Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Analiza Matematica
Analiza Matematica
Aurel Diamandescu
MATEMATICA
ANALIZA
PROBLEME REZOLVATE
2006
1
Prefata
A
ceast
a lucrare trateaz
a teme referitoare la capitole importante
din Analiza matematic
a
Spatii normate (problemele 1 - 5),
Functii continue (problemele 6 - 11)
Functii diferentiabile (problemele 12 - 22)
Functii integrabile (problemele 23 - 41)
Teoria cmpurilor (problemele 42 - 46)
M
etoda folosit
a: ecare problem
a este complet rezolvat
a, indicnduse aspectele teoretice folosite. Unele rezolv
ari sunt nsotite de comentarii.
Problema 1
2
S
a se arate c
a pe spatiul vectorial
p real R ; ecare din aplicatiile
2
2
2
a). k ke : R ! R; k(x1 ,x2 )ke = x1 + x2
(norma euclidian
a),
b). k ks : R2 ! R; k(x1 ,x2 )ks = j x1 j + j x2 j
(sum norma),
c). k k : R2 ! R; k(x1 ,x2 )k = max {j x1 j,j x2 j}
(sup norma),
este o norm
a. S
a se arate c
a aceste norme sunt echivalente dou
a cte
dou
a. S
a se arate c
a numai una dintre ele este indus
a de un produs scalar. S
a se precizeze sferele corespunz
atoare. S
a se precizeze
topologiile acestor norme. S
a se dea exemple concrete de multimi
deschise, nchise, compacte, necompacte, conexe, neconexe, m
arginite, nem
arginite, convexe, neconvexe, n topologia indus
a de aceste
norme.
Rezolvare. Veric
am c
a ecare aplicatie satisface axiomele
normei din Denitia 2.3.2.
p
a). 1. Pentru orice xp= (x1 ,x2 ) 2 R2 , avem kxke = x21 + x22 0;
apoi, kxke = 0 () x21 + x22 = 0 () x1 = x2 = 0 () x = ;
2. Pentru orice x = (x1 ,x2 ) 2 R2 si 2 R avem (Propozitia 2.3.2)
x = ( x1 , x2p
) si atunci,
p
2 (x2 + x2 ) = j
k xke = ( x1 )2 + ( x2 )2 =
jkxke ;
1
2
3. Pentru orice x = (x1 ,x2 ) si y = (y1 ,y2 ) din R2 ; avem (Propozitia
2.3.2) x + y = (x1 + y1 ;x2 + y2 ) si ca urmare,
kx + yk2e = (x1 + y1 )2 + (x2 + y2 )2 =
= x21 + x22 + y21 + y22 + 2(x1 y1 + x2 y2 )
p
p
x21 + x22 + y21 + y22 + 2 x21 + x22 y21 + y22 =
2
= (k x ke + k y ke ) :
De aici rezult
a
kx + yke
kxke + kyke :
Asadar, aplicatia de la pc. a) este o norm
a pe R2 :
2
b). 1. Pentru x = (x1 ,x2 ) 2 R , avem kxks = j x1 j + j x2 j 0; apoi,
kxks = 0 () j x1 j + j x2 j = 0 () x1 = x2 = 0 () x = (0,0) = ;
2. Pentru orice x = (x1 ,x2 ) 2 R2 si 2 R avem
k xks = j x1 j+j x2 j = j j (j x1 j + j x2 j) = j jkxks
3. Pentru orice x = (x1 ,x2 ) si y = (y1 ,y2 ) din R2 ; avem
kx + yks = j x1 + y1 j + j x2 + y2 j
3
j x1 j + j y1 j + j x2 j + j y2 j = kxks + kyks :
Asadar, aplicatia de la pc. b) este o norm
a pe R2 :
2
c). 1. Pentru orice x = (x1 ,x2 ) 2 R , avem n mod evident, k x k =
max {j x1 j,j x2 j}
0; apoi, k x k = 0 ()
j x1 j = j x2 j = 0 () x1 = x2 = 0 () x = (0,0) = ;
2. Pentru orice x = (x1 ,x2 ) 2 R2 si 2 R, avem
k x k = max {j x1 j,j x2 j} =
=j j max {j x1 j,j x2 j} = j jk x k;
3. Pentru orice x = (x1 ,x2 ) si y = (y1 ,y2 ) din R2 ; avem
k x + y k = max {j x1 + y1 j,j x2 + y2 j}
max {j x1 j + j y1 j,j x2 j + j y2 j} k x k + k y k,
pentru c
a, n mod evident,
j x1 j + j y1 j k x k + k y k si j x2 j + j y2 j k x k + k y k :
Asadar, aplicatia de la pc. c) este o norm
a pe R2 :
Se constat
a cu usurinta c
a pentru ecare
x 2 R2 au loc inegalit
atile
p
2 k x ke
2k x k;
k x k k x ke
k x ks
ceea ce arat
a c
a cele trei norme sunt echivalente dou
a cte dou
a.
Aplicnd Teorema 2.3.6, se constat
a cu usurinta c
a norma euclidian
a
k ke este indus
a de un produs scalar, si anume de produsul scalar
euclidian (sau canonic)
p denit prin hx,yi = x1 y1 + x2 y2 : Aceasta
nseamn
a c
a k x ke = hx,xi.
Celelalte dou
a norme de mai sus nu satisfac conditia din Teorema
2.3.6 (se pot avea n vedere vectorii x = (1,2) si y = (2,1)) si ca
urmare, ele nu sunt induse de un produs scalar
Avnd n vedere Teorema 2.3.1, sfera deschis
a cu centrul n punctul
a = (a1 ,a2 ) 2 R2 si de raz
a r > 0, corespunz
atoare unei norme k k
este S(a,r) = {x 2 R2 j k x a k < r}. Concret,
corespunz
ator normei euclidiene, avem
S(a,r) = {x = (x1 ,x2 ) 2 R2 j(x1 a1 )2 + (x2 a2 )2 < r2 }
si este format
a din toate punctele planului situate n interiorul cercului de de raz
a r cu centrul n punctul A(a1 ,a2 );
corespunz
ator sum normei, avem
S(a,r) = {x = (x1 ,x2 ) 2 R2 j j x1 a1 j + j x2 a2 j < r}
si este format
a din toate punctele planului situate n interiorul p
atratului cu centrul n punctul A(a1 ,a2 ) si care are diagonalele paralele
cu axele de coordonate, lungimea lor ind 2r;
corespunz
ator sup normei, avem
S(a,r) = {x = (x1 ,x2 ) 2 R2 j j x1 - a1 j < r, j x2 - a2 j < r}
4
si este format
a din toate punctele planului situate n interiorul p
atratului cu centrul n punctul A(a1 ,a2 ) si care are laturile paralele cu
axele de coordonate, lungimea lor ind 2r; cu alte cuvinte,
S(a,r) = (a1 r,a1 + r) (a2 r,a2 + r).
Conform cu Teorema 2.3.1, Denitia 2.3.3 si Teorema 2.3.2, cele trei
norme de mai sus denesc topologia euclidian
a a spatiului R2 :
2
Se poate demonstra c
a orice dou
a norme pe R sunt echivalente (Teorema 2.3.7). Ca urmare, orice norm
a pe R2 genereaz
a topologia
2
euclidian
a a spatiului R :
Avnd n vedere Denitiile 2.1.1, 2.1.6, 2.1.8, 2.2.6 si 3.1.11, d
am
urm
atoarele exemple:
multimi deschise: sfere deschise, (a,b)
(c,d), (0,1)
(0,1);
(0,1) (c,d), (a,b) (0,1);
multimi nchise: orice sfer
a nchis
a, [a,b] [c,d], (1; c] [d,1);
orice dreapt
a, orice segment nchis [AB];
multimi compacte : orice sfer
a nchis
a, [a,b] [c,d], [1,3] [2,4] [
[5,7] [1,2], orice poligon (plin sau gol);
multimi necompacte: (a,b] [c,d], [d,1) [a,b];
multimi conexe: orice sfer
a, orice poligon (plin);
multimi neconexe: (1,3) [2,4) [ [5,7] (1,2); {(1,2), (3,1)}; {2}
[1,3] [ [4,10] (0,8);
multimi compacte si conexe: orice sfer
a nchis
a, orice segment nchis
[AB]; [a,b] [c,d];
multimi compacte si neconexe: ([1,3] [2,4]) [ ([5,7] [1,2]);
({2} [1,3]) [ ([4,10] [0,8]);
multimi necompacte si conexe: orice sfer
a deschis
a; orice dreapt
a;
(0,3] [0,1); (0,3) (2,5); (0,2) {5};
multimi necompacte si neconexe: dou
a drepte paralele; (0,2)
{5,7}; (2,3) (5,7] [ {(1,1)}, R ([1,2] [ [5,7])
multimi m
arginite: orice sfer
a, orice segment sau poligon;
multimi nem
arginite: orice semiplan; orice dreapt
a; R2 ; (0,1)
(0,1); [0,3] [0,1);
multimi convexe: orice sfer
a, orice poligon (plin) convex;
multimi neconvexe: orice poligon (plin) concav, orice contur poligonal simplu, {(1,2), (3,5), (2,4)}, dou
a drepte paralele.
Observatie. Interpretarea geometric
a a normelor echivalente: dou
a
norme sunt echivalente dac
a si numai dac
a n ecare sfer
a corespunz
atoare ec
areia dintre norme se poate introduce o sfer
a de acelasi
centru si eventual alt
a raz
a corespunz
atoare celeilalte norme.
5
Problema 2
S
a se arate c
a n R2 avem
2n 1 n + 1
= (2,1);
1). lim n + 1 ; n
2). lim
5n + 2 n 2 + n + 1
; n2 + 2
n
n
3). lim n + 1, 3
= (5,1);
nu exist
a;
3
3
1
1
3
n+1 ; n k = maxf n+1 ; n g = n+1 :
3
< " si rezolv
am aceast
a inecuatie cu necunoscuta
Punem conditia n+1
3
n 2 N. Avem n+1 < " () n + 1 > 3" () n > 3" 1:
Fie acum n" un num
ar natural mai mare dec
at 3" 1: De exemplu,
folosind functia parte ntreag
a, putem alege n" = [ 3" 1] + 1 = [ 3" ].
Ca urmare, pentru ecare n 2 N, n n" avem n [ 3" ] > 3" 1 si ca
3
1 n + 1
urmare, n+1
< "; adic
a k 2nn+1
; n
(2; 1) k < ":
2
=k
3. Ration
am prin reducere la absurd. Presupunem c
a n R2 exist
a
n
2
limita lim n + 1, 3
= ( ; ) 2 R : Conform Teoremei 3.1.7, vom
avea lim (n + 1) =
2 R, ceea ce este contradictoriu. Aceast
a
contradictie arat
a c
a presupunerea f
acut
a este fals
a. Asadar, limita
lim n + 1, 3 n nu exist
a.
Observatie. Dac
a n rezolvarea punctului 1 se alege alt
a norm
a, se
constat
a c
a conditia se veric
a. Deosebirea care apare este aceea c
a
rangul n" se modic
a odat
a cu norma. Acest fapt nu este esential
n conditia mentionat
a. S
irul dat este convergent la vectorul (2,1)
indiferent de norma considerat
a n R2 deoarece orice dou
a norme pe
2
R sunt echivalente (si deci genereaz
a aceeasi topologie - topologia
euclidian
a a spatiului R2 ).
Problema 3
S
a se determine punctele de acumulare pentru sirurile cu termenii generali
n
1). xn = 2 + (1) ; sin 2n3 ;
2). yn = n(1)
; 1 + 2( 1)n ; n
n
n
+ 1 tg 3
n
x6k+1 = 2 + (1)
6k+1
; sin (12k+2)
3
= 1;
x6k+2 = 2 + (1)
6k+2
; sin
(12k+4)
3
= 3;
x6k+3 = 2 + (1)
6k+3
; sin
(12k+6)
3
= (1; 0) ;
x6k+4 = 2 + (1)
6k+4
; sin (12k+8)
3
6k+5
= 3;
3
2
p
3
2
3
2
;
p
= 1; 23 ;
x6k+5 = 2 + (1)
; sin (12k+10)
3
pentru ecare k 2 N. Se constat
a c
a sirul (xn ) este periodic de perioad
a T = 6. De aici rezult
a c
a sirul (xn ) are sase subsiruri constante,
convergente la unul
din vectorii
p
p
p
p
3
(3; 0) ; 1; 2 ; 3; 23 ; (1; 0) ; 3; 23 ; 1; 23 :
Se mai constat
a c
a orice alt subsir al sirului (xn ) ori este convergent
la unul din acesti vectori, ori contine subsiruri convergente la unul
din acesti vectori.
Din toate acestea si din Propozitia 3.1.5, rezult
a c
a multimea punctelor
de acumulare a sirului (xn ) este
format
a din cei sase vectori de mai sus.
Problema 4
Folosind Criteriul lui Cauchy, s
a se arate c
a sirul (xn ) de vectori
din R2 cu termenul general
xn =
n
P
k=1
este convergent.
( 1)k
sin k!
k(k + 1) ; k 2
=k
=k
n
P
k=m +1
= max
n
P
k=m +1
sin k!
k(k + 1) ;
n
P
k=m +1
k=1
( 1)k
sin k!
k(k + 1) ; 2 k
n
P
k=m +1
sin k!
k(k + 1)
( 1)k
2k
n
P
k=m +1
k=
k=
( 1)k
2k
max
n
P
k=m +1
max
= max
n
P
(k=m +1
n
P
n
k=m +1
1
m +1
conditia m 1+1
max
sin k!
k(k + 1)
1
k(k + 1) ;
1
k
1
n
n
P
k=m +1
n
P
k=m +1
1
k+1
; 21m (1
1
2k
( 1)k
2k
=
)
; 21m (1
2m n ) =
o
1
2m n )
m +1
Punem
< " si rezolv
am aceast
a inecuatie cu necunoscuta m 2 N. Obtinem m > 1" 1:
Fie acum n" un num
ar natural mai mare dec
at 1" 1: De exemplu,
1
1
putem alege n" = [ " 1] + 1 = [ " ]. Ca urmare, pentru ecare m, n
2 N, n > m n" avem n [ 1" ] > 1" 1 si ca urmare, m 1+1 < "; adic
a
k xn
xm k < ":
n
P
( 1)k
sin k!
Asadar, sirul cu termenul general xn =
este sir
k(k + 1) ; k 2
k=1
Problema 5
S
a se arate c
a pe spatiul vectorial real R2 ; aplicatia
(x,y) ! hx,yi = 3x1 y1 x1 y2 x2 y1 + 2x2 y2 ;
unde x = (x1 ,x2 ), y = (y1 ,y2 ), este un produs scalar.
S
a se precizeze norma indus
a precum si topologia corespunz
atoare.
Rezolvare. Veric
am c
a aplicatia satisface axiomele produsului
scalar (vezi Denitia 2.3.5):
1. Pentru orice x = (x1 ,x2 ) 2 R2 , avem
hx,xi = 3x21 2x1 x2 + 2x22 = 2x21 + (x1 x2 )2 + x22 0.
Apoi, hx,xi = 0 () x1 = 0, x1 x2 = 0, x2 = 0 () x = (0,0) = ;
2. Pentru orice x = (x1 ,x2 ) si y = (y1 ,y2 ) din R2 ; avem
9
Problema 6
3. lim
x !0
x y
x2
5. lim
x !0
x + y
(y 1) 2
y !1
y !1
1;
4. lim
x !0
x y
(z 3) 2
= 1;
6. lim
x !0
x + y
(z 3) 2
= 1;
y !1
z !3
y !1
z !3
1;
numai dac
a se veric
a conditia
10
si numai dac
a
8" > 0; 9 (") > 0 : 8(x,y,z) 2 R2 ; (x,y,z) 6= (1,2,3),
8
< j x 1 j <
j y 2 j <
=) j (2x + 3y z) 5 j < ":
:
j z 3 j <
Fie un > 0 si e un punct oarecare (x,y,z) 2 R2 astfel nct (x,y,z)
6= (1,2,3), jx 1j < ; jy 2j < ; jz 3j < Atunci,
j (2x + 3y z) 5 j = j 2(x 1) + 3(y 2) (z 3) j
2j x 1 j + 3j y 2 j + j z 3 j < 2 + 3 + = 6 :
Pentru a se verica conditia de mai sus, este sucient s
a lu
am, pentru
" > 0 dat, (") = 6" (sau, orice (") 2 (0, 6" ) )
x y
3. Limita innit
a lim
1 se ncadreaz
a n cazul similar al
x2 =
x !0
y !1
x y
x2
1 dac
a si numai
dac
a se veric
a conditia
8" > 0; 9 (") > 0 : 8(x,y) 2 R2 ; x 6= 0, (x,y) 6= (0,1),
jxj <
=) x x2 y < ":
j y 1 j <
Fie un 2 (0; 21 ) si e un punct oarecare (x,y) 2 R2 astfel nct x 6=
0, (x,y) 6= (0,1) si jxj < ; jy 1j < : Atunci, x2 < 2 si 0 < 1
< y < 1 + si ca urmare, x x2 y < 2 2 1 : Conditia 2 2 1 < " se
p
1+
1+ 4 2
veric
a pentru orice 2 0;
:
2
11
0; minf 12 ;
1+
1+ 4
g :
4. Se procedeaz
a exact asem
an
ator ca mai sus. Limita innit
a
x y
1
se
ncadreaz
a
n
cazul
similar
al
Deni
t
iei
4.1.5.
lim
2 =
x !0 (z 3)
y !1
z !3
x y
(z 3) 2
1 dac
a si numai dac
a se veric
a
conditia
8" > 0; 9 (") > 0 : 8(x,y,z) 2 R3 ; z 6= 3, (x,y,z) 6= (0,1,3),
8
< jxj <
j y 1 j <
=) (zx 3)y 2 < ":
:
j z 3 j <
Fie un 2 (0; 12 ) si e un punct oarecare (x,y,z) 2 R2 astfel nct z 6=
3, (x,y,z) 6= (0,1,3) si jxj < ; jy 1j < ; jz 3j < : Atunci, (z 3)2
< 2 ; 0 < 1 < y < 1 + si ca urmare, x x2 y < 2 2 1 : Conditia
p
1+ 4 2
1+
2
1
< " se veric
a pentru orice 2 0;
:
2
2
Pentru a se verica conditia de maipsus, este sucient s
a lu
am, pentru
" > 0 dat, (") 2
0; minf 12 ;
1+
1+ 4
g :
5. Limita innit
a lim
x !0
x + y
(y 1) 2
= 1 se ncadreaz
a n Denitia 4.1.5.
x + y
(y 1) 2
= 1 dac
a si numai dac
a se veric
a
y !1
y !1
conditia
8" > 0; 9 (") > 0 : 8(x,y) 2 R2 ; y 6= 1, (x,y) 6= (0,1),
jxj <
=) x x+2 y > ":
j y 1 j <
Fie un 2 (0; 21 ) si e un punct oarecare (x,y) 2 R2 astfel nct y 6=
1, (x,y) 6= (0,1) si jxj < ; jy 1j < : Atunci, x2 < 2 si 0 < 1
< y < 1 + si ca urmare, x x+2 y > 1 2 2 : Conditia 1 2 2 > " se
p
1+
1+ 4 2
veric
a pentru orice 2 0;
:
2
Pentru a se verica conditia de maipsus, este sucient s
a lu
am, pentru
" > 0 dat, (") 2
0; minf 21 ;
1+
1+ 4
g :
6. Se procedeaz
a exact asem
an
ator ca mai sus.
12
R2 (sau R3
sau, n general, R ), limita lim
f(x,y) = ` prezint
a 3 cazuri diferite,
x !a
y !b
dup
a cum ` este nit sau 1: Acestea au fost ilustrate mai sus.
