, intensitatea lor) exprim un un anumit grad
de dezvoltare a trsturii pentru subiectul respectiv. Acest lucru nu ar fi posibil n lipsa tabelelor de norme.
In construcia chestionarelor exist o adevarat tendin evolutiv, care merge de la focalizarea
cercetrilor din deceniile trecute pe unitile molare, reprezentate de scalele chestionarelor, la atenia special
acordat astzi unor aspecte moleculare care in de construcia itemilor. Aceast nou direcie este inaugurat
de o serie de psihologi, realizatori de chestionare cum ar fi: De Raad, Hofstee Angleitner, Caprara, Perugini,
Ostehdorf .a., aparinnd colilor german, olandez , respectiv, italian.
Deceniile 9-10 ale sec. trecut pot fi considerate o adevarat epoc de aur n cercetarile privind construcia
chestionarelor. Autorii de chestionare i-au pus pentru prima dat o serie de probleme privind modul de
construcie a itemilor n aceast perioad.(Pentru detalii vezi n M. Minulescu, 1996)
Problemele cercetate de autorii moderni n construcia chestionarelor:
Cum trebuie construit lotul iniial de itemi i cum trebuie ei scrii, redactai?
Cum influenteaz caracteristicile formale i de coninut ale formulrii itemilor modul n care subiecii vor
ntelege aceti itemi.?
Aceste probleme vor s demonstreze implicaiile extraordinare pe care limbajul utilizat n formularea
itemilor l are asupra a ceea ce nteleg subiecii i asupra comportamentului lor de rspuns, implicit asupra
validitii chestionarului.
Ca urmare a acestor probleme, s-au elaborat strategii speciale de elaborare a itemilor, strategii care-i pun
probleme de limbaj.
Primul dintre cei care au elaborat o astfel de strategie este Jakson. Metoda lui este urmtoarea:
1. Se alege un grup de judectori (experi). Ei vor fi solicitai s evalueze gradul de adecvare a itemilor la
trstura msurat de chestionar. Li se furnizeaz alturi de chestionarul ipotetic o descriere a unor persone
int (de exemplu dou personaje publice foarte bine cunoscute) care exemplific prin comportamentul lor
trstura care ne intereseaz.
2. Evaluarea de ctre experi a probabilitii ca persoanele int s aprobe fiecare din itemii respectivi.
Judectorii mai trebuie s aprecieze relevana itemilor propui pentru trstura n cauz .
Mai exista o alt strategie elaborat n 1983 de Buss i Craick. Ei au pus la punct urmtorul algoritm:
- se realizeaz un set de trsturi, selectate n mod sistematic dintr-un model de comportament
interpersonal;
- un eantion larg de subieci identific comportamente observabile care corespund trsturii respective,
respectiv acele comportamente care sunt manifestarea obiectiv a trsturii n cauz;
- un alt lot de subieci apreciaz prin stabilirea rangului gradul de reprezentativitate al acestor
comportamente pentru trstura dat.
Se pune ntrebarea de ce nu folosim judectori, ci folosim oameni de pe strad. Rspunsul ar fi acela c
aceast metod dorete s capitalizeze experiena social privind cunoatrea oamenilor, experien stocat n
limbajele naturale.
Una din paradigmele fundamentale ale acestei direcii n construcia chestionarelor este larg ntlnit n
construcia instrumentelor care evalueaz personalitatea din perspectiva modelului Big Five. Potrivit ei, limba
encodeaz, adic stocheaz, experiena social de cunoatere a persoanelor. Totui, folosirea limbajelor
naturale nate o serie de probleme privind imprecizia termenilor.
Angleitnerer i Osterndoff propun trei modaliti de contracarare a acestui inconvenient:
1) taxonomia tipurilor de personalitate care pot fi regsite n limbajul natural. Acest taxonomie cuprinde
urmtoarele categorii de coninuturi pe care le-am putea ntlni mai frecvent n limbaj: (1) trsturi stabile, (2)
stri i dispoziii psihice, (3) activiti, roluri sociale, relaii i efecte sociale, (4) abiliti i caliti, (5)
caracteristici fizice;
2) specificarea unor criterii de excludere. De ex. excudem termenii care nu sunt difereniatori, cum ar fi cei
care se refer la originea geografic ( clasificarea oamenilor n olteni, moldoveni, ardeleni nu conine o
experien tipologic demn de a fi transferat tiinei)
23

Acesta este un filtru prin care reinem termenii cu valoare de cunoatere a personalitii provenii din
limbajul comun i respingem termenii fr o astfel de valoare. Apelm la o gril de identificare , prin care se
exclud termenii care nu intr n mod potrivit n propoziii standard. Exemplu: pentru adjective : ct de .este
X?; adverbe: ct de . s-a comportat X?
De Raad, n 1981, identific o direcie de valorificare a limbajului comun personalitii pe baza distinciei
realizate cu ajutorul prilor de vorbire (adjective, substanative, verbe). Substantivele, spune autorul, conduc la
trsturi mai corecte i mai bine definite i cuprind cele mai extreme semnificaii ale dimensiunii cercetate.
Adverbele, n schimb, sunt mai puin relevante pentru personalitate i, n msura n care considerm c sunt
determinate de anumite dispoziii, capteaz aspectele temperamentale. Adjectivele capteaz cel mai bine
caracteristicile de personalitate i, nu ntmpltor, unele chestionare funcioneaz ca list de adjective, de
unde subiecii trebuie s le aleg pe cele care li se potrivesc cel mai bine .
Exit i o directie contrar n realizarea chestionarelor, pe care o vom ntlni la C.P.I., unde autorul a
plecat de la itemi aparinnd altor chestionare. n acelai timp, H. Gugh, autorul CPI, a construit i itemi proprii.
n construcia chestionarelor s-a desprins urmtorul principiu privind validitatea scalelor: scalele care
evalueaz constructe similare, dar provin din chestionare diferite, tind s cuprind aceiai itemi, sau itemi
relativi asemntori, indiferent de metoda de construcie i de teoria subiacent.
PSIHODIAGNOSTICUL PERSONALITATI NORMALE
1) Chestionarele elaborate de R.B. Cattell
R. Cattel definete personalitatea ca pe ceva care ne permite s facem predicii asupra comportamentului
viitor al unei persoane. Cattell (1957) adopt o perspectiva operational asupra personalitii, proprie oricrui
teoretician care i prelungete cercetrile prin instrumente de psihodiagnostic.
Predicia, n concepia acestui autor, este scopul central al studierii personalitii. Nu putem s facem
predicii acceptabile asupra unei persoane ntr-o situaie dat dect n msura n care cunoatem elementele
de continuitate i de constan din structura personalitatii. Aceste elemente de constan sunt trsturile,
precum i patternurile acestora, care reprezint constelaii de trsturi. Prin urmare, trsturile sunt unitile
structurale ale personalitii i reprezint modalitile constante ale unei persoane de a reaciona la situaiile
stimul.
Trsturile de personalitate, n concepia lui Cattel, pot fi decelate prin analiz factorial, care este un
procedeu statistic de valorificare a unei mase uriae de date obinute prin efectuarea unor multiple msurtori
asupra personalitii.
Spre deopsebire de Allport, Cattell nu este de acord c trsturile ar avea o existen obiectivat n fiecare
individ. El mai degrab le concepe ca pe niste constructe ipotetice, deduse din observarea comportamentului
extern.
Cercetarile lui Cattell privind factorii de personalitate se origineaz n cercetrile lui Allport i Odbert
asupra vocabularului limbii engleze. Ei au extras iniial aproape 17000 de cuvinte care aveau valoare de
descriptori ai diferitelor caracteristici de personalitate. Intr-o prima etap, Cattell reduce aceast list la 171 de
termini, dup ce a eliminat cuvintele sinonime. Rezultatele evalurii, interpretate corelaional, au condus la o
alta list mai scurt, de 53 de grupuri de termeni. Fiecare subiect al unui lot de cercetare a fost evaluat de 2
cunosctori pe baza acestor 53 de grupuri. S-a efectuat analiza factoriala a acestor evaluri care s-a finalizat
cu o lista de 12 factori. Ei reprezentau, conform conceptiilor lui Cattell, trsturile primare ale personalitatii. La
nivel individual aceste trsturi se consteleaz n patternuri specifice, datorit poziiilor diferite, ocupate de
fiecare subiect pe continuumul bipolar al fiecrei trsturi.
Sunt mai multe modaliti de clasificare al trsturilor.
Allport le clasifica n trsturi comune i unice. Cele comune aparin tuturor oamenilor, iar cele unice se
manifest, cu precadere, n domeniul intereselor i atitudinilor specifice fiecrui subiect. Astfel, inteligenta,
introversia, tendina gregar sunt exemple de trsturi comune.
Alt clasificare face distincie ntre trsturi abiliti, trsturi temperamentale i trsturi dinamice, adic
motivaionale.
Cea mai important clasificare, din punct de vedere psihodiagnostic, mparte trsturile n: trsturi surs
i trsaturi de suprafa. Trsturile de suprafa sunt grupri de carecteristici ale persoanei, care coreleaz
ntre ele, fr ns s fie determinate de o surs unic. Ele sunt reprezentate de factori de ordin secundar, pe
24

cnd trsturile surs sunt factori primari. De asemenea, n virtutea acestui fapt, trsturile de suprafa sunt
mai putin predictive, deci se manifest cu o constana mai redus n comportament. Trsturile surs deriv
din analizele factoriale i sunt elementele de baza ale personalitatii. Ele pot fi constitutionale sau modelate de
mediu.
Cattell a identificat 16 trsturi care stau la baza prediciei comportamentului.
1 Chestionarul 16 P.F. (Sixteen personality Factors)
2 H.S.P.Q. conceput pentru subiecii ntre 12-18 ani (High School Personality Questionnaire)
3. C.P.Q. pt. copii ntre 8-12 ani (Cattell Personality Questionnaire).
4. E.S.P.Q. pt. copii ntre 6-8 ani (Elem. School.....)
5. C.A.Q. (Clinical Analysis Questionnaire) compus din 16 trsturi primare i 12 trsturi pentru evaluarea
anormalitatii.
CHESTIONARUL 16 P.F.
A fost publicat n 1950 i are ca scop msurarea factorilor identificai prin analiz factorial i anume, 12
factori primari i 4 factori secundari. Factorii primari intesc, aa cum am mai artat, trsturile surs. Cattel a
propus un ''Index universal'', adic un sistem de codificare a factorilor, bazat la nceput pe litere, apoi pe cifre,
pentru a stabili un mod de referire unic, n comunitatea tiinific, cu privire la factorii investigai. Astfel, fiecare
factor are alocat un cod U.I.
Construcia testului
Factorii se refer la urmtoarele aspecte ale personalitii: inteligen, temperament i caracter.
Chestionarul se administzreaz individual sau colectiv de la 16 ani n sus.
Vocabularul utilizat n construcia itemilor implic un nivel colar secundar.
Itemii au fost selectai pe baza saturaiei lor n cei 16 factori i sunt formulai fie ca aseriuni referitoare la
subiectul evaluat, fie ca opinii sau atitudini generale, fie ca teme de rezolutivitate.
Chestionarul 16PF este unul dintre cele mai cunoscute chestionare destinate investigarii n zona
normalitii. Este format din 187 de itemi care sunt saturai n trsturile surs i sunt construii fie ca ntrebri,
fie ca afirmaii. Obligatoriu, fiecare item este urmat de trei rspunsuri: a,b,c. Subiectul este antrenat s aleag
rspunsul care l reprezint cel mai bine, care este cel mai aproape de modul su de a fi, de a gndi, de a
aciona. Fiecare variant de rspuns este cotat, are din start un anumit punctaj de 0 , 1 sau 2 puncte.
De obicei, chestionarul are aspectul unei brouri (caiet). Se obinuiete ca rspunsurile s fie date pe pe
foi de rspuns, pe care subiecii i noteaz mai nti datele de recunoatere nume, prenume, vrst etc.
Prima pagin a caietului conine un instructaj n care subiecilor li se precizeaz confidenialitatea
rezultatelor, necesitatea de a rspunde ct mai sincer i de a zbovi ct mai puin n alegerea rspunsurilor.
De asemenea, li se cere subiecilor s utilizeze ct mai rar (de cel mult 3 - 4 ori rspunsul de mijloc).
Instuctajul se termin cu patru exemple care au rolul de a-i familiariza pe subieci cu modalitatea corect de
lucru.
Subiecii citesc cu atenie fiecare item i la numrul de ordine corespunzator, pe foaia de rspuns,
marcheaz cu o cruce csua a, b, c, dup cum aleg unul sau altul dintre cele trei rspunsuri. Chestionarul se
administreaz fr timp impus.
Exist dou forme paralele ale chestionarului. n a doua form, itemii sunt reformulai, dar intesc acelaai
trsturi. Putem administra fie o forma, fie alta sau pe amndou pentru a efectua comparaii. Fiecrui factor i
sunt alocai ntre 10 i 13 itemi. Cei 16 factori sunt enunai n cele ce urmeaz:
A. Schizotimie ciclotimie
B. Inteligen general deficit intelectual sau gndire greoaie.
C. Stabilitate instabilitate emoional (fora eului)
E. Supunere dominare (submisie/ascenden)
F. Taciturn expansiv
G. Contiinciozitate lipsa contiinciozitii (nepstor, indiferent- fora supraeului)
H. Timiditate cutezan, ndrzneal (Threctia- Parmia).
I. Maturitate imaturitate emoional (Harria-Premsia)
L. ncredere suspiciune (Alexia-Protensia)
M. Practic imaginative (Praxernia- Autia)
25

N. Naivitate clarviziune
O. ncredere nelinite
Q1 Conservatorism radicalism
Q2 Dependen independen
Q3 Caracter controlat necontrolat (capacitatea de integrare, contiina de sine)
Q4 Relaxat frustat (tensiunea ergic)
Literele cu care sunt notai factorii reprazint ordinea lor de extragere prin analiz factorial.
Descrierea detaliat a coninutului factorilor, indispensabil interpretrii protocoalelor la test, se gsete n
M. Minulescu (Chestionarele de personalitate n evaluarea psihologic, Ed. Carell Publishing House,
Bucureti, 1996, p.227-240.)
Prelucrarea protocolului
Peste foaia de rspuns se aplic o gril cu orificii corespunzatoare rspunsurilor semnificative.
Examinatorul nsumeaz punctajele pentru fiecare factor i le raporteaz la un etalon construit pe 11 clase
normatizate.
Cotele brute, corespunzatoare primului factor, se transform n note standard, aceste note sunt
reprezentate pe un profil grafic marcnd cu o cruce punctul corespunzator notei standard obinute de subiect
la fiecare factor.
Pe baza acestui profil se realizeaz interpretarea rezultatelor administrrii chestionarului.
Principii de interpretare
Potrivit modului n care au fost elaborai, factorii sunt independeni, deci ofer fiecare o informaie
suplimentar.
Se elimina din interpretare factorii care se situeaza n zona de semnificatie psihologic zero, adic n
intervalul de note 4, 5, 6, aceasta reprezentnd media.
Un alt pas n interpretarea protocolului unui subiect l reprezint interpretarea notelor extreme ale factorilor
cu cele mai mici, respectiv cele mai mari, note standard. Considerm c acestea sunt trsturi care, cu o
probabilitate mai mare decat celelalte, l caracterizez pe subiect n virtutea principiului extremitii propus de
Paunonen i Jackson (1985). Aa cum am vzut n cursul trecut, potrivit acestui principiu, cu ct o trastur
este mai extrem, adic se situeaz mai aproape de unul sau altul din cele dou capete ale continuumului
bipolar, cu att trstura respectiv este mai predictiv.
Pasul urmtor const n a interpreta n conexiune diversele adjective care descriu factorii, fie prin
augumentarea acelora, care se repet n consonan, fie prin excluderea acelora care apar prin disonan
(manualul chestionarului conine descrieri ale acestor dimensiuni, realizate pe baza unor adjective).
Cattel precizeaz faptul c numai prin interpretarea n conexiune a semnificaiilor tuturor factorilor se
poate realiza o predicie valid cu privire la o trstur primar sau alta din cadrul profilului psihologic rezultat.
De exemplu, ar trebui ca semnificaia factorilor O i Q4 s concorde n cazul unui subiect nevrotic, n
sensul c, la ambii, factori subictul ar trebui s se situeze n zona defavorabil, care semnific o anxietate
general crescut.
Ultimul pas const n desprinderea semnificaiei unice a profilui individual prin interpretarea acestuia n
lumina informaiilor provenite din alte surse: alte chestionare, observaie, date biografice, interviu etc.
Cattel funizeaz i o alt modalitate, mai rapid dar i mai grosier de valorificare i de interpretare a
datelor provenite din administrarea chestionarului 16PF. Este vorba de posibilitatea de a extrage patru factori
secundari, care echivaleaz cu trsturile de suprafa. Acetia sunt: Factorul I - Adaptare vs. anxietate;
factorul II - Introversie vs. extraversie; factorul III - Emotivitate vs. dinamism; Factorul IV - Supunere vs.
independen. Unii dintre cei 16 factori sunt repartizai pe cei patru factori de ordinul doi. Factorii de ordinul doi
se obin prin nsumarea notelor standard, obinute de subiect la acei factori primari alocai. nainte de a fi
adunate, notele standard se pondrez funcie de contribuia fiecrui factor primar la factorul secundar
respectiv. Aceste ponderi sunt furnizate de manualul testului.
Pentru seminar, privitor la prelucrarea i interpretarea testului, studenii vor consulta Minulescu, op. cit., n
special, p. 243-244.

26

CHESTIONARUL CATTELL PENTRU DETERMINAREA NIVELULUI DE ANXIETATE

Se mai numete ''Foaie de auto-analiz''. Este un test care, dei a fost validat pe cazuri de nevroze i
psihoze, poate fi utilizat n selecie i orientare colar i profesional pentru a despista subiecii cu un nivel
anormal de anxietate.
Cteva consideraii despre anxietate
Anxietatea este un simptom central n psihopatologie, iar aprecierea sa ridic probleme serioase. Exista o
relatie neliniar ntre anxietate i capacitatea adaptativ a subiectului fa de exigentele mediului. S-a
constatat, n psihologia muncii, c persoanele cu un nivel moderat de anxietate sunt mai contiincioase dect
cele lipsite de anxietate sau dect cele cu grad nalt de anxietate. Un nivel de anxietate moderat, combinat cu
un nivel peste mediu al capacitii intelectuale reprezint un bun temei pentru un prognostic favorabil n multe
tipuri de activiti umane.
Definit drept team fr obiect, anxietatea se distinge prin trei caracteristici: sentimentul iminenei unui
pericol, alert psihic generalizat fa de un pericol imaginar, sentimentul de neputin n faa pericolului real
sau imaginar.
Anxietatea, ca trire subiectiv, este nsoit de o serie de semne somatice: dificulti respiratorii i
cardiace, contracii, paloare, etc. Se deosebete de angoas al crei tablou simptomatic cuprinde o mai mare
intensitate a semnelor somatice. Se deosebete de nevroz, la ultima incapacitatea adaptativ i rigiditatea
opiunilor fiind mult mai manifest. De altfel, cercetri bazate pe analiz factorial au relevat existena unui
factor oblic (a crui corelaie este diferit de zero) n raport cu nevrotismul (UI23) care mbrc o
simptomatologie specific: tensiune psihic, lipsa ncrederii n sine, teama de a nu grei, instabilitate, semne
psihosomatice, ca de ex. tremurul extremitilor. Acest factor, anxietatea, are indexul universal UI24.
Nevrotismul este o trstur unitar, o trstur surs, pe cnd anxietatea este mai degrab efectul
sumatoriu al unor factori surs, ca cei care vor fi enumerai n continuare. Deci, factorul anxietate este
secundar i rezult din combinarea urmtorilor cinci factori primari: Q3-contiina de sine, C-fora eului, Lsuspiciune, tendin paranoid, O-culpabilitate i Q4-tensiune ergic.
n concepia lui Cattell, anxietatea implic o stare tensional interioar, instabilitate, lipsa curajului n faa
vieii, precum i o component psihosomatic.
Prezentate n mod succint, coninuturile factorilor surs sunt urmtoarele:
1. Contiina de sine (Q3), nivelul de integrare al comportamentului n jurul unui sentiment de sine
unificator.
2. Fora eului (C) - exprim capacitatea de control imediat i de a exprima tensiunile ntr-un mod adaptat i
realist. Un eu ngrijorat, apasat, ncarcat este un eu anxios. Pe de alt parte, o anxietate ridicat mpiedic
maturizarea eului i l determin s regreseze.
3. Insecuritate sau tendine paranoide (L). Lipsa de securitate alimenteaz comportamentele
compensatoare: idei de grandoare, de persecuie, subiectul devine procesoman, extrem de orgolios.
4. nclinaie spre culpabilitate (O) Caracteristica central este un sentiment de nedemnitate.
5. Tensiunea ergica. Exprim gradul n care anxietatea apare ca o presiune exercitat de pulsiunile
nesatisfacute; ea se manifesta printr-o nclinatie catre emotivitate, ncordare, nervozitate.
Descrierea probei
Chestionarul de anxietate este compus din 40 de itemi, dintre care primii 20 sunt destinai investigrii
formei manifeste (A), iar ultimii 20 sunt alocai formei voalate, indirecte a anxietii (B). Testul se prezint ca un
caiet cu patru pagini. Prima pagin conine instruciuni i exemple de itemi. Celelate dou pagini conin cele
dou grupri de itemi. Pe ultima pagin este tiprit un tabel de interpretare, unde se centralizeaz scorurile la
test i unde acestea sunt transformate n scoruri standard.
Modul de repartizare al itemilor pe factori, n cadrul fiecrei jumti, ine seama de ponderea fiecrui
factor primar i este urmtorul: Q3 - 4 itemi, C - 3 itemi, L - 2 itemi, O - 6 itemi, Q4- 5 itemi.
Administrarea, corectarea i interpretarea testului
Aplicarea testului nu necesit mai mult de 5-10 minute i are loc individual sau colectiv. Examinatorul evit
termenul de anxietate i i prezint subiectului testul ca pe o foaie de autoananliz.
Corectarea testului se realizeaz cu ajurorul grilelor. Notelor brute pentru fiecare factor surs li se aplic
corecii de vrst i sex.
27

n interpretarea testului se ine seama att de nota de anxietate global, att de aspectul direct sau de cel
manifest, ct mai ales de notele standard corectate pe fiecare factor, pentru a decela sursele de anxietate ale
subiectului. Astfel, o astfel de surs se poate origina n pulsiuni refulate (Q4), ntr-un eu slab (C) sau ntr-o
lips de securitate social (L) etc
CHESTIONARUL DE PERSONALITATE PENTRU NIVEL SECUNDAR (H.S.P.Q.) (HIGH SCHOOL
PERSONALITY QUESTIONNAIRE)
A fost elaborat de ctre R. B. Cattell i H.B. Beloff. Se aplic subiecilor ntre 12 i 17 ani.
Descrierea probei
Investigheaz 14 factori de personalitate care s-au dovedit experimental a fi independeni. Fiecruia dintre
ei i sunt alocai 10 itemi. Chestionarul are dou forme paralele A i B, amntor probei 16PF.
Factorii de personalitate msurai de chestionar sunt urmtorii: A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, O, Q2, Q3, Q4.
Studiul corelaional al acestor factori cu cei din 16 PF a relevat suprapunerea coninutului lor, de aceea
simbolurile alocate sunt cele din Indexul Universal.
Remarcm c, n acest chestionar, nu se mai regsesc urmtorii factori prezeni n 16PF: L, M, N, O. De
asemenea apar n plus fa de 16 PF factorii: D (temperament flegmatic, greoi - excitabilitate) i J (coastheniazeppia; partcipant-individualist).
Date despre caracteristicile psihometrice ale chestionarului
Manualul testului furnizeaz date privitoare la relaia dintre magnitudinea factorilor i succesul i/sau
interesul ntr-o serie de activiti: colare, sportive. Alte studii se refer la relaia factorilor HSPQ cu adaptarea
colar, cu aptitudinile de conducere sau cu comportamentul delicvent. Rezult c testul HSPQ are bune
rezultate n psihodiagnosticul subiecilor adolesceni.
Validitatea conceptual a probei rezid ntr-o serie de studii ntreprinse de Cattel i Sealy (1966), Shaie
(1966), Bernie (1968), .a. care au relevat c unele aspecte majore ale personalitii se schimb n cursul
adolescenei, pe msur ce sex - rolurile se difereniaz, cu o amplitudine care ine de sex. Astfel, n cursul
adolescenei crete nivelul de sociabilitate, de dominan i de adaptare social, dar acest progres are loc n
intervale diferite i cu o dinamic diferit pentru baiei i fete. Aceste modificri sunt menionate de obicei la
nivelul fiecrui factor.
Atfel, la nivelul factorului A (ciclotimie - schizotimie), s-a constatat ca de la 11-17ani are loc o cretere a
sociabilitii i o reducere a sentimentului de nsingurare. La bieii peste 18 ani are loc o cretere a
obiectivitii i, n general, a scepticismului. Fetele nregistreaz n acelai interval un declin slab ctre
ciclotimie (mai vorbree, mai comunicative).
Privitor la factorul B, are loc o cretere stadial a inteligentei, mai remarcant ntre 11-15 ani.
Factorul C (forta eului) nu nregistreaz nici o cretere semnificativ la nici unul dintre cele doua sexe.
Factorul D (flegmatic - excitabil). S-a constatat ca ntre 11-17ani are loc o scdere a excitabilitii i
nesiguranei, n paralel cu o cretere a identitii personale.
Factorul E (submisie - ascendenta sau supunere / dominanta). S-a constatat c la fete dominana crete
ntre 11-17 ani, apoi 18-23 ani scade ctre submisie . Dimpotriv, la biei aceast trstur surs crete ntre
18-23 de ani.
Factorul F (nsuirea de fi expansiv sau nonexpansiv, taciturn). Crete constant n intervalul 11-17 ani,
apoi ntre 17-19 ani urmeaz o faz de platou, dup care urmeaz o scdere a expansivitii. Adulii nu mai
sunt att de exuberani.
Factorul G (fora - slbiciunea supraeului). Nu s-a consatat nici o tendin.
Factorul H (timiditate - ndrzneal). Are loc un uor declin al timidii odat cu vrsta.
Factorul I (realismul - lipsa de realism) nregistreaz o cretere a realismului n preadoloscen la biei,
iar la fete ntre 15-18 ani.
Factorul J (coashenia-zeppia). Are loc o cretere a participrii la grup, mai intens la fete comparativ cu
bieii.
Factorul O (ncredere n sine - ngrijorare). Sentimentul culpabil, temtor este mai relevant la fete i scade
mai semnificativ la biei.

28

Administrarea i interpretarea testului

Chestionarul se administreaz individual sau colectiv sub forma unui caiet mpreun cu o foiae de
rspuns. Vocabularul testului este la nivelul de nelegere de 11 ani, totui, dac subiecii au dificulti de
nelegere, este recomandabil ca ntrebrile s fie citite. Pentru a evita rmnerile n urm ale unor copii i
pentru a pstra un ritm convenabil de lucru, examinatorul face apeluri renoite cu privire la momentul unde ar
trebui s se gseasc subiecii. Scorurile brute la nivelul fiecrui factor sunt raportate la un etalon cu 11 clase
normalizate. Se considera c intervalul 4-6 corespunztor sumei dintre medie plus sau minus abaterea
standard egal cu 1 ar cuprinde variana normalitii. Devin semnificative scorurile care depesc 7 sau sunt
mai mici dect trei.
Interpretarea rezultatelor la test implic dou direcii care nu ar trebui s fie disjuncte, ci mai degrab
complementare:
a) interpretarea bazat pe descrierile factorilor furnizate de manual;
b) predicia unui anumit tip de comportament (scolar, sportiv) pe baza ecuaiilor de predicie.
De asemenea, principiile precizate la 16PF sunt i aici valabile.
Redm n anexa 1 dup Minulescu (1996) descripia factorilor
CHESTIONARUL C.P.I. (CALIFORNIA PSYCHOLOGICAL INVENTORY)
A fost realizat de directorul Deparatamentului de psihologie de la Universitatea Berkeley, Harrison, G.
Gough n 1965. Proba inaugureaz n optica de realizare a chestionarelor o direcie nou.
El este destinat n mod expres psihodiagnosticrii personlitii normale. Harrison Gough a avut intenia de
construi un instrument destinat normalitii psihice, pornind de la realitile fiinei normale, obinute. C.P.I.
difer nu numai de MMPI (Inventarul Minnesota), dar i de chestionarul 16 P.F, care, de asemenea, vizeaz
structura personalitii normale.
Spre deosebire de direcia factorialist, care pleaca de la un model conceptual al personalitii pe baza
cruia identifica trsturile, adic factorii de personalitate, pe cale statistic, H. GAUGH a preferat s utilizeze
acei termeni discriptivi din limbajul natural pe care oameni i utilizeaz n atribuirile lor reciproce. El le-a numit
concepte populare.
Gough nu cuta o anumit tipologie sau o anumit dimensiune psihic la care persoana s fie raportat
Deci, el nu adopt o teorie formal, ci se sprijin pe aceste concepte populare, care apar n mod current n
interrelaionarea social, care se pot gsi n toate culturile i toate societile. Potrivit acestei poziii, arat el,
termenul dominant a fost utilizat de Plutarh pentru a-l caracteriza pe CEZAR, dar l putem utiliza i noi pentru a
descrie comportamentul unei persoane dominante din viata public contemporan. Pe de alt parte, termenul
are aceeai conotaie oriunde, la noi i n Zanzibar.
Metodei de realizare a chestionarului i chestionarului nsui i s-au adus cteva critici, crora Gaugh le-a
rspuns cu promtitudine. Iat cteva dintre ele:
1) Termenii ''populari'', nefiind definii univoc (aa cum a fcut Cattell), pot fii interpretai diferit de utilizatori,
n virtutea propriilor lor ideosincrazii. Gaugh rspunde c, ntradevr, termenii nu sunt att de precii, dar
utilizarea lor prezint avantajul c prin ei se realizeaz dezideratul fundamental al chestionarului, i anume
acela de a facilita comunicarera ntre psihodiagnostician i subiect. Ei pot comunica astfel ntr-un limbaj uzual.
Studile interculturale au artat ca instrumentul este relevant, indiferent c este utilizat n Japonia sau n
Romnia.
2) Lipsa de independen a scrilor. ntradevr scarile, adic grupurile de itemi nu sunt prea
independente, coninuturile lor suprapunndu-se parial. Acest lucru a fost constatat prin anliza corelational.
Scrile C.P.I. coreleaz foarte nalt, totui Gaugh sublinieaz c din cercetarile fcute pe datele rezultante din
aplicarea chestionarului, a rezultat c totui chestionarul are o bun validitate de construct, deoarece
opereaz cu concepte din zona normalitii. El este un excelent instrument de investigare a persoanei aa
cum este ea, cum simte, cum gndete n mprejurrile cele mai obinuite ale vieii, n primul rnd n
imprejurarile sociale, deoarece persoana triete n contexte sociale.
Primele scari ale chestionarului sunt publicate de Gough n 1948. In 1951 apare prima ediie cu 15 scale,
iar 1972 apare ediia cu 18 scale, alctuit din 462 itemi, prima avnd 480. (Despre varianta din 1987 care are
20 scale i 462 itemi gsii informaii n Horia Pitaru i Monica Albu, Inventarul psihologic California

29

prezentare si rezultate experimentale, Revista de psih. nr. 3-1993 Este vorba de modelul cuboid de
interpretare a chestionarului unde se opereaza cu trei vectori).
Varianta 1972 este cea mai cunoscut i mai uor de administrat. Cele 18 dimensiuni de personalitate
sunt grupate n 4 categorii mari:
Prima categorie include primele 6 dimensiuni (scale) care releveaz, mpreun, ceea ce se numete
competena interpersonal, adic potenialul de afirmare al persoanei n context social i care angajeaz
sigurana de sine, imaginea de sine, adecvarea interpersonal etc. Dei se folosete termenul de factor,
acesta trebuie pus ntre ghilimele deoarece nu toate aceste trsturi sunt obinute prin analiz factorial,
marea majoritate fiind construite pe baze raionale (metoda raional intuitiv). Primii ase factori sunt:
dominaa-Do, capacitatea de statut-Cs, sociabilitate-Sy, prezena social-Sp, acceptarea de sine-Sa, starea
(sentimentul) de comfort sau de bine-Wb.
A doua categorie, n care sunt grupate urmtoarele ase scri, indic opiunile valorice i maturitatea,
respectiv nivelul de integrare n sistemul valorilor, adic n ce msura aceste reguli care functioneaz la nivelul
societii sunt interiorizate ca fiind ale noastre. Scrile incluse sunt: responsabilitatea-Re, socializarea So,
autocontrolul-Sc, tolerana-To, tendina de a face impresie bun Gi, alinierea, conformarea la modelul comun
de comportare al celorlali oameni,comunalitatea- Cm.
A treia categorie cuprinde urmtoarele trei scale, n care potenialul de realizare personal i de focalizare
pe valorile intelectuale se exprim cu o anumit pregnan: realizarea prin conformism Ac, realizarea prin
independen-Ai, eficiena intelectual (eficacitate)-Ie.
A patra grupa are n componen scale care evaluaez: stilul personal, i anume nclinaia sau intuiia
psihologic Py, flexibilitatea Px, feminitatea - Fe (aceast scar este pentru feminitate /masculinitate).
Administrare
Mod de aplicare: chestionarul se compune din 462 itemi. Poate fi administrat n colectiv sau individual,
persoanele trebuie s aib un nivel de instruire general, s nteleag sensul ntrebrilor. Modalitatea de
rspuns este de a face o cruce pe o foaie de rspuns la adevarat sau fals n csuele A-F, dup cum unul sau
altul dintre rspunsuri este acela care se potrivete subiectului. Subiecii, printr-un instructaj prealabil care
ocup prima pagin a chestionarului, sunt atenionai s rspund ct mai sincer, alegnd primul rspuns care
le vine n minte, nezbovind prea mult n alegerea rspunsului i nelsnd itemi fr rspuns.
Prelucrarea foii de rspuns se face cu ajutorul calculatorului. Se citete foaia cu aj scanner-ului, o duce
ntr-un interpretator i fiecrei scale i este alocat o cot brut care reprezint totalizarea punctelor
corespunzatoare rspunsurilor semnificative ntrunite de subiect. Rspunsurile la unii itemi sunt semnificative
dac au valoarea ''Nu'', iar la altele valoarea ''Da''.
Varianta clasic este de a utiliza grile de corecie, ca i la 16P.F. Cotele brute sunt transformate n note
standard, de obicei n note T, care au media egala cu 50 i abaterea standard egal cu 10. Prin unirea
nivelurilor ntrunite de subiect la fiecare scal se obine un profil grafic pe baza cruia se face interpretarea.
Principii de interpretare
Persoanele antrenate i calificate n C.P.I., interpreteaz profilurile pe baza unor ipoteze care sunt
controlate parcurgnd o serie de etape care conduc ctre o perspectiv structural asupra subiectului.
Intrepretarea unei scale se efectueaz numai prin intercorelaie cu profilul n ansamblu i cu alte scale.
Etapele interpretrii sunt urmtoarele:
a) Validarea protocolului. Se procedeaz mai nti la o validare simpl, controlnd dac subiecii au
rspuns la toate ntrebrile, alegnd pentru fiecare una dintre variantele de rspuns. Interpretarea unui
protocol incomplet are o sczut validitate. Se controleaz de asemenea dac exist o predominan a
rspunsurilor ''Da'' sau ''Nu'' care ar reliefa un anumit montaj al subiectului, care de asemenea ar invalida
protocolul.
Urmeaz apoi o validare prin scale specializate: Wb,Gi,Cm. De ex. dac un protocol ntrunete la factorul
Gi un scor sub 20 l vom interpreta cu mult prudent. La scara Wb tendina de falsificare se pune n eviden
dac se obine un scor sub 29. n acest caz protocolul trebuie interpretat cu mult pruden. n general sunt
dou modaliti de falsificare: exagerarea dificultilor sau negarea lor. Tendina de a falsifica incontient
rspunsurile mai poate fi evideniat de scorurile mici la: Sc (self control), To (toleranta), Ai (realizare prin
independenta) i Fx (flexibilitate). Scorurile mari la toate scalele, dar n special la Gi arat c falsificarea
rspunsurilor a urmrit punerea ntr-o lumin favorabil a subiectului.
30

b) Analiza global a scorurilor T pentru fiecare scal. Prima impresie n interpretarea profilului ne-o d
modul n care scorurile subiectului se situaz deasupra/dedesuptul liniei medii, reprezentat de T=50. Dac
toate scrile se situeaz peste T=50, atunci putem emite ipoteza c avem o persoan (personalitate) pozitiv,
care se adapteaz la exigenele mediului su de via. n acest stadiu al interpretrii se ine cont de scorurile
extreme, foarte mari i foarte mici.
c) Se pleac de la gruparea scalelor pe cei patru factori menionai, prilej cu care vedem n ce msura o
grup este mai dezvoltat dect cealalt i ct de sus, fa de medie, se situeaz factorii respectivi. De
exemplu, dac la factorul I cu scalele de la Do la Wb, inclusiv, notele standard sunt superioare mediei putem
emite ipoteza c subiectul este extrovert, cu motivaie i disponibiliti de afirmare. Pentru cazul cnd notele
sunt sczute, n special la Sp i Sy presupunem o orientare introvertit.
O serie de studii factoriale au relevat posibilitatea interpretrii pe baza gruprii scalelor dup ali factori
dect cei amintii:
I. Factorul sntate mental, adaptare i conformism social cuprinde scalele: Wb, Re, So, To, Gi, Ac.
II. Factorul eficacitatea interpersonal: Do, Cs, Sy, Sp, Sa.
III. Independen n gndire i aciune (opus conformismului i rigiditii): Ai, Fx, To, Py.
Trebuie s se in cont n interpretare de relaia curbilinear ntre nivelul unor scale i comportamentul n
virtutea cruia notele standard situate desupra mediei au o semnificaie la fel de negativ ca i cele situate
dedesubtul mediei.
d) Analiza de pattern ine cont n interpretarea unei scale de relaia acesteia cu un alt grup de scale.
Semnificaia unei tendine se precizeaz prin aportul de semnificaie al altor scale. Astfel, Do se interpreteaz
n raport cu Gi i Sy, So n raport cu Sc, Rs n relaie cu Cs, etc.
Se procedeaz la analiza adjectivelor care sunt ataate celor dou niveluri (mare- mic) ale fiecrei scale
extreme, procedeu prin care se obine o prim descriere a persoanei.
Un alt pas n interpretare este apelul la ecuatiile de regresie, realizate pe anumite ocupaii sau categorii de
persoane. Numeroase studii corelaionale efectuate cu CPI au artat c anumite scale au o valoare predictiv
pentru diverse comportamente: academic, delicvent, profesional. Dac un subiect este delicvent, pentru a face
diagnosticul personalitii sale, dup ce am parcurs paii enumerai, apelm la ecuaia de regresie pentru a
controla n ce msur cele cteva scri care intra n ecuaia de regresie sunt predictibile pentru
comportamentul deviant ulterior.
Iat o serie de ecuaii de regresie construite de Gough (1964):
Reuita colar pentru biei = 24.737 + .45 Cs - .344 Sp + .373 So - .31 Gi + .175 Ac.
Reuita colar pentru fete = 20.116 + .317 Re + .192So - .30Gi + .227Sc + .28 Ai + .24Ie.
Evident c aceste ecuaii predictive, fiind construite pe eantioane normative strine, au o validitate
limitat pentru populaia romneasc.
CHESTIONARUL E.P.I (H.J. EYSENCK)
Eysenck are o original concepie despre personalitate, fundamentat pe un foarte mare numr de
cercetri ce se ntind pe mai bine de o jumtate de secol. El a consacrat toate eforturile sale pentru a descifra
bazele biologice ale personalitii. Personalitatea, ca i inteligena, n concepia sa, au o situaie comun, sunt
configurate printr-un dat genetic care reprezint aspectul lor genotipic, aspect care doar n limite foarte
restnse poate fi modificat de condiiile fenotipice, adic prin ansamblul factorilor sociali, educaionali care
determin istoria individual.
Exist tendina, n ultima vreme, n rndul unor cercetatori americani, de a continua aceste cercetari, n
laborator, pentru a identifica anumii cromozomi responsabili de anumite trsturi tipologice. Exist ns i
cealalt persepectiv, care accentueaz rolul social al educaiei i al nvrii, n dezvoltarea personalitii.
Eysenck este autorul unui model tridimensional al personalitii ce cuprinde:
1. extraversia / introversia
2. nevroticismul
3. psihotismul (personalitatea psihotic). La aceast a treia dimensiune ajunge n 1975, pna atunci
opernd doar cu primele dou.
Cercetarile lui experimentale au urmrit s descifreze bazele fiziologice ale acestor dimensiuni
fundamentale. Du Eysenck, personalitatea este suma totala a modelelor comportamentale prezente sau
31

poteniale aa cum sunt ele determinate de mediu i ereditate, precum i interaciunea functional a patru mari
modele comportamentale:
-cognitiv se refer n special la inteligen,
-conativ se refer la caracter,
-afectiv se refer la temperament,
-constitutia somatic
Pe de alt parte, personalitatea este, pentru Eysenck, rezultatul interaciunii dinamice a 4 nivele:
1-nivelul bazal al actelor mentale care apar singular
2-nivelul deprinderilor sau al actelor mentale habituale
3-trsturile care reprezint corelaii ntre actele mentale habituale
4-tipul de personalitate care rezult din corelarea trsturilor de la punctul trei; trsturi care se consteleaz
n sindroame de trsturi.
Cele 4 nivele corespund a patru tipuri de factori care au rezultat din analiza factorial:
1. factorul de eroare corespunde nivelului 1
2. factorii specifici corespunde nivelului 2
3. factorii de grup corespunde nivelului 3
4. factorii generali, primari - primii care se extrag prin analiza factorial.
In concepia lui Eysenck, factorii primari sunt niste trsturi continue, unde persoanele se situeaz ntr-un
capt sau altul al acestui continuum. El crede n analiza factorial, considernd c cel puin n aceast etap
este singura metod care poate conduce la determinarea anumitor invariani i trsturi constante ale firii pe
baza crora personalitatea s poat fi explicat n mod pertinent.
Eysenck completeaz c explorarea personalitii nu se rezum doar la aplicarea analizei factoriale, ci
aceste date trebuie s fie completate cu informaii din alte surse: evaluri, autoevaluri, informaii anamnezice
i nu n ultimul rnd cu rezultatul unor cercetari experimentale. Deci, deseori cnd descriem tabloul unuia sau
altuia dintre aceti factori, se ataseaz drept trsturi sau caracteristici ale personalitii respective: modul
cum ndeplinete anumite sarcini, cum rspunde, timpul de reactie, desenul n oglind etc.
In Biological bases of personality (1967), Eysenck semnalizeaz importanta bazei biologice a
personalitii i a aportului limitat al influenelor mediului, care reuesc doar uoare schimbri, un fel de
poleial asupra personalitii, deoarece cnd situaiile de criz impun manifestarea forat, acest nveli
dispare i personalitatea se manifest n toat ''goliciunea'' ei genotipic (acest lucru se ntmpl mai ales
cnd personalitatea se ndreapt spre patologie).
Eysenck leag tipurile psihologice de nivelurile de activare ale diverselor pri ale creierului. Astfel, rezult
o serie de date cu carater experimental:
- introversia / extraversia ar fi influenat de sistemul reticulat activator ascendent
- nervrotismul este influenat de un grad mai mare de activare al sistemului limbic
- psihoticismul este bazat pe sistemul hormonal, androgin, pe activitatea glandelor endocrine, care
determin caracterul masculin.
Cauzalitatea genetic a personalitii se manifest prin carateristicile fiziologice, hormonale si neurologice.
Ereditatea se manifest ca predispoziie a organismului de a rspunde ntr-un anumit fel la stimulii mediului.
Comportamentul observabil este ceea ce nregistrm fie cu chestionare, fie prin observaie direct, ceea ce
reprezint mai degrab o sintez a diferenelor constituionale n interaciune cu mediul.
Descrierea celor 3 superfactori ai personalitii (apud. Minulescu, op.cit.):
1. Extraversia / introversia - semnific capacitatea de afirmare, sociabilitatea, energiea, dominana. Aceste
descrieri sunt manifestrile fenotipice, deci nu genotipice, ale personalitii. Personalitii de tip extravert i
este proprie tendina de a dezvolta simptomele isteriei de conversie, tendine ipohondrice. Ea are un trecut
profesional defavorabil (schimbarea frecventa a locului de munc, a instituiei, absenteism etc), manifest o
mai mare probabilitate de accidentare, are dureri, neplceri fizice. Din punct de vedere constitutional,
dimensiunea orizontal prevaleaz n raport cu cea vertical, aceast persoan este mai degrab picnic.
Nivelul de performanta general este scazut, dar aceas persoan are tendina de a se supraevalua, de a-i
supraevalua rezultatele.

