CELULA VEGETAL

Info,
cuprins
Celula, este unitatea de baz a tuturor organismelor vii, de la bacterii la om. Dei
apar la toate vieuitoarele, celulele difer ntre ele, n funcie de: regn, specie,
individ, organ i esut.
Cu toate c nu sunt identice, toate celulele organismelor ncadrate
n regnul Plantae, prezint elemente comune, care le sunt specifice doar lor. Prin
aceste caractere specifice, plantele, prin celula vegetal i esuturile care le
alctuiesc, se difereniaz net fa de organismele animale sau fa de cele
ncadrate n regnurile inferioare (Fungi, Protista, etc.).
Alctuirea celulei vegetale

Principalele componentele ale celulei vegetale sunt redate n imaginea de

mai jos.

Legend:
1. Perete celular
2. Membran plasmatic
3. Membran nuclear
4. Nucleu

5. Nucleol
6. Mitocondrie
7. Reticul endoplasmatic
8. Aparat Golgi
9. Ribozomi

10. Citoplasm
11. Condriozomi
12. Vacuola
13. Cloroplast

Principalele caracteristici structurale ale celulei vegetale, constau din:

- prezena unui perete celulozic cu rol scheletic i de protecie, care se suprapune
membranei plasmatice,
- existena unui lichid intracelular (citoplasma) n care se afl toate organitele,
- situarea n interiorul celulei a unui nucleu, cu unul sau mai muli nucleoli, care
coordoneaz activitatea celular, intervenind din timp n timp i n alte funcii
(anabolism, diviziune, transmiterea caracterelor ereditare, regenerare, etc.),
- existena unor organite cu rol n asimilaie, numite plastide (cloroplaste,
feoplaste, rodoplaste, amiloplaste),
- prezena n citoplasm a condriozomilor, care intervin n catabolism, elibernd o
cantitate mare de energie.
- existena unor organite numite ribozomi, prin care se realizeaz
sinteza protidelor, prin asamblarea aminoacizilor produi pe parcursul fotosintezei,
pe baza informaiei adusa de ARN de la ADN-ul nuclear,
- prin prezena aparatului Golgi, este posibil formarea unor macromolecule,
precum i depozitarea acestora,
- existena reticulului endoplasmatic, asigur funcia imunitar, mecanic i
circulatorie a celulei vegetale.
- dezvoltarea foarte pronunat a vacuolei centrale, care influeneaz proprietile
osmotice ale celulei, reinnd excesul de ap intracelular.
Principalele diferene dintre celula vegetal i celula animal
Celula animal nu prezint perete celular, citoplasma fiind mrginit la exterior de
o membran. De asemenea organitele de asimilaie (cloroplaste, amiloplaste, etc.)
sunt prezente doar n celula vegetal. Vacuole vegetale sunt mari, n timp ce cele de
origine animal, dac sunt prezente, au dimensiuni mici.
n celula animal, apar organite specifice, absente n celula vegetal, aa cum sunt
lizozomii, care prezint rol n dezasimilaia macromoleculelor.

Glucidele de rezerv, dei au o structur aproape identic, difer destul de mult

sub aspectul formrii lanurilor macromoleculare, ceea ce determin proprieti fizice
i chimice deosebite. Astfel, glicogenul, polizaharid specific lumii animale, este mai
solubil i mai hidrolizabil dect amidonul, substana de rezerv tipic vegetal.
Ambele substane prin degradare se transform n glucoz, monoglucid care prin
oxidare elibereaz energie.

