Clasificarea ariilor periculoase

3.1. Clasificarea ariilor periculoase are ca obiect analizarea si clasificarea locurilor in

care, prin natura procesului tehnologic, se produc, se prelucreaza sau manipuleaza substante
care, impreuna cu aerul, pot forma amestecuri explozive, in scopul alegerii corecte a
echipamentului elect 747f58h ric ce urmeaza a fi instalat in aceste arii.
3.2. Ariile periculoase se clasifica functie de proprietatile vaporilor si gazelor inflamabile
care pot fi prezente precum si de probabilitatea aparitiei unei atmosfere explozive.
3.3. Evaluarea probabilitatii aparitiei unei atmosfere explozive necesita examinarea
fiecarui utilaj tehnologic care contine materiale inflamabile ce ar putea constitui o sursa de
degajare.
Nu trebuie luate in calcul la aceasta evaluare avariile imprevizibile legate de operatii
gresite, nerespectarea tehnologiei, materiale necorespunzatoare calitativ (de ex. spargerea unui
rezervor, ruperea unei conducte, etc.)
Atunci cand exista dubii sau elemente greu de evaluat, trebuie sa se ia in consideratie
probabilitatea cea mai mare privind aparitia unei atmosfere explozive.
3.4. Planurile de clasificare a ariilor periculoase (planuri de zonare) trebuie reexaminate
si reactualizate de fiecare data cand se produc modificari la utilaje, instalatii sau la procedurile
de exploatare a acestora.
3.5 Procedura de clasificare a ariilor periculoase cu vapori si gaze inflamabile trebuie sa
determine.
a)

sursa de degajare si gradul acesteia

Fiecare utilaj sau element de instalatie ( pompa, vana, flansa, conducta, rezervor, etc.)
trebuie considerat ca o sursa potentiala de degajare a materialelor inflamabile, daca exista
posibilitatea ca acestea sa fie eliberate in atmosfera.
Conductele sudate, fara flanse, vane sau alte fitinguri nu se considera surse de
degajare.
Gradul de degajare ( continuu, primar sau secundar, conform definitiilor din SR EN
60079-10) se determina luand in considerare frecventa si durata probabila a degajarii.
b)

tipul zonei functie de gradul de degajare si de ventilare

O degajare de grad continuu conduce, in mod normal la o zona 0, o degajare de grad

primar la o zona 1 si o degajare de grad secundar la o zona 2.
c) intinderea zonei depinde atat de proprietatile substantelor inflamabile cat si de
caracteristicile procesului de productie.
In principal trebuie sa se ia in considerare:
- debitul de degajare a gazelor;

- limita inferioara de explozie a acestora (LEL);

- ventilarea;
- densitatea relativa a gazelor sau vaporilor in raport cu aerul;
- conditiile locale ( topografie, conditii climatice, etc.).
Intinderea zonei poate fi limitata, functie de amplasarea sursei de degajare, prin:
- bariere materiale (pereti);
- mentinerea unei presiuni in incaperile adiacente;
- purjarea in incaperile adiacente a unui debit de aer corespunzator
pentru
a asigura evacuarea gazelor si vaporilor inflamabili.
Indicatii pentru ordinul de marime al zonelor sunt date in Anexa C a SR EN 60079-10.
Pentru utilizarea practica a exemplelor date in acest standard trebuie luate in
considerare particularitatile fiecarui caz in parte.
3.6. Exemple de surse de degajare
a)

surse de grad continuu:

- suprafata unui lichid inflamabil dintr-un rezervor cu capac fix, cu

ventilare
permanenta spre atmosfera;
- suprafata unui lichid inflamabil deschis permanent in
atmosfera.
b) surse de grad primar:
- garnituri de pompe, compresoare sau supape, daca in
timpul functionarii
normale este probabila o degajare de gaz sau lichid inflamabil;
- puncte de prelevare a probelor de unde in timpul functionarii normale
se
poate degaja material inflamabil;
- supape de descarcare, guri de ventilare etc. de la care se poate
degaja

material inflamabil in functionare normala.

b) surse de grad secundar:
- garnituri de pompe, compresoare sau supape, unde nu se poate
degaja
material inflamabil in functionare normala;
- flanse, garnituri de etansare si racorduri de tevi unde nu sunt de
asteptat
degajari in functionare normala;
- puncte de prelevare a probelor de unde, in timpul
functionarii normale, nu
sunt de asteptat degajari.
Deschiderile dintre arii trebuie considerate, de asemenea, surse de degajare al caror
grad depinde de tipul zonei adiacente, de durata si frecventa deschiderilor, de eficienta
etansarii, etc.
3.7. Exemple de definire a zonelor
Zona 0 cuprinde, in esenta, interiorul rezervoarelor sau aparatelor (evaporatoare, vase
de reactie, etc.)
Drept zona 1 se pot clasifica:
- aria adiacenta zonei 0;
- imprejurul gurilor de alimentare;
- locurile unde se transfera lichide volatile dintr-un rezervor in altul;
- incaperi de pompe/compresoare ventilate inadecvat;
- imprejurul punctelor de preluare a probelor;
- imprejurul unor garnituri de pompe, compresoare sau supape insuficient
etanse;
- vecinatatea operatiilor de vopsitorie, unde se folosesc solventi volatili
inflamabili;
- imprejurul supapelor de descarcare sau gurilor de ventilare.
Zona 2 cuprinde:
- fluide inflamabile transportate in sisteme inchise din care nu pot scapa decat

accidental sau in cazul unor operari gresite;

- ariile in care, in mod normal, este evitata formarea unor concentratii explozive
de vapori sau gaze prin ventilare mecanica; dar care pot deveni periculoase datorita intreruperii
acesteia;
- ariile adiacente zonei 1, in care gaze sau vapori inflamabili pot scapa
ocazional
cu exceptia cazului in care patrunderea e oprita de o ventilare mecanica corespunzatoare, ce
asigura o suprapresiune de aer curat si sunt luate masuri pentru a se evita oprirea acesteia.

CONCEPTE FUNDAMENTELE PENTRU PREVENIREA EXPLOZIILOR SI PROTECTIA

IMPOTRIVA EXPLOZIILOR IN MEDII CU ATMOSFERE POTENTIAL EXPLOZIVE
1. INTRODUCERE
Prevenirea exploziilor si protectia impotriva exploziilor prezinta o importanta majora
pentru securitatea si sanatatea lucratorilor deoarece exploziile pun in primejdie viata si
sanatatea oamenilor ca un rezultat al efectelor necontrolate ale flacarilor si presiunii (radiatii
firbinti ,flacari, unde de presiune, particule proiectate sfaramaturi zburate), prezentei
produselor de reactie toxice si consumului de oxigen din aerul pe care trebuie sa-l inspite
acestia. In plus , daunele materiale in cazul unei explozii pot fi deosebit de mari.
Pericolul de explozii poate sa apara in toate intreprinderile care lucreaza cu substante
inflamabile. Acestea includ multe materiale de intrare , produse intermediare, produse finale
precum si degajari (scurgeri) in procesele de lucru de rutina, asa cum se poate vedea in fig 1.

Fig. 1 - Degajare de substante inflamabile in procese de rutina

O explozie apare daca o substanta inflamabila este prezenta in amestec cu aerul (cu
suficient oxigen) in limitele de explozie, impreuna cu o sursa de initiere - fig. 2

Fig. 2 - Triunghiul aprinderii

Definitii:
Explozie

Reactie brusca de oxidare sau descompunere care produce o crestere de

temperatura, presiune sau ambele simultan.[ISO 8421-1, 1987-03-01, 1.13]

Necesitatea coincidentei unei atmosfere explozive si sursei de aprindere eficiente si

efectele anticipate ale unei explozii duc imediat la cele trei principii de baza ale prevenirii
exploziei si protectiei contra exploziei.
a) prevenirea:
- evitarea atmosferelor explozive. Acest obiectiv poate fi atins in principal modificand fie
concentratia substantei inflamabile la o valoare care sa se afle in afara domeniului de explozie
sau a concentratiei de oxigen la o valoare sub concentratia limita de oxigen (LOC);
- evitarea tuturor surselor de aprindere efective eventuale;
b) protectia:
limitarea efectelor exploziilor la o limita acceptabila prin masuri de protectie constructive. Spre
deosebire de cele doua masuri descrise mai sus, aici se ia in considerare producerea unei
explozii.
Definitii:
Atmosfera
exploziva

Amestec de substante inflamabile sub forma de gaze, vapori, ceata sau praf cu
aerul, in conditii atmosferice in care, dupa ce s-a produs aprinderea, combustia
se raspandeste in intregul amestec nears. (Pct. 3.17 din SREN 1127-1;
Directiva 94/9/CE, Capitolul I, articolul 1).

Atmosfera
Atmosfera exploziva care, daca explodeaza cauzeaza deteriorari.
exploziva
periculoasa
Atmosfera
Atmosfera care poate deveni exploziva din cauza conditiilor locale si de
potential
functionare. [Directiva 94/9/CE, Capitolul I, articolul 1]
exploziva
Domeniu de
Domeniu de concentratie al unei substante inflamabile in aer in care se
explozie
poate produce o explozie. (Pct. 3.13 din SREN 1127-1).
Limitele exploziei
Limitele domeniului de explozie(SR EN 1127-1).
Limita inferioara
Limita inferioara a domeniului de explozie (SR EN 1127-1).
de explozie (LEL- Concentratie in aer de gaze inflamabile sau vapori inflamabili, sub care
lower explosive
atmosfera gazoasa nu este exploziva [ VEI426-02-09, modificat ].
limit)
Limita superioara de Limita superioara a domeniului de explozie(SR EN 1127-1).
explozie (UEL- upper
explosive limit)
Concentratie in aer de gaze inflamabile sau vapori inflamabili, peste
care atmosfera gazoasa nu este exploziva [ VEI426-02-10,modificat ].
Concentratie
Concentratie maxima de oxigen dintr-un amestec de o substanta inflamabila,
limita de oxigen aer si un gaz inert, in care nu se produce o explozie in conditii de incercare
(LOC)
specificate.

Eliminarea sau reducerea riscului poate fi realizata prin aplicarea numai unuia din principiile de
prevenire si de protectie de mai sus sau se poate aplica o combinatie intre aceste principii.
Intotdeauna prima optiune ar fi evitarea unei atmosfere explozive. Cu cat este mai mare
probabilitatea producerii unei atmosfere explozive, cu atat mai mare trebuie sa fie extinderea
masurilor contra surselor de aprindere efective si invers.

Pentru a permite selectarea masurilor adecvate, trebuie sa se dezvolte un concept de

securitate contra exploziei pentru fiecare caz in parte.
Pentru aplicarea masurilor de prevenire a exploziilor si de protectie impotriva acestora,
este nevoie de cunoasterea temeinica a faptelor si de suficienta e 515d32f xperienta. De aceea,
este recomandabil sa se apeleze la indrumarea expertilor.
IDENTIFICAREA SI EVALUAREA RISCULUI DE EXPLOZIE
Ori de cate ori este posibil trebuie sa se previna aparitia atmosferei explozive. Astfel,
primul pas in evaluarea riscului de explozie este sa se determine daca un risc de atmosfera
exploziva poate sa apara si in ce circumstante. Apoi trebuie sa se stabileasca daca aceasta
poate fi initiata.
Acest proces de evaluare trebuie intotdeauna asociat cu un caz individual si nu poate fi
generalizat. Considerentele specifice sunt porobabilitatea si durata aparitiei atmosferei
explozive periculoase, probabilitatea ca sursele de initiere sa fie prezente si sa devina active si
efective, instalatiile, substantele utilizate, procesele, interactiunile lor posibile si scara efectelor
anticipate.
Evaluarea trebuie sa ia in considerare urmatoarele situatii operationale:
- conditiile de operare normale, inclusiv mentenanta,
- punerea si scoaterea din functiune,
- defectiunile, conditiile previzibile de defect,
- intrebuintarea gresita care poate fi rezonabil prevazuta.
Factorii importanti sunt:
- echipamentul de lucru utilizat,
- constructia instalatiilor si configuratia,
- substantele utilizate,
- conditiile si procesele de lucru, si
- posibilitatile lor de interactiune unele cu altele si cu mediul de lucru.
Trebuie luate in considerare locurile care sunt sau pot fi conectate prin deschideri spre
locurile in care o atmosfera exploziva poate sa apara (numite in continuare arii periculoase).
Criterii de evaluare
Trebuie satisfacute simultan 4 conditii pentru ca exploziile cu efecte periculoase sa
apara:
-

un grad mare de dispersie a substantelor inflamambile;

concentratia substantelor inflamabile in aer in limitele lor de explozie;

cantitatea periculoasa a unei atmosfere explozive;

o sursa efectiva de initiere.

Pentru a verifica daca aceste conditii sunt intrunite, riscul de explozie poate fi evaluat cu
ajutorul schemei logice din fig.3.

Figura 3 Diagrama de evaluare pentru recunoasterea si prevenirea pericolelor de

explozie

MASURI DE PROTECTIE LA EXPLOZIE

Daca este posibil sa se formeze o atmosfera exploziva periculoasa, sunt necesare
masuri de protectie la explozie. In primul rand trebuie sa se incercerce evitarea aparitiei
atmosferei explozive prin aplicarea de masuri tehnice, care trebuie luate in considerare
impreuna cu masurile organizatorice .
MASURI TEHNICE DE PROTECTIE LA EXPLOZIE
'Masuri de protectie la explozie' reprezinta toate masurile care

previn formarea atmosferelor explozive periculoase,

evita aprinderea atmosferelor explozive periculoase sau
micsoreaza efectele exploziilor pentru a asigura sanatatea si securitatea lucratorilor.
Prevenirea atmosferelor explozive periculoase

Conform articolului 3 din directiva 1999/92/EC 'Prevenirea si protectia impotriva

exploziilor', intotdeauna trebuie sa aiba prioritate prevenirea atmosferelor explozive periculoase
care se poate face prin:
- Utilizarea de inlocuitori ai substantelor inflamabile
- Limitarea concentratiilor
- Inertizarea
- Prevenirea sau limitarea formarii de atmosfere explozive in vecinatatea instalatiei
Formarea de atmosfere explozive periculoase in jurul instalatieilor inchise care trebuie
protejate la scurgeri prin efectuarea unui service regulat.
Daca emisia de substante inflamabile nu poate fi prevenita, deseori formarea de
atmosfere explozive periculoase poate fi prevenita prin ventilatie. Trebuie luate in considerare
urmatoarele :
trebuie sa se estimeze cantitatea maxima de gaze, vapori si ceturi care pot fi emise (intensitatea
sursei), sa se cunoasca locatia sursei si conditiile de dispersie.
Instalatii de alarmare
Concentratiile din vecinatatea instalatiilor pot fi monitorizate de exemplu cu ajutorul unei
alarme de gaze. Alarmele de gaze pentru utilizare in arii periculoase trebuie aprobate si
marcate corespunzator ca echipoament electric de securitate, urmand directiva 94/9/EC.
Evitarea surselor de aprindere
Daca nu este posibil sa se previna formarea de atmosfere explozive periculoase, trebuie
sa se evite aprinderea. Acest lucru poate fi obtinut prin masuri de protectie care evita sau reduc
probabilitatea surselor de aprindere. Pentru a stabili masurile preventive eficiente, trebuie sa se

cunoasca diversele tipuri de surse de aprindere si modul in care ele functioneaza. Se estimeaza
probabilitatea ca o atmosfera exploziva periculoasa si o sursa de aprindere sa fie prezente in
acelasi timp si in acelasi loc si extinderea masurilor necesare va fi determinata corespunzator.
Acest lucru se face pe baza sistemului de zone descris mai jos, din care deriva masurile
preventive necesare.
Zonarea ariilor periculoase
O arie periculoasa este un loc in care o atmosfera exploziva poate aparea in astfel de
cantitati incat necesita precautii pentru a proteja lucratorii impotriva pericolelor de explozie.
Aceasta cantitate este considerata o atmosfera exploziva periculoasa. Ca baza in determinarea
extinderea masurilor de protectie, toate ariile periculoase care mai raman trebuie clasificate in
termeni de zone conform probabilitatii de aparitie a acestor atmosfere.
Extinderea masurilor de protectie
Extinderea masurilor de protectie depinde de probabilitatea aparitiei atmosferelor
explozive (zonare) si de aceea trebuie determinata in conformitate cu tabelul 1 de mai jos.

Tabelul 1 - Extinderea masurilor de protectie in diferite zone

Zonare

Surse de aprindere ce trebuie evitate in mod

0 sau 20

fiabil:

in functionare normala (fara functionari

defectuoase)

in cazuri previzibile de functionare

defectuoasa si

1 sau 21

in eventualitatea unor rare functionari

defectuoase
in functionare normala (fara functionari

defectuoase) si

in cazuri previzibile de functionare

2 sau 22

defectuoasa
in functionare normala (fara functionari
defectuoase)

Tipuri de surse de aprindere

Standardul EN 1127-1 distinge treisprezece tipuri de surse de aprindere:

suprafete fierbinti

flacari si gaze fierbinti

scantei generate mecanic

cureti electrici vagabonzi, protectie catodica la coroziune

electricitate statica

trasnete

campuri electromagnetice in domeniul frecventelor intre 9 kHz si 300 GHz

radiatie electromagnetica in domeniul frecventelor intre 300 GHz si 3106 GHz

sau lungimi de unda de la 1000 m pana la 0,1 m (spectrul optic)

radiatie de ionizare

ultrasunete

compresiune adiabatica, unde de soc, curgeri de gaze

reactii chimice

Figura 4 - Exemple de surse potentiale de aprindere obisnuite

Reducerea efectelor exploziilor
In multe cazuri nu este posibila evitarea atmosferelor explozive sau a surselor de
aprindere la un nivel suficient de securitate. In aceste cazuri trebuie luate masuri de limitare a
efectelor exploziilor la un nivel acceptabil. Astfel de masuri sunt, de exemplu: conceptie
rezistenta la explozie; eliberarea exploziei; suprimarea exploziei sau prevenirea propagarii
flacarii sau exploziei. Aceste masuri pot fi realizate prin utilizarea sistemelor protectoare conform
directivei 94/9/EC.
Masuri organizatorice de protectie la explozie. Documentul de protectie la explozie
Daca exista un risc potential de explozie la locul de munca, acest lucru implica si faptul
ca organizarea muncii trebuie sa se conformeze anumitor cerinte. Prin masuri organizatorice se
stabilesc procedurile de lucru astfel incat lucratorii sa nu poata fi afectati de o explozie. Trebuie
stipulate masuri pentru inspectii, reparatii si service incat sa se asigure ca masurile tehnice
raman operationale. Masurile organizatorice trebuie sa tina seama de asemenea de posibila
interactiune dintre masurile de protectie la explozie si procedurile de lucru. Aceste masuri de
protectie la explozie combinate trebuie sa asigure ca lucratorii pot executa munca repartizata lor
fara a pune in pericol sanatatea sau securitatea lor sau a altor persoane.

Figura .- Exemple de masuri organizatorice pentru protectia la explozie

Trebuie realizate urmatoarele masuri organizatorice:
- redactarea instructiunilor de operare, atunci cand acest lucru este cerut prin
documentul de protectie la explozie;
- instruirea participantilor la procesul de munca in ceea ce priveste protectia la
explozie;
- asigurarea faptului ca participantii la procesul de munca au competenta
necesara;

- aplicarea unui sistem autorizat de lucru pentru situatii periculoase, atunci cand
acest lucru este cerut prin documentul de protectie la explozie;
- efectuarea intretinerii;
- efectuarea inspectiei si supravegherii;
- marcarea (identificarea) locurilor periculoase atunci cand este necesar.
Masurile organizatorice luate trebuie sa fie inregistrate in documentul de protectie la
explozie .

Angajatorul trebuie sa intocmeasca si sa mentina o documentatie, denumita document

de protectie la explozie. Aceasta documentati cuprinde, de exemplu: riscurile de explozie care
au fost determinate si evaluate; masuri de securitate corespunzatoare; ariile periculoase
clasificate in zone; locul de munca si echipamentul de lucru, inclusiv dispozitivele de avertizare
care sunt concepute, actionate si mentinute acordandu-se atentia cuvenita securitatii.
Documentul de protectie la explozie trebuie intocmit inainte de inceperea activitatii si trebuie
revizuit atunci cand locul de munca, echipamentul de lucru sau organizarea muncii sunt supuse
la schimbari semnificative, extinderi sau transformari.
Marcarea locurilor periculoase
Directiva 1999/92/EEC stipuleaza faptul ca punctele de intrare in locurile unde
atmosferele explozive periculoase pot sa apara in astfel de cantitati incat sa afecteze
securitatea si sanatatea participantilor la procesul de munca, trebuie unde este necesar sa fie
marcate de catre angajator cu urmatorul semn de avertizare:

Figura 17 - Semn de avertizare pentru locurile in care pot aparea atmosfere explozive
periculoase
Trasaturi distinctive:
- forma triunghiulara,
- litere negre pe un fond galben cu margine neagra (partea de culoare galbena ocupa o
portiune de cel
putin 50 % din suprafata semnului).
Astfel de marcaj este cerut de exemplu pentru camere sau arii in care atmosferele
explozive periculoase pot sa apara (cum ar fi camere sau capsulari ingradite unde substante
inflamabile lichide sunt depozitate). Pe de alta parte acolo nu este punct in marcaj unde o parte
a instalatiei este protejata in totaliate de mijloace de atenuare. Daca locul (aria) periculoasa nu
este o deschidere libera ingrijoratoare, numai o parte a acesteia trebuie sa fie marcata cu dungi
in diagonala galbene/negre, de exemplu pe o pardoseala. Alte detalii (amanunte) pot fi

adaugate la semnul de avertizare, indicand de exemplu natura si frecventa aparitiilor

atmosferelor explozive periculoase (substante si zone). Poate fi dezirabil asezarea altor semne
de avertizare in conformitate cu 92/58/EEC, de exemplu interzicerea fumatului, etc.
Atentionarea participantilor la procesul de munca trebuie sa fie dedusa din simbol si este
inteleasa in cursul instruirii acestora.

1. RELATIA DINTRE DIRECTIVA 94/9/EC SI DIRECTIVA 1999/92/EC

1. Hotararea de Guvern nr. 115 din 05 februarie 2004 privind stabilirea cerintelor
esentiale de securitate ale echipamentelor individuale de protectie si a conditiilor pentru
introducerea lor pe piata, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 166 din 26.02.2004
Hotararea nr. 809 din 14 iulie 2005 pentru modificarea Hotararii Guvernului nr. 115/2004
privind stabilirea cerintelor esentiale de securitate ale echipamentelor individuale de
protectie si a conditiilor pentru introducerea lor pe piata (Directiva Consiliului
89/686/CEE din 21 decembrie 1989 privind armonizarea legislatiei statelor Membre
referitoare la echipamentul individual de protectie, amendata prin Directivele
93/68/CEE, 93/95/CEE si 96/58/EC.)

2. Hotararea de Guvern nr. 752 din 14 mai 2004 privind stabilirea conditiilor pentru
introducerea pe piata a echipamentelor si sistemelor protectoare destinate utilizarii in
atmosfere potential explozive+HG 461/2006
Hotarare nr. 461 din 05.04.2006 pentru modificarea Hotararii Guvernului nr.
752/2004 privind stabilirea conditiilor pentru introducerea pe piata a echipamentelor si
sistemelor protectoare destinate utilizarii in atmosfere potential explozive (Directiva
94/9/EC a Parlamentului European si Consiliului din 23 martie 1994)

3. Hotararea nr. 1058 din 9 august 2006 privind cerintele minime pentru imbunatatirea
securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat
atmosferelor explosive

4. Non-binding Guide of Good Practice for implementing of the European Parliament

and Council Directive 1999/92/EC on minimum requirements for improving the safety
and health protection of workers potentially at risk from explosive atmospheres -OJ L
23, 28.1.2003.

5. Guidelines on the application of Council Directive 94/9/EC of 23 march 1994 on the

approximation of the laws of the member states concerning equipment and protective
systems intended for use in potentially explosive atmospheres - July 2005
Informatii generale
Obiectivul Directivei 94/9/EC il constituie armonizarea cerintelor pentru proiectarea si
constructia (fabricarea) echipamentelor, componentelor si sistemelor protectoare destinate
utilizarii in atmosfere potential explosive.
Aceasta cerinta reglementeaza procedurile de evaluare a conformitatii pentru aceste
produse inainte ca ele sa fie puse pe piata. Aceasta cuprinde cerintele esentiale de securitate si
sanatate pentru aceste produse.
O alta directiva elaborata pentru domeniul protectiei la explozie este Directiva
1999/92/EC care se refea la responsabilitatile utilizatorului. Aceasta directiva stabileste
cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi
expusi unui potential risc datorat atmosferelor explosive. De aceea aceasta nu este o directiva a
Noii Abordari care asigura armonizarea deplina a legislatiei.

Pentru ambele directive Comisia Europeana a publicat Ghiduri, unul pentru aplicarea
Directivei 94/9/EC in scopul prevenirii interpretarii arbitrare a directivei
[5] si altul pentru
Directiva 1999/92/EC care sa fie un support practice pentru angajator-utilizatorul
echipamentelor, in special pentru intreprinderile mici si mijlocii [4].
In aceste doua directive, aplicate acum in Europa, se reflecta sarcinile diferite pentru
producatorii de echipament cu protectie la explozie si utilizatorii acestor echipamente
(angajatorii) asa cum sunt prezentate in tabelul 2 de mai jos.
Tabelul 2 - Sarcinile producatorilor de echipamente cu protectie la explozie si ale utilizatorilor
acestor echipamente (angajatorii)
Cerinte pentru echipamente si sisteme
protectoare

Imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii

lucratorilor

Directiva 94/9/EC

Directiva 1999/92/EC

(HG 752/2004 , HG 461/2006)

Cerinte pentru producator:
-Proceduri de evaluarea conformitatii (ex. rolul
Organismului Notificat)
- Cerinte pentru diferite nivele de securitate
(categorii)

(HG 1058/2006)
Cerinte pentru utilizator/angajator
masurile in arii periculoase

privind

Document de protectie la explozie

Clasificarea ariilor periculoase in zone

Corelarea dintre zone si categorii

Toate cerintele sunt identice in toate statele

membere

Statele membre pot merge dincolo de aceste

cerinte cu legislatia lor nationala
Ambele directive sunt limitate la atmosfere explozive
2 EVALUAREA DE RISC. UTILIZARE DESTINATA.

In conformitate cu preceptele directivelor Noii Abordari, notiunea de utilizare in

conformitate cu scopul propus este de importanta majora.
SR EN 1127-1 defineste termenul de utilizare prevazuta (utilizare destinata) astfel:
Folosirea echipamentelor, sistemelor protectoare si dispozitivelor in conformitate cu grupa si
categoria de echipamente asa cum se specifica in Directiva 94/9/CE, Anexa I si tinandu-se cont
de toate informatiile furnizate de producator care sunt necesare pentru functionarea sigura a
echipamentelor, sistemelor protectoare si dispozitivelor. (Vezi de asemenea Directiva 94/9/CE,
Capitolul I, articolul 1).
In conformitate cu Anexa II 1.0.1 din Directiva 94/9/CE, producatorii au obligatia sa
proiecteze echipamentele si sistemele de protectie din punct de vedere al securitatii integrate
la explozie. Securitatea integrata la explozie are ca scop atat prevenirea formarii de atmosfere
explozive cat si a surselor de aprindere, si chiar si daca se produce o explozie oprirea ei
imediata si/sau limitarea efectelor sale negative. In acest sens producatorul trebuie sa ia toate
masurile in ceea ce privesc riscurile de explozie. Suplimentar, asa cum cere in Anexa II, 1.0.2
din directiva, echipamentele si sistemele de protectie trebuie proiectate si produse dupa ce au
fost efectuate analizele unor posibile defecte de functionare pentru a putea prevenii pe cat
posibil unele situatii periculoase. Pentru a indeplinii cerintele din Directiva 94/9/CE este absolut
necesara efectuarea unei evaluari de risc.

Tinand seama de angajamentele ce rezulta din cerintele relevante din Directiva

94/9/CE, o metodologie de evaluare a riscului nu trebuie sa contina doar aspecte legate de
proiectare si de constructie ci trebuie sa ofere si un format sau un limbaj comun intre
proiectanti si utilizatori. Un ghid pentru acest scop poate fi considerat standardul european EN
1127-1. Acest standard a fost elaborat in scopul de a furniza potrivit cerintelor din Directivele
94/9/CE si 99/92/CE indrumari atat pentru metodologia de evaluare a riscului la lucrul cu
substante care pot genera o atmosfera exploziva cat si pentru alegerea echipamentelor si
stabilirea masurilor de protectie adecvate functie de probabilitatea aparitiei atmosferei explozive.
In acest sens a aparut ca o necesitate clasificarea ariilor periculoase in ZONE pe baza
frecventei si duratei de aparitie a unei atmosfere explozive periculoase. Ca regula generala,
cand prezenta unei atmosfere explozive este foarte probabila, se va recurge la utilizarea unor
echipamente cu o probabilitate scazuta de a genera o sursa de aprindere. Dimpotriva, daca
probabilitatea prezentei unei atmosfere este scazuta, se vor putea utiliza echipamente
construite dupa specificatii mai putin riguroase.
Luand in considerare aceste principii, producatorii de echipamente destinate utilizarii in
atmosfere potential explozive trebuie sa ofere toate detaliile legate de grupe si categorii pentru
a se putea decide zona in care pot fi utilizate produsele lor. Clasificarea ariilor periculoase in
zone este in sarcina utilizatorului, a carui facilitati/activitati pot contine sau crea astfel de
pericole.
Standardele de referinta pentru clasificarea locurilor periculoase sunt:
o SR EN 60079-10 APARATURA ELECTRICA PENTRU ATMOSFERE EXPLOZIVE
GAZOASE Partea 10: Clasificarea ariilor periculoase
o SR CEI 612413 APARATURA ELECTRICA DESTINATA UTILIZARII IN PREZENTA
PRAFULUI COMBUSTIBIL Partea 3 : Clasificarea ariilor in care este sau poate fi
prezent praf combustibil
94/9/CE
Relatia dintre categorii si zone
Directiva1999/92/EC face legatura intre categorii si zone.
Din punctul de vedere al producatorului de echipamente, sisteme protectoare si
componente, sistemul de categorii poate fi vizualizat asa cum se vede in tabelul 3.
Tabelul 3 - Relatia dintre categorii si zone
Categoria
Proiectat pentru tipul de
Proiectat pentru zona
atmosfera exploziva
1
amestec gaz/aer resp.
0

Se aplica de
asemenea in zona
1 si 2

amestec vapori/aer resp.

1
2

amestec ceata/aer
amestec praf/aer
amestec gaz/aer resp.

20
1

21 si 22
2

21
2

22
_

amestec vapori/aer resp.

2
3

amestec ceata/aer
amestec praf/aer
amestec gaz/aer resp.

amestec vapori/aer resp.

amestec ceata/aer
amestec praf/aer

22

Din punctul de vedere al utilizatorului, echipamentele de diferite categorii se pot aplica

asa cum se vede in tabelul 4.
Tabelul 4 - Echipamente aplicabile in diferite zone
In zona
Categoria care se aplica
Daca
este
proiectat
pentru
0
1G
amestec gaz/aer resp.
amestec vapori/aer resp.

1 G sau 2 G

amestec ceata/aer
amestec gaz/aer resp.
amestec vapori/aer resp.

1 G sau 2 G sau 3 G

amestec ceata/aer
amestec gaz/aer resp.
amestec vapori/aer resp.

20
21
22

1D
1 D sau 2 D
1 D sau 2 D sau 3 D

amestec ceata/aer
amestec praf/aer
amestec praf/aer
amestec praf/aer

3. CERTIFICAREA ECHIPAMENTELOR SI SISTEMELOR PROTECTOARE (ESP) SI A

ECHIPAMENTELOR INDIVIDUALE DE PROTECTIE (EIP) DESTINATE UTILIZARII IN
ATMOSFERE POTENTIAL EXPLOZIVE
Tara noastra in calitate de membra a Uniunii Europene a adoptat in legislatia nationala
directivele europene din cadrul Noii Abordari. Obiectivul directivelor Noii Abordari este de a
asigura circulatia libera a bunurilor in Comunitatea Europeana. Aceasta poate fi realizata prin
combinarea urmatoarelor elemente de baza:

circulatia libera a produselor care intrunesc cerintele esentiale ale directivelor si au fost
supuse procedurilor relevante de evaluare a conformitatii

elaborarea standardelor armonizate un instrument de ajutor pentru a demonstra

conformitatea cu cerintele esentiale

marcajul de conformitate CE o cale de a arata fizic ca produsele sunt in conformitate cu

cerintele directivelor relevante

produsele purtand marcajul CE trebuie sa fie insotite de declaratia de conformitate emisa

de producator

aplicarea corecta a procedurilor este observata de autoritatile de supraveghere a pietei

LEGISLATIA IN DOMENIUL CERTIFICARII SI SUPRAVEGHERII PIETEI PENTRU

INTRODUCEREA PE PIATA A ECHIPAMENTELOR SI SISTEMELOR PROTECTOARE (ESP)
SI A ECHIPAMENTELOR INDIVIDUALE DE PROTECTIE (EIP) DESTINATE UTILIZARII IN
ATMOSFERE POTENTIAL EXPLOZIVE
Principalele reglementari legislative referitoare la ESP si EIP destinate utilizarii in atmosfere
potential explozive in tara noastra sunt:
o
Hotararea de Guvern nr. 115 din 05 februarie 2004 privind stabilirea cerintelor
esentiale de securitate ale echipamentelor individuale de protectie si a conditiilor pentru
introducerea lor pe piata, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 166 din 26.02.2004
HOTARARE nr. 809 din 14 iulie 2005 pentru modificarea Hotararii Guvernului nr. 115/2004
privind stabilirea cerintelor esentiale de securitate ale echipamentelor individuale de protectie si
a conditiilor pentru introducerea lor pe piata (Directiva Consiliului 89/686/CEE din 21
decembrie 1989 privind armonizarea legislatiei statelor Membre referitoare la echipamentul
individual de protectie, amendata prin Directivele 93/68/CEE, 93/95/CEE si 96/58/EC.)
o
Hotararea de Guvern nr. 752 din 14 mai 2004 privind stabilirea conditiilor pentru
introducerea pe piata a echipamentelor si sistemelor protectoare destinate utilizarii in atmosfere
potential explozive+HG 461/2006
o
Hotarare nr. 461 din 05.04.2006 pentru modificarea Hotararii Guvernului nr.
752/2004 privind stabilirea conditiilor pentru introducerea pe piata a echipamentelor si
sistemelor protectoare destinate utilizarii in atmosfere potential explozive (Directiva 94/9/EC a
Parlamentului European si Consiliului din 23 martie 1994)

o
HOTARARE nr. 1058 din 9 august 2006 privind cerintele minime pentru
imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc
datorat atmosferelor explosive
o
HG 115/2004 transpune Directiva Consiliului 89/686/CEE din 21 decembrie 1989
privind armonizarea legislatiei statelor Membre referitoare la echipamentul individual de
protectie, amendata prin Directivele 93/68/CEE, 93/95/CEE si 96/58/EC.
o
HG 752/2004 +HG 461/2006 transpune Directiva 94/9/CE (cunoscuta ca
Directiva ATEX 100A) privind alinierea legislatiilor statelor membre privind echipamentele si
sistemele protectoare destinate utilizarii in atmosfere potential explozive, publicata in Jurnalul
Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L 100 din 19 aprilie 1994.'
In cazul in care un echipament este realizat in conformitate cu prevederile directivei
europene specifice si producatorul sau reprezentantul sau autorizat stabilit intr-un stat membru
al UE a supus modelul procedurilor de certificare corespunzatoare la un organism notificat, a
aplicat marcajul CE si a emis declaratia de conformitate, produsul poate circula liber pe piata
din Romania.
DEFINITII. CLASIFICAREA ECHIPAMENTELOR SI SISTEMELOR PROTECTOARE
SI EIP DESTINATE UTILIZARII IN ATMOSFERE POTENTIAL EXPLOZIVE
In sensul HG 752 /2004+461/2006(Directiva 94/9/CE termenul ESP se defineste dupa
cum urmeaza:
Echipamente si sisteme protectoare destinate utilizarii in atmosfere potential explozive:
a) echipamente - masini, aparatura, dispozitive fixe sau mobile, componente de control si
instrumentatia din acestea si sisteme de detectare sau prevenire care, separat sau impreuna,
sunt destinate generarii, transferului, stocarii, masurarii, controlului si transformarii energiei
si/sau prelucrarii materialelor si care pot cauza o explozie prin propriile lor surse potentiale de
aprindere;
b) sisteme protectoare - dispozitive, altele decat componentele echipamentului definit mai sus,
care sunt destinate opririi imediate a exploziilor incipiente si/sau limitarii domeniului efectiv al
unei explozii si care sunt introduse pe piata separat pentru utilizare ca sisteme autonome;
c) componente - orice piesa esentiala pentru functionarea in conditii de securitate a
echipamentelor si sistemelor protectoare, dar care nu are o functie autonoma;
Prin Echipamente Individuale de Protectie se inteleg dispozitivele sau articolele
destinate a fi purtate ori tinute cu mana de catre o persoana pentru a asigura protectie impotriva
unuia sau mai multor riscuri pentru sanatate si securitate.
CLASIFICAREA EIP DESTINATE UTILIZARII IN ATMOSFERE POTENTIAL
EXPLOZIVE
Conform Directivei PPE 89/686/EEC/ HG 115/2004+809/2005, se definesc trei categorii
de EIP:
o
o
o

EIP de conceptie simpla

EIP de conceptie complexa
EIP care nu sunt nici de conceptie simpla, nici de conceptie complexa

EIP de conceptie simpla cuprind in exclusivitate EIP destinate protejarii utilizatorului

impotriva:
a) actiunilor mecanice cu efecte superficiale: manusi pentru gradinarit, degetare sau
alte sortimente care asigura acelasi tip de protectie;
b) produselor de curatare cu actiune slaba si cu efecte usor reversibile: manusi de
protectie impotriva solutiilor diluate de detergenti sau alte sortimente care asigura acelasi tip de
protectie;
c) riscurilor care decurg din manipularea produselor fierbinti care nu expun utilizatorul la
o temperatura mai mare de 50C sau la socuri mecanice periculoase: manusi, sorturi de uz
profesional sau alte sortimente care asigura acelasi tip de protectie;
d) agentilor atmosferici care nu sunt nici exceptionali si nici extremi: articole pentru
protectia capului, imbracaminte de sezon, incaltaminte sau alte sortimente care asigura acelasi
tip de protectie;
e) socurilor mecanice si vibratiilor minore care nu afecteaza zonele vitale ale corpului si
ale caror efecte nu pot provoca leziuni ireversibile: casti de protectie de tip usor impotriva
scalparii, manusi, incaltaminte usoara sau alte sortimente care asigura acelasi tip de protectie; f)
luminii solare: ochelari de soare sau alte sortimente care asigura acelasi tip de protectie.
EIP de conceptie complexa cuprind in exclusivitate:
a) aparatele de protectie respiratorie filtrante, destinate protectiei impotriva aerosolilor
solizi si lichizi sau impotriva gazelor iritante, periculoase, toxice ori radiotoxice;
b) aparatele de protectie respiratorie care asigura izolare completa fata de atmosfera,
inclusiv cele utilizate pentru scufundare;
c) EIP care asigura numai o protectie limitata in timp impotriva actiunilor chimice sau
impotriva radiatiilor ionizante; d) echipamentele de interventie in medii cu temperaturi inalte, ale
caror efecte sunt comparabile cu cele ale unei temperaturi a aerului egale sau mai mari de
100C si care pot fi sau nu caracterizate de prezenta radiatiilor infrarosii, flacarilor sau a
proiectiilor de mari cantitati de metal topit;
e) echipamentele de interventie in medii cu temperaturi scazute, ale caror efecte sunt
comparabile cu cele ale unei temperaturi a aerului egale sau mai mici de -50C;
f) EIP pentru protectie impotriva caderilor de la inaltime; g) EIP pentru protectie
impotriva riscurilor electrice si tensiunilor periculoase sau cele utilizate ca izolante pentru lucru
la tensiune inalta.
EIP se supun unor proceduri diferite de certificare, functie de clasificarea tipului
protectiei asigurate, ceea ce determina incadrarea in asa numitele categorii de certificare (a se
vedea Ghidul privind clasificarea pe categorii de certificare a EIP):
complexa.

categoria I- EIP de conceptie simpla;

categoria II- EIP care nu sunt nici de conceptie simpla, nici de conceptie

categoria III- EIP de conceptie complexa,

CLASIFICAREA
ECHIPAMENTELOR
SI
SISTEMELOR
DESTINATE UTILIZARII IN ATMOSFERE POTENTIAL EXPLOZIVE

PROTECTOARE

Echipamentele destinate utilizarii in atmosfere potential explozive se clasifica, conform

Directivei 94/9/CE / HG 752/2004+461/2006, in 2 grupe: Grupa I cu categoriile M1, M2 si
Grupa II cu categoriile 1,2 si 3.
Echipamente grupa I se refera la echipamente destinate folosirii in minele subterane
si la acele parti ale instalatiilor de suprafata ale unor astfel de mine care pot fi expuse la grizu si
/sau praf combustibil.
Echipamente grupa II se refera la echipamente destinate sa fie folosite in alte locuri
care pot fi expuse la atmosfere explozive .
Echipamente grupa I
Categoria M1 cuprinde echipamente proiectate si, daca e necesar, echipate cu
mijloace de protectie speciale suplimentare pentru a fi capabile sa functioneze in conformitate
cu parametri de functionare stabiliti de producator si care sa asigure un nivel foarte inalt de
protectie.
Echipamentele din aceasta categorie sunt destinate sa fie folosite in partile subterane
ale minelor ca si in acele parti ale instalatiilor de suprafata ale acestor mine periclitate de grizu
si/sau praf combustibil.
Echipamentele din aceasta categorie trebuie sa ramana functionale, chiar si in
eventualitatea unor rare incidente care se refera la echipamente, cu o atmosfera exploziva
prezenta si sunt caracterizate prin mijloace de protectie astfel incat:
- in cazul defectarii unui mijloc de protectie, cel putin un al doilea mijloc independent asigura
nivelul de protectie cerut, sau
- nivelul de protectie cerut este asigurat in cazul a doua defecte care apar independent unul de
altul.
Echipamentele din aceasta categorie trebuie sa se conformeze cerintelor suplimentare
mentionate in Anexa II, 2.0.1. a Directivei
Categoria M2 cuprinde echipamente proiectate sa fie capabile sa functioneze in
conformitate cu parametrii functionali stabiliti de producator si asigurand un nivel inalt de
protectie .
Echipamentele din aceasta categorie sunt destinate sa fie folosite in partile subterane
ale minelor ca si in acele parti ale instalatiilor de suprafata ale acestor mine la care este
probabila periclitarea prin grizu si/sau praf combustibil .
Aceste echipamente sunt destinate sa fie de-energizate in cazul unei atmosfere
explozive .
Mijloacele de protectie referitoare la echipamente din aceasta categorie asigura nivelul
necesar de protectie pe durata functionarii normale si de asemenea in cazul conditiilor mai

severe de functionare, in special acele rezultate de la manipularea brutala si conditii

schimbatoare de mediu ambiant.
Echipamentele din aceasta categorie trebuie sa se conformeze cerintelor suplimentare
mentionate in Anexa II, 2 .0.2. a Directivei
Echipamente grupa II
Categoria 1 cuprinde echipamente proiectate sa fie capabile sa functioneze in
conformitate cu parametri functionali stabiliti de producator si sa asigure un nivel foarte inalt de
protectie .
Echipamentele din aceasta categorie sunt destinate pentru folosire in ariile in care
atmosferele explozive cauzate de amestecuri de aer si gaze vapori sau ceturi sau amestecuri
aer/praf sunt prezente continuu, pentru perioade lungi sau in mod frecvent .
Echipamentele din aceasta categorie trebuie sa asigure nivelul de protectie prevazut,
chiar si in cazul unor incidente rare referitoare la echipamente si sunt caracterizate prin
asemenea mijloace de protectie incat:
- in cazul defectarii unui mijloc de protectie, cel putin un al doilea mijloc independent asigura
nivelul de protectie prevazut , sau
- nivelul de protectie prevazut este asigurat in cazul producerii a doua defecte independente
unul de altul.
Echipamentele din aceasta categorie trebuie sa se conformeze cerintelor suplimentare
mentionate in Anexa II , 2.1 a Directivei
Categoria 2 cuprinde echipamente proiectate pentru a fi capabile sa functioneze in
conformitate cu parametri functionali stabiliti de producator si sa asigure un nivel de protectie
inalt .
Echipamentele din aceasta categorie sunt destinate sa fie folosite in arii in care sunt
probabile sa apara atmosfere explozive cauzate de gaze, vapori, ceturi sau amestecuri de
aer/praf .
Mijloacele de protectie referitoare la echipamente din aceasta categorie asigura nivelul
prevazut de protectie, chiar si in cazul deranjamentelor care apar frecvent sau defecte la
echipamente care trebuie luate in considerare in mod normal. Echipamentele din aceasta
categorie trebuie sa se conformeze cerintelor suplimentare mentionate in Anexa II , 2.2 a
Directivei
Categoria 3 cuprinde echipamente proiectate astfel incat sa fie capabile sa functioneze
in conformitate cu parametrii de functionare stabiliti de producator si sa asigure un nivel normal
de protectie .Echipamentele din aceasta categorie sunt destinate sa fie folosite in arii in care
sunt improbabile sa apara atmosfere explozive, cauzate de gaze, vapori, ceturi sau amestecuri
de aer/praf sau, daca acestea apar, sunt probabile sa apara rar si numai pe o perioada scurta.
Echipamentele din aceasta categorie asigura nivelul prevazut de protectie pe durata
functionarii normale.