32

Eysenck ncearc s fac o conexiune ntre tipologia sa i cea freudian subliniind c extravertitul pare s
aib o predominan a Id-ului (corespondentul inconstientului).
Introvertitul pare s aib o dominan a Superego-ului, cealalt extrem a acelai continuum. El trateaz
aceste 2 concepte ca fiind capatele extreme ale aceleiai dimensiuni.
Introvertitul are ca intenie fenotipic predispoziia la anxietate, la depresie, preocupri obsesionale i este
apatic. Are sentimente de inferioritate, tulburri de somn i n general o capacitate de afirmare redus.
Constituional, predomin dezvoltarea pe vertical n detrimentul celei pe orizontal; este mai degrab un
leptosom. Are o inteligen bun, este persistent i limpede n gndire, cu un nivel de aspiraie nalt dar, n
genera, se subestimeaz.
2. Nevrotismul = instabilitate emoional. Se caracterizeaz prin anxietate, depresie, autoapreciere
deficitar, timiditate, reacii emoionale puternice, capacitate de adaptare slab iar aceasta este determinat
de predispoziia de a avea reacii irationale, adic necumpnite sau rigiditate n comportament.
Combinarea cu dimensiunea introversiune/extraversiune furnizeaz informaii utile, atunci cnd vom dori
s interpretm mai nuanat rezultatele la chestionar:
- instabilul extravertit. n aceast instabilitate combinat cu extraversiune subiectul se caracterizeaz prin
nelinite, sensibilitate, excitabilitate, agresivitate
- instabilul introvertit are reacii emotionale lente i slabe, are capacitate de a-i reveni rapid dup anumite
emoii. Nevroticul este considerat de Eysenck o persoan cu inteligena sub medie i tot sub medie se
situeaz din punct de vedere al coninutului emoional, al acuitii senzoriale i al capacitii de a se afirma. Nu
este un tip cu inteligent scazut, ci mai degrab este vorba de un randament sczut, datorat dificultilor
persoanei de a se concentra, deoarece este instabil emotional, i este foarte greu s se concentreze un timp
ndelungat asupra unei probleme, este sugestibil, lipsit de persisten, lent n aciune i gndire,
nesociabil. n general tinde s reprime faptele neplcute. Deci, n loc s ncerce s le caute rezolvarea
subiectul mai degrab le terge din amintire, le refuleaz.
3. Psihoticismul este cea mai complex dimensiune, se caraterizeaz prin agresivitate, egocentrism,
comportament antisocial, lips de empatie, impulsivitate, uneori chiar cruzime, solitudine, preferin pentru
lucruri ciudate, neobinuite.
Unele studii ntreprinse de Eysenck i colab. au arta c, dei aceast terminologie utilizeaz concepte
patologice, poate foarte bine s descrie variaia comportamentului uman ntre limitele normalitii.
Concepia lui Eysenck despre personalitate este materializat m mai multe chestionare :
- n 1952, elaboreaz MMQ chestionar ce conine o scar pentru nevrotism cu 40 de itemi.
-n 1959, realizeaz MPI - chestionar ce conine scale pentru nevrotism i extraversie / introversie.
Interpretarea scalelor trebuie s peasc dincolo de statistic, conectnd aceste dimensiuni, factori la
conceptele teoretice, fapt ce ar echivala cu fundamentarea interpretrii pe validitatea de coinut, dar i
apelndu-se la datele de laborator. Este esenial s se treac de la fenotip la nivelul constituional
temperamental, adic la genotip, deoarece, la Eysenck, valoarea explicativ cea mai mare n domeniul
personalitii o are baza biologic.
- n 1964, elaboreaza EPI - instrument ce conine o scal de minciun (L) cu 9 itemi. El are 2 forme A i B,
fiecare cu 57 de itemi. Itemii au fost formulai special, ntr-o terminologie accesibil pentru a face chestionarul
administrabil, aplicabil, unor subiecti cu nivel de instrucie mai sczut.
Interpretarea implic o micare a investigaiei de la ceea ce subiectul afirm n chestionar i care este
comportamentul su observabil, ctre aspectele, factorii rezultai din analiza factorial i de la ei ctre bazele
biologice ale personalitii. Explicaia merge n sens invers, bazele biologice ale personalitii sunt cele cu
valoarea explicativ cea mai mare, care explic factorii i variabilitatea comportamentului uman.
Chestionarul E.P.I se administreaz individual sau n grup. Este format din trei pagini. Pe prima sunt
tiprite instruciunile de administrare, pe celelate dou, itemii chestionarului. Corectarea se realizeaz pe baz
de grile. Scorurile brute devin semnificative prin raportarea lor la tabele de norme, de obicei formate din trei
clase normatizate: pragul inferior, superior i media.
Chestionarul va fi studiat amnunit i aplicat la seminar, respectiv n cadrul tutorialului.

33

INVENTARUL DE TEMPERAMENT GUILFORD ZIMMERMAN

Pornind de la metoda interviului clinic i anamnestic, Guilford construiete, ncepnd cu 1950, o serie de
chestionare, fie singur sau mpreun cu ali autori. Chestionarul reprezint rezultatul unor cercetri att n
domeniul personalitii, la care ne-am referit succint ntr-un curs anterior, ct i n domeniul statistic, privind
intercorelaiile itemilor mai multor tipuri de chestionare.
n urma acestor cercetri Guilford identific 13 factori:
-factorul S-introversie social
-factorul T-introversie cognitiv
-factorul D-depresie, tendin cicloid
-factorul R-rathimie, autocontrol, cenzura ,reinere.
-factorul G-activism general
-factorul A-ascenden-submisie
-factorul M-masculinitate,feminitate
-factorul I-inferioritate
-factorul N-nervozitate
-factorul O-obiectivitate
-factorul CO-cooperare
-factorul AG-agreabilitate
Unul din inventarele de personalitate este cunoscut cu iniialele STDCR, care acoper primii 5 factori
enumerai, factori pui n eviden prin analiza factorial, care a fost aplicat pe unele rezultate obinute la un
chestionar de introversie-extroversie.
Un alt chestionar este GAMIN. El msoar 5 factori. Ultimii 3 fac obiectul GMPI.
n 1949, Guilford public instrumentul n discuie care include 10 trsturi majore ale personalitii, 9 dintre
ele identice cu unele din cele 13 deja enumerate. Pentru unele dintre ele s-a schimbat denumirea din
considerenate de simplitate i claritate.
Descrierea chestionarului
Cuprinde 300 de itemi tiprii n forma unui caiet. n preambul se explic subiecilor modalitatea de lucru i
li se solicit colaborarea i sinceritatea. Chestionarul este nsoit de o foaie de rspuns pe care, la numerele
de ordine corespunztoare itemilor, sunt tiprite cele trei modaliti de rspuns: Da, ?, Nu.
Pe verso este configurat profilul n note T, separat pentru brbai i femei, avnd pe vertical notele T cu
scorurile brute echivalente, iar pe abcis cei 10 factori. n dreptul fiecrui factor pe vertical sunt trecute notele
brute corespunztoare notelor T.
Prin corectarea chestionarului cu dou file, fiecare factor este reprezentat de un punctaj brut.
Examinatorul ncercuiete punctajul brut pentru fiecare factor pe foaia de profil situat n dreptul notei T
corespunzatoare, iar prin unirea acestor cerculee se obine profilul subiectului.
Factorii chestionarului Guilford-Zimmerman sunt:
G-activitate general , 30 de itemi. Notelor mari T le corespunde: -plcerea pentru vitez, grab,
vitalitate, nsuirea de fi plin de via, productivitate, eficien.
Notelor mici T le corespund urmtoarele nsuiri: lentoare, tendina de a cumpni mult, tendina fatigabil.
R-rathimie , autocontrolul , cenzura , reinerea. Note mari T semnific: seriozitate, deliberare , tendina
de a cumpni mult, perseveren.
Notele mici semnific: indiferen, impulsivitate, excitabilitate.
A- ascenden. Note mari semnific: autoaprare (tendina de a nu-i recunoate vina nici atunci cnd
greesc, de a fi mereu n expectativ i a nu admite nici un prejudiciu al propriului eu), tendina de a conduce,
de a domina, capacitatea de a vorbi n public, de a nu se pierde, de a nu ezita, stpnire de sine
Note mici nseamn: supui, docili, ezitani, tendina de a evita cu mult precauie s vorbeasc n public,
s-i asume conducerea.
S-sociabilitatea. Notele mari semnific: capacitate de a lega uor prietenii, nevoia de contact social.

34

Notele mici: sunt proprii subiecilor care au puini prieteni, sunt timizi, manifest introversie social. (De
aceea, n prima clasificare, cea cu 13 factori, acest factor se regsete i sub denumirea de introversie
social).
E- echilibru, stabilitate emoional. Note mari: subieci egali n dispoziie, optimiti, calmi.
Note mici semnific: subiecii au fluctuaii n dispoziii, cnd veseli cnd triti, sar de la o extrem la alta,
mai degrab pesimiti, balana nclinnd n aceast direcie; au cteodat stri de exaltare, reverie,
excitabilitate, adic tendina de a se lsa uor antrenai de evenimente, susceptibilitate, sentimente de
vinovie, nelinite, singurtate, sntate proast.
O- obiectivitate . Note mari: subieci de tip piele tbcit; se las greu atini, au capacitatea s judece
clar, obiectiv, aciunile oamenilor.
Notele mici - specifice hipersensibililor (Hipersensibilii apreciaz injust relaiile lor, au tendina de a
exagera semnificaia evenimentelor, nu sunt obiectivi n aprecieri. Hiposensibilii rezist bine la ironii, glume
grosolane); centrai pe ei nii, suspicioi, ghinioniti, totul li se ntmpl numai lor, tendina de victimizare
-semn al imaturitii emoionale; persoane care vor s atrag atenia, s ctige simpatia, mila celorlali(Poate
s fie specific tipului histrionic), slbiciune interioar, ei sunt ca nite clopote din acelea mari care rezoneaz
la cea mai mic atingere a evenimentelor, sunt mai degrab firi hipersensibile.
F- prietenie Notele mari : toleran la aciuni ostile , pna la acceptare, respectul pentru ceilali.
Notele mici: proprii argoilor, beligeranilor, persoanelor ostile, cu resentimente, cu dorina de a domina,
manifest dispre fa de alii.
T- gndire, reflexivitate. Notele mari : specifice persoanelor cu bun sim al observaie, se observ pe sine
i pe alii, au echilibru mental.
Notele mici : persoanelor care au gndirea ancorat n concret, se descumpnesc uor i nu au
obisnuina de a reflecta ndelung asupra faptelor.
P-relaii personale Notele mari : proprii persoanelor care tolereaz oamenii, au ncredere n instituii
sociale, nu brfesc.
Notele mici : persoane care vneaz greelile, care critic instituile, sunt suspicioase, manifest un nivel
sczut.
M-masculinitate/feminitate Note mari: persoane care manifest interes pentru activiti masculine, nu se
dezgust uor, sunt aspre, manifest o doz de duritate, i pot controla i reine expresia emoiilor, manifest
dezinteres pentru mbrcaminte i o lips de stil.
Note mici: au interes i preocupri pentru activiti feminine, se dezgust uor, temtoare, romantice, i
exprim emoiile prin mimic (persoane cu tendin histeroid), tendina de a atrage atenia, tendina de a-i
exprima printr-o mimic vie sentimentele, tendina de a falsifica realitatea (uneori ntr-o stare semicontient,
nu neaprat contient, dintr-un viu interes de a face realitatea s semene cu propriile dorine, aa face
copilul), maturitate social, exprimarea emoiilor se face datorit unei propensiuni, nevoia de a comunica i
altora ceea ce simt
Interpretarea protocolului
Mai nti se valideaz protocolul. Dac pentru un factor subiectul a ncercuit mai mult de trei '' ? '', atunci
interpretarea scrii respective trebuie efectuat cu pruden. n instruciuni este absolut necesar s se
specifice subiecilor c nu trebuie abuzat de semnele de ntrebare, adic pe tot parcursul chestionarului , 2-3
cel mult.
n urma corectrii cu cele dou grile a foii de rspuns, fiecare factor va avea alocat un punctaj. Punctajul
respectiv se transform n foaia de rspuns n note T. Se unesc punctele corespunztoare notelor T ntrunite
de fiecare factor i se obine profilul S.
Unul din principiile fundamentale n interpretarea profilului chestionarului Guilford-Zimmerman este acela
c factorii nu se interpreteaza separat, ci n intercorelaie. Prin aceast strategie, examinatorul are posibilitatea
s desprind semnificaii mult mai specifice comportamentului persoanei examinate.
Exemplu: Nota ridicat la factorul G va augumenta toate celelalte semnificaii pozitive ale celorlaltor
factori. Dac persoana are un mare nivel al activitii generale, atunci, cu privire la un scor ridicat al
ascendenei, semnificaia dominrii va fi cu att mai puternic. La fel valoarea de obiectivitate care semnific
posibilitatea de a aprecia faptele va fi mai bine potenat de o not ridicat la G.

35

O not ridicat la G, dac se asociaz cu o not sczut de agreabilitate conduce spre imaginea unui stil
dur, autoritar, dup cum, dac un grad ridicat de stabilitate emoional E, asociat unei activiti sczute G
conduce la ipoteza unui om comod, lene.
Al doilea principiu este c, notele T ridicate nu semnific ntotdeauna comportamente pozitive, dup cum
notele mici nu semnific comportamente negative. O serie de studii au artat c pentru persoanele de
conducere anumii factori nu trebuie s fie situai prea mult n partea de sus, iar alii prea mult n partea de jos.
n principiu este de presupus c persoanele din conducere nu trebuie s manifeste, aa cum ne-am atepta, o
prea mare deschidere i bunvoin, ci dimpotriv nivelul lui P trebuie s fie mai sczut. Se pot obine astfel de
profile, adic anumite marje optime privind fiecare factor, pentru diferite profesiuni.
Principala acuz adus chestionarului este faptul c subiectul poate intui rspunsul favorabil, deci are
itemii vizibili. Chestionarul este utilizat n selecia profesional , consiliere profesional , selecia managerilor.
Anexa 1
Descripia celor 16 factori majori (informaie preluat din M. Minulescu, 1996)
FACTORUL A - Schizotimie - ciclotimie
Notele standard joase (de la 0 la 3) caracterizeaz un comportament prin aspectele: schizotimie, orgoliu,
spirit critic, opozan, rceal i indiferent, suspiciune, rigiditate. Polul opus, ncepnd de la cota standard 7
spre 10, indic un comportament caracterizat prin ciclotimie; individul este bun, amabil, prietenos, serviabil, cu
interes pentru ceilalti, blnd, ncreztor, adaptabil i cald. Datele de cercetare indic, pornind de la dihotomia
clinic ntre psihozele schizoide i dezordinea ciclic maniaco-depresiva, o dimensiune definit quasisimilar i
n zona de normalitate psihica, ntre rceala afectiv i cldur afectiv.
Caracteristice ciclotimicului sunt: uurina cu care triete, se emoioneaz, interesul marcat pentru
semeni i fiine n general, care nu rareori se exprim i n alegerea unei profesii carenseamn contacte
interumane, i o tendin de a se conforma convenientelor sociale. Un grup format din persoane de tip
ciclotimic este activ, mai putin axat pe critic, cu indivizi mai generoi n raporturile interpersonale.
Persoanele de la polul opus sunt mai puin conciliante, prefer lucrurile, cuvintele, viaa solitar; sunt
introspectivi, apar serioi, prefer o camaraderie intelectual. In acelai timp, sunt mai profunzi n aprecierea
altora, mai siguri ntr-o activitate care cere precizie, uneori mai inventivi, mai ateni n a-i respecta
promisiunile i obigaiile ce le revin.
FACTORUL B - Inteligen
Scala msoar nivelul mental, dar altfel dect testele obinuite cu care de altfel nu are corelatii
semnificative.
Cotele standard sczute indic o slab abilitate mental, care atrage dup sine i a moralitate inferioar,
tendinta de a abandona cu uurint, lipsa de interes pentru subiecte intelectuale, lipsa de cultur n general.
Polul opus, de la 7 la 10, n cretere, indic inteligen vie, contiinciozitate i perseveren n rezolvarea
problemelor, tendinta de a fi cultivat i de a gndi n plan abstract, logic. O not ridicat la factorul B este
incompatibil cu deterioarea uman.
FACTORUL C Fora eului. Tendina la manifestri nevrotice n general
Instabilitate - stabilitate emoional. Notele mici sugereaz caracteristici ale unui eu slab: emotivitate,
imaturitate afectiv, instabilitate; individul reacioneaz la frustratie ntr-o manier emoional, este inconstant
n atitudini i interese, este excitabil i hiperreactiv, fuge de responsabiliti, abandoneaz usor, este nelinitit,
implicat n conflicte, agitat, vistor; poate fi implicat n accidente. La polul opus apar caracteristicile unui eu
puternic, matur, calm. Individul este stabil, constant n interese, calm, chiar flegmatic sau palcid; realist, se
adapteaz faptelor, nu se manifest uor oboseala nervoas, nu se amestec n conflicte.
Fora eului, definit ca i grad de realizare a integrrii dinamice i a controlului emoional, nu este pentru
Cattell, o problem care s in preponderent de formare i mediu. Tendinele constituionale fac ca formarea
controlului emotional s fie mai dificil pentru unele persoane. Diagnoza diferenial a felului de a tri
frustrarea, de exemplu, trebuie s se raporteze la acest aspect constitutional.
36

Persoana cu note slabe la acest factor tinde s fie cu uurint contrariat de lucruri i omeni, trind un
sentiment de insatisfacie n familie, coal sau profesie i are dificulti n pstrarea calmului i n a se
bucura; se descurajeaz uor. In acest sens, la acest pol apar mai dese reaciile nevrotice generalizate sub
forma unor tulburri psihosomatice (tulburri digestive, de somn) sau temeri iraionale i comportamente
obsesive. Pe de alt parte, n multe cazuri de tulburri de personalitate i de nevroze se ntlnesc cote
sczute ale factorului C.
FACTORUL E Supunere - dominan
Notele mici sunt specifice caracterului supus, blnd indicnd dependen dar i o naturalee i o
bunvoint caracteristic, o persoan conformist i usor de dominat. PoIuI opus, indic un comportament
agresiv, combativ, ncptnat, sigur de sine, afirmativ, sever, chiar dur sau ostil, auster cu o gravitate
afectat. Nonconformist, dar dornic s capteze atenia.
Datele empirice indic faptul ca aceast dimensiune comport o relativ diferentiere n functie de sex: la
femei se manifest printr-o nuan mai marcat de ipohondrie, prin tendina de a atrage atenia, dar i de
echilibru social, care difer de comportamentul orientat mai agresiv la brbai. La ambele sexe ns este
specific faptul c o dominant puternic poate conduce la acel tip de voin obstinat i chiar spre un
comportament antisocial, rebel.
Unele date de cercetare indic faptul c dominana tinde s coreleze cu statutul social, fiind mai ridicat la
liderii recunoscui. Astfel de persoane se simt libere s participe, se angajeaz fr eforturi sau ezitri n
problemele de grup, critic deschis imperfeciunile.
Notele ridicate se asociaz de asemenea cu comportamentele de tip delictual din perioada adolescenei.
Notele sczute se ntlnesc adesea la nevrotici.
FACTORUL F - Expansivitate - nonexponsivitate
Factorul F nu este un constituent important al extraversiei/ introversiei, ci un factor secundar.
Polul nonexpansiv indic un comportament moderat, prudent, taciturn, introspective, cu tendinta spre
deprimare i reverie. Subiectul cu note mici se prezint n general necomunicativ, multumit de sine, legat de
valori personale, lent, reflectant. Polul opus, al expansivitii, indic un comportament impulsiv, entuziast,
vesel, direct, plin de viat, guraliv, expresiv, legat de grup, spontan n reacii.
Nonexpansivii sunt n general crescui de mame mai severe, tind spre un plus de moderaie, apar vistori,
i rod unghiile.
Expansivitatea coreleaz cu preferina pentru aglomerri urbane, dar i cu poziia n familie: cel mai n
vrst tinde spre nonexpansivitate, cel mai tnr spre a fi cel mai expansiv. Dup perioada adolescenei,
expansivitatea prezint o descretere, cu un declin mai marcat pentru perioada ntre 17 i 35 ani. De
asemenea, sunt date care indic faptul c nonexpansivitatea este asociat cu creterea nivelului de anxietate.
FACTORUL G Suproeu slab - fora supraeului.
Exist doar o asemnare superficial cu factarul C, pentru c factorul G este legat n principal de energie
i perseveren.
Notele mici indic un supraeu slab, caracteristizat prin lipsa de toleran la frustrare. Este un individ
schimbtor, influenabil, cu a emotivitate generalizat, oboseal nervoas, inconstant i nesigur, care
neglijeaza obligaiile sociale; manifest dezinteres fa de normele morale colective.
Polul opus atrage dup sine atitudini de contiinciozitate, perseveren. responsabiliate personal;
subiectul este ordonat, consecvent, atent la oamenii i lucruriie din jur.
Conform denuminii, factorul corespunde, n viziunea lui Cattell, supraeului psihanalitic, prin accentul pus
pe consideraia fa de normele morale, prin tendinta de a sustine eul i a frna impulsurile idului. Se poate
distinge de stabilitatea emotional dat de factorul C, prin faptul c rezult dintr-o integrare dinamic adecvat
de-a lungul vieii.
Persoana cu un G ridicat se manifest ca respectuoas, metodic, cu o bun capacitate de concentrare,
reflectnd nainte de a vorbi, prefernd compania celor eficienti. Acest pol indic reuita n activitai variate,
dar care impun perseveren, regularitate i a bun organizare mental, fiind n genere un prognostic bun
pentru succesul profesional, aptitudinea pentru rolurile de lider, popularitate.
37

Polul sczut se asociaz cu tendinta spre disimulare, vagabondaj, nclcarea legii, spre accese de furie
nestpnite.
FACTORUL H Timiditate -ndrzneal (Threctia - parmia)
Cele dou denumiri provin din aglutinarea termenilor englezi corespunztori i indic la un pol timiditatea,
sensibilitote la ameninare , iar la polul opus curajul i lipsa de sensibilitote. Polul threctia indic un
comportament dominat de tendinta de repliere asupra propriei persoane, prudent, rezervat, distant,
contemplativ, cu tendinta de a apare acru si rece, dezinteresat de sexul opus, moderat i contiincios, dar cu
interese limitate, cu un redus interes artistic sau afectiv. Persoana are o susceptibilitate ridicat fa de pericol.
Polul parmia indic o sociabilitate gregar, o persoan ndrsnea, creia i place s ntlneasc oameni,
care este activ, curojoas, cu interes pentru sexul opus, impulsiv, frivol, nelinitit, care nu vede uor
semnele pericolului, cu interese artistice i cu o bogat rezonan emoional.
Este un factor puternic dominat de ereditate i indic ceea ce Cattell considera a fi un temperament
constitutional schizotim, leptosom (C sczut). Replierea pe propria persoan, grija pentru o bun conduit
poate fi la schizoizi prepsihotici a trstur diferential. Un astfel de comportoment poate fi considerat normal
n circumstane traumatizante pentru individ. Subiectul este excesiv de temtor, lent, cu greuti n exprimare,
care fuge de profesiuni sau de situaii care i solicit contacte sociale, meticuios, evitnd marile reuniuni,
prefernd un numr mic de prieteni intimi; i este team de situaiile noi sau de competitiile publice, este relativ
maliios dar atent la sentimentele altora, triete un sentiment de relativ inadecvare fa de tot ceea ce se
ntmpl n jur. Persoanele parmia se simt libere s participe, dar apar prolixe, insensibile, iar n grup tind spre
remarcri de ordin personal, mai degrab dect legate de problema n cauz.
Termenul de threctia vine de la englezescul threat, ameninare, indicnd o corelaie cu reactivitatea
ridicat a sistemului nervos autonom fat de ameninare; opus temenului parmia, care indic predominana
parasimpatic.
FACORUL I Harria - premsia (sensibilitate - asprime, duritate)
Note standard ridicate( harria) indic un comportament realist dar dur, tipul de persoan care nu se
ateapt la lucruri extraordinare de la ceilalti, se bazeaz pe sine, are spirit practic i relativ insensibilitate
fat de ceilalti, matur emotional, aspru, chiar cinic, fr simt artistic, reacioneaz prea puin la aspecte
estetice (fr ca n mod necesar s fie lipsit de gust) i nu ia n seam incomodittile fizice.
Polul premsia, indic un comportament sensibil la estetic, exigent dar nerbddator, relativ imatur
emotional; insul caut ajutorul si simpatia altora, este prietenos, blnd, indulgent cu sine i cu ceilalti, dificil de
satisfcut n probleme de art, introspectiv, imaginativ i cu o bogat via interioar, acioneaz prin intuiie
sensibil; n plan social manifest o relatv frivolitate, dornic s atrag atenia, este nelinitit, chiar ipohondru.
Notele sczute (polul premsia) coreleaz cu placerea pentru cltorii i experiente noi, cu tendinta spre a
imaginatie labil, gustul pentru teatru i cu o relativ incapacitate practic in modul de a-si conduce afacerile
n general. Artitii prezint adesea cote rdicate la acest factor. Factorul este ins sensibil la modele culturale,
normele europene fund mai ridicate dect cele americane. De asemenea, exist o diferentiere sexual:
femeile i fetele prezint n genere cote mai ridicate dect brbatii sau bietii. Exist o relatie invers
proportional intre rezultatele muncii in grup si nivelul cotei factorului I: rezultatele tind s fie cu att mci
sczute cu ct cota medie a indivizilor e mai ridicat, membrii fund descrii ca lenti in munca de grup, in
decizii, actionnd inutil, cu tendinta spre remarci de natur emotional si social, negativisti.
Harria reprezint o dominant comportamental a duritii, masculinittii i a spiritului practic.
Comportamentul este matur social, genereaz solidaritate de grup i realism. Factorul este din categoria celor
formati prin influenta mediului i a culturii. Termenul de premsia vine de la expresia englez protected
emotional sensitivity, deci o sensibilitate emotional protejat, ceea ce echivaleaz cu a implica formarea in
interiorul unei culturi rafinate, care protejeaz sensiblitatea si gustul estetic.
Termenul harria vine de la hardness and realism, indicnd aspectul de duritate i realism in mediul de
formare. Studii comparative i longitudinale indic pentru cotele ridicate la acest factor, asemnri cu
sindromul isteriei de conversie, angoasei si ipohondriei; de asemenea, indic o tendin mai marcat spre
forme de angoas la copiii cu cote inalte la acest factor. Specialistii n psihiatrie, artitii i femeile in genere
38

tind s prezinte cote mai ridicate. La polul opus se situeaz oamenii politici, cei care conduc i directioneaz,
electricienii, mecanicii 5i contabilii.
FACTORUL L Alexia - protension (shizotimie paranoid - ncredere acceptabil)
Comportamentul specific notelor mici ( polul alexia) este caracterizat prin incredere, adaptabilitate,
cooperare, absenta geloziei sau invidiei, printr-o gravitate amabil, dar plin de spirit, prin interesul fat de
ceilalti. Polul protension (note mari) reprezint tesiunea: un mod neincreztor, inclinat spre gelozie, indrtnic,
suspicios i timid, relativ rigid, dur si indiferent fat de alii.
Note joase caracterizeaz un subiect care se acomodeaz uor, nu caut rivalitate, se preocup de tot
soiul de oameni, exceleaz n munca de echipa. In general suspicios, individul caracterizat printr-o cot ridicat
apare adesea egocentric, rigid in interelatii, interes mai degrab pentru viata sa interioar dect fa de
oameni. n general circumspect, este un element tensionant in cadrul unui echipe. Totui s-a constatat c nu
exist o corelaie consisten ntre L ridicat i comportamentul paranoid.
FACTORUL M Praxernia - autia ( orientare practic - orientare boem)
Notele sczute sunt simptomatice pentru un comportament practic si constiincios. Persoana praxernia tine
la form, este capabil sa-si pstreze sngele rece i prezint o relativ lips de imaginatie, este un spirit
logic, expresiv, deschis ca interese, cu snge rece in caz de urgen sau pericol. Polul autia definete ceea ce
am putea numi nonconventionalul excentric: imaginativ, boem, mai putin preocupat de constinciozitate, cu un
aspect exterior calm, are ocazionale izbucniri emotive de natur isteric. Polul praxernia prezint imaginea
unei persoane preocupate de a face orice lucru cum trebuie, care acord importan aspectelor practice, nu
actioneozd hazardat, este atent la detalii. Persoana autia este un imaginativ centrat in intregime pe instantele
interioare, prea putin preocupat de contingene, adesea original si ignornd realittile cotidiene isi urmeaz
calea proprie. Este dotat cu cu imaginatie creatoare si este preocupat de marile idei. Dezinteresat de
valorile materiale, motivatiile interioare o aduc uneori in posturi extravagante acompaniate de reacii
emolionale violente. Contient de propria personalitate se poate intmpla s ignore activitile colective.
FACTORUL N Naivitate - subtilitate
Polul naivittii, respectiv al cotelor joase, indic un comportament direct, naiv, sentimental, natural, uneori
stngaci i neindemnatec. Subiectul se intereseaz de alii i este uor de satisfcut. Polul opus, indic
perspicacitate si luciditate n opinii, un mod de a fi n general rafinat, civilizat si subtil, dar rece, indiferent fa
de alii, i dificil de satifcut; comportament politicos, experimentat, modern, subtil, cu spirit analitic i cel mai
adesea rece, cu alur inteiectual, cu o viziune nesentirnental asupra lucrurilor si a vietii, uneori friznd
cinismul.
Aspectele caracteristice polului opus indic lips de afectare, naturalee i spontaneietate, uneori
stngcie, bruschetea reactiilor. Trebuie menionat c acest factor nu afecteaz decisiv comportamentul.
FACTORUL O ncredere clam - nencredere nelinitit
Polul cotelor joase indic un comportament calm, cu ncredere in sine, senin, linitit, rezistent la stres,
eficient, viguros, uneori chiar brutal, fr fobii, se angajeaz n genere n activiti simple.
Polul cotelor inalte indic lipsa de securitate, un mod anxios, depresiv, agitat de a se raporta la existen,
fr incredere in ceilalti, bnuitor, cu sentimente de culpabilitate.
S-au obtinut date care indreptesc definirea sa ca tendin depresiv, sensibilitate emotional, depreciere
de sine, nevrotism. Persoana apare obosit de situatiile excitante, se simte incapabil s infrunte exigentele
existentiale cotidiene, se descurajeaz cu usurint, este plin de remucri si este deprimat descoperind c
oamenii nu sunt nici morali, nici atenti fat de aspectele importante; O astfel de persoasn este este inclinat
spre mil, lecturi, spre linitea semenilor. Reactioneaz viu la dificultti, se descurajeaz facil.
La copiii cu note ridicate (9 sau 1 0) apar temeri, sentimentul de solitudine si insuficien. Experimentele
privind dinamica grupului demonstreaz c astfel de persoane nici nu se simt acceptati de grup sau liberi s
pariticipe, sunt foarte sensibili la normele de grup. De aitfei nici nu sunt acceptati uor de ceilalti, iar din punct
de vedere social sunt prost adaptati. Clinic, O ridicat apare in toate formele de nevroz, psihoza, in tulburri de
personalitate si infirmitti psihice.
39

Urmtorii 4 factori denumii Q, sunt mai putin exprimati si clarificati, dar au o contributie in comportament
atunci cnd sunt activi. Au fast derivati din analiza factoriai realizat asupra celorlali factori. Mai ales
validitatea prognostica, privind tendinte specifice de comportament, le-a asigurat locul in cadrul chestionarului.
FACTORUL Q1 Conservatorism - radicalism
Polui conservator indic un mod relativ necritic de acceptare a normelor; polul opus reprezint un
comportament deschis spre nou, inovator, critic, cu un ascutit gust pentru analiz.
FACTORUL Q2 Dependenta de grup - independertta personal
Nu este un factor clar stabilit in variatiile comportamentale, manifestndu-se mai ales Ia nivelul atitudinilor
interioare. De fapt mci unul dintre acesti factori Q2, 3, 4 nu au fost gsiti cu maxima certitudine in validrile
empirice, aprnd mai ales in raspunsurile la chestionare. Factorul Q2 contribuie la factorul secund
introversie.
Persoana cu cote Q2 ridicate este rational, capabil s se decid singur. La polul opus, este tipul de
individ care merge odat cu grupul, caut aproborea social, urmeaz moda. Datele de cercetare indic
corelarea comportamentului Q2 sczut cu profesii din sfera cercetrii, cadrelor de conducere i de decizie, in
general indivizi care gndesc mult prin ei inii.
Cercetri privind dinamica grupului indic de asemenea c cei cu Q2 ridicat triesc insatisfactii legate de
integrarea in grup, fac remarci care cel mai adesea sunt solufii iar grupul tinde s-i refuze. In colectivul scolar
astfel de copii sunt tinuui Ia distant, par s aibe interese mai mature dect ceilalti ~i ating usor succesul
academic.
FACTORUL Q3 - Sentiment de sine slab - sentiment de sine puternic
Notele mici corespund persoanelor caracterizate prin lipsa de control, conflicualiatate interioar, neglijarea
regulilor. Polul opus trimite la disciplina de sine, exigen, voin dezvoltat.
Factorul se pare c exprim gradul in care individul a acceptat o imagine de sine ideal prin care ii
dirijeaz comportamentul real. Un astfel de factor depinde de mediu in sensul dependentei de incurajare,
stimularea valorilor constructive i a respectului de sine. Copilul cu o cot Q3 ridicat prezint un bun
autocontrol, incearc s aplice si aprobe normele etice acceptate, dorete s fac bine, are consideratie
pentru altii, este prevzotor si dispus s-i controleze exprimarea emotiilor. Factorul prezint empirc o
corelatie substontial cu sentimentul de sine, cu integrarea pulsional care vizeaz mentinerea unei adecvate
imagini de sine.
Q3 sczut prezint in principal a emotivitate necontrolat, care se aseamn cu factorul D, factor care
dispare practic ca atare la vrsta adult. O cot sczut la acest factor este asociat cu delincventa juvenil
Factorul Q3 contribuie semnificativ la factorul secund anxietate.
n cercetrile privind dinamica de grup, Q3 ridicat caracterizeaz de obicei pe cei alesi ca lideri eficienti:
sunt stpni pe sine, fac multe judecti in legtur cu grupul, nu apar ca jenanti sau inoportuni. Q3 ridicat
indic de asemenea reuita in profesiuni mecanice, in matematic, in activitti de organizare, ca directori i ca
functionari in servicii publice. Unoori a fost numit i factor giroscopic al personaiitatii, indicnd stabilitatea i
orientarea acesteia.
FACTORUL Q4 Tensiune ergic
Comportamentul Q4 la polul cotelor joase indic un mod destins, calm, nonsalant, satisfcut de a tri.
Polul opus este caracterizat prin incordare, tensiune, excitabilitate i sentimente de frustrare. Q4
caracterizeaz un comportament nelinistit fr motiv, incordat, iritabil, agitat.
Datele clinice indic pentru factorii O si Q4 capacitatea de a diferentia normalul de nevrotic, fiind unele
dintre dimensiunile semnificative pentru contributia la indicele de anxietate general. In acelai timp, clinic, se
ntlnete Q4 ridicat in tulburrile de personalitate, infirmittile fizice i in psihoze. Cattell interpreteaz acest
factor in sensul nivelului de excitatie i tensiune datorate pulsiunilor nedescrcate sau frustratiei.