CELULA VEGETAL
ASPECTE GENERALE
Celula reprezinta unitatea morfofiziologica a vietii. Ea face obiectul
de studiu al citologiei, capitol al anatomiei vegetale. Organismele
inferioare sunt unicelulare, iar cele superioare au corpul alcatuit
din numeroase celule, fiecare cu existenta partial independenta.
Celula este un nivel de organizare a materiei vii care functioneaza
ca un sistem deschis de tip biologic, caracterizat prin integralitate,
echilibru dinamic si capacitate de autoreglare.
Celula bacteriilor si algelor albastre-verzi este de tipprocariot.
Restul plantelor, precum si animalele, prezinta celula de
tip eucariot. Deosebirile accentuate dintre ele evidentiaza o
discontinuitate a evolutiei n lumea vie. Caracterul distinctiv
esential se refera la modul de organizare a materialului genetic: la
procariote genomul celular este reprezentat printr-o
macromolecula de ADN circulara, dublu catenara, fara continut de
proteine histonice si dispusa liber n 131i88b citoplasma, pe cnd
la celulele eucariote materialul genetic este delimitat de citoplasma
printr-un nvelis nuclear din doua membrane elementare, iar ADN
este n cantitate mai mare si se asociaza cu proteine histonice.
Un alt caracter esential este acela ca la procariote spatiul intern
celular nu este compartimentat, functiile celulare sunt ndeplinite
de structuri asemanatoare organitelor celulare, realizate de
invaginari ale membranei plasmatice. La eucariote spatiul intern
celular este compartimentat de un sistem de membrane, fiecare
compartiment corespunznd unui organit cu functii n metabolismul
material si energetic al celulei.
CELULA EUCARIOT
Este alcatuita din protoplast (ansamblul componentelor
celulare interne) si perete celular(fig. 1). Protoplastul consta
din protoplasma (totalitatea compusilor vii) si substante
ergastice(produsi pasivi ai protoplastului). Protoplasma este
alcatuita din citoplasma si nucleu. Citoplasma include matrixul
citoplasmic (substanta fundamentala) mpreuna cu entitati
structurale distincte (plastidele, mitocondriile, microtubulii etc.)

si sistemele de membrane(reticulul endoplasmic si dictiozomii) ce

sunt suspendate n matrix si pot fi vazute n detaliu doar cu ajutorul
microscopului electronic. De peretele celular citoplasma este
delimitata de o membrana plasmatica
denumita plasmalema sau membrana celulara. n celula eucariota
vegetala se mai dezvolta una sau mai multe cavitati, vacuolele,
pline cu suc celular (suc vacuolar), marginite de o membrana
plasmatica denumita tonoplast.
Celulele izodiametrice sunt numite parenchimatice, iar cele
alungite, prozenchimatice.
Fig. 1 - Organizarea celulei eucariote vegetale (schema n spatiu):
1- nucleu; 2-dictiozom; 3- mitocondrie; 4 - polizom; 5 - cmp de punctuatiuni
primare n peretele celular; 6 - cloroplast; 7 - spatiu intercelular (meat); 8 peroxizom; 9 - reticul endoplasmic neted; 10- reticul endoplasmic granular
(dupaRaven, P.H. si colab., 1992)

Plasmalema (membrana celulara). Este pelicula lipoproteica de

la periferia citoplasmei, cu structura moleculara complexa si
dinamica. Prezinta conexiuni cu celelalte componente ale
citoplasmei. Structura ei de baza (fig. 2) este asemanatoare celei a
membranelor ce compartimenteaza spatiul intern celular si
delimiteaza diferite organite. Modelul de structura a acestor
membrane a fost elaborat de Singer S.J. si Nicolson G.L. (1972) si
denumit modelul mozaicului fluid.

Principala functie a
plasmalemei este aceea de
mediere a transportului
substantelor n si n afara
protoplastului.
Matrixul citoplasmic
(substanta
fundamentala). Are o
structura asemanatoare celei
trabeculare din oasele
spongioase. Este constituit
nsa din fibre proteice
contractile dispuse n retea.
Ochiurile retelei sunt
umplute cu o faza fluida
bogata n apa.
n matrixul citoplasmic se afla suspendati ceilalti constituenti ai
citoplasmei.
Reticulul endoplasmic. Este un complex tridimensional de
membrane care, privit n sectiune, apare alcatuit din doua
membrane de tip mozaic fluid. Reticulul endoplasmic reprezinta un
sistem de canalizare a materialelor n diferite parti ale celulei si se
afla n continuitate cu membrana externa a nvelisului nuclear (fig.
1 si fig. 6).
Plastidele. Sunt componente celulare proprii plantelor autotrofe.
Fiecare plastida are un nvelis din doua membrane de tip mozaic
fluid, care delimiteaza o substanta mai mult sau mai putin
omogena, stroma, si un sistem de membrane, tilacoidele. Dupa
pigmentii pe care i contin pot fi: cloroplaste(fig. 1 si fig. 3) care
contin clorofile si pigmenti carotenoizi, cro-moplaste care
acumuleaza si sintetizeaza pigmenti caro-tenoizi si dau culorile
gal-ben, portocaliu si rosu unor flori, frunze mbatrnite, fructe si
radacini si leuco-plaste care nu au pigmenti, dar sintetizeaza si
acumulea-za amidon (amiloplastele), uleiuri (oleoplastele), proteine (proteinoplastele).