Echipamentele din aceasta categorie trebuie sa se conformeze cerintelor suplimentare

mentionate in Anexa II, 2.3 a Directivei
PROCEDURI DE CERTIFICARE
Certificarea conformitatii echipamentelor, ca actiune a unei terte parti, dovedeste
existenta increderii adecvate ca un produs, corespunzator identificat, este in conformitate cu un
anumit standard sau cu un alt document normativ. Procedurile de certificare a echipamentelor si
sistemelor protectoare pentru atmosfere potential explozive sunt date in anexele 3-9 din HG
752/2004 si ele se aplica in functie de categoria de echipamente, astfel:

Figura 7 - Proceduri de certificare pentru echipamentele tehnice

Functie de complexitatea EIP se aplica urmatoarele proceduri de certificare:

Figura 8 - Proceduri de certificare pentru echipamentele individuale de protectie

4. ROLUL STANDARDELOR
IN EVALUAREA CONFORMITATII ECHIPAMENTELOR SI SISTEMELOR PROTECTOARE
DESTINATE UTILIZARII IN ATMOSFERE POTENTIAL EXPLOZIVE
In conformitate cu principiile de baza ale Noii Abordari, produsele fabricate in
conformitate cu standarde europene armonizate beneficiaza de prezumtia de conformitate cu
cerintele esentiale corespunzatoare (a se vedea Anexa 1)
Standardele armonizate furnizeaza specificatii detaliate in termenii obiectivelor cu
privire la indeplinirea practica a cerintelor esentiale. Standardele armonizate au ca scop
important sa ajute producatorii pentru asigurarea prezumtiei de conformitate cu cerintele
esentiale. Standardele armonizate au o aplicabilitate voluntara. Prin publicarea in Jurnalul
official (www.europa.eu.int/eur-lex/en/oj), Comisia Europeana confirma ca standardul este
armonizat si furnizeaza solutii adecvate pentru conformitate cu cerintele esentiale
corespunzatoare formulate in o directiva data.
In prezent sunt disponibile un numar mare de standarde armonizate in domeniul
protectiei la explozie. Pentru echipamente electrice, aceste standarde sunt publicate de
CENELEC. Pentru echipamente neelectrice si sistemele protectoare cu protectie impotriva
explozilor aceste standarde sunt elaborate de CEN/TC 305. Anumite standarde din alte comitete
tehnice, deasemenea, sunt armonizate sub Directiva 94/9/CE , in cazul cand ele acopera
elemente importante de protectie la explozie (cum sunt de ex, distribuitoarele de combustibili
auto in CEN/TC 221)
Procesul de integrare a tarii noastre in UE a determinat structurile institutionale
nationale sa reglementeze preluarea standardelor europene elaborate prin CEN si respectiv
CENELEC sub forma de Standarde Romane - European Norm = SR EN . Procesul de preluare
si adoptare a standardelor SR EN s-a desfasurat prin Comitetele de standardizare ASRO , pe
doua directii :
-

prin traducere standardului

prin andorsare , respectiv prin publicare de catre ASRO intr-o limba de redactare
europeana simbolul SR EN .

Standardele pot fi de doua categorii : standarde tehnice si standarde de calitate. Asfel ,

daca pentru evaluarea conformitatii produsului prin Examen de tip (Anexa 3) se folosesc
standarde tehnice ca standarde de referinta, pentru modulele pentru asigurarea calitatii
productiei (Anexa 4) si asigurarea calitatii de produs (Anexa 7) trebuie aplicate standardele de
asigurarea calitatii.
Se precizeaza ca pentru domeniul Ex, cerintele prevazute in binecunoscutul standard
SR EN ISO 9001:2001 Sisteme de management al calitatii. Cerinte, trebuie completat cu Sr EN
13980:2003 Atmosfere potential explozive Aplicarea sistemelor calitatii. Acest standard
stabileste cerinte specifice si informatii cu privire la introducerea si mentinerea unui sistem de
management al calitatii care corespunde cerintelor anexelor 4 si 7 ale HG 752/2004 (Directiva
94/9/EC).
BIBLIOGRAFIE
1 Legea nr. 319 din 14 iulie 2006 Legea securitatii si sanatatii in munca
2 Directive 1999/92/EC of the European Parliament and of the Council of 16 December
1999 on minimum requirements for improving the safety and health protection of workers
potentially at risk from explosive atmospheres. Official Journal No. L 023, 2000-01-28, 57-64,
3 Directive 94/9/EC of the European Parliament and the Council of 23 March 1994 on the
approximation of the laws of the Member States concerning equipment and protective systems
intended for use in potentially explosive atmospheres. Official Journal No. L 100, 1994-04-19,
4 Non-binding Guide of Good Practice for implementing of the European Parliament and
Council Directive 1999/92/EC on minimum requirements for improving the safety and
health protection of workers potentially at risk from explosive atmospheres, European
Commission, DG Employment and Social Affairs, Brussels, April 2003
5 ATEX-Guidelines: Guidelines on the Application of Council Directive 94/9/EC of 23
March 1994 on the approximation of the laws of the Member States concerning equipment and
protective systems intended for use in potentially explosive atmospheres. European
Commission, 1st Edition, 2000
6 Council Decision 93/465/EEC of 22 July 1993 concerning the modules for the various
phases of the conformity assessment procedures and the rules for the affixing and use of the
CE conformity marking, which are intended to be used in the technical harmonization directives.
Official Journal No. L 220 , 1993-08-30, 23-39
7 Guide to the Implementation of the Directives Based on the New Approach and the
Global Approach, European Commission, Luxembourg, 2000
8 Directiva Consiliului 89/686/CEE din 21 decembrie 1989 privind armonizarea legislatiei
statelor Membre referitoare la echipamentul individual de protectie, amendata prin Directivele
93/68/CEE, 93/95/CEE si 96/58/EC.
9 Hotararea de Guvern nr. 115 din 05 februarie 2004 privind stabilirea cerintelor esentiale de
securitate ale echipamentelor individuale de protectie si a conditiilor pentru introducerea lor pe
piata, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 166 din 26.02.2004

10 Hotararea nr. 809 din 14 iulie 2005 pentru modificarea Hotararii Guvernului nr. 115/2004
privind stabilirea cerintelor esentiale de securitate ale echipamentelor individuale de protectie si
a conditiilor pentru introducerea lor pe piata
11 Hotararea de Guvern nr. 752 din 14 mai 2004 privind stabilirea conditiilor pentru
introducerea pe piata a echipamentelor si sistemelor protectoare destinate utilizarii in atmosfere
potential explozive
12 Hotararea nr. 461 din 05.04.2006 pentru modificarea Hotararii Guvernului nr.752/2004
privind stabilirea conditiilor pentru introducerea pe piata a echipamentelor si sistemelor
protectoare destinate utilizarii in atmosfere potential explozive
13 Hotararea de Guvern nr. 1058 din 9 august 2006 privind cerintele minime pentru
imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc
datorat atmosferelor explozive
14 Hotararea de Guvern nr. 891 din 3 iunie 2004 privind stabilirea unor masuri de
supraveghere a pietei produselor din domeniile reglementate prevazute de Legea nr. 608/2001
privind evaluarea conformitatii produselor, publicata in Monitorul Oficial nr. 620 din 8 iulie 2004.
15 Heino Bothe ATEx 94/9/EC - Identification and treatment of non-electrical ignition hazard in
standards
16 Beyer Michael European New Approach Directive Structure and ATEx Directive 94/9/EC
17 Heino Bothe, European Explosion Protection Directives, Physikalisch-Technische
Bundesanstalt (PTB), Braunschweig, Germany

Clasificarea ariilor periculoase cu praf combustibil

16.1. O clasificare comuna a ariilor periculoase pentru gaze si prafuri nu este posibila
intrucat, in cazul prafurilor nu pot fi distinse situatii corespunzand conditiilor normale sau
anormale de lucru.
Astfel, ventilarea nu are ca efect eliminarea prafului, ci, din contra, poate crea conditii
mai periculoase, prin 919i88j formarea norilor.
Avand in vedere sedimentarea prafului si eventuala formare a unei atmosfere explozive
prin dispersia straturilor de praf, s-au definit serii diferite de zone pentru praf fata de cele pentru
gaze si vapori.
In acest sens sunt necesare alte masuri pentru evitarea surselor efective de aprindere
pentru prafurile combustibile in comparatie cu gazele sau vaporii inflamabili.
16.2. Daca o atmosfera exploziva contine atat prafuri combustibile cat si gaze sau
vapori inflamabili, clasificarea ariilor periculoase trebuie facuta luand in consideratie cel mai
mare pericol posibil.

16.3. Procedura de clasificare a ariilor periculoase cu praf combustibil trebuie sa

determine:
a) caracteristicile prafului (marimea particulei, umiditatea, temperatura de
aprindere in nor si strat, rezistivitatea, etc.);
b) sursa de degajare a prafului si gradul acesteia (continuu, primar sau
secundar);
c) probabilitatea formarii de amestecuri explozive de praf-aer;
d) probabilitatea formarii straturilor de praf potential periculoase;
e) intinderea zonei.
16.4. Exemple de surse de degajare
a) grad continuu:
- formarea continua a unui nor de praf ;
- interiorul echipamentelor tehnologice (silozuri, malaxoare,
concasoare).
b) grad primar:
- interiorul anumitor instalatii de extractie sau vecinatatea unui punct
deschis de incarcare.
c) grad secundar:
- guri de vizitare care trebuie deschise pe perioade scurte;
- incaperi de manevrare a produselor pulverulente unde sunt prezente
depuneri de praf
16.5. Exemple de definire a zonelor
a) Locuri care pot genera o zona 20 in interiorul unui spatiu limitat pentru praf:
- buncare, silozuri, cicloane, filtre;
- sisteme de transport a produselor pulverulente;
- exteriorul unui spatiu limitat pentru praf in care se pot forma straturi de
grosimi mari datorita neintretinerii curateniei.
b) Locuri care pot genera o zona 21:
- arii in imediata apropiere a punctelor de incarcare si golire;

- punctele de prelevare a probelor;

- rampe de descarcare auto;
- puncte de deversare a benzilor;
- arii in exteriorul spatiului limitat pentru praf, unde praful se acumuleaza
si este posibil ca stratul de praf sa fie perturbat, formand amestecuri explozive praf-aer;
- arii in jurul iesirilor din cicloane si filtre cu saci;
- arii in care, datorita conditiilor anormale, inlaturarea acumularilor de
praf sau a straturilor nu poate fi asigurata.
c) Locuri care pot genera o zona 22:
- locuri aflate in vecinatatea echipamentelor care trebuie deschise
intermitent sau din care praful poate scapa prin neetanseitati si poate forma depuneri de praf
(de exemplu, sectii de macinare, sali de concasare, etc.);
- iesiri de la filtrele cu saci;
- arii in care se formeaza straturi de praf, dar este putin probabil ca
acesta sa genereze amestecuri explozive de praf-aer;
- arii din jurul zonelor 21 nelimitate de structuri mecanice.
16.6. Intinderea zonelor trebuie determinata prin evaluarea in raport cu mediul, a
surselor de degajare care pot genera amestecuri explozive de praf-aer sau straturi periculoase
de praf.
Intinderea zonelor depinde de cantitatea de praf, debitul, marimea particulelor,
umiditatea produsului, etc.
Pentru intocmirea documentatiei de clasificare a ariilor periculoase cu praf si
determinarea intinderii zonelor se pot folosi exemplele practice prezentate in SR CEI 61241-3Anexa A.

Aparatura electrica pentru arii periculoase

4.1. Pericole de aprindere a amestecurilor explozive provenind de la aparatura
electrica
4.1.1. Scanteia electrica.

Riscul principal de aprindere a amestecurilor explozive se datoreaza scanteilor ce apar

la deschiderea unui circuit inductiv (toate circuitele continand bobine sau infasurari motoare
electrice, intreruptoare, contactoare, relee, etc. ). Energia acestora este importanta chiar la
tensiuni reduse si este, in general suficienta pentru a aprinde un amestec exploziv.
In cazul scurtcircuitelor, energia arcului electric are o intensitate si o durata mult mai
mari decat energia scanteilor datorate comutatiei.
Este necesar sa fie folosite fie echipamente care nu produc scantei electrice, fie
echipamente ale caror scantei nu au efecte asupra atmosferei potential explozive.
4.1.2. Incalzirea suprafetei aparaturii
Pierderile de energie prin efect Joule conduc la incalzirea conductoarelor electrice
active si, prin conductie termica, la incalzirea carcasei externe si a bornelor de conexiune.
Acest efect este amplificat in cazul suprasarcinilor si scurtcircuitelor.
Trebuie ca temperatura atinsa de carcasa sa ramana in limite admisibile, tinand seama
de substantele inflamabile din zona in care este amplasata aparatura.
4.2. Clasificarea aparaturii electrice in executie antiexploziva
4.2.1. Conform SR EN 50014, exista doua grupe de aparatura, functie de destinatia lor:
- Grupa I Aparatura pentru mine grizutoase;
- Grupa II Aparatura pentru alte locuri decat minele grizutoase.
Aparatura din grupa II se imparte, functie de caracteristicile atmosferei explozive pentru
care este destinata, in trei subgrupe de explozie : IIA, IIB, IIC.
Importanta riscului de explozie creste de la subgrupa IIA la IIC. Aceasta inseamna ca aparatura
din subgrupa IIB poate fi folosita in aplicatii ce necesita aparatura IIA, respectiv aparatura din
subgrupa IIC poate fi folosita in aplicatii ce necesita aparatura din subgrupele IIB sau IIA.
In Anexa 4 se prezinta clasificarea in grupe de explozie a celor mai uzuale gaze
inflamabile.
4.2.2. Gazele si vaporii se impart in clase de temperatura dupa temperatura lor de
aprindere. De aici rezulta o clasificare a aparaturii in sase clase de temperatura (T1T6), dupa
temperaturile maxime de suprafata atinse in functionare.
Temperatura maxima de suprafata este temperatura cea mai ridicata atinsa in serviciu
in conditiile cele mai defavorabile (dar in limitele tolerantelor recunoscute) pe oricare parte sau
suprafata a unei aparaturi electrice susceptibile de a provoca o aprindere a atmosferei explozive
inconjuratoare.
Temperatura maxima de suprafata a aparaturii trebuie sa fie inferioara temperaturii
minime de autoaprindere a amestecului exploziv considerat.
Aceasta clasificare permite folosirea mai economica a aparaturii protejate antiex.

Temperatura ambianta de referinta este cuprinsa intre 20 0C si +400C.

Poate fi admisa o temperatura ambianta diferita, daca aceasta este specificata de
constructor si marcata suplimentar.
Tabelul 4.1 Relatia dintre clasa de temperatura si temperatura de aprindere
Temperatura de
aprindere a
gazelor sau
vaporilor

Clasa de temperatura a aparaturii electrice

T1
(4508C)

T2
(300C)

T3
(200C)

T4
(135C)

T5
(100C)

T6
(85C)

450C
300C
200C
135C
100C
85C

Aparatura ce poate fi folosita

Aparatura ce nu poate fi folosita

Tabelul 4.2 Relatia dintre grupa de explozie a gazelor si subgrupa de aparatura

Grupa de explozie
a gazelor sau
vaporilor

Grupa de aparatura ce poate fi folosita

Securitate marita
Securitate intrinseca
Antideflagranta d
e
i

IIA-IIB-IIC

II

IIA-IIB-IIC

IIB-IIC

II

IIB-IIC

IIC

II

IIC

Aparatura antiex trebuie marcata corespunzator pentru a se putea constata ca este

conceputa pentru functionare in zone Ex. Marcarea trebuie sa contina:
- numele constructorului;
- tipul;

- simbolul Ex;
- sigla modului de protectie (d, e, p, q, ia sau ib, o, m);
- simbolul subgrupei aparaturii (IIA, IIB sau IIC);
- clasa de temperatura;
- denumirea laboratorului de incercare si referinta de certificat;
- alte date suplimentare, daca este cazul.
4.3. Tipuri de protectie antiexploziva
4.3.1. Protectia antideflagranta d
Capsularea antideflagranta este un tip de protectie a aparaturii in care partile care pot
aprinde atmosfera exploziva sunt situate intr-o capsulare ce poate suporta presiunea dezvoltata
pe durata exploziei interioare a unui amestec exploziv si care previne transmiterea exploziei la
atmosfera exploziva ce inconjoara capsularea.
Capsularile antideflagrante se clasifica pe baza interstitiului experimental maxim de
securitate (MESG), care este interstitiul maxim al unei imbinari de 25 mm prin care se impiedica
aprinderea amestecului gazos exterior prin propagarea exploziei.
MESG este definit in functie de fiecare tip de gaz.
Cele trei subgrupe de explozie corespund unor valori descrescatoare ale MESG.
Conceptia antideflagranta nu este prin ea insasi un criteriu de etanseitate, de aceea
este necesar a se verifica daca gradul de protectie al capsularii este corespunzator, pentru a se
evita intrarea lichidelor sau prafului.
In acest scop se folosesc garnituri de etansare din material compresibil sau elastic care,
insa, trebuie utilizate suplimentar si nu incluse in imbinarea antideflagranta.
Modul de protectie d este foarte eficace si se aplica la toata aparatura electrica:
echipamente statice, aparatura de comutatie si de comanda, masini electrice rotative, tablouri
de distributie, corpuri de iluminat si alte echipamente sau aparate care produc scantei in
functionare.
4.3.2. Protectia tip securitate marita e
Securitatea marita este un tip de protectie care consta in aplicarea unor masuri
suplimentare pentru a evita, cu un grad de siguranta ridicat, producerea de scantei, arcuri
electrice sau temperaturi excesive in interiorul sau pe partile exterioare ale aparaturii electrice,
capabile sa aprinda o atmosfera exploziva.
In consecinta, acest tip de protectie este corespunzator pentru toate grupele de gaze
IIA, IIB, IIC; aceste grupe nu apar pe eticheta echipamentului.
Principiile de constructie pentru modul de protectie e sunt:

- folosirea unor materiale izolante de calitate superioara;

- dimensionarea speciala a distantelor de strapungere si de conturnare;
- conexiuni electrice care nu se pot slabi.
Modul de protectie e nu este aplicabil urmatoarelor echipamente:
- motoare asincrone cu rotor bobinat si colector;
- motoare sincrone cu infasurari de excitatie;
- motoare de curent continuu;
- reostate in aer;
- aparate electrice de comutatie (prize, contactoare, intreruptoare, etc.).
Anumite parti ale unor echipamente poarta indicatia de. Aceasta inseamna ca sunt
protejate prin doua moduri diferite:
1)

partea in care se produce arcul electric este inchisa intr-o

capsulare in protectie antideflagranta d;

2)

partea continand bornele este in protectie cu securitate marita e

si nu produce arcuri sau scantei in functionare normala;

3)

ansamblul este montat intr-o capsulare cu securitate marita e si

are certificat de conformitate cu standardul SR EN 50014.
Protectia e se aplica la:
- motoare electrice cu rotorul in scurtcircuit;
- rezistente de pornire fara contacte glisante;
- electromagneti;
- cutii de conexiuni;
- corpuri de iluminat incandescente si corpuri de iluminat fluorescente cu
starter
electronic;
- transformatoare de masura si aparate de masura.

Pentru aceste echipamente trebuie adaugat la marcarea generala unele date

suplimentare ca:

- raportul Ip/In (raportul dintre curentul de pornire si curentul nominal) si timpul t E

pentru masini electrice rotative si electromagneti;
- curentul limita termic Ith si curentul limita dinamic Idin pentru transformatoare de
masura si aparate de masura.
4.3.3. Protectia tip capsulare presurizata p
Capsularea presurizata este un tip de protectie constand in mentinerea in interiorul
capsularii a unui gaz de protectie la o suprapresiune, in scopul prevenirii formarii unei atmosfere
explozive in interiorul capsularii.
Acest lucru se poate face fie prin circulatia continua a gazului de protectie, fie prin
compensarea pierderilor.
Capsularea trebuie sa aiba gradul de protectie minim IP 40 si sa previna iesirea
scanteilor prin bariere de scantei.
Clasa de temperatura a capsularii presurizate, conform clasificarii din SR EN 50014
trebuie stabilita ca fiind cea mai mare temperatura dintre:
- temperatura maxima a suprafetei exterioare;
- temperatura maxima a suprafetei partilor protejate prin unul din tipurile de
protectie conform SR EN 50014 si care raman sub tensiune chiar si dupa intreruperea
alimentarii cu gaz de protectie (de exemplu, incalzitoare electrice).
Inaintea punerii sub tensiune, capsularea presurizata trebuie purjata cu o cantitate de
gaz de protectie cel putin egala cu de cinci ori volumul intern al capsularii si conductelor.
Tipul de protectie p se foloseste pentru echipamente statice, masini electrice rotative
(in general de puteri mari) sau pentru dulapuri electrice.
Marcarea aparaturii presurizate trebuie sa contina, in afara datelor specificate la 4.1:
- volumul intern liber;
- natura gazului de protectie;
- cantitatea minima de gaz necesar pentru purjare.
4.3.4. Protectia tip securitate intrinseca i
In circuitele cu securitate intrinseca nici o scanteie sau efect termic, produse in conditii
normale de functionare sau in conditii de defect nu sunt capabile sa produca aprinderea unei
atmosfere explozive date.
In acest tip de protectie este introdusa notiunea de aparatura asociata, care este
aparatura ce contine in acelasi timp circuite cu securitate intrinseca si circuite fara securitate
intrinseca si este astfel construita incat circuitele fara securitate intrinseca sa nu afecteze
circuitele cu securitate intrinseca.

In practica se folosesc circuite cu curenti foarte mici pentru a transmite semnale

analogice (masuratori de presiune, temperatura, etc.) sau digitale prin intermediul unor aparaturi
care nu sunt cu securitate intrinseca si sunt separate de circuitele cu securitate intrinseca prin
bariere de securitate intrinseca. Acestea, situate in zone neclasificate, constituie interfata ce
permite alimentarea fara pericol a aparaturii electrice situate in zona periculoasa.
Aparatura cu securitate intrinseca se clasifica in subgrupele IIA, IIB, IIC pe baza
curentului minim de aprindere (MIC), respectiv in clasele de temperatura T1T6.
Curentul minim de aprindere este curentul minim capabil sa aprinda un amestec
exploziv in aparatura de incercare, in conditii specificate.
Din punctul de vedere al gradului de siguranta aparatura cu protectie i se imparte in:
- categoria ia, care nu trebuie sa produca aprinderea nici in functionare
normala, nici in cazul unui singur defect si nici in cazul a doua defecte care conduc la conditiile
cele mai nefavorabile.
Coeficientii de siguranta ce trebuie aplicati tensiunii, curentului sau unei combinatii a
acestora sunt 1,5 in functionare normala si cu un singur defect si 1 la functionare cu doua
defecte.
- categoria ib, care nu trebuie sa produca aprinderea in functionare normala
nici in cazul unui singur defect.
Coeficientii de siguranta sunt 1,5 la functionare normala si cu un singur defect si 1 la
functionare cu doua defecte.
Marcarea aparaturii cu siguranta intrinseca se face conform SR EN 50014 (vezi 4.2). In
plus, marcarea barierelor de siguranta trebuie sa contina:
- tensiunea maxima ce se poate aplica la bornele fara siguranta intrinseca (U m);
- tensiunea maxima de iesire (U0).
4.3.5. Protectia prin imersiune in ulei o
Protectia consta in imersarea in ulei a partilor active ale aparaturii in asa fel ca
atmosfera exploziva ce se gaseste deasupra nivelului uleiului sau in exteriorul capsularii sa nu
poata fi aprinsa.
Acest mod de protectie se aplica aparaturii de comutatie precum si reostatelor,
rezistentelor, transformatoarelor, sigurantelor fuzibile, etc.
Modul de protectie o este foarte rar folosit, atat in tara, cat si pe plan mondial.
4.3.6. Protectia prin inglobare in nisip q
Si acest tip de protectie se foloseste foarte rar si se aplica numai echipamentelor care
nu au piese in miscare.

Protectia consta in a umple toate spatiile libere din jurul unor componente electrice cu
un material de o granulatie foarte fina (cuart foarte fin) astfel incat, in conditii de functionare, nici
un arc produs in interiorul capsularii nu poate aprinde atmosfera exploziva din exterior.
Aprinderea atmosferei exterioare nu poate fi cauzata nici de scantei si nici de
temperatura excesiva a suprafetei capsularii.
4.3.7. Protectia tip incapsulare m
Este un tip de protectie in care partile care pot aprinde o atmosfera exploziva fie prin
scantei, fie prin incalziri sunt incluse intr-un compound - in general, o rasina suficient de
rezistenta la influentele exterioare - astfel incat atmosfera exploziva nu poate fi aprinsa nici de
scantei si nici de incalzirile care pot avea loc in interiorul capsularii.
Aceasta protectie se aplica, in general, componentelor electronice ca:
- rezistoare cu pelicula sau rezistoare bobinate intr-un singur strat;
- condensatoare cu hartie si ceramice;
- optocuploare pentru separarea diferitelor circuite
dar si transformatoarelor, bobinelor si infasurarilor motoarelor cu tip de protectie e precum si
transformatoarelor care corespund prescriptiilor SR EN 50020 - securitate intrinseca.
4.3.8. Protectia speciala tip n
Aparatura protejata prin tipul de protectie n nu poate aprinde o atmosfera exploziva
inconjuratoare in conditii normale si nici in anumite conditii anormale de functionare.
Pe langa aceasta, se face distinctia intre aparatura care, in mod normal, nu produce
arcuri sau scantei si/sau suprafete fierbinti si aparatura care produce arcuri, scantei si/sau
suprafete fierbinti. Metoda de protectie rezultata de aici deriva, in parte din tipurile de protectie
pentru zona 2/categoria 3 de aparatura, de un nivel mai scazut. (a se vedea si 4.4.1).
Aparatura cu tipul de protectie n se clasifica in:
1)
aparatura care nu produce scantei nA, la care riscul aparitiei de scantei,
arcuri electrice sau suprafete fierbinti in functionare normala este redus prin masuri constructive;
2)

aparatura in care arcuri, scantei sau suprafete fierbinti in functionare

normala, pentru care se aplica diverse masuri de protectie precum:
- aparate cu contacte protejate nC, incluzand tablouri electrice, componente
neincendiare inchise ermetic, aparate capsulate;
- aparate cu respiratie limitata nR; in care posibilitatea penetrarii unei atmosfere
explozive gazoase este redusa la un nivel foarte scazut;
- aparatura cu presurizare simplificata nP;

- aparatura cu energie limitata nL.

Marcarea aparaturii trebuie sa cuprinda, pe langa elementele de la 4.2, unul din
simbolurile de mai sus.
Exemplu:

Ex nC IIT3.

Daca exista conditii speciale de instalare, se adauga simbolul X.

4.4. Clasificarea si marcarea aparaturii Ex conform directivei 94/9CE
4.4.1. Directiva 94/9CE (ATEX 100a) pentru armonizarea prevederilor privind aparatele
si sistemele protectoare folosite in arii periculoase, adoptata de Parlamentul European la
23.04.94, va inlocui, incepand cu 1.07.03, toate reglementarile existente la nivel european in
domeniu.
Aceasta directiva a fost preluata si in Romania prin Legea Protectiei Muncii din 1996Normele metodologice (Sectiunea B).
Conform directivei de mai sus, aparatura de grupa II, folosita in arii periculoase cu gaze
si vapori inflamabili sau cu praf combustibil, se clasifica in trei categorii, dupa nivelul de
siguranta al aparaturii , functie de zona in care este folosita.
Aparatura folosita in zone periculoase cu gaze si vapori este codificata cu litera G, iar
aparatura folosita in zone periculoase cu praf combustibil este codificata cu D.
Zona

Categoria aparaturii

Marcarea

0 sau 20

II1Gsau II1D

1 sau 21

II2G sau II2D

2 sau 22

II3G sau II3D

4.4.2. Noua directiva introduce simbolul

la marcarea specifica a protectiei EEx
conform EN 50014 (preluat si ca standard roman).
In tara noastra, procedurile de asigurare a conformitatii prevad conformitatea cu
cerintele esentiale de securitate si cu standardele romane si europene preluate ca standarde
romane, marcarea aparaturii facandu-se conform Legii nr 90/1996 si Normelor metodologice de
aplicare.
Exemplu de marcare completa a unei aparaturi Ex pentru arii periculoase cu gaze
inflamabile conform directivei 94/9CE(ATEX 100a)

ABC Company Ltd

Serie No D456789
N.B. 55 ATEX 1234*)

20002

I II2G

1105

110 - 230V, 50 Hz
E

Ex ed IIC T4

110 - 230V DC

*) N.B. 55 ATEX 1234 reprezinta laboratorul autorizat de incercari (organismul

notificat) si numarul certificatului de conformitate emis de acesta.
Numarul de langa simbolul
(specific numai pentru ATEX) inlocuieste organismul
notificat implicat in sistemul de calitate al productiei.
4.4.3. In conformitate cu noua directiva, aparatura si sistemele protectoare trebuie
insotite de urmatoarele documente:
- o declaratie de conformitate CE si avand marcajul
- un certificat de examen de tip CE emis de un laborator de incercari autorizat
(numit acum organism notificat), purtand marcarea de certificare
Aparatura electrica trebuie insotita de un certificat de conformitate cu referire la
standardul EN 50014 sau un certificat de control emis pentru aparatura electrica purtand
marcarea CENELEC EEx si avand acelasi nivel de protectie.
4.4.4. In tara noastra, conform Legii nr. 90/1996 si a Normelor metodologice de aplicare,
inainte de punerea in functiune a instalatiilor electrice din arii periculoase trebuie obtinut un
certificat de conformitate a echipamentelor tehnice si sistemelor protectoare, eliberat de un
organism notificat (INSEMEX Petrosani), pe baza unei documentatii intocmite in conformitate cu
prevederile legii de mai sus.

Aparatura electrica pentru arii periculoase cu praf combustibil

17.1. Conditii tehnice pentru aparatura

17.1.1. Aparitia unei zone 20 (amestec exploziv de praf/aer prezent continuu in exteriorul
spatiului limitat pentru praf) este, din punct de vedere practic de neacceptat si trebuie prevenita
printr-o intretinere corespunzatoare a curateniei.
17.1.2. Pentru a evita riscurile de aprindere a prafului combustibil este necesar ca:
- temperatura suprafetei aparaturii pe care se depune praf sau care poate fi in
contact cu norul de praf sa fie sub limitele specificate la 17.2;
- toate partile electrice care produc scantei sau au o temperatura mai mare
decat cea de aprindere a prafului sa fie inchise intr-o capsulare care impiedica patrunderea
prafului sau
- sa aiba circuite cu energie limitata pentru a evita aprinderea prafului
combustibil.
17.1.3. Pentru capsulari s-au adoptat doua niveluri de eficienta a etanseitatii la prafuri:
- capsulari protejate impotriva prafurilor; 242h73c
- capsulari total protejate impotriva prafurilor.
Conditiile tehnice pe care trebuie sa le indeplineasca aceste capsulari se definesc in
conformitate cu doua practici denumite A si B si descrise in SR CEI 61241-1-1 si SR CEI 612411-2 .Cele doua practici conduc la un nivel de protectie echivalent.

17.2. Temperatura maxima de suprafata a capsularii

17.2.1. Temperatura maxima de suprafata admisa pentru aparatura amplasata in arii
periculoase cu praf combustibil se determina prin reducerea cu o marja de securitate a
temperaturii maxime de aprindere a norilor si straturilor de praf respectiv care nu depasesc 5
mm sau 12,5 mm , cand este incercata conform metodelor specificate in SR CEI 61241-1-1.
Temperatura maxima de suprafata a aparaturii de folosit va fi cea mai mica dintre valorile
de la 17.2.2 si 17.2.3 pentru practica A si 17.2.2 si 17.2.4 pentru practica B.
17.2.2. In prezenta norilor de praf, temperatura maxima de suprafata a aparaturii nu
trebuie sa depaseasca doua treimi din temperatura de aprindere a norului de praf:
Tmax=2/3.Tnor praf

17.2.3. Aparatura conform practicii A, pentru straturi de praf care nu depasesc 5 mm

grosime, trebuie sa aiba o temperatura maxima de suprafata inferioara cu 758K temperaturii
minime de aprindere a stratului de praf respectiv:
Tmax=T5mm-750K
17.2.4. Aparatura conform practicii B, pentru straturi de praf care nu depasesc 12,5 mm
grosime, trebuie sa aiba o temperatura maxima de suprafata inferioara cu 25 0 K temperaturii
minime de aprindere a stratului de praf respectiv:
Tmax=T12,5mm-250K
17.2.5. Marcarea aparaturii ce poate fi folosita in arii periculoase cu praf combustibil
trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente:
- numele constructorului;
- tipul;
- seria;
- accesorii, conexiuni;
- marcarea normala, prevazuta prin normele de constructie ale aparaturii
electrice;
- marcarea suplimentara, conform practicilor A si B dupa care a fost incercata
aparatura.
Simbolurile folosite sunt:
- DIP pentru protectia impotriva aprinderii prafurilor;
- A sau B pentru practica A sau B;
-21 sau 22 pentru indicarea zonei in care poate fi utilizata aparatura;
- TA pentru temperatura maxima de suprafata.
Exemplu de marcare completa pentru practica A (pentru practica B marcarea este
similara).
Motor electric pentru zona 21

Firma ABC-S.A
Seria Nr.

Tip M2BA 315 S

45678
O.N. 75/5461*)

DIP
DIP A21

TA200C (sau TA.T3)

IP 65

380D

Hz

50

132

kW

rot/min A
tE/s
1487 163

cos

0,86

6,9

IP/In

15

*) O.N. reprezinta laboratorul de incercari autorizat (organism notificat) care a emis certificatul de
conformitate
Motor electric pentru zona 22

Firma ABC-S.A
Seria Nr.
DIP

Tip M2BB 315 S

12345

A22
TA200C (sau TA.T3)
IP 54

380D

Hz

50

132

kW

rot/min A
tE/s
1487 163

cos

0,86

IP/In

6,9

15

17.3. Alegerea aparaturii

17.3.1. In zona 0 este permis a se instala numai aparatura cu modul de protectie isecuritate intrinseca, de categoria ia, grupa II, conform SR EN 50020, avand contactele
electrice din zona cu praf protejate in capsulari cu gradul de protectie IP 65.
17.3.2. In zona 21 este permis a se instala aparatura cu urmatoarele tipuri de protectie.
a) aparatura protejata impotriva aprinderii prafurilor tip DIP A 21 (IP6X) sau
DIP B 21;
b) echipamente si circuite cu modul de protectie i-securitate intrinseca, in
conformitate cu conditiile de la 17.3.1;
c) aparatura presurizata p, conform SR EN 50016;
d) alt tip de aparatura omologata special pentru utilizare in zona 21.
17.3.3. In zona 22 este permis a se instala:

a) aparatura pentru zona 21;

b) aparatura protejata impotriva aprinderii prafurilor tip DIP A 22 (IP5X) sau
DIP B 22 (numai pentru zona 22 cu praf neconductiv);
Temperatura de suprafata a capsularilor instalate atat in zona 21 cat si in zona
22 trebuie sa aiba valoarea cea mai mica rezultata conform 17.2.
17.3.4. Aparatura electrica pentru arii periculoase cu gaze si vapori inflamabili nu este,
in mod necesar corespunzatoare pentru utilizarea in arii periculoase cu praf combustibil.
Aceasta trebuie sa prezinte un grad de protectie mecanica IP5X sau IP6X, dupa caz,
pentru a impiedica patrunderea prafului si sa fie conforme cu standardul corespunzator de
aparatura.
Aparatura cu tipul de protectie m-incapsulare este corespunzatoare pentru folosirea in
arii periculoase cu praf, deoarece elementele care ar putea aprinde atmosfera exploziva sunt
inchise intr-un compound etans la praf.
17.3.4. Pentru protectia electrica a echipamentelor si protectia la scanteile periculoase
se aplica prevederile de la cap 6 si respectiv 12.
17.4. Canalizatii electrice
17.4.1. In arii periculoase cu praf combustibil se pot utiliza:
a)

cabluri de cupru si aluminiu etanse la praf, ca, de exemplu:

- cabluri cu izolatie termoplastica sau elastomerica, armate sau

nearmate, cu invelis din PVC, neopren sau alt material similar;
- cabluri in manta de aluminiu cu sau fara armatura;
- cabluri cu izolatie minerala cu invelis metalic.
Pentru cablurile cu conductoare de cupru sectiunea minima trebuie sa fie 1,5 mm 2, iar
pentru cabluri cu conductoare de aluminiu de 16 mm2.
b) conductoare din cupru protejate in conducte metalice sau din material plastic,
etanse la praf.
Sistemul de conducte trebuie verificat la o presiune de 0,5 bari.
17.4.2. Etansarea intrarilor de cablu trebuie sa fie asigurata prin unul din urmatoarele
mijloace:
- inel de etansare din material elastomeric;
- inel de etansare metalic (pentru cabluri cu manta metalica);
- presgarnituri adecvate;

- un compound.
17.4.3. Intrarea conductei de protectie in capsulare se poate face prin infiletare in gauri
cu filet sau prin blocare in gauri simple.
17.4.4. Intrarile de cablu sau conducte de protectie trebuie astfel alese si montate incat
sa nu modifice caracteristicile tipului de protectie al aparaturii.
Toate intrarile de cablu neutilizate trebuie obturate printr-un sistem de etansare
corespunzator tipului de protectie al aparaturii.
17.4.5. Cutiile de derivatie si fitingurile trebuie sa aiba gradul de protectie mecanica
minimum IP6X pentru zonele 20 si 21 si IP5X pentru zona 22.
In zonele cu praf conductiv acestea trebuie sa fie de tipul protejat contra aprinderii
prafului, cu un grad de protectie mecanica IP6X.
17.4.6. Traseele de cabluri trebuie astfel alese incat sa previna depunerea prafului pe
acestea, sa asigure o circulatie corespunzatoare a aerului si posibilitatea curatirii lor de praf.
17.4.7. La instalarea cablurilor si conductelor de protectie trebuie respectate si
prevederile corespunzatoare de la 8.4 si 8.6.
17.4.8. Pentru verificarea, repararea, intretinerea si exploatarea instalatiilor electrice din
arii periculoase cu praf se vor respecta prevederile corespunzatoare de la cap 13, 14 si 15.

Deconectarea in caz de urgenta si separarea electrica

7.1. Este necesar sa se prevada posibilitatea ca instalatiile electrice dintr-o arie
periculoasa sa fie deconectate manual in caz de urgenta ( 737j94h incendiu, explozie, avarie
tehnologica, etc.) conform SR EN 418 si SR CEI 60364-4-46.
Punctul de deconectare trebuie amplasat in afara ariei periculoase.
Dispozitivul de deconectare trebuie sa fie usor de recunoscut, amplasat intr-o zona de
acces.
Intreruptorul comandat de butonul de avarie trebuie sa intrerupa toate conductoarele
active, inclusiv conductorul neutru.
7.2. Trebuie prevazuta posibilitatea ca fiecare circuit sau grup de circuite sa fie separate
de restul instalatiei electrice, pentru a se asigura securitatea personalului care intervine pentru
intretinere sau reparatii.
Un aparat folosit pentru functia de separare trebuie sa indeplineasca urmatoarele
cerinte:
- intreruperea sa se faca pe toate conductoarele active, inclusiv conductorul
neutru;
- sa poata fi blocat sau zavorat in pozitia deschis, in scopul evitarii unei
inchideri
neintentionate.
Verificarea deschiderii contactelor poate fi:
- vizuala, pentru aparatele cu separare vizibila;
- mecanica, pentru aparatele cu separare aparenta, avand un indicator ce indica
pozitia contactelor.
Verificarea instalatiilor electrice din arii periculoase
13.1. Prin verificare se intelege actiunea care cuprinde examinarea minutioasa a unui
obiect, efectuata prin demontarea sau fara demontarea acestuia, pentru a ajunge la o concluzie
sigura privind starea obiectului.
Verificarea instalatiilor electrice in atmosfere potential explozive are ca scop sa
stabileasca:
- daca instalatiile corespund prevederilor din normativele de instalatii electrice;
- daca instalatiile electrice sunt corespunzatoare din punct de vedere al
protectiei
antiexplozive, conform prezentului normativ.

13.2. Pentru efectuarea verificarilor sunt necesare urmatoarele documente, aduse la zi:
- clasificarea ariilor periculoase, conform SR EN 60079-10;
- grupa de explozie si clasa de temperatura ale echipamentelor;
- documentatia necesara pentru a permite echipamentului antiex sa fie mentinut
in
conformitate cu tipul sau de protectie (de exemplu: listele de echipamente,
amplasarea acestora, lista pieselor de schimb si informatiile tehnice);
- traseele de cabluri subterane.
13.3. Verificarea si intretinerea echipamentelor si instalatiilor trebuie efectuate numai de
personal experimentat si autorizat, a carui pregatire a cuprins o instruire asupra diferitelor
moduri de protectie si practica instalarii, asupra tuturor regulilor si reglementarilor respective,
precum si a principiilor generale de clasificare a ariilor periculoase.
Cunostintele personalului trebuie mentinute la zi prin instruiri periodice.
13.4. Gradele de verificare sunt, conform, SR CEI 60079-17:
- verificare vizuala actiune prin care sunt depistate acele defecte care pot fi
identificate vizual (de exemplu, suruburi lipsa), fara echipament auxiliar si scule;
- verificare riguroasa actiune prin care sunt depistate acele defecte care pot fi
identificate numai prin folosire de echipamente de acces si scule (de exemplu, slabirea unor
suruburi). Verificarea riguroasa cuprinde si aspectele acoperite de verificarea vizuala.
- verificare detaliata actiune prin care sunt depistate acele defecte care pot fi
identificate numai prin deschiderea capsularii si/sau folosirea de echipamente de incercare.
Verificarea detaliata cuprinde si aspectele acoperite de verificarea riguroasa.
13.5. Tipuri de verificari
a) verificari initiale - verificari ale tuturor echipamentelor si instalatiilor electrice
inainte de punerea lor in functiune, pentru a constata daca tipurile de protectie alese si
instalarea lor sunt corespunzatoare.
b) verificari periodice - verificari ale tuturor echipamentelor si instalatiilor
efectuate intr-un mod sistematic. Gradul de detaliere a verificarii si intervalele intre verificarile
periodice tehnice trebuie determinate tinand seama de tipul echipamentului, de indicatiile
furnizorului, de zona de utilizare si de rezultatele verificarilor precedente.
c) verificari prin sondaj - verificari ale unei fractiuni din numarul de
echipamente instalate. Ele pot fi vizuale, restranse sau detaliate. Verificarile prin sondaj trebuie
sa fie utilizate pentru controlul efectelor conditiilor de mediu, ale vibratiilor, erorilor inerente de
conceptie, etc.

d) verificari specifice echipamentelor mobile. Echipamentele electrice

mobile (de mana, portabile sau transportabile) sunt in mod particular predispuse defectarii sau
utilizarii gresite, de aceea se recomanda ca intervalele intre verificarile detaliate sa fie reduse
(sa nu depaseasca 12 luni).
Rezultatele tuturor verificarilor de la punctele a), b), c) si d) trebuie sa fie inregistrate.
13.6. In cadrul programelor de verificare trebuie urmarite, in principal, urmatoarele
elemente:
a) Echipamentul este corespunzator clasificarii zonei.
b) Grupa de explozie si clasa de temperatura ale echipamentului sunt
corespunzatoare.
c) Temperatura maxima a echipamentului de protectie este corecta.
d) Identificarea circuitului echipamentului, in vederea separarii lui corecte de
sursa de energie.
e) Tipul cablului este corespunzator.
f) Obturarile conductelor si cablurilor sunt satisfacatoare.
g) Dispozitivele de protectie la suprasarcina ale motoarelor sunt corect reglate.
Recomandari suplimentare pentru programele de verificare, specifice fiecarui tip de
protectie antiexploziva, se gasesc in standardul SR CEI 60079-17.
Verificarile din punct de vedere al respectarii standardelor si normativelor pentru
instalatii electrice se vor face la fel ca pentru instalatiile electrice din zonele neclasificate.
Receptionarea instalatiilor electrice se va face numai dupa executarea tuturor
verificarilor, probelor si prezentarea dosarului cu buletine de proba.
13.7. O instalatie electrica noua trebuie supusa inainte de punere in functiune unei
inspectii initiale. In acest caz, gradul de verificare este detaliat.
13.8. Dupa punerea in functiune instalatia trebuie verificata periodic pentru a se asigura
ca este intretinuta in stare satisfacatoare pentru a putea fi folosita in continuare intr-o zona
periculoasa.
In intervalul de timp dintre verificarile periodice trebuie sa se efectueze verificari prin
sondaj in vederea confirmarii sau infirmarii intervalului de timp propus pentru verificarile
periodice. In cazul infirmarii, trebuie redusa intervalul de inspectie periodica. In cazuri justificate,
factorii de decizie pot mari durata acestui interval.
Rezultatele verificarilor trebuie analizate sistematic pentru a se justifica intervalele de
inspectie periodica.
13.9. In urma unei modificari a ariei periculoase sau in urma mutarii unor aparate dintrun loc in altul trebuie facuta o verificare.

13.10. In cazul in care o instalatie include mai multe aparate similare (de exemplu,
corpuri de iluminat), aflate in conditii similare, se poate admite efectuarea inspectiilor periodice
prin sondaj. Este totusi imperios necesar ca absolut toate aparatele sa fie supuse, cel putin,
unei inspectii vizuale.
13.11. Daca instalatia sau aparatura este demontata pe durata verificarii, trebuie ca la
remontare sa fie luate precautiuni ca integritatea tipului de protectie este asigurata.
13.12. Programul de verificari pentru instalatii si aparatura este prezentat in tabelul
13.1.

Program de inspectii pentru instalatii si aparatura

Tabelul 13.1
Nr.
crt

Se verifica
daca

A
1

Aparatura
Documentatia
pentru circuit
si/sau
aparatura este
corespunzatoar
e cu
clasificarea
zonei
Aparatura
corespunde cu
clasificarea
ariei
Aparatura
instalata este
cea specificata
in
documentatie
(Numai pentru
aparatura
fixata)
Grupa
aparaturii este
corecta
Categoria
circuitului
si/sau
aparaturii sunt
corecte.
Clasa de
temperatura a
aparaturii este
corecta
Instalatia este
etichetata in
mod clar
Identificarea
circuitelor
aparaturii este
corecta
Identificarea
circuitelor este
disponibila
Capsularea,
geamurile

4
5

7
8

9
10

Ex I

Ex d

D
2

R
3

V
4

D
5

R
6

Ex e
Ex n
Gradul de inspectie
V D R V D R V
7 8 9 1 11 1
1
0
2
3

D
1
4

R
1
5

V
16

Ex p

x
x

11
12

13

vizoarelor si
garniturile
si/sau
materialele de
etansare a
geamurilor pe
metal sunt
corespunzatoar
e
Nu exista
modificari
neautorizate
Nu exista
modificari
vizibile
neautorizate.
Suruburile,
intrarile de
cablu (directe
si indirecte) si
elementele de
obturare sunt
de tipuri
corecte si sunt
complete si
stranse

x
x

x
x

x
x

x
x

verificare
fizica;

14

15

16

17

verificare
vizuala.
Suprafetele
flanselor (de
imbinare) sunt
curate si
nedegradate si
garniturile,
daca exista,
sunt
satisfacatoare.
Dimensiunile
interstitiului
antideflagrant
dintre flanse
sunt in limitele
admise.
Caracteristicile
nominale, tipul
si pozitia
lampilor sunt
corecte.
Conexiunile

18

19

20

21

22

23

electrice sunt
stranse.
Starea
garniturilor
carcasei este
satisfacatoare.
Dispozitivele
de rupere
capsulate si
cele etansate
ermetic nu sunt
deteriorate.
Capsularea cu
rasuflare
restrictionata
este
satisfacatoare.
Ventilatoarele
motoarelor sunt
suficient de
distantate fata
de carcase
si/sau
aparatori.
Unitatile de
bariere de
siguranta,
releele si alte
dispozitive de
limitare a
energiei sunt
de tipul
aprobat,
instalate in
conformitate cu
prescriptiile de
certificare si
legate la
pamant in mod
sigur daca este
cerut.
Placile de
circuite
imprimate sunt
curate si
nedeteriorate.