40

CHESTIONARE I TEHNICI CONCEPUTE PENTRU A OPERA N ZONA DIZARMONIILOR DE

PERSONALITATE
Spre deosebire de chestionarele precedente urmtoarele sunt construite din perspectiva urmtoarei
paradigme: trsturile personalitii pot fi considerate ca un continuum bipolar n care un pol se origineaz n
normal, pe cnd celalalt poate migra n patologic. Ambele manifestri avnd la origine acceai surs, terenul
predispozant, este posibil s utilizm conceptele psihopatologice pentru a descrie att personalitatea normal
ct i personalitatea morbid. O serie de tipologii pentru care trstura este o dimensiune discontinu
opereaz din aceeai perspectiv.
INVENTARUL MULTIFAZIC DE PERSONALITATE MINNESOTA (M.M.P.I)
Autorii acestui chestionar sunt SR. Hathway si Mc Kinley. n 1940 autorii publica primele studii privind
testul. In 1943, Universitatea din Minnesota publica acest test in mod oficial impreuna cu manualul insotitor.
In decursul anilor el s-a dovedit a fi unul dintre cele mai importante instrumente ale clinicianului psiholog.
Editia revizuita din 1951 cuprinde toate instructiunile si indicatiile indispensabile folosirii M.M.P.I. - ului.
Autorii avertizeaza ca utilizarea acestui instrument trebuie sa fie efectuata de catre persoane care au a
buna competenta in domeniul diagnosticului clinic si serioase cunostinte de teoria personalitatii si de
psihometrie.
Punctul de vedere de la care au plecat autorii in constructia testului este un punct de vedere clinic.
Aceasta inseamna ca autorii au incercat s realizeze un instrument care sa distinga trasaturile care sunt de
obicei implicate in psihopatologie. Totui ei avertizeaza ca acest test nu este un instrument care sa se
substituie diagnosticului clinic, care sa puna in evidenta sindroame clinice ci doar o metoda care ajuta intr-o
astfel de activitate psihodiagnostica, raspunzind la unele ipoteze si genernd alte ipoteze.
Testul cuprinde 550 de itemi care nglobeaz domenii ample de interes, de la comdiia fizic a persoanei
pina la atitudinile morale, conduita sociala a indivizilor examinati.
Subiectul este rugat sa clasifice aseriunile n 3 categorii :Adevrat, Fals si Nu tiu.
n varianta din 1951 testul cuprinde 4 scari de validare si 9 sc ari clinice. La acestea se mai adauga si
altele, pentru ca in ultimii 20 - 30 de ani s-au elaborat mai multe sute de studii pe baza M.M.P.l.-ului, studii care
au comunicat diverse alte scale. Dintre acestea menionm scala de introversiune social.
TestuI poate fi administrat persoanelor de la 16 ani n sus, care au cunostinte generale, nivel de instructie
general minim.
Administrarea testului dureaza intre 30 si 90 do minute. El poate fi administrat atit individual cit si colectiv.
Caracteristicile personalitatii pot fi determinate dupa rezultatele obtinute de subiect la cele 9 scale clinice,
acestea fiind:
1. Ipohondria
2. Depresia
3. Isteria,
4. Personalitatea psihopat
6. Masculinitatea-Feminitatea
6. Paranoia
7. Psihastenia ( deviatia psihastenica),
8. Schizofrenia
9. Hipomania (mania).
Desi denumirile scarilor se refera la un sindrom clinic, este un fapt demonstrat ca ele, toate, poseda o
semniflcatie si n domeniul normal. S-a dovedit ca cei 550 de itemi pot fi grupati in diferite scari, pe baza unor
studii, existind posibilitatea s scoatem din cei 550 de itemi pe cei care nu sunt alocai, insa autorii nu
recomanda aceasta pentru ca, la fel ca si la C.P.I., exista posibilitatea de a se realiza noi scari.
La baza elaborarii testului a stat un esantion de pacienti ai spitalului Universitatii din Minnesota precum si
persoane normale, persoane care au declarat ca nu au nici un fel de tulburare psihic sau antecedent
psihiatric.
Scarile au fost obtinute prin comparatia grupelor de normali cu cazurile patologice care au fost studiate cu
grija in cadrul serviciului neuropsihiatric al spitalului universitatii.
41

Despre caracteristicile psihometrice ale testului: s-a dovedit prin diverse studii ca M.M.P.L-uI are o buna
fidelitate la un interval ntre cele 2 aplicari de la 3 zile la mai mult de un an. De asemenea, in ceea ce priveste
validarea, la fel, testul reuseste sa discrimineze cazurile patologice sau departate de normal, de cazurile
normale.
FORMELE INVENTARULUI M.M.P.I.
Exista doua forme: o foma individuala si o forma colectiva
Forma individuala nu consta ntr-un caiet ci in 550 do mici fise pe care sunt tiparite cele 550 de propozitii.
Fisele sunt colorate pe muchia superioara si pe o latura. Testul este compus din aceste 5500 de fise si din
instructiunile de aplicare care sunt trecute pe capacul cutiei unde sunt pstrate.
Sarcina subiectului este simpl. El trebuie sa sorteze, citind, fiecare fis intr-una din catogoriile Adevarat,
Fals sau Nu Stiu ( de obicei Adevarat este la dreapta, Fals la stinga i Nu Stiu la mijloc). Daca avem persoane
mai putin inteligente sau batrni care inteleg mai greu instructiunile, atunci le dam citeva exemple simple.
Subiectul nu are voie sa vorboasca cu nimeni.
Dupa ce subiectul a sortat toate cele 550 de fise, avem grija, sa vedem, daca in categoria Nu Stiu sunt
mai mult de o zecime (mai mult de 55 de fise). n acest caz trebuie s-l rugam sa plaseze ct mai multe dintre
aceste fise in catogoriilo extreme (A sau F).
Extragerea si despuierea raspunsurilor
Psihologul are de facut 3 pai:
1) Mai ntai trebuie sa extraga fisele care contin raspunsurile semnificative. Autorii inteleg prin raspunsuri
semniticative (fie ca e vorba de adevarate, fie ca e vorba de false) acele raspunsuri care sunt mai putin
frecvente in rndul subiectilor normali.
2) S le nscrie n foaia de despuiere.
3) Sa aplice pe aceast foaie de despuiere, grilele de corectare, prilej cu care numara coincidentele dintre
semnele de pe grila si semnele de pe foaie. Cu acest prilej transcrie pe foaia de extragene a rezultatelor, in
dreptul scarii respective, punctajul obtinut.
Iata cum procedeaza psihologul: in privinta raspunsurilor clasate ca find adevarate, eI extrage acele fise
din teanc care au coltul din dreapta jos taiat, acestea find raspunsurile adevarate mai putin frecvente in
populatia normala. Cele care au coltul din stinga jos taiat si reprezinta raspunsurile cu mai mare frecventa, nu
sunt valorificate.
Avnd pachetul cu raspunsuri semniflcative in mina incepem s luam fiecare lista si facem un x rosu pe
foaia de despuiere, in casuta corespunzatoare fisei, identifiata pnintr-o litera si un numar. Asa procedm cu
toate raspunsurile adevarate putin frecvente. Apoi luam raspunsurile false si din teanc alegem pe ceIe care
au coltul din stinga jos taiat, acestea fiind raspunsurile mai putin frecvente, deci semniflcative. In continuane,
mergem iar pe foaia de despuiere si facem un x rosu acolo unde este cazul. Dupa aceea raspunsurile Nu
tiu sunt ntabelate fara s le soatem marcnd semnul intrebarii, cu negru, in casuele corespunzatoare.
Trebuie sa tinem cont ca x-unile nu inseamna neaparat raspunsuri patologice pentru ca desi testul a fost
construit prin camparatia loturilor de oameni bolnavi cu oameni sanatosi, etalonarea a fast facuta numai pe
oameni sanatosi, pe persoane normale ( controlul acestora a constat in faptul ca ei au declarat ca nu sunt
inregistrati la nici un serviciu psihiatric cu vreo problema).
Urmatorul pas catre interpretare l reprezinta obtinerea rezultatelor care valideaza testul.
Testul are urmatoarele scari de validare (care ne spun cita incredere sa acordam atitudinii subiectilor fata
de chestionar):
1) Scara ? = scara ndoielnic
2) Scara L
3) Scara F
4) Scara K (pentru unele dintre cele 9 scari clinice aceasta scara are rolul de a augmenta rezultatele
,adaugndu-le un anumit punctaj). Obinem rezultatele la scarile de validare asezind grilele corespunzatoare
scarilor ?, L si Nu stiu pe foaia de despuiere. ntrebarile scarii L sunt ultimele 15 (de la 41- 56), deci nu este
nevoie de gril. Pentru scara F se utilizeaza o grila pe care sunt imprimate 64 de x -uri rosii si acolo unde un

42

x de pe gril este suprapus pe un x rosu de pe foaia de despuiere acordam un punct. In felul acesta
obtinem scorul pentru aceasta scar. La fel se procedeaza pentru scara K.
Rezultatele brute pentru celelalte scari sunt obtinute cu grile corespunzatoare, in acelasi fel ca si pentru
scara F, cu deosobirea ca anumite grile au pe lnga x -ri si zerouri. Atunci cnd pe foaia de despuiere o
casuta goaIa corespunde unui zero pe gril se va socoti de asemenea un punct. Semnele de intrebare nu se
socotesc indiferent daca sunt in fata unui zero sau a unui x. Cotele brute pentru fiecare sxar sunt raportate
la tabele de norme. De aici ncolo procedura de interpretare este identic cu accea utillizat pentru forma
colectiv.
Forma colectiva a fast realizata pentru a fi administnata mai multor subiecti. Itemii sunt aceiasi dar cuprinsi
intr-un caiet. Autorii fac observatia ca etaloanele obtinute la forma individuala nu sunt concludente pentru
farma colectiva. Deci trebuie realizate etaloane separate.
Realizarea profilului psihologic
Rezultatele fiecarei scari obtinute cu ajutorul grilelor sunt trecute pe foaia de despuiere in dreptul scarii
respective. Manualul testului contine pentru populatia americana si respectiv franceza un tabel care ne ajuta
sa convertim rapid scorurile brute in note T. Dupa ce am transformat notele brute in note T le putem
reprezenta intr-un profil pe verso-ul foii de despuiere. Dupa ce am transformat in note T, unele scari clinice
sunt corectate cu anumite fractiuni de K, altfel spus, fractiuni din totalul obtinut de subiect la scara K. Astfel
scara clinica Hs (ipohondrie) primete 0,5K, scara Pd = + 0,4K, scara Pt = +1,0K, scara Sc = + 1,0K, scara Ma
= + 2K.
Descrierea scrilor
A. Scarile de validare ( control)
Scara indoielnic. Un rezultat mare la aceasta scar invalideaza toate celelalte scari (daca subiectul obtine
o nota foarte mare adica note T peste 70. Rezultatele cu valoare mare au fost obtinute de psihastenici si de
deprimatii inhibati. Nu ntotdeauna o nota mare inseamna ca subiectul a avut o atitudine necorespunzatoare
fata de test, adica situatia de nehotarre poate uneori s insemne ca persoana este psihastenica sau
depresiva.
Scara L permite s se aprecieze n ce masura subiectul s-a strduit s falsifice rezultatete alegind
raspunsurile care l pun in lumina cea mai favorabila din punct de vedere social. O nota L ridicata nu
invalideaza celelalte rezultate dar ne arata ca probabil notel reale sunt mai mari decit cele obtinute de subiect
Scara F - permite s se controleze validitatea ansamblului testului. Daca rezultatul F este mare celelalte
scari, probabil, ca nu sunt valabile fie ca subiectul a fost neatent, fie ca s-au facut erori importante la
despuiere. Un rezultat F mic este o excelenta indicatie asupna validitatii protocolului.
Scara K. Rezultatul sau este folosit ca factor de corectie pentru a sensibiliza puterea discniminatorie a
altor scari. Scara K masoara atitudinea subiectulul fata de test; ea face de fapt acest lucru ca si scara L si
scara F, dar mult mai subtil si atinge de asemenea si un ansamblu de factori de deformare diferiti. De exemplu
un rezultat K ridicat indica o atitudine de aparare a subiectului impotriva slabiciunii sale psihologice. Un
rezultat K slab arata ca subiectul este sincer, sensibil la autocritica i capabil de a admite anumite simptome
orict de slabe ar fi. De asemenea poate sa insemne si dorinta subiectului de a obtine rezultate proaste.
B. Scarile clinice
B1. Scara ipohondrie (Hs) - masoara ct de mare este interesul persoanei pentru functiile sale corporale.
Persoanele cu Hs mare sunt exagerat de nelinitite in legtur cu starea sanatatii lor. Ele se plng in continuu
de dureri si de tulburari greu de identificat pentru care de obicei nu se gaseste nici a cauza. Ceea ce frapeaza
Ia aceste persoane este lipsa de maturitate in felul in care abordeaza problemele specifice adultului. Acuzele
ipohondrului se deosebesc de cele ale istericului; cele ale istericului sunt mai detaliate pe cnd ale
ipohondrului sunt mai vagi. Se mai deosebesc si prin faptul ca la ipohondru acuzele nu urmaresc obtinerea
unor avantaje sau nu sunt determinate de intentia de a scapa de o situatie penibila gratie simptomelor sale.
B2. Depresia (D) - poate s fie anomalia principala a subiectului sau s fie factorul care insoteste sau care
rezulta din alte probleme ale personalitatii. Un rezultat D ridicat indica un moral prost, un sentiment de
inutilitate, incapacitatea de a privi viitorul cu optimism. Uneori in cazuri grave este unul dintre elementele de
43

prognoza ale tendintei suicidare. In anumite cazuri depresia poate fi mascata in comportamentul subiectului
adica poate s se manifeste sub forma a cee ce se cheama depresie surztoare: persoanele braveaza,
tinind cumva depresia in surdina comportamentului. Acesti subiecti fac caz de realismul lor ( eu doar sunt
realist; cu toii o s murim oricurm odata i odat). Depresivul se caracterizeaza prin lipsa de incredere in
sine, prin tendinte spre neliniste, prin ingustarea intereselor sale, prin introversiune. Aceasta scar, asociata
cu scara ipohondrie si isterie, detecteaza impreuna cea mai mare parte a indivizilor netratati medical numii
nevrozati.
B3. Isteria (Hy) - masoara gradul in care unii subieci se aseamn cu bolnavii care au manifestat
simptome isterice de tipul conversiunii. Aceste sinptome pot fi tulburri functionale sau tulburri mai specifice:
paralizii, contractii, crampe musculare, tulburri gastro-intestinale etc. Aceste categorii de subieci sunt
predispusi la ameteli, lesinuri sau chiar la convulsii epileptiforme. De obicei criza de isterie se produce cu
spectatori. Cazurile de isterie prezinta mai multa lipsa de maturitate psihologica decit orce alt grup. Acest grup
rspunde foarte bine la psihoterapie dar simptomele pot reaprea daca apar din nou constrngerile.
B4. Personalitatea psihopata (Pd) - masoara gradul in care subiectul se aseamana cu persoanele avind
diflcultati majore, care rezida in absenta reaciilor emotionale profunde, in incapacitatea de a profita de
experienta lor, si in dispretul lor pentru uzantele sociale. Aceasta scar echivaleaza cu aspectul defavorabil la
scara socializare din testul C.P.I., adica aceste persoane introiecteaza foarte deficitar normele sociale; ele
pot s le invete foarte bine daca traiesc ntr-o familie buna dar totdeauna ei vor iesi din aceste cadre pentru ca
supraeu-uI lor nu este atit de puternic; ei nu au introiectat normele sociale ca pe propriile lor exigente; ei
ramn totdeauna in afara lor. Iat deci c i aspectul nommativ- valoric poate s fie afectat de o manier mai
mult sau mai puin psihopatologica. Devierile cele mai frecvente ale acestor indivizi de la normele sociale sunt:
minciuna, furtul, nclinarea spre abuz de alcool, de droguri, promiscuitatea sexuala etc. Ei difera de unele tipuri
de criminali prin aceea ca nu sunt capabili de a profita de experienta capatata. De altfel ei nu sunt motivati de
profit dar nici de precauiile care ar duce la evitarea situatiilor dificile in care se plaseaz. Nici o terapeutic nu
prea este efcienta pentru astfel de subiecti.
B5. Scara de interes (Mf) = Masculinitatea - feminitatea. Aceasta scara masoara tendinta spre sex-rolul
feminin sau masculin. In fiecare caz, un rezultat nidicat ca valoare indica o deviere a structurii de interese in
directia sexului opus. In legatura cu devierile barbatilor catre sex-rolul feminin se stie ca acestia pot fi invertii
sexual, manifesti sau refulati, adica au schimbat turnura libidoului. Pentru femei lucrurile nu sunt prea clare in
sensul ca rezultate ridicate ca valoare la aceasta scar nu pot fi considerate ca avind cu siguranta o
semnificatie clinica analoaga situatiei la barbati. Rezultatul la aceasta scar este important nu numai din punct
de vedere clinic ci si din punct de vedere al alegerii profesionale, al consilierii maritale, al cansilierii de viata
etc.
B6. Paranoia (PA). Persoanele cu note nidicate la aceasta scar sunt caracterlzate prin insecuritate
sociala, neincredere, gelozie, suspiciune, hipersensibilitate, sunt uor de jignit, au egodiastola ( umflare a
Eu-lui, a pretentiilor), se simt cu uurin persecutati. n situatii patologice subiectul isi va sistemnatiza intreaga
viata psihica pe citeva idei, ca de exemplu ideea de persecutie sau de grandoare. Daca pensoana are note
nidicate si traieste intn-un context conciliant, care ii satisface propriile nevoi, nevoi deloc realiste, atunci ea se
poate purta ca o persoana foarte cooperanta, rezonabila dar repede poate s -si schimbe comportamentul i
s devina razbunatoare fata de oricine incearca s o controleze. Daca o persoana obtine o nota de 80 sau mai
mare esto vorba de o anomalie grava; intre 70 - 80 persoana respectiva trobuie indrumata la o clinica de
specialitate.
B7. Psihastenia (Pt). - masoara asemanarea subiectului cu acele persoane care sunt chinuite de convulsii.
Aceste persoane se caracterizeaza prin imposibilitatea de a scapa de un gnd inutil sau do o idee obsedanta.
Comportamentul lor este caractenizat ca find compulsiv, adica el trebuie sa-si satisfaca mereu o anumita
trebuinta, o anumita fobie. Pensoanele se tem fie de microbi si se spal mereu pe maini. Aceste persoane au
o anumita nesiguranta pe care o alimenteaza prin repetarea anumitor gesturi. Ele sunt dominate de o uoar
depresiune, de neincredere in sine, de incapacitatea de a se concentra. Aici putem incadra toate tipunile de
team irationala, nejustificata care se mianifesta compulsiv.
B8. Schizofrenia (Sc). Ca boala, este o grav psihoz.cea mai grava boala Persoanele cu aceasta boala
se caracterizeaza prin ginduri sau comportari bizare. Aceasta scara detecteaza cca 60% din cazurile
diagnosticate. Viata subiectiva a schizofrenicului este separata de realitate. Majoritatea profilurilor care au un
44

rezultat Sc mare va avea obligatoriu rezultate ridicate si la alte scari, inclusiv la Psihastenie iar clasificarea
clinica ulterioara, diagnosticul diferential va fi posibil numai pnintr-un studiu intens al cazului. In orice caz
clinicianul va trebui s fie foarte circumspect in adaugarea la diagnostic a termenului de schizofrenie, din
cauza implicatiiIor sale defavorabile dar si din punct de vedere al dificultatilor acestui diagnostic.
B9. Hipomania (Ma). - este aspectul mai atenuat al maniei. n timp ce maniacul se apropie de patologic,
hipomaniacul deviaza doar de la normal. Aceste prsoane se caracterizeaza prin hiperactivitate in gindire si
actiune. Principala greutate in punerea la punct a unei astfel de scari a fost dificultatea diferentierii persoanelor
normale de persoanele cu tulburri clinice. Subiectii normali spre deosebire de hipomaniaci sunt doar
ambiioi, activi si plini de idei. Hipomaniacul ajunge s compromita scopurile pentru ca el vrea s faca mai
mult i uneori reuete foarte putin. El este activ si entuziast intr-un mod foarte necritic si uneori poate s-i
contrarieze pe ceilalti. Deseori el poate intra in conflict cu anturajul deoarece incearc s reformeze uzantele
sociale, dupa cum poate s imbratiseze proiecte de care se dezintereseaza dupa aceea. O buna parte dintre
subiectii cu diagnosticul de personalitate psihopata (deviatie psihopata) ar putea tot atit de bine s fie
denurnite persoane hipomaniace.
B10. Scara de introversiune sociala (Si) - este o scar care se ataseaza scarilor clinice. Ea poate fi
aplicata atit cazurilor patologice cit si subiectilor normali.
Cteva principii generale de interpretare a profilului
M.M.P.I.-ul are drept scop furnizarea unei aprecieri riguroase asupra subiecilor care prezinta probleme
clinice. Testul insa nu demonstreaza in mod evident si sigur alienarea.
Scanile M.M.P.I.-ului inregistreaza variatii considerabile de la o adrninistrare la alta si aceasta variabilitate
se manifesta la citeva ore. Acest lucru prezinta un avantaj: ne permite s urmrim evolutia unei boli sau
efectele programelor terapeutice; dezavantaj-arunca o lumina nefavorabila aspra fidelitii testului.
Ca un principiu in interpretarea protocolului este s nu se foloseasca scarile izolat ci in conexiune.
H. Gough (autorul C.P.I.-ului) propune s se foloseasca diferenta: F - K, in note brute, drept indice de
deformare a protocolului, a raspunsurilor. Este important s subliniem ca marea majoritate a subiectilor care
au profiluri ce deviaza de la normal nu sunt in sensul curent al cuvintului persoane bolnave mintal si nu au
nevoie de tratament psihologic. Daca unica informaie despre un subiect este profilul sau deviant la M.M.P.I.
trebuie totdeauna s incepem interpretarea cu supozitia ca el este o persoana normala.
INVENTARUL PSIHOLOGIC FREIBURG (F.P.I.)
F.P.1.-ul a fost elaborat de 3 autori: J. Fahrenberg, H. Selg I R. Hampell.
F.P.I.-ul este un chestionar multifazi de personalitate si a fost realizat prin imbinarea
unui sistem psihologic clasic cu unul extras din nosologia psihiatrica. Se poate folosi atit in domeniul clinic
cit si in cel neclinic. El contine 212 itemi, grupati in 9 scale la care se mai adauga nc 3 scari suplimentare.
Paralel cu forma completa a chestionarului au mai fost construite in scop de testare rapida diverse variante
precum: F.P.I.-K (76 de itemi), F.P.I-HA (114 itemi) si F.P.I. HB (114 itemi). Exista si o varianta recenta
elaborata de Konig si Schimdt, care contine doar 54 de itemi.
F.P.I. se administreaza n grup sau individual, fara limita de timp. n mod obisnuit administrarea se
ncadreaza in 3040 minute. Poate fi administrat persoanelor cu nivel de instruire mediu, adica capabile sa
inteleaga semnificatia itemilor.
Pentru valorificarea chestionarului se utilizeaza o foaie de raspuns pe care este trasat (de obicei pe versoul foii duble) un profil grafic, asemntoare celei de la C.P.I.
Corectarea foii de raspuns se face cu ajutorul unor grile, cartoane decupate in dreptul raspunsurilor
semnificative Da / Nu. Foaia de raspuns se noteaza cu cite o cruce san un x, la fel ca si Ia C.P.I., in locul
raspunsurilor Da / Nu.
Chestionarul utilizeaza terminologia clinica dar el se aplica foarte bine I personalitatii normale. reusind sa
surprind dificultile de adaptare, de aceea el mai poate fi incadrat in categoria chestionarelor de adaptare.
Chestionarul este construit pe baza metodei clasice adica in elaborarea itemilor si a scarilor s-a utilizat
metoda corelationala si factoriala. Prin metoda corelationala s-a putut stabili ca intre scari exista anumite
corelatii de care trebuie sa se tina seama atunci cind sc face interpretarea chestionarului.

45

De asemenea chestionarul F.P.I se caracterizeaza prin faptul ca factorii (scarile) nu sunt complet
independente.
Etalonarea I trasarea profilului
Autorii au lucrat cu 2 tipuri de etaloane: unul in stanine (9 clase normalizate), celalalt in note T (acest
sistem permite pe de o parte interpretarea pe baza etalonului de9 clase si pe urma efectuarea unor diferentieri
mai fine, utilizund etalonul in note T)
In etalonul in stanine, dupa regula obisnuita, media se situeaza in clasa 5, considerind 4 media inferioara
si 6 media superioara. Deci intervalul 4-6 l consideram in cele din urma intervalul de semnificatie psihologica
0 (zero) si ca urmare vom considera clasele 2,3,4,7,8, ca semnificind ''tendinte catre...'' , iar clasele 1 si 9 le
vom considera ca fiind note dominante specifice.
Deci, suprapunem grilele peste foaia de raspuns, apoi numaram in fiecare scala numarul de raspunsuri
semnificafive Da INu dupa cum unul sau altul dintre rspunsuri este cel semnificativ. Numarul respectiv il
transformam dupa aceea pe baza etalonului in note T sau in clase normalizate si reprezentam nota respectiva
in profil. Dupa aceca unim punctele corespunzatoare tutunor scarilor i obtinem o linie frnt care este proflul
grafic al persoanei investigate.
Aplicare
Pentru a efectua o investigatie cu F.P.I.:
- trebuie sa avem chestionarul propriu-zis, adica, caietul sau cartea cu colectia de itemi.
- foaia de raspuns,
- grilele sau mai modern un PC pe care am implementat chestionarul; cu un scanner putem sa citim foaia
de raspuns si s-o interpretam. Putem, de asemenea, sa introducem de la tastatura raspunsurile Ia chestionar,
urmind sa obtinem la imprimant sau pe monitor profilul final al subiectului investigat.
Instructiunile de aplicare sunt pe prima pagina a chestionarului. Cteva propozitii lamuresc subiectul in
legatura cu o serie de principii care trebuie respectate: sa raspunda la toate intrebarile, sa nu zaboveasca
prea mult asupra raspunsului, sa-l aleaga de prima data pe cel care i se pare cel mai reprezentattiv pentru
persoana sa, s raspunda sincer. Este util ca subiecul sa stie ca intrebarile nu se valorifica fiecare in parte ci
n ansamblu, in ansamblu, deci examinatorul nu se intereseaz de fiecarew rspuns n parte.
Ne putem confrunta in timpul administrarii cu diverse dificultati. Una dintre ele si cea mai frecventa este ca
subiectul se poate arata nesatisfacut de numarul mic de alternative de raspuns, adica doua. Noi trebuie sa
subliniem ca desi subiectul nu se situeaza pe nici unui dintre raspunsurile extreme, totui este foarte greu ca
cineva sa se situeze complet la mijloc Si atunci trebuie sa aleaga acea varianta care este cea mai apropiata
de feluI lui de a gindi, de a fi, de a actiona.
Dc asemenea unii subiecti se pot manifesta ca find dezamagiti, socati de numarul mare de intrebari.
Trebuie cu calm sa-i incurajam sa raspunda la toate intrebarile specificind ca unui om normal nu i ia mai mult
de 30 de minute.
Tot ca o dificultate, cind observam ca unii subiecti au tendinta de a zabovi mult asupra fiecarei intrebari, c
le cintaresc prea mult, trebuie sa incercam sa-i determinam sa depaseasca aceasta lentoare si sa ii stimulam
cumva sa mearga mai repede.
Interpretare
Trebuie sa facem un prim pas in interpretarea testului prin a verifica validitatea protocolului. Acest Iucru l
facem astfel: fiecare scara (factor) are o anumita valoare preconizata, care este de fapt valoarea medie
obtinuta in eantionul normativ. Cel mai bine este sa avem notele in stanine sau in note T i atunci vom sti ca
valoarea expectata este valoarea 5 (clase normalizate) sau valoarea 50 (note T), adic valorile medii. n felul
acesta nu trebuie sa mai calculam noi mediile dar se presupune sa fi transformat notele subiectului, notele
brute, fie in lase normalizate fie in note T.
Putem sa procedam si mai elegant: stabilind intervalul de incredere pentru fecare scara, acesta
calculindu-se ca fiind egal cu media (plus, minus) eroarea standard a mediei. (Amintesc c eroarea standard
a mediei ne arata, in populatia respectiva, cu ct variaza media esantioanelor care compun esantionul
general. De exempiu daca vreau sa vad inaltima tinerilor cu virstele cuprinse intre 15 17 ani, merg la Liceul
46

Ovidius unde constitui aleator 5 grupe; Determin inaltimea medie pe fiecare grupa. Merg apoi la Liceul
Mircea I determin alte cinci medii .t.a..m departe la alte licee constrnene. Dac voi calcula media mediilor
voi constata c mediile grupelor variaza ca orice variabila n jurul mediei mediilor si c pot calcula abaterea
standard a mediilor adica gradul lor de imprastiere. Aceasta este eroare standard a mediei (s).
Ideea este ca noi putem sa manifestam un grad de incredere diferentiat fata de un factor sau altul al
chestionarului, functie de imprejurare, daca valoarea obtinuta de un subiect se incadreaza sau un in acest
interval. Daca nu, atunci vom privi cu multa circumspectie acel factor.
De asemenea mai exista posibilitatea sa controlam validitatea chestionarului prin factorul FPI8, care
masoara atitudinea sincera, deschisa a subiectnlui sau dimpotriva.
Descrierea scalelor
F.P.I.1 = nervozitate (tulburat psihosomatic netulburat psihosomatic) Valoarea mare de testare
semnifica tendinta spre acuze somatice, respectiv semnifca afectiuni de ordin vegetativ, adica probleme
hemodinamice, de respiratie, tulburari motorii etc. Un scor nidicat inseamna disconfort psihosomatic, tulburari
de somn, dureri, stare generala proasta, fatigabilitatc, senzatie de epuizare, neliniste, meteoropatie. Afectelc
sunt foarte puternic somatizate, adica starile de iritare afectiv sunt insotite de tulburari vegetative: roseata,
tremur, transpiratii reci etc.
Valoarea mica, dimpotriva, arat c subiectul nu prezinta astfel de simptome, el este echilibrat, sanatos.
Valoarea de testare mare coreleaza puternic cu FPI 3, FPI 8 si FPI 4.
Interpretarea acestei dimensiuni nervozitate trebuie sa accentueze caracterul subiectiv al tulburarilor
psihosomatice, adica caracterul de traire penibila.
FPI 2 = agresivitate (imaturitate emotionala. agresivitate neagresivitate, matur)
Valoarea mare de testare: subiectul prezinta spontan acte de agresivitate verbala, corporala sau doar
imaginara, reactioneaza agresiv la obiecte si animale. Subiectul poate fi impulsiv, face glume grosolane, se
poate bucura de rul altuia, se amuza de glumele penibile, este nestapinit, nelinistit, cu pregnanta nevoie de
schimbare, sete de aventura, are uneori tendinte spre exaltare. Reprezinta tabloul clar al imaturitatii
emotionale.
Vaboarea mica de testare, dimpotriva, semnifica stapnire de sine, comportament stabil si constient.
FPI 2 este independent de gradul de cultura, de sex dar nu si de virsta, adica daca la tinerete valorile sunt
mai ridicate, o data cu virsta ele diminueaza.
Nu trebuie sa intelegem neaparat ca valorile mari conduc la note agresive ci mai degraba la o
disponibititate fa de astfel de tendine.
FPI 3 = depresie (indispus. nesigur de sine multumit. sigur de sine)
Valoarea mare de testare: subicctul are stari de indispozitie, fluctuanta mare in dispozitii, cu predominarea
notelor depresive. Subiectul se caracterizeaza prin iritabilitate, proasta dispozitie, anxietate, cu sentimentul
unui pericol nedefinit, sentimente de singuratate gol launtric, apatie. Desi se simte singur prefera totusi
singuratatea, are o putere de concentrare redus, se lasa dus pe gnduri, viseaza cu ochii deschisi, nu sunt
cxcluse complexele de inferioritate.
Valoarea mica semnifica dispozitie echilibrata, subiectul este relaxat, optimist fara griji, aflat in raportuni
emotionale bune cu ceilalti, se simte in stare sa isi croiasca drum in viata.
FPI 3 este in general independent de virsta, sex si gradul de cultura.
Valoarea mare la FPI 3 coreleaza cu valoarea mare la FPI I, FPI 2, FPI 4, FPI 8 si cu valorea mica la FPI
9.
FPI 4 = emotivitate (iritabilitate.,frustratie calrn, apatic)
Valoarea mare de testare: subiectul prezinta stari de indispozitie, de iritabilitate, este tensionat, excitabil si
emotiv, cu redusa toleranta la frustratie, adica se simte deranjat de situatiile banale, este nerabdator, nelinistit
si devine usor irascibil, furios, chiar agresiv, are putine inhibitii. Valoarea mica de testare arata ca subiectul
este in general calm, apatic, flegmatic, stapinit emotional, rabdator, cu toleranta mare la frustrare. FPI 4 nu
depinde de sex, virsta si instructie. Valorea mare la FPI 4 coreleaza puternic cu vaioarea maxima Ia FPI 3, FPI
2, FPI 1, FP1 7, FPI 9.
FPI 5 = sociabilitate (sociabil. vioi nesociabil. retras)
47

Valoarea mare de testarc arata ca subiectul prezinta dorinta si tendinta de a stabili contacte, este sociabil,
leaga repede prictenii, are un cerc mare de cunostinte, manifesta vioiciune, este intreprinzator, activ,
comunicativ, vorbaret.
Valoarea mica de testare: subiectnl pnezinta o dorinta de contact social rcdusa, s multumeste cu propria
persoana, stabileste greu prietenii, este o fire ciudata, retrasa, distanta rezervata, taciturna si putin
intrepninzatoare.
FPI 5 nu depinde de sex, virsta si gradul de cultura.
Valorile maxime ale lui FPI 5 coreleaza cu valori minime la FPI 8.
Dimensiunea acestui factor este interpretata drept caracter sociabil. In acest caz este evidenta dorinta
subiectului de contact social, nevoia de a stabili contacte spre deosebire de FPI 8 unde este testata
capacitatea efectiv de a stabili contacte.
FPI 6 = caracter calm (incredere in sine. buna dispozitie - iritabilitate, ezitare)
Valoarea mica de testare: subiectul prezinta iritabilitate, este deceptionat sau poate fi deceptionat usor,
este susceptibil si descurajat pentru ca ia lucrunile prea in serios, poate fi usor deanjat si pus intr-o situatie
penibila, se poate ingrijora usor, ezita, prefera sa astepte, nu-i plac situatiile si hotarrile impulsive, in general
este pesimist.
VaIoarea mare de testare arata ca subiectul are incredere in sine, nu se abate de la drumul lui, greu poate
fi enervat in general este rabdator, drz si neclintit, enengic, actionind repede si eficient.
FPI 6 nu depinde de virsta, instructie dar depinde de sex.
Valoarea mare de la FPI 6 coreleaza cu valorile negative ale lui FPI 8.
FPI 7 = tendinta de dominare (stie sa se impuna fire care cedeaza)
Valoarea mare de testare semnifica sete de putere, acte de agresiune fizice, verbale, imaginative,
persoana are conceptie egocentnica, are tendinte de suspiciune, de neincrederc fata de ceilalti, tinde catre o
gindire autoritara, caracteristicile sale sunt agresivitatea reactiva, vina si pedeapsa.
Valoarea mica de testare arata ca subiectii prezinta tact si atitudine ponderata, este intelegator, maleabil,
nu-i place agresivitatea, manifesta o atitudine de toleranta si incredere in judecati morale, diferentiatoare.
FPI 7 nu depinde de virsta dar depinde de sex si de gradul de cultura. Barbatii si subiectii cu un nivel mai
scazut de instructie prezinta valori mai ridicate.
Valorile mari de la FPI 7 coreleaza cu vabori mari la FPI 4.
FPI 8 = inhibitie (inhibat in tensiune degajat. capabil de contacte)
Valoarea mare de testare arata ca subiectul este timid, stingher, inhibat incapabil de contacte sociale, are
trac, neplaceri fizice naintea anumitor evenimcnte:: tremuraturi, paloare, roseata, blbe, tulburari digestive.
Persoanele se caracterizeaza pnintr-o putere scazuta de actiune, prin nesiguranta in luarea deciziilor, sunt
persoane fricoase, speriate si foarte iritate cind se stiu supravegheate.
Valoarea mica este caracteristica subiectilor cu dezinvoltura, siguri pe ei, increzatori care prezinta putine
fenomene fizice datorate tensiunii psihice, deci o slaba participare fizica la actiunea afectogena, au
disponibilitate pentru actiuni sunt persoane eficiente.
Valoarea lui FPI 8 nu depinde de virsta, de cultur dar depinde de sex, femeile au valori mai mari, sunt
mai timide.
Valorile mari la FPI 8 sunt in legatur cu valorile mari la FPI 3, FPI 1 si coreleaza cu valorile minime la FPI
5 si la FPI 6.
FPI 9 sinceritate (fire deschisa. autocritica fire inchisa. fara simt autocritic)
Valoarea mare de testare arata ca subiectul isi recunoaste micile defecte, este autocritic si poate avea in
anumite imprejurari o atitudine dezinvolta.
Valoarea mica de testare este specifica subiectilor care tind sa disimuleze unele slabiciuni si defecte, ei
vor sa produca o impresie buna, se caracterizeaza pnin lipsa de sinceritate si de sirnt autocritic.
FPI 9 nu depinde de gradul de cultura, dar depinde de sex si de virsta, tinerii prezinta valori mai scazute.
Valorile mari la FPI 9 corelaza cu valorile mari la FPI 2, FPI 3, FPI 4.
ScaIele suplimentare
FPI - E = extroversiune introversiune
48