2. Din cele de mai sus se poate deduce urm
atoarea schem
a de aplicare
a denitiei "
a limitei unei functii ntr-un punct. Ne situ
am n
cazul ` nit. Pentru un > 0 si (x,y) 2 D astfel nct (x,y) 6=
(a,b) si j x a j < ; j y b j < ; n expresia j f(x,y)
` j punem
n evidenta pe j x a j si j y b j si facem majorarea j f(x)
`j
F( ). Punem conditia F( ) < " si rezolv
am aceast
a inecuatie cu
necunoscuta ; obtinnd solutia < g("). Lund (") n intervalul
(0,g(")), conditia din denitie se veric
a si ca urmare am demonstrat
c
a lim
f(x,y)
=
`:
x !a
y !b
Problema 7
Folosind Criteriul lui Heine, s
a se arate c
a
1
a
;
s
a
se
determine
limita;
1. lim
sin
2 + y 2 exist
x
x !1
y !0
2. lim
sin x 2
x !0
1
+ y2
nu exist
a.
y !0
(xn ,yn ) 6= (1,0) 8 n 2 N si astfel nct lim (xn ,yn ) = (1,0). Aceasta
nseamn
a c
a lim xn = 1 si lim yn = 0. Ca urmare, lim (x2n + y2n )
= 1 si atunci, lim sin x 2 +1 y 2 = sin 1: Conform Criteriului lui Heine
n
13
1
+ y2
exist
a si este egal
a cu sin 1:
y !0
1
+ y2
y !0
1
+ y2
exist
a. Fie
1
+ y2
este
y !0
m
arginit
a). Conform Criteriului lui Heine, ar trebui ca pentru orice
sir ((xn ,yn ))n de vectori din R2 , (xn ,yn ) 6= (0,0), 8 n 2 N si astfel nct
lim (xn ,yn ) = (0,0) s
a avem lim sin x 2 +1 y 2 = `: Fie sirul de vectori
n
n
din R2 cu termenul general (xn ,yn ) = ( p1n ; 0): Se vede c
a (xn ,yn ) 6=
(0,0) 8 n 2 N si lim (xn ,yn ) = (0,0) si, n plus, lim sin x 2 +1 y 2 = lim
n
n
sin n = 0. Deci, ` = 0. Fie acum sirul de vectori din R2 cu termenul
general (x0n ,y0n ) = ( p 1
; 0): Se vede c
a (x0n ,y0n ) 6= (0,0) 8 n 2 N si
2n + 2
lim (x0n ,y0n ) = (0,0) si, n plus, lim sin (x 0 )2 +1 (y 0 )2 = lim sin (2n +
n
n
tinut anterior.
2 ) = 1. Deci, ` = 1, ceea ce contrazice rezultatul ob
1
Contradictia arat
a c
a limita lim
sin
nu
exist
a
.
x2 + y2
x !0
y !0
Observatie. Folosirea Criteriului lui Heine n probleme privind existenta limitei unei functii ntr-un punct se face dup
a modelul urm
ator:
O functie f : D ! R, unde D R2 (sau R3 sau, n general, Rp ) are
limita ` n punctul (a,b) 2 D0 dac
a se veric
a conditia: oricare ar
sirul ((xn ,yn ))n de elemente din D, diferite de (a,b) si astfel nct lim
(xn ,yn ) = (a,b), avem ` = lim f(xn ;yn ).
Folosirea Criteriului lui Heine n probleme privind inexistenta limitei
unei functii ntr-un punct se face dup
a modelul urm
ator: O functie
f : D ! R nu are limit
a (nu are limita `) n punctul (a,b) 2 D0
dac
a se veric
a conditia: exist
a un sir ((xn ,yn ))n de elemente din
D, diferite de (a,b) si cu limita (a,b) si astfel nct lim f(xn ; yn )
nu exist
a (respectiv, nu are limita `). Practic, se determin
a dou
a
siruri ((x0n ,y0n ))n ; ((x00n ,y00n ))n din D, convergente la (a,b) astfel nct
lim f(x0n ,y0n ) si lim f(x00n ,y00n ) sunt diferite ntre ele (respectiv, una
dintre ele diferit
a de `) (acum, sirul ((xn ,yn ))n este sirul intercalat
(x01 ;y01 );(x001 ;y001 );(x02 ;y02 );(x002 ;y002 );...).
Problema 8
1). Pentru functia f : [0,2 ] ! R2 ; f(t) = (cos t; sin t), s
a se
calculeze lim f(t) si lim f(t).
t!0
t!
14
y !2
s
i
lim
f(x,y,z).
x !0
x !0
y !0
z !0
y !1
z !0
Rezolvare. Conform Corolarului 4.1.1, limita unei functii vectoriale se face pe componente. Asadar,
1. lim f(t) = lim (cos t; sin t) = lim cos t; lim sin t = (1,0),
t!0
t!0
t!0
t!
t!
y !0
2
xy
x2 + y2
t!
xy 2
x2 + y2
2. Avem lim
f(x,y) = lim
x !0
x !0
; x sin
= jyj
xy
x2 + y2
1
2
j y j x !0
! 0 si la fel,
xy 2
x2 + y2
y !2
xy 2
x2 + y2
4
5
3. Avem lim
f(x,y,z) = lim
x !0
x !0
y !0
z !0
1
2
1 cos (1 cos x)
x2 + y2 + z2
2
lim
x !0
y !0
z !0
y !0
; x sin
xy
x2 + y2
= ( 54 ; sin 25 ), pentru
2
xsin x 2 xy
si lim
+ y 2 = sin 5 :
x !1
y !2
y !0
z !0
jxj x !0
! 0.
y !2
y !2
lim
x !0
= (0,0), pentru c
a
y !0
f(x,y) = lim
La fel, lim
x !1
x !1
c
a
t!
xy
x2 + y2
y !0
xy
x sin x 2 xy
+ y 2 = jxj sin x 2 + y 2
c
a lim
x !1
t!0
(2 sin2 x2 )
x2 + y2 + z2
1 cos (1 cos x) z
;e
x2 + y2 + z2
y !0
z !0
= lim
x !0
y !0
z !0
(1 cos x) 2
x2 + y2 + z2
1 cos (1 cos x)
(1 cos x) 2
= 2 lim
x!0
sin
x
x
2
= (0,1), pentru
x4
x2 + y2 + z2
=0
t!0
1 cos t
t2
15
sin x
=
x
x!0
4
x
+ y 2 + z 2 = 0,
= 12 , lim
x2
pentru c
a0
x4
x2 + y2 + z2
x2
x2
x2 + y2 + z2
x2
! 0.
x !0
y !0
z !0
Problema 9
2
Se consider
a prin
( a functia f : R ! R denit
1
1
(x + y) cos x + sin y ; x 6= 0 si y 6= 0
f(x,y) =
:
0,
x = 0 sau y = 0
S
a se determine multimea punctelor de continuitate ale functiei.
Rezolvare. Studiem continuitatea functiei f ntr-un punct (a,b)
2 R2 . Vom folosi Criteriul lui Heine (Teorema 4.2.1) privind continuitatea unei functii ntr-un punct. Deosebim patru cazuri, dup
a cum
a si b sunt nule sau nenule.
Cazul a 6= 0 si b 6= 0. Atunci, f(a,b) = (a + b) cos 1a + sin b1 Fie
p
(xn ,yn ) un sir arbitrar din R2 , convergent la (a,b). Fie r = a2 + b2
si sfera S((a,b),r) = S. Exist
a rangul n0 2 N astfel nct (xn ,yn ) 2 S
pentru n n0 : Pentru un astfel de n, avem
f(xn ,yn ) = (xn + yn ) cos x1n + sin y1 .
n
Ca urmare, lim f(xn ,yn ) = f(a,b). Acum, Criteriul amintit arat
a c
a
functia f este continu
a n punctul (a,b).
Cazul a 6= 0 si b = 0. Atunci, f(a,b) = 0. Fie sirul (yn ), convergent
la 0, denit prin yn = 2n + 1(1) n : Deoarece
2
16
Problema 10
Se consider
a func
(tia
jyj jy2j
x ,
x2 e
dac
a x 6= 0, y 2 R :
0,
dac
a x = 0, y 2 R
i). S
a se studieze continuitatea partial
a;
2
f : R ! R; f(x,y) =
17
ii). S
a se studieze continuitatea dup
a o directie n origine;
iii). Dac
a A = {(x,y) 2 R2 j y = x2 }, s
a se studieze continuitatea
relativ la multimea A n origine.
iv). S
a se studieze continuitatea functiei.
v). Se poate prelungi f prin continuitate n origine?
vi). S
a se studieze continuitatea uniform
a a functiei.
vii). S
a se studieze existenta limitelor iterate ale functiei ntr-un
punct (a,b).
Rezolvare. i). Conform cu Denitia 4.2.11, functia f este
continu
a partial n raport cu variabila x (sau y) n punctul (a,b)
dac
a f este continu
a dup
a directia axei Ox (respectiv Oy) n punctul
(a,b). Avnd n vedere Denitiile 4.2.8 si 4.2.10, e 1 (respectiv
si este paralel
a cu Ox (respectiv Oy).
2 ) dreapta ce trece prin (a,b)
Ecuatia ei este y = b (respectiv x(= a). Restrictia functiei f la dreapta
1
este f
: R ! R, f
jbj jb2j
x ,
x2 e
dac
a x 6= 0 ;
0,
dac
ax = 0
este f 2 : R ! R, f 2 (y) = 0 cnd a = 0
(x) =
1
jy j
a 2
si f 2 : R ! R, f 2 (y) = jyj
cnd a 6= 0.
a2 e
Din lim f 1 (x) = f 1 (a) pentru ecare a 2 R, rezult
a c
a functia f
x!a
este continu
a partial n raport cu variabila x n punctul (a,b).
Pentru a = 0, avem lim f 2 (y) = f 2 (b) = 0, pentru ecare b 2 R;
y!b
rezult
a c
a functia f este continu
a partial n raport cu variabila y n
punctul (0,b).
Pentru a 6= 0, avem lim f 2 (y) = f 2 (b), pentru ecare b 2 R; rezult
a
y!b
c
a functia f este continu
a partial n raport cu variabila y n (a,b).
Asadar, functia f este continu
a partial n raport cu variabila y n
punctul (a,b).
Concluzia este c
a functia f este continu
a partial n ecare punct (a,b)
din R2 .
ii). Avem n vedere Denitia 4.2.10 privind continuitatea dup
a o
directie n origine. Din cele spuse mai sus, functia f este continu
a
dup
a directia axelor Ox si Oy n origine. Fie acum
: y = mx, m
6= 0, o dreapt
a oarecare care trece prin origine, diferit
a de axele de
coordonate. Restrictia functiei (
f la dreapta este
f
: R ! R, f (x) =
j
jm j jm
jx j ,
jxj e
0,
18
dac
ax =
6 0
:
dac
ax = 0
x!0
functiei f la dreapta
este continu
a n 0. Conform cu Denitia
4.2.10, functia f este continu
a dup
a orice directie n origine.
iii). Avem n vedere Denitia 4.2.8 privind continuitatea relativ la o
multime a unei functii. Restrictia functiei f la multimea A este
e1 , dac
a (x,y) 6= (0,0)
fA : A ! R, fA (x,y) =
:
0,
dac
a (x,y) = (0,0)
a c
a restrictia functiei f
Este clar c
a lim fA (x,y) = e1 ; ceea ce arat
x!0
y!0
la A nu este continu
a n (0,0).
Concluzia este c
a functia f nu este continu
a relativ la multi-mea A n
origine.
iv). Din cele spuse imediat deasupra, rezult
a c
a functia f nu este
continu
a n (0,0) (vezi Remarca 4.2.4). De altfel, din lim f( p1n ; n1 ) =
e1 si Criteriul lui Heine (Teorema 4.2.1), avem aceeasi concluzie.
Fie acum un punct (0,b) din R2 , b 6= 0. Fie (xn ;yn ) un sir de puncte
din R2 , convergent la (0,b). Aceasta nseamn
a, conform Teoremei
3.1.7, c
a lim xn = 0 si lim yn = b. De aici, lim jyx n2 j = 1 si, tinnd
n
cont nc
a o dat
a c
a lim tet = 0, avem lim f(xn ,yn ) = 0 = f(0,b).
t!1
19
partial pe [0,1)
[0,1)
n {(0,0)} si (vezi Remarca 5.1.1)
(
jy j
xy2
2y x 2
+ xy2 2y
; x 6= 0, y
0 ;
@f
x3 e
x3 e
(x,y)
=
@x
0,
x = 0, y > 0
(
jy j
y
1 x 2
xy4 ex 2 ; x 6= 0, y
0 :
@f
x2 e
(x,y)
=
@y
0,
x = 0, y > 0
Avnd n vedere inegalitatea tk et M = const. pentru t 0 si k =
1, 2, se constat
a c
a aceste derivate partiale sunt m
arginite pe ecare
din multimile [r,1) [r,1), [0,r] [r,1), [r,1) [0,r].
Folosind acest rezultat si Teorema lui Lagrange privind functiile reale
derivabile (vezi si Remarca 5.4.3), se constat
a c
a functia f este lipschitzian
a pe ecare din aceste multimi. Ca urmare (vezi Propozitia
4.2.2), functia f este continu
a uniform pe ecare din aceste multimi si
deci si pe reuniunea lor. Din simetria functiei fata de axele de coordonate, la fel este functia si pe celelalte cadrane. Din toate acestea,
avem c
a functia f este continu
a uniform pe R2 n [r,r] [r,r], pentru
ecare r > 0.
vii). Avem n vedere Denitia 4.1.13 privind limitele iterate ale unei
functii ntr-un punct si obtinem:
limita partial
a n(raport cu x a functiei f n punctul (a,b) este
lim f(x,y) =
jyj jy2j
a ,
a2 e
lim f(x,y) =
jbj jb2j
x ,
x2 e
dac
a a 6= 0 = f(a,y), y 2 R,
0,
dac
aa = 0
limita partial
a n(raport cu y a functiei f n punctul (a,b) este
x!a
y!b
De aici,
0,
dac
ax =
6 0 = f(x,b), x 2 R.
dac
ax = 0
jb j
jbj 2
a ,
dac
a a 6= 0 = f(a,b),
a2 e
=
x!a
y!b
0,
dac
aa = 0
(
jb j
jbj 2
a ,
dac
a a 6= 0 = f(a,b),
a2 e
lim lim f(x,y) =
y!b x!a
0,
dac
aa = 0
ceea ce arat
a c
a f are limite iterate n ecare punct (a,b) din R2 .
Observatie. Functia f este un exemplu de functie care are limite
iterate n origine, este continu
a partial n origine dar nu este continu
a
n origine (nu are nici m
acar limit
a n origine).
Observatie. Mai trebuie demonstrat c
a dac
a f este continu
a uniform
pe dou
a multimi, atunci ea este continu
a uniform si pe reuniunea lor.
lim
lim f(x,y)
20
Problema 11
Dat ind " > 0; s
a se determine un (") > 0 satisf
acnd conditia
de continuitate uniform
a pentru functia
f : (0,1) R (1,1) ! R2 ; f(x,y,z) = ex cos y, zesin y :
Rezolvare. Avem n vedere Denitia 4.2.14, adaptat
a tipului de
functie din enunt. n Denitie, consider
am d1 si d2 ca ind metricile
induse de supnormele pe spatiile R3 si respectiv R2 . Asadar, functia
f este continu
a uniform pe multimea D = (0,1)
R
(1,1)
R3
dac
a, pentru orice " > 0; exist
a (") > 0 astfel nct, pentru orice
(x1 ,y1 ,z1 ) si (x2 ,y2 ,z2 ) 2 D cu j x1 x2 j < ("); j y1 y2 j < (");
j z1 z2 j < ("); s
a avem
j ex 1 cosy1 ex 2 cosy2 j < "; j z1 esin y 1 z2 esin y 2 j < ":
Fie f1 (x,y,z) = ex cosy prima functie component
a a lui f. Avnd n
vedere Formula lui Lagrange pentru functii de mai multe variabile
reale (vezi Remarca 5.4.3), pentru (x,y,z) si (a,b,c) din D, avem
f1 (x,y,z) f1 (a,b,c) = e cos (x a) e sin (y b),
cu 2 a,x si 2 b,y:
Analog, pentru f2 (x,y,z) = zesin y ; a doua functie component
a a lui f,
avem
f2 (x,y,z) f2 (a,b,c) = cos esin (y b) + esin (z c),
cu 2 b,y si 2 c,z:
Observnd acum c
a cele patru derivate partiale de mai sus sunt m
arginite n modul pe D de num
arul M = e, avem
j ex 1 cosy1 ex 2 cosy2 j M(j x1 x2 j + j y1 y2 j)
j z1 esin y 1 z2 esin y 2 j M(j y1 y2 j + j z1 z2 j) :
"
Se vede de aici c
a dac
a se alege (") = 2e
; atunci conditia de continuitate uniform
a pentru functia f pe domeniul s
au de denitie D se
veric
a.
Observatie. n fapt, sa ar
atat c
a ecare functie component
a a
lui f este continu
a uniform pe multimea D, iar (") cerut este minimul dintre cei doi ("); cei corespunz
atori celor dou
a componente ale
functiei.
n general, o functie f = (f1 ,f2 ,...fq ) : D Rp ! Rq este continu
a uniform pe multimea D dac
a si numai dac
a ecare component
a f1 ,f2 ,...fq
este continu
a uniform pe D.
21
Problema 12
Pentru funct8
ia f : R2 ! R2 ; denit
a prin
< p xy 2
xy
, 2
; (x,y) 6= (0; 0)
2
x2 + y2 x + y
f(x,y) =
;
:
(0; 0);
(x,y) = (0; 0)
s
a se determine multimea punctelor de continuitate C, multimea
punctelor de derivabilitate partial
a D precum si multimea punctelor
de diferentiabilitate E.
Rezolvare. a). Studiem continuitatea functiei. Fiep (a,b) 6=
(0,0) un punct din R2 . Pe o vecin
atate sferic
a S de raz
a r < a2 + b2
22
xy 2
x2 + y2
si f2 (x,y) = x 2 xy
tii continue, ind compuneri de astfel
+ y 2 , sunt func
de functii: functii polinomiale, functia rational
a uv ; functia radical.
Ca urmare, functia f este continu
a pe S. Studiem acum continuitatea
functiei n origine. Pentru prima component
a, avem
0
xy 2
x2 + y2
maxfj y2 j,j xy jg x!
0
!0
y !0
ceea ce arat
a c
a f1 este continu
a n (0,0).
n
Pentru a doua component
a, avem c
a lim f2 ( n1 ; (1)
a, ceea
n ) nu exist
ce arat
a c
a f2 nu este continu
a n (0,0) (de fapt, nu are nici m
acar
limit
a n acest punct).
n concluzie, multimea punctelor de continuitate a functiei f este
C = R2 n {(0,0)}.
b). Studiem derivabilitatea partial
a a functiei. Fiep
(a,b) 6= (0,0) un
2
punct din R . Pe o vecin
atate sferic
a S de raz
a r < a2 + b2 a aces2
tui punct, cele dou
a componente ale functiei, f1 (x,y) = p xy
si
2
2
x
+ y
f2 (x,y) = x 2 xy
tii derivabile partial (vezi Denitia 5.1.2),
+ y 2 , sunt func
ind compuneri de astfel de functii: functii polinomiale, functia rational
a uv ; functia radical. Ca urmare, functia f este derivabil
a partial pe
S (vezi Denitia 5.1.5). Avnd n vedere regulile de derivare partial
a
(vezi Remarca 5.1.2), avem derivatele partiale n raport cu variabilele
2
x si y ale functiilor
p f1 si f2 pe multimea D0 = R n {(0,0)}:
@f 1
@x
@f 1
@y
@f 2
@x
@f 2
@y
x 2 + y 2 xy 2 p
y2
2xy
=
=
x2
x
x2 + y2
y2
x 2 + y 2 xy 2 p
y
x2 + y2
x2 + y2
y(x
+
(x 2
x(x 2 +
(x 2
y ) 2x y
+ y 2 )2
y 2 ) 2xy 2
+ y 2 )2
4
yp
;
(x 2 + y 2 ) x 2 + y 2
xy(2x 2 + y 2 )
(x
+ y2)
x2 + y2
y(y x )
(x 2 + y 2 )2 ;
x(x 2 y 2 )
(x 2 + y 2 )2 :
=
=
Avnd n vedere Denitiile 5.1.4 si 5.1.5, avem, pe D0 ;
derivata partial
a a functiei f n raport cu variabila x,
@f
@x (x,y)
(x
4
yp
y2)
x2
y2
y(y x )
; (x
2 + y 2 )2
derivata partial
a a functiei f n raport cu variabila y,
@f
@y (x,y)
xy(2x 2 + y 2 )
(x
y2)
x2
y2
x(x y )
; (x
2 + y 2 )2
23
f0 (x,y) = @
(x
4
yp
y2)
xy(2x 2 + y 2 )
x2
+
+
y(y 2 x 2 )
(x 2 + y 2 )2
y2
(x
y2)
x2
+
+
x(x 2 y 2 )
(x 2 + y 2 )2
y2
A:
x!0
f 1 (0,y) f 1 (0,0)
y
y!0
= lim y0 = 0,
= lim
= lim x0 = 0,
f 2 (x,0) f 2 (0,0)
x
x!0
f 2 (0,y) f 2 (0,0)
lim
y
y!0
= lim y0 = 0.