Se verifica daca

B
1

Instalatii
Cablurile sunt
instalate in
conformitate cu

Ex I

Nr.
crt

D
2
x

R
3

Ex d
V
4

D
5

R
6

Ex e
Ex n
Gradul de inspectie
V D R V D R V
7 8 9 1 11 1
1
0
2
3

Ex p
D
1
4

R
1
5

V
16

2
3

documentatia.
Tipul de cablu
este
corespunzator.
Ecranele
cablurilor sunt
legate la
pamant in
conformitate cu
documentatia.
Nu exista
stricaciuni
evidente la
cablu.
Etansarea
coloanelor,
tuburilor, tevilor
si/sau
conductelor
este
corespunzatoar
e.
Cutiile de
stopare si cutiile
terminale de
cablu sunt
umplute in mod
corect.
Integritatea
sistemului de
conducte si
interfata cu
sistemul asociat
este mentinuta.
Conexiunile de
legare la
pamant,
incluzand toate
conexiunile
suplimentare de
masa pentru
legare la
pamant, sunt
satisfacatoare
(de exemplu
conexiunile sunt
stranse si
conductoarele
sunt e sectiune
suficienta).
-

verificare
fizica;

verificare

10

11

12
13

14

15

16

17

vizuala.
Conexiunile,
punct cu punct,
sunt toate
corecte.
Continuitatea
legarii la
pamant este
corecta (de
exemplu
conexiunile sunt
stranse si
conductoarele
sunt de sectiune
suficienta).
Impedanta
buclei de defect
(in sisteme N)
sau rezistenta
de legare la
pamant (in
sisteme T) este
satisfacatoare.
Rezistenta de
izolatie este
satisfacatoare.
Dispozitivele
automate de
protectie
electrica
functioneaza in
limitele permise.
Dispozitivele
automate de
protectie
electrica sunt
fixate corect (nu
este posibila
rearmarea
automata in
zona 1).
Dispozitivele
automate de
protectie
electrica sunt
fixate corect.
Conditiile
speciale de
folosire (daca
sunt aplicabile)
sunt respectate.
Conexiunile de
legare la
pamant mentin
integritatea

18

19

20

21

22

23

24

25

tipului de
protectie.
Circuitele cu
siguranta
intrinseca sunt
izolate fata de
pamant sau
sunt legate la
pamant numai
intr-un punct
(referire la
documentatie).
Separatia este
mentinuta intre
circuitele cu
siguranta
intrinseca si
cele fara
siguranta
intrinseca in
cutii comune de
distributie sau in
casete de relee.
Daca este
aplicabila,
protectia la
scurtcircuit a
sursei de
alimentare este
in conformitate
cu
documentatia.
Temperatura de
intrare a gazului
protector este
sub limita
maxima
specificata.
Tuburile, tevile
si capsularile
sunt in stare
buna
Gazul protector
este liber in
mod substantial
de contaminanti
Presiunea
gazului
protector si/sau
debitul este
adecvat(a)
Indicatoarele de
presiune si/sau
debit, alarmele
si interblocarile

26

27

functioneaza
corect
Perioada de
purjare inaintea
punerii sub
tensiune este
adecvata
Conditiile
speciale de
folosire (daca
sunt aplicabile)
sunt conformate

Nr.
crt

Se verifica
daca

0
C

1
Mediu
ambiant
Aparatura
este
protejata
adecvat la
coroziune,
intemperii,
vibratii si alti
factori
daunatori
Nici o
acumulare
anormala de
praf sau
murdarie
Izolatia
electrica este
curata si
uscata

Ex I

Ex d

D
2

R
3

V
4

D
5

R
6

Ex e
Ex n
Gradul de inspectie
V D R V
D
R
V
7 8 9 10 11 12 13

Ex p
D
14

R
15

V
16

TRAPE DE SCENA, DE DECORURI SI INSTALATII DE CORTINE PENTRU INCENDIU

Montarea trapelor de scena, de decoruri si instalatii de cortine pentru incendiu

Trapele de scena, trapele de decoruri si instalatiile de cortine trebuie sa fie montate
numai de agenti economici autorizati ISCIR-INSPECT. Montarea trebuie sa se efectueze pe
baza unor proiecte.
La lucrarile de montare se vor respecta Normele Tehnice de protectia muncii specifice si
Normele Tehnice pentru prevenirea si stingerea incendiilor valabile pe teritoriul Romaniei.
Pentru fiecare instalatie montata, agentul economic care efectueaza lucrarile de
montare (montatorul), va completa si preda beneficiarului imediat dupa terminarea lucrarilor
,,Cartea trapei (cortinei) - partea de montaj, care va cuprinde urmatoarele:

a)

b)

documentul din care sa rezulte ca lucrarile de montare s-au executat in

conformitate cu documentatia tehnica si instructiunile de montare;
certificatul de calitate privind executia constructiei putului pentru trape;

c)

certificatele de calitate ale mecanismelor care se asambleaza la locul de

montare;

d)

certificatele masurarilor izolatiei si verificarii si reglarii instalatiei de protectie

impotriva tensiunilor de atingere;

e)

desenele cuprinzand dimensiunile de gabarit si spatiile de siguranta, cu

indicarea acceselor la instalatie;

f)

fisa de masurari dimensionale, cu abateri efective dupa terminarea montarii;

g)

proces-verbal de receptie interna.

Montatorul pregateste si prezinta instalatia de trapa sau cortina pentru incendiu, pen
313b19d tru verificarea tehnica oficiala efectuata de ISCIR-INSPECT IT sau de responsabilul cu
supravegherea si verificarea tehnica a instalatiilor (RSVTI), autorizat de ISCIR-INSPECT IT al
detinatorului.
Montatorul efectueaza reglarea si verificarea intregii instalatii in
caracteristicile tehnice constructive si functionale specifice instalatiei respective.

functie

de

Verificarea si reglarea instalatiei se va face numai dupa ce in prealabil s-a efectuat

masurarea si s-a prezentat buletinul de masurare al legarii instalatiei la priza de pamant.
Punerea in miscare a instalatiei in vederea reglarii si verificarii, cu ajutorul motorului
electric de actionare, se face numai dupa ce au fost indeplinite urmatoarele conditii:
a)

toate lucrarile de montare au fost terminate;

b)

constructia putu1ui, camera troliului si spatiul rolelor de conducere au fost

finisate;

c)

s-a asigurat ungerea tuturor elementelor componente ale instalatiei supuse

frecarii;

d)

s-a executat reglarea si verificarea functionarii sub tensiune, a aparatajului de

comanda si al tuturor componentelor de securitate.

Incercarile functionale, se efectueaza tinandu-se seama de caracteristicile tehnice

constructive si functionale specifice instalatiei respective.
Aceste operatii se executa in conditii normale de functionare, cu ajutorul motorului
electric, urmarindu-se reglarea tuturor aparatelor si componentelor de securitate pentru a
functiona in bune conditii si pentru a corespunde documentatiei si prescriptiei tehnice.
In acest scop se efectueaza toate incercarile verificandu-se in special urmatoarele:

a)

frana trapei sau a cortinei pentru incendiu si contactoarele inversoare

electromagnetice, astfel ca oprirea sa se faca fara socuri;

b)

rezistenta la pornire a motorului electric astfel ca pornirea lui sa nu fie brusca,

iar curentul de pornire sa fie in limitele admise;

c)

functionarea limitatorului de viteza, astfel ca acesta sa actioneze in limitele

prevazute;

d)

functionarea automatului de protectie care sa deconecteze automat:

la intreruperea unei faze;

la scurtcircuite;

la suprasarcini;

la intrarea in functiune a intreruptorului de cursa.

e)

functionarea tuturor dispozitivelor de zavorare de la usile de acces ale

putu1ui;

f)

functionarea tuturor contactelor electrice;

g)

functionarea limitatoarelor si intreruptoarelor de cursa;

h)

existenta sigurantelor fuzibile calibrate corespunzator;

i)

functionarea semnalizarii optice si acustice;

j)

efectuarea incercarilor de sarcina.

Inainte de prezentarea trapei sau cortinei pentru incendiu la verificarea tehnica oficiala,
montatorul trebuie sa efectueze o receptie interna, verificandu-se calitatea executiei si
functionarea corecta a instalatiei, iar rezultatele se consemneaza intr-un proces-verbal.
In cazul obtinerii unor rezultate corespunzatoare, montatorul anexeaza doua exemplare
din procesul-verbal la documentatia tehnica a instalatiei, pe baza careia aceasta va putea sa fie
prezentata la verificarea tehnica oficiala in vederea autorizarii de functionare de catre ISCIRINSPECT IT.

Repararea trapelor de scena, de decoruri si instalatii de cortine pentru incendiu

Repararea, modificarea sau modernizarea trapelor si a cortinelor pentru incendiu
trebuie sa fie efectuata de agenti economici autorizati de ISCIR-INSPECT IT. Repararea
componentelor de securitate se va face numai de catre producatorul acestora.
Reparatorul raspunde de alegerea corecta a procedeelor tehnologice de executie si de
calitatea executiei si a materialelor folosite, in conformitate cu prevederile documentatiei tehnice
pentru reparare si cu instructiunile de reparare a trapelor si cortinelor.

La lucrarile de reparare, reparatorul va respecta Normele Tehnice de protectia muncii si

Normele Tehnice pentru prevenirea si stingerea incendiilor valabile pe teritoriul Romaniei.
Lucrarile de reparare sunt:
a)

lucrari din care rezulta modificarea parametrilor functionali existenti (sarcina,

viteza, cursa);

b)

inlocuirea sau reconditionarea troliului sau a partilor componente (melc, roata

melcata, ax, tambur, roata de frictiune etc.);

c)

transformarea de principiu a mecanismului de actionare (trecerea de la

actionarea manuala la actionarea mecanica, de la tambur la roata de frictiune
etc.);

d)

modificarea principiului de functionare a principalelor elemente de

constructie; inlocuirea completa a franei troliului;

e)

inlocuirea componentelor de securitate cu alte tipodimensiuni;

f)

inlocuirea platformei sau a cortinei pentru incendiu;

g)

modificarea de principiu a schemei electrice;

h)

reconditionarea totala a instalatiei electrice;

i)

modificarea partiala a instalatiei trapei sau a cortinei pentru incendiu

(mutarea troliului, schimbarea constructiei, schimbarea dimensiunilor putului
trapelor sau al camerei troliului, inlocuirea motorului electric etc.).

In vederea autorizarii functionarii dupa reparatie a trapelor si instalatiilor de cortine

pentru incendiu, detinatorul trebuie sa solicite in scris la ISCIR INSPECT IT efectuarea
verificarii propunand si data in acest scop (de acord cu reparatorul).
Daca in cadrul reparatiilor (planificate sau neplanificate) nu s-au executat lucrarile
definite mai sus, verificarea tehnica a reparatiei se va efectua de catre personalul tehnic de
specialitate al reparatorului si al detinatorului.
In vederea efectuarii verificarii tehnice a repararii, modificarii sau modernizarii trapelor
sau cortinelor pentru incendiu, reparatorul va intocmi o documentatie minima care va cuprinde:
a)

autorizatia de reparare eliberata de ISCIR-INSPECT IT ( copie);

b)

proiectul de reparatie si lista lucrarilor efectuate;

c)

descrierea instalatiei si caracteristicile tehnice;

d)

descrierea lucrarilor si reparatiilor efectuate;

e)

desenul tip de ansamblu al instalatiei cu precizarea in tabelele de elemente si

suduri de rezistenta ale constructiei metalice, numai a partilor inlocuite sau
reparate;

f)

schema electrica de principiu, daca s-a modificat;

g)

certificatul de calitate al cablului sau a altor subansambluri sau piese

importante (roata melcata, tambur etc.) in caz de inlocuire;

h)

numele si numarul de autorizatie al sudorului daca au fost executate lucrari

de suduri la structura de rezistenta;

i)

procesul verbal de receptie prin care se atesta calitatea reparatiei, instalatia

putand fi prezentata verificarii oficiale.

Documentatia tehnica de reparatie va fi depusa si inregistrata la ISCIR-INSPECT IT cu cel

putin 7 zile inainte de data propusa pentru verificare.
ISCIR INSPECT IT va stabili cu detinatorul sau reparatorul:
a)

fie data la care urmeaza sa se efectueze verificarea de catre ISCIRINSPECT IT (care nu va depasi 30 de zile de la data solicitarii);

b)

fie incredintarea efectuarii verificarii si eliberarii autorizatiei de functionare

dupa reparatie responsabilului cu supravegherea si verificarea tehnica a
instalatiilor (RSVTI) al detinatorului.

In acest caz, ISCIR INSPECT IT va face cunoscut detinatorului, cu cel putin 48 ore
inainte de data propusa pentru verificare, obligatia efectuarii verificarii si eliberarii autorizatiei de
functionare dupa reparatie, restituind documentatia primita.
In cazul in care verificarea tehnica dupa reparatie se va efectua de catre responsabilul cu
supravegherea si verificarea tehnica a instalatiilor (RSVTI), acesta va inainta un exemplar al
procesului-verbal de verificare la ISCIR-INSPECT IT.
Documentatia tehnica de reparatie incompleta va fi inapoiata detinatorului sau
reparatorului, dupa caz, pentru a fi completata iar data verificarii va fi stabilita in conditiile
aratate anterior dupa completarea acesteia. Documentatia tehnica de reparatie completata va fi
inaintata la ISCIR-INSPECT cu o noua adresa de insotire. Din documentatie poate lipsi
procesul-verbal al incercarilor de casa, care va fi predat organului de verificare la fata locului
inainte de inceperea verificarii. Nepredarea procesului-verbal sau constatarea in acesta a unor
lipsuri sau deficiente atrage dupa sine neefectuarea verificarii, trapa sau instalatia de cortina
pentru incendiu considerandu-se nepregatite.
La data stabilita pentru verificare detinatorul si reparatorul trebuie sa pregateasca trapa
sau instalatia de cortina pentru incendiu, avand echipamentul si sarcinile pentru incercari
pregatite. De asemenea, se va asigura personalul de manevrare si deservire necesar. La
verificare vor participa reprezentantii detinatorului, dintre care nu trebuie sa lipseasca
responsabilul cu supravegherea si verificarea tehnica a instalatiilor (RSVTI) si reprezentantii
reparatorului.
Trapele si instalatiile de cortine pentru incendiu la care s-au efectuat reparatii supuse
verificarii, pot fi date in exploatare numai dupa verificarea lor care consta din urmatoarele
operatii:
a)

verificarea documentatiei tehnice de reparatie;

b)

c)

examinarea reparatiei, modificarii sau modernizarii si corespondenta lucrarilor

efectuate cu documentatia tehnica;
incercarile in gol si sub sarcina,

Efectuarea lucrarilor de reparatii se va inscrie de catre responsabilul cu supravegherea si

verificarea tehnica a instalatiilor (RSVTI) in registrul de supraveghere si in cartea trapei (cortinei)
la rubrica evidenta exploatarii.
Autorizarea functionarii in continuare a trapelor si instalatiilor de cortine pentru incendiu cu
ocazia verificarii tehnice dupa reparare, prin responsabilul cu supravegherea verificarea tehnica
a instalatiilor (RSVTI), trebuie sa se faca in aceleasi conditii ca si autorizarea de functionare
efectuata prin inspectorii de specialitate ai ISCIR-INSPECT IT.
Documentatia tehnica de reparatie se va anexa la cartea trapei (cortinei).
In cazul cand inspectorul de specialitate al ISCIR-INSPECT IT nu s-a putut prezenta la
data stabilita sau cel mult dupa 48 ore de la data stabilita, verificarea tehnica dupa reparatie se
va efectua de catre responsabilul cu supravegherea si verificarea tehnica a instalatiilor (RSVTI)
fara alta comunicare. Daca dupa aceasta perioada de timp (48 de ore) nu s-a efectuat
verificarea tehnica periodica sau dupa reparatie, intretinatorul este obligat sa opreasca trapa
sau instalatia de cortina din functiune.
Reparatorii autorizati de ISCIR-INSPECT IT sa efectueze reparatii la trape sau instalatii
de cortine vor tine la zi evidenta lucrarilor executate care se verifica de catre ISCIR-INSPECT IT
intr-un registru numerotat si intocmit conform modelului din anexa S din prescriptia tehnica R182003.
Intretinere si revizia trapelor de scena, de decoruri si instalatii de cortine pentru
incendiu
Intretinerea si revizia trapelor si a cortinelor pentru incendiu trebuie sa fie efectuata de
agenti economici autorizati.
Periodicitatea efectuarii lucrarilor de intretinere a instalatiei se urmareste de
responsabilul tehnic cu supravegherea. In registrul de supraveghere se indica lucrarile de
intretinere efectuate, sub semnatura persoanei care a executat lucrarea.
La lucrarile periodice de intretinere trebuie sa se execute cel putin urmatoarele:
a)

b)
c)

curatirea troliului, camerei troliului, camerei rolelor de conducere, trapei si

putului;
completarea cu ulei a baii troliului si a tuturor lagarelor;
verificarea starii de uzura a lagarelor si a bunei functionari a sistemului de
ungere;

d)

umplerea cu unsoare consistenta a ungatoarelor si verificarea gresarii;

e)

verificarea imbinarilor cu suruburi;

f)

g)
h)

i)
j)

stabilirea gradului de uzura a captuselii sabotilor franei, verificarea

functionarii franei si reglarea ei;
verificarea si reglarea strangerii rulmentului axial al troliului;
stabilirea gradului de uzura a organelor de tractiune si suspendare de la trape
sau cortine pentru incendiu si de la contragreutati; verificarile periodice ale
acestor elemente se fac la fiecare sase luni si se consemneaza in cartea
instalatiei;
ungerea pieselor supuse frecarii (ghidaje, balamale etc.);
curatirea si reglarea tuturor contactelor aparatajului electric de comanda ;
verificarea functionarii normale a sistemului electric de comanda si
semnalizare;

k)

verificarea functionarii si reglarea automatului de protectie;

l)

verificarea functionarii limitatoarelor si intreruptoarelor de cursa;

m)

verificarea uniformitatii intinderii cablurilor de tractiune si egalizarea lor;

n)

verificarea uzurii ghidajelor platformei, cortinei pentru incendiu si ale

contragreutatii;

o)

ungerea glisierelor platformei, cortinei pentru incendiu si ale contragreutatii;

spalarea glisierelor minim o data la 3 luni;

p)

verificarea dispozitivelor de zavorare si a contactelor electrice de la usile de

acces ale putului trapei, reglarea si ungerea blocajelor mecanice;

q)

verificarea sistemului de semnalizare optica si acustica;

r)

verificarea functionarii normale a instalatiei dupa efectuarea intretinerii;

s)

verificarea existentei instructiunilor de exploatare si a placilor indicatoare de

sarcina;

t)

inscrierea tuturor defectiunilor constatate in registrul de supraveghere al

instalatiei.
Cu aceeasi ocazie, se vor mai face inlocuirea pieselor de uzura.

Daca la lucrarile periodice de intretinere se constata unele defecte la cablurile de tractiune

(ruperi de sarme, semne de uzura etc.), atunci intretinerea periodica se face la termene mai
scurte, specificandu-se de fiecare data rezultatele constatarilor in registrul de supraveghere,
pana la oprirea instalatiei pentru inlocuirea cablurilor.
Personalul insarcinat cu intretinerea va inscrie in registrul de supraveghere al instalatiei
constatarile si remedierile efectuate cu ocazia intretinerii.

In cazul cand securitatea functionarii instalatiei este periclitata, RSVTI, autorizat de ISCIRINSPECT IT este obligat sa opreasca instalatia, facand mentiunea in registrul de supraveghere
si sa anunte imediat ISCIR-INSPECT IT.
Daca o instalatie a fost oprita din functiune mai mult de 15 zile, repunerea ei in functiune
se face numai dupa o verificare (inclusiv curatirea si ungerea) efectuata de personalul care
executa intretinerea.
In timpul efectuarii intretinerilor periodice, personalul de intretinere trebuie sa afiseze pe
toate usile de acces la putul trapei, tablite inscriptionate cu ,,TRAPE IN REVIZIE.
Pe langa intretinerea periodica, la fiecare instalatie se face o revizie generala, la un
interval de 12 luni.
Revizia generala se executa intotdeauna inaintea efectuarii verificarii tehnice periodice,
cu o durata stabilita astfel incat sa existe timp suficient pentru executarea unei reparatii care sar constata necesara, pana la efectuarea verificarii tehnice periodice.
Neexecutarea unei revizii generale anuale conduce la oprirea din functiune a instalatiei;
RSVTI va inscrie oprirea din functiune in registrul de supraveghere, iar repunerea in functiune
se va face numai dupa efectuarea reviziei generale si eventual a verificarii tehnice efectuata de
catre ISCIR-INSPECT IT, daca instalatia este scadenta pentru aceasta verificare.
Revizia generala consta din examinarea generala a instalatiei si din remedierea
deficientelor constatate; cu aceasta ocazie se vor efectua pe langa operatiile de la lucrarile
periodice si urmatoarele:
a)

demontarea partii superioare a carcasei reductorului si verificarea starii de

uzura a melcului, rotii melcate, lagarelor si a rulmentului axial;

b)

spalarea lagarelor motorului electric si inlocuirea uleiului;

c)

spalarea si montarea la loc a carcasei troliului, umplerea cu ulei proaspat;

d)

verificarea instalatiei electrice din camera troliului, din put si de pe platforma;

e)

demontarea rolelor de conducere, spalarea, ungerea axelor si lagarelor.

Se recomanda ca reviziile generale sa se faca in perioada de pauza dintre stagiuni.

La instalatiile de cortine pentru incendiu, data inceperii reviziilor generale precum si
durata acestora se va anunta atat formatiei de pompieri a detinatoru1ui, cat si a subunitatii de
pompieri din sector pentru a se lua masuri operative de organizare a interventiei in caz de
incendiu, in functie de aceasta situatie sau de cate ori instalatia nu poate fi folosita (oprirea
accidentala).

SISTEME PROTECTOARE

Sisteme protectoare sunt dispozitive, altele decat componentele echipamentului care

sunt destinate opririi imediate a exploziilor incipiente si/sau limitarii domeniului efectiv al unei
explozii si care se intr 747g64h oduc pe piata separat pentru utilizare ca sisteme autonome;
Instalatiile care lucreaza cu gaze, vapori, lichide sau pulberi combustibile, trebuie sa fie
prevazute dupa caz, cu:
- aparate si procedee care previn producerea, micsoreaza sau anuleaza intensitatea
exploziilor ;
- aparate si procedee care limiteaza urmarile sau extinderea exploziilor
Din prima categorie fac parte procedeele de inhibare, de inertizare, de subpresurizare,
stingatoarele rapide, iar din a doua categorie fac parte clapetele de explozie, opritoarele de
flacara si de explozie.
Termeni si definitii
2.1 Opritor de flacara - un dispozitiv montat la orificiul unei carcase sau la conducta de
legatura a unui sistem de carcase si a carui functie este de a permite curgerea dar previne
transmiterea flacarii.
2.2 Elementul opritorului de flacara - acea parte a opritorului de flacara a carui principala
functie este de a preveni transmiterea flacarii.
2.3 Capsularea opritorului de flacara - acea parte a opritorului de flacara a carui principala
functie este de a asigura o carcasare adecvata elementului opritorului de flacara si de a permite
conexiunile mecanice la alte sisteme.
2.4 Ardere stabilizata - ardere constanta a unei flacari, stabilizata la sau in apropierea
elementului opritorului de flacara.
2.5 Ardere de scurta durata - ardere stabilizata pe o perioada de timp specificata.
2.6 Ardere de durata - ardere stabilizata pe o perioada de timp nespecificata.
2.7 Explozie - oxidare brusca sau reactie de descompunere ce produce o crestere de
temperatura, presiune sau ambele in acelasi timp
2.8 Deflagratie - explozie ce se propaga la o viteza subsonica
2.9 Detonatie - explozie ce se propaga la viteza supersonica si se caracterizeaza printr-o unda
de soc
2.10 Detonatie stabila - o detonatie este stabila atunci cand se desfasoara intr-un sistem inchis
fara o variatie semnificativa a caracteristicilor de viteza si presiune.
2.11 Detonatie instabila - o detonare este instabila in timpul tranzitiei unui proces de combustie
din stadiul de deflagratie catre stadiul stabil de detonatie. Tranzitia are loc intr-un areal spatial
limitat unde viteza undei de combustie nu este constanta si unde presiunea de explozie este
semnificativ mai mare decat la o detonatie stabila.
2.12 Temperatura de aprindere - cea mai scazuta temperatura a unui perete incalzit in
conformitate cu determinarile efectuate in conditiile de incercare specificate la care va avea loc
aprinderea substantei combustibile sub forma unui amestec de gaz sau vapori cu aerul
2.13 Interstitiu de siguranta experimental maxim (MESG) - interstitiu maxim al unei imbinari
dintre doua parti ale camerei interioare ale unui aparat de incercare care, atunci cand amestecul
de gaz din interior este aprins si in conditii specificate, previne aprinderea amestecului de gaz
din exterior pe o lungime de 25 mm de imbinare, pentru toate concentratiile de gaz sau vapori
incercate in aer MESG este o proprietate a amestecului de gaze respectiv.
2.14 Opritor de flacara bidirectional - un opritor de flacara ce previne transmiterea flacarii din
ambele parti.
2.15 Opritor de flacara de deflagratie - un opritor de flacara proiectat pentru a preveni
transmiterea unei deflagratii. Poate fi de capat de linie sau in linie

2.16 Opritor de flacara de detonatie - un opritor de flacara proiectat pentru a preveni

transmiterea unei detonatii. Poate fi de capat de linie sau in linie
2.17 Opritor de flacara pentru ardere de durata - un opritor de flacara care previne
transmiterea unei flacari in timpul si dupa o ardere de durata.
2.18 Opritor de flacara static - un opritor de flacara proiectat pentru a preveni transmiterea
flacarii prin interstitii de racire.
2.19 Tip masurabil (opritor de flacara static) - un opritor de flacara unde interstitiile de racire ale
elementului opritorului de flacara pot fi desenate, masurate si controlate din punct de vedere tehnic.
2.20 Tip nemasurabil (opritor de flacara static) - un opritor de flacara unde interstitiile de racire
ale elementului opritorului de flacara nu pot fi desenate, masurate sau controlate din punct de
vedere tehnic (de exemplu structuri neregulate cum ar fi ochiuri impletite, metal sinterizat si paturile
de pietris).
2.21 Supapa de aerisire de mare viteza - supapa de eliberare a presiunii proiectata pentru a
lucra cu variatii de debit nominale ce depasesc viteza flacarii amestecului inflamabil, prevenind
astfel transmiterea flacarii.
2.22 Orificiu de debit - orificiu proiectat pentru a fi utilizat la debite ce depasesc viteza flacarii
amestecului inflamabil, prevenindu-se astfel transmiterea flacarii.
2.23 Opritor de flacara antidetonatie cu produs lichid (baraje lichide), opritor de flacara la
care produsul lichid este utilizat pentru a forma un baraj de natura lichida, ca agent al opritorului
de flacara, pentru a preveni transmiterea flacarii unei detonatiei. Exista doua tipuri de opritoare
de flacara antidetonante cu produs lichid pentru utilizare in liniile cu produs lichid.
a.- inchizator hidraulic;
b.- supapa de admisie.
2.24 Inchizator hidraulic - opritor de flacara proiectat pentru a utiliza produsul lichid pentru
formarea barierei la transmiterea flacarii.
2.25 Supapa de admisie - opritor de flacara proiectat pentru a utiliza produsul lichid in
combinatie cu o clapeta de retinere, pentru a forma o bariera la transmiterea flacarilor.
2.26 Opritor de flacara hidraulic - opritor de flacara proiectat pentru a transforma debitul de
amestec inflamabil in bule discontinue intr-o coloana de apa, prevenindu-se astfel transmiterea
flacarii.
2.27 Opritor de flacara de capat de linie - un opritor de flacara montat doar la un racord.
2.28 Opritor de flacara in linie - opritor de flacara montat pe doua racorduri, pe fiecare parte a
elementului opritorului de flacara.
2.29 Senzor de temperatura integrat - senzor de temperatura pentru a indica o flacara
stabilizata si integrata in opritorul de flacara de catre producator.
2.30 Rezistent la explozie
Proprietatea vaselor si echipamentelor destinate sa fie rezistente la presiunea exploziei, sau
rezistente la soc de presiune de explozie.
2.31 Rezistent la presiunea de explozie
Proprietatea vaselor si echipamentelor destinate sa reziste la presiunea de explozie anticipata
fara sa ramana cu o deformatie permanenta.
2.32 Rezistent la soc de presiune de explozie
Proprietatea vaselor si echipamentelor destinate sa reziste la presiunea de explozie anticipata
fara sa se fractureze, permitandu-se o deformatie permanenta.
3. Cerinte referitoare la sistemele protectoare :
- Sistemele protectoare sunt dimensionate incat sa reduca efectele unei explozii la un
nivel suficient de securitate;
- Sistemele protectoare trebuie astfel proiectate incat sa fie capabile sa impiedice ca
exploziile sa se raspandeasca prin reactii in lant sau conturnari periculoase;

- Sistemele protectoare trebuie sa-si mentina capacitatea de a functiona pe o perioada

suficienta pentru a se evita o situatie periculoasa.
- Sistemele de protectie nu trebuie sa se defecteze in urma unei interferente din
exterior.
- Sistemele protectoare sunt proiectate astfel incat sa reziste la unda de soc produsa
fara pierderea integritatii sistemului.
4. Prezentarea sistemelor protectoare
In multe cazuri nu este posibil sa se evite acumularea atmosferelor explozive si sursele
de aprindere. Atunci trebuie sa se adopte masuri de limitare a efectelor unei explozii pana la o
extindere acceptabila.
Astfel de masuri sunt:
- conceptie rezistenta la presiune;
- eliberarea presiunii;
- suprimarea exploziei;
- decuplarea la explozie ;
- prevenirea propagarii flacarii si exploziei.
4.1 Echipament rezistent la explozie
Elementele instalatiei, cum sunt containerele, vasele si retelele de conducte, sunt
construite astfel incat ele pot rezista unei explozii interne fara a se rupe. Presiunea initiala din
elementul instalatiei trebuie luata in considerare daca ea difera de presiunea atmosferica
normala.
4.2 Sisteme de descarcare a presiunii
Descarcarea exploziei este un principiu de protectie care utilizeaza descarcarea
amestecului ars si nears si a gazelor de combustie pentru reducerea presiunii exploziei.
Acesta se realizeaza prin asigurarea unor orificii suficiente pentru a preveni distrugerea
echipamentelor, sistemelor protectoare si componentelor.
Ca dispozitive de descarcare se pot utiliza de exemplu placi de siguranta, panouri
rasuflatoare sau usi de explozie.
Aria de descarcare necesara a unui astfel de sistem depinde in principal de:
- rezistenta vasului;
- gravitatea exploziei (caracterizata de obicei cu referire la rata maxima a cresterii
presiunii si presiunea maxima de explozie);

- presiunea de actionare a dispozitivului de descarcare;

- tipul si masa dispozitivului de descarcare;
- volumul si geometria vasului;
- dimensiunile canalelor de descarcare (daca se utilizeaza);
- turbulenta initiala si cea indusa in vas.
Ori de cate ori este posibil, descarcarea presiunii se recomanda sa urmeze un traseu
scurt, drept. Se recomanda sa se ia in considerare de asemenea forta de reactie care apare ca
rezultat al descarcarii presiunii.
Sistemele de descarcare a presiunii trebuie astfel instalate incat sa se evite sa se
produca leziuni personalului prin procesul de descarcare. Din acest motiv, presiunea trebuie
ventilata catre o zona de securitate. Nu se admite descarcarea exploziei in incaperi de lucru
decat daca exista dovezi ca persoanele nu pot fi periclitate (de exemplu de flacari, resturile
proiectate sau undele de presiune). Trebuie sa se ia in considerare efectele descarcarii asupra
mediului ambiant.

4.3 Sisteme de suprimare a exploziei

Sistemele de suprimare trebuie astfel concepute si proiectate incat sa reactioneze la o
explozie incipienta in cea mai timpurie etapa posibila a unui incident si contraactiunea lor trebuie
sa fie cu cel mai bun efect, tinand cont de rata maxima a cresterii presiunii si de presiunea
maxima a exploziei.
Sistemele de suprimare a exploziei previn atingerea de catre o explozie a presiunii ei
maxime de explozie prin injectarea rapida a unor agenti de stingere in echipamente, sisteme
protectoare si componente in cazul unei explozii. Aceasta inseamna ca echipamentele,
sistemele protectoare si componentele protejate intr-o asemenea maniera pot fi proiectate astfel
incat sa reziste la o presiune de explozie redusa.
Atunci cand este utilizata suprimarea exploziei, efectele unei explozii sunt in general
limitate la interiorul echipamentelor, sistemelor protectoare si componentelor.
Sistemele de suprimare a exploziei constau in esenta dintr-un sisteme de detectie care
detecteaza explozia incipienta si din stingatoare presurizate ale caror iesiri sunt declansate de
sistemul de detectie. Continutul stingatoarelor se injecteaza rapid in echipamentele, sistemele
protectoare si componentele care trebuie protejate si se distribuie cat se poate de uniform.
Aceasta are efectul stingerii flacarilor exploziei si reducerii presiunii exploziei pentru a proteja
structura echipamentelor, sistemelor protectoare si componentelor.
4.4 Sisteme de decuplare la explozie
Sistemele de decuplare destinate deconectarii echipamentelor cat se poate de repede
in cazul exploziilor incipiente prin intermediul unor dispozitive adecvate, astfel concepute si
proiectate incat sa ramana protejate impotriva transmiterii aprinderii interne si sa-si pastreze
rezistenta mecanica in conditii de functionare.

In echipamentele, sistemele protectoare, componentele, portiunile de conducte sau

vasele alungite conectate este posibil ca o explozie sa se propage prin intregul sistem cu
acceleratia frontului flacarii. In acesta situatie elementele sau obstacolele incluse care maresc
turbulenta (de exemplu deflectoarele) pot accelera de asemenea frontul flacarii. In functie de
geometria sistemului, o asemenea acceleratie poate conduce la o tranzitie de la deflagratie la
detonatie la care se produc impulsuri de presiune ridicate.
O explozie care apare intr-o parte a instalatiei se poate propaga in partile din aval si din
amonte. Efectele exploziei pot fi intensificate de accelerarea provocata de fitingurile instalatiei
sau de propagarea prin conducte. Presiunile de explozie astfel dezvoltate pot fi mult mai ridicate
decat presiunea maxima de explozie din conditii normale si poate distruge elemente ale
instalatiei chiar daca acestea sunt de conceptie rezistenta la explozie sau rezistenta la socul de
explozie. De aceea este important sa se limiteze posibilele explozii la parti singulare ale
instalatiei. Acest lucru se obtine prin decuplarea exploziei.
Decuplarea exploziei poate fi efectuata de exemplu cu ajutorul urmatoarelor:
- izolarea mecanica cu actiune rapida ;
- stingerea flacarilor in spatii inguste sau prin injectarea de agent de stingere ;
- opritoare de flacari.
4.4.1 Opritoare de flacari pentru gaze, vapori si ceturi
Opritoarele de flacari pot fi folosite pentru a preveni transmiterea flacarii in prezenta
atmosferelor explozive, de exemplu prin conducte, orificii de respirare si linii de umplere si golire
care nu sunt pline cu lichid permanent.
Daca nu poate fi evitata formarea unei atmosfere explozive periculoase, de exemplu
intr-un rezervor de lichide inflamabile neprotejat la explozie, trebuie luate masuri pentru oprirea
transmiterea flacarii la deschiderile permanente care comunica cu locurile in care pot sa apara
surse de aprindere si care pot transmite explozia la rezervor.
Functionarea opritoarelor de flacari depinde in mod esential de unul sau mai multe din
mecanismele urmatoare:
- stingerea flacarii in interstitii mici si canale (de exemplu opritoare tip banda ondulata si
material sinterizat);
- oprirea frontului flacarii prin descarcarea de amestecuri nearse la o viteza
corespunzatoare (supape de mare viteza);
- oprirea frontului flacarii printr-o etansare cu lichid
4.5 Sistem de prevenire a propagarii exploziei si a flacarii
4.5.1 Bariere de stingere
Pentru a preveni propagarea exploziei prin conducte si tuburi, explozia poate fi oprita
prin injectia unor agenti de stingere. Injectia este activata prin detectoare adecvate. Cu toate
acestea, propagarea undei de presiune care isi are originea in amestecul deja ars pana la

bariera nu este afectata si trebuie luata in considerare. Agentul de stingere trebuie sa fie
adecvat functie de substanta inflamabila.
4.5.2 Supape si clapete cu actionare rapida
Pentru prevenirea transmiterii flacarii si presiunii in conducte si tuburi, se pot utiliza
robinete si clapete cu actionare rapida care sa se inchida intr-un timp suficient de scurt.
Inchiderea poate fi efectuata printr-un mecanism de actionare initiat de detectoare sau prin
insasi unda presiunii de explozie.
5. PROCEDURI DE EVALUARE A CONFORMITATII SISTEMELOR PROTECTOARE
Evaluarea conformitatii sistemelor protectoare se realizeaza conform schemei de mai
jos, avand in vedere Directiva 94/9/EC preluata in legislatia nationala prin HG 752/2004.

6. Exemple de sisteme protectoare intalnite in industrie

Fig. 1 Exemplu de sistem protector /dispozitive paraflacara la pompa de recuperare a
vaporilor din distribuitoarele de carburanti auto.

Fig. 2 Exemplu de sistem protector (dispozitiv paraflacara) montat intr-un sistem de

conducte

Fig. 3 Ventilator centrifugal echipat cu supape de izolare cu actionare rapida

1-

Carcasa ventilatorului

2-

Cot de intrare in ventilator (optional)

3-

Conducta de intrare in ventilator

4-

Conducta de iesire din ventilator

5-

Senzor de explozie

6-

Unitate de control electronic

7-

Supapa de izolare a descarcarii (iesirii) ventilatorului cu actionare rapida

8-

Supapa de izolare a intrarii in ventilator cu actionare rapida

9-

Lungimea necesara a conductei de intrare luandu-se in considerare viteza frontului

flacarii, durata de reactie mecanica si electronica a supapei pentru a se asigura o
izolare eficienta in sistemul de conectare

10- Lungimea necesara a conductei de descarcare (iesire) luandu-se in considerare viteza

frontului flacarii, durata de reactie mecanica si electronica a supapei pentru a se asigura
o izolare eficienta de sistemul de conectare
Fig. 4 Ventilator centrifugal echipat cu opritoare de flacari montate la orificiile de intrarare
si de iesire

1-

Carcasa ventilatorului

2-

Cot de intrare in ventilator (optional)

3-

Opritor de flacara la intrarea in ventilator

4-

Opritor de flacara la iesirea din ventilator

Bibliografie

Directive 94/9/EC of the European Parliament and the Council of 23 March 1994
on the approximation of the laws of the Member States concerning equipment and
protective systems intended for use in potentially explosive atmospheres. Official
Journal No. L 100, 1994-04-19,

Non-binding Guide of Good Practice for implementing of the European

Parliament and Council Directive 1999/92/EC on minimum requirements for
improving the safety and health protection of workers potentially at risk from
explosive

Heino Bothe ATEx 94/9/EC - Identification and treatment of non-electrical ignition

hazard in standards

Beyer Michael European New Approach Directive Structure and ATEx Directive
94/9/EC, Physikalisch-Technische Bundesanstalt (PTB), Braunschweig, Germany

Heino Bothe Explosion Protection Directives, Department 3.4 Fundamentals of

Explosion Protection, Physikalisch -Technische Bundesanstalt (PTB), Germany , NIS
Egypt 2004, European

Heino Bothe, European Explosion Protection Directives, Physikalisch-Technische

Bundesanstalt (PTB), Braunschweig, Germany

Hotararea de Guvern nr. 752 din 14 mai 2004 privind stabilirea conditiilor pentru
introducerea pe piata a echipamentelor si sistemelor protectoare destinate utilizarii in
atmosfere potential explozive

Hotararea nr. 461 din 05.04.2006 pentru modificarea Hotararii Guvernului

nr.752/2004 privind stabilirea conditiilor pentru introducerea pe piata a echipamentelor
si sistemelor protectoare destinate utilizarii in atmosfere potential explozive

SR EN 14373 Sisteme de suprimare a exploziei (Explosion suppression systems)

SR EN 14460 Echipament rezistent la explozie (Explosion resistant equipment)

SR EN 14491 Sisteme de protectie prin ventilatie impotriva exploziei de praf

combustibil (Dust explosion venting protective systems)

pr EN 14994 Gas explosion venting protective systems

SR EN 12874 Opritoare de flacara - cerinte de performanta, metode de incercareare

si limite de utilizare

TC 305/WG 2/SG1 WI Doc N 78-2 Design of fans working in potentially explosive

atmospheres

SR EN 1127-1:1998 Atmosfere explozive - prevenirea exploziilor si protectia contra

exploziilor. Partea 1. Concepte de baza si metodologie

Heino Bothe European Explosion Protection Directives, Department 3.4

Fundamentals of Explosion Protection , Physikalisch -Technische Bundesanstalt (PTB),
Germany NIS Egypt 2004

SR EN 13617-1 Statii de combustibil. Partea 1 : Cerinte de securitate referitoaare la

constructia si functionarea pompelor dozatoare , distribuitoarelor si unitatilor de
pompare de la distnta (Petrol filling stations Part 1: Safety requirements for
construction and performance of metering pumps, dispensers and remote pumping
units)

Contributii privind realizarea unui opritor de flacari tip fagure de constructie speciala
Generalitati
Opritoarele de flacari sunt echipamente stationare folosite pentru a impiedica
propagarea unor flacari sau patrunderea unor scantei intr-o incinta tehnologica de tip conducta,
rezervor, gazometru, cisterna etc. Principiul lor de functionare are la baza mecanismul stingerii
flacarilor la patrunderea in canalele inguste, de stingere (de laminare).
In principal, eficacitatea tehnologica a opritoarelor de flacari depinde de diametrul asaziselor canale de stingere, fiind mai putin influentata de lungimea canalelor respective. Totusi, in
cazul opritoarelor de flacari prin care trebuie sa treaca o cantitate mai mare de produse de
ardere, lungimea canalelor de stingere poate avea o semnificatie determinata.
Opritoarele de flacari pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii:
a)

dupa natura stratului opritor de flacara: uscate si umede;

b)
dupa locul de amplasare in cadrul incintei tehnologice: de descarcare (instalate pe
racordurile sau tubulaturile de evacuare a gazelor inflamabile in atmosfera sau la facla), de
blocare (instalate in amonte de arzatoare) si de comunicatie (instalate pe tubulaturile si
conductele dintre aparatele tehnologice conjugate sau dintre instalatiile ori sectiile
tehnologice interconectate in amonte de arzatoare);
c)

d)

din punct de vedere constructiv: cu umplutura (asigurata din materiale granulate sub forma
de bile de portelan, sticla, metalice, pietris, granule de cuart), cu benzi casetate, cu placi
casetate, cu site metalice si metaloceramice;
dupa conditiile specifice in care se face asa-zisa laminare a flacarii: rezistente la explozii,
rezistente la foc, rezistente la socuri de presiune si rezistente la socuri termice.
Prezentarea actualelor opritoare de flacari
Pentru protectia rezervoarelor cilindrice verticale utilizate la depozitarea atmosferica a
produselor petroliere, la U.P.G. Ploiesti au fost asimilate, proiectate si omologate [1]:

opritoare de flacari de tip usor, tipodimensiunile Dn 50,Dn 80,Dn 100,Dn 150;

opritoare de flacari de tip greu, Dn 200, Dn 250, Dn 300, Dn 350.

Indiferent de tipul constructiv, in principal, un opritor de flacari este alcatuit din una, trei
sau patru casete cu grile (functie de tipodimensiune) in interiorul carora se gasesc elementele
cu sicane pentru divizarea, laminarea, racirea flacarii.
Asa-zisa caseta este o baterie de elemente din aluminiu, cupru, otel inoxidabil, executata
sub forma infasurarii pe o inima (bucsa centrala) a unor benzi plate si profilate (ondulate) care
au rolul de laminare a flacarii si de stingere a acesteia. Aceste benzi se executa din materiale
bune conducatoare de caldura si rezistente la coroziunea mediului in care ele lucreaza, avand
grosimea de 0,3 0,5 mm si cu distanta dintre ele de aproximativ 1,0 mm.
Principiul de functionare al opritoarelor de flacari, fabricate la U.P.G., ce sunt de tip uscat,
se bazeaza pe aceea ca viteza de propagare a flacarii printre elementele casetei este mai mica
decat viteza de vehiculare a curentului de gaze/vapori care circula prin opritoare. In plus, intr-un
asemenea opritor, flacara este obligata sa strabata o retea de canale cu sectiunea transversala
redusa, divizandu-se, laminandu-se si orientandu-se in mai multe directii.
Drept urmare, suprafata contactului cu elementele de racire-stingere se extinde, schimbul
de caldura cu peretii canalelor se intensifica si evident flacara se stinge.

Schita organologica a unui opritor de flacari

de tip usor este reprezentata in (fig.1).
Fig. 1. Opritor de flacari de tip usor: 1 racordurile opritorului; 2 corp portcaseta;
3
garnitura de etansare; 4 semicaseta superioara; 5 element distantier; 6 semicaseta
inferioara; 7 grilele casetei; 8 si 9 surubul si piulita de fixare a casetei; 10 manerul corpului
portcaseta; 11 si 12 suruburi si piulite de montaj; 13 flansa semicorpului inferior; 14
balama de pivotare.

