Apa minerala sau apa plata?

E una din intrebarile cele mai

frecvente dar si cele mai incorecte.
Apa minerala poate fi atat plata cat si acidulata. Deci apa
minerala carbogazificata Nu este un pleonasm. Dar, pe de alta
parte, nu este nici cea mai buna decizie pentru sanatate.
Motivul s-ar putea sa-i sperie un pic (sau macar sa ii puna pe
ganduri) pe marii iubitori de apa carbogazificata sau si mai rau, de
sucuri acidulate.
Primul organ care cade victima apei acidulate e stomacul.
Apa acidulata este produsa prin adaugarea dioxidului de carbon
sub presiune. Prin urmare, apa contine acid slab, acid carbonic,
care, daca este bauta cu inghitituri mari, poate cauza sughit si
indigestie.
Totusi, daca nu este bauta cu lacomie, ar putea prezenta anumite
avantaje, in special pentru persoanele care tin la silueta.
Cercetatorii din Japonia au constat ca apa minerala poate sa fie o
metoda foarte buna pentru slabit.
Consumul a 250 de ml de apa carbogazificata asigura senzatia de
plenitudine. Dezavantajul consta in faptul ca stomacul se dilata,
ca sa nu mai vorbim de faptul ca 250 de ml de apa produc 900 ml
de gaze. Aceasta problema se poate accentua in cazul
persoanelor care sufera de sindromul colonului iritabil.
Tot datorita senzatiei de satietate apa carbogazificata nu e
recomandata dupa terminarea unor exercitii fizice, sau si mai rau,
in timpul antrenamentului. Nu doar apetitul o sa fie inhibat (asta
nu e un lucru rau), dar si dorinta de hidratare. Apa carbogazificata
inhiba setea inainte ca organismul sa fie satisfacator hidratat.
Bauturile acidulate au fost asociate cu scaderea calciului din oase.
Un studiu efectuat in Canada, in 2001 a confirmat ca bauturile
acidulate scad densitatea osoasa, favorizand osteoporoza. Pe de
alta parte, apa minerala nu fusese inclusa in studiu. Daca
aciditatea ei are aceleasi efecte nocive, asta ramane in continuare
sub semnul intrebarii.

La fel e valabil si cand vine vorba de dantura. Nu s-a demonstrat

daca smaltul dintilor e afectat de consumul apei minerale, desi se
stie ca aciditatea nu face un zambet de invidiat.
In schimb, s-a demonstrat ca in cazul anumitor afectiuni, apa
minerala ar trebui evitata.
E vorba despre persoanele care sufera de afectiuni ale rinichilor
sau alei bilei. Ele ar trebui sa se abtina de la apa minerala fie ea
chiar si plata, sau macar sa nu aiba mai mult de 100 mg/l.
Cardiacii ar trebui sa includa si ei apa minerala pe lista neagra, din
cauza concentratiei mari de sodiu (sau sa opteze pentru marci
precum Aquatique, Aqua Carpatica sau Herculane, care au
cantitati foarte mici de sodiu).
Un lucru vital de care ar trebui sa se tina cont la achizitonarea
apei minerale se refera la cel mai periculos element al apei
minerale: reziduul sec.
Cu cat acesta e mai mare (ideal ar fi sa fie sub 500mg/l), cu atat
mai mare e riscul sa se depuna unde nu trebuie. Vorbim de piatra
la rinichi, litiaza biliara.
In concluzie, exceptand anumite afectiuni, apa minerala plata
ramane un aliat de nadejde al sanatatii. Dar cand vine vorba de
varianta ei carbogazificata, studiile viitoare vor demonstra cu
claritate daca e mai mult un prieten sau un dusman pentru
sanatate.