Sunteți pe pagina 1din 284

Dr.

Alexa Popovici

Istoria Baptiştilor din România


Vol. 2 (1919-1944)

DE ACE LAŞ AUTOR


AU APĂRUT:
REVELIONUL, 194o, Istorisire
CALENDARUL POPORULUI CREŞTIN, Almanah pe anii:1945,1946,197o, 1971 şi 1972.
ALBUMUL EVANGHELIILOR, cu ilustraţii
SALVARE, traducere parafrazată a Ep. Romani.
POEZII CREŞTINE, antologie,fascicole 1,2 şi 3.
CINTAREA CIOBĂNAŞULUI DE LA BETLEEM, lecturi pentru tineret.
AMVONUL ŞI HARUL, predici,fascieola 1 şi 2
SLUJIREA LA AMVON,predici", Voi. 1-4.
ISUS SALVATORUL TAU, cu 2o de predici
ISUS TE CHEAMĂ, cu 28 de predici,
NU VREI SA RĂSPUNZI CHEMĂRII LUI DUMNEZEU cu 3o de predici.
RAZE DE LUMINA, predici
ISTORIA ANABAPTISTILOR DIN ROMÂNIA,224 pag.
ISTORIA BAPTIŞTILOR DIN ROMÂNIA, Voi. 1,1856-
1919, 312 pagini.
PARUSIA-A DOUA VENIRE A DOMNULUI , 134 p. HRISTOLOGIA SF. SCRIPTURI, 134 p.
ALBUMUL ISTORIC AL ASOCIAT-IEI, 176 p. BOTEZUL NOU-TESTAMENTAL 122 p.
NEMURIREA SUFLETULUI, 128 p. ISTORIA BAPTIŞTILOR DIN ROMÂNIA, Voi. II.

DEDICAŢIE
Dedic această carte
martirilor, eroilor şi vitejilor credinţei baptiste din România;
tuturor celor ce au suferit în orice fel pentru credinţa lor între anii 1919- 1944;
celor care au strălucit prin răbdarea şi devotamentul lor în credincioşie.
Pentru noi, cei de azi, precum şi pentru cei ce vor veni după noi, în viitor, ei vor rămîne o
pildă demnă de urmat şi o inspiraţie sfîntă pe cărarea credinţei.
AUTORUL
Pagina I

RECUNOAŞTERE Şl MuLţuMIRE
Din toată inima şi cu sinceră recunoştinţă le mulţumesc tuturor celor ce m-au ajutat la
lucrările pentru tipărirea acestei cârti: la lucrările de culegere la computere a unor
capitole din cartea aceasta, sorei Marta Dîrlă şi fiului ei, Daniel Dîrlă, şi sorei Doina
Strizu; soţiei mele, Daria, fiului meu, Valentin, şi întregii mele familii care s-a ostenit la
scoaterea materialului de pe dischete şi corectarea manuscrisului
Tuturor multe şi dragi mulţumiri şi recunoştinţe, cu rugăciunea mea ca Domnul să le
răsplătească munca şi osteneala lor pentru glorificarea Numelui Său!
AUTORUL
Pagina II

PCEfAţĂ
Acest volum, al doilea al Istoriei Baptiştilor din România deşi a fost scris la Bucureşti, în anul de har
1965, la Seminarul Teologic Baptist, totuşi, va vedea lumina tiparului numai acum şi aici în Chicago, U.S.
A Volumul cuprinde lucrarea misionară şi evanghelistică a credincioşilor baptişti, persecuţiile îndurate,
succesele repurtate, răspîndirea şi desfăşurarea vieţii lor religioase între anii 1919 şi 1944, adică vremea de
după Unirea cea mare şi pînă la răsturnarea regimului antonescian.
După ce am terminat cu cercetarea şi stabilirea începuturilor baptiste în provinciile româneşti, aşa cum sînt
înscrise în volumul întîi, mi-am fixat drept scop al cercetărilor mele: desfăşurarea vieţii religioase baptiste
din aceste provincii, lucrarea credincioşilor baptişti, suferinţele lor, izbînzile lor şi atitudinea lor faţă de
puternicii şi mulţii lor duşmani. A fost o muncă de cercetare grea dar frumoasă, a fost o activitate
necesară, fundamentală pentru mine şi de mare importanţă pentru cei de azi şi pentru cei din generaţiile
viitoare, pentru cei ce vor veni după noi şi vor avea un interes de a cunoaşte trecutul înaintaşilor lor în
credinţă.
Eu consider ca o dăruire providenţială faptul că trei dintre primii şi cei mai importanţi conducători ai
baptiştilor m-au ajutat. Constantin Adorian, primul preşedinte al Uniunii şi Ioan Popa, succesorul său
imediat, mi-au încredinţat arhivele lor spre a avea material documentar la alcătuirea acestei Istorii. Apoi al
treilea, Ioan Socaciu, care nu avea o arhivă, mi-a încredinţat prin viu grai tabloul istoric al trecutului
Pagina 1
trăit de el.
Pe lîngă acest fapt, Dumnezeu m-a aşezat la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti, să fiu un lung şir
de ani în preajma celui de al treilea bărbat însemnat din conducerea Uniunii Baptiste din România, un
bărbat cu o revărsare de influenţă istorică asupra baptiştilor din România, Ioan R. Socaciu.
Părtăşia mea cu aceşti trei bărbaţi mi-a indicat îndatorirea mea de a alcătui această Istorie. Absolut nimeni
din poporul nostru cred că nu a avut harul acesta şi providenţa de a afla, de a se îmbogăţi în cunoaşterea
faptelor trecutului credinţei noastre. Izvoarele ce le-am avut eu nu le-a mai avut nici unul dintre slujitorii
şi conducătorii de mai tîrziu ai credincioşilor baptişti. De asemenea, în parte am gustat şi eu personal din
aleanul, din suferinţele şi din durerile pricinuite de prigonitorii pentru credinţă. Cum era şi firesc, a fost o
pierdere mare (datorită tot prigonitorilor) faptul că nu s-au putut aduna documente în mod organizat,
mărturii, cronologii ale evenimentelor, monografii şi biografii ale bărbaţilor însemnaţi, ca apoi să avem o
istorie, cu cel puţin o jumătate de veac înainte.
Am căutat în toată lucrarea mea de cercetare şi de alcătuire să fiu obiectiv şi perseverent în descifrarea
cauzelor, să conturez o concepţie religioasă nouă, acea a creştinismului primelor trei secole, pe care o
trăiau şi o predicau credincioşii baptişti din România, din primele zile ale apariţiei crezului lor.
Ştiam că mai mulţi fraţi au început să adune documente pentru o Istorie. Dar la cîte o apariţie a vreunei
decizii, aceştia erau percheziţionaţi, şi tot materialul adunat era luat şi distrus. Cum ştiam din anii mei de
studii că nu avem o istorie a credinţei noastre, m-am apucat şi eu să adun. Imediat am căutat să fiu cu ochii
într-o atenţie deosebită, spre a nu-mi fii luate şi de la mine documentele adunate. Cînd am fost militar la
Marină, în Constanţa, ambarcat pe un distrugător de război, cu serviciul de furier, aveam lîngă biroul unde
lucram un loc secret, la piciorul tunului de la provă Se intra acolo pe o uşă mică din biroul administrativ.
Acolo într-un sac de campanie îmi ţineam plicurile şi dosarele cu documente pentru istorie. Nimeni nu ştia
locul. Doar îngerii Domnului ştiau unde mi-am ascuns documentele istorice adunate cu mult sîrg.
Mai tîrziu cînd am ajuns la Comandamentul Marinei aveam iarăşi locuri secrete unde îmi ţineam anumite
documente pe care le adunam, mai ales după desfiinţarea cultului. Iarăşi, consider o dum-nezeească
providenţă faptul că am reuşit să ascund şi să păstrez toate documentele pe care le-am folosit acum la
alcătuirea acestei Istorii. La Seminar, după terminarea războiului şi reînceperea cursurilor, de
Pagina 2
asemenea, au fost fel de fel de inspecţii deghizate la bibliotecă, dar n-au putut afla locul şi documentele
ascunse. Pentru mine a fost o minune, întocmai ca şi cu iscoadele aflate la Ierihon, cînd au fost căutate, dar
nu au fost găsite. Glorie Aceluia care ne-a păstrat în viaţă şi ne-a ajutat să avem aceste documente şi să le
folosim.
La alcătuirea acestei Istorii am fost ajutat de atîţi predicatori şi credincioşi, atîţi fraţi şi surori, care mi-au
răspuns întrebărilor puse, şi care nu ştiau că prin amintirile lor din trecut, re-povestite, ei ajutau ca un mare
trecut să apară pentru generaţiile din faţă, la rînd, dezvăluind eroismul şi tenacitatea în credincioşie a
acelora, care au fost înaintea noastră pe arena luptelor. Cei mai mulţi dintre aceştia sînt acum în glorie, au
ajuns să primească o răsplată a devotamentului lor în slujirea Mîntuitorului.
Am în sufletul meu o bucurie sfîntă, o satisfacţie de nedescris, că am trăit şi Domnul mi-a dat harul să
scriu o trilogie istorică a credincioşilor baptişti din România, şi anume: Istoria Anabaptiştilor din România,
Istoria Baptiştilor, Volumul I şi Istoria Baptiştilor, Volumul II.
Mă rog, ca Cel Preaînalt, să reverse lumină şi putere de pătrundere pentru înţelegerea stărilor pe care le
prezintă filele de Istorie ce urmează. Fie, ca toţi acei ce se vor apleca şi vor citi pagină după pagină să se
bucure că au fost înaintea noastră astfel de oameni, cu atîta iubire şi ascultare de Cuvîntul Sfintelor
Scripturi, că au urzit o astfel de Istorie; şi apoi să-L preamărească pe Dumnezeu pentru bogăţia de har ce a
revărsat-o peste răscumpăraţii Săi.
Dr. Alexa Popovici
Biroul pastoral
Biserica Baptistă Română Chicago Chicago, Illinois, 28 Iunie 1989.
Pagina 3

INTEoDuCERE
Credincioşii baptişti din România au fost de la primele începuturi ale vieţii lor confesionale oameni care s-
au întors la Dumnezeu, adică s-au pocăit de trecutul lor de necunoştinţă, de neascultare şi de necredinţă, şi
au rupt-o cu tot trecutul de păcat, s-au căit de starea în care trăiseră, au crezut sincer în Domnul Isus
Hristos, Mîntuitorul, Cel care a murit în locul lor, a ispăşit toată vinovăţia lor înaintea lui Dumnezeu, i-a
răscumpărat din felul deşert de vieţuire şi i-a mîntuit. Astfel, viaţa lor a fost total schimbată, prin naşterea
din nou, şi ei au ajuns oameni noi, care şi-au dat toată strădania de a trăi şi a fi în asemănarea Domnului
Isus Hristos. Ambele, crezul şi traiul lor, au constituit garanţia succesului mărturiei lor. Cifrele statistice
pe de o parte, iar pe de alta, învolburarea duşmanilor lor, confirmă faptul că ei au fost poporul lui
Dumnezeu, că aveau o misiune de a răspîndi adevărurile Sfintei Scripturi.
Personal cred, şi m-am documentat în diferite provincii ale României, că lucrarea misionară şi
evanghelistică a acestor credincioşi baptişti, nu numai că a ajutat pe mulţi alţi oameni să se întoarcă la
Dumnezeu, dar a trezit la împlinirea îndatoririlor de credinţă a multor slujitori ai altor confesiuni creştine.
Prin lucrarea şi influenţa lor, a credincioşilor baptişti, s-a ajuns la o trezire pentru o trăire religioasă mai
intensă. Probabil, în timpul epocii istorice de care ne ocupăm, baptiştii din România au fost cei mai
apăsaţi, cei mai loviţi şi batjocoriţi dintre toate confesiunele religioase
Pagina 5
din toată Eui opa, şi probabil chiar din toată lumea. Zelul şi entuziasmul lor în lucrarea misionară şi
evanghelistică i-a ridicat pe slujitorii altor confesiuni să determine autorităţile de stat, pe bărbaţii politici
care s-au perindat în diferitele guverne, de a dezlănţui, prin impunerea diferitelor decizii ministeriale, a
prigoanelor ce s-au înlănţuit unele după altele.
în dosul Ministerului de Culte erau însă forţe oculte, de care miniştrii cultelor trebuiau să asculte şi să
activeze cum li se dicta. E de neexplicat altfel cum, oameni cu formaţie apuseană, cunoscători ai
democraţiilor din apusul Europei, cu prietenii ai marilor conducători şi dascăli ai diferitelor popoare, care
au făgăduit solemn că nu vor silui conştiinţele a zeci de mii de oameni, totuşi cînd au ajuns pe fotoliul de
ministru al cultelor, au semnat decizii şi ordine de prigonire a baptiştilor. Cine au fost acei ce au dispus
toate deciziile oprimatorii, inchizitoriale, emise de la Ministerul de Culte? Unii au susţinut că a fost însuşi
regele Carol al II-lea, alţii că exista o înaltă comisie, care supraveghea activitatea religioasă din ţară, şi în
acea comisie supraministerială erau membrii dintre vârfurile bisericii dominante, etc. Dar cu toate
dispoziţiile, ordinele, deciziile ministeriale, de restrîngere a libertăţilor religioase, totuşi, lucrarea
misionară şi evanghelistică a baptiştilor a continuat şi în vremea de persecuţie şi în acea cu ondulaţii ale
împrejurărilor de o toleranţă mai largă sau mai redusă. La încheierea marelui război 1916-1918, în care s-a
aflat şi România, în ciuda faptului că au fost alipite provinciile cu populaţie românească şi că România
semnase şi garantase ca sfînt principiul libertăţii religioase, înscris chiar în Constituţie, la art. 137,
recunoscînd valabilitatea legilor de la fostele stăpîniri, care acordau drepturi confesionale, mai ales pentru
baptişti, nimeni şi nimic nu a împiedecat guvernele României să urmărească distrugerea confesiunei
baptiste, să o retrogradeze, să interzică pînă şi terminologia confesională (să nu mai fie folosit termenul
„biserică" şi „cult"), să se dispună închiderea bisericilor, care sub stăpînirile străine funcţionau liber.
Reprezentanţii României, care au semnat tratatele de pace, au făgăduit solemn, şi-au luat obligaţia de a
acorda tratament egal tuturor locuitorilor şi tuturor confesiunilor religioase, dar toate declaraţiile solemne,
toate tratatele semnate, au fost încălcate.
Din această cauză, pagini după pagini, capitole întregi de istorie poate au la citire un gust amar, provoacă
o revoltă sufletească, plămădesc în tainicul fiinţei şi ridică o vestejire a guvernanţilor şi a celor ce erau în
dosul prigoanelor. Sînt pagini, care nu se pot şterge, nu pot fi altfel colorate. Realitatea de atunci s-a
format şi rămîne înscrisă ca file de istorie.
Pagina
Pe cărările Istoriei noastre adumbrite întîlnim din loc în loc şi din timp în timp oprimatori, inchizitori
camuflaţi, pe care acum noi îi ignorăm şi-i lăsăm în „plata Domnului." Nu am cerut şi nu vom cere de la
nimeni altceva, decît să respecte şi pentru baptişti libertatea de conştiinţă, ca fiecare să fie liber să creadă
şi să se închine lui Dumnezeu după convingerile lor. Nu atacăm pe nimeni. Dar să fim lăsaţi şi noi liberi să
ne exprimăm în grai şi în scris crezul nostru. Pentru aceasta, înaintaşii noştrii au suferit, au îndurat toate
invenţiile de torturi, şi au fost gata zeci şi sute, poate chiar mii de ei, să plătească cu viaţa lor crezul şi
convingerile lor. Cine ar putea să ştie, cîţi credincioşi baptişti au fost ucişi la Nistru şi duşi înspre Mare, ca
acolo să le fie mormîntul pînă la învierea de obşte? De ce? Pentrucă, după recucerirea Basarabiei şi
Bucovinei, au fost trimişi acolo preoţi şi învăţători, care aveau sarcini bine trasate să trimită rapoarte, că
baptiştii erau comunişti, că foloseau casele de rugăciuni drept cluburi comuniste; şi bieţii baptişti aveau
bisericile închise, iar predicatorii lor prin închisori. Aceste rapoarte au incintat elementele de regisare din
ţară, care l-au Influenţat pe Ion Petrovici şi acesta pe Ion Antonescu, şi nimeni nu mai putea opri avalanşa
de prigonire, de extirpare a baptiştilor.
Suprema mulţumire sufletească pe care au avut-o toţi aceşti martiri ai veacului al XX-lea a fost că ei au
trăit în curăţie de inimă, că au făcut numai bine şi L-au iubit şi slujit pe Mîntuitorul, pe Domnul lor Isus
Hristos. Ştim bine, că nimeni nu va putea scrie o martirologie de felul cum au murit şi de jertfele acestor
eroi ai credinţei noastre. Sărmanii de ei! Bisericile au fost închise şi confiscate, şi nu mai dispuneau ei de
ele. Dar după cîte ştim noi, nici nu au fost asemenea cluburi în casele de rugăciuni, totuşi ei au purtat
învinuirile nedrepte şi neadevărate şi au suferit martiriul. Dar, avem cu toţi deplina încredere că a fost
scrisă atunci în cer o carte cu numele celor ce au fost împuşcaţi şi asvărliţi în Nistru, ca să dispară de pe
lume, pentru singura vinovăţie, că de fapt ei au crezut în Acel care i-a mîntuit şi pe El L-au ascultat. Iar
atunci cînd se vor deschide cărţile scrise nu de oameni, abia atunci vom ştii cu toţi lista marelui număr de
eroi cărora li s-a curmat viaţa pentru crezul şi convingerile lor.
Trebuie să subliniem faptul, că datorită intervenţiei şi providenţei divine, toate suferinţele şi calvarul
terorilor au avut cîte un capăt temporal, şi aceasta s-a datorit a două cauze în favoarea credincioşilor
baptişti: primul a fost schimbarea guvernelor, şi al doilea, intervenţia puternică a străinătăţii. Organizaţiile
religioase baptiste, mari ca număr de membrii, şi chiar şi din alte confesiuni creştine, au făcut intervenţii şi
proteste la guvernele lor, iar acestea au folosit canalele diplomatice şi au intervenit la guvernele României
spre a înceta per-
Pagina 7
secutarea baptiştilor. Schimbările de guverne din România au ajutat la temperarea pentru un timp a
persecuţiilor, fiindcă la numirea unui nou ministru la departamentul cultelor, acesta anula de cele mai
multe ori ordinele şi deciziile precedesorului.
Printre politicienii români, trebuie recunoscut, au fost şi oameni cu vederi mai largi, mai liberale, cu
concepţii de libertate, care au încercat în numeroase rînduri să-i ajute pe baptişti, dar acţiunile lor au trezit
mari reacţii din partea multor clerici. Sînt martore vexaţiunile Ministerului de Culte la intervenţiile secrete
ale prelaţilor, care erau şi senatori de drept în Parlamentul României şi care în foarte multe ocazii se
erijau în judecători, dînd sentinţe de pedeapsă împotriva predicatorilor şi a membrilor bisericilor
baptiste. Era foarte natural ca loviturile date de ordinele şi instrucţiunile secrete ale Ministerului Cultelor,
combinate cu acţiunile autorităţilor locale, ale jandarmilor, ale notarilor şi ale învăţătorilor, să producă
violarea libertăţilor, răpirea oricăror drepturi confesionale. Cei ce au suferit o asemenea apăsare au fost
credincioşii baptişti. Observăm acum, retrospectiv, că abia înceta un val de prigoană şi acolo, la Ministerul
Cultelor, se iniţia un alt val, poate mai sălbatec, mai sîngeros. Eu personal şi cu fratele meu Pitt am văzut
pe tatăl nostru arestat şi dus între doi jandarmi cu baionetele la arme în mai multe rînduri din post în post
pînă la legiunea de jandarmi, unde-1 aştepta răzbunarea îngrozitoare a cîte unui căpitan sau locotenent,
care ştiau să înjure abject, murdar; acolo suferea pălmuiri dure, bătăi umilitoare. A trebuit, ca noi să facem
memorii pentru eliberarea tatălui, la diferite autorităţi, şi pînă la rege.
întotdeauna, sub fiecare guvern, conducerile Uniunii, congresele, trebuiau să facă intervenţii, să aibă
audienţe cu expuneri a restricţiilor şi încălcărilor libertăţii religioase. în zadar se cerea încetarea
prigoanelor, că toţi cei ce auzeau şi poate chiar încercau să-i ajute pe baptişti, se izbeau ca de un zid de
tenacitatea per-secuţioniştilor.
De atîtea ori s-au ridicat voci, s-au făcut interpelări în parlament în problema persecutării baptiştilor; dar
în atătea cazuri, miniştrii respectivi dădeau răspunsuri neadevărate fără vreun pic de ruşine. Iar vitregia
continua fără oprire. Judecaţi după pornirile şi după acţiunile lor, ne dăm seama că foarte mulţi
persecuţionişti ar fi fost gata şi s-ar fi bucurat să vadă şi în România „o noapte a Sftntului Bartolomeu ",
ar fi avut o satisfacţie să vadă un masacru religios a baptiştilor. N-au reuşit să poată determina o astfel de
situaţie, dar au dus o întreagă campanie pentru gîtuirea, pentru stoparea activităţilor bisericilor baptiste, şi
bieţii credincioşi baptişti au îndurat toate formele de silnicii, toate arestările, amenzile, bătăile, batjocurile,
ostracizările vremii.
Pagina 8
Admirăm peste vremi şi ani răbdarea credincioşilor baptişti, care a generat din devotamentul şi
credincioşia lor faţă de Cuvîntul Sfint şi faţă de Mîntuitorul. Asalturile directe şi piezişe ale dispoziţiunilor
de la Ministerul Cultelor, campania de denigrare prin presă, miile de broşuri cu defăimările de tot felul, n-
au reuşit să-i clatine şi să-i dezrădăcineze pe baptişti din credinţă.
Oricum ar fi apreciat sau depreciat timpul de vitregie şi de persecuţie a baptiştilor din România, ei vor
rămîne eroi ai credinţei, viteji în luptă şi bravi „ostaşi ai lui Hristos, Domnul."
Stăpînirea momentelor prin care trecem, e bine să o raportăm, să s-o înnodăm cu felul lor de trai şi de
răbdare, de credincioşie, care le-a animat idealul lor de a fii cu adevărat creştini, copii ai lui Dumnezeu,
pentru sfinţirea vieţiilor lor, armonizînd viaţa pămînteană cu cea cerească.
Conducătorii şi predicatorii baptişti au fost tributari ai credinţei sincere în Cuvîntul sfint scris în Sfintele
Scripturi. Pentru aplicarea lui în traiul zilnic, din îndatorirea credinţei şi din devotamentul lor, ei au unit
credinţa cu fapta. Aceasta a rezultat într-o deosebire în comportare faţă de ceialalţi consemeni. Din
revelaţia divină scrisă, ei şi-au format un vocabular specific, pe care l-au folosit în relaţiile lor cu ceialalţi
oameni. Chiar şi numai vocabularul lor a stărnit curiozitate şi interes de a cunoaşte mai mult despre viaţa
lor religioasă. Iar întotdeauna, în mărturiile lor, credincioşii baptişti au menţionat, pe lîngă viaţa aceasta
pămînteană, şi viaţa veşnică, de care ei s-au ataşat cu mai multă intensitate.
Capitolele ce vor urma descriu doar în parte realităţile trecutului, vremile prin care s-a trecut şi pe care
credincioşii baptişti le-au gravat cu mărturia lor şi le-au însângerat cu suferinţele lor.
Pagina 9
Capitolul I
SITUAŢIA BISERICEASCĂ ŞI
CONFESIONALA A BAPTIŞTILOR LA
FINELE MARELui RĂZBOI
După terminarea marelui război 1914-1918, România a fost întregită cu provinciile ale căror populaţie
majoritară era română. Astfel s-au unit: Basarabia la 9 Aprilie 1918, Bucovina în Noiembrie 1918,
Transilvania cu părţile Crişanei şi Banatului la 1 Decembrie 1918. Parlamentul a ratificat alipirea lor la 29
Decembrie 1919, iar tratatele de la Trianon (cu Ungaria) şi de la Saint-Germain (cu Austria) au consfinţit
respectiv în 1919 şi 1920 aceste schimbări teritoriale.
Ca urmare, s-a creat şi pentru bisericile baptiste o nouă situaţie de drept, de organizare, de relaţie, de
reprezentare.
Războiul secerase pe mulţi din conducătorii de frunte ai baptiştilor, mai ales din Ardeal, iar alte elemente
s-au ridicat şi s-au promovat în biserici. întreg poporul era conştient că în faţă vor apare probleme noi, că
temeliile societăţii se modificau în ritm rapid, că se schimbau toate condiţiile de viaţă şi de manifestare.
Concepţiile regionale specifice ale fiecărei provincii sufereau şi ele un proces de transformare şi
conţinutul principal al tuturor preocupărilor majore era concentrat în a se ajunge la o uniformizare bazată
pe o democraţie reală, la un proces de dezvoltare liniară ascen-
Pagina 11
dentă, la conjugarea tendinţelor progresiste, la unificarea forţelor de creaţie.
SITUAŢIA DE DREPT A BISERICILOR BAPTISTE
Datorită faptului că fiecare provincie alipită venea de sub o altă stăpînire, bisericile baptiste aveau diverse
statute scrise sau nescrise şi temeiuri juridice diferite. Astfel, baptiştii din Transilvania, Crişana şi Banat
aveau o recunoaştere de confesiune, acordată pe baza legii XLIII din 1895, ^ care îi egala în toate
drepturile cu celelalte confesiuni din Austro-Ungaria. Această recunoaştere le-a creat după 1905 o situaţie
de absolută libertate religioasă. Deci existau posibilităţi de activitate misionară, evanghelistică,
organizatorică, fără vreo îngrădire, fără piedici sau formalităţi administrative greoaie, fără
amestecul autorităţilor în activitatea cultică. ^
De asemenea, baptiştii din Basarabia aveau şi ei o recunoaştere de organizaţie aparte, acordată prin decret
imperial. ^ Prin drepturile confesionale conferite de lege, şi ei aveau libertatea religioasă deplină; trebuiau
doar să îndeplinească unele formalităţi de legalizare a încunoştiinţării autorităţilor despre existenţa
bisericii şi a persoanelor de conducere. ^5^
în ce-i priveşte pe baptiştii din Bucovina, care au ieşit de sub dominaţia austriacă, ei nu aveau o
recunoaştere formală, fondată pe vreo lege sau alt act de stat. Totuşi şi ei se bucurau de o toleranţă ab-
solută din partea autorităţilor administrative. ^
Cît despre situaţia de drept a baptiştilor din Vechea Românie, ei se bucurau de o toleranţă legală, bazată pe
art. 5 din Constituţia din 1866,'' care prevedea că: „românii se bucură de libertatea conştiinţei, de
libertatea învăţămîntului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor"; şi pe art. 21 din aceeaşi
Constituţie, care prevedea: „libertatea conştiinţei este absolută. Libertatea tuturor cultelor este
garantată, întrucît însă celebraţiunea lor nu aduce o atingere a ordineipublice sau a bunelor moravuri " ^
Toţi cei ce aparţineau de o altă confesiune , în afara celei ortodoxe, erau denumiţi „eterodocşi" şi se
bucurau de libertăţi sau toleranţa religioasă. Iar la art. 26 din aceeaşi Constituţie se preciza: „Românii au
dreptul a se aduna paşnici şi fără arme, conformîndu-se legilor care regulează exercitarea acestui drept,
a trata tot felul de chestiuni, întru aceasta nu este trebuinţă de autorizaţie prealabilă. "*■ '
Toate aceste diferite situaţii de drept urmau să continue şi în
România Mare pînă la unificarea legislaţiei române prin legi noi.
Această clauză a fost redactată în Constituţia României din 1923, unde
la art. 137 se prevedea: „Se vor revizui toate codicele şi legile existente în
Pagina 12
diferitele părţi ale statului român, spre a se pune în armonie cu Constituţia de faţă şi asigura unitatea
legislativă. Pînă atunci ele rămîn în vigoare...''ixa)
Deci, în fiecare provincie nou alipită la România, era asigurata rămînerea în fiinţă a situaţiei juridice, de
d'ept şi de fapt, a bisericilor baptiste.
STAREA SPIRITUALĂ
Cît despre situaţia spirituală a bisericilor baptiste, ea, deşi nu avea o prea mare distanţare, se deosebea
totuşi, ca nivel, ca ritm de dezvoltare, ca strădanie, de la o provincie la alta. Şi potenţialitatea, vigoarea
fiinţei bisericeşti, stătea tocmai în această latură, în viaţa spirituală, în gradul de maturitate duhovnicească
la care erau ajunse bisericile baptiste.
în Transilvania, Crişana şi Banat, unde erau cei mai mulţi baptişti, bisericile erau bine dezvoltate,
activităţile bisericeşti de evanghelizare şi misiune, de catechizare şi creştere spirituală a noilor membrii, îşi
aveau un făgaş format. Presbiterii sau bătrînii bisericii constituiau forţa mobilizatorie a tuturor membrilor,
erau nucleul de stimulare şi grupul de rezolvare a tuturor problemelor ivite. Predicatorii erau aleşi de
biserică dintre cei localnici, care serveau cu explicarea Sf. Scripturi, şi în general erau cîte doi sau trei, iar
păstorul, fiindcă avea mai multe localităţi, ajungea cam la o lună o singură dată, cînd îndeplinea actul cinei
Domnului. ™l> Experienţa dobîndită în special în anii de după 1900 a fost un izvor de bogate principii
misionare, de evanghelizare, de aplicare a disciplinei noutestamentale, de întrajutorare între biserici. (12)
în Bucovina, la sfîrşitul războiului s-a observat un interes deosebit pentru Evanghelie. în bisericile
baptiste, deşi destul de tinere, apăruseră condiţiile prielnice pentru un avînt crescînd în spiritul mărturiei
credinţei. Se întorseseră din America cîţiva tineri predicatori, care se dezvoltaseră cu formaţie baptistă şi
erau plini de zel pentru lucrarea de aici. (13) Predicatorii localnici şi-au acumulat şi ei o bogată experienţă
în lucrarea din biserică şi astfel prezentau o bună garanţie pentru lucrarea de propovăduire.
în Basarabia, la data alipirii ei la România, bisericile baptiste erau în plin proces de înflorire. Multe dintre
biserici erau întremate în forţele lor misionare, avea o viaţă spirituală ce se dezvolta continuu, cu
devotament şi consacrare evanghelică. Membrii bisericilor îşi cunoşteau îndatoririle lor misionare de
mărturie a Evangheliei, de trăire în sfinţenie, curăţie şi părtăşie frăţească. Şi, cum mulţi dintre ei erau ruşi
şi lipoveni, cu pronunţate înclinaţii pietiste, bisericile baptiste
Pagina 13
puneau un deosebit accent în serviciile divine pe rugăciune, cultivînd astfel o spiritualitate emotivă, cu
manifestări foarte sentimentale, care ajuta foarte mult creşterea bisericii şi atrăgea multe suflete. Orientarea
aceasta emotivă garanta o mai mare pătrundere în popor, adică o mai largă desfăşurare, un succes evident.
Membrii bisericilor erau prinşi într-o înflăcărare de dragoste unii faţă de alţii şi mai ales faţă de acei
nemîntuiţi. De aceea, la ei se manifesta un interes perseverent pentru mîntuirea altora. ^
Cele mai slabe au fost bisericile baptiste din vechile provincii ale României, adică bisericile din Muntenia şi
Dobrogea. Dintre acestea, cele mai bine organizate şi mai mature în învăţătură au fost biserica din Tulcea, în
care predominau credincioşii ruşi, şi bisericile germane din Bucureşti şi Dobrogea. fn aceste biserici, cu o
mare vechime, se cultiva o viaţă spirituală activă, se promova consacrarea personală a tuturora, creşterea în
har şi în cunoştinţă biblică a tuturor membrilor. (1S)
în ce priveşte bisericile baptiste romane, cea mai mare a fost biserica din Bucureşti, care în anul 1918 avea un
număr de 53 membrii/16) dar avea o frecvenţă la închinăciunea bisericească în anii ce au urmat care întrecea
120-150 persoane/17^ Desigur, şi în celelalte biserici din aceste provincii, se lucra, dar fiindcă au avut mult de
suferit în anii de război, 1916-1918, lucrarea a fost încetinită şi mulţi bărbaţi căzuseră pe front, ^18^ astfel că
rămînerea în urmă era explicabilă.
fn toate provinciile, la finele războiului au apărut foarte mulţi membrii noi, care s-au adăugat bisericilor:
bărbaţi convertiţi şi botezaţi pe front. Ostaşii de credinţă baptistă, mobilizaţi în diferite unităţi militare,
prin traiul lor şi prin comportarea în faţa morţii, prin mărturia şi propovăduirea lor, au convertit pe
foarte mulţi din camarazii lor. La cele mai multe unităţi militare, acolo unde se găseau patru sau cinci
credincioşi baptişti, Duminica se adunau şi ţineau servicii divine de rugăciune, şi întrucît veneau şi alţi
militari, ţineau şi servicii de evanghelizare. De multe ori, la astfel de servicii divine luau parte zeci de alţi
camarazi de ai lor. Astfel, s-au convertit zeci şi sute de ostaşi din fiecare unitate. (19) Toţi aceştia la
demobilizare s-au adăugat la bisericile baptiste din satele lor, iar acolo unde nu era biserică baptistă, ei au
întemeiat-o. Foarte mulţi s-au botezat prin Italia, Austria, Rusia, în apele curgătoare pe unde trecea frontul
de luptă. Şi toţi aceşti noi membrii erau tari în credinţă.
Bisericile baptiste din Ardeal, Crişana şi Banat, precum şi cele din Bucovina au fost împrospătate cu
credincioşi întorşi din Statele Unite ale Americii, unde fuseseră emigranţi din vremea de dinainte de
război şi unde s-au convertit şi întărit în credincioşie. La întoarcerea în ţară, mulţi au devenit predicatori în
bisericile din comunele lor, iar alţii
Pagina 14
au devenit pioneri, întemeietori de biserici^20)
LIPSA BIBLIILOR ŞI A CĂRŢILOR DE CÎNTĂRI
Chiar şi înainte de război, s-a simţit în biserici lipsa de Biblii şi cărţi de cîntări, datorită faptului că
lucrarea progresa foarte rapid şi stocul cărţilor de cîntări tipărite s-a epuizat. Dar după război această lipsă
s-a simţit mult mai acut. în toţi anii de război nu s-a tipărit nimic, aşa se face că în popor era o mare lipsă
de cărţi de cîntări. în biserici, la serviciile divine, se cînta după dictare, iar Biblia o citeau cu împrumutul.
Mulţi dintre membrii din biserici, mai ales cei mai tineri îşi scriau cîntările pe caiete şcolare sau pe
notesuri, fiindcă, în general, se obişnuia ca la dictarea cîntărilor să fie puşi bărbaţi mai tineri sau flăcăi.
Spre a putea fi folosiţi, aceştia îşi scriau cîntările şi aveau astfel cartea lor proprie de cîntări.
în anul 1920, cînd au vizitat România şi au luat contact cu predicatorii din toate provinciile, Dr. CA
Brooks şi DrJ.H. Rushbrooke au fost sesizaţi de această acută lipsă. ' ^ Ei au arătat în raportul lor asupra
vizitei că li s-a comunicat din partea predicatorilor că lipsa de Biblii, de cărţi de cîntări, de literatură
religioasă şi de lucrători în biserici au devenit probleme presante în România pentru baptişti. în ce priveşte
literatura religioasă, ea a fost foarte neglijată chiar înainte de război, deci cu atît mai mult era inexistentă
la finele războiului care durase cîţiva ani. Faptul în sine este explicabil. Predicatorii erau foarte aglomeraţi
cu lucrarea de propovăduire şi de creştere a sufletelor, mai ales că fiecare avea un număr prea mare de
biserici. Dintre membrii bisericilor, nu s-au ridicat decît cîţiva, care s-au apucat să scrie cîte ceva, dar nu
s-au ridicat scriitori, care să lucreze şi să creeze cărţi sau studii care să fie tipărite. Pe de altă parte,
bisericile fiind destul de sărace, nu puteau aduna fonduri băneşti cu care să se facă şi să se tipărească
traduceri după lucrări străine. Toate aceste stări au cauzat acea sărăcie mare de literatură care ar fi fost un
bun mijloc de educare în învăţătura noutestamentală a membrilor din bisericile baptiste şi ar fi ajutat la o
grăbită şi sigură maturizare în doctrinele biblice a frăţietăţii. Literatura ar fi completat în mare măsură
lipsa de predicatori, ar fi clădit o fermitate în credincioşie şi pasiune în spiritul de mărturie,
BĂRBAŢI ÎNSEMNAŢI, CU FORMAŢIE DE CONDUCĂTORI
Perspectiva viitorului putea fi întrezărită prin prisma grupului de predicatori maturizaţi, formaţi prin
experienţă şi prin conlucrarea între
Pagina 15 ei, prin acei bărbaţi apţi, capabili pentru lucrarea de reprezentare şi conducere, hotărîţi
să participe activ la lucrarea de înaintare a mişcării baptiste; cu toţi fiind oameni pocăiţi, sinceri,
statornici în credinţă, consecvenţi în hotărîri şi consacraţi lui Dumnezeu, ca să poată fi folosiţi de
Duhul Sfînt. în acea epocă, predicatorul şi conducătorul trebuia să fie şi un luptător înflăcărat. La
orizont se profila o reacţie de adversitate, apăreau duşmani din umbră. Şi bisericile baptiste au
avut bărbaţi gata să înfrunte orice obstacol sau greu din calea propăşirii Evangheliei, în
Transilvania şi Crişana îşi continuau lucrarea: Ioan Ţirban-Tăut, Gheorghe Florian-Talpoş, Mihai
Vicaş-Husasău, Ioan Popovici-Petriş, Iosif Popovici-Petriş, Todor Sida-Buteni, Vasile Berbecar-
Buteni, Ioan Bălăneanu-Jibou, Todor Todincă-Tăut, Vasile Vanci-Păulian, Radu Taşcă-Curtici,
Mihai Munteanu-Arad, Nicolae Pop-Gîrbău, Dimitrie Chereş-Păuliş, Gh. Vărşăndan-Radna, Ioan
Savu-Radna, Ioan Borla-Dezna, T. Lucuţa-Arad, Dumitru Vancu şi I. Farcaş-Şiria, Savu
Păteanu-Nădlac, Ilie Mariş-Curtici, Dragomir Cornea-Haţeg, Teofil Cioară şi Max Heinrich-
Lupeni, Oprean Petre-Sebeş Alba, Avram Pop-Bandul de Cîmpie, Băle Ioan-Revetiş, Teodor
Covaci-Cîrpeşti, Todor Iov-Luguzău, Gavril Dunca-Negrileşti, Ioan Popa-Şiria, Ilie Mârza-
Săcărîmb, Simion Gavriş-Bodoini, Moţ Ioan-Chieri, Miculiţ Gheorghe-Minişul de Sus, Cozman
Gheorghe-Aiud, Pavel Boşorogan-Simeria, T. Brînda-Buteni, Alexa Ardeu-Otlaca, Avram Oală-
Gurba, P. Sasu-Somoscheş, D. Mihele, I. Şuşman-Mărghita, etc.
în Banat, lucrau iarăşi harnici şi destoinici predicatori, ca: Ştefan Igna-Lalaşinţ, Pavel Bandur-
Lugoj, Ioan Covaci-Sinteşti, Vasile Enaşcu-Potoc, Atanasie Pascu-Parţa, Ioan Şuveţ-Prilipeţi,
Dumitru Drăgilă-Lugoj, Ilie Craioveanu-Moldova Nouă, Gheorghe Albu-Răcăjdia, Ilie Negrei-
Zlagna, Eftimie Sîmboteanu-Igriş, Emilian Ar-deleanu-Jupîneşti, Sima Popovici-Firiteaz, Pavel
Ciortuz-Gîrbovăţ, Aurel Scheoşan-Utvin, Gheorghe Buriman-Coronini, Pavel Deheleanu-Lipova,
Ieremia Vesa-Ianova, şi alţii.
în Vechea Românie activau intens cu Evanghelia predicatorii: C. Adorian, Ioan Branea în
Bucureşti, Haralambie Dumitru-Jegălia, Adam Sezonov-Brăila, Nicolae Petrescu-Cioara, Nicolae
Sava şi Jean Staneschi, Alexandrov în Tulcea, Carol Crijanovschi-Craiova, etc.
în Basarabia printre cei ce activau au fost predicatorii: Tihon Hij-nicov, AI. Ivanov, AN.
Lebedenco, Averbuch, Boris Buşilă, C. Tafratov, A Belousov, etc.
în Bucovina osteneau cu Evanghelia predicatorii: Dumitru Hodoroabă, Gh. Păduche, Onofrei
Calancea, Loghin Motrescu, Silvestru Ungureanu, Silvestru Andriciuc, Nicolae Rusti, etc.
Pagina 16
Prin bisericile maghiare lucrau predicatorii: Juliu Darabont, Ştefan Bordaş, Mihaly Ilonka, Karoly
Pop, Kulcear A. etc. Iar în bisericile baptiste germane lucrau: Beniamin Schlipf, Marton Isler, Gh.
Teusch, Iosif Toller, etc.
LIPSA LEGĂTURILOR DE CONLUCRARE BISERICEASCĂ ÎNTRE PROVINCII
în primul an după unirea tuturor românilor, prin alipirea provinciilor cu populaţie românească şi
formarea României Mari, bisericile baptiste dintr-o provincie nu ştiau aproape nimic despre
confraţii lor din alte provincii. Fiecare biserică sau cerc bisericesc lucra izolat, fără relaţie de
frăţietate cu alţii. Astfel, bisericile baptiste din Ardeal cunoşteau prea puţin despre cele din Banat
şi aproape nimic despre cele din Bucovina şi Basarabia sau din Vechea Românie. Nu se
cunoşteau între ei predicatorii şi nu aveau informaţii unii despre alţii.
Această stare de activitate izolată se datoreşte faptului, că deşi s-a făcut alipirea la România, în
provinciile revenite circulau banii rămaşi de la fosta stăpînire, ^2X) cu care însă nu se putea
călători în celelalte provincii, fiindcă acolo erau alţi bani. De asemenea circulaţia cu trenul se
făcea foarte anevoios, greoi, fiind şi foarte costisitoare. Astfel, predicatorilor le era o
imposibilitate ideia unei călători, a unei vizite în altă provincie. Pe lîngă toate acestea, mai
existau şi alte restricţii. De aceea, fiecare căuta să stea liniştit în cercul său de lucru. Iar în afară
de informarea prin scrisori sau prin comunicarea verbală de la om la om, nu mai existau alte
mijloace de legătură. Revistele care apăruseră în Transilvania şi-au încetat apariţia şi deci s-au
găsit cu toţi izolaţi pînă la apariţia primului număr din revista „Farul Mântuirii." ^
Este adevărat că această izolare vremelnică n-a influenţat aproape cu nimic în mod negativ
lucrarea bisericilor, doar că a lipsit un stimulent, o inspiraţie de părtăsie, o influenţă din
contactele personale. Totuşi, predicatorii cei mai reprezentativi au avut între ei o corespondenţă
continuă. Astfel, Vasile Berbecar, Radu Taşcă şi Todor Sida au avut o permanentă
corespondenţă cu C. Adorian. De asemenea Averbuch şi Ivanov din Basarabia au corespondat
şi ei cu C. Adorian din Bucureşti. Toţi aceştia se consultau şi se informau prin scrisori.
STATISTICA ANULUI 1919
După datele statistice adunate de Vasile Berbecar, secretarul general-delegat al Uniunii apar
următoarele cifre asupra numărului baptiştilor din România la finele anului 1919:
Credincioşi botezaţi raportaţi din 1918 şi după scăderile sun'enite
Pagina 17
în cursul anului 1919:18.338 suflete.
Botezaţi în cursul anului 1919:413 suflete. Total membrii la 31 Decembrie 1919:18.751 suflete. (24)
Totalul bisericilor baptiste române: 600 biserici ^ Deci, la data închegării României Mari, numărul
baptiştilor de toate naţionalităţile era de 18.751 membrii botezaţi, în afară de membrii aparţinători, adică
de copii şi de acei încă nebotezaţi. Numărul preponderent era acel al românilor. Dintr-un articol
apologetic, care denunţa persecuţiile deslănţuite împotriva baptiştilor din România, publicat în revista
„Creştinul, "din Detroit U.S.A., numărul baptiştilor români în fraza: „Afară de cele peste 13.000
persoane de baptişti români din România, sîntpeste opt milioane de baptişti în alte ţări..."' ' Aşadar, dacă
la începutul anului 1921, cînd a apărut acest articol, erau peste 13,000 de baptişti români, putem aproxima
că pe la finele anului 1919, ceialalţi în număr de 5.751 (pînă la numărul total de 18.751 de baptişti) erau
dintre naţionalităţile conlocuitoare, adică maghiari, germani şi ruşi.
DEZORGANIZAREA FINANCIARĂ
încă de pe vremea stăpînirii austro-ungare, bisericile din Transilvania, Crişana şi Banat îşi trimiteau
ofrandele membrale, pentru misiune, adunate pe biserici, la o casierie centrală dirijată de conducerea
administrativă a Comunităţii bisericeşti din Budapesta, iar acei consideraţi „nerecunoscuţi" aveau casieria
centrală sub diriguirea lui Henry Meyer. Toţi păstorii salarizaţi îşi primeau remuneraţia de la casieria
centrală. Odată ce aceste provincii s-au alipit la România, în mod firesc s-a dezorganizat casieria centrală,
iar predicatorii au recurs la sistemul casierilor cercuali. Dar un timp sistemul a mers destul de greoi, pînă
cei aleşi să fie casieri s-au obişnuit; iar păstorii au dus
în acest timp, păstorii din Vechea Românie pledau pentru introducerea sistemului centralist pe ţară, care să
fie dirijat de Bucureşti. Susţinătorul fervent al întronării centralismului a fost desigur C. Adorian, care a
văzut aplicarea lui la baptiştii din Germania, de unde a fost luat şi de Henry Meyer şi Somogy din
Budapesta şi l-au aplicat pentru ei. Tocmai cu acest scop a fost întocmit pentru congresul convocat la
Bucureşti pentru zilele de 28-30 Nov. 1919 un referat „Economia financiară şi casieria centrală," cu
raportor G. Nicoară. ^ Dar bisericile din Transilvania aveau rezerve faţă de reintroducerea sistemului
centralist, avînd în vedere distanţa prea mare de Bucureşti şi greutăţile de comunicaţie. Deşi nu s-au opus
prezentării acestui referat şi discuţiei lui, totuşi ei au rămas Ia forma introdusă proaspăt, aceea a
Pagina 18

casierilor cercuali.
O casierie centrală, pretindea mai multă administraţie şi mijloace de confirmare a sumelor primite.
Casieria de la Budapesta făcea aceasta în fiecare an, printr-un Anuar statistic şi contabil, ce era tipărit de
conducere la finele fiecărui an. '29^ De asemenea, predicatorii, în situaţiile statistice pe care le înaintau
conducerii, prevedeau o rubrică cu arătarea sumelor adunate şi a celor trimise de fiecare biserică din cercul
lor de lucru. Aceste evidenţe contabile pretindeau mult timp în executarea lor, de aceea, după deslipirea de
Budapesta, baptiştii din Transilvania şi-au introdus sistemul casierilor cercuali şi n-au mai acceptat
sistemul centralist general pe ţară.
Cu toată răceala ardelenilor, C. Adorian susţinea planul său, şi la Buteni, în 10 Iunie 1919, el a prezentat
predicatorilor sub forma unei „ Chemări"care să fie trimisă tuturor bisericilor, ca o scrisoare circulară, un
plan expus în amănunţime cu înfiinţarea la Braşov a unei case centrale care să aibă o tipografie, o librărie
şi un depozit de Biblii. Iniţial, un asemenea centru fusese pus la Bucureşti, dar după discuţii, C. Adorian a
acceptat să fie schimbat la Braşov. ^*' Planul prezentat de C. Adorian şi care a fost apoi difuzat bisericilor
mai mari, conţinea prevederi frumoase, ideale, foarte necesare şi care cu o conlucrare fidelă şi cu multă
stăruinţă puteau fi realizate.
LACUNA CUNOŞTINŢELOR DESPRE BAPTIŞTI DIN PARTEA AUTORITĂŢILOR
Cum în Vechea Românie erau doar cîteva biserici baptiste şi acestea cu membrii puţini, autorităţile
administrative de stat, persoanele politice ale României nu cunoşteau nimic despre credincioşii baptişti.
Dintre toţi bărbaţii politici, singurul care îi cunoştea pe baptişti a fost Nicolae Fleva, fost ministru, şi cel
mai de seamă orator al timpului său, *■ ' şi el îi cunoştea pe baptişti prin faptul că o delegaţie a baptiştilor
din Jegălia, condusă de Haralmbie C. Dumitru, i-au cerut să-i apere în procesul intentat împotriva lor de
către preotul din Jegălia ajutat de autorităţile comunale. *32)
Faptul este explicabil, fiindcă pentru întrunirile publice în scop bisericesc, conform art. 26 din
Constituţiunea Română, nu se cerea nici o formalitate de îndeplinit în prealabil. Deci, fondatorii bisericilor
baptiste n-au luat contact cu autorităţile de stat. Din această cauză, opinia publică, autorităţile
administrative de stat, scriitorii, presa, îi confundau pe baptiştii din România Veche cu adventiştii, care
erau mai numeroşi în aceste părţi. Cazul cel mai elocvent este cel cu persecuţia de la Jegălia şi procesul
judecat la tribunalul din Călăraşi, Ialomiţa, cînd
Pagina 19
ziarele au publicat reportaje, arătîndu-i ca adventişti. ^^
Se pare că primul contact, pe care C. Adorian 1-a avut cu autorităţile de stat din Bucureşti a fost prilejuit
de o notă scrisă a Prefecturii Capitalei, Biroul de urmăriri şi cercetări, din 15 August 1919, prin care se
cerea răspuns la opt întrebări. Din conţinutul întrebărilor şi apoi din răspunsul dat tot în scris de C.
Adorian la 25 August 1919, se poate uşor observa că este primul contact, prima luare de act despre
existenţa baptiştilor în Bucureşti. Probabil că şi acest contact a fost provocat de o sesizare răutăcioasă, de
o pîră, fiindcă din cele opt întrebări, trei se referă la problemele financiare.
Lacuna aceasta a dăunat mult în anii ce au urmat, fiindcă duşmanii credincioşilor baptişti au profitat de
această necunoaştere şi au calomniat în fel şi chip, cu neruşinare, pe baptişti, iar autorităţile fiind în
necunoştinţă le-au dat crezare mult timp. Numai după îndelungate explicaţii, persoanele din administraţia
de stat şi-au risipit din minte lucrurile şi părerile rele formate despre baptişti.
NOTIŢE BIBLIOGRAFICE
557.
1) O.G. Lecca, Dicţionar istoric al României, Bucureşti, 1937, p.
2) Ordonanţa nr. 77092 din 2 Nov. 1905, publicată în Foaia Oficială a Ungariei, Budapest Kozlony, 2
Nov. 1905.
3) Nu existau formalităţi la constituirea unei biserici noi, decît o simplă comunicare spre a se lua act.
4) Vidi înaltul Decret nr. 1728 din 17 Oct. 1906, în Codul general de decrete legi din anul 1906, voi.
XXVI, partea I, p.904, sqq.
5) Se anunţa printr-o adresă scrisă formarea comunităţii şi se făcea înscrierea într-un registru, vidi art. 7-
14.
6) Singurele piedici şi şicanări pe care le-au îndurat, proveneau din partea preoţimii prin agitaţiile lor.
7) Constituţiunea a fost sancţionată prin decretul regal publ. în Monitorul Oficial din 1 Iulie 1866.
8) La aceste prevederi se adăuga şi art.44 din tratatul de la Berlin din 13 Iunie 1878, care la alin. 2
prevedea: „Libertăţile şi practica ex-
terioară a oricărui cult vor fi asigurate tuturor supuşilor pămînteni ai statului român, precum şi
străinilor."
9) Chiru C. Costescu, Colecţia de Legiuiri Bisericeşti, Buc. 1916 p.310 şi 311.
10) Constituţiunea a fost sancţionată prin decretul regal nr. 1360 din 28 Martie 1923, publ. în Mon. Of.
nr.282 din 29 Martie 1923.
11) Vidi articolul „Misiune" în revista Adevărul, foaia baptiştilor români din Ungaria, nr. 2 din Aug. 1908
p.28 şi 29, unde se arată împărţirea păstoririi bisericilor pe cercuri destul de mari.
12) CA. Brooks and J.H. Rushbrooke, Baptist Work in Europe, London, 1920 p. 52,53.
13) Cei întorşi în ţară au fost: Silvestru Ungureanu, Silvestru Andriciuc, Rusti Nicolae, Oltean Gheorghe
şi C. Stanciuc.
14) GA. Brooks and J.H. Rushbrooke, o.c. p.51,52.
15) Idem, ibidem p. 49,50.
16) Vidi Declaraţia lui C. Adorian din 25 Aug. 1919 depusă ca răspuns la chestionarul Prefecturii
Capitalei.
17) Vidi articolul Seeing, Hearing and Feeling in Roumania, de W. Y. Quisenberry, publ. în The Baptist
Recorder din 8 Nov. 1923, despre vizita lor la bis. din Bucureşti.
18) Din Jegălia a căzut pe frontul de la Topraisa neînfricatul predicator Dumitru V. Toancă.
19) Ioan Dan, Referat Jubiliar, ţinut la 19 Dec. 1956 cu ocazia împlinirii a 30 ani de la Inaugurarea casei
de rugăciune din Cluj Mănăştur, în manuscris; cf. şi cazul lui Justin Ciorogariu din Râu-de-Mori, Haţeg,
sau Valerie Zorlenţan din Fibiş, etc. etc, care la revenirea de pe front au întemeiat biserici baptiste.
20) Cazul din Răcăjdia cu Gh. Albu, Ciclova Română cu Vichen-tie Percea, Firiteaz cu Sima Popovici,
Cioara cu Nic. Petrescu, etc.
21) CA. Brooks and J.H. Rushbrooke op. cit. p.52.
22) Idem, ibidem, p.52.
23) Vidi articolul „ Un Far Mîntuitor," publ. în Farul Mânt. nr. 1 din 1 Dec. 1919 p.l.
24) După statistica înaintată la Alianţa Mondială Baptistă de conducerea Uniunii.
25) Vasile Berbecar, „Congresul nostru,11 în Farul Mânt. nr.4/920 p.28.
26) Articolul „Este libertate religioasă în România?" în revista Creştinul nr.8/921 p.l 18.
27) CA .Brooks and J.H. Rushbrooke, op.cit. p.52.
28) Vidi ordinea de zi a congresului, publ. în Farul Mânt. nr. 1/1919 p.8.
Pagina 20
Pagina 21
29) Vidi„MagyarorsagiBaptistakStatisztikaja,"din 1908şi 1911 j păstrate în arhivă. Ele conţin toate rubricele în trei
limbi: Ungara, Germana şi Româna.
30) Vidi „Chemarea" datată 10 Iunie 1919, adresată tuturor fraţilor pentru evanghelizarea poporului românesc.
31) E.W. Seton-Watson, Histoire des Roumains, Paris 1937, p.A şi 425; cfg. Enclicl. Minerva, Cluj, 1930 p.451.
32) Haralambie C. Dumitru şi Niţă D. Şerban, înfiinţarea Bis. Baptiste din Jegălia, în manuscris.
33) Yvone, Adventiştii înaintea Tribunalului, în ziarul Dimineaţa din 23 Sept. 1910.
Preşedintele Adunării de la Alba lulia.

Adunarea de la Alba Mia


I. Ţirban Silvestru Ungurean
Gh. Florian
Ioan Branea
Pagina 22
Ioan Popovici-Petriş Pagina 23
Comitetul Uniunii cu J.H.Rushbrooke şi CA. Brooks
Şcoala Duminicală Copiii Bucureşti
Octavian Goga
Pagina 24
Pagina 25
Predicatorii din Basarabia cu delegaţia Uniunii
Pagina 26
O întrunire a tineretului din Banat în 1930
Capitolul II
ORGANIZAREA CONFESIONALĂ, FORMAREA UNIUNII
BAPTISTE
După alipirea tuturor provinciilor şi formarea României Mari, se simţea tot mai mult nevoia alcătuirii unei
organizaţii, care să unească la un loc pe toţi baptiştii din întreaga ţară, să-i reprezinte şi să exprime
legătura frăţească, să îndeplinească toate lucrările pentru organizarea confesională a bisericilor baptiste.
Credinţa baptistă, din punct de vedere al doctrinei, exclude total orice ierarhie şi se situiază pe poziţia
noutestamentală că biserica locală este unica instituţie poruncită şi instituită de Domnul Isus Hristos şi că
în biserică sînt numai două feluri de slujitori,(1) şi anume:
(a) păstorii, care mai poartă denumirile de episcopi, presbiteri, evanghelişti, prooroci, şi se ocupă numai
cu problemele spirituale;
(b) diaconii, care se ocupă cu slujirea în cele materiale şi cu mila creştină.
Totuşi aceasta nu exclude posibilitatea fondării sau a întemeierii, în anumite condiţiuni istorice sau
sociale, a unor organizaţii supra-bisericeşti.
Este adevărat că în Noul Testament nu este arătată vreo altă organizaţie în afară de biserică, şi deci este
firesc să nu se vorbească de slujitorii unor asemenea organizaţii. Problema care s-a pus pretutin-denea la
baptişti a fost: oare opreşte Noul Testament întemeierea unor
Pagina 27
asemenea organizaţii atunci cînd necesităţile sociale sau anumiJ scopuri lucrative de educaţie, binefacere,
apărare şi misiune pretind saa pledează pentru înfiinţarea şi existenţa lor? Toţi credincioşii baptişti de
pretutindenea au crezut şi cred că nu există şi nu trebuie pusă vreo interdicţie la înfiinţarea unor astfel de
organizaţii, dar cu condiţia,« aceste organizaţii facultative, să nu se suprapună, să nu ştirbească
suveranitatea sau independenţa spirituală a bisericii, sau să-şj însuşească drepturi în acţiunile ce aparţin
revelaţional numai bisericifl
PRIMELE ACŢIUNI DE ORGANIZARE
Călăuziţi de aceste principii şi constatîndu-se absoluta necesitate a întemeierii unei organizaţii care să
unească toate bisericile baptiste din România Mare, bărbaţii însemnaţi între baptişti, cum au fost, Con-
stantin Adorian, păstorul bisericii din Bucureşti, Radu Taşcă, păstorul bisericii din Curtici, Vasile
Berbecar şi Todor Sida din Buteni, care se cunoşteau fie personal, fie numai după nume, au intrat în relaţie
de corespondenţă, încă în Decembrie 1918, imediat după Unire. Pentru a putea discuta şi perfecta bazele şi
forma unei asemenea organizaţii era necesară o întîlnire a celor mai reprezentativi bărbaţi. Printr-un lung
schimb de scrisori între C. Adorian, Radu Taşcă, Vasile Berbecar şi Todor Sida, s-a căzut de acord, că e
mai nimerit să se deplaseze C. Adorian la Buteni, decît să vină ardelenii la Bucureşti. ^ Ca însoţitor, C
Adorian 1-a luat pe Gh. Nicoară, care era de fel din comuna Vîrfurile, de pe Valea Crişului Alb, venit la
Bucureşti înainte de război, şi era membru al bisericii din Bucureşti. ^3^
înainte de plecare, C. Adorian si Gh. Nicoară s-au consfătuit cu Adam Sezonov de Ia Brăila, cu Beniamin
Schlipf, păstorul bisericii germane din Bucureşti, şi prin scrisori cu Haralambie C. Dumitru de la Jegălia,
Ialomiţa. Iar pentru a avea şi o bază formală în întreprinderea acestei călătorii, s-au redactat două scrisori
de recomandare oficială. Una din partea bisericii baptiste române din Bucureşti semnată de C. Adorian, ca
păstor, de Ioan Branea, ca secretar şi Teodor Mihuţ din partea comitetului. Scrisoarea era datată: 20 Mai
1919, şi în ea se arată că C Adorian urmează să plece, să viziteze toate comunităţile baptiste din întreaga
Ţară Românească, Transilvania, Bucovina, Banat şi Basarabia, cu scopul de a discuta şi ajunge la o
înţelegere cu fraţii noştri conducători asupra modalităţilor cum se va putea organiza şi strînge relaţiile
dintre comunităţile noastre.
A doua scrisoare era din partea bisericii din Brăila, cu data de 7/20mai 1919, semnată de Adam Sezonovşi
Nicolae Petrescu. în aceasta scrisoare se precizează: „împuternicim pe fraţii Constantin Adorian
predicator si Gheorge Nicoară, ca în comitetul ce se va întruni în curind
Pagina 28
Di
udetul Arad, în interesul unirii noastre, să poată isprăvi în numele dstru orice lucru de interes comun despre care
acolo va fi cuvîntuL 'fiindcă aderăm din inimă la unificarea lucrului Domnului ^
CONFERINŢA AD-HOC DE LA BUTENI
La 30 Mai 1919, cei doi mesageri din Vechea Românie, C. Adorian şi Gh. Nicoară, au plecat cu trenul
spre Arad. Sosiţi, ei au vizitat pe fraţii din Arad, din Curtici, şi apoi împreună cu Radu Taşcă au plecat
spre Buteni. Aici la Buteni, Todor Sida şi Vasile Berbecar au invitat mai mulţi predicatori însemnaţi să
vină la Buteni, pentru o conferinţă, la care să se consfătuiască în privinţa unirii pe întreaga ţară. Astfel, în
zilele de 8-10 Iunie 1919 s-au întîlnit la Buteni următorii predicatori: C. Adorian, Gh. Nicoară, T. Sida, V.
Berbecar, Atanasie Pascu, Ştefan Ignea, Ioan Ţirban, Mihai Vicaş, Ioan Popa, Vasile Vanei, Gh. Florian,
Gh. Vărşăndan, Ilie Mariş şi I. Farcaş. Prin aceşti predicatori au fost reprezentate Crişana, Banatul, şi
Vechea Românie.
La această conferinţă ad-hoc au fost dezbătute mai multe probleme. Cele mai importante, asupra cărora s-
au adus hotărîri de acord unanim, au fost:
1) Formarea unei organizaţii, care să fie denumită Uniunea Comunităţilor Baptiste Române, şi numit ca
preşedinte provizoriu C. Adorian, ca vice-preşedinte provizoriu I. Popa şi secretar provizoriu V. Berbecar;
2) Necesitatea editării unei reviste pentru toţi baptiştii, care să poarte titlul Farul Mântuirii şi să fie
redactată la Bucureşti.
3) Convocarea unui congres, care să aducă hotărîri valabile şi legale în toate chestiunile de organizare;
4) Păstrarea cercurilor de misiune în lucrarea de propovăduire.
5) Intervenirea imediată la autorităţi, cînd se întîmpină greutăţi;
6) însărcinarea lui C. Adorian de a ţine legătura cu Alianţa Mondială Baptistă şi cu fraţii din alte ţări
7) Redactarea unei Chemări către toţi credincioşii baptişti din România.
Aşa a luat naştere, la această conferinţă ad-hoc, Uniunea Comunităţilor Baptiste din România.
La numai cîteva zile după Conferinţa ad-hoc de la Buteni s-au şi văzut roadele hotărîrii formării Uniunii.
Cînd pretura plasei Şebiş, cu ord. 244/1919 a interzis serviciile divine de după amiază şi seara,
procesiunile mortuare cu fanfare, etc, Ioan Popa, ca vicepreşedinte, şi Vasile Berbecar, ca secretar, au
înaintat un memoriu de protest foarte energic, cu invocarea hotăririlor de la Adunarea Naţională de la Alba
falia, a principiilor lui Wilson, cît şi legile existente şi l-au înaintat
Pagina 29
Prefectului judeţului Arad. ^ De asemenea, Vasile Berbecar, c
secretar provizoriu al baptiştilor români, a obţinut o audienţă la sub
prefectul judeţului Arad, în cadrul căreia i-a prezentat legalitatea
întrunirilor cultice ale bisericilor baptiste şi a obţinut anularea or
dinului de interdicţie. El a trimis imediat o scrisoare oficială
primpretorului din Şebiş şi-1 încunoştinţează, că: „Noi baptiştii
(pocăiţii) din plasa Şebiş avem voie a ţine convenirile noastre bisericeşti
cu tot acea libertate, care am avut-o şi mai înainte..." ^' Asemenea
adrese au urmat în şir.
Pentru ţinerea Congresului hotărît la Conferinţa ad-hoc, Vasile Berbecar a făcut o cerere de aprobare către
Consiliul Dirigent, de unde a primit următoarea adresă: „România, Consiliul Dirigent, Resortul Afacerilor
Interne. Siguranţa Publică. Nr. 12,953/1919. Domnului Vasile Berbecar, secretarul sectei baptiştilor
Buteni Binevoiţi a cunoaşte că Comandamentul Zonei de Supraveghere, prin rezoluţia Nr. 4211 din 10
Sept. 1919, nu aprobă cererea dvs. pentru a ţinea congres. Sibiu 14 sept.1919."^
PRECONGRESUL DE LA BUCUREŞTI
în urma faptului că, din cauza stării de război, nu s-a putut obţine aprobarea pentru ţinerea unui congres la
Buteni sau Curtici, conducerea Uniunii, C. Adorian şi V. Berbecar au hotărît convocarea la Bucureşti a
„Primului Congres Baptist din România." Pentru Bucureşti a fost mai uşor să se obţină aprobarea şi astfel
s-a întocmit o ordine de zi. Convocarea s-a făcut pentru zilele de „Vineri 28, Sîmbată 29 şi Duminică 30
Noembrie stil nou, 1919." Pe ordinea de zi au fost trecute 35 puncte, cu teme de mare interes, teme
educative şi informative pentru frăţietate, ce urmau a fi prezentate de 16 raportori. ^
Desigur, cei doi conducători provizorii ai Uniunii au considerat că bisericile îşi vor putea trimite delegaţi
şi congresul se va putea ţine şi astfel se va face organizarea confesiunei baptiste. Ori, cum situaţia politică
încă nu intrase pe făgaş normal, călătoriile erau şi greoaie şi costisitoare, banii în provinciile alipite erau
alţii decît la Bucureşti, şi alte cauze au făcut ca delegaţii bisericilor din privinciile alipite să nu poată veni
la Bucureşti, decît doar un număr restrîns de predicatori.
în această situaţie, cei doi conducători au hotărît să amîne congresul, dar să se ţină o întrunire frăţească cu
acei veniţi şi să discute alte probleme. Conferinţa a căpătat rolul de precongres, redactîundu-se două
protocoale. în primul se observă că s-a votat aceeaşi hotărîre de întemeiere a unei organizaţii, „Uniunea
Comunităţilor Baptiste Române din România Mare, "şi s-a votat aceeaşi conducere provizorie de la Con-
ferinţa ad-hoc de la Buteni, cu schimbarea vicepreşedintelui; în locul Pagina 30
ui ioan Popa a fost numit Gh. Florian de la Talpoş, şi s-a format şi un mitet provizoriu compus din: Todor
Sida, Radu Taşcă, Mihai Vicaş, Munteanu, Ştefan Igna, Ioan Popa, I. Ţirban, Gh. Nicoară şi Nicolae
etrescu. Biroul Uniunii şi-a fixat sediul în Bucureşti, Strada Toamnei EÎ05. în al doilea protocol s-a
legalizat apariţia revistei „Farul
bântuirii," ca organ al „Uniunii Comunităţilor Baptiste Române."
edacţia la Bucureşti, la biroul Uniunii. (9)
Sîmbătă, a doua zi a Precogresului au avut loc discuţii disciplinare şi directive pentru şcolile duminicale,
precum şi despre lucrarea între femei şi tineret. Această împărtăşire de experienţe, instruire în metodele de
lucru a fost foarte folositoare, inspirativă pentru cei prezenţi. S-au dat sfaturi şi îndrumări preţioase de
Beniamin Schlipf, păstorul bisericii germane din Bucureşti, bun teolog şi evanghelist. Duminică au asistat
cu toţi şi au contribuit la serviciile bisericii române si germane.' ^ Despre lucrările Precongresului nu s-a
publicat nimic în revistă, decît s-a comunicat prin scrisori unor cercuri bisericeşti mai mari şi unor bărbaţi
reprezentativi din fiecare provincie. (n^
PRIMUL CONGRES ŢINUT LA BUTENI
Pentru ca toate hotărîrile în ce priveşte organizarea confesională a bisericilor baptiste, luate la Conferinţa
ad-hoc şi la Precongres să aibă absolută valabilitate şi spre a se întocmi un statut, conducerea provizorie a
Uniunii a hotărît şi făcut demersurile necesare. Cum situaţia se mai normalizase, s-a obţinut aprobarea, şi
astfel au convocat Congresul Uniunii la Buteni, judeţul Arad pentru zilele de 14-16 Februarie (stil nou)
1920. în revista Farul Mântuirii a apărut, cu litere mari, anunţul: „ Congresul Uniunii Comunităţilor
Baptiste Române se va ţine la Buteni, judeţul Arad în zilele de 14,15 şi 16 Februarie, 1920, stil nou." <12)
Aşa cum se aştepta, Congresul a fost foarte reprezentativ şi cu foarte mulţi delegaţi şi participanţi. în
reportajul publicat în revistă, citim: „în zilele de 14-16 Februarie st.n. anul curent, fraţii noştri au venit în
gloate la Primul Congres al Uniunii Comunităţilor Baptiste Române din România. Ce mulţi fraţi au venit
din toate părţile; din Regat, Dobrogea, Moldova, Basarabia, Transilvania, Banat, Crişana şi părţile
ungurene. O privelişte măreaţă! Nu aflu cuvinte pentru a descrie bucuria tuturor aici adunaţi... Ce onoare
pentru Buteni a avea un aşa număr impozant adunaţi la un Congres de organizare generală. Propriu zis,
aici s-au pus stîlpii Uniunii noastre. Deja Marţi au început a veni musafiri şi Miercuri au început a veni
membrii comitetului provizoriu al Uniunii noastre. Joi a început comitetul activitatea sa sfătuitoare, ca să
aibă ce aduce Vineri şi Sîmbătă înaintea delegaţilor,
Pagina 31
reprezentaţi a celor 600 de adunări din România Mare."
Reportajul continuă: „Vineri dimineaţa la orele 10 s-a deschişi Congresul de fr. Todor Sida, premergătorul
Comunităţii Buteni, care cu cuvinte calde a salutat pe toţi delegaţii sosiţi... După deschidere, prezindentul
Congresului, fu cu unanimitate denumit fratele T. Sidrf Apoi au urmat referatele fraţilor şi anume: fr. I.
Popa despre Puterea unirei şi folosul centralizării Gh. Nicoară Organizarea noastră. Radu Taşcă Lipsa
lucrătorilor. Vasile Berbecar Starea cea tristă a cornA unităţilor noastre şi îndreptarea ei. Ioan Ţirban
Prosperarea misiunii Gh. Nicoară Economia financiară şi casieria centrală. Todor Sida Starea actuală
a casieriei centrale. Radu Taşcă Şcoala de misiune şi folosul ei Vasile Berbecar Şcoala Duminicală. C.
Adorian Societatea tinerimei Mihai Vicaş Literatura noastră. Vasile Berbecar Cultivarea^ cîntului
Avram Oală Femeia ca sprijin al misiunii Gh. Vărşăndanj Văduvele, orfanii, săracii şi bătrinii noştri
Radu Taşcă Dobrogea şi Hris tos. N. Petrescu Moldova şi noi C. Adorian Lupta noastră. N. Mun-j teanu
Localurile de adunare ca stil, acustică, comfort şi arhitectură. GhJ Florian Unificarea cultului divin.
Mai toate aceste referate au fosil petrecute de cîte o discuţiune binecuvîntată de Dumnezeu."
Asupra „discuţiunilor" la referatele prezentate în Congres, repor-1 tajul dă următoarea relatare: „De
exemplu organzarea a pretins mult I timp, dar s-a şi discutat foarte detailat. Apoi, lipsa lucrătorilor a adus!
multă lumină la cei ce nu o cunoşteau. Starea actuală a casei centralei a rezultat aceea, că fiind ea goală,
s-a ridicat o colectă de peste 12.000 J coroane. Şcoala de misiune a rezultat acea, că s-a adus acea hotărîre
frumoasă pentru lucrătorii noştri, că, în ziua de 1 Mai să se înceapă un curs biblic, care va dura şase
săptămîni. Locul nu s-a hotărît. Probabil va fi în Buteni sau alt Ioc. Şcoala duminicală a rezultat aceea, că
fraţii îngrijindu-se de viitorul copiilor, au ales pe fr. Vasile Berbecar, ca supraintendentul şcoalelor
duminicale... La literatura noastră, încă s-a ţinut o mai lungă discuţie, şi s-a dovedit că fraţii noştri, nu stau
indiferenţi faţă de aceasta. Pentru acest lucru s-a arătat un interes cald şi s-au deschis inimile şi mîinile
pentru un fond literar, ceea ce a rezultat o sumă frumoasă... Cultivarea cîntului a adus o însufleţire mare
între fraţi şi un dor după învăţătură. S-a hotărît deci a fi un curs de învăţămînt pentru tineri, din care să iasă
dirigenţii de cor, cu voce şi instrumente. Ca profesor la acest curs fu denumit fr. Vilmoş Lajos, dirigintele
corului din Siria, la care şi fr. V. Berbecar îi va sta în ajutor. Acest curs are a se începe cît mai curînd..."
^13^
La Congres s-au ales noii conducători ai Uniunii, cu mandat deplin. în reportaj citim: „A urmat alegerea
noului comitet dirigent al Uniunii noastre. Acest comitet este reprezentat din toate părţile ţării
Pagina 32
unită. Din Regat, Basarabia, Bucovina, Dobrogea, Transilvania, Banat, Crişana şi partea ungureană.
Acest comitet constituindu-se a ales, în funcţia de preşedinte pe Constantin Adorian, vicepreşedinte pe Gh.
Florian, secretar general pe Vasile Berbecar, casier Todor Sida, şi s-a împărţit pe resoarte, misiune,
domenii, cultură, etc."(14)
Tot din reportaj aflăm că în fiecare seară, începînd cu Miercuri, au avut loc servicii de evanghelizare, la
care între predici au cîntat corul si fanfara din Buteni, iar Sîmbătă au sosit corurile mixte din Siria şi Xgrij.
Autorul reportajului scrie: „Mulţi ani au să treacă, dară bucuria avută la Primul Congres al Uniunii
baptiştilor români îşi va ţinea pomenirea la acei ce au luat parte la el"^ '
Conducerea a fost aleasă pe timp de trei ani, că Vasile Berbecar notează la încheierea reportajului:
„Congresul viitor, peste trei ani, careva fi probabil la Curtici ţinut..." Deci, încă de la început, alegerea
conducătorilor de la Uniune a fost trienală, aşa cum se făcea şi la baptiştii din alte ţări.
în anuarele statistice ale Alianţei Mondiale Baptiste, de fiecare dată Uniunea Baptistă din România a fost
trecută, ca fondată în anul 1919. (16) La fel, pe vechile imprimate ale Uniunii era trecut Fondată în 1919.
ADOPTAREA STATUTULUI ORGANIC
La Congresul de la Buteni, în ziua de Sîmbătă 15 Februarie 1920, a fost supus spre discutare şi aprobare
proiectul întocmit şi admis în prealabil de comitetul provizoriu, al unui statut de organizare şi funcţionare,
întitulat: Statul Organic al Uniunii Comunităţilor Române din România Mare.
Delegaţii la Congres, după discuţii l-au aprobat întocmai. La ariticolul 63, aliniatul 2 este scris: „Aceste
regule de organizaţiune, fiind citite la Congresul Uniunii Comunităţilor Baptiste Române din România,
ţinut la Buteni jud. Arad, la 15 Febr. 1920, s-au aprobat în toate." (l7)
Statutul acesta avea XIV capitole şi 63 articole. Prin prevederile statutului, confesiunea baptistă din
România avea, din punct de vedere organizatoric, trei instituţii: biserica şi ramurile ei; comunitatea, care
putea fi din mai multe biserici, şi în unele cazuri dintr-o singură biserică; Uniunea, care se compunea din
toate comunităţile.
Uniunea avea drept scop: ca lucrările administrative să fie după o regulă, ca interesele lor comune să fie
apărate, ca scopul lor nobil să fie cu mai mare succes reprezentate faţă de autorităţi. ( -1
întregul comitet al Uniunii se compunea din 17 persoane şi o
Pagina 33 comisie de controlori de 5 persoane şi era ales pe un termen de 3 ani.(19l Copiii
credincioşilor baptişti, ai membrilor bisericilor, erau numiţi în statut: „aparţinătorii baptiştilor."(20)
NOTE BIBLIOGRAFICE
1) Filipeni 1:1; I Timotei 3:1-13, etc.
2) Toate aceste amănunte au fost primite de autor de la fr. C Adorian în anul 1953.
3) Amănuntele au fost primite de la fr. Gh. Nicoară, tot în anul 1953.
4) Ambele scrisori sînt păstrate în original.
5) Memoriul e datat Arad 15 Iunie 1919.
6) Scrisoarea oficială are Nr. 7/1919 si e datată Buteni la 26 Iulie 1919.
7) O adresă similară cu Nr. 10705 din 27 August 1919 a fost trimisă Prefectului judeţului Arad,
spre a pune în vedere secretarului provizoriu al baptiştilor români din Buteni, că nu se aprobă
congresul fiind stare de război.
8) Vidi Farul Mântuirii Nr. 1 din 1 Dec. 1919, pag. 8 ariticolul de convocare: Primul Congres...
9) Ambele protocoale au fost semnate de C. Adorian, preşedinte şi V. Berbecar secretar, şi
poartă data, „Vineri 28 Nov. st.n. 1919."
10) După mărturiile fr. C. Adorian.
11) Vidi Farul Mântuirii Nr. 2 din 1 Ian. 1920, la pag. 16, col. 3 jos.
12) Idem Farul Nr. 3 din 1 Febr. 1920, pag. 22 col. 3.
13) V. Berbecar, „Congresul nostru," în Farul Nr. 4 din 1 Martie 1920, pag. 28.
14) Idem, ibidem pag. 29, col. 1.
15) Idem, ibidem pag. 29, col. 2.
16) Vidi The Baptist World Alliance pe 1927 pag. 24, 25; cf. si Anuarul pe 1928 p. 24,25.
17) Vidi Statului Organic al Uniunii, apărut.
18) Art. 9 din statut.
19) Ibidem, art. 10 şi 19.
20) Ibidem, art. 55.'
Pagina 34