@f 1
@y (0,0)
= lim
@f 2
@x (0,0)
@f 2
@y (0,0)
y!0
x!0
y!0
Problema 13
S
a se arate c
a(functia f : R2 ! R denit
a prin
x2
y2
xy x 2 + y 2 ; (x,y) 6= (0,0)
f(x,y) =
0,
(x,y) = (0,0)
2
este diferentiabil
a pe R : S
a se arate apoi c
a functia f admite derivate
partiale mixte de ordinul doi pe R2 si s
a se deduc
a faptul c
a cel putin
una dintre aceste derivate nu este continu
a n origine. n ce puncte
din R2 functia f este diferentiabil
a de dou
a ori?
Rezolvare. a). ncepem prin a studia diferentiabilitatea functiei
n origine. Din
2
2
2
2
0
xy xx 2 + yy 2 = j xy j xx 2 + yy 2
j xy j x!
0,
!o
y !o
rezult
a c
a functia este continu
a n origine.
Urmnd din nou Denitia 5.1.1 si Remarca 5.1.1, avem
f(x,0) f(0,0)
@f
@f
= 0, @y
(0,0) = lim f(0,y) y f(0,0) = 0,
@x (0,0) = lim
x
x!0
y!0
ceea ce arat
a c
a functia f este derivabil
a partial n origine.
Asadar, cele dou
a conditii necesare de diferentiabilitate a unei functii
ntrun punct (vezi Teoremele 5.1.1 si 5.1.2) sunt ndeplinite. Considernd acum aplicatia liniar
a nul
a L : R2 ! R, L(x,y) = 0, avem
2
2
f(x,y) f(0,0) L(x,y)
p 2
lim
= lim
xy 2 x 2 py 2
=0
2
2
x !0
x !0
y !0
+ y
y !0
pentru c
a
0
xy
x 2 py 2
(x 2 + y 2 ) x 2 + y 2
= p
(x
+ y )
xy
x2
y2
2
2
x 2 + y 2 (x + y )
+ y
y !0
@f
@f
si @y
sunt continue pe R2 .
ceea ce arat
a c
a derivatele partiale @x
Tragem concluzia c
a functia f este diferentiabil
a pe R2 si chiar mai
1
2
mult, este de clas
a C pe R (vezi Denitia 5.1.9 si Propozitia 5.1.6).
b). ncepem prin a studia existenta derivatelor partiale mixte de
ordinul doi ale functiei f n origine. Conform cu Denitia 5.2.1, avem
@2f
@x@y (0,0)
@
@x
@f
@y
@2f
@y@x (0,0)
@
@y
@f
@x
(0,0) = lim
@f
@y
x!0
(0,0) = lim
y!0
@f
@x
(x,0)
x
(0,y)
y
@f
@y
@f
@x
(0,0)
= lim xx = 1,
x!0
(0,0)
= lim y
y = 1
y!0
ceea ce arat
a c
a f are derivate partiale mixte de ordinul doi n (0,0).
Studiem acum existenta derivatelor partiale mixte de ordinul doi ale
func
tiei f ntr-un punct (a,b) 6= (0,0). Pe o vecin
atate sferic
a S de raz
a
p
2
@f
@f
2
r < a + b a acestui punct, derivatele partiale @x si @y sunt functii
rationale si ca urmare, sunt derivabile partial pe S (vezi Denitia
5.1.1). Ca urmare, functia f admite derivate partiale mixte de ordinul
doi pe R2 . Dac
a amdou
a derivatele partiale mixte de ordinul doi
@2f
@2f
si @y@x ar continue n origine, atunci, conform cu Teorema
@x@y
lui Schwarz (Teorema 5.2.1), derivatele partiale mixte de ordinul doi
@2f
@2f
si @y@x
ar egale n ori-gine, ceea ce contrazice rezultatele de
@x@y
mai sus. Asadar, cel putin una dintre derivatele partiale mixte de
26
@ f
@ f
ordinul doi @x@y
si @y@x
nu este continu
a n origine. De altfel, calcule
simple ne conduc la
x 6 + 9x 4 y 2 9x 2 y 4 y 6
@2f
@2f
@x@y (x,y) = @y@x (x,y) =
(x 2 + y 2 )3
pentru (x,y) 6= (0,0), fapt normal, pentru c
a functia f este de clas
a
C2 pe R2 n {(0,0)} (vezi Denitia 5.2.9 si Corolarul 5.2.1). Acum,
@2f 1
@2f
din lim @y@x
( n ,0) = 1 si lim @x@y
(0, n1 ) = 1, rezult
a c
a nici una din
2
@ f
@ f
si @y@x
nu este continu
a n origine.
derivatele partiale mixte @x@y
c). Deoarece functia f este de clas
a C2 pe R2 n {(0,0)}, din Denitia
5.2.11 si din Teorema 5.2.2 a lui Young rezult
a c
a ea este de dou
a ori
diferentiabil
a pe R2 n {(0,0)}.
Observatie. Conform cu Denitia 5.2.12, diferentiala de ordin doi a
functiei f n punctul (a,b) 2 R2 n {(0,0)} este aplicatia
d2 f(a,b) : R2 ! R denit
a prin
@2f
@2f
@2f
2
2
(a,b)dx
+ 2 @x@y
(a,b)dxdy + @y
d2 f(a,b) = @x
2
2 (a,b)dy :
Problema 14
Fie functia f : R3 ! R; de clas
a C2 si e functia compus
a
F : (0,1) (0,2 ) (0, ) ! R
denit
a prin
F( ; ; ') = f( cos sin '; sin sin '; cos ').
S
a se arate c
a F este de clas
a C2 si veric
a identitatea
ctg' @F
@2f
1 @2F
@2f
@2f
@2F
1
@2F
2 @F
2 @' :
@x 2 + @y 2 + @z 2 = @ 2 + 2 sin2 ' @ 2 + 2 @'2 +
@ +
(expresia laplaceianului n coordonate sferice (polare n spatiu)).
Rezolvare. Not
am variabilele functiei f prin x, y, z. Consider
am
functiile x, y, z : D = (0,1)
(0,2 )
(0, ) ! R; denite prin
x( ; ; ') = cos sin '; y( ; ; ') = sin sin '; z( ; ; ') = cos ':
Mai consider
am functia vectorial
a u care are drept componente aceste
trei functii: u : D ! R3 ; u = (x,y,z). Functia u este de clas
a C2 pe
multimea D pentru c
a componentele ei, functiile x, y, z, au derivate
partiale de ordinul nti si doi continue pe D. Cum si functia f este
de clas
a C2 pe multimea R3 , rezult
a, conform Teoremei de diferentiabilitate a functiilor compuse (Teorema 5.3.2), c
a functia compus
a
f u = F este de clas
a C2 pe multimea D. Tot Teorema amintit
a ne
d
a si formulele de calcul pentru derivatele partiale de ordinul doi ale
functiei compuse F. Preciz
am c
a formulele de calcul pentru derivatele
partiale de ordinul nti ale functiei compuse F sunt date de Teorema
5.3.1. Asadar, avem
27
@F
@ (
; ; ') =
@f
@y (
@f
@z (
@f
@x (
+
cos sin '; sin sin '; cos ') @@z ( ; ; ').
Calcul
am derivatele partiale ale functiilor x, y, z:
@x
@ ( ; ; ') = cos sin ';
@y
@ (
@z
@ (
=
=
+
+
@
@
@f
@x
2
@ f
@x 2
@ f
@x@y
2
@ f
@x@z
@
@
@ f
@y@x
@ f
@y 2
2
@f
@y
@ f
@y@z
n mod asem
an
ator, avem
28
@ f
@z@x
2
@ f
@z@y
2
@ f
@z 2
@
@
@f
@z
cos ' =
@2F
@ 2
@
@
@F
@
@f
@x
sin sin ' +
@
@
@f
@f
sin sin ' + @@ @y
= @@ @x
@f
@f
@x
cos sin ' @y
sin sin ' =
2
@ f
@2f
= @x
sin sin ' + @y@x
cos
2
@2f
+ @x@y
@f
@x
cos
sin '
si, n sfrsit,
@
@2F
@
@F
@'2 = @' @' = @'
@f
@y
@f
@x
@2f
@y 2
@f
@y
@f
@y
@f
sin cos ' @z
sin ' =
@
@
@f
@
@f
@f
sin cos ' @'
cos cos ' + @'
sin '
@' @x
@y
@z
@f
@f
@f
@x cos sin ' @y sin sin ' @z cos ' =
@2f
@2f
@2f
= @x
cos cos ' + @y@x
sin cos ' @z@x
sin ' cos cos ' +
2
@2f
@x@y
2
@2f
@y 2
@ f
sin cos ' @z@y
sin '
@ f
@ f
@ f
sin '
@x@z cos cos ' + @y@z sin cos ' @z 2 sin '
@f
@f
@f
@x cos sin ' @y sin sin ' @z cos ':
2
2
@ 2 F @F @F
Introducnd derivatele @@ F2 , @@ F2 , @'
2 , @ , @' n membrul drept
al
identit
atii din enunt, se constat
a c
a acesta este egal cu membrul stng
@2f
@2f
@2f
atii.
@x 2 + @y 2 + @z 2 al identit
Identitatea din enunt este demonstrat
a.
Observatie. Formulele care dau derivatele partiale ale functiei compuse F = f u n functie de derivatele partiale ale functiilor ce se compun provin din egalitatea matriceal
a F0 (a) = f0 (u(a)) u0 (a) (Teorema
5.3.1 de diferentiabilitate a functiilor compuse). n cazul functiilor
din Problem
a, aceast
a egalitate devine
@F @F @F
=
@ ; @ ; @'
0
1
cos sin '
sin sin '
cos cos '
@f @f @f @
sin sin '
cos sin '
sin cos ' A
= @x
; @y ; @z
cos '
0
sin '
Aici, derivatele lui F sunt calculate n punctul a = ( ; ; ') iar derivatele lui f sunt calculate n punctul
u(a) = ( cos sin '; sin sin '; cos ').
Preciz
am nc
a odat
a c
a, de obicei, n formulele anterioare, nu se scriu
punctele n care se calculeaz
a derivatele, pentru a nu se supranc
arca
29
scrierea. ns
a, ele trebuie s
a e prezente tacit.
n sfrsit, se observ
a faptul c
a n formula general
a
@F
@f @x
@f @y
@f @z
=
+
+
@
@x @
@y @
@z @
@f @x
corespunz
atori variabilelor x
se aa numai termenii de forma @x
@
(sau y sau z) ale lui f prin intermediul c
arora functia compus
a
F( ; ; ') = f( cos sin '; sin sin '; cos ')
{z
} | {z } | {z }
|
x
@g @x
@x @
@g @y
@y @
@g @z
@z @ ;
r
amnnd s
a
@y @z
pentru formula general
a (si derivatele @x
nlocuim g =
@ ; @ ; @ ;
pentru formula particular
a din Problem
a):
@
@f
@2f
@2f
@2f
=
cos
sin
'
+
@
@x
@x 2
@y@x sin sin ' + @z@x cos ':
Mai facem precizarea c
a Teorema 5.3.2 privind diferentiabilitatea
functiilor compuse d
a formulele de calcul pentru derivatele partiale
de ordin doi ale unei functii compuse. n demonstratia Teoremei sunt
deduse aceste formule, la modul general.
Este recomandat ca aceste formule s
a e deduse de ecare dat
a,
plecnd de la derivatele partiale de ordinul nti.
Observatie. Pentru o functie f de clas
a C2 si de dou
a sau trei
@2f
@2f
@2f
@2f
variabile reale, expresia f = @x 2 + @y 2 respectiv f = @x
2 + @y 2
@f
@x
@ f
+ @z
ste laplaceianul lui f.
2 se nume
ctg' @F
1 @2F
@2F
1
@2F
2 @F
Expresia @ 2 + 2 sin
ste
2' @ 2 +
2 @'2 +
2 @' se nume
@ +
laplaceianul lui f n coordonate sferice (polare n spatiu). Problema
arat
a c
a laplaceianul unei functii de clas
a C2 nu se schimb
a (este
invariant) la trecerea la coordonate sferice (polare n spatiu).
30
Problema 15
y2
2
S
a se calculeze lim
x !0
x4
12
y !0
@2f
@x@y
@ f
= 0, @y
2 = 1 cosy;
c). derivatele partiale de ordinul trei:
3
@3f
@x 3 = sin(1 cosx) sin x + cos(1 cosx)sin2x +
+ 12 cos(1 cosx)sin2x sin(1 cosx)sinx 2x,
@3f
@x 2 @y
@ f
@ f
= 0, @x@y
2 = 0, @y 3 = siny;
d). derivatele partiale de ordinul patru:
4
2
@4f
@x 4 = cos(1 cosx) sin x + 3 cos 2x sin x +
@4f
@x 3 @y
f
@ f
@ f
= 0, @x@2 @y
2 = 0, @x@y 3 = 0, @y 4 = cosy.
Calcul
am valoarea lui f si a derivatelor partiale de mai sus n punctul
(0,0) si scriem Formula lui Taylor amintit
a:
2
1
f(x,y) = 4!
x4 + y4 + !(x,y) x2 + y2 ;
unde ! este o functie continu
a si nul
a n (0,0).
Acum, calcul
am limita:
lim
x !0
y2
2
x4
12
y !0
= lim
x !0
f(x,y)
x4 + y4
y !0
= lim
x !o
1
4!
(x 4
+ y 4 ) + !(x,y) (x 2 + y 2 )
x4 + y4
y !o
= lim
x !0
1
4!
+ !(x,y)
(x 2
y !0
31
+ y2 )
x4 + y4
1
4! ;
pentru c
a !(x,y)
(x 2
+ y2 )
x4 + y4
2j!(x,y)j x!
0.
!0
y !0
1
n concluzie, limita cerut
a este 24
:
Observatie. Pentru calculul limitelor functiilor de mai multe variabile, nu exist
a o Teorem
a de tip lHpital.
Metoda de mai sus suplineste aceast
a lips
a.
Problema 16
S
a se determine punctele de extrem local ale functiei
2
2
f : R2 ! R, f(x,y) = (x + y)e (x + y ) .
Rezolvare. Functia f este de clas
a C1 pe multimea deschis
a
2
R . Conform Teoremei 5.4.6 (Fermat), punctele de extrem local ale
functiei f se aa printre punctele stationare ale sale, adic
a printre
@f
@f
(x,y) = 0, @y
(x,y) = 0.
solutiile sistemului (S) : @x
Calcul
am derivatele partiale:
2
2
2
@f
e (x + y ) ;
@x (x,y) = 1 2xy 2x
@f
@y (x,y)
(x 2 + y 2 )
= 1 2xy 2y2 e
@2f
@y 2 (x,y)
(x 2 + y 2 )
=e
@2f
@x@y (x,y)
4xy2 + 4y3 2x 6y ;
= e (x + y ) 4x2 y + 4xy2 2y 2x
si apoi valorile lor n punctele stationare a si b ale functiei:
@2f 1 1
1 1
@2f
0
p3
p3 ;
A = @x
2 ( 2 ; 2 ) = e ; A = @x 2 (2 ;2 ) =
e
B=
@2f 1 1
@x@y ( 2 ; 2 )
C=
@2f 1 1
@y 2 ( 2 ; 2 )
= p1e ; B0 =
= p3e ; C0 =
32
@2f
1 1
@x@y (2 ;2 )
@2f
1 1
@y 2 (2 ;2 )
p1 ;
e
p3 :
e
n punctul a avem
= B2 AC = 8e < 0, ceea ce arat
a c
a a
este punct de extrem local pentru f si anume, punct de maxim local,
pentru c
a A < 0. Valoarea maxim
a local
a a functiei este
fmax loc = f( 21 ; 12 ) = p1e :
a c
a b
n punctul b avem
= B2 AC = 8e < 0, ceea ce arat
este punct de extrem local pentru f si anume, punct de minim local,
pentru c
a A0 > 0. Valoarea minim
a local
a a functiei este
fmin loc = f(21 ;21 ) = p1e :
Observatie. Conditia sucient
a de extrem din Teorema 5.4.7 este
dat
a n termeni de diferentiala a doua sau n termeni privind matricea hessian
a f00 a functiei n punctul stationar supus studiului (vezi
Remarca 5.4.5).
Problema 17
S
a se determine extremele functiei implicite z = z(x,y) denit
a
de ecuatia z3 + z + 20(x2 + y2 ) 8(xy + x + y) = 0.
Rezolvare. Fie (x0 ,y0 ) un punct de extrem local pentru functia
implicit
a z = z(x,y) denit
a de ecuatia din enunt. Atunci, (x0 ,y0 ) este
punct stationar pentru functia z (Teorema 5.4.6 a lui Fermat), adic
a
@z
@z
tia z este denit
a de ecuatia F(x,y,z) = 0,
@x = 0, @y = 0. Cum func
@F
din TFI (Teorema 5.5.1) rezult
a c
a @F
sadar, x0 , y0
@x = 0, @y = 0. A
si z0 = z(x0 ,y0 ) sunt solutii ale sistemului
@F
@F
(S) : F(x,y,z) = 0, @F
@x = 0, @y = 0, @z 6= 0.
Concret, n Problem
a, acest sistem este (se subntelege, F este membrul stng8el ecuatiei din enunt)
2
< z3 + z + 20(x + y2 ) 8(xy + x + y) = 0
(S) :
40x 8y 8
=0
:
40y 8x 8
=0
si are o singur
a solutie: x = 41 , y = 14 , z = 1.
2
Observ
am c
a pentru orice (x,y,z) 2 R3 , @F
@z (x,y,z) = 3z + 1 6= 0.
Din cele spuse mai sus se constat
a cu usurinta (Teorema 5.5.1 TFI)
c
a ecuatia dat
a admite o singur
a solutie z = z(x,y) pe o vecin
atate
U0 a punctului ( 14 ; 14 ) astfel ca z( 41 ; 14 ) = 1 si este de clas
a C2 . n
plus, punctul ( 41 ; 14 ) este punct stationar pentru aceast
a functie. Tot
din TFI avem
@F
40x 8y 8
@z
@x (x,y,z(x,y))
@x (x,y) = @F (x,y,z(x,y)) = 3z 2 (x,y) + 1 ;
@z
33
@z
@y (x,y)
@F
@y
@F
@z
(x,y,z(x,y))
(x,y,z(x,y))
40y 8x 8
= 3z
2 (x,y) + 1 ;
,
2
2
2
@x
(3z (x,y) + 1)
@2z
@y 2 (x,y)
@z
40(3z 2 (x,y) + 1 ) (40y 8x 8)6z(x,y) @y
(x,y)
@z
(x,y)
8 (3z 2 (x,y) + 1 ) (40y 8x 8)6z(x,y) @x
@2z
@x@y (x,y) =
(3z 2 (x,y) + 1)2
@2z 1 1
@2z 1 1
@2z 1 1
urmare, @x
10; @y
10; @x@y
( 4 ; 4 ) = 2.