Valoarea mare de testare inseamna extroversiune, adica sociabilitate, nevoie de contact si capacitate de a
stabili contacte, de a lega usor prietenii; semnifica fire intreprinzatoare, capabila sa se impuna in anumite
situatii si uneori nestapnita.
Valoarea mica de testare inseamna introversiune, adica persoane singuratice care se mulutmesc cu sine
insasi, calme, rezervate; nu sunt intreprinzatoare, sunt pasive, necomunicative, evita sa fie in centrul atentiei si
prefer mai degraba sa fie lasate in pace.
FPI-E nu depinde de sex si instructie dar depinde de virsta, tinerii au valori mai ridicate, sunt mai
exuberanti.
FPI-N = labilitate emotionala (labilitate stabilitate)
Vaboarea mare de testare arata ca subiectul prezinta indispozitie sau in orice caz o dispozitie labila,
schimbatoare dar cu preponderenta depresiva, lipsit de vlaga, iritabil, usor de lezat, cu proasta dispozitie,
suparacioase si mereu in tensiune, cu meditatii inutile. cu tendinta de a visa, cu sentimente culpabile, se simte
adesea gresit nteles si nedreptatit.
Vaioarea mica de testare arata ca subiectul este stabil emotinonal, echilibrat, bine dispus, rabdator, calm,
stapin pe sine.
Valoarea lui FPI-N nu depinde de virsta, sex, sau grad de cultura.
Valorile la FPI-N si FPI-M sunt independente din punct de vedere matematic, dar din punct de vedere
ecologic sunt legate pentru ca valorile mici la FPI-N sunt concordante cu valorile mari la FFI-M.
FPI-M = masculinitate feminitate
Valoarea mare de testare este proprie comportamentului masculin, adica subiectul se impune activ in
anumite situatii, este constient de sine, intreprinzator, gata de a actiona, cu dispozitie echilibrata, cu putine
tulburari fizice sau trac si la fel cu putine tulburari somatice. Comportamentul feminin este invers.
M.M.P.I si F.P.I. I Psychorater sunt incadrate in categoria instrumentelor elaborate din perspectiva clinica
si opereaza cu conceptele personalitatii morbide. Totui sunt utilizate si in domeniul personalitatii normale.
CHESTIONARUL BERNREUTER
A fost realizat de R. Bernreuter. De fapt primele 4 scari sunt scarile de tip B (elaborate de Berreuter),
ultimele 2 sunt F (elaborate de J. Flanagan).
Acest chestionar reprezinta o incercare de masurare ale unor aspecte ale personalitatii dintr-o perspectiva
clinica. Cele 6 scari sunt:
Scara B1 N = scara tendintelor nevrotice. Persoana care obtine note mari la aceasta scara are tendinta
sa fie instabil din punct de vedere emotional. Daca scorul depaseste 98 perceptile atunci trebuie sa consulte
un psihiatru. Cnd cotele sunt reduse atunci este vorba de o persoana bine echilibrata emotional.
Scara B2 S = scara de autosuficienta. Persoana face fata singur problemelor, isi este siesi suficienta,
prefera sa fie singura, cauta rar simpatia si incurajarea. O nota mica la aceasta scara arata ca persoanei nu ii
place singuratatea si cauta suportul celorlalti.
Scara B3 I = scara introversiune extroversiune. Nota mare arata ca persoanele au predispozitii catre
introversiune, imaginative, retrase in ele insele. Persoanele care depasesc nota de 98 in percentile (2 dintr-o
suta le sunt superioare) trebuie sa consulte un psihiatru. Nota mica arata extroversiune; aceste persoane isi
fac putine griji, sufera in mod exceptional tulburari, firi practice. Rareori inlocuiesc actiunea cu visarea.
Scara B4 D = factorul dominanta submisivitate. Nota mare la aceasta scara arata tendinta de a-i
domina pe altii; nota mica arata tendinta de a se supune, de a se lasa dominat.
Scara F1 C = scara incredere in sine. Nota mare este proprie persoanelor timide, stangace, neajutorate,
handicapate, care sufera sentimente de inferioritate. Daca persoana depaseste nota 98 percentile trebuie sa
consulte un psihiatru. Nota mica denota o persoana increzatoare, bine adaptata, cu putine probleme.
Scara F2 S = scara sociabilitate. Nota mare la aceasta scara este proprie firilor nesociabile, solitare sau
in orice caz independente. Notele mici arata sociabilitate.
Acest chestionar poate fi aplicat cu succes elevilor, studentilor, adultilor si ambelor sexe.
Instructiuni de aplicare.
Acestea se afla pe prima pagina si odata citite cu glas tare de ctre examinator se realizeaza aceasta
etapa preliminara de pregatire a subiectilor. Nu exista limita de timp in administrare si este important sa se
49

obtina cooperarea cu subiectul. Examinatorul trebuie sa insiste asupra faptului ca valoarea rezultatului
depinde de sinceritate. Trebuie de asemenea insistat si asupra faptului ca rezultatele sunt strict confidentiale.
Corectarea si notarea testului
Fiecare raspuns este datator de seama pentru toate cele 6 scale. Fiecare raspuns se evalueaza de 6 ori
pentru a se obtine 6 estimari diferite. Se lucreaza cu grile potrivite care pentru fiecare scara in parte au notat
pe ele punctajul care se acorda in contul fiecarei intrebari. Fiecare intrebare primeste 3 raspunsuri: Da, Nu, Nu
stiu. Scarile B primesc un punctaj diferential de la +7 la 7, in functie de raspuns. Scarile de tip F primesc un
punctaj de la +8 la 8. Nota totala pentru o trasatura este suma algebrica a coeficientilor care corespund
raspunsurilor date de subiect asa cum sunt ele inscrise pe grila, pentru o trasatura sau alta. S-a convenit ca
daca subiectul nu a raspuns la o intrebare se considera Nu stiu. Punctajele brute sunt cele raportate la
tabelele de norme, care permit efectuarea interpretarii.
CHESTIONARUL SMIESCHEK
Smieschek - medic psihiatru in clinica Humbold Berlin (unde a functionat ca director K. Leonhard). n
cartea sa ''Personaliti accentuate...'' Leonhard isi exprima conceptia sa despre personalitatea normala si
accentuata dar i unele rezerve privind psihdiagnosticul prin chestionarul discutat acum.
Prin trasatura accentuata se intelege aceea caracteristica a carei dezvoltare depaseste pragul normalitatii,
fie in sens pozitiv, fie in sens negativ, determinind fie rezultate deosebite, creative, fie comportamente
dezadaptative. Personalitatea accentuata este aceea structura de personalitate in care una dintre cele 10
trasaturi ale firii, pe care K. Leonhard le considera fundamentale, capata o dezvoltare care o indeparteaza de
la comportamentul normal.
Chestionarul Smieschek este operational printr-un set de 88 itemi, repartizati intr-un numar inegal unor 10
grupe, care corespund celor 10 trasaturi ale firii.
I. Demonstrativitate, contine 12 intrebari
II. Hiperexactitate, contine 12 intrebari
III. Hiperperseverenta, contine 12 intrebari
IV. Nestapinire neinfrinare, contine 8 intrebari
V. Hipertimie, contine 8 intrebari
VI. Distimie, contine 8 intrebari
VII. Ciclotimie, contine 8 intrebari
VIII. Exaltarea, contine 4 intrebari
IX. Anxietatea, contine 8 intrebari
X. Emotivitatea, contine 8 intrebari
Pe populatia romaneasca, acest chestionar a fost adaptat de catre I.M. Nestor in 1975. In versiunea
romaneasca chestionarul are 4 pagini. In prima pagina sunt mentionate indicatiile care stau la baza
administrarii testului, datele personale ale subiectului si o sinteza pentru a usura efortul psihologului in
interpretarea testului.
Cei 88 de itemi, in afara de numerotarea obisnuita, au fiecare, lng numrul de ordine o cifra romana de
la I X, corespunzatoare acelui tip de personalitate caruia ii apartine.
Tehnica de administrare a chestionarului implica mai multe variante. Intr-una dintre ele, fiecare subiect isi
primeste exemplarul sau 4 pagini si lucreaza chiar pe el. In a doua varianta se utilizeaza foaia de raspuns
dupa tehnica obisnuita. A treia varianta prevede ca examinatorul sa citeasca fiecare intrebare iar subiectul
urmareste pe caiet continutul lui. Se faciliteaza astfel intelegerea mai exacta a sensului intrebarilor. Exista si
posibilitatea ca subiectul sa redea verbal raspunsul iar examinatorul l consemneaza intr-o foaie de raspuns.
Chestionarul se aplica individual,prilej cu care se pot face observatii suplimentare, (ezitari, tensiuni,
miscari, gesturi semnificative) privind atitudinea subiectului fata de situatia pe care o invoca itemul respectiv. In
instructajul iniial trebuie sa precizam ca nu trebuie lasate intrebari fara raspuns si asteptam cooperarea
sincera a subiectului.
Timpul de administrare , liber se incadreaza de obicei intre 30 60 minute.
Corectarea este simpla, nu avem nevoie de o grila. La fel ca in tabelul de frecventa (sau la fel ca la
Woodworth), pe o foaie de protocol, pe verticala, I X, se trage o liniuta pentru fiecare item la care subiectul a
50

raspuns conform asteptarilor. Mai nti se iau in consideratie intrebarile polarizate negative (nesemnificative)
dupa care se parcurge de la itemul unu la 88 acolo unde raspunsurile sunt semnificative. Se tabeleaza dupa
metoda precizata. Va rezulta o cota bruta pentru fiecare tip de personalitate in parte. Cum insa fiecare
categorie are un numar variabil de intrebari pentru a face rezultatele comparabile se inmulteste fiecare not
brut maxim posibil cu o constanta, astfel incit sa dea 24 (de exemplu 12x2 = 24 sau 8x3 = 24). Daca apoi 24
reprezinta procentajul de 100%,, este simplu de calculat prin regula de trei simpl, ct la sut reprezint
fiecare scor brut din scorul maxim posibil.. Procentul arata cit de semnificativ de indepartata de medie, este
trasatura respectiva. Acolo unde cota trece de 50% sau mai mult, caracteristica respectiva de personalitate se
accentueaza (aceasta doar in cazul procentajelor foarte mari).
Este posibil sa se calculeze numarul total de raspunsuri semnificative si sa se determine un coeficient de
dezechilibru emotional global.
Cercetarile in legatura cu chestionarul Smieschek au aratat ca acesta are capacitatea de a depista
anumite tipuri umane si ca, prin urmare, indica mai mult dect o tipologie de tip clinic. n anex este prezentat
o sintez a celeor zece tipuri de personalitate descrise de K. Leonhard n cartea Personaliti accentuate n
art i literatur, Ed.t i Encl. Bucureti, 1979.
TEHNICA PSYHORATER -ului
Intra in aceeasi categorie ca si M.M.P.I.-uI si F.P.I.-ul. A fost elaborat de F. Laurent, specialist in medicina
muncii, in colaborare cu alti specialiti neuropsihiatri, manageri s.a.
Chestionarul provine dinspre o directie clinica si are ca menire depistarea anurnitor tulburri de
personalitate sau a unor stari marginale.
Psyhorater-ul se vrea o tehnica de sprijin a diagnozei psihologice si medicale. n nici un caz nu este un
inventar de personalitate pentru ca nivelul sau de elaborare este mai redus I pentru c nu are scari bazate pe
analiza factoriala ci mai degraba pe grupari de intrebari care tintesc anurnite interese.
Chestionarul poate clasifica subiectii in
1. subiecti normali
2. sutbiecti fragili
3. subiecti cu tulburari de personalitate (persoane care necesita un examen psihiatric)
Normalul (N)
In aceasta categorie intra subiectii cu constitutii psihologice stabile, armonioase, al caror echilibru explica
rezistenta lor pina acum la situatii neprevazute, la situatiile de nesinguranta. Daca persoanele, in urma
examinarii cu psihorater-ul, se incadreaza in aceasta categorie este justificata predictia unui comportament
adaptativ la exigentele vietii. Aceasta predictie creste o data cu virsta. Cu alte cuvinte, daca persoana se
incadreaza in aceasta situatie, inseamna ca toate achizitiile pe care ea le-a dobindit pina la virsta respectiva i
vor servi in continure la adaptare si cu atit mai mult daca este in virsta. Aceste achiziii adaptative s-au
stabilizat atit de mult incit persoana poate fi prognosticata pentru viitor ca se va incadra in zona normalitatii.
Fragilul (F)
Persoanele din aceasta categorie, sunt persoane care au avut cel mai adesea, un traumatism psihologic,
care s-a petrecut in trecut. O astfel de persoana este echilibrat dar mai instabil. Este vorba de o usoara
dizarmonie care n prezent pare compensata, dar poate sa existe suspiciuni in vederea unei modificari
nefavorabile in viitor, datorita unor modificari de structura a mediului. Deci daca se inrautateste mediul, cu
siguranta aceasta persona din zona F sa va misca in zona patologicului.
Patologicul (P)
Aceasta persoana manifesta simptome de dezadaptare fie din cauza unei afectiuni psihosomatice, a unei
nevrozc sau chiar a unei psihoze.
DESCRIEREA TESTULUI
Psyhorater-ul cuprinde 236 de ntrebri care exploreaz 3 mari domenii:

51

a) mediul familial i adaptarea la acest mediu.Este vorba de mediul familial din copilarie si de adaptarea la
acest mediu. Apoi este vorba de adaptarea matrimoniala si de adaptarea profesionala
b) integrarea social la virsta adulta. Adaptarea sociala constituie cel mai bun criteriu de normalitate al
unei persoane.Contextele sociale au o foarte mare importanta pentru ca ele invoca puterea de insertie a
subiectului. In acest context pot fi depistate sentimentele
de inferioritate care ii diminueaza capacitatea de adaptare la mediul social.
c) structura psihologic sau psihopatologic
Partea cea mai importanta a chestionarului (numarul cel mai mare de ntrebri ) este acordata decelrii
structurii psihologice i psihopatologice. Aici sunt incluse 169 intrebari i sunt avute in vedere urmatoarele
aspecte ale structurii personalitatii:
1. hiperemotivitatea
2. anxietatea
3. astenia sau ipohondria
4. tendintele schizotimice
5. tendintele paranoice
6. instabilitatea psihica
7. hipomania
S. simptomele psihiatrice, sunt investigate de 18 intrebari
9. antecedentele neurologice si psihiatrice
10. tendintele histrionice (histeroidia)
La baza elaborarii chestionarului au stat 600 de subiecti care au permis evidentierea caracteristicilor
personalitatii normale si morbide enuntate precum: astenia, tendintele paranoide, schizotimice, anxietatea etc.
ntrebarile ca i raspunsurile sunt catalogate in 5 categonii dupa cum urmeaza:
I. ntrebari si raspunsuri necotabile, numite banale (B). Ele nu se coteaza dar au importanta pentru ca ne
lamuresc din punct de vederc clinic asupra unor aspecte pe care nu le-am putut lamuri pe deplin prin
intrebarile cotabile. Ele figureaza pe grila de corecie in culoarc alba.
II. ntrebarile i raspunsurile caracteriale slabe (K) cotate cu 1 punct. Vizeaza circumstantele care au putut
influenta personalitatea sau care au determinat dezvoltarea anumitor atitudini caracteriale sau chiar constitutia
psihologica. Ele sunt colorate pe grila in culoarea verde.
III. Intrebarile i raspunsurile caracteriale puternice (K) sunt cotate cu 2 puncte si sunt semnificative la
pragul de semnificatie de 0 la 10%, adic din 100 de cazuri luate la ntmplare vom gsi doar 10. Ele sunt
colorate in culoarea portocaliu.
IV i V. Sunt intrebarile si raspunsurile care dup gradul lor patologic sunt clasificate fie P1 fie P2. P1 sunt
cotate 4 puncte, sunt semnificative la pragul de semnificitate 0,05 i sunt colorate n albastru pe gril iar P2
sunt cotate cu 6 puncte i sunt semnificative la pragul P =0,01; sunt colorate pe grila de corecie n rou.
Psychorater-ul este format dintr-un caiet format din 25 de pagini. Pe fiecare pagin sunt tiprite n jur de
10 itemi.
Tehnica de aplicare
Trebuie sa insistam pe caracterul confidential al raspunsurilor. Exista 4 posibilitati de raspuns:
- afirmativ. Subiectul coloreaz n negru csua corespunztoare pe foaia de rspuns.
- negativ. Idem.
- refuzul sau nerezolvarea. Subiectul taie cu o linie orizontala fiecare din cele 2
raspunsuri,
- retinerea totala, atunci cnd ntrebarea nu l vizeaza pe subiect de exemplu cind exista ntrebarea Cind
ai ramas vaduv? pentru un tnr adolescent. Csua rmne alb.
Trebuie sa ne asiguram ca subiecii au inteles clar modalitatea de raspuns si in general modalitatea de
lucru cu chestionarul.
Interpretare
Testul se valorifica in doua moduri:
52

A. Prin nota globala, care claseaza subiectii intr-una din cele 3 categorii (normal, fragil, patologic). Deci
nota globala ne spune in care dintre aceste 3 categorii se incadreaza subiectul si anume:
- daca nota globala este infenioara lui 63 rezulta ca subiectul se afla in zona Normal
- daca nota este intre 63 si 130 atunci subiectul se afla in zona Fragil
- daca el obtine o nota mai mare de 130, este vorba de necesitatea ca persoana respectiva sa fie
indrumata la un examen psihiatric complet. In acest caz este necesar sa luam in consideratie baremurile
individuale la fiecare din caracteristicile psihopatologice. Daca una sau mai multe dintre astfel de caracteristici
au depasit pragul F (patologic) atunci subiectul prezinta o tulburare a personalitatii si este justificat un examen
complex.
B. Prin explorarea analitica a persoanei investigate, tinind cont de notele obtinute la fiecare dintre
caracteristicile enuntate. De asemenea este important s numaram si refuzurile. La subiectii normali, refuzurile
la clasele 6 9 (instabilitate psihica antecedente neurologice si psihiatrice) nu trec peste 10. Daca trec de
10 atunci este clar ca acolo este o problerna. De asemenea daca la rubrica 9 (antecedente neurologice i
psihiatrice) apar casute innegrite, deci raspunsuri Da / Nu (cci unele raspunsuri semnificative sunt Nu),
atunci si acolo este clar ca identificam diverse probleme pe care prin dialog, interviu pot fi clarificate.
Pe grila, autorii dau pentru populatia franceza, orientativ, unele baremuri, dincolo de care incepe zona
semnificativa. Daca subiectii la scara Tendinte paranoice (5) obtin un prag anume, atunci inseamna ca acolo
este vorba de anumite tendinte caracterizate prin: nesiguranta sociala, invidie, sentiment de prejudiciu etc.
Ceea ce trebuie menionat in legatura cu acest chestionar este faptul ca el se constituie de abia intr-o
premisa pentru un adevarat examen psihiatric. Mai trebuie spus sa nu ne asteptam ca dupa aplicarea unui
astfel de instrument s elucidm cazurile clinice. Astfel, o persoana care contine o cota de peste 230 nu
inseamna ca este o personalitate bolnava ci doar ca este necesar un examen mai aprofundat pentru a vedea
care circumstante au determinat respcctivele raspunsuri.

53

Anexa 2.
FIREA DEMONSTRATIV
Persoana se caracterizeaz printr-o mare capacitate de refulare. Aceasta o ajut s triasc rolurile att
de intens nct, n cazurile de accentuare a acestei trsturi, falsifiic realitatea fr s-i dea seama. Dac n
limitele normalitii demonstrativitatea se manifest printr-o mare capacitate emapatic, prin imaginaie,
adaptabilitate, mobilitate a expresiei, n cazurile morbide se manifest ca personalitate isteric cu nsuirile:
minciun, inconsecven, delicven, etc.
Accentuarea acestei caracteristici poate s se exprime n comportamanete creative, cum este cazul
actorilor talentai, dar la alte persoane poate s conduc la comportamente dezadaptative.
FIREA HIPEREXACTA
Se manifesta gradual, de la tendine de hiperexactitate la psihopatia anancast, nevroza anancast
(nevroza obsesiv). Esena lipsa capacitii de refulare (contrariul firii demonstrative).
Apare tendina de a chibzui totul pentru a nltura orice posibilitate de greeal, sau pentru c nu pot
nltura din conduit ideea c poate exist o soluie mai bun. Nu sunt n stare s refuleze teama, se inhib i
au greuti n activitate. Chestiunile de mica importanta nu l determin ns s ia hotrri. La anancati nu se
pot lua hotrri nici cnd exist toate premisele de a le lua (contrar firii isterice).
Mod de manifestare
a) Hiperexactitatea (cnd doar este accentuat) prezint avantaje: hipercontiinciozitate, meticulozitate,
exactitate, spirit de ordine, trsturi ale persoanei valoroase, poate ajunge la unele exagerri care i complic
viaa; are sens altruist, sens egoist (grija exagerat pentru propria-i bunstare), care n limite moderate este
pozitiv, manifestndu-se prin: evitarea primejdiilor inutile, evitarea exceselor la butur i fumat
b) Psihopatia anancast (hiperexactitatea are o intensitate mare, psihopatic) prezint dezavantaje:
-capacitatea de decizie este prejudiciat
-munca nu se mai desfoar fluent (ndoieli continue, verificri permanente, rmneri n urm)
-i vine greu s plece de la lucru
-ntoarce pentru verificri
-nelinitea persist i n timpul liber, al odihnei (nu se odihnete)
-minuiozitate exagerat
-grija excesiv de a evita accidente
-pierde mult timp
-o munc de rspundere i creeaz multe motive de team
Pe fondul psihopatiei anancaste se poate dezvolta nevroza obsesiv.
c)Nevroza anancast (nevroza obsesiv) se caracterizeaz prin:
luarea hotrrilor este o problem chiar n lipsa pericolului
primejdie minim pare amenintoare datorit nehotrrii permanente asupra existenei sau nu a motivului
de team. Oscilarea ntre cei doi poli ai frmntrii d natere fricii patologice a nevroticilor obsesivi, fricii pe
care ei o consider nentemeiat fr a o putea nvinge. ncearc s lupte mpotriva obsesiei nc din perioada
dezvoltrii afectului, dar deoarece capacitatea de refulare este insuficient chiar lupta mpotriva obsesiei
creeaz obsesia, cci alternana sporete frica. Dezvoltarea obsesiv pornete de la prima ezitare atunci cnd
ar fi necesar o hotrre. Urmtoarele ezitri n mprejurri similare fac s creasc inhibiia mult peste punctul
de plecare. Se produc fixaii, n unele domenii subiectul nu se mai comport normal(nu face ce ar trebui,sau
are o activitate pe care nu ar trebui s o aib). Prin dezvoltri, obsesia se fixeaz unilateral. Cu ct nevroza
obsesiv este mai naintat cu att e mai clar limitarea la un domeniu(individul nu mai are timp s stea n
cumpn lacelelalte domenii).
Exemple de nevroze anancaste (obsesiv).

54

Nevroza hipocondric(teama patologic de a avea o boal serioas). E determinat de mprejurri ca

examenele medicale care in omul n indecizie. Nevrozele hipocondrice nu se pot delimita precis de nevrozele
obsesive i se pot nsoi una pe cealalt. Exemple de nevroze hipocondrice :
cardiofobia(teama obsesiv de a avea o boal de inim)
nosofobia(teama de a fi bolnav)
Ablutomania(tendina obsesiv de a se spla pe mini pentru a nltura urmele infime de murdrie,
microbi).
La copii dezvoltarea anancast presupune persistena afectului(ori copiii nu prea au afecte prea
persistente) i ca urmare ea nu are loc n copilrie. Doar n mprejurri prea persistente, ca nevroza obsesiv
a prinilor, are loc i la copii.
TERAPIE. Prin terapie se nltur nevroza obsesiv, nu i hiperexactitatea. Terapia const n sftuirea
persoanei de a lua msurile cerute de impuls i s nu mai lupte mpotriva impulsului. S nu mai mediteze prea
mult cnd are ndoieli, ci s treac la aciune sau la alt gnd. Cu timpul persoana anancast renun singur la
msurile exagerate.
FIREA HIPERPERSEVERENT
Se manifest gradual de la hiperperseveren la firea paranoid.
Esenaperseverena anormal a afectului. n general dup ce a provocat reacii (actul comportamental),
sau cnd gndul se ndreapt n alte direcii, dac actul nu este posibil, afectul descrete lent, disprnd dup
un timp. La hiperperseverent estomparea are loc mai lent. Cnd se gndete la cele ntmplate afectele
reapar, putnd s s nu dispar sptmni, luni n ir, dei a fost alimentat de noi evenimente. Se manifest n
mod anormal n special afectele egoiste, datorit intensitii proprii. Firea hiperperseverent se manifest
ntotdeauna cnd sunt atinse interesele personale. Se formeaz afecte contra unor prejudicii sau acte de
opresiune, chiar dac obiectiv sunt nensemnate. La prejudicii nsemnate nu iart poate niciodat, sunt
ranchiunoi.
MOD DE MANIFESTARE
Firea hiperperseverent:
susceptibili, tendina de a se simi jignii uor
setoi de prestigiu, resimt acut sentimentul onoarei( de aceea se simt uor jignii)
suport greu i prejudiciul adus intereselor materiale
sentimente egoiste mai intense
au sentiment mai pronunat al propriei valori
ranchiunoi, nu iart, nu uit jignirile
sensibilitatea mai puin lezat n cazul sentimentului de dreptate(acest sentiment fiind mai puin profund
dect sentimentele egoiste).
Sub masca luptei pentru dreptate ei revendic de fapt un drept al lor, pe care l generalizeaz pentru a-i
da mai mult for evolueaz n sens pozitiv sau negativ n general nu ajung s se bucure de stim, ambiioi,
ambiia i ndeamn la realizri pozitive, dar i pentru realizri prin discreditarea altora, a eventualilor
concureni, pentru combaterea a tot ce i se mpotrivete.
Firea paranoid
Perseverent, bnuitor, nencreztor, nencredere generalizat, fr motiv exterior, izvort din psihicul lor
se simte mereu nedreptit i pierde ncrederea n oameniidei fixe obsesive, vrea s aib totdeauna dreptate,
ncpnare, teama este prezent ca i la anancati (nu att de frecvent apare i dezvoltarea hipocondric),
afectul st pe primul plan. Aruncat din succese n insuccese, elul devine izvor de desftare, nct raiunea
critic nu mai ine piept afectelor. Dorinele sunt luate drept realiti(ex.: se crede mare inventator), pierde din
vedere alte eluri i se formeaz ideile prevalente, cu influen dominant se explic nu prin repetarea i
nsumarea experienelor de via neplcute, ci prin alternana dintre succes i insucces.n aceste condiii
poate apare i la cel care nu este hiperperseverent. Afectele care ating o intensitate mare persist timp

55

ndelungat, subjug gndirea, ducnd la idei prevalente, chiar idei fixe, obsesive (paranoid nseamn tendina
spre idei fixe).
Pot aprea dezvoltri paranoice cu caracter delirant(ca gelozia care deriv din oscilaia dintre sperana i
team, ce conduce la intensitatea afectului)
FIREA NESTPNIT
Se manifest gradual de la firea nestpnit la psihopatia epileptoid(fr o adevrat legtur cu
epilepsia).
ESENA: Pentru comportament sunt hotrtoare impulsurile, instinctele, sentimentele i nu
considerentele raionale. Raiunea e mai puin luat n seam. Se manifest dorinie de descrcare nervoas,
resimit mai mult fizic dect psihic.
Manifestare:
Reacioneaz impulsiv. Cnd nu le convine ceva, i arat nemulumirea prin mimic , cuvinte, formuleaz
pretenii sau se retrag suprai. Se ceart pentru nimicuri cu efii i colaboratorii, devin agresivi, trntesc
lucrarea pe birou, i dau demisia, nu se gndesc la urmri. Au ncierri cu oamenii pentru c dac mnia lor
crete, cuvintele sunt urmate de fapte. Sunt mai iui la fapte dect la vorbe.
Nu se poate spune c aciunile lor sunt pripite, ci mai degrab c iritaia lor crete aa de mult n
intensitate, nct presupune o descrcare.
Dominarea de ctre impulsuri se manifest n faptul c :
mnnc i beau ce le place. Devin alcoolic nestpnii n domeniul sexual(au raporturi sexuale foarte
frecvente. Psihopatele epileptoide n tineree cedeaz foarte uor, unele devenind prostituate).
nclinaie deosebit pentru munca fizic, care nu li se pare grea i n acest domeniu obin rezultate mult
mai bune ca alii. i supr mai degrab perturbrile din activitatea lor Nestatornicia n viaa profesional se
datoreaz strii de proast dispoziie i iritabilitate. i schimb des serviciul.
Nu prea au tendina de a vorbi, cci a vorbi nseamn a gndi, ceea ce nu le e caracteristic
Fire greoaie, care nu permite o dezvoltare n ritm rapid a reaciilor afective. Afectele se umfl excesiv, n
loc de a se intensifica exploziv. Au o predispoziie spre ample manifestri de mnie i mai puin pentru explozii
brute cum au colericii.
n timpul examenelor medicale sunt tcui, morocnoi i nu rspund dect la strictul necesar. Examenele
medicale sunt dezagreabile.
Nu prea au scrupul moral. Comit n mprejurri favorabile, cu uurin, acte necinstite, furturi.Crima
premeditat nu le e caracteristic, ci numai cea sub forma violenei fizice. Adolescenii atac fetele. Nu au
nelegere pentru cerinele sociale pentru c acestea reclam o judecat mai profund. Ei nu se gndesc
dect prea puin la ceea ce depete prezentul.
Manifest fuga impulsiv, din dorina de a se deprta de locul suprrii.
Manifest fuga nemotivat (la adolesceni), fr un motiv de moment.
Au efecte. Cnd sunt linitii sunt grijulii cu copiii lor,I ubitori de animale, gata s ajute. Violena lor se
datoreaz marii tensiunimafective i nu lipsei de afecte .
Conformaie atletic a corpului. Sunt foarte puternici(element de nrudire cu psihopatia epileptoid i
epilepsia).
Nu totdeauna exist o astfel de conformaie a corpului.
Gndire greoaie i lent. n unele cazuri capacitatae de nelegere este mai sczut(n special la psihopaii
epileptoizi).
Nu reuesc la testul de productivitate
Mobilitate luntric mic dovedit de gndirea lent i greoaie i dezvoltarea n ritm lent a afectelor.
Pedanterie(ordonai, contiincioi, meticuloi, exaci) La epileptici este mai pronunat.
Amnunire exagerat a naraiei, dau detalii multe i nu reuesc dect cu greu s spun esenialul.
Strile depresive apar la unele personaliti nestpnite i pot duce la sinucideri
Epileptoizii fa de actele svrite de ei manifest insensibilitate pentru c nu le e specific reflecia.
O bun inteligen mai poate s mai atenueze cte ceva, dar nu mult atunci cnd vine n contact cu
pornirile impulsive.
56

Ceea ce isi propun in clipa de ratiune este rsturnat prin exploziile afective.
Influentarea prin educaie este dificil pentru c educaia se adreseaz personalitaii contiente ,nu i
sferei impulsurilor. Cu maturizarea personalitaii apare o ameliorare in autocontrolul impulsurilor si tentaiilor.
Cele trei trsturi: comportamentul greoi, insuficiena stpnire de sine i exagerata detaliere a gndirii pot
s nu fie prezente concomitent.
La nestppnii i epileptoizi trsturile caracteristice se reliefeaz deosebit de puternic din copilrie
FIREA HIPERTIMIC
Se manifest gradual de la hipertimie la hipomanie
Manifestare:
HIPERTIMICI
-Combinaie ntre veselie (viaa privit sub latura plut, ca fiind plcut, trecndu-se uor peste necazuri);
dorina de aciune(care poate duce la realizri de valoare, invenii, inovaii); nevoia de a vorbi(sociabili, de
aceea apare nclinaia de a bea ca urmare a numrului mare de prieteni. n reuniuni sunt antenani, cu umor,
nu plictisesc,au teme noi de discuie); digresiuni n gndire(nsoite de bogia de idei, stimulatoare pentru
munca productiv,dar care pot duce i la fuga de idei)
Componentele comportamentului hipertimic care se refer la afectivitate, gndire i voin nu coexist
ntitdeauna n acelai grad. n general trsturile sunt legate ca i n cazul hipomaniei.
HIPOMANIACI: combinaie ntre veselie (care constituie n acest caz o primejdie, cci lucrurile sunt tratate
cu uurin,superficialitate. Lipsete simul datoriei, lipsesc remucrile, apar uor abaterile de la estic). i
pericliteaz reputaia i situaia material.Veselia se transform frecvent n iritabilitate, nevoia de aciune(n
msur excesiv duce la activitate febril dar steril.Indivizii sunt mprtiai).
Digresiuni n gndire(care conduc la fanteziecu idei nerealiste).
FIREA DISTIMIC
Se manifest n grad nalt ca temperament subdepresiv. Gravitatea depresiunii psihice nu merge n paralel
cu gravitatea evenimentului, fiind accentuat de firea distimic.
Manifestare:
Afectai n mai mare msur de evenimentele triste de via dect de cele vesele. Evenimentele
zguduitoare pot duce la depresiune reactive(cnd starea de depresiune este accentuat de lunga durat).
Serioi din fire, inut etic serioas; imboldul spre aciune este diminuat; gndirea este lent; n reuniuni
particip puin la conversaie. n prim plan apar sentimente contrare tendinelor egoiste. Firea distimic este
mai accentuat la aduli.
FIREA LABIL
Se manifest gradual de la firea labil la cea ciclotimic,iar n gradul cel mai nalt sub forma bolii maniacodepresive.
ESENA: alternana strii hipertimice cu starea distimic.
Gravitatea depresiunii nu merge paralel cu gravitatea evenimentului, fiind accentuat de fire.
Atmosfera gradual a mediului poate duce la efecte oscilante. La ciclotimici, fra motive exterioare se
trece de la un pol la altul, dar se trece alte ori i datorit evenimentelor exterioare.
Manifestare:
evenimentele fericite conduc la hipertimie cu ntregul su tablou (veselie, dorina de a aciona, de a vorbi,
digresiuni n gndire).
evenimentele triste conduc la depresiune cu ncetineal n gndire i aciune.
FIREA EXALTAT
Se manifest gradual de la firea exaltat la temperamentul anxios-fericit(psihopatie).
ESENA: exaltaii reacioneaz intens la evenimente.
Evenimentele mbucurtoare provoac repede extazul, cele triste conduc la disperare.
57

Manifestare:
Firea lor se asociaz mai puin cu egoismul i mai mult cu altruismul; manifest dragoste fa de oameni,
bucurie pentru prosperitatea lor, care pot atinge o intensitate mare. Au sentimente nobile.
Sunt mai puternice impulsurile din sfera aspiraii-inclinaii(dragostea pentru muzic, art, natur, sport,f
ilozofie, religie). Se emoioneaz pentru ele pn la extaz. Din rndul lor fac parte in mai mare msur artitii,
poeii, cci raportul afectiv dintre indivizi i art e mai puternic, fiind prezent sensibilitatea afectiv. Firile
artistice se descurc greu n via pentru c nu sunt narmate pentru a face fa cerinelor brutale ale viei.
Reacia la cellalt pol e provocat de cauze baale. Pot fi profund nefericii din cauza unor banaliti. Frica
i frica pentru propria lor persoan pot deveni excesive. Teama este deosebit de susceptibil de accentuare
devenind copleitoare:pentru sentimente egoiste acest lucru nu este valabil. Disperarea profund poate
ajunge la sinucidere.
FIREA ANXIOAS
Manifestare:
La copii frica se manifest att de intens nct domin ntreaga personalitate. Copiilor anxioi :
-le e fric seara singuri n pat
-le e fric de de ntuneric
-le e fric de cini
-le e fric de furtun
-le e fric de ali copii i de aceea sunt persecutai de acetia
-le e fric de profesori.
La aduli frica e mai puin vizibil snt incapabili de a se afirma in cazul divergenei de opinii cu alte
persoane cnd ntmpin atitudini mai energice dau napoi, devin timizi
manifest docilitate i timiditate, determinate de observarea anxioas a mediului(teama), manifest
timiditate anancast, derivat din nesiguran luntric ,provenit din faptul c propriul lor comportament i-l
tiu sub observaie (jen), manifest supracompensaie prin atitudine sigur de sine sau arogan, dar acestea
sunt voite,artificiale. Din timiditatea anxioas poate s apar atitudinea de ncredere in ceilali,prin care se
ncrarc obinerea comportamentului lor favorabil.
La femei timiditaii ise adaug tendina spre spaima, ori ca reflex a ceva ori ca fric resimit subit.
Tendina spre spaim, pe masur ce e mai clar, conduce la certitudinea unei hiperiritabiliti a sistemului
nervos vegetativ, i care prin intermediul sistemului nervos al inimii poate s intensifice i frica.
FIREA EMOTIV
ESENA reacii de mare sensibilitate (cu prag sczut de declanare) i profunzime n sfera
sentimentelor subtile.
Numai evenimentul ca atare exercit influen asupra sentimentelor. Intensitatea sentimentelor merge
mn n mn cu gravitatea evenimrntelor exterioare.
Manifestri:
Sunt impresionai de sentimentele din domeniul spiritual, nu i de cele grosolane
Reaciile afective nu sunt exagerate i nu progreseaz att de rapid ca la exaltai. Reacioneaz mai puin
vehement,mai sentimental. Cauze minore duc la sentimente profunde. Sentimente altruiste mai puternice
dect cele egoiste. Simt mila mai repede,se nduioeaz mai repede, sunt mai accesibile bucuriile produse de
art i natur Mimica lor trdeaz firea afectiv
Le dau uor lacrimile la filme, la povestiri triste. Le dau uor lacrimile de bucurie sau nduioare
O traum psihic poate produce depresiune reactiv(ca urmare a sensibilitii afective) i care poate duce
la tentativ de sinucidere. Gravitatea depresiunii merge paralel cu gravitatea evenimentelor exterioare.
Nu are predispoziie deosebit pentru depresiune. Se bucur mai repede i mai intens dect alii.
COPIII sunt anxioi
58

TESTELE PROIECTIVE
Elemente introductive privind testele proiective
O serie de autori printre care si C. Enachescu, autorul cartii Elemente de psihologie proiectiva(1963)
considera ca am putea defini un sector aparte al psihologiei, anume psihologia proiectiv
Fie ca vorbim de un capitol al psihologiei, de un domeniu al psihologiei aplicate, psihologia proiectiva
reprezinta analiza global a personalitatii din punctul de vedere structural si dinamic, ea apeland in scopul
descifrarii mecanismelor profunde ale personalitatii la fenomenul proiectiv. Psihologia proiectiva este pe de o
parte o conceptie teoretica privind personalitatea, iar pe de alta parte reprezinta un ansamblu de tehnici si de
analiza psihodiagnostica si evaluarea a personalitatii. Aceste tehnici reprezinta, n unele situaii, si o forma de
psihoterapie, adeseori nonverbala pentru ca prin proiectie, deci de obiectivarea unor continuturi psihice
interne, are loc fenomenul de catharsis de care vorbea Freud, de eliberare a tensiunilor psihice interne.
Instrumentul de psihodiagnostic proiectiv apeleaza la fenomenul proiectiei, care reprezinta maniera n
care un continut psihic e pus in conjuctie cu fenomenele care se petrec n afara psihismului, cu stimulii
obiectivi, care pot sa fie teste, sau situatii care stimuleaza fenomenul proiectiei.
Primul carea a utilizat termenul de test proiectiv a fost L.A .Frank desi fenomenul proiectiei, ca atare, a fost
teoretizat de catre S. Freud si mai ales de Ana Freud (fiica acestuia) care s-a preocupat pe larg de
mecanismele de aparare a Eului, proiectia fiind unul dintre ele.
In privinta testelor proiective primii care incearca sa elaboreze astfel de teste sunt RB Cattell in Anglia si
Frank in America. De fapt, ei nu-si puneau problema legaturii dintre fenomenul proiectiei, asa cum a fost
teoretizat de Freud si probele proiective. Ei mai degraba au creat o serie de teste fie n forma frazelor fara
final, fie n forma unor sarcini de desen, care permiteau exprimarea, obiectivarea unor continuturi psihice
interne.
Frank insa teoretizeaza efectiv despre proiectie ca fenomen ce poate fi operationalizat sub forma probelor
psihologice. In acest sens el vorbeste despre trei sensuri posibile ale proiectiei si anume: Primul sens fixeaza
aspectul ei de descarcare pulsionala si emotionala. Al doilea sens stabileste conexiunea dintre structura de
personaliate si productiile sale artistice, practice, in oricare alt domeniu de activitate umana. Al treilea sens
leaga reprezentarile, tendintele pulsionale, tendintele ascunse de continuturile extrapsihice de lumea
inconjuratoare.
Exista o varietate mare de probe cu acest nume, insa marea lor majoritate poarta o serie de caracteristici
comune, in sensul ca se bazeaza pe aceleasi mecanisme psihologice: Proiectie naiva: potrivit acestui tip de
obiectivare a continuturilor interne n diversele aspecte ale productiilor activitatii umane, daca, de exemplu, o
persoana dominant care ar intra in conflict cu cultura sa datorita acestei tendinte, ar proiecta un astfel de
continut, ea ar gndu astfel: Oamenii sunt in general dominatori.
Proiectie veritabila: aceeasi persoana intr-o astfel de modalitate de proiectie ar afirma: Oamenii sunt
dominatori
Proiectie de coerenta: aceeasi persoana ar incerca sa dea coerenta tendintei sale de dominare si ar
afirma: Oamenii sunt facuti sa fie supusi, dominati
Proiectie de fantezie: persoana ar afirma: O tema interesanta e aceea a dominarii
Proiectie de identificare: Oamenii dominatori sunt admirabili
Proiectie de atitudine reactional: O atitudine dominatoare este o trasatura care trebuie evitata
Proiectie de rationalizare: are o legatura directa cu mecanismul de aparare elaborat de A Freud prin care
persoana n cauz ar incerca sa gaseasca o justificare a atitudinii sale dominante: Dominarea este uneori
foarte necesar.
Proiectie cu un anumit sens ce ine de umor: O dominare reusita asupra oamenilor m amuza
Marile probe proiective sunt:-testul Rorschach, Testul Tematic de Aperceptie, Testul Szondi i altele.
Clasificare:
-Teste fundamenate pe imaginatie libera. Nu prezinta o situatie experimentala bine definita. Un exemplu il
reprezinta TAT. Este in acelasi timp o proba de imaginatie libera, dar si o proba proiectiva; se caracterizeaza
printr-o slaba structurare a temelor sale pentru a stimula subiectul sa introduc el nsui n interpretare o
modalitate de structurare a materialului aperceptiv. Aperceptia, termen introdus de Herbart, desemneaz
fenomenul psihic prin care o experienta noua este interpretata prin prisma unor experiente trecute.
59