TodorSida
C. Adorian
Radu Taşcă
Pagina 35

Tineri din Bucovina la Cernăuţi


Biserica Talpoş
Corul din Talpoş

O întrunire la Şiclău

Pagina 36
Congresul tinerilor din Basarabia
Pagina 37

încredinţarea steagului tineretului


La mormîntul lui Mihai Cornea, Diosig.
Capitolul III
Pagina 38
ACTIVITATEA MISIONARĂ ŞI EVANGHELISTICĂ
în centrul preocupărilor, nu numai a predicatorilor, ci a tuturor membrilor bisericilor baptiste era mărturia
Evangheliei atît cu graiul cît şi cu traiul, pentru ca alţii să fie cîştigaţi la credinţa noutestamen-tală.
Creşterea şi întărirea continuă a mişcării baptiste prin mărturia de la amvon şi cea personală a
predicatorilor precum şi a tuturor membrilor a fost şi este o lege biblică, care a fost cristalizată în formula:
„Fiecare baptist un misionar." ^ Bătrînii şi predicatorii căliţi şi experimentaţi în lucrarea de pionierat au
transmis spiritul lor de mărturie, devotamentul şi consacrarea lor, generaţiei mai tinere şi au condus prin
atitudinea şi exemplul lor o grandioasă operă de răspîndire desfăşurată a învăţăturilor evanghelice,
noutestamentale ale credinţei baptiste. Prin lucrarea lor, ei au deschis drumul marilor treziri, ce au produs
treceri mari la credinţa baptistă, şi prin lupta lor cu adversarii s-au călit şi s-au format, ca neînvinşi
apologeţi ai dreptei învăţături noutestamentale. în multe locuri, membrii simpli au devenit foarte buni şi
conştienţi misionari, buni combatanţi şi oameni de linia întîia ln torentul de entuziasm al credinţei şi
propovăduirii Evangheliei.
Odată formată Uniunea Comunităţilor Baptiste, şi fiind înfăptuită unirea frăţească, prin congrese, prin
conferinţe ^ucaţionale, prin cursuri biblice, prin călătorii şi vizite misionare, s-a
Pagina 39 difuzat direct şi indirect o influenţă misionară, un spirit evanghelistul o îndatorire
conştientă de mărtuire personală. Referatele de la eoni grese au constituit o generalizare a
experienţei multilaterale a lucrării de răspîndire a învăţăturilor de credinţă. Consfătuirile
pastorale au reafirmat de fiecare dată fidelitatea faţă de Cuvîntul Domnului scris, ca singura
autoritate în materie de credinţă şi practică religioasă, şi dreptul fiecărui credincios de a
interpreta Biblia, prin iluminaţia Duhului Sfînt. Fermitatea în credincioşie şi misiune, cu care au
activat predicatorii şi cei mai mulţi membrii, a dus la promovarea şi creşterea, bisericilor baptiste,
la o tot mai largă cunoaştere a crezului baptist.
REORGANIZAREA CERCURILOR BISERICEŞTI
Deşi cercurile bisericeşti, formate cu mult timp înainte, nu au fos prevăzute în statutul prim,
totuşi ele au fost menţinute, ca cea mai buni formă misionară şi pastorală, în condiţiile existente
pînă la anul 1930 Totuşi, în statutul modificat în 1923, la cel de al IV-lea Congress ţinut la
Oradea Mare la 13-14 Noembrie 1923, au fost prevăzute şi cercurile bisericeşti/2^ Acestea au
fost însă reorganizate, printr-o nouă împărţire, ca fiecare să aibă un număr mai mic de biserici.
S-a mărit şi numărul predicatorilor, prin promovarea altora noi, care au fost ordinaţi ca păstori.
Numărului păstorilor a ajuns în anul 1927 la cifra de; 915. Cifra aceasta este dată de episcopul
ortodox de la Arad, Grigoriei Comşa, în cuvîntarea sa în Senatul României, cu ocazia discutării
Legii Cultelor din 1928. El a spus textual referindu-se la baptişti: „Ştim cu\ toţii, că dintre cei 915
predicatori, care mişună ca furnicile la noi în ţară, doar trei îndeplinesc condiţiunile ..."^ Se
referea la condiţia ca predicatorii să aibă bacalaureatul sau alte studii echivalente.
Cu toate că sistemul cercurilor bisericeşti avea şi aspectul său negativ, fiindcă păstorul putea
ajunge abia odată pe lună la o biserică, sau în unele cazuri chiar mai rar; totuşi avea şi latura
bună: a creat condiţii pentru promovarea şi dezvoltarea elementelor locale. Acest fapt a fost de o
mare importanţă, fiindcă stimula identificarea localnicilor cu interesele cauzei, încrederea lor în
folosirea de către Duhul Sfînt, hotărîrea lor de a-şi aduce contribuţia la creşterea spirituală şi
numerică a bisericii. Aceşti bărbaţi localnici s-au maturizat şi şi-au format o personalitate de
lucrători ai Evangheliei. în acelaşi timp, păstorul I cercual, fiind din altă parte, avea un prestigiu,
se bucura de un respect ] şi o consideraţie în faţa prietenilor şi a ascultătorilor.
Sesizaţi de avîntul mare al bisericilor baptiste, duşmanii şi-au dat seama imediat, că păstorii sînt
cauza succesului, de aceea au căutat şi au reuşit să pună fel de fel de piedici. Astfel l-au
determinat pe Oc-tavian Goga, ministrul cultelor, să dea o dispoziţie circulară, către toate |
Pagina 40
prefecturile de judeţ din ţară, cu o formulare de dicizie ministerială, în care la punctul 7 se
prevedea: „Predicatorii pot fi numai cetăţeni români si vor putea funcţiona numai la o singură
comunitate religioasă cu autorizaţia Ministerului de Culte. "^ E foarte curios faptul că Gh. Cris-
tescu (deputat comunist) a făcut o interpelare în Camera Deputaţilor, despre „Persecuţii şi
îngrădiri a libertăţii cultului, care s-ar exercita asupra unor secte religioase noi pentru ţara
noastră cum sînt: baptiştii, nazarinenii, adventiştii, etc." După răspunsul dat de primul ministru
Take Ionescu, a răspuns Octavian Goga, care a spus textual: „Eu nu am dat nici un ordin pentru
închiderea caselor de rugăciuni," deşi acest lucru era cuprins în acelaşi ordin circular. ^ '
Aceasta înseamnă că Octavian Goga, ministrul cultelor, a semnat ordinul redactat de duşmanii
baptiştilor fără să-1 fi cunoscut. Ordinul semnat de Octavian Goga a fost produsul unei evoluţii a
acţiunilor duşmanilor baptiştilor, dar care n-a dăinuit prea mult, fiindcă la intervenţiile străinătăţii,
baptiştii au fost scoşi de sub prevederile acelui ordin. ^ Totuşi ideea de a-i opri pe predicatori, a
continuat să apară în fel de fel de decizii şi dispoziţii. '7) Toată această permanentă grijă de a fi
opriţi predicatorii baptişti, ca şi neîncetatele cereri la Ministerul Cultelor în această privinţă, au
fost preocuparea unor prelaţi ortodocşi, în special a lui Grigorie Comşa. ^
La sesizarea prelaţilor, numeroşi înalţi demnitari au căutat să facă şicane şi ei predicatorilor
baptişti. Astfel, prefectul Iacob de la Oradea, printr-un ordin circular către toate preturilor din
Bihor, opreşte în acel judeţ orice activitate baptistă şi ordonă: „Propagandiştii vor fi închişi, se
vor dresa acte şi trimite în judecata Curţii Marţiale." în această campanie de stînjenire a
activităţilor predicatorilor şi a bisericilor baptiste au fost implicate şi autorităţile militare.
Comandamentul Vînătorilor emite un ordin către autorităţile civile, în care se prevede la punctul
3 următoarele: „Se vor lua declaraţii şi angajamente scrise de la copii sectelor din fiecare
comună, că nu vor face nici o propagandă." Iar la punctul 4: „Imediat ce se vor găsi
propagandişti baptişti, atît între soldaţi, cît şi între populaţia civilă se vor aresta imediat, iar sectei
cărora aparţin i se va ridica orice drept de adunare, chiar pentru rugăciune." ^
Compania de jandarmi din Arad, cu un ordin circular cere „extra urgent" tabele nominale de toţi
propagandiştii baptişti, conferenţiari, preoţi, etc, şi scrie: „Veţi avea în vedere că sînt misionari
ce umblă din sat în sat şi propagă aceste religii '*-10^ Păstorul Ştefan Igna de la Lalaşinţi a
comunicat Uniunii, că este oprit de Pretura plasei Birchiş, de a se deplasa la bisericile pe care le
păstoreşte şi Uniunea face o intervenţie la Ministerul Cultelor, cerînd a se da dispoziţii
primpretorului de la Birchiş din Banat, spre a nu împiedica pe pastorul Ştefan Igna în exer-
Pagina 41 citarea funcţiunii sale pastorale, întrucît dispoziţiunile cuprinse în ordinul Nr.
15.831/1921, acel semnat de Octavian Goga, au fost anulate prin ordinile Ministerului Cultelor
Nr. 68.135/1921 şi Nr. 2143/1922 şi s-a recunoscut libertatea religioasă. W
Din aceste cîteva exemple, luate dintre alte zeci de ordine şi dispoziţii, se poate observa clar că
duşmanii baptiştilor au căutat prin toate mijloacele de interdicţie să împiedece misiunea, pe care
o făceau predicatorii baptişti, care deşi erau fără vreo pregătire superioară, aveau însă zel
fierbinte, entuziasm şi devotament în lucrarea la care au fost chemaţi, şi astfel munca lor a fost
mult binecuvîntată de Dumnezeu, şi bisericile baptiste creşteau chiar în vremuri de persecuţie.
REGULA: FIECARE PASTOR UN BOTEZĂTOR
înainte de 1919, păstorii erau, unii cu drept de a săvîrşi Cina Domnului şi celelalte acte de cult,
dar nu şi cu dreptul de a îndeplini actul botezului; iar alţii, acei cu o mai îndelungată activitate,
aveau numai ei dreptul de a săvîrşi actul botezului. Acest drept îl acorda conferinţa
predicatorilor. Regula aceasta a fost instituită de Henry Meyer, misionarul german, şi de Mihai
Cornea, cu explicaţia că acel ce săvîrşeşte botezul trebuie să fie un bărbat neifluenţabil şi foarte
atent la primirea candidaţilor pentru botez, spre a nu se strecura în biserici elemente
neconvertite şi nenăscute din nou. Datorită acestei rînduieli care, deşi nu avea temei biblic,
totuşi a fost observată cu multă atenţie de predicatori în Transilvania, Banat şi Crişana, în aceste
provincii au fost numai cîţiva botezători.
După formarea Uniunii, deci după 1919, această regulă nu s-a mai respectat, ci fiecare
predicator, devenit păstor, prin ordinare, îndeplinea toate actele de cult, inclusiv actul botezului.
Faptul acesta, nu numai că aplica întocmai regula din Noul Testament, dar a ajutat la progresul
şi creşterea bisericilor şi a constituit un stimulent misionar, prin egalarea tuturor păstorilor între
ei. De acum nu mai era nevoie să se aştepte timp îndelungat pînă la venirea păstorului
botezător. Fiecare biserică îşi avea păstorul său local sau cercual. Ca urmare, botezurile s-au
putut ţine în fiecare localitate, cu orice număr de candidaţi şi la data ce convenea bisericii
respective. Astfel, lucrarea de cîştigare a sufletelor la credinţă a fost tot mai intensă, şi cu sporite
strădanii/12^
INTENSIFICAREA AFIRMĂRII CREZULUI BAPTIST
întrucît funcţionarii administrativi şi poliţienişti mutaţi cu serviciul în provinciile alipite proveneau
din Vechiul Regat, şi nu aveau aproape de loc cunoştinţe despre credinţa baptistă, predicatorii şi
mai
Pagina 42
ales conducătorii Uniunii şi ai Comunităţilor s-au văzut siliţi să dea explicaţii mai ample, după
cum erau cazurile.
Aşa de pildă, cînd în 1919 generalul Traian Moşoiu se afla cu cartierul său general la Oradea, şi
fiind influenţat de prelaţii locali, a dispus închiderea tuturor caselor de rugăciune baptiste, o
delegaţie de baptişti, condusă de Mihai Vicaş, i-a cerut şi a fost primită în audienţă. Generalul le-
a ascultat doleanţa expusă în limbajul lor bihorean, şi cînd predicatorii i-au spus că şi ei sînt
români, generalul, prompt le-a pus întrebarea: „Ce fel de români sînteţi voi?" Tot prompt, Mihai
Vicaş i-a răspuns: ,.Să trăiţi, Domnule General, noi sîntem români româneşti!"S'
Răspunsul a fost hazliu, dar a pus la punct problema naţionalismului la baptişti, căci tema
aceasta a fost mult fluturată de clerici, şi cu ea Influenţau puternic autorităţile civile şi militare. Ei
susţineau că baptiştii îşi renegă naţionalitatea, că nu mai sînt români/14^ S-a conferenţiat şi s-a
scris foarte mult pe tema aceasta, a desnaţionalizării baptiştilor. S-a mers pînă acolo, încît s-a
scris că „n-ar trebui să existe picior de baptist şi de orice sectant în România." ^15^ Iar episcopul
Grigorie Comşa de la Arad scria: „Autorităţile civile şi militare trebuie să condamne aspru orice
călcări de lege ale baptiştilor. Autorităţile să-şi facă datoria, căci altcum scade autoritatea
românismului!'^ ) Şi toţi predicatorii şi-au făcut datoria, întocmai ca Mihai Vicaş, de a spulbera
astfel de învinuiri murdare, inventate spre a stîrni persecuţii. Toţi aceşti predicatori baptişti au
arătat că credinţa baptistă este o reeditare a creştinismului primar, că se acordă o fidelitate ab-
solută Sf. Scripturi, că învăţătura de credinţă creează caractere nobile, oameni buni, harnici şi
paşnici ca cetăţeni, că se pretinde şi stimulează iubirea de aproapele, că credincioşii baptişti sînt
tot atît de buni români, că-şi păstrează naţionalitatea şi iubirea de neam, şi că numai oamenii
răuvoitori au născocit învinuiri aduse pe nedrept.
în anul 1921, după ce Octavian Goga, ca ministru de culte, a deslănţuit, la 1 Aprilie 1921
prigoana împotriva baptiştilor prin semnarea ordinilui Nr. 15.831/1921 redactat întocmai ca o
decizie ministerială. Mai multe delegaţii de conducători baptişti au avut cîteva audienţe în
primele zile ale lui Aprilie, pentru a protesta faţă de nedreptăţile ordonate. . într-una din aceste
audienţe, ministrul Octavian Goga a învitat pe Constantin Adorian, Atanasie Pascu şi Mihai
Vicaş, ca a doua zi să se prezinte din nou la el. A doua zi, cînd aceştia s-au prezentat la
Minister, au fost conduşi într-o sală, unde erau trei preoţi, profesori de Teologie. A venit şi
ministrul Goga şi le-a cerut, ca în prezenţa sa, să-şi susţină fiecare punctul de vedere doctrinal.
Cum era şi firesc, predicatorii baptişti au mînuit Biblia cu multă îndemînare, Şi la orice temă sau
doctrină aduceau texte biblice de sprijin, în timp ce
Pagina 43
ceialalţi produceau doar citate din istorie. După aproape două ore, Oc-tavian Goga s-a ridicat şi a felicitat
pe predicatorii baptişti pentru felul cum au mînuit Sf. Scripturi. La 15 Aprilie acelaşi an, în întrevederea sa
cu Dr. J.H. Rushbrooke şi Dr. Glover din Anglia, Octavian Goga i-a elogiat pe cei trei predicatori baptişti
pentru iscusinţa lor cu care mînuiau textele biblice. *17) De atunci, după acea confruntare doctrinală,
Octavian Goga şi-a schimbat total părerile despre baptişti şi nu i-a mai prigonit. Era însă de acum greu
chiar pentru el să oprească valul persecuţiilor.
Predicatorul Vasile Enaşcu de la Potoc a fost şi el dat în judecată şi la Tribunalul din Oraviţa, în anul
1921, judecătorul necunoscîndu-i pe baptişti, i-a cerut să arate chiar acolo, în sala de judecată, cum ţine el
un serviciu divin. Fără să stea pe gînduri, Enaşcu a început să cînte, s-a rugat şi a citat un text din Biblie,
apoi a început să predice despre pocăinţă, ca şi cînd ar fi fost într-o biserică, apoi iar s-a rugat. Cînd
Enaşcu şi-a înpreunat mîinile pentru rugăciune, imediat, judecătorul s-a ridicat în picioare şi a făcut semn
tuturor celor din sală să se ridice şi ei. Iar cînd Enaşcu a terminat rugăciunea, judecătorul i-a spus:
„Domnule, du-te şi fă-ţi slujba mai departe, astfel de oameni, nu pot fi condamnaţi."(18)
După instalarea ca episcop la Arad, în 1927, Grigorie Comşa a făcut o vizită canonică la Radna. Acolo, în
acea Duminică după masă a convocat la şcoala elementară pe baptişti să discute cu el. Gheorghe
Vărşăndan, păstorul bisericii din Radna, s-a prezentat cu aproape toţi membrii. Imediat au început
discuţiile publice între episcop şi Vărşăndan. S-a ales tema despre botez. Episcopul, în cuvîntul său, dădea
citate din istorie. Vărşăndan i-a cerut să aducă numai texte biblice. Atunci episcopul a adus în sprijinul
botezului copiilor, cazul Lidiei şi a temnicerului din Filipi, spunînd că acolo au fost botezaţi şi copii mici.
Vărşăndan, 1-a rugat pe episcop să deschidă Biblia şi să citească respectivul pasaj. Dar cum episcopul nu
era prea obişnuit cu Biblia, a tot căutat şi n-a găsit locul respectiv. Cînd a văzut Vărşăndan că nu găseşte
locul, i-a spus: „Vă rog deschideţi la Faptele Apostolilor 16." Dar acum, episcopul nu găsea unde este
cartea Faptelor Apostolilor, în fine, după multă căutare a găsit-o, şi triumfător a citit versetul 33 şi a
repetat cuvintele: „a fost botezat el şi toţi ai lui." După care episcopul a repetat: „El şi toţi ai lui, deci şi
copiii lui." - „Da, aşa este scris" a intervenit Vărşăndan, „dar, vă rog uitaţi-vă şi citiţi şi versetul 34 unde
este scris: „După ce i-a dus în casă, le-a pus masa, şi s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Domnul,"
adică, a comentat Vărşăndan, „toţi s-au bucurat că au crezut. Acolo au fost probabil şi copii, dar copii au
putut să creadă şi s-au putut bucura, deci erau la o
Pagina 44
vîrstă de conştientă." Episcopul s-a mai uitat odată în text şi pe un alt ton a reînceput cu istoria. La sfîrşit,
sătenii l-au îmbrăţişat pe Vărşădan si după această discuţie publică, a fost o afluenţă mult mai mare la
biserica baptistă şi în acel an s-au ţinut acolo cîteva botezuri. (19^
Experienţa pozitivă, metodele înaintate de a folosi Biblia şi documentarea pe loc cu pasagii biblice bine
cunoscute şi studiate, aplicate în cadrul discuţiilor, capacitatea de a sesiza diversele aspecte ale învăţăturii
au fost cele mai bune arme ale predicatorilor baptişti la afirmarea credinţei noutestamentale.
VIZITELE MISIONARE tN GRUPURI
Imediat la terminarea stării de război, credincioşii baptişti au început o activitate misionară intensă. Astfel,
Duminica după masa, grupuri de cîte 8-15 persoane, uneori şi mai mulţi, plecau din bisericile mai mari
spre comunele unde erau numai cîte 3-4 credincioşi. Acolo în curtea sau grădina unuia din ei ţineau
servicii divine, la care se adunau şi luau parte uneori chiar sute de săteni localnici, curioşi să asculte
„cîntările pocăiţilor," iar după mai multe cîntări se puneau întrebări, la care se răspundea şi se explicau cu
texte biblice problemele ridicate. în cele mai multe cazuri, pe drum, prin comună, pînă la casa unde urma
să se ţină serviciul divin de evanghelizare, cei din grupul misionar chemau pe oamenii ce stăteau afară de
vorbă, şi-i invitau să vină să asculte Evanghelia. Din cei chemaţi, veneau mulţi, zeci şi chiar sute de
persoane. Dintre aceştia, după ascultarea cîntărilor şi a explicaţiilor, mulţi se converteau la credinţă. ^
De aceea, duşmanii baptiştilor au căutat să oprească asemenea misiuni şi ţinerea de servicii divine sub
cerul liber. Atunci a fost redactat ordinul de oprire care a fost semnat de Octavian Goga. în acel ordin
inchizitorial, la punctul 4, aliniatul 2 din ordinul respectiv se prevedea: „Exerciţiul cultului sub cerul liber
este oprit cu desăvîrşire!" Iar la punctul 9 se preciza: „Este interzis sectanţilor a lua parte, Ui masă sau în grupuri,
la cultul ţinut în casa de rugăciune din alte comuni" *21^ Primpretorul din Radna, într-un ordin circular către toţi
notarii comunali din plasa Radna dispune: „Interzic toate demonstraţiile făcute cu fanfare, inter-Z'° CUr2
eerarea
misionarilor prin sate, precum şi procesiunile din sat în sat." ) Prefectura Judeţului Bihor de asemenea
a dat un ordin circular, în care dispune la punctul 1: „Nu se admite nici o propagandă." Iar la punctul 4:
„Indivizii găsiţi în propagandă religioasă veniţi din alte comune, vor fi trimişi sub escortă în comuna lor,
de care aparţin." ^ Notarul cercual din Miclăuş, judeţul Bihor, pe baza ordinului Primpretorului din Ceica,
cu Nr. 65/1922 a emis la 7 Iulie 1922 ordonanţa Nr. 233/1922b către primăriile comunale pendinte, de a
opri
Pagina 45
cu desăvîrşire trecerea unui baptist dintr-un sat în altul. în consecinţă, călătorii erau cercetaţi, iar
cei baptişti reţinuţi şi pedepsiţi. în ziua de 11 Iulie 1922, ora 3 p.m., plutonierul de jandarmi
Horea Daraban din Dobreşti, Bihor, a pîndit ieşirea din biserica baptistă a locuitorilor din Cîrpeştii
Mari, plasa Ceica, i-a arestat în masă, brutalizîndu-i, pe cei cercetaţi şi bătîndu-i în mod crunt cu
pumnii şi cu arma, iar cărţile bisericeşti le-a confiscat. în comuna Suplacu de Tinca, jandarmeria
a comunicat baptiştilor din localitate, oprirea sub aspre pedepse a trecerii din sat în sat. în
comuna Lunca Sprei, plasa Ceica, primarul comunei, a oprit ţinerea serviciilor divine în biserica
baptistă, pe motiv că ar fi venit să participe la serviciul divin şi baptişti din alte localităţi/24) La fel
în comuna Husasăul de Tinca, Bihor, locuitorii baptişti au fost puşi sub supravegherea
poliţienească, întrucît încercaseră trecerea ce li s-a interzis dintr-o comună în alta. ^
Lupta aprigă, dusă pînă la darea de nenumărate dispoziţii şi ordine prigonitoare, împotriva
avîntului misionar al credincioşilor baptişti îşi are semnificaţia istorică de dovedire a slăbiciunii de
combatere, prin contra misiune sau prin alte acţiuni spirituale de contra balansare, ale vechilor
confesiuni religioase. în ordinul restrictiv al Prefecturii Oradea, prefectul Iacob ordona în scris
primpretorilor din Bihor: „Tabelelor de statistică veţi anexa un referat, în care se va preciza
opinia dvs. asupra mişcării baptiste, precum şi propunerea în privinţa măsurilor mai eficiente ce
ar trebui luate, pentru a micşora această mişcare... paralel cu punerea în aplicare a dispoziţiilor
emise, este necesar de a se lua măsuri şi pentru o mai mare activitate a preoţimii române şi a
presei, pentru a pune la adăpost pe credincioşi. Propanganda baptistă trebuie combătută cu
toată influenta şi cu toate mijloacele de care dispun păstorii sufleteşti şi conducătorii naturali ai
neamului... Dl. General al Diviziei şi domnii episcopi Ciorogariu şi Dimitrie Radu vor da preoţilor
îndrumările necesare." ^ Aspectele inchizitoriale ale acestui ordin, nedemn de vremea civilizaţiei
respective, pus în aplicare în judeţul Bihor, n-au putut opri activitatea misionară şi n-au stăvilit
avîntul şi creşterea bisericilor baptiste.
Din contră, indicii statistici arată că prigoana a produs o agitaţie cu influenţe de simpatie pentru
credincioşii baptişti şi de trecere la credinţa baptistă a unui mare număr de persoane.
Şi în Banat, vizitele misionare au fost reperate şi atacate cu furie. E ilustrativ şi dăm un singur
caz petrecut în Voislova şi redat de ziarul „Luptătorul", din Bucureşti. Credincioşii baptişti Iacob
Morariu, Nicolae Sîntion, Măria Morariu şi Margareta Morariu din Glimboca au plecat la 13
Noembrie 1921 la Voislova să viziteze prietenii lor de credinţă baptistă. Acolo au ţinut un serviciu
divin în casa lui Constan-
Pagina 46
tin Sîrbu, cu alţi prieteni şi ascultători. La sfirşitul serviciului divin a venit preotul ortodox Adam
Avram, înpreună cu învăţătorul comunal si servitorul de la primărie. La intrarea în casă, preotul a
întrebat „Cîţi străini sînt?" I s-a răspuns că sînt patru. Cei patru au fost ridicaţi şi duşi la primărie,
iar acolo au fost deţinuţi pînă s-a dus o căruţă la Rusca Montană după jandarmi. Cînd au sosit,
jandarmii înpreună cu preotul i-au interogat şi bătut crunt pe primii irei credincioşi pînă au
leşinat; jandarmul a bătut cu biciul şi cu băţul, iar preotul cu pumnii, lovind cu toată puterea şi cu
o furie sălbatecă. ( ^
Toate aceste acte nedemne de civilizaţia secolului al XX-lea, au fost o „probă a focului" pentru
credincioşii şi bisericile baptiste. Ei au rezistat, şi-au păstrat credinţa, au lucrat cu rîvnă şi au
luptat continuu pentru libertatea religioasă.
STATISTICA UNEI DECADE
Lucrarea misionară şi evanghelistică a bisericilor şi a membrilor a adus o însemnată creştere
spirituală şi numerică. Noua etapă în care a păşit poporul român în anul 1919, a creat bisericilor
baptiste, - cu toată împotrivirea duşmănoasă şi prigonitoare a unora, care prin poziţiile lor au
Influenţat la persecuţie guvernul şi autorităţile, - un viitor mare, a deschis orizontul unor infinite
posibilităţi. Predicatorii şi bisericile baptiste au fost la înălţime, au corespuns ocaziilor ivite şi le-
au fructificat. Procesul istoric îşi are o înaltă semnificaţie, implicînd trăsături calitative din cele
mai importante pentru înaintarea ascendentă a confesiunii baptiste. înlănţuirea istorică dintre
cele două faze: cea a dominaţiei fostelor stăpîniri şi cea a activităţii unite în statul român, n-a
produs nici o schimbare în caracterul misionar şi evan-ghelistic al credincioşilor baptişti.
Prevederile optimiste de înflorire a bisericilor şi scrutarea în perspectivă a posibilităţilor de
activitate, exprimate la Conferinţa ad-hoc, apoi la Precongres, şi de asemenea la Primul
Congres, precum şi la toate întrunirile bisericeşti cercuale şi-au găsit expresia realizărilor în
cifrele statistice, în indicii de continuă creştere şi de dezvoltare a bisericilor baptiste.
Este important faptul că pînă şi cei mai neînduplecaţi duşmani ai baptiştilor au fost nevoiţi să
recunoască istorica dezvoltare a bisericilor baptiste. Astfel, chiar episcopul Aradului, Grigorie
Comşa, care a fost, cîţiva ani înainte de alegerea sa ca episcop, director în Ministerul Cultelor, şi
care s-a dovedit a fi cel mai mare şi mai aprig duşman al baptiştilor, el recunoaşte în scris, în
1927 următoarele: „Este important a şti că baptiştii sînt cea mai numeroasă sectă Ia noi în ţară şi
are mai mulţi sorţi de izbîndă pentru răspîndire. Propaganda lor nu vrea
Pagina 47
să ştie nimic, că există în ţară o biserică naţională... în judeţul Bihorl sînt 6300 suflete din 212 sate; în judeţul Arad,
6250 suflete din 163 sate-l în judeţul Alba s-au răspîndit în 129 sate; în judeţul Severin în 111 sate; 1 în 78 sate din
judeţul Hunedoara; în Caraş-Severin sînt 2080 baptişti; I urmează apoi judeţul Cojocna cu circa 1100 baptişti. în
Basarabia del asemenea se lăţesc mult. în judeţul Cetatea Albă se găsesc circa 720 de I baptişti. în toată ţara, în
prezent nu sînt mai mulţi decît 30,000, cu 910 predicatorL.în timpul din urmă, baptiştii au cucerit teren, apelînd la
sentimentul de opoziţie şi revoltă al celor lipsiţi şi întunecaţi la minte..."^28) Toate aceste cifre şi date au fost luate de
episcop din statisticile oficiale de la Ministerul Cultelor, unde episcopul avea uşă deschisă şi se bucura de rolul şi
consideraţia de sfetnic.
Creşterea bisericilor baptiste în decada 1920 -1930 este clar exprimată în cifrele statistice de la Uniunea Bptistă.
Secretarul Uniunii ţinea anual, la curent, datele şi cifrele statistice. Pe decada a doua a fost următoarea statistică:
Anul
1920
1921
1922
1923
1924
1925
1926
1927
1928
1929
1930
Membrii l/an.
18.751 19.901 21.193 24.458 26.958
28.143
29.405
32.423
34.315
39.003
43.763
Sporul anului
1.150
1.292
3.265
2.500
1.185
1.262
3.018
1.892
4.688
4.760
1.065
Total 31 Dec.
19.901
21.193
24.458
26.958
28.143
29.405
32.423<29>
34.315<3°)
39.003
43.763
44.828
Pastorul bisericii baptiste germane din Bucureşti, Beniamin Schilpf, a scris un articol într-o revistă baptistă
americană despre lucrarea baptistă din România. în acel articol el a dat o statistă de la finele anului 1921, pe
naţionalităţi după cum urmează: La unirea provinciilor au fost 21.193 de baptişti. Cei 21.193 se împart pe
naţionalităţi după cum urmează:
-Români- 14.000.
■Maghiari- 6.223.
- Germani- 670.
- Bulgari şi Ruşi- 300.
Pagina 48
După cum vedea el, numărul baptiştilor avea să crească repede în următorii ani, fiindcă persecuţiile răspîndiseră
ştirea despre baptişti în toate părţile. „Problema baptistă se discută în parlament, se publică articole în ziare, şi s-a
sărnit interesul multora faţă de biserica baptistă. Curiozitatea i-a dus pe mulţi să viziteze serviciile divine din
bisericile baptiste, " - scria el. în continuare, el arăta că la acea dată persecuţiile continuau şi că era o mare lipsă de
predicatori pregătiţi. ^ '
Trăsătura dezvoltării şi continua creştere a bisericilor baptiste era indispensabil legată de conştiinţa misionară şi
evanghelistică a predicatorilor în special, şi a tutoror membrilor în general. Ridicarea si menţinerea acestei conştiinţe
misionare a constituit dinamul progresului spiritual şi numeric indiferent de noile condiţii create.
NOTIŢE BIBLIOGRAFICE
1) Formula îi aprţine lui J.G. Onoken; cf. Dr. J.H. Rushbrooke, The Baptist Movement in the Continent of Europe,
London 1923, p. 32.
2) Vidi, „Statutul Organic al Unuinii Comunităţilor Baptiste, editura Farul Mântuirii 1923, la art. 2 se prevede:
„Mai multe biserici formează cercul..."
3) Dr. Grigorie Comşa, episcopul Aradului, „ Cuvîntare în Senat," în Biserica Naţională şi cultele minoritare.
4) Ordinul circular Nr. 15831 din 1 Aprilie 1921 semnat de ministrul Octavian Goga şi directorul general Stancu
Brădişteanu.
5) Procesul verbal al şedinţei Camerei deputaţilor din 20 Apr. 1921 şi reportajele din ziare.
6) Ord. 32950/1921 semnat Octavian Goga şi Ord. 68135 din 25 Dec. 1921 şi Ord. 2143 din 17 Ian. 1922, toate ale
Ministerului Cultelor.
7) Decizia Nr. 5734/1925, a Ministerului Cultelor prevedea la art. 2 lit. f. că „predicatorii vor funcţiona numai în
localitatea de domiciliu," Decizia a fost semnată de ministrul Alex. Lapedatu.
8) Or. Nr. 49205 din 18 Nov. 1926 al Min. Cult. către episcopul Gr. Comşa spune: „Ca rezultat al adresei P. S.
Voastre Nr. 2464 din 1 Nov. a.c. avem onoare a vă comunica, că toate autorizaţiile celor 101 predicatori baptişti,
fiind date pe un an termenul a expirat şi la cererea de a fi date din nou, Ministerul a refuzat." în Călăuza Nouă pentru
Pagina 49
cunoaşterea şi combaterea sectelor religiase, de Gr. Comşa, p. 172.
9) Ord. Comand. Vînătorilor Nr. 45852/1920 din 30 Dec. 1920, semnat de Şeful de Stat Major,
Lt. Col. Negulescu.
10) Ord. Companiei de Jandarmi Arad, Nr. 5985 confidenţial din 5 Feb. 1921, semnat de căpitan
Anghelescu.
11) Adresa de intervenţie a Uniunii a fost înregistrată la Minist. Cultelor la Nr. 31583 din 19 Iunie
1922.
12) Amănuntele le-am primit de la Minai Munteanu în 1945.
13) Relatarea am primit-o de la Mihai Vicaş în 1947.
14) Nichifor Crainic, în ziarul Cuvîntul din 12 Ian. 1925; c.f. Gr. Comşa, o.c.p.22.
16) Dr. Gr. Comşa, o.cp. 63. Ideea aceasta străbate şi broşura lui „Baptismul în România," Arad
1927 şi altele.
17) Relaţia a fost primită de la C. Adorian şi M. Vicaş.
18) Relatarea primită de la Enaşcu.
19) Istorisirea faptului am auzit-o de la G. Vărşăndan în casa părintească din Firiteaz.
20) Autorul a fost martor şi a practicat mult această formă de misiune în Banat.
21) Ord. 15831 din 1921 al Minist. Cultelor.
22) Ord. Nr 1163 din 20 Iunie 1922 semnat Dr. Cornel. în preambul se arată: „Prin cererea Nr.
459/1922 a Consistorului Diecezan din Arad adresată Prefecturii Judeţului..."
23) Adresa Prefecturii Bihor Nr. 1710/1922 către preturi, împotriva acestei adrese-ordin,
Uniunea a protestat cu adresa înreg. la Ministerul Cultelor la Nr. 40078 din Aug. 1922.
24) împotriva acestor persecuţii Uniunea a protestat cu adresa înreg. la Ministerul Cultelor la nr.
44468 din 22 Aug. 1922.
25) Adresa de protest a Uniunii a fost înreg. la Min. Cultelor la Nr. 44817 din 30 Aug. 1922.
26) Ord. Nr. 88920 strict confidenţial din 20 Nov. 1920 al Prefecturii Bihor, semnat de prefect
Iacob.
27) Ziarul „Luptătorul" din 2 Nr. 456 de Sîmb. 24 Dec. 1921 p. 1. E publicată şi o declaraţie
lungă a celor patru credincioşi baptişti şi o declaraţie a opt martori oculari. Toate oglindesc ura şi
furia în răzbunarea preotului Adam Avram.
28) Dr. Gr. Comşa, Noua Călăuză pentru cunoaşterea şi combaterea sectelor religioase, Arad
1927, p.60-61.
29) Statistica pe anul 1926, The Baptist World Alliance, 1927, p.24.
30) Idem pe 1927, în The Baptist World Alliance, 1928, p.24-25.
31) Revista „The Baptist" din 18 Febr. 1922; cf. Revista „Creştinul" nr. 6 din 15 Martie 1922, p.
13-14.
Pagina 50
Seminariştii cu Toma Slev, director

Botez pe Valea Crişului


Justig Ciorogaru botezat în Rw

Casa de rugăciune din Deva


Botez la Arad
Pagina 51
Seminariştii cu Dan Hurley şi I.R. Socaciu

Comitetul Uniunii după Congresul II.


Pagina 52
Capitolul IV

FONDAREA ORGANIZAŢIILOR
INTERMEDIARE DE MISIUNE ŞI
REPREZENTARE
Necesităţile de coordonare misionară şi de reprezentare a bisericilor baptiste au cauzat unirea regională şi
fondarea de organizaţii intermediare şi facultative între biserici şi Uniune. Biserica fiind în mijlocul
societăţii, trebuia să aibă raporturi continui cu bisericile din alte localităţi, unele mai apropiate, altele mai
îndepărtate, şi de asemenea cu autorităţile de stat locale şi cu cele ierarhice. Cum bisericile nu puteau face
asemenea servicii administrative, s-a văzut necesitatea fondării unor organizaţii care să preia sarcinile
acestea reprezentative Şi administrative. Astfel, prin consfătuiri frăţeşti s-a ajuns la înfiinţarea de
comunităţi bisericeşti. O astfel de comunitate bisericească îşi avea conturată utilitatea sub raport
administrativ şi reprezentativ. Ea chezăşuia o dezvoltare normală şi o aprofundare legală a raporturilor
dintre biserici şi societate. Rolul lor urma să fie fixat în statut şi sarcinile trasate pe calea democraţiei
interne, respectîndu-se cu stricteţe principiul conducerii colective. Tot pe baza democraţiei interne urma să
se facă eligibilitatea organelor de conducere, iar acestea aveau obligaţia de a prezenta rapoarte şi dări de
seama în faţa conferinţelor delegaţilor de la biserici, spre a se evita vreo alunecare spre despotism.
Pagina 53
Activitatea acestor organizaţii trebuia să se împletească monios cu cea a bisericilor, fiindcă numai astfel se
putea ajunge la rezo varea tuturor problemelor ivite în viaţa cultică. Chiar de la început i a conturat
tendinţa, ca elementele de elită să fie îndreptate spre pos turile de conducere. Aceasta însă, fără vreo
impunere, compromis sai manifestări de favoritism. Puritatea doctrinelor eclesiologice noutes tamentale
păstrate şi aplicate cu sinceritate au întărit şi asigura promovarea şi progresul în lucrare. Roade admirabile
s-au cules cîn< s-a menţinut făgaşul biblic.
Aceste organizaţii intermediare, facultative, au fost numite „Comunităţi bisericeşti." Numele acesta de
„Comunitate bisericeascăH este aflat în trecut cu două întrebuinţări: în Ţara Românească baptiştii
germani, şi sub influenţa lor şi cei români, o foloseau pînă în 1933 c fiind o noţiune sinonimă cu
„Biserica," şi cu „Adunarea." Pentr românii din Transilvania şi Banat, termenul de „Comunitate"
exprimai o organizaţie bisericească reprezentativă şi administrativă, supra-bisericească.
COMUNITATEA BISERICEASCĂ MAGHIARĂ ORADEA
în anul 1917, Baptiştii din Ardeal şi Crişana s-au desprins, prir hotărîrea lor luată în deplin acord, de
Comunitatea Bisericească de la Budapesta şi au înfiinţat Comunitatea Bisericească Oradea. Legea j
XLIII din 1895 pentru regimul cultelor religioase, din Austro-Ungaria, la articolul 11 prevedea:
„Formarea comunităţii bisericeşti se va anunţa primului oficiant al municipiilor. Cu această ocazie se
va prezenta statutul de organizare, în care trebuie să se prevadă teritoriul comunităţii şi constituirea
antistiei comunităţii " în ce priveşte personalul de conducere, articolul 13 preciza: „Preot şi preşedinte
(premergător) al comunităţii bisericeşti poate fi numai acel membru al comunităţii, care este cetăţean al
ţării, posedă depline drepturi civile, are o purtare morală nediscutată şi şi-a cîştigat pregătirea şcolară în
ţară." Iar, pentru recunoaşterea comunităţii bisericeşti nou constituită, articolul 14 indica formalităţile de
îndeplinit: „Persoana aleasă de a fi preot sau preşedinte (premergător) al comunităţii bisericeşti va fi
insinuată (întregistrată) primului oficiant al municipiului." în cazul cînd primarul municipiului avea
anumite întrebări sau observaţii de făcut, conform prevederilor articolul 13, le comunica în scris celui ales
în fruntea comunităţii. ^
Conducerea nou aleasă a comunităţii bisericeşti baptiste Oradea a îndeplinit toate formalităţile prescrise şi
Primăria Municipiului Oradea la data de 20 Decembrie 1917 a dat decizia prezindenţială Nr.
6455/1917semnată de primarul Rimler, de recunoaşterea Comunităţii
Pagina 54
si a conducerii ei compusă din: premergător Attila Csopjak şi efor Darabont Gyula. Recunoaşterea a fost
comunicată şi lui Nagy Pal, premergătorul Comunităţii din Budapesta. în actul de recunoaştere se
menţionează că a fost prezentat statutul local şi că s-au îndeplinit toate dispoziţiunile din Legea XLIII din
anul 1895. ™
Comunitatea avea ca teritoriu sub jurisdicţie întreaga Transilvanie şi Crişana, pînă la graniţele României.
După 1918, preşedinte al comunităţi a fost ales tot Darabont Gyula (Iuliu) şi Comunitatea a fost
organizaţia legal constituită pentru baptiştii din Transilvania.
GREŞEALA MINISTRULUI OCTAVIAN GOGA
La data de 9 Noembrie 1920, ministrul cultelor Octavian Goga, semnează o adresă către Ministerul de
Interne, ca răspuns la adresa acestuia Nr. 42678 din 26 August 1920, şi dă următoarea interpretare total
greşită despre organizaţiile baptiste din Transilvania:
„în legea susmenţionată (legea XLIII din 1895), prin ordonanţa Ministerului Cultelor Ungar Nr. 77.092
din 2 Noembrie 1905, a fost aprobată confesiunea de credinţă şi statutul de organizare al baptiştilor,
cărora li s-a recunoscut numai o singură comunitate bisericească şi anume în Budapesta, numai acea
Comunitate era considerată conformă despoziţiunilor legii, şi astfel, dacă o persoană fără confesiune
voia să intre la baptişti, Comunitatea baptistă trebuia să anunţe pe primarul din Budapesta..-. Prin faptul
că provinciile locuite de români, din fosta Ungarie, s-au unit cu Patria Mamă, baptiştii din acele ţinuturi
nu mai au nici o singură comunitate bisericească, ca organizaţie legal recunoscută, şi prin urmare nici
confesiunea lor nu se mai poate considera, ca recunoscută. "^ ' Se vede că ministrul Octavian Goga a fost
dus în eroare de subalterni, că baptiştii n-ar mai avea vreo altă organizaţie legal recunoscută în
Transilvania, şi în consecinţă nu ar mai putea beneficia de recunoaşterea din 1905 dată de Ministerul
Ungar. Să nu fi ştiut oare subalternii ministrului că exista la Oradea o Comunitate bisericească
recunoscută încă din 1917 ? A fost atunci oare o lipsă de documentare, sau o intenţie premeditată de a
provoca o confuzie pentru organele Ministerului de Interne? Se ştie că la Ministerul Cultelor existau per-
soane sus puse cu atitudini duşmănoase faţă de baptişti, şi desigur aceştia au provocat cu premeditare
greşeala ministrului Octavian p°ga, pentru ca din aceasta să sufere credincioşii baptişti. Şi aşa s-a şi
întîmplat.
Ministerul de Interne, după primirea adresei scrise de la Ministerul Cultelor, a comunicat tuturor organelor
în subordine conţinutul adresei semnate de ministrul Octavian Goga, la toată ierarhia în jos, pînă la
primăriile comunelor şi la posturile de jandarmi, iar pînă la
Pagina 55
stabilirea adevărului a trecut un timp. în care baptiştii au suferit şicane oprelişti şi alte forme de
persecuţie. ^ .
Toate acestea au generat dintr-o greşeală, desigur intenţionată,! plecată de la Ministerul
Cultelor.
COMUNITATEA BISERICEASCĂ BAPTISTĂ ARAD
Cum Comunitatea bisericească baptistă Oradea avea o conducere maghiară şi cum numărul
bisericilor şi a membrilor a crescut, s* a văzut necesară organizarea şi a unei comunităţi
bisericeşti române. Astfel, în adunarea generală a Comunităţii bisericeşti Oradea ţinută în 22
Februarie 1922 s-a hotărît înfiinţarea Comunităţii Bisericeşti Baptiste Arad, iar la 19 Iulie 1922 a
avut loc la Arad adunarea generală de constituire a Comunităţii. Din procesul verbal întocmit în
şedinţă, apare faptul, că la acea şedinţă au participat cei mai reprezentativi predicatori şi
conducători. Noua conducere aleasă a îndeplinit formalităţile prevăzute de Legea XLIII din 1895
din fosta Austro-Ungarie, care în Transilvania era încă în vigoare prin articolul 137 din Con-
stituţie.
La cererea scrisă, Primăria Municipiului Arad dă hotărîrea Nr. 4493/1922 din 29 Iulie 1922
semnată de primarul Dr. Anghel, prin care se ia la cunoştinţă şi insinuiază înfiinţarea Comunităţii
baptiste de limbă română, care se extinde pe judeţele: Arad, Timiş, Caraş-Severin, Torontal,
Alba Inferioară, Sibiu, Hunedoara şi Făgăraş, şi care are ca predicator şi premergător pe Ioan
Popa. Decizia a fost comunicată lui Ioan Popa, pentru Comunitatea Arad, şi lui Darabont Iuliu,
preşedintele Comunităţii Oradea. ^ Despre noul ales preşedinte, în decizie se scrie:
„Adeverindu-se despre persoana lui Ioan Popa, că este cetăţean român înzestrat cu toate
drepturile politice şi civile, precum şi că în ce priveşte viaţa morală şi ţinuta sa de cetăţean nu
lasă de dorit şi nimic de obiectat, precum şi că numitul şi-a cîştigat calificaţia pe teritoriul
României." Recunoaşterea acestei noi comunităţi a fost comunicată de Primăria Municipiului
Arad şi direct Ministerului cultelor de la Bucureşti. ^
întrucît anumite autorităţi publice şi instanţe judecătoreşti au pus la îndoială legalitatea
recunoaşterii Comunităţii Arad, ' ' conducerea comunităţii a cerut prin adresă Ministerului cultelor
să confirme legalitatea recunoaşterii din 1922, şi recunoaşterea faptului că se extinde pe mai
multe judeţe şi de asemenea că preşedinte este Ioan Popa. (8' La această cerere, Ministerul
Cultelor şi Artelor, Direcţia Cultelor Minoritare, răspunde că „Ministerul recunoaşte faptul că
Comunitatea Baptistă din Arad funcţionează în biţa dispoziţiunilor legii şi de a cărei existenţă
Ministerul are cunoştinţă." în continuare
Pagina 56

unoaste ^ joan pOpa este preşedintele în exerciţiu şi recunoaşte teritoriul comunităţii/ )


COMUNITATEA BISERICEASCĂ ROMÂNĂ ORADEA
Din motive naţionale şi de folosire a limbii române în corespondenta oficială, precum şi de a
avea conducători români, în adunarea generală ţinută la data de 22 Iulie 1925 în Oradea
baptiştii români au hotărît să se constituie într-o comunitate românească, care să cuprindă pe
toţi baptiştii români din judeţele: Bihor, Sălaj, Cluj, Maramureş, Someş, Năsăud, Sătmar şi
Mureş. Adunarea generală 1-a ales ca
preşedinte pe Petru Bale.
Pentru recunoaştere s-au întocmit formele prescrise în Legea XLIII din 1895 din fosta Austro-
Ungarie, şi le-au înaintat Primăriei Municipiului Oradea-Mare, spre cele legale. Primăria a cerut
avizul Ministerului Cultelor şi Artelor, iar acesta cu adresa Nr.49.678 din 6 Noembrie 1925 a
avizat pentru recunoaşterea şi insinuarea Comunităţii pe baza acestei legi. în urma acestui aviz,
Primăria aprobă înfiinţarea Comunităţii Baptiste Române Oradea cu hotărîrea Nr.28.651 din
23 Noembrie 1925. De asemenea a recunoscut ca preşedinte pe Petru Bale din Oradea,
precizîndu-se şi teritoriul peste respectivele judeţe, avînd însă atribuţiuni numai asupra
baptiştilor români. ( ' Astfel, de la acea dată, în Oradea au existat două comunităţi bisericeşti
baptiste, una maghiară şi una română.
COMUNITATEA BISERICEASCĂ BAPTISTĂ CHIŞINĂU -
BASARABIA.
în Basarabia baptiştii aveau o comunitate bisericească la Chişinău, formată în 1924 al cărei
preşedinte era Boris Buşilă, păstorul bisericii din Chişinău. Comunitatea era persoană juridică de
drept public/11) Constituirea comunităţii s-a făcut pe baza legii din Rusia Nr.1728 din 17
Octombrie 1906, care la capitolul II paragrafele 7-14 arată formalităţile de înfiinţare a
Comunităţilor, formalităţi ce se trimiteau la administraţia gubernială care avea dreptul de a
autoriza constituirea/12^ Comunitatea de Chişinău cuprindea pe baptiştii români, ruşi şi germani
şi era singură pe toată Basarabia.
Pentru toate aceste patru comunităţi bisericeşti, Uniunea a cerut prin adresă, ca Ministerul
cultelor să aprobe publicarea titlului, adresa Şi numele premergătorului acestor comunităţi în
Monitorul Oficial sub formă de încunoştiinţare, ca prin acesta să se risipească orice confuzie cu
privire la situaţia baptiştilor şi spre a se putea face dosebirea între baptişti şi alte secte şi grupări
religioase. (13'
Pagina 57

Pagina 57
COMUNITATEA BISERICEASCĂ BAPTISTĂ GERMANĂ TARUTINO, BASARABIA
întrucît în Basarabia erau mulţi baptişti de limbă germană, în anul 1926 ei au hotărît să se constituie într-o
comunitate de limbă germană cu sediul la Tarutino, unde se afla cea mai înfloritoare şi cea mai mare
biserică baptistă germană. Formalităţile de constituire au fost întocmite tot după legea din Rusia şi
întocmai ca acele ale comunităţii Chişinău. Ea cuprindea pe toţi baptiştii germani din Basarabia. ^14^
COMUNITATEA GERMANĂ SIBIU
Tot în anul 1926, baptiştii germani din Transilvania şi Banat s-au constituit şi ei într-o comunitate
bisericească, cu sediul în oraşul Sibiu. Şedinţa de constituire 1-a ales ca preşedinte pe George Teutch,
păstorul bisericii din Sibiu. Formalităţile de aprobare au fost după principiile Legii XLIII din 1895, care
au fost încă în fiinţă în Transilvania pînă în anul 1928, cînd a fost votată în România Legea Cultelor *^15^
COMUNITATEA BISERICEASCĂ ALBA IULIA j
Cum numărul bisericilor a crescut rapid şi lucrarea a luat o mai j mare dezvoltare, şi fiindcă au apărut de
asemenea probleme ad-| ministrative pe care comunitatea Arad nu le putea rezolva urgent, fiind i prea
extinsă, teritoriul ei jurisdicţional cuprinzînd distanţe prea mari,., ceea ce implica cheltuieli mari de
deplasare; în şedinţa Comunităţii din 7 August 1929, s-a adus hotărîrea înfiinţării unei comunităţi
bisericeşti "s la Alba Julia, care urma să cuprindă pe baptiştii români din judeţele Alba, Sibiu, Hunedoara,
Făgăraş şi Braşov.
De data aceasta formalităţile de constituire nu au fost întocmite ca şi pentru celelalte comunităţi
bisericeşti, ci pe baza noii legi a cultelor din 1928. (16-) Cererea de aprobare a fost înaintată la Ministerul
Cultelor, care apoi a dat aprobarea cu adresa Nr.33957 din 2 Noembrie 1929. Preşedinte al comunităţii a
fost ales Pavel Boşorogan, iar comitetul constituit era format din predicatorii însemnaţi din aceste părţi, în
felul acesta s-a organizat şi lucrarea misionară din aceste judeţe.
COMUNITATEA BISERICEASCĂ BAPTISTĂ CLUJ
Tot datorită creşterii lucrării şi faptului că teritoriul Comunităţii Bisericeşti Oradea era prea întins,
obligînd bisericile la prea mari cheltuieli cu deplasările, precum şi imposibilităţii de a fi prompt şi bine
ser-
Pagina 58
vite bisericile de către conducătorii de la comunitate, la data de 25 Martie 1931' s-au hotărît împărţirea
Comunităţii Bisericeşti Oradea Română şi înfiinţarea Comunităţii Bisericeşti Baptiste Cluj, cu teritoriul
jurisdicţional pe judeţele Cluj, Someş, Năsăud, Mureş şi Ciuc. ^ La şedinţă a fost ales preşedinte Ioan
Dan. El a deţinut demnitatea aceasta pînă în 1940. ^ Astfel, prin întinderea teritoriului ei, Comunitatea
Cluj a devenit a treia Comunitate, ca teritoriu şi număr
de membrii.
Spre deosebire de celelalte comunităţi, nu a mai fost necesar să se întocmească diferitele formalităţi din
trecut, chiar şi cele prevăzute de Legea Cultelor din 1928. La acea dată, Cultul baptist s-a bucurat pentru o
vreme de mai multă libertate religioasă. A fost suficientă comunicarea constituirii şi atît autorităţile locale
cît şi Ministerul cultelor au luat act de existenţa ei.
CONVENŢIA BAPTISTĂ DIN VECHIUL REGAT
Deoarece credincioşii baptişti din Vechiul Regat foloseau cuvîntul de „Comunitate" ca un sinonim al
cuvîntului de „biserică" n-au înfiinţat o comuntiate bisericească, ci pentru unirea frăţească şi cu scop de
lucrare misionară şi reprezentativă, au înfiinţat o organizaţie, pe care au denumit-o „Conveţia Baptistă din
Vechiul Regat". ^19^ în unele documente şi procese verbale ale unor întruniri pentru lucrarea misionară,
întîlnim denumirea „Cercul Baptist România Veche". ^ Preşedinţi au fost: Constantin Adorian (1928-
1931) şi (1936-1940), Simion Voia (1931-1936). Secretari au fost: Constantin Manolescu (1928-1932),
Marin Dumitraşcu (1932-1934), Bolea Ioan (1937-1940). Casieri au fost: Nicolae Ionescu (1928-1933),
Dumitru Baban (1933-1940). Această organizaţie nu a avut nici o recunoaştere oficială. Abia în 1936 s-a
cerut o aprobare la Ministerul Cultelor. în general, Convenţia exprima numai unitatea frăţească liberă şi
neîncadrată în statute şi rînduieli administrative fixe. Rolul ei se mărginea mai mult la convocarea anuală a
unei conferinţe, la care predicatorii raportau despre lucrarea în bisericile pe care le păstoreau, discutau
anumite teme teologice sau pastorale, căutau împreună soluţii la anumite probleme disciplinare, iar în
vreme de persecuţie îşi fixau atitudinea şi formele de apărare. Convenţia a dăinuit numai pînă în 1940.
COMUNITĂŢILE APĂRUTE SUB „REGIMUL VECIZIILOR"
La data de 24 August 1933 a apărut în Monitorul Oficial Nr. 193, °ecizia Nr. 114.119/1933 a Ministerului
Cultelor, semnată de Ministru
Pagina 59
Petre Andrei. Articolul 9 al acestei decizii spunea: „Adunările locat baptiste se vor putea organiza în
comunităţi, conform articolului 53 du Legea Cultelor, pe baza statutului tip, pus de acord cu
dispoziţiunile leg pentru regimul general al cultelor şi aprobat de acest Minister cu Nr. 7664 şi 76648 din
1933, aplicabil pe tot cuprinsul ţării "
în urma acestei decizii au mai primit recunoaşterea de comunităţi în cursul anilor 1933 şi 1934 o mulţime
de comunităţi. Astfel, Aradl Pârneava şi Jur, Seleuş, Covăsim, Buteni, Siria, Socodor, Curtici, Timişoara,
Sinteşti, Caransebeş, Bozovici, Mehadia, Brăila, Ploieşti] Constanţa, Craiova, Bucureşti I, II, III, şi IV,
Timişoara-MaghiarM Salonta-Maghiară, Satu Mare-Maghiară, Cernăuţi, şapte comunităţi în Basarabia,
Prilipeţi, Nuşfalău-Maghiară, Odorhei-Maghiraă, Arad! Maghiară, Odorhei-Maghiară şi încă multe altele.
^21^
Toate aceste comunităţi au primit fiecare în parte cîte o aprobară de la Ministerul Cultelor, pe baza
articolelor 9-11 din decizia menţionată. Toate aceste comunităţi au fiinţat pînă în anul 1942, cînd cultul
baptist a fost desfinţat. Apariţia unui atît de mare număr de comn unităţi se datoreşte sciziunii Uniunii şi
încercărilor Ministerului CUH telor de a reduce cultul baptist la nivelul unei asociaţii religioase.] Decizia
Nr. 114.119 din 1933 îi numeşte astfel pe baptişti şi a fost o] încercare a Ministerului de a înlocui noţiunea
de „biserică baptistă" aft acea de „comunitate baptistă." Aceasta cu Intenţia vădită de a nu-i con-j sidera
pe baptişti drept o organizaţie religioasă, ci o asociaţie oarecare.] Cu tot procesul acesta de dezmembrare,
de izolare bisericească, suc-J cesul misionar şi dezvoltarea continuă a bisericilor nu a suferit de loc.1 Din
contră, cerinţa ca fieacare comunitate să aibă un preşedinte, a dus! la formarea de personalităţi de
conducere dintre laici. Rolul şi sarcinile de conducători de comunitate le-a trezit un interes tot mai mare, i-
a înhămat în activitate, le-a ascuţit gîndirea, combativitatea şi le-a dezvoltat capacităţile de lucru şi de
conducere.
FIŞIER BIBLIOGRAFIC
(1) 28 Noiembrie 1895.
(2) Actul era redactat în limba maghiară.
Pagina 60
(3) Adresa Nr. 42.078 din 9 Noiembrie 1920 a Ministerului Cultelor a fost semnată de Octavian Goga şi
era destinată către Ministerul
de Interne.
(4) A se vedea memoriul Uniunii depus la Ministerul Cultelor la 14 Noembrie 1920 semnat de Constantin
Adorian, Vasile Berbecar, Teodor Sida, Radu Taşcă, Atanasie Pascu, şi Ioan R. Socaciu, în care sînt
enumerate o serie de acte de persecuţie.
(5) O copie legalizată a fost de asemenea depusă la Ministerul cultelor în 19 Octombrie 1926.
(6) Dosarul întreg a fost înaintat la data de 4 Octombrie 1922.
(7) La anumite sesizări, chiar Ministerul Cultelor a cerut din nou cu adresa Nr. 48216/1929 actele de
formare a comunităţii.
(8) Adresa Comunităţii Nr. 1 din 2 Decembrie 1929/M înregistrată la Ministerul cultelor la Nr.
50257/1929.
(9) Adresa Nr. 50257 din 31 Decembrie 1929 a fost semnată de Director general Zenovie Pâclişanu.
(10) Cu Nr. 28.651 din 23 Noembrie 1925 Primăria Municipiului Oradea a încunoştinţat Ministerul
Cultelor de înfiinţarea acestei com-untăţi în Oradea.
(11) Repertoriul de dispoziţii privitoare la regimul general al cultelor religioase, Bucureşti, 1934 editat
de Ministerul Cultelor, pag.8.
(12) Decretul Nr. 1728/1906 e cuprins în Codul general de decrete legi din anul 1906, Volumul 26 partea
I, pagina 904 şi următoarele.
(13) Adresa Uniunii Nr. 5/C din 19 Octombrie 1926 a fost semnată de Ioan Popa. Odată cu adresa a fost
depus şi un dosar cu actele de constituire a fiecărei comunităţi din Transilvania.
(14) Vidi Repertoriul de dispoziţii..., pag. 8.
(15) Ibidem, aceeaşi pagină.
(16) Legea Nr. 54 pentru regimul general cultelor religioase a fost publicată în Monitorul Oficial Nr. 89,
partea I din 22 Aprilie 1928, pag. 3607-3613.
(17) VidiFaru/Mânrwî"ra,Nr.9dinMai 1931,pag.8,col.jos,„/n-formaţiuni" de la Uniune, semnate de Ioan
R. Socaciu şi secretar general I. Ungureanu.
(18) Ioan Dan, Autobiografie, pag. 3, în manuscris.
(19) Sub această denumire apare în cele mai multe procese verbale redactate la conferinţele anuale.
(20) Vidi Farul Mântuirii, Nr. 23 din 2 Decembrie 1930, pag. 6, nicolul„Co«/en>i/fl din Bucureşti a
cercului România Veche."
(21) Vidi Monitorul Baptist, Nr. 1,1933; de asemenea, Nr. 3, pe septembrie 1933 şi Nr. 5, pe Decembrie
1933.
Pagina 61
Capitolul V
Asociaţia Studenţilor Baptişti. 1933
LITERATURA ŞI IMNOGRAFIA
Şcoala de Fete
La primul congres ţinut în anul 1920, prin referatul „Literatura noastră" prezentat de Mihai Vicaş se arăta
necesitatea acută pentru credincioşii baptişti români de a avea scrieri şi traduceri de cărţi, care să adape
setea de cunoaştere şi de adîncire în învăţăturile biblice. Din documentele Congresului reiese că referatul a
deschis o însufleţită discuţie aprobatoare şi imediat s-a iniţiat un fond al literaturii; chiar în Congres s-a
adunat pentru acest fond o sumă frumoasă. ^ Gîndurilor bune şi frumoase de atunci, pentru stimularea
activităţii creatoare şi îmbogăţirii patrimoniului literar an de an cu noi lucrări de valoare religioase, li s-au
opus vremurile de vitregie, de oprelişti şi persecuţii, de vlăguire continuă a elementelor care s-ar fi putut
dedica scrisului şi traducerii. Istoria literaturii baptiste din această perioadă reflectă tabloul unei firave
dezvoltări, datorită climatului de permanentă hărţuire şi măcinare a forţelor creatoare. Fiindcă toate
preocupările elementelor de creaţie şi traducere au fost absorbite şi îndreptate în upta pentru libertatea
religioasă, avem un inventar sărac de lucrări "terare noi.
în condiţii normale de libertate religioasă, literatura s-ar fi putut
ezv
olţa mult mai amplu, şi ea ar fi avut marele rol de a îndruma, de a
techiza şi educa pe membrii bisericilor baptiste, de a-i înarma cu
UlK)
ştinţe doctrinare, de a le dezvolta combativitatea, principialitatea
Pagina 62
Pagina 63
şi spiritul de răspundere. S-ar fi realizat şi prin scris cele două aspe educative ale poruncii Domnului Isus
Hristos: primul, cel catechej prevăzut în cuvintele, „faceţi ucenici," adică lucrarea de convingere, | a
explica învăţătura evanghelică ducătoare la credinţă şi d premergătoare botezului; şi al doilea, acel al
educaţiei doctrina prevăzut în cuvintele, „fi învăţati-i să păzească tot ce v-am porunci adică instruirea de
după botez. ^ Dar datorită stărilor grele şi de aspj persecuţii, literatura a rămas în urmă, hotărîrile neputînd
fi aduse j împlinire. Literatura n-a putut ţine pas cu activitatea misionară.
PLANUL LUCRATIV DIN CHEMAREA CONFERINŢEI AD-HOC.
în Conferinţa ad-hocde la Buteni, din 10 Iunie 1919, predicatoi au adoptat o „Chemare"către toţi
credincioşii baptişti din Români întocmită probabil de GAdorian, în care era expus un plan îndrăzni şi
grandios. în acest plan era cuprinsă şi problema literaturii. Astfel se preconiza ca la Braşov să se
„construiască, eventual să se cumpere, o cam în care să se cuprindă: casă de rugăciune, tipografie,
librărie, locuinţe pentru personal şi pentru călători şi şcoală de misiune. Tipografia va avem un şef
tipograf, un redactor, un corector, lucrători. Librăria va fi condusă de un librar, şi de atîtea ajutoare de
cîte va fi nevoie..." Se mai arăta în plan, că printre primele lucrări vor fi:.....3/Tipărirea unei foi cu caracter
pur religios. 4/ Tipărirea de tractate. 5/ Tipărirea şi unificarea! cărţilor de cîntări. 6/ Fondarea unui depozit
de Biblii. Şi 7/ Fondarea I unei biblioteci." Sensul de bibliotecă era acela asemănător cui
„Bibliotecapentru toţi," sau „Biblioteca tineretului," adică tipărirea în I serie de lucrări literare. Chemarea
respectivă se încheia: „Nădăjduim că fraţii care au atîta zel în lucrul Domnului, nu vor vedea în
centralizarem şi cristalizarea lucrului, decît îndeplinirea idealului cel mare. încheiem^ dorind din toată
inima, ca să vedem cît mai curînd adus la îndeplinire ceea ce noi toţi o dorim din tot sufletul, adică:
Hristos pentru România şi I România pentru Hristos." ^
REVISTE APĂRUTE m
Potrivit cu hotărîrea luată încă la Conferinţa ad-hoc, a apărut laţ începutul lunii Noembrie 1919 revista
„Farul Mântuirii" cu subtitlu» „ Organ al Uniunii Comunităţilor Baptiste Române din România." Nr. «
este datat 1 Decembrie 1919. Revista avea formatul 22/31 cm. şi a fost J tipărită la Institutul de Arte
Grafice Carmen Sylva din strada Regală % bis. Bucureşti. Periodicitatea era odată pe lună în 8 pagini.
Preţul unui abonament era de 6 lei pe an. Redactor, Vasile Berbecar, Ad-
Pagina 64
ministrator, C. Adorian. Adresa administraţiei, Bucureşti Strada Toamnei Nr. 105. Capul revistei era
format dintr-un tablou cu o mare "nvolburată, valuri înspumate, la mijloc un far, în depărtare un vas cu
oînzele întinse. De la far pleca un fascicol de lumină în stînga, pe care era scris „Farul" iar în dreapta pe
fascicolul de lumină era „Mântuirii," adică titlul revistei: „Farul Mântuirii." Sub tablou era scris citatul din
Matei 5:16. Articolele erau scrise pe trei coloane.
în anul 1922 revista a apărut, avîndu-1 de redactor şi administrator pe C. Adorian şi cu adresa în Strada
Toamnei Nr. 117. începînd cu Nr. 1 din 1 Ianuarie 1923 a apărut avîndu-1 pe C. Adorian ca director, pe
I.R. Socaciu ca redactor şi pe N. Gh. Ionescu ca administrator; unele numere au apărut pe două coloane.
începînd cu Nr. 2/3 din Februarie 1924, revista a apărut numai cu director C. Adorian. în anul 1925 apare
director C. Adorian, redactor N. Ionescu. Iar cu Nr. 19 din 1 Octombrie 1925 apare numai cu redactor N.
Ionescu, pînă în luna Martie 1932, cînd revista îşi încetează apariţia.' '
Pentru tineret a apărut revista „Glasul Tineretului Baptist" avînd aceeaşi redacţie şi administraţie cu Farul
Mântuirii. Formatul era de 15/23 cm. şi avea material pe lîngă diverse articole de inspiraţie misionară şi
lecţiile Societăţilor tineretului şi ale Şcoalelor Duminicale. Revista era frumoasă şi bogată. Ea a apărut de
la 1 Ianuarie 1925,' ' ca organ al Uniunii Tineretului Baptist, şi şi-a încetat apariţia la 31 Decembrie 1932.
(6)