2 (4; 4) =
2 (4; 4) =
si ca
De aici si din Teorema 5.4.7 (si Remarca 5.4.6) tragem concluzia c
a
punctul ( 14 ; 14 ) este punct de extrem local pentru functia z si anume
punct de maxim. Valoarea maxim
a local
a a lui z este
zmax loc = z( 14 ; 14 ) = 1.
Facem urm
atoarea observatie: din identitatea
z3 (x,y) + z(x,y) + 20(x2 + y2 ) 8(xy + x + y) = 0,
valabil
a pentru ecare (x,y) 2 U0 ; rezult
a c
a
(1z(x,y)) z2 (x,y)+z(x,y)+2 = (4x1)2 + (4y1)2 + 4(xy)2 ;
ceea ce arat
a c
a z(x,y) 1, 8 z(x,y) 2 U0 :
Aceasta arat
a c
a punctul ( 41 ; 14 ) este punct de maxim absolut pentru
functia implicit
a z = z(x,y).
Observatie. Se poate ntmpla ca sistemul (S) de mai sus s
a aib
a
mai multe solutii (x0 ,y0 ,z0 ). n acest caz, se studiaz
a dac
a functia
implicit
a z = z(x,y) denit
a de ecuatie si de ecare conditie initial
a
z(x0 ,y0 ) = z0 , z de clas
a C2 , are un extrem local n (x0 ,y0 ).
Problema 18
S
a se arate c
a sistemul
x2 + y2 + z2 + t2 4x 6 = 0
x3 y3 + z3 t3 3z
= 0
deneste pe o vecin
atate a punctului (0,1) functiile z = z(x,y), t =
t(x,y) care veric
a conditiile z(0,1) = 2, t(0,1) = 1 si care sunt de
clas
a C1 . Este punctul (0,1) punct de extrem local pentru functia
z? S
a se scrie ecuatia planului tangent la suprafata de ecuatie t =
t(x,y) n punctul (0,1,1).
Rezolvare. Enuntul sugereaz
a s
a aplic
am Teorema sistemelor
de functii implicite (Teorema 5.5.2). Pentru aceasta, consider
am
functiile F, G : R4 : ! R, denite prin
34
F(x,y,z,t) = x2 + y2 + z2 + t2 4x 6,
G(x,y,z,t) = x3 y3 + z3 t3 3z,
(n rolul functiilor F1 respectiv F2 din Teorem
a). Fie nc
a punctele
(0,1) si (2,1) din R2 (n rolul punctelor a respectiv b din Teorem
a).
Se constat
a c
a se veric
a ipotezele din Teorem
a:
1). F(0,1,2,1) = 0, G(0,1,2,1) = 0;
2). functiile F si G sunt de clas
a C1 pe R4 ; ind functii polinomiale;
D(F,G)
a
3). determinantul functional D(z,t) este nenul n (0,1,2,1) pentru c
@F
@F
2z
2t
@z
@t
D(F,G)
=
=
D(z,t) =
2
2
@G
@G
3z
3
3t
@z
@t
= 6zt2 6t(z2 1) (0,1,2,1) = 30.
Conform teoremei, exist
a o vecin
atate U0 a punctului (0,1) si o vecin
atate V0 a punctului (2,1) si o functie vectorial
a (z,t) : U0 ! V0 astfel
nct, pentru (x,y) 2 U0 ;
2
x2 + y2 + z2 (x,y) + t (x,y) 4x 6 = 0
3
x3 y3 + z3 (x,y) t (x,y) 3z(x,y) = 0
(adic
a functiile z si t sunt solutii n raport cu z si t ale sistemului dat
pe multimea U0 ).
n plus, z(0,1) = 2, v(0,1) = 1, functiile z si t sunt de clas
a C1 pe U0
si sunt unice cu aceste propriet
ati. Din cele spuse mai sus, rezult
a c
a
sistemul dat deneste pe vecin
atatea U0 a punctului (0,1) pe z si t
ca functii de x si y (vezi Denitia 5.5.4).
Prima parte a problemei este rezolvat
a.
TSFI d
a expresiile derivatelor partiale ale functiilor z si t:
@z
@x (x,y)
D (F ,G )
D (x ,t)
D (F ,G )
D (z ,t)
@z
@y (x,y)
D (F ,G )
D ( y, t )
D (F ,G )
D (z ,t)
@t
@x (x,y)
D (F ,G )
D (z ,x )
D (F ,G )
D (z ,t)
@t
@y (x,y)
D (F ,G )
D (z ,y )
D (F ,G )
D (z ,t)
3t
@x
@t
= 6t2 (x,y)(x 2) 6x2 t(x,y),
35
D(F,G)
D(y,t)
@F
@y
@F
@t
2y
2t
3y2
3t2
=
@G
@y
@G
@t
@F
@z
@F
@x
2z
2x 4
3z2 3
3x2
=
@G
@z
@G
@x
@F
@z
@F
@y
2z
2y
3z2 3
3y2
=
@G
@z
@G
@y
Problema 19
S
a se arate c
a functia
f : (0,1) (0,1) ! (0,1) (0,1), f(x,y) = (xy, yx )
este regulat
a si bijectiv
a. S
a se constate c
a functia invers
a f 1 este
regulat
a. S
a se determine imaginea f(K) a domeniului compact K
limitat de curbele de ecuatii y = x1 ; y = x2 ; y = x2 ; y = 5x.
Rezolvare. Pe domeniul D = (0,1) (0,1) din R2 , componentele f1 (x,y) = xy si f2 (x,y) = xy sunt de clas
a C1 ; ind functii
elementare. Apoi, jacobianul Jf al lui f este
@f 1
@f 1
y
x
@x
@y
D(f 1 ,f 2 )
Jf = D(x,y) (x,y) =
= 2y
=
x 6= 0.
y
1
@f 2
@f 2
2
x
x
@x
@y
36
@y
De altfel, transform
arile regulate generalizeaz
a functiile reale de o
variabil
a real
a, derivabile; derivata f0 (x) devine jacobianul Jf (x) n unele situatii dar si matricea jacobian
a n alte situatii (Teorema 5.6.1).
Observatie. Multimea K este limitat
a de hiperbolele de ecuatii y =
2
x
1
;
y
=
s
i
de
dreptele
de
ecua
t
ii
y
=
x
x
2 ; y = 5x. Cele patru curbe
formeaz
a n D un patrulater curbiliniu (notat P). Multimea K este
domeniul compact limitat de acest patrulater curbiliniu.
Problema 20
S
a se determine punctele de extrem ale functiei
f : R3 ! R, f(x,y,z) = x2 + y2 + z2 ,
2
2
2
conditionate de ecuatia x25 + y9 + z4 = 1.
Rezolvare. n general, punctele de extrem ale unei functii de
clas
a C1 ; conditionate de o ecuatie, se determin
a prin metoda (multiplicatorilor) lui Lagrange (vezi cele spuse n 5.7). Parcurgem etapele
acestei metode.
1). Functia ajut
atoare a lui Lagrange este
y2
z2
x2
(x,y,z) = x2 + y2 + z2 +
25 + 9 + 4 1 :
2). @@x = 2x + 225x ; @@y = 2y + 2 9y , @@z = 2z + 2 4 z
si avem de rezolvat sistemul
2
2
2
(S) : 2x + 225x = 0, 2y + 2 9y = 0, 2z + 2 4 z = 0, x25 + y9 + z4 = 1
Se constat
a cu usurinta c
a solutiile (x,y,z, ) ale sistemului sunt
( 5,0,0, 25), (0, 3,0, 9), (0,0, 2, 4).
Asadar, punctele ( 5,0,0), (0, 3,0), (0,0, 2) sunt puncte stationare
conditionate pentru functia f.
3 4 5). Pentru = 25, avem
2
2
2
(x,y,z) = x2 + y2 + z2 25 x25 + y9 + z4 1 :
Ca urmare, n punctele ( 5,0,0) avem (vezi Exemplul 5.2.4)
32
21
2
2
d2 ( 5,0,0) =
9 dy
2 dz .
2
Se vede de aici c
a forma p
atratic
a d ( 5,0,0) este negativ denit
a,
ceea ce arat
a c
a punctele ( 5,0,0) sunt puncte de maxim conditionat
pentru functia f (vezi Teorema 5.4.7).
Pentru = 9, avem
2
2
2
(x,y,z) = x2 + y2 + z2 9 x25 + y9 + z4 1 :
Ca urmare, n punctele (0,
38
3,0) =
32
2
25 dx
52 dz2 :
Este evident c
a aceast
a form
a p
atratic
a nu este denit
a ca semn.
Aceasta arat
a c
a punctele (0, 3,0) nu sunt puncte de extrem conditionat pentru functia f (vezi Teorema 5.4.7).
n sfrsit, pentru = 4, avem
2
2
2
(x,y,z) = x2 + y2 + z2 4 x25 + y9 + z4 1 :
10
2
2
Ca urmare, n (0,0, 2) avem d2 (0,0, 2) = 42
25 dx + 9 dy .
2
Se vede de aici c
a forma p
atratic
a d (0,0, 2) este pozitiv denit
a,
ceea ce arat
a c
a punctele (0,0, 2) sunt puncte de minim conditionat
pentru functia f. (Teorema 5.4.7).
Observatie. Cnd se spune c
a forma p
atratic
a
32
21
2
2
d2 ( 5,0,0) =
dy
dz
9
2
este negativ denit
a,trebuie nteles c
a functia real
a de trei variabile
21 2
2
reale (n fapt de dou
a, pentru c
a dx lipseste) 32
u
9
2 v ia numai
valori 0 atunci cnd u, v 2 R.
Cnd se spune c
a forma p
atratic
a
10
2
2
d2 (0,0, 2) = 42
25 dx + 9 dy
este pozitiv denit
a, trebuie nteles c
a functia real
a de trei variabile
10 2
2
reale (n fapt de dou
a, pentru c
a dz lipseste) 42
25 u + 9 v ia numai
valori 0 atunci cnd u, v 2 R.
Cnd se spune c
a forma p
atratic
a
5
2
2
d2 (0, 3,0) = 32
25 dx 2 dz
nu este denit
a ca semn, trebuie nteles c
a functia real
a de trei vari32 2
u 52 v2 ia att
abile reale (n fapt de dou
a, pentru c
a dy lipseste) 25
valori pozitive ct si valori negative atunci cnd u, v 2 R.
Observatie. n derularea celor cinci etape ale Metodei lui Lagrange, etapa a patra a fost omis
a pentru c
a sa putut stabili c
a
forma p
atratic
a d2 este denit
a ca semn sau nu. Etapa a patra
nu aduce nimic nou n studiul semnului formei p
atratice d2 . ntr
y2
x2
z2
adev
ar, diferentiind ecuatia 25 + 9 + 4 = 1 n ecare din punctele
( 5,0,0) obtinem sistemul liniar dx = 0, cu solutia dx = 0. Ca urmare, nlocuim n forma p
atratic
a d2 ( 5,0,0) pe dx cu 0 si obtinem
ca form
a p
atratic
a redus
a tot pe d2 ( 5,0,0).
Observatie. Avnd n vedere faptul c
a f(x,y,z) = x2 + y2 + z2
reprezint
a p
atratul distantei de la origine la punctul curent al spati2
2
2
ului, iar ecuatia x25 + y9 + z4 = 1 este ecuatia unui elipsoid E,
problema poate , geometric vorbind, formulat
a astfel:
S
a se determine distanta minim
a si distanta maxim
a de la origine
la un punct al elipsoidului E.
39
Problema 21
S
a se determine cea mai mic
a si cea mai mare valoare a functiei
f : D ! Rf(x,y) = x(x + y), unde D = {(x,y) 2 R2 j x2 + y2 1}.
Rezolvare. Domeniul de denitie D al functiei f este o multime
compact
a (Teorema 2.3.9 a lui Heine Borel Lebesgue n Rp ) iar
f este o functie continu
a, ind polinomial
a. Conform Teoremei lui
Weierstrass (Corolarul 4.2.4), functia f este m
arginit
a si si atinge
marginile, adic
a exist
a x1 si x2 2 D astfel nct
40
f(x)
x2D
x2D
2 +
2
,b=
2 +
2
2
2
p
p
d2 (b) = (1 2)dx2 + 2dxdy (1 + 2)dy2 =
p
p
2
= (1 2) dx (1 + 2)dy
0,
ceea ce arat
a c
a punctele b sunt puncte de maxim conditionat pentru
functia f. (vezi Teorema 5.4.7).
p
n concluzie, cea mai mic
a valoare a lui f este f(a) = 1 2 2 ; iar cea
p
mai mare valoare a lui f este f(b) = 1 +2 2 :
Observatie. Nu a fost nevoie de determinarea formei p
atratice reduse pentru studiul formei p
atratice d2 deoarece acest studiu sa
putut face cu trinomul de gradul doi.
Problema 22
2
@ z
@ z
@ z
n ecuatia a @x
2 + 2b @x@y + c @y 2 = 0, a, b, c ind constante
reale, c 6= 0, se face schimbarea de variabile u = x + py, v = mx
+ qy, cu m, p si q constante reale. Atunci, z(x,y) devine o functie
w(u,v). S
a se arate c
a dac
a b2 ac > 0 sau b2 ac = 0, respectiv
2
b ac < 0, atunci se pot alege m, p si q astfel nct
@2w
@2w
@2w
@2w
@u@v = 0, @v 2 = 0 respectiv @u 2 + @v 2 = 0.
Ca aplicatie, s
a se determine toate functiile z(x,y) de clas
a C2 pe R2
care veric
a ecuatiile
@2z
@2z
@2z
a). @x
3 @x@y
4 @y
2
2 = 0,
@2z
@x 2
@ z
@ z
+ 4 @x@y
+ 4 @y
2 = 0.
Rezolvare. Avem n vedere cele spuse n 5.8 / 5.8.2 n leg
atur
a
cu schimb
arile de variabile n expresii ce contin derivate partiale. Din
relatiile u = x + py, v = mx + qy, putem exprima pe x si y ca functii
de u si v, x = x(u,v) si y = y(u,v) si atunci,
z = z(x,y) = z(x(u,v),y(u,v)) = w(u,v) = w(x + py,mx + qy).
Folosind formulele de derivare a functiilor compuse date de Teorema
5.3.2, obtinem
@2w
@2w
@2w 2
@2z
@x 2 = @u 2 + 2 @u@v m + @v 2 m ,
b).
@2z
@x@y
@2z
@y 2
c
a @u
@x
@2w
@u 2 p
2
@2w
@u@v
(q + pm) +
@2w
@v 2 mq,
@ w
= @@uw2 p2 + 2 @u@v
pq+ @@vw2 q2 ,
@v
@v
pentru
= 1, @u
@y = p, @x = m, @y = q, iar derivatele de ordin doi
sunt evident nule. n aceste formule, derivatele partiale ale functiei
z sunt calculate n punctul (x,y) iar cele ale functiei w n punctul (x
42
arbitrar
a. Notnd cu F o primitiv
a a lui f, solutia general
a a ecuatiei
@2w
@u@v = 0 este w = F(v) + G(u).
Revenind la vechile variabile, solutia general
a a ecuatiei n z de la
punctul a) este z(x,y) = F(x + 14 y) + G(x y), cu F si G functii
arbitrare de clas
a C2 pe R2 :
b). Suntem n cazul a = 1, b = 2; c = 4. Ecuatia n t are dou
a
r
ad
acini reale si egale t1 = t2 = 21 : Cu schimbarea de variabil
au
2
= x 12 y, v = x, ecuatia devine @@vw2 = 0. Scriem aceast
a ecuatie
@
@w
@w
sub forma @v @v = 0, de unde rezult
a c
a @v nu depinde de v. Ca
@w
urmare, @w
este
de
forma
=
G(u),
G
ind o functie arbitrar
a.
@v
@v
Integrnd acum aceast
a ecuatie, obtinem w = vG(u) + F(u).
Revenind la vechile variabile, solutia general
a a ecuatiei n z de la
punctul b) este z(x,y) = xG(x 21 y) + F(x 12 y), cu F si G functii
arbitrare de clas
a C2 pe R2 :
Observatie. Se spune c
a ecuatia dat
a este de tip
43
Problema 23
Folosind teorema de derivare sau teorema de integrare sub semnul integral, s
a se calculeze integrala cu parametru
Z2
1 + x sin t
1
sin t ln 1 x sin t dt, jxj < 1.
0
t&0
ceea ce arat
a c
a, de fapt, integrala dat
a este proprie n punctul 0,
n sensul c
a f se poate prelungi n punctele (x,0), chiar prin continuiZ2
tate, astfel nct integrala f(x,t)dt este o integral
a Riemann (adic
a
0
proprie). Notnd
aceast
a prelungire, adic
a
8 1tot cu 1f(x,t)
sin t
;
(x,t)
2
(
1,1)
(0, 2 ]
< sin t ln 1 + xx sin
t
;
f(x,t) =
:
2x,
(x,t) 2 (1,1) {0}
44
Z2
f(x,t)dt.
Pentru calculul acestei integrale cu parametru, avem n vedere Teorema 7.5.2 de derivare a unei integrale cu parametru. Functia f de mai
a partial
sus este continu
a pe multimea (1,1) [0, 2 ], este derivabil
n raport cu x, 8
< 1 x 22 sin2 t ; (x,t) 2 (1,1) (0, 2 ]
@f
;
@x (x,t) = :
2,
(x,t) 2 (1,1) {0}
(vezi Denitia 5.1.1 si Remarca 5.1.1), iar aceast
a derivat
a este continu
a pe domeniul s
au de denitie (1,1) [0, 2 ] (vezi Denitia 4.2.5
si Teorema 4.2.1 Criteriul lui Heine).
Conform Teoremei amintite mai sus, functia F este derivabil
a si cu
derivata continu
a pe intervalul (1,1); derivata lui F este dat
a de
formula
Z2
Z2
@f
0
F (x) = @x (x,t)dt = 1 x 22 sin2 t dt.
0
Z1
2
dv
1 + (1 x 2 )v 2
De aici, rezult
a c
a F(x) =
p 2
arctg
1 x2
1 x2
1 + v2
p
1
v 1 x2
=
0
dx =
1 x2
stanta c r
amne s
a e determinat
a.
Cum din denitia lui F avem F(0) = 0, rezult
a c = 0.
n concluzie, F(x) = arcsin x, pentru x 2 (1,1).
Observatie. Integrala cu parametru dat
a se poate calcula si cu
Teorema de integrare sub semnul integral (vezi Teorema 7.5.4).
Pentru aceasta, avem n vedere identitatea
Z1
1
a + 1
1
a 2 u 2 du = 2a ln a 1 ; pentru a > 1,
0
45
care rezult
a usor din Formula lui LeibnizNewton (vezi 7.2/7.2.2 si
1
Teorema 7.1.8). nlocuim aici a = x sin
t pentru (x,t) 2 (1,1) (0, 2 ]
Z1
si dup
a usoare calcule, avem 1 x 22x
du = f(x,t):
u 2 sin2 t
0
Se constat
a c
a aceast
a egalitate are loc si pentru t = 0.
Asadar, se poate scrie egalitatea
1
0
Z2
Z2 Z1
duAdt.
F(x) = f(x,t)dt = @ 1 x 22x
u 2 sin2 t
0
Aici, aplic
am Teorema amintit
a functiei, evident continu
a,
g : [0,1] [0, 2 ] ! R, g(u,t) = 1 x 22x
:
2
2
u sin t
Avem deci 0
0
1
1
Z1 Z2
Z2 Z1
B
C
duAdt= @ 1 x 22x
dtAdu.