Plastidele pot trece unele n altele: cloroplastele pot evolua n

cromoplaste, iar leucoplastele la lumina, pot deveni cloroplaste,
etc.
Mitocondriile. Sunt organite celulare abia vizibile cu microscopul
optic (au cca m), carora microscopul electronic le-a evidentiat
o structura complexa (fig. 4).
Mitocondriile sunt considerate centre respiratorii si rezervoare
energetice ale celulei. La fel cu plastidele, sunt
organite semiautonome, cstigate n decursul evolutiei de catre
celula eucariota, prin evenimente simbiotice.

Fig. 4 - Organizarea mitocondriei: A - schema evidentiind n spatiu nvelisul si cristele mitocondriale

(dupa Nougarde, A., 1969) si B - structura n sectiune (dupaKleinsmith, L. Y. si Kish, V. M., 1995): 1 membrana externa; 2 - membrana interna; 3 - criste; 4 - matrix; 5 - spatiu perimitocondrial; 6 - ADN; 7 particule F1; 8 - ribozomi.

Dictiozomii. Totalitatea lor n celula reprezinta aparatul Golgi.

Fiecare dictiozom este alcatuit dintr-o grupare de 4-8 cisterne
turtite (fig. 5 si fig. 6) ce emit vezicule cu substante (mai ales
polizaharide) destinate sintezei peretelui celular.

Ribozomii. Sunt particule mici (doar 17-23 nm n

diametru) din proteine si ARN. Gruparile de
ribozomi, polizomii(fig. 1), reprezinta locurile n care aminoacizii
sunt nlantuiti spre a forma proteine.
Microtubulii. Se gasesc n toate celulele eucariote si sunt structuri
cilindrice ce directioneaza veziculele dictiozomice pentru cresterea
ordonata a peretelui celular.
Vacuolele. Sunt compartimente celulare (fig. 1) nconjurate de o
singura membrana elementara de tip mozaic fluid,
numita tonoplast. n interior se afla un fluid mai putin vscos dect
matrixul celular numit suc celular (suc vacuolar). Sucul celular
contine multa apa n care se gasesc, ca solutii sau pseudosolutii,
saruri anorganice, mono- si dizaharide, acizi organici, glicozide si
alcaloizi.
Vacuolele depoziteaza unele substante de rezerva, dar si unele
glicozide colorate, ca antocianii, ce dau culorile violet, albastru sau
nuante de rosu petalelor unor flori si unor organe vegetative, cum
este radacina sfeclei.
Substantele ergastice. Sunt produsi inactivi ai protoplastului: unii
sunt substante de depozitare, altii deseuri scoase din metabolism.
Acesti compusi pot sa apara sau sa dispara n diferite perioade ale
vietii celulelor. Astfel de produsi sunt: granule de amidon, cristale
de oxalat de calciu, pigmenti antocianici, rasini, gome, taninuri,
corpusculi proteici. Substantele ergastice se acumuleaza n
matrixul citoplasmic, n organite, n vacuole sau chiar n peretele
celular.
Nucleul. La nucleul din interfaza s-au evidentiat: nvelis
nuclear din doua membrane de tip mozaic fluid, considerat drept o