La început, în 1919, în primul număr al revistei „FarulMântuirii" citim: „în curînd va apare „Steaua
Dimineţii" mica revista religioasă pentru copii, care va conţine istorioare şi poezii frumoase; „Psalmis-
tul"o revistă religioasă a tineretului...; „Chemarea Mângâietoare"foaie religioasă pentru prietenii
Evangheliei, care va conţine articole de îndemnuri spre pocăinţă; „Cârmuitorul" revista predicatorilor şi
învăţătorilor de Şcoală Duminicală, care va conţine lecţiile Şcoalei Duminicale, exegeză, homiletică, etc."
(7
^
Din acestea au apărut în Aprilie 1920„Chemarea Mângâietoare" ca un tractat şi s-a pus în vînzare Nr. 1
cu 20 lei suta de exemplare, şi "Cârmuitorul". ^ In special Cârmuitorul, editat de Vasile Berbecar în
format de 11/15 cm. în 90 pagini, cu apariţie odată pe an, ca un calendar biblic, a adus mult folos
lucrătorilor în Şcoala Duminicală. Redacţia era aceeaşi de la Farul Mântuirii. în 1926 a apărut trimestrial
"Călăuza Şcoalelor de Duminică," în locul Cârmuitorului, editată tot de Vasile Berbecar la Arad.
La Bucureşti au mai apărut cîteva numere, în 1930 din revista »J--umina Oraşului "redactată de C.
Adorian. De asemenea, Biserica din Bucureşti-Ferenîari a tipărit în anii 1933 şi 1934 o revistă „Vestitorul
Pagina 65
Creştin" în formatul 15/22 cm. cu o apariţie lunară, avîndu-1 girjţ responsabil pe Liviu Munteanu. La
Oradea a apărut în 1932-1 revista „Lumina" redacată de Petre Bale.
După încetarea revistei Farul Mântuirii, a apărut ca organ Uniunii revista „Glasul Adevărului" cu acelaşi
format al Farul Mântuirii şi s-a trimis tuturor celor ce au abonat Farul Mântuirii pe ari
1932. (9) Periodicitatea era săptămînală, cu redactor responsal Teodor Fânaţă şi girant responsabil Ioan
Ungureanu. Redacţia şi ai ministraţia în Arad, Calea Bihorului Nr. 13. Cum în anul 193 Uniunea s-a
scindat, revista Glasul Adevărului a servit interesele veci Uniuni şi a publicat şi articole nepotrivite de
vorbire de rău. în an
1933, potrivit unei hotărîri a comitetului Uniunii vechi i s-a schim titlul în „Pacea," cu acelaşi format şi
aceeaşi redacţie. ^ ' „Pacea" apărut bilunar pînă în anul 1937, cînd la Congresul al XVI-lea s-a faci
reunirea frăţească şi i s-a schimbat subtitlul în „Revistă religioasă şi cu, turală," şi nu mai era organ al
Uniunii nou constituite.
Tot cu caracter de „Organ oficial al Uniunii" prin sciziune a apărut, începînd din luna August 1933 revista
„Monitorul Baptist" cu redacţia şi administraţia în Bucureşti, Bdul Basarab 56/bis, sul îngrijirea
comitetului Uniunii noi. Vînzarea se făcea cu bucata pe biserici, cu 5 lei exemplarul, şi conţinea numai
comunicări administrai tive de la Uniune. A apărut lunar, tot pînă la Congresul al X Vl-lca dim 1933, cînd
s-a hotărît redactarea unei reviste noi cu titlul „Apostolul Păcii, "sub direcţia preşedintelui Uniunii, Ioan
R. Socaciu, şi redactata de Jean Staneschi, devenit după şedinţa comitetului Uniunii de la Braşov din
Februarie 1936 secretar al Uniunii. Casier al revistei enj Petre Blaj. Redacţia era în Bucureşti Strada
Negustori Nr. 6. (^n-) Şi revista „Apostolul Păcii" a avut o viaţă scurtă, căci după Congresul al XVIII-lea
din 31 Iulie-2 August 1937 şi-a încetat apariţia.
Revista „Farul Creştin" şi-a început apariţia în toamna anului|
1933 la Arad, în Strada Fabricii Nr. 13, sub direcţia lui L. L. Sezonovşi
redacţia lui Ioan Cocuţ. Formatul era de 16/23 cm. în 16 pagini, cu ar«
ticole numai religioase, fără vreo coloratură oficială. în anul 1935 şMB
schimbat formatul în acel de 22/31 cm. în 8 pagini. Periodicitatea erm
bilunară, iar de Ia 1 Ianuarie 1938 a apărut săptămînal. ^ Revista W
a avut redactor pe Ioan Cocuţ pînă în anul 1939. După plecarea lui 1
Ioan Cocuţ în America, a rămas girant responsabil Nicolae Oncu, iafl
redactor era Mărioara Pascu, pînă la plecarea sa de asemenea îfl'î
America, cînd lucrarea de redactor a fost preluată de Ana Drăgan, şi I
dusă pînă la 25 Mai 1940. La această dată a fost numit redactor Alexa 1
Popovici, care a editat revista pînă la 10 Ianuarie 1948/13-1 cînd a fost |
desfiinţată prin ordinul cenzurii/1 ^
Pagina 66
Din anul 1934 Farul Creştin a avut ca supliment vechea revistă r-nuza- cu apariţie trimestrială, în 32
pagini, cu lecţiile Scoalei rT m nicale ale Societăţii Femeilor şi Societăţii Tineretului. < > Cu nere de'la 1
Ianuarie 1936 a mai apărut tot trimestrial, ca alt supli-n\ al Farului revista „Mana Zilnică" în formatul de
10/16 cm. în 64 mCli cu tălmăcirea textelor de citire zilnică a Bibliei de Dr. Smehe
traduse în româneşte. *■ ; In acelaşi an, „Călăuza" a devenit revistă şi
nu supliment, şi cu o apariţie lunară.
La sfîrşitul anului 1941, ca efect al dispoziţiunilor antibaptiste ale dictaturii antonesciene, organele
cenzurii din Arad au comunicat că pe data de 1 Ianuarie 1942 revista Farul Creştin este suspendată printr-
un proces verbal al Comitetului Propagandei condus de Romulus Dianu, sub învinuirea că nu face
propagandă de război. Revista a rămas suspendată pînă la prăbuşirea dictaturii, în 1944. Primul număr
după reapariţie a avut data de 16 Decembrie 1944, apoi a fost din nou autorizată de autorităţi/1 ' După
reapariţie, Farul Creştin a fost scos într-un tiraj de 5000 de exemplare, care a crescut în 1946 la 6500
exemplare, cu periodicitate săptămînală, avînd ca supliment lunar „Călăuza" pentru Şcolile Duminicale. ^
^ Comitetul de direcţie a fost compus din: redactor responsabil Alexa Popovici, redactor Petre Popovici,
iar membrii, Ioan R. Socaciu, Florea Drăgan, Nicolae Precupaş, Dumitru Imbroane, Alexandru Bale,
Dumitru Sida şi Traian Ban. A urmat apoi în 1948 suspendarea definitivă a revistei şi la memoriile şi
intervenţiile făcute, s-a comunicat într-o audienţă a unei delegaţii compusă din Alexa Popovici şi Ioan
Rusu la ministrul informaţiilor, Octav Livezeanu, că nu se revine asupra hotărîrii de suspendare.
CĂRŢILE DE CÎNTĂRI
Cum în bisericile baptiste cîntul a fost şi este comun şi în cor, este explicabil faptul că fiecare membru
căuta să aibă cartea de cîntări. Pînă m 1919, la Unirea cea Mare, în Transilvania, apăruseră cinci ediţii ale
cărţii de cîntări, iar cea de a 6-a a fost tipărită în 1919 în Detroit, Michigan, în America. După 1919,
datorită Unirii şi mai ales a organizării Uniunii, şi fiindcă bisericile baptiste crescuseră la număr, s-a văzut
o necesitate creseîndă pentru o nouă ediţie. Comitetul executiv Uniunii a hotărît să revizuiască toate
cîntările şi să fie completat numărul cu alte cîntări noi şi frumoase. în acest scop a fost numită o °misie de
îngrijire a noii ediţii a cărţilor de cîntări. La sugestia şi Usţinearea lui C. Adorian, a fost rugat să versifice
un număr de cîntări Poetul şi scriitorul Victor Eftimiu. ^9) La versificare, s-a căutat să se P streze tematica
fiecărei cîntări, după originalul din limba germană. el au fost versificate peste o sută de cîntări, al căror text
este şi astăzi
Pagina 67
de o rară frumuseţe poetică. Alte cîteva cîntări au fost poetizate poetul Nanu Muscel. Multe cîntări în carte au avut t<
îndreptat/20^ Ediţia aceasta, a şaptea, a apărut în anul 1922 s îngrijirea lui C. Adorian, cu 542 de cîntări şi a fost
tipărită pe două fel de hîrtie, una ieftină şi legată în pînză, cu un preţ mai mic, iar alta hîrtie subţire şi fină, legată în
piele, mult mai costisitoare. Cum ceri a fost foarte mare, întreg stocul de 5000 de exemplare a fost epuiza scurt timp.
Ediţia a 8-a a apărut în 1926, într-un tiraj de zece mii de emplare, sub corectura lui C. Adorian şi N. Ionescu, dar şi
această edi s-a epuizat foarte repede, fiindcă toţi noii convertiţi căutau să aibă ş cartea de cîntări.
Ediţia a 9-a a fost tipărită tot la Bucureşti sub îngrijirea Nicolae Ionescu, redactorul revistei Farul Mântuirii. După
numai u ani, în 1931, simţindu-se tot mai mult nevoia altor cărţi de cîntări, cum Uniunea nu avea fonduri băneşti,
Comunitatea Bisericească Ba tistă de la Oradea a tipărit ediţia a 10-a sub îngrijirea lui Petru Bale. L alţi doi ani, în
1933, Comunitatea Bisericească Baptistă din Alba IuM a luat iniţiativa şi a tipărit ediţia a 11-a sub îngrijirea lui Pav
Boşorogan. Datorită condiţiilor de sciziune internă nici o organizat n-a mai luat iniţiativa de a tipări cartea de cîntări.
Abia în 1941, ■ horărîrea Comitetului executiv al Uniunii a apărut la 26 Martie ediţii a 12-a cu 860 de cîntări.
Această ediţie a apărut la Arad, sub îngrijire lui Alexa Popovici. Titlul cărţii de cîntări a fost schimbat din „ Cîntări
Sionului" în „Cîntfirile Evangheliei," fiindcă la acea dată, guverna î curent antisionist şi orice cuvînt era interpretat şi
putea constitui 1 cauză de neplăceri şi neajunsuri. Tirajul acestei ediţii a fost de 12.001 de exemplare, şi în timp de
mai puţin de un an, întregul stoc a fosj vîndut, căci la desfinţarea cultului de către decretele antonesciene n-I mai fost
în depozit nici un exemplar din cărţile de cîntări. ^ '
CĂRŢILE DE CÎNTĂRJ CU NOTE
Pentru coruri, de asemenea, au apărut în această perioadă cîteva! cărţi de cîntări pe note. Prima a fost „Sunetele
Evangheliei" cu 60 69 cîntări pe note, colectate de Vasile Berbecar şi apărute în editura V. Aj Torsan „din
însărcinarea şi cu spesele Societăţii de Biblii Română, fonA dată în Akron, U.S.A.", şi executată la tiparul Maxim
Kuliner, Sebiş> Cartea a apărut de sub tipar în 1921. (~2T>
A doua carte cu note a fost „ Cântările Triumfului," o colecţie de cîntări culese, prelucrate de Jean I. Staneschi. Cele
mai multe dirtj aceste cîntări „adunate cu îngrijire, "au fost traduse din limba rusă, dupâj cărţile de cîntări ruseşti,
fiindcă acest domeniu imnologic fusese] neexploatat pînă atunci. *• •* în anul 1924 cartea a apărut într-un număr j
Pagina 68
ic de numai 100 exemplare, ediţie şapilografiată cu 64 cîntări. După sase luni, ediţia I-a s-a epuizat şi astfel autorul
colecţiei a scos în Decembrie 1926 o altă ediţie, cea de a 2-a, cu 122 cîntări. în Cuvînt înainte se spune: „Am scos
ediţia a 2-a făcîndu-i mari înbunătăţiri în ce priveşte textul, hîrtia şi legatul." La mai bine de nouă ani a apărut ediţia
a 3-a mărită la 150 de cîntări. Ea a fost tipărită în Mai 1936, la Galaţi, la tipografia Bucovina.(24)
A treia carte de cîntări pe note a fost „Harfa Copiilor," o colecţie de „cîntări spirituale pentru uzul Şcoalelor
Duminicale, traduse, culese şi nrelucratedeJean I. Staneschi." Cartea aceasta cu 100 de cîntări a apărut în Bucureşti
în anul 1926, în editura Uniunii Tineretului Baptist Român. Cîntările au fost traduse, majoritatea din limba germană
şi parte din limba rusă. Toate cu o tematică şi melodii pentru copii şi adolescenţi. Cartea a fost larg răspîndită şi
cîntările au fost cunoscute de majoritatea copiilor din bisericile baptiste din ţară.
A patra carte, sub titlu „Cîntările Armoniei", a apărut la 1 August 1937, cu un număr de 64 cîntări de coruri,
compuse de Ioan Chişmorie din Măderat. Cîntările originale ale autorului au fost completate cu cîteva de la R.
Simion, în aranjamente de cor. Avînd o tematică pentru diverse ocazii, aceste cîntări au fost folosite de corurile din
Ardeal, şi mai ales de cele de pe Valea Crişului Alb. Multe din coruri au fost instruite de autor. Tot de Chişmorie au
fost compuse şi răspîndite pe foi şapilografiate cîteva cîntări de largă răspîndire şi de o mare frumuseţe, cum sînt
bine cunoscutele: „Cobori, cobori," „Ce frumos va fi in cer," „Aud un cor de mii de păsărele," „Aliluia, Aliluia,"
„ Tristul Păstor" etc.
CĂRŢI, BROŞURI, TRACTATE
Prima listă de cărţi şi broşuri puse în vînzare, pe care o avem, e aceea publicată în Farul Mântuirii din 1 Iunie
1920. La acea vreme erau expuse: Călătoria Creştinului, cu 10, 12, 14 lei (după legătură), Mărturisirea credinţei, cu
2 lei, Enigmele Universului, De ce întîrzii, Ce spun oamenii celebrii despre Biblie, Unde îţi vei petrece vecinicia?A
înviat 'sus? Există iad? Cine eşti, ce vrei, de unde şi încotro? Cartea cărţilor. Poate crede un om modern în minuni?
Astăzi sau mîine? Poate exista Moralitate fără religie? Origina omului! Ce este credinţa? Cine este Isus
Nazarineanul?Suntem nemuritori?Fiecare din aceste broşuri costa 0.50 fel Apoi, Pildele Evangheliei cu 2.50 lei;
Trebuie să ţină creştinii Sabatul? cu 1.50 lei; Biblii la diverse preţuri.(25)
Intr-o altă listă de cărţi, din Iunie 1922, găsim următoarele cărţi °i, ^e nu erau pe vechea listă: O minune în vremurile
noastre, 10 lei; aspetele blestemat, 2 lei; Viaţa mea, 1 leu; Adventismul în faţa Scrip-"*. 1-50 lei; Crucea lui Hristos,
3.50 lei; Cartea Psalmilor, 5 lei; Evan-
Pagina 69
ghelii mici cu ilustraţii pentru copii, 1 leu; Calendarul Poporului Cre 3 lei; Inima omului, cu figuri, 2 lei;
Cărţi de Poezii, şi Isus Mântuit 12 lei. ^ în Ianuarie 1923 găsim că a apărut o broşură nouă, M Iones, 2 lei.
^ La fel, în Februarie 1923 găsim ca fiind tipă următoarele tractate: O întrebare la care trebuie să
răspunzi, Un lu care nu se poate cumpăra cu bani, Isus Hristos ca Mântuitor (fiecăre cîte 11 lei suta de
exemplare); Ograznică ciocnire de trenuri, 30 lei su Săritura nenorocită, 20 lei suta; Alegerea fericită,
Vecinicia, Pot eu să mântuit? Eşti tu într-adevăr mulţumit? (10 lei suta de exemplare),^ acestea din urmă
redactate de Dumitru Cornilescu. în Iunie 1923 apărut broşura, Baptiştii şi Biblia, de I.R. Socaciu, ^ iar în
Sept. 19 la Cârmuitorul a apărut, Cum să cîştigăm suflete pentru Mîntuitorul, Dr. R.A. Torrey, tradusă de
Jean Staneschi. ^ în Aprilie 1926 a apă Călăuza cercetătorului de Biblie, de Radu Taşcă. Din cauza
lipsei«, fonduri, „neputîndu-se tipări întreaga operă," au apărut în fascicol Tezaurul lui David, care
cuprinde peste 4000 de pagini, şi Viaţa lui Spitm geon, care cuprinde 30 pagini. Aceste două lucrări urmau
să apară lunar în formă de broşuri, păstrîndu-şi formatul şi calitatea hîrtiei, pentru I putea fi legate mai
tîrziu. Prima fascicolă a apărult cu explicaţiile Psalmului 1 şi 2 în Septembrie 1926, într-un tiraj apreciabil.
(31)
Pe lista cărţilor aflate spre vînzare la redacţia Farul Mântuirii, îf luna Noiembrie 1926 aflăm următoarele
tipărituri noui: Biruinţa Evan gheliei, Alcoolism şi Creştinism, Rătăcirea Mileniştilor, Paşte Mieluşei Mei,
Pe urmele Mielului, Hristos şi Morala, Veniţi la Isus, Unde-ifratei tău? Fără frică. Cine bate? Catechism
asupra botezului, Biblia I păcătosul, Frunze de smochin, Nimeni nu mi-o spusese, Strigarea de Ic miezul
nopţii, Ce să fac ca să fiu un adevărat creştin, Cum rîde dracu di oameni, Răsăritul de sus, Primăvara
vieţii, Judecata din urmă, Flaşneta, lui Moş Dumitrache, Ciobănaşul din RaşovoS32* La finele anului I92i
a apărut Armonia Evangheliilor de I.R. Socaciu, în 64 pagini. D« asemenea a apărut şi Calendarul biblic
pentru citirea zilnică a -Bibliei. ^
Cu ocazia Inaugurării Casei de rugăciuni din Cluj-Mănăştur a apărut în Ianuarie 1927 lucrarea „Număr
Festiv" de I. Dan, tipărită la Cluj, cu material ocazional/34^ Tot în 1927, în Aprilie a apărut o noufj ediţie
din „Declamatorul Nr. 1 şi 2" ca poezii „pentru adunările crştin şi serbările tineretului. "^^ în 1928 a
apărut cartea „Studii în Noul Testament" de Dr. Robertson, tradusă şi prelucrată de I.R. Socaciu în l6Gi
pagini, şi „Rătăcirea Penticostalilor" de Titi Oprescu şi Vasile Gaşpar,] broşură de precizare a unor stări
şi manifestări penticostale/36^
Peste un an, în August 1930 a apărut „Istoria Creştinilor" de Io* Ungureani, în 300 de pagini/37^ în anul
1933 au apărut: Viaţa lui &• David Livingstone, de Ioan Cocuţ, Darul Duhului SJînt, Efesul, Opredict
Pagina 70
, r(Uno şi mai multe tractate de L.L. Sezonov. Tot în acest an, a apărut Carte de poezii" de Simion Ţion.
Anul 1934 a adus o îmbogăţire a literaturii baptise cu următoarele cărţi: Bisericile Nou Testamentale, de
Dr. E. Gill; Femeia în slujba regească, de Earl Hester în 230 de pagini; în Slujba lui Dumnezeu, Viaţa lui
C.H. Spurgeon, de Jean Staneschi; femeile Noului Testament în 178 pagini, Viaţa Măriei Slessor, pe 160
pagini, ambele de Earl Hester/38^ In 1935 au apărut cărţile: Fărămituri de pâine, cu 43 predici şi schiţe. ^
Tezaurul tineretului, carte de poezii de Nicolae Sava; Inima Vechiului Testament de Dr. J. Sampey în
traducerea lui Ioan Cocuţ.
în anul 1936 au apărut cărţile: Tristul Păstor, în traducerea Margaretei Ciosescu;/lna din Ava şi Celălalt
Tîmplar ambele în traducerea Păunei Indreica; Femeile Vechiului Testament de Earl Hester, Viaţa de
familie în Biblie, de Emma Gill în traducerea Anei Sezonov; Doctrinele Biblice de Dr. Everett Gill tradusă
de L.L. Sezonov; Credinţa şi Misiunea
Baptistă de Ioan Cocuţ.
Anul 1937 a adus nou în literatură, Ţara Cărţii - Geografia Palestinei de Dr. E. Gill, Datoria bisericilor,
Cine sunt şi ce cred baptiştii, ambele de Dr. E. Gill; Povestiri religioase, Cioabanul împărat David, de
Daniel Pascu. în anul 1938 au apărut: Puterea Misiunii de A. Paget Wilkes, tradusă de W. Sezonov în 226
pagini; Logodnă, Căsătorie şi Divorţ, de Ioan Rusu; Crucea creştinului, Mântuire deplină, de Nicolae
Iosivescu. în anul 1939 au fost scoase de sub tipar: Hristos şi familia lui Pilat, de Ioan Rusu şi cîteva
broşuri pentru biserici. Anul 1940 n-a adus nimic nou decît: îndrumătorul în Noul Testament, Putere si
Lumină, de Ioan Rusu, Pâine din cer, cu explicaţiile textelor zilnice. In 1941 a apărut numai broşura
„Revelionul" de Alexa Popovici, căci nu peste mult a urmat desfinţarea confesiunii baptiste prin decretele
an-tonesciene şi n-a mai putut apare nici o lucrare.
CALENDARUL POPORULUI CREŞTIN
în fiecare an s-a tipărit pentru familiile credincioşilor baptişti un calendar almanah sub titlul „Calendarul
Poporului Creştin." Primul calendar de acest fel, ajuns şi văzut de noi, a fost pe anul 1919. Avea 82 Pagini
şi a fost tipărit la Budapesta, fiindcă apăruse în Septembrie 1918, eci înainte de Unirea Transilvaniei cu
Patria Mamă. Conţinea articole rumoase, mai multe pagini cu clişee, ca de exemplu: W. Carey, gonirăm
Judson, C.H. Spurgeon, David Livingstone, G. Muller, cântaţi misionari negrii, etc.(40-'Pe anii 1920,1921
şi 1922 n-a mai apărut r *\aSemenea calendar. Pe anul 1923, Calendarul apare cu acelaşi titlu, si t-aCta.1 tot de Vasile
Berbecar la Buteni, dar în editura Farul Mântuirii • 1Părit la Sebiş. Conţinea clişeele: credincioşi baptişti
din Curtici,
Pagina 71
Buteni; Teodor Sida, bust; un botez în comuna Revetiş judeţul Aradl Mihai Brumar şi Vasile
Berbecar, bust; de asemenea conţinea articole frumoase şi cîteva poezii.
Calendarul pe anul 1924 a apărut de asemenea redactat de Vasil J Berbecar, în editura
FarulMântruirii şi tipărit la Sebiş, în 100 de pagina în cuprins: fotografia studenţilor de la Seminar
cuprofesorii, '41> un botez ţinut de Radu Taşcă şi fanfara din Talpoş, ^ şi mai multe ari ticole
frumoase. Pe anul 1925, Calendarul a fost redactat de o comisi J şi tipărit la Oradea, tot în
editura Farul Mântuirii. Acel al anului 192B a fost redactat din nou de Vasile Berbecar şi tipărit la
Arad, cu uni material mai bogat. Calendarele pe 1927 şi 1928 au o copertă identică! cu acelaşi
clişeu foarte interesant şi au fost redactate de Vasile Berbecan şi tipărite la Arad. Pe anul 1929
şi 1930 apar tot la Arad şi conţin un material inspirativ, divers, cu mulţi colaboratori şi bine
îngrijite.
între anii 1931-1934, Calendarul Poporului Creştin a fost tipărit! tot în Arad şi redactat de o
comisie a Uniunii şi a Comunităţii Arad. Pe anul 1934, a apărut şi Calendarul Farul Creştin,
redactat de Ioan Cocuţ. Pe anul 1935, de asemenea au apărut două calendare, unul al revistei
Pacea şi altul al revistei Farul Creştin, ambele tipărite la Arad. După Congresul din 1935,
realizîndu-se unitatea frăţească, pe anul 1936apare iarăşi Calendarul Poporului Creştin în
cditma Pacea şi Farul, mai bogat şi cu mai mulţi colaboratori. In anii 1937 şi 1938 din nou apar
cîte două calendare, acel cu titlul Calendarul Popoului Creştin în editura Pacea şi cel al revistei
Farul Creştin. Pe anul 1939, calendarul a apărut sub titlul „CalendarulFarul Creştin," în 112
pagini, la Arad, cu material bogat, recunoscut şi declarat cel mai frumos calendar. ™ ' Pentru
anul 1940, calendarul a apărut iarăşi cu titlul „Calendarul Poporului Creştin" în editura Farul
Creştin. ( Acesta a fost uitimul calendar baptist tipărit în această perioadă istorică, deoarece au
urmat ordinele şi dispoziţiile secrete, decretele de desfintare date de regimul lui Antonescu.
CALENDARUL BIBLIC
Conţinutul Calendarului Biblic era programarea textelor biblice de citit în fiecare zi, iar pentru
Duminica era indicată lecţia Şcoalei Duminicale cu textul şi cu versetul de aur. Textul fiecărei
zile avea arătată tema sau miezul pasajului biblic, corespuzătoare cu tema din cursul săptămînii;
textele şi temele zilnice erau înlănţuite cu tema lecţiei de Duminica următoare. Deci, citirea
zilnică a Bibliei după Calendarul Biblic pregătea cunoaşterea temeinică a lecţiei Şcoalei
Duminicale. Aceste calendare erau întocmite după un plan pe cinci ani, în aşa fel că în cinci ani
să fie citită toată Biblia. De aceea, dimensiunea
Pagina 72
textelor zilnice era conformă acestui plan general. Planul pe cinci ani era întocmit de o Societate
internaţională pentru citirea BiblieL (46) în colaborare cu conducerea mondială a Şcoalelor
Duminicale.
Astfel de Calendare Biblice au apărut în România, întîi în formatul revistei „Cârmuitorul" întocmit
de Vasile Berbecar, iar cu începere din 1926 şi pînă în 1941 au apărut separat cu titlul de Calen-
darul Biblic. în toţi aceşti ani a fost editat de revista Farul Mântuirii, apoi de Farul Creştin şi tipărit
la Arad, după planul internaţional al citirii Bibliei. Aceste Calendare Biblice au fost de un real
folos în lucrarea de cunoaştere şi adîncire în Sf. Scripturi, şi deci a creşterii spirituale a
membrilor bisericilor baptiste. Fieacare membru sau familie căuta să-şi aibă acest calendar şi-I
ţinea în Biblia personală, folosindu-l zilnic.
_______NOTE BIBLIOGRAFICE________
(1) V. Berbecar, „Congresul nostru", în Farul Mântuirii, Nir.4 din Martie 1920, pag. 28,29.
(2) Vidi, Matei 28:19 şi 20.
(3) O copie a Chemării am primit-o de la fr. C. Adorian în 1935.
(4) Ultimul număr apărut a fost Nr. 3, pe Februarie 1932.
(5) Grigorie Gh. Comşa, Noua Călăuză pentru cunoaşterea şi combaterea sectelor religioase,
pag. 54 şi 55.
(6) N. Ionescu, Dezbaterile Congresului U. T. B., în Farul Mântuirii Nr. 15-18 din Sept. 1931,
pag. 13, col. 1; cf. Aviz, ibidem pag. 4.
(7) Farul Mântuirii Nr. 1 din 1 Decembrie 1919, pag. 8.
(8) Ibidem, Nr. 5 din 1 Aprilie 1920, pag. 39.
(9) Glasul Adevărului Nr. 1 din 28 Mai 1932. Aviz, pag. 3.
(10) Pacea Nr. 1 din 1 Oct. 1933, pag. 2.
(11) Apostolul Păcii Nr. 1 din Dec. 1935.
(12) Ioan Cocuţ. „Farul săptămînal pe 1938", articol în Farul Creştin Nr. 10 din 1 Oct. 1937, pag.
2; cf. L.L. Sezonov, O scrisoare des-chisă, în Farul Creştin Nr. 24 din 15 Dec. 1937,pag. 2.
(13) Farul Creştin Nr. 24 din 15 Inie 1940 pag. 2, articolul De la Redacţie, scrie: „Aducem la
cunoştinţă, că începînd cu Nr. 21 din 25 Mai 1940, Farul Creştin este redactat de fr. Alexa
Popovici."
(14) Ordinul Nr. 33 din 9 Ianuarie 1948 al Ministerului Informaţiilor, Inspectoratul Arad, semnat
de inspector Dincă Toma.
(15) Farul Creştin Nr. 1 din 1 Ian. 1934, şi Călăuza Nr. 1 din 1934.
Pagina 73
Buteni; Teodor Sida, bust; un botez în comuna Revetiş judeţul Aradl Mihai Brumar şi Vasile
Berbecar, bust; de asemenea conţinea articole frumoase şi cîteva poezii.
Calendarul pe anul 1924 a apărut de asemenea redactat de Vasil J Berbecar, în editura
FarulMântruirii şi tipărit la Sebiş, în 100 de pagina în cuprins: fotografia studenţilor de la Seminar
cuprofesorii, '41> un botez ţinut de Radu Taşcă şi fanfara din Talpoş, ^ şi mai multe ari ticole
frumoase. Pe anul 1925, Calendarul a fost redactat de o comisi J şi tipărit la Oradea, tot în
editura Farul Mântuirii. Acel al anului 192B a fost redactat din nou de Vasile Berbecar şi tipărit la
Arad, cu uni material mai bogat. Calendarele pe 1927 şi 1928 au o copertă identică! cu acelaşi
clişeu foarte interesant şi au fost redactate de Vasile Berbecan şi tipărite la Arad. Pe anul 1929
şi 1930 apar tot la Arad şi conţin un material inspirativ, divers, cu mulţi colaboratori şi bine
îngrijite.
între anii 1931-1934, Calendarul Poporului Creştin a fost tipărit! tot în Arad şi redactat de o
comisie a Uniunii şi a Comunităţii Arad.] Pe anul 1934, a apărut şi Calendarul Farul Creştin,
redactat de IoanI Cocuţ. Pe anul 1935, de asemenea au apărut două calendare, unul al] revistei
Pacea şi altul al revistei Farul Creştin, ambele tipărite la Arad. j După Congresul din 1935,
realizîndu-se unitatea frăţească, pe anul] 1936apare iarăşi Calendarul Poporului Creştin în
cditma Pacea şi Farul, \ mai bogat şi cu mai mulţi colaboratori. In anii 1937 şi 1938 din nou I
apar cîte două calendare, acel cu titlul Calendarul Popoului Creştin în ] editura Pacea şi cel al
revistei Farul Creştin. ^ Pe anul 1939, calen- ] darul a apărut sub titlul „CalendarulFarul Creştin,"
în 112 pagini, la ] Arad, cu material bogat, recunoscut şi declarat cel mai frumos calen-1 dar. ™ '
Pentru anul 1940, calendarul a apărut iarăşi cu titlul „Calen-1 darul Poporului Creştin" în editura
Farul Creştin. ( ^ Acesta a fost ui-1 timul calendar baptist tipărit în această perioadă istorică,
deoarece au I urmat ordinele şi dispoziţiile secrete, decretele de desfintare date de I regimul lui
Antonescu.
CALENDARUL BIBLIC
Conţinutul Calendarului Biblic era programarea textelor biblice I de citit în fiecare zi, iar pentru
Duminica era indicată lecţia Şcoalei I Duminicale cu textul şi cu versetul de aur. Textul fiecărei
zile avea ] arătată tema sau miezul pasajului biblic, corespuzătoare cu tema din ] cursul
săptămînii; textele şi temele zilnice erau înlănţuite cu tema ] lecţiei de Duminica următoare. Deci,
citirea zilnică a Bibliei după I Calendarul Biblic pregătea cunoaşterea temeinică a lecţiei Şcoalei
Du- I minicale. Aceste calendare erau întocmite după un plan pe cinci ani, în I aşa fel că în cinci
ani să fie citită toată Biblia. De aceea, dimensiunea I
Pagina 72
textelor zilnice era conformă acestui plan general. Planul pe cinci ani era întocmit de o Societate
internaţională pentru citirea BiblieL (46) în colaborare cu conducerea mondială a Şcoalelor
Duminicale. ( '
Astfel de Calendare Biblice au apărut în România, întîi în formatul revistei „Cârmuitorul" întocmit
de Vasile Berbecar, iar cu începere din 1926 şi pînă în 1941 au apărut separat cu titlul de Calen-
darul Biblic. în toţi aceşti ani a fost editat de revista Farul Mântuirii, apoi de Farul Creştin şi tipărit
la Arad, după planul internaţional al citirii Bibliei. Aceste Calendare Biblice au fost de un real
folos în lucrarea de cunoaştere şi adîncire în Sf. Scripturi, şi deci a creşterii spirituale a
membrilor bisericilor baptiste. Fieacare membru sau familie căuta să-şi aibă acest calendar şi-1
ţinea în Biblia personală, folosindu-1 zilnic.
_______NOTE BIBLIOGRAFICE________
(1) V. Berbecar, „Congresul nostru", în Farul Mântuirii, Nir.4 din Martie 1920, pag. 28,29.
(2) Vidi, Matei 28:19 şi 20.
(3) O copie a Chemării am primit-o de la fr. C. Adorian în 1935.
(4) Ultimul număr apărut a fost Nr. 3, pe Februarie 1932.
(5) Grigorie Gh. Comşa, Noua Călăuză pentru cunoaşterea şi combaterea sectelor religioase,
pag. 54 şi 55.
(6) N. Ionescu, Dezbaterile Congresului U. T. B., în Farul Mântuirii Nr. 15-18 din Sept. 1931,
pag. 13, col. 1; cf. Aviz, ibidem pag. 4.
(7) Farul Mântuirii Nr. 1 din 1 Decembrie 1919, pag. 8.
(8) Ibidem, Nr. 5 din 1 Aprilie 1920, pag. 39.
(9) Glasul Adevărului Nr. 1 din 28 Mai 1932. Aviz, pag. 3.
(10) Pacea Nr. 1 din 1 Oct. 1933, pag. 2.
(11) Apostolul Păcii Nr. 1 din Dec. 1935.
(12) Ioan Cocuţ. „Farul săptămînal pe 1938", articol în Farul Creştin Nr. 10 din 1 Oct. 1937, pag.
2; cf. L.L. Sezonov, O scrisoare des-chisă, în Farul Creştin Nr. 24 din 15 Dec. 1937,pag. 2.
(13) Farul Creştin Nr. 24 din 15 Inie 1940 pag. 2, articolul De la Redacţie, scrie: „Aducem la
cunoştinţă, că începînd cu Nr. 21 din 25 Mai 1940, Farul Creştin este redactat de fr. Alexa
Popovici."
(14) Ordinul Nr. 33 din 9 Ianuarie 1948 al Ministerului Informaţiilor, Inspectoratul Arad, semnat
de inspector Dincă Toma.
(15) Farul Creştin Nr. 1 din 1 Ian. 1934, şi Călăuza Nr. 1 din 1934.
Pagina 73
(16) Vidi„Osurpriză de Crăciun" în Farul Creştin nr 24,15 Dec. 1935, pag. 2.
(17) Autorizaţia Nr. 1731 din 14 Noembrie 1944 a Cenzurii Militare a Presei, pe baza decreturui
de lege Nr, 1507/1938 semnată de Locot. Colonel Magistrat G. Stăvrică. şi Nr.1608/1945 al
Ministerului Propagandei, şi Nr. 11702 din 16 August 1945 a Prefecturii Arad, care comunică
Agreementul Cominsiei Aliate de Control din Bucureşti.
(18) Memoriu de răspuns la adresa-chestionar a Prefecturii Arad Nr. 589 din 21 Ianuarie 1946.
(19) După relatările fr. C. Adorian primite în 1953.
(20) A se face comparaţie între textul ediţiei din America şi acelei din 1922 de la Bucureşti.
21) Decretul lege Nr. 927 din 28 Dec 1942 prevedea la art. 3: „Bunurile imobilc.precum şi
fondurile împreună cu arhiva acestor asociaţii trec de drept în patrimoniul Statului."
(22) Vidi coperta cărţii „Sunetele Evangheliei "
(23) A se vedea „Cuvânt înainte" la ediţia întîia.
(24) Vidi coperta a doua a cărţii din ediţia a 3-a şi Cuvîntulînainte a celor trei ediţii, pag. 2.
(25) Farul Mântuirii Nr. 7,1 Iunie 1920, Avis, pag. 55, col. 1,2.
(26) Ibidem Nr. 6 din Iunie 1922, pag. 8.
(27) Ibidem Nr. 1 din Ianuarie 1923 pe reversul copertei din faţă.
(28) Ibidem Nr. 3 din Februarie 1923, pag. 8.
(29) Ibidem Nr. 11 din 1 Iunie 1923 pag. 2 a copertei.
(30) Ibidem Nr. 15/16 din Aug. 1923 pag. 5.
(31) Ibidem Nr. 19, Oct. 1926, pag. 8.
(32) Ibidem Nr. 22 Nov. 1926, pag. 8.
(33) Ibidem Nr. 23/24 Dec. 1926 P. 16.
(34) Ibidem Nr. 1/2 Ian. 1927 p. 16.
(35) Ibidem Nr. 9 Mai 1927, p. 8.
(36) Ibidem Nr. 12/13 Iunie 1929 p. 13 şi 15.
(37) Ibidem Nr. 18/20 Sept. Oct. 1930, p. 14.
(38) Farul Creştin Nr. 11 Iunie 1935 pag 4.
(39) Ibidem Nr. 16 din 14 Aug. 1935 pag. 8.
(40) Vidi Calendarul Poporului Creştin pe 1919.
(41) Ibidem pe anul 1924 pag. 32.
(42) Ibidem pag. 65.
(43) Farul Creştin Nr. 1, Ian. 1837 p. 5 şi Nr. 23,1 Dec. 1937 p. 6.
(44) Ibidem Nr. 46,19 Nov. 1938 p. 8 şi Nr. 47,26 Nov. 1938 p. 6.
(45) Ibidem Nr. 1 pag. 7 şi Nr. 4 din 1940, pag. 7.
(46) Internaţional Bible ReadingAssociation, Londra.
(47) World Sunday School Board, Londra.
Pagina 74

Seminarişti în 1928
Tineri predicatori şi fete misionare
Pagina 75
Corul din Cărăstău cu I. Chişmorie
Capitolul VI
FONDAREA ŞI ACTIVITATEA SEMINARULUI TEOLOGIC
BAPTIST
Pagina 76
încă de la început, la Conferinţa Ad-Hoc din 1919, conducătorii baptişti şi-au dat seama de sarcina lor de
mare răspundere pentru formarea şi pregătirea cît mai temeinică de noi bărbaţi pentru lucrarea sfîntă. Şi-au
dat seama că trebuie să fondeze o şcoală unde tineri, cei care au chemarea de sus, să fie metodic înarmaţi
cu tot mai înaintate cunoştinţe biblice, să fie ajutaţi în formarea lor, ca buni predicatori, buni păstori de
biserici, capabili de a rezolva în mod creator, independent, pe baza revelaţiei divine scrise, atît problemele
pastorale şi pe cele ivite în viaţa de societate, precum şi pe cele teologice. De asemenea, trebuia avut în
vedere că aceştia urmau şi trebuiau să devină buni organizatori şi conducători în lucrarea sfîntă.'
Aceste înalte cerinţe ale lucrării cu Evanghelia în bisericile bap-tlste au fost sesizate mai ales de C. Adorian
şi Radu Taşcă, ambii absolvenţi de Seminarii Teologice Baptiste, primul la Hamburg, în Ger-ania, al
doilea la Budapesta în Ungaria. Pentru ei, cerinţele acestea u instituit o importantă preocupare. în toate
şedinţele, ei au exer-at ° deosebită înrîurire asupra comitetului executiv al Uniunii şi s uPra bărbaţilor
însemnaţi din bisericile baptiste, pentru fondarea '31^1"' ^ a?oi a m"nc" de organizare a aşezămîntului de
teologic, asupra procesului de educaţie şi de mobilizare a
Pagina 77
seminariştilor la învăţătură, precum şi a conţinutului învăţămîntulu Sub influenţa lor şi pe baza evidentei necesităţi
din biserici, de j teren, de a avea bărbaţi pregătiţi bine şi temeinic, oameni care să po promova şi îndeplini lucrarea de
evanghelism, de misiune şi ratcchism, cu acei proaspăt întorşi la credinţă, ca să poată expune faţă chiar şi în faţa
duşmanilor, credinţa şi învăţătura baptist, atitudinea faţă deviată şi de moarte. Astfel, bărbaţii care conduceau]
reprezentau bisericile baptiste au hotărît fondarea Seminarul Teologic Baptist.
REFERATUL LUI RADU TAŞCĂ DE LA PRIMUL CONGRES
Printre primele lucrări în activitatea de fondare şi organizare a unui seminar, a fost Referatul lui Radu Taşcă, întitulat
„Şcoala de misiune," prezentat la primul Congres. Pe fundalul referatului s-a început o largă discuţie, la care au luat
cuvîntul mai mulţi predicatori şi delegaţi ai bisericilor. Toţi au arătat marea lipsă de lucrători în biserici.
Radu Taşcă, în referatul său, spune: „O bună unealtă arfipentnn noi, înfiinţarea unei şcoli de misiune, care este
totodată şi un atelier pentrm pregătirea şi probarea lucrătorilor cu Evanghelia, sub care pregătire, noi înţeleg
numai predicarea Evangheliei, decît ceva şi mai important, cărei este creşterea şi păstorirea membrilor sau a
ecleziei lui Hristos." în desfăşurarea referatului, autorul a adus citate şi exemple biblice, pentru a fundamenta
necesitatea unei asemenea şcoli pe Cuvîntul sfînt. El a arătat apoi, că baptiştii din alte ţări au asemenea şcoli, în care
s-aul pregătit sute şi poate chiar mii de lucrători. Pentru posibilitatea între- î ţinerii şcolii, Radu Taşcă a adus
exemplul lui G. Muller, care a crescut! mii de orfani în orfelinatele înfiinţate de el, şi trage concluzia că bap- j tiştii
din România pot face şi ei astfel de lucrări, adăugînd: „Dacă vor\ vedea în noi o adevărată silinţă, fraţii americani şi
alţii, ne vor da atunciţ şi ei o mînă de ajutor..."
în ce priveşte organizarea Seminarului, el a spus în referat:; „Această şcoală s-ar putea zidi la centru, sau şi în alt
loc, unde fraţii voT\ afla de bine. în acest institut ar putea lua parte, acum la început aproximativ 10-15 persoane;
timpul ar fii pe trei ani Studenţii ar studia în timpul săptămînii, iar Duminica şi în timpul vacanţelor ar cerceta
bisericile."
Cu privire la programa analitică, Radu Taşcă a sugerat I următoarele discipline, spunînd: „Lecţiunile cele mai
principale vor fi: Arheologia biblică, Bibliologia, Homiletica, Exegetica Vechiului şi Noului
Pagina 78
Testament, Pastoralul, Stilistica, Geografia, Dogmatica şi Elina." De asemenea el a avut în vedere şi pe predicatorii
de pe teren şi propunea: Afară de asta, s-ar putea ţine şi un curs deosebit pentru fraţii bătrîni lucrători, de 3-6 luni,
unde fraţii lucrători ar avea prilejul de a se deprinde cu învăţătura Bibliei, cu creşterea şi păstorirea membrilor.
Fraţii noştri lucrători au mai luat parte la aşa cursuri scurte, dar în limbă străină, din care nu mult au putut
cuprinde prin tălmăcire ...cu totul altcumva va fi a învăţa fraţii noştri în limba pe care o înţeleg, a limbii maicii
noastre." Pentru reuşita înfiinţări, el a indicat trei importante lucruri: „Fraţilor, ca să putem ajunge înaltul scop,
avem trebuinţă de următoarele: a) a fi mai sîrguincioşi; b) a ne ruga mai mult pentru lucrul sfint; c) a fi mai
dăruitori."^
HOTĂRÎREA FONDĂRII SEMINARULUI
în primul congres, după referatul lui Radu Taşcă şi a discuţiilor ce au urmat, care au fost foarte animate, ^ s-a
cristalizat dorinţa unanimă de a înfiinţa o instituţie de învăţămînt teologic, în care să fie pregătiţi viitorii predicatori şi
păstori ai bisericilor baptiste. Această dorinţă a fost formulată într-o hotărîre adoptată în unanimitate de congres
pentru înfiinţarea Seminarului. Comitetul executiv al Uniunii a primit mandatul să studieze problemele legale de
organizare, de alcătuire a corpului profesoral, a locului, a datei şi formei de început.
Desigur, înfiinţarea unui asemenea institut reclama realizarea de fonduri băneşti necesare întreţinerii, căutarea şi
aflarea de profesori competenţi, stabilirea unui profil instituţional, fixarea unei programe analitice de învăţămînt.
Toate aceste probleme trebuiau studiate bine, înainte de a se trece la îndeplinirea lor. Ţinînd seama că imediat după
congres, au intervenit probleme mai urgente, privind libertatea religioasă a bisericilor baptiste, avem explicaţia
faptului că Seminarul nu şi-a putut începe activitatea în anul 1920. Toate forţele erau prinse în lupta pentru libertatea
de cult a bisericilor baptiste.
ÎNCEPEREA CURSURILOR LA BUTENI. TEMEIUL LEGAL
în primăvara anului 1921, comitetul executiv al Uniunii s-a
"ttrunit la Bucureşti între 24-26 Martie, spre a interveni la Ministerul
u
»telor pentru obţinerea libertăţii religioase. După întocmirea şi sem-
ar
ea memoriilor respective, ^ membrii de comitet au discutat şi au
laB h0t.ărîrea> <*în luna Septembrie, 1921, să se deschidă Seminarul
uteni judeţul Arad, sub forma unui „curs de Biblie" pentru şase luni.
u
'ost prezenţi la acest comitet: C. Adorian, V. Berbecar, Radu Taşcă,
Pagina 79
Todor Sida, Atanasie Pascu, Ioan Ţirban, Mihai Vicaş, Gh. Flori ai N.N. Petrescu, Teodor Brănda.(4)
în timpul verii, din Martie pînă în Septembrie, predicatorii m căutat şi au selectat nouă tineri, care s-au
înscris pentru studii, ei m fost: Dumitru Baban, Ioan Cristea, Nicolae Iancu, Ilie Mârza, Loghjl Motrescu,
Gh. Olteanu, Teodor Puşcaş, A Roşea, şi Florian Ţenţ. 1 Cu aceşti nouă tineri, s-au început la Buteni
primele cursuri ale Seminarului la 1 Septembrie 1921 sub directoratul lui I.R. SocaciuJ Corpul profesoral
a fost constituit din: I.R. Socaciu, Ioan Popa şi Vasilei Berbecar. Lecţiile erau predate în casa de
rugăciune, iar seminarişti locuiau pe la fraţi, şi aveau o bucătărie comună, un fel de cantină. &
Ca temei legal, Seminarul a fost constituit pe baza statutului ex-i istent atunci, care a fost aprobat, conform
legii din 1905 pentru baptiştii din fostele provincii ale Austro-Ungariei, lege care la paragraful 18, punctul
2, cu privire la calificaţiile predicatorului („păstor sufletesc"! prevedea: ,>//! privinţa cultivării sale
scolastice, trebuie să fii absolvii şcoala de predicatori (Teologie) . . . Această Şcoală de predicatori
(Teologie) va fi organizată printr-un regulament, stabilindu-se obiectele de învăţămînt şi va fi anunţată
prin un raport special Onor. Minister al Cultelor."(' Acest statut avea valabilitate în Transilvania, Crişana
şi Banat, prin tratatele de pace şi apoi şi prin art. 137 din Constituţia României din 1923.
De asemenea art. 9, din Tratatul de la Versailles prevedea: „Minorităţile etnice şi religioase ...au aceleaşi
garanţii în drept şi în fapt, ca ceialalţi cetăţeni români... drept egal de a crea, dirija şi controla... j
instituţii de caritate, religioase şi sociale, şcoli şi alte instituţii de educaţieM Tocmai acest fapt a constituit
un motiv al înfiinţării Seminarului laf Buteni, în forma de şcoală pentru misiune.
PEREGRINAJUL LA ARAD ŞI BUCUREŞTI
După şase săptămîni de activitate educaţională, şi cînd cu fiecare*' zi se observa îmbunătăţirea muncii de
pregătire biblică şi spirituală al seminariştilor, de organizare în condiţii tot mai bune a cantinei şi a cazării
seminariştilor, Seminarul a fost izgonit din Buteni de către jandarmerie/7^ Se ştie că pe Valea Crişului
Alb, în plasa Sebiş, începuse chiar din 1919 o persecuţie împotriva baptiştilor O Desigur, duşmanii nu
puteau sta liniştiţi văzînd dezvoltarea Seminarului, desfăşurarea unei activităţi educative, care urma să
influenţeze mult creşterea bisericilor baptiste. Mai tîrziu, s-a observat că Ministerul Cultelor cunoştea bine
planul de izgonire a Seminarului şi a încercat să-j motiveze, ca o evitare a conflictelor ce s-ar fi putut naşte
în comună.
De la Buteni profesorii şi seminariştii s-au dus la Arad şi s-au in-
Pagina 80
lat ţn acelaşi fel în biserica baptistă Arad-Pîrneava. Frăţietatea din . jetui Arad a contribuit cu mult elan la
colectarea de alimente pentru cantină; fraţii din Arad i-au primit pe seminarişti în casele lor. Astfel, se
părea că totul avea să se desfăşoare în condiţii bune de libertate. Dar după numai două săptămîni poliţia
din Arad a procedat întocmai ca jandarmeria din Buteni. în faţa acestei situaţii, C. Adorian, ca preşedinte
al Uniunii, a dispus ca toţi să vină la Bucureşti. în 2 Noiembrie 1921 cei nouă seminarişti au plecat la
Bucureşti. Nu au plecat însă nici I.R. Socaciu, nici Ioan Popa. Ei erau de părere că ar trebui făcute
energice intervenţii la Ministerul Cultelor, şi chiar mai sus, ca drepturile legale să fie respectate şi
Seminarul să fie lăsat să funcţioneze la Ai&&- De aceea, transilvănenii nu au văzut de bine măsura luată
de C. Adorian, ca seminariştii să plece imediat la Bucureşti, fără ca în prealabil să se discute şi să se ia o
hotărîre în această problemă de către un comitet. Astfel, profesorii Seminarului, respectiv I.R. Socaciu şi
Ioan Popa, s-au opus dispoziţiunilor preşedintelui Uniunii; însă, nefiind o altă alternativă, seminariştii au
plecat la Bucureşti.
în Capitală, au fost primiţi şi găzduiţi într-un internat improvizat la Biserica Baptistă Germană. Acolo li s-
a mai adăugat un tînăr, Ioan Bododea. Deci de acum erau zece seminarişti. Biserica română de asemenea
i-a primit bine în sînul ei şi le-a oferit posibilităţi de activitate pastorală. Peste două zile de la sosire, C.
Adorian a depus la Ministerul Cultelor un memoriu, prin care a cerut aprobarea „cursului biblic" pe timp
de şase luni W La acest memoriu, Ministerul a luat act de ţinerea „cursului biblic" la Bucureşti. în adresa
de răspuns se scria: „Avem onoare a vă încunoştinţa că luăm act de ţinertea cursului biblic proectat pe
termen de şase luni, cu începere de la 1 Decembrie ax. Vă punem însă în vedere, că acel curs să se ţină
într-un oraş, de exemplu Bucureşti, iar nici de cum în comuna Buteni, fiindcă trebuiesc evitate conflictele
ce s-ar putea naşte cu locuitorii acelei comune. Despre alegerea altei localităţi, veţi binevoi a
încunoştinţa acest Minister înainte de începerea cursului." ^ Deci, Seminarul putea funcţiona la Bucureşti
sub forma unui „curs biblic" pe termen de şase luni. Profesorii au fost C. Adorian, F. Schuller, P. Pană şi
C. Strobel.
Fiind mai multe probleme grele în discuţie, care trebuiau rezolvate de un congres, conducerea Uniunii a
convocat un asemenea congres extraordinar la Curtici în zilele de 20-22 Ianuarie 1922.
REFERATUL LUI CONSTANTIN ADORIAN
^ La acest al doilea Congres al Uniunii, ţinut la Curtici, în şedinţa
e
Sîmbătă 21 Ianuarie 1922, la punctul despre Seminar, de pe ordinea
Z1
> C. Adorian, preşedintele Uniunii, a prezentat un referat întitulat:
Pagina 81
acolo, ci şi în inimile acelora, care şi-au pus de gînd să ne dăruiască acest templu de cultură." ^13^
APROBAREA AŞEZĂRII SEMINARULUI LA BUCUREŞTI
După referatul prezentat de C. Adorian au urmat discuţii şi cu toate că în referat problema aşezării la
Bucureşti era pusă categoric, totuşi în discuţii unii s-au arătat neînduplecaţi. De pildă Todor Sida a făcut o
contra propunere, ca să fie sfătuiţi fraţii de la Bordul de Misiune American să cumpere moara din Buteni
cu moşia de mai multe hectare de pămînt din jur, ce se află pe şosea la intrarea în sat şi acolo să se facă şi
Seminarul şi o şcoală de grădinărie, pomicultură, etc, pentru tineri; iar recolta de pe moşia ce va fi lucrată
experimental, va produce să se întreţină Seminarul.
Dar, cum C. Adorian n-a cedat şi spre a nu se produce o sciziune în Uniune, la intervenţia lui Radu Taşcă,
preşedintele Congresului, s-au retras toate contra propunerile şi referatul lui C. Adorian a fost aprobat cu
majoritatea voturilor. Astfel, s-a legalizat confesional aşezarea Seminarului la Bucureşti. în urma acestei
aprobări, Ioan R Socaciu, a acceptat să facă parte din corpul profesoral. "^
IMOBILUL DIN STRADA BERZEI NO. 29
în luna Aprilie 1922, a venit la Bucureşti Dr. Everett Gill, reprezentantul Bordului de Misiune American şi
a predat cîteva lecturi teologice la Seminar. în acest timp, s-a căutat şi s-a cumpărat terenul din Bucureşti
strada Berzei No.29 de către Bord, ca pe el să se construiască clădirile necesare Seminarului. în contract,
din necesitate urgentă a fost înscris proprietar Dr. Everett Gill si numai în anul 1935 imobilul a fost
transcris pe numele Bordului. ^
în timpul şederii sale la Bucureşti, Dr. Gill s-a străduit să prezinte cît mai multe lecţii seminariştilor, iar
soţia sa a dat indicaţii femeilor din Biserică asupra lucrării femeilor din străinătate. ^16-*
Pe acest teren au început lucrările de construire a imobilului din curte, cu planul de a fi un Seminar. Piatra
fundamentală s-a pus într-un cadru sărbătoresc şi s-a aşezat următorul „Act Comemorativ," cu următorul
conţinut: „In anul Mîntuitorului nostru Isus Hristos, una mie nouă sute douăzeci şi trei, în prima zi a
lunei Iulie, s-a pus de noi, Constantin Adorian, predicatorul comunităţii Bucureşti şi preşedinte al Uniunii
Comunităţilor Baptiste din România, în prezenţa întregii adunări şi a unui mare număr de invitaţi, piatra
fundamentală a primului Seminar Teologic al comunităţilor baptiste din România, menit să dea
tineretului nostru actual şi viitor, educaţia şi îmbărbătarea de a păstori
Pagina 84
Turma Domnului şi a vesti şi mărturisi Sfinta Evanghelie în tot cuprinsul tării si chiar peste hotarele ei, din
generaţie în generaţie, pînă la venirea 1 cUmpului nostru Domn şi Mîntuitor Isus Hristos. întru amintirea acestui fapt
am semnat actul de faţă, Constantin Adorian. * * '
Construcţia s-a terminat în 1924 şi în Aprilie s-a şi mutat Seminarul si redacţia revistei Farul Mântuirii, iar
în capelă s-a mutat biserica baptistă română, unde a activat între 10 Aprilie 1924 şi 23 Iulie 1929.
Cheltuiala a fost suportată de Bordul de Misiunea Externă a Baptiştilor de Sud din Statele Unite ale
Americii. Suma cu care a contribuit biserica din Bucureşti i-a fost rambursată.
Clădirea din faţă a fost indicată spre a fi o Şcoală de Fete şi s-a construit între 1925-26 pe cheltuiala unei
credincioase baptiste din America, Mrs. C. James, care auzind despre suferinţele şi lucrarea baptiştilor din
România, a dăruit banii pentru această construcţie. ^18^ Astfei ambele clădiri formează un imobil de mare
folos lucrării baptiste din România.
CRIZA DIN 1931-32. REÎNCEPEREA DIN 1933
în Martie 1931, s-a ivit o tragică neînţelegere între conducerea Uniunii şi reprezentantul Bordului de
Misiune American, respectiv între I.R. Socaciu, preşedintele Uniunii, care deţinea şi funcţia de Director al
Seminarului, şi Dr. Everett Gill, reprezentantul Bordului. Secretarul general al Uniunii, Ioan Ungureanu,
1-a Influenţat pe Ioan Socaciu şi acesta a acceptat să rupă relaţiile cu reprezentantul Bordului şi să
părăsească imobilul din Bucureşti, Strada Berzei No.29 şi să se mute la Arad, la sediul Comunităţii
Bisericeşti Baptiste Arad, Calea Bihorului 13, iar cursurile să se ţină în biserica Speranţa. ^ Cum însă
Uniunea şi Comunitatea Arad se aflau în criză financiară, n-au putut suporta cheltuielile cu întreţinerea
seminariştilor, şi după mai puţin de o lună au închis cursurile.
în toamna anului 1931, Seminarul nu s-a mai deschis. Iar la Congresul al XH-lea din 9-10 Septembrie
1932 ţinut la Timişoara, Uniunea s-a rupt şi s-au format două Uniuni.(20) Nici în toamna anului 1932
Seminarul nu s-a mai deschis.
Această stare a fost creată datorită faptului că Uniunea Veche,
'n frunte cu I.R. Socaciu şi Ioan Ungureanu, nu avea nici imobil şi nici
°nduri; iar Uniunea Nouă, încă nu s-a putut organiza imediat pentru
° deschidere a Seminarului. Astfel, în anii 1931 şi 1932 credincioşii
a
Ptişti au avut o criză, un gol, în activitatea Seminarului.
Datorită faptului că Uniunea Nouă a reluat relaţiile de frăţietate rePrezentanţii Bordului de Misiune
American, aceştia au pus din u la dispoziţie imobilul din Bucureşti, strada Berzei nr.29 şi un fond
Pagina 85
bănesc pentru întreţinerea Seminarului. în acest scop, comitfl Uniunii Noi a luat hotărîrea ca la 15
Septembrie 1933 să se redesclM Seminarul. A fost ales un nou corp profesoral, iar L.L. Sezonov afl ales
director activ şi profesor. Dr. Everett Gill, reprezentantul Boi dului, a fost considerat director onorific.
Profesori au fost aleşi: IojJ Cocuţ, Petre Truţa, precum şi C. Adorian, Boris Buşilă şi m Creaghead,
conferenţiari. Seminarul s-a deschis cu clasa anului I în cafc erau înscrişi 21 de tineri, şi a anului IV în
care se aflau 5 tineri.^21) 1
ACŢIUNI PENTRU PRIMIREA RECUNOAŞTERII
Seminarul Teologic Baptist funcţiona de la un an la altul ci aprobări de birou, prin ordine date la cerere,
dar nu avea o bază legam din punct de vedere al statului. De aceea, spre a nu întîmpina greutăţi se folosea
în adrese titlul de „Cursul Biblic," iar în interior titlul de „Seminar." Astfel pentru anul şcolar 1922 s-a dat
aprobarea Mini sterului Cultelor nr. 5820 din 11 Martie 1922. Pentru anul şcolai 1924/25 s-a făcut cererea
Uniunii nr. 236 din 27 Noembrie 1924 cătrJ Ministerul Cultelor, în care se redă în limba franceză textul
articolul» 9 din Tratatul de Pace de la Versailles şi se cere a se „încuviinţa corn tinuarea cursurilor biblice
ce se ţin la Bucureşti Strada Berzei nr/29." Se arată disciplinele de învăţămînt şi lista profesorilor cu C.
AdoriaM Toma Slev, Gh. Cornilescu, F. Schuller şi Dan T. Hurley.
Abia în anul 1925, cînd a fost promulgată Legea învăţămîntuluş Particular, ^ s-a creat o bază legală pentru
Seminar. în această lega era prevăzut: tyAceste Scoale se pot înfiinţa de cetăţeni români, fie in-\ dividuali,
fie constituiţi în societăţi culturale, comunităţi religioase recunoscute, ca persoane juridice." Şi, cum
comunităţile bisericeşti baptiste erau toate recunoscute şi aveau personalitate juridică de drept public,
acestea erau în deplinătatea drepturilor de a înfiinţa şi întreţine ■ o şcoală, ca Seminarul Teologic Baptist.
Acum însă duşmanii baptiştilor dădeau atacul din două direcţii: a) Susţineau că comunităţile bisericeşti
baptiste nu ar fi persoane juridice, şi b) La conducerea Seminarului sînt persoane, care nu sînt cetăţeni
români.' ' Cu asemenea învinuiri ei au reuşit să influenţeze diferite persoane din Ministerul! Cultelor de a
nu da o decizie de recunoaştere directă a Seminarului, '< deşi aceasta s-a cerut în fiecare an.
Totuşi, în anul 1928, a fost aprobat Statutul Comunităţii Bisericeşti Baptiste de către Ministerul Cultelor
cu decizia nr. 53049Ş din 12 Ianuarie 1928, pe baza Jurnalului Consiliului de Miniştri nr. 2680 din 21
Noembrie 1927.(24) în Statut, la articolul 18, punctul'2, aliniatul' 4 se spune: „ Şcoala de predicatori, va fi
organizată conform unui regula-1 ment special, indicînd studiile de învăţămînt, care regulament va fi
prezen-
Pagina 86
Tat Ministerului de culte”
Prin urmare, de acum Seminarul mai avea şi o altă bază legală directă şi deci putea funcţiona
nestingherit, ca orice altă şcoală particulară. Din acea dată şi titularea reală a fost folosită faţă de
autorităţi şi în publicaţii.
ŞCOALA DE FETE
Pînă în anul şcolar 1928, în Seminar studiau şi tineri şi tinere. în anul şcolar 1929/30 mai precis la 25
Ianuarie 1930 s-a înfiinţat pentru fete o scoală separată cu durata de studii de doi ani, cunoscută sub
numele de „Şcoala de Fete," iar în străinătate, mai ales la Bordul de Misiune în Străinătate în U.S.A. era
denumită „James Memorial Train-ing School," după numele donatoarei banilor cu care s-a construit
clădirea din faţă, de pe strada Berzei nr. 29. Şcoala a fost condusă de Miss Earl Hester, venită misionară în
România.
Printre profesoarele mai importante au fost Mrs. Emma Gill, Mrs. Ruth Hurley, Mrs. Lilly May Starmer,
Păuna Indreica, Margareta Iacob, şi altele. Şcoala primea 10-15 fete într-o clasă.
Această şcoală a funcţionat pînă în anul şcolar 1941, cînd prin legile antonesciene activitatea confesiunei
baptiste a fost restrânsă pînă la desfiinţare. Fetele pregătite în şcoala aceasta aveau misiunea de a lucra cu
femeile din bisericile baptiste şi cu copiii din Şcoala Duminicală. Ele au făcut o lucrare frumoasă şi bogată
în bisericile baptiste din România.(29)
LISTA DIRECTORILOR. PROFESORII. ACTIVITATEA
în mare parte, procesul de învăţămînt seminarial în desfăşurarea lui şi succesul muncii de educaţie al
tinerilor, depinde de activitatea şi pregătirea, de calitatea morală şi devotamentul cadrelor didactice şi în
mod special de personalitatea directorului. Cu cît sentimentul răspunderii pentru educaţia şi formarea
noilor predicatori era mai dez-voltat şi interesul lor personal se manifesta şi se observa în supravegherea şi
îndrumarea părintească a seminariştilor, cu atît roadele erau mai sigure şi mai evidente. Cînd interesul
îmbunătăţirii Procesului de învăţămînt era forţa de însufleţire a slujitorilor de la tedră, stilul de muncă se
perfecţiona, iar activitatea didactică creştea.
Succesiunea celor ce au condus Seminarul este următoarea:
1. Ioan R. Socaciu, de la 1 Septembrie 1921 pînă la 1 Noiembrie
1921 Şi de la 1 Septembrie 1926 pînă la 30 Aprilie 1931, cînd a inter-
venit
criza; apoi de la 16 August 1946, fiind din nou ales de comitetul
Uniunii
, ţinut la Reşiţa, pînă la 1 August 1954, cînd a fost destituit de
Pagina 87
autorităţi.
2. Constantin Adorian. de la 5 Noiembrie 1921, după muta J Seminarului la Bucureşti, ( ) pînă la
demisionarea sa din postul ■ preşedinte al Uniunii, ^ la 22 Ianuarie 1925.
3. Toma Slev, de la 22 Ianuarie 1925 pînă la 30 Mai 1926. Ton4 Slev a luat provizoriu directoratul, în
aşteptarea venirii în ţară a lui M George D. Iosif, misionar şi profesor în Burma. Acesta era român g mai
vizitase România în Mai 1925, cînd a ţinut cîteva prelegeri la Semf nar. (32) Atunci el şi-a exprimat
dorinţa să vină şi să lucreze 1 România, ţara sa natală; o promisiune identică o mai făcuse şi în vizii sa din
1923, (-3S) Cum atunci se afla la Bucureşti şi Dr. Everett Gilţ reprezentantul Bordului, acesta împreună cu
conducerea Uniunii i-at oferit direcţiunea Seminarului. După trecerea sa prin România în 1925J s-au făcut
toate aranjamentele pentru venirea sa la directoratul Seminarului. Prof. Dan T. Hurley chiar a scris un
articol publicat în revistele baptiste americane, că în 1926, Dr. George Iosif, profesor în Burma, originar
din România, va veni şi va prelua conducerea Senw narului. @*' Dar conducătorii săi din Burma au
insistat să nu schimbi cîmpul misionar şi el a cedat, rămînînd acolo pînă la moartea sa. Astfdf în toamna
lui 1926, directoratul a fost preluat iarăşi de Ioan Socaciu.
4. Lucaşa L. Sezonov, după redeschiderea Seminarului la 1 Septembrie 1933, cînd a fost numit, pînă în 15
Mai 1939, cînd a plecat în America. El a deţinut conducerea sub numele de „Director activ," ™ iar Dr.
Everett Gill, ca „Director onorific," între anii 1933-1938.
5. Petre Gh. Truţa, a preluat conducerea Seminarului la 1 Septembrie 1939 şi a deţinut funcţia de director
pînă la 1 Noembrie 1940, după care a plecat în America.
6. Roy F. Starmer, a condus Seminarul de la 1 Noembrie 1940 pînă în Martie 1942, cînd prin decizia
Ministerului Culturii Naţionale şi al Cultelor nr. 10091 din 20 Februarie 1942, confesiunea baptistă a fost
retrogradată, ca asociaţie, acesta fiind semnalul de început al prigoanelor/36^ şi Seminarul s-a închis.
în această perioadă istorică, pe lîngă directori şi cei ce au mai fost pomeniţi, au mai ostenit la catedra
Seminarului: Dr. L. Biro, Dr. El-lison, Dr. W. Lewis, iar pentru disciplinile laice: Petre Belicov, Florea
Drăgan, Teodor Dîrlea, Ioan Sîrbu, Romulus Drăgan, Ioan Burza, etc
Paralel cu desfăşurarea planului de învăţămînt, Seminarul instruia şi împrospăta pe predicatorii din lucrare
prin cursuri biblici ţinute la Seminar/37^ sau în diferite localităţi din ţară.(38) Acestea, conform hotărîrii
Congresului al VH-lea, ţinut la Lupeni la 12-14 O° tombrie 1927, erau organizate anual şi aveau scop
cultivarea şi ifl' struirea tuturor celor ce predicau şi ţineau ore de rugăciune. ^ ' Ele a°
Pagina 88
fost de mult folos pentru lucrarea de misiune.
DESFIINŢAREA SUB ANTONESCIENI. CONFISCAREA IMOBILULUI
Prin efectul legilor şi a dispoziţiunilor date de regimul de dictatură antonesciană, Seminarul a fost
desfiinţat începînd din Martie 1942, iar imobilul Seminarului din Bucureşti, strada Berzei nr.29, a fost
confiscat la 28 August 1943, prin jurnalul Consiliului de Miniştrii Nr. 723/943 şi atribuit apoi Consiliului
de Patronaj al Operelor Sociale. *■ °) Confiscarea s-a făcut pe baza legii nr. 431 din 1943, în urma
referatului ministrului Culturii Naţionale şi al Cultelor nr. 41465/943, semnat de Ion Petrovici. în imobilul
Seminarului a luat fiinţă o şcoală de misionare ortodoxe, condusă de Sanda Matei, care a activat pînă la 23
August 1944.
Seminarul Teologic Baptist s-a redeschis la 1 Noiembrie 1946, la Buteni, ^ pe baza hotărîrii Comitetului
Uniunii ţinut la Reşiţa în 16-18 August 1946, (42) urmînd ca peste un an să fie mutat la Bucureşti, în
imobilul retrocedat, pe baza Jurnalului Consiliului de Miniştrii nr. 701 din 20 Octombrie 1944 <■ ' pentru
a-şi continua misiunea pe tărîmul teologic.

FIŞIER BIBLIOGRAFIC
1) Radu Taşcă, Şcoala de Misiune, referat prezentat la Primul Congres ţinut la Buteni în 14-16 Febr. 1920
şi publicat în Farul Mîntuirii nr. 5 din 1 Apr. 1920 p. 36,37.
2) Vasile Berbecar, Congresul nostru, în Farul Mîntuirii nr. 5/920.
3) Memoriul către generalul A. Averescu, preşedintele Consiliului de Miniştri, depus şi înregistrat la nr.
2002 (B.P) din 5 Aprilie 192l, şi celelate memorii. '
4) Numele lor apar pe toate memoriile înaintate.
5
) Relatările acestea au fost expuse de I.R. Socaciu, în cuvîntarea sa istorică, ţinută Duminică 22 Dec.
1946 în Buteni, cu ocazia aniversării a'25 de ani de la înfiinţarea Seminarului. Vidi articolul
Pagina 89
>yAniversarea a 25 ani de la înfiinţarea Seminarului Teologic Baptist dm România, "apărut în revista
îndrumătorul Creştin nr. 2 din Ianuarie 1947 p.5-7.
6) Vidi „Statutul organizaţiei bisericească a baptiştilor," aprofl prin ord. 77092 din 2 Nov. 1905, tipărit în
Arad şi cenzurat PrefectuB Jud. Arad p.13.
7) I.R. Socaciu, Seminarul nostru, cuvîntare la Congresul MOM dial de la Stockholm, în The Third
Congress Baptist World AUianck Stockholm, 21-27 Iulie 1923, p.112; cf. Farul Mîntuirii nr.19 din 1 Oc|
1923, p.3. ■
8) Articolul „Sunt baptiştii periculoşi," în revista Creştinul 8/921 p. 119, în care se arată amestecul
preoţilor în guvernare şi ticolul „Fr. Sida şi alţi fraţi arestaţi," acolo la p. 121.
9) Adresa Min. Cultelor nr.59558 din 17 Nov. 1921.
10) Relatările primite de la I.R. Socaciu în 1946. _
11) Memoriul înregistrat la Ministerul Cultelor la nr. 59558/921g
12) Aceiaşi adresă ca la nr. 8.
13) Acest referat mi-a fost dat de C. Adorian în original.
14) Farul Mîntuirii, nr. 6/922 p.5 articolul „ Tineri şi profesori," de la Cursul Biblic din Bucureşti cu
fotografia lor; şi I.R. Socaciu este printre profesori.
15) Actul de vînzare-cumpărare a fost autentificat la Tribunalul Ilfov, secţia notariat sub nr. 39311/935 şi
transcris la acelaşi Tribunal! sub nr. 237 99/935.
16) Esfira Sezonov, „O importantă vizită la Bucureşti," în Farul Mîntuirii, nr. 10/923 p. 4.
17) O copie a acestui act mi-a fost încredinţată de C. Adorian în 1953.
18) Fotografia lui Mrs. W.C. James a fost publicată în Farul Creştin nr. 31 din 6 August 1938 p. 3.
19) Farul Mîntuirii, nr. 7-8 din Apr. 1931 la p. 10 are fotografia Seminarului făcută la Arad.
20) Revista Glasul Adevărului nr. 17/932, articolul „De la Conferinţa anuală a U.B.B.R. ţinută la
Timişoara, "p. 1,2; cf. Monitorul Baptist, Oct. 1932.
21) Raportul reprez. pt. Europa către Bordul de Misiune al Convenţiei de Sud, semnat de Dr. Everett Gill
din Oct. 1933
22) Legea a fost promulgată cu decretul regal nr. 3793 din 19 Dec 1925.
23) Dr. Grigorie Comşa, Noua Călăuză pentru cunoaşterea p combaterea sectelor religioase, Arad 1927,
p. 56,57.
24) Decizia nr.53049/928 a fost semnată de ministru Ale*
Pagina 90
edatu şi publ. în Mon. Of. nr. 14 din 19 Ian. 1928 p. 426.
25) Vidi Statutul, în Mon. Of. nr.14/19 Ian. 1928 p.428.
26) Circ. Uniunii nr. 13/929, ÎnFarulMînt. nr.11/929 p.12.
27) Anuţa T. Costin, „Şcoala Baptistă de Fete din Bucureşti," în farul Mînt. nr. 5/930 p. 7,8.
28) Fotografia cu Seminarul şi Şcoala de Fete din primăvara anului 1940 în îndrumătorul Creştin,
nr.14/940 p.8.
29) Farul Creştin nr.42/938 p.4.
30) Farul Mînt. nr.22/926 la p. 8 anunţul „Cursuri biblice pentru lucrători," îl semnează Ioan Socaciu,
directorul Seminarului.
31) Farul Mînt. nr.10/923 la p. 8 înştiinţarea, „Examenul Şcoalei de Misiune din Bucureşti" e semnat,
Directorul Şcoalei C. Adorian.
32) Declaraţia de demisie a fost comunicată şi Min. de Culte şi înreg. la nr.20623 din 9 Apr. 1925, şi publ.
în Farul Mînt. nr.5/925 p.8.
33) C. Dumitrescu, „Vizita fr. GeorgeD. Iosifîn România, in Farul Mînt. nr. 11/1925 p. 6; cf. N. Ionescu,
„Un român misionar baptist în India, ÎnFarulMînt nr. 10/923, p.5.
34) Dan T. Hurley,,, TheRoumanian Baptist Work", publ. înBibli-calRecorder, Febr. 1926 p.5.
35) Farul Creştin nr. 10/935 p.7.
36) Decizia a fost semnată de Aurel Popa, secretar general şi publ. în Mon.Of. nr. 45/21 Febr. 1942.
37) Farul Mînt. nr. 22/926 p. 8 şi nr. 5/927 p. 11.
38) Farul Mînt. nr. 23-24/923 p! 12.
39) Ibidem nr. 21-22/927 p. 13.
40) Mon. Of. nr. 205/943, p. 7801.
41) îndrumătorul Creştin, nr. 1/947 p. 6.
42) Ibidem nr. 13/946 p.7 Comunicatul Uniunii.
43) Mon. Of., nr. 246 din 24 Oct.1944 p.6832.
Pagina 91
Şcoala de Fete
Radu faşcă iniţiatorul
Pagina 93

Seminariştii din I93S


Pagina 94

Capitolul VII
PRIMA PRIGOANĂ DIN 1920-21 ŞI LUPTA PENTRU
LIBERTATE '
Datorită faptului că după unirea tuturor provinciilor româneşti la Patria Mamă, slujitorii şi ierarhii
bisericilor istorice, şi în deosebi cei grec-orientali au căpătat un rol mare şi deosebit în determinarea şi
influenţarea politicii autorităţilor administrative, venite în aceste provincii, pentru credincioşii baptişti s-a
deschis o perspectivă nelimitată de suferinţe şi prigoane, fiindcă toţi baptiştii erau urîţi şi duşmăniţi.
Bărbaţii politici, generalii şi ofiţerii superiori, funcţionarii administrativi, provenind în general din Vechiul
Regat, unde baptiştii erau puţini şi total necunoscuţi, toţi aceştia puteau fi foarte uşor induşi m er°are ca să
dea crezare tuturor învinuirilor ce le născoceau şi le col-Portau duşmanii baptiştilor. Şi aceşti duşmani
acţionau bine organizaţi, un scop bine precizat: distrugerea credinţei baptiste, nelăsînd să le ^Pe nici o
ocazie nefructificată în folosul lor.
In toate provinciile se desfăşura un proces de reînviere şi °rare nat«*ona^ă a românilor. Erau angrenate în acest
proces, în revolut.ie naţională: armata, administraţia şi şcoala. Nu a fost j reu duşmanilor baptiştilor să
manevreze lucrurile în aşa fel încît Şi să883 foloase mari din aceste împrejurări. A fost suficient să afirme şi tr
Pr°moveze ideea că noţiunile de „român" şi cea de „ortodox" sînt Ule să fie sinonime, identice; că spre a fi
român trebuie să fi or-
Pagina 95