Structura casetei , precum si partile

componente sunt date in (fig. 2):
Fig. 2. Caseta opritorului de flacari: 1 inelul superior al casetei; 2 grila superioara; 3
grila inferioara; 4 inelul inferior al casetei; 5 element distantier; 6 piulita;
7
prezon.
Calculul tehnologic si de proiectare al unui nou tip de opritor de flacari tip fagure de constructie
speciala
Conceperea si proiectarea noului tip de opritor de flacari tip fagure de constructie speciala
montat pe conducta de facla s-a realizat considerand:

datele tehnologice furnizate de I.P.I.P. S.A. Ploiesti;

utilizarea pentru reperele cu rol functional a rezolvarilor existente si verificarea lor
practica;
realizarea regimului de viteze prin opritor identice opritoarelor standard;

acomodarea debitului de descarcare maxim al conductei de facla la debitele

creditate pentru grilele standard folosite (grilele de la opritoarele Dn 200);

pentru montarea si exploatarea acestor opritoare de flacari tip fagure se vor

respecta indicatiile din caietul de sarcini pentru opritoarele tip U.P.G. Ploiesti.
Datele necesare realizarii calculului de dimensionare tehnologic sunt:

debitul de gaze prin conducta de facla QT = 60000 m3/h;

diametrul grilei de la opritorul de flacari standard Dn 200 este D IG = 0,254 m;

viteza medie de trecere a gazelor prin grila, conform [3], w m = 14,0 m/s;

conducta de facla are diametrul nominal Dn 400.

Aria unitara a grilei de la opritorul de flacari standard se determina conform relatiei:

(1)
Debitul de gaze prin opritorul de flacari va fi:

(2)
Aria ocupata de toate grilele ce se vor monta pe opritorul de flacari, va fi:

(3)
Numarul necesar de grile standard pe opritor, va fi:

(4)
Numarul de grile ce se vor monta pe un rand:

(5)
unde:
nR = 4,0, este numarul ales de randuri.
Lungimea circumferintei corpului port grile:

(6)
unde:
ss este distanta dintre doua cordoane de sudura.

Se alege ss = 0,04 m

(7)

Diametrul necesar al corpului port grile, va fi:

(8)
Corpul port grile se va executa din teava standardizata conform SR ISO 4200, care are
diametrul exterior De = 610 mm, grosimea s = 6,35 si diametrul interior Di = 597,30 mm.
Diametrul interior al corpului opritorului de flacari se determina cu relatia:

(9)
Corpul opritorului de flacari se va executa din teava standardizata conform
4200, care are diametrul exterior standardizat
diametrul interior

SR ISO

, grosimea

si

Restul dimensiunilor se aleg constructiv.

Conceperea unui nou tip de opritor de flacari tip fagure de constructie speciala
Avand in vedere conditiile in care gazele trec prin conducta cu diametrul nominal Dn 400
ce duce la facla, se propune o solutie constructiva de opritor de flacari tip fagure special ce se
va monta pe aceasta conducta.
Noul tip de opritor (fig. 3) se compune din corpul opritorului (1) ce are flansa (2) si
capacul (3). Sustinerea grilelor este realizata de corpul port grile (4) avand fundul (5) si flansa
de sustinere (6) ce asigura etanseitatea prin garnitura (7). Pentru fixarea corpului port grile (4) la
corpul opritorului (1) sunt folosite suruburile M12 (8) si piulitele M12 (9). Reductiile Dn 600 la Dn
400 (10) si flansele Pn 6, Dn 400 (11) asigura posibilitatea montarii opritorului de flacari pe
conducta de facla. Sustinerea opritorului pe structura de sustinere (stalp) este asigurata de
creasta (12), saua (13), crestele suport (14), cornierele talpa (15), suruburile de prindere (16) si
piulitele (17). Scurgerea condensului rezultat se face prin mufa de 1 (18), teava de 1 (19) si
ventilul (20) de scurgere protejat de lantul de siguranta (21) cu lacatul (22). Gazele spre facla
trec prin casetele (23), (fig. 2), ce sunt in numar de 24 asezate pe patru randuri (fig. 3). Acestea
sunt grilele standard utilizate la opritoarele de flacari Dn 200 tip U.P.G. Ploiesti.
Noul tip de opritor de flacari (fig. 3), se realizeaza in constructie sudata utilizand
urmatoarele materiale:

pentru casete, grilele se vor executa din banda de otel inoxidabil h x s = 10 x 0,2 mm

semicorpurile casetelor din aluminiu turnat;

pentru elementele tubulare, tevi din otel carbon standardizate conform SR ISO 4200;

pentru restul reperelor, table si profile standardizate;

pentru racorduri, flanse plate din otel Pn 6, Dn 400;

pentru protectia anticoroziva la interiorul si exteriorul orpitorului de flacari se va folosi
vopsea speciala recomandata de Intreprinderea Anticoroziva Bucuresti

Fig. 3. Opritor
de flacari tip fagure

Concluzii
Pe baza lucrarii intocmite se pot evidentia si sublinia urmatoarele aspecte semnificative:

noul tip de opritor de flacari tip fagure de constructie speciala este relativ simplu de
realizat intr-un atelier mecanic si de prelucrari prin aschiere pe masini unelte normale;

pentru realizarea noului tip de opritor de flacari se vor utiliza reperele cu rol
functional (casetele) de la opritoarele de flacari Dn 200, tip U.P.G. Ploiesti;
pentru realizarea noului tip de opritor de flacari tip fagure de constructie speciala
pot fi utilizate in mare parte elemente tipizate si standardizate.

Protectia impotriva scanteilor incendiare

12.1. Protectia impotriva curentilor de punere la pamant
12.1.1. Intr-o arie periculoasa, reteaua TN, in care neutrul este legat direct la pamant,
trebuie sa fie de tipul TN-S (conductorul neutru N si conductorul de protectie PE trebuie sa fie
separate).
Este interzisa reconectarea conductoarelor N si PE dupa separare. In punctul de
separare, situat in aria nepericuloasa, conductorul de protectie trebuie legat la sistemul de
echipotentializare al zonei.
Este necesar controlul curentilor reziduali intre conductoarele N si PE.
Sensibilitatea dispozitivelor de protectie la curenti reziduali trebuie sa fie mai mica de
500 mA.
12.1.2. Intr-o retea TT, in care neutrul este legat direct la pamant, iar priza de pamant a
retelei este diferita de priza de pamant pentru mase si elemente conductive este necesara
protectia la curenti reziduali cu dispozitive tip RCD a receptoarelor electrice. Dispozitivul de
protectie la curenti reziduali poate fi amplasat pe intrarea tabloului de distributie si/sau pe
fiecare plecare, pentru ameliorarea selectivitatii.
12.1.3. In reteaua de tip IT de joasa tensiune, in care neutrul este izolat sau legat la
pamant printr-o impedanta, iar priza de pamant pentru mase este conectata cu priza de pamant
a retelei, trebuie prevazut un dispozitiv de control permanent al izolatiei, pentru a semnaliza
primul defect de izolatie; semnalizarea trebuie urmata imediat de masuri de depistare si izolare
a defectului. Durata maxima de functionare cu o punere simpla la pamant se reglementeaza
prin documentatia tehnica de executie, functie de natura si importanta consumatorilor.
Daca priza de pamant pentru mase este diferita de priza de pamant a retelei este
necesar, in plus, un dispozitiv de protectie la curenti reziduali, amplasat pe intrarea tabloului de
distributie.

In reteaua de tip IT de medie tensiune, in care neutrul este izolat sau legat la pamant
printr-o bobina de stingere, sunt necesare urmatoarele masuri:
- controlul permanent al rezistentei de izolatie si semnalizarea optica si eventual
si acust 252h74c ica a primei puneri la pamant;
- deconectarea netemporizata a receptoarelor electrice situate in zona 1 si
deconectarea temporizata a celor situate in zona 2, la prima punere la pamant.
Se admite deconectarea temporizata a receptoarelor de importanta vitala in procesul
tehnologic sau chiar mentinerea lor in functiune, chiar daca sunt situate in zona 1, daca
deconectarea lor ar introduce un risc mai mare decat cel de aprindere, cu conditia ca
functionarea sistemului de alarmare sa fie urmata imediat de masurile de depistare si izolare a
defectului monofazat.
Daca neutrul retelei IT de medie tensiune este legat la pamant printr-o rezistenta, primul
defect de punere la pamant trebuie sa conduca la deconectarea netemporizata a receptoarelor
electrice.
12.1.4. In schemele TN-S, TT si IT cu neutrul distribuit este necesara deconectarea
conductorului neutru. Acesta trebuie sa fie deconectat dupa conductoarele de faza, iar
conectarea lui sa se faca simultan sau inaintea conectarii conductoarelor de faza.
Trebuie, de asemenea, prevazuta protectia la suprasarcina a conductorului neutru, daca
sectiunea acestuia este mai mica decat cea a conductoarelor de faza.
Se admite sa nu se prevada protectia conductorului neutru, chiar daca sectiunea lui
este mai mica decat cea a conductoarelor de faza, daca dispozitivul de protectie al fazelor
asigura si protectia neutrului, iar curentul maxim probabil prin acesta in functionare normala este
mai mic decat curentul maxim admisibil in conductor.
12.2. Electricitatea statica
12.2.1. Electricitatea statica poate provoca incendiu sau explozie in cazul indeplinirii
simultane a urmatoarelor conditii:
- existenta materialului combustibil sau a atmosferei explozive;
- deplasarea sarcinilor cu aparitia descarcarilor disruptive;
- energia eliberata prin descarcare sa fie mai mare decat energia minima pentru
aprinderea materialului combustibil sau a atmosferei explozive.
Aparitia sarcinilor electrice in procesele industriale se poate datora in principal
fenomenelor de frecare a doua corpuri, potentialelor de contact si unor fenomene de polarizare.
Pericolul de explozie poate sa apara la manipularea substantelor combustibile sau
oxidabile, atunci cand concentratia acestora in amestec cu aerul este cuprinsa intre limitele
inferioara si superioara de explozie.
12.2.2. Sunt considerate periculoase, din punct de vedere al producerii electricitatii
statice, substantele care au o rezistivitate mai mare de 105 cm.

Substantele cele mai raspandite cu rezistivitate mare sunt: cauciucul natural si sintetic,
rasinile sintetice, masele plastice, fibrele artificiale, gazele lichefiate, hidrocarburile lichide si
gazoase (eter dietilic, butirol de etil, etc.)
Pericolul de explozie sau de incendiu depinde de viteza si de modul de manipulare a
lichidelor prin conducte sau instalatii pe timpul desfasurarii operatiilor de alimentare, golire,
transport si distributie (cele mai periculoase potentiale se formeaza la transportul lichidelor pe
conducte cu viteze mai mari de 0,7 m/s).
Stratul de praf combustibil se comporta diferit la descarcarile electrostatice, in functie de
natura produsului de aprindere.
12.2.3. Principalele procese, operatii, activitati, fenomene etc., pe parcursul carora pot
sa apara incarcari electrostatice sunt:
incarcarea si/sau descarcarea lichidelor combustibile aflate la presiune atmosferica
in/din rezervoare (cisterne);
vehicularea lichidelor combustibile sau a solventilor, cu viteze relativ mari, prin
elemente sau portiuni de conducte;
pulverizarea unor produse combustibile (lichide, pulberi etc.) prin utilizarea principiului
lui Bernoulli;
amestecarea, prin centrifugare cu viteze relativ mari, in vase, recipiente etc., a unor
produse combustibile lichide;
procese de producere a pulberilor (prafurilor) combustibile;
transportul pneumatic prin conducte, a produselor pulverulente;
procese tehnologice pentru cauciucat tesaturi;
utilizarea indicatoarelor de nivel, de tip plutitor, pentru masurarea nivelului produselor
lichide combustibile si/sau inflamabile, daca acestea nu sunt legate la pamant;
spalarea cu jet pulverizat de apa si/sau abur supraincalzit a cazanelor, rezervoarelor,
cisternelor sau a altor recipiente, care au continut produse volatile si care mai pot contine vapori
ai acestor produse ;
operatii de omogenizare in rezervoare a produselor combustibile prin agitare cu aer,
diverse alte gaze sau prin utilizarea de dispozitive mecanice;
pulverizarea electrostatica utilizand vopseluri, pulberi etc.;
procese de fabricatie a firelor si fibrelor in industria textila;
filtrarea aerului sau a altor gaze, impurificate cu pulberi metalice, pulberi (prafuri)
agricole etc.;

 procese locale si generale de ventilare, aerisire, desprafuire etc.;

12.2.4. Masurile de protectie contra electricitatii statice trebuie sa tina seama de
caracteristicile proceselor tehnologice si de capacitatea de reactie a operatorilor. Solutiile cele
mai eficiente sunt:
- indepartarea sarcinilor electrice prin legarea la pamant a utilajelor, conductelor
si rezervoarelor la care pot sa apara incarcari cu electricitate statica;
- umidificarea atmosferei (se recomanda acolo unde procesul tehnologic
permite acest lucru). Pentru a impiedica formarea formarii sarcinilor electrostatice se recomanda
ca umiditatea relativa a aerului sa fie de peste 70%;
- cresterea conductivitatii suprafetei materialelor;
- purificarea gazelor de particulele lichide si solide suspensie;
- purificarea lichidelor care contin particule coloidale;
- ionizarea aerului si a mediului, in special in interiorul utilajelor, rezervoarelor,
mijloacelor inchise de transport, etc. pentru cresterea conductivitatii acestuia;
- folosirea de pardoseli cu conductivitate electrica marita;
- interzicerea incarcarii unui produs cu temperatura de inflamabilitate ridicata,
cum ar fi petrolul lampant, pana cand nu s-au scurs resturile de lichide din autocisterna.
12.2.5. In toate cazurile in care legarea la pamant este un mijloc de protectie suficient
contra electricitatii statice se recomanda folosirea acesteia, deoarece este mijlocul cel mai
simplu si eficace.
Eficienta combaterii electricitatii statice prin legare la pamant trebuie verificata
intotdeauna prin masuratori.
12.2.6. Utilajele, masinile si dispozitivele pentru substante si procese periculoase in
ceea ce priveste incarcarea electrostatica trebuie executate din materiale conductive.
12.2.7. Pentru utilajele cu suprafete emailate si pentru utilajele metalice la care pe
peretii inferiori se formeaza sedimente de substante neconductive (gudroane, pelicule de masa
plastica, etc.) legarea la pamant nu reprezinta un mijloc de protectie eficient. In aceste cazuri
trebuie sa se ia si alte masuri de protectie.
12.2.8. Filtrele cu saci din panza se recomanda sa fie cusute cu sarma metalica si apoi
legate la pamant. Aceste sarme se vor verifica in mod sistematic pentru a se vedea daca nu sau produs ruperi, in care caz se vor repara imediat.
12.2.9. Conductele care intra in limitele teritoriului unei instalatii, acelea care fac
legatura intre utilajele din limitele unei instalatii, precum si conductele aferente instalatiilor din
afara platformei acestora trebuie sa formeze pe toata lungimea lor un circuit electric neintrerupt.
12.2.10. Atunci cand continuitatea tubulaturii metalice este intrerupta prin burdufuri de
materiale textile sau plastice se prevad sisteme de echipotentializare intre tronsoanele bune
conducatoare de electricitate.

Legaturi echipotentiale se prevad la racordurile si flansele cu garnituri izolatoare de pe

traseele de conducte, tuburi si furtunuri pentru vehicularea fluidelor generatoare de electricitate
statica si, dupa caz, la dispozitivele (capetele) de pulverizare, refulare sau debitare a acestora.
12.2.11. Imbinarile cu flanse metalice ale conductelor si utilajelor formeaza, de regula,
legaturi satisfacatoare din punct de vedere al continuitatii electrice, nefiind necesare punti
speciale de suntare cu conditia ca cel putin doua suruburi sa fie bine curatate in locurile de
contact (sub cap si piulita).
Se recomanda asezarea unor saibe cositorite sub capetele si piulitele suruburilor,
precum si curatirea locurilor de contact.
Rezistenta de contact intre flanse nu trebuie sa depaseasca 0,03 , valoare care, de
regula, se obtine cand suruburile flansei se strang normal, fara montarea dispozitivelor de
suntare. In caz contrar se va face o legatura sigura de suntare.
12.2.12. In instalatiile industriale si in statiile de pompare, deoarece conductele au
lungimi mici si exista cai multiple de scurgere la pamant a electricitatii statice, nu sunt necesare
suntarile suplimentare ale flanselor. Acestea sunt necesare pe traseele exterioare (estacade,
parcuri de rezervoare).
12.2.13. Conductele montate pe estacade trebuie sa fie legate la instalatia de legare la
pamant la capetele estacadei si, de asemenea, la fiecare 200 - 300 m. Rezistenta prizei de
legare la pamant, cand este folosita numai pentru descarcarea electricitatii statice, trebuie sa fie
de maxim 100 .
12.2.14. Pentru estacade cu produse inflamabile, in afara de locurile de legare la
pamant indicate la 12.2.13, trebuie sa se tina seama de urmatoarele:
- pentru legarea la pamant a estacadelor se vor prevedea prize speciale sau se
vor folosi prizele de protectie ale instalatiilor electrice;
- nu se admite utilizarea conductelor care contin lichide si gaze inflamabile ca
prize de legare la pamant. Fac exceptie coloanele sondelor, care pot fi folosite ca prize de
pamant;
- nu se admite legarea conductelor care trec pe poduri amplasate in apropierea
cailor ferate electrificate de constructia metalica a podurilor pentru a se preintampina astfel
patrunderea pe conducte a curentilor vagabonzi.
12.2.15. Pentru a crea circuite inchise si pentru a se preintampina producerea de
scantei trebuie sa se prevada punti de conexiune pentru toate conductele montate in paralel
amplasate in sectii, pe estacade sau in canale, la distanta de pana la 10 cm una de alta. Puntile
de conexiune trebuie montate la intervale de 20 m.
Conductele care se intersecteaza si se apropie pana la distanta de 10 cm, indiferent de
apartenenta sau destinatie, trebuie de asemenea sa fie legate intre ele cu punti de conexiune in
punctele de intersectie si de apropiere. Cand conductele trec la o distanta de pana la 10 cm de
scari metalice, platforme si constructii, trebuie sa fie legate si de acestea cu punti de conexiune.
Pentru conductele montate la sol, existenta unui suport metalic comun este considerata
suficienta, nemaifiind necesara montarea de punti de conexiune suplimentare.

12.2.16. Mantalele rezervoarelor metalice trebuie legate la pamant conform normativului

I 20. In afara de aceasta, rezervoarele trebuie legate pe drumul cel mai scurt intre ele si cu
partile metalice de pe sol sau subterane, cu conductele metalice sau cu instalatiile de
paratrasnet ale constructiilor vecine care se afla in jurul rezervorului pe o distanta de 30 m.
12.2.17. Rezervoarele cu capac fix sustinut pe stalpi trebuie sa aiba stalpii legati electric
de capac si mantaua legata la pamant.
La rezervoarele cu manta si capac metalic, este necesara sudarea sau nituirea stalpului
la fundul rezervorului. Daca mantaua rezervorului este din metal, dar capacul este din material
slab conducator, de exemplu beton, legatura de la fundul rezervorului este suficienta. Daca atat
mantaua cat si capacul sunt din material slab conducator, se va efectua o legatura la fundul
rezervorului intre stalpi si fund, si se va face o legatura prin peretele rezervorului la pamant, in
exterior.
12.2.18. La rezervoarele metalice care au capac metalic plutitor, capacul, daca nu este
in contact metalic cu mantaua (prin sistemul glisant de etansare) trebuie sa aiba legatura
electrica speciala cu mantaua prin conductoare flexibile.
12.2.19. Capacul metalic plutitor al rezervoarelor care au mantaua construita din
material slab conducator va fi legat la pamant prin exteriorul rezervorului
12.2.20. La umplerea rezervoarelor lichidele trebuie dirijate pe fundul acestora si, acolo
unde este posibil, la un punct legat la pamant. Se va prevedea un deflector la conducta de
umplere care sa elimine stropirea si pulverizarea lichidului. Daca se intrebuinteaza o palnie
metalica, atunci ea va fi legata la pamant in acelasi loc ca si rezervorul sau recipientul respectiv
(umplute sau golite). In cazul in care palnia este confectionata din material izolant, atunci prin
ea trebuie introdusa, pana la partea inferioara a rezervorului, o lita legata la pamant (acest
procedeu trebuie aplicat inainte de a se incepe operatia de umplere).
12.2.21. Nu se admit dispozitive si obiecte plutitoare pe suprafata lichidelor inflamabile
din rezervoare daca nu sunt luate masuri eficace pentru descarcarea sarcinilor electrostatice.
Se recomanda ca indicatoarele de nivel pentru astfel de lichide sa fie alese, pe cat posibil, de
tipul celor fara flotor.
In cazul cand este necesara folosirea indicatoarelor de nivel cu flotor, flotorul va avea
ghidaj metalic: tipul folosit trebuie sa excluda posibilitatea desprinderii flotoarelor de pe ghidaj in
timpul deplasarii si al apropierii lor de peretele rezervorului (pana la o distanta la care s-ar putea
produce descarcarea prin scantei a electricitatii statice acumulate pe flotor).
Se vor exclude de pe suprafata flotorului sau a dispozitivelor similare colturile ascutite,
muchiile si bavurile.
Ecranele plutitoare din masa plastica vor avea un sistem adecvat de scurgere a
electricitatii statice la masa rezervorului.
12.2.22. La debarcader, toate conductele de pe tarm pentru transportul lichidelor la,
sau de la tancurile sau ambarcatiunile petroliere, vor fi legate impreuna si conectate la un
sistem eficace de legare la pamant. Se va executa o conexiune electrica intre acest sistem de
legare la pamant, sau aceste conducte, si conexiunile de incarcare de pe tanc sau
ambarcatiune, inainte ca furtunul sau furtunurile sa fie conectate: aceasta legatura nu se va
desface pana ce furtunurile respective nu au fost deconectate.

Pe tanc sau ambarcatiune trebuie sa existe o borna speciala de legare la pamant, iar
sculele de manevre trebuie sa fie din bronz.
12.2.23. Daca furtunurile au o armatura electrica continua este necesar ca aceasta sa
fie legata la masa conductelor.
12.2.24. La rampele de incarcare sau descarcare a cisternelor de cale ferata, la un
punct din rampa langa intrare si la punctul de descarcare, sinele de cale ferata trebuie legate
electric intre ele iar aceasta legatura trebuie conectata la conductele de expeditie a produselor
si la sistemul de legare la pamant. Legarea sinelor de cale ferata in alte puncte, de-a lungul
rampei nu este obligatorie.
12.2.25. Furtunurile de cauciuc cu capat metalic utilizate pentru umplerea cisternelor de
cale ferata, cisternelor auto, butoaielor, etc., care nu au asigurata prin constructie o legatura
electrica intre cele doua capete, trebuie sa fie legate la pamant cu sarma de cupru (infasurata
pe furtun pe partea exterioara sau introdusa inauntru), avand un capat lipit de piesele metalice
ale conductei cu produs, iar celalalt capat lipit la capatul furtunului.
12.2.26. La rampele pentru cisternele auto trebuie sa se prevada la fiecare punct de
umplere sau descarcare o legatura flexibila conectata la sistemul de legare la pamant si care
trebuie sa aiba la capatul liber o clema de tip cleste. Cisterna auto va fi legata la pamant prin
aceasta clema inainte de a se incepe manevrarea furtunurilor de incarcare (descarcare) si va fi
deconectata numai dupa indepartarea furtunurilor.
12.2.27. Vasele metalice portabile, butoaiele, canistrele metalice etc., care urmeaza a fi
incarcate cu produse petroliere lichide, vor fi asezate in timpul incarcarii lor pe o placa metalica
legata la pamant si vor fi conectate, prin intermediul unei legaturi electrice, la recipientul sau
racordul din care se face incarcarea si care trebuie sa fie conectate la priza de pamant.
Se recomanda realizarea unui sistem de interblocare care sa nu permita incarcarea
inainte de realizarea legaturii la pamant, cuplat cu un sistem de semnalizare.
12.2.28. In locurile cu pericol de explozie nu se admite folosirea transmisiilor cu curele
plane. Benzile transportoare din materiale obisnuite cu conductibilitate electrica redusa sunt
admise numai daca sunt in executie antistatica omologata.
12.2.29. Se admite utilizarea curelelor trapezoidale in locurile cu pericol de explozie
numai cu conditia ca acestea sa fie in executie antistatica omologata.
12.2.30. Vasele tehnologice care contin lichide, gaze inflamabile sau praf combustibil
sau exploziv vor fi prevazute cu una sau mai multe legaturi la pamant, functie de dimensiunile
acestora (a se vedea 12.3).
12.2.31. Toate masinile de actionare care nu sunt amplasate pe o placa comuna cu
unitatile lor de actionare trebuie legate la pamant.
12.2.32. Toate instalatiile producatoare de abur si masinile de actionare cu abur, cum
sunt turbinele si masinile cu abur, trebuie legate la pamant.
12.2.33. Utilajele actionate electric montate pe o placa metalica comuna cu motorul
electric, care este legat la pamant, nu necesita o legatura separata la pamant.

12.2.34. Pentru limitarea si controlul riscurilor de incendiu sau de explozie la incarcarea

cu carburant a aeronavelor, trebuie adoptate urmatoarele masuri:
a) daca este specificata obligativitatea legarii la pamant a aeronavei, se iau,
succesiv, urmatoarele masuri:
- legarea la priza de pamant a autoalimentatorului;
- legarea la priza de pamant a aeronavei;
- realizarea unei legaturi electrice intre aeronava si autoalimentator;
- realizarea unei legaturi electrice intre aeronava si capatul furtunului
flexibil
pentru carburant, in cazul alimentarii prin extradosul aripilor;
- la terminarea operatiei de alimentare, toate legaturile electrice trebuie
deconectate in ordinea inversa celei specificate mai sus;
b) daca nu este specificata obligatia legarii la pamant a aeronavei, se vor lua
urmatoarele masuri pentru inlaturarea sarcinilor electrice care ar putea sa apara pe durata
alimentarii cu carburant:
- realizarea unei legaturi electrice intre aeronava si alimentator;
- realizarea unei legaturi electrice intre aeronava si capatul furtunului
flexibil
pentru carburant, in cazul alimentarii prin extradosul aripilor;
- daca alimentarea cu carburant se face de la o statie (sistem de
pompare
fix), conectarea la priza de pamant nu trebuie sa se faca in zona statiei (pompei fixe), deoarece
in momentul conectarii pot sa apara descarcari electrice datorate diferentelor de potential; de
asemenea, nu este recomandata conectarea sistemului de legare la pamant la cel al unui grup
de pista utilizat la alimentarea aeronavei, deoarece ar putea rezulta deteriorarea legaturii la
pamant in cazul unui scurtcircuit in grupul respectiv;
- toate aeronavele aflate pe pista, precum si autoalimentatoarele
existente pe platformele aferente pistelor de decolare/aterizare si cladirilor, vor fi legate la
pamant pe toata durata de stationare.
12.3 Protectia impotriva trasnetului
12.3.1. Constructiile si instalatiile tehnologice exterioare in care se utilizeaza,
prelucreaza sau depoziteaza substante care pot forma impreuna cu aerul amestecuri explozive
trebuie prevazute cu o instalatie de protectie impotriva trasnetului (IPT) avand nivelul de
protectie intarit I. Proiectarea acesteia se face conform prevederilor normativului I 20 si
standardelor corespunzatoare din Anexa 1.

12.3.2. Se considera autoprotejate impotriva loviturilor de trasnet:

a) Constructiile supraterane cu structura complet metalica daca legaturile intre
diferitele elemente ale structurii sunt realizate prin mijloace care asigura continuitatea electrica
in mod durabil.
Un strat superficial de vopsea protectoare sau de 0,5 mm bitum sau 1 mm PVC, care
protejeaza acoperisul, nu este considerat ca izolant.
b) Rezervoarele metalice cu capac metalic fix, izolate sau neizolate,
semiingropate sau supraterane, care indeplinesc simultan urmatoarele conditii:
sunt complet etanse sau sunt prevazute cu supape de respiratie
pentru presiuni si vid si cu dispozitive opritoare de flacara;
grosimea tablei corpului si a capacului rezervorului este de min. 5
mm OL (in cazul rezervoarelor pentru gaze petroliere lichefiate GPL aceasta trebuie sa fie min.
6 mm OL);
continuitatea electrica intre diferitele parti este realizata in mod
durabil (de exemplu intre capac si corpul rezervorului);
-

toate conductele racordate la rezervor sunt legate electric la acesta

in punctul de intrare;

c) Rezervoarele metalice cu capac plutitor, prevazute cu sistem de etansare de

tip
mecanic cu elemente metalice (rezervoare cu sistem de etansare cu spatii de vapori), care
indeplinesc simultan urmatoarele conditii:
continuitatea electrica intre diferitele parti este realizata in mod
durabil (toate elementele bune conducatoare electric de pe capac si din interiorul rezervorului
sunt legate la pamant prin corpul rezervorului, caile conducatoare electric intrerupte prin piesele
izolatoare ale mecanismului pantograf sau ale articulatiei mecanismului sunt suntate, sunt
prevazute intre capacul plutitor si inelul de etansare care gliseaza pe peretele rezervorului cu o
suntare sigura printr-un sistem de benzi metalice flexibile, fixate la intervale de max. 3 m pe
circumferinta rezervorului);
-

grosimea tablei corpului si a capacului rezervorului este de min. 5

mm.

d) Rezervoarele metalice cu capac plutitor metalic prevazute cu sistem de

etansare de tip elastic cu elemente metalice (rezervoare cu sistem de etansare fara spatiu de
vapori inflamabili), care au grosimea tablei corpului si a capacului de min. 5 mm iar elementele
conductive de pe capac si din interiorul rezervorului sunt legate la pamant prin corpul
rezervorului;
e) Conductele metalice pentru transportul fluidelor combustibile care au
grosimea peretilor de min. 5 mm OL si sunt instalate la inaltimi mai mari de 4 m de la sol.
Ele se leaga la pamant la fiecare 25-30 m lungime de conducta prin prize de pamant
proprii separate, de max. 20 . Daca nu pot fi realizate prize separate, toate prizele pentru
conducte trebuie legate intre ele.

In cazul in care astfel de conducte sunt instalate la inaltimi mai mici de 4 m fata de sol,
ele se leaga la prize de pamant de max. 30 la fiecare 200-300 m lungime conducta (pentru
protectia impotriva efectelor secundare ale trasnetului).
12.3.3. Toate rezervoarele, cu exceptia celor subterane care au asigurata o buna
legatura la pamant prin ele insele sau prin conductele lor metalice, se leaga sigur la pamant.
Numarul legaturilor la pamant se stabileste in functie de diametrul rezervorului sau de lungimea
acestuia si este dat in tabelul 12.1
Ta
bel 12.1
Diametrul rezervorului
d (m)
Numarul de legaturi la
priza de pamant

d<2

2 d < 10

10 d <20

20 d < 40

2 la 1800*)

3 la 1200

4 la 900

*) Unghiul format de doua legaturi consecutive este o recomandare.

Rezervoarele cu capac nemetalic sau partial metalic precum si rezervoarele care nu
indeplinesc conditiile de care permit sa fie considerate autoprotejate se prevad cu o IPT.
12.3.4. Gazometrele prevazute cu tevi de aerisire se protejeaza impotriva trasnetului
prin IPT independente care, in afara de conditiile prevazute in I 20, cap. 2, trebuie sa
indeplineasca suplimentar si urmatoarele conditii:
- suporturile dispozitivului de captare trebuie sa fie amplasate la cel putin 5 m
distanta fata de zonele incadrate in categoria de pericol de explozie 0 si 1 si la cel putin 3,5 m
fata de mantaua gazometrului;
- varfurile elementelor de captare trebuie sa depaseasca cu min. 3 m capatul
superior al tevii de aerisire (zona de incadrare 1 de pericol de explozie).
12.3.5. Elementele conductoare, cum sunt rezervoarele din otel, conductele metalice,
sinele montate pe sau in jurul unui acoperis pot fi utilizate drept dispozitive de captare naturale
daca grosimea lor este de minimum 5 mm.
12.3.6. Priza de pamant a instalatiei de paratrasnet se proiecteaza conform prevederilor
I.20. Valoarea rezistentei de dispersie a prizei de pamant artificiale care este folosita exclusiv
pentru instalatia de paratrasnet trebuie sa fie de maximum 5 pentru instalatiile montate pe
constructie si de maximum 10 pentru instalatiile de paratrasnet independente.
In cazul prizelor de pamant naturale, valorile de mai sus trebuie sa fie de doua ori mai
mici.
12.4. Sistemul de legare la pamant
12.4.1. Sistemul de legare la pamant cuprinde:
- priza de pamant (in contact cu solul);
- reteaua de echipotentializare (care nu e in contact cu solul).

12.4.2. Legarea la pamant este o masura de protectie impotriva:

-tensiunilor de atingere periculoase;
- aparitiei de scantei, arc electric sau punct cu o temperatura foarte ridicata
create
de o defectiune electrica sau de curenti vagabonzi;
- aparitiei de scantei provocate de descarcarea sarcinii electrostatice;
- aparitiei de scantei sau arc din cauza loviturii directe de trasnet sau al efectului
secundar al trasnetului;
- aparitiei tensiunii electrice la constructiile metalice exterioare (in raport cu
masa
generala a pamantului) asociate cu un echipament electric.
12.4.3. Protectia impotriva tensiunilor de atingere periculoase se realizeaza conform
STAS 12604 si prevederilor de la 12.1.
12.4.4. Din punct de vedere al protectiei impotriva trasnetului se recomanda realizarea
unei prize de pamant unice comuna pentru IPT, instalatia electrica, instalatia de telecomunicatii
si inglobarea ei in structura constructiei. Rezistenta prizei de legare la pamant daca este folosita
in comun poate fi cel mult egala cu 1 .
Priza de pamant trebuie conectata pentru echipotentializare conform CEI 61024-1.
Legatura de echipotentializare trebuie realizata:
- la subsol sau aproximativ la nivelul solului. Conductoarele de
echipotentializare trebuie legate la o bara de echipotentializare construita si dispusa astfel incat
sa permita un acces facil pentru verificari. In cazul structurilor mari pot fi instalate mai multe
bare de echipotentializare care trebuie interconectate intre ele;
- deasupra solului la intervale pe verticala care sa nu depaseasca 20 m pentru
structuri cu inaltimea mai mare de 20 m. Barele de echipotentializare trebuie legate la centura
orizontala care racordeaza conductoarele de coborare intre ele;
-

la amplasamentele unde conditiile de proximitate nu sunt realizate.

12.4.5. Legatura de echipotentializare constituie o masura foarte importanta de

reducere a riscurilor de incendii si explozii precum si a riscurilor de electrocutare in interiorul
spatiului de protejat.
Rolul principal al retelei de echipotentializare este de a elimina posibilitatea aparitiei
unor diferente de potential periculoase intre echipamentele din interiorul unei structuri si de pe
aceasta si cel de a reduce campul magnetic in interiorul structurii.
Echipotentializarea trebuie prevazuta si instalata intre elementele conductoare
interioare, elementele conductoare exterioare si instalatiile de alimentare cu energie electrica si

de comunicatii (de exemplu calculatoare si instalatii de securitate), prin legaturi scurte si, daca
este necesar, prin dispozitive de protectie la supratensiuni si supracurenti (DPS).
Sectiunea minima a unui conductor sau a unei conexiuni de echipotentializare, exterioare
structurii, si care pot fi folosite si drept dispozitive de captare, trebuie sa fie de 35 mm 2 pentru
conductoare de Cu sau de 100 mm2 pentru conductoare din otel.
Sectiunea minima a unui conductor sau a unei conexiuni de echipotentializare, prin care
se scurge o parte substantiala din curentul de trasnet, care pot fi folosite si drept dispozitive de
coborare este de 16 mm2 pentru conductoare de Cu sau de 50 mm2 pentru conductoare din
otel.
Conductoarele de echipotentializare care conecteaza instalatii metalice interioare
structurii, si prin care se scurge o parte nesemnificativa a curentului de trasnet, pot avea
sectiunile de 6 mm2 pentru cupru Cu sau 16 mm2 pentru otel.
12.4.6. Cablurile care trec dintr-o structura in alta trebuie montate in tuburi de protectie
metalice, pe suporturi sau armaturi de beton in forma de grila, care trebuie sa aiba continuitate
electrica si sa fie legate la barele de echipotentializare ale structurilor separate. Ecranele
cablurilor trebuie legate la aceste bare. In cazul in care ecranele cablurilor suporta curentii de
trasnet preconizat se poate renunta la montarea cablurilor in tuburi metalice de protectie.
12.5 Protectia catodica
12.5.1. Utilizarea protectiei catodice pentru protectia anticoroziva a rezervoarelor,
conductelor, tancurilor de transport, debarcaderelor, etc., situate in zone cu pericol de explozie,
prezinta anumite riscuri datorita scanteilor electrice care pot aparea:
- la deconectarea si conectarea voita sau accidentala a circuitelor electrice ale
instalatiilor de protectie catodica;
- la scurtcircuitarea voita sau accidentala a circuitelor electrice ale instalatiei.
12.5.2. Este interzisa utilizarea statiilor de protectie catodica cu redresor pentru
protectia anticoroziva a suprafetei interioare a rezervoarelor, fiind admisa numai protectia
catodica cu anozi reactivi metalici.
12.5.3. Partile metalice cu protectie catodica amplasate in arii periculoase sunt parti
conductive exterioare sub tensiune care trebuie considerate potential periculoase, in special
daca fac parte dintr-un sistem de protectie cu injectie de curent.
12.5.4. In zona 0 se interzice folosirea protectiei catodice, cu exceptia cazurilor in care
anumite elemente metalice sunt in mod special proiectate pentru acest tip de aplicatie.
12.5.5. Se recomanda ca imbinarile electroizolante necesare pentru protectia catodica
sa fie amplasate in afara ariei periculoase.
In cazul in care acest lucru nu este posibil, ele trebuie izolate cu izolatie din benzi
adezive cu aplicare la rece, cu rezistenta ridicata la imbatranirea la radiatii luminoase.
Izolatia se aplica pe intreaga suprafata a imbinarii si pe cel putin 1 m lungime de
conducta, de o parte si de alta a imbinarii.

Imbinarile electroizolante trebuie sa aiba o rezistenta minima de 2 M.

12.5.6. Fiecare circuit electric care intra intr-o arie periculoasa trebuie prevazut cu un
intreruptor bipolar si lampa de semnalizare.
12.5.7. Fiecare zona tehnologica trebuie sa aiba un punct de intrerupere unic pentru
instalatia de protectie catodica.
12.5.8. Este necesar sa se ia masuri pentru evitarea interferentei intre sistemul
protectiei catodice si sistemul de legare la pamant.
12.5.9. Inainte de inceperea lucrarilor de intretinere sau reparatii (la rezervoare sau
conducte) se va deconecta sursa de curent a instalatiei de protectie catodica, dat fiind faptul ca
inductanta sistemului poate cauza o scanteie incendiara.
12.5.10. Inaintea oricarei intreruperi a continuitatii electrice la o constructie metalica,
conducta, instalatie sau pe un echipament asociat, protejate catodic, se va face o scurtcircuitare
electrica cu un cablu de cupru cu sectiunea minima de 50 mm 2 legat de ambele parti ale
intreruperii si care trebuie sa ramana conectat pana la terminarea reparatiei si restabilirea
continuitatii electrice.
Pentru intreruperile de scurta durata se va folosi un intrerupator mobil in executie
antiexploziva.

12.6. Protectia impotriva radiatiilor electromagnetice si ultrasunetelor

12.6.1. Radiatiile din domeniul spectrului optic pot deveni-in special prin focalizare-surse
de aprindere in atmosfere explozive de gaze inflamabile sau prafuri combustibile.
Exemple de surse care pot initia aprinderi in anumite conditii:
- radiatia solara concentrata de oglinzi concave;
- radiatia surselor de blitzuri;
- radiatiile laser (semnalizare, telemetrie, relee, detectoare, etc.).
Trebuie avut in vedere ca si aparatura care produce radiatii (de exemplu, lampile,
laserii, arcurile electrice, etc.) poate fi sursa de aprindere a atmosferelor explozive.
12.6.2. Pentru ariile periculoase cu gaze si vapori inflamabili nu exista standarde
internationale si nici norme nationale privind conditiile pentru aparatura si nivelurile de radiatie
maxim admise in conditii de securitate.
In situatiile in care se apreciaza ca exista pericolul aprinderii atmosferei inflamabile de
gaze si vapori de la aparatura care emite radiatii trebuie initiate proceduri specifice de evaluare
a acestui pericol, care sa tina seama de conditiile cele mai defavorabile.
In Indreptarul departamental de zonare a mediilor cu pericol de explozii si masuri de
prevenire a acestora - MIP-1987 (3.2.3.9-3.2.3.11) se recomanda pentru aceste arii aceleasi
niveluri maxim admise ca si pentru ariile periculoase cu praf combustibil, atat pentru radiatiile
electromagnetice cat si pentru ultrasunete (vezi 12.6.3-12.6.5).
12.6.3. Pentru aparatura care emite radiatii, instalata in arii periculoase cu praf
combustibil, se vor respecta urmatoarele prevederi, in concordanta cu standardul SR CEI
61241-1-2:
a)
In zona 21 aparatura trebuie sa fie incercata si autorizata pentru aceasta
zona, iar puterea de radiatie sa nu depaseasca 5 mW/mm2 pentru laser continuu si surse de
lumina continue si 0,1 mJ/mm2 pentru laser cu impuls si surse de luminoase cu impulsuri cu
interval intre impulsuri de cel putin 5 sec.
b)
In zona 22 poate fi utilizata aparatura emitatoare de radiatii la care
puterea de radiatie sa nu depaseasca 10 mW/mm2 in regim continuu si 0,5 mJ/mm2 in regim
pulsatoriu.
12.6.4. La folosirea aparaturii cu ultrasunete, cantitati importante de energie emise de
transformatorul electroacustic sunt absorbite de substante solide si lichide, in care se poate
produce o incalzire periculoasa ca urmare a frecarilor interioare.
La adoptarea masurilor de protectie trebuie luat in consideratie faptul ca in cazul
pieselor ceramice piezo folosite drept captatori in aparatura cu ultrasunete sarcinile electrice
trebuie eliminate in mod sigur prin elemente de circuit adaptate.
12.6.5. Pentru ariile periculoase cu praf combustibil standardul SR CEI 61241-1-2
stabileste pentru aparatura utilizata urmatoarele densitati maxime de putere sonora:
a)

in zona 21 0,1 W/cm2 si o frecventa de 10 MHz, cu conditia ca

metoda de
lucru sa fie recunoscuta ca perfect adaptata pentru utilizare intr-o
astfel de

zona;
b) in zona 22, aceleasi valori ca mai sus, fara nici o alta masura speciala de
securitate impotriva pericolului de aprindere provocat de ultrasunete.

Terminologie INSTALATII ELECTRICE IN ZONE CU PERICOL DE EXPLOZIE

In cadrul normativului se folosesc urmatorii termeni, cu definitiile corespunzatoare, in

acord cu standardul SR CEI 50 (426) sau cu standardele conexe normativului :
2.1. Aparatura electrica pentru atmosfere explozive
Aparatura electrica protejata la explozie.
Echipamente pentru locuri periculoase.
Aparatura electrica executata in asa fel incat sa nu produca, in conditiile specificate,
aprinderea atmosferei explozive inconjuratoare.
Publicatia SR CEI 60079 standardizeaza aceasta aparatura pentru atmosfere explozive
gazoase.
2.2. Aparatura simpla
Componenta electrica sau combinatie de componente cu constructie simpla si cu
parametri electrici bine definiti, care este compatibila cu securitatea intrinseca a circuitului in
care este utilizata. Se considera aparatura simpla urmatoarele aparaturi:
a)

b)

componente pasive, de exemplu conductoare, cutii de jonctiune,

rezistoare si dispozitive semiconductoare simple;
componente de inmagazinare a energiei, cu parametri bine definiti,
de exemplu condensatoare sau bobine de inductanta, ale caror valori sunt
luate in considerare atunci cand se determina securitatea intregului sistem;

c)

surse generatoare de energie, de exemplu termocuple si celule

fotoelectrice, care nu genereaza mai mult de 1,5 V, 100mA si 25mW. Toate
inductantele sau capacitatile prezente in acestre componente generatoare
de enegie sunt luate in considerare conform punctului b).
2.3. Aparatura electrica asociata

Aparatura electrica in care circuitele sau parti de circuite nu sunt obligatoriu cu

securitate intrinseca, dar contin circuite care pot afecta securitatea circuitelor ce securitate
intrinseca asociate.
2.4. Tip de protectie (al unei aparaturi electrice pentru atmosfere explozive)

Masuri specifice aplicate aparaturii electrice pentru a evita aprinderea unei atmosfere
explozive inconjuratoare de catre o astfel de aparatura.
2.5. Grupa (a unei aparaturi electrice pentru atmosfere explozive)
Clasificarea a aparaturii electrice in functie de atmosfera exploziva pentru care este
prevazuta sa fie utilizata.
Seria de standarde CEI 60079 defineste doua grupe:
Grupa I aparatura electrica destinata pentru mine grizutoase
Grupa II care poate fi divizata in subgrupe, cuprinzand aparatura electrica destinata
pentru toate locurile cu o alta atmosfera decat minele grizutoase.
2.6. Clasa de temperatura (a unei aparaturi electrice pentru atmosfere explozive)
Clasificarea a aparaturii electrice pentru atmosfere explozive din punctul de vedere al
temperaturii sale maxime de suprafata.
2.7. Temperatura maxima de suprafata
Temperatura cea mai inalta atinsa in serviciu, in cele mai defavorabile conditii de
functionare, in cadrul conditiilor normale ale aparaturii electrice, de orice parte sau orice
suprafata a aparaturii care poate produce aprinderea atmosferei explozive inconjuratoare.
Conditiile de functionare cele mai defavorabile includ suprasarcini recunoscute si orice conditie
de defect recunoscuta in standardul specific pentru tipul de protectie implicat.
2.8. Temperatura de aprindere a unei atmosfere explozive gazoase
Temperatura cea mai scazuta a unei suprafete incalzite la care, in conditiile specificate,
apare aprinderea unei substante inflamabile sub forma de amestec de gaz sau vapori in aer.
Publicatia CEI 60079-4 standardizeaza o metoda pentru determinarea acestei
temperaturi.
2.9. Temperatura de aprindere a unui strat de praf
Temperatura minima a unei suprafete calde la care aprinderea se produce intr-un strat
de praf, de grosime data, depus pe aceasta suprafata calda.
2.10. Temperatura de aprindere a unui nor de praf
Temperatura minima a peretelui interior cald al unui cuptor in care se produce
aprinderea in aer a unui nor de praf.
2.11. Functionare normala
Functionarea aparaturii din punct de vedere electric si mecanic conform prescriptiilor de
proiectare si utilizare, in limitele specificate de producator.