F(x)= @ 1 x 22x
u 2 sin2 t
u 2 sin2 t
0
Integrala interioar
a o calcul
am cu substitutia tg t = v, (si cu a doua
formul
a de schimbare de variabil
a vezi Remarca 7.1.11):
Z1
Z2
2x
2x
1
dt =
v2
2 2
1 + v 2 dv =
1 x 2 u 2 sin2 t
1 x u
Z1
2x
dv
1 + v 2 (1 x 2 u 2 )
1 + v2
2x
arctg
1 x2u2
p
1
v 1 x2 u2
=
0
x
:
1 x2u2
Integrala exterioar
a ne conduce, pentru x 2 (1,1), la F:
Z1
1
F(x) = p1 xx 2 u 2 du = arcsin xu
= arcsin x.
0
0
F0 (x)dx + c
se determin
a constanta c
46
Metoda integr
arii sub semnul integral pentru calculul unei integrale
Z b
(proprie sau improprie) I =
g(x)dx const
a n urm
atoarele:
a
n I =
f(x,t)dt,
0
1
Z
@ f(x,t)dtAdx se schimb
a ordinea de integrare (cu una
se calculeaz
a integrala exterioar
a
integrala I.
Problema 24
Folosind metoda deriv
arii sau metoda integr
arii sub semnul integral, s
a se calculeze integralele improprii cu parametru
1Z 0
arctg
tx
p
dt, x 2 R;
a).
t 1 t2
b).
1 + 0
Z1
cos bx cos cx ax
e dx,
x
a > 0, b, c 2 R.
arctg
tx
p
t 1 t2
este denit
a si continu
a pe multimea R
(1,1) n {0}, ind o compunere de astfel
de functii (vezi Teoremele 4.2.5, 4.2.6). Aparent, integrala dat
a este
impropriesi n punctul 0. Aplicnd ns
a regula lui lHpital, avem
tx
p
lim tarctg
= lim arctgt tx = lim 1 + xt 2 x 2 = x,
1 t2
t!0
t!0
t!0
ceea ce arat
a c
a, de fapt, integrala dat
a este proprien punctul 0, n
sensul c
a f se poate prelungi n punctul (x,0), chiar prin continuitate,
1Z 0
astfel nct integrala
f(x,t)dt este o integral
a improprie pe (1,1)
1 + 0
f(x,t) =
arctg
tx
p
;
t 1 t2
x,
dac
a (x,t) 2 R
dac
a (x,t) 2 R
(1,1) n f0g
;
{0}
1Z 0
f(x,t)dt.
1 + 0
si c
a este continu
a pe R
(1,1);
1Z 0
f(x,t)dt
1 + 0
este convergent
a, conform cu Denitia 7.4.4 a unei astfel de integrale
si a Criteriului de comparatie (Teorema 7.4.2), prin Corolarul 7.4.1 si
7.4.3, deoarece functia g(t) = f(x,t) este continu
a pe (1,1) si limitele
1
1
laterale lim (t + 1) 2 g(t), lim (t 1) 2 g(t) sunt nite.
t& 1
t%1
1Z 0
@f
@x (x,t)dt
1 + 0
+1
1
= .
1 + 0
48
Calcul
am aceast
a intrgral
a improprie ncepnd cu schimbarea de variabil
a t = sin u, u 2 (2 ; 2 ) vezi Teorema 7.4.8
1Z 0
2Z 0
1 p
1
dt =
du
1 + x 2 sin2 u
(1 + t 2 x 2 ) 1 t 2
1 + 0
+ 0
Z 0
Z1
1
du
1 + x 2 sin2 u
+ 0
1
dv
1 + (1 + x 2 )v 2
Asadar, F0 (x) =
F(x) =
Z1
Z1 +
p
x2
1+
1
1 + x2 1
p 1
arctg
1 + x2
v2
+ v2
1
1 + v 2 dv
p
v 1 + x2
1
=
1
1 + x2
pentru x 2 R si ca urmare,
p
dx
=
ln
x
+
1 + x2 + c,
2
x
b). Functia de sub semnul integral, f(x) = cos bx x cos cx eax , este
denit
a si continu
a pe multimea (0,1), ind o compunere de astfel
de functii (vezi Teoremele 4.2.5, 4.2.6). Aparent, integrala dat
a este
improprie n punctul 0. Aplicnd ns
a regula lui lHpital, avem
lim cos bx x cos cx eax = lim cos bx x cos cx =
x!0
x!0
ceea ce arat
a c
a, de fapt, integrala dat
a este proprie n punctul 0,
n sensul c
a f se poate prelungi n punctul x = 0, chiar prin continuitate, astfel nct integrala improprie dat
a este o integral
a improprie
de speta nti, ca n Denitia 7.4.2. Notnd tot cu f(x) aceast
a prelungire, adic
a
cos bx cos cx ax
e ; dac
a x > 0,
x
f(x) =
;
0,
dac
ax=0
49
Z1
integrala din enunt trebuie v
azut
a ca ind I = f(x)dx.
0
Se observ
a c
a pentru x > 0, putem scrie
f(x) =
cos bx cos cx ax
e
x
eax cosx tx
c
=
b
Zc
1
Newton) si egal
a cu 1a eax
= 1a .
0
Conform
sus,
0 Teoremei amintite
1 mai 1
0 are loc egalitatea
1
Zc Z1
Z Zc
@ eax sin tx dxAdt = @ eax sin tx dtAdx.
b
Acum calcul
am integrala din stnga. Integrnd de dou
a ori prin p
arti,
Z1
se constat
a cu usurinta c
a eax sin tx dx = a 2 +t t 2 si ca urmare,
Zc
b
01
10
Z
Zc
@ eax sin tx dxAdt =
a2
0
t
+ t 2 dt
1
2
ln aa2
+ c2
;
+ b2
dup
a cum usor se poate constata (Teorema 7.1.8, LeibnizNewton).
50
+ c
n consecinta, I = 21 ln aa2 +
:
b2
Observatie. Metoda deriv
arii sub semnul integral si metoda integr
arii sub semnul integral r
amn valabile si pentru integralele improprii cu parametru.
Observatie. A doua integral
a se poate calcula si prin metoda deriv
arii sub semnul integral; concret, putem vedea f(x) = f(x,b,c) si
Z1
atunci I = I(b,c) = f(x,b,c)dx; deriv
am n raport cu b (sau c) si
0
proced
am ca la punctul a)
Problema 25
Folosind functiile lui Euler, s
a se calculeze integralele
Z1
a). xp (ln x)q dx, p < 1, q > 1,
1
Caz particular p = 2m + 1, q = 2n + 1, m, n 2 N.
Rezolvare. a). Facem substitutia ln x = t, adic
a facem schimbarea de variabil
a x = et : [0,1) ! [1,1). Cu Teorema 7.4.8 de
schimbare de variabil
a ntro integral
a improprie, avem
Z1
Z1
Z1
p
q
pt q t
x (ln x) dx = e t e dt = e(p + 1)t tq dt,
1
Z1
Ca urmare, xp (ln x)q dx =
1
((p + 1))q
+ 1
Z1
uq eu du.
1
0
(q + 1).
51
Ca urmare,
Z2
1
2
(1u)
q 1
2
du.
sinp x cosq x dx = 12 B( p
+ 1 q + 1
2 ;
2 ).
Problema 26
S
a se calculeze urm
a8
toarele integrale curbilinii:
Z
< x = cos t
y = sin t ; t 2 [0,4 ];
a). (x y + z)ds, C :
:
z=t
C
Z
b). ye2y ds, C : y = ln cos x, x 2 [4 , 4 ];
c).
ZC
(x + y)ds, C : x2 + y2 4 = 0, y
0;
d).
a). Determin
am mai nti elementul de arc al curbei C, curb
a dat
a
printr-o reprezentare
parametric
a
:
q
0
p
4
= 8 2 2:
0
b). Determin
am mai nti elementul de arc al curbei C, curb
a dat
a
prin ecuatq
ie explicit
a y = f(x),qunde f(x) = ln cos x:
=
2 sin t + cos t +
t2
2
sin x
ds = 1 + (f (x)) dx = 1 + cos
dx = j cos1 x j dx.
x
Acum, conform formulei de calcul a unei integrale curbilinii de speta
nti (dat
a n Teorema 8.1.2 si precizat
a exact n Remarca 8.1.2),
avem, cu metoda integr
arii prin p
arti (vezi Remarca 7.1.8) si metoda
schimb
arii de variabil
a (vezi Remarca 7.1.10 si Remarca 7.1.11).
Z
Z4
Z4
ln cos x(e 2 ln cos x )
2y
ye ds =
dx =
cos x ln cos x dx =
j cos x j
C
Z4
0
= 2 (sin x) ln cos x dx = 2sin x ln cos x
Z4
sin x
sin x
cos
x
dx =
2
2
2 ln
2 ln
+ ln
+2
Z4
1
cos x
cos x dx =
2
2
2sin x
1 + u
1 u
cos x
dx
sin2 x
2 ln
2
2
Z4
+2 1
p
2
2
p
(2
2 + ln
2
2
p
2+
2)
:
2
0
c). Curba C este dat
a printr-o ecuatie cartezian
a (vezi Denitia
5.9.7). Conform cu Propozitia 5.9.1 si cu cele spuse dup
a ea, curba C
poate dat
a si prin ecuatii parametrice, dar si prin ecuatie polar
aC:
=
2 ln
53
r = 2, 2 [0, q
]. Conform cu Remarca 8.1.2, elementul de arc al curbei
0
2
= 0.
0
d). Pentru calculul integralei, avem nevoie de ecuatiile parametrice
ale segmentului AB si apoi de ecuatiile parametrice ale segmentului
OB. Acestea se obtin din ecuatiile dreptelor suport corespunz
atoare.
Astfel,
y 2
x 1
z + 3
ecuatia dreptei AB este AB : 1
si ne conduce
1 = 1 2 = 2 + 3
la ecuatiile parametrice
ale
segmentului
AB:
8
< x = 2t + 1
y = t + 2 ; t 2 [0,1].
[AB] :
:
z = 5t 3
x
ecuatia dreptei OB este OB : 1
= y1 = 2z si ne conduce la ecuatiile
parametrice ale segmentului
OB:
8
< x = t
y = t ; t 2 [0,1].
[OB] :
:
z = 2t
Ca si mai sus,
p
elementul de arc al segmentului [AB] este ds = p30dt,
elementul de arc al segmentului [OB] este ds = 6dt.
Acestea ind zise, avem
Z
Z1
p
p
(2x + 2y + z)ds = (t + 3) 30dt = 5 230 :
= 4(sin
cos )
[AB]
Pentru calculul celei de a doua integrale, folosim proprietatea de aditivitate fata de domeniul de integrare si independenta fata de orientarea pe curb
a a integralei curbilinii de speta nti (vezi Teorema
8.1.4):
Z
Z
Z
(2x + 2y + z)ds =
(2x + 2y + z)ds +
(2x+2y+z)ds =
[OBA]
[OB]
[BA]
54
Z1
p
2t 6dt +
p
5 30
2
p
1
+
= t2 6
0
p
5 30
2
6+
p
5 30
2 :
1
3
2 hR
j sin 2u jdu = hR
j sin 2u jdu =
= 2hR
Z2
Z2
sin 2v dv = 2hR3 :
55
Problema 27
S
a se calculeze urm
atoarele integrale curbilinii:
Z
x = a cos t
a). xydx + ydy, C :
, t 2 [0,2 ], a,b > 0;
y = b sin t
C
Z
b). (x 2y)dx + (2x + y)dy, C : y = x2 , x 2 [1,2];
c).
ZC
x2 + y2 = 1
;
z=x+y
este parcurs
a n sensul invers acelor de ceasornic cnd se priveste
dinspre Oz pozitiv.
Rezolvare. Integralele sunt integrale curbilinii de speta a doua.
a). Conform cu formula de calcul a unei integrale curbilinii de speta
a doua dat
a n Teorema 8.2.1 si precizat
a exact n Remarca 8.2.4,
avem
Z
Z2
xydx + ydy = [ab sin t cos t(a sin t) + b sin t(b cos t)] dt =
0
Z2
2
2
2
+ b2 sin2 t
= 0.
0
0
b). Curba C : y = x2 , x 2 [1,2] este dat
a printr-o ecuatie explicit
a si
ca urmare, avnd n vedere formula de calcul a unei integrale curbilinii
de speta a doua (vezi Remarca 8.2.4 si Observatia de mai jos),
Z
Z2 h
i
2
2
(x 2y)dx + (2x + y)dy =
(x 2x ) + (2x + x )2x dx =
3
= a2 b sin3
Z2
2x3 + 2x2 + x dx =
1 4
2x
+ 23 x3 + 12 x2
2
= 15.
1
x2 + y2 = 1
este curba de intersectie a dou
a
z=x+y
suprafete: suprafata de ecuatie x2 + y2 = 1, care este o suprafata
cilindric
a si suprafata de ecuatie z = x + y, care este un plan. Avnd
c).
Curba C :
56
Z2
Z2
cos tdt =
Z2
1 + cos 2t
dt
2
2t + sin 2t
4
2
0
= :
Problema 28
Se d
a curba (numit
a cicloid
a)
x = a(t sin t)
C:
; t 2 [0,2 ];
y = a(1 cos t)
a > 0 ind dat.
a). S
a se calculeze lungimea curbei;
b). S
a se calculeze aria domeniului plan limitat de curb
a si axa Ox.
57
Z2
Z2
p
=a
2(1 cos t)dt = 2a sin 2t dt =
0
Z2
2
= 2a sin 2t dt = 4acos 2t
= 8a.
0
0
Concret, calcul
am aceast
a integral
a cu schimbarea de variabil
a
x = a(t sin t), t 2 [0,2 ]:
Ca urmare, f(x) = f(a(t sin t)) = y(t) = a(1 cos t) si
x0 (t) = a(1 cos t).
Asadar,
Z2 a
Z2
A=
f(x)dx = f(a(t sin t)) a(1 cos t)dt =
0
=a
Z2
(1 cos t) dt = a
Z2
(1 2cos t +
1 + cos 2t
)dt
2
2
= 3 a2 :
0
Asadar, aria domeniului plan limitat de curb
a si axa Ox este
A = 3 a2 :
Altfel, aria domeniului plan limitat de curb
a si axa Ox se poate cal2
=a
t + 2 sin t +
1
2t
1
4
58
sin 2t
cula cu formula A =
1
2
=0
1
2
Z2
dup
a cum usor se poate constata.
Problema 29
Fie E elipsa cu centrul n originea sistemului ortogonal de coordonate carteziene xOy, de semiaxe 5 si 2. Se cere:
i). S
a se scrie ecuatiile parametrice ale elipsei E dac
a aceasta este
parcurs
a o singur
a dat
a:
a). n sens trigonometric,
b). n sens invers trigonometric.
ii). S
a se scrie ecuatiile tangentei si normalei la elipsa E n punctul ei
de intersectie cu dreapta de ecuatie y = x, situat n primul cadran.
iii). Fie (E) domeniul din planul R2 limitat de elipsa E si e S segmentul nchis [OA], unde A(5,0). S
a se determine o transformare
regulat
a surjectiv
a astfel nct
T : (a,b) (c,d) ! (E) n S
Rezolvare. Ecuatia cartezian
a a elipsei E de semiaxe 5 si 2 este
y2
x2
+
=
1.
25
4
i). ecuatiile parametrice ale elipsei E dac
a aceasta este parcurs
a o
singur
a dat
a:
x = 5 cos t
a). n sens trigonometric, sunt E :
, t 2 [0,2 ]
y = 2 sin t
b). n sens invers trigonometric, sunt (nlocuind n reprezentarea
x = 5 cos t
anterioar
a pe t cu 2 t) E :
, t 2 [0,2 ]
y = 2 sin t
(vezi Denitia 5.9.6 a unei curbe orientate si Denitia 5.9.1 a opusului
unui drum).
59
Problema 30
S
a se calculeze urm
atoarele integrale duble:
ZZ
x
p
dxdy, unde D = [1,1] [0,4];
a).
2
2 3
(1 + x
+ y )
b).
ZZ
y2
x 2 dxdy,
60
+ y )
sau
+ y2)
(1 + x
ZZ
x
dxdy
(1 + x 2 + y 2 ) 3
Z4
Z1
dy
+ y2)
x
dx,
(1 + x 2 + y 2 ) 3
dup
a dorinta.
n prima variant
a, se constat
a c
a n calculul integralei interioare
Z4
x
p
dy apar unele probleme.
2
2 3
(1 + x
+ y )
n a doua variant
a, avem
Z1
x
dx
(1 + x 2 + y 2 ) 3
=0, pentru c
a functia
de sub integral
a este impar
a n x.
ZZ
x
p
Acum, este clar c
a
2
(1 + x
+ y2)3
dxdy = 0.
Calcul
am integrala interioar
a: F(x) =
Zx
y2
x 2 dy
1
x
y3
3x 2
x2
6
1
x
Integrala exterioar
a este
Z2
x
3
1
3x 5
61
dx =
x
1
x
1
12x 4
x
3
3x1 5 :
2
=
1
27
64 :
n concluzie,
ZZ
y2
x 2 dxdy
27
64 :
D2 = (x,y) 2 R2 j 2
x
3, x1
y
2 ;
cele dou
a multimi avnd interioarele disjuncte.
Conform cu Propozitia 9.4.1, D1 si D2 sunt domenii compacte m
asurabile Jordan din R2 ; simple n raport cu axa Oy. Cum functia
2
f(x,y) = xy 2 este continu
a pe D, din Teorema 9.4.3 (mpreun
a cu Remarca 7.5.3) combinat
a cu Proprietatea de aditivitate de domeniu
a integralei duble (vezi Teorema 9.3.4) rezult
a c
a are loc egalitatea
ZZ
y2
x 2 dxdy
27
64
27
64
y2
x 2 dxdy
D1
si ca urmare,
ZZ
y2
x 2 dxdy =
Z3
ZZ
8
3x 2
Z3
2
dx
Z2
ZZ
D2
y2
x 2 dy
27
64
Z3
y3
3x 2
1
x
3x1 5 dx =
y2
x 2 dxdy
27
64
8
+ 3x
+
1
12x 4
2
1
x
3
=
2
dx =
419
486 :
c). Domeniul de integrat Dpeste un segment de cerc, limitat de semicercul de ecuatie x = 1 1y2 si dreapta de ecuatie y = x. Acest
domeniu este simplu n raport cu ecare din axele de coordonate (vezi
mai jos). Retinem pe D simplu n raport cupaxa Ox:
D = {(x,y) 2 R2 j 0 y 1, 1 1 y2 x y}
Conform cu Propozitia 9.4.2, D este un domeniu compact m
asurabil
Jordan din R2 ; simplu n raport cu axa Ox. Cum functia f(x,y) =
x 1 este continu
a pe D, din Teorema 9.4.4 (mpreun
a cu Remarca
7.5.3) rezult
a c
a are loc egalitatea
ZZ
Z1
Zy
(x 1)dxdy = dy
(x 1)dx.
p
0
D
2
1
Ca urmare,
62
1 y
ZZ
(x 1)dxdy =
(x 1) 2
2
Z1
Z1 h
(y 1) 2
2
2
1 2 y
dy =
Z1
py
1 y2
dy =
y2 y dy = 16 :
Observatie. n calculul unei integrale duble pe un domeniu dreptunghiular a unei functii continue, nu conteaz
a ordinea de integrare.
Aceasta are importanta n ceea ce priveste complexitatea calculului
(vezi Corolarul 9.4.1 si Remarca 9.4.3).
Observatie. n calculul unei integrale duble pe un domeniu care nu
este dreptunghiular, se recomand
a reprezentarea grac
a a domeniului. Aceast
a reprezentare permite stabilirea cu usurinta dac
a domeniul de integrat este simplu n raport cu una din axele de coordonate
si reprezentarea sa ca n una din Propozitiile 9.4.1 sau 9.4.2. Se aplic
a
apoi formula de calcul corespunz
atoare pentru calculul integralei duble (din Teorema 9.4.3 respectiv Teorema 9.4.4).