portiune specializata, diferentiata local a reticulului endoplasmic

(fig. 6); carioplasma care este substanta fundamentala, alcatuita
din fibrile proteice interconexate si care include
cromatina; cromatina care reprezinta forma interfazica,
despiralizata a cromozomilor; nucleolii alcatuiti mai ales din
proteine si care reprezinta locul de sinteza a ARNr.
La nucleul aflat n mitoza
cromatina se condenseaza
treptat n cromozomi. Fiecare
cromozom are cte
doua cromatide surori (fig. 7)
prinse la nivelul centromerului, iar
fiecare cromatida are n alcatuire
cte o molecula de ADN dublu
catenara.
Nucleul determina ce molecule sa fie sintetizate si cnd sa
fie sintetizate si stocheaza informatia genetica, transmitnd-o
celulelor fiice la diviziunea celulara.
Peretele celular. Repre-zinta, alaturi de plastide si va-cuole,
element structural carac-teristic celulei vegetale.
Compozitia chimica a peretelui celular difera cu specia de planta,
vrsta si functia celulei, fiind realizata din trei categorii de
substante:
- substante cristaloide, cum este celuloza, care ndeplinesc rol
scheletic; moleculele de celuloza sunt grupate mai multe mpreuna
n microfibrile groase de 10-25 nm, iar microfibrilele se asociaza
prin rasucire n asa numitele fibrile; la rndul lor, fibrilele se pot
nvrti una n jurul alteia, asemanator fibrelor unui cablu,
alcatuind macrofibrile de circa 0,5 m diametru;
- matrix, care este constituit din hemiceluloze, substante pectice si
glicoproteine; matrixul reprezinta un liant ce nglobeaza
substantele cu functie scheletica;
- substante ncrustante, ntlnite numai la peretii cu modificari
secundare; ntre substantele ncrustante se remarca lignina,
abundenta n peretii celulelor din xilemul (lemnul) tulpinii, unde
substituie hemicelulozele si substantele pectice, conferind
rigiditate peretelui celular (alte substante ncrustante

sunt suberina si cutina care impermeabilizeaza peretele celular

pentru apa si gaze si respectiv taninurile care confera rezistenta la
putrezire).
n structura peretelui celular se disting lamela mijlocie si peretele
primar, iar la unele celule si unperete secundar (fig. 8).
Lamela mijlocie, numita si substanta
intercelulara, este alcatuita din pectine.
La colturile celulei cliveaza,
delimitnd spatiile intercelulare (meaturi)
(fig. 1).
Peretele primar este caracteristic
celulelor implicate n procese metabolice
ca fotosinteza, respiratia si secretia.
Peretii primari nu sunt uniformi ca
grosime, ci au zone subtiri
numitecmpuri de punctuatiuni
primare (fig. 1). La nivelul acestora, trec fire citoplasmice,
numiteplasmodesme, ce interconecteaza protoplastii vii ai celulelor
adiacente.
Peretele secundar se constituie prin activitatea protoplastului
dupa oprirea cresterii celulei (peretele primar si-a oprit extinderea).
n astfel de celule proto-plastul moare dupa ce a format peretele
secundar.Celuloza este mai abundenta ca n peretele primar,
iarsubstantele pectice lipsesc, astfel ca peretele secundar este mai
rigid si mai greu extensibil.Hemicelulozele matrixului sunt n cazul
lemnului secundar substituite de lignina care ajunge n acest caz la
40-50% din materia peretelui.
La adaugirea peretelui secundar, cmpurile de punctuatiuni
primare ale peretelui primar sunt exceptate. n felul acesta iau
nastere n peretele secundar ntreruperi numite punctuatiuni, ce
pot fi punctuatiuni simple sau cu cavitati si atunci se
numescpunctuatiuni areolate (fig. 9). Punctuatiunile a doua celule
vecine se afla fata n fata, alcatuind perechi de punctuatiuni.

DIVIZIUNEA CELULAR
Procesul de diviziune
consta din doua etape
consecutive: mitoza si cit
ochineza.
Prin mitoza nucleul
genereaza doi nuclei fii,
fiecare morfologic si
genetic echivalent celuilalt
si totodata nucleului tata.
Citochineza implica
mpartirea portiunii
citoplasmice a unei celule
si separarea nucleilor fii n
doua celule independente.
Celulele n diviziune trec printr-o succesiune regulata de
evenimente, numita ciclu celular. Ciclul celular
cuprinde interfaza si cele patru faze ale mitozei.
n interfaza, cromozomii, initial monocromatidici, se autoduplica,
devenind cu cte doua cromatide, fiecare constnd dintr-o unitate
veche si una noua (replicare semiconservativa).
n profaza mitozei (fig. 10) cromozomii se scurteaza si se
ngroasa, iar nvelisul nuclear se dezorganizeaza.
n metafaza cromozomii se dispun n planul ecuatorial al fusului de
diviziune (mitotic). n anafaza cele doua cromatide ale fiecarui
cromozom se separa, astfel ca devin cromozomi fii, iar loturile de
cromozomi fii se ndeparteaza migrnd spre cte un pol.
n telofazaloturile de cromozomi fii ajung la cte un pol celular,
dupa care se alungesc si redevin fibre subtiri, iar nvelisul nuclear
se reorganizeaza.
Fig. 10 - Diviziunea mito-tica: A, B, C - profaza; D - metafaza; E - anafaza; F- telofaza; 1 - nucleoplasma; 2 nvelisul nuclear; 3 - nucleol; 4 - cromozom; 5 - cromatide; 6 - centromer; 7 - fus acromatic; 8 - cromo-zomi fii;
9 - fragmoplast; 10 - placa celulara (dupa Raven, P.H. si colab., 1987)