Limitele specificate de producator pot include conditii de functionare de durata, cum ar fi

rotoare blocate, lampi arse si suprasarcini.
2.12. Explozie (a unei atmosfere explozive)
Cresterea brusca a presiunii si temperaturii, datorata oxidarii sau altei reactii exoterme.
2.13. Atmosfera exploziva gazoasa
Amestec cu aerul, in conditii atmosferice normale, a substantelor inflamabile sub forma
de gaz, vapori sau ceata in care, dupa aprindere, combustia se propaga in ansamblul
amestecului neconsumat.
2.14. Atmosfera exploziva cu praf
Amestec cu aerul, in conditii atmosferice normale, a substantelor inflamabile sub forma
de praf sau fibre in care, dupa aprindere, combustia se propaga in ansamblul amestecului
neconsumat.
2.15. Arie periculoasa (datorata atmosferelor explozive gazoase)
Arie in care exista sau ar putea sa fie prezenta o atmosfera exploziva gazoasa in
asemenea cantitati incat sa necesite precautii speciale pentru constructia, instalarea si utilizarea
aparaturii electrice.
2.16. Arie periculoasa (de praf)
Arie in care praful combustibil sub forma de nor sau de strat este, sau poate fi anticipat
sa fie prezent in asemenea cantitati incat sa necesite masuri speciale pentru constructia si
utilizarea aparaturii electrice, pentru a preveni aprinderea unui amestec exploziv de praf/aer sau
a unui strat de praf combustibil.
2.17. Arie nepericuloasa (datorata atmosferelor explozive gazoase)
Arie in care nu poate fi prezenta o atmosfera exploziva gazoasa sau cu praf combustibil
in asemenea cantitati incat sa necesite precautii speciale pentru constructia, instalarea si
utilizarea aparaturii electrice.
2.18. Arie nepericuloasa (de praf)
Arie in care praful combustibil nu este prezent in cantitate suficienta pentru a permite
formarea unor amestecuri explozive semnificative de praf/aer si/sau a unor straturi de praf
combustibil.
2.19. Zona 0
Arie in care este prezenta in permanenta, sau pe perioade lungi de timp, o atmosfera
exploziva gazoasa.
2.20. Zona 1

Arie in care este probabila aparitia unei atmosfere explozive gazoase in timpul
functionarii normale.
2.21. Zona 2
Arie in care nu este probabila aparitia unei atmosfere explozive gazoase la functionarea
normala si, daca totusi apare, este probabil ca aceasta sa se intample numai rareori si doar
pentru o perioada scurta de timp.
Se pot obtine indicatii privind frecventa de aparitie si durata din codurile proprii anumitor
industrii sau aplicatii.
2.22. Zona 20
Arie in care praful combustibil, sub forma de nor, este prezent in permanenta sau in
mod frecvent in cantitate suficienta pentru a produce o concentratie exploziva de praf
combustibil in amestec cu aerul, si/sau in care stratul de praf se poate forma cu o grosime
excesiva si necontrolata in timpul functionarii normale.
Aceasta se poate intampla in interiorul unui spatiu limitat pentru praf in care praful poate
forma amestecuri explozive, in mod frecvent sau perioade lungi. Aceasta apare tipic in
interiorul echipamentului.
2.23. Zona 21
Arie neclasificata ca zona 20, in care, in timpul functionarii normale, praf combustibil
sub forma de nor este probabil sa apara in cantitate suficienta pentru a fi capabil sa produca o
concentratie exploziva in amestec cu aerul.
Aceasta zona poate cuprinde, intre altele, imediata vecinatate a punctelor de alimentare
sau de evacuare a produselor pulverulente si arii in care se formeaza straturi de praf si este
probabil ca in timpul functionarii normale sa genereze o concentratie exploziva de praf
combustibil in amestec cu aerul.
2.24. Zona 22
Arie neclasificata ca zona 21, in care nori de praf se pot produce rar si se mentin
perioade scurte sau in care acumularile sau straturile de praf combustibil pot fi prezente in
conditii anormale si pot genera amestecuri explozive de praf in aer. Atunci cand inlaturarea
acumularilor sau straturilor de praf nu poate fi asigurata, datorita conditiilor anormale, aceasta
arie se clasifica zona 21.
Aceasta zona poate cuprinde, intre altele, arii din apropierea unui echipament care
contine praf ce poate scapa prin scurgeri si poate forma depozite (sali de concasare, de
exemplu, in care praful poate scapa de la concasare si se poate depune).
2.25. Sursa de degajare
Punct sau loc de la care este probabil sa se degaje in atmosfera un gaz inflamabil,
vapori inflamabili sau lichid inflamabil, astfel incat sa se poata forma o atmosfera exploziva
gazoasa.
2.26. Sursa de degajare a prafului

Punct sau loc de la care praful combustibil poate fi eliberat sau se poate involbura,
astfel incat sa se poata forma un amestec exploziv de praf/aer. In functie de circumstante, nu
toate sursele de degajare produc neaparat un amestec exploziv de praf/aer. Trebuie totusi sa se
tina seama de faptul ca o sursa de degajare permanenta mica sau diluata poate sa produca in
timp un strat de praf potential periculos.
2.27. Limita inferioara de explozie LEL (abreviere)
Concentratie de gaz, vapori sau ceturi inflamabile, in aer pana la care nu se formeaza o
atmosfera exploziva gazoasa.
2.28. Limita superioara de explozie UEL (abreviere)
Concentratie de gaz, vapori sau ceturi inflamabile, in aer deasupra careia nu se
formeaza o atmosfera exploziva gazoasa.
2.29. Durata tE (pentru aparaturi electrice cu securitate marita)
Timpul considerat pentru infasurari de curent alternativ, supuse la curent de pornire I A,
care se incalzesc de la temperatura atinsa in serviciu nominal, la temperatura ambianta
maxima, pana la temperatura limita.
2.30. Inel de etansare
Inel folosit intr-un dispozitiv de intrare al unui cablu sau unei conducte pentru a asigura
etanseitatea dintre dispozitivul de intrare si cablu sau conducta.
2.31. Gaz protector
Gaz utilizat pentru mentinerea presurizarii sau pentru diluarea gazuluisau vaporilor
inflamabili la o concentratie mult sub limita cea mai scazuta de explozie.
Gazul protector poate fi aer, azot sau orice alt gaz neinflamabil sau un amestec de
asemenea gaze.
2.32. Purjare
Operatia de trecere a unei cantitati de gaz protector printr-o camera si conductele
asociate pentru a reduce orice concentratie de gaze sau vapori inflamabili la un nivel de
securitate.
2.33. Tensiune alternativa sau continua efectiva maxima (U m)
Tensiune maxima care se poate aplica la echipamentele de racordare fara securitate
intrinseca ale aparaturii asociate fara a invalida securitatea intrinseca.
2.34. Tensiune de intrare maxima (Ui)
Tensiunea maxima (de virf, alternativa sau continua) care se poate aplica la elementele
de racordare pentru circuitele cu securitzate intrinseca, fara a invalida securitatea intrinseca.
2.35. Tensiune de iesire maxima (Uo)

Tensiune de iesire maxima (de varf, alternativa sau continua) dintr-un circuit cu
securitate intrinseca ce poate sa apara in conditiile de circuit deschis la elementele de
conexiune ale aparaturii, indiferent de tensiunea aplicata, pana la tensiunea maxima, inclusiv U m
si Ui.
In cazul in care exista mai multe tensiuni aplicate, tensiunea de iesire maxima este
determinata de cea mai defavorabila combinatie a tensiunilor aplicate.
2.36. Curent de intrare maxim (Ii)
Curentul maxim (de varf, alternativ sau continuu) care se poate aplica la elementele de
racordare pentru circuite cu securitate intrinseca, fara a invalida securitatea intrinseca.
2.37. Curent de iesire maxim (I0)
Curentul maxim (de varf, alternativ sau continuu) intr-un circuit cu securitate intrinseca,
ce se poate obtine la nivelul elementelor de racordare ale aparaturii.
2.38. Putere de intrare maxima (Pi)
Puterea de intrare maxima intr-un circuit cu securitate intrinseca ce poate fi disipata
intr-o aparatura, daca acesta este conectata la o sursa externa, fara a invalida securitatea
intrinseca.
2.39. Putere de iesire maxima (P0)
Puterea electrica maxima ce se poate obtine intr-un circuit cu securitate intrinseca al
aparaturii.
2.40. Capacitatea interna maxima (Ci)
Capacitatea interna echivalenta totala a aparaturii care se considera ca apare la nivelul
elementelor de racordare ale aparaturii.
2.41. Capacitate externa maxima (C0)
Capacitatea maxima intr-un circuit cu securitate intrinseca ce se poate conecta la
elementele de racordare ale aparaturii, fara a invalida securitatea intrinseca.
2.42. Inductanta interna maxima (Li)
Inductanta interna echivalenta totala a aparaturii care se considera ca apare la nivelul
elementelor de conexiune ale aparaturii.
2.43. Inductanta externa maxima (L0)
Valoarea maxima a inductantei intr-un circuit cu securitate intrinseca ce se poate conecta
la elementele de racordare ale aparaturii, fara a invalida securitatea intrinseca.
2.44. Raport intre inductanta interna maxima si rezistenta (L i/Ri)

Raportul dintre inductanta (Li) si rezistenta (Ri) care se considera ca apar la elementele
de racordare externe ale aparaturii electrice.
2.45. Raport intre inductanta externa maxima si rezistenta (L0/R0)
Raportul dintre inductanta (L0) si rezistenta (R0) ale circuitelor externe conectate la
elementele de racordare ale aparaturii electrice, fara a invalida securitatea intrinseca.
2.46. Praf conductor
Praf cu rezistivitatea electrica egala sau mai mica de 103 m

Exploatarea instalatilor electrice din arii periculoase

15.1. La exploatarea instalatiilor electrice din arii periculoase trebuie respectate
Normele generale de protectia muncii(inclusiv normele specifice pentru locuri de munca din arii
periculoase), Normele generale de prevenire si 717e44h stingere a incendiilor, Normele pentru
exploatarea instalatiilor electrice din medii normale-I7/2-01 si Instructiunile tehnice de exploatare
elaborate de catre producatori.
15.2. Exploatarea echipamentelor electrice trebuie facuta numai de catre personal
calificat, autorizat si instruit a lucra cu respectivele echipamente. (NGPM-art.383/pag. 114).
15.3. In ariile periculoase angajatorul este obligat sa ia urmatoarele masuri
organizatorice:
- sa asigure celor care lucreaza in locuri unde pot aparea atmosfere explozive o
instruire corespunzatoare si suficienta cu privire la protectia le explozie;
- sa asigure, acolo unde este cerut de documentul privind protectia la explozie;
- elaborarea de instructiuni scrise, activitatea in locuri periculoase trebuind sa
se efectueze cu respectarea acestora;
- aplicarea unui sistem de permise de lucru pentru a indeplini si activitatile
periculoase si pe cele care pot interactiona cu alt gen de activitate, generand pericole.
Permisele de lucru trebuie emise anterior inceperii lucrului de catre o persoana cu
responsabilitate in acest domeniu. (NGPM-anexa 19, art1.1 si 1.2/pag. 335).
15.4. Inainte ca un loc de munca unde pot aparea atmosfere explozive sa fie folosit
pentru prima oara, trebuie verificata securitatea sa globala la explozie. Trebuie intretinute toate
conditiile necesare pentru asigurarea protectiei la explozie.
Aceste verificari trebuie sa fie efectuate de persoane competente in domeniul protectiei
la explozie.
15.5. Exploatarea sistemelor, instalatiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor,
masinilor si utilajelor, de orice categorie, cu defectiuni, improvizatii sau fara protectia

corespunzatoare fata de materialele sau substantele combustibile din spatiul in care sunt
utilizate este interzisa.
La utilizarea mijloacelor de mai sus este obligatorie respectarea instructiunilor de
functionare, folosire si intretinere, precum si a normelor si masurilor specifice de prevenire si
stingere a incendiilor, emise si aprobate potrivit legii. (Ordinul 775, art. 37/pag. 17)
15.6. In spatiile cu pericol (risc) ridicat de incendiu sau de explozie se interzice accesul
salariatilor si al altor persoane fara echipament de protectie adecvat conditiilor de lucru.
Folosirea dispozitivelor, aparatelor, uneltelor si sculelor neprotejate corespunzator sau
care pot produce scantei prin functionare, lovire sau frecare in spatii sau in locuri cu foc de
explozie este interzisa.
15.7. Deseurile si reziduurile, scurgerile si depunerile de praf sau de pulberi
combustibile se indeparteaza ritmic prin metode si mijloace adecvate.

PREVENIREA SI PROTECTIA LA EXPLOZII LA INSTALATII, CABLURI SI RETELE

ELECTRICE DIN ARIILE PERICULOASE Ex

Proiectarea si construirea masurilor de prevenire si protectie la explozie necesita

existenta unor date relevante despre substantele inflamabile si atmosferele explozive in ceea ce
priveste securitatea. In acestl curs se prezinta conceptele de baza si metodologia prevenirii si
protectiei la explozie.
Exploziile se pot produce de la :
- materialele prelucrate sau utilizate de echipamente, sisteme protectoare si componente;
- materialele degajate de echipamente, sisteme protectoare si componente;
- materialele aflate
componentelor;

in

vecinatatea

echipamentelor,

sistemelor

protectoare

si

- materialele de constructie ale echipamentelor, sistemelor protectoare si componentelor.

Informatii detaliate privind echipamentele specifice, sistemele protectoare si
componentele sunt cuprinse in cursurile referitoare la protectiile antiexplozive specifice
echipamentelor electrice sau neelectrice.
Deoarece securitatea depinde nu numai de echipamente, sisteme protectoare si
componente ci si de manipularea si utilizarea materialului, prezentul curs cuprinde aspecte
referitoare la utilizarea prevazuta, adica producatorul ar trebui sa ia in considerare felul in care
trebuie folosite echipamentele, sistemele protectoare si componentele si sa tina seama de
acesta la proiectarea si constructia lor. Doar astfel se pot reduce pericolele asociate din
echipamente, sisteme protectoare si componente.
Identificarea si evaluarea situatiilor periculoase care conduc la explozii si masurile de
concepere si elaborare adecvate pentru securitatea ceruta se realizeaza prin:
- identificarea pericolului;
- aprecierea riscului;
- eliminarea sau reducerea la minimum a riscului;
- informatii pentru utilizare.
Securitatea echipamentelor, sistemelor protectoare si a componentelor se poate realiza,
prin eliminarea pericolelor si/sau limitarea riscului, adica:
a) prin masuri de proiectare fara utilizarea mijloacelor de protectie;
b) prin mijloace de protectie;

c) prin mijloace de comunicare, daca este necesar, pentru a transmite informatiile catre
utilizator;
d) prin orice alte masuri.
Masurile de prevenire si protectie stabilite in prezentul curs nu vor asigura nivelul cerut
de securitate decat daca echipamentele, sistemele protectoare si componentele functioneaza in
limitele destinatiei lor prevazute si daca ele sunt instalate si intretinute conform codurilor de
practica sau cerintelor relevante.
Prezentul curs se refera numai la acele echipamente din grupa II care sunt destinate
folosirii in alte locuri decat partile subterane ale minelor si acele parti ale instalatiilor de
suprafata ale acestor mine care sunt periclitate de grizu si/sau praf combustibil.
Generalitati privind identificarea pericolului de explozie
Pericolul de explozie este asociat cu materialele si substantele prelucrate sau degajate
de echipamente, sisteme protectoare si componente si cu materialele utilizate pentru
constructia echipamentelor, sistemelor protectoare si componentelor. O parte din aceste
materiale si substante pot fi supuse unor procese de combustie in aer. Aceste procese sunt
adesea insotite de degajarea unor cantitati considerabile de caldura si pot fi asociate cu o
acumulare a presiunii si degajarea materialelor periculoase. Spre deosebire de arderea care are
loc in foc, o explozie este in esenta o propagare cu autosustinere a zonei de reactie (flacarii)
prin atmosfera exploziva.
Substantele inflamabile si / sau combustibile trebuie sa fie considerate ca materiale care
pot forma o atmosfera exploziva in afara de cazul in care investigarea proprietatilor lor a aratat
ca in amestecurile cu aer ele sunt incapabile de propagarea unei explozii autosustinute.
Acest pericol potential asociat cu atmosfera exploziva apare la aprindere cu o sursa de
aprindere eficienta.
Datele de securitate prezentate de proprietatile combustiei, cerintele de aprindere si
comportamentul la explozie descriu proprietatile substantelor relevante din punctul de vedere al
securitatii. Ele se pot obtine prin experimente de laborator si, in unele cazuri prin metode de
calcul. Datele de securitate obtinute sunt utilizate pentru identificarea pericolului.
Este necesar sa se aiba in vedere ca asemenea date de securitate nu sunt constante
fizice, ci depind, de exemplu, de tehnicile folosite pentru masurarea lor. De asemenea, pentru
prafuri, datele de securitate din tabel sunt doar un ghid, deoarece valorile depind de
dimensiunea si de forma particulelor, continutul de umiditate si prezenta aditivilor, chiar si in
concentratii infime. La o aplicatie specifica, trebuie incercate probe din praful care este prezent
in echipamente, iar datele obtinute sa fie folosite la identificarea pericolului.
Proprietatile combustiei
Deoarece in acest context nu materialul in sine este cel care reprezinta pericolul
potential, in contactul acestuia cu aerul sau amestecul lui cu aerul, trebuie determinate
proprietatile amestecului substantei inflamabile cu aerul. Aceste proprietati dau informatii despre
comportamentul la arderea unei substante si despre potentialul acesteia de a da nastere sau nu
la un foc sau o explozie. Datele relevante sunt:
- punctul de inflamabilitate;

- limitele de explozie (LEL, UEL);

- concentratia limita de oxigen (LOC).
Cerintele de aprindere
Trebuie sa se determine proprietatile de aprindere ale unei atmosfere explozive. Datele
relevante sunt, de exemplu:
- energia minima de aprindere a unei atmosfere explozive;
- temperatura minima de aprindere a unui strat de praf.
Comportamentul la explozie
Comportamentul unei atmosfere explozive dupa aprindere trebuie sa fie caracterizat de
date, cum ar fi: - presiunea maxima de explozie (pmax);
- viteza maxima de crestere a presiunii de explozie (dp/dt max );
- interstitiul maxim experimental de securitate (MESG).
Elementele evaluarii riscului / Generalitati
Evaluarea riscului trebuie efectuata intotdeauna pentru fiecare situatie individuala in
conformitate cu EN 1050. Evaluarea riscului include urmatoarele elemente pentru care
standardul prezinta indrumari:
a) identificarea pericolului. Datele de securitate contribuie la identificarea pericolelor
demonstrand daca substantele sunt inflamabile sau nu si indica usurinta cu care se aprind;
b) determinarea eventualitatii producerii unei atmosfere explozive si cantitatile implicate ;
c) determinarea prezentei si probabilitatii prezentei unor surse de aprindere care sa fie
capabile sa aprinda atmosfera exploziva;
d) determinarea efectelor posibile ale unei explozii;
e) aprecierea riscului;
f) luarea in considerare a unor masuri pentru reducerea la minim a riscurilor
Trebuie sa recurga la o abordare cuprinzatoare, in special la echipamente complexe,
sisteme protectoare si componente complicate, la instalatii care cuprind unitati individuale
si, mai presus de toate, la instalatii extinse. Aceasta evaluare a riscului trebuie sa ia in
considerare pericolul de aprindere si explozie generat de:
- echipamentele, sistemele protectoare si componentele p 151c28b ropriu-zise;
- interactiunea dintre echipamente, sisteme protectoare si componente si substantele
manipulate;

- procesul industrial care are loc in echipamente, sisteme protectoare si componente;

- interactiunea dintre diferite procese in diferitele parti ale echipamentelor, sistemelor
protectoare si componentelor;
- mediul inconjurator al echipamentelor, sistemelor protectoare si componentelor si
posibila interactiune dintre acesta si procesele invecinate.
Determinarea volumului unei atmosfere explozive si a probabilitatii aparitiei
acesteia
Aparitia unei atmosfere explozive depinde de urmatoarele:
- prezenta unei substante inflamabile;
- gradul de dispersie a substantei inflamabile (de exemplu: gaze, vapori, ceata, praf);
- concentratia substantei inflamabile in aer in domeniul exploziv;
- cantitatea de atmosfera exploziva suficienta pentru a cauza raniri sau daune prin
aprinderea ei.
La evaluarea probabilitatii aparitiei unei atmosfere explozive periculoase, trebuie sa se ia
in considerare eventuala formare a atmosferei explozive prin reactii chimice, piroliza si procese
biologice din materialele prezente.
Daca este imposibila aprecierea probabilitatii aparitiei unei atmosfere explozive
periculoase, se pleaca de la ipoteza ca o asemenea atmosfera este intotdeauna prezenta,
exceptie facand situatia in care exista un dispozitiv fiabil de monitorizare a concentratiei
substantei inflamabile.
Gradul de dispersie al substantelor inflamabile
Prin insasi natura lor, gazele si vaporii au un grad de dispersie suficient de mare pentru
a produce o atmosfera exploziva. La ceata si prafuri se poate atinge un grad de dispersie
suficient pentru a produce o atmosfera exploziva daca picatura sau dimensiunea particulei
scade sub 1 mm.
NOTA: Numeroase tipuri de ceata, aerosoli si praf care apar uzual au dimensiunile particulelor
intre 0,001 mm si 0,1 mm.
Concentratia substantelor inflamabile
O explozie este posibila atunci cand concentratia substantei inflamabile dispersate in
aer atinge o valoare minima (limita inferioara de explozie). Nu se poate produce o explozie
atunci cand concentratia depaseste o valoare maxima (limita superioara de explozie).
NOTA: Unele substante instabile din punct de vedere chimic, de exemplu: acetilena si oxidul de
etilena, pot intra in reactii exotermice chiar si in absenta oxigenului si au o limita superioara de
explozie de 100 %.

Limitele de explozie variaza cu presiunea si temperatura. De regula, domeniul de

concentratie dintre limitele de explozie creste cu cresterea presiunii si temperaturii. In cazul
amestecurilor cu oxigen, limitele superioare de explozie sunt mult mai mari decat la
amestecurile cu aer.
Daca temperatura de suprafata a unui lichid combustibil depaseste punctul de explozie
inferior, se poate forma o atmosfera exploziva . Aerosolii si ceata de lichide inflamabile pot
forma o atmosfera exploziva la temperaturi sub punctul inferior de explozie.
Limitele de explozie pentru prafuri nu au aceeasi semnificatie ca cele pentru gaze si
vapori. Norii de praf de obicei nu sunt omogeni. Concentratia de praf poate fluctua in mare
masura din cauza depozitarii prafului si dispersiei acestuia in atmosfera. Trebuie intotdeauna sa
se ia in considerare eventuala formare a atmosferelor explozive atunci cand exista praf
combustibil.
Generalitati privind determinarea prezentei surselor de aprindere eficiente /
Capacitatea de explozie a sursei de aprindere trebuie comparata cu proprietatile de
aprindere ale substantei inflamabile .
Trebuie evaluata probabilitatea aparitiei surselor de aprindere eficiente, tinandu-se
seama de cele care pot fi introduse, de exemplu prin intretinere si curatare.
NOTA: Se pot folosi masuri de protectie pentru a face ca sursa de aprindere sa nu fie
eficienta
Daca nu se poate evalua probabilitatea aparitiei unei surse de aprindere eficiente, se
pleaca de la ipoteza ca sursa de aprindere este prezenta tot timpul.
Sursele de aprindere trebuie clasificate dupa probabilitatea aparitiei lor astfel:
a) surse de aprindere care pot sa apara continuu sau frecvent;
b) surse de aprindere care pot sa apara in situatii rare;
c) surse de aprindere care pot sa apara in situatii foarte rare.
In ceea ce priveste echipamentele, sistemele protectoare si componentele utilizate,
aceasta clasificare se poate considera ca fiind echivalenta cu:
a) surse de aprindere care pot sa apara in timpul functionarii normale;
b) surse de aprindere care pot sa apara numai ca urmare a unor disfunctionari;
c) surse de aprindere care pot sa apara numai ca urmare a unor disfunctionari rare.
Aparatura electrica
In cazul aparaturii electrice pot aparea scantei electrice si suprafete fierbinti ca surse de
aprindere. Scanteile electrice pot fi generate, de exemplu: la deschiderea si inchiderea
circuitelor electrice; de conexiuni insuficient stranse (slabite); de curenti vagabonzi

Se precizeaza ca o tensiune( de exemplu sub 50 V) este prevazuta pentru protectia

persoanelor impotriva electrocutarii si nu ca o masura destinata sa protejeze impotriva
exploziilor. Totusi tensiunile chiar mai mici decat aceasta valoare pot produce energie suficienta
pentru a aprinde o atmosfera exploziva.
Prin proiectarea corespunzatoare a instalatiilor electrice, este posibil adesea sa se
amplaseze cea mai mare parte a aparaturii electrice in arii mai putin periculoase sau fara
pericol.
Se considera ca este practic sa se clasifice ariile periculoase in zone dupa probabilitatea
ca o atmosfera exploziva gazoasa sa fie prezenta aici (a se vedea SR EN 60079-10). O
asemenea clasificare permite ca pentru fiecare zona sa se specifice tipuri adecvate de protectie.
Prescriptii generale pentru instalatiile electrice din atmosfere potential explozive
cu gaze, vapori, ceturi sau lichide inflamabile
Instalatiile electrice in ariile periculoase trebuie sa satisfaca si prescriptiile pentru
instalatiile din ariile nepericuloase.
Pentru a facilita selectarea aparaturii electrice adecvate si proiectarea instalatiilor
electrice adecvate, ariile periculoase, conform SR EN 60079-10 sunt impartite in zonele 0, 1 si
2.
Aparatura electrica trebuie, in masura in care este posibil, sa fie amplasata in arii
nepericuloase. Daca acest lucru nu este posibil, este necesar sa fie amplasata in aria cea mai
putin periculoasa.
Intreaga aparatura electrica si toate cablurile electrice din ariile periculoase trebuie sa
fie selectate si instalate in conformitate cu SR EN 60079-14 si cu prescriptiile suplimentare
pentru tipul/tipurile de protectie adoptate. De asemenea, aparatura trebuie instalata in
conformitate cu documentatia tehnica. Pentru elementele interschimbabile, cum sunt lampile,
trebuie sa se asigure tipul si caracteristicile tehnice. La terminarea montarii, trebuie efectuata o
inspectie initiala a aparaturii si instalatiei conform SR EN 60079-17.
NOTA - Daca se folosesc corpuri de iluminat cu tuburi fluorescente, atunci trebuie sa se
asigure ca aria sa nu contina gaze/vapori din grupa II C sau se iau masuri adecvate de
securitate pentru a preveni spargerea tuburilor. Se recomanda sa nu se foloseasca lampi de
sodiu de joasa presiune intr-o arie periculoasa, din cauza riscului de aprindere pe care il poate
prezenta sodiul care poate scapa dintr-o lampa sparta.
Documentatie
Pentru a instala sau extinde in mod corect o instalatie existenta, sunt necesare, dupa
caz, urmatoarele informatii:
- documente de clasificare a ariilor (a se vedea SR EN 60079-10);
- instructiuni de montaj si racordare ;
- documente pentru aparatura electrica cu conditii speciale(de exemplu aparatura cu
numere de certificat care au sufixul X sau alt sufix;

- documente descriptive pentru sistemul cu securitate intrinseca ( a se vedea SR EN

60079-14)
- declaratia producatorului / unei persoane calificate;
- informatii necesare pentru a se asigura instalarea corecta a aparaturii furnizate;
- informatii necesare pentru inspectii;
- detalii referitoare la calculele relevante;
- informatii necesare pentru repararea aparaturii electrice ( SR EN 60079-19)
Selectarea aparaturii electrice (cu exceptia cablurilor si conductelor)
Informatii specifice
Pentru a selecta aparatura electrica adecvata pentru ariile periculoase, sunt necesare
urmatoarele informatii :
- clasificarea ariei periculoase ;
- clasa de temperatura sau temperatura de aprindere a gazelor sau vaporilor implicati;
- acolo unde este cazul, clasificarea gazelor si vaporilor in raport cu grupa sau subgrupa
aparaturii electrice.
Nota - Dintre tipurile de protectie enumerate in SR EN 50014; subgrupa aparaturii este
necesara numai pentru tipurile de protectie d (capsulare antideflagranta) si i (securitate
intrinseca). Subgrupa aparaturii este necesara de asemenea si la aparatura cu tip de
protectie n si o).
- influente externe si temperatura ambianta.

Selectarea in functie de zone a aparaturii electrice si a echipamentelor neelectrice

Aparatura electrica destinata pentru utilizare in zona 0
Aparatura si circuitele electrice pot fi utilizate in zona 0 daca sunt in conformitate cu SR
EN 60079-11(respectiv SR EN 50020 ) (categoria ia securitate intrinseca) si aparatura de
categoria 1G certificata in conformitate cu SR EN 60079-26 (respectiv SR EN 50284 ).
Aparatura electrica destinata pentru utilizare in zona 1
Aparatura electrica poate fi utilizata in zona 1 daca este construita in conformitate cu
prescriptiile pentru zona 0 sau cu prescriptiile pentru unul sau mai multe din urmatoarele tipuri
de protectie
Capsulare antideflagranta
Aparatura presurizata

d
p

conform SR EN 60079 -1 sau SR EN 50018

conform SR EN 60079 - 2 sau SR EN 50016

Inglobare in nisip
Imersiune in ulei
Securitate marita
Securitate intrinseca

q
o
e
i

Incapsulare

conform SR EN 60079 - 5 sau SR EN 50017

conform SR EN 60079 - 6 sau SR EN 50015
conform SR EN 60079 - 7 sau SR EN 50019
conform SR EN 60079 - 11 sau SR EN
50020
conform SR EN 60079 - 18 sau SR EN
50028

Aparatura electrica destinata pentru utilizare in zona 2

Urmatoarea aparatura electrica poate fi instalata in zona 2 :
a) aparatura electrica pentru zona 0 sau zona 1, sau
b) aparatura electrica proiectata special pentru zona 2 (de exemplu tipul de protectie n
conform SR EN 60079-15 sau SR EN 50021), sau
c) aparatura electrica care satisface prescriptiile unui standard recunoscut pentru
aparatura electrica industriala care, la functionare normala, nu are suprafete calde care ar putea
provoca o aprindere si
1) in functionare normala nu produce arcuri sau scantei, sau
2) in functionare normala produce arcuri sau scantei, dar valorile parametrilor electrici
(U, I, L si C) din circuit (inclusiv cablurile), la functionare normala, nu depasesc valorile
specificate in SR EN 60079-11 cu un factor de securitate egal cu unu. Evaluarea trebuie
sa fie in conformitate cu specificatia pentru aparatura si circuitele cu limitare de energie
date in SR EN 60079-15 sau SR EN 50021.
In afara cazului cand securitatea este demonstrata prin incercari, se presupune ca
suprafata este capabila sa provoace o aprindere daca temperatura ei depaseste temperatura de
aprindere a atmosferei explozive respective.
Aceasta aparatura electrica trebuie plasata intr-o carcasa cu un grad de protectie si o
rezistenta mecanica adecvate cel putin pentru ariile nepericuloase cu un mediu similar. Nu
necesita marcare speciala, dar trebuie specificat clar, fie pe aparatura fie in documentatie, ca ea
a fost evaluata de catre o persoana care trebuie:
- sa cunoasca prescriptiile standardelor relevante si procedurile de aplicare si
interpretarile lor actuale;
- sa aiba acces la toate informatiile necesare pentru a efectua evaluarea;
- daca este necesar, sa utilizeze aparatura de incercare si proceduri de incercare
similare cu cele utilizate de autoritatile nationale.
d) aparatura care nu este in conformitate cu standardele CEI sau EN, dar care
corespunde standardelor nationale sau codurilor de buna practica relevante (de
exemplu echipamente marcate s si identificate cu zona de utilizare conform cu SR En
60079-0 ).

In cazul masinilor electrice rotative in conformitate cu punctele b), c) sau d) de mai sus,
nu trebuie sa apara scantei incendiare la pornire decat daca se iau masuri care sa garanteze
absenta unei atmosfere explozive.
Selectarea in functie de temperatura de aprindere a gazelor si vaporilor
Aparatura electrica trebuie selectata astfel incat temperatura maxima de suprafata sa nu
atinga temperatura de aprindere a tuturor gazelor sau vaporilor care pot fi prezenti. Simbolurile
pentru clasele de temperatura care pot fi marcate pe aparatura electrica au semnificatia indicata
in tabelul 1.
Tabelul 1 - Relatia dintre clasele de temperatura, temperaturile de
suprafata si temperatura de aprindere
Clasa de temperatura a
aparaturii electrice
T1
T2
T3
T4
T5
T6

Temperatura maxima de
suprafata a
aparaturii
electrice
450 0C
300 0C
200 0C
135 0C
100 0C
85 0C

Tempratura
de
aprindere a gazelor
sau vaporilor
> 450 0C
> 300 0C
> 200 0C
> 135 0C
> 100 0C
> 85 0C

Daca marcarea aparaturii electrice nu precizeaza domeniul de temperaturi ambiante,

aparatura trebuie folosita numai in limitele de la - 20 0C pana la + 40 0C si daca marcarea
aparaturii electrice include limitele de temperaturi ambiante, aparatura trebuie utilizata numai in
aceste limite.
Selectarea in functie de grupa aparaturii
Aparatura electrica cu tipul de protectie e , m , o , p si q trebuie sa
apartina grupei II de aparatura, iar aparatura electrica cu tipul de protectie d si i trebuie sa
apartina grupei II A, II B sau II C de aparatura si sa fie selectata conform tabelului 2.Aparatura
electrica cu tipul de protectie n trebuie sa apartina in mod normal grupei II, dar, daca contine
dispozitive de deconectare capsulate, componente neincendiare sau aparatura sau circuite cu
energie limitata, atunci aparatura trebuie sa apartina grupei II A, II B sau II C si sa fie selectata
conform tabelului 2.
Tabelul 2 - Relatia dintre subdiviziunea de gaze/vapori si subgrupa de aparatura
Subdiviziunea gaze/vapori
II A
II B
II C

Subgrupa de aparatura
II A, II B sau II C
II B sau II C
II C

Influente externe
Aparatura electrica trebuie selectata si instalata astfel incat sa fie protejata impotriva
influentelor externe (de exemplu chimice, mecanice, de vibratie, termice, electrice, de umiditate)
care ar putea influenta negativ protectia la explozie.Trebuie sa se ia masuri pentru a preveni
caderea corpurilor straine pe verticala in orificiile de ventilatie ale masinilor electrice rotative
verticale.

Metale usoare folosite ca materiale de constructie

O atentie deosebita trebuie acordata amplasarii aparaturii care contine metale usoare in
exterior deoarece acestea pot da nastere la scantei incendiare in conditii de frecare sau
lovire(impact).
Protectie la scantei periculoase (incendiare)
Pericole generate de partile sub tensiune
Pentru a evita formarea scanteilor care ar putea aprinde atmosfera exploziva gazoasa,
trebuie prevenit orice contact cu partile sub tensiune neizolate altele decat partile cu securitate
intrinseca.
Pericole generate de parti conductive expuse si aflate in exterior
Principiile de baza de care depinde securitatea sunt limitarea curentilor de defect de
punere la pamant (amplitudine si/sau durata) in structuri sau capsulari si prevenirea
potentialelor ridicate pe conductoare de legare echipotentiala.
NOTA - Deoarece nu exista prescriptii armonizate pentru sisteme de forta la tensiuni
peste 1000 V curent alternativ / 1500 V curent continuu, trebuie sa respecte reglementarile
nationale.
Desi nu se pot cuprinde toate sistemele posibile, cele ce urmeaza se refera la sisteme
de alimentare electrica, altele decat circuitele cu securitate intrinseca, destinate pentru utilizare
in zonele 1 si 2 pana la 1000 V curent alternativ/1500 V curent continuu.
Scheme de distributie a energiei, tratarea neutrului N si folosirea
conductorului de protectie PE
Schema de tip TN
Daca se foloseste o schema de tip TN, ea trebuie sa fie de tip TN-S (cu conductor
neutru N si conductor de protectie PE separate) in aria periculoasa, adica conductorul neutru si
conductorul de protectie nu trebuie sa fie nici conectate impreuna, nici combinate intr-un singur
conductor intr-o arie periculoasa. In toate punctele de tranzitie de la TN-C la TN-S, conductorul
de protectie trebuie sa fie conectat la sistemul de legatura echipotential in aria nepericuloasa.
NOTA - Este necesara monitorizarea scurgerilor intre conductorul neutru si
conductorul PE in aria periculoasa !

Fig 1 SchemaTN-S

Fig 2 SchemaTN-C-S
Schema de tip TT
Daca se foloseste o schema de tip TT (prize de pamant diferite pentru sistemul de forta
si partile conductive expuse) in zona 1, ea trebuie sa fie protejata printr-un dispozitiv de control
al curentului rezidual.
NOTA - Daca rezistivitatea pamantului este ridicata, se poate ca un astfel de sistem sa
nu fie acceptabil.

Fig 3

Schema de tip IT
Daca se utilizeaza o schema de tip IT (conductor neutru izolat fata de pamant sau legat
la pamant printr-o impedanta), trebuie sa se prevada un dispozitiv de control al izolatiei
pentru a indica prima punere la pamant.
NOTA - Poate fi necesara o legare locala, numita legare echipotentiala suplimentara (a
se vedea SR CEI 60364-4-41).

Fig 4

Sistemele TFJS si TFJP

Partile sub tensiune ale circuitelor TFJS nu trebuie conectate la pamant sau la parti
aflate sub tensiune sau la conductoare de protectie care sa faca parte din alte circuite.
Daca circuitele sunt legate la pamant, legatura la pamant a circuitului si toate partile
conductoare expuse trebuie conectate la un sistem comun de egalizare a potentialului. Daca
circuitele nu sunt legate la pamant, toate partile conductive expuse pot fi legate la pamant (de
exemplu pentru compatibilitate electro-magnetica) sau pot fi lasate nelegate la pamant.
Separare electrica
Separarea electrica trebuie sa fie in conformitate cu SR CEI 60364-4-41:1996 pentru
alimentarea unei singure aparaturi.
Egalizarea potentialelor
Egalizarea potentialelor este necesara pentru instalatii situate in arii periculoase. In
cazul schemelor TN, TT si IT, toate partile expuse si exterioare trebuie conectate la sistemul de
legaturi echipotentiale. Sistemul de legare poate include conductoare protectoare, tuburi
metalice, manta de cablu metalica, armaturi cu sarma de otel si parti metalice ale structurilor,
dar nu trebuie sa includa conductoare neutre. Conexiunile trebuie fixate astfel incat sa nu se
desfaca de la sine.
NU este necesar ca partile conductive expuse sa fie conectate separat la sistemul de
legare echipotentiala daca ele sunt in contact metalic si sunt asigurate cu parti ale structurii sau
conducte care sunt conectate la sistemul de legare echipotentiala. Nu este necesar ca partile
conductive exterioare care nu fac parte din structura sau din instalatia electrica sa fie conectate
la sistemul de legaturi echipotentiale, daca nu exista pericolul de transfer de potential, de
exemplu rame de usi sau ferestre.
Capsularile metalice ale aparaturii cu securitate intrinseca nu este necesar sa fie
conectate la sistemul de legaturi echipotentiale, decat daca se prevede in documentatia
aparaturii. Instalatiile cu protectie catodica nu trebuie sa fie racordate la sistemul de legaturi
echipotentiale decat daca sistemul este special proiectat in acest scop.
NOTA - Egalizarea de potentiale intre vehicule si instalatii fixe poate necesita montaje
speciale,
de exemplu atunci cand se folosesc flanse izolate pentru imbinarea conductelor.

Parti metalice cu protectie catodica

Partile metalice cu protectie catodica situate in arii periculoase sunt parti conductive
exterioare sub tensiune care trebuie considerate potential periculoase (in special daca sunt
echipate cu sistem de curent impus) chiar daca au un potential negativ scazut. Nu trebuie
asigurata nici o protectie catodica pentru partile metalice din zona 0 decat daca sunt proiectate
special pentru aceasta aplicatie.
Este necesar, daca este posibil, ca elementele izolatoare necesare pentru protectia
catodica, de exemplu elementele izolatoare din conducte si sine, sa fie amplasate in afara ariei
periculoase. Daca acest lucru nu este posibil, trebuie aplicate prescriptiile nationale.
NOTA - In absenta standardelor CEI pentru protectie catodica, se aplica standardele
nationale sau alte standarde.

Protectie electrica
Prescriptiile acestui articol nu se aplica la circuite cu securitate intrinseca.
Cablurile trebuie sa fie protejate impotriva suprasarcinii si impotriva efectelor
daunatoare ale scurtcircuitelor si defectiunilor de punere la pamant.
Intreaga aparatura electrica trebuie sa fie protejata impotriva efectelor daunatoare ale
scurtcircuitelor si defectiunilor de punere la pamant.
Masinile electrice rotative trebuie protejate suplimentar impotriva suprasarcinilor daca
nu rezista continuu la curentul de pornire, la tensiune si frecventa nominale sau, in cazul
generatoarelor, la curentul de scurtcircuit, fara sa fie supuse la o supraincalzire inadmisibila.
Dispozitivul de protectie la suprasarcina trebuie sa fie
a) un dispozitiv de protectie temporizat, dependent de curent, care sa asigure protectia
pe toate cele trei faze, reglat la curentul nominal maxim al masinii, care sa declanseze dupa 2
ore sau chiar mai repede la 1,20 din curentul reglat si sa nu declanseze dupa 2 ore la un curent
de1,05 din curentul reglat, sau
b) un dispozitiv pentru controlul direct al temperaturii prin senzori de temperatura
integrati, sau
c) un alt dispozitiv echivalent.
Transformatoarele trebuie sa fie in plus protejate la suprasarcina in conditiile cand nu
pot suporta continuu curentul secundar de scurtcircuit, la tensiune si frecventa primare
nominale, fara sa fie supuse la o incalzire inadmisibila, sau daca nici o suprasarcina nu este
susceptibila de a fi generata de sarcinile conectate.
Dispozitivele de protectie la scurtcircuit si legare la pamant trebuie sa previna repunerea
sub tensiune in conditii de defect.Trebuie luate masuri de prevenire pentru a impiedica
functionarea unui motor trifazic la intreruperea unei faze.
In cazul in care deconectarea automata a aparaturii electrice poate introduce un risc
mai mare pentru securitate decat cel care rezulta numai din riscul de aprindere, se poate folosi
un dispozitiv (sau dispozitive) de alarma, ca o alternativa la deconectarea automata, cu conditia
ca functionarea dispozitivului (sau dispozitivelor) de alarma sa fie imediat evidenta pentru a se
putea lua masuri de remediere.
Intrerupere in caz de urgenta si separare electrica
Pentru cazurile de urgenta, intr-un punct sau in puncte adecvate in exteriorul ariei
periculoase, trebuie sa existe mijloace unice sau multiple de deconectare a alimentarii cu
energie electrica a ariei periculoase.
Aparatura electrica care trebuie sa ramana in functionare pentru a preveni un pericol in
plus, nu trebuie inclusa in circuitul de intrerupere in caz de urgenta, ea trebuie sa fie pe un
circuit separat.
Pentru a se putea efectua lucrari in conditii de siguranta, trebuie sa se asigure mijloace
adecvate de separare (de exemplu separatoare, sigurante fuzibile si conexiuni) pentru fiecare
circuit sau grup de circuite, inclusiv toate conductoarele, cuprinzand si neutrul.

Pentru a permite identificarea rapida a circuitului sau grupului de circuite controlate

trebuie prevazuta o eticheta de marcare langa fiecare mijloc de separare
NOTA - Este necesar sa existe masuri sau proceduri eficiente pentru a preveni
reconectarea sursei de alimentare a aparaturii in perioada in care continua riscul expunerii
conductoarelor sub tensiune neprotejate la o atmosfera exploziva.
Sisteme de cabluri pentru atmosfere potential explozive cu gaze vapori sau ceturi
inflamabile
Sistemele de cabluri si conducte ,,cu exceptia instalatiilor
intrinseca,,trebuie sa satisfaca in totalitate prescriptiile din SR EN 60079-14,

cu

securitate

Cu exceptia instalatiilor cu securitate intrinseca, daca este folosit aluminiul ca material

conductor, trebuie sa fie utilizat numai cu conexiuni adecvate si sa aiba o sectiune
transversala de cel putin 16 mm2.
Protejarea impotriva deteriorarilor
Este necesar ca, in masura in care este practicabil, sistemele de cabluri si accesoriile
sa fie instalate astfel incat sa se previna expunerea lor la deteriorari mecanice si la coroziune
sau influente chimice (de exemplu solventi) si la efectele caldurii. Daca nu se poate evita o
asemenea expunere, trebuie luate masuri de protectie, cum ar fi instalarea in conducte, sau sa
se selecteze cablurile adecvate (de exemplu pentru reducerea riscului deteriorarii mecanice, se
pot utiliza cabluri armate, ecranate, cu manta de aluminiu fara sudura, cabluri cu manta metalica
cu izolatie minerala sau cabluri cu manta semi-rigida).
Acolo unde cablurile sau sistemele de conducte sunt supuse la vibratii, ele trebuie
proiectate astfel incat sa reziste la vibratii fara deteriorari.
NOTA - Trebuie luate masuri de prevenirea deteriorarii materialelor mantalei sau izolatiei
cablurilor din PVC cand se utilizeaza la temperaturi mai mici de - 5 0C.
Cabluri monoconductoare fara manta
Nu trebuie folosite cabluri monoconductoare fara manta pentru conductoare sub
tensiune, decat daca sunt instalate in interiorul tablourilor de distributie, carcaselor sau
sistemelor de conducte.
Conexiuni
Conectarea cablurilor si conductelor la aparatura electrica trebuie sa se faca in
conformitate cu prescriptiile tipului de protectie corespunzator.
NOTE
1 - Anumite tipuri de cabluri au materiale care pot prezenta caracteristici semnificative de
curgere la rece care ar putea avea influenta negativa asupra protectiei aparaturii. Acolo unde
se utilizeaza asemenea cabluri, este necesara utilizarea unui dispozitiv adecvat de intrare de
cablu, de exemplu dispozitive de intrare de cablu care sa nu utilizeze presetupe care sa
actioneze asupra acelor parti din cablu care prezinta caracteristici de curgere la rece .