todox şi invers, cine nu este ortodox nu este nici român/1) r asemenea, au căutat să eticheteze credinţa
baptistă drept o „credit, străină," o „sectă americană," „dăunătoare neamului."^ Cum provinciile alipite
convieţuiau mai multe naţionalităţi, duşmanii i.a declarat şi pe baptişti, ca pe nişte români desnaţionalizaţi,
înstrăin de neam, vînduţi străinilor, victime ale acţiunilor de maghiarizare etc. Firesc, dînd crezare acestor
invective răuvoitoare, necinstite plasate în mod premeditat, autorităţile i-au privit astfel pe baptişti, au
format o atitudine care a generat un lanţ de suferinţe şi prigoane o tot felul, care apoi au persistat mai bine
de două decenii. Astăzi, dit retrospectivă, se poate vedea foarte simplu cine au fost făuritorii aces. tor
condiţii de existenţă şi activitate excepţional de grele pentn baptiştii români.
PRIMELE REACŢII ADVERSE
în timp ce în Vechiul Regat, baptiştii au fost doar suspectaţi, ic special în armată, la rapoartele preoţilor
confesori, cum a fost cazul foi Petrescu Nicolae/4^ în Transilvania s-au dat ordine de restrîngerea
serviciilor divine de după amiază şi seara, precum şi participarea la serviciile funebre din alte sate sau la
alte manifestări religioase.
Primul ordin în acest sens, ştim că a fost dat de pretura plasei Sebiş, judeţul Arad, care a afirmat că măsura
de interzicere a serviciilor divine de Duminica după amiaza şi seara a fost luată pe baza ordinului
comandamentului militar/5^ La acest ordin, notarii comunali au pus în vedere conducătorilor baptişti
dispoziţia respectivă, şi urma ca toate bisericile baptiste să rămînă cu un singur serviciu de închinăciune pe
Duminică, acela de dimineaţă. Imediat însă, Vasile Berbecar şi Ioa» Popa, respectiv secretarul general şi
vicepreşedintele Uniunii, a» înaintat un memoriu de protest şi explicaţie, iar Vasile Berbecar a obţinut o
audienţă la subprefectul judeţului Arad. Din cuprinsul memoriului se observă că pretorul plasei Sebiş a dat
„o explicaţie greşită ordinului militar şi o dispunere despotică şi nedreaptă. ' ^ faptul că au fost lăsate
numai serviciile de Duminica dimineaţa, ara» limpede că interdicţia a fost luată la sfatul şi sub influenţa
preoţilor, tfţ pretextul a fost găsit în prevederea „ordinei publice şi a siguranţe' generale a locuitorilor
paşnici."
Deşi ordinul cu interdicţia a fost anulat de subprefectul judeţul^ la explicaţiile lui Vasile Berbecar, totuşi,
fiindcă nu a fost înainta» cererea cu arătarea zilelor şi orelor serviciilor divine, pretorul D-A Grozdea a
dispus în 17 August 1919 persecutarea baptiştilor ŞJ închiderea caselor de rugăciune din comunele Dieci,
Roşia, Revetiş S Pleşcuţa. Faţă de această măsură, V. Berbecar a înaintat adresa nr. *"
Pagina 96
■ 23 August 1919 cu arătarea zilelor şi orelor cînd se ţin serviciile !Îvine în bisericile baptiste şi în
aceeaşi zi, pretorul pe baza ordinului
10207/1919 al subprefectului, a autorizat ţinerea serviciilor divine, Duminica dimineaţa şi după masa, iar
Miercurea după masa în loc de
7
ra ( ) simultan, V. Berbecar a înaintat un memoriu de sesizare şi protest către subprefectul judeţului şi către
pretor/8^
Un ordin restrictiv asemănător celui dat de pretura Sebiş, a fost dat de pretura plasei Ceica, judeţul Bihor,
numai că prim-pretorul Maiorescu de aici nu îşi întemeiază dispoziţia sa pe vreun ordin militar, ci în
penultimul aliniat spune: „Acest decis se comunică cu fiecare secretar cercual, cu posturile de jandarmi şi
cu Pr. Vasile Pop, preot în Topa de sus, pentru a-i aduce la cunoştinţă în urma insinuării prezentată D-lui
subprefect"^ Deci, totul a plecat de la cererea scrisă a preotului Vasile Pop.
Cam în acelaşi timp, Prefectura Capitalei, Biroul de Urmăriri şi Cercetări, a cerut la 15 August 1919
bisericii baptiste din Bucureşti răspuns la opt întrebări, dintre care trei se refereau la fonduri. Acest fapt
scoate la iveală bănuiala că la mijloc era o cercetare provocată tot de o reclamaţie, o pîră, că s-ar fi plasat
bani străini, în felul reclamaţiilor făcute de obicei de prelaţii marilor confesiuni^10' în răspunsul dat, au fost
comunicate cifrele exacte ale ofrandelor bisericeşti.^11^
în anul 1920, majoritatea bisericilor baptiste erau închise, iar autorităţile locale nu mai rezolvau cererile de
redeschidere, ceea ce denotă, că ordinele veneau ierarhic, pe căi confidenţiale de sus în jos. Prin urmare,
primul atac făcut de duşmani a fost pus în aplicare.
DIVERSE ORDINE DE PERSECUŢIE
Sub impulsul acţiunilor preoţeşti, pe baza unor ordine confidenţiale emanate în Transilvania de ia
Consiliul Dirigent, bisericile baptiste au fost închise. Autorităţile comunale locale, care îi cunoşteau Pe
baptişti, fiindcă nu mai puteau rezolva cererile lor, în unele locuri ?u c°municat reprezentanţilor baptişti
autoritatea care a dispus mchiderea bisericilor baptiste şi le-a indicat să se adreseze acolo. Astfel,
"edincioşii din Cuceu, judeţul Sălaj, au făcut o cerere către Consiliul lr'gent, Resortul cultelor, Cluj, în care
au cerut să li se aprobe ntrunirile bisericii, declarînd că ei caută prin ascultarea Sf. Scripturi le oameni tot
mai buni, că ei pun mîna pe armă, si că la întrunirile blse«cesti ei îşi ascut mintea. ^
In Basarabia, libertatea religioasă putea fi acordată de „Grupul ^ar General Popovici." Aflăm dintr-un
document, că aici Co-itat E Biă d rere la Prefectura
^ General Popovici. Aflăm dintrun doc, polnitatea Evanghelică Creştină Baptistă a depus o cerere la
Prefectura •lei Chişinău, iar aceasta la rîndul ei a înaintat-o cu adresa nr.7238
Pagina 97
din 8 Aprilie 1920 la Grupul Militar General Popovici. La 10 Apfl 1920, Grupul Militar comunică
neaprobarea cererii/13^
în Vechiul Regat dispoziţia de închidere a fost dată prin organ poliţieneşti. Astfel, la 12 Aprilie 1920,
biserica din Brăila a fost încfl din ordinul noului prefect al poliţiei. Uniunea Baptistă a înaintat jfl Aprilie
1920 un memoriu la Ministerul de Interne şi cerea să se deafl poziţii poliţiei din Brăila pentru
redeschiderea bisericii baptist întrucît poliţia a încălcat prin abuz de putere articolele 21 şi 26 din Cof
stituţie. La Uniune au sosit sute de scrisori şi telegramei încunoştiinţarea că autorităţile au închis biserica.
Cînd a sosit la Bucureşti o delegaţie a Alianţei Mondiale Bap. tiste, în 25 Iunie 1920, persoanele din
delegaţie au aflat despre per. secuţia deslănţuită împotriva baptiştilor, iar la întoarcerea lor a înaintat
Conferinţei Alianţei ce se ţinea tocmai atunci la Londra, în 19 Iulie 1920, un raport scris. în raport
prigoana era descrisă astfel:
a) Casele de rugăciune sînt închise; credincioşilor li se îngăduit numai 2 ore pe Duminică să se adune la
rugăciune;
b) Autorităţile locale şi jandarmii se amestecă şi conturbă serviciile divine;
c) Conducătorii şi predicatorii sînt bătuţi aăt de tare încît zac bolnavi după aceea zile în şir;
d) Mulţi dintre predicatori sînt arestaţi;
e) Confiscarea Bibliilor şi cărţilor de cîntări;
f) Judecarea mai multor cazuri la Curţile Marţiale;
g) Persecutarea soldaţilor baptişti în armată;
h) Confiscarea de proprietăţi destinate a fi case de rugăciune. ^ '
Cei doi conducători ai Alianţei, Dr. GA. Brooks şi Dr. J.H. Rushbrooke, au căutat să-1 întîlnească pe
preşedintele Consiliului d<j| Miniştri, Alex. Vaida Voievod, dar acesta era plecat din Bucureşti 1» acea
dată. Totuşi, ei au depus la Preşedinţie o scrisoare/15^ în care arătau poziţia baptiştilor în lume, că numără
multe milioane, şi c* România fiind o aliată a Marei Britanii şi Statelor Unite ale Americi») se bucură de
simpatie, dar că e regretabil faptul persecuţiilor îndurate de baptişti. Apoi, cei doi conducători baptişti
enumera în şapte puncte aspectele prigoanei, după care afirmă: „Noi nu voim să credem şi n# avem
evidenţe care să justifice sugestia că Guvernul român a iniţiat, sat ardă suport unei politici de
persecuţie..." în încheiere ei cer ca Preşedin* tele Consiliului de Miniştri să dispună o deplină libertate
religioasă, 1* care sînt îndreptăţiţi toţi cetăţenii/16^
Este adevărat că baptiştii din Vechiul Regat şi cei din Banat m
Pagina 98
persecutaţi ca cei din celelalte provincii; chiar şi în Transilvania aU judeţe, unde nu se aplica nici o
restricţie. Dar în multe părţi era ana era mare. Senatorul Gh. Grigorovici într-o interpelare, în e se referea la
persecutarea adventiştilor, a adăugat: „Baptiştii sînt la f l nersecutati; şi Loyd George este un baptist! Prin
care drepturi jandar-' i se amestecă în aceste probleme pur confesionale?" El arăta că prigoanele se
desfăşurau în special în Bucovina.(17)
în Lupeni, la 10 Martie 1920, fiind Miercurea seara, pe cînd credincioşii baptişti erau adunaţi la rugăciune,
a intrat şeful poliţiei Nicolae Oprişa şi cu Gh. Suluţ, cu un grup de poliţişti, şi cînd şi-au dat seama că
credincioşii se roagă au plecat. Dar au lăsat un poliţist înlăuntru şi unul afară. De acolo s-au dus la locuinţa
lui Teodor Mun-teanu si cum acesta nu era acasă, ci numai soţia sa gravidă, au insultat-o la început apoi
au bătut-o în mod brutal. S-au întors din nou la biserică însoţiţi de locotenentul Cioacă, de la Divizia 18,
Regimentul 92, şi de un grup de soldaţi înarmaţi, care au înconjurat casa de rugăciune, iar ei au intrat
înlăuntru, curmînd serviciul divin. Au declarat arestaţi pe toţi cei prezenţi, i-au ridicat şi i-au dus sub
escortă la poliţie. Aici, Nicolae Oprişa, Mihail Făgărăşanu şi Gh. Suluţ i-au bătut pînă la sînge, apoi li s-au
făcut acte de învinuire şi pe cale administrativă. Au condamnat pe: Gligor Oltean şi I. Patachi la cîte un an
închisoare, Dragomir Cornea şi Ioan Bălgrădeanu la cîte şase luni, I. Horea Rusalim Şerban, Nicola
Salomie, Vasile Salomie, Petre Ban şi Frederich Schneider la cîte trei luni. Primii doi au executat pedeap-
sa la Craiova, iar ultimii opt la Sibiu.(18)
în Bihor prigoana s-a generalizat în urma ordinului circular de restrîngere a libertăţii de închinăciune dat
de prefectul Iacob, sub pretextul că partea locului se află ca „zonă de război şi supusă stării de asediu."
Ori, se ştie că la acea vreme nu mai era război. Ordinul prefectului Iacob se baza pe ord. nr.447 din 10
Sept. 1920 a Corpului Vînătorilor/19)
în Basarabia au fost de asemenea persecuţii mari. într-un raport al Comisiei Centrale de Anchetă din
Basarabia, înaintat simultan trupului Militar General Popovici, comandantul Corpului 11 Armată, "£!î!
ftrUlui Octavian Goga de la Culte şi Inspectoratului General de ii Rurali, în care se arăta următoarele:
„Jandarmii şi celelalte ţi administrative opresc prin mijloace violente liberul exerciţiu al cult, închizînd
localurile de închinăciune, arestînd pe partizanii i confiscîndu-le cănile lor religioase. Plîngeri în contra
per-forn, î "' *"*ror obiect ar fi baptiştii din Basarabia, au fost de asemenea ţinu " "de l° tribuna
e
Parlamentului." Raportul mai arăta în con- - „In Basarabia prima comunitate baptistă a luat fiinţă în anul
Pagina 99
1875, şi.... credincioşii s-au bucurat sub trecutul regim rusesc de liM tate a cultului." W
Se ştie că toate informaţiile pe care le aduna Siguranţa Sta« erau de la preoţi. Pe baza acestor informaţii se
întocmea infornaS generală pentru conducerea de stat. Aşa că nu trebuie să ne miră^H aceştia aveau păreri
atît de greşite despre baptişti şi că cei din oll ducerea de stat dădeau ordine şi dispuneau persecutarea lor.
Dăm a doar un exemplu elocvent: Şeful Biroului de Informaţii din Salo™ judeţul Bihor, sublocotenentul
Lupan, la 20 Oct. 1920, a semnat o Noj informativă în care scria: „ Vom observa de aproape această
orgrt/âM deoarece ni s-a spus de către părintele Pănuţ din Tulea, că el ar fi a la alţi locuitori din
comună, că la venirea de la congres, cei din Tulc^A fi adus un mare număr de dolari, pentru a face
propagandă prin» creştini." W
OFICIALIZAREA PRIGOANEI
Cum în urma măsurilor represive luate în Transilvania s-au făcut proteste locale şi s-au invocat drepturile
avute de baptişti sub regim» austro-ungar, autorităţile administrative au cerut pe cale ierarhia lămuriri de
la Secretariatul General din Cluj al Ministerului Instrucţiunii Publice şi al Cultelor. Astfel, Suprefectura
judeţului Timf într-un ordin circular ' spune: „Cerînd sfatul Ministerului Instrucţiunii Publice şi al
Cultelor, Secretariatul General din Cluj, în privinţa admisibilităţii întrunirilor sectei religioase, aşa numiţii
baptist sau pocăiţi, am primit următorul ordin..."^ ' Şi în ordinul respectiv se afirmă, că confesiunea
baptistă a fost recunoscută de guvernul ungal dar se pune la îndoială „dacă există o identică învăţătură de
credinţă şi morală, apoi, principiile Ministerului ungar din 1905 sînt diferite." M sfîrşit ordinul conchide:
„La noi, în fiecare sat, pocăiţii au şi altl credinţe, de aceea secta acestui fel de pocăinţă, cum se prezintă la
noi nu poate fi considerată ca recunoscută de lege. Astfel, orice întruniri a lor cade sub prevederile legilor
şi ordonanţelor în vigoare, privitoail la întrunirile publice..."
Alte prefecturi au comunicat şi înaintat acte direct Ministerului de Interne, care la rîndul lui le-a înaintat
Ministerului Cultelor/2! Acesta, printr-o adresă semnată chiar de ministrul Octavian GogaJ răspunde şi
cere ca întreg conţinutul să fie difuzat printr-un ordin cili cular organelor subalterne/25? în această adresă
de răspuns, întocmit! de duşmanii baptiştilor, se face aceeaşi afirmare, că baptiştii au fosl recunoscuţi în
Ungaria, cu statutul de organizare şi confesiunea da credinţă aprobate de Ministerul de Culte cu ordonanţa
nr. 77092 din 2 Noembrie 1905, dar că a fost aprobată numai pentru Comunitatea di«i
Pagina 100
Ru(japesta, şi că prin alipire la Patria Mamă, „ baptiştii din acele ţinuturi mai au nici o singură Comunitate
bisericească cu organizaţie legal ^cunoscută, şi, prin urmare, nici confesiunea lor nu se mai poate con-
feră recunoscută."
De sigur, conţinutul acestei adrese şi interpretarea absolut eresită, apare mai mult decît probabil a fi fost
acea a directorului din Minister, Gh. Comşa, devenit mai tîrziu episcopul ortodox din Arad. în acest ordin
transpiră reavoinţa şi inducerea în eroare, minciuna neînvelită. Se afirma că, baptiştii din Transilvania nu
mai aveau în 1920 nici o singură Comunitate bisericească, ca organizaţie legal recunoscută," în timp ce
exista la Oradea o comunitate recunoscută încă din 1917. Apoi, nu ştia oare Octavian Goga, ministrul
Cultelor, că legea XLIH din 1895 era în vigoare pe teritoriul Transilvaniei, şi legea prevedea că orice
comunitate se putea constitui ca organizaţie prin simpla anunţare a primarului localităţii respective? La fel,
se afirma că Ministerul ungar a aprobat o singură comunitate, acea din Budapesta. Ori, cu ordonanţa nr.
77092 din 2 Nov. 1905 s-a aprobat confesiunea baptistă şi nu o comunitate; prin ordonanţa respectivă
baptiştii au fost declaraţi cult recunoscut, ca toate celelalte culte. Cît despre Comunitatea de la Budapesta,
nici n-a aprobat-o ministerul, ci primarul
oraşului Budapesta.
Nici atunci, şi nici azi, asemenea afirmaţii nu au fost şi nu pot fi considerate greşeli Ele au fost şi rămîn
interpretări răutăcioase şi rău intenţionate, care aveau menirea să formeze o concepţie antibaptistă în
aparatul de stat, să contureze o atitudine a ilegalităţii bisericilor baptiste. Intenţia aceasta apare şi din
concluzia ordinului: „ Vă rugăm deci, Domnule Ministru, să binevoiţi a comunica aceasta prin ordin
circular organelor subalterne, care vor supraveghea toate acţiunile baptiste-pocăite, nazarinene, etc,
îngrijind ca cetăţenii străini să nu poată asista la întrunirile lor." Prin urmare, totul trebuia făcut ca
„cetăţenii străini să nu poată asista la întrunirile lor," adică să fie oprită, stagnată, răspîndirea credinţei
baptiste şi blocat orice contact cu credincioşii din afara graniţelor. La această acţiune se cerea ca aparatura
de stat să contribuie, să acţioneze permanent, să o preia, ca pe o sarcină, o atribuţie de stat. De la acea
dată, bisericile baptiste au devenit pradă bunului plac Şi răzbunărilor autorităţilor administrative şi
poliţieneşti, la discreţia
tuturor.
După cum era şi firesc, conducătorii baptişti n-au putut să stea cu braţele încrucişate faţă de astfel de
interpretări nelogice ale Ministerului Cultelor, care sugerau o scoatere a baptiştilor în afara legii şi, deci. în
mod treptat extirparea lor.
Privind la adresa semnată de Octavian Goga, ca ministru al cul-
Pagina 101
telor, se poate uşor vedea că se lăsa liberă iniţiativa de persecuţie. I aceea, conducătorii şi bărbaţii însemnaţi ai
bisericilor baptiste ■ adunat la Bucureşti unde au întocmit şi înaintat un memJ autorităţilor în drept. în acest
memoriu se spunea: „Ştim că pîn prezent art. 21 din Constituţie, libertatea de conştiinţă este absolut //AH şi că
libertatea tuturor cultelor este de asemenea garantată, iar Dvs. pritm o circulară adresată cultelor din Transilvania,
spuneaţi printre altele „pentru departamentul meu, grija de căpetenie este de a căuta să se m precis şi lămurit, că în
România de azi toate bisericile, oricare ar fi caâ fesiunea ce profesează, au dreptul a se bucura de un egal tratamei^
putîndu-şi exercita toate drepturile, fiind liberi de a se conduce şi dezvolş pe bază de drepturi cîştigate şi care le vor
fi garantate, cu dorinţa leal exprimată de a observa raporturile ce trebuie să existe între Stat şi Bisericm Memoriul
indică apoi persecuţia de la Lupeni, şi conţin» „Bătăile şi arestările se fac zilnic din ordinele pretorilor, şefilor de
jandm mi şi altor autorităţi, care n-au nici cele mai elementare noţiuni alt religiunii noastre şi care, avem
convingerea, au fost în acele situaţiutlj datori pentru a apăra siguranţa Statului, iar nu ca să se ocupe cu c/ieş
tiunile religioase.... Nu credem, adică nu voim să credem că în Ţam Românească se pot concepe, tocmai în veacul
XX al civilizaţiei, pm secuţiuni religioase, care constituie o pagină neagră şi desgustătoare a evului mediu." în
continuare se cerea în memoriu ca ministrul să ia măsuri urgente de încetare a persecuţiilor.
Ca semnatari ai memoriului au fost: C. Adorian, preşedintş Vasile Berbecar, secretar general, Teodor Sida casier,
Radu Taşcl Atanasie Pascu şi I. R. Socaciu membrii în comitet. ^ '
Peste două zile, pentru Joi 18 Nov. 1920, C. Adorian a fost invita la Ministerul Cultelor, la Direcţia cultelor
neortodoxe spre a di lămuriri, iar peste alte unsprezece zile, se primeşte la Uniune o adresi a Ministerului, în care se
cer date şi documente despre înfiinţare^ Uniunii şi se dispune: „ vi se pune în vedere căpînă la recunoaşterea legalş
dinpartea Ministerului, Uniunea Baptistă urmează să se abţină de la oriei activitate." ^^
în acelaşi timp, autorităţile civile şi militare au înteţit prigoană Astfel, Corpul VI Armată a emis ordonanţa nr. 3 din
10 Decembrie 1920, publicată şi afişată pe întreg teritoriul acelui comandament. Ol donanţa prevedea: „Se interzice
ţinerea a orice întruniri sau predici, m religiunilor nerecunoscute în stat, ca: adventişti, baptişti) şi care sitm
pretextul religios, fac propagandă contra siguranţei statului. Cotm travenienţii se vor aresta şi trimite în judecata
Curţii Marţiale." *■ '
Prefectura judeţului Bihor, de asemenea dă un ordin circula* strict confidenţial la dispoziţia scrisă a Diviziei a 17-a,
către to$
Pagina 102
retorii, prin care se interzice orice întrunire a bisericilor baptiste ^ La 2 Ianuarie 1921, generalul Petala semnează un
alt ordin con-rdential al Corpului VI Armată, ca jandarmii să stea la dispoziţia eotîlor ^ jn comune, „pentru a face o
statistică nominală a tuturor celor rătăciţi de la religia creştină şi care au îmbrăţişat religiuni străine,
nerecunoscuteîn stat (adventişti, baptişti, sombotişti, nazarineni)... Rezultatul, la 1 Martie 1921. Pentru că
propagatorii stau în serviciul cauzelor străine şi dăunătoare intereselor noastre.... aceştia vor fi consideraţi ca si
suspecţi şi urmăriţi în de aproape."
în'această stare de înăsprire a prigoanei, conducătorii Uniunii şi predicatorii însemnaţi s-au adunat din nou la
Bucureşti. Deşi Uniunea nu era recunoscută, conducătorii baptişti au făcut toţi un memoriu către generalul Averescu,
preşedintele Consiliului de Miniştri. în acest memoriu, după ce se arăta existenţa istorică a baptiştilor în România, se
spunea: „Ştim că Constituţia garantează libertatea tuturor cultelor şi chiar Dl. Ministru Octavian Goga ne-a promis
verbal că ne va face dreptate. Cu multă durere trebuie să recunoaştem însă că prigoanele împotriva noastră sînt
mult mai mari astăzi şi poporul geme sub aceste asupriri Unii sînt tîrîţi la Curţile Marţiale, alţii sînt bătuţi, alţii
urmăriţi, alţii arestaţi, ceea ce produce multă amărăciune în popor." Memoriul arăta, în continuare, atitudinea
baptiştilor faţă de Stat şi o listă în care sînt amintiţi cîţiva bărbaţi iluştri de stat din străinătate. Apoi memoriul
continuă: „Cu inima sfîşiată de durere, trebuie să vedem, că noi cetăţeni paşnici, nici să ne închinăm lui Dumnezeu
nu ne mai este permis. E strigătoare la cer această nedreptate, şi din aceste motive, apelăm către Dvs. care aţi
înţeles totdeauna sufletul poporului şi în care avem încredere că veţi lua măsuri eficace, ca să înceteze această
prigoană nelegiuită." Iar în încheiere, în memoriu se exprimă: „Domnule Preşedinte, avem toată încrederea că veţi
da ordin să fie bisericile noastre redeschise, că veţi dispune ca acei închişi să fie eliberaţi.." Memoriul a fost semnat
de V. Berbecar, Radu Taşcă, N.N. Petrescu, Teodor Brînda, Gh. Florian, Atanasie Pascu, Teodor Si<Ja, Ioan Ţirban,
C. Adorian şi Mihai Vicaş.(30)
Cum bisericile baptiste erau închise, bătrînii din biserici făceau cereri scrise către comandamentele militare, cerînd
învoirea de a se aduna la rugăciune. Un caz interesant a fost cu o astfel de cerere făcută M Aprilie 1921 de Ilie Mari? din Curtici-
E1 scria: Eu
» > subscrisul Ilie Mariş, din comuna Curtici, mă rog în numele baptiştilor din Curtici a ne da voie să ţinem
adunarea noastră în toate Duminicile şi în zilele de sărbători, iar peste zi Miercurile şi Sîmbăta seara, pe cum le-am
ţinut, P*nă în ziua de azi." Pe această cerere a fost pusă următoarea rezoluţie: »1. IV, 1921. Această sectă religioasă
fiind creiată de răuvoitorii ii românesc, pentru a nu da ochii de sfaturile frumoase, naţionale
Pagina 103
ale preoţilor noştri, nu aprob aceste întruniri religioase. - S-a botezu religia neamului românesc, cu ea să
moară! Comandantul Brigăzii 2 G-ralBădescu."W
Datorită acestui fapt, anume, că toate bisericile baptiste de. teritoriul Diviziei II Vînători, adică Bihorul şi
părţile de nord, şi de, teritoriul Corpului VI Armată, părţile Aradului şi pînă dincolo de Q\ au fost închise
prin ordonanţele militare, emanate de la aceste coma damente, se impunea o audienţă la Ministerul de
Război. Astfel, finele lunii Martie 1921, cînd membrii comitetului Uniunii en_ adunaţi la Bucureşti, o
delegaţie în frunte cu C. Adorian a obţinut I audienţă în ziua de 28 Martie 1921, la Ministrul de Război,
general* Răşcanu, căruia i-au expus persecuţiile la care sînt supuse bisericii^ baptiste din cauza
ordonanţelor emise de autorităţile militare. Pe loc, generalul Răşcanu a scris cu mîna sa pe un imprimat cu
emblema ofi. cială a Ministerului de Război, un răspuns la memoriul depus. Nota sa de răspuns avea
următorul conţinut: „28 Martie 1921, către delegam Comunităţilor baptiste. Ca urmare a convorbirilor
ce am avut, vă asigur că voi da ordin autorităţilor militare de pe teritoriul României, ca să nu facă nici o
greutate comunităţilor baptiste la întrunirile lor religioase. Mim istm de Război, Gerneral Răşcanu." ^ ^
în aceeaşi zi, cu un ordin circular, se spunea că Uniunea i-a adus la cunoştinţă „răul tratament ce-1
suportă, din partea jandarmilor şi a altor comandamente militare. Cauza acestor persecuţiuni decurge din
ordinele ce sînt date în acest sens de Divizia II Vînători şi Corpul Vş Armată." Ministrul de război
continuă: „Vă rugăm să binevoiţi a da ordin tuturor comandamentelor din subordinele dvs. să nu mai facă
nici o deficultate baptiştilor din punct de vedere confesional, deoareca libertatea cultului e garantată de
legile noastre." ^33^
Tot în aceiaşi zi, generalul Răşcanu, ministrul de război, a dat şfc un ordin circular, în ce priveşte
libertatea confesională a militarilol aflaţi sub arme. în acest ordin se spunea: „Ni s-au făcut plîngeri, că
uneia din unităţi obligă pe soldaţii de credinţă baptistă să meargă la biserica or* todoxă. Se ordonă în
mod categoric, a se respecta libertatea religioasă A fiecărei credinţe şi a face tot posibilul atît soldaţilor,
funcţionarilor şh civililor de altă credinţă, decît cea ortodoxă, să frecventeze localurile lom de cult. De
asemenea se va ţine seama, ca tot soldatul României Mari să^ şi depună jurămîntul de credinţă după ritul
credinţei lor." ^
în urma acestor ordine ale ministrului de război Generalul* Răşcanu, s-au redeschis toate bisericile
baptiste. Autorităţile militare! nu s-au mai amestecat în problemele religioase. Ordinele respective au fost
difuzate ierarhic la toate unităţile. Corpul VII Armată, cu un ordin circular semnat de Şeful de Stat Major,
colonelul Ganea, a adăugat uni
Pagina 104
aliniat cu dispoziţia: „Comandamentele militare însărcinate a da autorizatiuni pentru întreg teritoriul
judeţului, vor da la cerere aceste autoriza'ţiuni în modpermanent. Diviziile 1,18, 21 şi Brigada 4 jandarmi
vor aduce prezentul ordin la cunoştinţa organelor în subordine." * ' Astfel jandarmii n-au mai făcut
greutăţi bisericilor baptiste.
COMPLICAŢIILE ORDINULUI NR. 15831/1921
Abia s-au redeschis bisericile baptiste, după clarificarea de la Ministerul de Război, cînd Ministerul
Cultelor a venit cu o nouă interpretare ordinului circular nr. 2180 din 24 Ianuarie 1921 al Ministerului de
Interne, ordin care reglementa atît activitatea cultelor recunoscute cît şi a celor nerecunoscute. ^ Potrivit
acestui ordin, adunările credincioşilor urmau a se ţine în conformitate cu legile şi ordonanţele în vigoare
privitoare la întrunirile publice, cultul fiind liber în casele de rugăciuni. Considerînd că prin acest ordin se
acordă libertăţi prea mari, Ministerul Cultelor emite un nou ordin circular nr. 15831 din 1 Aprilie 1921,
către prefecturile de j udeţ, prin care restrîng libertăţile religioase. Deşi unele biserici baptiste mai erau
încă închise, totuşi Ministerul Cultelor spune în preambulul acestui ordin: „în timpul din urmă am primit
de la diferite autorităţi civile şi militare o seamă de rapoarte despre propaganda nepermisă ce se face în
toate părţile ţării de către sectele adventistă, baptistă şi nazarineană cu bani primiţi din străinătate pe căi
lăturalnice. Avem convingerea că această propagandă poate tulbura liniştea cetăţenilor şi cuprinde
elemente periculoase intereselor mai înalte ale ţării " Prin ordin nu se recunoaşte Uniunea, ci numai
adunările locale, iar acestea cu autorizaţii de la Ministerul Cultelor, şi numai în case de rugăciune zidite,
nu în case particulare. Ordinul stabileşte o filieră extrem de greoaie de forme birocratice pentru obţinerea
de autorizaţii. Autorizarea predicatorilor de asemenea pretindea o mulţime de informaţii şi restricţii, iar
autorizaţia se emitea numai pentru o singură localitate. Acest ordin foarte lung şi foarte restrictiv, avea
forma unei decizii ministeriale şi a fost semnat de ministrul Octavian Goga şi directorul Stancu
Brădiş'teanu.
Ca o consecinţă directă şi imediată a acestui ordin, Uniunea şi-a Pierdut dreptul ei legal de reprezentare,
bisericile fără case de rugăciune proprii s-au închis, predicatorii nu se mai puteau deplasa în alte biserici,
orice activitate de mărturie era prohibită.
La data de 12 Aprilie 1921, deci la numai două săptămîni de la apariţia ordinului, au sosit la Bucureşti Dr.
J.H. Rushbrooke şi "■"•Glover. La 14 Aprilie au avut o audienţă la ministrul cultelor Oc-tavian Goga. în
cadrul acestei audienţe, ministrul cultelor a semnat or-di«ul nr. 21697, care conţinea:
Pagina 105
a) Problema baptiştilor va fi reglementată printr-o lege special asigurîndu-le drepturile de care se bucură
orice alt cult în stat;
b) Ordinul din 1 Aprilie 1921 nr. 15831 va fi anulat;
c) Un nou ordin va fi dat cu următorul conţinut: închinăciune! baptiştilor va fi liberă în casele de
rugăciuni; predicatorii să fie cetăţej români; organizaţiile centrale şi regionale vor fi recunoscute cu respej
tarea legilor, etc.
în cursul audienţei, Octavian Goga le-a dat cîteva explicaţii cu privire la însemnătatea documentului nr.
21697. Aceste explicaţii sînf cuprinse în scrisoarea trimisă de Dr. Rushbrooke lui Octavian Goga» datată
din Londra la 19 Aprilie 1921. Termenii scrisorii, adresată direct ministrului cultelor, dau în vileag
următoarele: a) Dvs. aţi asigurat că interzicerea închinăciunii baptiste în case private cade odată cu
anularea ordinului din 1 Aprilie; b) Dvs. mi-aţi spus, că deşi predicatorii permanenţi, trebuie să fie
exclusiv cetăţeni români, alte persoane de încredere vor primi de la Dvs. permisiunea de a activa; c) Dvs.
m-aţi asigurat că regulele complicate şi greoaie cu privire la închinăciune, membralitate şi predicatori, cad,
ca efect al anulării ordinului din ■ Aprilie şi că nu se vor mai pretinde astfel de lucruri; d) Dvs. aţi avut
amabilitatea şi aţi promis, că îmi veţi permite să vă ofer observaţii în ce priveşte detaliile noii legi. Dr.
Rushbrooke a adăugat că e de urgenţă recunoaşterea Uniunii, ca reprezentativă înaintea guvernului. ^
După această întrevedere, Ministerul Cultelor a emis ordinul nr. 32950/1921, adresat prefecturilor, în care
se spunea: „Pentru a evita plîngerile, care ne sosesc asupra interpretării ordinului nostru circular dini
Aprilie a.c.nr. 15831 şi pentru a înlătura repercursiuni nefavorabile pentru ţara noastră în ceea ce
priveşte libertatea cultelor, avem onoare^k a vă aduce la cunoştinţă, că ordinul citat trebuie aplicat
astfel, c(M următoarele dispoziţiuni să fie realizate: a) Exerciţiul cultului baptist şM adventist este liber;
b)propaganda va evita defăimarea bisericilor existente şi personalul bisericesc; c) predicatori vor fi
numai cetăţeni români, cum excepţia străinilor admişi de Ministerul Cultelor..."' '
Fiindcă acest ordin era ambiguu, şi după cît se pare au existat dis^B poziţii secrete ca totuşi ordinul nr.
15831/1921 să fie aplicat ca pînâfl atunci, baptiştii au suferit prigoniri în continuare. Se ştie de asemenea*
că ministrul cultelor, Octavian Goga, participase la şedinţele sinodului» ortodox din 22 Martie 1921, cînd
fusese adoptat programul de com-J batere a adventismului. în comunicatul publicat în ziare se scria că
„DLm Octavian Goga, ministrul cultelor şi artelor a promis în şedinţa Sf. Sinodm că va da tot concursul
în ce priveşte combaterea propagandei adventistei prin conferinţe şi cursuri speciale." ^ Acolo, în acea
şedinţă s-a schiţat | conţinutul draconic şi inchizitorial al ordinului nr. 15831, pe care 1-aW
Pagina 106
semnat ministrul doar la cîteva zile după Sinod.
Deşi la 14 Aprilie Octavian Goga a promis anularea ordinului 15831, care apare clar că fusese schiţat la
Sf. Sinod, totuşi Goga nu 1-a anulat, ci doar a recunoscut prin noul ordin nr. 32950/1921 faptul că existau
persecuţii şi plîngeri, cerînd de fapt aplicarea lui cu noile dispoziţiuni. Poziţia aceasta era nu numai
echivocă, ci de-a dreptul contradictorie. Căci, ori baptiştii sînt liberi şi ordinul respectiv nu-şi mai are
aplicaţie, ori ordinul e aplicat şi atunci baptiştii nu mai sînt liberi.
Din această cauză, persecuţiile au continuat în cele mai multe locuri. Autorităţile n-au ţinut seama de noul
ordin al ministrului Goga.
INTERVENŢIILE DIN CAMERĂ ŞI SENAT
Cum persecutarea baptiştilor a continuat, problema a fost ridicată şi în Parlament. Astfel, în şedinţa
Camerei din 20 Aprilie 1921, deputatul G. Cristescu a interpelat pe ministrul cultelor, „cu privire la
sectele religioase, ca adventişti, baptişti, anabaptişti, pocăiţi, etc," şi a protestat împotriva circularii date
de Ministerul Cultelor.
La interpelare au răspuns doi miniştrii. Primul ministru Tache Ionescu a spus despre baptişti: „Baptiştii
sînt o sectă protestantă, cu oameni foarte însemnaţi, şi sînt răspîndiţi în Statele Unite, unde numără peste 7
milioane de aderenţi. Preşedintele Statelor Unite şi ministrul de externe sînt baptişti. Ei au trimis la noi doi
reprezentanţi, care au rămas mulţumiţi de măsurile luate de ministrul cultelor. La noi, toate cultele au o
libertate deplină, dar cînd sub numele de baptist se va ascunde iredentism, atunci le vom opri."
Al doilea, ministrul cultelor Octavian Goga a răspuns: „La noi toate cultele au avut cea mai deplină
libertate. Misionarii care au venit la noi, s-au declarat mulţumiţi şi au declarat, că nici un cult nu e per-
secutat. Eu nu am dat nici un ordin. S-a întîmplat că în regiunile de frontieră, în special Arad şi Oradea
Mare, nazarinenii au refuzat să recruteze. Atunci autorităţile militare au închis casele de rugăciuni. Am
convenit cu misiunile străine să dau ordin ca toate casele de rugăciune să fie deschise, cu condiţia ca
predicatorii să fie români." Dr. Vaida Voievod întrerupe: „în urma intervenţiei Engliterei, nu din iniţiativă
proprie." Dl Octavia Goga continuă: „Propaganda religioasă este liberă, după Constituţie, dacă nu se ating
bunele moravuri şi ordinea publică. Delegaţii baptişti au fost mulţumiţi cu declaraţiile mele." (40) în
şedinţa Senatului din 9 Decembrie 1921, senatorul socialist Gh. Grigorovici a ţinut un lung discurs, în care
a dezvăluit fapte de persecuţie religioasă din Bucovina, împotriva baptiştilor. ^41^ Din reportajul
parlamentar apărut în Monitorul Oficial (ATi extragem cîteva Paragrafe:
Pagina 107
„Noi avem felurite confesiuni născute după război, care au exisU
în România Veche: pe adventişti şi pe baptişti___Au venitreprezeniarm
de-ai baptiştilor şi au pus D-lui Goga un fel de ultimatum: Se respectă s<m nu tratatul de pace, care prevede
libertatea cultului? Nu trebuie uitat, cm biserica baptistă este cea mai puternică înEnglitera şi că Loyd George estş
un baptist. Nu trebuie de asemenea uitat că şi preşedintele Republiak Americane este un baptist.. . . . Am avut
ocazia să vorbesc cu I.P.S. Mitropolitul primat, spunîndu-i cîteva cazuri din acestea. Sfinţia Sa mi-a spus:„Nu
înţelegcum sepoate întîmpla aşa ceva. Eu în Banat i-am cunoscut pe baptiştii de acolo şi ştiu că ei sînt cei mai
morali oameni, care au o viaţă foarte frumoasă şi că ei sînt creştini, dar de altă culoare." Dacă preoţii noştri vor să
cîştige pentru biserica noastră, s-o facă prin propagandă. Ceea ce se face în Bucovina este o gresală, care nu este
nici în interesul statului, nici în interesul bisericii noastre româneşti."
Senatorul Grigorovici a continuat: „Cînd au venit reprezentanţim baptişti din Englitera şi America şi le-au vorbit de
straşnicele măsuri cm bătăi, cu arestări, cu confiscări de Biblii, etc, au dat prin Dl. ministru Răşcanu, -pentru care
noi, deşi sîntem socialişti, şi deşi nu s-ar cădea să ne fie simpatic, pentru că el este acela în numele căruia se
militarizează ţara, avem însă toată stima pentru că şi-a făcut datoria, - a dat o ordonanţă, prin care a interzis orice
prigonire în armată.... O ordonanţă la fel a dat şi ministrul cultelor, Dl. Goga, pentru respectarea cultelor. Aceste
ordonanţe tipărite sînt trimise în toate părţile României Mari. Ce zic însă domnii funcţionari din Bucovina?....
Arestări se fac zilnic prin toate satele, şi aceste arestări nu sînt numai individuale, ci se fac chiar în bloc. Cînd se
întrunesc Duminica baptiştii în cîte o casă ţărănească pentru rugăciuni, pe baza dreptului pe care-l au conform
ordonanţei d-lui Goga, cîtşi conform Constituţiei, vine cîte o bandă de jandarmi şi îi arestează, îi leagă cîte 30 de
inşi cu funii şi-i conduc prin sate, bătîndu-i mereu, &r hohotele drept credincioşilor... Arestările, chinurile şi bătăile
baptiştilor sînt la ordinea zile în Bucovina.... Nu mai există nimic sfint pentru jandarmi şi preoţi, căci ei sînt de
acuma stăpînii ţării."
Senatorul şi-a încheiat lungul discurs: „Aderenţii sectelor asuprite''j sînt oameni simpli, care terorizaţi, umblă cu
ordonanţele d-lor Goga şi' Răşcanu în mîini, le arată preoţilor şi prefecţilor, fără rezultat. ** '
ALTE FAZE ALE PRIGOANEI: INTERVENŢIA LA TACHEIONESCU
Deşi la memoriul trimis generalului Averescu, atunci preşedinte al Consiliului de Miniştri, s-a răspuns la
25 Mai 1921 printr-o adresă scrisă/44^ în care, după ce s-a recunoscut că Ministerul Cultelor a
Pagina 108
aprobat, „numai în mod provizoriu," măsurile luate de autorităţile militare, arătîndu-se că „Ministerul
Cultelor a fost şi este de cea mai mare toleranţă faţă de baptişti," persecuţiile au continuat nu numai în
Bucovina, cum afirma senatorul Gh. Grigorovici, ci şi în Ardeal şi
Banat.
Cazul de barbarism petrecut cu baptiştii din Cucerdea Română, a stîrnit indignarea opiniei publice.
Credincioşii baptişti, Coman Simion, Masca Simion, Masca Teodor, Precup Vasile, Coman Saveta, Masca
Zamfira şi Sandu Ana, au fost arestaţi de plutonierul jandarm pop Dumitru, la 1 Oct. 1921, şi noaptea duşi
la Dicio-Sîn-Martin. Acolo jandarmul i-a predat căpitanului Petrescu, care i-a încarcerat. Apoi, unul cîte
unul au fost duşi într-un grajd, unde cu pantalonii lăsaţi în jos, au fost bătuţi cu o funie de către jandarmi
cu schimbul, iar cînd credincioşii au început să ţipe de durere, li s-a umplut gura cu gunoi din grajd, spre a
nu mai ţipa. ^ )
Tot atunci s-a procedat identic cu Ganea Grigore din Babahal-ma, arestat tot la 1 Oct. 1921 si dus tot la
Dicio-Sîn-Martin si torturat în mod barbar, tot la ordinul căpitanului Petrescu. <• J
în Banat, la Voislova, la începutul lunii Noiembrie 1921, au fost crunt bătuţi credincioşii baptişti, Nicolae
Sîntion, Iacob Morariu, Măr-gănişa şi Măria Morariu, de preotul Adam Avram şi de jandarmi/47^
Asemenea orori s-au săvîrşit în toate părţile ţării. împotriva celor vinovaţi, deşi au fost demascaţi, nici o
autoritate n-a luat măsuri de pedepsire. Declaraţiile asupra cazurilor de mai sus, au fost predate de
senatorul Gh. Grigorovici în mînă ministrului Octavian Goga. Acesta, 1-a însărcinat pe inspectorul T. Pop
să facă cercetări, şi numai după două luni, fiindcă Ministerul de Culte n-a acţionat, aceste declaraţii au fost
predate ziarului „Luptătorul," şi au fost publicate.
Cum persecuţia continua şi se puneau fel de fel de piedici predicatorilor şi bisericilor pe baza ord. nr.
15831/1921, pe care ministrul Octavian Goga deşi a promis, nu 1-a anulat şi nici n-a scos pe baptişti de
sub prevederile lui, a fost chemat din nou la Bucureşti Dr. ^H.Rushbrooke. între timp s-a schimbat
guvernul.
La 18 Decembrie 1921, cînd a sosit la Bucureşti, Dr. Rushbrooke avea să intervină la alte personalităţi
politice. Astfel, la 20 Dec. 1921, reprezentantul Alianţei a fost primit în audienţă de Tache Ionescu, "oul
preşedinte de consiliu. Rushbrooke a depus la Preşidenţie o scrisoare cu anexe ale cazurilor de prigoană.
în scrisoare era arătată Primului ministru starea de fapt a bisericilor baptiste, cu menţiunea că tQate
persecuţiile generau din ordinul nr. 15831//921 al fostului mini-^tru Octavian Goga. Rushbrooke a cerut ca
noul prim ministru să "Ureprindă măsuri promte faţă de situaţia baptiştilor în general şi faţă
Pagina 109
de cazurile expuse în anexele scrisorii în special. ^
Această scrisoare-memorandum avea trei părţi. în partea I-a, ^ descriu promisiunile făcute de fost ministru
Octavian Goga, în audienţa din 14 Aprilie 1921. în partea a Ii-a se expune situaţia existentă îţ Decembrie
1921, după 8 luni de la promisiunea ministrului. Se aratj clar că:
a) Uniunea n-a fost recunoscută, deşi statutul de funcţionai fost depus spre aprobare;
b) Legea promisă n-a fost înaintată şi supusă spre aprobare purilor legiuitoare;
c) Ordinul 15831 din 1 Aprilie 1921 n-a fost anulat;
d) închinăciunea baptiştilor nu este permisă. Aici memoriul dâ cinci cazuri, şi anume din comunele
următoare:
- în comuna Firiteaz, amendă de 1,000 lei şi 15 zile închisoare pentru Sima Popovici;
- La Cuvin, sigilarea casei de rugăciune zidită;
- în Răcăjdia, respingerea cererii de zidire a casei de rugăciune;
- în comuna Pâclişa, patru persoane au fost amendate cu 300 şi 100 de lei;
- în Sibişeni, amenzi a 100 de lei pentru participarea la serviciu divin;
e) Rechiziţionarea caselor de rugăciuni, cu cazul de la Simeria, Lupeni şi Ilidia;
f) Confiscarea de bunuri, cazul de la Beregsău;
g) Coborîrea crucii de pe biserici, cazul de la Topa de Criş; h) Persecutarea copiilor în şcoli;
i) Violenţă şi tortură corporală, cazul de la Cucerdea Română, Voislova, Ciclova Montană.
în partea a III-a memoriul are cîteva observaţii. Dr. Rushbrooke arată că e de mirare că sentimentele
admirabile exprimate de deputaţi şi senatori în Parlament n-au exercitat nici o influenţă asupra autorităţilor
locale, şi îşi exprimă părerea sa asupra cauzelor. Apoi fl demască pe directorul V. P. Ionescu, ca pe un om
căruia ideea de libertatea religioasă îi este străină, neinteligibilă, şi care, în timpul vizitei avute împreună
cu Dr. Glover la Minister, cu ocazia primului interviu cu Octavian Goga, s-a arătat pe sine ca duşman al
baptiştilor, şi că el continuă să fie inspiratorul, interpretul şi executantul politicii Ministerului Cultelor.
„Acest fapt explică de ce fostul ministru de culte nu şi-a îndeplinit promisiunile, ca efect al politicii sale
declarate," încheie memorandul.
în aceeaşi zi, noul ministru de culte, Dumitrescu-Brăila, l-a primit în audienţă pe Dr. Rushbrooke şi i-a
promis că va da un ordin
de anulare a ordinului nr. 15831/1921, semnat de Octavian a» şi că va acorda libertate baptiştilor.
Dumitrescu-Brăila s-a ţinut de cuvînt.
ORDINELE DE ÎNCETARE A PRIGOANEI
în urma acestor intervenţii şi a multor proteste, la 24 Decembrie 1921, chiar în ajun de Crăciun, Ministerul
Cultelor a dat un ordin către prefecturi. ^ în acest ordin se spunea: „Pentru a evitaplîngerile de intoleranţă
faţă de cultul baptist, vă rugăm apune în vedere organelor administrative de a lăsa absolută libertate acestui cult.
Se va observa numai, ca exercitarea lui să se facă în cadrul siguranţei statului şi a moralităţii publice. Aceste
rezerve sînt dictate de interesul statului şi a cultului baptist, pentru ca propagandiştii politici să nu se strecoare sub
masca vreunui cult oarecare, semănînd idei subversive. Predicatorii vor fi numai cetăţeni români Predicatorii
străini vor avea nevoie de o autorizaţiune specială din partea Ministerului Cultelor şi Artelor."
Deşi acest ordin prevedea: „absolută libertate" şi îi numeşte pe baptişti, pentru prima dată „cultul baptist,"
totuşi nu anulează ordinul nr. 15831/921, care oricînd putea fi invocat de orice autoritate locală. Din
această cauză, s-au făcut noi intervenţii din partea Uniunii. în fine, la 17 Ianuarie 1922, printr-un alt ordin
circular către prefecturi, de data aceasta, semnat de ministru Dumitrescu-Brăila si director general Petre
Ionescu, ^50^ se realizează vechea doleanţă. In ordin se spunea: „în legătură cu ordinul nostru circular
nr.68135 din 24 Dec. 1921, prin care s-a acordat absolută libertate cultului baptist, avem onoarea a vă
încunoştiinţa că în ce priveşte cultul baptist se revocă în întregime dispo-ziţiunile cuprinse în ordinul circular nr.
15831 din 1 Aprilie 1921. Vă rugăm deci, a pune în vedere organelor administrative a lăsa absolută libertate
acestui cult, sub rezerva siguranţei statului şi a moralităţii publice."
Acesta a fost un ordin clar şi precis. Prin el, după multă luptă şi 'ungă însîngerare în suferinţă, se pune
capăt unei lungi şi crunte prigoane religioase împotriva baptiştilor, Astfel, credincioşii baptişti asupriţi Şi
oprimaţi, nedreptăţiţi şi chinuiţi, s-au putut bucura de libertate.
FIŞIER BIBLIOGRAFIC
(1) Dr. J.H. Rushbrooke, Baptists in România, New Excusesfor *epression, în The Baptist Times and
Freeman, din 11 Iunie 1925.
Pagina 110
Pagina 111
(2) Idem, The Judgement of Those Withoot: Some Legends Qm\ cerningBaptists, în The Baptist Record, de
Joi 25 Martie 1926, pag. 5-J J.F. Love, Politica! and Religious Conditions in Itafy and România, I The
Baptist Record, de Joi 25 Martie 1926 p.5,6.
(3) Dr. Grigorie Comşa, Baptismul în România, Arad, 1927,1 18-22.
(4) Raportul nr. 18 din 21 Apr. 1918 al confesorului Noisescu Gfc, din Reg. 39 Infanterie, în care
sesizează că caporalul Petrescu Nicofl' din Comp. 6-a şi soldatul Stoica Ioan din Compania a 5-a nu s-ai
împărtăşit şi nici nu au participat la slujba religioasă, iar Maiorul HeS meziu scrie în rezoluţie: „Să fie
întrebuinţaţi numai în serviciul frotf tului îndeaproape supraveghiaţi, în scopul de a-i împiedeca să
conrupâ şi pe alţii, secta fiind foarte periculoasă credinţei creştine şi pentru oştire."
(5) Ordinul nr. 244 din 13 Iunie 1919 al Primăriei Buteni către Adunarea pocăiţilor, semnat de secretar
Silviu R., Cornea.
(6) Memoriul a fost depus la 15 Iunie 1919 la Prefectura Arad.
(7) Adresa nr. 308 din 23 Aug. 1919 a Preturii Sebiş.
(8) Memoriu nr. 25 din 24 Aug. 1919.
(9) Decizia nr. 763 din 13 Sept. 1919 a Preturii Ceica.
(10) Dr. Gr. Comşa, op. cit. p. 15,33,34, etc.
(11) Răspunsul a fost dat sub forma unei declaraţii semnate dd C. Adorian la 25 Aug. 1919.
(12) Cererea avea data de 8 Martie 1920 şi a fost semnată de şaptfi bărbaţi.
(13) Adresa Grupului Militar G-ral Popovici avea nr. 251 din 1« Apr. 1920 şi a fost semnată indescifrabil
de un colonel, Şeful de Sta| Major şi de Şeful Bir. Informaţii, Maior M. Onumescu.
(14) CA Brooks and J.H. Rushbrooke, Baptist Work in Europe^ London, 1920 p.53,54.
(15) Scrisoarea avea data 4 Iulie 1920 şi a fost semnată de cei doi* conducătorii ai Alianţei Mondiale
Baptiste.
(16) Idem, ibidem p .55-56.
(17) Ziarul „Izbînda" din 4 Iulie 1920; cf. CA Brooks and J.H.I Rushbrooke, o.c. p. 57
(18) Protocolul întocmit de Ştefan Ignea şi V. Berbecar între 31 i Aug. - 6 Sept. 1920, după cercetarea
cazului şi vizita la Sibiu la cei opt condamnaţi.
(19) Ord. Prefecturii Bihor nr. 5292 din 24 Sept. 1920.
(20) Raportul nr. 123 din 5 Oct. 1920 al Comisiei poartâl semnătura preşedintelui P. Dragomirescu şi a
secretarului Nicolau.
(21) Nota informativă se referea la o conferinţă cu predicatorii"
Pagina 112
nutâ la Siria jud. Arad, la care a luat parte Dr. Gambrel şi Dr. Mul-
fins-
(22) Ord. circ. nr.14308 din 5 Oct. 1920 semnat pt subprefect de
primnotar L. Pinciu.
(23) Ord. nr.23178 din 13 Sept. 1920 al Secret. General din Cluj, al Min. Instr. Publ. şi al Cultelor, ca
răspuns la aJresa nr. 12311 din 7 Aug. 1920 a Subprefecturii Timiş.
(24) Adresa nr. 42668 din 26 Aug. 1920 a Min. de Interne către
Min. Cultelor.
(25) Adresa nr. 42078 din 9 Nov. 1920 a Min. Cultelor.
(26) Memoriul a fost înmînat personal ministrului cultelor, Oc-tavian Goga, în audienţa din 15 Nov. 1920
şi apoi înreg. la nr.
44913/1920.
(27) Adresa nr. 44913 din 29 Nov. 1920 era semnată de ministru
Octavian Goga şi director V.P. Ionescu.
(28) Ordonanţa era semnată de Comand. Corp VI Armată, general de Divizie Petala.
(29) Ordinul strict confidenţial nr. 88 din 20 Nov. 1920 semnat de prefect Iacob. Ord. Diviziei avea nr.615
conf. din 11 Nov.1920.
(30) Memoriul a fost depus la Preşedinţie la nr.2002 B.P. în ziua
de5Apr.l921.
(31) Originalul cererii cu rezoluţia scrisă de general se află la muzeul Seminarului Teologic Baptist din
Bucureşti.
(32) Originalul scris de mîna ministrului se află de asemenea la Seminarul din Bucureşti.
(33) Ord. circ. nr. 25973 din 28 Martie 1921.
(34) Ord. nr. 17875 din 28 Martie 1921.
(35) Ord. Corp .VII Armată e aflat în ord. circ. al Regt. 4 Grăniceri nr. 1781 din 26 Apr.1921.
(36) Ord. nr. 2180/1921 a fost publicat în Buletinul Of. nr .6 din 1 Febr. 1921.
(37) Toate detaliile acestea sînt cuprinse în anexele scrisorii lui Dr. Rushbrooke către primul ministru
Tache Ionescu, din 20 Dec. 1921.
(38) Ord. circ. nr. 329501/921 avea semnătura ministrului Ocavian. Goga şi director general Stancu
Brădişteanu.
(39) Ziarul Universul din 23 Martie 1921; cf. revista Creştinul nr. 10 din 15 Mai 1921 p. 8 în artic.
„Opromisiune vătămătoare.,,
(40) Ziarele de capitală din 21 Apr.1921, la reportajele de la Cor-
legiuitoare.
(41) Ziarul Adevărul anul XXXIV nr. 11,560 de Sîmbătă 10 Dec. p. 1 şi 2 art. Discursul Dlui
GrigorovicL
(42) Monit. Of. nr. 6 din 13 Dec. 1921 pag.54-56; cf. revista
Pagina 113
Creştinul nr. 6 din 15 Martie 1922 p. 4-9, art. Vorbirea senatorului G& Gngorovici în Senat.
(43) întreg discursul a apărut în Monitorul Oficial.
(44) Adresa Preşedinţiei nr. 2241 din 25 Mai 1921. Si ea est! expusă la Seminar.
(45) Ziarul Luptătorul nr.455 de Vineri 23 Dec. 1921 p 1 Un exl emplar se află expus la Seminar.
(46) Ziarul Luptătorul nr. 456 de Sîmb. 24 Dec. 1921 p.l 1 declaraţia în legătură cu torturile.
(47) Ibidem, declaraţia de la Voislova.
(48) Scrisoare cu un memorandum şi trei anexe, şi o copie de pe scrisoarea către ministrul cultelor, a fost
tipărită la Londra în limbi engleză şi trimisă marilor organizaţii baptiste din lume
(49) Ord. nr. 68135 din 24 Dec. 1921 semnat pt. ministru ArJ ghirescu, şi director general V.P. Ionescu.
(50) Ordinul circular nr. 2143 din 17 Ian. 1922. Se ştie că Di Dumitrescu-Brăila a preluat Ministerul
Cultelor în 14 Dec. 1921.
Pagina 114
Pagina 115
Capitolul VIU
Pagina 11<

A DOUA PRIGOANĂ, 1923 -1924 LUPTA PENTRU LIBERTATE


După apariţia ord. nr. 2143/922, în care s-a precizat că baptiştii sînt cult, se credea în general că li se va
acorda baptiştilor libertate religioasă, libertate de închinăciune şi mărturisire. Spre cunoştinţa tuturor,
conducerea Uniunii a depus un deosebit efort în difuzarea ordinelor nr. 68135 din 24 Decembrie 1921 şi
nr. 2143 din 17 Ian. 1922. Ele au fost tipărite pe foi volante şi trimise tuturor predicatorilor şi tuturor
bisericilor. A fost şi acesta un act în marea bătălie pentru curmarea prigoanei şi pentru împiedecarea
reînvierii unor vechi sentimente duşmănoase.
La Ministerul Cultelor însă se menţinea încă directorul V.P. lonescu, unul dintre aprigii duşmani ai
baptiştilor, chiar după demascarea lui de Dr. Rushbrooke.^ Cu el mai erau acolo alţii: Gh. Comşa, Stancu
Brădisteanu, Zenovie Pâclişanu, V. Ispir, şi alţii. In lupta pentru libertate, credincioşii baptişti au obţinut
un succes remarcabil, dar se Ştia că elementele duşmănoase rămase, urmăreau cu îndărătnicie ^începerea
prigoanelor, stăvilirea avîntului bisericilor baptiste, Scanarea în continuare a credincioşilor, hărţuirea cît
mai dură a Predicatorilor, punerea a cît mai multe obstacole misiunii şi mărturiei baptiştilor. Pentru aceasta
ei urmăreau păstrarea unităţii de acţiune 1IUre preoţime şi aparatul de stat poliţienesc şi administrativ, prin
mij-
Pagina 117
loacele ale naţionalismului, prin fluturarea continuă a lozinciîjL baptiştii sînt un pericol naţional, că cine
trece la baptişti se de] românizează. Se părea că prin cele două ordine, forţele duşmănoA adică adepţii
persecuţiilor, au suferit un faliment total, dar ei au rezJ tat. Dacă bărbaţii politici au acceptat acordarea
libertăţii şi col siderarea baptiştilor ca un cult, nu aşa s-a întîmplat cu cercurile agresm aflate şi răspîndite
prin birourile Ministerului Cultelor şi ale MiiJ sterului de Interne. Alarmate de acest eşec, au făurit la
repezeală ui plan pentru atingerea aceluiaşi scop: menţinerea rezervei dictate di „interesele siguranţei
statului, şi a moralei publice," cele două condiţjl aflate în art. 21 din Constituţie.
Bineînţeles, partizanii reînvierii persecuţiei împotriva baptiştiloj au făcut totul pentru a dovedi, că baptiştii
nu sînt „buni români," că sîii „fraţi cu ungurii,"^ ' că „baptiştii destramă unitatea neamului," etc. Toate
acestea cu scopul vădit de a înşela opinia publică şi a înfluenţj cercurile politice. Astfel nu e de mirare, că
pe alocurea persecuţia nici n-a încetat, iar acolo unde a încetat, a fost de scurtă durată, fiindcă în 1923 a
reînceput din plin.
CAUZELE INEFICACITĂŢII ORDINELOR DE LIBERTATE
Cele două ordine emise de Ministerul Cultelor, condus de mini-f stru Dumitrescu-Brăila, au fost destul de
clare şi precise. Totuşi n-a« avut ca efect „libertatea absolută" înscrisă în ele. A fost atunci o mar«
întrebare: de ce nu-şi fac efectul dorit? Ar fi fost şi pentru noi cei de azi o nedumerire, dacă n-am cunoaşte
cîteva cauze şi anumite metodei de lucru ale celor ce urmăreau extirparea credinţei baptiste. O cauză e
faptul că ordinele respective, deşi au fost semnate, au fost trimise'; numai prefecţilor de judeţ. Iar aceştia
în foarte multe judeţe erau fii dej preoţi şi nutreau şi ei sentimente de ură faţă de baptişti. Deci, nu Ie-ai4
difuzat/3-* De aceea, în cele mai multe judeţe autorităţile locale n-aJ cunoscut nimic despre respectivele
ordine, iar cînd credincioşii l4 prezentau ca foi volante, primite de la Uniune, nu le luau în con-i siderare.
O altă cauză era consemnul secret din formula: „Se va obser-i va numai ca exercitarea lui să se facă în
cadrul siguranţei statului şi tm moralităţii publice. '*■ ' Şi de asemenea aliniatul „...absolută libertate^
acestui cult în tot cuprinsul ţării, sub rezerva siguranţei statului şi ă moralităţii publice." ^
Se poate observa foarte uşor contradicţia din însăşi aceste ordine: I ori cultul baptist nu e periculos şi
atunci i se acordă absolută libertate,! ori există bănuiala că este periculos şi atunci ceea ce i se acordă, ca
liber-1
Pagina 118
trebuie controlată şi cenzurată. Deci, faptul că în ambele ordine 1 xista aceeaşi formulă magică, e simplu
de înţeles că ea era un consemn e ret care anula în fapt restul conţinutului. De asemenea, ne întrebăm, . ce se
mai face referire la „moralitatea publică," în ce-i priveşte pe baptist, cînd chiar mitropolitul primat al
bisericii ortodoxe a recunos-cuf„£« cunosc pe baptiştii din Banat şi ştiu că sînt cei mai morali oameni,
care au o viaţă frumoasă,'^- ' şi faptul curăţiei vieţii la baptişti era general recunoscut? Dar explicaţia e
simplă: formula conţinea negaţia libertăţii. Rolul acesta de disjuncţie îl avea chiar articolul 21 al Con-
stituţiei. Aşadar, autorităţile de stat i-au descifrat sensul, că deci libertatea nu e chiar libertate.
De asemenea constituie o cauză şi schimbarea guvernului din 1922, cînd Dumitrescu-Brăila ministrul
cultelor în guvernul Tache Ionescu a fost înlocuit cu liberalul Constantin Banu. După afirmaţia lui Dr.
Rushbrooke, Dumitrescu-Brăila a fost singurul ministru de culte, care a căutat cu adevărat să facă totul
pentru libertatea religioasă/7^ Noul ministru de culte C. Banu fusese înainte de război director al revistei
„Flacăra" şi era membru al partidului liberal, dar nu cunoştea pe baptişti şi nici nu se preocupa prea mult
de problemele cultelor, ci le lăsa pe grija şi activitatea subalternilor. Iar persoanele din Minister care aveau
sentimente ostile faţă de baptişti tocmai aceasta doreau şi au ştiut să folosească această stare de lucruri. S-
ar fi putut crede că gravele erori săvîrşite de guvernanţii din anii 1920-21, erori care au atras o ruşine
medievală asupra ţării, şi că articolele şi declaraţiile de vestejire a politicii de oprimare şi prigonire
religioasă apărute pretutindenea în lume, vor determina pe noii guvernanţi să aibă o politică nouă, care să
ţină seama de interese superioare, să caute să nu mai ştirbească prestigiul internaţional. Faptele care au
urmat au dovedit contrarul: calea subordonării intereselor României intereselor bisericii dominante
continua să fie o politică de stat.
INERŢIA PERSECUŢIEI
Deşi, sub aspectul legalităţii şi din punct de vedere al dreptului, baptiştii aveau „libertate absolută," totuşi
în fapt ei erau încă prigoniţi In foarte multe locuri. Un număr mare de case de rugăciune închise, nu Ş-au
deschis, predicatorii mai erau încă împiedecaţi de a-şi îndeplini 'icrarea şi slujirea, iar unii arestaţi şi
bătuţi, etc. In şcoli situaţia se ^enţinea la fel ca mai înainte; în multe locuri se continuau persecuţiile,
retutindenea se reclamau cazuri de prigoane/ ' Reproducem aici Clteva din astfel de cazuri:
La Cuvin, judeţul Arad, credincioşilor baptişti nu le-a fost per-11115 să folosească noua clădire a bisericii.
Primpretorul plasei Arad, cu
Pagina 119
hotărîrea sa nr. 2978, a dat doar o aprobare provizorie pentru des. chiderea casei de rugăciuni numai
pentru sărbătorile Crăciunului 192| şi Anul Nou 1922, dar după sărbători a fost închisă din nou/9)
Predicatorul Ştefan Ignea, din Lalaşinţ, a fost oprit M primpretorul din Birchiş să activeze ca păstor dacă
nu îndeplineşte for, malităţile prevăzute de ord. nr. 15831/921 dat de Octavian Goga, şi dacf nu primeşte
autorizaţia prevăzută în acel ordin. Faptul acesta se întîmpla la data de 10 Mai 1922. Deci primpretorul nu
ştia sau nu vroi§ să ştie şi să aplice ordinele de scoatere a baptiştilor de sub prevederiM inchizitoriale ale
acelui ordin. Uniunea a făcut intervenţia de a se dis. pune încunoştiinţarea primpretorului despre cele două
ordine, carg dispun absoluta libertate cultului baptist/1 )
Preotul greco-catolic Petre Viman din Negrileşti-Solnoc, utf vechi prigonitor al baptiştilor, a continuat şi
după 1922 să-i prigonească! pe baptişti. El avea obiceiul de a aştepta în stradă, la pîndă, şi cînd treceai
vreun baptist, îl pălmuia şi „bătea cu bîta." Aşa 1-a bătut în divers» rînduri pe Gavril Dunca. Iar după
Petre Mihuţ a fugit în lungul străzii» să-1 ajungă şi să-1 bată. La fel a procedat cu Roman Ioan din Dej,
aflate în vizită la Negrileşti, în luna Mai 1922; cu Mihai Chirilă din Crasna, Sălaj, venit în vizită la un
vechi prieten al său din America; cu Ioan Zadic, şi el un credincios baptist, pe care 1-a bătut crunt pînă la
sînge^ şi apoi 1-a dat pe mîna jandarmilor, care l-au bătut şi ei, făcîndu-1 numaft răni şi vînătăi, după care
l-au escortat pînă afară din comună.
în Bihor, prigoana se continua, însă cu aspecte şi intensităţi? variate. Autorităţile acţionau independent şi
ca şi cum nu cunoşteau» ordinele de acordare a libertăţii pentru credincioşii baptişti. Formele de
persecuţie îmbrăcau continuu aspecte noi, înmulţind suferinţele! baptiştilor. Redăm cîteva cazuri din cele
mai izbitoare:
Primpretorul plasei Beiuş dă o decizie în ziua de 31 Ianuarie 1922, prin care Lazăr Zaharia este
condamnat să părăsească comuna Fărău,| pentru motivul că s-a făcut vinovat de propagandă baptistă. în
Gepiş,| plasa Tinca, preotul Andrei Marţian a bătut în Duminica de 19 Martie! 1922, orele 4 p.m., în plină
stradă cu bîta pe baptiştii ce mergeau la casa I de rugăciune, rănind pe Ilie Mihuţ, Vasile Lile, G. Bronţiu,
Petru Mar- , tin şi alţii, care însă nu i s-au împotrivit, deşi ei puteau să-1 facă inofen-j siv pe acest slujitor
al altarului. Primpretorul plasei Beliu a închisj biserica baptistă din Cărând şi la petiţia scrisă a
credincioşilor a răspuns f că nu au voie să se adune nici zece persoane laolaltă, nici chiar pentru I
rugăciune/11^ Şeful postului de jandarmi din Dobreşti, plutonierul | Florea Daraban, în ziua de 11 Iunie
1922, la orele 3 p.m. a pîndit ieşirea 1 baptiştilor de la casa de rugăciune, i-a arestat pe cei veniţi din
Cîrpeşti, bătîndu-i în mod barbar cu pumnii şi cu arma şi confiscîndu-le cărţile I
Pagina 120
bisericeşti/12^ Au fost închise bisericile din Gepiş, Lunca Sprei, etc/13) Autorităţile locale au oprit un botez
în Tăut din ordinul prefecturii Bihor/14' Jandarmii din Popeşti au închis biserica din comuna Spur-cani,
arestând pe credincioşi în masă, brutalizîndu-i şi bătîndu-i în mod bărbat pe mulţi, printre care pe Dumitru
Hebreşteanu şi soţia lui, care fiind gravidă a leşinat şi a avortat/15) Locuitorul Alexandru Nica din
Berechiu a fost interogat de primpretorul Suciu Traian şi apoi amendat cu 400 lei, plus 35 lei spesele lui;
amenda a fost încasată în grîu. Toată această persecuţie a fost inspirată de la prefectura judeţului, prin
dispoziţii verbale, iar în Iunie 1922, prefectul a îndrăznit să dea chiar dispoziţii în scris pentru
persecuţie/1 ) împotriva ordinului prefectului s-a făcut protest la Minister, fiindcă conţinea dispoziţii
prigonitorii, ca: neadmiterea nici unei propagande, limitarea libertăţii cultului numai la rugăciune, şi
acestea numai în locaşurile de închinăciune destinate acestui scop, arestarea şi escortarea credincioşilor
din alte comune, etc/17)
în judeţul Arad, de asemenea prigoana continua mai ales în şcoli, împotriva copiilor baptişti. Astfel,
învăţătorul Basile Drîncu de la şcoala de stat din Buteni, a bătut pe copiii baptişti, apoi i-a amendat că nu
au frecventat slujbele bisericii ortodoxe, la cererea directorului D. Vodă, care i-a ameninţat că-i va lăsa
repetenţi/18) în comuna Nădab, copiii baptişti au fost persecutaţi şi siliţi să meargă la biserica ortodoxă/19)
Acelaşi lucru îl aflăm şi în comunele Tisa, Hălmagiu/20) Mîsca, Cermei, Dud, Seleuş, Moroda, Iermata,
Măderat. Autorităţile poliţieneşti supravegheau de aproape toate activităţile baptiştilor; jandarmii se
amestecau şi puneau piedici la serviciile de botez, la înmormîntări. Toată această stare de continuă
hărţuire, cu închiderea de biserici, cum a fost cazul la Petriş/21) a fost inspirată de intervenţiile episcopiei
de Arad făcute la subprefectura judeţului Arad/22)
In Banat, avem, pe lîngă multe din aceste forme de persecuţie, cîteva aspecte noi. Aşa de exemplu, în
Firiteaz, judeţul Timiş, în familia lui Sima Popovici a murit în 3 Ianuarie 1922 un copil şi preotul s-a
împotrivit să fie înmormîntat în cimitirul comunal, lîngă mormintele familiei. S-a săpat apoi a doua
groapă, la marginea cimitirului, şi cînd a sosit cortegiul mortuar la groapă au venit şi au oprit
înmormîntarea din ordinul primpretorului, şi după multe pertractări şi discuţii a fost mdicat un loc într-un
colţ în jumătatea nefolosită a cimitirului, unde a trebuit să se sape a treia groapă, poporul stînd în frigul de
iarnă, pînă *-a putut îngropa mortul. în 4 Martie 1922, murind un alt copil, tot în amilia lui Sima Popovici,
de data aceasta preotul ortodox Alexandru «aghi a forţat familia cu ajutorul jandarmilor şi a autorităţilor
comu-nale şi a înmormîntat copilul decedat după ritul ortodox, aducînd la
Pagina 121
slujbă şi pe preotul Todan din comuna Fibiş, un alt înverşunj prigonitor al baptiştilor, şi împreună la
prohod au defăimat credinţa baptistă.(23)
în comuna Căprioara, tot din judeţul Timiş, la data de 13 Iunig j922(24)> a fOSt dezgropat corpul
defunctului Lazăr Petrescul înmormîntat la 1 Mai 1921, deci după un an şi aproape 2 luni, şi
reînmormîntat în izlazul comunal, pentru că fusese baptist^ '. DupJ[ această batjocură, pretura plasei
Mureş-Birchiş, cu hotărîrea nr. 68dii| 7 Iulie 1922, a condamnat şi a urmărit pe Simion Petrescu, baptist,
fiufi dezgropatului, pentru suma de 400 lei, cheltuieli ocazionate cu dezgroparea/ '
La protestele Uniunii pentru închiderea caselor de rugăciuni di» Căpălnaş, Valea Mare, etc, Ministerul
Cultelor a comunicat cu adresa! nr. 42300 din 18 Aug. 1922 că subprefectura Caraş-Severin a adus la*
cunoştinţa generală cu ordinul nr. 10991/1922 dispoziţiunile luate de Ministerul Cultelor în privinţa
libertăţii de cult a baptiştilor/27^ E curios faptul, că încă la 18 Aug. 1922 nu se cunoştea nici de pretori oJ
dinele referitoare la libertatea baptiştilor, deşi al doilea ordin a fost dat la 17 Ianuarie 1922.
în restul ţării exista aceeaşi situaţie de persecuţie alternată cu o toleranţă diferită, după loc şi oamenii din
autoritatea de stat. Din această cauză, congresul al III-lea între 28-30 Sept. 1922, în telegramele & trimise
regelui Ferdinand, primului ministru I.C. Brătianu, ministrului^ de culte, C. Banu, ministrului instrucţiunii
publice, C. Anghelescu, a protestat împotriva nedreptăţilor şi persecuţiilor ce le întîmpinau * credincioşii
baptişti, şi cerea încetarea lor/28-1
CONTURUL PRIGOANEI A DOUA
Cu toate că ordinele de acordare a libertăţii „absolute" a cultului erau în vigoare şi n-a fost dată nici o
dispoziţie de abrogare a lor, totuşi,» datorită unor ordine confidenţiale şi secrete, la începutul anului
1923,1 persecuţiile s-au întenţit şi casele de rugăciuni au fost închise una după! alta, predicatorii opriţi de
a-şi face lucrarea, iar unii chiar arestaţi şi? amendaţi. în multe locuri au reintrat în acţiune autorităţile
militaresub pretextul unor anumite „cercetări asupra acestei secte."
Copiii credincioşilor baptişti au fost batjocoriţi şi maltrataţi în<| şcoli, iar unii din directorii şcolari au
recurs chiar la izgonirea copiilor baptişti din şcoli. Aşa în comuna Siria, jud. Arad, directorul Mladin a
refuzat să mai primească în şcoala de stat pe cei 22 de copii de baptişti, J iar la intervenţia Comunităţii
Arad a răspuns că are ordinul nr. 22694» al Revizoratului şcolar, în care se preciza că „copii baptiştilor să
nu fie''-primiţi în şcoală, iar cei primiţi să nu fie înaintaţi," adică să nu fie
Pagina 122
romovaţi. Acelaşi lucru s-a petrecut şi în comuna Jula Vărsând, colo directorul motivîndu-şi acţiunea pe
un ordin primit de la Revizoratul şcolar pe baza căruia le pretindea baptiştilor actul de botez de la preotu'
greco-oriental. La Margău, judeţul Cluj, se petrece acelaşi lucru si învăţătorul îşi întemeia refuzul de a-i
primi pe copiii baptiştilor la scoală pe baza ordinului nr. 4444/922, primit de la Directoratul şcolar din
Cluj/30-* învăţătorul de stat din comuna Corbeşti, judeţul Arad, trimite o adresă scrisă bisericii baptiste din
Petriş al cărei predicator loan Popovici făcea catecheza copiilor baptişti, şi-i aduce la cunoştinţă că potrivit
cu ord. nr. 3213/923 al Revizoratului şcolar nu se mai admite catechizarea copiilor baptişti în localul
şcolii, întrucît această confesiune nu este recunoscută de Minister. Şi în Banat se respingeau copiii din
şcoli/31) în Ardeal, la Topliţa Română, se observă aceeaşi acţiune de eliminare din şcoală a copiilor de
baptişti pe motiv de credinţă.(32)
Acolo unde nu au fost eliminaţi, la finele de an şcolar erau lăsaţi repetenţi, fiindcă, indiferent cît de bune
ar fi fost notele obţinute la celelalte discipline de învăţămînt, nu primeau nota de trecere la religie, fără de
care nu puteau trece clasa. Aşa a fost cazul la Buteni, cînd Veselina Mazăre a avut note bune la toate
celelalte discipline de învăţămînt inclusiv la religie pe primele două trimestre, dar la finele anului, preotul
a făcut modificarea notei la religie, cu scopul vădit de a o lăsa repetentă/33^ în foarte multe locuri, copiii
baptişti au fost siliţi să ia parte la toate serviciile din bisericile ortodoxe; au fost pedepsiţi pentru credinţa
lor religioasă, iar în multe locuri foarte grav bătuţi şi batjocoriţi. ^
Din cuprinsul memoriului nr. 39 din 28 Febr. 1924 depus la Ministerul Cultelor, - în care se spune textual
că persecuţiile au reînceput în urma onor ordine confidenţiale ale Ministerului de Culte, informaţia fiind
primită de la autorităţi, - reiese clar conturul acestei prigoane, a doua, îndurată de baptişti. în memoriu sînt
enumerate şase categorii de persecuţie:
a) Interzicerea deplasării predicatorilor;
b) Pretinderea de la predicatori a unor autorizaţii de la Minister;
c) Impunerea bisericilor să-şi procure autorizaţii de la Minister Pentru funcţionarea lor, iar în caz contrar,
biserica urma să fie închisă; Se dau 14 cazuri în care bisericile au fost închise pe acest motiv, în
'ferite localităţi din toate provinciile, ceea ce denotă că ordinul a fost general;
d) închiderea de biserici, fără arătarea vreunui motiv, fără aver-'zare prealabilă; se dau 28 de cazuri din
toate provinciile ţării, amin-indu-se că în Bihor au fost închise toate bisericile;
Pagina 123
e) Organizarea de convorbiri religioase sub conducefl misionarilor ortodocşi, la care baptiştii sînt aduşi
cu forţa de jandajH ca să asiste şi să fie interogaţi; aceasta mai ales în Basarabia;
f) Diverse alte forme de prigoană, ca: amenzi, arestări, bătjţ închisoare, excluderi de la reforma agrară, etc. La
această categoriei dau cazuri, cari echivalează cu inchiziţia din evul mediu/ ^
în comuna Salca Gura Humorului, primarul Ilie Flore» înmormîntat cu forţa în ziua de 6 Ianuarie 1924 pe
copilul lui Nicolat Tudor Bâgu în mlaştina unde se îngropau vitele moarte. în comuna Las. car Catargiu,
judeţul Covurlui, preotul a interzis moaşei să asiste ■ cazurile de naştere din familiile baptiste, cu
ameninţarea că nu-i dă apă sfinţită să se spele. Predicatorul Ioan Popovici, de la Petriş, a fost con* damnat la
15 zile închisoare şi 800 lei amendă pentru că a îndeplinit un botez în comuna Gurasada, judeţul Hunedoara.
în comuna Valea Mare, judeţul Caraş-Severin, preotul şi secretarul comunal au luat cu forţa porumbul
credinciosului baptist Arsenie Ignat, ieşit de la ortodocşi încă din 1915, pe motiv că nu a plătii birul către
biserica ortodoxă.
în comuna Buduri, judeţul Cetatea Albă, jandarmii maltratează pe baptiştii Bobub şi Garabenco în mai multe
rînduri, fiindcă aceşti^ nu vroiau să treacă la ortodoxism. Aceeaşi soartă au avut-o şi baptiştii din Nesvoia,
Brosca, Cugurlui, Matrasa. Pe actele de legitimaţie ale predicatorului Tafratov, autorităţile locale au scris, să
fie arestat orP unde va fi găsit. în comuna Moldova Nouă, judeţul Hotin, s-a refuzat'-baptiştilor înscrierea în
actele de stare civilă. La aceste cazuri pot fi adăugate încă multe altele de cruntă şi nedreaptă prigoană. Cea
maR mare parte din biserici erau închise, şi un mare număr de predicatorii bătuţi, amendaţi sau aflaţi în
arest.
CAMPANIA PRIGONITORIE PRIN PRESĂ
Acţiunile de prigonire a baptiştilor întreprinse de autorităţi atff fost conjugate tactic în multe părţi, în special
în Ardeal, cu o campanie de defăimare şi dezinformare a opiniei publice prin presă, cu scopul! bine precizat
de a incita pe oameni împotriva credincioşilor baptiştij declarîndu-i „jidoviţi," „maghiarizaţi," dezbinatori de
neam, dispreţui-f tori şi defăimători ai altor culte. Astfel, presa a influenţat mult auto^ rităţile de stat şi a
informat tendenţios opinia publică despre baptişti.1
Ziarul Universul, din Bucureşti, a făcut loc larg articolelor de| defăimare a baptiştilor, fiindcă directorul
proprietar Stelian Popescu,| liberal de seamă şi fost ministru al justiţiei, era sub influenţa cercuriloflj înalte
ale clerului ortodox. România Nouă, ziar zilnic din Bucureşti,! organul Societăţii pentru educaţia
cetăţănească, de asemenea publicai
Pagina 124
ticole scrise împotriva baptiştilor/36^ Ziarul Curentul de asemenea ataca foarte des pe baptişti.
Dintre gazetele săptămînale din provincie, trebuie să menţionăm foaia Libertatea, a preotului Ioan Moţa ce apărea la
Orăştie. Semnalul de atac a fost dat cu articolul: „De vorbă cu cei mai nenorociţi fraţi ai noştri "^ Acţiunea aceasta
murdară a fost preluată şi de gazeta„So/;a Dreptăţii şi Gazeta Hunedoarei," ce apărea la Deva, ca organ al partidului
naţional român, sub direcţia lui Dr. Aurel Vlad, fost ministru. Inaugurarea acţiunii de ponegrire a baptiştilor s-a făcut
cu articolul Fanatismul baptist" de A Filimon/ ' Conţinutul acestui articol demască de fapt şi arată influenţa
preoţească, limbajul unui politicianism aservit, discriminatoriu, tăios, nedrept şi tendenţios. Autorul, chiar din
prima frază îşi descoperă ura faţă de baptişti şi intenţia de defăimare. El scrie: „Cu scopul de dezbinare, de ceartă, de
divizare a însăşi fiinţei neamului, s-a ivit şi zîngăne cu tărie la porţile bisericilor româneşti unite şi neunite, ideea
unei noi credinţe propovăduită de o ceată de fanatici inculţi, inconştienţi şi lipsiţi de iubirea de ţară." Autorul
continuă: „Propaganda baptiştilor are însă un substrat ascuns, se urmăresc interese opuse acelora ale statului. Va fi
libertatea cultului garantată la noi în ţară, nu însă pentru aceşti propagandişti, care nu se sfiesc a numi biserica
ortodoxă drept cocină..." Iată o născocire preoţească folosită de un gazetar. Articolele de defăimare apăreau în fiecare
număr şi ele erau injurioase şi aţîţătoare/39)
La Arad, revista episcopiei „Biserica şi Şcoala" dădea tonul celorlalte gazete politice, care ascultau în numele
românismului, a neamului, căci clerul i-a declarat pe baptişti dezbinatori de neam şi vînduţi străinilor. La Caransebeş
apărea revista „Foaia Diecezană," a episcopiei. în Cluj, Oradea, Cernăuţi şi Chişinău, pretutindenea partidele
politice erau prinse în influenţa clericală. Deci, şi presa servea interesele de defăimare a baptiştilor.'
DUPLICITATEA MINISTERULUI CULTELOR
întreg personalul Ministerului de Culte era sub directa influenţă a clerului marilor confesiuni şi astfel căuta să
folosească toate mijloacele şi ocaziile, ca să creeze condiţii şi situaţii de prigoană împotriva aptiştilor. Atitudinea de
duplicitate a cauzat multe suferinţe ale baptiştilor. Pe de o parte, lăsa impresia faţă de conducătorii baptişti, că acordă
valabilitate ordinelor date cu privire la libertatea religioasă, undcă Uniunea în toate plîngerile şi memoriile înaintate
asupra gurilor de persecuţie, făcea referinţe la ord. nr. 2143/922. Iar pe de 3 parte dădea ordine confidenţiale, care
anulau dispoziţiunile de
Pagina 125
libertate. Se bănuia că există acţiuni şi dispoziţii secrete, fiindcă orfl cîte ori reprezentanţii baptişti, în
cazuri de nedreptăţire prezentatH dinul nr. 2143/922 autorităţile locale nu voiau să tină seama de el,H
cînd Uniunea comunica Ministerului acest fapt, nu se schiţa nici mirare. Iar pentru a dovedi că există
libertate religioasă, şi că plîngeril Uniunii sînt tendenţioase s-au ordonat cîteva anchete, care în toa$
cazurile s-au încheiat cum s-a dictat de sus, adică contrar susţinerii^ Uniunii.
Astfel, cu adresa nr. 67488 din 10 Feb. 1923, Ministerul de Culte comunică Uniunii răspuns la o plîngere
din 30 Ianuarie, deci numai! zece zile, că „plîngerea referitoare la baptiştii din comunele Nădab m
Arăneag judeţul Arad este neîntemeiată, chiar premergătorul adunări baptiste din Nădab recunoaşte că
autorităţile statului se poartă cu toatl solicitudinea cu toţi locuitorii, fără deosebire de confesiune. Copi$
părinţilor baptişti niciodată nu au fost persecutaţi, iar localul di rugăciune al baptiştilor nu este închis.
Aceasta rezultă din anchetă întreprinsă de acest Minister, şi astfel vă rugăm, ca pe viitor să binevoiţii a
evita plîngerile lipsite de ternei."
în urma acestei adrese, Uniunea a cercetat cazul şi a constatat
contrarul. Fiindcă Ministerul a adoptat această nouă tactică, Uniunea,
cu adresa nr. 72 din 1 Sept. 1923 către Ministerul de Culte, a demascat
manevrele de anchetare, care deveniseră ele în însele o formă i4
prigoană. Astfel Uniunea a scris: „Avem onoarea a vă aduce 1*
cunoştinţă modul cum se fac anchetele ce Dvs. Ie ordonaţi în urma*
plîngerilor noastre de persecuţiuni ce primiţi din partea noastră. V-am
adus la cunoştinţă, în diferite rînduri persecuţiile la care sînt expuşp
locuitorii baptişti din comuna Sîngeorgiu de Pădure, judeţul Mureş-1
Turda, rugîndu-vă a interveni pentru libertatea cultului baptist.*
Probabil, că în urma intervenţiei Ministerului Dvs. prefectura a oi
donat o anchetă în comuna respectivă, care după informaţiile primitei
a decurs în modul următor: jandarmii au dus sub escortă la post pe
locuitorii baptişti Ioan Popa, Andrei Suciu, Gh. Suciu, Măria Suciu*
Ana Suciu, Victor Morar, Măria Popa. Aici au fost siliţi să semneze cf
declaraţie, fără să li se permită să o citească. Probabil o declaraţie, cm
în acea comună nu există persecuţie. Cei ce au refuzat să semneze ul«
asemenea act, fără ca să poată lua cunoştinţă de ce este scris în el, a«
fost bătuţi de Plut. Major, şeful postului, fiind de faţă primarul comu^
nei, Muică Ioan, şi fratele preotului, anume Muică Teodor, în mod aşi
de barbar, încît în cele din urmă, neavînd încotro au iscălit. Este lesnfl
de explicat cum se face că plîngerile noastre nu pot avea nici un efect,/
chiar dacă ar fi cercetate de dumneavoastră cu bunăvoinţă. Vă puteţlj
închipui însă şi demoralizarea morală ce se produce în mintea!
Pagina 126
poporului care tocmai unde ar trebui sprijinit este maltratat şi talizat de însăşi acele autorităţi de la care
aşteaptă să-şi vadă păzite d dptate cele mai elemntare Si cazul din Sîngeorgiu nu este singurul.
Dacă aţi găsi o altă cale de a cerceta plîngerile noastre, sigur v-aţi convinge că ele sînt bine întemeiate şi nu ne-
aţi mai aspunde în mod laconic, că după informaţiile ce aţi primit, însăşi baptiştii de acolo ar fi declarat că nu
este nici o persecuţie în acea comună. Ce valoare are o asemenea declaraţie?"
întotdeauna, cînd personalităţi de seamă se interesau de soarta baptiştilor sau se făceau intervenţii, ministrul
de culte sau directorii din Minister răspundeau şi prezentau situaţia, că baptiştii au deplină libertate
religioasă. în cursul anului 1923, Dr. J.H. Rushbrooke a fost din nou la Bucureşti şi a discutat cu ministrul de
culte situaţia de persecuţie pe care o îndurau baptiştii din România. Dar, în timp ce ministrul flutura
libertatea pentru baptişti, directorii săi redactau dispoziţii secrete cu alte restricţii şi oprelişti. Aşa, la finele
lunii Martie 1924, baptiştii din Bihor află despre existenţa unui ordin circular al prefecturii dat pe baza unor
dispozitiuni venite de la Ministerul Cultelor, ordin care aducea noi restricţii/42^ Ordinul respectiv avea şase
puncte, care opreau în fapt trecerile de cult, precum şi propaganda religioasă, supunea pe predicatori la grele
formalităţi, ca procurarea unui atestat comunal de plenitudine a drepturilor cetăţăneşti, a unui certificat
cazier şi a unui al treilea certificat de la parchetul tribunalului, restrîngea timpul serviciilor divine, etc. Aceste
dispoziţii nu au fost aduse la cunoştinţa Uniunii, decît la finele lunii Mai, şi atunci sub forma răspunsului
asupra plîngerii cazurilor de prigoană din Ciclova Montană judeţul Caraş-Severin.^43) în acest răspuns se
încunoştiinţează Uniunea, că Ministerul a dat noi dispozitiuni referitoare la baptişti cu Ord. nr. 12794/924, dar
comunică numai dispoziţiunea cu privire la predicatori, pe celelalte le păstrează secret.
DELEGAŢIA ALIANŢEI MONDIALE BAPTISTE LA MCOLAE TITULESCU
între 1-4 August 1922 s-a întrunit la Londra Comitetul executiv p Alianţei Baptiste şi în acest comitet Dr. J.H.
Rushbrooke şi Dr. vereu Gill, întorşi din vizitele recente în România, au expus situaţia aptiştilor aflaţi sub o
continuă şi cruntă prigoană religioasă. Cum între r. John Clifford, vicepreşedintele Alianţei, care scrisese un
articol în marele ziar londonez, The Times, la 25 'iulie 1922, atrăgînd atenţia ei opiniei
publice engleze asupra persecuţiei îndurate de baptiştii din Ronânia, şi legaţia română din Londra,
apăruse un duel în presă, căci
Pagina 127
un reprezentant al Legaţiei a răspuns cu un articol publicat tot în zis^ The Times din 26 Iulie 1922, iar Dr.
John Clifford a scris al doilea^ ticol, în replică, publicat în acelaşi ziar la 27 Iulie 1922, ministrul rom, la
Londra, Nicolae Titulescu, 1-a invitat pe Dr. John Clifford la Legaţjţ în acelaşi timp Dr. J.H.
Schakespeare, secretarul general al Alianţei care trimisese un memoriu la Legaţia Română, conţinînd o
rezoluţi de protest, a fost şi el invitat de Nicolae Titulescu la Legaţia Români Fiindcă tocmai în acest timp
se ţineau şedinţele Comitetului Alianţei la Londra, şi situaţia baptiştilor din România forma unul din cele
maj importante subiecte în discuţie, Nicolae Titulescu a fost întrebat, dacj va consimţi să primească o
delegaţie de reprezentanţi ai Alianţei, fc care vor figura şi cei doi invitaţi. Nicolae Titulescu a consimţit.
Astfel, Joi 1 August 1922, Nicolae Titulescu, ministrul român la Londra a primit delegaţia Alianţei, din
care au făcut parte: Dr. John Clifford, Dr. J.H. Shakespeare, respectiv vicepreşedintele şi secretarul
Alianţei, ambii din Anglia, Dr. E.Y. Mullins, preşedintele Convenţiei Baptiste de Sud, din U.S.A., Dr. J.H.
Rushbrooke din Anglia, mandatarul pentru Europa al Alianţei, Dr. Franklin din partea Convenţiei Baptiste
de Nord din U.S.A., Dr. Landrum, Dr. Pitt, Dr. Everett Gill din U.S.A.; în total opt persoane.
Membrii delegaţiei au fost prezentaţi de Dr. Shakespeare, care a accentuat caracterul reprezentativ al
delegaţiei, arătînd că în America, atît preşedintele cît şi ministrul de externe, iar în Anglia Lloyd George,
primul ministru sînt baptişti. Dr. John Clifford într-o scurtă expunere arată îngrijorarea baptiştilor din
lumea întreagă cu privire la tratamentul baptiştilor din România. Nicolae Titulescu a declarat, că el
personal nu are cunoştinţă de persecuţiile din ţara sa, şi e convins că guvernul său va asigura libertatea
religioasă. Cerînd cîteva date privitoare ii plîngerile baptiştilor români, Dr. J.H. Rushbrooke i-a comunicat
căd a vizitat România de cinci ori şi a discutat cu toţi miniştri în cauză, di a depus memorii cu date, nume
de persoane, localităţi. Arată că ultim* vizită a fost făcută doar cu trei săptămîni în urmă, şi că motivul
persecuţiei este părerea greşită, că propaganda baptistă ar fi inspirată difl motive politice, fapt admis în
mod franc de reprezentanţii guvernului La cererea lui Nicolae Titulescu, el enumera cîteva aspecte ale per-
secuţiei: întreruperea servicilor divine de poliţie, arestări, bătăi, coV damnări la puşcărie a predicatorilor,
închiderea arbitrară a bisericile* oprirea adunărilor prin case particulare sau sub cerul liber, arnertf* mari,
confiscarea de Biblii; bătaia şi batjocorirea copiilor baptişti I şcoli, cînd aceştia refuză să participe la
ceremoniile ortodoxe, izgonit" din şcoală sau nepromovarea clasei pe motiv de credinţă, împiedecare» de
a urma în şcoli confesionale protestante spre a-i forţa să intre în şC»
Pagina 128
todoxe, neadmiterea ca morţii baptiştilor să fie înmormîntaţi în
rinritirde publice, etc
Nicolae Titulescu a declarat că el personal va face totul ce-i va ta în putinţă pentru a se asigura cea mai
largă libertate pentru baptiştii din România, şi că va telegrafia în această privinţă, chiar în acea zi la
Bucureştii
în vizitele de serviciu la Bucureşti, în discuţiile sale cu ceialalţi miniştri şi bărbaţi politici, Nicolae
Titulescu a susţinut dreptul de libertate al baptiştilor, arătîndu-le importanţa lor în viaţa internaţională.
Intervenţiile lui au influenţat mult în modificarea opiniei şi a părerilor oamenilor politici despre baptişti.
PRIGOANA ÎN DISCUŢIA CONGRESULUI ALIANŢEI DIN STOCKHOLM
în congresul Alianţei ţinut la Stockholm, Suedia, între 21-27 Iulie 1923, problema persecuţiilor religioase
îndurate de baptiştii din România a fost larg discutată. Suferinţele lor au fost expuse de Dr. J.H.
Rushbrooke şi vestejite de Dr. Mullins, iar după cuvântarea preşedintelui Uniunii Baptiste Române, C.
Adorian, în care acesta a descris parte din aspectele prigoanei/45^ deputatul american W.D. Upshaw a ţinut
o cuvântare de protest şi a cerut congresului să adopte o rezoluţie specială în problema prigoanei
baptiştilor din România.
Cum delegaţia română a fost destul de numeroasă, din 23 persoane, şi aproape toţi erau îmbrăcaţi în
costume naţionale româneşti, a atras atenţia generală a congresiştilor. Iar faptul că toată delegaţia română
a stat în picioare tot timpul cît Constantin Adorian si-a ţinut cuvîntarea intitulată: „România: persecuţii si
consolidare," a dat acestei prezentări o solemnitate şi atenţie deosebită. Conducătorii baptişti din toate
colţurile lumii, bărbaţi politici însemnaţi din diferite ţări, aflaţi la congres, şi-au exprimat admiraţia faţă de
baptiştii români, care îndură suferinţele persecuţiilor religioase în sec. XX.
în referatul: „ Concepţia baptistă despre libertatea religioasă," Dr. Y. Mullins a spus: „O, dacă aş putea să
reproduc în cuvinte descriptive eroismul fraţilor şi surorilor noastre de azi din Basarabia, din România!'*- ) şi
apoi vestejeşte aspru prigonirile din secolul XX.
La întoarcerea de la congres, toate delegaţiile au scris reportaje
supra lucrărilor de la congres şi au comentat mult prigoana din
omânia. Acest fapt a avut un efect extraordinar, deoarece toate am-
I sadele române comunicau despre reacţia opiniei publice şi au cerut
ln
cetarea persecuţiilor.
Pagina 129
O NOUĂ INTERVENŢIE A LUI NICOLAE TITULEi
în ultimul trimestru al anului 1923 au fost publicate în reviste^ The Baptist Times şi The British Weekfy
din Londra sub semnătura lţ| Dr. Rushbrooke mai multe articole bine documentate despre pejj secuţiile
îndurate de baptiştii din România. Iar Dr. Gilbers Laws t trimis şi publicat în marele ziar The Times o
scrisoare deschisă despiţ persecuţie, în urma căreia ministrul României la Londra Nicolae Titulescu a
comunicat şi intervenit prompt la guvernul de la Bucureşti.
Efectul imediat a fost că ministrul cultelor 1-a invitat pe C Adorian, preşedintele Uniunii, şi a discutat
asupra problemei. Despif aceasta, Dr. Rushbrooke comentează într-un alt articol întitulat „Baptiştii din
România" publicat în The Baptist TimesS48^ Djj Rushbrooke îşi susţine părerea că toate plîngerile
baptiştilor nu au fosţj aduse la cunoştinţa ministrului şi că numai după această intervenţie^ lui Nicolae
Titulescu, ministrul cultelor din Bucureşti, voind să-şţ îndeplinească şi promisiunea făcută, a luat personal
chestiunea baptist^ în mîinile sale spre rezolvare.
Drept urmare nu s-au mai produs plîngeri şi „aproape toate locaşurile de închinăciune au fost redeschise şi
puţinele cazuri aW acelora, care mai erau închise urmau să fie cercetate fără întârziere." Au fost oprite
orice măsuri restrictive, de oprimare şi persecuţie a baptiştilor.
ORDINUL DE ÎNCETARE A PRIGOANEI
Sub presiunea opiniei publice mondiale, pe de o parte, şi a diplomaţiei care trimitea rapoarte amănunţite,
pe de altă parte, mini-y strul cultelor a fost constrîns să reafirme acordarea libertăţii cultului^ baptist. Prin
ord. nr. 21641/924 trimis tuturor prefecţilor din ţară şi comunicat şi Uniunii, Ministerul de Culte opreşte
măsurile restrictiv«| aplicate de organele administrative.
Formula de redactare a acestui ordin lasă să se întrevadă exis-jj tenta unui păienjeniş de oprelişti şi de
măsuri restrictive care existau! în secret. Astfel se scrie:
tyAvînd în vedere ordinul nostru circular nr. 2143 din 17 Ianuarie* 1922, prin care s-a acordat absolută
libertate cultului baptist, avertm onoarea a vă înştiinţa din nou, că lăsăm absolută libertate acestui cult,
&*4 limitele prevăzute de art. 22 din Constituţie. Pentru a se evita desele plîngenm ale baptiştilor, vă
rugăm să binevoiţi a dispune, cape viitor, în chestiunii referitoare la acest cult, organele administrative
să nu ia nici o măsura restrictivă fără aprobarea Ministerului Cultelor şi Artelor." ^49^
Pagina 130
Deşi, din nou se face referinţă la prevederea constituţională din 22, adică la siguranţa statului şi morala
publică/50^ ordinul prezen-aspectul pozitiv, oprea orice măsură restrictivă din partea utori taţilor
administrative şi folosea cuvîntul de „cult "pentru baptişti. Se pare, că unii dintre prefecţi, fie din propria
lor iniţiativă, fie la unele dispoziţii confidenţial personale, au întîrziat şi cu difuzarea acestui ordin, astfel
că în unele locuri s-a mai continuat cu persecutarea şi după data apariţiei acestui ordin, adică după 24 Mai,
dar în cele mai multe locuri persecuţiile au încetat.
Prigoana a încetat chiar în Basarabia, unde fusese mult mai cruntă ca în alte părţi ale ţării. Iar spre a face o
formă administrativă de dezvinovăţire, noul guvernator al Basarabiei, generalul Budeanu, după
dispoziţiunile primite a ordonat o anchetare a cazurilor semnalate ca grave, de către o Comisie mixtă,
compusă din generalul Macri din partea Comandamentului militar, directorul Popescu din Ministerul
Cultelor şi predicatorul Atanasie Pascu din partea Uniunii baptiste. E curios însă faptul că la întocmirea
raportului, delegatul Uniunii nu a fost chemat să ia cunoştinţă de conţinut şi să semneze. De aceea, el a
făcut un raport separat.'51^ Acest raport a fost cerut de Ministerul cultelor şi Uniunea 1-a înaintat în copie,
spre a se cunoaşte astfel şi opinia şi concluziile delegatului baptist din respectiva Comisie.
Cu ordinul nr. 21641/924 se încheie o prigoană destul de lungă şi de grea, care a cauzat multe suferinţe
credincioşilor baptişti, i-a umilit şi i-a păgubit enorm de mult, dar în care ei au stat tare şi au rezistat
tuturor măsurilor represive aplicate de autorităţi.
FIŞIER BIBLIOGRAFIC
(1) Dr. J.H. Rushbrooke, The Rumanian Cultus-Ministry and the Baptists, în The Baptist Times and
Freeman, 11 Apr. 1924.
(2) Dr. Grigorie Comşa, Baptismul în România, p. 32. De ernenea şi Noua Călăuză pentru cunoaşterea şi
combaterea sectelor
Wigioase p.5l şi în alte broşuri ale aceluiaş autor.
(3) Senatorul Gh. Grigorovici în cuvîntarea sa în Senat a dat cazul u preotul Ghiorghiu, care a devenit
secretarul de la culte pe toată
Covina
» Şi care„5-a stabilit ca inchizitor religios. El nu permite forurilor
Pagina 131
politice să se amestece în drepturile lui." _
(4) în ord. nr.68135 din 24 Dec. 1921.
(5) în ord. nr.2143 din 17 Ian, 1922.
(6) Citat din cuvîntarea senatorului Grigorovici.
(7) Dr. J.H. Rushbrooke, articolul citat la nr.l.
(8) Vidi articolul „Les Baptistes en România. Persecurions Of. ficielles" în revista Le Temoin de la
Verite, nr. 35 din 24 Mai 1924 p.11,12.
(9) Uniunea a intervenit pentru redeschidere cu adresa nr. 102 din 5 Febr. 1922 intrată la Ministerul
Cultelor la nr.12433/1922.
(10) Adresa Uniunii a fost înreg. la Minister la nr.31583.
(11) Idem la nr.29729 din 10 Iunie 1922.
(12) Idem la nr.44817/30 Aug. 1922
(13) Idem nr.44819/30 Aug. 1922.
(14) Idem la nr.44822/30 Aug. 1922.
(15) Idem la nr.44468 din 22 Aug. 1922.
(16) Ord.1710 din 23 Iunie 1922 al prefecturii Bihor. Disp. au fost apoi trimise de pretori la notari. Vezi
ord. nr.322 din 29 Iunie 1922$ preturii Beliu.
(17) Protestul Uniunii înreg. la nr.40076 şi nr. 40078 din Aug.1922.
(18) Idem la nr. 47255 fin 24 Mai 1922.
(19) Idem la nr. 47253 din 24 Mai 1922.
(20) Idem la nr.47256 din 24 Mai 1922.
(21) Idem la nr.39207 din 27 Iulie 1922 şi nr.39211 din 27 Iulie 1922, pt. Bis. Almaş-Arad oprită din
construcţie.
(22) Adresa nr. 459/922 a episcopiei Arad către subprefctura Arad a fost difuzată la preturi apoi la notari.
Vidi ord. circ. nr.1163 din 20 Iunie 1922 al preturii Radna, semnat de Dr. Cornel, primpretor. j
(23) Uniunea a protestat şi prot. înreg. nr.18862/13 Martie 1922.
(24) Aiiicolul „Răvaş din Banat. Din Căprioara," înGlasul Satelor-din 30/VII1922; cf. revista'Creştinul
din Detroit, 1 Sept. 1922 p. 12.
(25) Uniunea a protest, cu adresa înreg. la nr.39970/31 Iulie 1922.
(26) Protestul Uniunii înreg. la nr.40075/1 Aug.1922.
(27) Adresa e semnată pentru director general de Gh. Comşa,| viitorul episcop la Arad.
(28) Textul telegramelor în Farul Mîntuirii Oct. 1922.
(29) Uniunea a protestat cu nr. 7/6 Ian 1923 către Ministerul Instr. Publ.
(30) Opt părinţi din Mărgău au trimis o cerere la Min. Instr. PubLl la 13 Ian. 1923.
(31) Adresa Uniunii nr. 104 din 27 Nov. 1923 intervenire la
Pagina 132
strpubl. pt. cazul din Cărbunari jud. Caras.
(32) Idem cu nr.105 din 27 Nov.1923 pt. cazul din Topliţa.
(33) Idem cu m\36 din 28 Febr.1924 pt. cazul de la Buteni şi s-a depus spre convingere şi livretul şcolar
modificat.
(34) Idem cu nr. 38/924 cu formele de pers. în şcoli.
(35) Memoriul nr. 39/924 a fost semnat de 12 conducători baptişti, întruniţi la Bucureşti în acest scop.
'(36) Vidi în România Nouă nr.98 din 1 Mai 1921, articoluMd-ventistii şi baptiştii de episcopul
Vartolomei.
' (37) Vidi Libertatea nr. 30/20 Iulie 1923, p. 2.
(38) Vidi Solia Dreptăţii şi Gazeta Hunedoarei nr. 32/8 Aug. 1923
p.l.
(39) Vidi articolul „In chestiunea pecinginei pocăitismului," în
Solia Dreptăţii şi Gazeta Hunedoarei nr. 34/22 Aug. 1923 p.l,
(40) Interv. Uniunii nr.ll din 23 Ian. 1923 cu închiderea bis. din Cioara jud. Brăila.
(41) Adresa nr.67488 din 10 Febr. 1923 a fost semnată de director general Stancu Brădişteanu.
(42) Ord. circ. al Prefecturii Bihor nr. 1924/24 Martie 1924, către primpretorii din judeţ.
(43) Adresa Min. Cultelor nr.256 03 din 25 Mai 1924, publ. în revista Farul Mântuirii nr. 14/924 p.8
(44) Vidi Farul Mântuirii nr.1/923 p.6,7 şi nr.2/923 p.5,6 articolul Baptişti americani şi englezi la Legaţia
Română din Londra.
(45) Reportajul despre Congres în Farul Mântuirii nr.15-16/923 p.10 şi nr.17-18/923 p.10-13 şi nr.19/923
p.3-4.
(46) Vidi Third Baptist World Congres, Stockholm 1923 p.51.
(47) Ibidem p.67.
(48) Vidi The Baptist Times din 26 Dec. 1923. Articolul a fost reprodus în ziarul Adevărul din Bucureşti,
cu o notă a redacţiei, în care salută începutul libertăţii pt. baptişti.
(49) Ordinul a fost semnat pt. ministru de V.G Ispir şi de director general de Dr. P. Ionescu. Deşi ordinul
nu avea nici o dată, ştim că a fost dat la finele lunii Mai 1924, fiind publicat în Farul Mântuirii nr.12 d'n 15
Iunie 1924 p.7.
(50) în vechea Constituţie era art. 21, iar în cea nouă era 22.
(51) Cu adresa nr.178 din 4 Aug.1924, Uniunea trimite o copie a raportului lui Atanasie Pascu, la cererea
Ministerului de Culte.
Pagina 133