-Testele bazate pe introiectie si identificare. Introiectia, dintr-o perspectiva abisal este autoatribuirea
acelorasi calitati ale unei persoane,valorizate ca model, de o alt persoan. Investignd din acest punct de
vedere ce admira o persoana, aflam n mare parte ceea ce ea a introectat, doar n parte, deoarece nu tot ceea
ce este admirat este i introectat.
-Testele bazate pe atitudini reactionale. Atitudinile reactionale ca si mecanisme de aparare determina
trasaturi de caracter, exact inversele celor care s-ar dezvolta daca nu ar fi blocata natura esentiala a
individului, a persoanei. Atitudinile reactionale pot fi supracompensate sau pot sa reprezinte o inhibare
excesiva a unor tendinte puternice. In astfel de teste se obisnuieste a fi incluse diverse aprecieri morale in
raport cu sine si cu ceilalti, subiectului cerandu-i-se sa indice importanta unor inhibitii.
-Teste bazate pe rationalizare. Folosesc ca itemi inlocuirea unor legaturi logice cu altele iluzorii.
O alta modalitate de clasificare, dupa materialul utilizat, ii aprtine lui John Bell. El utilizeaza asociatii de
cuvinte, stimuli vizuali, utilizarea miscarilor expresive, a jocurilor.
Ali autori utilizeaza o alta modalitate de clasificare si anume dupa natura reactiei subiectului fata de
stimulii proiectivi si disting din acest punct de vedere:
-teste constitutive-subiectul aplica o structura la un material nestructurat;
-teste constructive- subiectul realizeaza structuri mai largi pornind de la un material definit;
-teste intepretative- subiectul da semnificatii unei experiente proprii, o interpreteaza;
-teste catartice. Interiorizarea tensiunilor emotionale in fata stimulilor productivi produce reducerea
tensiunilor psihice si in general armonizarea trairilor subiectului cu fenomenele din viata interna, le pune in
consonanta ( imaturitatea emotionala). Celelate aspecte care tin de dezechilibrul emotional se caracterizeaza
prin acest baleiaj al emotiilor care nu insoteste semnificatia reala a evenimentelor, ele fiind mult mai puternice
in raport cu evnimente minore, sau dimpotriva.
In sfarsit, un alt tip de clasificare facut de Eysesck este dupa natura sarcinii pe care subiectul o
indeplineste deosebind astfel trei mari tipuri:
-teste de completare: Testul Cine sunt eu?
-teste de productie: Testul arborelui, Satului, Omului s.a.
-teste de observare: Testul Rorschach
Privitor la tehnicile proiective care nu sunt prezentate n acest curs studenii vor consulta M. Roca,
Metode de psihodiagnostic i A. Anastasi, Psychological Testing.
TESTUL RORSCHACH
Acest test este mai mult decat o proba psihologic, este o instituie, deoarece exista scoli, curente,
congrese unde periodic sunt dezbatute diverse aspecte teoretice, metodologice si ale practicii curente legate
de acest test.
A fost elaborat de H. Rorschach, psihiatru elvetian, pasionat de desen, de unde si preocuparea de a gasi
o forma grafica, de expresie, de obiectivare a unor continuturi emotionale inconstiente.
In 1921 cand apare lucrarea sa Psichodiagnostic, marile curente psihologice erau psihanaliza si
gestaltismul. Ele isi vor pune pecetea asupra conceptiei testului pentru ca testul de-a lungul timpului si-a
recrutat din diverse zone ale psihologiei diverse paradigme conceptuale, una dintre ele fiind cea holista din
punctul de vedere al careia personalitatea este tratata ca un intreg.
Odata cu dezvoltarea psihanalizei, prin directiile ei culturologice, prin directia umanista, psihologia
proiectiva si testul Rorschach isi recruteaza principiile de baza ale acestei noi orientari din punctul de vedere
al careia persoana trebuie privita ca totalitate, ca sistem structurat si testul tocmai aceasta incearca, sa
investigheze structura de profunzime a acesteia.
Materialul testului
Testul se compune din 10 planse care au fost obtinute de Rorschach prin metoda realizarii desenelor
simetrice (pete de cerneala). Ulterior el a constatat ca petele de culoare au o mare importanta in relevarea
aspectelor legate de afectivitate, si de aceea le-a introdus n unele plane.
Mod de administrare

60

Examenul este INDIVIDUAL, fara martori. Subiectului i vine lumina din stanga, examinatorul este asezat
lateral fata de subiect. Psihologul trebuie sa faca tot posibilul pentru a incuraja participarea subiectului, sa
stabileasca punti de comunicare si pentru acest lucru o serie de psihologi recomanda ca proba sa fie
precedata de alte examinari care sa pregateasca cumva atmosfera fiind indicata tot o proba individuala cum ar
fi proba cuburilor Kohs. Aceast proba nu angajeaza imaginea de sine, lucru care ar putea trezi suspiciunea
subiectului, ci dimpotriva il stimuleaz ca el sa participe.
In continuarea conditiilor de examinare mai trebuie adugat: camera bine luminata, ambianta placuta,
liniste. Daca subiectul folosete ochelari, trebuie neaparat sa-i poarte. Ar fi util daca prin diferite probe s-ar
descoperi diverse cecitati cromatice, iar daca exista le notam.
Plansele sunt administrate una cate una cu urmatorul instructaj:
Va voi arata cateva planse si dumneavoastra va trebui sa-mi spuneti ce credei c ar putea fi acolo. Aveti
dreptul sa intoarceti plansele dupa bunul dumneavoastra plac. Cand ati terminat imi inapoiati plansa.
Atentie asupra modului cum sugerati intoarcerea planselor, nu o faceti independent de instructaj, ci in
contextul acestuia, deoarece altfel poate funciona ca o sugestie. Veti intalni persoane ce vor invarti plansele
de nenumarate ori. Acestia sunt nervosii care vor sa umple prin rotirea excesiv anumite goluri n
productivitatea mental. Si anxiosii, la randul lor, le vor roti.
Examinatorul noteaza cat mai discret spusele examinatului, pentru ca subiectului sa nu i se par
ostentativ notarea rspunsurilor sale. Poziia examinatorului n unghi drept fa de subiect faciliteaz
caracterul discret al notaiilor. nregistrarea cuvnt cu cuvnt a verbalizrilor subiectului reprezint faza de luare
a protocolului.
Primul lucru pe care il notam este timpul de inceput. Cu un ceas cu secundar, dispus pe peretele din
spatele subiectului, masuram timpul de interpretare al fiecri planse.
Exista doua mari scoli cu privire la testul Rorschach:
-scoala elvetiana, careia ii este specific faptul ca merge pe o slaba standardizare a probei si pe o mai
mare larghete a interpretarii din partea examinatorului;
-scoala americana ( J. Exner, Wiener) care merge pe sistematizarea protocolului si a rezultatelor.
Cotarea rspunsurilor
Valorificarea raspunsurilor subiectului se face din perspectiva urmatoarelor mari aspecte: modul de
aprehensiune, determinanti, continutul, caracterul original sau banal al rspunsurilor.
-originalitate/ banalitate se refera la frecventa raspunsurilor pe care le dau subiectii aceleiasi culturi; s-au
constatat prin studii antropologice diferente culturale.
1.Modul de aprehensiune se refera la aspectul global sau partial al imaginii interpretate de subiect. Prima
forma de raspuns este raspunsul global care ia in considerare intreaga imagine (G). Al doilea tip de raspuns
este detaliul ordinar, caracterizat prin faptul ca are aspect de insula si pregnanta in raport cu celelalte detalii.
Se noteaza cu (D). Alt tip de raspuns este cel de tip detaliu mic (Dd) care se caracterizeaza prin faptul ca
rezulta din interpretarea unor detalii minuscule care pot fi degajate dupa ce din punct de vedere statistic au
fost date la o parte detaliile ordinare. Ele insa nu mai au atributul pregnantei si nu mai pot fi interpretate ca
insule. Din cauza acestui fapt raspunsurile detalii mici pot cuprinde zone mari deoarece nu mai au aspectul
pregnantei.
Raspunsurile globale se impart in doua mari categorii:
a) Primare, rezulta din interpretare dintr-o data, simultan a aspectului global al plansei. La randul lor,
aceste rspunsuri pot fi:-simple i combinatorii succesive. Acestea din urma presupun faptul ca subiectul nu
interpreteaza plana, ca intreg de prima data. El are in vedere, la inceput, dintr-o perspectiva analitica, parti
componente, dar imediat dupa aceea le interpreteaza ca un intreg. Ex: la plana I ''Masca'' - raspuns global
simplu. Rspunsul la aceeai plan '' Doi vulturi care se lupta'' este combinatoriu succesiv pentru c subiectul
a inceput prin a analiza plansa in doua elemente pe care apoi le-a combinat intr-un raspuns unic.
b)secundare
Un alt tip de raspuns este detaliul oligofren (Do) - acea maniera de interpretare fragmentar a desenului in
timp ce marea majoritate vede un ntreg. Nu numai oligofrenii dau astfel de raspunsuri, ci si oamenii normali
care sunt preocupati de exactitatea raspunsului, psihastenicii care au aceasta grija a exactitatii, i nervoii.

61

La plansa V marea majoritatea persoanelor interpreteaza imaginea ori ca pe doua balerine, ori ca pe un
liliac (raspuns global simultan). Daca spun doua balerine in timpul unei reprezentatii, atunci avem un
raspuns global combinatoriu succesiv. Insa alte persoane pot interpreta doar un fragment, ca pe un picior, de
exemplu. Acolo unde subiectul vede doar un element al corpului uman in loc sa vada corpul uman in
ansamblu, acela este considerat detaliu oligofren.
Modul de aprehensiune trebuie precizat printr-un interviu final cu subiectul. In acest interviu precizam si
ceilalti determinanti nu numai modul de aprehensiune, precizam si chestiuni de originalitate/banalitate. Exista
si autori care sustin ca ar fi oportun sa clarificm chestiunile care ne sunt neclare chiar n timp ce subiectul
protocoleaz, desi prin acest lucru s-ar parea ca-i sugeram raspunsurile. La sfarsit, acest lucru nu mai are
importanta deoarece oricum noi ne-am notat raspunsul.
Un alt mod de notare a modului de aprehensiune este Dbl ( rspunsuri intermaculare = interpretarea unor
pete albe sau nuante de alb mrginite de negru. Exemplu de Dbl tehnic: ''Napoleon'' - Plana VIII, sau
''Rachet , lampadar'' la plana a II-a. Exista si situatii cand raspunsul intermacular poate fi un raspuns general
G, atunci cnd in interpretarea raspunsului ntraga pata alba joaca un anumit rol. Uneori pata alba este
introdus in mod secundar, ca n cazul plansei I (''Un portal''). Este un Dbl. Dar avem si Blg atunci cand pata
alba a avut un rol primar in elaborarea raspunsului , ca in cazul plansei I - ''Masca cu ochi si gura.''
2.Determinantii - se refera la factorii care conditioneaza formarea raspunsurilor de catre subiect. Principalii
determinanti sunt: forma, kinestezia, culoarea, nuanele de clar-obscur.
Forma: La parima plans un subiect poate s dea rspunsul '' Un bondar (gandac)'' Notam cu G modul de
aprehensiune si ne intrebam ce anume a determinat raspunsul, repectiv faptul dacc gndacul, n adevr, se
aseamn cumva cu aceasta forma. In cazul determinantului formal, subiectul ia in consideratie in mod
evident si pregnant, pentru a-si formula raspunsul, forma petei. n exemplu nostru vom nota alturi de G,
simbolul F.
Raspunsul forma poate fi forma buna F(+) sau rea F(-). De exemplu : subiectul ar fi putut da raspunsul :O
combina care secera in Baragan. Nu exista nici o legatura intre raspunsul subiectului si desen si atunci
notaia este F(-). Mai exista si raspunsuri cu forma nedeterminata., cnd nu putem sa precizam, fie datorita
experientei noastre limitate cu Rorschach, fie datorita caracterului unic, am putea spune, al rspunsului, daca
este vorba de un raspuns bun sau rau.
Toate raspunsurile anatomice sunt cotate ca forme rele (F-). Din punct de vedere tehnic ele sunt
peninsule.
Raspunsurile kinestezice sunt cele unde interpretarea plansei are la baza actualizarea unor reprezentari
ale subiectului despre miscari vazute sau traite.
In general raspunsurile kinestezice sunt raspunsuri care au in vedere fiinta umana. Exista insa si exceptii.
Putem avea raspunsuri animale. Daca subiectul vede doua maimute care danseaza, este vorba un raspuns
determinat de engramele kinestezice ale unor micri umane. n astfel de cazuri animalele sunt
antropomorfizate, adica li se atribuie insusiri umane.
Una din conditiile pentru a nota un raspuns ca fiind kinestezic este sa evoce o miscare traita de subiect,
nu doar observata. Chiar atunci cand interpreteaza miscarea animalului, el actualizeaza engrame kinestezice
care s-au format din propriul lui contact activ cu lumea inconjuratoare.
Exista si unele raspunsuri kinestezice care sunt atribuite obiectelor minuscule (sau fiinte minuscule)= Kp.
Kp sunt acei determinanti care, d.p.d.v. al modului de aprehensiune, sunt Dd. Informatia stocata in legatura cu
miscarile respective a putut fi reactualizata si obiectivata ca raspuns la acest determinant minuscul.
Un alt determinant este culoarea. Rspunsul poate fi determinat de culoarea desenului. Atunci cand
formuleaza raspunsul, subiectul are in vedere o nuanta. De exemplu la plana a X-a rspunsul Cal de mare,
care este, d.p.d.v.al modului de aprehensiune, un detaliu ordinar, are ca determinanti forma i culoarea, deci
cotarea adecvat este FC.
Raspunsurile culoare se impart in: forma culoare (FC) unde forma joac rolul principal in determiarea
rspunsului, Culoare form (CF) unde culoarea are rol de determinant principal i rspunsul culoare (C) unde
forma nu mai are nici un rol n construcia rspunsului.

62

Uneori elementul kinestezic si elementul culoare sunt incluse in cadrul aceluiasi raspuns. Ele sunt foarte
rare si au loc doar atunci cand ambii factori actioneaza simultan (la plana IX: '' O patroana impodobita cu mii
de culori patrude in sala de bal'').
Nota: n mod absolut nici unul dintre raspunsurile culoare nu reprezinta indiciul unei perturbari a echilbrului
emoional. Aceasta decizie o luam numai pe baza interpretarii ansamblului protocolului testului Rorschach si
intotdeauna in conjuctie cu alte informatii de la alte teste, chestionare, convorbire s.a.m.d.
Un tip special de determinant il reprezinta raspunsurile clar-obsucre. Rorschach nu a vorbit despre ele.
Raspunsurile clar- obscure (Binder este cel care le-a descoperit) rezulta din interpretarea nuantelor de gri ale
planselor sau din interpretarea liniei care desparte o nuanta mai inchisa de una mai clara. Ele se impart in:
-raspunsuri clar-obscure detaliate F(C )
-raspunsuri clar-obscure difuze: Clob F=Clob(F)
-raspunsuri clob, raspunsuri difuze sau clar-obscure pure, cotate Clob
In primul tip este interpretata o nuanta din toate celelalte care-l impresioneaza puternic pe subiect (ex:
plansaIX-raspuns tipic- ''Coasta norvegiana tipica'' deoarece contururile petei sunt foarte abrupte si ondulate).
In acest raspuns forma, momentul formal a jucat un anumit rol, dar impresia de difuz a fost si ea importanta.
Este deci un F(C ).
n raspunsurile de tip Clob F momentul formal este secundar, iar impresia de clar- obscur are rol primar in
formularea raspunsului : plansa VII- ''Imagine de furtuna'' este un rspuns clar-obscur pur Clob. (Persoanele
care dau raspunsuri Colb sunt persoane care isi stapanesc greu pulsiunile, afectele si mai ales persoane care
sunt dominate de propria lor anxietate).
Raspusurile de tip ClobF sunt de obicei referiri la radiografii de animale, nori, etc. Raspunsurile Clob pure
sunt cele unde momentul formal lipseste cu desvrire. Ex: Plansa IV-''Atmosfera de furtuna''; Plansa I ''Piscul vulturilor''.
N.B. Cand subiectul a napoiat plana terminat plansa V notam din nou timpul, (nu timpul fiecarei planse,
ci), timpul total. Mai notam o data timpul la sfarsitul testului, deoarece se pot evidentia anumite modificari la
nivelul ritmului de protocolare, respectiv a fluenei proceselor psihice.
n protocol trebuie notata si pozitia plansei, precum i eventualele rotiri efectuate de subiect n timpul
asocierilor. Se utilizezaz diferite coduri pentru poziie. Rotirile planelor sunt importante deoarece nervosii
rotesc plansa de foarte multe ori.
3. Continutul se refera la aspectul uman, animal, antomic, vegetal care este invocat in raspunsurile
subiectilor. Principalele moduri de abreviere: H- rspuns uman, Hd- detalii umane, A- rspuns animal, Addetaliu animal, Pl-plante, Geo- geografic, Arh- arhitectural, Peis- peisaj, Abstr-abstractiuni: cinste, datorie,
iubire, Sex- raspunsuri sexuale, Obj- rspuns obiect, Orn- ornament. Anat- rspunsuri anatomice etc.
Rspunsurile anatomice sunt considerate forme rele i sunt cotate F(-) in cele mai multe cazur. Cnd sunt mai
multe de 60% nu putem interpreta protocolul. Dac sunt mai putin de 50% putem face totui o interpretare.
Aceste raspusuri sunt, potrivit lui Bohm, ''crucea testului Rorschach'', i arata ca este vorba de o stereotipie n
gndire, sterotipie cu tem anatomica.
4. Originalitatea rspunsurilor
Raspunsuri originale sunt cele care apar cu o frecven de 1-3 la 100 raspunsuri Raspunsuri banale au
frecven-a 1 la 3 raspunsuri din o sut.
Originalitatea se poate manifesta ca originalitate in interpretare sau in cuprindere, privind modul in care
este abordat plansa. Mai sunt si raspunsuri individuale, autorii recomanda sa nu le notam ca fiind individuale
chiar daca ele nu se repeta si la alti subiecti pentru ca aceasta notatie este proprie experilor cu multa
experienta in Rorschach. Noi trebuie sa le notam ca fiind originale.
Originalitatea in tema cuprinde acele raspunsuri care aduc in discutie un continut ideatic nou, pe cand cele
care sunt originale din punct de vedere al elaborarii reprezinta infrumusetari aduse unor continuturi nu
intotdeauna noi sau originale.
Valorile simptomatice ale elementelor formale

63

1.Modul de aprehensiune (modul de cuprindere al plansei). G-semnifica capacitate de sinteza, gandire

sistematica, energie asociativa, tensiuni psihice intelectuale, caliti ce duc la productivitate intelectuala,
interes fata de preocupari spirituale
G(+) Daca modul de aprehensiune este insotit si de o forma buna (F+), atunci vorbim de o buna
capacitate intelectuala. G mpreun cu originalitatea rspunsului(Orig) semnific inteligenta creativ; G cu
raspunsuri banale (Ban) = simt comun, gandire comuna.
G combinat cu rspunsuri forme bune i rele (F+/F- ) semnific o anumita pasiune pentru stiinta fara sa fie
insotita de o capacitate pe masura. A fost numita pe scurt dragoste nenorocita pentru stiinta.
O specie aparte de raspunsuri globale (G) sunt raspunsurile DG- confabulatorii generale.
Daca ntlnim rspunsuri DG(-) acestea sunt un indiciu pentru o gandire inexacta. Dimpotriv, DG(+) =
gandire constructiva
Raspunsurile detaliu ordinar (D) sunt (conf. Rausch de Trobemberg) din punct de vedere psihogenetic mai
dificile decat raspunsurile G si apar dup 6-7 ani. Daca G-urile, raspunsurile globale, semnific capacitatea de
a globaliza, de a percepe ansamblurile, raspunsurile detaliu semnifica activitatea de analiza si diferentiere. D
(detaliu ordinar) este interpretat ca un factor de bun simt, ca un simt comun.
Raspunsurile de detaliu mic (Dd) depind mai mult de subiect decat de structura perceptiva a plansei,
pentru ca ele cuprind un element mult mai personal si mai proiectiv, unde subiectul mai mult creaz decat
percepe, pentru ca, intr-un detaliu mic, cum sunt Stropii de noroi la pl. I, se introduc n interpretare mai multe
elemente personale decat are plansa nsi. Deci detaliu mic (Dd): = activitate, rigoare, minuie, capacitate de
observare, imaginatie, spirit de observatie. Cand apare la inceputul plansei, este vorba de prudenta,
circumspectie anxioasa. In orice caz, limitarea constienta a cmpului perceptiv la aceste mici detalii reprezinta
mecanisme de aparare fata de reactiile provocate de stimulii plansei. In psihopatologie, raspunsurile detaliu
mic semnifica: tulburari ale atentiei i sau incoerenta in gandire.
Raspunsurile intermaculare au ca semnificatie: afirmare de sine, bogatie intelectuala, capacitate de
combinare si plasticitate i opozan daca este vorba de un Dbl tehnic. Daca este vorba de un Dbl format de
contur, are semnificatia capacitatii de diferentiere perceptriva. Dbl-urile vzute ca intrari in grota, lacune, pun
accent pe fantasma relatiei mama- copil (concept freudian). In determinarea comportamentului subiectului, in
primii ani de viata, relatiile mama-copil sunt determinante in dezvoltarea caracteristicilor de personalitate.
Simbolul sexual matern are o puternica incarcatura afectiva in filogenez. Alti autori considera ca raspunsurile
intermaculare ar reprezenta negativismul, a spune mereu nu, principiul negativ, distructiv, agresiv. Tot att de
adevarat este ca numai ansamblul protocolului poate preciza directia acestei agresivitati indiscutabile pe care
o semnifica Dbl (expresie a agresivitatii).
Raspunsurile detaliu oligofren: semnific o retragere psihica, o limitare perceptiva, in acelasi timp o
limitare asociativa. Aceste limitari pot fi voluntare sau inconstiente. Cele voluntare au ca semnificatie grija
constienta, exagerata pentru obiectivitate, vigilenta. Pe cnd daca este inconstienta, aceasta scotomizare
perceptiva, mrunire perceptiva, se datoreaza semnificatiei pe care subiectul o d stimulului respectiv si
semnificatia este legata de o incapacitate de a lega elementele intre ele intr-o sinteza, din varii cauze: deficitul
intelectual, diminuarea energiei asociative, inhibitii afective, intrarea in actiune a unui mecanism de aparare a
Eului care reprima un continut dezagreabil si limiteaza perceptia la un detaliu care pare mai dezirabil in raport
cu cerintele Eului.
Un detaliu oligofren poate sa fie prezent in protocolul unui subiect foarte inteligent si atunci este vorba
despre o inhibitie nevrotica a inteligentei, in orice caz de caracteristici nevrotice; intervin anumite elemente de
aparare ale subiectului in raport cu anumite continuturi psihice care sunt activate de anumite detalii ale
desenului sau pot sa fie semnul unei reduceri a energiei asociative, adica a unei slabiri a capacitatii
intelectuale, care poate fi congenitala si sa tina de nivelul intelectual al oligofrenului. Losli Usteri vorbeste de
un Do, care este insotit de raspunsuri intermaculare i care este indiciul unui sindrom de inceritudine.
Valori simptomatice ale determnanilor
Formele bune F(+) semnifica: buna capacitate de observare, capacitate de concentrare, atentie,
perseverenta.

64

Formele rele F(-) semnifica: lipsa de inteligenta, capacitate de observare diminuata, tulburari ale atentiei
mai ales la nervosi. L. Usteri spune ca raspunsurile formale (F) semnifica aportul formei la stapanirea
haosului.
Procentajul de raspunsuri forma F% semnifica: distanta mare fata de problemele afective, lipsa de
spontaneitate sau teama de a se manifesta, dificultati in a manipula reactiile afective.
Rauch de Traubenberg aduce cateva precizari mai fine:
F(+) semnific: precizia perceptiei, vigilenta atentiei, bun control al proceselor mentale, putere reglatoare a
Eului, adica putere de organizare si planificare
Semnificatia raspunsurilor kinestezice (K): via mental, adaptare realizat predominant prin gandire
decat prin afect, viata orientata spre interior- introspectie, stangacie, inhibare, stabilitate a afectivitatii, viata
interioara creatoare. Raspunsurile K sunt in raport cu fortele creatoare ale personalitatii. O persoana creativa,
trebuie c are rspunsuri originale (Orig), puine raspunsuri banale (Ban), multe G si K.
Raspunsurile kinestezice mai pot fi impartite astfel: de flexie (retragere, detasare de lume) i de extensie
(deschidere catre lume, in afara).
Exista si cazuri de kinestezii rele K(-). Subiectul vede ceva in miscare dar nu corespunde cu imaginea. In
elaborarea raspunsului, engrama kinestezica a jucat un rol foarte important in elaborarea raspunsului, dar
forma a fost rea si atunci avem K(-). In cazul raspunsurilor kinestezice rele K(-) exista o semnificatie
patologica. Este vorba, potrivit clasificarii psihiatrice din vremea lui Rorschach, de epileptici, boala maniacodepresiva (boala circulara) sau de schizofrenie. Pentru persoanele normale este semnul productivitatii
necontrolate si nefrnate de realitate. Mai exista raspunsuri kinestezice primare cand miscarea este sesizata
dintr-o data si secundare unde subiectul incepe sa interpreteze si abia apoi sesizeaz miscarea. Acestea din
urma au semnificatie patologica fie ca este vorba de stari delirante, acces maniacal sau derealizare
schizofrena, rupere de realitate, slabire a contactului cu realitatea.
Dup L. Usteri kinesteziile au doua semnificatii majore: una intelectuala, alta proiectiva. Cea intelectuala
ne sugereaza faptul ca raspunsul kinestezic este generat de nivelul intelctual, de imaginatie, de plasticitatea
structurilor intelectuale sugernd capacitatea de amnare si integrare a functiilor Eului. Aspectul proiectiv se
refera la un anumit element incostient profund. n aceste raspunsuri sunt proiectate propriile raspunsuri de
miscare, trebuintele sunt subliniate pintr-o activitate motrica imaginativa. Trebuie sa notam nu numai prezenta
raspunsurilor K intr-un protocol, ci si absenta, deoarece mai ales absenta lor este foarte diagnostica. In astfel
de situaii este vorba de o saracie ideativa, srcie a introspectiei, a capacitatii de autoanaliza; este vorba de o
slabire a frnelor, care controleaz pulsiunile incontiente.
Semnificatia raspunsurilor culoare (C )
Raspunsurile culoare fac trimitere la afectivitate.
Raspunsurile forma - culoare (FC) semnifica: capacitate de contact cu lumea si cu exigentele ei, lucru
posibil datorita faptului ca sentimentele tin cont de ratiune, sunt plasate sub controlul ratiunii.
Raspunsurile forma- culoare negative FC(-): arata ca persoana face eforturi sa se adapteze afectiv, dar
datorita unei capaciti intelectuale modeste nu reuseste sa faca acest lucru decat cu dificultate.
Raspunsurile culoare- forma (CF)semnifica: labilitate afectiva, subiect care nu poate stabili o relatie
durabila cu obiectul pentru ca pulsiunile libidinale nefiind satisfacute, ii dau o stare de agitatie, nerabdare.
Raspunsurile culoare C: descarcare afectiva pura, impulsivitate ce nu serveste decat la descarcarea
afectelor. Este expresia cea mai clara a impulsurilor de descarcare afectiva.
Traubemberg subliniaz: FC semnific controlul rationalului asupra irationalului. ncercand o interpretare
freudiana am putea aduga ca FC semnifica principiul realitatii caruia i se subordoneaza functionarea Eului.
Rspunsurile C (= explozie afectiva) si partial raspunsurile CF exprima principiul placerii caruia I se
subordoneaza functionarea Sinelui. Deci Sinele spune Vreau acum !, Eul spune Nu e vremea acum.
Supraeul, la fel de nerealist i categoric n cerine ca sinele spune : ''Categoric, NU !''
C si CF- corespund comportamentului copilului precum si oamenilor imaturi, explozivi, pe cand FC
exprima comportamentul matur, adult.
Culoarea pur dezorganizeaza comportamentul, pe cand in raspunsurile FC este vorba de de importanta
aspectului formal care exprima aportul gandirii, inteligentei, aspect cruia i se adaug simirea, feeling-ul care
d poezie i farmec vieii.
65

Semnificatia psihodiagnostic a coninutului

Continutul semnifica orizontul subiectului. Orizontul copilului fiind mai ingust datorita experientei mai
reduse se regsete in raspunsurile sale care implic notiuni mai familiare cum sunt raspunsurile animale,
plante etc.
Raspunsurile umane (H) reprezinta rolul intereselor sociale si omenesti din viata subiectului.
Raspunsurile animale (A) sunt semnul stereotipiei gandirii.
Raspunsurile anatomice (An), atunci cand abunda pot semnifica un sentiment de inferioritate intelectuala.
Raspunsurile sex cand abunda semnifica atitudinea artificiala cu care aceste persoane iau in deradere
propriile lanturi. Sunt foarte normale, nu au nimic patologic in ele.
Raspunsurile plante (Pl) sunt mai frecvente la copii de 6-8 ani. Daca le gasim la asubiectii aduli sunt
necesare si alte investigatii.
Raspunsurile tip arhitectura (Arh) lipsa de siguranta interioara.
Raspunsurile hrana (Hr)- puternica realitate.
Semnificaia psihodiagnostic a originalitii
Raspunsurile originale (Orig) in tema: daca si forma este buna, atunci semnifica aptitudini pentru literatura,
persoane dotate pentru arta. Daca sunt Orig profesionale poate fi vorba de persoane al caror orizont se
limiteaza doar la profesiune. Originalitateatea in cuprindere semnifica o slabire a simtului realitatii; persoana
este originala in modul cum interpreteaza plansa, adica in actul perceptiv, dar cu cat este mai originala cu atat
se indeparteaza de realitate, adica elementul proiectiv pe care il adauga interpretarii este cu att mai mare. Ori
cu ct este mai mare proiecia cu att este mai mic priza la realitate.
Daca rspunsurile Orig. sunt F(-) este vorba de tulburari nevrotice sau chiar psihotice ale contactului cu
realitatea. Rspunsuri originale intanlim si la schizofrenici, insa nu i la tipul maniaco-depresiv pentru ca el
este prea grabit sa traiasca lumea si prea putin preocupat sa o inteleaga.
Semnificaia psihodiagnostic a rspunsurileor clar - obscure
Apar nuantari de la o scoala la alta. Un autor, interpret si comentator al operei lui Rorschach, Binder, a
dezvoltat o intreaga teorie legata de interpretarile clar-obscure. Potrivit lui n timp ce culorile avantajeaza,
mobilizeaza, fac trimitere la sentimente izolate, culorile clar-obscure avantajeaza sentimentele globale centrale
ale Eului, adica trairile cu aspect mai difuz ce tin de dispozitii de anxietate ( o teama fara obiect). El le numeste
stimmungen.
Raspunsurile clar-obscure detaliate F(C) semnifica aproximativ ceea ce inseamna FC, adic
predominanta intelectului, si de asemenea, o adaptare afectiva nuantata de realitate. n interpretarile FClob
(difuze) subiectii reusesc sa-si controleze reactiile lor afective gratie aspectului formal, in spatele caruia stau
ratiunea, judecata, amanarea. Rspunsurile F Clob (-) semnific faptul c interpretarea nuantelor clar- obscure
se face cu sesizarea incorecta a elementului formal. Aici este vorba de un efort de adaptare si control care
este ineficace.
Clob F unde elementul formal joaca un rol secundar semnific o tendinta insuficienta de a controla reactii
profunde.
In cazul raspunsurilor Clob pure este vorba de absenta fortelor formatoare i frenatoare ale eului:
Anxietatea, afectele deslnuite pot avea aici efecte devastatoare.
Traubemberg spune ca in general raspunsurile clar-obscure semnifica adaptabilitatea afectiva, prudenta
anxioasa, sentimente de inferioritate, efort de autocontrol in relatiile cu altii. Binder face aceasta distinctie:
culoarea avantajeaza sentimente izolate pe cand nuantele de clar-obscur angajeaza sentimente centrale .
Culoarea ne releveaza afectivitatea pe cand nuantele de clar-obscur releveaz anxietatea.
Clobfer arata ca reactiile clar-obscure exprima atitudinea subiectului fata de tendintele sale de securitate
si sentimentul de dragoste mai ales la copii.
Etalonarea testului Rorschach
Aceasta reprezinta munca psihologului pentru valorificarea protocolului. Exist foi de protocol i foi de
etalonare special concepute. n lipsa lor, psihodiagnosticianul va utiliza o foaie de hrtie, avnd menionate
66

datele de recunoatere ale subiectului unde va mai aduga o serie de numere i procentaje necesare
interpretrii.
Se noteaz mai nti numrul total de rspunsuri date subiect.
1.Separat de planele I-V, sau in paranteza, se noteaza numarul de raspunsuri pentru plansele VIII si X.
deoarece productivitatea de protocolare scade dramatic n cazul ocurilor culoare. Acestea din urm au mare
valoare diagnostic i reprezint starea de stupoare, de blocaj a subiectului n faa culorii roii (oc la rou)
sau negre (oc la negru). Nu este spaiu suficient pentru a zbovi asupra mecanismelor psihologice ale
acestor fenomene, dar studentul interesat va putea consulta bibliografia Rorscach.. Media raspunsurilor la
acest test este de 34 ( la subiectii normali).
Daca la planele VIII-X sunt mai multe rspunsuri dect la primul set de plane, este posibil s fi avut loc
un soc la negru ( deseori este provocat de negrul masiv al planelor IV, V, VI). Dupa socul la negru, culorile
produc o adevarata eliberare, subiectul inmulteste numarul de raspunsuri, dar are si reactii vizibile, se
relaxeaza.
Al doilea pas este notarea timpului de reactie.
T = timp total/ nr de raspunsuri. Calculam apoi timpul mediu pentru fiecare plansa in parte.
Putem calcula pentru fiecare plansa timpul de reactie deoarece socul culoare poate fi manifest sau larvat.
Daca este manifest il sesizm prin intermediul unor reacii tipice: subiectul zbovete mult n faa planei si
astfel timpii de reactie se maresc.
2.Gruparea elementelor formale .Se face din urmatoarele puncte de vedere:
-Modul de cuprindere. Prin aceasta stabilim tipul de aprehensiune ce semnifica proportia modurilor de
aprehensiune intr-un protocol ( cti de G, D, Dd, Do etc.).
Modul de aprehensiune poate fi:
a)de tip G, adica gandirea este orientata spre ansambluri, structuri informaionale globale, fiind vorba de o
gandire sistematica, teoretica;
b)de tip D- inteligenta practica sau mai rar Dd fiind vorba de ambitia cantitatii, de o modificare depresiva a
dispozitiei. n general depresivii au tendinta de a interpreta detaliile foarte mici. Tipul de aprehensiune ne ajuta
sa evaluam inteligenta.
3.Stabilirea procentajelor si tipurilor:
a)calculul procetajului de raspunsuri formale F%.
F% reprezinta numarul de raspunsuri forma buna (F+) raportat la totalul raspunsurilor forma (F) totul
inmultit cu 100. Aici nu ne intereseaza raspunsurile de tip K, F(C), Clob(F). Fiecare raspuns formal este cotatl
cu un punct. '' F+/-'' se noteaza cu 0.5 puncte.
Raspunsurile A%. A%= (raspunsuri A+ Ad/total raspunsuri)*100
Raspunsurile Ban. Ban%= numar raspunsuri Ban/ total raspunsuri
Raspunsurile Orig. Orig%= numar raspunsuri Orig/ total raspunsuri
Raspunsurile Orig se coteaza astfel: acolo unde consideram ca predomina aspectul pozitiv le luam ca (+)
si acolo unde consideram ca predomina aspectul negativ le luam ca (-).
Nu exist consens ntre autori cu privire la limitele potrivit crora stabilim tipul de aprehensiune. Se
accept totui urmtoarea convenie: Din totaluri de raspunsuri date de un subiect, ca sa fie vorba de tip
aprehensiune G, ar trebui ca acestea s fie distribuite astfel: pentru fiecare G s existe 2 sau 3 rspunsuri
detaliu ordinar D, un Dd i pentru ntreg protocolul un Dbl.
Un pas urmtor implic stabilirea succesiunii modurilor de aprehensiune care se refera la ordinea in care
modurile de aprehensiune se gasesc intr-un protocol. Ordinea fireasc ar fi: G, D, Dd, Dbl.
Tipurile de succesiune sunt: normala, ordonata, relaxata., incoerenta (ordine complet dereglata), integrata
(cand subiectul da un detaliu oligofren ca apoi sa ajunga s dea G sau D). In practica vom intalni hibrizi, tipuri
intermediare de succesiune, adica succesiune usor relaxata, puternic relaxata, relaxata cu tendinta de
incoerenta sau partial integrata, etc. Ordinea este dereglata dac dup o succesiune de rspunsuri G, D, Dd,
la un moment dat apare D si dup aceea G. Din punct de vedere psihogenetic este normal si mai usor ca mai
intai sa vezi aspectul global si apoi detaliile. Sesizarea detaliilor implic dezvoltarea perceptiei.
Determinarea tipului de rezonanta intima este un urmtor pas al etalonrii protocolului (Observai c
etalonarea are aici un alt sens dect cel pe care l-am consacrat n cursul nr.7 !). Tipul de rezonan intim
67

reprezint raportul dintre punctajul raspunsurilor miscare si punctajul raspunsurilor culoare. Punctajele alocate
determinanilor este urmtorul: K = 1punct; FC = 0.5puncte, CF=1punct; C = 1.5p
Exista cinci tipuri de rezonanta intima: coartat ( cele doua valori opuse sunt 0 si 1), cuartiv (maxim 3 din
ambele parti), ambiegal (ambele superioare lui 3), introversiv (raspunsurile K sunt superioare), extratensiv
(raspunsurile C sunt superioare). Exista si forme intermediare: introversiv fara extraversiune (de exempul 0/2)
extratensiv egocentric (2/0).
Valoarea simptomatica a procentajelor si tipurilor
Coninut
H > Hd - normal inteligent
Hd > H -lipsa de inteligenta
-inhibitie nevrotica
-modificare depresiva a dispozitiei
A > Ad -normal
Ad > A -inteligenta inferioara
-inhibitie
-depresie
Determinani
F(+) -finete de observare
-capacitate de concentrare
F% -inteligenta slaba
-la nervosi tulburarea capacitatii de concentrare
A% -stereotipie daca este mai mare de 50%
-capacitate de adaptare intre 20-30%
Persoanele foarte inteligente si creative dau procentaje A% sub 30%, deoarece inteligenta lor este in afara
stereotipiei.
Ban%- capacitate de adaptare si contact social
Orig%- tulburare nervoasa sau mentala (daca este foarte crescut).
Tipul de aprehensiune:
G- gandire teoretica, sistematica
D- inteligenta practica
Succesiunea modurilor de aprehensiune:
-normalii au succesiune ordonata
-nervosii, artisti si persoane imaginative - succesiune ralaxata
-schizofrenie, schizoidie- incoerenta
Tipul de rezonanta intima ne arata atitudinea fundamentala a persoanei fata de sine si fa de altii.
Introvesivii sunt inteligenti, orientati spre interior, afectivitate stabilizata, mica capacitate de adaptare la
realitatile vietii, nu sunt facuti sa lupte.
Extraversivii manifesta stereotipie, viata orientata spre exterior, afectivitate mai labila, adaptabilitate
sociala, abilitate.
Cuartivii si cuartatii sunt persoane seci, orientate spre pedanterie, au slaba capacitate de adaptare
sociala.
INTERPRETAREA TESTULUI RORSCHACH
Implic realizarea aa-zisei psihograme. Psihograma, conform lui Bohm, cuprinde trei faze: 1) Dobindirea
unei impresii globale, intuitive care se degaja din protocolul brut. 2) Controlul tiinific al partilor. Princpiul
esential al acestei faze este ca se pleca intotdeauna de la aspectul formal si numai dupa aceea se trece la
continut.
3.) Aceast faz se refera la rezultatul intuitiv si critic al ansamblului. In aceasta etap se reconstruieste
profilul subiectului pe baza elementelor care au fost decelate in etapa a doua.
In principiu schema unei psihograme cuprinde urmatoarele mari capitole:

68

2) Evaluarea calitativa a inteligentei. Sunt considerate o serie de aptitudini particulare abstracte sau
artistice ori tehnice. Este evaluata inteligenta din punct de vedere calitativ dupa aceea si imaginatia. Notam
daca persoana are caracter creator daca manifesta originalitate si excentricitate daca are tendinta de a fi cu
capul in nori sau dac are un simt diminuat al realului, daca persoana manifesta tendinte maniace, de
infrumusetare a realitii, sau de a o mistifica. Se evalueaza aspectul de fidelitate al relatiilor dintre produsul
imaginativ si realitate.
2) Evaluarea cantitativa a inteligentei Se evalueaza eventualele inhibitii afective ale inteligentei bineinteles
de natura nevrotica si /sau depresiva sau eventualele retarduri mentale de anumite nivele de gravitate.
3) Evaluarea afectivitii. Se evalueaza: strutura afectivitatii, maniera de control a trairilor afective,
respectiv maniera de frenaj si de inhibitie, atitudinile generale cum ar fi sentimentele de inferioritate
agresivitate, opozitie, jena, ambitia cantitatii, calitatii, nevoia subiectului de a se face pretuit, dispozitia care
poate fi neutra animata, deprimata, anxioasa
4) Evaluarea trsturilor nevrotice. Trasaturile nevrotice, tip de trasatura, caracteristici si structura.
Eventualele particularitati constitutionale sunt puse in evidenta. Sunt luate in consideratie in vederea unei
imagini cit mai corecte despre persoana informatiile de la alte teste. Sunt valorificate rezultatele anamnezei,
obiceiurile de viata, conflictele majore.
Se incearca un prognostic in legatura cu persoana respectiva si eventual daca situatia ei implica
eventuale dezordini se indica metode psihoterapeutice.
Se formuleaza indicatii de continuare a examenului intr-o anumita directie pentru aprofundare daca este
cazul.
Evaluarea inteligentei
Evaluarea cantitativa tine cont de urmatoarele aspecte pe care protocolul subiectului ar trebui s le
conin. Pentru a putea fi considerata o persoana normala d.p.d.v.a al inteligenei protocolul trebuie sa contina
un procent ridicat de forme bune (F+) si anume intre 80 95%. Aceste raspunsuri F+ trebuie sa fie raspunsuri
globale (G) si kinestezice bune (k+). Acest aspect vizeaza finetea de diferentiere specifica inteligentei si partial
intensitatea tensiunii intelectuale. Succesiunea modurilor de aprehensiune sa fie ordonata. Daca este rigida in
cazul inteligentei atunci este vorba de subiecti pedanti, obsesivi. Daca este puternic relaxata banuim anumite
tendinte maniace, o inteligen de suprafa. Succesiunea depinde de stabilitatea atentiei. Subiectul trebuie sa
dea cel putin 7 10 raspunsuri globale (G). Tipul de aprehensiune, o maniera relativ constanta in raspunsurile
subictului de a cuprinde fie n mod global sau in detaliu imaginea interpretat, se refera la relatia dinte D, G si
d. Este de dorit pentru un subiect normal sa aiba un tip de aprehensiune G, GD, GDd (adica sa aiba si
rasunsuri globale detaliu si detaliu mic). Tipul de aprehensiune vizeaza sensibilitatea la factorii formali ai
inteligentei
Dupa Meilli factorii formali ai inteligentei sunt: sensibilitatea sau finetea de discriminare, complexitatea,
globalitatea, soliditatea structurii invers proportionala cu mobilitatea si originalitatea. Mai conteaz intensitatea
tensiunilor interioare (rapiditatea gindirii).
In evaluarea inteligentei, Rorschach a tinut cont de acesti 5 factori. Succesiunea ordonata impreuna cu
modul de cuprindere (G) vizeaza intensitatea, mai departe F+%, vizeaza finetea , solidaritatea structurilor
inteligentei este evaluta cu urmatoarele aspecte, care sunt obligatoriu prezente in profilul inteligentei unui
subiect normal: A% mai mic decit 50%; la persoanele depresive procentajul rapunsurilor animale este mai
mare.
Ban% aproximativ de 20 25%; copii dau intre 10 15%. Rspunsurile Ban. au importanta lor
psihidiagnostica pentru care ne dau informatii in legatura cu capacitatea de adapatare a persoanei la situatie
si la anturaj. O persoana normala d un procentaj de Ban = 50%. Daca procentajul e mai mare persoana
pluteste cu capul in nori. Trebuie ca persoana sa dea si un anumit numar de raspunsri k+. Rspunsurile K+
reprezinta introversie, capacitate de autocontrol fundamentat raional, raspunsurile k fiind semn al
inteligentei. Ele ne arata aptitudinile creatoare, inspiratia artistica, productivitatea inteligentei deoarece unindule cu raspunsurile produc un puternic adaos proiectiv; persoana se proiecteaza, miscarea este inventata la fel
ca si raspunsurile detalii mici care mai mult aduc in intereptare decit iau din plansa.
Etalon de k: intre 0 - 1k inteligenta este slab mijlocie
2 5k inteligenta este mijlocie, eventual buna
69

5k inteligenta buna si foarte buna.

Nu neaparat daca o persona are k-uri are si o inteligenta buna, procentajul trebuind s fie interpetat
impreuna cu celelate elemente. Daca raspunsurile F+ ar fi 100% apare o personalitate rigida, prudenta axata
pe aspectul formal. Lipsa de intelgenta (diversele tipuri de handicap mental) se caracterizeaza prin procentaj
mic de raspunsuri F+ = 45 60%..
Daca avem un procentaj de F+ sub 45%, este vorba de un caz sever de deficit intelectual cu procentajul
de raspunsuri animale ridicat, peste 65%. Raspunsurile G sunt putine (1-3). Ban este redus deoarece si
capacitatea de insertie sociala este foarte scazuta. Tipul de aprehensiune D, Dd raspunsuri detaliu ordinare in
care elementele detaliu mic (d) joaca un rol mai mult sau mai putin confabulator adica initiava , procesul de
interpetare al detaliului ordinar (Do). Succesiune este ordonata citeodata tinzind la relaxare. Subiectul nu d
nici un raspuns k sau cel mult un k de tip Ban. Tipul de rezonanta intima este extratensiv cu elemente de
egocentricitate. Raspunsurile detaliu uman tind sa le depaseasca pe cele ale raspunsurilor umane (H). Un
astfel de subiect are constiinta atitudinii intepretative diminuata, in fata plansei. Normalii stiu ca plansa nu este
chiar realitatea, pe cnd persoanale care fie au handicap mental sau contact cu realitatea mai scazut mergind
spre patolgic nu au constiinta interpetativa. Ele chiar se straduiesc sa descifreze, sa gasesca o anumita
realitate in spatele acestor imagini.
Subiectii supradotati au o aprehensiune bogata, numar mare de rapsunsuri Orig. Rezonanta intima este
ambiegala (cte puncte la k atitea de C) , G-uri multe, determinanti in care kinestezia se combina cu culoarea.
Diagnosticul calitativ = modul cum este structurata inteligenta. Un procent de F+ ridicat dar nu chiar 100%
caci 100% poate inseamna sterilitatea gindirii proprie oamenilor preocupati de aspectul formal. Daca este sub
70% este vorba de scaderea capacitatii de concentrare sau a capacitatii de control al realitatii.
Persoanele normale sunt caraterizate printr-o succesiune usor relaxata (la artisti) iar daca este vorba de o
mare capacitate de abstractizare este vorba de o persoana rigida. Raspunsurile G si F+ arata gustul pentru
sistematizare stiintifica pentru pespectiva de ansamblu. Putem descifra prin intermediul raspunsurilor globale
daca persona e lipsita de talent natural. n acest caz numarul mare de G se obtine prin suprasolicitare
dovedit de forma ea (F-) a G-urilor. Persoanele din aceast categorie dau putine rapunsuri k+ si la fel de
puine Orig+.
Daca persoana exceleaza in raspunsuri ordinare bune (F+) inseamna ca are o imaginatie vie. Daca da
rapsunsuri confabulatorii GD si F+ atunci este vorba de o orientare teoretica iar in cazul DG este vorba de o
orientare practica. Procentajul de raspunsuri animale ne da posbibiltatea sa facem urmatoarea demarcaie:
artistii, deoarece lumea lor este in afara banalitatii, dau putine raspunsuri animale (25%). Muncitorii care
lucreaza mult in domeniul practic, concret dau insa mai multe (35 50%).
Procentajul slab de raspusuri animale coexista cu un procentaj mare de rasunsuri originale.
Raspunsurile Ban ne dau informatii in legatura cu capacitatea de contact a inteligentei deoarece joaca un
rol important. Daca lipsesc raspunsurile Ban este vorba de un autism schoizofrenic sau de o gindire autista
care se orienteaza mai mult pe ea inssi decit asupra realitatii. Daca Ban % este ridicat si insotit de un
procentaj slab de raspunsuri Orig poate fi vorba de o persoana banala plictisitoare. Daca procentajul de
raspnsuri Ban este insotit de putine raspunsuri animele dar de un procentaj ridicat de raspunsuri Orig atunci
persoana respectiva fie este un politician, fie un functionar cu idei orginale , fie ca are aptitudini pentru cariera
politica sau de funtionar.
Diagnosticarea afectivitatii
Culorile ne dau indicii despre afectivitatea persoanei, rapunsurile forma culoare (FC) ne dau indicii despre
capacitatea de adaptare pe baza controlului ratiunii. Raspunsurile culoare-forma (CF) ne dau indicii in legatura
cu afectivitatea inadaptata labila, agitata sau in orice caz o afectivitate fara obiect, dupa cum raspunsurile
culoare pure C ne duc cu gndul la o afectivitate impulsiva. Daca descriem subiectul din punctul de vedere al
raportului FC, CF si C am putea situa subiectii pe un continuum de la stinga la drepta.
FC CF multe C
Adulti si FC putine C + FC
inseamna copii tipic infantila, specific
prescolari sinelui, functioneza
70

(morala heteronoma: pe baza principiului

a zis mama, a zis tata) placerii.
Nu morala copilului
determina comportamentul
ci autoritatea.
Traubemberg spune: impulsivitatea poate fi diagnostica prin urmatoarele semne: C+ putine sau deloc k, in
cazul acesta este vorba de o descarcare a impulsivitatii in salve frecvente, multe raspunsuri C si numerosi k
este vorba de o descarcare ca de bomba. Daca avem multi C, k si Dbl atunci este vorba de o persona
periculoasa. Raspunsurile C+ si k determina o descarcare de afectivitate ca de bomba, pentru ca in calitate de
reprezentanti ai gindirii, raspunsurile k nu fac decit sa amne descaracrea tensiunii care se acumuleaza si la
un moment dat explodeaza.
Putem avea urmatoarele trei situatii: raspunsuri clar obscure detaliate F(C) si raspunsuri FC+ : este vorba
de empatie, sensibilitate. Daca atunci cind raspunsurile FC sunt intr-un numar mai mic decit raspunsurile F(C)
este vorba de o sensibiltate excesiva. Traubemberg spune: raspunsurile clar obscure detaliate sunt un fel de
frisca adaugata prajiturii FC+, adica raspusurile clar obscure detaliate adauga un plus de control al ratiunii,
indicata de catre raspusurile FC.
Daca intinlim situatii cind raspunsurile FC sunt insotite de raspunsuri culoare pura, atunci este vorba de o
lupta interioara dusa impotriva propriilor afecte; poate fi vorba de o disociatie. Traubmerberg afirma ca este
vorba de o sensibilitate schizoida tipica. Stabilitatea afectivitatii se poate realiza din punct de vedere ai indicilor
Rorschach din doua perspective: a indicilor k ce tempereaza afectivitatea subiectului indiferent daca este
nevrozat, psihotic sau normal. Totui afectivitatea labila ramine labila chiar daca este instiota de k-uri. Reglajul
afectivitatii poate fi realizat si prin procentajul de F+ care inseamna ratiune. De asemenea, o alta forma de
autoreglaj al afectivitatii este G+ care reprezinta o privire de ansamblu asupra stiuatiei. Un frenaj insuficient al
afectiviatii este caraterizat prin raspunsuri culolare numeroase, k putine, procentaj de forme bune slab si G
rele. Un frenaj eficace se traduce prin C acoperit de k (C = k). Un tip de rezonanta intima ambiegal si un
procentaj de raspunsuri forma semnificativ. In situatia in care dintr-u protocol lipsesc raspunsurile culoare ne
putem gindi la tocirea afectiva de natura psihotica, debilitate mentala, inhibitie afectiva de natura
depresiva/psihotica.
Contactul social (capacitatea de contact) se realizeaza functie de afectivitate. O persoana cuartiva,
cuartata, relationeaza foarte greu n mediul social.
Sunt 6 factori care determina din punct de vedere al indicilor Rorschach capacitatea de contact: Ban si
Ban% (pentru o inteligenta superioara trebuie sa se situeze intre limitele precizate). Cei doi indici dau masura
contactului intelectual cu lumea. Pentru persoanele oligofrene un Ban% rezonabil ne da speran privind
adapatabilitatea persoanei la mediul sau. Pentru depresivi, este un indiciu porivind gravitatea depresiei. Pentru
psihotici in general prin Ban % apreciem egocentrismul, slabirea contactului cu realitatea sau chiar gravitatea
maladiei.
Diagnosticul psihopatologic cu testul Rorschach
Diagnosticarea nevrozelor se bazeaza pe urmatoarele elemente: soc culoare, lipsa raspunsurilor k ,
interpetari de figuri intermaculare, tip de rezonta intima cuartiv, cuartat. Cu ajutorul Rorschach diferiti indicatori
pot fi pusi in evidenta: punctul de fixare in evolutia libidinala. Astfel, daca subiectul este fixat in stadiul oral
putem afla acest lucru prin raspunsurile globale; daca este fixat in stadiul genital putem afla prin raspunsurile
de
tip detaliu ordinar; raspunsurile detaliu mic ne dau indicii despre fixarea sa in stadiul anal, dupa cum Dblurile ne dau indicii despre agresivitatea anal a persoanei. Tulburarile de libidou se vad in tipul de raspuns
culoare in care se incadreaza subiectul. Fenomenul de soc arata daca exista o refulare a energiilor libidinale.
Socul la negru sau rosu ne confirma faptul ca este vorbe de o anxietate manifesta. Socul la negru este
indicatorul cel mai general al anxietatii fobice. Cu ajutorul Rorschach pot fi puse in evidenta diferite tipuri de
nevroze, poate fi facuta deosebirea dintre ele (daca este vorba de o nevroza de caracter, obsesiva, anxioasa
sau de neurastenie). Astazi DSM4 recurge la alte clasificari.
Psihopatiile un alt domeniu de psihodiagnoza cu ajutorul Rorschach sunt evidentiate de soc negru-rosu.
Exemplu: pentru simptomele suicidale: autocritica (referiri autocritice la sine n timpul protocolrii de tipul: '' Eu
71

nu prtea sunt bun la desene''), accentuari ale simetriei planselor, raspunsuri de tip unde, insistenta
raspunsurilor pe mijolcul plansei, raspunsuri perspectiva, critica obiectelor si pedanteria formelor.
Pot fi decelate prin Rorschach diverse tipuri de psihopatii: de tip schizoid, labila, antisociala etc.
TESTUL SZONDI
Testul intr in categoria testelor proiective. Asemenea celorlalte probe proiective, pe baza unui material
stimul, mai mult sau mai putin ambiguu, este stimulata atitudinea subiectului de a-si exprima lumea sa
interioara, in alegerile sale, far ca el sa fie constient de acest lucru.
Testul este utilizat astazi, dupa citeva decenii de experienta, nu numai in domeniul clinic dar si in domeniul
investigari personalitatii normale, cu scopul orientarii scolare, profesionale, in diverse studii de psihologie
sociala, experimentala, etc. Este interesant sa remarcam, de la inceput, ca teoria testului (o teorie despre
personalitate) este intructva diferita de traditia scolilor personologice si anume aceasta teorie cuprinde dou
mari teorii: 1) teoria genotropismului (tropism = a alege in context social persoanele care ni se aseamana;
genotropism = a alege persoanele care au aceleasi gene pulsionale ca si noi); 2) teoria destinului pulsional
(cursul vieii reprezint mlinirea unui plan de via htrt de genele noastre pulsionale). n virturtea acestor
dou teorii Szondi si-a numit testul cnd diagnostic experimental al pulsiunilor cind genotest sau analiza
destinului.
El pleaca de la urmatorul principiu: alegerile afective legate de simpatie/antipatie sunt caracteristice
personalitatii. La aceste alegeri participa intregul sistem motivational-afectiv. n mod total eronat, Szondi
reduce sfera conditionarilor, a alegerilor doar la citiva factori pulsionali. Astazi in psihologia americana exista
tendinta de a reconsidera rolul factorilor ereditari in determinarea anumitor caracteristici sau capaciti ale
personalitatii. Cu toate acestea nu putem accepta pozitia biologizanta a lui Szondi, care considera ca noi ne
alegem partenerul de viata, profesia, prietenii, in virtutea unor gene pulsionale, adica gene determinate de
anumite trebuinte fundamentale, functionale ale individului.
Validitatea teoriei lui Szondi este discutabila, insa testul a capatat un destin diferit. Dac teoria este
infirmata, testul si-a dovedit validitatea prin faptul ca a fost confirmat n clinica, indiferent de cadrul su
teoretic. De altfel unii dintre elevii si, cum este cazul, Susanei Deri, au furnizat testului o nou baz teoretic
interpretativ apelnd la conceptele psihologiei abisale.
Pe scurt, Szondi spune ca orice o alegere pe care o facem in viata ar fi dirijata de o rezonanta instinctuala
care se cheama genotropism. Aceasta rezonanta instinctuala este caracterizata printr-un substrat biologic
autonom. Prin actele nostre, spune autorul, noi implinim un destin, de unde si denumirea conceptiei sale de
analiza a destinului, adica analiza acelor factori care determina evolutia (destinul) individului.
Teoria genotropismului se refera la atractia inerenta pe care o persoana o simte fata de alte persoane. El
considera ca este vorba de o atractie instinctuala, determinata de gene (adica de factori ai ereditatii). Practic
ar exista anumite gene latente care se manifesta pe cai indirecte in alegerile mentionate. Binenteles ca
persoanele care se simt atrase reciproc, dupa Szondi, sunt purtatoarele acelorasi gene. In perioada in care
Szondi si-a elaborat teoria, in psihiatrie era recunoscuta baza ereditara a urmatoarelor grupe de tulburari
mentale:
- grupul tulburarilor schizoforme, in care intrau paranoia si catatonia;
- grupul tulburarilor circulare: depresia si mania
- grupul tulburarilor paroxistice: isteria, epilepsia.
Acestor 3 grupe Szondi le mai adauga categoria bolilor sexuale: homosexulaitatea si sadismul.
Dupa Szondi am avea de a face cu 4 categorii de instincte. Instinctul, in conceptia sa, reprezinta tendinta
inconstienta, la nivelul organismului, de a reface starea trecuta. n acest punct Szondi adopt poziia lui Freud
exprimat n Dincolo de principiul plcerii . Aceste patru categorii de instincte, corespunzatoare celor 4
categorii de boli, sunt: instinctul sexual, instinctul paroxistic, instinctul schizoform, instinctul circular.
Fiecare dintre cele 4 instincte ar cuprinde la rindul lor cite 2 trebuinte sau factori instinctuali. La rindul lor
aceste trebuinte inregistreaza 2 laturi complementare, adica 2 tendinte. Aceasta schema reprezinta nucleul
teoriei lui Szondi.
Vectorul sexual cuprinde 2 trebuinte: homosexuala si sadica. Vectorul paroxistic, inseamna trebuinta
instinctuala de a descarca tensiunea acumulat in salve si cuprinde: tendintele epileptoide si isterica. Vectorul
schizoform cuprinde: trebuintele catatonica si paranoica Vectorul circular cuprinde: trebuintele depresiva si
72

maniacala. Fiecare trebuinta la rindul ei cuprinde o tendinta pozitiva si una negativa manifestat ca simpatie,
respectiv ca antipatie fa de fizionomiile prezentate ca stimuli. Teoria testului opereaz deci cu 4 vectori, 8
trebuinte si 16 directii. Este vorba intr-un final de 8 categorii de tulburari psihice: Homosexualitatea (h),
Sadismul (s), Epilepsia (e), Isteria (hy), Paranoia (p), Depresia (d), Mania (m), Catatonia (k). Aceste 8 categorii
de boli au corespondent in testul lui Szondi in 8 categorii de trebuinte. In stadiul patologic aceste trebuinte
imbraca formele morbide ale homosexualitatii, sadismului, epilepsiei etc, fiind totusi specifice si oamenilor
normali. Din acesta cauza, cu acest test putem sa evaluam atit personalitatea mordida (mai ales stadiul ei,
tabloul nosologic in care se incadreaza persoana) sau putem stabili diversele tendinte care determina
comportamentul observabil al persoanei normale.
Utilitatea clinica a testului se datoreaza faptului ca rezultatele furnizate de acest test nu sunt expresii ale
unor criterii biologice, cit mai degraba ale unor criterii socio-culturale.
Valorificarea clinica a testului Szondi nu se bazeza pe teoria genelor pulsionale recisive, latente, ci
incearca sa recruteze in ultim instanta o serie de concepte explicative pentru tendintele personalitatii
evidentiate de cele 8 categorii de trebuinte si de cele 16 directii. Susan Dery (1999) incearc sa puna testul pe
baze psihanalitice ceea ce nu-l intriga pe maestrul ei, care dimpotriva, o lauda n prefaa crii privitoare la test
publicat de autoare.
Prezentarea testului
Se compune din 48 de fotografii, ale unor persoane ce au fost pacienti ai serviciului de psihiatrie, bolnavi
incadrabili in cele 8 tipuri de boli psihice. Pe spatele fiecarei fotografii este indicat seria pozelor (sunt ase)
din care face parte portretul respectiv. Cu o litera, este indicata boala sau tabloul nosologic specific bolnavului
respectiv.
Sunt 48 fotografii, deoarece sunt 6 serii a cite 8 tipuri de boli, fiecare tip de boala regasindu-se in setul de
fotografii de 6 ori adica avem 6 fotografii de sadici, epileptici, etc.
Modul de administrare
Fotografiile sunt etalate n faa subiectului, pe serii, si in fiecare serie, intr-o ordine prestabilita, adic n
ordinea numertrii lor cu cifre arabe.
Examinatorul soune: ''Aveti in fata d-voastra niste fotografii. Va trebui sa alegeti dou fotografii care va
sunt foarte simpatice si 2 fotografii care va sunt foarte antipatice. Aici nu exista alegeri bune sau gresite''
(aceasta precizare o face S. Dery). Fotografiile simpatice se pun in dreapta, cele antipatice in stinga, cele care
ramn le punem de-o parte (si avem grija sa nu amestecam simpaticele cu antipaticele). Acest lucru se face
de 6 ori.
Este posibil ca unii subiecti sa spuna la un moment dat: Toate sunt la fel de simpatice sau Toate sunt la
fel de antipatice. Pentru a-i stimula s faca totusi diferente i intrebam: Daca ar fi sa intilniti aceste persoane
intr-un compartiment, linga care ti-ar plcea sa te asezi ?.
Exista dou variante fundamentale de administrare a testului: aceea originala, a lui Szondi, care consta n
luarea a dou protocoale. Intre cele dou protocoale pot fi administrate alte probe, tot proiective ca testul
Rochart, TAT s.a.m.d. Aceasta forma este doar o modalitate de a formula ipoteze sau de a gasi niste
raspunsuri la ipotezele clinice pe care ni le-am formulat.
Varianta mai laborioasa, consta in a lua 6 10 protocoale la 1-2 zile distanta intre ele. Este mult mai
diagnostica, ne da indicii despre evolutia tendintelor subiectului.
Este recomadat ca la sfirsitul testului, fie ca este vorba de varianta scurta sau cea lunga, sa se elaboreze
ceea ce se numeste testul final, adica din cele 12 fotografii alese ca simpatice i cerem subiectului s-a aleaga
patru care ii sunt cele mai simpatice iar din cele 12 antipatice sa le aleaga alte patru care ii sunt cele mai
antipatice.
Urmeaz realizara experimentului asociatiei factoriale, care consta in a cere subiectului sa construiasca o
povestire in legatura cu fotografiile alese la testul final, sau daca avem timp e bine sa cerem subiectului, dupa
metoda experimentului asociativ verbal a lui Jung, pentru fiecare imagine, sa ne spuna ce ii evoc fiecare
fotografie. Iata de ce este important experimentul asociativ verbal: se poate ntmpla ca la fotografia 5h
subiectul sa spuna: ''Este tinar, este elev, locuieste inca cu parintii, toata lumea il iubeste, cind va ajunge la
73

virsta mea ii va lipsi dragostea, poate ca este emotiv, dar daca este asa sunt singur ca se afla inca la inceput
etc''. La fotografia 4e subiectul spune: ''Este la fel de batrin ca mine, apare ca un om cu o profesie liberala,
se pot spune multe despre acest subiect, are un aer amenintator dar nu este brutal . Deci subiectul scoate la
lumina, prin procesul identificarii si deplasarii, mecanismele psihice specifice pe care le teoretizeaza
psihanaliza. n felul acesta putem intregi informatia despre subiectul respectiv.
Consemnarea si cotarea alegerilor
n urma administrrii testului rezult dou grupe de fotografii de: simpatice i antipatice.
alegerile simpatice se simbolizeaz cu un ''x'' rosu iar cele antipatice cu albastru.
Alegerile sunt cotate cu urmatorele 4 semne conventionale: reactie nula sau zero, pozitiv, negativ sau
ambivalent.
Sistemul pulsional elaborat de Szondi
Conform lui Leopold Szondi viata psihica se desfasoara in limitele a 4 vectori sau cercuri instinctuale
(vectorul sexual, paroxistic, schizofrenic si de contact). Fiecare vector cuprinde cite dou tendine rezulta in
total opt. Acesti 8 factori reprezinta 8 trebuinte fundamentale, care sunt comune tuturor oamenilor. Este
adevarat ca in cazurile patologice ele inregistreaza un grad de tensiune mai ridicat.
Descrierea succinta a acestor factori:
Vectorul sexual
homosexualitatea (h) reprezinta tendinta catre tandrete, feminitate, tendinta de a fi iubit, dezmierdat.
Este vorba de iubirea de tip feminin de a fi cucerit. Dery spune ca, dimpotriva, este o dorinta de contact pasiv,
de abandonare fata de obiectul iubirii si exprima nostalgia iubirii materne.
Sadismul (s) dimpotriva, inseamna masculinitate, agresivitate, respectiv tendinta sadomasochista. In
timp de factorul h reprezinta, dorinta de a fi obiectul tandretii, de a fi posedat, de a fi condus, factorul s
reprezinta agresivitatea masculina , pofta de a ataca, de a stapini, de a conduce, de a cucerii.
Aceste 2 tendinte se gasesc la persoanele de ambele sexe iar in cazuri anormale tendinta catre
masculinitatesadism, respectiv feminitate-homosexualitate este intruchipata in sexul opus. Este anormal la
barbatii care prezinta o tendinta homosexuala crescuta, o dorinta de afectiune, de a fi mingiiat, de a ceda, etc.
Daca tendinta feminina, de tandrete este exprimata in h+, dimpotriva h- semnifica sublimarea acestei
tendinte care se manifesta ca o tendinta culturala. Dupa cum s+ inseamna tendinta agresiva iar s-
inseamna tendinte civilizatoare, combinatia h+ si s+ inseamna oameni realisti iar combinatia h- si s- oameni
irealisti.
In cazul in care este vorba de o alegere puternica, de o relatie plina, h+ care inglobeaza toate cele 6
alegeri posibile din factorul respectiv, poate sa insemne un veritabil comportament antisocial dar acest lucru
este posibil numai in corelatie cu semnificatia celorlalti factori
Vectorul paroxistic cuprinde tendinta epileptioda (e) i tendinta isterica (hy). Ceea ce este comun celor doi
factori este faptul ca nregistreaza o izbucnire, o explozie, dupa o faza prealabila de incarcare: dupa
descrcarea paroxistic urmeaza o noua faza de incarcare, apoi o noua faza de acces.
Acest lucru este intilnit si la oamenii normali nsa, pentru Szondi modelul paroxistic, al descarcarilor de
agresivitate si de afect, il reprezenta boala epileptica. De aceea a si numit unul dintre factori tendinta
epileptoida (e).
S. Dery arat c cest vector paroximal este o structura de acomodare, periodic incarcata cu energie, care
atinge un apogeu, apoi se descarca brusc. Ea mai spune, ca prototipul descarcarii paroximale este evolutia
gradata si explozia brusca a unei crize epileptoide - aceasta fiind una din premisele teroetice ale lui Szondi.
Interpretarea factorului e este fondata pe ipoteza ca el se raporteaza la controlul si descarcarea energiei
agresive si reflecta aspectele care sunt legate de dezvoltarea Supraeu-lui. Factorul e+ ne arata un Supraeu
dinamic, activ, puternic, deci e+ este un semn de control etic. In copilarie se reduce la o seam de interdicii
de tipul nu e voie asta, nu face cealalt''. Sunt mai mici sau mai mari exigentele care ni le impun parintii,
dupa aceea, toata viata noastra, in societate, aceste interdicii nu inseamna altceva decit acordul, autoreglajul
in virtutea unor constrngeri pe care noi le introectam sub forma acestui aspect functional pe care il reprezinta
Supraeul.
74

Factorul e- inseamna, dimpotriva, autoncotrol, bunavointa, bunatate dar totodata e- mai are si
semnificatia tendintei la rautate, rea vointa, invidie, geloze, nervozitate si explozii agresive, intr-un cuvint un
Supraeu slab.
Trebuie retinut ca e- alaturi de s+ este cel mai semnificativ aspect al sindromului antisocial sau un
sindrom de tendinte antisociale.
Dimpotriva, factorul hy reprezinta vanitatea, tendinta de a se evidentia cu orice pret, orientarea catre
imbracaminte mai batatoare la ochi, catre extravagan. S. Dery o denumeste nevoia de a-si exprima emotiile
intr-un mod mai perceptibil. Ea d o interpretare foarte interesanta si spune ca exista o legatura intre hy+
(adica intre isteria pozitiva) si orientarea motrica a personalitatii. In schema personalitatii, o constelatie hy+
indica o slabiciune a barierei fractionale dintre regiunea afectiva si regiunea motrica, adica persoana are
tendinta de a-si exprima afectele la nivel motor, prin gesturi largi, prin exagerari. Factorul hy+ inseamna
tendinta la exhibitionism, de a fi in centrul publicului, de a fi teatral, de a arata mai mult decit este (ceea ce
este la Karl Leonhard personalitatea demonstrativa).
Pe de alta parte factorul hy- inseamna teama de exhibitionism, teama de manifestare, de a-si arata
deschis sentimentele, teama de a se manifesta in public, fuga de ochii lumii, adica persoana care sta in spate,
exact inversul sindromului hy+. Persoanele nu vor sa-si exprime sentimentele intr-o maniera perceptibila,
ceea ce poate fi semnul unui Surpaeu care functioneaza bine si care domina aceasta nevoie infantila de a
satisface narcisist, de o maniera exhibitionista anumite trebuinte. Aceste personae au o rezerva afectiva care
nu exclude totusi nevoia unei vieti afective intense. Atit ca ele nu pot si nu vor sa exprime acest lucru, se retin
datorita unui Surpaeu care functioneza bine, asa cum un supraeu care functioneza bine exista si la s+ .
Vectorul schizoform
Acest vector include, prin excelen, instinctele eului, fiind vorba de trebuinte.
El este, dintr-un anumit punct de vedere, vectorul cu semnificatia cea mai bogata pentru ca atit in topica
freudiana cit si in sistemul personalitatii altor psihologi (care au urmat lui Freud) Eul reprezinta instanta care
regleaza comportamentul si ne asigura priza cu realitatea, cu lumea inconjuratoare , ne ajuta sa ne integram
n mediul nostru de via.
Eului, nu ii este nimic strain din pulsiunile personalitatii. El le inglobeaza pe toate: si pe cea sadica si pe
cea homosexuala, depresiva etc. In conceptia lui Szondi, constiinta si Eul au semnificatie diferita decit cea din
psihologie. Dupa Szondi, vectorul schizoform, desi instinctiv, este unica instanta care intervine cu efect
reglator, constient la nivelul personalitatii. Vectorul Eului (schizoform) exprima forma dinamica a pulsiunilor
innascute, maniera in care intensitatea acestor pulsiuni le face fie sa devina constientizabile sau s se
exprime intr-o forma simbolica - in constiinta - sub forma factoului p - sau s fie integrate intr-o organizare
coerenta a vietii psihice, numita Eu - integrarea fiiind functia lui k-.
Factorul p (paranoiform), dupa Szondi, este partea care indica acea tendinta a personalitatii de a se
exprima pe sine in toate actiunile in care este implicata. Se refera la nevoile de comunicare a sistemului
personalitatii cu lumea. Functia lui p fiind de a largi lumea, facind eul sa inglobeze cit mai multe obiecte in el;
el vrea sa desfiinteze pur si simplu limitele dintre subiect si lumea obiectelor de aceea inseamna productie in
sensul cel mai larg psihanalitic. Adica tendinta de a atribui ceva care imi apartine in interiorul meu obiectelor
din afara. Dimpotriva factorul k insemna tendinta de a ridica bariere intre sinele meu si structura intima a
personalitatii pe de o parte, si lumea obiectelor pe de alt parte. De aceea el reprezinta mai degraba nu o
structura proiectiva ci o tendinta narcisista de a m delimita de obiecte.
p+ inseamna delimitarea sferei Eului; individul se simte tare, puternic, atotstiutor, crede ca totul este
posibil si admisibil, toata lumea este a lui. In cazurile patologice, aceasta tendinta duce la megalomanie
paranoida: el este nu tiu care geniu sau personalitate istoric, reformatorul lumii, reprezentantul binelui
absolut. Szondi numeste aceasta inflactie a eului, adica tendinta de largire a eului pentru a deveni indistinct
in raport cu obiectul.
p- inseamna o restringere a sferei eului, persoana se simte si se apreciaza mica, slaba, ignoranta, in
raport cu atotputernicia lumii, fiind un sentiment de inferioriate si, binenteles, legat de aceasta, se dezvolta
sentimentul de persecutie, de banuiala. In general subiecii, cu astfel de sentimente, se considera mai valorosi
decit sunt recunoscuti de catre ambianta.
Factorul k are tendinta de a mentine integritatea narcisista a Eului. Scopul lui este de a elimina tensiunea
din factoul p, deci este o forta organizatoare care tinde sa conserve structura Eului. El este cu alte cuvinte
75

Eul care ia atitudine, atitudine prin care permite satisfacerea sau refuza satisfacerea unor pulsiuni (exact
functia Eului descrisa de Freud in cadrul celei de-a doua topici).
In timp de p- actioneaza prin proiectie, factorul k+ acapareaza in sine tendintele exterioare pe care le
introecteaza, aceasta inseamna ca are loc o interiorizare (introiecie) a unei insusiri, a unei idei din lumea
exterioara, pe are persoana si-o face proprie. Trebuie retinut faptul ca p- functioneaza prin introiectie
incorporind lumea, ideile, obiectele din afara, considerindu-le ale sale. Este tendinta de a cuprinde idealul care
poate fi formulat in aceste cuvinte: Vreau sa fiu similar idealului meu; pe cnd o alta modalitate de a opera a
lui k+ o reprezinta opertropismul (termen inventat de Szondi dup care k+ determin alegerea partenerului
de viata, a iubitului, a profesiunii, deci se exprima in alegeri sociale). De asemenea k se mai manifesta ca
narcisism, autoiubire. El desemneaz nu numai ca ma iubesc pe mine dar si faptul ca imi aleg ca prieteni
persoanele care imi seaman.
O alta forma prin care se manifesta este egoismul: imi procur mai multe obiecte, valori din afara, pe care
mi le insusesc. Egocentrismul: accept lumea numai in masura in care imi este conform mie, eu fiind centrul
universului la care se raporteaza toate celelalte. O alta forma este autismul care se manifesta prin adaptare,
retragere, introversie. Aici k+ se manifesta prin adaptare, adica prin renuntare la atitudinea proprie, persoana
cere totdeauna parerea altora, nu ia atitudine in felul in care ar dori si se supune orbeste dorintei altora.
Factorulk- se poate manifesta prin refulare, adica respingerea in subconstient a unor tendinte care nu
sunt indezirabile.
Vectorul circular se mai numeste si vectorul de contact
pentru ca semnifica contacul subiectului cu realitatea.
Factorul d exprima raportul tipic anal, de relatie cu obiectele care fac obiectul investiei libidinale.
Trebuie amintit faptul ca potrivit lui Freud, libidoul, energia pulsionala sexuala, inregistreaza o dezvoltare
stadiala. Copilul trece prin mai multe stadii in care libidoul este investit in anumite obiecte ale iubirii. Primul
stadiu este stadiul oral si corespunde satisfacerii unor trebuinte fundamentale, acea de ncorporare (hranire) a
obiectului investirii libidinale, reprezentat de sinul matern. Nerezolvarea in cazul acestui stadiu sau mai precis
frustrarile care pot exista in acest stadiu pot conduce mai tirziu, in existenta adulta, la unele caracteristici de
personalitate care se pot manifesta in asa zisul tip depresiv. Al doilea stadiu este cel anal, de educare a
sfincterelor. In aceasta perioada copilul are tendinta de a trata fecalele sale ca pe o valoare proprie de unde si
tendinta de retinere, care mai tirziu, viu pastrata, se va transforma in tendinta de a pastra, acumula obiecte,
tendinta a carei tenta patologica este avaritia.
Deci simptomele depresive sunt:
d+: semnific obiectivitate si simtul realitatii, starea de multumire care se poate referi la situatia sociala;
m+ exprima capacitatea de fericire echilibrata a unei persoane care se intereseaza de lumea inconjuratoare,
care stie sa savureze viata sub toate aspectele ei. Teoretic este vorba de o persoana care se agata, care
cauta sa parvina, insa nu intotdeauna aceasta tendinta este si satisfacuta.
m-: reprezinta o caracteristica a omului care se detaseaza voluntar de ambianta, se simte parasit,
vitregit, solitar, se acomodeaza greu la cerintele sociale, nu are simtul realitatii si nu se misca lejer in sfera
ideilor. Astfel de persoane se caracterizeaza prin lipsa unei orientari sigure in fata realitatii. Acest aspect ste in
legatura cu frustrarile din stadiul oral al dezvoltarii; libidoului dupa stadiul oral i urmeaza stadiul anal iar
frustrarile din acest stadiu sunt semnificate pentru factorul depresie.
d': se caracterizeaza prin inalta pretuire care este acordata obiectelor si este insotit ntotdeauna de
tendinta de cautare, manipulare activa a obiectelor. Aceasta explica atit pulsiunea de colectionar cit si tendinta
de acumulare care se poate exprima prin avaritie.
d+: inseamna tendinta de a risipi obiecte, valori, idei. Acestea sunt persoane neglijente, dezordonate,
superficiale, cu un sentiment redus al responsabilitii.
d-: inseamna atasament voluntar fata de un obiect, ideal, o profesiune. Subiectii din aceasta categorie
sunt susceptibili sa fie extrem de fideli unui obiect odata ce l-au investit libidinal. Ei sunt conservatori, le
repugna inovatiile si schimbarile pentru ca nu sunt capabili sa-si investeasca libidoul in noi obiecte. De