Dac
a domeniul D pe care se cere s
a se calculeze integrala dubl
a
ZZ
f(x,y)dxdy nu este simplu n raport cu nici una din axele de coorD
i=1
Di
ZZ
f(x,y)dxdy se calculeaz
a
Di
63
Problema 31
Folosind metoda schimb
arii de variabil
a, s
a se calculeze urm
atoarele integrale duble:
ZZ
a).
(x y)dxdy, D = {(x,y) 2 R2 j x2 + y2 2, y max{x,0}};
b).
c).
ZDZ r
3
Z DZ
x2
9
y2
4
dxdy, D = {(x,y)2 R2 j1
y
x2
9 + 4
4};
ecuatii y = x2 , 2y = x2 , y2 = x, y2 = 2x
Rezolvare.
a). Domeniul D este limitat de semicercul de
p
2
ecua
t
ie
y
=
1
x
; de segmentul de dreapt
a AO de pe axa Ox,
p
A( 2; 0) si de segmentul de dreapt
a OB de pe bisectoarea y = x,
unde B(1,1). Se constat
a cu usurinta c
a domeniul D este simplu n
raport cu ecare din axele de coordonate. Iterarea integralei duble
necesit
a ns
a descompunerea lui D n dou
a subdomenii convenabil
alese, ceea ce complic
a lucrurile. Se evit
a toate aceste inconveniente
folosind metoda schimb
arii de variabil
a. Faptul c
a D este limitat de
un arc de cerc si de semidrepte ce trec prin origine, sugereaz
a trecerea
la coordonate polare.
Pentru aceasta, consider
am transformarea
x = cos
T : ! D; T( ; ) = (x,y) ()
y = sin
si determin
am pe astfel nct T ( ) = D, adic
a T s
a e surjectiv
a.
Pentru aceasta, nlocuim expresiile lui x si y n inecuatiile ce denesc
domeniul D, 2 cos2 + 2 sin2
2, sin
max{ cos ; 0}
si rezolv
am sistemul de
inecua
t
ii
ob
t
inut,
necunoscutele
ind si :
p
De aici rezult
a 2 [0, 2] si 2 [ 4 , ].
Exact vorbind, transformarea punctual
a
x = cos
T : ! D; T( ; ) = (x,y) ()
;
y = sin
p
a. Reamintim c
a
este regulat
a pe
= [0, 2]
[ 4 , ] si surjectiv
D(x,y)
=
(vezi
Exemplul
5.6.1).
Conform
formulei
de
schimbare
de
D( , )
variabil
a n integrala dubl
a (vezi Teorema 9.4.5), avem
64
ZZ
(x y)dxdy =
ZZ
( cos sin ) d d =
p
Z2 Z
Z2
2
2
d (cos sin ) d =
= d
(sin + cos )
0
Z2
p
p
= 2 1 + 2 d = 1 + 2
d =
4
p
2 2
3 :
y
x2
9 + 4
y
x2
9 + 4
ZZ q
3
=6
(5
= 12
2) 1
Z2 q
3
Z2 Z2 q
3
d d =6 d
(5
(5
2) 1
2) 1
d =
s
i
Remarca
7.1.11)
folosind
func
t
ia
(schimbarea
p
p
de variabil
a) = 5 t3 : [1, 3 4] ! [1,2].
65
Asadar,
p
3
Z2 q
3
(5
2) 1
d =
Z1 p
3
p
3
t 3 5 t3 2p53t t 3 dt =
3
2
tdt =
p
3
4
= 34 2 2 1 :
1
ZZ r
2
2
3
Cu aceasta,
5 x9 y4
3 2
4t
p
3
dxdy = 9
p
2 3 2 1 :
1
3
1
3
ZZ
Z1
1
u2
v
u3
dudv =
1
3
Z1
du
v2
2u 3
2
du =
1
1
2
1
3
Z1
1
2
66
1
u2
v
u3
dv =
1
2
v
u2
Z2
1
u2
3
2u 3
du =
= 13
1
u
3
4u 2
1
1
2
13
12 :
Problema 32
S
a se calculeze urm
atoarele integrale triple:
ZZZ
a).
sin(x + y + z)dxdydz, = [0, 4 ] [0, 4 ]
b).
ZZZ
(x + y + z)dxdydz,
[0, 4 ];
Calcul
am prima integral
a interioar
a:
Z4
sin(x + y + z)dz =
= [ cos (x + y + z)]
= cos(x + y) cos(x + y +
Calcul
am a doua integral
a interioar
a:
Z4
0
67
4 ).
[cos(x+y)cos(x+y+ 4 )]dy
4
= 2sin(x+ 4 )sin(x+ 2 )sinx.
0
n sfrsit, calcul
am integrala exterioar
a:
Z4
2 sin (x + 4 ) sin (x + 2 ) sin x dx =
= [sin(x + y) sin(x + y +
4 )]
= 2 cos (x +
4)
+ cos (x + 2 ) + cos x
p
= cos(3 4 ) + 3cos 4 1 = 2 1.
ZZZ
p
Asadar,
sin(x + y + z)dxdydz = 2 1.
b). Se constat
a c
a
este un domeniu din spatiul R3 limitat de
suprafetele cilindrice de ecuatii x = z2 , z = x2 (cu generatoarele
paralele cu axa Oy), de paraboloidul de ecuatie y = xz si de planul
de ecuatie y = 0 (planul xOz).
Fie D proiectia domeniului pe planul xOz:
p
D = (x,z) 2 R2 j 0
x
1, x2
z
x
Se constat
a c
a = (x,y,z) 2 R3 j (x,z) 2 D, 0
y
xz :
Se vede de aici c
a veric
a conditiile din Propozitia 9.5.1 iar functia
f(x,y,z) = x + y + z este continu
a pe ; ca functie polinomial
a vezi
Exemplul 4.2.10. Ca urmare, sunt vericate conditiile din Teorema
9.5.2 (vezi si Remarca 7.5.3) si atunci
ZZZ
ZZ
Zxz
(x + y + z)dxdydz =
dxdz (x + y + z)dy =
=
ZZ
(x + z)y +
y2
2
xz
0
dxdz =
ZZ
(x + z)xz +
x2z2
2
dxdz.
Z1
x2z2
2
xz 3
3
x2
x2z3
6
68
x
x2
dx =
x2z2
2
dz =
Z1 h
0
Asadar,
x2
2 (x
ZZZ
p
4
x ) + x3 (x x x6 ) +
(x + y + z)dxdydz =
p
x2
6 (x x
i
x6 ) dx =
95
756 :
95
756 :
c). Se constat
a c
a
este un domeniu din spatiul R3 limitat de
suprafata conic
a de ecuatie x2 = y2 + z2 si de planul de ecuatie
x = 1: Cele dou
a suprafete se intersecteaz
a dup
a cercul
y2 + z2 = 1
C:
x=1
si ca urmare, domeniul se proiecteaz
a pe planul yOz n discul
D = {(y,z) 2 R2 j y2 + z2 1}.
Acum, vedem
n pe ca ind
o
p
= (x,y,z) 2 R3 j (y,z) 2 D, y2 + z2
x
1
Se vede de aici c
a veric
a conditiile din Propozitia 9.5.1 iar functia
f(x,y,z) = (y2 + z2 )x este continu
a pe ; ca functie polinomial
a vezi
Exemplul 4.2.10. Ca urmare, sunt vericate conditiile din Teorema
9.5.2 (vezi si Remarca 7.5.3) si atunci
ZZZ
ZZ
Z1
2
2
(y + z )xdxdydz =
dydz
(y2 + z2 )xdx =
p
D
2
2
y
1
2
ZZ
1
2
ZZ
(y + z2 )x
2
p 1
y2 + z2
+ z
dydz =
(y + z2 )(1 (y + z2 ) dydz.
69
=
Asadar,
Z1
Z Z Z0
Z2
(1
)d = 2
Z1
(1
)d =
6:
(y + z )xdxdydz =
12 :
Observatie. n calculul unei integrale triple pe un interval tridimensional a unei functii continue, nu conteaz
a ordinea de integrare.
Aceasta are importanta n ceea ce priveste complexitatea calculului
(vezi Corolarul 9.5.2 si Remarca 9.5.4).
Observatie. n calculul unei integrale triple pe un domeniu care
nu este interval tridimensional, se recomand
a reprezentarea grac
a
a domeniului. Aceast
a reprezentare permite stabilirea cu usurinta
dac
a domeniul de integrat este simplu n raport cu una din axele de
coordonate si reprezentarea sa ca n una din Propozitiile 9.5.1 sau
analoa-gele ei. Se aplic
a apoi formula de calcul corespunz
atoare pentru calculul integralei triple, conform cu Teorema 9.5.2 si analoagele
ei (vezi Remarca 9.5.4).
ZZZ
Dac
a domeniul pe care se calculeaz
a integrala tripl
a
f(x,y)dxdy
nu este simplu n raport cu nici una din axele de coordonate, atunci
se descompune ntrun num
ar nit de subdomenii compacte m
asurabile Jordan 1 , 2 , ..., m , avnd interioarele disjuncte dou
a cte
dou
a, ecare ind simplu n raport cu una din axele de coordonate:
m
S
=
a de coori (de exemplu, ducnd plane paralele cu o ax
i=1
ZZZ
i=1
f(x,y,z)dxdydz se calculeaz
a ca mai sus.
Preciz
am c
a chiar dac
a domeniul este simplu n raport cu una din
axele de coordonate dar frontiera sa este mai complicat
a, se prefer
a
o descompunere ca mai sus.
70
Problema 33
Folosind metoda schimb
arii de variabil
a, s
a se calculeze urm
atoarele integrale triple:
ZZZ p
a).
z x2 + y2 dxdydz,
ind domeniul compact din spatiu
71
ZZZ p
ZZZ p
2
2
z x + y dxdydz =
z
cos2
sin2
d d dz =
Z2
ZZZ
2
z d d dz = d
=
2
= 32
Z2
2 cos
0
2Z
cos
d =12
Z2
Z3
z dz =
cos3
Z2
2Z
cos
z2 2
2
3
d =
0
Z2
d =6 (cos 3 + 3 cos )d =
0
2
1
3
2
= 16.
0
b). Domeniul este limitat de sferele de ecuatii
x2 + y2 + z2 = 1 si x2 + y2 + z2 = 4;
asadar, este o coroan
a sferic
a a c
arei reprezentare este
= (x,y,z) 2 R3 j 1
x2 + y2 + z2
4
si nu este simplu npraport cu nici una din axele de coordonate.
Functia f(x,y,z) = 1 + x2 + y2 + z2 este continu
a pe :
Faptul c
a este limitat de sfere (dar si prezenta grupului x2 + y2 +
z2 sub integral
a) sugereaz
a s
a trecem la coordonate sferice.
Asadar, consider
am transformarea punctual
a
T : [1,2] [0,2 ] [0, ] !
,
8
< x = cos sin '
y = sin sin ' :
T( ; ; ') = (x,y,z), unde
:
z = cos '
D(x,y,z)
2
Se stie c
a (vezi Exemplul 5.6.2) D(
sin '; T este transfor; ;') =
mare regulat
a pe 0 = [1,2]
[0,2 ]
[0, ] (de fapt, pe interiorul
lui 0 ) si T( 0 ) = :
Conform formulei de schimbare de variabil
a n integrala tripl
a (vezi
Teorema 9.5.3), avem, tinnd seama c
a x2 + y2 + z2 = 2 ;
ZZZ p
ZZZ p
2
2
2
1 + x + y + z dxdydz =
1 + 2 2 sin 'd d d' =
=6
sin 3 + 3 sin
Z2
1
Z2
0
Z p
d
1+
0
72
2 2
sin 'd' =
Z2 Z2
= d
1
p
1+
2 2
cos '
Z2 p
d =4
2 2d
1+
Aceast
a ultim
a integral
a se calculeaz
a prin p
arti:
2
Z2
Z
Z2 p
p
1 + 2) 2
(p
1+ 2
1 + 2 2d =
d =
1+
2
1+
1+
1+
Z2 p
2
1+
1
1+3
d =
Z2 p
p
p
1+
= 10 5 2 2
2d
si de aici avem
Z2 p
1+
2 2d
1
4
Z2 p
3
1+
2 2d
p
p
10 5 2 2 41
Z2 p
2d
1+
1+
1
2
Z2 p
1+
p
2
+
1+
1
p
+ 1+
ln
Asadar,
p
1+
2 2d
p
+
1+
=
9
4
1
Z2
1
2
=
1
1
2
p
5 38 2 18 ln 21
1+
ln 21
p
+ p5
+ 2
p
+ p5
+ 2
2d
d =
=
p
2
2
si ca urmare,
ZZZ p
h p
p
1 + x2 + y2 + z2 dxdydz = 9 5 32 2 12 ln 21
2
p i
+ p5
:
+ 2
y
z
de ecuatie x25
neste limitat de elipsoidul
o+ 16 + 4 = 1.
2
2
2
= (x,y,z) 2 R3 j x25 + y16 + z4
1 ; iar functia
c). Domeniul
Asadar,
1+
= ln
La fel, aceast
a ultim
a integral
a se calculeaz
a tot prin p
arti:
Z2
Z2 p
Z2
Z2 p
2
1 + 2 d = p1 + 2 d = p 1 2 d +
1+
1
d =
8
< x = 5 cos sin '
y = 4 sin sin ' :
T( ; ; ') = (x,y,z), unde
:
z = 2 cos '
D(x,y,z)
2
sin '. Pentru a deSe stie c
a (vezi Exemplul 5.6.2) D(
; ;') = 40
termina domeniul 0
[0,1)
[0,2 ]
[0, ] pentru care T( 0 )
= , introducem expresiile lui x,y,z n inecuatia ce deneste pe .
Obtinem 2 1, de unde rezult
a 2 [0,1], 2 [0,2 ], ' 2 [0, ].
Lund 0 = [0,1] [0,2 ] [0, ], se constat
a c
a T( 0 ) = si c
aT
este transformare regulat
a pe 0 (de fapt, pe interiorul lui 0 ).
Conform formulei de schimbare de variabil
a n integrala tripl
a (vezi
Teorema 9.5.3), avem
ZZZ
ZZZ
2
4
x dxdydz = 1000
cos2 sin3 'd d d' =
0
= 1000
Deoarece
Z1
0
Z2
Z2
Z2
sin3 'd' =
1
4
d =
ZZZ
cos
avem n nal
1
2
(1 + cos 2 )d =
x dxdydz =
si
Z1
d = 15 ;
800
3
Problema 34
Fie suprafata cu ecuatia cartezian
a z = x2 + y2 : Se cere:
i). S
a se precizeze denumirea sa.
ii). S
a se dea o reprezentare parametric
a a suprafetei.
iii). S
a se dea o ecuatie vectorial
a a suprafetei.
74
iv). S
a se dea ecuatia planului tangent si a normalei la suprafata
n punctul P(0,2,4).
v). S
a se determine distanta de la origine la acest plan tangent.
vi). S
a se precizeze versorul normalei la ecare fata a suprafetei.
Rezolvare. i). Suprafata : z = x2 + y2 este un paraboloid
de rotatie.
ii). D
am dou
a reprezent
ari parametrice ale suprafetei :
2
2
2
1 : x = u, y = v, z = u + v ; (u,v) 2 R ,
respectiv
2
[0,2 ].
2 : x = ucosv, y = usinv, z = u ; (u,v) 2 [0,1)
Se constat
a usor c
a cele dou
a reprezent
ari parametrice sunt echivalente (vezi Denitia 5.9.10).
iii). Fiecare reprezentare parametric
a conduce la o ecuatie vectorial
a
a suprafetei (vezi cele spuse dup
a Exemplul 5.9.7):
~r = u~i + v~j + (u2 + v2 )~k, (u,v) 2 R2
respectiv
~r = ucosv~i + usinv~j + u2~k, (u,v) 2 [0,1) [0,2 ].
iv). Planul tangent n punctul P0 (x0 ,y0 ,z0 ) la suprafata are ecuatia
z z0 = 2x0 (x x0 ) + 2y0 (y y0 ), (vezi mai jos). Concret, planul
tangent n punctul P(0,2,4) la are ecuatia 4y z 4 = 0 (un plan
paralel cu axa Ox).
Normala n punctul P0 (x0 ,y0 ,z0 ) la : z = x2 + y2 are ecuatia
y y0
z z0
x x0
2x 0 =
2y 0 =
1 ;
(vezi mai jos). Concret, normala n P(0,2,4) la are ecuatia
y 2
x
z 4
0 =
4 =
1 ;
x=0
sau, altfel,
; adic
a o dreapt
a din planul yOz.
y + 4z 18 = 0
v). Conform unei formule cunoscute (vezi mai jos), distanta de la
origine la planul tangent de mai sus este d = j p174 j = p417 :
vi). Versorul normalei la ecare fata a suprafetei n punctul curent
(x,y,z), este
2y
2x
1
~k
~i+ p
~j+ p
~n = p
2
2
2
2
2
2
1 + 4(x
+ y )
1 + 4(x
+ y )
1 + 4(x
+ y )
semnul +n fata acestor radicali corespunde fetei superioare n raport cu Oz (versorul normalei la aceast
a fata formeaz
a un unghi as~
cutit cu versorul k al axei Oz), iar semnul n fata radicalilor corespunde fetei inferioare n raport cu Oz (versorul normalei la aceast
a
fata formeaz
a un unghi obtuz cu versorul ~k al axei Oz).
75
@y
+ q
1 + p
+ q
1 + p
+ q
@f
@f
unde p = @x
(x,y) si q = @y
(x,y) sunt notatiile lui Monge. Semnul +
n fata acestor radicali caracterizeaz
a o fata a suprafetei , numit
a
fata superioar
a n raport cu Oz (n acest caz, ~n si versorul ~k al axei
Oz formeaz
a un unghi ascutit) si notat
a + ; iar semnul n fata
radicalilor caracterizeaz
a cealalt
a fata a suprafetei , numit
a fata
inferioar
a n raport cu Oz (n acest caz, ~n si versorul ~k al axei Oz
formeaz
a un unghi obtuz) si notat
a
.
Distanta de la punctul P0 (x0 ,y0 ,z0 ) la planul de ecuatie
ax + by + cz + d = 0
este dat
a de formula
d = j ax 0p+ 2by 0 +2 cz 0 2+ d j :
a
+ b
+ c
Aceast
a formul
a se poate stabili astfel: se caut
a extremele (mai exact
minimul) functiei f(x,y,z) = d2 = (x x0 )2 + (y y0 )2 + (z z0 )2 ;
conditionate de ecuatia ax + by + cz + d = 0. (vezi cele spuse n
5.9/5.9.2).
Problema 35
S
a se calculeze ariile urm
atoarelor suprafete:
a). S : x2 + y2 + z2 = R2 , x2 + y2 Rx, z 0;
b). S : z = x2 + y2 , z 2 [0,R2 ];
c). S : x2 + y2 z2 1 = 0, 0 z 1;
Rezolvare. a). Suprafata S este dat
a printr-o ecuatie cartezian
a
(vezi 5.9/5.9.2 Pnze si suprafete). Suprafata S este portiunea din
emisfera x2 + y2 + z2 = R2 ; z 0 situat
a n interiorul cilindrului x2 +
2
y = Rx (care are cercul director cercul x2 + y2 = Rx din planul xOy
si generatoarele paralele cu axa Oz). Pentru calculul ariei suprafetei
S, determin
am mai nti o reprezentare parametric
a a sa. Pentru
76
D(z,x)
D( ,')
D(x,y)
C = D(
R2 sin ' cos ':
,') =
Ca urmare, elementul de arie pentru emisfera considerat
a, n coordonate sferice,
este
q
2
= 2R2
Z2
0
B
@
= 2R2
Z2
C
sin 'd'Ad = 2R2
Z2
cos '
d =
= R2 (
2)
ZR p
1+4 2 d =
=2
0
1+4
R
=
0
1+4R2
1 :
78
@z
@z
unde p = @x
; q = @y
sunt notatiile lui Monge (Propozitia 10.1.2).