Uşi de biserici sigilate


Avram Barbu şiRaduTaşcă la Congresul Baptist din Bulgaria în 3-5 Septembrie 1922.
LR. Socaciu la botez în Timişoara.
Pagina 134
Pagina 135

■ O biserică din Basarabii


Carol Pop din Cluj
Capitolul IX
Pagina 136
A TREIA PRIGOANĂ 1925-1927. LUPTA PENTRU LIBERTATE
Credincioşii baptişti au ieşit biruitori şi în cea de a doua bătălie pentru obţinerea libertăţii religioase, pe
care au dus-o împotriva unor duşmani tradiţionali şi foarte înverşunaţi, cărora nu le-a fost nici ruşine şi
nici jenă să compromită statul şi să atragă asupra neamului o blâmă mondială. în luptă, credincioşii
baptişti au obţinut remarcabile succese, dar cu multe suferinţe şi umiliri. Prin experienţe, ei au căpătat un
curaj vădit în faţa prigonitorilor, şi-au călit şi dezvoltat eroismul şi statornicia lor în credinţă, şi-au întărit
unitatea frăţească, au dobîndit o convingere fermă că sînt pe adevărata cale a credinţei şi că ei trăiesc ex-
perienţele prevăzute în fericirea a opta şi a noua/1) Majoritatea credincioşilor s-au specializat în
declaraţiile de credinţă şi în pledoarea apărării, s-au adîncit în cunoaşterea Bibliei pentru nevoile de
'nfruntare, au beneficiat de o indirectă şi largă popularizare. Toate
acestea au adusun mare aportînaintării Şi creşterii bisericilor bap-
iste. Statornicia neclintită în credinţă, spiritul de răbdare şi rezis-
en
ţâ în suferinţe a dus la măcinarea elanului celor folosiţi ca
Pngoniţori. Foarte mulţi din aceştia s-au desmeticit şi s-au convins că
au fost induşi în eroare şi folosiţi ca scule într-o afacere murdară, care
■a fost în interesul statului, ci aî clericilor. Alţii au fost cuprinşi de ad-
iraţie, văzînd tăria de credinţă şi mărturia celor pe care ei îi prigoneau
Pagina 137
şi chinuiau. Stările şi acţiunile pe plan politic au evoluat, astfel că Min-isterul Cultelor a fost nevoit în cele
din urmă să emită ordinul nr. 21641/1924, care a încheiat cea de a doua prigoană suferită de baptişti. Dar
istoria tristă s-a repetat din nou. înfrîngerea marcată în acel ordin, nu i-a dezarmat pe persecuţionişti, ci
doar i-a îndreptat spre o altă cale. De la început, în această nouă situaţie, ei au considerat ca piatră
unghiulară a politicii lor de asmuţare a autorităţilor insinuarea că, întîi, baptiştii erau maghiarizaţi şi că toţi
cîţi trec la baptişti devin ungurizaţi în sentimentele lor, iar apoi, că sînt o „asociaţie religioasă" şi nu
confesiune sau cult. Spre sfîrşitul anului 1924 se putea auzi la Ministerul Cultelor tot mai des folosită
expresia „asociaţia religioasă" şi nu confesiunea. Ea a fost lansată cu un scop bine precizat: retrogradarea
juridică a baptiştilor. Persecuţioniştii făceau totul ca ea să devină formula din care să genereze acţiunile lor
ulterioare. Transformarea cultului baptist într-o „asociaţie religioasă" însemna asigurarea unui cap de pod
larg, a unei trambuline, pentru un întreg plan de măsuri pentru restrângerea activităţilor religioase, de
diminuare şi apoi de continuă micşorare pînă la dispariţia baptiştilor.
CAZURI DE NERESPECTARE A ORDINULUI
în general ordinul nr. 21641/924, cu reafirmarea libertăţii absolute pentru cultul baptist, a fost aplicat. în
cea mai mare parte a ţării bisericile au fost deschise, predicatorii liberi să predice şi activitatea bisericească
nestingherită. Au fost însă şi cazuri de nerespectare a acestui ordin, cazuri cînd libertatea a fost încălcată
cu voia şi din reacredinţă.
Astfel, pretura plasei Ilia, judeţul Hunedoara, a închis bisericile baptiste din comunele: Cîmpuri, Cerbia,
Zam, Găieşti. Gled, Gurasada, Dobra, şi Gothate la începutul lunii Octombrie 1924.^ Şeful postului de
jandarmi din Gladna Română a arestat şi bătut pe dirigintele fanfarei baptiste din acea comună, interzicînd
folosirea instrumentelor muzicale în biserică/4^ în Răşinari, judeţul Sibiu, a fost oprit un botez anunţat în
prealabil de predicatorul Petru Oprean."' '
Predicatorul Traian Halic din comuna Bîrsa a fost amendat cu 500 lei sau 10 zile închisoare, cu hotărîrea
preturii Ineu judeţul Arad nr.827 din 18 Iulie 1924, pe motivul că ar fi contravenit ordinul Ministerului de
Culte nr. 12794 din 17 Mai 1924, prin care se dispunea interzicerea deplasărilor baptiştilor dintr-o comună
în alta. Predicatorul fusese la o înmormîntare într-o altă comună."^
La fel, primpretorul din Geagiul de Jos, judeţul Hunedoara, s-a dedat la persecutarea baptiştilor. în ziua de
6 Iulie 1924 a arestat pe Ioan Mârza, credincios baptist din Săcărîn-Codru, pe cînd acesta se
Pagina 138
ducea la tîrg. Din ordinul primpretorului, acesta a fost escortat la postul de jandarmi din Balşa. Aici a venit
să se intereseze de el Petru Dascăl din Balşa, şi el credincios baptist, şi a fost arestat şi el. Ambii au fost
duşi sub escortă la biserica ortodoxă şi siliţi să sărute icoanele."^7)
De sigur, acum cazurile de oprimare au fost mult mai puţine, fiindcă poliţia şi jandarmeria erau îndrumate
şi instruite în respectarea libertăţii de conştiinţă. Astfel, în revista „Poliţia" a apărut un articol întitulat
„Libertatea cultului" Extragem din acest articol cîteva paragrafe de mare importanţă: „Constituţia
noastră înscrie ca un principiu de cinste al ei libertatea cultului!" Aceasta e fraza de început a articolului.
Urmează definirea libertăţii de conştiinţă şi a cultului: „în adevăr, ce poate fi mai dureros pentru
demnitatea omului, decît opresarea conştiinţei semenilor... încercînd a persecuta sau a omorî într-un alt
om conştiinţa, te faci vinovat de schilodire sau distrugerea însuşi a lui Dumnezeu ___A fost, e drept, o
mină de oameni vrednici, de oameni cu gînduri
buni şi cuminţi, care şi-au dat osteneala să deschidă orizonturi mai înalte omeneşti vieţii publice
româneşti. Principiul a fost adoptat, dar practica e încă departe de a corespunde în totul principiului...
Cîte credinţe nu au încă a suferi sub regimul libertăţii cultului? Ne-am obişnuit a tolera cîteva confesiuni
consacrate. Tolerăm mai mult religiunipăgîne, dar nu tolerăm conştiinţa în credinţa lui Hristos a celor ce
nu vor să fie nici ortodocşi, nici catolici, nici reformaţi sau unitari. Şi această mentalitate, care face rău,
este caracteristică vieţii noastre . . . Ar fi timpul să se înceteze cu persecuţiile. Cea dintii autoritate care
este chemată să apere dreptul de libertate a cultului pentru toţi cetăţenii este desigur poliţia. Funcţionarii
şi agenţii de politie înainte de a ridica mîna să lovească, să se gîndească la conştiinţa lor, care se vrea
liberă, după cum o vreau şi ceialalti. "^
în urma unor asemeni instrucţiuni, care exprimă o concepţie nouă pentru organele de poliţie în ce priveşte
libertatea religioasă pentru cei „ce nu vor să fie nici ortodocşi, nici catolici, nici reformaţi, nici unitari,"
existau condiţii şi garanţii că organele de poliţie vor avea o conduită nouă faţă de baptişti. Aşa a şi fost.
Chiar cazurile de încălcare a libertăţii acordate au fost mult mai puţine în 1924 ca în 1922.
DECIZIA NR. 573411925. ÎNCEPUTUL UNOR NOI PERSECUŢII
La data de 29 Ianuarie 1925, Ministerul Cultelor şi Artelor emite 0 decizie cu nr. 5734/1925 „pentru
orientarea autorităţilor publice şi a ^'or interesaţi... cu privire la asociaţiile cu caracter religios." Decizia e
scurtă, avînd doar patru articole, dintre care doar articolul 2 era °perativ pentru baptişti. Dar acest articol a
fost germenul şi baza unor
Pagina 139
noi şi lungi prigoane şi a multor suferinţe. _
Decizia retrogradează pe baptişti, etichetîndu-i a fi „asociaţie." Primul aliniat al art. 2 spune: .^Asociaţiile
baptiste şi adventiste de ziua a 7-a rămîn a se bucura de drepturile şi libertăţile pe care Constituţia fe
acordă asociaţiilor în general" Acesta e primul act legislativ, o decizie dată de un minister, prin care se
Introduce în terminologia de stat, cu aplicaţie în domeniul confesiunilor religioase cuvîntul de„asociaţie.
"(9) Prin acest foarte subtil şi neobservabil procedeu, baptiştii au fost echivalaţi, sub aspectul dreptului, ca
orice altă asociaţie de vînătoare, pescuit sau de sport. Constituţia din 1923 crea posibilitatea organizării de
asociaţii/ ) dar ele urmau să fie reglementate de alte legi şi nu de cele rînduite pentru domeniul religios. Cu
decizia aceasta, Ministerul Cultelor desconsidera drepturile baptiştilor din Transilvania, avute prin
recunoaşterea dată de guvernul Ungar în 1905 şi indica doar „drepturile şi libertăţile pe care Constituţia le
acordă asociaţiilor în genere." Aceasta a fost cea mai mare reuşită a duşmanilor baptiştilor.
Apoi, în cele şase puncte ale articolului 2 din decizie s-au creat restricţii mari în ce priveşte activitatea
bisericilor baptiste. Predicatorii trebuiau să îndeplinească formalităţile vechi, împotriva cărora s-a protestat
în trecut şi care fuseseră retrase, renunţîndu-se la ele. întrunirile bisericilor se puteau ţine numai în casele
destinate, iar cele de sub cerul liber erau supuse unor dispoziţiuni ale ordinei publice, „evitînd orice acte
ce ar putea aduce vreo jignire bisericilor recunoscute." Propaganda era oprită cu dispoziţia că
„prozelitismul tulburind pacea şi liniştea cetăţenilor este cu desăvîrşire oprit." Dar ceea ce constituia
restricţia cea mai mare era prevederea că „ în mod provizoriu, pînă va înceta propaganda împotriva
introducerii calendarului îndreptat, predicatorii vor funcţiona numai în localitatea de domiciliu. '*■ '
Pentru explicarea acestei decizii, Ministerul Cultelor a emis „Instrucţiuni cu privire la executarea deciziei
ministeriale nr. 5734/925 în chestiunea asociaţiilor religioase."^ în preambulul instrucţiunilor, după ce se
recunoaşte că Ministerul „ a dat mai multe ordine circulare în materie de secte religioase," se adaugă:
„libertatea ce li s-a acordat pînă acum şi li se acordă prin decizia de mai sus nu însemnează
recunoaşterea lor ca culte organizate." Acesta a fost semnalul începerii unor noi persecuţii pentru baptişti.
De acum orice persecuţie putea fi considerată legală, căci avea ca bază nu numai un ordin de birou, ci un
act de guvernamînt, o decizie ministerială.
CONTURUL PRIGOANEI
Starea de pace pentru bisericile baptiste din 1924 a încetat din nou şi au reînceput persecuţiile în formele
cunoscute în trecut şi în
Pagina 140
forme cu totul noi, născocite de persecuţionişti în noul lor avînt şi dor de a-i distruge pe baptişti.
Din nou baptiştii, incluşi şi denumiţi sectă, sînt consideraţi pericol" şi devin obiectul unor atacuri
concentrice. Astfel ziarul Universul scrie că în privinţa baptiştilor, „autorităţile superioare civile, militare
şi bisericeşti au luat unele măsuri pentru combaterea lor."^13^ Se pare că de data aceasta persecuţioniştii au
reuşit să creeze un front comun, compus din autorităţile bisericeşti ale cultelor dominante, din
administraţia de stat şi armată, un front mai închegat ca în trecut. Autorităţile militare au trimis tuturor
formaţiilor militare înştiinţări prin care le aduceau la cunoştinţă faptul că libertatea conştiinţei şi a cultelor
este permisă atît timp cît nu se primejduieşte siguranţa statului si nu se jigneşte autoritatea bisericii
dominante. Ministerul Cultelor a trimis Ministerului de Război dispoziţiuni de oprelişti religioase. Clericii
au cerut, „ca toate organele de stat, - ministerele de interne, de culte, siguranţa de stat, ministerul de
război, să stăruie cu stricteţe în aplicarea articolului 22 din Constituţie, care garantează cultelor libertatea,
dar numai întrucît exerciţiul lor nu atinge legile de organizare ale statului." Pe de altă parte,„autorităţile
bisericeşti, considerind că aceste culte, prin propaganda lor primejduiesc interesele statului, au cerut
guvernului să nu le tolereze cu nici un chip. ^ '
în urma acestor dispoziţiuni au început să apară persecuţii pe ici pe colo, ca apoi să se înteţească şi să
devină generale. Prima măsură luată a fost acea de a interzice baptiştilor ieşirea din comuna lor de
domiciliu. în unele locuri nu aveau dreptul să iasă din casa şi din curtea lor, nu le era permis să se ducă la
vecini sau rude sau prieteni chiar în comuna lor.
O altă metodă de persecuţie a fost ştergerea credincioşilor baptişti de pe listele de împroprietărire la
reforma agrară.^15) De asemenea, a fost oprită construirea caselor de rugăciune. Un caz tipic de o
asemenea restricţie a fost redat de ziarul din capitală „Dimineaţa ". In comuna Ţigăneşti, plasa Tileagd,
judeţul Bihor, baptiştii au îndeplinit toate formele necesare, adică declaraţia de consîmţămînt a vecinilor
cu data de 10 Sept. 1924, procesul verbal al antistiei comunale din 18 August 1924, şi au cerut preturii
Tileagd aprobarea construirii. Pretura cu hotărîrea nr. 687 din 19 Mai 1925 aprobă construirea casei de
rugăciuni, dar după numai 6 zile acelaşi pretor, cu numele de Vereş, Probabil la dispoziţii clericale, se
răzgîndeşte şi dă o nouă hotărîre tot £u nr.687 din 25 Mai 1925, în care se spune: „Respingem cererea
a
ptiştilor Platona Ioan şi soţii domiciliaţi în comuna Ţigăneşti şi ^vocăm, respectiv anulăm hotărîrea
noastră din 19 Mai 1925 adusă sub
, pectiv anulăm ho nr- de mai sus şi nu permitem inaugurarea casei de rugăciuni baptiste
Pagina 141
din comuna Ţigăneşti... vom fi siliţi a lua măsurile pentru ruinarea casei zidite fără permis."(16> Asemenea
cazuri au fost cu zecile. Tratamentul vitreg şi dur aplicat credincioşilor baptişti a fost sintetizat într-un
memoriu al Uniunii depus la Ministerul Cultelor în 21 puncte/17^
Copiii născuţi din părinţi baptişti erau înregistraţi ca aparţinători ai altor confesiuni, contrar şi
regulamentelor stării civile şi a voinţei părinţilor. Elevilor de credinţă baptistă nu li se permitea a fi
crescuţi şi educaţi în credinţa părinţilor lor, ci li se impunea să urmeze o credinţă pe care nu o acceptau şi
nu o doreau, violînd astfel legile în vigoare.^
Ostaşilor de credinţă baptistă nu li s-a mai permis să depună jurămîntul prin intermediul pastorilor baptişti
şi nu li s-a mai admis frecventarea bisericilor baptiste. în unele provincii tinerilor baptişti li s-a refuzat
încheierea actului de căsătorie, obligîndu-i să trăiască în concubinaj, sau să meargă la preoţii altor
confesiuni. Funcţionarii publici de credinţă baptistă au fost urmăriţi şi daţi afară din servicii pentru motiv
de credinţă. Meseriaşilor baptişti li se refuza acordarea brevetelor pentru exercitarea meseriei, iar ţăranilor
li se refuza împroprietărirea de pămînt sau locuri de casă. Au fost oprite trecerile la cultul baptist. Ca
urmare baptiştii fără această trecere erau obligaţi să plătească birul confesional şi a achita cota aparte
pentru construirea de biserici ale cultului din care de fapt nu mai făceau parte. în unele comune, baptiştii
erau lipsiţi de dreptul la izlaz, păşune sau pădure, întrucît acestea erau vîndute cu scopuri cultice ale
bisericilor din care ei nu mai făceau parte. Morţii baptişti nu erau admişi a fi înmormîntaţi în cimitirele
publice, proprietatea comunelor politice, ci li se dădeau terenuri stîncoase, mlaştini, rîpe sau pîraie, sau
locuri la distanţe mari, iar în unele cazuri locuri unde se îngropau hoiturile de animale.
De asemenea, baptiştii erau bătuţi de jandarmi, urmăriţi de autorităţi, daţi în judecată, pedepsiţi cu
închisoare şi amenzi mari,'tîrîţi pe la tribunale şi consilii de război, pentru simplul motiv că se închinai»
lui Dumnezeu în locaşurile lor de cult.
în utlimele luni ale anului 1925, autorităţile au închis casele de rugăciuni. Acolo unde au încercat să se
adune la închinăciune în case particulare au fost daţi în judecată pentru întruniri subversive. în locurile
unde nu aveau case de rugăciuni zidite propriu şi voiau să-şi cumpere teren spre a-şi construi biserici, deşi
legea prevede această libertate, baptiştilor nu li se permiteau actele de cumpărare. Construirea de biserici a
fost oprită, şi fără locaşul lor propriu nu li se permitea strîngerea la închinăciune. Serviciile divine acolo
unde bisericile încă nu erau închise erau puse sub supravegherea autorităţilor poliţieneşti, care se
amestecau în atribuţiile bisericeşti şi împiedecau
Pagina 142
ţinerea
serviciilor, mai ales a acelor servicii divine ce prin natura lor
ebuiesc ţinute sub cerul liber. Au fost suspendat beneficiile din trecut, " de exemplu, scutirea de timbre
poştale a corespondenţei comunităţilor bisericeşti, deşi comunităţile avuseseră acest drept încă din 1905.
Cei mai prigoniţi au fost predicatorii. Ei au fost urmăriţi continuu. Li s-a interzis, pe baza deciziei
ministeriale nr. 5734/1925, să se deplaseze în alte biserici spre a îndeplini serviciile religioase, deşi aveau
bisericile respective în păstorirea lor. Iar celor ce totuşi se deplasau li se făcea proces de încălcare a
deciziei, sau în cel mai simplu caz, erau escortaţi de jandarmi din sat în sat pînă la domiciliu. De aceea, cei
mai mulţi dintre predicatori au suportat amenzi grele. Unii au avut mai multe procese, au fost duşi pe la
prefecturi şi acolo batjocoriţi şi ameninţaţi, sau duşi pe la legiunile de jandarmi şi acolo bătuţi în mod
barbar. Şi'toate aceste prigoane violau caracterul Constituţiei, încălcau legile ţării şi cele mai sfinte
drepturi ale omului.
Baptiştii nu mai puteau ţine congrese, decît cu aprobarea a două ministere, acel al internelor şi cel al
cultelor. Deşi au fost consideraţi de statul român ca fiind confesiune recunoscută, după apariţia deciziei nr.
5734/925 baptiştilor li s-a interzis de a se numi biserică sau cult, sau credincioşi ai acestui cult, şi li s-a
impus denumirea de „asociaţie."
Copiii credincioşilor baptişti au ajuns din nou ţinta persecuţiilor în şcoli. Mulţi au fost daţi afară pentru că
erau de credinţă baptistă. Aşa de pildă, în Timişoara au avut de suferit în toamna anului 1925 persecuţia şi
apoi au fost date afară fetele baptiste: Stana Drăguliţă, elevă în clasa Ii-a la Şcoala Medie, Cristina Păsulă,
clasa a IlI-a la aceeaşi şcoală, Ida Berghianu, clasa a IV, şi Ana Berghianu, clasa a Ii-a, ambele eleve de la
Liceul Carmen Sylva din Timişoara. Profesorul de religie de la ambele şcoli a cerut şi directorii celor două
şcoli au aprobat eliminarea lor din şcoli pentru că n-au vrut să-şi renege credinţa'^19)
în a doua jumătate a anului 1926, autorităţile locale au mai slăbit tensiunea prigoanei împotriva baptiştilor
şi imediat predicatorii au început să misioneze. Dar cum la Arad ajunsese episcop ortodox Grigorie Comşa,
fost director în Ministerul Cultelor, un neegalat duşman al baptiştilor, el şi-a creat o reţea de informare
prin preoţii de Pe sate şi toată activitatea baptiştilor o comunica Ministerului Cultelor. printr-o adresă
episcopală Comşa cerea preoţilor ca în legătură cu baptiştii să se culeagă de urgenţă' anumite date: iyAlte
eventuale infor-mafii ce se pot în cauză; aşteptăm raport urgent iar preoţii să caute a se lr}forma discret, dar cit de
temeinic şi să nu divulge culegerea acestor in-formaţii'420) Aflînd de reluarea activităţii predicatorilor baptişti,
Minierul Cultelor dă un nou ordin către prefecţii de judeţ, cerîndu-le să aibă mai mult interes în persecutarea
baptiştilor/ ^ în acest ordin se
Pagina 143
scria: „Trebuie să ne îndreptăm privirile şi întreaga atenţiune asup^ baptiştilor şi adventiştilor. Aceste
două asociaţiuni religioase datoriţi organizaţiilor temeinice, precum şi fondurilor de care dispun, fac
propagandă dăunătoare bisericii noastre româneşti, prejudiciind prjjj aceasta interesele generale ale
statului. Cu toate restricţiile prevăzute de decizia nr. 5734/925 constatăm cu multă părere de rău, că
aderenţii acestor secte se înmulţesc. Noi vă trimitem din nou această decizie şi vă rugăm ca pentru
aplicarea ei, să îndrumaţi pe subalternii dvs. pentru aplicarea strictă a dispoziţiunilor prevăzute în decizie,
să puneţi niţel suflet pentru combaterea acestor secte... Faţă de cele arătate mai sus, sperăm că veţi pune
tot interesul, luînd măsurile cele mai demne pentru a împiedeca prozelitismul."
într-un ordin social trimis prefecturii judeţului Arad, Ministerul Cultelor spune: „Sîntem informaţi, că fără
vreo permisiune, propaganda baptistă se desfăşoară la Curtici de I. R. Socaciu, care de asemenea merge
prin comunele din jur."' ' Se cere prefecturii să pună în vedere, că dacă predicatorii nu respectă dispoziţiile
din decizia nr. 5734/925 şi merg prin sate şi fac propagandă, Ministerul se va vedea obligat să ia cele mai
severe măsuri contra organizaţiilor baptiste, mergînd pînă la dizolvarea lor. în urma acestui ordin,
prefectura Arad a dat un ordin circular către preturi şi primării şi cere să se ia „cele mai severe măsuri
contra predicatorilor baptişti, care se vor găsi făcînd propagandă în comunele din vecinătatea lor, dresând
contra lor actele de dare în judecată."^23) Cum totuşi se făcea misiune, prefectura Arad a dat al doilea
ordin represiv, prin care dispunea ca predicatorul Ioan Socaciu să fie oprit de a mai ţine predici în
comunele plasei, neavînd acest drept de a predica în alte localităţi afară de localitatea sa de domiciliu/24
Predicatorul Ioan Popovici de la Petriş, judeţul Arad, a fost osîndit de judecătoria de ocol Radna cu
sentinţa nr. 363/923-24, menţinută de Tribunalul Arad cu sentinţa nr. 1475/1924 şi de Curtea de Apel
Timişoara cu horărîrea nr. 1927/3/225, pentru contravenţia împotriva religiei prevăzută în paragraful 53
din Legea LIII din 1868, pentru că la 15 August 1922 a botezat pe Florita Dobriţă de 13 ani şi prin aceasta
a sprijinit trecerea ei la baptişti'^5) închisoarea a fost achitată în bani precum şi amenda respectivă.
MEMORIILE UNIUNII
Conducătorii Uniunii, în faţa unei atît de crunte prigoniri au acţionat în două direcţii: au făcut memorii la
autorităţi şi au chemat îi» sprijin pe reprezentanţii Alianţei.
Dintre memoriile cele mai importante enumerăm câteva:
a) Memoriul din 1925 către rege, semnat de Ioan Popa, Teodor
Pagina 144
carcas si Ioan Ungureanu, în care se protesta contra reducerii dreptului cetăţănesc de a putea vizita alte
comune. La acest memoriu Ministerul Cultelor a fost nevoit să trimită o adresă către Ministerul de Interne
spre a face o formă de temperare a autorităţilor poliţieneşti şi a jandarmilor faţă de abuzurile comise/26^
Această adresă a fost apoi difuzată la autorităţi.
b) Memoriul către preşedinţii Camerei, a Senatului, a Consiliului de Miniştrii şi Ministerului Cultelor şi
Artelor/ ' în acest memoriu se cereau 4 lucruri: a se dispune trecerea confesiunii baptiste în noul proiect
de lege; a fi consideraţi în rîndul cultelor recunoscute; a se ţine seama că baptiştii au fost preluaţi de statul
român ca fiind confesiune recunoscută; a se asigura prin lege existenţa şi libera lor dezvoltare conform
tuturor angajamentelor internaţionale.
c) Memoriul către Ministerul Cultelor cu arătarea formelor de persecuţie clasificate în 21 de puncte/ ^ în
memoriul acesta se cerea respectarea drepturilor cîştigate de confesiune recunoscută, respectarea
angajamentului din tratatul de pace, asigurarea recunoaşterii şi trecerea cultului baptist între confesiunile
recunoscute şi revocarea deciziei nr. 5734/1925 şi a tuturor ordinelor care vatămă drepturile confesionale
baptiste.
d) Memoriul către regele Ferdinand, cuprinzînd aceleaşi deziderate/29^ Cea mai mare parte din
memoriu se ocupă cu cererea ca baptiştii să fie trecuţi în noua lege a cultelor printre cultele recunoscute.
e) Memoriul către primul ministru, cu arătarea formelor de persecuţie îndurate de baptişti/30^ După
descrierea prigoanelor, se cere revocarea deciziei nr. 5734/925 şi respectarea recunoaşterii de cult, cît şi
respectarea tuturor drepturilor ce decurg din recunoaşterea confesională.
f) Memoriul către Ministerul Cultelor (un alt memoriu) cu protestul faţă de ordinele date referitor la
combaterea sectelor/31' în memoriu se spunea printre altele: „Fiindcă Onor. Ministerul Cultelor dispune mereu
autorităţilor să aplice ordinele acestea ilegale faţă de confesiunea baptistă... ni se iau cele mai elementare drepturi
cetăţăneşti... Mulţumită acestor dispoziţiuni ministeriale, nici un predicator sau pres-"iter baptist nu mai este sigur
pe viaţa sa şi orice dezvoltare bisericească este interzisă. în unele locuri, credincioşii sîntpedepsiţi cu amenzi în bani
f1 cu închisoare."
g) Memoriul către patriarhul Miron Cristea. cu enumerarea în Şapte puncte a persecuţiilor îndurate de baptişti/32^
După descrierea suferinţelor se continuă: „ Cînd şipăgînii au încetat prigonirea celor ce se
eosebesc de dînşii în materie de credinţă, ne place să credem că măsurile
Pagina 145
ilegale şi prigonirea baptiştilor din România nu poate fi tolerată rfî neînfierată de Sanctitatea Voastră . . . Vă
rugăm, în calitate de şef'ai bisericii creştine ortodoxe, să binevoiţi a dispune încetarea prigoană deslănţuită contra
confesiunei baptiste şi înlocuirea ei cu dragostea Domnului Isus Hristos."
ACŢIUNILE ALIANŢEI
în primele zile ale lunii Iunie 1925 Dr. J.H. Rushbrooke a venit la Bucureşti şi a făcut intervenţii pentru
scoaterea baptiştilor se sub decizia nr. 5734/925. El a avut audienţe la ministrul de externe I.G. Duca şi la
ministrul cultelor Alex Lapedatu/33) Aceştia au recunoscut nedreptatea inclusă în decizie, şi au promis că
orice predicator certificat de preşedintele Uniunii va fi scos de sub prevederile deciziei de a nu activa decît
în comuna sa de domiciliu.
Cum în Februarie 1926, Ministerul Cultelor a depus proiectul legii cultelor şi nu i-a inclus pe baptişti ca o
confesiune recunoscută, Dr. Rushbrooke a dat semnalul unei acţiuni prin presa străină. El a scris un articol
intitulat: „Rutnania: Wil There Be a Change? (România: Va fi o schimbare?)^ în articol el a amintit de
memoriul Uniunii trimis recent regelui Ferdinand în care conducătorii baptiştilor cereau includerea
baptiştilor în legea cultelor, ca fiind o confesiune recunoscută încă de regimul maghiar, şi arăta că
ministrul cultelor, (Alex. Lapedatu) şi guvernul nu şi-au ţinut promisiunea ci au depus proiectul legii
lăsîndu-i pe baptişti „la mila poliţiei şi administraţiei." Aceeaşi temă a fost tratată în alte două articole
publicate în marele ziar „Times"din Londra, semnate tot de Dr. Rushbrooke/ ^ Apoi Dr. Glover a publicat
un articol în ziarul „Daily News," care a publicat şi telegrame de protest din diferite ţări de pe continent în
această problemă. Alte articole au fost publicate în ziarul „ The British Weekty," din Londra, iar în
America, pe lîngă articolele publicate în presa baptistă, au apărut lungi articole în marile ziare ca: „ The
Christian Science Monitor," şi în „ The New York Times." Dr. John F. Love a făcut o amănunţită analiză a
proiectului legii cultelor şi a vestejit acţiunea guvernului de a-i omite pe baptişti, deşi ei sînt mai mulţi ca
număr faţă de unitarieni şi musulmani, ultimii, fără să fi avut nicicînd vreo recunoaştere/36^
Legea cultelor însă nu a putut fi votată, căci în Martie 1926 guvernul liberal a căzut şi corpurile legiuitoare
au fost dizolvate. Noul guvern al generalului Averescu n-a avut nici un interes să voteze o nouă lege a
cultelor. Dar, cum noul ministru al cultelor era iarăşi Vasile Goldiş, şi el era un duşman al baptiştilor,
persecuţia începută sub liberali s-a I înteţit şi a căpătat o forţă mai mare. în această situaţie, Alianţa a
început o mare campanie în lupta pentru obţinerea libertăţii pentru '
Pagina 146
baptist" din România. Astfel, între 16-18 Sept. 1926 s-a ţinut la Budapesta Congresul sud-estic european,
la care Dr. Edgar Y. Mullins, nr J.H. Rushbrooke şi Dr. Everett Gill au vestejit persecuţia din România. La
Congres au participat şi o delegaţie din România compusă din 5 predicatori români şi 17 maghiari.^ ^
La o altă mare întrunire a Alianţei ţinută la Londra în 21 Oct. 1926 o temă principală în discuţie a fost
despre persecuţiile îndurate de baptiştii din România. O mare adunare din catedrala Westminster a fost
prezidată de Lloyd George, fost primministru al Angliei, care în cuvîntarea sa introductivă a pledat pentru
libertatea baptiştilor din România. Lloyd a sugerat ca un număr de bărbaţi de mare influenţă din marea
comunitate a baptiştilor din America să caute o întrevedere cu regina Măria în interesul libertăţii
religioase/38^ întorcîndu-se spre Dr. Mullins a spus: „Regina României este acum în America. Acolo sînt
nu mai puţin de opt milioane de baptişti. Desigur unul din ei trebuie să o întîmpine pe regină si să pună o
vorbă pentru bieţii baptişti persecutaţi din Transilvania."^ Apoi Lloyd George a continuat: „O mare
intervenţie ar mai fi încă de făcut la Liga Naţiunilor. Organizaţia aceasta era cu protecţia minorităţilor.
Baptiştii trebuie să acţioneze ca: ministerele de externe să forţeze şi să asigure respectarea prevederilor
pentru minorităţi... Cei din Britania cunosc binecuvîntările libertăţii şi ei trebuie să facă totul spre a o
asigura şi fraţilor lor de aceeaşi credinţă din alte ţări." Au urmat apoi la cuvînt Dr. Mullins, Dr.
Rushbrooke şi M.E. Aubrey, care au înfierat persecuţiile barbare îndurate de baptiştii din România/40^
La 20 Februarie 1927 Dr. Rushbrooke a venit din nou la Bucureşti şi a stat o săptămînă, facînd mai multe
intervenţii. Astfel a fost primit acasă de ministrul de externe, care era suferind de o răceală, de ministrul de
interne Octavian Goga, de ministrul cultelor Vasile Goldiş şi apoi de primul ministru, generalul Averescu.
La toate audienţele a fost însoţit de Dr. Everett Gill. întors la Londra, Dr. Rushbrooke a declarat că deşi i
s-a acordat consideraţie personală, totuşi nu a găsit vreun indiciu, că Ministerul Cultelor va abandona
politica sa de ostilitate faţă de baptişti şi de prigonire a lor/41-* Generalul Averescu i-a făcut cîteva
declaraţii prin care a condamnat ca ilegală închiderea caselor de rugăciune şi oprirea ţinerii congreselor şi a
conferinţelor, dar a accentuat că libertatea religioasă trebuie privită ^e pe poziţia unităţii naţionale, arătînd
condiţiile speciale ale României - apropierea de Rusia. în ce priveşte activitatea Predicatorilor, a promis că
va discuta cu ministrul cultelor această Problemă/42)
Pagina 147
CONTRAOFENSIVA INTERNĂ
Dîndu-şi seama de amploarea acţiunilor ce se desfăşurau pentru obţinerea libertăţilor religioase, atît din
partea conducerii Uniunii dt şi din partea Alianţei, persecuţioniştii şi-au mobilizat la luptă forţele spre a
nu-şi pierde poziţiile. Astfel, Nichifor Crainic, într-o serie de ar-ticole publicate în ziarul „Cuvîntul," a
atacat ziarele Adevărul şi Dimineaţa pentru că publicaseră extrase din presa străină despre persecuţiile
baptiştilor din România, 1-a atacat pe Dr. Rushbrooke, care îi apără pe baptiştii din România, şi a publicat
afirmaţii eronate cum că pentru fiecare nou convertit se primeşte „oprimă de 5000 de dolari. '^4^
C. Şoldan, unul din redactorii ziarului „ Universul" a început şi el o serie de articole de defăimare a
baptiştilor, întitulate „Baptismul, o primejdie naţională." în aceste articole, Şoldan redă extrase din
scrierile anti-baptiste ale lui Nichifor Crainic, ale lui N. Dobrescu, profesor la Seminarul ortodox, ale
episcopului Comşa al Aradului, etc. susţinînd că baptiştii urmăresc distrugerea naţională şi că propaganda
lor este susţinută de finanţa internaţională. El scrie: „Baptiştii fiind organizaţie internaţională cu intenţii
politice, mascate de latura religoasă, urmărind o revoluţie social-religioasă, vom continua să-i arătăm
acţiunea primejdioasă, pe care tinde să o exercite în ţara noastră. '* '
Prof. N. Dobrescu îi caracteriza pe baptişti periculoşi, fiindcă nu permiteau autortăţilor lumeşti să se
amestece în problemele de cult. El scria: „Chestiunile religioase, ori cele referitoare la cult şi disciplină,
numai comunitatea aceasta avea dreptul să le rînduiască; puterea lumească n-avea dreptul să se
amestece. Printr-o asemenea învăţătură baptiştii se sustrăgeau de la supunerea către autorităţile
constituite, se izolau în comunitatea lor, în care intrau printr-un botez la maturitate. "^45^ Ideea unei
biserici libere era prezentată ca „oprimejdie naţională."
Iar episcopul Grigorie Comşa al Aradului nu contenea cu scrisul de articole, broşuri, pastorale, circulare,
denunţuri, interviuri unor ziare, etc. şi toate cu scop de a-i defăima pe baptişti şi a-i prezenta ca fiind un
pericol groaznic. Fobia aceasta anti-baptistă a episcopului Comşa a ajuns cunoscută şi de bărbaţii
politici/46-*
PETIŢIA CĂTRE REGINA MĂRIA
Cum regina Măria şi prinţul Nicolae se aflau într-o vizită în Statele Unite ale Americii, conducătorii
baptişti, la sugestia lui Loyd George, fost prim ministru al Angliei, au încercat să aibă o întrevedere cu
suverana României. Astfel, Dr. George W. McDaniel, preşedintele Convenţiei Baptiste de Sud, a
telegrafiat la 26 Oct. 1926 ambasadorului României la Washington, rugând pe regină să primească în
audienţă
Pagina 148
cîteva minute o delegaţie de conducători baptişti, care vor pleda tru fraţii şi surorile lor de credinţă din
România, care suferă per-ecutii- Şi în telegramă se adăuga: „Cererea pentru acest interviu nu e făcută
numai în numele multor milioane de baptişti, ci în numele tuturor americanilor, cărora li-e scumpă
libertatea religioasă." Ca loc pentru audienţă s-a propus oraşul Louisville, dar conducătorii baptişti s-au
declarat că acceptă orice altă localitate aleasă de regină.
în răspunsul telegrafiat în 8 Noembrie 1926 din însărcinarea reginei, se spune: „Majestatea Sa m-a
însărcinat să vă comunic mulţumirile sale pentru mesajul cordial de urări, dar regretă, că nu va putea să
acorde audienţa, timpul de vizită la Louisville fiind foarte limitat." Comentînd acest răspuns, Dr.
McDaniel a spus: „Apreciem că regina este ocupată în călătoria prin Statele Unite. Există atîtea de văzut.
Totuşi e de regretat faptul că ea n-a găsit timp în Louisville sau în altă parte să asculte o pledoarie de
cîteva minute pentru poporul din regatul ei, care pentru cauza credinţei şi conştiinţei suferă injustiţia şi
persecuţia. Acestor oameni nu li se îngăduie să ţină închinăciuni publice, sînt pedepsiţi pentru cîntări
religioase, sînt bătuţi.. Este de sperat ca binefacerile libertăţii religioase din ţara noastră vor fi observate
şi o vor impresiona pe regină şi că la întoarcerea ei va depune bunele sale oficii să asigure libertatea
religioasă în propria sa ţară. "^ 7^ Pentru a o convinge pe regină de reacţia din străinătate faţă de
persecuţiile din România, guvernatorul Richar-dson al statului California a refuzat să o invite oficial pe
regină să viziteze California, ca protest că în România sînt persecutaţi evreii/48^ Pentru a acţiona la
încetarea prigoanelor religioase din România, ziarul „The Independent," din Boston a tipărit două foi
volante, una, ,America to Roumanian s Queen" (America către regina României) în care cerea semnături
pe o petiţie în care se cerea încetarea prigoanei; iar a doua, o petiţie cu 60 semnături, ale celor mai de
seamă personalităţi ale presei şi religiei din America/49^ La aceste 60 semnături s-au adăugat alte 30 mii de
semnături ale unor personalităţi din toate straturile sociale şi de toate profesiunile, începînd cu profesori
universitare şi continînd cu publicişti, avocaţi, eclesiastici de toate religiile, judecători, bancheri şi
comercianţi..."^ Petiţiile au fost înmînate Ministrului plenipotenţiar român la Washington, deoarece regina
şi-a scurtat vizita sa în America. Desigur acţiunea aceasta a avut o influenţă Puternică asupra cercurilor
politice ale României.
DECLAMAŢIA LA LIGA NAŢIUNILOR
După ce s-a întors din Europa, Dr. E.Y. Mullins, preşedintele plantei Mondiale Baptiste a făcut declaraţii,
pe care agenţia de ştiri "Ass°ciated Press," le-a răspîndit în toată America. în declaraţia sa, Dr.
Pagina 149
Mullins a spus printre altele: „Dar adevărul e că România, în ciu<u bunei primiri ce i s-a făcut reginei
Măria în recenta-i călătorie prj» America, e azi cea mai reacţionară ţară din Europa în ceea ce priveşte
tratarea minorităţilor religioase. Ea nu merită să fie numită naţiu'ne modernă deplin civilizată. Şi este
extrem de greu să faci pe conducătorii ei a recunoaşte că în România există o persecuţie religioasă.
Aceasta în principal, pentru că ei par a nu înţelege însemnătatea cuvântului liber, tate şi libertatea
religioasă."™1'
La Comitetul Alianţei din primăvara anului 1927 s-a hotărît să se reclame cazul printr-un memoriu la Liga
Naţiunilor, cerînd acestui for internaţional să întreprindă acţiuni de proteguire a baptiştilor din România,
ca guvernul să dispună încetarea persecuţiilor şi să asigure prin lege, libertatea religioasă. Dr. Mullins a
mai declarat: „Totuşi orice observator candid, poate vedea că România este susceptibilă opiniei publice.
Din motivul acesta organizaţia:„.Ba/w£tf World Alliance"z votat o rezoluţie de a pregăti un memoriu către
Liga Naţiunilor, care va fi semnat de baptişti din toată lumea, pentru a ridica sentimentul public contra
persecuţiilor din România. Cînd această petiţie va fi gata, are să seanunţe."(52)>
REZOLUŢIA DE LA CHICAGO
La Chicago, în America, a avut loc Congresul baptiştilor din Nord, la care au participat peste 20 mii de
delegaţi. La o şedinţă ţinută în Coliseumul din Chicago a luat cuvîntul Dr. Rushbrooke, care a atacat
puternic persecuţiile din România împotriva baptiştilor. El a spus printre altele: „România stă singură astăzi
în vechea luptă, refuzînd oamenilor libertatea religioasă. O luptă înverşunată se dă spre a cîştiga libertatea de a
predica Evanghelia. Dreptul acesta a fost refuzat predicatorilor ordinaţi de către primul ministru al ţării Vechea
idee că rasa şi religia atârnă una de alta încă persistă. Un om care părăseşte biserica ortodoxă a României imediat
e suspectat de a se înrudi cu un trădător. România a interpus veto-ul său pe predicarea altor religii în afarădeaei...
Un protest mondial semnat de naţiunile întregului pămînt va fi prezentat Ligii Naţiunilor, solicitînd ca Liga să
devină un gardian al libertăţii religioase din România." La această întrunire s-a votat o rezoluţie în legătură cu
baptiştii din România. în rezoluţie se spune: „Noi ne exprimăm o adîncă simpatie cu baptiştii din România, t>
suferinţele lor pentru libertatea religioasă, care include libertatea de ase închina, de a predica, şi libertatea de
organizare. Ne exprimăm indignarea noastră pentru faptul că cetăţeni loiali şi temători de Dumnezeu sînt expuşi
întemniţărilor, amenzilor şi altor forme de persecuţie."
Petiţia cu plîngerea la Liga Naţiunilor nu a mai fost înaintata,
Pagina 150
f, ndcă în Iunie 1927 guvernul Averescu a căzut şi a fost succedat de un vern liberal, iar la Ministerul
Cultelor în locul lui Vasile Goldiş a *evenit Alex. Lapedatu, cu care urma să se rediscute problema
libertăţii [eligioase a baptiştilor.
frCETAREA PRIGOANEI
După preluarea Ministerului Cultelor, Alex. Lapedatu, a primit în Iulie 1927 o delegaţie de conducători
baptişti şi în cursul acestei audiente, ministrul a promis încetarea persecuţiilor şi a rugat să nu se mai
continue campania ce se desfăşura în străinătate împotriva persecuţiilor din România.
' într-adevăr, în cursul lunilor Iulie şi August 1927 au încetat toate prigoanele, fără a se emite vreun ordin
scris în acest sens. Probabil, că Ministerul de Interne a dat dispoziţiuni verbale telefonice prefecţilor,
poliţiei şi jandarmeriei. Doar Ministerul Instrucţiunii a dat un ordin circular pentru a nu se pune piedici la
primirea în şcoală a copiilor ai căror părinţi erau de confesiune baptistă şi dispune să fie primiţi în toate
şcolile statului de orice grad/ '
Astfel, după o luptă grea şi după nespuse nedreptăţiri şi suferinţe, care au ţinut doi ani şi jumătate, s-a
ajuns din nou la o vreme de pace pentru bisericile baptiste.
FIŞIER BIBLIOGRAFIC
(l)Matei5:10şill. (2)Dr.GrgorieComşa,NouaCălăuzăîncunoaşterea f combaterea sectelor religioase, 1927, p.61. Tot aici,
autorul recunoaşte că: în wmuna Sîngerei, din aprox. 2000 de familii, au trecut la baptişti peste 250 de familii; în comuna Iablona
mai mult de jumătate din locuitori sînt baptişti. (3) Uniunea a intervenit pentru redeschiderea lor cu adresa nr. 209 din 11 Oc-°mbrie
1924. (4) Uniunea a protestat cu adresa nr. 222 din 28 Oct. 1924 către Ministerul Cultelor (5) Uniunea a protestat cu adresa nr.
210 din 11 Oct. 1924 a Mm. Cult. iar acesta a răspuns cu adresa nr. 59183 din 16 Oct. 1924, că botezul ffiv?* 0Pr'1 fiindcă atunci
se serba parastasul pentru mitropolitul Andrei Şaguna. U Uniunea a protestat cu adresa nr. 188 din 26 Aug. 1924. (7) Uniunea
a'protes-19^1 de acest abuz $ a cerut ancnetarea cazului cu adr. nr. 187 din 26 Aug. fnt ^ Revista „Poliţia," Anul V nr. 2/1924. Articolul a fost
reprodus în ""egrnie în Farul Mântuirii nr. 8/15 Apr. 1924 p.8. (9) în ord. nr. 68135 din 24 ^°- 192l, apoi nr. 2134 din 17 Ian. 1922
şi nr. 21641/924 se folosea termenul
Pagina 151
„cult" şi expresia „cultul baptist". (10) Art. 29 din Constituţie. (11) Decizia a fost semnată de ministru Alex. Lapedatu şi publicată
ta Monitorul Oficial din 29 Ianuarie 1925. (12) Instrucţiunea poartă pe ltagâ semnătura ministrului Ale*. Lapedatu şi semnătura
directorului general P. Ionescu. (13) A. Agnese, articol^ „Măsurile guvernului contra sectelor religioase ", în Universul nr. 91/19
Apr. 1925 (14) Idem ibidem locul citat. (15) Faptele au fost recunoscute ta adresa nr 21825/925 a Ministerului Cultelor către
Ministerul de Interne care la rîndu-i dâ ordin nr. 66421/925, iar Comandamentul Jandarmeriei dă ordinul circular nr. 20462 din 25
Iulie 1925, să nu se mai comită asemenea abuzuri. (16) Articolul, „Intoleranţă religioasă. Cum sînt şicanaţi locuitorii de credinţă
baptistă," ta ziarul Dimineaţa, de Joi 9 Iulie 1925, în care stat reproduse toate documentele respective. (17) Memoriul a fost depus
la data de 21 Ian. 1926 şi a fost semnat de Ioan Popa, preşedintele Uniunii. (18) Memoriul indica paragraful 21 din legea XLUI
din 1895 şi paragr. 21 din legea LIII din 1868, în vigoare prin art. 137 din Constituţie. (19) Moise Ciorbă, „Martirele credinţei,
"articol în Farul Mântuirii nr. 10 din Mai 1926, pag. 5-6. (20) Ardresa circulară a Episc. Ort. Arad, nr. 2281 din 27 Aug. 1926
semnată de episc. Gr. Comşa. (21) Ord. nr. 37301/926 publicat de Prefectura Hunedoara în Monitorul Oficial al jud. Hunedoara
nr. 13/16 Sept. 1926 la capit. Ordonanţe cu caracter general care reclamă dispoziţiuni, sub ord. circ. nr. 14218/A din 7 Sept. 1926
a Prefecturii Hunedoara. (22) Ord. nr.42812/13 Oct.1926 al Min. Cult. către Prefect. Arad semnată de dir. gen. Z. Pâclişanu şi dir.
A. Popescu. Acest ordin a fost publicat şi ta The Baptist Times din Londra în 16 Dec.1926 în articolul „Liberty in Rumania," de
Dr. Rushbrooke. (23) Ord. Prefecturii Arad nr.25557/19 Oct.1926. (24) Ord. Prefect. Arad nr. 33056 din 29 Dec. 1926.
(25) Amănuntul este din adresa circ. nr.666 din 7 Febr. 1927 a Episc. Arad semnată de Episc. Comşa. (26) Adresa nr. 21825/925 a
Min. Cult. câtre Min. Interne. (27) Memoriul e datat Arad la 1 Dec. 1925 şi semnat Ioan Popa. (28) Memoriul poartă data de 21
Ian. 1926. (29) Memoriul avea nr. 5 din 31 Ian. 1926 şi era semnat de preşedintele Ioan Popa, pt. secretar general Nicolae Ionescu
şi membru de comitet Iuliu Darabont. (30) Memoriul avea nr. 16/10 Ian. 1927 şi semnat de Ioan Popa, pt. secr. gen. T. Puşcaş,
delegaţi ai bisericilor, Silvestru Ungurean, At. Pascu, I. Covaci, D. Drăgilă,T.'Moţocan, Ioan Suveţ, Gh. Cosman şi Boris Buşilă.
(31) Memoriul a fost datat 7 Apr. 1927 şi a fost semnat în numele Uniunii de Ioan Popa, Ioan Ungurean, Ioan Socaciu, Nicolae
Ionescu. Vidi Farul Mântuirii nr. 9/Mai 1927 p.5,6. (32) Memoriul avea aceeaşi dată şi semnat de aceeaşi. Vidi Farul nr.9/Mai
1927 p.6. (33) Dr. J.H. Rushbrooke, Baptists in Rumania, art. publ. în The Baptist Times and Freeman din 11 Iunie 1925. (34)
Articolul a fost publ. în The Baptist Times din 25 Febr. 1926. (35) Ziarul The Times din 12 şi 13 Martie 1926. (36) J.E. Love,
„Political and Religious Condi-tions in Italy and Rumania", în The Baptist Record din 25 Martie 1926, p.5,6. (37) Vidi revista
Szeretet din Oradea nr. 18 din Sept. 1926. (38) Articolul „ The Baptist World Alliance", publicat în The British Weekfy din 28 Oct.
1926. (39) Articolul,, The Triumph of The Baptist World Alliance, "publ. în The Baptist Times din 28 Oct. 1926 p.773 col.3. (40)
Ibidem p.774. (41) Articolul „The Rumâni» Cultus-Ministry Unrepentent," ta The Baptist Times din 10 Martie 1927 p. 162. (42)
Articolul „Baptists to Protest Ilegal Acts in România," în ziarul ~
Pagina 152
tfets din 5 Martie 1927. (43) Vidi ziarul Cuvântul din 15 Martie 1927; cf. Dr. Rushbrooke, „Rumanian Papers and The Baptists
Claim for Freedom," in The Baptist Times din Apr. 1927 p. 266. (44) C. Soldan, „Baptismul e o primejdie naţională, "în
Universul de Duminică 20 Febr. 1927. (45) Idem, ibidem art. citat; M pobrescu era profesor de Ist. Bis. la Facultatea de Teologie
din Bucureşti. (46) Dr. Petru Groza, în umbra celulei p. 16. Aici bărbatul politic ironizează fobia aceasta şi o prezintă ca ceva
asemănător cu nebunia. (47) Vidi articolul „Queen Măria Dectines to Hear Leader of Baptists," ta ziarul The News and Observer
din Raleigh Nort Carolina din Marţi 9 Nov. 1926 p. 1,2. (48) Articolul „Queen Mărie s Entourage Joumeys Through Montana,"
ta acelaşi ziar p. 2. (49) The Independent, voi. 117 nr. 3991 p. 605,606.
(50) Articolul Americanii şi libertăţile minorităţilor confesionale din România." O petiţie semnată de 30 mii de americani către
regina Mana, în ziarul Adevăruldin 13 Mai 1927. (51) Articolul „Campania baptistă contra guvernului nostru," din
riarulAdevărul din 6 Apr. 1927; cf. Luminătorul din Detroit nr. 2/15 Febr. 1927 p. 10-12. (52) Ibidem, acelaşi articol. Petiţia avea
să conţină tratatele internaţionale semnate de România, ca Tratatul de pace cu Ungaria, art. 54 şi 55, Tratatul de la Trianon art.47,
Tratatul special cu Aliaţii, cap. I art. 1-8, Constituţia din 1923 art. 22, toate reproduse de Dr. E.Y. Mullins în articolul său,
„Baptists WillApeal For Rights in Rumania," publicat ta ziarul The New York Times din 21 Nov. 1926. (53) V.W. Jones,
„Prigonirile religioase din România," în revista Luminătorul din Detroit, USA. nr. 6 din 15 Iunie 1927 p. 6,7 şi 13. (54) Ordinul
Ministerului Instrucţiunii nr.111,479 din 10 Sept. 1927 publ. ta Gazeta Oficială din Timişoara nr.26- 27 din 29 Sept. 1927; cf.
Farul Mântuirii nr.21-22 din Nov. 1927 p.5, circulara nr. 16,4 Oct. 1927.
Pagina 153

Şt. Stuparu şi Sima Popovici cu fiul Alexa. întorşi din America au început lucrarea.
Botezul de la Caransebeş din 17 Aug. 1924