76

asemenea, d- inseamna grija fata de obiecte iar in planul ideilor inseamna un tip analitic, sceptic, mereu in
indoiala pina la obsesie.
Clasificarea si interpretarea alegerilor
Relatiile de alegere pot fi clasificate din punctul de vedere: al cantitatii si al directiei. Sub aspectul cantitatii
avem: reactii goale sau zero, reactii pline si reactii medii, adica acele reactii care implica de o parte si de
cealalta 2-3 alegeri.
Trebuie precizat faptul ca reactia goala sau nula inseamna manifestarea pulsionala normala sau
anormala, adica ne arata comportamentul observabil. Absenta aproape completa a alegerii reprezinta la
factorul respectiv trebuinta pulsionala pe care subiectul o traieste din plin, trebuinta actualmente fiind
satisfacuta.
Reactia plina, dimpotriva, reprezinta factorul pulsional cu actiunea cea mai dinamica, reprezinta asa cum
spunea S. Dery baza pulsionala subiacenta a comportamentului, adica dupa limbaj szondian, tensiunea
acumulata la nivelul factorului care o inregistreaza.
Reactia plina se va manifesta genotropic in alegerile sale, in atitudinile sale fata de viata, adica determina
alegerile manifestarile, pe cind reactia nula arata cum procedeaza persoana, cum se dezvaluie modul ei de a
proceda ( p inseamna proiectie, tendinta de a distruge bariera instituit de eu). In inflatia eului (egodiastol)
exista aceasta tendinta de a incorpora intreaga lume; eul se simte puternic, omnipotent, omniprezent, pe cind
k reprezinta tendinta de introiectie adica de incorporare din afara in Eu, si de intarire, intr-o maniera
narcisista, a acestei bariere).
S. Dery precizeaz c reactia goala ne arat factorul cu rezistenta cea mai mica, adica factorul care este
mereu pe cale sa se descarce. De aceea el si arat maniera observabila in care procedeaza persoana iar
reactia plina exprima factorul dinamic, cu incarcatura cea mai mare si care se manifesta genotropic.
Cel de-al treilea tip de reactie, reactia ambivalent rezulta cnd subiectul d cel putin 2 alegeri simpatice
si antipatice (2/3; 3/2; 2/2; 3/3; 2/4; 4/2) astfel incit numaratorul si numitorul sa dea cel mult valoarea 6 (pentru
ca sunt 6 fotografii din fiecare vector). Intr-un protocol nu pot fi la un loc mai mult de 6 alegeri, fie ca sunt
pozitive, fie negative.
Reactiile ambivalente semnifica tendinta pulsionala pe cale de a se descarca. O reactie ambivalenta
conduce la ideea unei tensiuni interne, a unei probleme interioare la nivelul persoanei dar in acelasi timp
semnifica si o anumita tendinta de autocontrol a tensiunii pulsionale. De aceea raportul intre suma reactiilor
zero si a reactiilor ambivalente, in cadrul unui protocol, ne da capacitatea de supracontrol sau autocontrol a
comportamentului.
Valorificarea diagnostica a rezultatelor
Dupa ce rezultatele au fost inregistrare in foaia de protocol se interpreteaza profilul instinctual al
subiectului.
O alegere oarecare din protocol nu se interpreteaz izolat ci numai in interdependenta cu factorul pereche
din cadrul vectorului, si in conexiune cu toate grupele instinctuale. Deci interpretarea unei reactii se face in
contextul celorlalte reactii.
Exista o tehnica cu doua profile si una cu 6 10 profile. Tehnica cu doua profile apartine chiar lui Szondi
insa ea nu este de foarte mare ajutor.
Interpretarea profilului, dupa cum s-a vazut, nu se face din perspectiva teoriei lui Szondi - teoria
genotropismului - care nu este valabila ci chiar naiva, reactionara prin presupunerea ei fundamentala c
alegerile noastre de toate zilele ar putea fi influentate de un fundament pulsional, de catre asa zisele gene
latente sau recisive, ci din perspectiva unor diverse teorii personologice, n special din perspectiv abisal.
Din cele 2 profile, obtinute la interval de 2-3 ore de experimentator psihologul extrage acele constelatii de
reactii care sunt contante de la un profil la altul.
De retinut c niciodata nu se intimpla ca un subiect sa dea un protocol identic cu primul a doua oar. Daca
se intimpla totusi, putem fii siguri ca este vorba de o tenta accentuat patologica, persoanei normale fiindu-i
proprie aceea elasticitate a adaptarii la lumea obiectuala pentru c micile schimbari de fotografii, care au fost

77

alese in acelasi numar pentru un factor, reprezint un fapt normal. Aceste modificari nu indica probleme, ele
sunt normale.
Psihologul pastreaza constelatiile ramase neschimbate de la un protocol la altul si interpretarea o face pe
baza acestor invarianti.
Exista in vederea interpretarii protocolului o serie de sindroame tipice care functioneaza ca repere clinice
ce au fost confirmate frecvent in practica psihodiagnostica. Aceasta ar insemna un fel de interpretare
mecanica apelind la o experien clinic sedimentat. Totui nterpreatrea subtila se face pe baza semnificatie
psihologice a constelatiilor, semnificatie prezentata pe larg in cartea lui S. Dery.
Exemplu: factorul sexual (constelatia h0 h-). h0 = subiectul, a descarcat in mod curent, probabil
acum, trebuinta de afectiune. Ea practic nu se mai manifesta , nu mai are valoare genotropica, adica nu
influenteaza din inconstient alegerile noastre. H0 repreztina modalitatea observabila de descarcare a unei
pulsiuni. Ea arata ca persoana in momentul acesta are tensiunea reprezentata de nevoia de afectiune
descarcata si nu se manifesta in plan inconstient ca o forta genotropica ce ar influenta alegerile noastre de
toate zilele.
Dimpotriva factorul s reprezinta tendinta de a manipula mai curind conceptele, abstractiile decit obiectele
caci s+ inseamna pulsiunea agresiva de a manipula obiectele. Avem in cazul acesta mai degraba trairea ca
sentiment axiogen, relatia cu obiectele exterioare, caci anxietatea este definita de catre Freud ca fiind aceea
teama fara obiect. Anxietatea este in general caracterizata si printr-o anumita avizare sociala, persoana nu
incalca regulile, dimpotriva, este grijulie. De exemplu, factorul paroxistic este tendinta epileptoida si se
manifesta mai ales sub aspect etic ca Supraeu.
Exista varianta celor 10 protocoale care in conceptia lui Szondi este cea mai adecvata scopurilor
diagnostice. n urma prelucrrii celor 10 profile se calculeaza suma totala, intr-un tabel centralizat, a reactiilor
zero si ambivalente deoarece stim ca raportul dintre reactiile zero si cele ambivalente ne dau un indiciu despre
capacitatea de autocontrol a subiectului (raportul dintre suma de reactii zero 'supra suma de reactii
ambivalente).
Reactiile zero si ambivalente sunt acelea care releva atit canalele de reducere a tensiunilor cit si supapele
adecvate de formare a diverselor simptome.
In continuare se determina tensiunea intravectoriala, adica diferenta de tensiune dintre cei 2 factori ai
vectorului dat. De exemplu, sa zicem ca la factorul s in urma celor 10 protocoale rezulta 8 hy si 2 s.
Diferenta este 6. Factorul cu incarcatura dinamica cea mai mare este factorul h. n felul acesta aflam
tensiunea intravectoriala. Cu cit aceasta diferenta este mai mare cu atit este mai probabil ca factorul cu
indicele maxim, adica cu cele mai multe reactii zero sau ambivalente, sa fie relevant prin aspectul genotropic,
adica sa determine in cea mai mare masura reactiile subiectului si prin aceasta sa fie cel mai relevant pentru
caracterizeaza personalitatii.
Din punct de vedere al semnificatiei diagnostice factorii pulsionali se impart in 2 categori: factori
simptomatici si factori radacina. Factori simptomatici sunt cei care genereaza simptomatologia si acestia sunt
factorii zero si reactiile ambivalente. Alegerele constante sau aproape constant ambivalente, denota simptome
interne. Simptomele externe sunt relevate, asa cum am spus, de reactiile zero.
Factorii radacina sunt determinatni ai caraterului sau ai patogenezei. Ei sunt evidentiati prin ansamblul
factorilor constanti +/- (si pe baza reactiilor alegerilor constante pozitive sau negative).
In urma determinarii, pentru fiecare factor in parte, a sumei reactiilor pozitive si ambivalente, de-a lungul a
10 protocoale, se obtine o valoare in virtutea careia pot fi separati si factorii simptomatici de catre factorii
radacina.
Suma reactiilor ambivalente si zero d gradul de tensiune al tendintelor factorului in cauza, adica tendinta
pozitiva sau negativa.
Factorii simptomatici, adica aceia incarcati predominant pozitiv sau negativ, poseda gradul cel mai ridicat
de tensiune a tendintelor, in timp ce factorii radacina gradul cel mai scazut.
Ordonarea factorilor pulsionali dupa gradul de tensiune a tendintelor duce la decelarea factorilor
simptomatici separat de factorii radacina. n felul acesta, se ajunge la formula pulsionala care este un raport, o
fractie, in care la numarator se scrie initiala factorului simptomatic, adica cel mai incarcat in reactia
ambivalenta.
78

Formula pulsionala completa cuprinde si factorii submanifesti adica factori cu grad mediu de incarcare.
De-a lungul a doua protocoale, i cu att mai mult pe parcursul a 10 protocoale, se schimba aspectul de
incarcare a factorilor.
Aceste aspecte ale variabilitatii le vom discuta pe scurt mpreun cu semnificatia lor psihopatologica.
Semnificatia constelatiilor sau schimbarilor reactiilor factoriale, cum numeste S. Dery reactia factoriala
de alegere sau de respingere a pozelor, din punct de vedere clinic, probabil ca este cel mai important aspect
in interpretare. Autoarea citat clasifica aceste schimbari astfel:
1) Numarul absolut, respectiv directia alegerilor pozitive sau negative ale unui factor nu se schimba dar se
schimba fotografiile care au fost alese, respectiv respinse. Acest tip de schimbari nu produce modificari in
interpretare pentru ca reactia ramne pozitiva/neagativa, indiferent de fotografiile alese sau respinse, avind
aceeasi semnificatie psihologic.
2) Variatia in tensiuni sau in distributiia factorilor, in conditiile in care
factorul ramine neschimbat. De exemplu: factorul h va avea prima oara 3 alegeri si o respingere apoi
patru alegeri si o respingere. Va fi tot o reactie pozitiva. Acesta este un caz dezirabil de suplete in raport cu
atitudinea fata de pulsiunea respectiva si este un semn favorabil in psihodiagnoza. Dimpotriva absenta acestor
alegeri de balans intr-unul sau altul din factori este o reactie carateristica psihoticilor, gradul maxim de
constanta ne fiind carateristic sanatosilor ci, din contra, nevrozelor compulsive sau caracterelor compulsiv
rigide.
3) Deplasarea de la pozitiv spre negativ. In aceasta categorie incadram modificarile care comporta o
schimbare a directiei factorilor, de la pozitiv la negativ sau la ambivalent sau de la ambivalent la zero sau de la
pozitiv la negativ. Aceasta schimbare este specifica populatiei normale.
4) Schimbari de deplasare de la pozitiv la negativ sau ambivalent spre nul si invers de la nul spre pozitivnegativ spre negativ sau ambivalent. Ceea ce este comun acestor schimbari este o modificare in dinamica
trebuintei respective, de o descarcare brusca de tensiune sau, in celalalt caz, de o formare de tensiune
pulsionala. Cu cit este mai mare contrastul, cu att este mai probabil ca eliminarea factorului tensioal sa se
faca descarcind trebuinta respectiva intr-un simptom oarecare.; ca atunci cind un pozitiv tensionat trece intr-un
negativ tensionat.
Autoarea citat comenteaza asa zisa reactie in oglinda a vectorului, fiind vorba de o schimbare. Iat
exemplul factorului P unde configuraia e-, hy- schimbat in oglinda este : e+, hy+ (ceilalti factori capata
directia exact inversa in protocolul al doilea). Este vorba de cel mai distinctiv semn al unui proces patologic
care are loc in domeniul pulsional respectiv. Daca avem o inversare in oglinda la factorul schizoid Sch atunci
este vorba intr-adevar de un veritabil proces schizoform, dupa cum o modificare in oglind a factorului circular
ne conduce la prezumtia tulburarii ciclotimice.
TESTUL TEMATIC DE APERCEPIE (T. A. T.)
Autorul acestui test este Henry Murray. La elaborarea lui a participat i colaboratoarea sa Cr. Morgan.
Este un test proiectiv de personalitate.
Henry Murray este autorul unei teorii originale despre personalitate. In vederea elaborarii acestei teorii el a
ntreprins o serie de cercetari intensive, efectuate pe o serie de pacienti ai clinicii de psihologie de la Harvard.
H. Murray isi propunea nca din perioada interbelica, 1930, sa elaboreze o teorie originala despre
personalitate, al carui fundament il constituie conceptul de trebuinta, dupa propria sa marturisire, efectuata
intr-una din cele mai importante carti ale sale, si care reprezinta sinteza cercetarilor sale Exploration in
Personality.
La baza teoriei sale personologice, asa numeste el teoria sa despre personalitate, stau conceptele lui
McDougall despre impuls si teoria psihanalitica (Freud, Adler) si o serie de conceptii novatoare pe care le-a
adus in psihologie Jung.
Conceptul fundamental al teoriei sale este conceptul de trebuinta.
H. Murray este autorul celor mai originale clasificari a trebuintelor umane. El identifica un numar de 28 de
trebuinte dar opereaza in cadrul TAT-ului doar cu 8 dintre ele.
Conceptul de trebuinta este potrivit opiniei sale sursa de dinamism a comportamentului uman, sursa de
energie care asigura atit declansarea activitatii si sustinerea ei dar reprezinta, in acelasi timp, si caracter de
vector (directionare a comportamentului)
79

H. Murray considera biografia unei persoane, comportamentul sau de-a lungul tuturor etapelor importante
de timp ca fiind o succesiune de teme complexe adica de episoade.
Ce inelege Murray prin noiunea de teme? Tema reprezinta o unitate dinamica intre o trebuinta si
conditiile externe care se pot opune sau pot facilita satisfacerea acelei trebuinte. Dintr-o alta viziune, tema
reprezinta modul in care persoana percepe influentele mediului. Asa cum trebuintele nu actioneaza izolat ci in
interactiune unele cu altele, pe baza principiului subsidialitatii, la fel subsistemele in sistemul personalitatii
trebuie privite in interrelatie. astfel inct mai multe teme simple formeaza o tema complexa si astfel
succesiunea temelor reprezinta biografia personalitatii.
Conceptia despre personalitate a lui Murray exprima, intr-adevar, influenta psihanalitica in aceea ca
autorul vorbeste despre procese primare si procese secundare. Procesele primare sunt reprezentate de catre
procesele neuropsihice pe cind procesele secundare sunt procesele psihice. El concepe personalitatea ca un
sistem integrat de trebuinte care se obiectiveaza in comportament prin actiunile pe care persoana le
desfoar intr-o activitate. Actiunile sunt numite actoni care la rindul lor se impart in: verboni si motoni, dupa
cum actele se impart in actiuni motorii si verbale. Trebuintele si procese secundare se exprima in
comportament intr-un grad variabil in sensul ca doua persoane, manifestind o aceeasi trebuinta, cu aceeasi
intensitate este posibil sa aib comportamente diferite.
Dac pentru H. Murray, psihanaliza reprezint doar un punct de plecare n elaborarea teoriei sale
personologice i, ca atare, baza interpretativ a testului nu se limiteaz la psihologia abisal, n ultimele
decenii, n Frana, Vica Shentoub iar mai apoi elevii sai au fundamentat interpretarea TAT-ului aproape
exclusiv pe teoria psihanalitic.
Testul Tematic de Aperceptie isi propune sa dezvaluie unui interpret antrenat anumite trasaturi
fundamentale ale personalitatii, fiind vorba de impulsuri, emotii, sentimente, convingeri. Autorul su a
intentionat sa elaboreze un instrument care sa evidentieze trebuintele fundamentale refulate pe care subiectul
sau bolnavul refuza sa le recunoasca sau este incapabil sa le admita pentru ca pur si simplu nu isi da seama
de ele. TAT isi gaseste de asemenea utilitatea in orice studiu aprofundat al personalitatii si in interpretareaa
diverselor tipui de dezordini de comportament, in maladii psihologice, psihoze si nevroze.
Aceasta forma este administrabila subiectilor care au depasit virsta de 4 ani, iar intrebuintarea lui este
recomadabil in conjunctie cu alte probe proiective. Altfel poate fi utilizat impreuna cu Rorschach.
Materialul testului
Se compune dintr-un set de 30 de plane, cu ajutorul carora pot fi realizate 4 seturi de planse.
Setul contine deci o serie de planse care sunt administrabile tuturor categoriilor de subiecti: barbati, femei,
baieti, fete. Barbatii si femeile sunt persoane care au depasit 14 ani, baietii si fetele sunt cei care au pina la 14
ani. De aceea unele planse sunt administrabile pentru toate categoriile de subiecti, altele au destinatie numai
pentru fete, altele numai penru baieti, sau doar pentru barbati ori femei. Exista si o plansa alba.
Plansele infatiseaza diverse teme. Folosind limbajul lui Murray ele infatiseaza anumite conflicte intre
trebuintele indivizilor si circumstantele exterioare, pe baza carora este posibil sa se realizeze o serie de
povestioare.
Exemple de teme tratate in plansele TAT :
Plana I. Plansa realizarii de sine, infatiseaza un baiat care sta ingindurat in fata unei viori
Plansa II. Plana armoniei sau dezacordului infatiseaza o scena la arat.
Plana III. Tema necazului, pedepsei , sinuciderii. (pentru baiei).
Nota: Este vorba de semnificatiile cele mai probabile ale planselor care au fost obtinute pe un esantion de
subiecti.
Plansa nr. 3 (pentru fete) Fat nenorocita
Plansa 4 - Un cuplu in dezacord; un barbat si o femeie care au o discutie
Plansa 5 - Stapina sau menajera casei
Plansa 6 - Mam si fiu, amenintarea cu o veste proasta (pentru baieti) etc.
Modul de administrare
Testul in sine este un test proiectiv, care prin caracterul ambiguu al
planselor stimuleaza proiectia.
80

Subiectul are sarcina sa realizeze istorioare. In efortul de a da o interpretare planselor el ajunge, fara sa
stie, sa ne relateze foarte multe despre propria persoana: dorinte, sentimente, trebuinte, in cea mai mare parte
inconstinete. Testul, dupa o frumoasa expresie a lui H. Murray, livreaza experimentatorului un fel de radiografie
refuzata a Eului su profund.
Valoarea efectiva psihodiagnostica a primei planse a fost evaluata de Murray, impreuna cu colaboratorii
sai pe baza testarii complexe a personalitatii subiectilor care au format esantionul experimental, si care a stat
la baza elaborarii teoriei personalitatii. Ei au dat apoi o cota valorii imaginii, dupa calitatea informatiilor pe care
T.A.T. A furnizat-o, bine-nteles prin intermediul povestirilor elaborate. Alte teste au participat la descrierea
acelorai subieci cu ponderi diferite.
S-a obtinut pe baze experimentale principiul ca: validitatea interpretarilor este cu atit mai mare cu cit
subiectul care interpreteaza plansa are sexul si aproximativ aceeasi virsta cu personajul din plansa (aceasta
nu inseamna ca este obligatoriu ca subiectii sa aiba exact aceeasi virsta cu personajul din plansa, testul fiind
valid si in celelate cazuri).
Administrarea
Trebuie spus ca in functie de sexul I virsta subiectilor se realizeza un set de 10 planse care este
administrat intr-o prima sedinta. Dupa cel putin o zi se administreaza al doilea set de planse care sunt mai
ambigui si care suscita proiectarea unui nivel mai profund al personalitatii.
In cadrul primei sedinte subiectul este asezat confortabil, fie sezind, fie intins pe o canapea, obligatoriu cu
spatele catre examinator, exceptie facind psihotocii si copii.
Subiectului i se spune: Veti face o proba de imaginatie, imaginatia este o forma de inteligenta. Am sa va
arat citeva imagini, una cite una, iar d-voastra veti inventa pentru fiecare din aceste imagini o povestioara, o
istorie, cit mai bine cu putinta. (Se spune ce a provocat evenimentul reprezentat in imagine.) Veti descrie ce se
intimpla in acest moment, ce simt, ce gindesc, personajele respective iar dupa aceea veti indica
deznodamintul. Exprimati-va gindurile d-voastra asa cum va vin in minte. Dispuneti de 50 de minute, cite 5
minute pentru fiecare imagine.
Exista si o alta forma de instructaj, care este aplicabila copiilor si adultilor cu intelect redus sau
psihotocilor. In instructajul dat acestor persoane nu se mai precizeaza faptul ca este un test de imaginatie ci
pur si simplu le cerem sa inventeze o poveste, intr-un mod asemenator cerut subiectilor din prima categorie.
Dupa ce subiectul a terminat prima poveste, trebuie felicitat binenteles daca lucrul acesta este justificat,
dupa care ii reamintim consemnele, in cazul in care el nu s-a conformat acestor consemne.
Exemplu: Povestea d-voastra a fost foarte interesanta, insa ati uitat sa specificati cum personajul
respectiv a ajuns sa se certe (daca este vorba de o cearta in imagine) cu mama lui, ce a determinat acest
conflict si deznodamintul, cum se incheie aceasta poveste.
In general insa daca lucrurile merg bine, este recomandabil ca examinatorul sa nu intervina pe parcursul
desfasurarii probei.
In general validitatea unei istorioare este apreciata foarte rapid prin amploarea ei, lungimea medie a unei
povestioare fiind de 300 de cuvinte. Daca povestea este sub 150 cuvinte ea nu este valida in sensul ca nu o
putem interpreta.
In timpul cit subiectul povesteste este bine sa notam. Murray spune ca este bine sa avem o stenografa in
alta camera care sa auda prin intermediul unui microfon sau printr-un perete subtire. Este acceptat sa se
utilizeze si reportofonul, pentru a inregistra povestioara, sau orice alt mijloc cit mai discret.
La a doua sedinta, care poate fi peste o zi dar nu mai mult de 15 zile, nu trebui spus subiectului si nici
lasat sa inteleaga ca i se cere din nou sa inventeze povesti. El se poate astepta la aceasta, dar in nici un caz
sa nu aiba sentimentul sa se pregateasca, pentru ca el intre timp poate sa citesca ziare, carti si sa-si fixeze in
minte anumite sabloane de raspuns, falsificind sau denaturind spontaneitatea obisnuita a povestioarelor si in
felul acesta calitatea psihodognostica.
La a doua sedinta i se spune ca desfasurarea va fi aceeasi ca si la prima sedinta, doar ca de data aceasta
subiectul va trebui sa dea friu liber imaginaiei sau ii spunem: Primele 10 povestioare au fost excelente. Am
vrea acum sa vedem daca sunteti capabil sa va indepartati de realitatile banale si sa va lasati imaginatia sa
vagabondeze, ca intr-o fictiune, ca intr-o nuvela . Iata prima imagine''.i aici exista mai multe serii difereniate

81

pe vrst I sex: a, b, c. Cind se trece la a doua serie, functie de nivelul intelectual al subiectilor, de gradul lor
de sanatate mentala, explicatia va fi mai speciala.
Dupa administrarea celei de-a doua serii de planse are loc convorbirea sau ancheta finala, este
asemenatoare ca si la Rorschach si Szondi. Adica cu acest test noi incercam sa clarificam anumite aspecte
legate de sursele ideilor pe care subiectii le-au transpus in povestile lor. Vrem sa stim daca tema dintr-o plansa
a decurs din proprie experienta, daca nu cumva ea a decurs din experienta prietenilor, lecturilor, filmelor.
Analiza si interepetarea datelor
Exista mai multe curente in interpretarea planselor lui Murray. Exista interpretarea originala a lui H.Murray,
exista interpretarea lui S.Tomkis, interpretarea dupa P.Aron, cea dupa Bella si Vika Schantoub. Noi ne vom
axa pe interpretarea lui H. Murray.
Murray spune ca exista posibilitatea ca o persoana cu multa intuitie si cu un nivel de inteligenta deosebit,
fara un antrenament special sa reuseasca sa traga o serie de concluzii valabile si importante, daca el ajunge
prin tatonare sa patrunda in redutele gindirii subiectului, autorul istorioarelor.
Insa de obicei, in interpretarea datelor este nevoie de o intuitie antrenata.
Se pare ca un prim pas in antrenamentul viitorului interpret trebuie sa cuprinda cel putin 50 de
povestioare, dupa acestea de abia se considera ca au fost dobindite unele deprinderi. O intuitie critic
antrenata si in acelasi timp deprinderea de a observea, nu le putem dobindi decit prin mentorat, fiind asistati
de un psiholog antrenat in interpretare si bine-nteles prin buna stapinire a teoriei psihanalitice, a conceptelor
teoriilor ei fundamentale, din perspectiva carora se face interpretarea acestor rezultate.
De aceea H. Murray considera, cu citeva decenii bune in urma, ca viitorul TAT-ului va fi legat de
posibilitatea de perfectionare a interpretului ''psihologul, acel instrument, de mult uitat al psihologie'' - cum
scria Murray.
In interpretare trebuiesc luate in seama:
- n primul rind o serie de date de baza: sex, virsta, daca parintii sunt morti sau divortati, virsta si sexul
rudelor apropiate, frati, surori, profesiunea sa, situatia materiala.
- in al doilea rind analiza formala. In aceasta etapa se evalueaza: gradul de intelegere a instructiei de
catre persoana examinata
b) gradul de cooperare
c) exactitateapercetiei
d) aspectul de: coerenta, precizare, concizie si de bogatie a detaliilor pe care le indeplinesc povestirile.
e) tonul cu care abordeaza povestirea.
f) absenta unor faze ale povestiri, daca lipseste introducerea, deznodamintul sau cuprinsul.
Trebuie s insistm n instructajul preliminar pe ideea: Nu trebuie sa interpretati plansele ci inventati o
povestioara folosind elementele din cadrul planselor.
g) daca subiectul descrie sau interpreteaza.
h) Facem notatii cu privire la limbaj, daca este bogat, sarac, daca lipsesc anumite categorii verbale. De
exemplu, unii se exprima numai prin substantive (tata, fiu, mama), altii pot sa uzeze de adjective, altii de verbe
etc.
i) Facem notatii cu privire la lungimea povestioarelor.
Se procedeaz la analiza de coninut.
In aceasta faza se identifica personajul, eroul povestirii cu care subiectul se confunda. Cine este eroul din
povestirea respectiva ? El poate sa fie:
-Personajul de care subiectul se simte cel mai interesant, fie ca ii acorda punctul de vedere, fie ca il
descrie amanuntit din punctul de vedere al sentimentelor, actiunilor sale
-Personajul cu care subiectul se aseamana cel mai mult, fie ca are acelasi sex, virsta, fie ca are acelasi
statut social, fie ca manifesta aceleasi sentimente
-Persoana care apara in povestire de la inceput, joaca un rol principal si este implicat de la inceput in
povestioara.
Pot exista si o serie de cazuri particulare de care trebuie sa tinem cont:

82

Este posibil, si nu de putine ori se intimpla, ca subiectul sa se identifice cu mai multe personaje, cu mai
multi eroi, chiar in cazul aceleasi povestiri. Pot sa existe asa numitele teme-endopsihice, atunci cind sunt
dou personaje cu convingeri opuse iar aceasta dovedeste ambivalenta afectiva a subiectului.
Putem vorbi de un eroul principal si de un erou secundar - fapt care exprima tendinte inacceptate,
inconstiente binenteles, tendinte refulate, tendinte conflictule sau rau integrate.
Nu rareori se intimpl sa gasiti eroul cu sex opus subiectului si atunci este vorba de o prevalenta a tendintei
animei (termen luat de la Jung), contrar sexului subiectului. Adica, mai direct exprimat, subiectul manifesta
tendinte feminine sau subiectul fenimin manifesta tendinte masculine.
Eroul poate fi caracterizat, si este de obieci caracterizat, in povestirile subiectilor printr-o serie de criterii si
anume: superioritate, care este data de puterea de autoritate, competenta. inferioritate, criminalitate,
anormalitate mentala, izolare, dependenta, conflictualitatea.
Odata identificat eroul, in povestirea subiectilor, evaluam urmatoarele: mobilurile, tendintele, sentimentele,
adica ce gindesc, ce simt, ce fac acesti eroi.
Trebuie sa notam, tot cu acest prilej: tipul de personalitate, de temperament, maladia mentala de care
sufera personajul respectiv, daca subiectul face referire la acest aspect, de asemenea tot ce este exceptional
in comportamentul si in manifestari subiectului. Exceptional insemnind aici ceva foarte rar, unic, puternic sau
deosebit de slab.
n aceasta faza a investigatiei interpretarii luam in consideratie, pe linga mobiluri, sentimente, si
urmatoarele variabile, care sunt evaluate pe o scala cu 5 grade, de la foarte slab la foarte puternic (aceste
valori se raporteaza la un tabel de corectie ) : supunerea ( se evalueaza daca eroul este o persoana
respectuoasa, admirativa, sau daca manifesta sugestibilitate). De asemenea se ia in consideratie orice
acceptare a unei constringeri, a unei singhereli, a unei greutati, insulte sau injurii. Dominarea, se refera la
capacitatea de a influenta pe altii, la capacitatea de a administra, conduce, reprima, guverna, constringe, a
aresta sau la capacitatea de a seduce, sugestiona, argumenta (in scopul de a convinge pe altii). Acestia sunt
indici ai dominatiei. In patologie, o tendinta dominatoare se exprima in idei delirante: de grandoare.
Trebuinta de realizare. In legatura cu aceasta exista foarte multe cercetari, atit cele realizate de Murray cu
colab sai cit si cele realizate de unii continuatori, printre care un loc important il ocupa McLelland. Ce este
trebuinta de realizare, in copncetia lui Murray ? Este trebuinta de
a muncii cu energie, perseverenta; ea inseamna efort straduinta, centrare pe scop. Semnele, indiciile, din
comportamentul personajelor, pe baza carora identificam existenta acestei trebuinte sunt: ii convinge pe altii
sa realizeze ceva, sa faca lucrurile cit mai bine posibil, orientarea spre performanta, depasirea obstacolelor,
dobindirea unei pozitii privilegiate, zelul, ambitia, capacitatea de a-si invinge lenea, oboseala.
Daca in povestirile subiectilor identificam, la eroi, asemenea caracteristici atunci putem deduce ca aceasta
trebuinta este prezenta.
Trebuinta de sprijin, insemana a acorda ajutorul, consolare, incurajare protectie, de asemenea, inseamna
placerea de a primi simpatie, mijloace de subzistenta, cadouri utile etc
Trebuinta de solicitudine, capacitatea de a exprima simpatie si bunavointa pentru sentimentele cuiva, a
incuraja, a plinge pe cineva, a consola, a ajuta, a proteja, a adora. Aceste aspecte sunt indici ale prezentei
acestei trebuinte la eroul, care este figura centrala a povestirii.
Trebuinta de sexualitate, este identificata la eroul principal prin cautarea companiei sexului opus, daca
personajul se indragosteste, daca se casatoreste;
Nota. Numai trebuintele aflate intr-un stadiu semnificativ de exprimare le luam
in consideratie.
Pasivitatea - preferinta pentru destindere, odihna, somn, de asemenea de a ceda altora, contemplare
pasiva, a se simti obosit dupa un mic efort, a fi lenes. Toate acestea ne duc la concluzia ca eroul actualizeaza
in povestire o trebuinta activ subiectului, pe care il investigam in privinta pasivitatii.
Agresiunea, poate fi fizica sau verbala. Intr-o prima aproximatie o putem recunoaste dupa comportamentul
combativ, revendicativ, distructiv, despotic. Agresivitatea poate sa imbrace: fie o forma emotionala sau verbala,
si o identificam prin comportamentul eroului de a ur, de a se infuria, de a se certa, de a blestema, de a
deprecia, reproba, critica, blama, a ironiza etc.

83

Daca agresivitatea este: materiala sau sociala decidem prin faptul ca personajul fie bate, omoara,
razbuna, raspunde la insulta, sanctioneaza prin delict fie apara o cauza dreapta fie are o orientare antisociala
de a aresta, a rani, a omori, a lupta impotriva propriei tari.
(Putem identifica astfel de indici pentru ca sunt si teme care d.p.d.v.tehnic declanseaza manifestarea unor
astfel de aspecte). De asemenea, agresivitatea poate sa fie: distructiva: a ataca, a omori, a sparge, a rupe.
Autoagresivitate. O identificam prin urmatorii actoni: (care sunt actiuni verbe, aici) a blama, a critica, a se
autocritica, autodeprecia, autoblama, a se sinucide pentru o greseala anume ( mai sunt si alte trebuinte ale
eroilor).
Emotiile si sentimentele
Conflictul - este vorba de indecizie, incertitudine, perplexitatea eroului sau eroilor, opozitia si lupta
progresiva dintre impulsuri, conflicte morale, inhibitie.
Versatilitatea emotionala este exprimata prin instabilitate in sentimente, dispozitii schimbatoare,
entuziasm, depresiune, nesuportarea uniformitatii, slaba toleranta la frustrare. De exemplu, daca exista o
propozitie in povestire de,forma Personajul nu are rabdare, putem sa inferam despre versatilitatea
emotionala. Cautarea continua de oameni si experiente, schimbarea profesiunilor, a intereselor, apoi
sentimentul de descurajare, daca este identificat un astfel de sentiment prin nemultumire, deziluzie,
nenorocire, melancolie , toate sunt indicii ale versatilitii emoionale.
Anxietatea, neincrederea si gelozia sunt alte aspecte care trebuie evaluate cu privire la eroul principal.. Tot
in aceasta categorie mai trebuie cotate de la -3 la +3 pe o scala urmatori factori interni: eul, idealul eului,
narcisismul, cestea fiind instante psihice postulate de psihanaliza
ca intervinind alaturi de trebuinte in declasarea conflictelor.
H.Murray mai vorbeste de un Supraeu integrat, aici fiind vorba de eul care se poate conforma si de
supraeul in conflict, care exprima criza de constiinta, sentimentul de vinovatie, culpabilitate, depresie.
Se mai evalueaza si alte categorii de fenomene psihice si anume:
Trasarurile generale, adica starile interne si alte emotii precum: angoasa, creativitatea, conjunctivitatea
respectiv disjunctivitatea (= capacitatea sau lipsa de coordonare a actiunilor sau gndirea. O persoana este
conjunctiva atunci cind este concordan intre ceea ce supune si cea ce face.) emotivitatea, persistenta
efortului, intensitatea acestuia, endocatexia si exocatexia (acestea sunt concepte introduse de H.Murray, i
desemneaza investirea energiei psihice in viata interioara.respectiv n comportamentul extern.
O alt dimensiune a eroului care trebuie evaluat este extraceptia si introceptia (exprima tendinta
subiectului de a fi dominat, fie de catre fapte fie de catre sentimente, emotii, adica fie de fapte externe fie
interne). Exocatexia si endocatexia se imbina cu introceptia si extroceptia, adica subiectul poate sa manifeste
extraceptie si sa fie orientat, sa aiba endocatexie ca orientare fundamentala.
Alte nsuiri de evaluat sunt: Impulsivitataea, deliberarea, proiectivitatea, obiectivitatea ( tendinta de a
exterioriza in povestiri, si in general, in comportament trairi profunde; a adauga de la noi, atunci cind observam
ceva sau a ne limita la fapte observabile: De aceea unele persoane sunt mai obiective, altele mai subiective.
O astfel de dimensiune o gasim si in chestionarul Guilford Ziemermman. Este vorba de factorul Oobiectivitate.
Radicalismul si conservatorismul trebuie, de asemenea evaluate.
Toate aceste variabile se evalueaza cu note de la 1 5 si se ia in consideratie modul in care
interactioneaza ntre ele.
Pina acum, ne-am referit la evaluarea acelor aspecte care tin de persoana. Dar s-a spus ca destinul unui
individ (pulsiunile, trebuintele) nu depinde doar de energia interna ci depinde (intr-un limbaj pe care Murray il
preia de la K.Lewin) si de presiune, adica de barierele, de opozitia pe care mediul o manifesta fata de
indeplinirea, realizarea, trebuintelor noastre.
Exemplu: Eu vreau acum sa plec acasa dar d-voastra nu imi dati voie deci d-voastra reprezentati o
presiune externa in raport cu trebuinta mea de a ma odihni, cu trebuinta mea de pasivitate. Deci, pentru a
intelege persoana trebuie sa evaluam si exigentele mediului extern, cu alte cuvinte trebuie sa tinem cont si de
situatie.
Presiunea externa reprezinta formele care provin din mediu si de cele mai multe ori ele sunt trebuintele
altor indivizi care pot sa vina in conflict cu propriile noastre trebiunte.
84