2 - Curgerea la rece poate fi descrisa ca materiale termoplastice care deformeaza si

curg lent sub efectul unei presiuni la temperatura ambianta .
3 - Este necesara fixarea adecvata a cablului atunci cand dispozitivul de intrare a
cablului nu este prevazut cu un dispozitiv de fixare. Asemenea dispozitive de intrare a cablurilor
pot fi marcate suplimentar cu sufixul X .
Deschideri neutilizate
Deschiderile neutilizate la intrarile de cabluri sau conducte in aparatura electrica trebuie
sa fie inchise cu elemente de obturare adecvate pentru tipul de protectie corespunzator. Cu
exceptia aparaturii cu securitate intrinseca, mijloacele prevazute in acest sens vor fi construite
astfel incat elementul de obturare sa poata fi indepartat numai cu ajutorul sculelor speciale.
Trecerea si acumularea agentilor inflamabili
Daca se folosesc cutii de jonctiune, conducte, tuburi sau canale pentru a adaposti
cabluri, trebuie luate masuri pentru a preveni trecerea gazelor, vaporilor sau lichidelor
inflamabile dintr-o arie in alta si pentru a preveni acumularea gazelor, vaporilor sau lichidelor
inflamabile in canale.
Asemenea masuri de prevenire pot implica etansarea cutiilor de jonctiune, conductelor
sau tuburilor. La canale se poate folosi o ventilatie adecvata sau umplere cu nisip.Daca e
nevoie, conductele, si in cazuri speciale cablurile (de exemplu daca exista o diferenta de
presiune) trebuie etansate pentru a preveni trecerea lichidelor sau gazelor.
Circuite care traverseaza o arie periculoasa
Cand circuitele traverseaza o arie periculoasa trecand de la o arie fara pericol la alta
sistemul de cabluri din aria periculoasa trebuie sa fie adecvat pentru zona (zone) .
Contact accidental
Cu exceptia traseelor de incalzire, trebuie evitat contactul intamplator dintre
armatura/mantaua metalica a cablurilor si conductele sau echipamentele care contin gaze,
vapori sau lichide inflamabile. De obicei, izolatia asigurata de un invelis exterior nemetalic pe un
cablu este suficienta pentru a evita acest lucru.
Deschideri in perete
Deschiderile din perete pentru cabluri si conducte
intre ariile periculoase si
nepericuloase trebuie sa fie etansate corespunzator, de exemplu prin obturari cu nisip sau
etansari cu mortar.
Imbinari
In masura in care se poate, se recomanda instalarea unor lungimi de cablu neintrerupte.
Daca nu se pot evita discontinuitatile, imbinarea, in afara de faptul ca trebuie sa fie
corespunzatoare din punct de vedere mecanic, electric si al mediului, trebuie sa fie :
- facuta intr-o carcasa cu un tip de protectie corespunzator pentru zona, sau

- umpluta cu rasina epoxi, cu un compound, sau sa fie acoperita cu un invelis

termoretractabil, in conformitate cu instructiunile producatorului, daca nu e supusa solicitarilor
mecanice.
Racordarile conductoarelor, cu exceptia celor din conducte, conectate la aparaturi
antideflagrante sau circuite cu securitate intrinseca, trebuie sa fie realizate numai prin
conectoare prin comprimare, conectoare asigurate impotriva desurubarii, sudare sau brazare.
Lipirea se permite numai daca conductoarele care trebuie conectate sunt tinute impreuna prin
mijloace mecanice corespunzatoare si apoi lipite.
Protectia capetelor torsadate
Daca se folosesc conductoare multifilare torsadate si, in special, conductoare cu
toroane fine, extremitatile trebuie sa fie protejate impotriva separarii toroanelor, de exemplu prin
bratari de cablu sau mansoane pentru capetele conductoarelor, sau prin tipul de borna, dar nu
numai prin lipire.
Distantele de izolare si distantele de izolare pe suprafata in conformitate cu tipul de
protectie al aparaturii nu trebuie reduse prin metoda prin care conductoarele sunt conectate de
borne.
Linii aeriene
Capatul liniei aeriene trebuie sa fie amplasat intr-o arie nepericuloasa si continuat in aria
periculoasa prin intermediul unui cablu sau conducta daca linia care asigura alimentarea cu
energie electrica sau servicii de telecomunicatii pentru aparatura din arii periculoase are
conductoare neizolate.
Sisteme de cabluri pentru zona 0
In articolul 12 din SR EN 60079-14 sunt definite prescriptiile pentru cablurile dintr-o
instalatie cu tipul de protectie ia .
Prescriptiile pentru cablurile folosite la alta aparatura folosita in zona 0 trebuie supuse
aprobarilor la nivel national (cerintele sunt cele preciyate in SR EN 60079-26 ).
Sisteme de cabluri pentru zonele 1 si 2
Cabluri pentru aparatura fixa
Pentru cablajele fixe se pot folosi cabluri cu manta termoplastica, cabluri cu manta
termorigida, cabluri cu manta elastomerica sau cabluri cu manta din cupru si izolatie minerala.
Cablurile cu izolatie minerala sunt cabluri rigide cu manta din cupru in care se introduc
conductoarele active izolate intre ele si mantaua din cupru cu ajutorul unui material izolant
mineral ( cel mai des folosit este bioxidul de magneziu ), sub forma de pulbere. Constructia
acestor cabluri se aseamana cu termoplonjoarele de incalzire. Peste mantaua exterioara poate
fi aplicata si o manta exterioara termoplastica. Caracteristica principala a acestor cabluri consta
in aceea ca ele :
- pot functiona la incarcari de sarcina electrica ( A/mm 2) de circa trei ori mai mare decat
la cablurile clasice;

- pot functiona si in conditii de incendiu, ceea ce le recomanda pentru instalatiile de

semnaliuzare sau forta care trebuie sa fie active si in timpul incendiilor;
- se pot incalzii sub sarcina maxim admisa.
La utilizarea cablurilor cu izolatie minerala trebuie adoptata o incarcare electrica astfel ca
temperatura maxima de suprafata sa fie :
Tab. 2
Aria periculoasa

Gaze sau lichide combustibile

Posibila
chiar pe
scurt
Zona 0

Tsupraf. 80 % Tapr

aparitia
termen

Prafuri
combustibile
Rare cazuri de disfunctionalitati
Tsupraf. 2/3 Ta
Tsupraf. < Tmocn. - 75 K(g=12.5mm)

Zona 1

Zona 2

Tsupraf. < Tapr.

Tsupraf. < Tmocn. - 25K(g=5mm)

Cazuri de disfunctionalitati

(Prognozabil atm. Ex

Tsupraf. 2/3 Ta

< 80 % Tapr. )

Tsupraf. < Tmocn. - 75K(g=12.5mm)

Tsupraf. Tapr

Tsupraf. < Tmocn. - 25K(g=5mm)

Tsupraf. 2/3 Ta
Tsupraf. < Tmocn. - 75K(g=12.5mm)
Tsupraf. < Tmocn. - 25K(g=5mm)

Cabluri pentru aparatura portabila si transportabila

Aparatura electrica portabila si transportabila trebuie sa aiba cabluri cu manta de
policloroprena pentru conditii grele sau un alt elastomer sintetic echivalent, cabluri cu manta de
cauciuc cu rezistenta mare, sau cabluri cu o constructie la fel de robusta. Conductoarele trebuie
sa aiba o sectiune transversala minima de 1,0 mm2. Daca este necesar un conductor de
protectie, acesta trebuie sa fie izolat separat intr-un mod similar altor conductoare si trebuie sa
fie incorporat in mantaua cablului de alimentare.
Aparatura electrica portabila la care tensiunea nominala nu depaseste 250 V fata de
pamant si curentul nominal nu depaseste 6 A poate fi echipata cu cabluri cu un manta de
policloroprena obisnuita sau alt elastomer sintetic echivalent, cabluri cu manta de cauciuc
obisnuit, sau cabluri cu o constructie la fel de robusta. Aceste cabluri nu sunt admise pentru
aparatura electrica portabila expusa la solicitari mecanice ridicate, de exemplu lampi portabile,
comutatoare de tip pedala, pompe electrice portabile.
Daca pentru aparatura electrica portabila si transportabila echiparea se face cu un
cablu flexibil cu armatura sau ecran metalic, acesta nu trebuie utilizat ca unicul conductor de
protectie.

Cabluri flexibile
Cablurile flexibile utilizate in ariile periculoase trebuie selectate dintre urmatoarele tipuri
de cablu :
- cabluri flexibile cu manta de cauciuc obisnuit;
- cabluri flexibile cu manta de policloroprena obisnuita ;
- cabluri flexibile cu manta de cauciuc cu rezistenta mare ;
- manta de policloroprena pentru conditii grele;
- cabluri cu izolatie de material plastic avand o constructie la fel de robusta ca si cablurile
flexibile cu manta de cauciuc pentru conditii grele.
NOTA - Exemple de cabluri fabricate in tara sunt redate in tabelele anexa la acest curs
Propagarea flacarii
Cablurile pentru cablaje fixe trebuie sa prezinte caracteristici de propagare a flacarii
care sa le permita sa suporte incercari, exceptie facand cazurile in care ele sunt pozate in
pamant, in santuri/conducte umplute cu nisip sau sunt protejate in alt mod impotriva propagarii
flacarii.
Sisteme de conducte
In absenta standardelor CEI pentru conducte, se respecta standardele nationale sau
alte standarde.In cazurile care urmeaza, conductele trebuie sa fie prevazute cu dispozitive de
oprire a flacarilor pentru a reduce efectele de precomprimare la unele gaze in capsularile
antideflagrante.:
a) la intrarea sau iesirea dintr-o arie periculoasa ;
b) la 450 mm de la toate capsularile care contin o sursa de aprindere in functionare
normala ;
c) la orice carcasa care contine racorduri, imbinari sau borne la care diametrul
conductelor este egal sau mai mare de 50 mm;
Conductele trebuie bine stranse la toate racordurile cu filet.
Daca sistemul de conducte se foloseste ca si conductor de protectie, racordurile filetate
trebuie sa asigure trecerea curentului de defect, atunci cand circuitul este protejat
corespunzator de sigurante fuzibile sau intrerupatoare de circuit.
In cazul in care conducta este instalata intr-o zona coroziva, materialul conductei trebuie
sa fie rezistent la coroziune sau conducta trebuie sa fie protejata corespunzator la coroziune.
Trebuie evitate combinatiile de metale care ar putea genera coroziune galvanica.

Dupa ce cablurile sunt instalate in conducta, dispozitivele de oprire a flacarilor trebuie

umplute cu un compound care sa nu se contracte la aplicare si care sa fie impermeabil si sa nu
fie afectat de substantele chimice aflate in aria periculoasa. Opritoarele de flacari si compoundul
sunt folosite sa limiteze efectul de precomprimare, sa previna intrarea gazelor fierbinti in
sistemul de conducte dintr-o carcasa care contine o sursa de aprindere si sa previna intrarea
gazelor periculoase in aria nepericuloasa.
Adancimea compoundului din opritorul de flacara trebuie sa fie cel putin egala cu
diametrul interior al conductei, dar in nici un caz sa nu fie mai mic de 16 mm.
Se pot folosi cabluri cu unul sau mai multe conductoare in conducte. Daca insa conducta
contine trei sau mai multe cabluri, ariile totale ale sectiunilor transversale ale cablurilor, inclusiv
izolatia, nu trebuie sa fie mai mari decat 40% din sectiunea transversala a conductei.
Lungimile mari de capsulari de cablaje trebuie sa fie echipate cu dispozitive
corespunzatoare de drenare pentru a asigura o drenare satisfacatoare a condensului. In plus,
izolatia cablurilor trebuie sa aiba o rezistenta corespunzatoare la apa.
Pentru a satisface prescriptiile gradului de protectie al capsularii, poate fi necesara o
etanseitate intre conducta si carcasa (de exemplu printr-un inel de etansare sau o etansare cu
filet) si intre conductoare si conducta (de exemplu printr-un opritor de flacara).
NOTA - Acolo unde conducta este singurul mijloc de legare la pamant, etansarea cu filet
nu trebuie
sa reduca eficacitatea legaturii la pamant.

ANEXA
Cabluri izolate in cauciuc si polietilena
Nr.

Cod produs

Descriere

1.

MCCU

Cordoane flexibile cu manta de cauciuc pentru utilizari usoare.

2.

MCCM

Cordoane flexibile cu manta de cauciuc pentru utilizari medii.

3.
4.

MCCG
Cabluri flexibile cu manta de cauciuc pentru utilizari grele.
MCCGI
MCCGIs
Cabluri flexibile cu manta de cauciuc policloroprenic pentru
MC85CGI
utilizari grele.
MCCGt
Cabluri flexibile cu manta de cauciuc pentru utilizari grele.
HO5RR-F
Cabluri flexibile cu izolatie si manta de cauciuc.
HO5RN-F
Cabluri flexibile cu izolatie si manta de cauciuc.
HO7RN-F
Cordoane flexibile cu izolatie si manta de cauciuc.
MsudC
MSudC-IU Cabluri pentru sudare electrica.
MSudCC
HO1N2-D
Cabluri pentru sudare electrica
FffSi FSiff
Conducte de conexiuni cu izolatie de cauciuc siliconic pentru
instalatii fixe.
N2GMH2G
Cordoane flexibile cu izolatie si manta de cauciuc siliconic.
SCSi, SCSis
Cabluri pentru dispozitive mobile de legare la pamant si in
scurtcircuit, cu izolatie de cauciuc siliconic
CNC 85C
STR E 1670/4-89,Cabluri electrice navale.
CNC 85C
SR CEI 92-350,Cabluri electrice navale.
CNC 85Cf
STR E 1670/4-89,Cabluri electrice flexibile navale.
CNC 85Cf
SR CEI 92-350,Cabluri electrice flexibile navale.
MffCC-W
Cabluri de transport energie cu izolatie si manta de cauciuc.
NSHXAF
Cabluri flexibile cu un conductor, cu izolatie si si manta de
cauciuc fara halogeni, cu emisie redusa de fum, conform VDE
0250-606.
Sifdi
Conductoare de conexiuni cu izolatie dubla de cauciuc siliconic

5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
17.
18
19
20.
Nr.
1.

Cod produs

Descriere

C2XY; C2XY-F

Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena

reticulata si manta de PVC.
Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena
reticulata si manta de PVC.
Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena
reticulata si manta de PVC.
Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena
reticulata si manta de PVC.
Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena
reticulata si manta de PVC.
Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena
reticulata si manta de PVC.
Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena
reticulata si manta de PVC.
Cabluri cu izolatie de polietilena reticulata pentru linii electrice
aeriene la tensiuni mininale Uo/U(Um) 12/20(36) kV.

2.

C2XAbY; C2XAbY-F

3.

C2X2Y

4.

N2X2Y

5.
6.

U-1000
RO2V;
U-1000 R12V
NFA2X

7.

T2X

8.

CAOl2X

9.

NA2XSY

10.

NA2XS2Y

11.

NA2XS(F)Y

12.

NA2XS(F)2Y

13.

NA2XS(FL)2Y

14.

N2XSY

15.

N2XS2Y

16.

N2XS(F)Y

17.

N2XS(F)2Y

18.

N2XS(FL)2Y

19.

C2XS(F)2Y

20.

NA2XSH

21.
22.
23.

2XSEY
2XSEY
CHH

24.

CS2XEAbY-F

25.

MHf

26.

FH

27.

C2XH

Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena

reticulata si manta de PVC.
Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena
reticulata si manta de polietilena.
Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena
reticulata si manta de PVC, cu bariera longitudinala la
propagarea apei.
Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena
reticulata si manta de polietilena cu bariera longitudinala la
propagarea apei.
Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena
reticulata si manta de polietilena cu bariera longitudinala si
transversala la propagarea apei.
Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena
reticulata si manta de PVC.
Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena
reticulata si manta de polietilena.
Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena
reticulata si manta de PVC cu bariera longitudinala la
propagarea apei.
Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena
reticulata si manta de polietilena cu bariera longitudinala la
propagarea apei.
Cabluri de energie de medie tensiune cu izolatie de polietilena
reticulata si manta de polietilena cu bariera longitudinala si
transversala la propagarea apei.
Cabluri de energie monoconductoare cu izolatie de polietilena
reticulata si manta de polietilena termoplastica pentru tensiunea
de 1000 V curent continuu.
Cabluri de energie de medie cu comportament special la foc
pentru tensiunea nominala Uo/U 12/20(24) kV
Cabluri de energie de medie tensiune, trifazat 3,6/6 kV
Cabluri de energie de medie tensiune, trifazat 6/10 kV
Cabluri de energie cu izolatie si manta de polietilena
termoplastica fara halogeni pentru tensiunea nominala de 0,6 /
1kV
Cabluri de semnalizare cu izolatie de polietilena reticulata si
manta de PVC pentru tensiunea nominala de 0,6 / 1kV
Conductoare flexibile izolate cu polietilena termoplastica cu
emisie redusa de fum si de gaze corozive
Conductoare izolate cu polietilena termoplastica cu emisie
redusa de fum si de gaze corozive
Cabluri de energie si de control cu izolatie LSFH ( PE cu emisie
redusa de fum, fara halogeni, cu intarziere marita la propagarea
flacarii) conform SF 46/2000 IPROEB
Cabluri cu izolatie PVC
CYEY CYEAbY ACYEY ACYEAbY
CYEY-F CYEAbY-F ACYEY-F ACYEAbY-F
Cabluri de energie cu izolatie si manta din PVC

ACYEY
ACYEAbY
Cabluri de energie monofazate pentru tensiunea de 1 kV, curent continuu
Constructie:
- Conductor de aluminiu rotund multifilar (clasa 2), conform SR CEI 60228
- Izolatie de PVC
- Ecran din banda de cupru
- Invelis intern de PVC
- Armatura din benzi de otel
- Manta exteriora de PVC
Domeniul de utilizare: Destinate alimentarii in curent continuu a retelei de contact pentru
transport electric urban (troleibuze si tramvaie).
CYEAlAbY CYEAlAbY-F
ACYEAlAbY ACYEAlAbY-F
Cabluri de energie cu izolatie si manta din PVC cu ecran din sarma de aluminiu
CYEAbzY-F
Cabluri de energie cu izolatie si manta de PVC ecranate cu banda de cupru si cu intarziere
marita la propagarea flacarii
Constructie:
1 Conductor de cupru clasa1 sau 2, conform SR CEI 60228
2 Izolatie de PVC
3 Invelis comun
4 Ecran din banda de cupru
5 Strat separator
6 Manta interioara de PVC
7 Armatura din banda de otel zincata

8 Manta exterioara de PVC

Domeniul de utilizare: Destinate pentru utilizarea energiei electrice in statii de inalta tensiune.
CYArY, CYArY-F
Cabluri de energie cu izolatie si manta de PVC, armate cu sarme de otel zincate
Constructie:
1 Conductor de cupru clasa 1 sau clasa 2, conform SR CEI 60228
2 Izolatie de PVC
3 Invelis comun
4 Armatura din sarme de otel zincat / stanat
5 Manta exterioara de PVC
Domeniul de utilizare: Cablurile sunt destinate pentru utilizarea energiei electrice in instala-iile
electrice fixe, in locuri cu pericol de deteriorari mecanice.
CYY, CYAbY, ACYY, ACYAbY, CYAbzY, ACYAbzY
CYY-F, CYAbY-F, ACYY-F, ACYAbY-F, CYAbzY-F, ACYAbzY-F
Cabluri de energie cu izolatie si manta din PVC
CS2YEAbY
Cablu electric pentru transmitere date cu izolatie de polietilena termoplastica
Construcie:
1 Conductor de cupru, conform SR CEI 60228
2 Izolatie de PE
3 Invelis comun
4 Ecran din folie de aluminiu
5 Mantaua interioara de PVC
6 Armatura din banda de otel
7 Manta exterioara de PVC
Domeniul de utilizare: Cablul este destinat pentru (telegestiune) transmitere de date pe
calculator.

CSYY, CSYEY, CSYAbY, CSYEAbY, CSYEAbzY,

CSYY-F, CSYEY-F, CSYAbY-F, CSYEAbY-F, CSYEAbzY-F.
Cabluri de semnalizare cu izolatie si manta de PVC
Constructie:
1 Conductor de cupru flexibil (clasa 5), conform SR CEI 60228
2 Izolatie de PVC
3 Invelis intern
4 Ecran din folie de aluminiu
5 Manta interioara de PVC
6 Armatura din banda de otel
7 Manta exteriora de PVC
Domeniul de utilizare: In instalatii electrice fixe, pozate in incaperi interioare, in canale, in aer
liber, in pamant, in apa (cu exceptia apelor contaminate care ataca mantaua de PVC). Cablurile
cu intarziere marita la propagarea flacarii sunt destinate pozarii individuale sau in grup in
gospodariile de cabluri (tunele, subsoluri, canale, poduri, galerii ale centralelor si statiilor
electrice).
BIBLIOGRAFIE
SR EN 1127-1:2003 - Atmosfere explozive Prevenirea si protectia la explozii
Concepte fundamentale si metodologie.

Partea 1:

SR EN 60079-14: 2004- Aparatura electrica pentru atmosfere explozive gazoase. Partea 14:
Instalatii electrice in arii periculoase (altele decat minele).
SR HD 60364-4-41:2007- Instalatii electrice ale cladirilor. Partea 4: Masuri de protectie pentru
asigurarea securitatii. Capitolul 41: Protectia impotriva socurilor electrice.
SR HD 384.3 S2:2004- Instalatii electrice in constructii. Partea 3: Determinarea caracteristicilor
generale
NP 099-04- Normativ pentru proiectarea, executarea, verificarea si exploatarea instalatiilor
electrice in zone cu pericol de explozie.(Revizuire ID 17-1996).

CLASIFICAREA ARIILOR PERICULOASE Ex GENERATE DE GAZE, VAPORI SI / SAU

PRAFURI COMBUSTIBILE
GENERALITATI

In instalatiile industriale in care se proceseaza, transporta sau depoziteaza substante

inflamabile si/sau combustibile este probabila prezenta unei atmosfere explzive.
Atmosfera exploziva se defineste ca un amestec cu aer, in conditii atmosferice, al unui
material infla 151g61b mabil in care, dupa aprindere, arderea se propaga in tot ansamblul
amestecului neconsumat.
Substantele inflamabile si/sau combustibile trebuie sa fie considerate ca materiale care
pot forma o atmosfera exploziva in afara de cazul in care investigarea proprietatilor lor a aratat
ca in amestecurile cu aer ele sunt incapabile de propagarea unei explozii autosustinute.
Functie de natura materialului inflamabil atmosferele explozive pot fi :
- atmosfere explozive gazoase cand materialul inflamabil este sub forma de gaz sau vapori
- atmosfere explozive de praf cand materialul inflamabil este sub forma de praf sau fibre
Pentru a se produce o explozie este necesar sa co-existe o atmosfera exploziva si o
sursa de aprindere. Rezulta ca pentru reducerea pericolului de explozii trebuie sa se ia masuri
pentru prevenirea exploziilor prin :
- evitarea atmosferelor explozive. Acest obiectiv poate fi atins in principal modificand fie
concentratia substantei inflamabile la o valoare care sa se afle in afara domeniului de explozie
sau a concentratiei de oxigen la o valoare sub concentratia limita de oxigen (LOC);
- evitarea tuturor surselor de aprindere efective posibile;
De asemenea pot fi luate masuri pentru protectie prin limitarea efectelor exploziilor la o
limita acceptabila prin masuri de protectie constructive. Spre deosebire de cele doua masuri
descrise mai sus, aici se accepta producerea unei explozii.
Eliminarea sau reducerea la minimum a riscului poate fi realizata prin aplicarea numai a
uneia din masurile de prevenire si de protectie de mai sus. De cele mai multe ori insa nu este
posibil acest lucru si de aceea , in practica, se aplica o combinatie intre acestea.
Intotdeauna prima optiune se recomanda sa fie evitarea unei atmosfere explozive.
Cu cat este mai mare probabilitatea producerii unei atmosfere explozive, cu atat mai
mare trebuie sa fie extinderea masurilor impotriva surselor de aprindere efective si invers.
Sursele de aprindere sunt asociate, de regula, echipamentelor, sistemelor protectoare si
componentelor amplaste in atmosfere potential explozive.
Standardele din domeniu stabilesc cerinte specifice de constructie, montare si intretinere
a echipamentelor, sistemelor protectoare si componentelor functie de domeniul de utilizare
prevazut, respectiv de probabilitatea prezentei unei atmosfere explozive.
Cand prezenta unei atmosfere explozive gazoase este foarte probabila, se va recurge
la utilizarea unor echipamente cu o probabilitate scazuta de a genera o sursa de aprindere.
Dimpotriva, daca probabilitatea prezentei unei atmosfere gazoase este scazuta, se vor putea
utiliza echipamente construite dupa standarde mai putin riguroase.

Ca regula generala , echipamentele cu potentiale surse de aprindere trebuie, in masura

in care este posibil, sa fie amplasate in arii nepericuloase. Daca acest lucru nu este posibil, este
necesar sa fie amplasate in aria cea mai putin periculoasa.

La proiectarea si constructia echipamentelor, sistemelor protectoare si componentelor trebuie

avute in vedere doua aspecte:
- evitarea sau reducerea cantitatii de atmosfera exploziva , si
- evitarea surselor de aprindere efective
Cerinte pentru proiectarea si constructia echipamentelor, sistemelor protectoare si
componentelor pentru evitarea sau reducerea cantitatii de atmosfera exploziva
Generalitati
- substantele sa fie tinute tot timpul in sisteme inchise
- folosirea materialelor de constructie necombustibile
- tehnicile de prelucrare continue ale proceselor sunt preferabile fata de procesele
discontinue.
- separarea spatiala sau prin amplasarea de ecrane intre instalatii.
- substantele inflamabile sa fie in permanenta impartite in cantitati mai mici
- se prefera instalatiile aflate in exterior si nu in cladiri, in special in vederea miscarii
naturale a aerului.
Reducerea degajarilor de substante inflamabile (prevenirea scurgerilor)
Trebuie sa se acorde atentie speciala la :
- selectarea materialelor de constructie, inclusiv a celor pentru garniturile de etansare,
imbinari Se ia in considerare eventuala corodare, uzura si interactiuni periculoase cu
substantele manipulate;
- numarul si dimensiunile racordurilor detasabile trebuie pastrate la minimul necesar;
- integritatea sistemelor de conducte printr-o protectie adecvata contra impactului sau
printr-o amplasare adecvata
- drenajul local pentru a controla scurgerile minore;
- racordurile detasabile trebuie prevazute cu cuplunguri de capat etansate;
- la lucrarile de umplere si golire trebuie aplicate sisteme de echilibrare/ recuperare a
vaporilor

Dilutia prin ventilatie

Gazul sau vaporii degajati in atmosfera pot fi diluati prin dispersie sau prin difuzie in aer
pana cand concentratia lor scade sub limita inferioara exploziva. Ventilatia, adica miscarea
aerului ce conduce la reinnoirea atmosferei, cu aer proaspat, intr-un volum (teoretic) din jurul
sursei de degajare, favorizeaza dispersia.
La prafuri, ventilatia asigura protectie suficienta doar daca praful este extras (extractie
locala) iar depozitele periculoase de praf combustibil se previn in mod fiabil.
Cerinte pentru proiectarea si constructia echipamentelor, sistemelor protectoare si
componentelor pentru evitarea surselor de aprindere efective
Cerintele pentru proiectarea si constructia echipamentelor, sistemelor protectoare si
componentelor pentru evitarea surselor de aprindere efective sunt prezentate in cursurile
specifice (a se vedea SR EN 1127-1, SR EN 60079-0,: SR EN 13463 1, SR EN 50281-1-1,
SR EN 60079-14, SR EN 50281-1-2; SR EN 60079-14)
Pentru a permite selectarea masurilor adecvate trebuie sa se dezvolte un concept de
securitate impotriva exploziei pentru fiecare caz in parte.
Pentru a determina amploarea masurilor necesare pentru a evita sursele efective de
aprindere, in scopul facilitarii selectarii echipamentelor electrice si neelectrice adecvate si a
proiectarii instalatiilor adecvate, locurile periculoase sunt clasificate in zone pe baza frecventei si
duratei de aparitie a unei atmosfere explozive periculoase.
Clasificarea ariilor periculoase trebuie efectuata de persoane care cunosc proprietatile
materialelor inflamabile, procedeele si echipamentele, prin consultarea, ori de cate ori este
necesar, a personalului de securitate, a electricienilor si a altor specialisti din domeniu.
1. TERMINOLOGIE SI DEFINITII

atmosfera exploziva gazoasa : Amestec cu aer, in conditii atmosferice, al unui material

infla 151g61b mabil sub forma de gaz sau vapori, in care, dupa aprindere, arderea se
propaga in tot ansamblul amestecului neconsumat.

arie periculoasa : Arie in care exista sau ar putea sa fie prezenta o atmosfera exploziva
gazoasa in asemenea cantitati incat sa necesite precautii speciale pentru constructia,
instalarea si utilizarea aparaturii electrice.

arie nepericuloasa : Arie in care nu exista sau nu este de asteptat sa fie prezenta o
atmosfera exploziva gazoasa in cantitate suficienta incat sa necesite precautii speciale
pentru constructia, instalarea si utilizarea aparaturii electrice.

zone : Ariile periculoase sunt clasificate in zone, in functie de frecventa aparitiei si durata
prezentei unei atmosfere explozive gazoase, dupa cum urmeaza :

zona O : Arie in care este prezenta in permanenta, sau pe perioade lungi de timp o
atmosfera exploziva gazoasa.

zona 1 : Arie in care este probabila aparitia unei atmosfere explozive gazoase in
functionare normala.

sursa de degajare : Punct sau loc de la care este probabil sa se degaje in atmosfera un
gaz inflamabil, vapori inflamabili sau lichid inflamabil, astfel incat sa se poata forma o
atmosfera exploziva gazoasa.

zona 2 : Arie in care nu este probabila aparitia unei atmosfere explozive gazoase la
functionarea normala si in care, daca totusi apare, este probabil sa apara numai rareori
si doar pentru o perioada scurta de timp

grade de degajare :
a)

grad continuu;

b)

grad primar;

c)

grad secundar.

debit de degajare : Cantitatea de gaz inflamabil sau vapori inflamabili emisa pe unitatea
de timp de catre sursa de degajare.
functionare normala : Situatie in care instalatia functioneaza la parametrii nominali .
ventilatie : Miscare a aerului si inlocuirea acestuia cu aer proaspat sub actiunea vantului,
a gradientilor de temperatura sau a mijloacelor artificiale ( de exemplu ventilatoare sau
exhaustoare).
limite de explozivitate

limita inferioara exploziva ( LEL) : Concentratie in aer de gaze inflamabile sau vapori
inflamabili, sub care atmosfera gazoasa nu este exploziva..

limita superioara exploziva (UEL) : Concentratie in aer de gaze inflamabile sau vapori
inflamabili, peste care atmosfera gazoasa nu este exploziva.

densitatea relativa a unui gaz sau a unor vapori: Raportul intre densitatea unui gaz
sau a unor vapori si densitatea aerului la aceeasi presiune si la aceeasi temperatura (pentru
aer, ea este egala cu 1,0).

material inflamabil: Material care este inflamabil in sine sau care este capabil sa
produca un gaz inflamabil, vapori inflamabili sau ceturi inflamabile.

lichid inflamabil: Lichid capabil sa produca vapori inflamabili in toate conditiile de

exploatare previzibile.

gaz inflamabil sau vapori inflamabili: Gaz sau vapori care in amestec cu aerul in
anumite proportii, vor forma o atmosfera exploziva gazoasa.

ceata inflamabila: Picaturi de lichid inflamabil dispersate in aer astfel incat sa formeze o
atmosfera exploziva gazoasa.

punct de aprindere : Temperatura cea mai scazuta a unui lichid, la care, in anumite
conditii standardizate, lichidul elibereaza vapori intr-o asemenea cantitate incat sa se poata
forma un amestec inflamabil vapori/aer

punct de fierbere : Temperatura la care un lichid fierbe la presiunea atmosferica de

101,3 kPa (1013mbar).

temperatura de aprindere a unei atmosfere explozive gazoase : Temperatura cea mai

scazuta a unei suprafete incalzite la care, in conditii specificate, se poate produce
aprinderea unei substante inflamabile sub forma de amestec de gaz sau vapori cu aerul.

conditii atmosferice normale: Conditii care includ variatii de presiune si temperatura

superioare si inferioare nivelelor de referinta de 101,3 kPa (1013 mbar) si 20C (293K), cu
conditia ca variatiile sa aiba un efect negllijabil asupra proprietatilor explozive ale prafurilor
combustibile.

amestecuri hibride: Amestecuri praf/aer combinate cu cantitati semnificative de vapori si

gaze inflamabile. Daca, concentratia de vapori sau gaze inflamabile nu depaseste 20 % din
limita inferioara de explozie a vaporilor sau gazelor respective, in majoritatea cazurilor
sistemul poate fi tratat ca un amestec pur de praf/aer inflamabil. Peste acest nivel, pot fi
necesare examinari specifice.

praf conductor: Praf cu rezistivitatea electrica egala sau mai mica decat 10 3 m.

praf neconductor: Praf cu rezistivitatea electrica egala sau mai mare de 103 m.

atmosfera exploziva de praf: Amestec cu aerul, in conditii atmosferice, al substantelor

inflamabile sub forma de praf sau fibre in care, dupa aprindere, arderea se propaga in tot
amestecul neconsumat .

praf combustibil: Praf care poate arde sau poate fi incandescent si care poate forma
amestecuri explozive cu aerul la temperaturi normale si presiune atmosferica.

zone (praf) : Ariile clasificate sunt impartite in zone pe baza frecventei si duratei aparitiei
amestecurilor explozive de praf/aer. De asemenea trebuie luate in considerare si straturile
de praf.

zona 20: Arie in care in timpul functionarii normale, prafuri combustibile, sub forma de
nor, sunt prezente in permanenta sau frecvent in cantitate suficienta pentru a produce o
concentratie exploziva de prafuri combustibile in amestec cu aerul, si/sau in care straturile
de prafuri se pot forma cu o grosime excesiva si necontrolata.
Aceasta
se
poate intampla in interiorul unei ingradiri de praf in care praful poate forma amestecuri
explozive, frecvent sau pe perioade lungi. Aceasta survine tipic in interiorul echipamentului.

zona 21: Arie neclasificata ca zona 20, in care in timpul functionarii normale, prafuri
combustibile, sub forma de nor, sunt susceptibile sa apara in cantitate suficienta pentru a fi
capabile sa produca o concentratie exploziva de prafuri combustibile in amestec cu aerul.
Aceasta zona poate cuprinde, intre altele, imediata vecinatate a punctelor de umplere sau
de golire a produselor pulverulente, si arii in care straturi de praf se formeaza si sunt
susceptibile sa dea nastere in timpul functionarii normale, la o concentratie exploziva de
prafuri combustibile in amestec cu aerul .

zona 22: Arie neclasificata ca zona 21 in care nori de praf se pot produce rar si se mentin
pe perioade scurte, sau in care acumularile sau straturile de praf combustibil pot fi prezente
in conditii anormale si pot genera amestecuri inflamabile de praf in aer. Atunci cand, datorita
conditiilor anormale, inlaturarea acumularilor sau straturilor de praf nu poate fi asigurata,
aceasta arie se clasifica ca zona 21.
Aceasta zona

poate cuprinde, intre altele, zone din apropierea unui echipament care contine prafuri care
pot scapa prin scurgeri si pot forma depozite (sali de concasare, de exemplu, in care
prafurile pot scapa de la concasare si se pot depozita).

sursa de degajare a prafurilor : Punct sau loc de la care praful combustibil poate fi
eliberat sau se poate involbura, astfel incat, sa se poata forma un amestec exploziv de
praf/aer. In functie de circumstante, nu toate sursele de degajare produc neaparat un
amestec exploziv de praf/aer. Trebuie totusi sa se tina seama de faptul ca o sursa de
degajare permanenta mica sau diluata, poate sa produca in timp un strat de praf potential
periculos.

In functie de ordinea descrescatoare a probabilitatii de aparitie sursele de degajare se impart in

urmatoarele grade:
- Formarea continua a unui nor de praf: locuri in care un nor de praf poate exista in
mod continuu sau care se presupune ca este prezent perioade lungi sau perioade
scurte care se repeta frecvent.
- Grad de degajare primar: o sursa de la care se poate presupune ca degaja periodic
sau ocazional, in timpul functionarii normale.
- Grad de degajare secundar: o sursa de la care se presupune ca nu degaja in timpul
functionarii normale si daca totusi degaja, este probabil sa se intample rar si perioade
scurte.

intinderea zonei: Distanta, in orice directie, intre marginea unei surse de degajare si
punctul in care riscul asociat acestei zone este considerat ca nu mai exista.

temperatura de aprindere a unui strat de praf: Temperatura minima a unei suprafete

calde, pentru care aprinderea se produce intr-un strat de praf, de grosime data, depus pe
aceasta suprafata calda.

temperatura de aprindere a unui nor de praf: Temperatura minima a peretelui interior

cald al unui cuptor, la care se produce aprinderea in aer a unui nor de praf.
2. ARII PERICULOASE EX GENERATE DE GAZE, VAPORI, CETURI SI LICHIDE
INFLAMABILE

Clasificarea acestor arii este o metoda de analiza si de clasificare a mediului in care pot
apare atmosfere explozive gazoase, astfel incat sa faciliteze alegerea corecta a aparaturii
electrice utilizabile fara pericol in acest mediu, tinand cont de grupele de gaze si clasele de
temperatura ale gazelor.
Prima etapa consta in evaluarea probabilitatii aparitiei unei atmosfere explozive gazoase,
conform definitiilor zonelor 0, 1 si 2.
O data ce au fost determinate frecventa si durata de degajare probabile(si, in consecinta ,
gradul de degajare), procentul de degajare , concentratia, viteza de degajare, ventilatia si ceilalti
factori care au o influenta asupra tipului si/sau intinderea zonei, se dispune de o baza
corespunzatoare pentru a decide daca este probabila prezenta unei atmosfere gazoase in arii
invecinate.
Elementele de baza pentru determinarea tipului zonelor periculoase sunt:

- identificarea sursei de degajare si

-determinarea gradului de degajare.
Surse de degajare
Daca s-a constatat ca un element de echipament poate elibera material inflamabil in atmosfera,
trebuie mai intai sa se determine gradul de degajare, conform definitiilor, constatand frecventa si
durata probabila a degajarii. Prin aceasta procedura, fiecare sursa de degajare va fi clasificata
ca fiind fie de grad continuu, de grad primar sau de grad secundar.
Dupa ce s-a constatat gradul degajarii, este necesar sa se determine debitul degajarii si ceilalti
factori care pot influenta tipul si intinderea zonei.
Probabilitatea prezentei unei atmosfere explozive gazoase si, in consecinta, tipul de zona
depind in principal de:
- gradul degajarii si
- gradul ventilatiei .
Intinderea zonei depinde, in principal, de parametrii fizici si chimici ai materialului inflamabil si
ai procesului de productie cum sunt:

Debitul de degajare a gazelor si vaporilor

Limita inferioara exploziva ( LEL- lower explosion limit)

Ventilatia

Densitatea relativa a gazului sau a vaporilor in momentul degajarii

Conditiile climatice

Topografia

Figura 1 Exemplu de raspandirea gazelor lichefiate (exemplu)1

Cresterea debitului de degajare mareste intinderea zonei. Debitul de degajare depinde, la
randul sau, de alti parametri, si anume :
a) Geometria sursei de degajare
b) Viteza de degajare
c) Concentratia gazului inflamabil sau a vaporilor inflamabili in amestecul degajat
d) Volatilitatea unui lichid inflamabil
e) Temperatura lichidului
Deschideri considerate surse posibile de degajare
Trebuie considerate ca surse de degajare posibile deschiderile existente intre arii.
Gradul de degajare al acestor surse va depinde de :
- tipul de zona al ariei alaturate ariei studiate;

- frecventa si durata perioadelor de deschidere;

- eficienta garniturilor de etansare sau imbinarilor;
- diferenta de presiune intre ariile in cauza.
Clasificarea deschiderilor
Deschiderile sunt clasificate A,B,C,D dupa urmatoarele caracteristici :
Tipul A - Deschideri care nu se conformeaza caracteristicilor specificate pentru tipurile B, C sau
D.
Tip B - Deschideri care sunt in mod normal inchise (de exemplu cu inchidere automata) si
ramificatii care se deschid rareori, si care au fitinguri de inchidere.
Tip C - Deschideri care sunt in mod normal inchise si sunt rareori deschise, conforme definitiei
tipului B, dar care sunt in plus echipate cu dispozitive de etansare (de exemplu
garnituri) pe intreg perimetrul sau doua deschideri tip B in serie prevazute cu
dispozitive de inchidere automata independente.
Tip D - Deschideri normal inchise, conforme definitiei tipului C, care nu pot fi deschise decat prin
mijloace speciale sau in caz de urgenta.
Deschiderile tip D sunt in mod efectiv etanse, cum ar fi treceri utilitare (de exemplu
conducte, tevi) sau pot fi o combinatie intre o deschidere tip C, alaturata unei regiuni
periculoase, si o deschidere tip B in serie.
Zona in amonte de
deschidere
Zona 0

Zona 1

Zona 2

Tipul deschiderii
A

Gradul de degajare al deschiderii,

considerata ca sursa de degajare
Continuu

(Continuu) / primar

Secundar

D
A

Fara degajare
Primar

(Primar) / secundar

(Secundar)/fara degajare

D
A

Fara degajare
Secundar

(Secundar) / fara degajare

Fara degajare

Fara degajare

Nota: Pentru gradele de degajare din paranteze, se va lua in considerare la proiectare

frecventa de functionare a deschiderilor.
Ventilatia
Ventilatia naturala
Acesta este tipul de ventilatie care este realizat prin miscarea aerului datorita vantului
si/sau gradientelor de temperatura. In aer liber, ventilatia naturala este adesea suficienta pentru
a asigura dispersia intregii atmosfere explozive care ar apare in arie. Ventilatia naturala poate fi
de asemenea eficienta in anumite situatii in interiorul cladirilor (de exemplu cand o cladire are
deschideri in pereti si/sau acoperis).
Ventilatie artificiala
Miscarea aerului necesara pentru ventilatie, este asigurata prin mijloace artificiale, de
exemplu ventilatoare sau exhaustoare. Desi ventilatia artificiala este utilizata in principal intr-o
incapere sau intr-un spatiu inchis, ea poate fi utilizata, de asemenea, in aer deschis pentru a
compensa reducerea sau impiedicarea ventilatiei naturale datorita obstacolelor.
Ventilatia artificiala a unei arii poate fi fie generala fie locala si, in ambele cazuri, corespund
diferite grade de miscare si de inlocuire a aerului.

Figura 2 - Exemplu de amplasare corecta a deschiderilor de ventilare pentru gazele si vaporii

mai grei decat aerul2

Gradul de ventilare
Sunt recunoscute trei grade de ventilatie :
- Ventilatie puternica (VP)
Ea poate sa reduca concentratia la sursa de degajare practic instantaneu, ceea ce
conduce la o concentratie inferioara limitei inferioare de explozivitate. Rezulta o zona de mica
intindere (daca nu chiar de intindere neglijabila).
-Ventilatie medie (VM)
Ea poate sa controleze concentratia, ceea ce conduce la o situatie stabila, in care
concentratia, in limitele zonei, este inferioara fata de LEL in timpul degajarii si in care atmosfera
exploziva nu persista in mod neobisnuit dupa oprirea degajarii.
- Ventilatie slaba (VS)
Ea nu poate controla concentratia pe parcursul degajarii si/sau nu poate impiedica
persistenta atmosferei explozive in mod neobisnuit dupa oprirea degajarii.
Disponibilitatea ventilatiei
Trebuie luate in considerare trei niveluri de disponibilitate a ventilatiei :
- foarte bun : ventilatia exista practic permanent;
- bun : se asteapta ca ventilatia sa existe in timpul functionarii normale. Sunt permise
intreruperi, daca ele se produc rareori si pentru perioade scurte;
- mediocru : ventilatia care nu satisface criteriile unei ventilatii foarte bune sau bune,
totodata, nu este de asteptat sa existe intreruperi prelungite.
O ventilatie, a carei disponibilitate nu satisface nici macar criteriile nivelului mediocru , nu
trebuie sa se considere ca ar contribui la ventilarea ariei.
Tabelul B.1 - Influenta ventilatiei asupra tipului de zona
Ventilatie
Grad
Grad
de
degajare

Puternic

Mediu
Disponibilitate
Mediocra
Foarte
Buna

Foarte buna

Buna

Continuu

(Zona 0 IN)
Zona
nepericuloasa1)

(Zona 0 IN)
Zona 21)

(Zona 0
IN)
Zona 11)

Zona 0

Primar

(Zona 1 IN)

(Zona 1 IN)

(Zona 1

Zona 1

Buna

Mediocra

Zona
0+
Zona
2
Zona

Zona 0 +
Zona 1

Zona 1 +

Slab
Foarte
Buna,
Buna sau
Mediocra
Zona 0

Zona 1 sau

Zona
nepericuloasa1)

Zona 21)

IN)
Zona 21)

1+
Zona
2
Zona
2

Secundar 2)

1)

Zona 2

Zona 0 3)

(Zona 2 IN)
(Zona 2 IN)
Zona 2
Zona 2
Zona 2
Zona 1 si
Zona
Zona
chiar
nepericuloasa1)
nepericuloasa1)
Zona 0 3)
Zona 0 IN, 1 IN sau 2 IN indica o zona teoretica a carei intindere este neglijabila in conditii normale.

2)

Aria zonei 2, creata de o degajare de grad secundar, poate depasi aria atribuita unei degajari de grad
primar sau de grad continuu; in acest caz, trebuie luata in considerare distanta cea mai mare.
3)
Va fi zona O daca ventilatia este atat de slaba si degajarea astfel incat, in practica, o atmosfera
exploziva este prezenta efectiv permanent (adica situatia este apropiata de cazul in care nu exista ventilatie).
NOTA: + inseamna inconjurat de .

EXEMPLE
Exemplul 1: O pompa industriala normala montata la nivelul solului, situata in exterior,
care pompeaza lichid inflamabil.

