Sunteți pe pagina 1din 2

Mera Larisa Mădălina, CRP, an II, grupa 5

OPINIE PUBLICĂ. SPAȚIU PUBLIC. SONDAJE DE OPINIE.

Într-o societate, fiecare persoană are anumite valori, atitudini, credințe. Apoi, educația și
stilul de viață modelează aceste elemente și îl fac pe individ să își construiască o anumită opinie
asupra societății, politicii, economie, etc. Studiile despre opinia publică din literatura științelor
sociale au enumerat componente psihologice (atitudini și credințe), sociale (discuții de grup și
norme) și politice (imaginea personalităților politice în mass-media), declarându-le esențiale în
formarea opiniei publice1.
Septimiu Chelcea oferă la începutul lucrării sale “Sociologia opiniei publice” anumite
precizări despre acest concept: etimologic, provine din termenul latin opinio (derivat de la opinari,
ceea ce însemna a exprima o părere) și din cuvântul publicus (derivat de la populus, care semnifică
popor). Mai apoi, autorul însumează un șir de definiții ale opiniei publice date de către specialiștii în
domeniu2: “apreciere de grup mai mult sau mai puțin rațională ”( Charles Abraham Ellwood-1925),
“o forţă activă sau latentă, derivată dintr-un amestec de gânduri, sentimente şi impresii individuale,
care amestec este măsurat prin gradul de influenţă variabil al diferitelor opinii în interiorul
agregatului”(Virginia Sedman-1932), “opinia publică se referă la situaţia pluriindividuală în care
indivizii se exprimă sau pot fi chemaţi să o facă, favorizând, defavorizând sau opunându-se unei
anumite situaţii, persoane sau propuneri de mare importanţă într-o astfel de proporţie, intensitate şi
constanţă încât să mărească probabilitatea de îndeplinire a acţiunii, direct sau indirect, către
obiectivul respectiv”(Floyd H. Allport-1937), “formula nuanţată care, asupra unei probleme
delimitate, obţine adeziunea fără rezerve a unui subiect”(Jean Stoetzel-1943), ș.a. Traian Rotariu și
Petru Iluț îl citează pe Bernard Hennessy (considerat unul dintre cei mai mari experți în domeniu),
care definește opinia publică drept “un complex de preferințe exprimate de un număr semnificativ
de persoane cu privire la o problemă de importanță generală ”3. Așadar, ce putem înțelege concret
din aceste definiții este faptul că opinia publică înglobează păreri individuale despre o problemă de
interes public, iar aceste voci luate împreună și organizate alcătuiesc opinia publică.
În urma definirii opiniei publice, putem remarca elementele sale caracteristice. Septimiu
Chelcea, analizând teoria fenomenologică a opiniei publice a lui Gaston Berger, descrie
caracteristicile opiniei publice. Din punct de vedere psihologic, o primă caracteristică a acestui
concept ar fi legarea de gândirea și sentimentele publicurilor: opinia publică ia naștere la apariția
(sau reapariția) unei probleme sociale sau drept sumă a răspunsurilor unor anumite întrebări
(sondajele de opinie). Tot după Berger, opinia publică este caracterizată prin faptul că aceasta
“poartă în sine o intenție de raționalitate”4: este formată în mod conștient și pe baza rațiunii. A treia
trăsătură ar fi că totdeauna o opinie implică existența și a altor opinii diferite: când una se afirmă, în
urma judecării proprii, alta se poate identifica sau din contră, o poate nega pe prima. Altă trăsătură a
opiniei publice se bazează pe faptul că o opinie nu este o simplă afirmație teoretică: aceasta
antrenează pasiuni, convingeri ferme, credințe bine înrădăcinate și susținute. De asemenea, ea
exprimă sentimentele incompetenților, a celor ce nu sunt la guvernare/conducere, cei care observă
neajunsurile și le evidențiază, le critică. A șasea și ultima caracteristică a opiniei publice, după
Gaston Berger, se referă la opinia publică văzută drept fenomen social: oamenii adoptă o anumită
viziune și în urma discuțiilor dintre ei pe temele respective. Privită într-o manieră mai simplă,
opinia publică poate avea alte caracteristici; Chelcea enumeră simplu cele 9 formulate de Ferdinand