Pagina 154

Generalul Alexandru Averescu


CONSTANTIN ADORIAN
Biserică oprită din construcţie
Pagina 155

V. Berbecar şi Dr. Rushbrooke

Dr. Everett Gill Pagina 156


D. Pascu, LSezonov, DrJ.H.Rushbroot"1'
I. Cocuţ si P. Boşorogan întorcîndu-se de la audienţe pe la ministere
Capitolul X
EVOLUŢIA RECUNOAŞTERII ŞI
LEGIFERAREA DREPTURILOR
CONFESIONALE
După o îndelungată nedreptăţire şi persecuţie, credincioşii baptişti au păşit într-o nouă etapă a activităţii
lor. Persepctiva ce se deschidea în faţă reprezenta un proces de înaltă semnificaţie istorică, implicînd
semne şi trăsături calitative dintre cele mai importante pentru o înaintare asemenea unei ascensiuni eroice.
înlănţuirea şi împletirea istorică a vremurilor de prigoană cu vremi de pace şi libertate tolerată a constituit
temeiul unor acţiuni hotărîte pentru obţinerea legiferării drepturilor confesionale avute şi încălcate în atîtea
rînduri de persecuţionişti. Noua etapă creată prin atitudinea dîrză şi prin desele intervenţii ale
conducătorilor Uniunii, dar în special prin acţiunea larg desfăşurată în opinia publică internaţională de
Alianţa Mondială Baptistă, precum şi de alte organizaţii religioase, oferea Posibilităţi şi perspective bune
pentru a se obţine o astfel de legiferare.
Persecuţioniştii, văzîndu-se în faţa unei unităţi de luptă a ^ptiştilor din toată lumea, precum şi în faţa
asistenţei morale din par-"" aUor mari confesiuni creştine din lume acordată baptiştilor, au
s-au văzut înfrînţi, mai ales că cei mai înalţi factori politici ai
âniei şi-au schimbat părerile despre baptişti, dîndu-şi seama că
Pagina 157
toate învinuirile fuseseră doar nişte născociri răutăcioase ale unor iţ. teresaţi. Şi, cum în străinătate s-au
creat condiţii defavorabile României datorită prigoanelor religioase împotriva baptiştilor, singura acţiune
ce se impunea noilor guvernanţi era legiferarea drepturilor confesionale pentru baptişti. Ca punct de
plecare s-a găsit hotărîrea înaltei Curţi de Casaţie în legătură cu invalabilitatea în drept a recunoaşterii
confesionale dată de regimul maghiar, şi necesitatea unei noi recunoaşteri din partea guvernului român.
HOTĂRÎREA ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE
în toamna anului 1925, Comunitatea bisericească baptistă Arad a cumpărat un imobil pe Strada Blanduziei
nr. 4, ca sediu al Comunităţii. La perfectarea actelor de vînzare/cumpărare, primarul oraşului Arad, prin
hotărîrea sa/1) a refuzat să învestească contractul cu clauza prevăzută de paragraful 9 din legea XLIII din
1895.
în faţa acestei blocări a actelor, premergătorul Comunităţii, Ioan Popa, a făcut plîngere de recurs pe motiv
de violare a legii şi a depus-o la Primăria oraşului Arad, la 17 Dec. 1925. Potrivit legii,'Primăria a înaintat
petiţia de recurs la înalta Curte de Casaţie spre a se pronunţa asupra cazului. Forul supremul de justiţie,
după îndelungate studii şi consultări, a judecat plîngerea şi la 22 Oct. 1926, deci după aproape un an, a dat
o hotărîre,^ care avea două aspecte: Primul, că decizia dată de Ministerul maghiar în aplicarea legii din
1895 nu-şi mai poate avea aplicarea în statul român, şi ca atare Comunitatea bisericească baptistă Arad nu
mai are calitatea de persoană juridică, deci nu mai are fiinţă legală. Art. 137 din Constituţie menţine în
vigoare numai legea din 1895 nu şi ordinele şi deciziile date de fosta stăpînire maghiară pe baza ei. Al
doilea, ci „o nouă autorizaţiune dată tot pe temeiul legii din 1895 este necesară din partea autorităţii
competente a Statului român."
Imediat după cunoaşterea hotărîrii înaltei Curţi de Casaţie, per-secuţioniştii au jubiliat. Aveau de acum un
act, pe care să se sprijine şi să declare toate comunităţile baptiste ca inexistente. Episcopul Comşa
Grigorie de la Arad a şi tipărit o broşură în care spunea: „Nici chiar Comunitatea din Arad de sub
conducerea lui Ioan Popa nu are personalitate juridică şi nu poate dobîndi averi, nu poate sta în instanţă,
etc Pentru lămurirea tuturor publicăm aici o copie de pe această decizie, ca toţi cetăţenii să se ferească
de a-şi vinde averile la baptişti, care nu pot cîştiga asemenea drepturi "^
Apoi, în altă parte, episcopul Comşa se referă din nou la această hotărîre şi scrie: „Baptiştii pot fi cel mult
o asociaţie de drept privat. Curtea de Casaţie a declarat că Comunitatea din Arad nici nu există ca p&'
soană juridică, şi astfel actele de treceri şi alte acte ale ei, cumpărări, etc,
Pagina 158
tnegale. Biserica noastră are tot interesul să fie cruţată de prejudiţiile i le crează atitudinea echivocă şi
dubioasă a baptiştilor, care sub masca eilor ungureşti se organizează în comunităţi, dar calcă legile de
trecere şi imeni, dar nimeni nu-ipedepseşte. Este o stare intolerabilă. '^
Acelaşi episcop, Grigorie Comşa, promotorul, susţinătorul şi UIUil din vîrfurile persecuţioniştilor, a redactat
şi a dispus trimiterea unei circulare către toţi preoţii din eparhia sa, în care comenta hotărîrea înaltei Curţi
de Casaţie.^ în circulară se spunea printre altele: „înalta Curte de Casaţie a constatat în deciziunea sa că
asociaţia baptistă nu este persoană juridică legalmente recunoscută .. . Cerînd şi noi revizuirea situaţiei
în care se aflaseră ereticii baptiştipînă la pomenita decizie a înaltei Curţi de Casaţie, am primit răspunsul
nr. 14546 din 15 Aprilie a.c. a Ministerului Cultelor, după care ni se face de cunoscut că azi singura
normă pentru existenţa de funcţionare a sectelor este decizia nr. 5734/1925... Prin urmare situaţia
ereticilor baptişti este limpede, ei nu au fiinţă legală."
Pe lîngă trimiterea circularei la oficiile parohiale, preoţilor, episcopul Comşa a trimis circulara şi
prefecturii din Arad. Cum prefectul averescan era supus ordinelor episcopului, acesta a difuzat circulara
către toate preturile, iar acestea la rîndul lor către notarii şi şefii posturilor de jandarmi. Ordinul circular în
speţă al preturii plasei Spineni (Tîrnova) judeţul Arad, după textul circularei episcopale spunea:
„Domnilor notari şi posturilor de jandarmi, pentru strictă conformare şi acomodare. "^
Deci, dispoziţiile episcopului către preoţi au devenit ordine pentru notarii comunali şi şefii posturilor de
jandarmi, ordine „pentru strictă conformare." Iar în circulara episcopului erau şi dispoziţii în legătură cu
trecerile la baptişti, de a fi nule şi ilegale.
REFERATUL MINISTRULUI CULTELOR ŞI ARTELOR
Cum ministrul cultelor, Vasile Goldiş, a fost schimbat la căderea guvernului Averescu, în Iunie 1927,
credincioşii baptişti s-au bucurat, fiindcă toţi ştiau că acest fost ministru, datorită prieteniei sale cu Gr'gore
Comşa, episcop şi mare persecuţionist, a dat dispoziţii şi or-d|ne de prigonire.^ Noul ministru, Alex.'
Lapedatu, cunoscînd marea diminuare a prestigiului ţării în străinătate din cauza persecuţiilor indurate de
baptişti, a invitat pe conducătorii baptişti la Minister în "na Iuiie 1927 şi* le-a promis încetarea
prigoanelor. într-adevăr, s-a ■lnut de cuvînt şi' toate prigonirile au încetat.
. în primele zile ale lunii Oct. 1927, o delegaţie de conducători
a
Ptişti a fost primită din nou de ministrul cultelor Alex. Lapedatu,
Precum şi de ministrul de interne, Ion G. Duca, cărora le-au expus
Pagina 159
cererile credincioşilor baptişti de a li se acorda cel puţin drepturile pţ care le-au avut sub regimul austro-ungar. Ambii
miniştri erau cunoscători ai problemei baptiştilor, căci atît Alex. Lapedatu, care a mai fost ministru de culte în 1924-
1925, cît şi Ion G. Duca, care fusese tot atunci ministru de externe, discutaseră cu Dr. Rushbrooke în mai multe
rînduri cererile baptiştilor cu privire la recunoaşterea şi respectarea drepturilor confesionale. Ei au promis delegaţilor
baptişti o reglementare guvernamentală a acestor drepturi de recunoaştere. Aceste promisiuni au fost comunicate
public în Congresul baptist al VH-lea ţinut la Lupeni între 12-14 Oct. 1927, de Atanasie Pascu şi I. R, Socaciu.'(8)
într-adevăr, promisiunile au fost împlinite. Ministrul cultelor, plecînd de la hotărîrea înaltei Curţi de Casaţie nr.902
din 22 Oct. 1926, unde se indica: „deci o nouă autorizaţiune dată tot pe temeiul legii din 1895 este necesară din
partea autorităţii competente a Statului roman," a întocmit un referat şi 1-a supus Consiliului de Miniştri în şedinţa
din 21 Nov. 1927, în care solicita Consiliului de Miniştri autorizarea să aprobe Statutul de organizare a confesiunei
baptiste, pe baza legii 43 din 1895, care era încă în vigoare pe baza art. 137 din Constituţie.*■ ) Textul referatului
exprima limpede şi corect situaţia juridică a baptiştilor. De aceea, redăm conţinutul lui:
Textul referatului (document Nr. 287):
„Statutul de organizare a confesiunei baptiste din Ungaria a fost aprobat de Ministerul Cultelor Maghiar în 2 Nov.
1905 cu nr.77.092. Aprobarea a fost dată potrivit dispozitiunilor art. 7 al legii 43 din 1895. în urma acestei
aprobări, baptismul a devenit confesiune recunoscută, fiind pus sub scutul statului, urmînd a se bucura de toate
drepturile şi să fie supus tuturor îndatoririlor prevăzute la art. 9 şi următoarele ale legii amintită, înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie a declarat în Decizia sa nr. 902 din 22 Oct. 1926, că aprobarea dată de Ministerul Cultelor
Maghiar cu nr. 77.092 din 2 Nov. 1905 a devenit nevalabilă pentru teritoriile alipite României din momentul
încetării suveranităţii Statului Maghiar asupra aceluia, avînd baptismul de aici nevoie de o nouă aprobare din
partea Ministerului Cultelor Român, dată tot pe baza legii 43 din 1895, care conform art. 137 al Constituţiei este
încă în vigoare.
Reprezentanţii autorizaţi ai baptismului din România cer aceasta Ministerului cu adresa de la 9 Nov. a.c.
înregistrată la nr. 52350192» aprobarea statutului lor de organizare, aprobat de Ministerul li Maghiar din 1905.
Examinînd acest statut şi constatînd că el nu cuprinde împotriva ordinei publice şi bunelor moravuri şi legilor de
organizare &
Pagina 160
statului, am onoarea a vă ruga să binevoiţi a autoriza aprobarea statutului amintit, semnînd alăturatul jurnal
Acest statut va fi aplicat numai în Transilvania şi judeţele vecine, unde este în vigoare legea maghiară 43/1895."
Referatul acesta al ministrului cultelor e o recunoaştere oficială a drepturilor avute de baptişti după 1905 şi pînă în
1920. Implicit recunoaşte că aceste drepturi au fost încălcate şi nesocotite după 1920 pînă în 1927. Mai apare evident
în referat dorinţa de corectare a situaţiei, de îndreptare a concepţiei aparatului de stat cu privire la baptişti. Ca urmare
a acestei noi orientări, persecuţioniştii au suferit înfrîngerea tocmai în domeniul dreptului, al legalităţii, pe care ei îl
considerau, îl declarau şi-1 fluturau ca hotărîtor în fixarea atitudinii prigonitoare. în felul acesta, procesul de
limpezire juridică şi de desăvîrşire a legiferării a adus schimbări pline de semnificaţii în profilul confesional al
baptiştilor cu urmări profund înnoitoare asupra activităţii bisericilor baptiste. Preponderenţa mult sporită a activităţii
bisericeşti va însemna în acelaşi timp o preponderenţă mărită a consideraţiei în faţa opiniei publice.
JURNALUL CONSILIULUI DE MINIŞTRII NR. 2680
Referatul prezentat de ministrul cultelor a fost aprobat în şedinţa Consiliului de Miniştrii din 21 Nov. 1927 şi astfel
aprobarea statutului a fost înscrisă în jurnalul semnat de toţi miniştrii prezenţi. Scurt, concis, bine încadrat în
legalitate şi suficient de expresiv în ce priveşte recunoaşterea confesională, jurnalul consfinţea în România ceea ce
regimul maghiar acordase în 1905.
Iată textul integral al jurnalului:
„Jurnal nr. 2680 , Consiliul de Miniştrii în şedinţa sa de la 21 Noembrie 1927, luînd în deliberare referatul
Domnului ministru al cultelor Şi artelor nr. 52350 din 19 Noembrie 1927, autoriză pe DL ministru al cultelor şi
artelor să aprobe statutul de organizare al confesiunei baptiste, Potrivit cu dispoziţiunile art. 7 al legii maghiare nr.
43 din 1895. Acest statut se va aplica numai în Transilvania şi judeţele vecine, unde este în Vlgoare, conform
dispozitiunilor art. 137 din Constituţie, legea maghiară nr-43din 1895."
Ion I. C. Brătianu, Alex. Lapedatu, Stelian Popescu, Dr. CAngheles-"* Vintilă Brătianu, General adj. Anghelescu,
Dr. Nicolae Lupu, I.G. a, Nicolae Titulescu, L. Mrazec, C. Dimitriu.
Printre semnatarii jurnalului se află şi prieteni şi duşmani ai
Pagina 161
baptiştilor. Aşa spre exemplu enumerăm printre duşmani pe Stelian Popescu, ministrul justiţiei,
proprietarul şi directorul ziarului Univer. sul; ziarul său a dus o lungă campanie de defăimare şi prigonire
în presa împotriva baptiştilor.( ) De asemenea, ministrul cultelor, Alex Lapedatu nu prea avea bune
sentimente faţă de baptişti la început. El a dat şi semnat decizia prigonitoare nr. 5734/925 şi a patronat
per-secuţia din 1925 pînă la schimbarea sa în Martie 1926. Dar a redactat şi a semnat referatul, ţinînd în
seama situaţia internaţională şi probabil dîndu-şi în cele din urmă seama că a fost dus în eroare de
persoanele sus puse în minister, acestea fiind vârfuri ale persecuţioniştilor.
Dar printre miniştri erau şi oameni care nutreau sentimente de consideraţie pentru baptişti. Printre ei era
Nicolae Titulescu, ministru de externe, care în mai multe rînduri intervenise direct şi energic în favoarea
baptiştilor, cunoscător personal al mai multor personalităţi baptiste marcante din Anglia şi America. Un alt
susţinător a fost Ion G. Duca, ministru de interne, care a primit cu multă amabilitate toate delegaţiile de
conducători baptişti şi în mai multe rînduri pe Dr. Rushbrooke.(11)
De asemenea, Dr. Nicolae Lupu era un bun prieten, mare apărător şi susţinător al baptiştilor începînd din
1922. In acel an, la 4 Octombrie, Dr. Lupu fusese oaspetele baptiştilor din Detroit, Michigan, în America.
Atunci, credincioşii baptişti adunaţi cu toţi în A Doua Biserică Baptistă Română, l-au salutat pe Dr.
Nicolae Lupii prin nivîntul lui Rista Igrişan, păstorul bisericii, şi prin alţi români şi personalităţi
proeminente americane. în răspunsul său cu acea ocazie, bărbatul politic român a spus: „Fraţilor români,
eu sînt foarte bucuros de primirea ce mi s-a făcut în seara aceasta. E pentru prima dată cînd eu am intrat
într-o biserică a fraţilor baptişti Eu vă admir, fraţilor, pentru dezvoltarea şi înaintarea pe care dvs. o
aveţi aici în America. Ea se datoreşte mult şi legăturilor ce le aveţi cu aşa oameni culţi, ca aceşti
americani îmi pare rău să vă spun că la noi în România, baptiştii sînt aşa de rău persecutaţi Insă vă rog
să ştiţi, că persecuţiile acele nu sîntdin vina publicului român, ci din cauza cîtorva bigoţi şi oameni slabi
la judecată. Eu totdeauna am fost şi voi fi apărător al baptiştilor şi a tuturor celor asupriţi... t<(-12)
Tot cu sentimente neduşmănoase faţă de baptişti au fost I.I.C Brătianu primul ministru şi fratele său
Vintilă Brătianu, ministru de finanţe.
E interesant de subliniat că acest jurnal de consiliu a fost semnat de primul ministru Ion I.C. Brătianu cu
trei zile înainte ca sâ înceteze din viaţă în dimineaţa de 24 Nov. /13^
Pagina 162
0CIZIA DE APROBARE A STATUTULUI
în urma semnării jurnalului nr. 2680 de toţi miniştrii din consiliu, acest jurnal consfinţea recunoaşterea
confesională a baptiştilor jin Transilvania şi judeţele vecine, adică Crişana şi Banat, ţinuturi care fuseseră
sub imperiul Austro-Ungar. Pe baza autorizării primite, ministrul cultelor şi artelor a aprobat statutul de
organizare al confesiunii baptiste, cu decizia nr. 53049 din 12 Ian. 1928.^4) Decizia avea doar trei articole,
cu următorul text:
„Noi, Ministru, secretar de stat la Departamentul Cultelor, avînd în vedere dispoziţiunile art. 7 al legii
maghiare XLIII din 1895 şi Jurnalul Consiliului de Miniştrii nr. 268 0 din 21 Nov. 1927,
Decidem:
Art.l. Se aprobă Statutul de organizare a confesiunei baptiste prezentat cupetiţiunea înregistrată la nr.
52530/927.
Art.2. Acest statut se va aplica numai în Transilvania şi judeţele vecine, unde e în vigoare încă, conform
dispoziţiunilor art. 137 din Constituţie, legea maghiară XLIII din 1895.
Art. 3. Domnul Director General al cultelor minoritare este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a
prezentei deciziuni
Dată la 12 Ianuarie 1928.
Ministru, Alex. Lapedatu."
Statutul aprobat era cel din 1905, aprobat de guvernul maghiar, şi care fusese votat de baptiştii maghiari şi
români în Ocea, Ungaria, la Conferinţa din 15 Septembrie 1905, cu schimbarea doar a cîtorva cuvinte
asupra limbii oficiale şi denumirea statului. Astfel, datorită împrejurărilor create, s-a abandonat „Statutul
Organic al Uniunii Comunităţilor Baptiste Române din România," votat la Primul Congres, în şedinţa din
15 Febr. 192O.(15)
Statutul aprobat a fost publicat în Monitorul Oficial şi avea 38 de articole cuprinzînd toate organizaţiile
baptiste bisericeşti, Comunitatea bisericească, Uniunea, Şcoala de predicatori, şi avea înscrise în el toate
normele de funcţionare confesională. Datorită faptului că exista de acum acelaşi statut şi în Transilvania şi
în Ungaria, episcopul Grigorie Comşâ, într-un interviu dat redactorului D.J. Atanasiu de la ziarui Curentul,
cerea şi implora stîrpirea baptiştilor, căci, printre alte motive, spunea el, „ baptiştii au un statut englezesc
cu duh unguresc. '* >
De la data publicării deciziei de aprobare a Statutului de or-jftnizare a confesiunii baptiste, sub aspectul
dreptului, baptiştilor din ^°mânia li se aplicau două regimuri diferite: pentru cei din Transil-Vania şi
judeţele vecine un regim de confesiune recunoscută, iar celor-lalţi din Vechiul Regat, Basarabia, Bucovina
şi Dobrogea, un regim de
Pagina 163
asociaţie religioasă. Cei din Transilvania au fost scoşi, pj recunoaşterea dată de guvern, de sub prevederile
deciziei nr. 5734/1925 iar ceialalţi au rămas şi pe mai departe sub restricţiile acestei decizi,' ministeriale
inchizitoriale.
CONTINUAREA INTERVENŢIILOR PENTRU LEGIFERARE
în cursul lunii Ianuarie 1927, la Ministerul Cultelor s-a lucrat si redactat proiectul Legii cultelor, care avea
să uniformizeze pe întreg cuprinsul României legislaţia şi raporturile dintre Stat şi confesiunile religioase.
Alex. Lapedatu mai întocmise un asemenea proiect de lege şi în 1926,1-a depus la Corpurile legiuitoare,
dar s-a produs căderea guvernului Brătianu şi dizolvarea parlamentului, iar noul ministru al cultelor Vasile
Goldiş, care deşi, după spusele lui Lapedatu, şi-ar fi însuşit acel proiect de lege, totuşi nu 1-a trecut spre
aprobare prin noul parlament/ ^
în 1928, a fost reluat vechiul proiect şi probabil refăcut în unele părţi cu prevederi şi norme noi, urmînd să
fie depus spre discuţie Corpurilor legiuitoare. Aflînd despre aceasta, conducătorii Uniunii au depus la
Minister un memoriu cuprinzător, şi o delegaţie de fruntaşi baptişti au expus ministrului Alex. Lapedatu
cererea baptiştilor de a fi trecuţi în noua lege a cultelor printre confesiunile recunoscute de stat. La 9
Februarie 1928 a fost trimis regelui un memoriu cu aceeaşi doleanţă/18^ Acel memoriu, înaintat regelui era
identic cu acel depus la 31 Ianuarie 1926 la palatul regal, pentru regele Ferdinand, în aceeaşi problemă.
înalta Regenţă desigur a transmis problema respectivă guvernului.
Dr. J.H. Rushbrooke, mandatarul Alianţei pentru Europa, a venit din nou la Bucureşti în primele zile ale
lui Februarie 1928 şi a conferit cu mai mulţi miniştri şi în special cu Nicolae Titulescu, ministrul de
externe, despre care la întoarcerea sa în Anglia, spunea că e un „bun european" şi că a pledat mult pentru
recunoaşterea baptiştilor cu drepturile avute în Transilvania, amintind că în cursul audienţei i-a solicitat
ministrului român să susţină în continuare, cu autoritatea sa în guvern, înscrierea baptiştilor printre
confesiunile recunoscute în proiectul de lege al cultelor.^19) Şi în adevăr, Nicolae Titulescu a discutat
problema cu primul ministru Vintilă Brătianu şi cu ministrul cultelor Alex-Lapedatu.
în acest timp, Ministerul Cultelor era o adevărată arenă de lupt* de interese. Persecuţioniştii, în front
comun cu înalţii clerici, lupta" pentru omiterea baptiştilor din textul de lege al cultelor, iar îiv*
Pagina 164
inistri din guvern, care au fost solicitaţi de fruntaşii baptişti, susţineau "ecerea jOr în rîndul confesiunilor
r,xunoscute.
DIN PROIECTUL LEGII
Lapedatu, în acord cu Vintilă Brătianu, ambii buni cunoscători ai condiţiilor istorice specifice, a
prefacerilor sociale şi a evoluţiei concepţiilor liberaliste în viaţa politică a statului român, şi determinaţi de
întreaga conjunctură politică, de sensul şi conţinutul libertăţii religioase, au creat o situaţie de compromis.
în proiectul de lege a cultelor la art. 19 unde erau enumerate cultele cu caracter istoric, în total opt
confesiuni, baptiştii au fost omişi, considerîndu-se că nu pot fi încadraţi ca un„ cult istoric ". Dar la
capitolul „Dispoziţiuni finale" baptiştilor li se dă satisfacţie şi sînt prevăzuţi în următoarea redactare: iyArt.
53. Drepturile recunoscute cultului baptist se menţin. '*• '
în acest fel au fost satisfăcute în parte cererile duşmanilor baptiştilor, ca să nu fie trecuţi în lista cultelor
recunoscute, şi totodată şi cererea baptiştilor de a fi legiferată recunoaşterea lor. Soluţionarea aceasta
revela deosebita abilitate a ministrului cultelor, jucînd în rolul de arbitru între curentele opuse şi de bărbat
de stat care trebuie să acţioneze obiectiv, în conformitate cu interesele superioare de stat, încercînd să
evite pe viitor alte persecuţii posibile, despre care s-ar fi scris în presa internaţională.
AGITAŢIA DUŞMANILOR BAPTIŞTILOR
Imediat ce textul proiectului legii cultelor a fost depus la Senat Şi publicat în ziare, a început o agitaţie
politică şi socială iniţiată mai ales de „Asociaţia generală a clerului ortodox din România," al cărei
preşedinte era preotul I. Mihălcescu, profesor la Facultatea de Teologie din Bucureşti, şi de Asociaţia
clerului ortodox din Ardeal," al ^rei preşedinte era preotul Gh. Ciuhandu de la Arad, apropiat colaborator
al episcopului Comşa.
în Bucureşti a fost convocată şi a avut loc o adunare ortodoxă în sala de conferinţe din parcul Carol, cu
scopul de a se consfătui „despre Prfnejdia ce se naşte pentru neamul nostru dominant şi pentru statul
n
°stru român din legea pentru regimul general al cultelor minorităţilor al c«rui proect a fost anunţat prin
presă şi depus la Senat. '
La această întrunire, după ce s-au rostit cîteva cuvîntări, s-a votat 0 Moţiune, în care se spunea printre
altele:
„Protestăm cu ultima energie contra recunoaşterii cultului baptist. c^asta este o neiertată greşală a
guvernului şi o imensă primejdie pentru ""l român. Această recunoaştere este anticonstituţională pentru
că art
Pagina 165
5 din Constituţie proclamă existenţa în Stat a neamurilor sau naţiunii^ formate fiecare din origină etnică, limbă şi
religie. Deci în Statul român religia există în oricare din aceste neamuri sau naţionalităţi ca element component al
lui, fie că neamul are o singură religie, cum are neamul nostru dominant, religia creştină ortodoxă; cum are neamul
evreesc relig^ mozaică; cum are cel turc religia mahomedană; fie că are două sau mai multe, cum are neamul
german şi cel ungar, care are două şi chiar trei biserici Dar afară de aceste naţiuni, cult care să existe parazitar,
furînd prin înşelătorie credincioşii oricărei biserici, a oricărui neam este anticonstituţional şi deci inadmisibil. Este
primejdios pentru cetăţeni, pentru că se tulbură liniştea conştiinţei lor, prin propaganda acestor secte active, pentru
că agenţii lor sîntplătiţi cu dolari şi cu lire sterline. Este primejdios pentru stat, deoarece, recunoscînd baptismul, va
fi obligat să le recunoască pe oricîte secte vor cere, pentru că statul nu poate face diferenţă între ele şi pentru că
fiecare e susţinută de un anumit stat al cărei agenţi sînd membrii ei "
Tot aceeaşi organizaţie clericală a lansat în presa ortodoxă o circulară către toţi preoţii, în care se spunea:
„ Cu ocazia discuţiei Legii cultelor, sînteţi rugaţi ca să vă întruniţi şi în mod demn să protestaţi. . . Protestaţi
imediat telegrafic guvernului, cerind: Să nu se recunoască prin lege cultul baptist... Stăruiţi pe lingă parlamentari,
ca să apere şi să susţină cererile noastre. Puneţi în curent poporul, îndemnîndu-l să protesteze şi el în mod demn. '*
'
Intenţia era ca să se desfăşoare o mare acţiune de masă şi guvernul să fie constrîns să cedeze şi să-i şteargă
pe baptişti din textul legii.
DISCUŢIA DIN SENAT
în Senatul României, textul proiectului legii cultelor a fost discutat în cadrul a cincisprezece şedinţe. Din
cuvîntările unor senatori, şi în special a unor feţe bisericeşti, se poate vedea reacţia duşmănoasă,
uzurpatoare şi calomniatoare stîrnită de articolul 53 din lege, în care erau menţinute drepturile cîştigate de
baptişti. Pentru o mai fidelă şi obiectivă prezentare a acestei discuţii, vom reda din cuvîntările rostite,
paragrafele referitoare la problema libertăţilor înscrise şi pentru baptişti.
în expunerea de motive, ministrul Alex. Lapedatu a spus: „Prin ort. 53, drepturile recunoscute cultului baptist
prin jur Consiliului de Miniştrii cu nr. 2680 din 21 Nov. 1927, se menţin. în ad cultul acesta a fost recunoscut în
Ungaria la 1905, pe baza legii culte® din 1895. Cum această lege, potrivit art. 137 din Constituţie, este încă &
vigoare în teritoriile de peste Carpaţi şi cum în urma unei deciziuni a Inf tei Curţi de Casaţie şi Justiţie, guvernul
român prin jurnalul Consiliului #
Pagina 166
j/ifiistri sus citat, a reînoit aprobarea de la 1905 a fostului guvern ungar, rultul baptist este şi rămîne recunoscut, în
baza drepturilor cîştigate înainte de unire, pentru regiunile transcarpatine. Ca recunoaşterea aceasta să fie atinsă şi
asupra restului ţării, cultul baptist va trebui să îndeplinească însă formele prevăzute în proectul nostru de lege la
art. 20. '* '
La discuţii, primul care a atacat pe baptişti a fost preotul ortodox p. Turcu. A avut o cuvîntare lungă. La
început a spus: „Vreau să fiu aici numai ostaşul conştiinţei mele, cinstite şi al convingerii mele luminate, numai
vestitor al dreptăţii şi arhanghel al adevărului, cum se cuvine unui preot al lui Hristos. '™' Apoi, spre sfîrşitul
cuvîntării, a trecut la atacuri calomniatoare la adresa baptiştilor, confundîndu-i cu mileniştii. El a spus: „în ce
priveşte celelalte secte de provenienţă mai nouă, ele în trecut n-au putut avea un rol destructiv, în schimb însă
ameninţă acum într-un chip extraordinar românismul. Adventismul, sabatismul, baptismul cu toate ramificaţiile lor,
sînt manifestări la fel de primejdioase atit pentru românism, cît şi pentru ortodoxism. Aceste secte lovesc de moarte
în toată tradiţia noastră bisericească, în care noi ne-am dezvoltat, ele înlătură preoţia şi toate tainele, lepădînd şi
tot cultul bisericesc ortodox... "^ ' Şi după ce dă cu un larg citat dintr-o publicaţie milenistă, „Epoca de Aur"
din Cluj, spune: „Domnilor senatori, astfel de învăţături şi îndemnuri propovăduiesc adventiştii, baptiştii şi
sabatiştii, care cer să fie recunoscuţi în rîndul cultelor, nu tolerate, dar protejate de Statul nostru, şi care separe că,
din cauza unor ingerinţe din afară, au căpătat promisiune să fie recunoscute. Mare prăpăd sufletesc dacă se va
întimpla această recunoaştere."^21^
Cel mai furibund duşman al baptiştilor s-a arătat şi de această dată a fi tot episcopul Dr. Grigorie Comşa.
într-o lungă cuvîntare acesta a spus printre altele:
„Dacă este ceva în actualulproect de lege, care poate trezi susceptibilitatea tuturor cultelor şi mai ales a bisericii
ortodoxe, accentuez este tocmai generozitatea prea mare, prin care se caută a se garanta drepturile recunoscutepînă
acuma pe seama baptiştilor. în această privinţă, Domnilor senatori, să-mi fie îngăduit să accentuez, că am intrat în
materia Propriu zisă a modestei mele cuvîntări... Massnard zice, că barbaria în °nent reînvie sub forma baptismului
şi că ortodoxia noastră e prima fortăreaţă a Occidentului faţă de barbaria care renaşte. Revista "Renaşterea"a
Eparhiei Clujului în nr. din 12Febr. 1928scrie: „Dacă se adevereşte că între cultele recunoscute va fi pus şi cel
baptist, acest fapt va i°rtna un adevărat act de subminare a bisericii noastre, ca şi a celorlalte Confesiuni creştine.
Oare nu văd legiuitorii noştri că membrii com-*ltă!H baptiste şi sectare, în afara de cîţiva, toţi sînt recrutaţi prin
mincinoase, prin calomnii la adresa bisericii şi slujitorilor ei,
Pagina 167
prin bolşevizarea simţului cetăţănesc şi de ordine, dintre credincioşii celor lalte confesiuni şi că nici unul n-a ajuns
sectar din îndemn propriu şi COll vingere, ci numai prin prozelitismul călcător de lege? Pe membrii corn-unităţilor
sectare, recrutaţi prin astfel de mijloace ilegale şi de demagogjsm religios, biserica noastră îi consideră şi astăzi de
membrii ai ei, rătăciţi temporal şi pe care se luptă să-i întoarcă pe calea cea adevărată. Recunoaşterea cultului
baptist va însemna sancţionarea mijloacelor ilegale folosite de secte la recrutarea prozeliţilor, oprite pînă acum
prin ordine ministeriale. Ne identificăm, domnilor senatori cu aceste păreri, una a unui străin, a unui profesor
universitar din Paris, iar cealaltă o părere ortodoxă. In adevăr baptismul la noi în ţară nu are absolut nimic, dar ab-
solut nici o legătură organică cu spiritul timpului sau cu necesităţile sociale, economice sau politice sau de orice alt
caracter al vremii.. "^ Baptismul în România este ca o plantă exotică, a cărei apariţiune oricît am căuta-o nu ne-o
putem explica decîtpe calea politică. Nu visări fantastice, ci puternice lovituri ne aduc nouă românilor peste cap
baptismul... Baptismul s-a ivit între români cu scopul acela, pe care l-a recunoscut Dl Gyarfas, cînd a spus - a spus
un adevăr, pe care îl aplică ungurii faţă de
români - că adică religiunea nu se poate identifica cu naţionalitatea___
Le trebuiau ungurilor producerea uneiprăpăsti adinei între cler şi popor. Baptismul era cea mai bună armă, căci
cine se făcea baptist nu mai plătea dări pentru şcoala confesională şi pentru alte scopuri bisericeşti, care se
identificau pe deaîntregul cu scopurile româneşti "^ '
Apoi, încereînd o prezentare istorică, episcopul Comşa foloseşte întrunchierea şi sucirea faptelor reale, spre a scoate
în evidenţă, că baptiştii au fost mijloace de maghiarizare. începe apoi şi face o analiză tendenţioasă a statutului
baptist aprobat şi critică guvernul pentru că a recunoscut drepturile pe care le-au avut din 1905, în cuvintele:
„Bine s-a procedat la noi, atunci cînd prin decizia 5734 din anul 1925, Ministerul Cultelor şi Artelor i-a recunoscut
numai ca asociaţie, iar nici de cum un cult. înalta Curte de Casaţie prin deciziunea nr.902 din 22 Oct. 1926 spune
că „deşi în Ungaria baptiştii erau recunoscuţi, o altă raţiune de stat a Statului Român reclamă că orice funcţionare
a baptiştilor să fie în conglăsuire cu interesele statului român." Deci, eu găsesc că s-a procedat, cu prea multă
libertate atunci cînd baptiştilor de la noi din ţară, faţă de deciziunea din anul 1905, după trei ani, prin jurnalul
Consiliului de Miniştri li s-au acordat drepturi de care ei se bucurau pe timpul regimului maghiar. Timp de trei ani
de zile, din 1925pînă în 1928, Ministerul Cultelor a tras concluziile logice din deciziunea nr. 902 a înaltei Cfflfy de
Casaţie, şi anume: Ministerul de Culte bazat pe deciziunea înaltei Cuif a declarat că baptiştii nu pot să facă nici o
trecere legală. Aşadar unf& todox nu poate să devină baptist în conformitate cu legile în vigoare.
Pagina 168
S-a spus că n-au dreptul de a se numi biserică. S-a luat dispoziţia ca ei să "mscrie pe clădirile lor de adunare
cuvîntul de „asociaţie" iar nicidecum biserică. "Aşadar s-a dat o corectă interpretare deciziunii înaltei Curţi de
Casape-^^ Cu toate acestea, printr-un jurnal s-a aprobat şi confirmat statutul baptist de care se bucurau în statul
ungar cu începere de la 1905, cînd sub guvernul maghiar au fost recunoscuţi prin deciziunea nr.77092.'^
în continuare, în lunga-i cuvîntare, episcopul ortodox Grigorie Comşa atacă duşmănos pe baptişti, statutul lor, faptul
că au cerut să fie recunoscuţi, etc. Iar la încheiere îşi spune limpede dorinţa: „In consecinţă cer omiterea ort. 53 din
proect, rămînînd ca baptiştii să se conformeze normelor referitoare la cultele noi '* '
Imediat după cuvîntarea incendiară, defăimătoare, a episcopului Comşa, a luat cuvîntul senatorul Gh. Rigu, un laic şi
el tot ortodox, dar un om lipsit de patima urii, a defăimării şi pasiunii persecuţioniste. Senatorul Gh. Rigu parcă a
dorit să restabilească demnitatea umană, consideraţia faţă de alţii, atît de dispreţuită de un episcop. El a spus:
„Proectul de faţă are acest scop şi el decurge din cîteva principii enunţate de Constituţie. Un principiu este acesta:
deplină libertate oricărui cult, oricărei religii, într-atît cît nu contravine bunelor moravuri şi legilor ţării Negreşit că
această libertate, care se dă tuturor cultelor, trebuie să dea, în acelaş timp şi garanţii acestor culte, ca ele să se
dezvolte liber. Şi drept consecinţă, proectul de faţă, cu drept cuvînt, prevede pedepse pentru toţi acei ce ar încerca
să zădărnicească acest liber exerciţiu al unui cult A24)
Preotul unit N. Zugravu, în cuvîntarea sa, a spus: „Proectul de faţă, chiar de la alcătuirea lui atinge drepturile
cîştigate prin Constituţie de biserica noastră unită. Acolo i se socoteşte dreptul de biserică naţională, iar aici ne
pune sub o pălărie cu musulmanii, găgăuţii şi baptiştii... "<35)
Episcopul ortodox Vartolomeu a spus în cuvîntarea sa:
„La art. 7 devenit 9 se recunoaşte existenţa asociaţiilor religioase. Aici se formulează condiţiile după care pot
funcţiona... Prin urmare, în kgea aceasta ereziile se găsesc în largul lor. Cred că ţara noastră nu are de loc nevoie
să le întărească cu această lege. Le putem lăsa în starea de fapt, căci în starea de fapt toată răspunderea cade
asupra bisericii noastre • • • înţelegeţi, că prin recunoaşterea lor legală la noi, lupta noastră "fericească oricît de
bine organizată ar fi ea, nu poate să mai dea toate ^uitatele cu putinţă. .. Ţinînd seama că şi cultele istorice îşi au şi
ele directive sufleteşti deosebite, desigur că ne expunem sufletul colectiv al r^ei noastre la cele mai primejdioase
riscuri, prin recunoaşterea la ar-tlcolul 9 şi 22 a ereziilor ca asociaţii sociale la noi Baptiştii, după cum se
Pagina 169
vede sînt chiar dea-dreptul recunoscuţi, nu numai ca asociaţie religioasă dar ca cult. întreb, este vorba numai de
baptiştii din Ardeal sau din întreaga ţară?" Şi ministrul Alex. Lapedatu a răspuns: „Numai de cei din Ardeal, cari
aveau drepturi cîştigate şi pe care trebuie să le recunoaştem şinou"^6'
La încheierea dezbaterilor din Senat, ministrul cultelor, Alex. Lapedatu, într-un lung discurs a explicat toată legea
cultelor, şi a inclus un paragraf despre baptişti, în care a spus:
„Domnilor senatori, mai am să lămuresc chestiunea baptistă, ca să pot încheia, căci asupra cultului mozaic cred că
sînteţi cu toţii, suficient lămuriţi din cele spuse mai înainte. în discuţiunile urmate la această tribună, s-a dat
deosebită importanţă faptului că prin proectul nostru de lege se recunoaşte asociaţiunii baptiste drepturile cîştigate.
Ori, din punct de vedere juridic, nici nu se putea altfel Chestiunea recunoaşterii cultului baptist a fost rezolvată în
Ungaria încă în anul 1905, pe baza unei legi care în Statul român, potrivit unui articol din Constituţie, este în
vigoare. Trebuia prin urmare să le recunoaştem şi noi drepturile cîştigate, aşa cum le-au recunoscut şi celelalte
state succesorale. De altminteri, deciziunea înaltei Curţi de Casaţie, la care baptiştii au ajuns, ne obliga să
recunoaştem statutul lor din 1905 şi să-i dăm putere legală, iar actul acesta era necesar şi din punct de vedere al
ordinei, pentru a pune capăt conflictelor nenumărate care s-au produs între populaţiunea ortodoxă şi aderenţii
cultului baptist. însă, domnilor, dacă într-un stat de drept şi de ordine nu puteam trece peste aceste drepturi
cîştigate şi trebuia să le recunoaştem, aţi putut vedea că am recunoscut numai drepturile cîştigate în fosta Ungarie,
rămînînd ca pentru restul ţării asociaţia baptistă, dacă va îndeplini dispoziţiunilepe care legea le cere, să şi le
cîştigepotrivit acestor dispoziţiunl Dar mai mult decît atît: vă voi ruga să acceptaţi o corn-plectare a articolului
privitor la cultul baptist, după care, chiar statutul deja aprobat de Consiliul de Miniştrii, să fie revizuit în
conformitate cu noile dispoziţiuni ale legii ce sîntem chemaţi să o votăm ... Rog deci, pe reprezentanţii cultelor
interesate, să privească chestiunea şi sub acest aspect al datoriei lor de a acţiona prin aceste mijloace şi de a ţine
seama că baptismul este azi o confesiune general recunoscută . . . Baptismul trebuie socotit, aşadar, ca o confesiune
azi recunoscută în toată lumea. Căci nu e ţară în Europa, în care aderenţii săi să nu aibă o situatiune legală..."P7)
în Camera Deputaţilor, nici măcar un singur deputat nu a ridicat problema recunoaşterii cultului baptist, ca s-o
discute cu spirit de adversitate, nici nu s-a pomenit vreodată măcar vreun cuvînt de împotrivire faţă de articolul 53,
care avea în vedere aceasta recunoaştere. Faptul acesta oglindeşte limpede de tot realitatea c3
Pagina 170
împOtriva recunoaşterii drepturilor cultului baptist nu au fost persoanele politice, ci clerul bisericii ortodoxe, acesta
constituind grupa persecuţioniştilor. De altfel, tocmai din această cauză, proiectul legii cultelor a fost depus întîi la
Senat şi numai după aceea în Camera Deputaţilor, cînd normal proiectele de legi se depuneau întîi la Cameră şi apoi
la Senat.
APĂRAREA CONDUCĂTORILOR BAPTIŞTI
Cum toate dicuţiunile din Senat au fost publicate în ziare, toţi credincioşii baptişti au luat cunoştinţă de atacurile
furibunde la adresa cultului baptist rostite în Senat de anumiţi prelaţi. Faţă de aceste atacuri, în special cele ale
episcopului Grigorie Comşa al Aradului, reprezentanţii Uniunii Comunităţilor Baptiste din România aveau
îndatorirea morală să reacţioneze, şi aceştia au fost la datorie. Ei au întocmit un memoriu, l-au tipărit şi l-au difuzat
tuturor senatorilor. în acest memoriu lung, pe cinci pagini (format dosar), adresat „Domnului Preşedinte al Senatului
Român şi Domnilor senatori," se spune:
„Subsemnaţii reprezentanţi ai Uniunii Comunităţilor Baptiste Române din România, urmărind dezbaterile
Onoratului Corp Matur asupra proectului noului regim al cultelor, am constatat că unii domni oratori informează
greşit opinia publică asupra vieţii noastre duhovniceşti şi bisericeşti, şi cum noi nu sîntem reprezentaţi în senat, prin
urmare nu avem posibilitatea a răspunde acuzatiunilor ce ni se aduc de la aceeaşi tribună, ne simţim obligaţi, în
interesul adevărului a vă prezenta, în cele ce urmează răspunsul nostru."
în răspuns se dau explicaţii ample, precise şi clare, următoarelor învinuiri, toate aflate în discursul episcopului
Comşa: învinuiri de ordin religios, cum că în crezul baptist nu e onorată Divinitatea şi că baptiştii nu au scopuri
religioase, că au atitudini ofensatoare faţă de alte confesiuni, şi în legătură cu schimbarea calendarului; învinuiri de
ordin social şi cultural, că baptiştii urmăresc lupte de clasă, excluzînd pe cei bogaţi de la mîntuire şi răspîndind ideile
bolşevismului, că baptiştii sînt elemente anti culturale, că se bat în bisericile lor cu furci de fier şi că predicatorii lor
sînt oameni inculţi şi fără pregătire scolastică; învinuirea de ordin naţional, că baptiştii ar avea legături cu ungurii, că
a
u legături cu Anglia, cu Statele Unite, că primesc dolari, etc, că au o atitudine duşmănoasă faţă de Statul român,
nefiind buni militari, "eţinînd sărbătorile naţionale, nearborînd drapelul naţional, că nu au luat parte la Alba Iulia, la
adunarea naţională, etc.
La toate aceste învinuiri s-a răspuns cu demnitate şi cu adevărul realităţilor din viaţă, cu fapte ce nu puteau fi
contestate şi puteau fi V2zute de orice om'de bună credinţă şi fără patimă şi ură. în încheierea
Pagina 171
memoriului se spunea:
„Baptiştii din România cer să li se respecte drepturile cîştigate prin recunoaşterea de cult în anul 1905 potrivit
garanţiei ce oferă Constituţia drept ce a fost recunoscut şi legiferat ca atare de statele succesorale a Austro-
Ungariei, ca Cehoslovacia şi Serbia, şi să li se aplice legile ţării fări părtinire, ca şi oricărui cetăţean român.
Sperăm că această umilă cerere a noastră se va găsi deplin justificată în faţa oricărui suflet de român, care doreşte
consolidarea ţării, care ne este scumpă tuturora de o potrivă, si triumf area adevărului asupra patimilor izvorite din
ură fratricidă. "
Acest memoriu a fost văzut şi citit şi de ministrul cultelor Alex. Lapedatu, înainte de a-şi fi pronunţat
discursul său lung pentru lămurirea tuturor aspectelor legii cultelor.
ARTICOLUL 53 DIN LEGEA VOTATĂ
Legea pentru regimul general al cultelor a fost votată în Senat în şedinţa din 31 Martie 1928 cu 140 voturi
pentru şi 8 voturi contra, iar de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 6 Aprilie 1928 cu 126 de voturi
pentru şi 4 voturi contra. Legea a fost promulgată de înalta Regenţă la 12 Aprilie 1928 cu decretul
nr.1093/1928.(3*
La votare, articolul 53 a fost prezentat modificat în Senat cu următoarea formulare, cum a şi fost votat şi a
devenit lege:
,ART. 53. DREPTURILE RECUNOSCUTE COMUNITĂŢII BAPTISTE PRIN JURNALUL CONSILIULUI
DE MINIŞTRI NR. 2680 DIN 21NOEMBRIE1927 SE MENŢIN.
STATUTUL COMUNITĂŢII BAPTISTE, APROBAT PRIN ACEST JURNAL, VA FI PUS DE ACORD CU
DISPOZIŢIUNILE LEGII DE FAŢĂ ŞI ÎNAINTAT MINISTERULUI CULTELOR PENTRU O NOUĂ
APROBARE.
Cu această nouă formulare, baptiştii din Transilvania şi din judeţele vecine, adică din Crişana şi Banat, îşi
aveau drepturile confesionale legiferate, şi aveau o garanţie pentru existenţa şi activitatea lor, un temei
legal în faţa oricăror încercări ale persecuţioniştilor. Este adevărat, că de această legiferare au profitat şi
ceialalţi baptişti din Vechiul Regat, Basarabia, Bucovina şi Dobrogea, fiindcă orice autoritate de stat ştia
că există aceeaşi doctrină de credinţă şi aceeaşi practică, şi deci indirect aveau dreptul, în acelaşi Stat, la
acelaşi tratament şi libertate.
Pagina 172
FIŞIER BIBLIOGRAFIC
(1) Hotărîrea nr. 25068/925 a Primăriei oraşului Arad. (2) Hotărîrea nr. 902 din 22 Oct. 1926 a înaltei Curţi de Casaţie, Secţia III.
Vidi textul ei întreg în tfoua Călăuză pentru cunoaşterea ţi combaterea sectelor religioase, de episcop Grigorie Comşa, p. 38-40.
(3) Grigorie Comşa, op. cit. p.39. (4) Idem ibidem p. 54. (5) Circulara nr. 2215 din 2 Mai 1927 semnată pentru episcop de
Consilier Minai Păcăţeanu. (6) Ordinul circular nr.392 din 31 Mai 1927 al Preturii Plasei Spineni (Tîrnova) semnat de pretor
Feier. (7) Ioan Ungurean, „Sîntem oare în România?", articol ta Farul Mântuirii, nr.15-16 din Aug.1927 p. 4-5. (8) Vidi
reportajul „Conferinţa anuală a Uniunii baptiste, în Farul Mântuirii, nr. 23 Dec.1927 p. 5-6. (9) Ioan Ungurean, acelaş articol,
locul citat. (10) Universul din 19 Febr. 1927, articolul „Ofensiva baptismului - O acţiune duşmănoasă". Idem din 20 Feb. 1927,
unde se aduc bap-tiştilor învinuirile: că se dedau la agitaţii, că se izolează de societate, că urăsc biserica dominantă, etc; cf.
Eugenia Pop, ar-tkalul „Celor ce ne vorbesc de rău, "înFarul Mântuirii, nr. 5 din Martie 1927 p.4,5.
(11) Dr. J.H. Rushbrooke, „Baptists in Rumania, New Excuses for Repression," în jurnalul The Baptist Times din 11 Iunie 1925.
în acea vreme I.G. Duca era ministrul de externe şi, fiind vizitat de Dr. Rushbrooke, a făgăduit că va interveni pentru scoaterea
predicatorilor baptişti de sub restricţiile deciziei nr.5734/925.
(12) Theo Bărbătei, „Dr. Nicolae Lupu în Detroit Michigan," articol în Creştinul, din Detroit, nr. 23 din 1 Nov. 1922, p.3-5. (13)
Uniunea s-a asociat la doliul naţional. Vidi Farul Mântuirii, nr. 23 din 1 Dec. 1927 p.8. (14) Decizia nr.53049/928 şi întreg
statutul ta Monitorul Oficial, nr. 14 din 19Jan. 1928 p. 426-429. (15) Broşura cu acelaşi titlu, tipărită în 1920 la Bucureşti, Editura
Farul Mântuirii (16) Ziarul Curentul din 7 şi 9 Martie 1929; cf. O. Ungurean, Asemănarea între motivele indicate de arhierei,"
în Farul Mântuirii, nr.7-8 din Apr. 1929p.9-ll. (17) Vidi ta Biserica Noastră şi Cultele Minoritare, expunerea la prezentarea Legii,
p. 16. (18) Vidi articolul redacţional „Baptists in Rumania," în The Baptist Times, din 26 Febr. 1928, după întoarcerea lui
Rushbrooke de la Bucureşti, şi declaraţiile făcute atunci. (19) J.H. Rushbrooke, „Rumania, A Historic Promise," în The Baptist
Time, nr. 4209 din 24 Oct. 1935 P-774. (20) Vidi textul autentic al proiectului legii cultelor ta Biserica şi Şcoala din Arad, Nr.11-
12 din 18 Martie 1928, p. 7-11. (21) întrunirea românilor ortodocşi, în Biserica şi Şcoala, Nr. 11-12 /1928, p. 5. (22) Ibidem, p.
6-7. (23) Ibidem, p.13, circ. preş. Pr. I. Mihălcescu şi secretar G. Creţu. (24) Vidi Biserica noastră, „Marea discuţie
parlamentară în jurul legii cultelor," Bucureşti, p. 29.
(25) Ibidem, p. 60. (26) Ibidem, p. 79. (27) Ibidem, p.81. (28) Ibidem, P-145-147. (29) Ibidem, p.148. (30) Ibidem, p.156-157.
Problema trecerilor a ridicat-o însă Episcopul de Arad cu adresa nr.2215/927 şi nu Ministerul. Concluziile respective stat
personale şi nu ale Ministerului. (31) Ep. Comşa, cu adresa nr.1866/926, a cerut Ministerului să interzică folosirea termenilor
„cult baptist" şi „credincioşi baptişti." (32) Biserica noastră... p. 157. (33) Ibid. p.163. (34)Ibid.p.l65. (35) Ibid. p.232. (36) Ibid.
p.244-245. (37) Ibid. p.360-361. în acest discurs, ministrul Alex. Lapedatu a dezvăluit faptul că decizia inchizitorială nr-5734/925 a
fost alcătuită de episcopul Comşa. Ministrul a spus: „La 1925, ta
Pagina 173
Februarie, cu ajutorul P.S. Episcopul de Arad, pe atund inspector în Ministerul Cultelor, am întocmit o deriziune, în
care am arătat care sînt sectele interzise «• care sînt sectele tolerate pe temeiul libertăţilor asigurate de Constituţie.
Am tri-mi* această deriziune tuturor autorităţilor administrative. Dar fiindcă era o simplu deriziune, fără putere de
lege, n-a putut avea urmări practice." (38) Memoriul a fost datat, Bucureşti, 23 Martie 1928, şi a fost semnat de Ioan
Socaciu, Petru Bale, Nicolae Ionescu şi Ioan Ungurean. (39) Monitorul Oficial, nr. 89, din 22 Apr. 1928, p. 3607-
3613. Legea poartă semnăturile: Regenţi Nicolae, principe Miron, patriarhul României, Gh. Buzdugan, Ministrul
Cultelor Alex. Lapedatu" Ministrul Justiţiei ad-interim C. Argetoianu, Preşedintele Senatului ci' Nicolaescu, secretar
Al. M. Alimănescu, Preşedintele Camerei N.N. Săveanu secretar Gh. Gardă.

Adam Sezonov,
Belousov şi Buşilă
Fam, Sima şi Zâna Popovici
cufiilor-PUtşiAkxa
I. Socaciu la un botez.
Pagina 174
Jean Staneschi cu soţia sa Olga
Pagina 175

Congresul VII, Lupeni 12-14 Oct.1927


Capitolul XI
Pagina 176
UNELTIRILE EPISCOPULUI
GRIGORIE COMŞA DE LA ARAD
PENTRU PERSECUTAREA
BAPTIŞTILOR
Activitatea evanghelistică şi misionară a baptiştilor şi consolidarea lor a constituit o problemă de
necontenită frămîntare şi intrigă, o preocupare de căpetenie în uzurparea libertăţii lor religioase a
episcopului Grigorie Comşa de la Arad, începînd din 1920 şi pînă la moartea sa. înainte de a deveni
episcop ortodox la Arad, el a fost inspector în Ministerul Cultelor, şi de acolo scria continuu articole
împotriva baptiştilor şi căuta să stîrnească agitaţie în jurul problemei baptiştilor/ ' Ajuns episcop în 1926,
datorită acţiunilor şi presiunilor lui Vasile Goldiş, ministrul cultelor de atunci, care s-a opus planurilor
mitropolitului de la Sibiu, Nicolae Bălan/2) fiindcă acesta dorea ca la Arad să fie ales episcop
arhimandritul Iuliu Scriban, un bun scriitor şi bărbat de mare cultură teologică. Cînd a părăsit Ministerul
Cultelor, Grigorie Comşa, unde cu gradul său de inspector general semna pentru director aproape toate
ordinele şi dispoziţiile de persecutare a baptiştilor. Fruntaşii şi conducătorii baptişti s-au aşteptat la o
schimbare din partea lui, din duşman de moarte al libertăţilor pentru baptişti
Pagina 177
să se schimbe în noua sa calitate, cînd a fost aşezat în jeţul episcopal; căci obligaţiile sale morale, de a nu urî, de a nu
calomnia cu minciuni, de a nu semăna intrigă, de a nu falsifica adevărul, pretindeau un om cu o comportare demnă
de slujitor al lui Hristos. Dar omul a rămas acelaşi. Ba s-a dovedit a fi un mai aprig duşman al baptiştilor. Ca episcop,
si încă la Arad, el lupta şi agita şi pe alţii, sub lozinci de apărare a bisericii pe care o păstorea, şi de ponegrire a
altora.
Dar, deşi acţiunile sale au creat multe neajunsuri, privaţiuni, despoieri de drepturi şi chiar persecuţii, deşi au îngroşat
listele epitetelor descalificatorii, învinuirilor tendenţioase şi neadevărate, totuşi n-au realizat ceea ce urmărea:
ostracizarea, condamnarea de opinia publică şi în cele din urmă distrugerea baptiştilor. Ba o privire asupra statisticii
acelui deceniu, 1926 - 1936, arată că propaganda comşaniană şi antibaptistă a stîrnit interes deosebit, o mai largă
popularizare a credinţei baptiste şi astfel o creştere numerică a lor.^ In ciuda ostilităţilor de tot felul, baptiştii şi-au
cîştigat legiferarea şi au crescut atît numeric cît şi în educaţia lor biblică.
Dintre multele uneltiri ale episcopului Grigorie Comşa, vom enumera doar cîteva, care oglindesc îndeajuns ura,
dispreţul, intriga, falsificarea adevărului şi aţîţarea la persecuţii împotriva baptiştilor.
INTERVENŢII PENTRU INTERZICEREA FOLOSIRII TERMENULUI DE BISERICĂ ŞI
CULT
Imediat ce a ajuns episcop la Arad, Grigorie Comşa a făcut o adresă către Ministerul Cultelor cu sesizarea şi cererea
ca baptiştilor să li se interzică folosirea termenilor d& „biserică" şi „cult," adică să nu mai poată spune „biserică
baptistă" sau „cultul baptist" ci să fie obligaţi a se numi „ asociaţia baptistă " şi „ membrii ai asociaţiei baptiste.
"*■ ' Cererea episcopului a fost aprobată imediat, fără nici o rezervă. într-o adresă de răspuns a Ministerului
Cultelor/5^ se spunea: „La adresa P.S. Voastre nr.1866 a.c. avem onoare a vă răspunde că Ministerul a aprobat în
totul adresa P.S. Voastre şi a luat măsuri, ca pe viitor în loc de credincioşi baptişti, să se folosească termenul
„membrii asociaţiei baptiste" şiîn loc de „ cult baptist," să se spună „ asociaţia baptistă."
Plin de bucurie, cu o satisfacţie deosebită, pentru a populariza această aprobare, episcopul a tipărit adresa aceasta a
Ministerului ca o anexă la broşura sa„Noua călăuză pentru cunoaşterea şi combaterea sectelor religioase. " El dorea
să popularizeze cît mai larg ideea că baptiştii nu mai au dreptul de a se numi cult sau confesiune, ci asociaţie.
Dar baptiştii au privit şi acest ordin al Ministerului, ca pe multe altele, cu nepăsare şi sfidare. Faptul acesta 1-a
intrigat şi mai mult pe
Pagina 178
episcopul persecuţionist şi constatînd că încă pe frontispiciile bisericilor baptiste se mai păstra înscrierea „biserica
baptistă" şi aceiaşi titulatură pe sigilii, a făcut o nouă intervenţie. Ministerul Cultelor iarăşi aprobă sesizarea
episcopală şi printr-o adresă îi face de cunoscut hotă'rîrea şi dispoziţiile date.^ în această adresă se spunea:
„Ministerul constatînd că asociaţiile baptiste întrebuinţează atătpe sigilii cît şi pe frontispiciile caselor de rugăciune
inscripţia „Comunitatea bisericească baptistă" dispunînd în vedere domnului Ioan Popa din Arad, conducătorul
acestei asociaţii, să nu mai întrebuinţeze această titulatură, care poate să facă confuzie şi să uzeze numai titulatura
„Asociaţia religioasă baptistă," conform dispoziţiunilor din decizia ministerială nr.5734/925. Aşa fiind avem onoare
a vă ruga să binevoiţi a aduce la cunoştinţa clerului ce se află sub jurisdicţia P.S. Voastre cele arătate mai sus spre
orientarea lui şi a credincioşilor respectivi."
Cum baptiştii nu au dat ascultare acestor dispoziţiuni ministeriale şi şi-au păstrat terminologia lor confesională şi
biblică, episcopul a intervenit în Febr. 1927 la Prefectura Arad cu o adresă*^ la care a anexat cele două ordine
ministeriale şi în cuprinsul adresei sale spunea: „Constatînd noi că baptiştii din ţinutul eparhiei noastre, cum şi de
aiurea îşi însuşesc titulatura ce nu li se cumpete, pe care o întrebuinţează şi în corespondenţa lor, pe sigiliile de
care se întrebuinţează şi în inscripţiile de pe frontispiciile caselor lor de rugăciune şi astfel dau prilej de sminteală
publică, am exoperat de la Onor. Minister al Cultelor şi Artelor dis-poziţiunile cuprinse în adresa nr. 22095/926 şi
în nr. 43023 din 12 Oct. anul trecut. Avem onoare a vă comunica aceste dispoziţiuni ministeriale în copie... Cînd vă
facem această comunicare respectuoasă, avem onoare să vă rugăm cu tot respectul, să binevoiţi a lua măsurile ce
credeţi de cuviinţă, dispunînd către organele dvs. în subordine să deie ascultare cererilor ce li se vor adresa din
partea bisericească şi că şi fără acele in-terveniri să facă a se controla şi pune titulaturile baptiştilor în acord cu
măsurile de ordine ale Onor. Minister. Aş dori să fim informaţi de măsurile ce veţi binevoi a lua."
Desigur, prefectul nu putea face altfel decît să difuzeze adresele Ministerului la toate preturile şi primăriile
comunale.1- ^ în ordinul de difuzare, după ce se enumera adresa episcopului şi ale Ministerului Cultelor, se spunea:
„Vă invităm să daţi mînă de ajutor organelor bisericeşti în executarea ordinelor sus amintite. Veţi veghea şi dvs.
personal, ca baptiştii pe frontispiciile caselor de rugăciune şi pe sigile să întrebuinţeze titulatura „Asociaţia
Religioasă Baptistă," iar nicidecum alte titulaturi. De asemenea au să se numească de aici înainte „membrii
asociaţiei baptistă," în loc de „credincioşi baptişti," iar în caz că veţi constata abateri de la regulele de mai sus, ne
veţi raporta imediat, spre a in-
Pagina 179
terveni locului în drept pentru a se aplica sancţiunile cuvenite faţă de vinovaţi "
Citatul de mai sus din ordinul Prefecturii Arad evidenţiază cu tărie aservirea administraţiei de stat în slujba
clericilor şi uşurinţa cu care se luau măsuri restrictive şi de oprimare contra baptiştilor. Rolul important al
colaborării strînse dintre politicienii averescani şi clerici, cînd a fost vorba de persecutarea baptiştilor era
premeditat de episcopul Grigorie Comşa. De aceea, el n-a pregetat nimic spre a obţine această colaborare.
Sub ministeriatul lui Vasile Goldiş a obţinut-o cu prisosinţă. Vasile Goldis a înscris-o în planul său, pe
care-1 urmărea, de a distruge pe baptişti.' ' Era însă de notorietate publică faptul că el a făcut totul sub
influenţa directă a episcopului persecuţionist de la Arad. Despre aceasta s-a scris la vreme şi au rămas
urme, documente, probe pe care oricine poate să le afle. Se putea citi de oricine: „Domnul Vasile Goldiş,
care. deşi cunoaşte bine cinstea şi loialitatea baptiştilor, între care a crescut,^ ' a dat ordine ilegale de
prigonire contra noastră, voind a ne răpi şi elementarul drept de a ne numi „biserică" şi aceasta la
intervenţia P.S.S. Dr. Grigorie Comşa, episcopul Aradului, care singur se laudă cu această victorie în
broşura sa Noua călăuză pentru cunoaşterea şi combaterea sectelor religioase."'1 ^
După mai bine de două luni, Prefectura Arad revine cu un alt ordin^12) şi dispune: „Urmare ordinului
nostru circular nr.213/1927 confidenţial din 5 Martie 1927 şi vă rugăm să binevoiţi a constata dacă
asociaţiile religioase baptiste din raza plasei dvs. s-au conformat celor cuprinse în ordinul nostru amintit
mai sus, în ce priveşte folosirea titulaturilor. în cazul cînd veţi constata, că nu s-au conformat ordinului,
veţi lua măsuri faţă de conducătorii acestei asociaţiuni în prevederile paragr. 36 art.XL din 1879, aplicînd
faţă de ei maximul pedepsei prescrisă de acest articol şi totodată veţi delătura Inscripţia veche,
neconformînd cu cele stabilite de Ministerul Cultelor prin ord. 22092 şi 43023/1926, pe cheltuiala acestei
asociaţiuni."
împotriva acţiunilor episcopului Grigoie Comşa, ca baptiştilor să li se interzică folosirea termenilor de
„biserică" şi „cult," Uniunea a protestat atît la Ministerul Cultelor, cît şi către Patriarhul Miron Cris-tea. în
memoriul către Ministerul Cultelor se spunea: „Protestăm contra măsurilor de represiune... şi vă rugăm pe
dvs. care sînteţi chemaţi să apăraţi fără părtinire drepturile tuturor cultelor, să anulaţi toate ordinele de
prigonire religioasă."^13) Patriarhului Miron Cristea i s-a scris: „Mai constatăm cu regret, că în veacul XX,
în ţara noastră, în urma intervenţiilor unor prelaţi ai bisericii ce aveţi onoarea a conduce, ni se fac
următoarele nedreptăţi strigătoare la cer: a) Baptiştilor li se interzice de a mai folosi denumirea:
„credincioşi baptişti," „biserici
Pagina 180
baptiste" şi „cult baptist," fiind forţaţi pe nedrept contra învăţăturii şi conştiinţei lor a se numi „asociaţia
baptistă," şi „membrii asociaţiei baptiste."' 4) Intervenind căderea guvernului Averescu în Iunie 1927,(15^
şi Vasile Goldiş fiind schimbat de la Ministerul Cultelor, ordinele sale şi-au pierdut şi ele valabilitatea. Cît
despre prefectul de la Arad, prea plecat şi aservii, a fost schimbat şi el. Astfel baptiştii au continuat cu
vechea lor terminologie confesională, fără ca autorităţile să mai insiste în îndeplinirea planurilor
episcopului Comşa.
DISPOZIŢII CA PREOŢII SĂ URMĂREASCĂ ŞI SĂ INTENTEZE PROCESE CONTRA
PREDICATORILOR BAPTIŞTI
în ura şi dorul său de răzbunare contra baptiştilor, episcopul Grigorie Comşa trimite o scrisoare circulară
către toţi preoţii din eparhia sa, cu dispoziţii precise şi categorice^16) ca preoţii să denunţe la judecătorie,
cu formulare de denunţ făcute de avocaţii care s-ar afla prin comitetele bisericeşti, iar denunţurile să fie
prezentate „în interes de ordine publică." Episcopul, după ce prezintă cazul predicatorului Ioan Popovici
de la Petriş judeţul Arad, care a fost condamnat de judecătoria de ocol din Radna, pentru faptul că a
botezat o fată de 13 ani şi astfel a încălcat legea LIII din 1868, scria: „Deoarece agenţii provocatori ai
baptismului au mai săvîrşit şi în alte părţi asemenea încălcări de lege în paguba bisericii noastre, prin
aceasta se iau următoarele măsuri: a/ în fiecare comună bisericească ortodoxă se va urmări toate cazurile
de acest fel, cînd tineri şi tinere, aparţinînd bisericii noastre şi fără să fi eşit legal din sînul bisericii noastre
au fost botezaţi la baptişti. în tablou se va arăta... b/ Tabloul de sub nr.l se va întocmi în trei exemplare
...ci Pe baza tabloului de la parohie se va face denunţ la judecătoria competentă, cu semnătura preotului
locului, cerîndu-se urmărirea botezătorului spus cu numele, dacă se ştie, ori urmărirea botezătorului
necunoscut, pe care îl va trebui să-1 dea cu numele înaintea legii predicatorul prim al baptiştilor, al cărui
nume însă să fie arătat în denunţ, pentru a i se cere lui socoteala şi a da informaţiile necesare judecătorului,
d/ Protopopul locului va avea să ţină în evidenţă aceste cazuri de dare în judecată. Pentru înlesnirea
lucrului va cere de la cutareva advocat român din localitate, mai ales dacă acela va fi şi membru în
corporaţiile bisericeşti, să binevoiască a întocmi un formular de denunţ şi se va interveni la judecătoria
respectivă, prezentînd în persoană denunţurile şi solicitînd rezolvarea lor în interes de ordine Publică, deci
cu posibilă urgenţă..." Apoi în încheierea circularei, episcopul scria: „Aşteptăm să se facă cele de mai sus
cu toată graba şi
Pagina 181
conştiinciozitatea din partea tuturor subalternilor noştri." «
După trimiterea acestei circulare, se ştie că un cunoscător al problemelor de drept i-a comunicat
episcopului că asemenea „contravenţii" se prescriu la 6 luni, deci urmărirea predicatorilor este inutilă.
Imediat, episcopul a întocmit o a doua circulartă/17^ în care a scris: „Ni s-a atras atenţia în legătură cu
ordinul circular nr. 666/1927... cu privire la urmărirea botezătorilor fără de lege ai baptiştilor, că con-
travenţiile lor de acest fel se prescriu la şase luni. Veţi lua deci seama, atît P.C. ta, cît şi organele
subalterne, ca acele denunţuri ce le ordonăm să se facă imediat necondiţionat, fără nici o întîrziere, ca să
putem să ajungem la un rezultat efectiv de urmărire a acelor tulburători."
Au fost unii preoţi, care au căutat imediat să intenteze asemenea procese, dar judecătoriile, în multe cazuri
au ironizat acţiunile şi le-au tratat cu spiritul de pătrundere judecătoresc, mai ales că ele puteau fi văzute
foarte uşor ca fiind pornite din ură şi răzbunare, din dorinţa de a persecuta. îndemnul episcopului Comşa la
facerea şi semnarea de denunţuri împotriva predicatorilor baptişti încerca înăsprirea asupririi religioase a
baptiştilor din cuprinsul eparhiei sale. Revendicările episcopale reflectau dispreţul lui faţă de libertatea
religioasă personală a fiecărui individ de a-şi alege biserica şi crezul. Pe fondul acestei stări de spirit şi cu
o astfel de concepţie, nimic nu trebuie să ne surprindă din acţiunile episcopului Grigorie Comşa.
ATACUL ŞI ÎMPIEDICAREA ŢINERII BOTEZURILOR
Frumuseţea şi identitatea cu învăţătura noutestamentală şi practica apostolică săvîrşilă de baptişti la actul
botezului 1-a neliniştit pe episcopul Comşa şi i-a ascuţit spiritul de luptă şi persecutare. Astfel a dat o altă
circulară către protopiatele din eparhia sa, o circulară tot referitoare la botezurile baptiştilor.^1 ^ în această
circulară se ordonă: „a/despre botezul sectarilor săvîrşit în apă publică seva raporta cu date cît mai precise,
b/ Dacă s-ar boteza de sectari cineva dintre ai noştri netrecut legal, ori fără a avea etatea de 18 ani, pentru
a-şi putea schimba confesiunea să se arate numele, etatea şi data cînd s-a botezat, c/ Unde s-ar face atare
botezuri cu alai de fanfare sau procesiuni la vreo apă publică, poporul credincios - înainte pregătit - să fie
invitat la adunare publică, unde să se întocmească în două exemplare originale protest energic contra
procedurii sectarilor, dintre care unul să se trimită la prefectura judeţului, al doilea cu raport desluşit la
Venerabilul Consiliu Eparhial. în protest să se arate că excurgerea la ape cu alai şi procesiuni nu este
condiţia rituală, ci un mijloc de,, demonstraţie şi propagandă baptistă pentru ademenirea credincioşilor, şi
să se ceară zădărnicirea lor şi constrîngerea baptiştilor de a-şi face în
Pagina 182
casele de rugăciune scăldătoare în acel scop. d/ în fine, unde conducătorul oficiului parochial ar afla mai
dinainte de intenţia săvîrşirii atărui botez cu alai, să se ceară la Prefectura judeţului zădărnicirea lui în
condiţii de publicitate şi jignire." Dar, în orice loc unde credincioşii baptişti anunţau dinainte cu mult timp
de ţinerea unui botez, în comună creştea interesul tuturor. Astfel, orice adunare publică ar fi organizat
preotul local, nu ar fi avut nici o reuşită, fiindcă toţi locuitorii comunei mergeau la locul botezului. De
aceea, după cîteva încercări nereuşite de acest fel, planul şi dispoziţia episcopului Comşa au fost
abandonate în mod ruşinos, ca imposibil de realizat.
CONTESTAREA TRECERILOR FĂCUTE
Potrivit legii LIII din 1868, trecerile se făceau în persoană, în faţa a doi martori, printr-o declaraţie
verbală, prin care slujitorul cultului părăsit era încunoştinţat de părăsire. Episcopul Comşa, dispreţuind
voinţa şi libertatea individului, a încercat ca prin ajutorul autorităţilor, să forţeze pe oameni, să fie ceea ce
aceştia nu mai vroiau. Astfel, a făcut o adresă către Prefectura judeţului Arad, care la rîndul ei a trimis-o
pretorilor de plasă, iar aceştia notarilor comunali, cu dispoziţia „pentru strictă conformare."^1 ^ în adresa
sa, episcopul Comşa spunea: „Avem concrete dovezi, că propaganda baptistă aranjează o vînătoare
formală după confesionalii declaraţi încă mai dinainte de războiul mondial, spre a-i trece în tabăra
baptismului... Dorind să facem tot ce ne cere interesul obştesc al sfintei biserici şi a patriei, pentru
stăvilirea acestei propagande, vă rugăm, Domnule Prefect, cu toată stima, binevoiţi a lua măsuri ca
preturile de sub ascultarea dvs. să ne trimită, fără întîrziere, extrase sau copii de pe registrul ce trebuia să-1
ţină, despre confesionali şi despre sectari, iar tabloul acela la fiecare caz, că preotul ortodox, cînd a fost
înştiinţat de autoritatea politică administrativă despre ieşirea din confesiune a respectivului credincios. Vă
rugăm să luaţi măsuri, ca acele tablouri să fie întocmite de la anul 1914..."
Era natural, ca totul să rămînă numai dispoziţiune episcopală pe Mrtie, fiindcă nici un notar comunal n-a
putut face o asemenea lucrare Pe 12 ani în urmă. Desigur, fiecare notar a găsit o oarecare justificare spre a
motiva neefectuarea lucrării. De fapt, privind practic, pretenţia episcopului era o absurditate. Nici o
primărie nu avea asemenea tablouri din 1914, fiindcă pînă în 1919, baptiştii nu erau prigoniţi şi chiar după
acea dată la nici o primărie nu s-a înfiinţat un asemenea registru. Şi în problema aceasta notarii,
executanţii, erau nepăsători. Ştim faptul acesta dintr-un ordin circular al preturii plasei Spineni (îîrnova),
către toţi notarii şi şefii posturilor de jandarmi pendinte/20^ 111 care se scria: „Vă atragem atenţia asupra
ordinelor anterioare în
Pagina 183
legătură cu propaganda baptiştilor ce ia proporţii zi cu zi în mod îngrozitor, ameninţînd cu distrugerea
creştinismului. Deci, vă avertizăm în mod serios asupra dispoziţiunilor referitor la baptişti, şi în special
asupra ordinelor primite deja în această chestiune..." Acest avertisment scris şi faptul că la încheiere se
trece direct la ameninţare cu cuvintele: „Cunoscînd că rămîneţi direct responsabil de neexecutarea
întocmai, aplicînd severe pedepse," arată că notarii nu prea erau zeloşi în a-i prigoni pe baptişti, cum
făceau jandarmii.
După apariţia deciziunii nr. 902 din 22 Oct. 1926 a Curţii de casaţie, care stabilea că actul de recunoaştere
a statutului baptist din 1905 nu-şi mai avea valabilitatea şi că era nevoie de o recunoaştere a statutului de
către guvernul român, episcopul Comsa a dat imediat o circulară către preoţi şi o adresă la Prefectură/ ^ In
circulară, episcopul scria: „Deci din punct de vedere ce ne interesează mai de aproape, adică al trecerilor
la sectă, trebuie să se ştie întîi de toate, că pe viitor, pînă la votarea unei legi speciale de stat, nu se mai pot
face treceri legale la sectari, şi că trecerile care se vor fi făcut, nu au acea putere legală, ce s-a crezut pînă
la aducerea deciziunii înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie." Cu concluzia aceasta, episcopul încerca el să
facă instructajul autorităţilor de stat că nu se mai pot face treceri la baptişti în viitor. Ba el s-a extins şi
asupra trecerilor făcute înainte de război, sub administraţia austro-ungară, căci în circulara sa scria: „Acei
creştini, care au făcut declaraţii legale înainte de preluarea imperiului, întrucît ar dori să se întoarcă la
sfinta biserică ortodoxă, pot să se întoarcă şi să fie reprimiţi la noi, fără declaraţii de trecere făcute înaintea
căpeteniei baptiste..." Şi în aceasta episcopul Comşa dădea dispoziţii şi fixa reguli pentru administraţia de
stat, fără a avea competenţa respectivă. El indica ce anume forme urmează să se mai respecte şi care
anume să fie suspendate. Căci „declaraţiile legale" de pe vremea austro-ungară el le suspenda cum credea
el de bine.
Cu privire la acei trecuţi în timpul administraţiei române, el scria: „Cei ce au făcut declaraţii de trecere la
ereticii baptişti, după preluarea de România a imperiului, n-au făcut declaraţii legale şi pot să fie reprimiţi
în sînul sfintei biserici, numai prin simpla întoarcere arătată în ordinul nostru nr. 998/927, deci nu mai au
să facă declaraţii de întoarcere înaintea şefului baptist." Şi aici, episcopul se irijează în autoritate
legislativă, care schimba şi suspenda formele de îndeplinit la treceri, şi în autoritate judecătorească,
dcclarînd legal sau nelegal un act, o formă administrativă, ce s-a făcut cu ani în urmă. Toate aceste
obiective ale episcopului, prin Prefectura Arad, au fost învestite la pretori, iar aceştia le-au transmis cu
dispoziţia: „Domnilor notari şi posturilor de jandarmi, pentru strictă conformare şi acomodare."
Pagina 184
Toate aceste sforţări de a da epitete peste epitete, legalităţi şi ilegalităţi, dispoziţii şi ordine, au rămas o
parodie. în Iunie 1927, deci după o lună, cînd guvernul Averescu şi ministrul de culte Vasile Goldiş au
căzut, noii guvernanţi au păzit legile statului, nu ordinele episcopului.
VRĂJMĂŞIE ŞI CALOMNIERE ÎMPOTRIVA PREDICATORILOR
Cei ce îl nelinişteau mai mult pe episcopul Comsa erau predicatorii baptişti. în broşura sa „Baptismul în
România,"^ ' episcopul face următoarea comparaţie cu privire la predicatori: „Adevărat că în America sînt
6 milioane de baptişti cu 43.764 predicatori, iar în Anglia sînt 404.794 baptişti cu 2.039 predicatori, pe
cînd în Germania sînt numai 53.866 baptişti cu 370 predicatori. Dacă socotim că în România sînt aproape
30.000 de baptişti cu 910 predicatori, ajungem iarăşi la o constatare grăitoare ... că în România s-au
îngrijit ungurii şi cei cu dolarii ca tot la 32 suflete să fie un predicator, pe cînd în Anglia un predicator are
aproape 200 de suflete, iar în America are 137 suflete."^ •* Iar mai apoi, într-o erupţie de ură şi furie faţă
de predicatorii baptişti, scria: „Nu uitaţi dragi români, că în toată Ungaria nu mai sînt decît 70 de
predicatori, iar la noi în ţară 910 predicatori baptişti. Feriţi-vă de ei, feriţi-vă de ei!"^ Despre aceşti 910
predicatori, episcopul vorbea şi scria adesea calomnii şi spunea că sînt semidocţi, fără pregătire şcolară,
oameni „îmbrăcaţi ţărăneşte,"^ ^ dar de propaganda lor şi de succesele activităţilor lor striga în gura mare,
că ameninţă biserica, creştinismul şi făcea apel la toate legile posibile spre a fi pedepsiţi pentru lucrarea
lor cu Evanghelia/ ^
Spre a face totul ce-i sta în putinţă, episcopul a intervenit la Ministerul Cultelor cu o adresă, cerînd să nu
se mai elibereze autorizaţii pentru predicatorii baptişti/ •* Imediat, ministrul Vasile Goldiş a aprobat
cererea episcopului şi în timp uimitor de scurt a şi dat răspuns, în care Ministerul scria: „Preasfinţite, Ca
rezultat al adresei P.S. Voastre nr.2464 din 1 Noembrie a.c, avem onoare a vă comunica că toate
autorizaţiile celor 101 predicatori baptişti, fiind date pe un an, termenul a expirat şi la cererea de a fi
date din nou, Ministerul a refuzat. Astfel, azi nu ore nici un baptist autorizaţie de predicator ambulant. "(
PROMOVAREA ACŢIUNILOR DE SPIONARE A BAPTIŞTILOR
Episcopul Grigorie Comşa, în dorinţa de a avea în permanenţă Material nou despre baptişti, a creat, ca o
sarcină preoţească,
Pagina 185
îndatorirea preoţilor de a-i spiona pe baptişti, de a culege date despre ei, despre activitatea, greşelile,
păţaniile din viaţa baptiştilor. într-o cir-culară către preoţi/ ^ episcopul poruncea: „Vreau să intervenim la
locurile cuvenite, cu date pozitive de marile sume de bani străini, cu care se ridică capişte baptiste prin
comunele noastre. Deci se vor culege de urgenţă şi ni se vor prezenta informaţiile necesare, într-un tablou
rubricat, din care să se vadă starea capiştelor vechi şi a celor ce se reconstruiesc sau se zidesc din nou,
după cum urmează: a/ Nr. crt. al comunelor cu atari capişte. b/ Numele comunei, c/ De cînd era acolo o
capişte? d/ Se restaurează acolo vechea capişte? e/ Se zideşte o capişte nouă? e/ Cam ce proporţie are
capiştea nouă în lungime şi lăţime? f/ Cam cîte spese se cer la ridicarea edificiului nou sau la restaurarea
celui vechi? g/ Numărul sufletelor baptiste? h/ Cam cu cît contribuiesc ei la spese? i/ Cam cît le vine ajutor
străin şi de unde? j/ Alte eventuale informaţii ce se pot culege în cauză. Aşteptăm raport urgent. Preoţii să
caute a se informa discret, dar cît de temeinic şi să nu divulge culegerea acestor informaţii."
Această circulară, care a transformat pe preoţi în agenţi informatori, iar episcopia într-un serviciu de
sistematizare a materialului adunat, urma nu la prea mult timp unui ordin către oficiul parochial din
Nadăş, cam de acelaşi gen/31^ în această adresă se ordona: „în legătură cu raportul nr. 27/926, dorim să
avem date întregitoare despre stările din acea comună. Deci, cu privire la baptişti, conducătorul Onor.
Oficiu primeşte îndatorirea de a ne răspunde imediat: a/ Cine sînt, cu numele şi după vîrstă, sectarii
baptişti de acolo? b/ De cînd datează baptismul în acea comună? Cine a fost întîiul baptist, de unde şi cînd
a venit acolo? c/ Au baptiştii casă de rugăciune anunţată la primăria comunală? d/ în casa cui şi la ce
intervale se întrunesc? e/ Făcut-a Oficiul parochial vreo intervenire la comuna politică, ori la protopopiat
ori la consistor, şi dacă da, cînd, - pentru a zădărnici întrunirile lor clandestine? II Cui dintre autorităţile
bisericeşti i s-a cerut intervenirea pentru a împiedeca acţiunea baptistă? ..."
NEADEVĂRURI ŞI CALOMNII PROFERATE DE EPISCOP
încă în primul an de la înscăunarea sa la Episcopia din Arad, Grigorie Comşa nutrea intenţii de calomniere
a baptiştilor spre a-i compromite în faţa opiniei publice. în acest scop căuta materialul necesar. Preoţii
ortodocşi trebuiau să devină o sursă de asemenea informaţii. Astfel, a trimis tuturor preoţilor o circulară în
care comunica şi ordona/31^ „într-un număr proxim al Bibliotecii Creştinului Ortodox
Pagina 186
voim a publica broşura: „ Cum trăiesc pocăiţii," sau „pocăiţii nepocăiţi." Scopul broşurii este să arătăm că
între pocăiţi bîntuiesc păcate mari, ipocrizie şi peste toate o viaţă contrară Evangheliei. Tocmai fiindcă noi
ortodocşii sîntem învinuiţi în această privinţă, trebuie să răspundem că nu între noi, ci între baptişti se
găsesc mulţime de păcate, etc. Cucernicii părinţi sînt invitaţi deci a aduna date concrete despre baptişti,
care îi pun în lumină nefavorabilă: De pildă, că oamenii, care umblă la adunare au fost prinşi la băutură,
furt, minciuni, că au fost pedepsiţi de judecătoriile civile, că trăiesc în nelegiuire, etc. Toate acestea se vor
întări cu dovezi scrise şi prevăzute cu martori şi se vor înainta cel mult pînă la 1 Dec. 1926. Se vor avea în
vedere şi faptele predicatorilor."
în acţiune de calomniere a baptiştilor, episcopul a avut grijă să nu-i scape nici o ocazie. Astfel în
primăvara anului 1927, într-un inter-viuspune: „Vrem să facem de minciună pe baptişti, care ne
învinovăţesc că nu trăim după învăţăturile Evangheliei." După ce arată că va tipări o carte de rugăciuni
adaugă: „Pregătesc acum o altă carte menită să facă lumină asupra primejdiei sectelor religioase. Ea se va
numi „Noua Călăuză pentru Cunoaşterea şi Combaterea sectelor religioase" şi va putea fi întrebuinţată, nu
numai de preoţi, ci si de organele administrative, care trebue să cunoască flagelul sectar."*32^
în lucrarea sa „Baptismul în România" a tipărit calomnii şi neadevăruri nedemne de un episcop. Astfel, în
dorinţa să producă dovezi de înstrăinare de românism a baptiştilor, crează un dialog cu un predicator
baptist imaginar, care ar fi spus că directorul seminarului ar fi fost americanul Dan Hurley/33) Ori,
niciodată profesorul Dan Hur-ley nu a fost director al Seminarului. O altă defăimare: Spune că Onken s-a
botezat de trei ori/34) Apoi, că românii s-au botezat pentru a primi bani: „Cei ce primeau botezul mai
băgau la buzunar şi ceva parale."^35) Un asemenea neadevăr cu cumpărarea conştiinţelor cu bani 1-a
proferat şi în Senat, spunînd: „Un preot din eparhia mea, preotul Caius Juric, în revista „Cultura
poporului" din 22 Ian. 1928 arată că în Braşov în anul 1910, pe cînd era elev de liceu se împărţeau bani
într-o casă pocăită din Braşov. Şi acum dacă vreţi şi o oarecare clipă de reculegere, yâ voi istorisi una din
păţaniile care au avut loc acolo cu ocazia împărţirii de bani. Ceialalţi colegi ai părintelui Turic, auzind că
se pot cîştiga bani pe nemuncite, desigur ca studenţi, au fost şi ei ispitiţi de a scaote şi ei ceva bani. S-au
dus şi ei la adunare, sperînd să capete ceva, dar predicatorul Ianoş la prima prezentare, la vreo zece
studenţi a păi împărţit, însă când alţi colegi au venit, vreo 20 de inşi, atunci le-a spus: " Eu vă voi da, dar
mai întîi să vă botezaţi!"^36) Desigur nimeni nu putea crede o asemenea poveste. Tot episcopul scria:
„Avem destule dovezi, ^ străinii voiesc să ne strice religia. în comuna Agrij din judeţul Arad,
Pagina 187
un morar de lege calvină a fost plătit cu dolari din America, spre a face pe români baptişti. Dar numai unul
cu numele Bărbătei s-a lăsat ademenit, pentrucă a crezut că puterea banului, trebuie să fie mai tare decît a
credinţei."(37)
O altă calomnie premeditată şi făcută cu tendinţă a fost aceea câ baptiştii sînt maghiarizaţi. El scria:
„Ungurul Kornyai din Salonta s-a dus în Curtici deadreptul la casa comunală. Acolo ştia că este un ser-
vitor român cu numele Todor Clepea. Ungurul Kornyai 1-a botezat pe Clepea şi 1-a făcut predicator în
Curtici... Tot de la unguri a primit botezul şi predicatorul Radu Taşcă din Curtici. .. Ungurul Kornyai
Mihaly în anul 1892 a botezat pe predicatorul baptist Teodor Lucuţa de la adunarea baptistă română din
Arad. în anul 1894, ziua de 5 Iunie a fost văzut botez baptist în comuna Luguzău din judeţul Arad, cînd
ungurul Toth Istvan din Tăut judeţul Bihor a botezat pe românul baptist Gheorghe Duigă din Luguzău.
Acest Duigă fu pus ca predicator de ungurul Toth, care-1 botezase ... în anul 1891 jidovul ungurit Maier
Karol din Salonta a botezat pe doi predicatori români din comuna Vădas judeţul Arad, Bonta Petru şi
Galea Ioan, urgisiţi de tot poporul, ca unii care s-au vîndut la unguri. în anul 1898 ungurul Kornyai a
botezat pe predicatorul Teodor Sida pentru adunarea din Buteni."^ Şi apoi continuă: „Ruşine şi ocară celor
renegaţi, botezaţi de unguri. Pînă şi predicatorul Ioan Popa, şeful tuturor baptiştilor din ţară s-a botezat de
un ungur în Cluj, în 15 Nov. 1908. Să ştie toţi românii, că din toţi cei 910 predicatori din ţară, 800 sînt
botezaţi de unguri."^39 Aceleaşi lucruri, cuvînt cu cuvînt le-a proferat şi în Senat cu ocazia dezbaterii
proiectului legii cultelor din Martie 1928 Scopul a fost de a-i compromite pe baptişti şi de a influenţa
opinia publică română să-i considere ca pe nişte renegaţi de neam şi vînduţi ungurilor/41^ Tot în acest
scop, el a afirmat în acelaşi discurs ţinut în Senat: „Baptiştii nu au nici serbări naţionale, iar serbările
naţionale ale dinastiei, ale neamului şi statului român le nesocotesc ... în ce îi priveşte pe baptiştii noştri,
care nu ţin serbările naţionale şi nu arborează nici steagul naţional."^ ;
Desigur, faptele istorice în legătură cu botezurile predicatorilor îl dezmint pe episcop şi încă în mod
ruşinos. De aceea, la vreme s-a scris, ca răspuns la aceste calomnii şi neadevăruri ale episcopului: „Mai
încetaţi domnilor cu neadevărurile că baptiştii nu respectă sărbătorile naţionale, ştiind că mincinoşii nu vor
moşteni împărăţia lui Dumnezeu ... La baptişti se arborează steagul naţional ... Eu aş recomanda autorului
acestei broşuri/43^ ca în viitor să controleze mai bine datele ce îi sînt furnizate de adversarii baptiştilor, ca
să nu rămînă de blama în faţa cititorilor.'^44^
întreg conţinutul broşurilor şi a articolelor sale, este ţesut pe
Pagina 188
neadevăruri şi calomnii, care au fost desminţile de cei în drept, păstorii de biserici sau persoanele în cauză,
fapt care 1-a descalificat pe episcop în ochii opiniei publice.
ÎNDEMNURI DIRECTE LA PERSECUŢIE ŞI EXTIRPARE A BAPTIŞTILOR
Episcopul scria în 1927: „Nu cred că se va găsi în ţara noastră un ministru, care să recunoască pe aceşti
oameni... Sufletul unui neam întreg se împotriveşte recunoaşterii baptiştilor. Românilor, apăraţi-vă legea şi
neamul! Eu unul aş numi trădător de ţară şi de neam pe acel ministru român, care ar îndrăzni să
recunoască pe baptişti. Aceştia sînt astăzi o simplă asociaţie menită a dispărea, iar nici de cum a fi
avansată la rangul de cult."^45-1
Cu toate ameninţările şi îndemnurile de felul acesta, alît Senatul cît şi Camera, au votat şi nici măcar nu au
discutat problema drepturilor baptiştilor, afară doar de episcopul Comşa. Şi, deşi a putut vedea falimentul
acţiunilor sale de aţîţare a opiniei publice cu ocazia votării legii cultelor, şi a putut constata că nici un
bărbat politic din nici un partid nu şi-a însuşit, măcar parte din toate susţinerile sale de învinuiri grave,
aduse împotriva baptiştilor, totuşi el a continuat cu atitudinea sa de persecuţionist şi cu încercarea de a
alinia şi pe alţii în acţiunile de prigonire. Cît despre extirparea baptiştilor, la aşa ceva nici nu se mai putea
gîndi vreo minte omenească sănătoasă.
SPRIJINUL MINISTERULUI DE INTERNE
în acţiunea sa de defăimare a baptiştilor, episcopul Comşa a reuşit să obţină sprijinul Statului în difuzarea
broşurilor sale cu neadevăruri şi calomnii. Astfel, sub guvernarea nalional-ţărănistă, pe cînd era ministru
de interne Alex. Vaida-Voevod, s-a dat de la Ministerul de Interne un ordin confidenţial către toţi prefecţii
de judeţ din ţară,' > în care se spunea: „Tipografia Diecezană din Arad, editînd în acest an „Biblioteca
creştinului ortodox," şi Ministerul apreciind ca potrivite pentru propaganda antisectară broşurile
nr.52,53,55,56 şi 58 din numita bibliotecă, vă rugăm, Domnule Prefect, să le recomandaţi Prin organele în
subordine locuitorilor din acel judeţ, pentru a şi le procura şi a le întrebuinţa în scop de propagandă
antisectară."
Contra acestui ordin s-a protestat prin revistă şi direct minierului Alex. Vaida-Voevod, care se parc că nu a
ştiut despre ele, Precum şi primului ministru Iuliu Maniu/47)
Pagina 189
PĂREREA LUI DR. PETRU GROZA
în anul 1945 a apărut 'o carte a preşedintelui^ Consiliului de Miniştri, Dr. Petru Groza, cu titlul: „în
umbra celulei " în această carte, bărbatul politicde la Deva, un bun cunoscător al problemei suferinţelor
îndurate de baptişti, şi care fiind ministru sub averescani cunoaştea şi pe acei ce ne urau şi doreau
exterminarea cultică a baptiştilor, povesteşte cu necontestată autoritate ura faţă de baptişti a episcopului
Grigorie Comşa, cu care avea relaţii de prietenie. Redăm un paragraf din această carte, care, pe lîngă
faptul că-1 denunţa ca duşman sentimental, îl şi caracteriza pe episcop.
Dr Petru Groza scria: „Decedatul meu prieten, fostul episcop al Aradului, Grigorie Comşa, era un om
sociabil, cult, cu multă vervă. Era o plăcere să stai de vorbă cu el, pînă la un loc, unde, dacă se oprea, se
opintea, se congestiona la faţă, striga, gesticula, făcînd spume şi nu mai era de savurat. Trecînd odată cu
trenul prin gara Deva, spre Bucureşti, unde plecam şi eu, ne întîlnirăm amîndoi în acelaşi compartiment.
Drumul lung ne-a dat ocazie şi timp, ca să vorbim despre multe. Ne amuzam de minune. Deodată se opri
la ideea lui fixă, sectele religioase, în deosebi baptiştii şi adventiştii. Ii cunoşteam slăbiciunea şi mi-am dat
seama că restul drumului va fi chin. Pentru a scăpa de aceasta, l-am întrebat brusc: Tu cunoşti Japonia?
Mirat, întregul om deveni un semn de întrebare. Profitai de această paranteză şi începui povestea colorată
cu detalii, pentru a-1 distra şi ca să-i menţin atenţia trează . . S ' Sfîrşind, urmă după o mică ezitare
întrebarea cu care mă obişnuiseră şi precedenţii „pacienţii": „Care e Japonia mea? - „Baptiştii" i-am
răspuns prompt. înaltul prelat opuse puţină rezistenţă, ca şi toţi ceialalţi, dar observai că-1 pusesem pe
gînduri. întîlnindu-1 mai tîrziu, mi s-a plîns, afurisindu-mi povestea. îmi spuse că în inspecţiile sale
canonice, oridecîte ori deschidea în predicile sale fulminante focul împotriva sectelor, îi venea în minte
„Japonia" - alarma, care îi clătina pornirea lui, aproape dezarmîndu-1. Ori, mi se povestea, că această por-
nire fusese pînă atunci atît de pătimaşă, încît înaltul cleric, numai la auzul cuvîntului „baptist" rîcnea în
faţa altarului, dădea din mîini şi din picioare. Nu mai vorbesc de rezultatul acestor ieşiri pătimaşe care nu
aveau nimic din blîndeţea învăţătorului: o creştere vertiginoasă a numărului baptiştilor şi al adventiştilor,
tocmai în dioceza lui, unde s-a atins recordul pe ţară, aproape jumătate din populaţia acelei regiuni-
Nenumăratele lui pamflete în materie au eternizat această patimă a lui. Omul era obsedat de o idee, care 1-
a robit, făcîndu-i păstorirea amarnică, fiindcă cu cît înjura mai mult, numărul sectanţilor creştea. A fost un
cerc vicios, în care s-a lăsat prins un om de constituţie sanguină şi din care nu 1-a salvat decît moartea
prematură, puţin după povestea cu
Pagina 190
japonia. Dacă i-aş fi povestit-o mai de mult, poate îşi lungea
zilele..^
Ura, duşmănia sentimentală şi înfocată, nenumăratele acţiuni de ponegrire şi toate uneltirile posibile
dezlănţuite împotriva baptiştilor de Grigorie Comşa, episcopul Aradului, l-au du$ la trista stare descrisă de
Dr. Petru Groza, şi au produs mai bine de un deceniu de suferinţe si martiriu pentru credincioşi baptişti.
FIŞIER BIBLIOGRAFIC
1) Vidi articolul său „Consolidarea statului si baptiştii" publ. Foaia Diecezană din Caransebeş, nr.34 din 20 Aug. 1923, stil vechi
p. 1,2. 2) Articolul „în jurul alegerii episcopului de Arad. Lupta dintre guvern şi candidatul Mitropoliei Ardealului, care era
arhimandritul Scriban," de C.V.L. publicat în ziarul Adevărul din 19 Febr. 1926. 3) în anul 1926 statistica arată un spor de 3018
suflete. 4) Adresa nr.1866 din 1926 a Episc. Ort. Rom. a Aradului către Min. Cultelor. 5) Adresa nr.22095 din 19 Mai 1926 a
Min. Cult. către epis. Gr. Comşa, semnată pt. ministru de Dir. Zenovie Pâclişanu şi pt. Dir. Gen. de A Popescu. 6) Adr. 43023
dinl2 Oct. 1926 a Min. Cult. către epis. Gr. Comşa, semnată tot de Zenovie Pâclişanu şi A Popescu. 7) Adr. nr.4413 din 24 Febr.
1927 a Episc. Ort. a Aradului către Pref. Jud. Arad, semnată de Grigorie episcop. O circ. tot cu nr. 4413 din Io Febr. 1927 a fost
trimisă şi preoţilor cu o redactare mai amplă şi cu explicaţii de amănunt. 8) Ord. 213 confidenţial din 5 Martie 1927 a Prefecturii
Arad semnată de prefect Boneu şi şef de serv. Petruţiu. 9) Ioan Ungurean, Cuvinte de încurajare pentru fraţi, înFarul Mânt. nr.18
din Oct. 1927, P-3. 10) V. Goldiş a crescut în comuna Seleuş judeţul Arad unde erau foarte mulţi credincioşi baptişti, şi el însuşi a
fost adesea la această biserică în copilăria lui- 11) Ioan Ungurean, art. citat, col.l. 12) Ord. circ. nr. 510 confidenţial din H Mai
1927 al Pref. jud. Arad către toţi primpretorii de plasă. 13) Memoriul a fost publ. în Farul Mântuirii nr.9/927 p.5,6. 14) Memoriul
către patriarhul Miron Cristea a fost publ. în acelaş nr. de revistă p.6. 15) Vidi Enciclop. Minerva, p. *26, la numele Averescu. 16)
Vidi circ. 666 din 7 Febr. 1927 semnată de epis. Gr. Comşa către toţi preoţii din Eparhia Aradului. 17) Circ. nr. 1079 din 30 Mai
1927, ^mnată de episc. Gr. Comşa către protopopii din eparhie. 18) Circ. nr.4041/926 semnata de episc/ Gr.Comşa şi circ. nr. 310
din 20 Oct. 1926 a protop. din Siria semnată de protopop Lucuţa. 19) Ord. Prefecturii Arad nr.l 1970/926 şi ord. ^rc. al preturii
plasei Spineni nr.415 din 23 Iunie 1926, avînd anexă adresa episc
Pagina 191
Arad din 12 Mai 1926 semnată de episc. Comşa. 20) Ord. circ. nr.693 din 20 Aug.926, în acea circulară se enumera toate ordinele
Prefecturii Arad referitoare la baptişti: nr.18161/923, nr.8398/924, nr.8194/925, nr.4274/925. 21) Circ. nr. 2215 din 2 Mai 927
Prefect. Arad a trimis-o ca anexă a ord. său circular către preturi, iar aceştia către notariate. Vidi ord, circ, al preturii plasei
Spineni nr.392 din 31 Mai 1927 semnată de pretor Feier. 22) Tipărită în Arad la 10 Martie 1927. 23) Dr. Gr. Comşa, Baptismul în
România p.33. 24) Idem, ibidem p.72,
25) Gr, Comşa, Lupta baptiştilor împotriva preofimii române, Arad, 1927 p/5. 26) In ord. circ. nr.666 din 7 Febr.1927, episcopul
se bucură că predicatorii pot fi pedepsiţi pe baza paragr. 53 din legea LIII din 1868 făcută de guvernanţii maghiari. 27) Adr. nr.
2464 din 1 Nov. 1926 a Episc. Arad către Min. Cult, intrată la Min. la nr. 49205/926. 28) Adr. nr. 49205/926 semnată pt. ministru
de Zenovie Pâclişanu şi pt. dir.gen. de A. Popescu. 29 )Circ. nr.2281 din 27 Aug. 1926 semnată de episcop Comşa. 30) Adr.
nr.509 din 20 Mai 1926 a Episcopiei semnată de Epis. Comşa. 31) Circ. nr.4256 din 6 Oct.1926 semnată de episc. Comşa. 32) H.
Trandafir, Convorbire cu episcopul Aradului Dr. Gr. Comşa, în Universul din 24 Apr. 1927. 33) Gr. Comşa, Baptismul în
România p. 9. 34) Idem, ibidem p.13.14. 35) Idem, ibidem p. 15. 36) Bis. noastră... p.152. 37) Gr. Comşa,Lupta baptiştilor...
p.15. 38) Gr. Comşa, Baptismului România p.16,17. 39) Idem, ibidem p.18. Şi de asemenea broşura Cenuşa de pe capul
baptiştilor p. 5-7. 40) Bis. noastră... p.148,9. 41) Gr. Comşa, Primejdia sectară şi esenţa propagandei baptiste, în Universul din
27 Mai 1929; cf. în Biserica şi Şcoala din Arad din 2 Iunie 1929. Răspunsul în Farul Mântuirii nr.12-13 din Iunie 1929 p.3,4. 42)
Bis. noastră... p. 155. 43) Broşura Icoane din viaţa de făţărnicie a baptiştilor. Vidi şi ziarul Cuvîntul Ardealului din 29 Martie
1927. 44) Ioan Ungurean, O lămurire, publ. în Farul Mântuirii nr. 11/927 p.6,7. 45) Gr. Comşa, Bap-tismulînRomânia p.71,72.
46) Ord. 4171/A.1929 a Minist. de Interne, Dir. Administraţiei Generale, Contencios către toţi prefecţii de judeţ. 47) I. Ungurean,
Ministerul de Interne prigoneşte un cult recunoscut, în Farul Mântuirii nr. 16-18 din Sept. 1929 p.12. 48) în povestea sa, Dr.
Petru Groza relata faptul cum un student din Budapesta, foarte inteligent, îşi pierdea controlul raţional ori de cîte ori auzea
rostindu-se simplul cuvînt de Japonia şi devenea violent, un ieşit din minţi. 49) Dr. Petru Groza, în umbra celulei, Buc. 1945
p.238-239.
Pagina 192
Congresul din 24 Oct. 1948 la Buteni