Principalii factori care influenteaza tipul si intinderea zonei

Uzine si procese de productie
Ventilatie
Tipul..
Gradul

Naturala

Artificiala

Medie

Disponibilitate.
Sursa de degajare

Puternica *

Mediocra

Buna

Grad de degajare

Garnitura pompeiPrimar si secundar

Produs
Punct de aprindere. Inferior temperaturii de lucru si temperaturii ambiante
Densitatea vaporilor.. Mai mare decat a aerului
_______________________________________________________________
* Fluxul de aer de la motorul pompei
Luand in considerare parametrii relevanti, se obtin urmatoarele valori tipice pentru o pompa care
are o capacitate de 50 m3/h si functioneaza la joasa presiune :
a = 3 m pe orizontala de la sursa de degajare;
b = 1 m de la nivelul solului si pana la 1 m deasupra sursei de degajare.
NOTA - Datorita ventilatiei puternice, intinderea zonei 1 este neglijabila.
Exemplul 2: Rezervor de depozitare lichide inflamabile, situat in exterior, cu acoperis fix
si fara plafon intern plutitor.

Principalii factori care influenteaza tipul si intinderea zonei

Uzine si procese de productie
Ventilatie
Tipul..

Naturala

Gradul

Mediu *

Disponibilitate..
Sursa de degajare

Foarte buna
Grad de degajare

Suprafata lichidului.. Continuu

Deschiderile de ventilatie si alte deschideri in acoperis Primara
Flanse, etc. situate in interiorul perimetrului digului de retentie si supraplinului rezervorului
Secundara
Produs
Punct de aprindere. Inferior temperaturii de proces si temperaturii ambiante
Densitatea vaporilor.. Mai mare decat a aerului
________________________________________________________________
* In interiorul rezervorului si al canalului, slaba.
Luand in considerare parametrii relevanti, se obtin urmatoarele valori tipice pentru acest
exemplu:
a = 3 m de la deschiderea de ventilatie;
b = 3 m deasupra acoperisului;
c = 3 m pe orizontala de la rezervor.
3. ARII PERICULOASE EX GENERATE DE PRAFURI, FIBRE SAU SCAME COMBUSTIBILE
Praful exista in spatiile tehnologice sub doua forme: praf in suspensie si praf depus.
Pentru clasificarea spatiilor industriale cu pericol de praf (pulbere) combustibil se adopta
un concept similar celui utilizat pentru gaze si vapori inflamabili pentru a da o indicatie asupra
riscului de incendiu si/sau de explozie, daca exista o sursa de aprindere. Totodata, spre
deosebire de gaze si vapori inflamabili, praful combustibil nu va fi in mod necesar evacuat prin
ventilatie sau difuzie, dupa ce degajarea a fost oprita. Aceasta are implicatii in clasificarea ariilor,
care este diferita de cea pentru gazele si vaporii inflamabili. Daca se genereaza in permanenta
sau pe perioade lungi de timp nori de praf, foarte diluati si deci neexplozivi, in timp se formeaza
straturi groase de praf. Plecand de la aceste straturi de praf, miscarile rapide de aer pot genera
nori de praf, creand amestecuri explozive de praf/aer. O depunere de praf care mocneste, daca
este deranjata poate aprinde, in consecinta, norul de praf.
Clasificarea ariilor este o metoda de analiza si de clasificare a mediului instalatiilor sau
uzinelor, in functie de probabilitatea de aparitie a amestecurilor explozive praf/aer si de straturile
de prafuri combustibile. Aceasta va usura selectia corecta a aparaturii electrice destinata
utilizarii in deplina securitate intr-un astfel de mediu, tinand cont de caracteristicile prafului.

Pentru clasificarea ariilor, trebuie specificate cu claritate natura prafului si instalatiile care
se utilizeaza si trebuie parcurse urmatoarele etape:
a) Prima etapa este identificarea caracteristicilor prafului, de exemplu marimea
particulelor, umiditatea, temperaturile de aprindere in nor si in strat si rezistivitatea.
b) A doua etapa este identificarea locurilor in care pot fi prezente prafuri sau surse de
degajare a prafului.
c) A treia etapa este determinarea probabilitatii de aparitie a unei degajari de la aceste
surse si in consecinta probabilitatea de aparitie a amestecurilor explozive prafuri/aer in diferite
parti ale instalatiei.
d) A patra etapa este identificarea posibilitatii de formare a straturilor de praf potential
periculoase.
Functie de probabilitatea de formare a amestecurilor praf/aer potential explozive si a
straturilor de praf potential periculoase, ariile pot fi desemnate conform tabelului 2.
Tabelul 2
Gradul sursei

Nori de praf

Permanenta
Primara
Secundara

20
21
22

Straturi de praf de grosime controlata

Perturbate frecvent
Perturbate rar
21
22
21
22
21
22

Intinderea zonelor
Zona 20 :
- interiorul echipamentului de manevrare si de producere a produselor pulverulente in
care amestecuri explozive praf/aer sunt prezente in permanenta sau in mod frecvent;
- interiorul unei ingradiri de praf in care se pot forma straturi de praf cu grosime excesiva
si necontrolabila.
Zona 21 :
- interiorul unui echipament de manevrare a produselor pulverulente in care un amestec
exploziv praf/aer este susceptibil sa se produca;
- zona se intinde in exteriorul echipamentului, formata de o sursa de degajare, si care
depinde de asemenea de mai multi parametri, precum cantitatile de praf, debitul, marimea
particulelor si continutul de umiditate al produsului.
- aceasta zona trebuie sa fie usor extinsa, in mod normal, o sursa de degajare tipica nu
va crea un amestec exploziv praf/aer cu intindere peste 1m in jurul perimetrului sursei (de
exemplu, vizor deschis) si se va intinde vertical pana la sol sau pana la nivelul unui planseu
solid;
Zona 22 :

In majoritatea cazurilor, intinderea zonei 22 poate fi definita evaluand sursele de

degajare, in raport cu mediul, care ocazioneaza fie amestecuri explozive praf/aer, fie straturi
periculoase de praf, fie amandoua.
Totodata, in exteriorul ingradirilor de praf, toate tipurile de degajare care creeaza un strat
de praf necontrolabil (de exemplu intretinere necorespunzatoare), ceea ce este inacceptabil,
antreneaza intotdeauna o zona 20.
EXEMPLE
Exemplul1: Punct de golire a sacilor fara ventilatie aspiranta, in exteriorul unei cladiri
Sistemul de golire este amplasat in exterior.
Zona 20
Zona 21

Zona 22

In interiorul buncarului, pentru ca in acesta in timpul functionarii normale este

prezent un amestec exploziv de praf/aer frecvent, sau continuu, si se formeaza sau
sunt prezente straturi de praf cu grosime excesiva si necontrolabila.
Gura de vizitare deschisa este o sursa cu grad de degajare primar; este probabila
aparitia unui amestec exploziv de praf/aer. In consecinta, trebuie definita o zona
21 in jurul acestei guri de vizitare, cu o latime de 1 m de la margine si in jos pana la
pardoseala.
Datorita agentilor atmosferici, zona 22 va fi limitata la maxim 1 m in jurul limitei
zonei 21.

Note
1 Toate distantele sunt date doar cu titlu informativ. In practica sunt posibile alte distante.
2 Pot fi necesare masuri de protectie suplimentare, precum eliberarea presiunii de explozie
catre atmosfera sau limitarea exploziei cu baraje, protectia la intemperii etc.
Figura 1 - Punct de golire a sacilor fara ventilatie aspiranta, in interiorul cladirii
Exemplul 2: Punct de golire a sacilor situat in interior, cu ventilatie aspiranta
In acest exemplu, sacii sunt goliti manual, in mod frecvent, intr-un buncar, de unde continutul
este transportat pneumatic in alte parti ale instalatiei. O parte a buncarului este intotdeauna
plina cu produs. Buncarul este prevazut cu ventilatie aspiranta. In acest fel, produsul pulverulent
poate fi retinut, pe cat posibil, in sistem.

Zona 20
Zona 21
Zona 22

In interiorul buncarului, pentru ca in acesta in timpul functionarii normale este

prezent un amestec exploziv de praf/aer frecvent si se formeaza sau sunt prezente
straturi de praf cu grosime excesiva si necontrolabila.
Daca sistemul de ventilatie aspiranta s-a defectat sau este necorespunzator,
deschiderea este o sursa cu grad de degajare primar, conducand la o zona 21, cu
o latime de 1 m in jurul marginii gurii de alimentare.
In cazul sistemelor de ventilatie aspiranta bine proiectate, orice degajare de praf va
fi aspirata in interior. Gura de alimentare poate fi astfel definita ca sursa cu grad de
degajare secundar, conducand la o zona 22, cu o latime de 1 m in jurul marginii
gurii de alimentare.
Golirea sacilor va produce o degajare de praf in timpul manevrarii. In consecinta,
trebuie sa se defineasca o arie cu o latime de 2 m in jurul gurii de alimentare ca
zona 22. Daca intretinerea curateniei este slaba, se poate prafui o arie mai intinsa
a incaperii si aceasta trebuie sa fie clasificata corepunzator.

Note
1 Toate distantele sunt date doar cu titlu informativ. In practica sunt posibile alte distante.
2 Pot fi necesare masuri de protectie suplimentare, precum eliberarea presiunii de explozie
catre atmosfera sau limitarea exploziei cu baraje, protectia la intemperii etc..
Figura 2 - Punct de golire a sacilor situat in interior, cu ventilatie aspiranta
Exemplul 3: Ciclon cu filtru: evacuarea in exteriorul incaperii
In acest exemplu, ciclonul si filtrul fac parte dintr-un sistem de extractie prin aspiratie. Produsul
extras traverseaza o vana rotativa care functioneaza continuu, pentru a cadea intr-un buncar
inchis.Ventilatorul amplasat la iesirea filtrului evacueaza aerul aspirat in exterior. In buncarul
filtrului nu se asteapta nici o retinere a produsului.
Concentratia medie de praf care se obtine in timpul transportului este mult sub limita inferioara
de explozivitate a produsului respectiv.
Zona 20

Nu exista zona 20, deoarece nu va fi prezenta, sau intalnita frecvent la functionare

normala o concentratie mai mare decat limita inferioara de explozivitate a
amestecurilor explozive de praf/aer. De asemenea, nici o retinere a produsului in

Zona 21

Zona 22

filtru si nici un strat de praf gros nu se aseapta sa se produca.

Chiar daca concentratia medie a prafului este cu mult sub LEL a produsului
respectiv, aceasta nu garanteaza ca nu vor aparea in anumite perioade amestecuri
cu concentratii mai mari. Depunerile din interiorul conductelor pot fi brusc
involburate si antrenate, in proces o cantitate mare de praf poate fi necesar sa se
separe. Curatirea sacilor filtrului poate conduce, de asemenea, la concentratii
explozive de praf.
Praful se poate degaja de la fata curata a filtrului prin scapari bruste (sursa cu grad
de degajare secundar), sau in permanenta, in concentratii foarte mici (sursa cu
grad de degajare permanent). Situatia este similara pentru conductele din aval de
filtru, pentru ventilator si in jurul gurii de evacuare. In exterior, o arie de 1 m in jurul
gurii de evacuare va fi considerata ca zona 22.
NOTA - Aria care inconjoara echipamentul poate fi necesar sa se clasifice ca zona
22 (in loc de zona nepericuloasa) daca straturile de praf sunt prezente, de exemplu
ca urmare a scurgerilor de la racorduri flexibile in partea cu suprapresiune a
conductei de aer curat (in aval de ventilator).

Note
1 Toate distantele sunt date doar cu titlu informativ. In practica sunt posibile alte distante.
2 Pot fi necesare masuri de protectie suplimentare, precum eliberarea presiunii de explozie
catre atmosfera sau limitarea exploziei cu baraje, protectia la intemperii etc.
Figura 3 - Ciclon si filtru: evacuarea in exteriorul incaperii
Exemplul 4: Ciclon si filtru: evacuarea in interiorul unei incaperi
In acest exemplu, ciclonul si filtrul fac parte dintr-un sistem de transport pneumatic la presiune
pozitiva. Produsul extras traverseaza o vana rotativa, pentru a cadea intr-un siloz. Ventilatorul
amplasat la iesirea filtrului evacueaza in incapere aerul aspirat.
In interiorul ciclonului, presiunea este usor superioara presiunii atmosferice, datorita prezentei
sistemului pneumatic. In filtru, presiunea este in mod normal usor inferioara presiunii
atmosferice. Concentratia de praf la care are loc transportul este mult peste limita inferioara de
explozie a produsului respectiv.

Zona 20
Zona 21
Zona 22

In interiorul ciclonului, filtrului si conductelor, deoarece in timpul functionarii normale

aici sunt prezente in permanenta amestecuri explozive de praf/aer.
In acest proces nu poate fi definita nici o zona 21.
Praful se poate degaja pe fata curata a filtrului prin scapari bruste (sursa cu grad
de degajare secundar) cu concentratii mari sau in permanenta, in concentratii
foarte mici.
Situatia este similara si pentru conductele din aval de filtru, pentru ventilator si in
jurul gurii de evacuare. O arie cu o latime de 1 m in jurul marginilor gurii de
evacuare va fi clasificata ca zona 22.
Gura de evacuare a filtrului refuland cantitati foarte mici de praf in incapere, in timp
se pot forma straturi de praf in interiorul incaperii. Intreaga incapere trebuie deci sa
fie clasificata ca zona 22. Cea mai mare parte a incaperii poate fi clasificata ca
zona nepericuloasa, numai daca se asigura o intretinere corespunzatoare a
curateniei, la intervale regulate, care sa permita limitarea grosimii stratului de praf.
Conducta si orificiul de evacuare a presiunii de explozie pot avea scapari sau se
pot rupe (sunt posibile usoare suprapresiuni) si constituie, in acest caz, o zona 22
(rupere sau scurgere).

Note
1 Toate distantele sunt date doar cu titlu informativ. In practica sunt posibile alte distante.
2 Pot fi necesare masuri de protectie suplimentare, precum eliberarea presiunii de explozie
catre atmosfera sau limitarea exploziei cu baraje, protectia la intemperii etc.
Figura 4 - Ciclon si filtru: evacuarea in interiorul unei incaperi
Caracteristile de explozie ale unor prafuri industriale
Nr. crt.

Denumirea
prafului

Temperatura
de aprindere

Concen
-

Energi
a

Granulo
-

Pericolu
l

Concen
-

in
suspensi
e

6.

1
Aluminiu (praf)
Alcool
polivinilacetic
Bumbac
(scame)
Bumbac (praf)
Bumbac
umplutura
pentru textolit
Canepa

7.

Coji de nuca

8.

Carbune cu
subst. vol.
reduse
Carbune
(f.
volatil)
Celuloza praf
(lignina)
Celuloza

1.
2.
3.
4.
5.

9.
10.
11.
12.

Clei de piele
(praf)
Ebonita

13.

Faina de lemn

14.

Hartie

15.

in
strat

2
650
540

3
190
440

470
520
210
6,6

385

minima
de
aprindere

metria
prafului

relativ
de
explozi
e

%vol.

g/m3
4
45
35

5
0,015
0,12

6
10-15

7
puternic
puternic

50
500

0,025
1,92

7-1000

slab

7-20

foarte
puternic
80
40
30

55

0,06

310
270

45
55

0,008
0,03
0,03

74

foarte
puternic
foarte
puternic
puternic

410
480
550
360
320
430

0,08

30

0,030

40

0,02

360

74

puternic

300
1000
36
1000

17
fibra
50020

0,05

puternic

450

250

20

0,06

puternic

260

35

0,04

puternic

19.

Lemn - pin alb - 470

faina
Lemn scoarta de
brad
Lemn umplutura

20.

Lemn tare (fag) 420

311
5

21.

Lignina
450
hidralizata
Lignina foioase 316

18.

22.

puternic
foarte
puternic
40
196

17
13
11

45

17.

16

445

Ierburi si muschi 460

Lemn coaja

50

16.

tratia de
oxigen

250
420

430
440
420
635
610

tratia
min. de
explozi
e

30

70
160
0,02
850

foarte
puternic
puternic

13

23.

Lignina conifere 382

196

35

850

puternic

24.

Lignina bumbac 327

196

63

850

puternic

25.

Lignina sulfonat 590

de Ca
Lignina rasina 450

26.
27.

Novolac

520

28.

Nylon

500

29.

Nitroceluloza

30.

Poliuretan

31.

Plexiglas praf

485

32.

Praf de pluta

460

33.

35.

35-50
430

autoaprinde
-re
230
425

1
2
Polietilena
410
(inalta presiune)
Polipropilena 430

46-63

210

35

0,035

35

0,02

3
380

20

400

25

Polistiren

475

20

37.

Polistiren
modificat cu
cauciuc
Poliuretan

460

800

39.

425

Rasina alchidica 500

440

5
0,03

155

0,12

slab

15

foarte
puternic
puternic

13

foarte
puternic
modera
t
foarte
puternic
foarte
puternic
foarte
puternic
foarte
puternic

11

41.

Rasina
aminoureoformal
-dehidica
Rasina
celulozica
Rasina
polieterclorinata
Rasina
epoxidica
Rasina
poliamidica
Rasina fenolica

450

75

0,08

320

25

0,01

460

45

0,16

630
540
500

30
20
30

0,035
0,015
0,02

500

30

0,02

Rsasina poli
agrilonat

710

25

0,02

47.

0,02

0,02

46.

8
13

30

35

45.

17

500

44.

74

0,016

Rasina alilica

43.

foarte
puternic
foarte
puternic
7

74

40.

42.

foarte
puternic
foarte
puternic
foarte
puternic

0,03

36.

38.

0,100

40

Praf de rumegus 430

0

34.

160

74

74

17

12
13
14
15

48.
49.
50.
51.
52.
53.
54.

Rasina
polietilentereftal
at
Rasina de
polietilena
Rasina
polimetilena
Rasina
polipropilena
Rasina
poliuretan
Rasina naturala
DK
Rasina
metacrilat de
etilstiren

500

40

0,04

puternic

13

410

20

0,01

12

520

150

0,064

420

20

0,03

25

0,02

390

15

0,01

440

25

0,02

foarte
puternic
modera
t
foarte
puternic
foarte
puternic
foarte
puternic
foarte
puternic

550

390

14

Bibliografie
- SR EN 60079-10
- SR CEI 61241-10:2005
- NP 099-04

Aparatura electrica pentru atmosfere explozive gazoase. Partea 10:

Clasificarea ariilor periculoase.
Aparatura electrica destinata utilizarii in prezenta prafurilor combustibile.
Partea 3: Clasificarea ariilor in care sunt sau pot fi prezente prafuri
combustibile.
Normativ pentru proiectarea, executarea, verificarea si exploatarea
instalatiilor electrice in zone cu pericol de explozie.

Alegerea si instalarea aparaturii in arii periculoase

5.1. Pentru alegerea corecta a aparaturii electrice pentru arii periculoase, trebuie
cunoscute urmatoarele elemente:
- clasificarea ariei periculoase in zone, conform SR EN 60079-10;
- clasa de temperatura sau temperatura de aprindere a ga 545d34f zelor sau vaporilor;
- grupa (subgrupa) aparaturii electrice;
- conditiile locale (temperatura ambianta si factorii care pot influenta negativ
protectia la explozie).
5.2. In zona 0 pot fi utilizate numai aparatura si circuite cu securitate intrinseca de
categoria ia, conform SR EN 50020-2003

5.3. In zona 1 se poate utiliza aparatura permisa pentru zona 0 precum si aparatura cu
urmatoarele tipuri de protectie:

Capsulare antideflagranta
Aparatura presurizata
Inglobare in nisip
Imersiune in ulei
Securitate marita
Securitate intrinseca
Incapsulare

conform SR EN 50018-2003

p
q
o
e
i
m

conform SR EN 50016-2000
conform SR EN 50017-1998
conform EN 50015-1998
conform SR EN 50019-2003
conform SR EN 50020-2003
conform SR EN 50028-1995

*) Standardele romanesti din seria 6877 (nr. 4,5,6,7,8,9,10,11) vor ramane in

vigoare pana la finalizarea actiunii de asimilare a standardelor EN.
5.4. In zona 2 se poate utiliza aparatura admisa pentru zonele 0 sau 1 precum si
aparatura special proiectata pentru zona 2, ca, de exemplu, tipul de protectie n, conform CEI
60079-15 (a se vedea 4.3.8).
5.5. Prevederile de la 5.3 si 5.4 nu sunt obligatorii in cazul instalatiilor pilot sau legate de
activitatea de cercetare-dezvoltare, daca sunt indeplinite, dupa caz, una sau mai multe din
urmatoarele conditii:
- s-au luat masuri pentru a preveni aparitia unei atmosfere explozive periculoase;
- la aparitia unei atmosfere periculoase, aparatura electrica este deconectata
automat;
- personalul si mediul nu sunt periclitate de explozii sau incendii.
Personalul de exploatare trebuie sa ia cunostinta de aceste conditii in scris si sa fie
instruit in privinta prescriptiilor privind utilizarea aparaturii electrice in arii periculoase.
5.6. Alegerea si montarea aparaturii electrice trebuie facuta astfel incat sa fie evitata
influenta factorilor externi precum: umiditatea, caldura, vibratiile, agentii chimici, etc.
5.7.La instalarea aparaturii in protectie antideflagranta trebuie evitata apropierea de
obstacole solide (pereti, conducte, suporti de montare, etc.)
Distantele minime de separare de la flansa antideflagranta in functie de subgrupa de
aparatura sunt:
-pentru subgrupa IIA

10 mm

-pentru subgrupa IIB

30 mm

-pentru subgrupa IIC

40 mm

5.8. Imbinarile antideflagrante trebuie protejate impotriva coroziunii prin aplicarea unor
lubrifianti care nu se intaresc si care, de regula, sunt indicati de fabricant in functie de tipul
aparaturii.
De exemplu, pentru imbinari cu flanse si cep la corpuri de iluminat se recomanda pasta
siliconica, rezistenta la temperaturi intre -40C si +200C.

5.9. Carcasele aparaturii cu tipul de protectie e, care contin parti sub tensiune
neizolate trebuie sa aiba un grad de protectie de cel putin IP 54, iar cele care contin parti sub
tensiune izolate trebuie sa aiba un grad de protectie de cel putin IP 44.
Pentru masini electrice rotative instalate in medii curate si supravegheate de personal
calificat se admite un grad de protectie IP 20 (cu exceptia cutiilor de borne).
5.10. Aparatura cu tipul de protectie p sau i trebuie instalata cu respectarea
prevederilor de la cap 9 si respectiv 11.
5.11.Suplimentar fata de prevederile de mai sus, la instalarea aparaturii in arii
periculoase trebuie respectate si instructiunile sau recomandarile fabricantului aparaturii.

Prescriptii de instalare pentru tipul de protectie i- securitate intrinseca

Spre deosebire de alte tipuri de protectie antiexploziva, unde trebuie avuta in vedere
limitarea energiei in aparatura pentru a evita aprinderea unui amestec exploziv, la
echipamentele cu securitate intrinseca si circuitele aferente trebuie avuta in vedere asigurarea
integritatii acestora prin protejarea impotriva patrunderii energiei din alte surse.
In acest fel, chiar in caz de defect (scurtcircuit, punere la pamant sau ruperea
circuitului), energia limita in circuit nu este depasita.
De aceea, prin modul de instalare a circuitelor cu securitate intrinseca, trebuie sa se
urmareasca mentinerea separarii fata de alte circuite.
11.1. Instalatii pentru zonele 1 si 2
11.1.1. Aparatura cu securitate intrinseca si partile cu securitate intrinseca ale aparaturii
asociate, instalate in zonele 1 sau 2, trebuie sa fie conforme cu SR EN 50020.
11.1.2. Se recomanda ca aparatura asociata sa fie amplasata in afara a 343h72d riei
periculoase sau, daca acest lucru nu este posibil din motive practice, sa aiba o protectie
antiexploziva corespunzatoare.
11.1.3. Tensiunea de alimentare a aparaturii electrice asociate nu trebuie sa fie mai
mare decat tensiunea inscrisa pe eticheta acesteia, iar curentul de scurtcircuit prezumat al
sursei de alimentare nu trebuie sa fie mai mare de 1500 A.
11.1.4. Tensiunea de incercare a cablurilor folosite pentru circuitele cu securitate
intrinseca trebuie sa fie de minimum 500 V c.a.
Diametrul conductoarelor individuale din locurile cu pericol de explozie trebuie sa fie de
minimum 0,1 mm.
11.1.5. Ecranul cablurilor trebuie legat la pamant la capatul din zona nepericuloasa, intrun singur punct.
11.1.6. Ecranul trebuie legat la pamant in mai multe puncte in una din urmatoarele
situatii de mai jos:
a) daca ecranul are o rezistenta mare sau exista un ecran suplimentar impotriva
interferentelor inductive, conectarea la pamant in mai multe puncte trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii:
- conductorul de legare la pamant sa fie izolat si sa aiba o sectiune minima de 4 mm 2
cupru;
- conductorul de legare la pamant si ecranul sa fie legate la pamant in acelasi
punct, situat la capatul din zona nepericuloasa;
- ansamblul conductor de legare la pamant-ecran sa reziste la o incercare a
izolatiei la 500 V fata de toate celelalte conductoare din cablu si toate armaturile de cablu;

- valoarea L/R a cablului sa nu depaseasca valorile permise, prevazute in

certificate, marcajul echipamentului sau instructiunile de utilizare (a se vedea si 11.1.18).
b) daca zona de instalare a cablului prezinta un inalt grad de echipotentialitate
(este asigurata egalitatea potentialelor dintre cele doua extremitati ale circuitului), ecranele pot fi
racordate la pamant la cele doua capete, si, daca e necesar, in oricare alt punct intermediar.
c) se pot efectua legari la pamant multiple, prin condensatoare a caror
capacitate totala echivalenta nu depaseste 10 nF.
Armatura cablului trebuie conectata la sistemul de legare echipotentiala in cel putin un
punct, pentru a evita aparitia de scantei periculoase.
Se recomanda conectarea armaturii la sistemul de legare echipotentiala prin intermediul
intrarilor de cablu de la cele doua capete.
11.1.7. La instalarea cablurilor ce contin circuite cu securitate intrinseca trebuie
respectata una din urmatoarele conditii:
- sa fie protejate impotriva riscului de deteriorare mecanica;
- sa fie armate, ecranate sau cu invelis metalic;
- sa fie separate de cablurile continand circuite fara securitate intrinseca.
11.1.8. Nu sunt permise in acelasi cablu multifilar circuite cu securitate intrinseca si
circuite fara securitate intrinseca.
11.1.9. In afara cazurilor in care sunt permise in mod special, circuitele cu siguranta
intrinseca nu trebuie dispuse in aceleasi cabluri, manunchiuri, tuburi de protectie, poduri de
cabluri cu circuitele fara securitate intrinseca, ci trebuie separate cu ajutorul unor bariere
mecanice.
Asemenea bariere nu sunt necesare, daca toate cablurile sunt ecranate sau cu invelis
metalic legat la pamant sau daca sunt fixate solid, astfel incat sa se mentina o separare fizica
corespunzatoare.
11.1.10. O atentie deosebita trebuie acordata evitarii influentei campurilor
electromagnetice perturbatoare, generate fie de cabluri monofilare prin care circula curenti mari,
fie de linii electrice aeriene de inalta tensiune, prin montarea cablurilor continand circuite cu
securitate intrinseca la distante corespunzatoare sau prin folosirea de ecrane sau
conductoare torsadate.
11.1.11. Cablurile care contin circuite cu securitate intrinseca trebuie sa fie marcate prin
etichetare sau codificarea culorilor. Culoarea folosita trebuie sa fie albastru deschis.
Marcarea circuitelor cu securitate intrinseca nu este necesara daca toate cablurile cu si
fara securitate intrinseca sunt armate, ecranate sau cu invelis metalic.
11.1.12. Cablurile continand mai multe circuite cu securitate intrinseca trebuie sa
indeplineasca urmatoarele cerinte suplimentare:

- izolatia conductoarelor sa reziste la o incercare de rigiditate dielectrica la o

tensiune dubla fata de tensiunea nominala, dar minimum 500 V c.a.;
- cablul sa reziste la o incercare de rigiditate dielectrica cu o tensiune de
minimum 500 V c.a., aplicata intre toate conductoarele legate impreuna si armatura si ecranul
legate impreuna si de minimum 1000 V c.a., aplicata intre doua manunchiuri de conductoare
legate impreuna, fiecare continand jumatate din numarul de conductoare ale cablului.
11.1.13. In instalatiile electrice care contin circuite cu securitate intrinseca (dulapuri de
masura si control, cutii de conexiuni, etc.) bornele trebuie separate in mod sigur de circuitele
fara securitate intrinseca (de exemplu printr-un perete de separare sau printr-o distantare de cel
putin 50 mm). Bornele circuitelor cu securitate intrinseca trebuie marcate corespunzator si
trebuie sa satisfaca prescriptiile SR EN 50020.
11.1.14. Circuitele cu securitate intrinseca pot fi izolate fata de pamant sau legate intrun punct la sistemul de legare echipotentiala, daca acesta acopera toata aria in care sunt
instalate circuitele cu securitate intrinseca.
Alegerea uneia din cele doua metode de instalare trebuie sa aiba in vedere regulile de
functionare a circuitelor si instructiunile producatorului.
11.1.15. Daca circuitul cu securitate intrinseca este izolat fata de pamant, trebuie luate
masuri pentru eliminarea riscului provenind de la incarcarile electrostatice, de exemplu, printr-o
legare la pamant prin intermediul unor rezistente de o valoare cuprinsa intre 0,2 si 1 M.
11.1.16. Legarea la pamant intr-un circuit, in doua sau mai multe puncte, este permisa
cu conditia ca circuitul sa fie separat galvanic in subcircuite, fiecare dintre acestea avand un
singur punct de punere la pamant.
Legarea la pamant a circuitelor cu securitate intrinseca poate fi necesara fie din motive
functionale ( de exemplu, pentru termocuple sudate ), fie din motive de securitate ( de exemplu,
cand se utilizeaza bariere de securitate fara separare galvanica sau cand aparatura nu rezista
la incercarile de rigiditate dielectrica de minimum 500 V fata de pamant, conform SR EN 50020
11.1.17. Bornele de legare la pamant ale barierelor de siguranta fara separare
galvanica (de exemplu barierele Zener) trebuie legate la sistemul de legare echipotentiala pe
drumul cel mai scurt sau (numai in sistemul TN-S) legate la pamant.
Impedanta dintre punctul de legare la pamant a barierelor de securitate si punctul de
legare la pamant al sistemului trebuie sa fie mai mica de 1 . Se recomanda utilizarea unor
bare separate de legare la pamant.
Legatura trebuie realizata cu conductor izolat de cupru, cu o sectiune minima de 4 mm 2.
Aceasta sectiune trebuie verificata la curentul de scurtcircuit al retelei de alimentare a barierei
si, eventual, marita corespunzator.
11.1.18. La instalarea circuitelor cu securitate intrinseca cu o singura aparatura asociata
trebuie facute urmatoarele verificari, conform SR EN 60079-14:
a) Suma dintre capacitatea interna efectiva maxima Ci a fiecarei unitati de
aparatura cu securitate intrinseca si capacitatile cablului (in general cablurile fiind
considerate ca avand o capacitate concentrata egala cu capacitatea maxima intre doua

conductoare alaturate) nu trebuie sa depaseasca valoarea maxima C 0 marcata pe

aparatura asociata.
b) Suma dintre inductanta interna efectiva maxima Li a fiecarei unitati de
aparatura cu securitate intrinseca si inductanta cablului nu trebuie sa depaseasca
valoarea maxima L0 marcata pe aparatura asociata.
In cazul in care aparatura cu securitate intrinseca nu contine inductanta efectiva si
aparatura asociata este marcata cu o valoare inductanta/rezistenta L/R, daca valoarea L/R a
cablului, masurata intre doua conductoare din cablu prezentand separatia maxima, este mai
mica decat aceasta valoare, nu este necesar sa se satisfaca prescriptia referitoare la L 0.
c) Valoarea tensiunii de intrare admise Ui, a curentului de intrare Ii si a puterii
de intrare PI ale fiecarei aparaturi cu securitate intrinseca trebuie sa fie mai mari sau egale cu
valorile U0, I0 si, respectiv, P0, corespunzatoare aparaturii asociate.
d) La aparaturile simple, temperatura maxima se poate determina din valorile
P0 pentru aparatura asociata, pentru a obtine clasa de temperatura. Clasa de temperatura poate
fi determinata cu ajutorul tabelului 11.3.
In plus, componentele cu o suprafata mai mica decat 10 cm 2 (cu exceptia firelor
conductoare) pot fi clasificate ca T5 daca temperatura lor de suprafata nu depaseste 150 o C.
Grupa aparaturii cu circuite cu securitate intrinseca este aceeasi cu cea similara gruparii
celei mai restrictive in ceea ce priveste utilizarea, pentru orice exemplar de aparatura electrica
ce formeaza circuitul respectiv (de exemplu un circuit cu aparatura IIB si IIC va fi de grupa IIB).
Tabelul 11.3 Evaluarea pentru clasificarea T4 dupa dimensiunea componentei si
temperatura ambianta
Suprafata totala excluzand capetele
Cerinte pentru clasificarea T4 (bazata
conductoare
pe temperatura ambianta de 40o C)
<20 mm2
Temperatura de suprafata 275o C
20 mm2 0 cm2
Temperatura de suprafata 200o C
2
Puterea sa nu depaseasca 1,3 W
20 mm
Redusa la 1,2 W la o temperatura ambianta de 60o C sau 1,0 W la o temperatura
ambianta de 80o C
11.1.19. In cazul circuitelor cu securitate intrinseca cu mai mult de o aparatura asociata
este necesara verificarea prin calcule sau prin incercari de aprindere prin scanteie a securitatii
intregului sistem (grupa aparaturii, clasa de temperatura si categoria),conform paragrafului 10
din SR EN 50020.
Caracteristicile nominale ale elementelor de limitare a tensiunii si curentului din fiecare
aparatura asociata nu trebuie sa depaseasca combinatiile valorilor U 0 si I0 ale celorlalte
aparaturi asociate.
Baza de calcul (normativa) pentru verificarea circuitelor cu securitate intrinseca cu mai
multe aparaturi asociate, care au caracteristici curent-tensiune lineare cat si metodele de
determinare a valorilor maxime pentru tensiuni si curenti pentru acelasi tip de circuite sunt
incluse in Anexele la SR EN 60079-14.
11.2. Instalatii pentru zona 0

11.2.1. In zona 0, instalarea circuitelor cu securitate intrinseca trebuie sa respecte

prescriptiile de la 11.1 pentru zonele 1 si 2, completate sau modificate de prevederile de la
paragrafele urmatoare.
11.2.2. Aparatura cu securitate intrinseca si aparatura asociata, instalate in zona 0
trebuie sa satisfaca SR EN 50020, categoria ia. Se recomanda utilizarea aparaturii asociate cu
separare galvanica intre circuitele cu si fara securitate intrinseca.
11.2.3. Aparatura asociata fara separare galvanica se poate utiliza numai in schema de
legare la pamant de tip TN-S in conformitate cu 11.1.17, iar aparatura trebuie alimentata de la
retea printr-un transformator cu infasurare dubla, protejat pe primar prin sigurante fuzibile cu
capacitate de rupere corespunzatoare.
Toate componentele circuitului (aparatura simpla, aparatura cu securitate intrinseca,
cablurile) trebuie sa fie de categoria ia.
11.2.4. Atunci cand este necesara legarea la pamant din motive functionale, aceasta
trebuie facuta in afara zonei 0, dar cat mai aproape de aparatura din zona 0.
11.2.5. In cazul in care aparatura instalata in zona 0 poate fi periclitata de diferente de
potential ce pot aparea ca urmare a descarcarilor atmosferice, trebuie instalat un dispozitiv de
protectie la supratensiuni intre fiecare conductor nelegat la pamant si structura locala
invecinata, la maximum 1 m de intrarea in zona 0. Conductorul de conexiune trebuie sa aiba o
sectiune de minimum 4 mm2 cupru.
Dispozitivul de protectie la supratensiuni trebuie sa suporte un curent de descarcare de
varf de minimum 10 kA (impuls de 8/20 s, de 10 ori), iar tensiunea de amorsare trebuie
determinata pentru fiecare instalatie in parte.
INSTALATII DE STINGERE A INCENDIILOR

5.9.1. Destinatie si cerinte generale

Incendiul, ca proces de ardere, este o reactie de oxidare, insotita de degajare de caldura

si lumina. El este posibil doar in prezenta materialelor carburante si a oxigenului, peste
temperatura de aprindere. Un incendiu poate fi lichidat prin indepartarea materialelor carburante
din zona de ardere, sau prin reducerea cantitatilor de caldura sau oxigen pana sub limitele la
care reactia de oxidare inceteaza. Reducerea in zona de ardere a cantitatii de caldura sau
oxigen este actiunea principala a instalatiilor de stingere. Pe principiul racirii focarului de
incendiu se bazeaza functionarea instalatiilor de stingere cu apa, in timp ce instalatiile volumice
se bazeaza pe umplerea volumului liber al unei incaperi inchise, cu agenti care nu intretin
arderea si asigura stingerea incendiului datorita reducerii concentratiei de oxigen din aer, pana
sub limitele la care inceteaza arderea.
Dupa modurile de stingere a incendiilor, instalatiile pot fi de suprafata si volumice.
Primele trimit la suprafata focarului de incendiu substanta stingatoare, care raceste sau opreste
alimentarea cu oxigenul din aer a zonei de ardere, impiedicand iesirea aburului. Ca exemple de
instalatii de suprafata sunt instalatia de stingere cu apa si instalatia de stingere cu spuma. In
grupa instalatiilor de stingere volumica intra cele care umplu volumul liber al incaperii cu

substante care nu intretin arderea ca: abur, gaze inerte sau spume foarte usoare. Aici nu sunt
incluse instalatiile care umplu incaperile cu apa si anume instalatiile de inundare si stropire a
incaperilor. Orice substanta stingatoare, actionand asupra unui focar de incendiu, raceste,
izoleaza de oxigenul din aer, distruge mecanic flacara si ingreuneaza iesirea din zona de ardere
a aburului format.
Instalatiile antiincendiu trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte principale:
-

sa fie oricand gata de functionare, indiferent daca nava se afla in stationare sau in mars;

sa nu intensifice prin functionarea lor arderea;

sa fie sigure in functionare si sa aiba vitalitate ridicata;

sa actioneze asupra focarului de incendiu astfel incat sa excluda posibilitatea

reaprinderii ;

sa aiba mijloace de actionare locala sau de la distanta, precum si posibilitati de control;

sa nu fie periculoase pentru oameni;

substantele stingatoare sa nu provoace corodarea instalatiilor si constructiilor afectate, sa

nu fie deficitare si sa-si mentina proprietatile stingatoare dupa o depozitare indelungata.
5.9.2. Instalatii de stingere cu apa

Instalatiile din aceasta grupa sting incendiile cu apa sarata sau dulce, racind substantele
arzande pana sub temperatura de aprindere si dupa modul in care actioneaza asupra focarului
de incendiu, pot fi impartite in: a) instalatii cu jet cinetic de apa, indreptat asupra focarului de
incendiu; b) instalatii cu apa pulverizata (sprinkler, pulverizare bruta, stropire, pulverizare finala);
c) instalatii care inunda complet intregul volum liber al incaperilor (inundare).
Cu jeturi cinetice de apa indreptate asupra focarului de incendiu se pot stinge incendiile
din interiorul incaperilor, de pe zonele deschise ale puntilor si platformelor, dar nu se reuseste
stingerea incendiilor cu produse petroliere, a echipamentului electric in functiune, a lacurilor si
vopselelor.
Cu apa nu se pot stinge incendiile substantelor cum sunt: carbura de calciu, varul
nestins, kaliul sau natriul, cu care apa poate intra in reactie chimica, exotermica, urmata de
formarea cu aerul a unor amestecuri explozive care amplifica incendiul.
Apa care actioneaza asupra focarului de incendiu poate provoca formarea de stropi in
cazul produselor petroliere, lacurilor bituminoase, grasimilor etc., care nu se amesteca cu apa,
dar care pot contribui la extinderea incendiului. Actionand cu un jet cinetic de apa asupra
focarului de incendiu, substantele care se afla in stare pulverizata (praf de ebonita, pluta
macinata, lana, zahar), pot fi antrenate de jetul de apa, ceea ce face ca stingerea incendiilor cu
jeturi cinetice de apa sa aiba o aplicare limitata.
In cazul trimiterii asupra focarului de incendiu a unui curent de apa pulverizata, domeniul
de aplicare a instalatiilor de stingere cu apa se largeste mult, reusind sa se stinga produse
petroliere, echipament electric in functiune si o serie de substante explozive. O astfel de

stingere se obtine datorita efectului de pulverizare a apei, care capata in acest mod o suprafata
mare de vaporizare si exercita deci o puternica actiune de racire. Aburul format in amestec cu
aerul, reprezinta un mediu sarac in oxigen, care nu intretine procesul de ardere si prin aceasta
provoaca stingerea focului. Cu cat pulverizarea apei este mai fina, cu atat este mai eficienta
stingerea si este mai larg domeniul de utilizare.
5.9.2.1. Instalatii de stingere cu jet de apa
Actioneaza de la distanta asupra focarelor de incendiu, cu jeturi cinetice de apa, de
debite (2 6) l/s. Cu astfel de instalatii sunt prevazute toate navele in scopul stingerii
incendiilor in incaperile de locuit si serviciu, pe punti si platforme deschise.
De asemenea, aceste instalatii se folosesc pentru asigurarea cu apa a instalatiilor
sprinkler, cu 444c210e apa pulverizata, generatoare de spuma, pentru racirea echipamentului,
stropirea peretilor, constructiilor si instalatiilor.
Constructie
Aceste instalatii nu au nevoie de pastrarea rezervelor de substanta stingatoare, ele
primind apa de peste bord cu ajutorul pompelor de incendiu racordate la coducte, care
deservesc hidrantii cu furtunuri flexibile si ajutaje manuale ce dirijeaza apa spre focarul de
incendiu. Pentru stingerea incendiilor pe alte nave sau pe mal, apa este dirijata din tunuri de
apa (hidromonitoare) care o arunca la distante de (60 80) m, pe cand din ajutajele manuale
apa este aruncata la (20 25) m. Distanta de actiune a jetului de incendiu determina sarcina
necesara a ajutajelor de incendiu, care reprezinta (25 32) mCA. Tinandu-se cont de pierderile
de sarcina pe tubulatura, se poate determina marimea sarcinii necesare la pompele de incendiu
(intre 65 si 100 mCA). De obicei astfel de sarcini sunt asigurate de pompe centrifugale
monoetajate. La fiecare nava numarul necesar de pompe stationare de incendiu se determina
conform normelor registrelor de clasificare, care reglementeaza de asemenea si sarcinile
ajutajelor de incendiu.
Aceste pompe trebuie sa aiba actionari mecanice independente, dar ca pompe de
incendiu pot fi folosite si pompele sanitare, de balast, drenaj sau alte pompe care lucreaza cu
apa sarata, fara reziduuri petroliere si care au debitul si sarcina suficiente.
La navele de pasageri si similare lor, de capacitati intre 300 si 1000 TRB, pe navele
petroliere de capacitati peste 1000 TRB si pe alte nave de capacitati peste 2000 TRB, se
monteaza o pompa stationara de avarie, daca la izbucnirea unui incendiu este posibila iesirea
din functiune a tuturor pompelor stationare de incendiu, sau daca pe nava exista numai o
pompa de incendiu, folosita si pentru alte instalatii de stingere a incendiilor in compartimentul
masini. De asemenea, o astfel de pompa este necesara daca cele doua pompe de incendiu
stationare existente nu pot fi amplasate in compartiment in borduri opuse. Pompa de incendiu
stationara de avarie se racordeaza la magistrala de incendiu cu apa, are pentru actionare o
sursa independenta de energie si valvula kingston de aspiratie, amplasate astfel incat ele sa nu
poata fi scoase din functiune in cazul izbucnirii incendiului in incaperea pompelor de incendiu
stationare principale. La navele petroliere pompa de incendiu de avarie se amplaseaza in
extremitatea prova a corpului, in afara magaziilor de marfa.
Numarul de guri de incendiu montate pe nave se determina din conditia ca in orice parte
a fiecarei incaperi, punti sau magazii sa poata ajunge cel putin doua jeturi din ajutaje diferite.
Pentru aceasta unul din jeturi poate fi alimentat dintr-un furtun de incendiu de lungime
standardizata, pe cand al doilea poate fi alimentat cu ajutorul a doua furtunuri flexibile imbinate.
Lungimea standardizata a furtunurilor de incendiu pentru puntile deschise este 20 m, iar pentru
incaperi, 10 m. Gurile de incendiu se amplaseaza in coridoare, in incaperile mari in zona

iesirilor, pe scari si in puturi, in suprastructuri si rufuri la distante sub 20 m una de alta, iar in
zonele descoperite ale corpului sub 40 m, asigurandu-se accesul liber la ele, precum si
protejarea lor impotriva avarierilor la operatiile de incarcare-descarcare. Furtunurile flexibilecare
se racordeaza la gurile de incendiu se termina cu un cioc de barza, cu ajutaj.
Tubulatura magistrala se monteaza sub protectia invelisului corpului, iar in scopul maririi
vitalitatii, se imparte in tronsoane prin valvule de separatie, in fiecare compartiment etans si
fiecare zona verticala antiincendiu. Astfel de valvule se monteaza inainte de iesirea tubulaturii
pe puntea deschisa, la suprastructuri si la fiecare (30 40) m de lungime a magistralei pe
puntea descoperita. In conditii normale de exploatare ele sunt permanent deschise.
La navele de deplasament redus, magistrala se executa sub forma unei tubulaturi liniare,
iar la navele de pasageri si la cele cu o capacitate totala peste 4000 TRB, in zona
suprastructurilor, magistrala este inelara. Tubulaturile instalatiei de stingere cu apa au inele de
recunoastere vopsite in rosu, cu latime de 50 mm. Pentru mentinerea presiunii necesare si
excluderea posibilitatii de intrerupere a functionarii pompelor, in instalatii se introduc uneori
hidrofoare. Este prevazuta pornirea de la distanta a pompei din orice compartiment etans sau
orice zona verticala antiincendiu printr-un sistem electric de legaturi. Exista instalatii la care prin
deschiderea oricarei guri de incendiu si evacuarea apei, datorita reducerii presiunii se asigura
cuplarea automata a pompei de incendiu. In cazul folosirii unui hidrofor, volumul sau si
presiunea de lucru trebuie sa fie suficiente pentru alimentarea cu apa a celei mai indepartate
guri, in perioada de intrare in functiune a pompei de incendiu.

In fig.24 este aratata schema instalatiei de stingere cu apa de la o nava de marfuri

generale.