1
Lindsay H. Hoffman, Carol J. Glynn, Michael E. Huge, Rebecca Border Sietman, Tiffany Thomson, “The Role of
Communication in Public Opinion Processes: Understanding the Impacts of Intrapersonal, Media and Social Filters”,
International Journal of Public Opinion Research, Vol. 19, No. 3, 2007
2
Chelcea, Septimiu, Sociologia opiniei publice, SNSPA, București, 2000, p. 17
3
Rotariu, Traian, Iluț, Petru, Ancheta sociologică și sondajul de opinie – teorie și practică , ediția a II-a revăzută și
adăugită, Polirom, Iași, 2006, p. 38
4
Chelcea, Septimiu, op. cit., p. 25
Mera Larisa Mădălina, CRP, an II, grupa 5
Tonnies: nestatornicia, superficialitatea, pripeala, credulitatea, prejudecata, persistența,
încăpățânarea, personificarea și influențabilitatea (fiecare se poate explica prin propria definiție).
În ceea ce privește termenul “spațiu public”, acesta poate avea două înțelesuri: unul
metaforic și altul de bază. Dacă înțelesul metaforic al termenului desemnează relațiile dintre
persoane în cadrul unei comunități, sensul de bază al termenului indică spațiul fizic unde se
desfășoară aceste relații. Așadar, acest spațiu este public nu din cauza discuțiilor sau acțiunilor ce au
loc în cadrul lui, ci deoarece spațiul este deschis publicului, fără nicio restricție.5
Pentru a măsura și cuantifica opinia publică în spațiul public, se apelează la metoda cea mai
simplă: utilizarea sondajului de opinie. Din perspectivă sociologică, “sondajele de opinie sunt specii
ale anchetei sociologice”6; prin sondaj înțelegem o tehnică de investigare, extinzând apoi înțelesul
la operație sau modalitate de selectare a indivizilor ce urmează a fi chestionați. Aceiași autori sunt
de părere că realizarea unui sondaj este o treabă de profesioniști, cu pregătire în domeniul științelor
comunicării și nu o chestiune la îndemâna oricărui amator. Punctele importante în descrierea
sondajelor de opinie ar fi: sunt centrate pe aspectul opinional, evidențiază ceea ce cred, gândesc,
simt și apreciază oamenii; sunt centrate de asemenea pe probleme de larg interes pentru public; sunt
anchete sociologice cu un pronunțat caracter descriptiv, realizate într-un timp foarte scurt; se
realizează, de regulă, de către institute specializate, la comanda unui beneficiar ale cărui interese
sunt altele decât științifice. Una din cele mai determinante caracteristici ale sondajelor de opinie
este că acestea sunt o parte importantă în viața societății, un reper în evaluarea societății și puncte
de sprijin pentru ajustarea strategiilor și tacticilor politice. Septimiu Chelcea consideră sondajele de
opinie importante deoarece “furnizează tuturor cetăţenilor informaţii valide şi reprezentative privind
opinia publică; constituie un mijloc de informare rapid și precis; 3) cunoscând opinia alegătorilor,
oferă o posibilitate reprezentanţilor aleşi de a-şi elabora deciziile şi de a testa reacţia populaţiei faţă
de deciziile luate; facilitează conducerilor democratice cunoaşterea problemelor comunităţilor şi a
gradului de informare publică; arată că opinia anonimă, aşa-numita “opinie silenţioasă”, este la fel
de aptă ca şi opinia elitelor de a sesiza interesele profunde ale colectivităţii; facilitează cunoaşterea
unor domenii variate, asupra cărora nu se pot realiza recensăminte; asigură costuri reduse,
comparativ cu recensămintele, şi viteză mai mare de realizare, comparativ cu anchetele sociologice
propriu-zise”7.
În ceea ce privește clasificarea sondajelor de opinie, s-a încercat repartizarea lor pe temele
de interes și domeniile abordate. Astfel, Rotariu și Iluț au expus gruparea lui J. Antoine a sondajelor
de opinie: politice, de marketing, de audiență a mass-media și cele de cercetare economică și
socială. În categoria ce prezintă interes lucrării de față, și anume sondajele politice, intră alte
categorii de sondaje. Astfel se remarcă sondajele electorale (sunt cele care sunt în prim-plan și
vizează chestiuni legate direct de alegerile electorale), sondajele preelectorale (testează
popularitatea și/sau susținerea partidelor/personalităților politice) și sondajele postelectorale
(analizează structura votului în funcție de caracteristicile individuale ale votanților). De asemenea,
un alt sondaj politic cunoscut este exit-poll-ul: anunță rezultatele mai devreme, asigură cunoașterea
aprofundată a modului în care se votează și contribuie la încrederea în corectitudinea procesului de
votare și numărare a voturilor.
Pentru formarea unei opinii publice drepte și raționale, este necesară o informare corectă, o
educație bună și interes asupra domeniului respectiv. În cadrul spațiului public se desfășoară
relațiile de socializare politică și se pot aplica sondajele de opinie. Astfel se află părerea oamenilor
în legătură cu problemele de interes public și se asigură astfel o comunicare eficientă.

5
Jonas Brodin, “Public Space: Exploration of A Concept”, California Politics and Policy, June 2007
6
Rotariu, Traian, Iluț, Petru, op. cit., p. 69
7
Chelcea, Septimiu, op. cit., p. 56