Luarea jurămîntului ia militari


lrei
generaţii: >ima,
ş Valenti
in

Botez în Mureş la Arad


Pagina 193

Poporul este afară în ploaie. ,


Innw p ,, D , .....
loa
n Popa, V. Berbecar şi alfu la Talpoş
O altă biserică în Bihor
O bis. baptistă

loan hrănea
Pagina 194
Biserica din Feteşti-Ialomifa
Capitolul XII
LUCRAREA DESFĂŞURATĂ ÎN MUNTENIA, OLTENIA ŞI
DOBROGEA
După anul 1919, prin unirea tuturor românilor în acelaşi stat, lucrarea evanghelistică şi misionară din
Vechiul Regat s-a înviorat prin fluxul de muncitori ardeleni de credinţă baptistă veniţi la Bucureşti la
diferite lucrări, care au îngroşat numărul membrilor bisericii existente şi apoi au întemeiat şi alte biserici.
Din Bucureşti au plecat după aceea mulţi credincioşi baptişti şi s-au mutat prin alte oraşe, unde de
asemenea au întemeiat biserici baptiste.
A fost o împletire de situaţii materiale şi spirituale. Credincioşii baptişti din Transilvania şi Crişana, aflaţi
fără mijloace de trai, au venit la Bucureşti cu interesul material de a-şi găsi de lucru, şi au adus cu ei
credinţa baptistă şi zestrea lor spirituală. Biserica din Bucureşti s-a dublat ca număr, apoi s-a triplat, prin
încorporarea tuturor acestor credincioşi mutaţi acolo. Cei mai mulţi au fost din Bihor şi părţile Clujului.
Există o strînsă legătură între aceste transplantări de credincioşi Şi creşterea lucrării baptiste în special în
Bucureşti. Datorită, în mare Parte acestor nou veniţi în majoritatea lor de la sate, s-au format celelalte
biserici baptiste din Bucureşti.
Chiar în Dobrogea, în Constanţa, după ce s-a format Biserica baptistă, cîteva familii au venit din alte părţi
şi au întărit-o. Creşterea
Pagina 195
rapidă cu un număr însemnat de membrii se datoreşte tot unor asemenea mutări de credincioşi din
Transilvania şi din sudul Basarabiei. Deci, situaţii sociale şi economice au cauzat şi creat situaţii
religioase. în foarte multe locuri din aceste părţi au fost întemeiate biserici prin această metodă a
infiltraţiei indirecte. Cu influenţa şi amplitudinea lor evanghelistică, credincioşii nou aşezaţi, au reuşit în
toate aceste locuri să atragă pe alţii, să le insufle crezul şi învăţătura lor şi să-i adauge în scurtă vreme la
numărul credincioşilor baptişti.
în toată perioada de timp din 1919 -1944, în aceste părţi, credincioşii baptişti au îndurat aceleaşi situaţii şi
acelaşi tratament, doar cu deosebirea, că fiind mai puţini baptişti, nu exista nici o opoziţie aşa organizată
împotriva lor, care să întărîte autorităţile în a lua măsuri şi a aplica restricţii/1^
LUCRAREA BISERICII GERMANE
Biserica baptistă germană de pe str. Popa Rusu 28, imediat după război a rămas fără păstor, căci Beniamin
Schlipf a plecat în America, într-o vreme crucială, cînd existau mari posibilităţi de lucru între germani,
biserica era fără păstor. Dar după un timp de secetă, biserica şi-a primit un păstor ce fusese trimis de
baptiştii din Germania pentru bisericile din Dobrogea, unde a şi lucrat un timp, pe Johann Fleischer. El a
păstorit biserica pînă în 1944, cînd s-a întors în Germania. Sub pas-toratul lui Johann Fleischer, biserica s-
a menţinut ca număr şi a crescut mult în cunoştinţele biblice, deoarece el ţinea studii biblice pe diferite
teme. Un asemenea studiu al său a fost tradus de C. Adorian şi tipărit în româneşte cu titlul „Abecedarul
Creştin," servind ca model multor predicatori. Corul bisericii şi-a continuat activitatea tot timpul, fiind
bine cunoscut de colonia germană din Bucureşti. Cînd Casa Diaconeselor Lutherane şi-a sărbătorit
aniversarea, şi a participat şi regina Măria cu suita ei şi ambasadorul german, corul bisericii baptiste
germane a cîntat la serviciul divin ocazional, şi la final regina Măria s-a întreţinut cu coriştii şi le-a
împărtăşit frumoasa sa impresie/ ^ Unul dintre predicatorii acestei biserici, Carol Strobel, a lucrat mult
printre români, cu frumoase rezultate, căci pe lîngă lucrarea de la amvon, el activa şi cu muzica, instruind
coruri şi învăţînd pe tineri la harmoniu. La anumite ocazii mari, Johann Fleischer era învitat să predice sau
să ţină conferinţe religioase. Biserica germană avea strînse relaţii şi o continuă corespondenţă cu Uniunea
Baptistă din Germania, de unde primea reviste, literatură, precum şi Biblii şi cărţi de cîntări. Tot ea
călăuzea, fiind biserica din Capitală, pe celelalte biserici germane din ţară. în toată această perioadă
istorică, biserica şi-a menţinut nivelul spiritual şi numărul statistic.
Pagina 196
AVÎNTUL BISERICII ROMÂNE
Anul 1919 găseşte biserica baptistă română din Bucureşti cu casa de rugăciune în strada Birjarii Vechi nr.
31. Numărul membrilor bisericii fiind în continuă creştere, s-a plănuit construirea unui palat al
Evangheliei, în care să fie un auditoriu cu peste 2500 locuri/ ' Dar în anul 1923, planul a fost abandonat,
iar cînd clădirea Seminarului a fost terminată, o parte mai mare a membrilor bisericii, cu păstorul C.
Adorian s-au mutat cu biserica la 24 Ianuarie 1924 pe Strada Berzei 29, în capela Seminarului, ce
cuprindea întreg etajul I al clădirii. Aici, fiind un loc mai central şi foarte uşor de găsit, lucrarea bisericii s-
a dezvoltat şi a progresat mult, sala fiind arhiplină în fiecare Duminică. Botezurile erau destul de dese.
Corul era compus din tineri în majoritate şi avea o activitate intensă.
Cealaltă parte mai mică a membrilor a rămas în vechea casă de rugăciune de pe Strada Birjarii Vechi, cu
diaconul Ioan Branea, ca responsabil, dar păstorită tot de C. Adorian. Din raportul lui Ioan Branea citit la
conferinţa Cercului Vechiul Regat ţinută la Bucureşti în 3 Dec. 1924, aflăm că această biserică avea la
acea dată 65 de membrii/4^ Activitatea acestei biserici filiale a dăinuit numai trei ani, căci în 1927, cele
două biserici s-au reunit în casa de rugăciune din Capela Seminarului pe Strada Berzei 29/5^
Fiindcă numărul membrilor a depăşit capacitatea Capelei Seminarului, precum şi datorită altor motive care
pledau ca biserica să se mute într-o altă încăpere mai mare, la data de 23 Iulie 1929, biserica s-a mutat
într-un local amenajat şi închiriat de pe Str. Gh. Şincai nr. 28. Bine amenajată, cu un baptistier improvizat,
noua sală oferea bune condiţii de dezvoltare. Tineretul şi-a mărit avîntul, corului mixt i s-a adăugat corul
femeiesc. Societatea tineretului, numită „Psalmistul," a predat cîteva piese biblice cu mult succes, dintre
care cea mai neuitată a rămas „Daniel în groapa leilor," cu costumaţie de epocă şi cu textul potrivit celui
din Biblie. Printre membrii bisericii erau şi tineri bine pregătiţi, care au contribuit mult în administrarea şi
gospodărirea bisericii. Avînd fonduri adunate, biserica a hotărît să-şi cumpere un local propriu. După
oarecari căutări au aflat un garaj de automobile pe Bulevardul Basarab Nr. 56. Prezentînd bune
perspective pentru amenajarea unui frumos auditoriu de biserică, l-au cumpărat, şi la 23 Aprilie 1932,
biserica s-a mutat în propriul ei imobil. Un timp, biserica s-a întrunit chiar sub schelele de reparaţie şi
transformare.
în acelaşi an a mai fost chemat la pastorat tînărul profesor de Teologie Lucaşa L. Sezonov, proaspăt întors
de la Seminarul Teologic Baptist din Louisville, America. Acum biserica avînd doi vrednici
Pagina 197
păstori a luat imediat un nou avînt. S-a organizat, pe lîngă coruri şi o fanfară de instrumente de suflat
dirijată de Ioan Ţărău, dar care nii a durat prea mult; apoi orchestra de instrumente cu coarde dirijată de
Titi Adorian, care împreună cu corul a executat mai multe oratorii. Cel mai important şi primul a
tosxjeşireapoporului Israel din Egipt." Marea sală a bisericii devenise neîncăpătoare. Serviciile divine de
Duminica după amiază erau adevărate manifestări ale creştinismului noutes-tamental. în 1939 Lucaşa
Sezonov a plecat din nou în America, iar locul său la pastorat a fost luat de un alt profesor de Teologie
Petre G. Truţa şi el abia întors tot de la acelaşi Seminar din America. Petre Truţa a deţinut pastoratul pînă
în Decembrie 1940, cînd a plecat şi el tot în America/ ' După aceasta, prin plecarea şi a lui Petre Truţa, din
nou biserica a rămas numai cu păstorul Constantin Adorian. în tot timpul, biserica â fost un exemplu pe
care l-au urmat multe biserici din ţară. Dirijori de cor, care s-au succedat în biserică au fost Jean Staneschi,
C. Suciu, I. Ţărău şi Titi Adorian. Diacon în toţi aceşti ani a fost I. Nicoles-cu, care conducea şi catecheza
cu prietenii pentru botez. în acest fel, biserica a ajuns una din cele mai mari biserici baptiste din România.
FORMAREA ALTOR BISERICI BAPTISTE ÎN BUCUREŞTI
Distanţele mari şi lipsa unui auditoriu mare, care să-i poată cuprinde pe toţi cei convertiţi şi pe cei mutaţi,
şi care să le ofere condiţii de comoditate, au creat necesitatea înfiinţării altor biserici baptiste, în afara
aceleia de pe Str. Berzei 29, mutată pe Str. Şincai 28 şi în cele din urmă pe Bul. Basarab 56.
1. BISERICA DIN FERENTARI. în anul 1924, Nicolae Sava, un membru al bisericii baptiste române, a
cumpărat împreună cu soacra sa, Paraschiva Sandu, două locuri de casă în cîmpul Ferentari. Acolo au
construit o baracă de lemn, pe care au lipit-o cu pămînt, unde s-au mutat cu familia. Aceasta a fost prima
casă din Ferentari. încă nu erau trasate nici străzile. După Nicolae Sava şi-au mai cumpărat locuri de case,
care erau destul de ieftine, şi Ioan Branea, Onuţ, C. Adorian, Rozalia Manole, etc, toţi membrii din
biserica baptistă. în anul 1926 erau zidite o muţime de case în Ferentari. Acolo Nicolae Sava începuse să
ţină o şcoală duminicală cu copiii credincioşilor din cartier. Cu fiecare săptămînă numărul copiilor creştea
pînă a ajuns la 45. De acum i-au împărţit pe clase, la început în trei, si au venit să-1 ajute pe Nicolae Sava,
alţi doi tineri, Constantin Popescu şi Victor Gohrung/7)
în acelaşi an, la 22 August 1926, la un botez ţinut în biserica ce
Pagina 198
se afla pe Str. Berzei 29, s-au botezat şi cîteva suflete convertite din Ferentari. Printre aceste persoane au
fost Gheorghe şi Stela Stan. Cum distanţa pînă la capela Seminarului era prea mare şi nu existau nici mij-
loacele de locomoţie/8^ Miercurea şi Sîmbăta seara cei cîţiva credincioşi ce domiciliau în Ferentari au
început să se adune prin case pe rînd la familii, la Onuţ, Stan, Branea, Popescu, şi numai Duminica par-
ticipau la serviciile divine ale bisericii de pe Str. Berzei 29. Iar cînd a venit iarna şi pe timp de furtună,
ajungerea la biserică era foarte greoaie, de asemenea ei se adunau acolo chiar şi Duminica. în anul 1927,
iarna, de comun acord, credincioşii ce locuiau în acea parte a oraşului s-au constituit biserică şi familia
Onuţ a dat o cameră pentru adunare/9^ în scurtă vreme, numărul membrilor acestei noi biserici a crescut,
cartierul Ferentari luînd o dezvoltare rapidă prin construirea de case mici, individuale şi ieftine, fapt care a
atras acolo tot mai multe familii de credincioşi. Cei ce s-au mutat acolo s-au ataşat acestei biserici. în
special oamenii mai simpli şi acei nou veniţi de la ţară, spre a lucra cu ziua în Bucureşti, se simţeau mai
bine aici, fiindcă în biserica de pe Str. Berzei 29 era un mediu mai orăşenesc, mai urbanizat/10) pe cînd în
Ferentari se păstra un simplism favorabil pentru ei. în 1930, Carol Strobel, de la biserica germană, care
conducea serviciile divine ale bisericii din Ferentari, aflată acum într-o sală de pe Str. Filip Telegescu Nr.
58 în casa lui C. Adorian, a donat un loc de casă, pe care-1 avea şi el cumpărat acolo. Scopul acestei
donaţii a fost ca pe acest loc să se construiască o casă de rugăciune pentru Parcul Ferentari. Printre
donatorii mai însemnaţi au fost soţii Moiş Vasile şi Şarlota, comercianţi. Astfel, în toamna anului 1932,
biserica s-a mutat în noua şi propria sa clădire, o casă de rugăciune. în 14 Dec. 1930 a fost ordinat de către
C. Adorian şi Johann Fleischer, ca păstor al acestei biserici tînărul Victor Gohrung, şi tot în acest an s-a
înfiinţat în biserică, de către Carol Strobel, un cor mixt/11)
Anul 1932 a fost un an bogat în roade. Numai în prima jumătate a anului s-au adăugat la biserică 43 de
suflete/12) Şi an de an, biserica a crescut la număr şi a început să facă misiune în jur. Cu forme legale, prin
Tribunal, ei s-au constituit în Comunitate, ca persoană juridică de drept privat, sub denumirea
„Comunitatea Baptistă Română Nr. 2 din Bucureşti '^
La 1 Oct. 1933 biserica şi-a fondat o revistă lunară cu titlul „Vestitorul Creştin," avînd redacţia pe Str.
Păunasul Codrilor nr. 79, iar girant responsabil fiind Livi'u Munteanu/14) în primul număr, se dă
următoarea explicaţie: „Comunitatea noastră dezvoltîndu-se din ce în ** mai mult, s-a simţit nevoia
scoaterii acestei reviste, pentru menţinerea legăturilor de frăţietate, pentru a-i feri de înrîurirea păgubitoare
Pagina 199
a curentelor lumeşti şi pentru a pune la mîna tuturor, care lucrează în diferite ramuri de activitate în
biserici, materialul necesar. Lucrarea este grea şi plină de răspundere, nu sîntem subvenţionaţi de nimeni
şi cu toate acestea, revista este dată în cost, nevrănd să facem din revistă un mijloc de cîştig, mulţumindu-
ne cu răsplata ce o avem, slujind adevărului şi cauzei sfinte a împărăţiei lui Dumnezeu."^15-1 Revista a
apărut şi în anul 1934.
2. BISERICA DIN COLENTINA. Un alt cartier îndepărtat a fost Colentina. Aici lucrarea a început în
iarna anului 1928, cu un grup de muncitori baptişti de prin Negrileşti, Giurgeşti din judeţul Someş, în
frunte cu Zadic, veniţi aici la lucru, care au început să se adune sporadic în cartierul Colentina, în casa
soţilor Petre şi Oria Tincu, în curtea cărora locuiau mai mulţi credincioşi/16^ în serile fixate pentru
strîngerea la rugăciune, se adunau 10-12 credincioşi. Din 1930, aceste întruniri au devenit săptămînale. De
la ele s-a ajuns ca o necesitate pentru cei din părţile locului, la hotărîrea de a se înfiinţa în acea parte a
oraşului o biserică, grupul credincioşilor crescînd la aproape 30 persoane. Astfel, în anul 1931 s-a
constituit biserica baptistă Colentina/17^ S-a închiriat o sală pe Şoseaua Colentina nr. 139. Printre membrii
fondatori au fost: soţii Măcicăşan, soţii Tincu Petre, soţii Tucureanu, soţii Niculescu Gh., soţii Drăghescu
Haralambie, Barbu Agaşia, Milic Victoria, Butescu Alexandru. în ziua de 26 Mai 1932 Ioan Branea a fost
ordinat ca păstor al bisericii Colentina. Deşi Ioan Branea a fost ordinat încă în 26 Dec. 1913 de către
Todor Sida şiGheorghe Slev, totuşi, acum ca păstor a fost ordinat din nou de către o comisie compusă din
C. Adorian, Johann Fleischer şi C. Strobel în biserica din Parcul Ferentari/18^ După apariţia unei decizii
ministeriale/19-1 din cauza formalităţilor cerute, biserica din Colentina s-a afiliat la Comunitatea Baptistă
nr.2 din Ferentari/20^ în 1933 s-a mutat cu casa de rugăciune în str. Sinaia nr. 4 şi în 17 Sept. 1933 a avut
inaugurarea noului local, în toată perioada de timp, pînă la închiderea bisericilor baptiste din 1943,
biserica din Colentina a fost păstorită de Ioan Branea, şi în cea mai mare parte a acestei perioade a fost
ajutat de Marin Voiculescu. Deşi lucrarea nu a făcut paşi mari în înaintare, a avut touşi un oarecare
progres atît numeric cît şi spiritual. Mulţi predicatori din Bucureşti şi din provincie, aflaţi în trecere prin
capitală au servit la amvon şi astfel au ajutat la creşterea bisericii.
3. BISERICA DE PE APELE MINERALE. Ea a început prin orele de rugăciune ale familiilor Ioan
Staneschi şi Costică Suciu, în casa lui Ioan Staneschi din str. Apele Minerale nr.42, ţinute din 1929 în mod
Pagina 200
sporadic peste săptămînă. De aici, cu timpul s-a născut dorinţa, ca la orele de rugăciune să participe mai
mulţi şi l-au Invitat în 1930 şi pe Ioan Broscăţanu, care locuia şi el pe aproape. în acel an, spre toamnă au
hotărît să înceapă în mod regulat servicii divine şi Duminica în atelierul de cizmărie, care era destul de
mare, al lui Ioan Staneschi. Astfel, după acea hotărîre, au început să se adune cam 15 persoane. La început
au lucrat C. Suciu şi Ioan Broscăţanu, apoi a fost învitat Ilisei din biserica de pe Şincai, dar care n-a lucrat
decît cîteva Duminici. Şcoala Duminicală a fost ţinută de Cheresan. Cum Costică Suciu a fost absorbit de
corul din biserica de pe Şincai, I. Broscăţanu căuta un om care să lucreze în noua biserică. După cîteva
luni 1-a întîlnit în casa lui Pavel Aldea pe Gheorghe Pop, venit din părţile Ardealului, de la Giurgeşti, şi 1-
a învitat să vină acolo şi să lucreze/21^ El a venit şi a început să lucreze, a reorganizat biserica, şi în 1933 a
afiliat-o tot la Comunitatea nr. 2 Ferentari/ ' Biserica a crescut an de an. în 12 Nov. 1933 s-a mutat într-o
nouă sală, de la etaj, mai spaţioasă/23^ în Duminica de 9 Mai 1937, cînd biserica avea peste o sută de
membrii, survenind un litigiu pentru plata apei, între Gh. Pop, păstorul bisericii, şi Ioan Staneschi,
proprietarul casei, biserica s-a mutat şi s-a unit cu biserica din Ferentari. La cîteva Duminici, după aceasta,
Grigorie Tăcălău şi I. Marian, sub egida Comunităţii nr. 3 din Griviţa, au închiriat sala de pe str. Apele
Minerale 42 şi au deschis din nou biserica, cu unii membrii care au revenit de la Ferentari. în 24 Ianuarie
1938, Gr. Tăcălău a fost ordinat ca păstor al bisericii/24^ în Oct. 1939 s-a întors din Ferentari şi Ioan
Broscăţanu cu alţi membrii plecaţi. Biserica a crescut ca număr şi a avut un cor frumos, iar în lucrare au
colaborat cei doi predicatori: Gr. Tăcălău şi I. Broscăţanu. în Martie 1940, Gr. Tăcălău, care era şi
secretarul Comunităţii nr. 3 Griviţa, a ridicat problema că el e numit păstor de Comunitate şi a dizolvat
comitetul. Intervenind conducerea Uniunii, care văzînd starea lucrurilor, au aprobat divizarea bisericii.
Astfel, o parte a bisericii şi-a închiriat un local în apropiere pe str. Locot. Foişoreanu nr. 40 şi cei 50
membrii s-au constituit într-o nouă biserică, cu I. Broscăţanu păstor, şi au înaugurat-o la 9 Iunie 1940.
Ambele lucrări au continuat în biserici separate, fiecare cu un cor mixt/25) pînă la începutul anului 1941,
cînd în urma unei înţelegeri dintre Gr. Tăcălău şi I. Broscăţanu, cele două grupări s-au reunit. La începutul
anului 1942, pentru împrospătarea stării a fost adus ca predicator Vasile Gaşpar, şi el a păstorit biserica
pînă la închiderea bisericilor prin decretul antonescian. După închidere, întreg mobilierul a fost dus şi
depozitat la I. Broscăţanu, spre păstrare, în aşteptarea reprimirii libertăţilor. Sala fiind numai închiriată a
trebuit să fie eliberată.
Pagina 201
inat la 12 Iu:. Broscăţeanu, Alex. Varga, cu familiile lor, lancules-tohrung/27) agu, Ana Mîndruţ, Yanea
Hincenco, Toma Străiţă, şi lt local şi să sl937, biserica a crescut cu 15 membrii, nou convertiţi, Jex.
Costesc două botezuri, oficiate în biserica de pe Bdul Basarab menajat în ca acelaşi an au construit un
baptistier în biserică, inţă bisericească a fost ajutată, mai ales Şcoala Duminicală, de laugurarea şi de
elevele de la Şcoala de fete. în 1938 a fost înfiinţat redicatorii Ch. Tişlăr, venit din Micălaca, jud. Arad.
Acesta, după dembrii de ttorcîndu-se în comuna sa natală, a cedat conducerea licolae Rău, tru Sfat, venit
tot din Micălaca/ ) Biserica şi-a con-ulrina, Ana a sub pastoratul lui Ioan Topa pînă la închiderea Iţii/30) în
art3 de regimul antonescian. In tot timpul, după 1933 u care s-au ţib Comunitatea Baptistă nr. 2 din
Ferentari/32) 6. De aceea
.ucrarea bisdCA GRIVIŢA. Imediat după mutarea bisericii în ătre seminarăr mic de membrii au rămas mai
departe, ca o adunare n cor mixt danolescu, şi au continuat ca biserică afiliată la Com-n scurt timpin
Ferentari/33) La întoarcerea sa din Elveţia, C. orului lui Dmstruit în curtea casei sale o sală pentru casă de
inuat activit Iulie 1935, a reluat pastoratul bisericii din cartierul 'isericilor în tr. Arad nr. 35, cu acel număr
de membrii, care s-au iserica a fosl
5. BIS]
jiuleşti, un n n casa lui C. mitatea nr. «fanolescu a ugăciune şi
a declarat că „C. Manolescu după faptele şi procedeele sale este străin de doctrinele şi principiile baptiste,
cu privire la organizarea bisericească, şi prin urmare este considerat ca unul, care nu mai face parte din
cultul baptist." Pe această cale, comitetul Uniunii învită Comunitatea nr. 3 din Bucureşti şi bisericile
afiliate „să-şi aleagă un alt predicator şi preşedinte, dacă doresc să mai fie considerate ca organizaţii
bisericeşti baptiste."^40) în urma acestei situaţii, C. Manolescu a promis îndreptarea şi a fost menţinut în
continuare în cadrul cultului. Biserica în activitatea ei şi-a înfiinţat mai multe filiale şi a căutat să întreţină
un spirit misionar activ.
6. BISERICA DIN ANDRONACHE. Un nucleu de credincioşi baptişti, care domiciliau în cartierul
Andronache, se adunau neoficial şi sporadic pe str. Zamfira Marcu nr. 27, la ore de rugăciune şi cercetare
biblică. Aceste întruniri de părtăşie frăţească au dus la hotărîrea de a se constitui ca biserică. Ei au
închiriat o încăpere pe str. General Eremia Grigorescu 24 şi la 15 August 1936 şi-au inaugurat începutul
ca biserică. Ei s-au afiliat la Comunitatea nr. 3 Griviţa şi 1-a avut pres-biter pe Nicolae Iancu. Printre
membrii fondatori au fost: Emil Drăghescu cu soţia Măria, Haralambie Drăghescu cu soţia Măria, Alex.
Ocluşnic cu soţia Paraschiva, Măria Florician, Nifon Răboi cu soţia
Pagina 203
Măria, etc. Primul convertit şi botezat în 1937 a fost I. Chicidianu cu soţia şi două fete. în anul 1938,
biserica s-a mutat cu casa de rugăciune pe str. Regina Măria 57^41^ în acelaşi an în locul lui Nicolae Iancu
a început să facă vizite şi să evanghelizeze I. Săndulescu/42^ Tot în acel an, biserica a trecut ca filială a
Comunităţii nr. 1 de pe Bdul Basarab 56, iar cina Domnului o dădea I. Branea de la biserica Colentina.
Din 1939 biserica a fost păstorită de Ioan Ordeanu. Cu membrii mai tineri s-a format un cor pînă la 20
persoane dirijat de Haralambie Drăghes-cu. în 1940 biserica avea 35 persoane ca membrii şi a dăinuit pană
la închiderea bisericilor din 1943.
7. BISERICA MAGHIARĂ. în primăvara anului 1931, un grup de credincioşi baptişti maghiari veniţi din
Transilvania, s-au constituit ca biserică maghiară/43^ Ei l-au ales ca păstor în 1935 pe Bokor Barnaba, care
studia la Seminar. După alegere, Bokor Barnaba a fost ordinat în pastorat în luna Aprilie 1936 de o
comisie compusă din Lakatus Ludovic, Josef Laslo şi Lucaşa Sezonov. Imediat, în Mai 1936 au şi avut un
botez, pe care l-au ţinut în biserica Griviţa. Biserica îşi avea casa de rugăciune într-o sală de pe str. Tunari.
în 1937, Bokor Barnaba a plecat păstor la Cluj, iar în locul lui biserica 1-a ales pe Nagy Nagy Ştefan, care
a păstorit-o pînă la începutul războiului din 1941. Biserica a dăinuit pînă la închiderea tuturor bisericilor.
Cum în Bucureşti erau foarte mulţi maghiari fie flotanţi fie stabiliţi, biserica avea un foarte bun cîmp de
lucru şi a cîştigat pe mulţi la credinţă, care apoi, după un timp, au plecat din Bucureşti spre plaiurile
natale. Fiind în capitală, biserica a fost vizitată şi s-a bucurat să asculte pe mulţi predicatori maghiari
însemnaţi: Carol Molnar, Dr. Culman, Dr. Biro, Deneş Francisc, Kelemen Samuel, Vereş Efraim, Ilonka
Mihaly şi Ilonka Ştefan, etc. Serviciile divine se făceau în limba maghiară şi se cultiva mult cîntul şi
muzica religioasă. în permanenţă, biserica avea studii biblice şi Duminical avea programe ale tineretului şi
se ţineau dese agape frăţeşti.
8. BISERICA DE PE STRADA AUREL BOŢEA. Predicatorul Gh. Pop, cu grupul de credincioşi ieşiţi şi
plecaţi din Apele Minerale, în 1937 şi care s-au încorporat în biserica din Ferentari, plănuiseră acolo, ca în
comun, cu toţii, să facă în Ferentari, în grădina bisericii o nouă clădire mai mare, fiindcă nu mai încăpeau
în vechea clădire, şi au şi început temeliile de beton. în timp ce se făcea temelia, unii din membrii veniţi cu
Gh. Pop au obiectat că e prea departe şi vor cheltui prea mult atît la construire cît şi la tramvai, şi ar fi mult
mai bine să caute o sală în partea oraşului dinspre Dristor, fiind mai aproape pentru
Pagina 204
ei. Astfel, au abandonat planul unei noi construcţii şi Gh. Pop cu grupul ce l-a urmat au plecat din Ferentari
şi a găsit o sală pe str. Locot. păulescu, o construcţie, un fost grajd, care prin amenajare ar fi creat o sală
mare şi încăpătoare. Cînd se lucra la amenajarea construcţiei, preotul din cartier, aflînd de intenţia
deschiderii unei biserici baptiste acolo, a făcut totul ca să zădărnicească întreg planul. Pentru amenajarea
imobilului s-a cheltuit suma de 95,000 lei şi nu au putut tine decît o singură oră de rugăciune acolo. După
aceasta, Gh. Pop a închiriat o sală pe str. Aurel Boţea 16 şi a deschis acolo o nouă biserică în 1938.^44^ Iar
spre a nu fi dependent de alţii s-a constituit în „Comunitatea Baptistă nr. 4 Bucureşti." Biserica în
lucrarea ei avea relaţii strînse în special cu biserica de pe Apele Minerale 42, de la Comunitatea nr. 3
Griviţa.*-45) încet, de la un grup de credincioşi nu prea numeros, biserica a crescut şi s-a întărit. Şi cum în
acea parte a oraşului nu era nici o altă biserică baptistă, ea i-a absorbit pe credincioşii baptişti din partea
locului. Tineretul a fost organizat într-un cor mix, instruit şi dirijat de I. Verşegan. La mulţi s-a născut
ideea, ca mai mulţi tineri să înveţe muzica şi să cînte la instrumentele cu coarde şi să înfiinţeze o or-
chestră, în acest scop a fost adus şi i s-a încredinţat lui Titi Adorian misiunea de a instrui pe tineri ca să
înfiinţeze o orchestră. Prin muncă, el a reuşit, s-a format orchestra, iar Gh. Salcău, ginerele lui Gh. Pop a
preluat dirijarea ei. Biserica a încorporat în rîndul ei pe baptiştii veniţi din părţile de nord ale
Transilvaniei, mai ales pe acei ce aveau principiul unui simplism la îmbrăcăminte. Biserica şi-a făcut
cunoscută existenţa şi a împrăştiat o bună influenţă, făcînd să fie cunoscuţi baptiştii în acea parte a
capitalei. Biserica a dăinuit şi a lucrat pînă la desfinţarea cultului baptist şi bisericile au fost toate închise
prin decretul antones-cian.
RĂSPÎNDIREA ÎN JUDEŢUL ILFOV
Din Bucureşti, credincioşii baptişti pe diverse căi şi felurite mijloace s-au răspîndit în comunele din
judeţul Ilfov. Astfel, în 1928 credinţa baptistă a pătruns în comuna Ogrezeni şi aici au fost convertite mai
multe suflete. La început s-a format un nucleu condus de I. Chiriţă/46) care a crescut şi s-a format o
frumoasă biserică. în 1930, biserica şi-a construit o casă de rugăciune, în stil de casă ţărănească aşezată
a'dînc în curte, şi în 1933 avea peste 30 membrii/47^ în acelaşi an, biserica din Ogrezeni s-a afiliat la
Comunitatea nr.2 Ferentari, care a şi preluat păstorirea ei, iar local a fost ales ca presbiter Gh. Lupu/48^
Lovită grav prin căderea fostului pioner şi presbiter I. Chiriţă, biserica a fost oprită din mersul ei, dar s-a
păstrat totuşi întreagă.
O altă biserică a luat fiinţă în 1930, în comuna Buturugeni. Aici
Pagina 205
a început să lucreze Nicolae Ursan-Boeru din Ogrezeni, iar acei convertiţi erau aduşi la Bucureşti şi
botezaţi acolo/49) în anul 1933 biserica a ajuns să aibă peste 30 membrii şi aparţinători/50) care se adunau
într-o casă închiriată, pe care au inaugurat-o la 1 Oct. 1933. în acelaşi an, si biserica din Buturugeni s-a
afiliat la Comunitatea nr.2 Ferentari/ ' Fiind comună apropiată cu Ogrezenii, bisericile au conlucrat şi s-au
vizitat reciproc, iar în amîndouă au făcut misiune bărbaţi trimişi de biserica din Ferentari.
în 1931, credinţa baptistă a pătruns în comuna Mihai Vodă şi în comuna apropiată Fălcoianca. Lucrarea a
înaintat greu şi a trecut prin multe împotriviri. în aceste două biserici noi a lucrat tot Nicolae Ursan-Boeru
din Ogrezeni. în această vreme, credinţa a ajuns şi în comuna Domneşti-Ilfov, unde la 22 Oct. 1933 s-a
inaugurat localul unei case de rugăciune, la care au luat parte un grup numeros de fraţi din Bucureşti/52^
Presbiter local al bisericii a fost ales Soare Badea din comuna Crivina/53) în acest timp, între 1933-1935 s-
au mai înfiinţat biserici în comuna Poenari-Vulpeşti, cu presbiter local Nicolae Troancă; în comuna
Tămaş, cu presbiter local N. Badea; în comuna Lucianca, cu presbiter local Gh. Dumitrache si de
asemenea staţiuni misionare în comunele Buftea şi Corbeanca/ ^ Tot în aceşti ani, prin lucrarea bisericii
din Bucureşti-Griviţa a luat fiinţă o biserică în Ciocănari.
STATISTICA DIN JUDEŢUL ILFOV
La data de 28 Dec. 1942, cînd a apărut decretul de desfiinţare sub regimul antonescian/ ' prin care s-au
închis toate bisericile baptiste în oraşul Bucureşti şi în judeţul Ilfov, se aflau în fiinţă 21 de biserici
baptiste cu 1533 membrii şi 1625 aparţinători.
ÎN BUCUREŞTI: 1. Bdul Basarab 56 avea 415 membrii; 2. Ferentari cu 212; 3. Apeie Minerale; 116, 4.
Giuleşti 68; 5. Griviţa 106; 6. Colentina 58; 7. Andronache 35; 8. Aurel Botca 118; 9. Germană 102; 10.
Maghiară 63. în total cele zece biserici aveau 1293 membrii.
ÎN JUDEŢUL ILFOV: 1. Ogrezeni avea 38 membrii; 2. Buturugeni 32; 3. Mihai Vodă 10; 4. Fălcoianca
12; 5. Domneşti 16; 6. Poenari-Vulpeşti 22; 7. Lucianca 28; 8. Tămaş 21; 9. Ciocănari 36; 10. Buftea 11;
şi 11. Corbeanca 14. în total erau în bisericile din judeţul Ilfov un număr de 240 credincioşi baptişti.
în anul 1919 în întreg judeţul Ilfov au existat numai două biserici şi anume: biserica germană cu 111
membrii^56) şi biserica română din Bucureşti cu 100 membrii/57) Deci, privită statistic, lucrarea de
răspîndire a credinţei a crescut frumos. Situaţia statistică se prezintă astfel:
v
'
Pagina 206
Anul 1919 1942

Biserici baptiste 2 21
Membrii botezaţi 211 1.533

Aceasta înseamnă că în timp de 23 ani, din 1919 la 1942, unii ani vitregi în ce priveşte libertatea s-au
înfiinţat în judeţul Ilfov alte 19 biserici şi numărul de membrii a crescut cu 1322 de suflete.
PĂTRUNDEREA ÎN JUDEŢUL TELEORMAN
Prima pătrundere cu Evanghelia, cu credinţa baptistă în judeţul Teleorman a fost în anul 18%, cînd Carol
Crijanovschi de la Craiova a fost trimis colportor de Biblii şi Testamente la Turnu Măgurele. Aici a stat
numai un an de zile, dar a fost deajuns ca să cîştige la Hristos familia lui Harambie Delianis, un grec care
avea un atelier de lucruri de aramă, şi familia lui Mihai Bulic, un ceh ce se ocupa cu comerţul. După un
an, în 1897, cînd Carol Crijanovschi s-a întors la Craiova au rămas acolo cele două familii tinere care
aveau de acum credinţa baptistă.
BISERICA DIN TURNU MĂGURELE. La 16 Oct. 1921, a plecat din Bucureşti şi s-a mutat la Turnu
Măgurele Eliza Alexandratos, preşedinta societăţii „Marta" a femeilor din biserica din Bucureşti/58' Ea a
fost plină de rîvnă sfîntă pentru alţii şi i-a închegat laolaltă pe credincioşii din cele două familii pe care le-
a găsit acolo. Astfel în 1921 s-a întemeiat la Turnu Măgurele biserica baptistă. Ea a invitat pe predicatori
din Bucureşti să vină şi să predice şi la Turnu Măgurele. Roadele s-au văzut imediat. Astfel în 3 Iunie
1923 s-a ţinut la Turnu Măgurele un botez cu 3 suflete, oficiat de Simion Voia din Bucureşti/59^ Mai aflăm
despre un alt botez cu 8 suflete ţinut de Nicolae Iancu la 23 August 1925 în apa Oltului, din Turnu
Măgurele şi din alte localităţi din Teleorman/ ) Tot în 1925 s-a ţinut al doilea botez cu 3 suflete, la 4 Oct.
de Nicolae Iancu, tot în apa Oltului/61) Printre primii convertiţi a fost şi Alexandru Teodorescu, care a
devenit apoi unul din conducătorii bisericii. în primii ani, biserica a fost vizitată de predicatorii din
Bucureşti, ca Simion Voia şi Nicolae Iancu; mai tîrziu Ioan Branea e aflat că a îndeplinit acte de cult/62)
Iar mai tîrziu a fost Marin Dumitraşcu şi alţii. Tineretul a fost organizat în societatea ..Timotei" şi cu toţi
contribuiau la propăşirea lucrării. în 26 Sept. 1926 s-a ţinut tot în apa Oltului un botez cu 6 suflete, de
Nicolae Iancu/63) Biserica a avut şi un cor dirijat de Haralambie Delianis/64) Ca păstor al bisericii au fost:
Nicolae Iancu pînă în 1930, şi, după o vacanţă de trei ani. din 1933 pînă în 1938 Ion Frîncu. El a'fost
înlocuit de Mircu
Pagina 207
Cocariu, care a fost ordinat acolo la 22 Dec. 1940 de o comisie compusa din Petru Truţa, Ioan Branea,
Marin Dumitraşcu şi D. Bojan/65)
BISERICA DIN STOBĂRĂŞTI. în comuna Stobăreşti credinţa baptistă a fost adusă de doi credincioşi
angajaţi păzitori de porci, pe moşia boierului. Ei au convertit la credinţă pe Marin Dobriţă, Ilie Matei şi
cîteva femei. Astfel în 1925 a luat fiinţă o biserică baptistă. Imediat cei doi bărbaţi au început să lucreze şi
biserica s-a afirmat în împrejurimi, dar nu a avut o creştere prea mare fiindcă greutăţile ivite şi condiţiile
sociale au fost prea dure. în anul 1931, în Duminica de 1 Martie a fost ordinat ca lucrător Ilie P. Matei, de
C. Adorian şi Ioan Branea/66) De aici din Stobăreşti, lucrarea s-a răspîndit şi în alte două comune. în 1940,
iarna, cînd Dunărea era îngheţată, biserica a fost vizitată de un grup de credincioşi baptişti din biserica
Goleanţ din Bulgaria, unde a lucrat Avram Barbu plecat de la Pecica jud. Arad/67)
BISERICA DIN BAIACI. în anul 1929, prin lucrarea lui Ilie P. Matei s-au convertit în comuna Balaci mai
multe suflete şi astfel s-a format şi acolo o biserica baptistă. Dintre acei convertiţi s-a ridicat un tînăr Ioan
Harvat, care a început să lucreze cu Evanghelia. Biserica a crescut simţitor; a avut un grup de tineri care
prin lucrarea lor au produs bucurii sfinte. Deşi terenul a fost tare, oamenii nefiind cunoscători de cuvîntul
lui Dumnezeu şi izolaţi, la o prea mare distanţă de alte biserici, totuşi biserica din Balaci şi-a făcut
lucrarea de mărturie a adevărului biblic.
BISERICA DIN ŞEGARCEA DE VALE. Din Turnu Măgurele, prin contact direct şi misiune, credinţa
baptistă a ajuns în 1927 şi în comuna Şegarcea de Vale, unde s-au convertit cîteva suflete şi au format o
biserică. Tot în vremea aceasta au luat fiinţă şi bisericile din Olteanca şi Liţa. în 1929, Simion Voia din
Bucureşti a făcut o călătorie misionară în aceste biserici/68^ împreună cu Alex. Teodorescu din Turnu
Măgurele.
BISERICA DIN FLORU. Aici, lucrarea a luat fiinţă în 1930 prin lucrarea misionară a credincioşilor de la
Stobăreşti. In primii ani, lucrarea a trecut prin greutăţi, dar a răzbit şi a cunoscut un progres simţitor. La
fel, cînd biserica din Balaci s-a format în ce priveşte misiunea, ea a ajutat la întemeierea bisericii din
Tecuci-Kalinderu în anul 1935. într-o altă comună, în Rîca, s-a mutat în anul 1937 din Bucureşti un
credincios baptist, Sebastian Mihai, care apoi prin mărturia lui şi prin lucrarea cu Evanghelia a cîştigat la
credinţă cîteva
Pagina 208
suflete şi cu ele a întemeiat o biserică baptistă. Toate aceste biserici mici şi încă nematurizate în ce
priveşte învăţătura, au avut de înfruntat lupte şi împotriviri mari, dar au repurtat biruinţe. Din Stobăreşti în
1930 Evanghelia a mai ajuns şi în comuna Bacea. Aici a fost convertit agronomul Rădulescu Smarandache
şi apoi prin el şi prin lucrarea lui au fost convertite alte cîteva suflete, tormîndu-se o biserică plină de rîvnă
sfîntă. în toate aceste locuri au misionat după 1930 Gh. Pop, Victor Gohrung, Liviu Munteanu şi alţii din
Bucureşti Ferentari.
La închiderea bisericilor baptiste, la 28 Dec. 1942, în judeţul Teleorman era următoarea situaţie statistică;
biserici cu numărul lor de membrii:
1. Turnu Măgurele cu 32 membrii; 2. Stobăreşti 28; 3. Bălăci 31; 4. Şegarcea de Vale 43; 5. Olteanca 16;
6. Liţa 12; 7. Floru 40; 8. Tecuci-Kalinderu 23; 9. Rîca 15; şi 10. Bacea 19 membrii.
în total 10 biserici cu un număr de 262 membrii.
ÎNCEPUTURILE DIN JUDEŢUL PRAHOVA
Zelul şi rîvna cu care credincioşii din Bucureşti mărturiseau credinţa lor, şi vestea Evangheliei, cu
învăţăturile noutestamentale, au contribuit mult la lăţirea credinţei baptiste, la cîştigarea altora la Hris-îos,
Mîntuitorul. Cum oamenii circulau, mergeau dintr-un loc în altul, au dus cu ei şi mărturia credinţei lor.
Din asemenea simple dar sincere mărturii s-au născut multe biserici baptiste.
BISERICA DIN VĂLENII DE MUNTE. Prima biserică baptistă în judeţul Prahova a fost acea din Vălenii
de Munte. Ea s-a născut din mărturia unui simplu soldat credincios, spusă în grabă, ca o îndrumare
binevoitoare. în vara anului 1922, în faţa prăvăliei sale de coloniale, Gh. Vulpescu, care avea soţia
botezată la adventişti de către predicatorul Mantu din Bucureşti încă din 1916, discuta foarte aprins Şi în
contradictoriu cu Dumitru Soficaru din Drajna de Jos, pe temă religioasă. Tocmai atunci a trecut pe acolo
un soldat, care auzindu-i discutînd despre credinţă s-a oprit, a intrat în vorbă cu ei şi în grabă le-a spus:
„Dacă voiţi să cunoaşteţi adevărul, mergeţi la Bucureşti, pe strada Berzei nr. 29 şi acolo veţi găsi oameni,
care vă vor explica."^ •* Ei s-au hotărît şi ambii s-au dus la Bucureşti, la adresa indicată, şi acolo l-au găsit
pe Ioan Branea, apoi pe C. Adorian; aceştia le-au explicat calea credinţei. Ei s-au convins de adevărul
Evangheliei şi au plecat spre casă cu o fermă convingere. Imediat cei doi au şi început să lucreze cu
Evanghelia. Plin de zel, Gh. Vulpescu a citit mult şi a căutat să se cultive în învăţăturile noutestamentale.
Ei au fost apoi botezaţi, adică cele două familii: Gh. Vulpescu cu soţia şi D. Soficaru cu soţia. în 1923
aflăm
Pagina 209
că Gh. Vulpescu a scris articole şi poezii dintre care unele au fost publicate/ ^ Odată organizată, biserica s-
a bucurat de progres; mulţi au venit să cerceteze adevărata cale. Astfel, în 17 Iunie 1923, s-a ţinut la
Bucureşti un botez, la care au fost botezate 8 suflete din Văleni şi Draj-na de Jos/71) Peste un an, la 13
Iulie 1924 a fost ţinut un botez chiar în Văleni cu 4 suflete, oficiat de Simion Voia din Bucureşti, ajutat de
Nicolae Iancu/ ^ Numărul membrilor crescînd, biserica şi-a închiriat o sală pentru casa de rugăciune, pe
care a inaugurat-o tot la 13 Iulie 1924/ ) Anul următor a avut şi el roade: la 19 Iulie 1925 s-a ţinut în apa
Teleajănului un botez cu 5 suflete de către Nicolae Iancu din Bucureşti/ 4) Pentru îndeplinirea actelor de
cult în biserică a fost ordinat la 1 Oct. 1925 ca păstor Gh. Vulpescu de către C. Adorian şi alţii din
Bucureşti/75^ Fiind o regiune climaterică, în timpul vacanţelor de vară, C. Adorian stătea la Văleni, şi în
acest timp ţinea studii biblice şi evanghelizări, care au influenţat mult creşterea lucrării. în 18 Iulie 1926 a
fost ţinut un botez cu 14 suflete/76^ iar în 17 Iulie 1927 s-a ţinut un alt botez cu 7 suflete/77^ Astfel,
lucrarea s-a dezvoltat şi indirect a influenţat la deschiderea de noi biserici baptiste în alte comune.
BISERICA DIN PLOEŞTI. în toamna anului 1925, credinţa baptistă a ajuns şi la Ploeşti, prin cîţiva
muncitori veniţi la lucru din Transilvania, şi care erau de credinţă baptistă. Cum ei au venit în grup de 2-3
persoane, după ce şi-au găsit de lucru, se strîngeau sporadic, seara la rugăciune, Miercurea, Sîmbăta şi
Duminica. Laolaltă, ei ţineau ore de rugăciune, Şcoala Duminicală şi uneori cîte un serviciu divin. în
Ianuarie 1926, întîlnindu-se mai mulţi, din diferite locuri din Transilvania, s-au îndemnat unii pe alţii şi s-
au hotărît să se adune în mod regulat cu toţii în casa unuia dintre ei, care avea o cameră mai încăpătoare, şi
acolo să aibă servicii divine. Astfel, ei au anunţat Uniunea şi pe fraţii din Bucureşti. Uniunea a dat
indicaţii lui Gh. Vulpescu din Vălenii de Munte ca el, fiind mai aproape, să se ducă la Ploeşti şi să ia
contact cu grupul de credincioşi de acolo. Aşa s-a ajuns ca ei să fie cunoscuţi şi cercetaţi din cînd în cînd.
Din Bucureşti i-a cercetat şi vizitat mai des Nicolae Iancu. în anul 1927 , la Conferinţa Cercului Vechiul
Regat, ţinută la Bucureşti în 26 Octombrie, staţiunea misionară din Ploeşti a fost încredinţată oficial spre
păstorire lui Gh. Vulpescu din Văleni/78^ Mai tîrziu, în 26 Ianuarie 1930 grupul de credincioşi s-a
constituit în biserică si 1-a ales pe Marin Dumitrascu de păstor/ ; Acum, biserica fiind organizată şi cu un
vrednic păstor local, a început o activitate mai mare, care i-a ridicat nivelul spiritual şi misionar, iar
încăperea casei de rugăciune nu mai corespondea. în Aprilie 1930, biserica s-a mutat pe Strada Tudor
Vladimirescu nr.
15/D/80-* unde s-a adunat timp de numai opt luni; la 30 Noembrie 1930 a avut loc inaugurarea unui alt
local în Strada Gh. Constantinescu nr. 53 (fosta Buna Vestire.)*- ' în acest local, biserica s-a adunat pînă
în luna August 1932, cînd s-a mutat în Strada Locot. Ionel Agraru nr. 22. în 20 şi 21 Mai 1934 a fost ţinută
la Ploeşti Conferinţa Cercului Vechiul Regat, la care au luat parte Dr. Everett Gill, Johann Fleischer, C.
Adorian, Lucaşa L. Sezonov, Jean Staneschi, Victor Gohrung, etc. şi acolo au fost expuse de aceştia
referate pe teme de mare interes religios şi educativ pentru predicatori şi membrii, pentru delegaţii
bisericilor/ ' Tot în anul 1934, biserica a lansat liste de subscripţie pentru strîngerea unui fond de edil, în
vederea construirii unei case de rugăciune. Deşi s-au adunat prea puţini bani şi fondul de edil era prea mic
în 1938 au început să construiască un imobil, cu un auditoriu la parter, iar la etaj birouri şi locuinţă
pastorală. în parte clădirea a fost terminată, mai ales auditoriul casei de rugăciune, astfel că la 30 Oct.
1938 a fost ţinut un serviciu divin de inaugurare la care au predicat: Ioan Cocuţ, secretarul general al
Uniunii, Lucaşa L. Sezonov directorul Seminarului, Petre Truţa, N. Petrescu şi păstorul local Marin
Dumitrascu/ ^ Fiecare vorbitor a avut o temă deosebită, formulată din timp de M. Dumitrascu. De acum,
biserica din Ploeşti avea o casa proprie de rugăciune, frumoasă, spaţioasă. Apoi, prin munca continuă,
biserica a avut o creştere bună, ajungînd să fie biserica conducătoare din judeţul Prahova. Ea a generat o
activitate misionară în multe părţi ale judeţului. La ea au fost încorporaţi şi credincioşii baptişti din
Cîmpina, care încă nu se constituiseră în biserică.
BISERICA DIN DRAJNA DE JOS. încă la începutul bisericii din Văleni, unul din cei doi fondatori,
anume D. Soficaru, era din Drajna de Jos, o comună foarte apropiată. în fiecare an la botez erau candidaţi
şi din Drajna de Jos, dar care făceau parte, ca membrii în biserica din Văleni. în anul 1928 însă, după ce a
murit sora lui Gh. Vulpescu, soţia lui Comişel, Vulpescu a fost prins de o lăcomie lumească şi a pretins de
la Comişel averea rămasă de la soţie, sub pretextul că e averea rămasă de la părinţii lui. Comişel s-a opus
şi de aici s-a născut un proces între cei doi credincioşi baptişti, foşti cumnaţi. într-o zi la Tribunal, pe sală,
unul din avocaţi, ştiindu-i pe amîndoi baptişti, i-a mustrat tăios şi le-a contestat credincioşia lor
noutestamentală. După mustrarea aceasta, la un timp foarte scurt, Gh. Vulpescu a murit, datorită unor
cauze necunoscute. De acum poliţia a început să-i prigonească pe baptişti, şi la o verificare a membrilor, s-
a descoperit, că sînt mai mulţi din Drajna de Jos, şi i-a obligat să se mute cu biserica în acea comună
apropiată. Astfel, la finele lui 1928, s-a mutat la Drajna toată biserica. Societatea
Pagina 210
Pagina 211
femeilor „Dorea" şi-a continuat lucrarea de ajutorare a săracilor prin banii cîştigaţi din vînzarea lucrurilor
de mînă.'84) în 16 August 1932 a fost ordinat ca păstor Anghel Soficaru de către C. Adorian şi Ioan Branea.(
> Lucrarea a luat un frumos avînt, în primii ani, dar mai tîrziu, datorită căderii lui Anghel Soficaru în
păcatul beţiei, lucrarea a suferit un mare compromis. In anul 1936, biserica a hotărît să-şi construiască o
casă de rugăciune şi au zidit-o. Din anul 1934 biserica a fost condusă de Gh. Buzea. De aici, din biserica
Vălenii de Munte şi Drajna de Jos, localităţi foarte apropiate, care deveniseră o singură biserică în Drajna
de Jos, apoi din Ploeşti, credinţa baptistă a ajuns şi în alte localităţi. Astfel a pătruns în Stavropoleos şi
Moreni şi s-au format şi aici biserici baptiste în 1930. Aceştia l-au avut în 1932-35 ca păstor pe Ioan
Saioc. Tot prin credincioşii din aceste biserici Evanghelia cu vestea ei bună a ajuns şi la Cărbuneşti. La 26
Ianuarie 1930 au fost botezate acolo 6 suflete iar la 9 Februarie 1930 s-a deschis o casă de rugăciune/86)
care a fost apoi în 1934 autorizată de Ministerul Cultelor, întocmai ca toate bisericile baptiste din Vechiul
Regat, fiind considerate ca asociaţii religioase.(87) Aici au avut de luptat atît împotriva ortodocşilor cît şi
împotriva uneltirilor adventiştilor/88^
în anul 1933, în urma prevederilor deciziei ministeriale, s-a constituit Comunitatea Bisericească Baptistă
Ploeşti, pentru bisericile din judeţul Prahova. Iar la 28 Dec. 1942, la închiderea bisericilor prin decretul
antonescian, situaţia statistică se prezenta, în judeţul Prahova, după cum urmează, biserici şi membrii:
1. Ploeşti cu 78 membrii; 2. Vălenii de Munte 32; 3. Drajna de Jos 29; 4. Filipeştii de pădure 26; 5.
Cărbuneşti 12; 6. Stavropoleos 16; 7. Moreni 28; 8. Homorîciu 19; 9. Drajna de'Sus 12; 10. Predeal Sărari
8; 11. Olteni 11; 12. Scheuleşti 7; 13. Breaza de Sus 8; 14 Urlaţi 10 membrii.
în total 14 biserici baptiste cu 296 membrii botezaţi/89)
LUCRAREA DIN JUDEŢUL IALOMIŢA
BISERICA DIN JEGĂLIA. în cîmpia Bărăganului, la întregirea României, aveam o veche şi luptătoare
biserică în Jegălia. Lunga suferinţă cu marele proces pentru credinţă de la Tribunalul Călăraşi s-a stins
prin amnistia din 1921. Avînd o deplină libertate, credincioşii s-au hotărît să-şi construiască o casă de
rugăciune, şi în 1921 au şi construit-o într-o grădină a lui Neagu Simionescu/90) Păstorul local Haralambie
C. Dumitru a fost numit păstor cercual. Lucrarea a început să ia un avînt frumos şi adesea ori, casa de
rugăciune era neîncăpătoare/91) Numărul membrilor a crescut. în 1928 s-a abătut pe acolo învăţătura
penticostală şi a rupt biserica în două, fapt care a stins
Pagina 212
tot zelul evanghelistic şi a compromis lucrarea, căci de acum, credincioşii se vorbeau de rău şi luptau unii
împotriva altora. în asemenea frămîntări, s-au scurs anii, pînă la închiderea bisericilor în Decembrie 1942.
Atunci autorităţile locale în înţelegere cu alţi slujitori cultici au hotărît dărîmarea casei de rugăciune
construită în 1921. Şi, chiar în iarna lui 1942, au adunat anumite elemente din comună şi cu topoarele au
demolat casa de rugăciune în timp ce credincioşii s-au adunat şi priveau plîngînd/92) Din această biserică,
s-au ridicat predicatorii Marin Dumitraşcu, ajuns păstor la Ploeşti şi secretar general al Uniunii, şi fratele
său David Dumitraşcu, ajuns păstor în Arad Şega şi în Făgăraş.
BISERICA PIUA PETRII. Această biserică a luat fiinţă într-un fel unic, prin lucrarea unui băieţandru de
14 ani, Florea Simionescu, care mai tîrziu a devenit predicator la Bucureşti. Florea Simionescu se găsea în
Feteşti ca ucenic la un dogar mutat acolo temporar din Piua Petrii. La 14 Martie 1926 mama sa, născută în
Jegălia, i-a făcut o vizită; venise cu căruţa din Piua Petrii, şi fiind Sâmbăta, 1-a luat cu ea şi au plecat la
Jegălia. Aici, ea a tras la cumnatul ei, care era credincios baptist şi locuia lîngă biserica baptistă, căci
biserica fusese construită pe terenul părinţilor lui Florea Simionescu. Seara, fiind serviciu divin de
rugăciune la biserică au mers şi cei doi musafiri, mama şi cu fiul. Pentru prima dată, băieţandrul de 14 ani,
Florea Simionescu, a intrat într-o biserică baptistă. întreg serviciul divin a produs o adîncă impresie asupra
lui. După Paşte, tot în 1926, patronul său s-a reîntors cu atelierul de dogărie în Piua Petrii. La Rusalii în
acelaşi an, a plecat spre Jegălia tatăl lui Florea Simionescu, anume Neagu Simionescu, care era de fel şi el
din Jegălia, şi 1-a luat şi pe fiul său. Deci la scurt timp, acesta a ajuns a doua oară la Jegălia, la biserica
baptistă. Acum tînărul ucenic la dogărie, s-a hotărît să fie un credincios. întors acasă, la Piua Petrii, 1-a
determinat pe tatăl său, să pună la dispoziţie o cameră pentru rugăciuni. Imediat au început să se adune
cîteva persoane şi tînărul Florea Simionescu, care se botezase în toamna lui 1926, citea şi tălmăcea texte
din Biblie. în 1927 au fost botezate două femei, mama sa Ioana şi Elisabeta N. Dumitru. în acelaşi an a
mai fost cîştigat la credinţă cel mai beţiv om din comună, Nicolae Glonţea, apoi fierarul Iorgu Ioan şi
familia lui Dinu Pană. în 1928 a venit la Piua Petrii feciorul predicatorului Haralambie Dumitru din
Jegălia, anume Ştefănică, spre a învăţa meserie. El cunoştea Biblia şi o explica, dar a stat numai un an. în
1932 a plecat din Piua Petrii şi Florea Simionescu şi ca predicator local a rămas Nicolae Glonţea. Biserica
a început să fie vizitată de Nicolae Petrescu, predicator în Cioara Doiceşti şi de Simion Voia, Păstorul din
Brăila. Deşi izolaţi, credincioşii din biserică s-au bucurat
Pagina 213
de o creştere spirituală şi de adîncire în Sf. Scripturi/ '
BISERICA DIN FETEŞTI. în anul 1920 a trecut prin Feteşti un om cu numele Petruică. Venea din
Transilvania, în căutarea de lucru şi fiind vară şi cald a intrat la o băcănie să ceară apă de băut. După ce a
fost servit cu apă a început să vorbească băcanului Nicolae Simionescu despre Domnul Isus Hristos şi
mîntuirea prin jertfa Lui. La plecare i-a lăsat acestuia un Nou Testament, şi adresa credincioşilor din
Jegălia, o comună, cam la 20 km. Nicolae Simionescu a luat contact cu credincioşii din Jegălia, care apoi
au venit la Feteşti şi au predicat Evanghelia. După întremarea lor în credinţă, la 17 Mai 1923 au fost
botezate 10 persoane: Nicolae Simionescu, Ioan Moldoveanu, Chiva Moldoveanu, Vasile Gh. Simion,
Elena V., Gh. Simion, Veta Nicuţ, Petre Nicuţ şi Mărita Popa şi încă alte două persoane/94-* Cu aceştia s-
a format biserica baptistă din Feteşti. în anul 1926, în Duminica de 21 Martie au inaugurat un nou local de
rugăciune/ •* După cîţiva ani, Nicolae Simionescu, care se căsătorise cu o soră a lui Ioan Moldoveanu,
din cauza unei neînţelegeri s-au despărţit şi apoi ea a căzut de la credinţă. Ioan Moldoveanu s-a despărţit şi
el de soţia sa Chiva, şi s-au lepădat amîndoi de credinţă. Ajunşi într-o asemenea stare şi ceialalţi au
început să se adune mai rar, pînă în anul 1932. în acest an, s-a mutat la Feteşti, tînărul Florea Simionescu
de la Piua Petrii. Prin lucrarea sa, printre credincioşi s-a produs o trezire, şi astfel un număr dintre cei
căzuţi au revenit, şi la numărul lor s-a adăugat un nou convertit, Ştefan Flores-cu, meseriaş, apoi alţii. în
1937 s-au hotărît să-şi construiască o casă de rugăciune, dar au obţinut autorizaţia cu mare greutate după
vreo 30 de zile de aşteptare la Primărie. în 1938 au început să adune material şi să clădească. Fiind puţini,
au lucrat încet şi astfel lucrarea s-a tărăgănat; apoi au intervenit deciziile ministeriale de închidere a
bisericilor, şi aşa i-a prins decretul antonescian de desfiinţare a cultului baptist. In această stare, casa de
rugăciune, abia în construcţie a fost confiscată şi lăsată în paragină. Numai după redeschiderea din 1944 s-
au terminat lucrările de construcţie, iar inaugurarea a avut loc abia în 7 Septembrie 1948/96) Biserica a
aparţinut după 1933 de Comunitatea Constanţa. Printre predicatorii, care au predicat Evanghelia acolo au
fost Haralambie C. Dumitru din Jegălia, Dumitru Baban de la Constanţa, Gligor Cristea de la Grădina,
Nicolae Petrescu de la Cioara Doiceşti. La data de 28 Dec. 1942, la apariţia decretului antonescian de
desfinţare a cultului baptist, în judeţul Ialomiţa au fost doar trei biserici baptiste:
- Biserica din Jegălia cu 38 membrii
- Biserica din Piua Petrii cu 15 membrii
Pagina 214
- Biserica din Feteşti cu 33 membrii.
Deci, trei biserici cu 86 membrii botezaţi, plus aparţinătorii, şi cu predicatorii: Haralambie C. Dumitru,
Florea Simionescu şi Nicolae Glonţea.
DEZVOLTAREA LUCRĂRII DIN DOBROGEA
Anul 1919. La întregirea României se găseau în Dobrogea două cercuri bisericeşti baptiste germane şi
anume: biserica din Cataloi, cu alte trei biserici filiale, avînd 80 membrii; şi biserica din Cogealac, tot cu
alte trei biserici filiale, dar avînd numai 60 membrii/97^
Baptiştii ruşi aveau o biserică foarte mult slăbită, biserica din Tul-cea, mai ales după expulzarea
predicatorului lor Alexandrov/98)
Baptiştii români aveau patru biserici baptiste şi anume: Biserica din Arabagii cu 19 membrii, dintre care
unii, cei bătrîni au fost botezaţi de Mihai Munteanu venit pe acolo în misiune din părţile Aradului, la
botezul ţinut la Prasova, în Dunăre, în ziua de 9 Mai 1909/99-* Cei 19 membrii din Arabagii au fost
Nicolae Baban, Ştefan N. Baban, Dumitru N. Baban, Ana N. Baban, Măria N. Baban, Tereza N. Baban,
Tudor Gombar, Catiţa T. Gombar, Dumitru T. Gombar, Ioan Andrei, Ana T. Luci, Lucreţia T. Luci, Pascu
N. Cioară, Victoria P. Cioară, Floare Crişan, Moţogan P. Draghina/100) Cuna Gh. Petrescu, Constache
Dobre, şi Motoc Gh. Petrescu. A doua biserică română a fost în Caceamac, a treia în Caramat şi a patra în
Cernavoda/ ' Mai erau cîţiva români în Chioseler şi în Cobadin, dar ei participau la bisericile germane şi
mult mai tîrziu s-au constituit în biserici româneşti.
BISERICA DIN CONSTANŢA. în anul 1921, la deschiderea Seminarului Teologic Baptist în Buteni, a
fost trimis la Seminar un tînăr dobrogean, din Arabagii, Dumitru Baban, fiul presbiterului Nicolae Baban.
Imediat ce Seminarul a fost mutat la Bucureşti, în Noembrie 1921, seminaristul Dumitru Baban a fost
îndemnat să înceapă o lucrare în oraşul Constanţa, căci încă din 1920 conducerea Uniunii considera oraşul
Constanţa ca un centru potenţial foarte important pentru lucrarea din Dobrogea/102) Astfel, seminaristul
Dumitru Baban pleca Sîmbăta la Constanţa şi aici într-o cameră mobilată, închiriată în acest scop, aduna
la rugăciune şi cercetare a Bibliei pe soţii Serac şi pe Anlexandrina Butoi, credincioşi baptişti mutaţi
acolo, alţi vecini ai acestora şi alte persoane întîlnite şi invitate în mod întîmplător. Cînd din acest nucleu
s-a format un grup de credincioşi, ei au început să ţină servicii divine obişnuite. La numărul credincioşilor
s-au adăugat alţii şi alţii, încît au fost nevoiţi să închirieze o sală mai mare. După o căutare au găsit o sală
goală la casa familiei Frumosu
Pagina 215
de pe strada Dumbrava Roşie 36 pe care au mobilat-o cu scaune şi o măsuţă. La 6 Aprilie 1924 a avut loc
inaugurarea noului local'de rugăciune al bisericii din Constanţa/103) Astfel a luat fiinţă o biserica baptistă în
capitala Dobrogiei, portul României la Marea Neagră. De la grupul de trei credincioşi, adică soţii Serac şi
Alexandrina Butoi, care au fost adunaţi de Dumitru Baban, biserica a crescut cu fiecare Duminică şi multe
suflete se adunau la ascultarea Evangheliei. Nu după mult timp, s-au mai mutat la Constanţa, venind din
Bihor soţii Ursuţa Alexandru şi din Pecica Nicolae Taşcă. Prima convertită şi botezată a bisericii din
Constanţa a fost Paraschiva Dusa, căsătorită mai tîrziua Magadaş/ ) Biserica din Constanţa a avut bune
şi frăţeşti relaţii cu bisericile germane. Astfel aflăm că la 27 Iunie 1924, Dumitru Baban şi cu păstorul
gherman Marton Isler au ţinut la Mamaia un botez cu 43 suflete/105^ Un alt botez a fost ţinut de Baban în
17 August 1924 cu 5 suflete/ ' Iar al treilea cu 8 convertiţi a fost ţinut în 2 Noembrie 1924/ ) Biserica a
crescut continuu şi a ajuns să fie cunoscută şi bine apreciată de opinia publică. Astfel, Dr. N. Ionescu, care
locuia aproape de biserică, pe Str. Dumbrava Roşie 6 s-a oferit să dea consultaţii medicale gratuite
credincioşilor baptişti, care veneau la odihnă în Constanţa, cu recomandarea păstorului D. Baban/1 )
Biserica se bucura de progres şi de pace.
Printr-o hotărîre a conducerii Cercului România Veche, terenul Dobrogiei a fost împărţit în două sectoare
de misiune, unul cu sediul la Cogealac, unde a fost mutat Dumitru Baban şi altul la Constanţa, unde a fost
mutat Jean Staneschi. în acest scop la 14 Noembrie 1926 a fost ordinat Jean Staneschi de o comisie
compusă din C. Adorian, I. R. Socaciu, Simion Voia şi Ioan Branea/109) Astfel că la această dată, biserica
din Constanţa avea un nou păstor, pe Jean Staneschi. Sub pas-toratul său, biserica a fost mutată pe strada
Mircea (vis-a vis de Liceul cel nou Mircea cel Bătrîn). Dar, Jean Staneschi a păstorit un timp scurt şi a
plecat din Constanţa. Imediat, biserica 1-a rechemat pe Dumitru Baban, care a revenit la pastorat şi s-a
stabilit în Constanţa. El a condus lucrarea din toată Dobrogea, unificînd cele două sectoare misionare/110)
în 1930, biserica s-a mutat pe strada Vasile Lupu nr. 8 iar în 1935 s-a adus hotărîrea construirii unei
biserici. în acest scop au cumpărat un teren viran pe strada Mareşal Joffre nr. 6. Acolo au început să
construiască o casă de rugăciune frumoasă, care a fost terminată şi inaugurată în Ianuarie 1937. Prin
aşezarea ei în oraşul capitală a Dobrogiei, biserica din Constanţa a ajuns izvorul de inspiraţie şi de
îndrumare a celorlalte biserici baptiste din întreaga regiune. în 1933 s-a format Comunitatea bisericească
Constanţa şi astfel biserica a reprezentat pe toate celelalte biserici. Mutată în noua sa casă de
Pagina 216
rugăciune, biserica a crescut vertiginos. S-a format un cor mixt frumos, dirijat de Andruşa Sezonov;
tineretul a fost organizat şi condus de J. Fandrich. Femeile de asemenea au fost organizate pentru o mai
bună activitate. Tot timpul, pînă la închiderea bisericilor prin decretul an-tonescian a lucrat ca păstor
Dumitru Baban. între anii 1937-39 a lucrat ca evanghelist, aiutîndu-1 pe păstor, Alexa Popovici, aflat în
aceşti ani în Constanţa/111)
BISERICA DIN TULCEA. Vechea biserică baptistă rusească din Tulcea rămăsese în 1919 doar cu cîţiva
membrii/112) în scurt timp, ea a început să se refacă şi astfel numărul de membrii s-a mărit. Pînă în anul
1935, serviciile divine şi cîntările erau numai în limba rusă. Din acel an s-a început să se mai cînte şi în
limba română şi să se ţină cîte o predică pe româneşte. Biserica şi-a păstrat vechile ei forme de activitate
bisericească, stabilite de Pavlov, din anii cînd el a păstorit-o. între 1935-1937 a fost păstorită de Gh.
Madan. în 1937 a fost chemat la pastorat tînărul absolvent al Seminarului, Teodor Cenuşă, care predica
deopotrivă ruseşte şi româneşte. El a păstorit biserica pînă la închiderea din 28 Decembrie 1942. Prin
activitatea sa, biserica s-a înviorat, a crescut în număr şi în pietate, s-a format o membralitate matură,
misionară, îndoctrinată în învăţăturile noutestamentale. Toate manifestările bisericii au fost întinerite şi
biserica s-a ridicat la nivelul ei din vremurile vechi. între 1920-1925 biserica a fost păstorită de Avram
Sezonov.
BISERICA DIN LEPROZERIA TICHILEŞTI. Sub impulsul misionar şi evanghelistic, biserica din Tulcea
a iniţiat o lucrare unică în felul ei, o misiune între leproşii care erau internaţi în Leprozeria de la Tichileşti,
aproape de Isaccea. Misiunea a început în 1935, de păstorul Gh. Madan, seminaristul Teodor Cenuşă,
Maxim Oniscenco din Ismail şi Bolşacov din Isaccea. Prima vizită a fost la 2 Iulie 1935 de Gh. Madan,
care plecase în misiunea la Isaccea şi Nicoliţel. Acolo s-a întîlnit cu Maxim Oniscenco, un vechi misionar
din Isamil şi cu un doctor bătrîn, Şi toţi trei, însoţiţi de o soră bătrînă au plecat la leprozerie. A doua vizită
s-a făcut peste patru săptămîni, între 16-26 Iulie acelaşi an. în timpul celor 10 zile, misionarii stăteau la
Nicoleţel şi zilnic se duceau la leprozerie şi predicau leproşilor. Duminică 21 Iulie, Gh. Madan şi cu
Bolşacov au plecat dimineaţa la leprozerie. La orele 9 s-au adunat Peste 80 de leproşi, şi cei doi
credincioşi au ţinut un serviciu divin, cu Predici în româneşte şi în ruseşte, fiindcă majoritatea bolnavilor
de lepră erau ruşi. După serviciul divin au împărţit Noul Testament şi cărţi de cîntări. Â urmat apoi un
timp de discuţii şi întrebări, între
Pagina 217
predicatorrişile proşi. Mai tîrziu au sosit acolo alţi credincioşi din Reni şi din Satuil Now. Vineri 26 Iulie,
după un serviciu divin cu predici şi mărturii, s-au dlevotat şi şi-au mărturisit credincioşia un număr de 7
leproşi. Eii au învăţat atunci mai multe cîntări. De acum, cei 7 mărturisi teri de credinţă au început să
lucreze printre ceialalţi leproşi, astfel că 1» o nouă vizită a lui Gh. Madan şi a lui Teodor Cenuşă,
misionarii îaitost primiţi cu entuziasm şi s-au adunat în faţa locuinţei administra Itonlui leprozeriei şi au
început să cînte. La urmă s-au mai devotat 17 persoane/ ^ în anul 1937, au fost botezate primele 15
suflete. Peste um an, în 1938, au fost botezate alte 15 suflete, şi la numărul lons-au. adăugat în mod
continuu alţii, pînă au ajuns o biserică de peste 70 jeisoane. In anul 1938, ei, bolnavii, s-au apucat şi şi-au
construit o casiderugăciune frumoasă şi foarte curată/ *4' Prin lucrarea spirituală e:iau ;ajuns la o
maturitate de credincioşie exemplară, iar pentru lucrarea «de pastorat a fost ales dintre ei un credincios
bolnav, Vasile Dăncoinc-are a lucrat cu multă rîvnă. Printre leproşi, după 1937 a lucrat Tecodor Cenuşă,
ajutat sporadic de Petre Stamate/115^
Pentru aîrabunătăţi viaţa celor bolnavi, izolaţi în acea leprozerie, frăţietatea Naptis tă din ţară s-a organizat
pentru strîngerea de ajutoare pentru lepraşi.S-a format un fond de ajutorare a leproşilor care a avut un
casier alei IPrintre casierii fondului au fost: Earl Hester, L.L. Sezonov, pîmâîn 1939, apoi Leon
Grenaderov din Tulcea. Un preţios şi susţinut ajutor material şi spiritual 1-a dat Earl Hester, directoarea
Şcoalei Misi«onire de Fete din Bucureşti. Cel care a riscat mai mult însă a fost Teodo Ce-nuşă, mai ales la
săvîrşirea actului de botez. Pentru îndeplinirea acestui act, biserica din Tulcea i-a confecţionat o haină de
botez speciaUdin. material fiert în ulei, despre care ei credeau că nu absoarbe apa, şgilaima era complect
închisă. Cînd însă Teodor Cenuşă a intrat în apă„înl)aaptistier, a observat că apa a intrat prin haină, că pînă
la terminarea cu botezarea candidaţilor, haina se balonase cu apă, iar la ieşirea din laptistier era plină/116^
Mult timp a existat printre credincioşi teama că Cenuşă se va îmbolnăvi de lepră. Dar, Dumnezeu 1-a ferit
de umasemenea pericol. Biserica baptistă a bolnavilor de lepră a continuat sS crească, să-şi facă misiunea
de a mîngîia şi a cultiva bucuria mîntwirii. Ea a continuat activitatea ei, în taină, chiar şi pe timpul
interdicţittiimpuse de decretele antonesciene, fiindcă ei, ca bolnavi de lepră şi izolai, nu au putut fi aşa de
aproape supraveghiaţi.
BISERICA DIN ASANCEA. în comuna Asancea, devenită Valul lui Traian, cwdinţ a baptistă a ajuns încă
în anul 1921 printr-un acar ceferist, CosticJR'Otaru, de fel din comuna Vereşti judeţul Botoşani, care
pentru crtdinga sa a fost izgonit din comuna natală şi a fost obligat
Pagina 218
«plece. El s-a refugiat tocmai în Dobrogea, spre a i se pierde urma. El lucrat prin mărturie simplă şi prin
explicarea unor texte biblice
jmple. Prin lucrarea sa, el a cîştigat la credinţă, la început, pe soţii Ioan si Eugenia Butoi, fiica lor
Alexandra, apoi pe alţii. La 20 Iulie 1922 s-a ţinut un botez în Dunăre, la Rasova, de către Haralambie C.
Dumitru din Jegălia, la care au fost botezaţi, pe lîngă cei trei convertiţi din familia Butoi şi Mircea Tudor
(ajuns mai tîrziu un cunoscut predicator), Crăciun Mihalache, Măria Butuc, Andrei Babonea, Dumitru
Bobi, Stanca Crişan, în total nouă suflete. în anul următor a fost botezată tot la Rasova şi Sarica, a doua
fiică a familiei Butoi şi Dumitru Fecioru. La un alt botez, ţinut tot în 1923 la Cogelia a fost botezată şi
Elena, soţia lui Dumitru Fecioru. Cu aceştia s-a format biserica din Asancea (Valul lui Traian). După
1926, biserica a slăbit mult, prin mutarea multor membrii în alte localităţi/117)
BISERICA DIN GRADINA. Aici a luat fiinţă o biserică baptistă, în anul 1933, prin venirea în comună a
11 familii de credincioşi baptişti, şi anume: Ilie Marişescu cu soţia Latinca, Mişca Moza şi soţia Tina, Gh.
Zaica şi soţia Măria, din Banat, Ioan Trifu din părţile Aradului, Mitu Ioan din Mărgău judeţul Cluj, Gligor
Cristea şi soţia Elena, din Cristeşti judeţul Alba, Ioan Niculae şi soţia Lucreţia, Amos Trif şi soţia Elena,
Petre Lugoja şi soţia Lucreţia, Iosif Trif şi soţia Anica, Ispas Teoacă, Ioan Popa şi soţia Marica, din Almăs
judeţul Hunedoara, predicatorul Simion Gavriş şi Victor Teodosiu. In vara anului 1933 au construit o
baracă din seînduri în curtea lui Lugoja Petre, pentru a servi casă de rugăciune. Toamna, biserica s-a mutat
într-o cameră la Amos Trif. în 1934 biserica s-a mutat la Moza. Biserica a fost păstorită de Simion Gavriş
pînă în 1935, cînd acesta şi cu Victor Teodosiu s-au reîntors în Transilvania, iar ca păstor al bisericii a
rămas Gligor Cristea. An de an, biserica a avut botezuri, pînă la închiderea din Dec. 1942, sub regimul
antonescian.
BISERICA DIN SIMINOC. în comuna Siminoc a venit în anul 1933 un bătrîn numit Maxim Petru,
credincios baptist, dar care era gîngav. Pe acea vreme, nimeni din comună nu semăna grîu, căci s-a
Moştenit ideea că nu se face, nu rodeşte. El, în chiar toamna acelui an a semănat grîu şi vara a avut o
recoltă frumoasă. Acest fapt şi viaţa sa de adevărat creştin i-a creat un prestigiu în faţa celorlalţi săteni.
Printre Primii convertiţi la credinţa baptistă a fost un tînăr Nicolae Coţofană, ^re a început apoi din 1937
să lucreze cu Evanghelia şi biserica Proaspăt formată a crescut, astfel că a ajuns la 25 membrii la
desfinţarea confesională din 1942/119>
Pagina 219
BISERICILE DIN CADRILATER. între anii 1930-1933 foarte mulţi români s-au colonizat în comunele
din judeţele Caliacra şi Duros-tor, în comunele din care foştii locuitori turci au plecat în Turcia. Printre
aceşti colonişti au fost şi mulţi credincioşi baptişti, care imediat ce s-au aşezat în comună s-au şi organizat
în biserici. Astfel, în judeţul Durostor au fost înfiinţate bisericile: Balcic, cu predicator local Dumitru
Mioc; comunele Dangiular, Eni-mahli, Geali-Mahli şi San-hilar, pentru care a fost ordinat păstor la 8
August 1940 Alexandru Cazacu de către Dumitru Baban/121) în judeţul Caliacra au fost biserici în
Catelmîş şi Hagi-Dumitru, pe care le-a păstorit Mircea Tudor, colonizat şi el acolo/122-* La cedarea
Cadrilaterului, românii colonizaţi s-au mutat în celelalte părţi ale Dobrogiei şi bisericile s-au desfiinţat.
BISERICA DIN PETROŞANI (CHIOSELOR). Şi aici a început o lucrare frumoasă printre români.
Credincioşii şi-au făcut o casă de rugăciune, care în 1931 a trebuit să fie mărită. E de notat faptul, că toată
cheltuiala a fost suportată de un singur membru, Marin Băeţică, din loc/123) De asemenea mai era o
bisericuţă şi în comuna Ştefan cel Mare, care în activitatea ei se bucura de reiaţii bune şi strînse cu
celelalte biserici baptiste din jur/124)
Cît despre bisericile baptiste germane, trebuie să arătăm, că în Dobrogea au fost opt biserici în: Mangalia,
Barighiel, Cogealac, Tariverde, Mamuslia, Cogealia, Făclia şi Nisipari. Toate laolaltă aveau un număr de
86 membrii. Printre predicatorii din aceste biserici fi menţionăm pe: Marton Isler, Mihail Folk, A
Eiseman, T. Theil, Reis-ler, etc. în anul 1941, toţi germanii din Dobrogea au plecat în Germania şi astfel
au dispărut şi frumoasle biserici baptiste germane de aici.
La 28 Decembrie 1942, cînd pe baza decretului antonescian au fost închise bisericile baptiste, în Dobrogea
au fost următoarele biserici şi membrii:
1. Constanţa cu 145 membrii; 2. Tulcea cu 63 membrii; 3. Tichileşti cu 68 membrii; 4. Valul Traian 21; 5.
Grădina 38; 6. Siminoc 25; 7. Viişoara 78; 8. Petroşani 24; 9. Ştefan cel Mare 28; 10. Corbu 12; 11. Sinoe
16; 12. Tariverde 30; 13. Peştera 12; 14. Techirghiol 3; 15. Tuzla 2; 16. Costineşti 2; 17. Viroaga 3; 18.
Arabagii 4; 19. Aliman 3; 20. Ostrov 4; 21. Agigea 3. în total 588 credincioşi baptişti.
Adică, în cele 21 de localităţi cu biserici şi staţiuni misionare au fost 588 de membrii botezaţi şi 585
aparţinători, sau O,53 procente din totalul pe întreaga ţară.
Pagina 220
ACTIVITATEA DIN OLTENIA
BISERICA DIN CRAIOVA. Cu toate că în Craiova luase fiinţă o biserică baptistă germană cu Carol
Crijanovschi încă în anul 1893, datorită faptului că ea părea în ochii oamenilor ca o lucrare )(nemţească" n-
a ajuns decît pînă la o membralitate de 30 suflete în 1916, iar la finele războiului, în 1918 rămăseseră doar
trei familii: acea a lui Carol Crijanovschi, a lui Toma Kloes şi a lui Ioan Kloes/125) Aceşti membrii puţini
rămaşi după război, şi-au continuat activitatea în mod sporadic. în anul 1921 a trecut la cele veşnice Carol
Crijanovschi si de acum, credincioşii rămaşi se adunau şi mai rar, doar la ore de rugăciune şi uneori la ore
de studiu biblic prin familii. în anul 1927 grupul restrîns de credincioşi s-a inspirat pentru o lucrare de
misiune şi cu toţi au hotărît să închirieze o cameră pentru casă de rugăciune, şi în 6 Febr. 1927 au
înaugurat-o în mod festiv/126) La serviciul de inaugurare au luat parte 35 persoane. Acest serviciu a fost
ţinut de Nicolae Sava din Bucureşti şi de Ioan Kloes din loc. La Pastele anului 1927 a fost mutat la
Craiova Nicolae Sava spre a păstori grupul de credincioşi. în acel an, în 1927, biserica a avut două
botezuri. Unul la Rusalii cu 3 suflete şi altul în dimineaţa de 25 Sept. tot cu 3 suflete, oficiate de Nicolae
Sava, care se afla atunci la Turnu Măgurele şi botezul s-a ţinut în Jiu. La al doilea botez au luat parte Ilie
Păunescu de la Orşova, care a servit cina Domnului, împreună cu Alexandru Teodorescu şi Haralambie
Delianis din Turnu Măgurele. După masă a avut loc o serbare frumoasă, la care s-au devotat alte 9 suflete,
şi a urmat o agapă frăţească/127^ în Ianuarie 1928, Nicolae Sava a fost ordinat păstor al bisericii la cererea
membrilor din Craiova. Ordinarea a avut loc la Bucureşti, în cadrul unui curs biblic. Comisia de ordinare a
fost compusă din C. Adorian, Ioan Branea şi Gh. Vulpescu/128) Lucrarea crescînd s-a văzut necesar ca
biserica să se mute într-o sală mai mare şi în Sept. 1930, s-a mutat în strada Sfîntu Mina nr. 13, unde s-a
mutat şi păstorul. Anul 1930 a adus o creştere cu 8 suflete botezate în rîul Jiu de Nicolae Sava. în biserică,
societatea Lidia a femeilor a lucrat cu sîrguinţă, şi la 28 Sept. a avut o frumoasă serbare/129) în anul 1931 s-
au adăugat alte 11 suflete botezate tot în rîul Jiu, iar la finele anului biserica avea 50 membrii/130) După
zece ani de păstorire, în toamna anului 1936, Nicolae Sava s-a mutat la Iaşi, iar pentru lucrarea în Oltenia
a fost ordinat Ioan Kloes de către Nicolae Sava şi Lucaşa Sezonov. Biserica a avut un cor mixt şi o
orchestră de mandoline bine instruită, într-o astfel de activitate a fost biserica la data închiderii din 28 Dec.
1942.
Pagina 221
BISERICA DIN CETATE-DOLJ. Aici, în Cetate, credinţa bap. tistă a pătruns prin convertirea la
credinţă a unui grup de 13 persoane, care la 26 Iulie au fost botezate de Nicolae Iancu din Bucureşti/131)
De la început şi pînă la 15 Ianuarie 1928, cînd a plecat militar, biserica a| fost păstorită de Marin
Dumitraseu, ca evanghelist/1 ' El a avut de luptat cu foarte multe greutăţi şi persecuţii, trebuind să facă o
lucrare de pionerat în Oltenia. în 1931, numărul credincioşilor s-a mărit la 20 de persoane. La 7 Iunie 1931
s-a săvîrşit un botez cu alţi 9 convertiţi şi s-a înaugurat un nou locaş de închinăciune, în aceeaşi zi a fost
instalat ca păstor I. Frîncu şi s-au oficiat şi două cununii, toate de către Nicolae Sava de la Craiova/133) în
anul 1933, I. Frîncu şi-a mutat şi el domiciliul din Cetate la Turnu Măgurele, dara continuat să păstorească
biserica pînă în 1938. Biserica şi-a continuat activitatea pînă la decretul antonescian de desfinţare, după
care s-a trecut la lucrarea prin familii.
BISERICA DIN TURNU-SEVERIN. Lucrarea baptistă a început în acest oraş, prin mutarea cîtorva
credincioşi baptişti veniţi din Banat în anul 1926. De aceea, grupul de credincioşi, care au format biserica
s-au alipit de baptiştii din Banat, precum şi pentru că erau mai aproape ca distanţă. Biserica a fost păstorită
de Ilie Păunescu din Orşova. Primul botez ţinut la Turnu-Severin a fost la data 13 Sept. 1927 în apa
Dunării cu un singur suflet, oficiat de Ilie Păunescu, păstorul bisericii din Orşova/134^ Cu toate că s-a lucrat
destul de intens, biserica a înaintat încet, datorită multor greutăţi din cale.
La data de 28 Decembrie 1942, cînd s-au închis bisericile baptiste prin decretul antonescian, în Oltenia era
următoarea situaţie statistică:
1. Craiova cu 68 membrii; 2. Cetate cu 26 membrii; şi 3. Turnu Severin cu 21 membrii.
Laolaltă cele trei biserici din Oltenia aveau un număr de 115 membrii botezaţi, plus aparţinătorii.
FIŞIER BIBLIOGRAFIC
1) Punctul de vedere al autorităţilor dobrogene a fost mult mai tolerant faţă de diferitele credinţe religioase. în Dobrogea nu au
fost aplicate niciodată măsuri aspre. 2) Dr. J.H. Rushbrooke, „The queen ofRumania and a Baptist choir", în The Baptist Ti/nes,
după revista Evangheliwnsbote. 3) Farul Mântuirii
Pagina 222
fjr. 3 din 1 Febr. 1920 p.21 unde a fost clişeul proectatului Palat al Evangheliei. 4) Raportul lui Ioan Branea se păstrează în
original. 5) Ioan Branea, Istoria pocăinţei mele, în manuscris, fila 3. 6) Farul Creştin Nr. 48 din 30 Nov. 1940 p. 5.7) Nicolae
Sava, Viaţa şi activitatea în cîmpul Evangheliei, în manuscris, fila 8, 9. 8) Erau numai cîteva tramvaie trase de cai.9) După
relatările fr. Gh. Stan. 10) Nica Neta, Fraţii din Bucureşti, în Farul Mântuirii nr.14-15/929 p. 4 şi 5. 11) Farul Mâ/tfuiru, nr.1-
2/931 p. 16şi nr. 1/932 p. 12.12) Articolul „Ştiri misionare," în Glasul Adevărului, Arad nr.8/932 p.3.13) Inscripţia pe ştampilă şi
actele de proprietate la Tribunalul Ilfov. 14. Vestitorul Creştin Nr.1/1933 p.l. 15) Ibidem p. 6.16) După relatările lui Ioan
Săndulescu şi I. Tincu. 17) Ioan Branea, Istoria Pocăinţei mele, în manuscris, fila 3. 18) Ştiri misionare, în Glasul Adev. Arad nr.
8/932 p.3. 19) Decizia nr. 114,119/933 publ. în Mort. Of. nr. 193/933 a Minist. Cultelor. 20) Articolul Informaţiuni în Vestitorul
Creştin, Buc. Ferentari nr. 1/933. p.16.21) Relatarea primită de la C. Suciu şi I. Broscăţanu. 22) Vestitorul Creştin nr. 1/933 p.16,
Bis. avea autorizaţia Min. Cult. nr.208,448/17,826/933. 23) Ibidem nr.3/933, p.16. 24) Farul Creştin nr.14/938 p.7.
25) Ibidem nr. 26/940 p.7 şi nr.34/940 p.7. 26) Fişa personală a lui C. Manolescu aflată la Comunitatea Bis. Bucureşti. 27) I.
Ţopa, Mic istoric al Bis. Bapt. Giuleşti aflat la Comunitate. 28) Idem, ibidem fila 2. 29) Vestitorul Creştin nr.3/933 p.l şi nr.2/933
p.16. 30) I. Ţopa, lucrarea citată fila 3.31) Idem, ibid. fila 4 şi 5.32)Vestitorul Creştin nr. 1/933 p.16.33) Idem, ibid. p.16 col.2.34)
Vidi certificatul la dosarul cu acte personale, C. Manolescu la Comunitatea Bucureşti. 35) I. Ţopa, manuscrisul citat, fila 4. 36)
Glasul Adevărului, Arad nr. 2/932, p. 3. 37) Ibid. nr.8/932, p.3. 38) Ibid. nr. 19/932, p.4. 39) Farul Creştin nr.34/940 p.7. 40) Ibid.
nr. 48/940 p.5.41) Datele primite de la Emil Drăghes-cu. 42) Farul Creştin nr.24/938 p.6. 43) Vestitorul Creştin nr.1/933 p.16. 44)
Autorizaţia Min. Cult. nr.44865/938. 45) Farul Creştin nr.28/940 p.7; nr.32/33/940 p. 11; nr.38-39/940 p. 11.46) FarulMântuirii,
nr. 1/932 p. 12.47) Vestitorul Creştin nr.1/934 p.l, fotografia grupului de credincioşi în faţa casei de rugăciuni. 48) Ibidem
nr.1/933 p.16.49) Farul Mîntuirii, nr. 1/932 p.12.
50) Vestitorul Creştin nr.2/934 p.l. 51) Ibidem nr.1/933 p.16. 52) Ibid. nr.2/933 p.16. 53) Ibid. nr.1/933 p.16. 54) Farul Creştin nr.
14/938 p.7. 55) Decretul lege nr.927/28 Dec. 1942. 56) C. Brooks şi J.H. Rushbrooke op. cit.p. 59.56) Idem ibid. p.51.58)
Constanţa Şerbănescu, Raportul Soc.Marta pt. Conferinţa Uniunii Baptiste ţinută la Curtici în Ian 1922, fila 4. 59) Farul
Mântuirii, nr.12/923 p.8. 60) Ibid. nr.19/925 p.7.61) Ibid. nr.21/925 p.7.62) Ibid.nr.5/926 p.8. 63) Ibid. nr.23=24/926 p.14. 64)
Florica Boceoroagă, Serbarea Soc. Tineretului din Teleorman, în Farul Mântuirii, nr.18-20/930 p.ll. 65) Farul Creştin nr.2/941
p.7.66) Farul Mântuirii, nr.6/931 p.7.67) Ibid. nr.19/931 p.8.68) Ibid. nr.1-2/929 p.13.69) Locul din str. Berzei 29 a fost cumpărat
în Iunie 1922 şi a fost angajat ca administrator Ioan Branea, 70) Farul Mântuirii, nr .3/923 p.6,7. 71) I. Bododea, Al patrulea
botez la Bucureşti, în Farul Mântuirii, nr. 13-14/923 p.16. 72) Farul Mântuirii, nr.16-17/924 p.12. 73) Ibid. nr.18/924 p.6. 74)
Ibid. nr.17/925 p.7.
75) Ibid. nr.21/925 p.6; nr.22/925 p.8. 76) Ibid. nr.20/926 p.8. 77) Ibid. nr. 17/927 p.7. 78) Vidi procesul verbal al şedinţei
respective. 79) Data e luată dintr-o scrisoare a lui Marin Dumitraşcu adresată lui C. Adorian din 14
Pagina 223 Nov,1932. 80) Farul Mântuirii, nr.3/930 p.7. 81) Amănuntul şi data e dintr-o scrisoare a lui M.
Dumitraşcu pt. C. Adorian cu învitaţia de a lua parte, datata 22 Oct. 1930. 82) Adresa n'r.90 din 11 Apr.
1934 a Convenţiei Vech. Regat cu programul conferinţei. 83) Farul Creştin nr.45/938 p. 7. 84) Farul
Mîntuirii. nr.9/930 p.ll. 85)'ibid. nr.19/931 p.8. 86) Ibid. nr.9/930 p.ll. 87) Aut. nr.24,062/934 a Min. Cult. 88)
Amănuntul din o scris, a lui M. Dumitraşcu pt. C. Adorian, datată 31 Mai 1934.89) Toate aceste biserici
sînt arătate într-o scris, a lui Marin Dumitraşcu către C. Adorian, datată 27 Febr.1934, spre a fi însemnate
ge harta cultului de la Uniune. 90) Haralmbie C. Dumitru şi Niţă Serban, înfiinţarea Adunării Baptiste din
Jegălia, în manuscris dactilografiat p.ll. 91) Farul^Mântuirii, nr.23-24/923 p.12. 92) Florea Simionescu,
Cum şi-a dezvăluit Dumnezeu lucrarea în regiunea Ialomiţa, în manuscris, fila 15.93) După relatări verbale
ale lui Florea Simionescu. 94) Farul Mântuirii, nr. 12/923 p.8 95) Ibidem nr.9/926 p.7. 96) Florea
Simionescu, Istoricul bisericii baptiste din Feteşti, Ialomiţa, în manuscris dactilografiat, fila 3.97) GABrooks
şi J.H. Rushbrooke, Baptist Work in Europe, London 1920 p.59. 98) Idem, ibid. p.51. 99) O situaţie
statistică veche arată botezul fiecărui membru.
100) Statistica arată că a fost botezată în jghiabul de la fîntîna din sat la 7 Iunie 1915. 101) C.A.Brooks şi
J.H. Rushbrooke, op.cit. p.51. 102) Ibid. locul citat. 103) Farul Mântuirii, nr.9/924 p.8.104) Din relatările
primite de la Dumitru Baban. 105) Farul Mântuirii, nr.1/925 p.8. 106) Ibid. nr.21-22/924 p.16. 107) Ibid.
nr.1/925 p.8. 108) Ibid. nr.5/926,p.l4. 109) Ibid. nr.23-24/926 p.14. 110) Ibid. nr.23/930 p.6 în articolul
Conf. din Bucureşti a Cerc. România Veche. 111) Farul Creştin nr.18/937 p.7 şi nr.20/937 p.7.112)
C.Brooks şi J.H. Rushbrooke op.cit. p.51. 113) Revista' Călăuza, Anul 3/936 p.6. 114) I. Şuveţ şi M.
Dumitraşcu, „încunoştiinţare", în Farul Creştin nr.24/938 p.3. încunoştinţarea a fost făcută în numele Soc.
Misionare Baptiste pentru Leproşi, la care ei erau respectiv preşedinte şi secretar. Fotografia leproşilor şi
a faţadei clădirii a apărut în Farul Creştin nr.23/940 p.3. „începutul," în nr'.23/934 p.2. 115) Faml Creştin
nr.24/938 p.7.116) Amănuntul I-am primit de la Teodor Cenuşă. 117) Ene Gh., Aspecte din viaţa şi
răspîndirea baptiştilor în regiunea Dobrogea, în manuscris p.2,3.118) Idem, ibid. p.4,5.119) Idem, ibid.
p.6-7. 120) Farul Mântuirii, nr. 10-14/931 p.16, şi nr.l5-16/927p.l5.121) D. Baban,„Misiuneîn Dobrogea,"
înFarul Creştin nr.38-39/940 p. 10.122) Farul Creştin nr. 16-17/938 p.9.123) Ibid. nr. 1/932 p.12.124) Ibid.
nr.l6-17/927p.l5.
125) Nic. Sava, op. cit. în manuscris p.9.126) Idem, ibid. locul citat. 127) I. Kloss, „Ştiri din Craiova," în
Farul Mântuirii, nr.18/927 p.12 cu o fotografie a 32 credincioşi. 128) Nic. Sava, op.cit. p.10. 129) Farul
Mântuirii, nr.21-22/930 p.18. 130) Ibid. nr. 1/932 p.ll, art. „Lucrul Domnului în Oltenia". 131) Ibid. nr.18/925
p.6,7. 132) Vidi Pr. Verbal al Conf. Vechiul Regat din 26 Oct. 1927. 133) Farul Mântuirii, nr. 1/932 p.ll.
134) Ibid. nr.18/927 p.25.
Pagina 224
Corul din Apele Minerale
I. Branea, C. Adorian şi Gavrilă Ianculescu
Şcoala Duminicală în 1933
Parte din orchestra Craiova
Pagina 226
Pagina 227