Spre deosebire de mitoza, n cazuldiviziunii reductionale, numita

simeioza, numarul de cromozomi se va reduce de la 2n la n cu
formarea a patru celule. De fapt procesul consta din doua diviziuni,
una heterotipica n care dintr-o celula 2n rezulta doua celule cu n
cromozomi si alta homeotipica n care fiecare dintre celulele n se
va diviza, cu pastrarea garniturii de n cromozomi.
Document Info

Celula
- este unitatea fudamentala, structurala si functionala a materiei vii,
capabila de a-si duce viata independent sau in complexe celulare
interdependente numite tesuturi.
intra in componenta tuturor organismelor, fiind cea mai mica
unitate vie capabila sa se multiplice;
nu exista viata in afara celulei;
fiecare celula se naste dintr-o alta celula, se divide si moare;
celula apare ca un ansamblu de parti diferite care se gasesc intr-o
stransa corelatie si interactiune, formand un tot unitar;
Forma celulelor
- difera in functie de pozitia si rolul pe care-l indeplinesc
- celulele pot fi : sferice, ovale, cubice, cilindrice, prismatice,
poliedrice, stelate, fusiforme,etc.
Dimensiunea celulelor
- majoritatea celulelor nu se vad cu ochiul liber acestea fiind
microscopice (20-30 microni)
- sunt si celule ce se vad cu ochiul liber (celulele din fructul de
pepene verde si portocala)
In cazul plantelor vorbim despre celule eucariote vegetale care
contin plastide, una sau mai multe vacuole permanente si au un
perete celular de natura celulozica.
In celulele eucariote majoritatea organitelor sunt vii
(protoplasmatice); exista insa si componente nevii

(neprotoplasmatice) cum sunt incluziunile ergastrice, perete celular

si vacuolele.
Celula vegetala este formata din perete celular, membrana
plasmatica, citoplasma si organite celulare.
Membrana celulara are ca rol principal delimitarea spatiului celular
in mai multe compartimente.
- ele indeplinesc si importante functii privind transportul activ si
pasiv de substante, asigurand starea de echilibru a celulei, care
permite integrarea in mediul de viata;
- membrana plasmatica protejeaza mediul intern al celulei, confera
forma celulei, si asigura intrarea si iesirea diferitelor substante
in/din celula;
- ea este elastica si semipermeabila;
- toate membranele celulare au o strucura si o organizare
moleculara unitare. Ele sunt alcatuite, in principal, din lipide si
proteine
Citoplasma este masa fundamentala a celulei care ocupa spatiul
dintre membrana plasmatica si membrana nucleului, la nivelul ei
desfasurandu-se principalele functii vitale.
- este formata din hialoplasma (substanta fudamentala ce contine
organite celulare), si citoschelet
- nu este imobila, ea se afla intr-o continua miscare, creand curenti
citoplasmatici care antreneaza o serie de organite celulare (cum
sunt mitocondriile si cloroplastele)
Organite celulare
Nucleul este cel mai mare organit. Exista de obicei un singur nucleu
situat central si de forma sferica;
- el are o membrana dubla strabatuta de numerosi pori prin care se
realizeaza schimbul de substanta dintre nucleu si citoplasma;
- dimensini de ordinul milimicronilor (3-40 )
Componentele structurale ale nucleului sunt: membrana nucleara,
carioplasma, si 1-2 nucleoli
Membrana nucleara este dubla, strabatuta de pori prin care se face
schimbul intre nucleu si citoplasma;
Carioplasma este formata dintr-o parte lichida numita cariolimfa, si
o parte dispersata care constituie cromatina;
Nucleolul are forma sferica sau elipsoidala, lipsit de o membrana
proprie si este delimitat de o cromatina, nucelara mai condensata.
Nucelul are rol in a controla activitatea celulara si ereditar.