@z
@z
= p 2 x 2
= p 2 y 2
Calcule simple ne dau p = @x
; q = @y
:
x + y 1
x + y 1
ZZ q
2(x 2 + y 2 ) 1
Ca urmare, Aria (S) =
x 2 + y 2 1 dxdy.
D
D
p
Z2
Z2 q
2
2
1
1
d =2
p
[1; 2] [0;2 ]
Z 2q
1
1
d .
1+0
2
1
1
urmare,
Z 2q
2
2
1
1
Z1 h p
2
8
d =
Z1
1p
t 2
t2
dt
(t 2 2) 2
1p
t + 2
1
4
(t
hp
p
= 82 ln tt + p22 14
1p
t 2
Z1
1
t2 2
2
(t 2 2) 2
dt =
1p
2)
(t +
1p
2)
dt =
p
p
p
p
1
p
= 42 ln( 3 + 2)+ 23
3
p i
p
p
2
2) + 23 .
4 ln( 3 +
+ t
hp
1p
+ 2
79
rioare, c
a ea este convergent
a. De altfel, calculele de mai sus transfer
a
Z1
t2
convergenta acestei integrale la convergenta integralei
dt.
(t 2 2) 2
p
Problema 36
S
a se calculeze urm
atoarele integrale de suprafata:
ZZ
a).
x4 + y4 + z4 d , S este sfera de ecuatie x2 + y2 + z2 = 1;
b).
ZSZ
1
1 + zd
2z = x2 + y2 cuprins
a n interiorul cilindrului x2 + y2 = 1;
ZZ
2
c).
x2 + y2 + z2 d ; unde S : x2 + y2 + z2 = 2a2 xy.
S
ZZ
cos4 sin4 ' + sin4 sin4 ' + cos4 ' sin 'd d' =
80
Z2
Z2
Z2
=
0
3
4
cos4 sin4 ' + sin4 sin4 ' + cos4 ' sin 'd' =
1 12 sin2 2
1
4
16 2
15 + 5
cos 4
sin5 'd' =
1
16
= 125
; pentru c
a
16
15 .
Z1
=2 d
0
=4
Z1
0
1 +
2 +
2
2
[0;1] [0;2 ]
Z2
1 +
2 +
2
2
d =4
p
1+
Z1 p
1 +
2 +
2
2
d =
d =4
2
t1
1 + t 2 dt
81
= 4 (tarctg t)
2
=
1
Asadar,
=4
ZZ
1
1 +
p
2 arctg 2 1 + 4
p
p
2 arctg 2 1 +
zd = 4
(Denitia 10.1.5) d = r
@r
@'
r2 +
= a4
ZZ
3
8
[0; ] [ [ ; 3 ]
2
32
2
3
Z2
Z2
6
7
a4 4 sin 2 d +
sin 2 d 5 =
3
4
a4 ;
pentru c
a
Z
0
sin4 'd' =
1
4
3
8
82
Problema 37
S
a se calculeze integralele de suprafata n raport cu coordonatele:
ZZ
a).
xdydz ydzdx zdxdy unde S este fata superioar
a n raS
a ntre planele x = 2 si x = 3;
suprafetei y2 + z2 = 4 cuprins
ZZ
c).
x3 y2 zdydz + x2 y3 zdzdx + x2 y2 z2 dxdy, unde S este fata exteS
rioar
a a compactului limitat de suprafetele z = x2 + y2 , z = 4.
Rezolvare. a). Ecuatia cartezian
a a suprafetei S se obtine
scriind ecuatia planului determinat de trei puncte, sau, mai simplu,
ecuatia planului prin t
aieturi: x1 + y2 + 3z = 1.
De aici rezult
a ecuatia explicit
a a suprafetei S,
S : z = 3 1 x1 y2 ; (x,y) 2 D,
unde D este proiectia lui S pe planul xOy,
D = {(x,y) 2 R2 j x 0, y 0, x1 + y2
1}.
83
@z
@x ;
1 + p + q
1 + p + q
@z
sunt
nota
t
iile
lui Monge.
@y
3
3, q = 2 si avem ~n = 76~i + 37~j
1 + p
+ q
q=
+ 27 ~k:
Concret, p =
Acestea ind zise, pentru calculul integralei aplic
am Denitia 10.3.1
ZZ
ZZ
3
2
6
xdydz ydzdx zdxdy =
7x 7y 7z d ;
S
urmat
a de Teorema 10.2.3,
ZZ
ZZ
6
3
2
x
z
d
=
7
7
7
S
6
7x
37 y 72 3 1 x1 y2
7
2 dxdy,
pentru c
a elementul de arie pentru S este d = 72 dxdy.
Direct, integrala se poate calcula cu Teorema 10.3.2:
ZZ
ZZ
xdydz ydzdx zdxdy =
3x 32 y 3 1 x1 y2
S
ZZ
dxdy =
3 (2x 1)dxdy.
Z1
=6
2x2 + 3x 1 dx = 4x3 + 9x2 6x
Asadar,
ZZ
1
= 1.
0
84
ZZ
x cos
+ x sin
d dx =
Z3
dx
Z2
xd = 2
Z3
xdx = 5 :
ZZ
ZZ
S2
S1
si ramne s
a calcul
am aceste ultime dou
a integrale.
Vom folosi Teorema 10.3.2. Pentru suprafata S1 avem p(x,y) = 2x si
q(x,y) = 2y si ca urmare, prima integral
a devine
ZZ
xdydz + ydzdx + zdxdy =
=
ZZ
S1
x2 + y2 dxdy.
ZZ
[0,2] [0,2 ]
85
d d =
Z2
0
Z2
0
d =8
si ca urmare,
ZZ
S1
Asadar,
ZZ
Problema 38
S
a se calculeze uxul cmpului vectorial F = (y,x,z) prin fata
exterioar
a a corpului compact
K = {(x,y,z) 2 R3 j 1 x2 + y2 + z2 4}.
Rezolvare. a). Conform cu Denitia (vezi 10.3/10.3.3 sau
Denitia 12.5.4), uxul cmpului vectorial F = (y,x,z) prin fata exZZ
terioar
a S a corpului K este F =
ydydz + xdzdx + zdxdy.
S
Fata exterioar
a S a corpului compact K este format
a din dou
a sfere:
Sfera Se , de ecuatie x2 + y2 + z2 = 4, care limitez
a la exterior
corpul K si care trebuie orientat
a dup
a normala exterioar
a, care n
punctul curent are versorul ~ne = x2~i + y2 ~j + 2z ~k,
a la interior corpul
Sfera Si , de ecuatie x2 + y2 + z2 = 1, care limitez
K si care trebuie orientat
a dup
a normala interioar
a, care n punctul
curent are versorul ~ne = (x~i + y~j + z~k).
Avnd n vedere propriet
atile integralei de suprafata de speta a doua
ZZ
(vezi Remarca 10.3.3), are loc egalitatea
ydydz + xdzdx + zdxdy
S
86
ZZ
Se
ZZ
Si
si ramne s
a calcul
am aceste ultime dou
a integrale.
Avnd n vedere Denitia 10.3.1 si cele de mai sus,
ZZ
ZZ
(2xy + z2 )d :
ydydz + xdzdx + zdxdy = 12
Se
Se
Z
Z2
2 sin cos sin2 ' + cos2 ' sin 'd =
= 16 d'
=16
si ca urmare,
La fel,
ZZ
ZZ
2
d'=32
0
Se
Si
Asadar,
ZZ
ZZ
32
3
cos3 '
3
= 643 ;
(2xy + z2 )d = 43 :
Si
28
3
Problema 39
Folosind formula lui Green Riemann, s
a se calculeze urm
atoarele integrale curbilinii:
I
a).
x2 ydx (y + x4 )dy, unde C : x2 + y2 = R2 ;
C
87
b).
c).
yex
IC
+ 4y 2
dx xex
+ 4y 2
dy, unde C :
x2
4
+ y2 = 1;
2
D = {(x,y) 2 R2 j 0 y x 1, x1
y
x ; x > 0};
I
2
2
d).
(x4 - 3xy2 )dx + (3x2 y - y4 )dy, unde C : x 3 + y 3 =1
e).
ZC
x2
4
y2
9
= 1, y
0, ind parcurs
a
s
i
=
4x
;
ind
func
t
ii
polinomiale.
Formula
@y
@x
lui Green Riemann (vezi Teorema 11.1.1) ne d
a
I
ZZ
x2 ydx (y + x4 )dy =
4x3 x2 dxdy
C
[0,R] [0,2 ]
ZR
cos3
cos2
d =
R4
4 ;
Z2
1
2
(1 + cos2 )d = ;
Z2
Z2
1
4
Z2
(cos 3 + 3cos )d = 0.
Asadar,
Z2
cos
d =
cos3 d =
x2 ydx (y + x4 )dy =
88
R4
4 :
pentru c
a
ZZ
=2
e4
=8
Z1
e4
Asadar,
Z1 Z2
d d =4 d
e4
+2
4 2 +1
d =
Z1
+1
d =
1
=4 e4
0
(e4 )0 (4 2 +1)d =4 e4
ye
x 2 + 4y 2
dx xex
+ 4y 2
dy = 4 e4 :
aceast
a integral
a dubl
a o calcul
am prin Metoda schimb
arii de variabil
a (vezi Teorema 9.4.5). Pentru aceasta, consider
am transformarea
u = y x
punctual
a T : D ! =[0,1] [1,2]; T(x,y) = (u,v)()
v = xy
89
Avem c
a T este bijectiv
a, de clas
a C1 si transformare regulat
a pe D
1 1
D(u,v)
= (x + y) 6= 0.
deoarece D(x,y) =
y x
Ca urmare, transformarea invers
a satisface conditiile din Teorema
ZZ
ZZ
D(x,y)
dudv =
amintit
a si
2(x y)dxdy =
2u D(u,v)
D
ZZ
=
p 2u
dudv
u 2 + 2v
Z2
1
dv
Z1
Z2
p 2u
du=2
u 2 + 2v
u2 +2v
1
0
dv=
Z2
p
p
p
p
p
= 2
1 + 2v - 2v dv = 23 5 5 3 3 + 2 2 8 :
Asadar,
p
p
p
2(x2 + y2 )dx + (x + y)2 dy = 23 5 5 3 3 + 2 2 8 :
Integrala dubl
a se calculeaz
a prin Metoda schimb
arii de variabil
a
(vezi Teorema 9.4.5). Pentru aceasta, consider
am transformarea punctual
aT:
= [0,1]
[0,2 ] ! D denit
a prin T( ; ) = (x,y) ()
x = 3 cos3
: Aplicatia T este surjectiv
a, de clas
a C1 si are jay = 3 sin3
cobianul J = 9 5 cos2 sin2 ; dup
a cum usor se poate constat
a. Se
vede usor c
a sunt vericate toate conditiile din Teorema amintit
a,
ZZ
ZZ
5
11
5
12xydxdy = 108
cos sin d d =
astfel c
a avem
D
= 108
Z1
0
Z2
11
f
acnd schimbarea de variabil
a
= u + ; u 2 [ ; ].
90
Asadar,
AB
Prima integral
a o calcul
am cu formula lui Green Riemann (si apoi
prin trecere la coordonate polare generalizate)
Z
ZZ
y(x 1)dx + x(y + 1)dy = (2 x + y)dxdy =
Z
= 6
(2 2 cos + 3 sin ) d d =
[0,1] [ ,2 ]
Z1 Z2
= 6 d
(2 2
cos + 3
sin )d = 6( 2).
Ultima integral
a o calcul
am direct, folosind reprezentarea parametric
a a segmentului AB: x = t, y = 0, t 2 [2,2].
Z
y(x 1)dx + x(y + 1)dy = 0.
ZAB
Ca urmare, y(x 1)dx + x(y + 1)dy = 6( 2).
C
Problema 40
Folosind formula lui Gauss Ostrogradski, s
a se calculeze urm
atoarele integrale de suprafata:
91
a).
ZZ
Z2
0
Z1
dz
Z2
+z
d =2
Z2
Z1
+ z2 dz =
28
3
0
0
ZZ 0
3
3
3
n concluzie,
x dydz + y dzdx + z dxdy = 28 :
S
D(x,y,z)
= [0,R] [0,2 ] [0, 2 ], iar D(
; ;') =
ZZZ
(x + y + z)dxdydz =
( ; ; ') 2
Ca urmare,
=
ZZZ
ZR
d'
sin ':
sin 'd =
ZR
0
n concluzie,
Z2
ZZ
Z2
sin 2'd' =
R4
4 :
R4
2 :
Calcul
am integrala interioar
a:
4 2x 34 y
Z
(x y z)dz = 12x 4x2 2xy 8 + 49 y2 + 43 y
0
93
si avem n continuare
=
ZZ
Z2
ZZZ
(x y z)dxdydz =
dx
3
2x
pentru c
a domeniul D este simplu n raport cu Oy.
Calcul
am integrala interioar
a:
3 32 x
Z
2 13 3
12x4x2 2xy8+ 49 y2 + 34 y dy = 27x1433
2 x + 4 x
0
ZZZ
si avem n nal
(x y z)dxdydz =
Z2
2
=2
27x 14 33
2 x +
13 3
4 x
dx = 10.
Problema 41
Folosind formula lui Stokes, s
a se calculeze urm
atoarele integrale
curbilinii:
Z
a). xdx + (x + y)dy + (x + y + z)dz, unde curba C este dat
a prin
C
8
< x = 2 cos t
y = 5 sin t
; t 2 [0,2 ];
:
z = 2 cos t + 5 sin t
S
a se verice rezultatul prin calcul direct.
Z
b). z2 dx + x2 dy + y2 dz, unde curba C :
C:
94
z = x2 + y2
este orix+y+z=1
entat
a astfel nct proiectia sa pe planul xOy, cu orientarea indus
a,
este orientat
a pozitiv fata de domeniul compact pe care l limiteaz
a.
Z
x2 +y2 +z2 = R2 ; z 0
c). y2 dx + z2 dy + x2 dz, unde curba C :
x2 + y2 = Rx
C
este orientat
a astfel nct proiectia sa pe planul xOy, cu orientarea
indus
a, este orientat
a pozitiv fata de domeniul compact pe care l
limiteaz
a.
Rezolvare. a). Deoarece ecuatiile carteziene ale curbei C sunt
y4
x2
4 + 25 = 1 ; C este intersec
tia cilindrului eliptic de ecuatie
C:
z=x+y
4
x2
4
Asadar,
Z2
95
Z2
63
2
sin 2t + 25 cos 2t + 5 dt = 10 :
Pentru calculul
integrale duble, se trece la coordonate polare
8 acestei
q
< x = 21 + cos
generalizate
; unde ( , ) 2 = [0, 32 ] [0,2 ],
:
y = 12 + sin
D(x,y)
iar D( ; ) = : Asadar,
p3
ZZ
ZZ
Z 2 Z2
2
2
2
(2x 1)dxdy = 4
cos d d = 4 d
cos d = 0.
0
96
p
z = R2 x2 y2 ; cuprins
a n interiorul cilindrului x2 + y2 = Rx
(numit
a fereastra lui Viviani).
Asadar, S se poate preciza prin
p
2
2
S : z = R x y2 ; (x,y) 2 D
unde D = {(x,y) 2 R2 j x2 + y2 Rx}.
Sensul pe C induce o anume orientare pe S, si anume orientarea dup
a
normala la fata superioar
a n raport cu Oz. Conform formulei, avem
Z
ZZ
2
2
2
y dx + z dy + x dz = 2
zdydz + xdzdx + ydxdy.
C
ZZ
sin
2
d d =
Z2
R3
3
Z2
sin
2
d =
RZcos
R3
Z2
cos sin
(2 + cos2 ) j sin
97
j 2 d =
2R 3
3
Z2
0
n concluzie,
cos4 d =
Z
R3
6
Z2
1 + 2 cos 2 +
1 + cos 4
2
d =
R3
8 :
y2 dx + z2 dy + x2 dz =
R3
4 :
Problema 42
Se dau cmpurile
'(x,y,z) = x2 + y2 + z2
~v (x,y,z) = (xyz + x3 )~i + (y2 + y3 )~j + (xz2 + z3 )~k;
w(x,y,z)
~
= (yz + xy2 )~i + (xyz + yz2 )~j + (3xy + x2 z)~k:
a). S
a se calculeze grad ' si ';
b). S
a se calculeze derivata cmpului scalar ' dup
a directia vectorului
~i + ~j + ~
k
p
~s =
n punctul (1,2,3);
3
c). S
a se calculeze grad div ~v si rot rot w:
~
Rezolvare. Avem n vedere denitiile derivatei dup
a o directie,
gradientului, divergentei si rotorului date n 12.3.
a). Conform cu Denitia 12.3.2,
~
~ @'~ @' ~
~
~
grad ' = @'
@x i + @y j + @z k = 2xi + 2yj + 2zk:
2
@
@
@
div ~v = @x
(xyz + x3 ) + @y
(y2 + y3 ) + @z
(xz2 + z3 ) =
= yz + 3x2 + 2y + 3y2 + 2xz + 3z2 =
= 3x2 + 3y2 + 3z2 + yz + 2xz + 2y
si ca urmare,
@
(3x2 + 3y2 + 3z2 + yz + 2xz + 2y)~i +
grad div ~v = @x
@
+ @y (3x2 + 3y2 + 3z2 + yz + 2xz + 2y)~j +
@
+ @z
(3x2 + 3y2 + 3z2 + yz + 2xz + 2y)~k =
= (6x + 2z)~i + (6y + z + 2)~j + (6z + y + 2x)~k.
Apoi, cu Denitia 12.3.4, avem
~k
~i
~j
@
@
@
rot w
~ =
=
@x
@y
@z
2
2
yz + xy xyz + yz 3xy + x2 z
= (3x xy 2yz)~i + (2y 2xz)~j + (yz z 2xy)~k
si ca urmare,
~k
~i
~j
@
@
@
rot rot w
~ =
= z~i + x~k:
@x
@y
@z
3x - xy - 2yz - 2y - 2xz yz - z - 2xy
Problema 43
Se dau cmpurile vectoriale
~u(x,y) = y2~i + x2~j
~v (x,y,z) = (2x x2 y + 5y)~i + (5x y)~j ~k:
a). S
a se calculeze circulatia cmpului vectorial ~u(x,y) pe frontiera
domeniului D = (x,y) 2 R2 j x2 + 4y2 4, y 0 , parcurs
a n
sens trigonometric si apoi s
a se verice rezultatul folosind formula lui
Green Riemann.
b). S
a se verice formula integral
a a rotorului pentru cmpul vectorial
~v (x,y,z) si corpul compact = {(x,y,z) 2 R3 j x2 + 4y2 z 4}.
Rezolvare. a). Fie C frontiera domeniului D, parcurs
a n sens
trigonometric. Circulatia cmpului vectorial ~u(x,y) pe curba C este
Z
(vezi Denitia 12.5.2) integrala curbilinie y2 dx + x2 dy.
C
y dx + x dy =
y dx + x dy +
y2 dx + x2 dy
[AB]
y2 dx + x2 dy =
2 sin3
+ 4 cos3
d =
3
2
Ca urmare,
d = 83 :
y2 dx + x2 dy = 83 :
Calcul
am acum integrala curbilinie cu formula lui Green Riemann
Z
ZZ
(vezi Teorema 11.1.1): y2 dx + x2 dy =
2(x + y)dxdy.