Aceste presiuni externe le evaluam identificind care dintre elementele obisnuite ale mediului
lipsesc.Uneori ele sunt semnificative prin lips.
Daca depasesc, sau sunt sub medie, din punctul de vedere al fortei sau al frecventei, se noteaza obiectele
si fiintele care sunt introduse de subiect din imaginatie, fr ca ele s existe in imaginea interpretat.
De asemenea, se noteaza trasaturile personajelor cu care eroii vin in contact, adica daca personajele sunt
binevoitoare sau ostile. Se noteaza de asemenea referirile la persoanele in virsta, masculine sau feniminine,
pentru ca ele de obicei reprezinta imago-urile paterne si materne (adica imagini inconstiente, depozitate in
inconstient).
Presiunele externe sunt trebuintele personajelor cu care eroii vin in contact sau lipsa, privarea, pierderea,
deposedarea iar acestea sunt situatii care ne dau indicii despre presiunea externa pentru ca ele sunt rezultatul
actiunii altor indivizi.
Suferintele corporale carora eroul trebuie sa le faca fata, de exemplu: suferinta fizica, desfigurarea, boala,
toate sunt tot presiuniexterne pe care trebuie sa le evaluam pe o scara de la 15 din punct de vedere al
:intensitatii, duratei, frecventei al gradului de semnificatie.
H. Murray identifica 30 de tipuri de presiuni exterioare insa el se refera in mod expres doar la 7 dintre ele,
in renumita sa carte (Exploration in personality):
afiliatia daca eroul are mai multi prieteni, daca se afilieaza emotional sau asociativ cu alte persoane.
Afiliatia emotionala se refera in special daca eroul este iubit.
agresiunea este o alta presiune exterioara si poate fi verbala sau emotionala, materiala si sociala. Aici
este vorba de agresiunea celorlalte personaje sau ale mediului. Poate sa fie materiala si antisociala sau o
agresiune prin care sint distruse bunuri.
dominarea, care se manifesta prin constringerea, restrictia, persuasiunea, seductia manifestata de
personaje sau de mediul extern asupra eului.
solicitudinea,
privatiunea,
pierderea sau
respingerea de ordin material sunt alte forme pe care H.Murray le comenteaza.
In sfirsit, o chestiune foarte importanta pe care o evaluam este
Deznodamintul povestirii.
Cu privire la acesta se noteaza daca eroul provoaca sau sufera evenimentele. Intr-un limbaj modern (in
limbajul lui J. Rotter) faptul de a fi efectul sau cauza evenimentelor este exprimat in conceptul de locus of
control (locul controlului). Persoana isi justifica reusita sau nereusita prin actiunea factorilor externi, de
exemplu prin faptul ca a avut noroc. Cind persoana are un locus control inferior atunci cauzele efectelor sunt
in propria persoana. Persoana i justific nereuita sau reuita astfel: Nu am fost destul de sau am fost
destul de (puternic, curajos, independent, perseverent).
De asemenea, este interesant sa notm: cum se comporta eroul, prin: disimulare, agitatie, abandon sau
triumf in fata greutatilor, cu ce vigoare lupta impotriva fortelor care ii sunt potrivnice, cum face el ca situatia sa
evolueze spre deznodamintul, prin impulsivitate sau in mod controlat, dac este el energic sau este slab, este
tenace sau labil, suplu, felxibil, coordonat sau necoordonat, dac procedeaza cu initiativa sau este inert. Se
noteaz cum se produce deznodamintul: prin actiunea voluntara a eroului sau a anturajului sau lucrurile se
aranjeaza de la sine.
Natura deznodamintului. Notm daca el se produce in conformitate cu motivatia eroului sau
dimpotriva, in opozitie, dac deznodamintul este compormis, adica nu invinge nici mediul nici eroul sau
poate este un esec partial sau total, sau scopul este ratat pur si simplu.
In interpretarea testului H.Murray propune 2 postulate fundamentale: 1) Atitudinile eroilor respectiv
trebuintele, starile emotionale si sentimentele reprezinta tendinte ale personalitatii subiectului investigat.
Tendintele pot fi trecute, prezente sau viitoare deci ele exprima energia partiala, care temporal este in stare de
latenta. Povestirile pot releva deci fortele elementare ale personalitatii subiectului, de care subiectul nu este
intotdeauna pe deplin constient, si tocmai datorita fenomenului proiectiei el le scoate la lumina, le
obiectiveaza. Toate aceste atitudini ale eroului le putem transfera asupra subiectului testat.
2) Presiunile exterioare trecute, prezente sau viitoare, ale mediului,

85

asa cum sunt ele percepute de catre subiect, exprima viziunea pe care o are subiectul despre lumea
inconjuratoare.
Dupa H.Murray, personalitatea este strucurata pe doua nivele si pe 3 straturi.
1. Primul nivel functional, se exteriorizeaza fara dificultate in comportamentul observabil si reprezinta in
principiu atitudinea subiectului fata de proba si fata de examinator. Exemplu: faptul ca subiectul se uita la mine
chiar cu ostilitate si intoarce plansele cu lehamite reprezint un comportament observabil care se exprima in
acest nivel functional.
2. Al doilea nivel functional exprima ideile, proiectele, fantasmele si reveriile subiectului. Aici este vorba
mai degraba de un nivel mai profund al personalitatii.
Cele 3 straturi sunt:
Primul este stratul profund, el contine tendintele inconstiente, refulate care nu se traduc sau se traduc
foarte rar in acte si la fel de rar se exprima in ginduri. H.Murray vorbeste de o obiectivare diferentiata a
continuturilor psihice, adica nu toate ajung sa se exprime in actiuni. Actiunile pot fi calificate drept indicii ai
trebuintelor si ale emotiilor interne. Deci o emotie, o trebuinta nu se poate consuma sau satisface decit printr-o
actiune: interna (gnd) sau externa (actiune)
Stratul intermediar conine tendinte traductibile in: acte, ginduri, trebuinte cunoscute si afirmate public care
dau subiectului nivele de comportament motor.
Continutul istorioarelor apartine nivelului 3 functional, in timp ce stratul 1si 2 exprima proiecte fanteziste
care se exprima rar.
Nu intotdeauna variabilele puternice sau slabe, deci cele care le-am notat fie cu 1 fie cu 5, exprimate in
povestirile TAT, sunt la fel de slab sau puternic exprimate in comportamentul real al subiectului. In acest sens
trebuie sa fim preveniti c adesea TAT-ul releva exact tendinta contrara. Adica uneori ceea ce este exprimat
foarte subtil si cu intensitate foarte slaba poate sa aiba o semnificatie foarte puternica in comportamentul
subiectului si invers.
Alte interpretari ale TAT-ului
Interpretarea lui Tomkis: El propune ca interpretarea sa se faca pe o analiza a fiecarei propozitii
fundamentale. Deci instorioarele sunt impartite in propozitii fundamentale, compuse pe baza urmatoarelor
elemente: vectorul, adica tendinta spre un comportament oarecare nivelul, adica functia psihica implicata,
conditiile adica starile in care se gaseste eroul: starea psihica, sociala, fizica si functie de caracteristicile
eroului.
Analiza povestirilor trebuie sa degaje zonele cu probleme ale subiectului. Aceste zone sunt: familiala, de
dragoste, relatii sociale, relatii profesionale, atitudini fata de munca.
Interpretarea dupa P. Aron muta accentul de pe opozitia erou-presiune externa - opozitie pe care am
intilnit-o la Murray - in opozitia dintre trebuintele si mecanismele de aparare ale eului care sunt proprii
subietului.
Interpretarea dupa Bellak considera subiectul d.p.d.v. a cea ce eul accepta ca este sau ar dori sa fie, in
timp ce personajele sunt alte tendinte ale subietului. Interpretarea are urmtoarele reguli:
-Actiunile contrare ale diverselor personaje sunt alternative ale dilemei interioare in care subiectul se
gaseste.
-Fiecare personaj exprima un aspect al personalitatii subiectului.
-Dorintele subiectului tind sa fie atribuite unor personaje ale caror caracteristici le justifica cel mai bine.
- Cu cit motivatia este mai acceptabila pentru constiinta subiectului cu atit va fi mai mare asemanarea
dintre subiect si personajul din TAT caruia i se vor atribui aceste motivatii.
Alte precizari se refara la atitudini stereotipe si superficiale din povestiri si la diversitatea si
incompatibilitatea motivatiilor din povestire, la frecventa de aparitie a temei.
La interpretarea lui H. Murray mai trebuie adugat faptul cheie c din povestirile respective, pe baza
analizelor efectuate privind sentimentele, emotiile, caracteristicile presiunii externe, motivatiile eroului este
nevoie s decelam citeva teme fundamentale - teme complexe cu care, privindu-le in relatie, putem reface
biografia potentiala a subiectului. Radiografia acelor trebuinte reprimate de catre subiect si care sunt
86

responsabile de determinarea dintr-o zona inconstienta a comportametului sau observabil ne conduce la la

adevratele mobiluri ale conduitei.

87

DIAGNOSTICUL PSIHOLOGIC PROVIZORIU SI DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL

Principii generale ale psihodiagnosticului
1. Diagnosticul psihologic trebuie sa se desfasoare pe baza unei scheme.
O schema de diagnostic implica:
- ipotezele legate de problema subiectului pe care il investigam, de starea lui trecuta, de cauzele
problemelor cu care se confrunta
- precizarea metodologiei cu care abordam cazul respectiv,
- pasii pe care ii urmam pentru a obtine o imagine cit mai corecta si mai precisa despre subiectul
investigat.
De aceea psihodiagnoza poate fii impartita in :
- psihodiagnoza provizorie, in cadrul careia noi formam o serie de ipoteze legate de situatia subiectului,
ipoteze care sunt alimentate de primul contact cu subiectul sau de o serie de date pe care le obtinem din
documente (catalog, fisa scolara, fisa medicala), din discutiile dcu parintii, anturajul, colegii etc
- pshodignoza diferentiala
Ipotezele sunt adevarate instrumente de operare in domeniul realitatii psihice, si nu numai, ele sunt cu atit
mai pertinente si cu atit mai utile cu cit se bazeaza pe un fond teoretic consistent (caci fondul teoretic in sine,
bagajul de cunostinte, constituie un fond de ipoteze latente). De exemplu: un nepsiholog, in fata unei persoane
dezorientate, care nu stie de unde vine incotro se indreapta, este un om complet dezarmat, nu poate sa
emita nici un fel de ipoteza dar daca avem cunostinte de psihopatologie ne putem gindi ca are o stare
depresiva, la un episod de pierdere a memoriei, sau la alta afectiune, putem formula o ipoteza, dupa aceea
prin contact cu subiectul, prin discutii, prin utilizarea altor mijloace putem sa ajungem la diagnosticare.
2. Al doilea principiu este acela al dezvoltarii, acesta este un principiu fundamantal al psihologiei.
Persoana daca este copil sau adolescent este intr-o continua evolutie a structurilor sale cognitive, afective iar
daca este de virsta a treia cu siguranta ca inregistreaza anumite procese de involutie. Din aceasta cauza
diagnosticul este in sine provizoriu si valabil doar pentru o perioada scurta de timp, mai ales la copii. De
asemenea el este provizoriu pentru persoanele aflate in tratament si in general pentru acele situatii si etape de
virsta care sunt mai mobile in ce priveste starea psihica a subiectilor.
Diagnosticul psihologic provizoriu reprezinta doar o punere a problemei, urmind ca situatia subiectului sa
fie clarificata prin ceea ce se cheama diagnosticul psihologic progresiv adica o data cu administrarea unor
probe psihologice are loc adincirea cunoasterii subiectului, pe diverse coordonate si anume:
- coordonate intelectuale, daca problema subiectului este una care are legatura cu capacitatea
intelectuala (randament scolar scazut, incapacitatea de a tine pasul cu programa scolara, tendinta de a ramine
in urma, incapacitatea de a asimila noile cunostinte pe care le implica schimbarile tehnologice, in cazul
persoanelor incadrate in procesul muncii
- coordonate conative, legate de echilibrul emotional afectiv (emotivitate excesiva, tendinta de a exagera
semnificatia evenimentelor, instabilitatea atitudinilor si a sentimentelor fata de diversele aspecte ale realitatii,
explozii afective bruste).
3. Cel de-al treilea principiu este acela ca: Niciodata nu facem abuzuri de teste psihologice ; ele trebuie
sa ramna doar niste instrumente valide, bine minuite, ele nu sunt si solutia problemei, ele sunt calea,
metoda. Atunci cind avem posibilitatea sa cunoastem persoana, prin relatarile ei, prin datele de observatie,
prin contactul nemijlocit trebuie sa adoptam o atitudine selectiva fata de probele psihologice. Este, de aceea,
mai oportun, in loc sa bombardam subiectul cu tot felul de teste, sa facem o alegere, bine documentata, a
metodelor si sa le folosim intensiunea lor, adica sa incercam sa obtinem maximul de informatie prin minim de
probe.

88

4. Aici apare necesitatea unei noi cerinte cu valoare de principiu: Intotdeauna rezultatele la o proba
trebuiesc confruntate , printr-o verificare incrucisata, cu rezultatele la alte probe, cu acelasi specific.
Ultima faza este faza diagnosticului diferential. Acesta se refera la acel proces
de cunoastere psihodiagnostica prin care ajungem sa eliminam alternativele privind etiologia diferitelor
stari psihice, morbide sau dezadaptative, si sa marim gradul de certitudine privind etiologia efectiva a
perturbarii respective. De exemplu: pe baza informatiilor obtinute din discutia cu invatatoarea sau cu
profesorul, pe baza consultarii documentelor (lucrarile de control, catalogul), pe baza discutiilor cu parintii, atit
cit au putut sa fie ei sinceri si nu au denaturat adevarul, pe baza discutiilor cu copilul, a aplicarii probelor
psihologice, ajungem la concluzia ca randamentul scolar scazut se datoreaza incapacitatii copilului de a
asimila respectivele cunostinte din programa scolara. Atunci apar 2 alternative (ipoteze):
- copilul manifesta un retard mental
- copilul prezinta o dificultate tranzitorie;
Prin probele psihologice pe care le administram putem face o evaluare corecta a nivelului intelectual si
putem sa ne dam seama daca este vorba de o anumita retardare sau daca este vorba de o anumita situatie
provizorie care s-ar putea datora unui anumit ritm propriu de dezvoltare. Pentru ca, atit evolutia proceselor
psihice cit si involutia lor nu se produce la toti la fel, este stiut faptul ca functioneaza aici procesul potrivit
caruia anumite procese psihice pot sa o ia inaintea altora.
Este chiar normal sa vedem ca inteligenta, in perioada studiului preoperational-operational (dupa 12 14
ani) cind se constituie operatiile formale, se dezvolta mai bine in comparatie cu gindirea formala si ipoteticodeductiva, care incepe sa se definitiveze dincolo de 15 16 ani.
Potrivit lui Erik Erikson apare criza de identitate care vizeaza, un alt aspect al personalitatii, capacitatea de
insertie sociala, capacitatea Eu-lui de a se restructura si structura in conformitate cu exigentele mediului
social, deci pe primul plan apare aspectul conativ trebuinte, interese, motivatii etc.
Urmeaza perioada tineretii: perioada terminarii scolii, casatoria, primul copil deja aici aspectul
subiectivitatilor este acela solicitat si care se dezvolta.
Apoi urmeaza, potrivit lui Erik Erikson si nu numai lui ci si lui Jung, virsta adulta 40 de ani cu o criza,
este vorba de criza existentiala (poate aparea si o criza sentimentala) care se datoreaza accentuarii
perspectivei introvertite in raport cu atitudinea general extrovertita care a dominat pina la aceea virsta; fie ca
sunt extrovertiti orientati cate achizitie de bunuri, de valori, de subidentitati. Dupa 40 de ani suntem orientati
mai mult catre cele spirituale, incepem sa ne interiorizam, sa ne aplecam catre credinta, Dumnezeu, mergem
mai des la biserica, daca suntem la necaz apelam mai des la ajutorul divin fara sa se modifice locusul, adica
fara ca El sa se externalizeze.
In sfirsit, la virstele mai inaintate apar interogatiile, un fel de evaluare a intregii existente, de unde poate sa
apara si sentimentul de satisfactie sau dimpotriva de insatisfactie.
Asadar, evolutia personalitatii, a psihicului in general, nu este liniara pe tot parcursul vietii. Avem momente
de ridicari si coboriri, cind suntem pe culmile inalte, cind suntem la pamint si in dragoste si in ceea ce priveste
succesul profesional si in ceea ce priveste relatiile cu ceilalti dar exista si o calitate intrinseca care se refera la
ritmurile proprii in care evolueaza si involueaza diverse procese psihice. La inceput ne lasa asa zisele procese
mecanice, adica cele care sunt mai intens relationate cu zestrea biologica (acuitatea vizuala, auditiva,
sensibilitatea pragurilor senzoriale s.a.), dupa aceea slabesc in intensitate memoria de scurta durata, apare
sindromul amneziei retrograde, dupa aceea capacitatea de invatare (ea se focalizeaza, se specializeaza pe
anumite domenii care au fost mai intens solicitate) si apoi, dupa 60 de ani, apare usor involutia intelectuala.
Concluzia.
De aceea psihodiagnostica trebuie sa tina seama de toate aceste probleme, pentru un diagnostic corect
(U.Schopu). Trebuie sa cunoastem bine ce se intimpla in fiecare etapa de virsta, ce este specific ei trebuie
sa cunoastem bine Psihologia virstelor. De exemplu: daca vedem la un copil de 4 ani ca el nu pronunta
corect anumite cuvinte, stiind ce se intimpla in aceasta perioada cu evolutia vorbirii copilului, putem sau nu sa
ne ingrijoram intemeiat, in legatura cu aceste semne de dislalie. Dar daca copilul este de 6 7 ani si prezinta
aceste probleme sau alte forme de tulburare a limbajului? Daca copilul pina in 7 ani este foarte credulnaiv nu
trebuie neaparat sa-l suspectam de debilitate mintala ci probabil de o intelegere insuficienta a operatiilor
intelectuale, daca insa se intimpla la un copil de 10 12 ani deja trebuie sa ne punem serioase semne de
intrebare etc.
89

Diagnosticul diferential trebuie sa se conformeze principiului individualizarii examenului psihologic,

principiu pe care l-a atins si Psihologia muncii atunci cind s-a vorbit despre sistemele de decizie (acele
puncte peste care trec subiectii si dincolo de care decizia secventiala testele moderatoare). Deci principiul
individualizarii examenului psihologic se refera la necesitatea de a adinci cunoasterea subiectului, pe
coordonatele care-i sunt specifice structurii sale psihologice, curiculumului sau educational, biografiei sale. El
se conformeaza unui alt principiu si anume acela ca succesul intr-o activitate sau alta este multifactorial si la el
nu conduce o singura linie, eventual vocationala, ci un ansamblu de posibilitati. Deci succesul la invatatura
poate fi obtinut: fie gratie unui nivel intelectual deosebit, exceptie gratie unei supradotari, fie gratie unui nivel
intelectual mediu asa cum se pare ca a avut si Einstein dar la care se adauga dupa cum spune Edison 99%
transpiratie. Deci efortul calitatii, care tine de palierul conativ (motivatia, interesul, capacitatea de mobilizare a
energiei, temperamentul etc), deci vom cauta sa descifram persoana o dat functie de probleme, in virtutea
problemelor pentru care ea ajunge in situatia de a fi examinata de psiholog, dar si functie de propriul ei
specific.
TESTUL LUSCHER
Autorul testului este Max Lusher.
Pavel Muresan, in cartea sa intitulata Culoarea in viata noastra, prezinta destule referinte despre
importanta culorii in viata cotidian, rezonanta ei afectiva, capacitatea ei de a proiecta prin alegere unele
continuturi interne si de asemenea incarcatura social-istorica pe care aceasta o capata in existenta omului
precum si semnificatia pe care omul o acorda diverselor culori.
Testul a fost utilizat atit si in domeniul clinic, de catre medicii psihologi, in scopul evidentierii rapide a unor
dezordini psihosomatice precum si a altor tulburari ale caror tablou psihogen anticipeaz suferina fizic.
Testul a fost utilizat in Ungaria de catre Merey, in domeniul selectiei soferilor, in domeniul orientarii scolare
si profesionale. In tara noastra testul este foarte mult utilizat atit in cabinetele de psihologie clinica, in
psihologia industriala a muncii, in orientarea scolara si profesionala.
Este un test rapid, care ne dezvaluie unele tendinte fundamentale in structura persoanei dar si o serie de
indepartari de la patternurile psihiofiziologice normale. Fiind un test rapid are si o serie de inconveniente: nu
permite un sondaj profund si foarte complex al personalitati, motiv penru care autorul acestui test, dar si alti
autori, recomanda recurgerea si la alte teste proiective, pentru aprofundarea unui caz, sau la varianta extinsa
a testului, varianta originala. Trebuie adaugat si faptul ca, desi M. Lusher nu a intentionat, o serie de autori au
dezvaluit mai tirziu posibilitatea ca acest test sa fie intrepretat dintr-o perspectiva psihanalitica. Asa se face ca
testul este considerat un test proiectiv, de alegere a unor culori, la fel ca testul Szondi.
Instructiuni pentru administrare
Se etaleaza in fata subiectului intreaga suita de 8 culori, cu un spatiu intre ele, pentru a putea fi distinse cu
usurinta si pe un fond de culoare mai inchis.
i spunem subiectului astfel: In fata d-voastra sunt etalate 8 culori, am sa va rog sa alegeti pe aceea care
in acest moment va este cea mai simpatica, va place cel mai mult. I se d recomandarea sa nu se gindeasca
la culorile care ii plac in viata de toate zilele ci sa se refere in mod special la culorile etalate in fata lui.
Dupa ce subiectul alege prima culoare, o intoarcem cu fata alba in sus si o asezam departe de suit. Pe
urma i vom spune in acelasi mod: Acum am sa va rog dintre cele care au ramas sa o alegeti pe aceea care
va place cel mai mult si vom proceda tot asa, rind pe rind, pina cind subiectul alege toate culorile. Daca se
intimpla ca subiectul sa manifesta o anumita rezistenta in, sensul ca fie toate culorile ii plac la fel de mult fie ca
nici una nu ii place ii vom sugera sa aleaga totusi pe aceea care i se pare ca este mai simpatica decit
celelalte.
La sfirsitul protocolrii citim, pe spatele cartonaselor, cifrele cu care sunt inscriptionate, acestea
reprezentnd poziia fiecrei culori n irul standard, si le trecem pe o linie orizontala. Culorile sunt numerotate
astfel :
1 albastru
2 - verde albastru
3 rosu portocaliu
90

4 galben
5 mov
6 maro
7 negru
0 gri
La 2 3 minute, maxim, dupa ce subiectul a ales primul protocol, in aceesi maniera vom obtine cel de-al
doilea protocol. La al doilea protocol vom avea grija sa precizam ca nu este vorba de un test al memoriei
culorilor, ca subiectul poate sa aleaga fie in aceeasi ordine, ca in primul protocol, fie in alta ordine. Important
este insa sa aleaga confom preferintelor sale.
Exemplu:
2 3 5 0 4 6 1 7 prima alegere
3 2 0 5 4 1 6 7 a doua alegere
Etape pregtitoare pentru interpretarea protocolului
1. Stabilirea grupurilor, de cte dou culori, care se repet de la prima la a doua alegere.
2. Determinarea grupurilor care primesc o interpretare standard din manualul testului :
ntr-un protocol standard (teoretic) aceste grupuri sunt:
++ culorile care ocup poziia 1 i 2 n ir, numerotarea efectundu-se de la stnga la dreapta ;
Semnificaia acestui grup este Persoana doreste s fie sau sa aib ceea ce semnific grupul ++
xx culorile care ocup poziia 3 i 4. Semnificaia acestui grup este Persoana simte c se afl n situaia
semnificat de culorile grupului xx .
== culorile care ocup poziiile 5 i 6. Semnificaia acestui grup este Persoana considera ca nu este
oportun, nu este potrivit s fie sau s aib cee ace semnific culorile grupului == Acest grup este numit
situaia actual deoarece el semnific, aa cum deja am artat, comportamentul pe care subiectul l
considera potrivit in acest moment.
- - culorile care ocup poziiile 7 i 8. Semnificaia acestui grup este Persoana nu vrea sau nu se simte
capabil sa fie sau sa aib ceea ce semnific culorile din grupul - -
+- grupul plus minus este format din culorile aflate pe primele dou poziii din ir combinate cu cele
situate pe ultimele dou poziii. Se numete Problema actual deoarece culorile grupului semnific
combinaia dintre sursele de anxietate (culorile respinse) i compensaiile echivalente (culorile preferate),
adic ceea ce Murray a numit tem complex, respectiv, maniera in care individul face fa n prezent unor
situaii mai mult sau mai puin stresante, modul n care trebuind s satisfac anumite trebuine trebuie sa faca
fa unor opreliti exterioare sau interne.
3. Odata stabilitate grupurile de culori, acestora li se vor ataa semnificaiile psihocomportamentale
descrise n manualul testului.
4. Evaluarea nivelului anxietilor i compensaiilor (numrul de ! )
5. Evaluarea stabilitii-instabilitii sistemului nervos vegetativ ; Calculul indicelui psihoenergetic.
6. Evaluarea grupului munc
7. Conturarea profilului psihologic de ansamblu.
Dintre cele 8 culori, 4 sunt fundamentale i reprezinta sau sunt echivalente cu patru tipuri de trebuinte
fundamentale (rosu-portocaliu, galben, verde, albastru). Celelate sunt culori derivate (violet, maro, gri, negru).
Prezentarea pe scurt a semnificatiei structurale a
celor 4 culori fundamentale
1) Albastrul-ntunecat reprezinta adincimea sentimentelor. Acestei culori ii pot fi asociate urmatoarele
carateristici: concentric, pasiv, heteronom, incorporant, sensibil, unificator. Aspectele sale afective:
multumirea., linistirea, tandretea, dragostea, afectiunea.

91

2) Verdele reprezinta elasticitatea vointei; lui ii pot fi atasate urmatoarele semnificatii: concentric, pasiv,
defensiv, autonom, posesiv, neschimbabil, retentiv (retinator). Semnificatia sa afectiva este data de
urmatoarele adjective: persistenta, incapatinare, afimare de sine, apreciere de sine
3) Rosu-portocaliu=oranj reprezinta forta vointei. I se pot atasa urmatoarele adjective: excentric, activ,
ofensiv-agresiv, autonom, locomotor, competitiv, operativ. Corelatele sale afective sunt: dorinta, excitabilitatea
dominare, sexualitate.
4) Galben stralucitor reprezinta spontaneitate. Are atasate urmatoarele semnificatii adjectivale: excentric,
activ, proiectiv, heteronom, expansiv, investigativ, aspiratii mari. Aspectele sale afective sunt: variabilitatea,
expectanta, originalitatea, veselia.
Nota: concentric = preocupat, subiectiv, doar partial sfera se acopera cu cea a introversiei. A fi preocupat
subiectiv insemana a fi interesat in mod prioritar de ceea ce reprezinta Eul si propria sa extindere. Excentric
inseamna a fi interesat, obiectiv acest termen fiind mai apropiat de extroversiune decit primul de
introversiune ; semnifica orientarea catre mediul, preocuparea fa de oameni si lucruri. Autonomia
inseamna a fi cauza pe cind heteronomia efectul.
In protocoalele normale, ale subiectilor normali, lipsiti de tensiuni, echilibrati, fara conflicte si refulari,
culorile fundamentale stau pe primele 45 pozitii. Orice indepartare a acestor culori de la pozitia lor normala
este un indiciu de dezechilibru. Nu este vorba de un dezechilibru psihic, este vorba de anumite stari de
tensiune, stari de stres. Culorile derivate, adic maro, violet, gri, negru sunt sunt considerate culori auxiliare.
Preferinta pentru una dintre aceste culori acromatice poate fi considerata ca indicind o atitudine negativa in
fata vietii.
Daca culoarea de baza este respins, i astfel situat ctre sfirsitul sirului, atunci trebuina reprezentat
de aceea culoare a ramas nesatisfacut, datorita faptului ca circumstantele actuale sunt nefavorabile, iar Eul
nu recunoaste oportunitatea acestei satisfaceri. O astfel de trebuinta nesatisfacuta reprezinta o sursa de
anxietate, stres, o sursa de stres arata ca aceea persoana este incarcata intr-una din trebuintele fundamentale
(semnificata de culoarea fundamentala respinsa). Aceasta trebuinta nesatisfacuta va da nastere unor tulburari
psihice sau de natura functionala.
Cnd una din culorile fundamentale este respinsa ii acordam automat semnul minus, ei si tuturor celor care
urmeaza (incepind cu pozitia 6). De asemenea, o data ce i-am dat semnul minus o si notam cu A, aceasta
reprezentind sursa de anxietate. Sursele de anxietate sunt cu atit mai puternice cu cit avem mai multe culori
fundamentale respinse. Daca pe primele pozitii avem una dintre culorile 6, 0, 7 atunci automat acestor culori le
vom da semnul plus si le vom nota cu C (simbolul compensaiilor):
070154321
+++xx=--C C C AAA
!!! !! ! ! !! !!! Total =12 !
Intr-o astfel de situatie 4, 3, 2 se noteaza cu A iar 6, 7, 0 se noteaza cu C, C reprezentind trebuinte care
compenseaza nesatisfacerea trebuintelor fundamentale, respinse.
Deci ele (6, 7, 0) indica un comportament compensator si exprima o anumita atitudine compulsiva,
excesiva care nu permite o alta alegere manifestindu-se ca o atitudine generalizata. De obicei pentru a
masura intensitatea anxietatilor si compensatiilor culorilor fundamentale respinse (notate cu - ) li se acorda
pentru pozitia 6 un semnul exclamarii, pentru pozitia 7 doi ! iar pentru pozitia 8 trei ! . La fel, se noteaz
cu C sursele de compensatie (semnul exclamarii arata gradul de intensitate).
In manualul lui Luscher, pe 1000 de cazuri sunt date procentajele subiectilor care intrunesc de la unu la 12
semne ale exclamarii. Cnd o persoana intruneste maximum (12!) inseamna ca ea trebuie sa faca fata unor
puternice surse de stres si ca atare compensatiile la care apeleaza sunt exagerate, indepartate de normal.
Atunci cind in primul protocol numarul de semnul exclamarii este mai mic decit numarul de semnul
exclamarii din cel de-al doilea protocol prognoza in legatura cu persoana respectiva este favorabila, adica ea
va raspunse in mod eficient la tehnicile psihoterapeutice. Cind in al doilea protocol numarul semnelor de

92

exclamatie este mai mare decit in primul atunci prognoza este defavorabila, tulburarea este mult mai adinca,
mai profunda si este posibil ca modificarile in conditiile de mediu sa nu aiba influentele asteptate.
Problema actuala
n conceptia lui Luscher problema actual este data de grupul ( + -), adica culoarea de pe
prima pozitie (marcata cu plus) si cea de pe ultima pozitie (marcata cu minus).
Este vorba deci de sursa de anxietate cu care se confrunta persoana si de compensantia prin care ea
incearca sa faca fata acestei dificultati.
Ea are o inalta semnificatie psihodiagnostica si la fel ca celelalte grupuri beneficiaza, in manualul lui
Luscher, de tabele interpretative.
In legatura cu problema actula, intr-un protocol mediu, cea mai intensa va fi aceea data de prima culoare
si ultima. Functie de protocol mai poate fi interpretata prima cu penultima, a doua cu penultima etc.
Ambivalentele
In mod ocazional este posibil sa intilnim protocoale in care o culoare fundamentala ocupa in primul
protocol prima pozitie sau a doua, iar in al doilea protocol (7, 8). De exemplu, rosu in primul protocol sa stea
pe pozitia unu si in al doilea protocol pe pozitia 8.
31506742
24160473
Prin acest exemplu este sugerat faptul ca aceasta persoana are o ambivalenta in raport cu trebuinta semnificata de culoarea verde, acest lucru fiind o sursa de anxietate. Persoana manifesta ambivalenta si
pentru culoarea roie ceea ce arata o oscilatie a persoanei intre dorinta de a avea propriul destin, de a fi
activa, de a avea un efect determinant, cauzativ si intre a doua alegere tendinta de a fi lasata in pace, de a fi
supusa cit mai putin solicitarii.
Instabilitatea sistemului nervos vegetativ
Indicii de instabilitate ai sistemului nervos vegetativ apar atunci cind la o extrema se situateaza culorile 3,
4 si la celalata extrema 1, 7; atunci cind 3, 4 se afla pe primele pozitii (3, 4, 2, 5, 0, 6, 1, 7) in acest caz
instabilitatea este mai putin grava decit daca culorile 3, 4 ar fi pe ultimele pozitii (1, 7, 2, 5, 0, 6, 3, 4). n acest
ultim exemplu exist o prevalenta simpatica, deci persoana va consuma multa energie, mult zgomot pentru
nimic se va irosi in obinerea unor rezultate modeste. In cazul acesta, dimpotriva, a intervenit oboseala caci
culorile care exprima activismul sunt respinse si pe prima pozitie apare dorinta de a fi lasata in pace, dorina
de liniste si tendinta de a nega orice solicitare care i este adresat n cazul acesta instabilitatea este mult mai
puternica.
Scoala maghiara de psihologie a produs o extensiune a semnificatiei acestui dezechilibru, Merey este
unul dintre autorii care s-au ocupat de aceasta problema dar si altii. El calculeaza asa numitul indice neurovegetativ.
Indicele neuro-vegetativ sau indicele psihoenergetic este egal cu raportul dintre poziiile culorilor active (la
numrtor) si ale culorilor pasive (la numitor). Indicele neuro-vegetativ exprim echilibrul sau dezechilibrul
ntre latura simpatica si cea parasimatica a sistemului nervos vegetativ. Pentru calculul acestui raport culorile
din ir vor fi numerotate de la dreapta la stnga, prima poziie primind valoarea cea mai mare, adic cea mai
favorabil ,egal cu opt. Echilibrul ar fi semnificat, dup unii autori de valoarea egal cu unitatea a raportului
menionat. Orice abatere in sus sau in jos de la cifra 1 ar reprezenta un dezechilibru care ar merge fie catre
ergotropie, adica catre cheltuirea de energie prin implicare activ, dinamism, fie catre trofotropie adica apatie,
lentoare, ncetineal etc.
Rosu si galben exprima o conduita activa
Verde si albastru conduita pasiva
Verde si rosu, conduita autonoma
Galben si albastru conduita heteronoma
93

Rosu si galben exprima conduita de a fi excentric si activ, adica orientata catre lume in timp ce verde si
albastru exprima conduita pasiva si concentrica.
Grupul munc
Trei dintre culorile fundamentale: verde, galben si rosu au fost interpretate, pentru prima data de Max
Luscher apoi si de alti autori, ca reprezintind grupul munca.
Verdele exprima elasticitatea vointei, capacitatea de a persevera in ciuda oprelistilor.
Rosu - forta vointei adica actiune, eficacitate, energie, vitalitate.
Galbenul - satisfactia in munca, capacitatea persoanei de a se proiecta si de a privi inainte spre rezultatele
viitoare ale actiunii.
Intr-un protocol ideal acest trei culori ar trebui sa stea impreuna si sa fie situate la inceputul sirului. Daca in
primul protocol culorile sunt la inceptul sirului iar in al doilea protocol la fel, atunci pot putem face o buna
prognoza despre modul in care persoana isi va desfasura munca in viitor. Daca in al doilea protocol, grupul
respectiv se va destrama atunci prognoza va fi mai mult sau mai putin defavorabila, functie de gravitatea
destructurarii grupului.
Prioritatile personale, prin prisma carora individul isi va aborda sarcina, sunt exprimate de culoarea care in
acest caz va sta pe prima pozitie.
Daca este verdele atunci scopul muncii, efortului persoanei va fi indicarea aprecierii de sine in ochii sai si
in ochii altora.
Daca este rosul atunci persoana simte satisfactie in insasi activitatea pe care o desfasoara adica in insusi
efortul pe care il depune ; ea vede munca drept o incercare personala prin care are posibilitatea sa-si masoare
propriile capacitati.
Daca va fi galben inseamna ca o persoana va inregistra o satisfactie, crescind pe masura ca va inainta in
sarcina.
Epuizarea este semnificata in acest test atunci cind exista o deteriorare a grupului de munca, de la prima
la a doua selectie, mai ales pentru rosu si verde. Acolo unde verdele da inapoi, perseverenta este cea care
pune probleme, adica tenacitatea, capacitatea de a persevera vor ceda in fata obstacolelor.
Cind este rosu, inseamna ca rezistenta la suprasolicitare, la efort, este cea care impiedica performanta in
munca.
Daca este galben inseamna ca persoana se descurajeaza repede si isi pierde repede satisfactia in ceea
ce face.
Prezentarea pe scurt a intelesului culorilor
Gri (0) este o culoare neutra, este un fel de pamint al nimanui. Cei care aleg pe prima pozitie aceasta
culoare vor sa se separe de orice, sa ramina liberi si neimplicati adica persoana nu vrea sa participe la
actiune, vrea sa stea deoparte, nu vrea sa fie implicata in nici un fel de actiune. In aceasta pozitie griul este in
intregime compensator deci este vorba de a ameliora anxietatea traita ca urmare a nesatisfacerii trebuintelor
fundamentale, semnificate de culorile fundamentale respinse - printr-o atitudine de neimplicare. Deci griul
devine semnificativ (ca semnificatie psihologica) in momentul cind migreaza catre inceputul sirului.
Albastrul (1) reprezinta calmul complet, linistitor asupra SNC, reprezinta granitele pe care persoanele le
construiesc in jurul lor. Persoana care alege albastrul pe primul loc va tinde catre liniste catre o situatie
relaxata, netulburare, unitate si siguranta. Deci liniste, pace, armonie, multumire, inseamna aceasta culoare
pe pozitia intii. Daca este ales pe pozitiile 6, 7, 8 semnifica desfacerea legaturilor, tulburarea echilibrului, a
linistii, subiectul va fi tentat sa evadeze in plan mental intr-o activitate compensatorie el va avea un
comportament nelinistit fara pace si cu o oarecare agitatie mentala, se va concentra greu si va avea dificultati
in invatare.
Verde (2) este de fapt un amestec, in cazul testului, de albastru cu galben, el corespunde simbolic
capacitatii de a persevera si cind este situat pe pozitiile 6, 7, 8 semnifica o slabire a rezistentei precum si o
depreciere a statutului sentimente de inferioritate, persoana se simte depreciata si putem suspecta anumite
disfunctii ale cordului si in general ale sistemului circulator. Daca verdele este respins si este compensat de
rosu semnificatia va tinde catre o anumita stare de iritare, de nerabdare, pierderea controlului de sine. Aceasta
combinatie va insemna o considerabila impetuozitate si tendinta la izbucniri intolerabile.
94

Rosu (3) energie, activism. Daca este respins e vorba de epuizare, golire, suprasolicitare, tendinta la
iritabilitate, lipsa de vitalitate, persoana percepe situatia ca insuportabila, se simpte cu alte cuvinte depasita.
Galben (4) este cea mai stralucitoare culoare din test, poate fi asociata cu culoarea luminii zilei, de aceea
inseamna activism, expansivitate, larghete. Pe prima pozitie poate sa insemne o anumita nota de
superficialitate. Acolo unde galbenul este puternic subliniat, fiind pe prima pozitie, persoana are tendinta de a
se proiecta in viitor, de a gasi o cale de salvare imaginara si de a cauta schimbarea de dragul schimbarii. Daca
este respins atunci inseamna ca asteptarile persoanei au fost dezamagite, deci in afara de dezamagire
sentimentul major este acela al descurajarii, neincrederii, suspiciunii fata de altii si fata de intentiile lor.
Violetul (5) este un ameste ce albastru si rosu. Persoanele mature mental il vor situa catre mijlocul sirului
si cu cit este situat catre sfirsit inseamna capacitatea de a judeca lucrurile la rece. Cu cit este catre inceputul
sirului este vorba de o imaturitate atit comportamentala, afectiva cit si glandurala. Poate fi suspectata o
disfunctie tiroidiana. Deci este firesc pentru copii si prima parte a adolescentei ca violetul sa se afle in primele
pozitii, in cazul persoanelor tinere si adulte situarea pe prima pozitie inseamna imaturitate dar si
homosexualitate, alcoolicii facind si ei aceasta alegere. Deci persoanele care intr-u fel sau altul sunt rezidente
in stadiul oral exprima o anumita imaturitate a libidoului care se intoarce cu nostalgie mereu si mereu in stadiul
oral.
Maro (6)- este un amestec de galben si rosu. Cind este ales pe primele pozitii poate sa semnifice fie
dezradacinare fie faptul ca propriul corp a ajuns obiect de contemplatie deci el fizic ajunge prin
egodiastolizare, folosind termenul lui Szondi, prin umflarea acestei dimenisuni ajunge sa domine viata psihica
a persoanei. Fie ca este preocupata excesiv de trebuinta de confort, de relaxare, fie ingrijorata de propria sa
sanatate, fie o excesiva trebuinta de confort. Atunci cind nu este compensatorie, cind culoarea maro este
asezata in prima pozitie semnifica compensarea respingerii unor culori fundamentale atunci semnificatia ei de
diagnostic este mult mai profunda.
Negrul (7) este negarea culorii. Situat pe prima pozitie reprezinta negativism, tendinta de a se exalta
impotriva vietii, a mediului, in orice caz extremism in comportament.
Ca o concluzie, putem sa spunem ca aceste culori neutre cind sunt impinse pe primele pozitii capata
semnificatie psihologica mai accentuata. La fel si culorile fundamentale pe masura ce migreaza catre sfirsitul
sirului capata o semnificatie psihopatologica mai acuta.
Exista modalitati de administrare a acestui test pe calculator, prin existenta unor programe care
structureaza in forma algoritmica toate etapele administrarii si intrepretarii testului.

95