Fig.24.
Pompele stationare de incendiu A si B asigura apa din magistrala valvulei kingston 1 prin
armaturile cu sertar 2 si o refuleaza in magistrala de incendiu prin armaturile de inchidere si
retinere 3 si 4. Magistrala alimenteaza toti hidrantii 14 si tuburile de stropire 15. Pentru folosirea
instalatiei in alte scopuri, se utilizeaza armaturile: 6- de spalare tanc dejectii; 7- de alimentare
ejector golire tanc dejectii; 8- de alimentare ejector golire tanc scurgeri; 9- de alimentare ejector
drenare compartiment masina carma; 10- de alimentare ejector drenare put lant; 11- spalare
lant ancora.
Motopompele de avarie pentru incendiu C aspira prin valvula kingston 12, manevrata de
pe puntea pompei si refuleaza in magistrala de incendiu, prin armatura 13.

Casetele armaturilor kingston 1 si 12 sunt racordate la instalatiile de abur si aer

comprimat (armaturile 5). Caile de evacuare in caz de incendiu sunt stropite prin circuite cu
armaturi actionate din exterior.
Probare si exploatare
Dupa terminarea montarii sau repararii unei instalatii de stingere cu jet de apa se
procedeaza la probarea ei, pentru a constata ca instalatia corespunde functional scopului,
proiectului si regulilor societatii de clasificare.
Se verifica montarea pompelor, legaturile electrice, amplasarea aparatelor de masura si
control, traseele de tubulatura, posibilitatea golirii instalatiei, amplasarea gurilor de incendiu,
asezarea furtunurilor si ciocurilor de barza la post, calitatea montajului. Pri examinarea
exterioara se verifica daca instalatia corespunde in ansamblu cu planurile de montaj si in detaliu
cu planurile de executie.
Se verifica functionarea neintrerupta a pompelor de incendiu, timp de 2 ore, la valori
nominale de sarcina si debit. Inaintea pornirii si dupa oprire se masoara izolatia electrica a
infasurarilor motorului si a instalatiei electrice. Intreaga instalatie se verifica in functiune, astfel
incat toate pompele cu actionare independenta sa satisfaca consumul de apa al tuturor
mijloacelor de stingere.
Uzual, pentru instalatia de stingere cu jet de apa se considera necesar debitul a 15% din
numarul total de hidranti, numarul minim fiind 3. Se verifica presiunea la intrarea in ciocul de
barza, prin masurarea inaltimii jetului in punctele extreme ale navei. Se verifica ciocurile de
barza cu jet compact si cele cu jet dispersat, prin determinarea eficacitatii conurilor de
dispersare.
La navele cu hidromonitoare se probeaza functionarea acestora, manevrabilitatea
comoda, posibilitatile de rotire.
La probarea functionarii instalatiei de stingere cu jet de apa trebuie racordati si
consumatorii suplimentari : instalatia sprinkler, instalatia de stropire a puntii si trecerilor de
evacuare in caz de incendiu, instalatia de stingere cu spuma.
In timpul functionarii instalatiei se verifica etansarea tubulaturii fixe si flexibile, etansarea
gurilor de incendiu, functionarea ciocurilor de barza cu jet compact si cu jet dispersat. De
asemenea se verifica functionarea instalatiilor alimentate de la cea de incendiu, dar care nu au
legatura cu stingerea incendiilor : spalarea lantului de ancora, spalarea tancului de dejectii,
diferitele ejectoare cu apa etc. Aceste instalatii se probeaza independent de cea de stingere cu
jet de apa, pentru ca debitul de apa necesara functionarii lor nu afecteaza pe cel de stingere a
incendiilor.
Functionarea pompei de avarie, antrenata de obicei de un motor diesel, se verifica
pornind motorul de la rece si racordand-o la retea. Se constata facilitatea pornirii motopompei
de avarie si se determina presiunea maxima de refulare, precum si cea corespunzatoare
alimentarii simultane a cel putin doua ciocuri de barza. Verificarea are o durata continua de cel
putin 2 ore, pentru valori nominale de sarcina si debit. In timpul probarii se verifica functionarea
normala a motorului de antrenare prin masurarea parametrilor functionali : presiune ulei,
temperatura apa de racire etc. Dupa terminarea probei se demonteaza capacele cartelului si se
verifica daca nu au aparut incalziri excesive ale elementelor solicitate ca: biele, pistoane etc.
In timpul exploatarii, trebuie acordata multa atentie lucrarilor de intretinere, care
contribuie la mentinerea sigurantei de functionare a instalatiei. Armaturile, conductele si hidrantii

trebuie examinate periodic. Tubulatura expusa coroziunii marine trebuie curatata si vopsita la
fiecare 6 luni. In timpul iernii tubulatura de apa de pe puntile deschise sta golita. Accesul la
hidranti, cosuri de furtunuri si alte elemente ale instalatiei trebuie sa fie complet liber, neafectat
de marfurile depozitate. Dupa utilizare si inainte de depozitare in cosuri, furtunurile trebuie sa fie
bine uscate. Cel putin o data pe an armaturile de inchidere trebuie revizuite, inlocuindu-se
garniturile uzate. Nu trebuie evitata folosirea consumatorilor mici (spalare put lant, ejectoare)
racordati la instalatia de stingere cu apa, care au rolul de a primeni apa in tubulatura si de a
proba partial functionarea instalatiei.
5.9.2.2. Instalatii de stingere cu sprinkler
Instalatia de stins incendiul cu sprinklere se bazeaza pe racirea suprafetei substantei
carburante cu un curent de particule de apa , creat automat cu ajutorul unor capete de
pulverizare tip sprinkler. La o temperatura dinainte stabilita, pulverizatoarele sprinkler sunt
deschise automat si pulverizeaza un curent de apa, fiind alimentate dintr-o tubulatura montata la
plafonul ncaperii protejate.
Constructie
In fig.25 sunt reprezentate: a)schema unei instalatii sprinkler; b)cap sprinkler cu obturator
metalic; c) cap sprinkler cu obturator capsulat; 1- magistrala de stingere cu apa; 2- armatura de
inchidere; 3- supapa de siguranta; 4- hidrofor; 5- tubulatura de aer comprimat; 6- armatura de
retinere-inchidere; 7- manometru; 8- armatura de control-semnalizare-pornire; 9- contactor de
semnalizare a inceperii functionarii; 10- avertizor in incaperea statiei de stingere; 11- transmisie
semnal avertizor in PCA (postul central de avertizare); 12- magistrala sprinkler; 13- cap sprinkler;
14- alimentare de la pompele instalatiei sprinkler; 15- armatura de scapare; 16- racord filetat; 17rama; 18- obturator metalic; 19- deflector; 20- suport ventil; 21- diafragma; 22- ventil; 23capsula.
Instalatia sprinkler se monteaza n cabine, birouri, saloane, sufragerii, biblioteci, camere
pentru copii, precum si n coridoarele ce comunica cu aceste ncaperi. Cu ea se doteaza
magaziile pentru pastrarea materialilor carburante, depozitele de pelicule foto, depozitele de
lenjerie etc. Instalatiile sprinkler sunt obligatorii pentru navele de pasageri si cele similare lor.
n functie de temperatura din ncapere, instaltiile sprinkler pot fi executate: hidraulice,
pneumatice, combinate si de sezon. n primul caz conductele instalatiei sunt permanent umplute
cu apa, n al doilea cu aer, care, n cazul unui incendiu, iese si permite accesul apei la sprinkler.
n instalatiile combinate o parte din tubulatura, cea n stare de serviciu, este umpluta cu apa, iar
restul cu aer. ntr-o instalatie de tip sezonier, n perioada calda a anului se afla apa, iar n
perioada rece, aer.

a
b

c
Fig.25

Automatizarea functionarii se realizeaza prin constructia sprinklerelor, care pot avea

obturatoare usor fuzibile, obturatoare umplute cu lichide usor volatile, obturatoare mecanice cu
prghii sau obturatoare cu reactivi chimici, care deschid orificiile de iesire ale sprinklerelor la o
anumita temperatura, de obicei cu 50 % mai mare dect temperatura maxima admisa n
ncaperea respectiva. De exemplu, pentru ncaperile de locuit si serviciu, ca temperatura de
deschidere a sprinklerelor se adopta 60 C. Din cauza obturatoarelor termosensibile, timpul de
intrare n functiune a sprinklerelor poate fi inegal, cu variatii de (20 120 s) , pentru capete de
diverse constructii. Instalatiile sprinkler se recomanda si pentru ncaperile n care se pastreaza
substante explosive. Dupa unele date statistice , probabilitatea deschiderii timpurii a
sprinklerelor, din cauza unei defectiuni , este aproximativ 0,001 % .
Fiecare sectie de sprinklere se amplaseaza in limitele unei zone principale verticale
antiincendiu si este alimentata cu apa dintr-o tubulatura independenta, ce primeste apa de la
pompa instalatiei sprinkler, iar ca rezerva de la instalatia de stingere cu jet de apa. Pentru
marirea sigurantei de functionare a pompelor instalatiei sprinkler, exista cel putin doua surse de
alimentare cu energie.
Volumul hidroforului trebuie sa fie suficient pentru alimentarea cu apa a sectiei cu
numarul maxim de sprinklere (250), pana la inceperea functionarii automate a pompei instalatiei
sprinkler. In hidrofor trebuie sa se afle minim 2500 l apa, rezerva care trebuie sa fie marita cu
volumul tubulaturii retelei, in cazul instalatiilor sprinkler cu aer.

La deschiderea oricarui sprinkler al unei

sectii, intra in functiune o armatura de control-semnalizare, fig. 26 pozitia 1, care deschide apei
accesul la sprinklere si la instalatiile de semnalizare. Prin aceasta semnalul este dat la locul de
montare a armaturii si simultan la PCA si compartimentul masini. Semnalizarea indica de
asemenea si sectia in care s-a produs deschiderea sprinklerului. Semnalul armaturii de controlsemnalizare este folosit si la verificarea starii de functionare a sistemului, pentru care exista o
armatura speciala de pornire 2. Armaturile de control-semnalizare se monteaza in afara
incaperilor protejate si sunt independente pentru fiecare sectie. Pierderile neinsemnate de apa
prin neetanseitatile sprinklerelor, care nu provoaca scaderi importante de presiune in tubulatura,
dupa armatura, nu duc la intrarea in functiune a armaturii de control-semnalizare. Ele sunt
compensate prin alimentarea cu apa printr-o armatura speciala de retinere cu sectiune redusa 3,
existenta in corpul armaturii de control-semnalizare, fara sa o deschida pe aceasta, adica
obturatorul mare 4 al armaturii ramane inchis. Pentru golirea sistemului de semnalizare este
prevazut un robinet automatizat de picurare 5.
Fig.26.
Instalatiile sprinkler cu aer comprimat au o utilizare mai restrnsa n comparatie cu cele
cu apa, din cauza dificultatilor mai mari de etansare a tubulaturii si de pastrare a aerului n ea,
complexitatii constructive a armaturii de control semnalizare si eficientei mai reduse n
stingerea unui incendiu. Numarul de incendii ramase nestinse , la navele cu astfel de instalatii,
este de doua ori mai mare dect la navele cu instalatii sprinkler cu apa.
Probare si exploatare
La terminarea construirii sau a repararii instalatiei sprinkler, nainte de punerea n
functiune, se procedeaza la probarea si receptionarea ei. Se ncepe cu examinarea exterioara
determinndu-se concordanta planurilor cu constructia executata, se verifica amplasarea corecta
a capetelor sprinkler si a dispozitivelor de semnalizare. De asemenea, se verifica modul de
montare al tubulaturii, armaturilor, pompelor si hidroforului de alimentare a instalatiei sprinkler.

Probarea n functionare ncepe cu verificarea modului n care lucreaza n regim nominal,

timp de minimum doua ore fara ntrerupere, pompele instalatiei de stingere sprinkler. Apoi
se alimenteaza cu apa sub presiune ntreaga instalatie, verificndu-se etanseitatea ei si
semnalizarea functionarii sprinklerelor. Declansarea la o anumita temperatura se probeaza la cel
putin trei capete sprinkler diferite. Aceasta verificare poate fi facuta si n atelierele de pe mal,
creindu-se sprinklerului aceleasi conditii de functionare si ncalzindu-l fara flacara pna la
temperatura de declansare. n timpul ct sprinklerul este deschis si functioneaza, se verifica
modul n care mprastie apa. Functionarea instalatiei sprinkler se verifica cu capetele sprinkler
demontate, n locul lor amplasnd ajutaje de aceleasi diametre si cu racorduri laterale pentru
masurarea presiunii. Evacuarile ajutajelor de probare trebuie colectate prin tubulaturi care duc la
santina sau peste bord. Functionarea instalatiei trebuie verificata pentru toate sprinklerele unei
sectii, de preferinta cu cele mai multe capete. n timpul verificarii instalatiei trebuie verificata
corectitudinea indicatiilor sistemului de semnalizare, functionarea corecta a hidroforului
instalatiei, functionarea automata a pompei pentru debitul maxim de apa cerut de instalatia de
stingere sprinkler.
5.9.2.3. Instalatii de stingere cu pulverizatoare comandate centralizat
Pentru stingerea reziduurilor petroliere grele (motorina, pacura, uleiuri de ungere) in
compartimentele masini si caldari se utilizeaza instalatii cu pulverizatoare comandate centralizat,
plasate in doua sau mai multe nivele. Distanta dintre cele doua nivele de pulverizare se alege de
minim 5 m. Fiecare nivel poate fi cuplat independent de celelalte. Tubulatura inelara a unui nuvel
are pulverizatoare de apa (fig. 27), amplasate cu pasul (1,21,5)m. Deflectorul 1 din fata
ajutajului de iesire 2 asigura pulverizarea apei pana la starea unei pulberi lichide marunte, ce
iese din pulverizator sub forma unei panze aproximativ orizontale.
Fig.27.
Pulverizatoarele se monteaza sub plafonul incaperii protejate, deasupra tancurilor de
combustibil si lubrifianti, sub platformele incaperii, deasupra casetelor colectoare si canalelor de
scurgere, astfel incat sa fie asigurata stropirea locurilor in care se pot scurge reziduurile
petroliere.
Instalatia de pulverizare se alimenteaza cu o pompa cuplabila automat sau de la
magistrala de stingere cu jet de apa. Pentru marirea sigurantei de functionare, fiecare instalatie
trebuie sa aiba doua surse independente de alimentare cu apa. La alimentarea cu apa numai din
sistemul de stingere cu jet de apa, ea trebuie sa intre prin doua tronsoane independente ale
magistralei de stingere cu jet de apa.

Schema unei instalatii de

pulverizare cu doua nivele este aratata in fig.28 (1- magistrala instalatiei de stingere cu apa; 2-

armatura de retinere-inchidere; 3- supapa de siguranta; 4- ramificatie de la magistrala de

stingere cu apa; 5- avertizor acustic; 6- armatura cu actiune rapida; 7 si 10- tubulaturi de impuls
ale etajelor inferior si superior de pulverizare; 8 si 9- armaturi de scapare; 11 si 13- tubulaturi de
descarcare ale etajelor superior si inferior de pulverizare; 12- pulverizator; 14- locas de punte
pentru actionarea armaturii de scapare; 15- transmisie mecanica).
Fig.28
Fiecare nivel de pulverizatoare are cate o armatura de inchidere independenta cu actiune
rapida 6, pana la locul de montare a ei, instalatia fiind in permanenta plina cu apa. La
deschiderea acestei armaturi apa alimenteaza sistemul de pulverizatoare. In starea normala
armatura cu actiune rapida 6 este inchisa, iar tubulatura de impuls 7 este plina cu apa. Imediat
ce scade presiunea apei din tubulatura de impuls 7, armatura cu actiune rapida 6 se deschide si
instalatia de pulverizare a apei incepe sa functioneze. Pentru evacuarea apei din tubulatura de
impuls exista armaturile 8,9 care pot fi actionate manual din incaperea protejata sau din cea
alaturata ei, precum si de pe punte. Prin utilizarea unor traductoare de semnalizare, instalatia se
poate automatiza, traductorul de semnalizare asigurand deschiderea armaturii 9 de pe
tubulatura de impuls, care comanda la randul ei deschiderea armaturii cu actiune rapida 6.
Inchiderea armaturilor de golire 8 sau 9 de pe tubulatura de impuls si umplerea acesteia cu apa
asigura inchiderea armaturii cu actiune rapida 6, instalatia trecand la situatia normala de
asteptare.
5.9.2.4. Instalatii de stropire si inundare
La spargatoarele de gheata, navele de expeditie si baleniere, pentru pastrarea
substantelor explozive exista incaperi speciale, amplasate departe de compartimentele masini si
caldari, echipamentul electric, tancurile de combustibil etc. Temperatura de pastrare a
substantelor explozive este minim -5C si maxim +25C. In scopul prevenirii incendiilor sau
exploziilor, la cresterea temperaturii in incapere peste 30C, intra automat in functiune o
instalatie de stropire, cu debit specific 24 l/min pentru fiecare m 2 de podea de incapere. De
asemenea in caz de incendiu, se prevede stropirea din incaperile vecine a peretilor interiori, a
peretilor exteriori si bordajelor. Pentru stropirea peretilor se folosesc tuburi perforate cu debit
specific minim 30 l/min pentru fiecare metru al perimetrului incaperii.
Instalatia de stropire a incaperilor cu substante explozive poate fi executata la fel cu
instalatia de pulverizare a apei in compartimentul masini-caldari, cu o tubulatura de impuls,
dotata cu o armatura cu actiune rapida , care deschide accesul apei la pulverizatoare (fig.28).
Instalatia poate fi executata si fara tubulatura de impuls, cand traductoarele de semnalizare ce
reactioneaza la temperatura aerului, dau un impuls pentru deschiderea armaturii de pe
tubulatura de apa. Dupa armatura cu actiune rapida tubulatura in stare de asteptare a instalatiei
poate fi cu sau fara apa. Pentru reducerea duratei de intrare in functiune a instalatiei se
recomanda sa existe apa in tubulatura. In acest caz pulverizatoarele de apa trebuie sa aiba
orificiile de iesire inchise, ele deschizandu-se la inceperea functionarii instalatiei, datorita
cresterii presiunii apei ce trece prin armatura cu actiune rapida. In afara de cuplarea automata a
acestei armaturi, sunt necesare mijloace manuale de rezerva pentru cuplarea instalatiei din
magazia de substante explozive si din afara ei.
Inceperea functionarii instalatiei trebuie sa fie insotita de o semnalizare acustica si optica
in postul de comanda si in cabina secundului.
In fig.29, este reprezentata schema unei instalatii de stropire si inundare pentru o
magazie de explozivi, prin actionarea automata a unei armaturi cu actiune rapida, datorita
impulsului unui traductor de semnalizare existent in incapere, fara tubulatura de impuls (1 si 3
tubulaturi ale instalatiei de stingere cu jet de apa; 2 si 15 armaturi de inchidere; 4 supapa de

siguranta; 5 armatura electromecanica cu actiune rapida; 6 semnalizator electrohidraulic; 7tubulatura de descarcare; 8 traductoare termice; 9 pulverizatoare; 10 filtrul tubulaturii de
evacuare a apei din incaperea inundata; 11 armatura reglabila de scapare; 12 armatura cu
sertar; 13 tubulatura de inundare; 14 tubulatura de evacuare).

Fig.29.
In acest caz armatura cu actiune rapida 5 este actionata electric. Pentru inundarea
magaziei se foloseste apa din instalatia de stingere cu jet de apa.
Pentru evacuarea apei din camera stropita, in pardoseala ei se monteaza sifoane si
conducte, prevazute cu armaturi de scapare automata 11, care se deschid atunci cand stratul de
apa ajunge la (100 200) mm. Pe conductele de scurgere trebuie sa existe armaturi de
inchidere 15, care in conditii normale de exploatare sunt permanent inchise si se deschid numai
la inceperea functionarii instalatiei de stropire.
Daca functionarea instalatiei de stropire nu asigura reducerea temperaturii pana la nivelul
necesar, magazia cu explozivi se inunda in timp de 25 minute. Cand magazia are un volum
redus, inundarea ei poate fi facuta cu instalatia de stropire. In caz contrar magazia se doteaza cu
o instalatie autonoma, care permite inundarea incaperii cu ajutorul unei pompe speciale sau de
la magistrala instalatiei cu jet de apa. Dupa eliminarea pericolului de incendiu, apa din incapere
este evacuata peste bord cu ajutorul instalatiilor de drenaj sau de salvare ale navei.
O varianta a instalatiei de stropire o constituie instalatiile de perdele de apa si instalatiile
de stropire a scarilor si iesirilor. Primele se folosesc pentru limitarea propagarii focului in
incaperile de volum mare, in coridoarele incaperilor productive, precum si pentru racirea usilor
etanse la apa ale peretilor de clasa A, ce au izolatie numai pe o parte. Instalatiile de stropire
protejeaza oamenii in caz de incendiu, la iesirea din compartimentele masini-caldari sau din alte
locuri, racind intreaga cale de iesire.
5.9.3. Instalatii de stingere cu spuma

Spuma este o structura alveolar-peliculara dispersata, formata printr-o aglomerare de

bule de gaz, separate intre ele prin pelicule relativ subtiri de lichid si poate fi considerata ca o
emulsie concentrata de gaz intr-un lichid. Ea poate fi obtinuta in urma unei reactii chimice sau

prin introducerea mecanica a unui gaz intr-un lichid. Pentru obtinerea unei structuri alveolarpeliculare stabile in timp, in lichide se introduc in cantitati mici substante spumogene.
Substantele spumogene, atat in cazul reactiei chimice, cat si in cazul introducerii
mecanice in lichid a unui gaz, permit stabilizarea structurii alveolar-peliculare si intarzierea
distrugerii ei. Introducerea substantelor spumogene micsoreaza presiunea superficiala a
lichidului, ceea ce incetineste subtierea si ruperea peliculelor lichide. Substantele spumogene
folosite in instalatiile navale permit obtinerea spumei de maxima stabilitate numai pentru o
anumita concentratie, stabilitatea spumei fiind mai redusa pentru alte concentratii. La stingerea
incendiilor se folosesc substante spumogene pentru concentratii in raport cu apa de (3 5)%.
Ca marime de calcul a concentratiei de substanta spumogena pentru spumele aeromecanice, se
adopta 4% in raport cu volumul apei.
Spuma aeromecanica este un amestec de apa dulce sau apa de mare, substanta
spumogena si aer. Substantele spumogene trebuie sa asigure obtinerea spumelor cu anumite
calitati. Una dintre cele mai importante calitati este factorul de spumare, care reprezinta raportul
dintre volumul de spuma si volumul amestecului de apa cu substanta spumogena. Pentru
stingerea incendiilor sunt potrivite substantele spumogene care permit obtinerea unui factor de
spumare minimum 10 si maxim 1000. Pentru masurarea stabilitatii spumei este adoptat raportul
dintre volumul sau dupa 30 min si volumul initial. Aceasta marime nu trebuie sa fie sub 80%.
Spuma obtinuta trebuie sa se mentina fara urme vizibile de deteriorare in timp, cel putin 30 min.
Substantele spumogene si alte substante folosite pentru obtinerea spumei, trebuie sa
indeplineasca urmatoarele conditii:
-

sa nu aiba in compozitia lor particule solide in suspensie, care ar putea infunda sectiunile
de trecere ale conductelor si aparaturii instalatiei;
sa fie neutre si sa nu provoace coroziunea metalelor cu care vin in contact;
sa nu-si piarda proprietatile sale spumogene in decursul timpului sau dupa parcurgerea
ciclurilor de inghetare-dezghetare;
sa nu se aglomereze in bulgari;
sa aiba vascozitate redusa, pentru a permite deplasarea lichidului prin tubulatura
instalatiei;
sa permita transportarea simpla, iar manipularea lor sa nu fie periculoasa pentru viata
oamenilor;
sa formeze o spuma capabila sa se mentina la suprafata oricaror produse petroliere,
precum si pe suprafete arzande;
sa nu fie deficitare.

Spuma aeromecanica folosita pentru stingerea incendiilor la nave consta din 90% aer,
9,6% apa si 0,4% in volum substanta spumogena. Ea se foloseste pentru stingerea incendiilor in
incaperile diesel-generatoarelor de avarie, magaziile de substante usor inflamabile, garaje,
tancurile de marfa ale petrolierelor, compartimentele masini si caldari, centrale electrice,
comparti-mentele de pompe ale petrolierelor, precum si in incaperile unde se utilizeaza produse
petroliere, substante usor inflamabile sau acolo unde se lucreaza cu flacari deschise.
Apa dulce se foloseste in instalatiile de stingere a incendiilor care functioneaza cu
echipament electric, pentru ca jetul de spuma sa nu fie electroconductibil.
Dupa modul de obtinere a spumei, au fost realizate instalatii cu formare interioara si
instalatii cu formare exterioara a spumei.
5.9.3.1. Instalatii cu formarea interioara a spumei

Se folosesc pentru stingerea incendiilor de proportii relativ reduse, in compartimentele de

masini, pentru reziduuri petroliere si aparataj si masini electrice.

In fig.30 este reprezentata schema

instalatiei de stingere cu spuma cu formare interioara.
Fig.30
Pentru obtinerea spumei aeromecanice in instalatia cu formare interioara, in statiile
stingatoare se amplaseaza tancul 1 in care se gaseste amestecul de substanta spumogena cu
apa in proportia necesara.
Pentru evacuarea emulsiei den tanc si formarea spumei, in statie este montata o butelie
cu aer comprimat 2, racordata la magistrala de aer comprimat a navei. Presiunea aerului
necesar pentru formarea de spuma si evacuarea amestecului este determinata de rezistenta
hidraulica a retelei instalatiei. Marimea ei nu depaseste de obicei (5 10) bari pentru lungimi de
tubulatura sub 50 m.
Pentru reducerea presiunii aerului pana la cea necesara in instalatie, se monteaza un
reductor 3. Introducerea aerului comprimat in tanc si in tubulatura racordata la tubul sifon din
tanc asigura formarea spumei dupa locul FI de intrare a aerului in teava cu emulsie. Procesul de
formare a spumei inceput in tubulatura se termina la iesirea jetului in atmosfera, din ajutajul 4 al
furtunului flexibil 5. Pentru dozarea cantitatilor necesare in amestec de apa, substanta
spumogena si aer, pot fi utilizate instalatii de reglaj cu diafragme, ajutaje sau orificii in peretii
tuburilor. In ultimul caz orificiul poate fi in tubul sifon, in acea parte a lui care se afla deasupra
nivelului lichidului din butelii.
5.9.3.2. Instalatii cu formarea exterioara a spumei
Se utilizeaza in special pentru stingerea incendiilor in tancurile de marfa ale petrolierelor
si in compartimentele de masini-caldari de dimensiuni mari.

Schema unei instalatii de

stingere cu spuma cu formare exterioara este reprezentata in fig.31.

Fig.31
Substanta spumogena se pastreaza separat in tancul 3, neamestecata cu apa. Pentru
statia de stingere cu spuma cu formare exterioara se ramifica o tubulatura 1 de la mgistrala
instalatiei de stingere cu apa. Apa este folosita pentru formarea emulsiei spumogene si pentru
deplasarea substantei spumogene din tancul 3 spre amestecatorul 5. Dispersorul 2 anuleaza
energia cinetica a apei la intrarea in tancul 3, pentru a impiedica distrugerea pistonului lichid de
separatie 4. Lichidul pistonului 4 este un amestec insolubil in apa si substanta spumogena,
format din tetraclorura de carbon si ulei mineral. Amestecatorul 5 asigura in emulsie concentratia
volumica de 4% substanta spumogena. Emulsia formata alimenteaza magistrala 6, ramificatiile 7
prin armaturile de laminare 8si ajunge la ajutajele de emulsie 9, care prin efect de ejectie
antreneaza aer pe drumul 10, formand spuma in stingatorul 11. Stingatoarele aerospuma (fig.32)
pot fi portative sau stationare (1- racord intrare emulsie; 2- cuplaj rapid demontabil; 3- manere; 4ajutaj lateral pentru aer; 5- ajutaje pentru emulsie; 6- corpul stingatorului; 7- armatura de lansare
pneumostatica; 8- canal de aer; 9- suport ajutaj; 10- aparat turbionare; 11- camera formare
spuma; 12- postament; 13- difuzor). Stingatoarele aerospuma portative (fig.32,a) sunt manevrate
manual, debitele lor fiind limitate la 8 m3/min spuma. Racordate la conducte flexibile de lungime
maxima 15 m, ele sunt folosite in cazul avarierii tubulaturii rigide si pentru stingerea incendiilor in
incaperile nedestinate transportarii produselor petroliere. Stingatoarele aerospuma stationare
(fig.32,b) pot fi montate pe platforme sau direct pe punte, debitele lor de spuma ajungand la (100
150) m3/min. In cazul instalatiilor stationare de stingere, spuma formata in stingatoare se
indreapta prin tubulaturi rigide spre incaperea protejata, unde prin racorduri cu tevi perforate se
scurge la suprafata substantei arzande. Pentru a nu distruge spuma la iesirea ei prin orificiile
tevii perforate, acestea trebuie sa aibe diametre minime (20 30) mm si pasul (100 150)
mm.
Pentru evitarea distrugerii spumei, tubulatura trebuie sa fie cu cat mai putine coturi sau
variatii bruste de sectiune si, in general, trebuie reduse cat mai mult rezistentele locale.
Tubulatura magistrala de emulsie se monteaza de-a lungul petrolierului, sub platforma
longitudinala de trecere si se protejeaza impotriva deteriorarilor mecanice. Traseul ei se alege
astfel incat distrugerile sa fie minime in cazul producerii unor explozii in magaziile de marfa. In
scopul maririi vitalitatii instalatiei, intre suprastructuri, magistrala este subimpartita in tronsoane
de (30 40) m. Armaturile de izolare se monteaza, de asemenea, in dreptul peretilor
transversali pupa si prova ai castelului central. Intre doua armaturi de izolare se monteaza
hidranti dubli Dn70 pentru cuplarea stingatoarelor aerospuma portative, astfel incat distributia lor
sa fie uniforma, iar distanta dintre ele sa nu depaseasca 20 m. In conditii normale de exploatare
armaturile de izolare raman deschise. Daca pe nava exista doua statii de stingere

cu spuma, tubulatura
magistrala trebuie sa fie racordata la ambele statii.
Fig.32.
La terminarea lucrarilor de construire sau reparare a instalatiilor de stingere cu spuma se
procedeaza la probarea lor in vederea intrarii in exploata- re. Se incepe cu examinarea
exterioara a instalatiei, verificand corespondenta cu planurile de executie si montaj. Se verifica
montarea corecta a tubulaturii si rezervoarelor de substanta spumogena sau emulsie si a
buteliilor de aer comprimat. In cadrul probei de functionare trebuie determinate: factorul de
spumare a emulsiei, debitele de apa si substanta spumogena, verificand respectarea
coeficientului de spumare proiectat. Cantitatea de spuma formata se determina prin masurarea
ariei orizontale si grosimea stratului depus. Pe nava nu se probeaza stingerea unui incendiu.
5.9.4. Instalatii de stingere volumica

Reduc continutul de oxigen din incaperea protejata pana sub limita de 15% de la care
inceteaza procesul se ardere. Ca agenti de stingere sunt folositi vapori sau gaze inerte la ardere:
abur, vapori de lichide usor volatile, bioxid de carbon, gaze de ardere racite. Functionarea tuturor
instalatiilor de stingere volumica este periculoasa pentru oameni. Ele nu se utilizeaza in
incaperile de locuit si de serviciu, iar in celelalte incaperi pornirea este precedata de semnalizari
de avertizare optica si acustica.
Proprietatile fizico-chimice ale agentilor de stingere sunt diferite, ceea ce face ca si
domeniile de utilizare, precum si solutiile constructive de realizare sa fie diferite.
5.9.4.1. Instalatii de stingere cu bioxid de carbon
Constructie

Reduc continutul de oxigen din incaperea protejata, inlocuindu-l partial cu bioxid de

carbon, inert la ardere. Se folosesc pentru stingerea incendiilor in incaperile dieselgeneratoarelor de avarie, in magazii de substante explozive sau usor inflamabile, lampisterii,
magazii de pituri, magaziile de marfa si compartimentele de masini ale cargourilor, tobele de
esapament etc. Instalatia de stingere cu bioxid de carbon nu este admisa ca sistem de baza
pentru magaziile de petrol, intrucat in cazul exploziilor tubulatura sub presiune ridicata poate fi
usor avariata si scoasa din functiune, iar rezervele de gaz sunt mult limitate la bordul navei.
Instalatiile de stingere cu bioxid de carbon sunt:
-

de inalta presiune, pentru care se utilizeaza butelii de 40 litri la presiunea minima 125 bari
pentru gradul de umplere maxim 0,675 Kg/ l sau la presiunea minima 150 bari pentru gradul
de umplere maxim 0,75 Kg/ l; pentru aceste instalatii depozitarea buteliilor trebuie facuta in
incaperi izolate, ventilate si chiar stropite cu apa, pentru ca temperatura in interiorul lor sa
nu depaseasca +45C.

de joasa presiune, la care cantitatea necesara de bioxid de carbon se pastreaza intr-un

singur rezervor, la presiunea de lucru de 20 bari, la gradul de umplere 0,90 Kg/l.
In figura 33 este reprezentata schema instalatiei de stingere cu bioxid de carbon.

In fiecare incapere protejata gazul este introdus printr-o conducta independenta.

Armaturile de inchidere sunt construite astfel incat sa nu permita declansarea accidentala a
instalatiei. In figura este reprezentata sectia de stingere din compartimentul masini, alimentata
prin armatura de inchidere 2. Ea este montata intr-o cutie a carei deschidere declanseaza
avertizorul sonor si luminos 5. Pentru avertizarea asupra scaparii arbitrare a gazului din butelii,
pe tubulatura de siguranta este montat fluierul de semnalizare 6, amplasat in statia CO 2. Un alt
fluier 6 este amplasat in compartimentul masini, pe tubulatura lui de alimentare, el servind ca al
doilea mijloc de avertizare asupra functionarii instalatiei.

3
6

2
Spre incaperile protejate
5
1

4
Fig.33.

In statie, buteliile 1 se grupeaza in baterii de maxim

(1030) bucati, actionate simultan. Ele sunt racordate la un distribuitor 3, de la care pleaca
tubulaturi independente la incaperile protejate. Buteliile sunt dotate cu armaturi de inchidere
Dn10, cu ventil cu scaun dublu. In figura 34 este reprezentata o astfel de armatura:
Fig.34.
Sectiunea de iesire prin corpul 1este obturata de membrana 6, presata de bucsa
filetata 5 si executata din alama, dimensionata pentru 180 bari. Prin rotirea manetei 12 cu (90
120), axul filetat 8 are o deplasare axiala si actionand asupra stutului tubular 9 provoaca
perforarea membranei 6. Prin sifonul 13 bioxidul de carbon in stare lichida paraseste butelia si
prin orificiile radiale 14 ajunge in racordul 7 de alimentare a instalatiei de stingere. La partea
superioara butelia are o armatura de alimentare, cu ventil, la care se deosebesc capacul de
presare 2, tija cu ventil 3 si presgarnitura 4. Sigiliul 11 atesta integritatea membranei 6.
Manetele 12 sunt actionate grupat cu ajutorul energiei musculare, gravitational sau hidrostatic.
Atat in butelii cat si in tubulatura de transport spre ajutaje, bioxidul de carbon trebuie sa
ramana in stare lichida. Daca instalatia ii permite destinderea necesara trecerii in stare gazoasa,
aceasta schimbare de stare de agregare fiind endotermica, declanseaza lantul succesiv: racire
puternica inghet blocarea tubulaturii iesirea din functiune a instalatiei. Aceste procese pot
fi evitate daca pe intregul traseu sectiunile de trecere nu sunt crescatoare, iar presiunea in
conducte este mentinuta la peste 5,28 bari, punctul triplu critic la care CO 2 trece din faza lichida
in faza solida.
In general statia de stingere cu bioxid de carbon dispune de cantitatea necesara unei
singure interventii in incaperea de volum maxim. Intr-o statie nu se pot depozita mai mult decat
1400 kg bioxid de carbon. Daca depozitul necesar de bioxid de carbon este mai mare de 1400
kg instalatia trebuie sa dispuna de doua statii de stingere, dar cantitatea de gaz depozitata in
fiecare statie nu trebuie sa fie pe jumatate, ci din motive de siguranrta , minimum 2/3 din
cantitate.
Instalatiile de stingere cu bioxid de carbon trebuie sa asigure alimentarea incaperilor
incendiate cu 85% din cantitatea necesara de gaz in 2 minute pentru compartimentul de masini
si in 10 minute pentru incaperile care nu au combustibil lichid. Viteza de circulatie prin tubulaturi
a bioxidului de carbon este (56) m/s .
Probare si exploatare

Dupa terminarea lucrarilor de construire sau de reparare a unei instalatii de stingere cu

bioxid de carbon, in vederea darii in exploatare se trece la probarea ei. Deoarece bioxidul de
carbon lansat in locurile de probare micsoreaza continutul de oxigen din aer, trebuie luate
masuri severe de preintimpinare a accidentelor prin asfixiere a personalului de lucru.
Eficacitatea de functionare a instalatiei trebuie verificata doar la construirea din nou a
unei instalatii anume, numai la nava cap de serie, pentru a economisi gazul stingator.
Receptionarea instalatiei se executa in doua etape distincte: examinarea tehnica
exterioara si verificarea in functiune. In cadrul examinarii exterioare se verifica daca instalatia
este completa, corectitudinea de montare, corespondenta cu planurile de executie. Se verifica
montarea corecta a ajutajelor de capat, a buteliilor in statia de stingere, impartirea lor pe zone,
armaturile de separatie a fiecarei zone, sistemul de semnalizare a scaparilor de gaz, sistemele
de declansare mecanica din statie, pneumostatica, hidrostatica sau electromagnetica, de la
postul central antiincendiu.
Eficacitatea functionarii instalatiei determinata doar la nava prototip, se determina prin
lansarea bioxidului de carbon in cel mai mare compartiment protejat de instalatie. Odata cu
lansarea se verifica : functionarea corecta a instalatiei de comanda, functionarea corecta a
instalatiei de avertizare, cu temporizarea de 2 minute inaintea lansarii gazului si functionarea
corecta a ajutajelor de capat. Trebuie controlat ca pe tubulatura sa nu se formeze dopuri de
gheata datorita destinderii gazului, De asemenea, se verifica durata descarcarii buteliilor, deci
durata de umplere a compartimentului probat. cu ajutorul unei lumanari care ramane aprinsa in
prezenta oxigenului, se stabileste grosimea stratului de gaz depus. Cu ajutorul probelor de gaz
luate la diferite cote si analizate chimic se stabileste concentratia de bioxid de carbon si volumul
ocupat de gaz. La terminarea probei se verifica posibilitatea eliminarii bioxidului de carbon cu
ajutorul ventilatoarelor portative.
La probarea navelor construite in serie sau dupa executarea reparatiilor, in loc de
bioxid de carbon se poate utiliza aer comprimat. Dupa probarea cu aer a instalatiei, buteliile se
umplu cu bioxid de carbon si se monteaza la locul lor, verificandu-se etanseitatea instalatiei.
Receptionarea instalatiei cu bioxid de carbon trebuie executata in cadrul probelor de
cheu, astfel incat la plecarea in probele de mars functionarea ei sa fie asigurata.
In timpul exploatarii instalatiei, trebuie urmarit daca buteliile se golesc prin scapari de
neetanseitate, cantarindu-le sau masurand nivelul in ele. De asemenea trebuie urmarita
temperatura care nu trebuie sa depaseasca 45C. Statia cu butelii de bioxid de carbon trebuie
sa fie in permanenta inchisa si sa nu fie folosita pentru depozitarea obiectelor de inventar care
nu ii apartin.
In caz de incendiu, la punerea in functiune a instalatiei, trebuie oprite ventilatoarele,
pompele de combustibil si arzatoarele din compartimentul incendiat. Se actioneaza apoi
sistemul de avertizare a oamenilor pentru parasirea compartimentului, se inchid comunicatiile
acestuia cu exteriorul si, in final, se lanseaza bioxidul de carbon.
5.9.4.2. Instalatii de prevenire si stingere cu gaze de ardere
In ultimul timp sunt utilizate pe nave instalatiile cu gaze de ardere a combustibilului
lichid, ca principal mijloc de stingere a incendiilor din magaziile de marfuri generale si ca mijloc
de prevenire a incendiilor in magaziile de petrol.
Gazul de esapament are urmatoarea compozitie, in participatii volumice: azot 79%,
bioxid de carbon (12 14,5)%, bioxid de sulf (0,02 0,03) %, oxigen (4,5 2,5) % si restul

vapori de apa.
In figura 35 este reprezentata zona de inflamabilitate a amestecurilor de
hidrocarburi cu oxigen, in sistem rectangular de coordonate concentratie de hidrocarburi in
amestec cu aer continut de oxigen.

% hidrocarburi
in amestec cu aer
Neinflamabil
(foarte sarac in oxigen)

Neinflamabil
(foarte bogat in
hidrocarburi)
11,5

Zona de
inflamabilitate

Linia dilutiei critice

C
1,3
D`

Neinflamabil (sarac in

D
2 4

10

12

hidrocarburi)
14

16

18 20 B

%oxigen

Fig.35.
Diagrama este construita pentru toate hidrocarburile petroliere, atat cele brute, cat si
cele rafinate .
In privinta concentratiei de hidrocarburi in amestec cu aerul, zona de
inflamabilitate este limitata de concentratiile 1,3% - 11,5 %. Linia AB reprezinta linia de dilutie
critica, ce exprima comportarea hidrocarburilor atunci cand amestecul de hidrocarburui gaz
inert de ardere este pus brusc in contact cu aerul. Pentru un anumit continut de oxigen, dat de
abscisa diagramei, daca concentratia in hidrocarburi, data de ordonata, se ridica deasupra liniei
AB, amestecul este inflamabil. Daca amestecul de hidrocarburi este si aer este spalat de gaze
de ardere, astfel incat starea sa fie data de punctul D, distantat de linia AB, odata cu intrarea
aerului in magazie, punctul D se deplaseaza in D`, situat tot sub linia AB si amestecul de
hidrocarburi, gaz inert si aer ramane neinflamabil.
Aceasta constatare este utilizata in
prevenirea exploziilor in magaziile de petrol goale, la navigatia in balast. Daca magazia este
spalata cu gaze de ardere, in cazul coliziunii se produce caldura, intra aer in magazie, dar
starea amestecului ramane sub linia AB si explozia nu poate avea loc.
Pentru petrolierele cu magazii neprotejate cu gaze inerte de ardere, dupa descarcarea
petrolului, continutul de oxigen creste peste 11 % si starea amestecului de vapori de
hidrocarburi si aer este data de punctul C situat in zona de inflamabilitate.
Pentru petroliere aceasta instalatie prezinta o importanta deosebita, pentru ca ea
previne incendiul, pe cand celelalte instalatii sting incendiul declansat.
In figura 36 este prezentata schema unei instalatii de prevenire cu gaz inert de ardere,
a incendiilor la un petrolier de 200.000 tdw.

De la generator
gaz inert
10
para scantei

5
La cos

12

alim abur

7
O2
11
4
13
Admisie aer curat
8
12
6

14

14
1

2
cheson
kingston

O2
11
abur curatire
O2

gaze de evac. caldari

3
Fig. 36.

Gazele arse in doua caldarine sunt trimise prin armaturile telecomandate 6 in turnul de
spalare 1, de unde, prin separatoarele de picaturi 8 sunt aspirate de ventilatoarele 4, care le
refuleaza prin armaturile telecomandate 7 in inchizatorul hidraulic 5. Prin filtrul cu cocs 10 ele

ajung in tancurile de marfa pe care le protejeaza. Din partile inferioara si superioara ale fiecarui
tanc, gazele de ardere sunt evacuate in atmosfera prin supapele 9. Inchizatorul hidraulic 5
impiedica trecerea vaporilor de hidrocarburi din tancuri spre evacuatia caldarinelor. Nivelul
apei din ele este mentinut cu ajutorul pompelor 2. In turnul 1 gazele arse sunt spalate si racite
sub 40 C prin pulverizatoare alimentate de pompa 3.
In instalatie sunt prevazute dispozitive automate de semnalizare si inchidere a gazului
in incaperile protejate cum sunt: analizatoare de oxigen 11 care semnalizeaza la peste 8%
oxigen; traductoarele de temperatura 12 care semnalizeaza la depasirea temperaturii de 40 C;
traductorul de presiune 13 care semnalizeaza la 0,02 bari; traductorul de presiune 14 care
semnalizeaza la lipsa presiune apa de racire.
Traductorul de temperatura si presiune apa deconecteaza si ventilato-rul, iar cel de
presiune gaz la presiunea atmosferica deconecteaza si pompele de marfa.
Instalatiile de ardere trebuie sa functioneze cu un coeficient de exces de aer 1,1,
pentru a rezulta concentratia de oxigen sub 2 % in gazele de ardere, la regimuri intre 100 % si
73 % pentru caldarina. Pentru a asigura aceasta gama a regimurilor de lucru, se asigura
functionarea artificiala a unui mare consumator, de exemplu o pompa de balast in circuit mare
mare sau dirijarea intr-un condensor auxiliar a aburului produs prin functionarea in paralel a unui
generator de gaz inert.

Gazele
de ardere pot fi folosite ca agent principal de stingere a incendiilor in magaziile de marfuri
generale, cu conditia furnizarii lor intr-un generator automat (fig.37).
23
22

21

4
1
2420

16 5

12
14

15

13

11

10

18
17
19

16
Fig.37.

Elemente componente : 1-motor cu ardere interna; 2- conducta de evacuare peste

bord a apei de racire a motorului; 3- pompa de apa; 4- ventilator; 5- pompa de combustibil; 6 si
23- supape de siguranta; 7- armatura de reglare automata a debitului de combustibil; 8conducta de alimentare cu aer; 9- regulator debit de aer; 10- regulator debit de combustibil; 11pulverizator combustibil; 12- camera de aer; 13- con de flacara; 14- camera de ardere; 15captusala refractara la camera de ardere; 16- camasa de apa; 17- alimentare apa racire; 18camera de racire gaze; 19- evacuare apa; 20- schimbator de caldura gaze apa; 21- stropitor;
22- racord pentru evacuarea gazului racit si curatat; 24- panou de comanda.
Atat la petroliere cat si la navele de marfuri generale, debitul de gaze de ardere racite
trebuie sa fie suficient pentru alimentarea a cel putin 25% din volumul celei mai mari incaperi
protejate, in decurs de o ora din momentul pornirii instalatiei. Rezervele de combustibil pentru
functionarea in regim nominal a instalatiei, trebuie sa fie suficiente pentru minimum 72 de ore.
In timpul exploatarii curente pornirea instalatiei incepe cu alimentarea cu apa a
inchizatoarelor hidraulice 5 si a turnului de spalare 1 (fig. 36).