C
Integrala dubl
a se calculeaz
a folosind Metoda schimb
arii de variabil
a
(vezi Teorema 9.4.5), trecnd la coordonate polare generalizate (vezi
x = 2 cos
Exemplul 5.6.1):
; ( ; ) 2 [0,1] [0, ].
y = sin
Ca urmare,
ZZ
Z Z
2(x + y)dxdy =
4 (2 cos + sin ) d d =
D
[0,1] [0, ]
Z1
4 (2 cos +
Z1
sin ) d = 8
d = 83 ;
ceea ce conrm
a rezultatul obtinut mai sus.
b). Formula integral
a a rotorului pentru cmpul vectorial ~v (x,y,z) si
corpul compact este (vezi Teorema 12.5.2)
ZZ
ZZZ
~n ~v (x,y,z)d =
rot ~v dxdydz,
S
100
+ 64y
+
0
+@
S1
ZZ
S2
ZZ
D
(~n
~v (x; y; z))d = @
ZZ
D
(8y - 10x)dxdyA~i +
0
1
ZZ
2
2xdxdyA~j + @
(10x - 18xy + 8x2 y2 - 40y2 )dxdyA ~k.
D
ZZ
D
ZZ
ZZ
2xdxdy = 8
cos d d = 0,
101
ZZ
=
2
si ca urmare,
40 cos 2 18 sin 2 + 32
ZZ
(~n
~v (x; y; z))d =
8
3
cos2 sin2
d d =
8
3
~k:
ZZ
dxdy
Z4
x 2 + 4y 2
x dz = ~k
2
ZZ
x2 4 x2 4y2 dxdy.
Integrala dubl
a se calculeaz
a ca mai sus:
ZZ
ZZ
2
2
2
x 4 x 4y dxdy = 32
1
D
si ca urmare,
ZZZ
(r
~v (x; y; z))dxdydz =
8
3
cos2 d d =
8
3
~k:
Formula integral
a a rotorului pentru cmpul vectorial ~v (x,y,z) si corpul compact date se veric
a.
Observatie. Vericarea uneia sau alteia dintre formulele integrale
cunoscute presupune calculul integralelor din cei doi membri din formul
a si constatarea faptului c
a ele sunt egale.
Problema 44
a). n expresia cmpului scalar ' =
2
2
2xyz
p +2 x 2 y ;
x + y
s
a se treac
a
+ y
+ z
' = '(x,y,z) =
=
2z
cosp sin +
2 cos2
2
2
2xyz
p +2 x 2 y
x + y
cos2
+ 2 sin2
sin2
=
(z sin 2 + cos 2 ) ;
care reprezint
a expresia cmpului scalar ' n coordonate cilindrice.
Avnd n vedere expresia gradientului unui cmp scalar n coordonate
cilindrice dat
a n Exemplul 12.4.4, avem
grad ' = @'
e + 1 @'
e + @'
ez =
@ ~
@ ~
@z ~
= (z sin 2 + cos 2 ) ~e + (2z cos 2 2 sin 2 ) ~e + sin2 ~ez .
Avnd n vedere expresia laplaceianului unui cmp scalar n coordonate cilindrice dat
a n Exemplul 12.4.10, avem
2
2
@'
1 @
'= @
+ 12 @@ '2 + @@z'2 =
@
=
+
=
1 @
@ (
1 @
2 @ (
1
(z sin 2 + cos 2 )) +
(2z cos 2 2 sin 2 )) +
@
@z
( sin 2 ) =
+ y
+ z
sin2 '~
e
'
=
= 2 cos ' ~e + sin ' ~e'
2 sin '
1
@
si apoi, div ~v = sin
' @ ( sin ') = 0.
Deci, conform cu Denitia 12.6.3, cmpul vectorial ~v este solenoidal.
Ca urmare, el admite un potential vector, adic
a exist
a un cmp vectorial w
~ astfel nct rot w
~ = ~v . Urmnd ideile din demonstratia
103
Teoremei 12.6.2, c
aut
am pe w
~ sub forma w
~ = w1~e + w2~e' ; se subntelege c
a w1 = w1 ( ; '; ) si la fel w2 : Conditia rot w
~ = ~v se scrie
acum
~e
~e'
sin '~e
@
@
@
1
= sin '~e :
2 sin '
@
@'
@
w1 w2
0
Calculnd determinantul
dup
a regulile cunoscute, egalitatea devine
8
@w 2
=
0
<
@
@w 1
=
0
: @w 2 @ @w 1
=
sin
'
@
@'
Rezolv
am acest sistem de ecuatii diferentiale cu derivate partiale;
mai exact, c
aut
am o solutie a acestui sistem. Primele dou
a ecuatii
ne dau w1 = w1 ( ; ') si w2 = w2 ( ; '): A treia ecuatie se veric
a, de
exemplu, de w1 = cos ' si w2 = 0.
n concluzie, un potential vector pentru cmpul vectorial ~v este
w
~ = cos '~e .
Observatie. Pentru a absolut corecti, ar trebuit s
a scriem astfel:
' = '(x,y,z) = '( cos ; sin ;z) = . . . =
= (z sin 2 + cos 2 ) = ( ; ;z)
si = ( ; ;z) este expresia cmpului scalar ' n coordonate cilindrice.
Apoi, expresia gradientului lui ' n coordonate cilindrice este
grad = @@ ~e + 1 @@ ~e + @@z ~ez =
= (z sin 2 + cos 2 ) ~e + (2z cos 2 2 sin 2 ) ~e + sin2 ~ez .
Dac
a n aceast
a expresie se nlocuiesc versorii ~e ; ~e si ~ez cu expresiile
lor (din Propozitia 12.4.2)
8
< ~e = cos ~i + sin ~j;
~e = sin ~i + cos ~j;
:
~ez = ~k:
si se reordoneaz
a termenii, obtinem
grad = (z sin 2 + cos 2 ) cos ~i + sin ~j +
+ (2z cos 2 2 sin 2 )
sin ~i + cos ~j +
sin2 ~k =
~i +
+ 2z cos3 sin 2 cos2 sin ~j + (2 sin cos ) ~k.
nlocuind aici coordonatele cilindrice n functie de cele carteziene (n
fond, nlocuind pe ; cos si sin n functie de x, y, z), avem n
= 2z sin3
104
continuare, dup
a cum usor se constat
a, calculnd si derivatele partiale
ale lui '
3
3
2
+ 2y 3 z~
z 3x 2 y y 3 ~
2xy
~k =
i + 2x p
grad = x +p3xy
3
3 j + p
2
2
2
2
2
2
x
+ y
+ y
+ y
@' ~
@' ~
~
= @'
@x i + @y j + @z k = grad '
egalitate ce trebuie nteleas
a ca
grad( ; ;z) =
@'
~
~
= @'
@x ( cos ; sin ; z)i + @y ( cos ; sin ; z)j +
@'
@z (
Problema 45
a). S
a se arate c
a ecare din cmpurile vectoriale de mai jos este
armonic pe un domeniu ce se cere a precizat si apoi s
a se determine
cte un potential scalar si un potential vector al lor:
i). ~v = (4y + 7z)~j + (7y 4z)~k;
ii). ~v = 1 ~e ;
2
2
b). S
a se arate c
a ~v = 2x~i + 2y~j x +z y ~k este un cmp vectorial
biscalar pe un domeniu ce se cere a precizat si apoi s
a se scrie sub
forma ~v = ' grad .
Rezolvare. a). Conform cu Denitia 12.6.5, cmpul vectorial
~v este armonic pe o multime deschis
a G R3 (sau R2 ) dac
a el este:
irotational pe G (adic
a rot ~v = 0 pe G vezi Denitia 12.6.1)
solenoidal pe G (adic
a div ~v = 0 pe G vezi Denitia 12.6.3).
i). Avnd n vedere Denitiile 12.3.4 si 12.3.3 ale rotorului respectiv
divergentei n coordonate carteziene, se constat
a cu usurinta c
a au
loc relatiile rot ~v = 0 si div ~v = 0 pe R3 :
105
Conform cu Denitia 12.6.2, Teorema 12.6.1 si Remarca 12.6.1, cmpul vectorial irotational ~v are potentialul scalar
(x,y,z)
Z
'(x,y,z) =
~v (x,y,z) d~r + c =
(0,0,0)
Zy
= (4t + 7z)dt +
0
Zz
=
7y
4z
@x
@y
Din primele dou
a ecuatii ale sistemului rezult
a w2 = w2 (x,y) si respectiv w1 = 4yz + 72 z2 + A(x,y). Punnd conditia ca aceste functii
s
a verice si a treia ecuatie a sistemului, se obtine conditia
@w 2
@A
@x @y = 7y.
Exist
a o innitate de functii w2 si A care veric
a aceast
a ecuatie.
Lu
am, de exemplu, w2 = 7xy, A = 0 si atunci,
w
~ = 4yz + 27 z2 ~i + 7xy~j
este un potentialul vector pe multimea R pentru cmpul vectorial
solenoidal ~v .
Conform cu Remarca 12.6.3, multimea potentialelor vectoare ale lui
~v pe multimea R este
w
~ = 4yz + 72 z2 ~i + 7xy~j + grad ';
unde ' este un cmp scalar de clas
a C2 pe R, arbitrar.
ii). Consider
am c
a ~v este dat n coordonate cilindrice, pe domeniul
: > 0, 2 [0,2 ); z 2 R:
Avnd n vedere expresiile rotorului si divergentei n coordonate cilindrice (vezi Exemplele 12.4.6, 12.4.8),
~e
~e
~ez
@
@
@
1
rot ~v =
= 0, div ~v = 1 @(1)
= 0.
@
@
@z
@
1
0
0
Ca urmare, cmpul vectorial ~v este armonic pe domeniul considerat.
106
Un potential scalar
= ( , ;z) pentru ~v presupune egalitatea
grad = ~v , adic
a @@ ~e + 1 @@ ~e + @@z ~ez = 1 ~e ; ceea ce conduce la
sistemul de ecuatii diferen
8 t@iale 1
< @ =
@
=0
: @@
@z = 0
(vezi n Exemplul 12.4.4 expresia gradientului n coordonate cilindrice).
Ultimele dou
a ecuatii arat
a c
a nu depinde de si z; r
amne deci
= ( ) si atunci, din prima ecuatie avem = ln + c.
Asadar, multimea potentialelor scalare pentru ~v pe domeniul este
= ln + c, c 2 R.
Un potential vector w
~ pentru ~v presupune egalitatea rot w
~ = ~v ;
c
autnd w
~ de forma w
~ = w1 ( , ;z)~e + w2 ( , ;z)~e ; aceast
a egalitate devine
~e
~e
~ez
@
@
@
1
= 1 ~e
@
@
@z
w1 w2 0
si conduce la sistemul de ecua
t
ii
tiale
8 diferen
@w 2
<
@z = 1
@w 1
@z = 0 :
: @w 2
@w 1
=0
@
@
Din primele dou
a ecuatii rezult
a w1 = w1 ( , ), w2 = z + B( , );
@w 1
acum, a treia ecuatie devine @B
= 0: Lu
am w1 = 0, B = 0 si
@
@
aceast
a conditie se veric
a.
Am obtinut c
a w
~ = z~e este un potential vector pentru cmpul
vectorial ~v pe domeniul :
Ca si mai sus, multimea potentialelor vectoare pentru cmpul vectorial ~v este w
~ = z~e + grad ; unde este un cmp scalar arbitrar
de clas
a C2 pe domeniul .
Consider
am acum c
a ~v este dat n coordonate sferice, pe domeniul
: > 0, 2 [0,2 ); ' 2 (0; ): Avnd n vedere expresiile rotorului
si divergentei n coordonate sferice (vezi Exemplele 12.4.5, 12.4.7),
~e
~e'
sin '~e
@
@
@
1
rot ~v = 2 sin ' @
= 0,
@'
@
1
0
0
div ~v =
1 @( )
2 @
1
2
107
ceea ce arat
a c
a ~v = 1 ~e este doar cmp irotational pe :
Un potential scalar
= ( ,'; ) pentru ~v presupune egalitatea
1
@
e = 1 ~e ; ceea ce congrad = ~v , adic
a @@ ~e + 1 @@' ~e' + sin
' @ ~
duce la sistemul de ecua
t
ii
diferen
t
iale
8 @
1
< @ =
@
=0
: @@'
@ =0
(vezi n Exemplul 12.4.3 expresia gradientului n coordonate sferice).
Ultimele dou
a ecuatii arat
a c
a nu depinde de ' si ; r
amne deci
= ( ) si atunci, din prima ecuatie avem = ln + c.
Asadar, multimea potentialelor scalare pentru cmpul vectorial ~v pe
domeniul este = ln + c, c 2 R.
2
2
b). Pentru cmpul vectorial ~v = 2x~i + 2y~j x +z y ~k care este de
clas
a C1 pe domeniul D = (0,1)3 ; avem
~k
~i
~j
@
@
@
2x ~
~
rot ~v = @x @y
= 2y
@z
z i + z j:
2
2
x + y
2x 2y
z
Se constat
a cu usurinta c
a ~v rot ~v = 0. Conform Teoremei 12.6.4,
cmpul vectorial ~v este biscalar. Conform cu Denitia 12.6.6, exist
a
dou
a cmpuri scalare ' si astfel nct ~v = ' grad :
Se observ
a c
a
2y
1
~
~ 1~
v = x 2 2x
2
x + y2 ~
+ y2 i + x2 + y2 j z k =
=
@
@x
2
ln (x + y2 ) ~i +
= grad ln x
+ y2
z
@
@y
2
@
(ln z) ~k =
ln (x + y2 ) ~j @z
de unde rezult
a ~v = x2 + y2 grad ln x
+ y2
z
Observatie. Am
anunte n leg
atur
a cu cmpurile vectoriale particulare amintite mai sus dar si despre alte cmpuri, se aa n 12.6.
Problema 46
a). S
a se determine un cmp scalar cunoscnd gradientul s
au
pe un domeniu simplu conex D ce se cere a precizat:
i). grad = 2xy~i + (y2 x2 )~j ~k;
ii). grad = ez ~ez :
b). S
a se determine un cmp vectorial irotational ~v stiind divergenta sa pe un domeniu simplu conex ce se cere a precizat:
108
Zy
Zz
Zx
2
= 2tydt + t dt + dt + c = x2 y + 13 y3 z + c.
0
= ez + c, c 2 R.
Aceast
a multime de functii este multimea cmpurilor scalare cerute.
b). Avem n vedere cele spuse n 12.7/12.7.2/1. Ca urmare, solutia
sistemului
rot ~v = 0
div ~v =
este ~v = grad ; cu
= :
i). Concret, ecuatia lui Poisson
= devine
@2
@2
@2
@x 2 + @y 2 + @z 2 = xy + yz + xz.
C
aut
am o solutie de forma unei functii polinomiale de gradul trei
n x, y, z. Se constat
a cu usurinta c
a = 16 x3 y + y3 z + xz3 este
o solutie a acestei ecuatii.
Ca urmare,
~v = grad = 61 3x2 y + z3 ~i + 16 x3 + 3y2 z ~j + 61 y3 + 3xz2 ~k
este un cmp vectorial irotational cu div ~v = xy + yz + xz.
ii). Cmpul scalar = cos4 este dat n coordonate cilindrice. n
astfel de coordonate, ecuatia lui Poisson
= devine (vezi expresia
laplaceianului n coordonate cilindrice n Exemplul 12.4.10)
2
2
@
1 @
+ 12 @@ 2 + @@z 2 = cos4 :
@
@
a
C
aut
am o solutie de forma = ( ; ) = f( 2) : Ecuatia devine (dup
4
00
eliminarea numitorului ) f + 4f = cos :
O solutie a acestei ecuatii este f( ) = 13 cos si deci, = 312 cos
este o solutie a ecuatiei lui Poisson de mai sus.
Acum, ~v = grad = 323 cos ~e + 313 sin ~e este un cmp vectorial
irotational ce are divergenta div ~v = cos4 :
c). Avem n vedere cele spuse n 12.7/12.7.2/2. Ca urmare, solutia
~
rot ~v = V
~ = 0) este ~v = w
sistemului
(n care div V
~ + grad
div ~v = 0
~:
cu
= div w,
~ w
~ ind un potential vector pe R3 pentru V
~ = y(1 2x)~i + (z x2 + y2 )~j + (x 1)~k,
i). Concret, pentru V
~ = 0, dup
avem div V
a cum usor se poate constata. Ca urmare (vezi
Denitia 12.6.3 si Teorema 12.6.2), exist
a un potential vector (vezi
~ : C
Denitia 12.6.4) pe R3 pentru V
aut
am acest potential vector sub
forma w
~ = w1 (x,y,z)~i + w2 (x,y,z)~j.
~ se transform
Conditia rot w
~ =V
a n sistemul de ecuatii cu derivate
partiale
110
8
>
>
>
>
<
>
>
>
>
:
@w 2
@z
= y(1 2x)
@w 1
@z
= z x2 + y2 :
1
@w
= x 1
@y
Din primele dou
a ecuatii ale sistemului rezult
a
2
w1 = 21 z2 + (y x2 )z + A(x,y)
;
w2 = (2x 1)yz + B(x,y)
@A
care duse n a treia ne d
a conditia pentru A si B: @B
@x @y = x 1.
Lu
am A = yx si B = x si aceast
a conditie se veric
a.
2
n consecinta, w
~ = 12 z2 + (y x2 )z yx ~i + ((2x 1)yz x) ~j este
~:
un potential vector pe R3 pentru V
Deoarece div w
~ = y z, rezult
a c
a ecuatia
= divw
~ devine
2
2
2
(vezi Denitia 12.3.6) @@x 2 + @@y 2 + @@z 2 = y + z.
O solutie a acestei ecuatii este = 61 y3 + z3 .
Acum avem grad = 12 y2~j + 12 z2~k si atunci, solutia ~v c
autat
a este
2
1 2
2
~v =
z + (y x )z yx ~i +
@w 2
@x
=
1
:
@
: @z
@w 1
=0
@
Se constat
a c
a o solutie a acestui sistem este w1 = 0 si w3 = : Ca
urmare, w
~ = ~ez este un potential vector pe domeniul
: > 0,
111
~ : Deoarece div w
2 [0,2 ); z 2 R pentru cmpul solenoidal V
~ = 0,
rezult
a c
a ecuatia
= div w
~ devine (vezi Denitia 12.4.10)
2
@2
@2
1 @
1@
@ 2 + 2 @ 2 + @z 2 +
@ = 0.
Putem lua = 0. Solutia ~v este ~v = w
~ + grad = ~ez :
Dac
a cerinta rot ~v = ~e este dat
a n coordonate sferice, se procedeaz
a
asem
an
ator.
d). i). Conform cu Teorema 12.7.2, o solutie a sistemului
rot ~v = x~i + y~j 2z~k
div ~v = xy
se poate determina sub forma ~v = ~v1 + ~v2 ; unde ~v1 si ~v2 sunt solutii
ale sistemelor
rot ~v = 0
rot ~v = x~i + y~j 2z~k
(S1 ) :
, (S2 ) :
.
div ~v = xy
div ~v = 0
Determinarea unei solutii ~v1 pe R3 a sistemului (S1 ) se face asem
an
ator ca la pct. b). Se obtine, de exemplu, ~v1 = 21 x2 y~i 16 x3~j:
Analog, determinarea unei solutii ~v2 pe R3 a sistemului (S2 ) se face
asem
an
ator ca la pct. c). Se obtine, de exemplu, ~v2 = yz~i xz~j:
Ca urmare, o solutie pe R3 a sistemului dat este
~v = yz 12 x2 y ~i 61 x3 + xz ~j.
ii). Proced
am ca mai sus, lucrnd n coordonate cilindrice. Se obtine,
de exemplu, ~v1 = p 2
~e + p 2z 2 ~ez ; ca solutie a sistemului
2
+ z
( +z
rot ~v = 0
div ~v = p 22 2
+ z
2
2 z2 ~ez ; ca solutie a sistemului
z~e 23 z ~e +
rot ~v = ~e 2z~ez
:
div ~v = 0
Ca urmare, o solutie pe domeniul
:
> 0, 2 [0,2 ); z 2 R a
sistemului dat este
3
~v = 2 z + p 2
~e 23 z ~e +
2
si ~v2 = 2
+ z
2 z2 + p
z
2
+ z2
~ez :
112