Biserica din Constanţa


Biserica din Feteşti-Ialomifa
Pagina 228
Capitolul XIII

ACTTVITAEA BISERICILOR BAPTISTE DIN BANAT


Noua etapă în care a păşit România, etapa ţării întregite cu aproape toate provinciile locuite cu români,
trebuie caracterizată ca o etapă de consolidare, şi această caracteristică trebuie aplicată cu preponderenţă
pentru Banat, ea fiind o etapă a creşterii şi dezvoltării rapide şi a răspîndirii bisericilor baptiste.
Continuarea în ritm susţinut a misionarismului, le-a dăruit entuziasm în viaţa bisericească lăuntrică şi a
avut ca rodnicie naşterea altor biserici baptiste. Trebuie relevat aici, că baptiştii bănăţeni au aplicat o
regulă enunţată de Dr. G. Truett, preşedinte al Alianţei Mondiale Baptiste, cînd a spus: „Trebuie să
predicăm, ori să pierim; să aducem suflete la Hristos, ori să devenim cadavre; să fim o forţă misionară,
ori să devenim un cîmp de misiune pentru alţii "^ Misionarismul cu învăţătura noutestamentală clară, a
determinat sporirea însemnată a bisericilor baptiste şi a membrilor în biserici. Cu un grup de predicatori
devotaţi lucrării şi bine înarmaţi cu cunoştinţe biblice, plini de zel sflnt şi avînd spirit de sacrificiu, sînt ex-
Plicabile frumoasele succese realizate în Banat.
Un mare rol 1-a avut în menţinerea avîntului misionar al Predicatorilor organizarea de cursuri biblice şi
întîlnirea din timp în timp a vestitorilor Evangheliei. în Banat au fost organizate multe temenea cursuri
biblice.^ în cadrul acestor cursuri, predicatorii şi-au
Pagina 229
îmbogăţit cunoştinţele biblice, şi-au reprofilat metodele de lucru pas-toral şi evanghelistic, s-au inspirat şi
înzestrat cu noi teme de predici şi studii biblice, care apoi, toate împreună au contribuit la avîntul misionar
al baptiştilor din Banat. Acest avînt a trezit reacţie la episcopul Grigorie Comşa. într-o broşură a sa el era
intrigat, că Drăgilâ botează, cunună, împărtăşeşte, „Drăgilă ici, Drăgilă colea... "^
Pe lîngă misionarismul aplicat cu multă rîvnă de lucrătorii Evangheliei la succesul repurtat de baptiştii din
Banat a contribuit mult viaţa creştină curată şi frumuseţea traiului membrilor din bisericile baptiste, încă în
1921, faptul a fost relevat chiar de mitropolitul primat al României şi viitorul patriarh, Miron Cristea, care
a păstorit mult timp în Banat, la Caransebeş. El a spus: „Eu în Banat cunosc pe baptişti, şi ştiu că sînt cei
mai morali oameni, care au viaţa foarte frumoasă şi că ei sînt buni creştini... "^ Şi trebuie bine ştiut
faptul, că nimic nu poate mai mult influenţa creşterea unei biserici, decît o adevărată viaţă creştină, după
cum nimic nu poate stagna şi degrada o biserică baptistă, ca compromisurile traiului creştin. în Banat a
existat o disciplină bisericească rigoristă, care a păstrat bisericile baptiste în profilul bisericilor creştine din
primele veacuri. E adevărat, că desvoltarea rapidă a creat noi şi grele sarcini de catechizare şi creştere, şi
aceasta în unele locuri a lăsat de dorit, şi faptul a generat unele greutăţi. Deci, privind analitic evoluţia
bisericilor baptiste din Banat între 1919 -1944, ea trebuie caracterizată ca fiind o fază de expansiune.
PROGRESUL DIN JUDEŢUL CARAS
Anul 1919 găseşte în judeţul Caras 32 de biserici baptiste în plină lucrare misionară, iar dintre predicatorii
cercuali trebuie menţionaţi: Vasile Enaşcu, Avram Petruică, Ioan Şuveţ, Constantin Buriman, Uie
Craioveanu, Vichentie Percea-Ciclova, Gh. Albu-Răcăjdia, Eftimie Murgu-Rudăria. Toţi aceşti
predicatori simpli, fără pregătire, promovaţi de necesitatea vestirii Evangheliei, s-au străduit să aplice
cu consecvenţă şi fermitate în munca lor principiile nou-testamentale, fapt care a contribuit la formarea,
maturizarea lor şi implicit a ajutat la formarea membrilor din bisericile proaspăt formate. Astfel, dezvol-
tarea lor şi a bisericilor e o succesiune logică a fazelor de creştere în aplicarea întocmai a învăţăturii
noutestamentale. Predicatorii au folosit la început metoda muncii evanghelistice în comun, acea continuă
circulaţie a vizitatorilor. A urmat apoi, nevoia păstoririi, a vizitelor în familii, care a reclamat împărţirea
bisericilor pe predicatori spre cunoaşterea lor mai de aproape. Pentru instruire s-a ţinut la 6 Noembrie
1922, o conferinţă la Prilipeţ, prezidată de I.R. Socaciu. S-au prezentat 6 referate de Ioan Şuveţ, Gh. Albu,
Trăilă Budu, Ilie
Pagina 230
Craioveanu, V. Enaşcu şi Elena Drăgilă. Acolo s-au ales alţi patru lucrători pentru iarna ce urma: Pavel
Ciortuz, Ioan Murgu, Gh. Linţă şi C. Buriman/5)
Cu 32 biserici formate, care constituiau forţe misionare, la întregirea Patriei, se putea întrevedea o
desfăşurare vie de activităţi şi manifestări. Cele 32 de biserici au fost înfinţate în următoarele localităţi: în
1910: Anina, Potoc şi Socolari; în 1911: Rudăria; în 1913: Ciclova Română, Prilipeţi şi Răcăjdia; în 1915:
Ilidia, Bozovici, Lăpuşnic, Slatina Mera; în 1916: Furliug, Gornea, Gîrlişte, Cliciova Montană, Rafna,
Cuptoarea; în 1917: Ezerişul, Sasca Română, Cărbunari, Stînăpari, Naidăş, Bogodinţi, Mîniom, Bănaia,
Gîrbovăţ şi Şopotul Vechi; în 1918: Dulău, Moldova Nouă, Coronini, Prigor şi Bor-lovenii Vechi.
Printr-o lucrare misionară însufleţită şi continuată, s-au născut numai în primii patru ani, după întregirea
ţării, un număr de 35 biserici baptiste. Astfel: în 1919 s-au înfiinţat biserici în: Oraviţa Montană, Doclin,
Biniş, Brebu, Zgribeşti, Vermeş, Valea Mare, Valea Pai, Jitini, Maidan, Cîmpia, Jetof şi Petula; în 1920 în
Barbasu, Vasiova, Reşiţa, Zorlenţul Mare, Zorlenţul Mic, Visag, Sacul, Rusova Veche, Vrăniuţ, Dezeşti,
Berzovia; în 1921 în Berlişte, Dalboşeţ, Şopotul Nou, Moceriş, Sicheviţa; în 1922: în Lescovita, Micolinţi,
Giuchici, Macovişte, Oraviţa Română şi Pojejena de Jos/6)
în anul 1920, biserica din Potoc şi-a construit o casă de rugăciune, prima din judeţul Caras. Inaugurarea a
avut loc la 19 Decembrie 1920; a înfiinţat un cor mixt, asemănător celui din Ciclova, înfiinţat de Vichentie
Percea, întors din America, după modelul văzut acolo/7) Biserica a crescut an de an, pînă în 1927, cînd a
numărat 150 de membrii, între 1927 -1931 biserica a trecut prin frămîntări lăuntrice, iar în 1931 s-a
împărţit în două biserici. După 7 ani de de la divizare, în 1938 credincioşii s-au reunit din nou şi biserica a
reînceput o viaţă mai activă. în 1942, cînd Statul a preluat biserica, la predare Vasile Enaşcu a refuzat să
semneze procesul verbal şi pentru aceasta i s-au întocmit acte de dare în judecată şi la 15 Iunie 1944, el şi
o soră a lui au fost condamnaţi la 5 luni închisoare şi 3000 lei amendă de Curtea Marţială din Timişoara,
pe care au executat-o în Penitenciarul din Arad, pînă în 22 Ianuarie 1945/8>
CERCUL SOCOLARI. Şi în biserica din Socolari lucrarea a progresat foarte bine, iar în anul 1923 s-a zidit
o frumoasă casă de rugăciune, care a fost inaugurată la 9 Sept. La deschidere au predicat Trăilă Budu, Ioan
Şuveţ, V. Enaşcu şi Ioan R. Socaciu/ ) Casa de rugăciune avea 500 de locuri, şi o faţadă frumoasă/10)
Biserica a fost
Pagina 231
păstorită de Iosif Ghiocel, care fusese botezat în 1920 la Lugoj de Ştefan Ignea şi ordinat în 1922 tot în
Lugoj de Ioan Şuveţ şi D. Drăgilă. El a păstorit şi cîteva biserici din jur, formate în cerc bisericesc. Om cu
devotament şi multă putere de muncă, bine văzut în comună, talentat la predică şi bun organizator, el a
contribuit mult la creşterea lucrării din loc şi din alte comune pînă la mari depărtări. învecinate şi destul de
aproape au fost bisericile din Ilidia, Ciclova Română, Oraviţa, asupra cărora s-a răsfrînt din influenţa de la
Socolari. De asemenea biserica din Macovişte a fost ajutată de bisericile din Potoc şi Socolari. La 28
August 1927, cînd s-a ţinut la Macovişte un botez cu 24 suflete, îl găsim că botează Vasile Enaşcu şi
predică Gh. Albu din Răcăjdia, iar corul e din Socolari/11) La fel biserica din Giuchici a fost misionată de
cei din Socolari. Astfel, cînd în 1931 s-a înaugurat casa de rugăciune, clădită pe cheltuiala a numai trei
familii, corul din Socolari a fost prezent/12^ O altă biserică păstorită şi ajutată a fost acea din Bogodinţi.
La un botez cu 32 persoane, ţinut la 8 Iunie 1925, cel ce a oficiat botezul a fost Iosif Ghiocel din Socolari.
Şi acolo au fost corurile din Socolari şi Potoc/13)
Şi biserica din Ciorda a fost sub păstorirea lui Iosif Ghiocel, care la 16 August 1925 a ţinut acolo un botez
cu 16 persoane/14) An de an bisericile au progresat şi numărul membrilor a crescut.
LUCRAREA PE VALEA ALMAJULUI. încă de la început aici a lucrat Ioan Şuveţ din Prilipeţ, Fiind om cu
mult zel, un misionar hotărît, îl găsim pînă la Berlişte oficiind un botez în 17 August 1922, cu 23 de
suflete/") Apoi în Potoc la 8 Iulie 1923, tot Ioan Şuveţ a ţinut un botez cu 45 suflete, şi numai cîteva zile
mai tîrziu, la 12 Iulie 1923, a ţinut un botez în Rudăria cu 31 suflete/16) El a lucrat şi la Anina, fiind aflat
acolo la jubileul de 15 ani, ţinut în 4 Noembrie, ca premergător al cercului, alături de ceialalţi
predicatori/17) După ce a fost ordinat Pavel Ciortuz din Rudăria în 1924, şi Dănilă Goga din Gîrbovăţ la 26
Oct. 1926, ei au împărţit bisericile de pe Valea Almajului în trei raioane misionare. în 12 Mai 1935 a mai
fost ordinat şi Eftimie Românu din Lăpuşnicul Mare, iar la scurt timp a fost ordinat şi Pavel Paidola din
Pîrvova. Lucrarea misionară dădea belşug de roadă. Astfel numai biserica din Lăpuşnicul Mare a primit
prin botez la 27 Septembrie 1920 un număr de 5 suflete, în 1923 alte 5 suflete. La 27 Iulie 1924 a fost
acolo un botez cu 20 persoane. Anul 1926 a adăugat alte 10 suflete, iar 1927 alte 15 suflete şi în 1928 au
fost botezate 14 suflete. în 1929 au fost primite 11 suflete, în 1930 alte 15 suflete; în 1931 au primit
botezul 6 suflete. în 1932 au fost botezate 17 suflete şi în 1933 s-a făcut cel mai mare botez acolo cu 61
suflete. în 1929 s-a construit casa de rugăciune
Pagina 232
si ia 8 Noembrie s-a înaugurat în mod festiv.
în anul 1935, fiind prigoniţi aici au fost lăsaţi repetenţi 33 de copii baptişti; fiica lui Ioan Almăjanu a fost
bătută pînă la leşin, iar după o sâptămînă a murit/18) în 1937 s-a ţinut în Lăpuşnic o serbare cu 400 de tineri
de pe Valea Almajului/19) La 15 August 1937 au avut un botez cu 46 suflete, oficiat de Efta Românu, la
care au participat toţi ceialalţi predicatori.^20) Iar la 14 August 1938 a fost ţinut un botez cu 28 suflete,
ţinut tot de Efta Românu şi cu participarea celorlalţi predicatori/21)
Au progresat de asemenea foarte bine si au construit case de rugăciune bisericile din Rudăria şi Dalboşeţ.
In Rudăria a lucrat cu multă sîrguinţă Pavel Ciortuz şi au fost roade bogate, şi ambele biserici, Rudăria şi
Dalboşeţ au crescut în continuu. Biserica din Bozovici, şi ea sub pastoratul lui Goga Dănilă, şi-a construit
o mare şi frumoasă casă de rugăciune şi a avut însemnate progrese.
LUCRAREA DIN CLISURA DUNĂRII. în clisura Dunării, cu centrul în Moldova Nouă, lucrarea misionară
de asemenea a repurtat mari succese. în Moldova Nouă, biserica a fost păstorită de Ilie Craioveanu, om cu
o tenacitate şi credincioşie de admirat, bun organizator, o fire blîndă, talentat la predică, foarte popular şi
smerit. El fusese botezat în 1918 la Budapesta, şi ordinat imediat ce a început să lucreze. A păstorit pînă la
30 Noembrie 1947, cînd a murit în timp ce se afla la Timişoara/ ) La moartea sa, în cercul acesta de lucru,
după o muncă de 26 ani ca păstor, au rămas 1200 de credincioşi baptişti. In biserica sa; el i-a activizat pe
toţi membrii bisericii. Dăm aici un singur exemplu: La Crăciunul anului 1925, în ziua primă au activat
tinerii pînă la 30 de ani; în ziua a doua au activat acei între 30 - 50 de ani, iar în ziua a treia au activat
bătrînii, acei între 50 - 80 de ani/23) Femeile au avut organizaţia lor, Societatea„Tabita,"care a lucrat intens
în sprijinirea misiunii şi în ajutorarea mamelor. în 8-9 Iunie 1930, după 5 ani de muncă, au înaugurat casa
de rugăciune zidită de ei şi care i-a costat 511,624 lei/24)
Bisericile din Clisură erau foarte legate între ele, conlucrau şi participau la aceleaşi bucurii. Aşa în 20 Iulie
1929, toate bisericile s-au adunat la Coronini, la jubileul de zece ani, iar a doua zi, la 21 Iulie, dimineaţa
au ţinut un botez, oficiat de Dumitru Drăgilă, venit musafir; de la apă au plecat cu toţi la Moldova Nouă, şi
aici au avut o mare serbare/ ) îi găsim aici la serbare pe predicatorii: I. Şuveţ, D. Drăgilă, P. Ciortuz, I.
Linţă, C. Buzdugan, Ilie Craioveanu, Lucaşa Sezonov, Ioan Cocuţ, I. Şchiopu.
An de an, la Crăciun, reveneau în cămin cei ce erau plecaţi la muncă în alte părţi, şi atunci aveau mari
bucurii şi serbări/26) Ilie
Pagina 233
Craioveanu avea bucuria ca la botezurile din Moldova Nouă să invita spre a le oficia, pe alţi vestiţi
predicatori. Aşa în anul 1938 au avut un botez cu 23 persoane şi 1-a învitat pe Ioan Şuveţ din Prilipeţ/27)
în bisericile din Clisură au lucrat cîţiva buni predicatori. în Coronini a lucrat un timp C. Buriman, care de
asemenea a organizat tinerii şi mai ales femeile, care aveau Societatea „Măria," în care s-au format cîteva
femei devotate lucrului filantropic/28) Şi aici a fost păstrată regula să învite la botez pe cîte un alt păstor:
în 30 Mai 1926 îl aflăm acolo pe losif Ghiocel de la Socolari, oficiind un botez cu 40 de suflete, dintre
care 20 din Coronini/29) De aici, din Coronini, Evanghelia a fost vestită în Sfînta Elena, o comuna cu
locuitori cehi, unde s-a născut o biserică frumoasă de credincioşi cehi. în Sicheviţa a lucrat Meilă Sorescu
şi biserica exercita o influenţă şi forţă de atracţie asupra oamenilor. Numai la un botez ţinut la 14 Iulie
1925, oficiat de losif Ghiocel din Socolari, au fost botezate 55 suflete/30-* De Sicheviţa a fost legată
biserica din Liubcova de Sus, care tot în 1925, la 8 Septembrie şi-a înaugurat casa de rugăciune/31)
în aceşti ani, bisericile din Clisura Dunării, care şi-au clădit case de rugăciune, au fost: Moldova Nouă,
Coronini, Pojejena Română, Sicheviţa, Stînăpari, Cărbunari, Şuşca, Socol, Cîmpia, Gornea, Sf. Elena,
(biserica Cehă)/ ' Pentru misiune în regiunea Clisurii a fost rînduit Costa Popescu din Moldova Nouă. El a
fost unul din cei mai activi predicatori din clisură. Tot de Moldova Nouă şi de clisură s-au ţinut cele două
biserici de munte, Cărbunari şi Stînăpari, unde lucrarea de cîştigare a sufletelor făcea frumoase progrese.
Ele erau sub păstorirea predicatorilor de la Moldova Nouă.
Bisericile din cîmpie, dinspre Iam au avut şi ele succese şi o frumoasă creştere. La Vrani a fost ordinat ca
păstor Traian Dragu, la Naidăş se afla încă din 1923 în lucrare Gh. Linţă/33) iar Iam şi Berlişte a fost adus,
în 1935 ca păstor Gavril Dunca din Negrileşti-Someş/ ' în toate bisericile acestea, care mai înainte erau
păstorite de Vasile Enaşcu din Potoc, pe care îl găsim că ţine primul botez în Rusova Veche în 21 Oct.
1928 cu 1.1 persoane/35) s-au ridicat bărbaţi destoinici, care au preluat lucrarea şi au dus-o mai departe
pînă în 1942, la închiderea bisericilor.
în Anina, biserica a fost păstorită de Nicolae Craioveanu/ Anina fiind un centru miner, biserica avea
fluctuaţie în membralitatea ei, dar avea şi o creştere locală continuă. Avea relaţii strînse cu celelalte
biserici şi era vizitată sporadic de alţi predicatori. In 29-30 Oct. 1926 s-a ţinut acolo Conferinţa cercului
Prilipeţ, la care a participat şi preşedintele Uniunii, Ioan Popa/37) In Anina, s-a dat o atenţie deosebită
educaţiei copiilor. Aşa în 27 Decembrie 1936, la o serbare a |
Pagina 234
copiilor au spus poezii peste 40 de copii/ )
O biserică apropiată şi legată de Anina a fost biserica din Ciudanoviţa, care şi-a clădit o casă de rugăciune,
inaugurată în primăvara anului 1925, cînd au fost acolo predicatorii Gh. Albu din Răcăjdia, şi Nicolae
Craioveanu din Anina.™)
La fel, biserici prospere au fost în Agadici, unde în 6 Decembrie 1925 s-a înaugurat noua casă de
rugăciune, cu un serviciu divin oficiat de Gh. Albu şi Gh. Linţă; la fel, în Maidan, în Cacova, în Ticvaniul
Mic, în Răchitova lucrarea înainta.
Biserica din Reşiţa a fost păstorită de Petru Adam, şi credincioşii si-au construit o casă de rugăciune, pe
strada principală. La 9 Mai 1929 a fost ordinat acolo, ca păstor, Ioan B. Şchiopu, de o comisie compusă
din I.R. Socaciu, D. Drăgilă, Lucaşa Sezonov, Ioan Cocuţ, şi Petre Drăgoescu. Dar Ioan B. Şchioppu a stat
foarte puţin şi în 1930 a fost rechemat la pastorat din nou Petru Adam/40) După un timp a fost chemat la
Reşiţa Ilie Daraban, care a păstorit biserica pînă la închidere. Legate de Reşiţa au fost bisericile din Bocşa
Montană, Fîrliug, Valea Mare, Valea Pai, Visag, Vermeş, Berzovia, Fizeş şi altele. Biserica din Vermeş a
crescut încă de la început. Membrii bisericii aveau legături cu Dumitru Drăgilă din Lugoj, pe care-1 găsim
încă la 8 Sept. 1926 că ţine acolo un botez cu 18 suflete/41) în 1937, la 17 Oct. a fost ordinat acolo, ca
păstor Nicolae Lighezan, de lucrătorii din părţile acelea, Petre Drăgoescu şi Pavel Bîha/ ) Din această
biserică a plecat la Seminar în 1939 Petre Avram.
în biserica din Valea Mare a lucrat Petre Drăgoescu încă din 1925. El a conlucrat mult cu Ioan Pop din
Gherteniş/ ) în Valea Pai biserica creştea. în anul 1927 s-a ţinut acolo un botez cu 54 de persoane, dintre
care 15 erau din loc. Şi cum ei aveau legături strînse, găsim acolo la botez corurile din Vermeş şi din
Berzovia.^4) în acelaşi an, la 8 Septembrie, au avut un alt botez cu 18 persoane/) Preocuparea şi interesul
faţă de copii a constituit şi aici o lucrare specială a celor cu aptitudini de educaţie. Astfel, în 1929, la 9
Septembrie au fost adunaţi la Valea Pai, copiii din mai multe comune şi s-a ţinut o serbare specială cu
ei/46) în Martie 1938 a fost ordinat ca păstor Iacob Lighezan(47)
De asemenea a luat naştere şi s-a dezvoltat o lucrare frumoasă în comuna Doclin, unde au lucrat
credincioşii din Gherteniş, apoi în Porotic şi în Dognecia. în Dognecia s-au convertit mai mulţi ţigani şi ei
au format o biserică baptistă de ţigani, a doua de acest fel din România, după cea din Arad-Checheş/ 8)
La 28 Decembrie 1942, cînd a apărut decretul antonescian de des-finţare şi închidere a bisericilor baptiste,
în judeţul Caras au fost 93 de biserici baptiste, cu un număr de 6.695 membrii botezaţi şi cu 7.135 de ~~\
Pagina 235
aparţinători.
CREŞTEREA DIN JUDEŢUL SEVERIN
în judeţul Severin lucrarea s-a desfăşurat la început pe cercuri de activitate conduse de cîte un păstor.
Apoi, ridicîndu-se alţi noi bărbaţi vrednici sau fiind aduşi tineri absolvenţi ai Seminarului, s-a trecut trep-
tat şi voluntar în multe părţi, unde erau biserici mai mari, la principiul ca fiecare biserică să-şi aibă
păstorul ei local. Aceştia obişnuiau ca la ocazii diferite să învite predicatori din alte părţi, care să dea o
prospeţime atmosferei şi să înnoiască starea din biserică.
în cercul Orşova a lucrat la început Ilie Păunescu, care a păstorit bisericile: Orşova, Jupalnic, Tufări,
Topleţ, etc. El a trecut şi în Oltenia, la Turnu-Severin. în lucrare a fost ajutat la ocazii de D. Drăgilă din
Lugoj, după cum găsim în 1924 e aflat acolo/49) în Orşova, biserica şi-a găsit un alt local unde s-a mutat şi
la 3 Oct. 1926 a fost inaugurat în mod festiv/ ) Ilie Păunescu a cultivat şi el prietenia şi colaborarea în
lucrare cu alţi păstori. Aşa îl aflăm ajutat la un botez în Jupalnic cu 6 suflete, ţinut la 29 Iunie 1927, de
Simion Trica din Valea Bolvaşniţa şi Moise Ciorbă din Timişoara/51) După moartea sa, cercul lui a fost
preluat de Simion Trica, care, după ce a fost ordinat la 22 Noembrie 1925 de D. Drăgilă, Ilie Negrei şi
Ioan Pop, a format un cerc de lucru, Valea Bolvaşniţa, cu bisericile: Petnic, Globul Craiovei, Valea
Armeniş şi bisericile lucrate de Ilie Păunescu. El a colaborat mult cu predicatorii din Caras, cu cei de pe
Valea Almajului, cu care îl găsim la un botez în Petnic, ţinut la 29 August 1937, cu 11 suflete/52) Toate
aceste biserici i s-au născut după 1919 şi au avut o frumoasă creştere. Simion Trică le-a păstorit pînă la
închiderea lor.
CERCUL CARANSEBEŞ. Acest cerc a fost condus de Ilie Negrei. El s-a născut la Zlagna, la 28 Ianuarie
1894, şi a fost botezat la Iaz de Ştefan Igna în 30 Septembrie 1917. Bisericile au văzut în el un om vrednic
de a fi păstorul lor şi la 28 Ianuarie 1922 a fost ordinat în biserica din Caransebeş de Ioan Şuveţ şi alţii. El
avea de păstorit de la Vălişoara pînă la Sacul, toată Valea Bistrei pînă la Bouţar. Fiindcă terenul era prea
întins, bisericile au hotărît să fie dublat cu Pavel Radula din Bor-lova. Astfel, la 21 Noembrie 1925, şi el a
fost ordinat, tot la Caransebeş, de către Ilie Negrei şi D. Drăgilă.
în Rusca Montană era o biserică ce a început să se dezvolte, deşi autorităţile se împotriveau şi căutau să
împiedece lucrarea, cum a fost la un botez ţinut la 4 August 1929, cu 11 suflete, oficiat de Ilie Negrei/ '
Biserica din Vălişoara a crescut şi ea destul de bine. Aici la 6 August 1929, Pavel Radula a ţinut un botez
cu 14 suflete. Din biserica
Pagina 236
aceasta a plecat la Seminar, în 1934 tînărul Valeriu Seracin, care după absolvire a lucrat acolo cu
succes/54-* în Bucoşniţa, Buchini, şi Vîrciorova, bisericile creşteau an de an şi lucrarea prospera. Numai în
Vîrciorova la 22 Sept. 1937 s-a ţinut un botez cu 48 suflete. în Borlova, primul botez a fost oficiat la 18
August 1929 de D. Drăgilă din Lugoj cu 11 persoane/ ) Aici, biserica a crescut şi pe lîngă corul mixt s-a
organizat şi format o fanfară.
La fel în Bolvaşniţa lucrarea s-a început în 1921 şi a crescut bine. primul om care s-a pocăit din sat a fost
Dragu Pavel, care a fost constructor de case, şi avea şase copii. El a primit credinţa pe front în primul
război mondial. Fiind rănit, el a venit acasă din război, s-a căsătorit şi a început activitatea de mărturie a
credinţei. Cînd o fată a lui, la vîrsta de 20 de ani a murit, el s-a devotat şi mai mult Domnului. Biserica a
avut cor şi fanfară, iar tineretul a fost bine organizat şi condus de Matei Solomon, care s-a întors la
Dumnezeu în 1926. în acelaşi an s-a pocăit şi Jurca Nicolae, care a donat casa sa cu grădina din centrul
comunei pentru biserică şi acolo a fost construită biserica. în toate comunele din jur, credincioşii şi-au
zidit case de rugăciune proprii.
în oraşul Caransebeş biserica datează încă din anul 1908 şi a devenit un centru bisericesc. Aici la 19
Decembrie 1923 a avut loc conferinţa anuală a cercului Lugoj, prezidată de Todor Sida de la Buteni/56)
Aici în 17 August 1924 a avut loc, lîngă podul spre Teiuş, un botez cu 29 suflete oficiat de D Drăgilă în
faţa a circa 4000 per-
Buteni/56) Aici în 17 August 1924 a avut loc, lîngă podul spre Teiuş, un botez cu 29 suflete, oficiat de D.
Drăgilă. în faţa a circa 4000 pere, a predicat la apă, C. Adorian, atunci preşedintele Uniunii/57) August
1925, s-a ţinut un botez cu 31 suflete din loc oficiat tot de
soane, a predicat la apă, C. Adorian, atunci preşedintele Uniunii/ în 9 August 1925, s-a ţinut un botez cu
31 suflete din loc oficiat tot de D. Drăgilă/ ' în anul 1926, biserica şi-a construit casa de rugăciune
frumoasă pe care a înaugurat-o în 5 August 1926, cu un serviciu divin lie Negrei/59) La 25 Noembrie
1928, aici în Caransebeş s-a i conferinţa anuală a cercului. La serbarea tineretului, s-a un program
deosebit/60-1 în biserică a fost format un cor, tineretul era organizat, şcoala duminicală activa foarte
bine. În anul 1934, la 11 Noembrie, a fost inaugurată o nouă casă de rugăciune zidită pe strada Banul
Borbeli 6, cînd au servit cu Cuvîntul Sfînt I. R. Socaciu, Gh. Teleagă si D. Drăgilă, care a oficiat în
baptistierul nou un botez cu 14 suflete.(6Î)
CERCUL VALEA BISTREI. Acest cerc a fost întins de la Caransebeş şi pînă la Bouţar, în care se găseau
bisericile Ciuta, Obreja, Glim-boca, Ferdinand, Voislova, Rusca Montană şi Bouţar şi era păstorit de Ilie
Negrei/62^ în Obreja a lucrat ca predicator local Romului I. şi biserica a crescut. în Ferdinand, credincioşii
şi-au construit o frumoasă casă de rugăciune, şi biserica avea legături strînse cu bisericile din
Pagina 237
apropiere. în Glimboca, biserica a crescut mai repede. în 1924, la 2 August, D. Drăgilă a oficiat un botez
cu 18 persoane/63) Iar în 20 Iulie 1925 a fost ţinut tot de D. Drăgilă un botez cu 44 suflete/64) Biserica din
Glimboca şi-a construit o frumoasă casă de rugăciune, şi pe lîngâ cor, au organizat o fanfară frumoasă, cu
care au făcut multă misiune. Prin lucrarea ei, biserica din Glimboca a ajuns cea mai mare biserică de pe
Valea Bistrei.
în Voislova, îi găsim la un botez ţinut la 3 August 1924, atît pe D. Drăgilă cît şi pe Ilie Negrei, precum şi
corul din Caransebeş/65) iar în 6 August 1926 s-a ţinut un botez cu 24 persoane. Biserica de aici a avut o
creştere mai lentă, deşi a fost ajutată şi vizitată de alte biserici, în 26 Oct. 1937 tinerii din 10 comune, s-au
întîlnit acolo şi au avut o serbare mare/66) în anul 1940 a fost adus lucrător în cercul Valea Bistrei, Tudor
Mircea, care a fost predicator în Cadrilater/67) Prin aceste părţi a făcut misiune, împreună cu Tudor Mircea
şi Ioan Rusu din Lupeni/ ) Aceste biserici au ţinut strînse legături frăţeşti şi cu bisericile de pe Valea
Haţegului, cu care se vizitau reciproc.
De biserica din Lugoj aparţineau două cercuri de lucru, acel a lui
Dumitru Drăgilă şi acel al lui Iosif Imbrea, căci locuiau acolo. Biserica
din Lugoj îşi avea în 1924 casa de rugăciune în strada Honorişului No.
20, adresa anunţată pentru frăţietate/69) La 26 Oct. 1926, biserica s-a
mutat într-un alt local, pe care 1-a Inaugurat festiv, cu un serviciu divin,
la care a servit Ioan Popa, preşedintele Uniunii, Atanasie Pascu, Ioan
Şuveţ, Ioan Pop-Gherteniş, D. Drăgilă şi Dan T. Hurley, profesor la
Seminar/70) iar la 9 Dec. 1935, biserica s-a mutat din nou, pe strada
Horia Nr.8, unde s-a înaugurat noul local/ J) Biserica a crescut şi a
devenit un centru misionar şi de îndrumare evanghelistică. Tineretul
bine organizat, cu un cor instruit, a dat viaţă bisericii şi prin misiunile
făcute în alte părţi a inspirat şi alte biserici, stimulînd lucrarea
misionară.
Foarte legate de biserica din Lugoj au fost bisericile din Criciova, Jdioara, Crivina, Boţeşti şi Pogăneşti. In
Criciova, îl aflăm la 8 Sept. 1929 pe D. Drăgilă ţinînd un botez cu 13 suflete/72) în Crivina îl găsim pe
Emilian Ardelean cu corul din Fârdea, că au trecut peste munţi, şi la 24 August 1924 au ţinut primul botez,
cu prima convertită în acea comună."3) Peste doi ani, aflăm de un alt botez, ţinut la 20 Iulie 1926, cu 16
persoane/74) în Căvăran, aflăm la o serbare ţinută în 21 Nov. 1937 că participă şi corul din Criciova, pe
lîngă cel din loc, iar serviciul divin l-au ţinut predicatorii D. Drăgilă, Iosif Imbrea, Savu Păteanu şi P.
Crivineanţu/75)
Cercul Sinteşti era condus de Ioan Covaci, şi dacă la început s-a întins pînă la mari depărtări, încet, cu
fiecare cerc nou format s-a
Pagina 238
jnicşorat cel vechi. La cercul Sinteşti au aparţinut în cele din urmă, bisericile: Margina, Făget, Bichigi,
Birchiş, Valea Mare, Căpălnaş, Căprioara, Pojega, etc. în cele mai multe din acestea erau case de
rugăciuni construite, iar în unele erau coruri şi chiar fanfare. Dintre toate cea mai mare biserică a fost în
Sinteşti. Prin multele botezuri ţinute, au rămas de efect mai larg, botezul ţinut la 2 August 1925 cu 13
suflete, oficiat de Ioan Covaci, la care au servit Emilian Ardelean, Teodor Bălaşiu, A. Căliman şi Gh.
Mihai, cu participarea a trei coruri, acel din Gladna Română, Lalaşinţ şi Birchiş/76) botezul din 12 Sept.
1926, cu 10 suflete oficiat de Ioan Popovici de la Petriş, la care au servit Ştefan Igna şi Dragomir Cornea,
cu participarea fanfarei din Lupeni/77) Biserica şi-a construit o frumoasă casă de rugăciune în 1926 şi în 12
Septembrie a avut loc serviciul de inaugurare.1^8) Femeile au fost bine organizate şi au activat împreună
cu scop filantropic. Astfel la 21 Oct. 1929 a avut loc o serbare specială, cu femei din multe sate/79)
în Bichigi, de asemenea lucrarea a început să facă progrese simţitoare după anul 1924. La 26 Iulie 1925 s-
a ţinut primul botez în comună cu 15 suflete, oficiat de Ioan Covaci, cu participarea corului din Gladna
Română. La serviciul divin au servit T. Bolosin şi Gh. Mihai/ ' în 1928, biserica şi-a construit o frumoasă
casă de rugăciune/81) în Căpălnaş, la început, după 1926, a lucrat Petru Mun-teanu din Lalaşinţ/8 ) iar după
ce acesta a căzut bolnav, a trecut la pas-torat Ioan Covaci, pe care-1 găsim în 1929, la 30 Iunie, oficiind un
botez cu 16 suflete, la care a servit şi Ioan Popa, preşedintele Uniunii. Acolo au fost şi corurile din Bichigi
şi Bîla, precum şi fanfara din Sinteşti/83) Iar la 19 Iunie 1941, aflăm că s-au adunat la Căpălnaş tinerii din
Valea Mare, Căprioara, Bichigi, Sinteşti şi Petriş, de pe Mureş/84)
în Pojoga, aproape de Mureş, şi în Căprioara, lucrarea Domnului a înaintat şi s-au construit case de
rugăciune proprii, cu tineretul activ şi misionar, cu bucuria părtăşiei cu frăţietatea din alte părţi. Bisericile
din Valea Mare şi Birchiş erau biserici cu multă activitate evanghelistică şi misionară.
CERCUL JUPÎNEŞTI. Acest cerc activ şi învecinat, a fost cercul din Jupîneşti, păstorit de Emilian
Ardelean. Biserica din Jupîneşti era evanghelistică şi în progres. Astfel la 16 August 1925 aflăm de primul
botez cu 10 suflete, oficiat de Emilian Ardelean, cu participarea corului din Gladna Română/85) în acelaşi
an la 26 Decembrie a mai fost ţinut un botez cu 4 suflete/86) în 1926, la 20 Iulie s-a ţinut un alt botez cu 10
suflete/87) şi în acelaşi an la 24 Oct. a fost un alt botez cu 6 suflete/88) Suflul acesta evanghelistic a trecut şi
la celelalte biserici din cerc. în Gladna Română era formată o biserică frumoasă şi vie, cu un
Pagina 239
cor mare. ce făcea multă misiune. în anul 1924, biserica a avut două botezuri/89) Iar anii următori le-a
prilejuit multe asemenea bucurii. Pe lîngă corul mare si frumos, femeile au fost şi ele bine organizate în
societatea „ Tabita. "^ ) Şi aceasta lucra cu scop filantropic.
Biserica din Fârdea, de asemenea era în plină activitate şi dezvoltare, condusă de Petrică Jurconi, primul
baptist din sat. El a murit la 31 Martie 1933/91) Biserica avea un cor bun, dirijat de Petre Petrean, din
primii ani pînă la moartea sa, în 12 Oct. 1924; el a fost un tînăr care a lucrat mult pentru cauza sfîntă/92) O
altă bisericuţă, care a început să se dezvolte a fost în Surducul Mic, si care a fost ajutată mai ales din
biserica din Gladna Română. Aici la 26 Sep. 1926, Emilian Ardelean a ţinut un botez/93) Tot Emilian
Ardelean a lucrat şi la Pogăneşti şi Botineşti/94)
CERCUL LALAŞINŢ. Acesta a fost cel mai vechi cerc din Severin, păstorit de Ştefan Igna împreună cu
Petru Munteanu, care cu timpul a rămas cu bisericile Lalaşinţ, Bata, Zăbalţ, Bruznic, Ohaba Română,
Ohaba Lungă, Rădmăreşti, Spata, Dobreşti, Ieşnic, Bara, Fadimac şi Gruni, şi alte biserici de pe Mureş.
După cei doi vechi lucrători, s-au ridicat alţii, ca: V. Lăzărescu, Ioan Trîmbiţă/95) Ioan Creţu, Nicolae
Tomescu şi Gligor Isac/96)
Prin bisericile din Severin au făcut vizite şi conducătorii Uniunii. Astfel, între 21-27 Mai 1929, Ioan Popa,
preşedintele Uniunii a vizitat cercul Sinteşti/9^) în 1932, între 29-31 Iulie, Ioan Ungureanu, secretarul
general al Uniunii, a vizitat cercurile Sintesti şi Lugoj, unde au luat parte şi predicatorii din cercul
Caransebeş.^98) Cu nesecată energie şi dragoste, bisericile din Severin şi-au continuat misiunea răspîndirii
Evangheliei pînă la închiderea lor, prin decretul antones-cian.
La 28 Decembrie 1942, în judeţul Severin au fost 85 de biserici baptiste, cu un număr de 4988 membrii
botezaţi şi cu 5794 aparţinători.
LUCRAREA DIN JUDEŢUL TIMIŞ-TORONTAL
în partea aceasta a Banatului, lucrarea a fost mai slabă, deşi în Timişoara avem cea mai veche biserică
baptistă, şi cu toate că e mai aproape de judeţul Arad unde bisericile activau cu mult succes. Probabil una
dintre cauze a fost lipsa de predicatori, căci în multe dintre biserici activau predicatori din judeţul Arad, în
timp ce în Severin şi Caras au fost mulţi şi buni predicatori. în Timiş, s-a lucrat de asemenea cu bisericile
organizate pe cercuri pastorale. La început au fost numai trei cercuri şi anume: Parţa, cu Atanasie Pascu,
Gherteniş, cu Ioan Pop, şi Lipova cu Ioan Savu din Radna şi I. Deheleanu din Lipova. Mai tîrziu
Pagina 240
aceste cercuri s-au divizat, prin ordinarea altor lucrători. în 1925 au survenit unele modificări şi arondări de
cercuri/99)
Dacă în 1919 în judeţul Timiş-Torontal au fost doar cîteva biserici şi acestea destul de mici. După 1920,
prin lucrarea misionară a predicatorilor şi mai mult a unor membrii simpli, care prin mărturia lor au
convertit pe alţii, născînd biserici noi în mai multe comune, iar acestea la rîndul lor mergînd cu Evanghelia
mai departe, lucrarea s-a răzleţit, bisericile s-au înmulţit cu fiecare an. La rîndul lor, bisericile înmulţite au
creat necesitatea alegerii şi ordinarii unor noi lucrători, aşa că an de an se producea arondarea cercurilor, şi
luau formaţie alte cercuri.
CERCUL PARŢA. Anul 1919 găseşte cercul Parţa format şi în plină activitate, cu pastorul lui, Atanasie
Pascu. Cercul cuprindea la început mai mult de o treime din judeţ. Pentru biserica din Parţa, a fost
însărcinat Timotei Pascu, (fratele de corp a lui Atanasie Pascu); biserica a crescut însă foarte lent. în
Bucovăţ, aproape de Timişoara era o biserică frumoasă, care activa cu însufleţire. La 2 August 1924,
Atanasie Pascu ţine acolo un botez cu 17 persoane/100) Misionarismul i-a dus pe membrii pînă departe.
Astfel aflăm că un membru al bisericii din Bucovăţ, plecat în misiune, s-a căsătorit cu o membră din
biserica Jupîneşti, Severin/101) în 1929, la 20 Mai, a fost ţinut la Bucovăţ un alt botez cu 13 suflete,
îndeplinit tot de Atanasie Pascu, la care au predicat din Cuvîntul Domnului, doi seminarişti, Daniel Pascu
şi Gav-ril Dunca, şi a participat fanfara din Radna^ ) în 1932, la o serbare aici, s-au adunat credincioşii din
împrejurimi şi a cîntat corul din Timişoara, dirijat de I. Peia, iar din Cuvîntul sfînt au predicat Moise
Ciorbă din Timişoara, Teodor Fînata, Anuţa T. Costin, secretara femeilor pe ţară şi Ioan Olar din loc/lW)
O altă biserică mai mare a fost acea din Beregsăul Mare, unde membrii au făcut jertfe mari şi au construit
în anul 1925 o frumoasă casă de rugăciune, pe care au înaugurat-o la 6 August, cu un serviciu divin festiv,
condus de Atanasie Pascu^104) Aici a lucrat local, Gaia Marincu, pînă în anul 1933, cînd sarcinile au fost
preluate de alţii. în biserica aceasta şi-a făcut stagiul misionar Petre Popovici, ca seminarist în vacanţele
din 1937.
în Banloc, credincioşii în rîvna lor pentru cauza sfîntă, cu multe sacrificii şi cu multă muncă au construit şi
ei o casă de rugăciune, pe care au înaugurat-o la 27 Decembrie 1925, cu un serviciu divin condus de
Atanasie Pascu(10S) Aici, în Banloc a fost ordinat la 2 Iunie 1927, Filip Sulţ, ca păstor localnic^106) Biserica
din Cerna şi cea din Sipet aveau relaţii strînse şi cu bisericile din cercul Gătaia, căci la un serviciu
Pagina 241
divin de cununie aflăm corul din Gătaia prezent la Sipet./107) în ambele biserici lucrarea a progresat şi
numărul membrilor a crescut. Chiar dacă în anii sciziunii au fost rupte unele relaţii frăţeşti dintre biserici,
totuşi aceste biserici le-au păstrat. în anul 1932, la 29 Iunie, la un botez ţinut la Cerna cu 11 suflete, aflăm
acolo corul şi fanfara din Bucovăţ^108) De asemenea biserica din Ghiroda, fiind ajutată de fraţii din
Timişoara a avut o oarecare creştere. La 31 Iulie 1932, s-a ţinut acolo un botez cu 11 suflete, îndeplinit de
Atanasie Pascu, la care a predicat Moise Ciorbă din Timişoara1-109) Şi credincioşii de aici şi-au construit o
casă de rugăciune frumoasă, iar lucrarea în loc a fost încredinţată fratelui Ef-timie Botoca.
Biserica din Checea Română a făcut şi ea eforturi mari ca să-şi poată construi o casă de rugăciune proprie,
pe care au înaugurat-o cu bucurie la 14 Sept. 1932, cînd a luat parte frăţietatea din împrejurimi/110) La
Moşniţa, de asemenea membrii bisericii nu s-au lăsat mai prejos şi au construit şi ei o casă de rugăciune,
pe care au înaugurat-o la 21 Mai 1933, la serviciul divin au predicat Ioan Olariu şi Moise Ciorba din
Timişoara/111) La Jebel, exista o biserică veche de dinainte de război, în care lucra acum Moise Treta şi cei
doi fraţi, Atanasie şi Timotei Pascu/ ) şi care creştea şi în număr şi în cele duhovniceşti.
în primii ani după război s-au mai născut biserici baptiste în comunele: Giroc, Bazoş, Cerneteaz, Cărpiniş,
Bobda, Giulvăz, Poeni, Hodoni, Izvin, Utvin, Rudna, etc. în Bencecul de Jos, credincioşii baptişti, fiind
puţini, s-au amestecat cu creştinii după Evanghelie. In Ianova, biserica activa intens, şi în 1923 a fost
ordinat ca păstor local Ieremia Vesa, care 1-a ajutat în misiune pe Atanasie Pascu.
CERCUL GHERTENIŞ. La început, cercul Gherteniş a fost păstorit de Ioan Pop, născut la 5 Aprilie 1882
în Daia Română din judeţul Alba şi care pocăindu-se s-a botezat la 11 August 1919 în America. Imediat
după război s-a întors în România şi s-a stabilit în Gherteniş. El a fost ordinat în 11 August 1923 de o
comisie compusă din I.R. Socaciu, D. Drăgilă şi Ilie Negrei, în biserica din Caransebeş. Fără osteneală a
lucrat în toate bisericile din jur. Una din bisericile mai vechi şi mai active în părţile acelea a fost biserica
din Gătaia. La 10 Oct. 1926 găsim că a avut loc aici în Gătaia un botez cu 26 persoane îndeplinit de
Atanasie Pascu/113) Peste un an, la 14 Sept. 1927, Ioan Pop a ţinut un alt botez cu 10 suflete/114) în 24 Iunie
1929 mai aflăm un botez cu 12 suflete oficiat de At. Pascu la care au participat corurile din Sipet şi
Cerna/115) Aici, după ce Ioan Pop a îmbătrînit, a fost ales şi ordinat Ioan Gruia, în 1930 şi i s-a dat spre
păstorire cercul Gătaia,
Pagina 242
(U6)
nou format.
în aceste părţi, lucrarea Evangheliei s-a extins în comunele Fizeş, perendia, Ciacova, Deta, etc. în Jamul
Mare s-a dezvoltat o biserică frumoasă, păstorită de Eftimie Sîmboteanu, de fel din Igriş, unde a fost
botezat de Gh. Vărşăndan şi ordinat la 5 Iulie 1920, tot în Igriş, de Atanasie Pascu şi Radu Taşcă. El s-a
mutat în Jamul Mare şi aici a desfăşurat o lucrare rodnică, contribuind la convertirea multora, la or-
ganizarea tineretului şi a femeilor din biserică.
CERCUL IGRIŞ. El a fost constituit din unirea laolaltă a bisericilor din plasa Sînicolaul Mare. în Igriş
pocăinţa a fost adusă înainte de război de la Pecica. în 15 Iunie 1924, aflăm că aici s-a ţinut un botez cu 10
persoane şiA întîlnim aici pe Atanasie Pascu şi pe Radu Taşcă/117) în toamna anului 1926 de asemenea a
fost ţinut un botez cu 16 suflete din mai multe comune/118) Aici, în Igriş, a lucrat local Simion Cioancă, un
devotat predicator, care şi în prizonierat a predicat şi convertit pe mulţi militari. De aceea, biserica din
Igriş a crescut în toate privinţele.
Biserica din Pesac şi ea a crescut bine şi a devenit cea mai importantă biserică din cerc. Din anul 1925,
biserica 1-a avut ca păstor local pe Ioan Dosescu/119) La 25 Octombrie 1928, biserica şi-a inaugurat noua
sa casă de rugăciune şi a ţinut şi un botez, în aceeaşi zi, cu 7 suflete. A participat la aceste servicii divine şi
Ioan Popa, preşedintele Uniunii/ ) în 19 Mai 1929, Atanasie Pascu a ţinut în Pesac un alt botez cu 12
suflete/121^ Lucrarea s-a înfiripat în acest timp şi în comunele Saravale, Vălcani, Cenad, Sînicolaul Mare,
etc.
CERCUL LIPOVA. Acest cerc a fost lucrat de Ioan Savu din Radna, schimbat numai în anul 1925 cu Ioan
Deheleanu din Lipova. Cea mai însemnată biserică din cerc a fost acea din Lipova. Casa de rugăciune din
acest oraş a fost inaugurată la 19 Decembrie 1922, cu un serviciu divin ţinut de Gh. Vărşăndan şi Radu
Taşcă, cu participarea fanfarelor din Şoimoş şi Siria/122) în 22 Iulie 1925 s-a ţinut aici un botez cu 28
suflete oficiat de Atanasie Pascu/123) Biserica a avut un cor mixt şi o fanfară bună, cu care au făcut misiune
prin comunele din jur. Clădirea casei de rugăciune era frumoasă şi spaţioasă. Aici, în Lipova, între 23-25
Iunie 1933 s-a ţinut Conferinţa predicatorilor pe ţară, prezidată de Ioan Şuveţ, vicepreşedintele Uniunii
vechi, unde s-au discutat problemele confesionale/*24)
în Firiteaz s-a născut o biserică prin întoarcerea din America a hi Sima Popovici, născut la 5 Iulie 1877 şi
botezat în Harrisburg Pa, America în 1913, de predicatorul Pavel Chinezu. El a revenit cu familia
Pagina 243
în ţară, în Iunie 1921 şi imediat a început să lucreze cu Evanghelia. în 1923 a fost ordinat, ca lucrător de
Atanasie Pascu şi Ioan Savu, în biserica română din Timişoara, spre a-1 ajuta pe Ioan Savu. Din biserica
din Firiteaz au plecat la Seminar, Alexa Popovici în 1933 şi Petr<jl Popovici în 1937.
Biserica din Fibiş a luat fiinţă tot în anul 1921, prin întoarcerea lui Valeriu Zorlenţan din prizonierat, din
Rusia, unde s-a şi pocăit şi botezat. Prima convertită a lui a fost mama sa, care după un an a trecut la cele
veşnice şi astfel a avut loc prima înmormîntare după credinţa baptistă, ţinută la 17 Decembrie 1922, la
care a participat aproape toată comuna.^1 ' Fiind apropiate comunele Fibiş, Firiteaz de Seceani, unde erau
încă dinainte de război cîţiva baptişti bulgari, şi de Felnac, comuna lui Lazar Talpeş, credincioşii baptişti
s-au ajutat reciproc. Cel mai mare avînt 1-a luat lucrarea din Fibiş, astfel că biserica de aici a crescut foarte
repede, deşi în comună era preot ortodox Gheorghe Todan, un neînduplecat persecuţionist, cu adevărat
chipul şi asemănarea lui Grigorie Comşa, episcopul său. El i-a prigonit crunt pe baptişti. Acest preot, Gh.
Todan, a îndrăznit, în ziua de 7 Septembrie 1934, cînd regele Carol II a făcut o vizită de inspecţie a
Fundaţiei regale în comuna Fibiş, ca în discuţia cu regele să spună: „Da, Majestate, însă sectele
religioase, în satul nostru avem 17 baptişti, subminează şi biserica şi statul!" - „Dar nu e vorba de nici o
subminare a Statului," a răspuns regele zîmbind, şi a continuat: „Credinţa este o chestiune de convingere
de la om la om. Sectanţii vor să ajungă acest scop, submiriînd poate biserica, dar nu Statul. Cu atît mai
bine, că atunci biserica va lucra de zece ori mai mult. Dacă vă scutur, eu vreau să ştiu adevărul, şi nu să
vă fac observaţii ... 't126) Deşi la acea dată, în Fibiş erau peste 30 credincioşi baptişti, preotul cu pricina
recunoştea numai 17, celorlalţi nu vroia să le recunoască trecerea. în 17 Iunie 1935, aici în biserica din
Fibiş a fost ţinută o mare strîngere împreună a bisericilor din jur/1 '
Tot de cercul Lipova au aparţinut şi bisericile din comunele: Usasău, Şiştarovăţ, Bata, Buzad, Sintar,
Chelmac, Labaşinţ, Cuveşdia, Dorgoş, Patîrş, Varniţa, Bruznic, Zăbalţ, etc. în toate aceste biserici, după
îmbătrînirea lui Ioan Savu, adică după anul 1932, a lucrat Victor Teodosiu, pînă în 1934.(128) După anul
1934, cercul Lipova s-a dezmembrat şi s-a împărţit între mai mulţi predicatori. Unele dintre biserici şi-au
avut bărbaţii lor ordinaţi ca diaconi, care au îndeplinit actele de cult; altele care nu aveau s-au ataşat de
acelea cu diaconi ordinaţi, sau învitau din timp în timp pe anumiţi predicatori. Starea aceasta s-a datorat în
mare parte sciziunii Uniunii, căci unele biserici erau ataşate vechii Uniunii, iar altele noii Uniunii. Dar cu
toată această dezorganizare cercuală, bisericile au crescut ca număr şi faptul nu a
Pagina 244
fnfluenţat cu aproape nimic starea lăuntrică bisericească.
în oraşul Timişoara încă din primii ani, adică imediat după actul întregirii ţării, existau trei biserici
baptiste: una germană, cea mai veche, una maghiară şi una română. Biserica germană şi-a avut tot timpul
predicatori bine pregătiţi la Seminarul din Hamburg, Germania. Astfel au fost George Teutsch, M. Theil,
şi alţii. Ei au păstrat biserica într-o stare de viaţă spirituală înaltă. Biserica a condus lucrarea spirituală a
tuturor bisericilor baptiste germane din Banat. Biserica maghiară şi ea a crescut şi 1-a adus ca păstor pe
Carol Molnar, un foarte bun predicator, care i-a ridicat prestigiul printre celelalte biserici baptiste
maghiare din ţară. Biserica română şi-a deschis la 6 Ianuarie 1925 localul ei de rugăciune, separîndu-se de
germani şi de maghiari. Inaugurarea s-a făcut printr-un serviciu divin festiv, la care au predicat: Atanasie
Pascu, Milentie Eva, C. Scheuşan şi Timotei Pascu/1 ) Chiar în acel an, la 18 Oct. 1925 a avut loc un
botez noutestamental în biserica română cu 26 suflete oficiat de Atanasie Pascu. Dintre cei botezaţi 13
erau din biserica locală/130) Peste mai puţin de un an, adică la 15 August 1926, s-a ţinut un alt botez cu 31
suflete, dintre care 13 erau iarăşi din loc, iar restul din alte biserici din jur, oficiat de Atanasie Pascu/ '
La acest botez a fost botezat printre alţii şi Alexa Popovici, viitorul predicator. Actul botezului a fost ţinut
în baptistierul bisericii germane. Simţîndu-se tot mai mult nevoia unui lucrător local, care să fie în
permanenţă în biserică, a fost ales Moise Ciorbă ca păstor şi la 31 Iulie 1927 a fost ordinat şi instalat spre
a îndeplini toată lucrarea pastorală a bisericii. Or-dinarea a fost ţinută de Atanasie Pascu şi alţii/ ) în anul
1930, fiindcă Moise Ciorbă era ocupat cu serviciul său, a fost adus ca păstor Ioan B. Şchiopu, fost păstor
al bisericii din Reşiţa. El a păstorit însă un timp scurt, doar pînă în Septembrie acelaşi an, fiindcă a plecat
la Paris, trimis de Uniune, şi a preluat pastoratul bisericii române din Paris. în locul său, a fost adus
Gavrilă Morariu, care a preluat păstorirea bisericii din Timişoara/133^
în cursul anului 1930, biserica a avut două botezuri şi astfel a ajuns să aibă 77 membrii botezaţi. Gavrilă
Morariu a fost ajutat în lucrare de Moise Ciorbă şi astfel biserica a avut o activitate vie. Numai în anul
1930 dărnicia bisericii s-a ridicat la suma de 101,620 lei la intrări în casierie/134) în Iulie 1932, Gavrilă
Morariu s-a mutat la Cluj şi astfel din nou pastoratul bisericii a trebuit să fie preluat de Moise Ciorbă/ )
Aici în Timişoara, s-a ţinut în zilele de 9-10 Sept. 1932 Congresul al Xll-lea, cînd Uniunea s-a rupt în
două şi astfel şi congresul s-a unpărţit în două: unul la biserica germană şi unul la biserica română. In acel
timp, biserica română îşi avea casa de rugăciune într-o sală închiriată pe strada Alexandru Mocionii/136)
Din anul 1937 pînă în
Pagina 245
anul 1940 biserica a fost păstorită de Ioan R. Socaciu, iar între 1940-1942 de Vasile Toderaş şi Ioan R.
Socaciu. Numărul membrilor bisericii a crescut în acel timp cu refugiaţii veniţi, mai ales de la Cluj, după
împărţirea Transilvaniei prin dictatul de la Viena.
De biserica germană din Timişoara au aparţinut şi bisericile din Jimbolia, Steierdorf, etc. Iar de biserica
maghiară au aparţinut ca membrii, toţi credincioşii baptişti de limbă maghiară răsleţiţi prin Banat.
La data de 28 Decembrie 1942, cînd s-a pus în aplicarea decretul oprimator antonescian, au fost în judeţul
Timiş Torontal un număr de 61 de biserici baptiste române, 3 biserici baptiste germane şi 1 biserică
baptistă maghiară, deci în total 65 biserici baptiste, cu 2408 membrii botezaţi şi 2750 de aparţinători.
ÎNFIINŢAREA DE COMUNITĂŢI BISERICEŞTI
După apariţia deciziei ministeriale din 1933, care îi trecea din nou pe baptiştii din Transilvania şi judeţele
vecine în rîndul aşa-ziselor ,rAsociaţii religioase, "^ ^ şi care prevedea organizarea bisericilor pe
comunităţi formate dintr-o biserică sau mai multe biserici, s-au format astfel, pe teritoriul Banatului,
următoarele comunităţi bisericeşti: Timişoara română, Timişoara maghiară, Caransebeş, Bozovici,
Prilipeţi, Sinteşti, Moldova Nouă, Oraviţa.
Acest fapt, a făcut ca cercurile pastorale, cele mai multe să dispară, iar bisericile ori să se declare pe ele,
sau să se grupeze cu alte biserici în cîte o comunitate. Au fost unele biserici, care nu s-au constituit ca o
comunitate şi nici nu s-au afiliat la vreo comunitate nou înfiinţată, ci au rămas să aparţină şi pe mai
departe tot de Comunitatea Bisericească Baptistă Arad. Iar unele biserici au rămas biserici independente.
Frămîntarea aceasta internă iniţiată şi lansată cu multă chibzuinţă şi grijă de duşmanii învechiţi ai
baptiştilor, cu gîndul de a le produce un rău şi a stăvili avîntul misionar al credincioşilor baptişti, prin
desfinţarea treptată a folosirii numelui de „biserică," obişnuinda-i pe oameni cu termenul de „comunitate,
"şi-a avut în parte efectul scontat. Dar a produs şi efecte bune: a contribuit la maturizarea multor bărbaţi,
care au fost aşezaţi în fruntea comunităţilor, a contribuit la independenţa bisericilor, a creat ocazia de
stimulare a democratismului bisericesc.
Totalizînd bisericile, cu membrii şi aparţinătorii lor, din judeţele Banatului, avem următoarele cifre
statistice, pe data de 28 Decembrie 1942, cînd cultul baptist a fost desfinţat:
Jude(ul
Caras Severin
Timiş Torontal Total
Biserici Membrii Aparţinători
93 6.695 7.135
85 4.988 5.794
65 2.408 2.750
243 14.091 15.678

Raportînd numărul baptiştilor din Banat la statistica pe ţară, vom observa că în Banat au fost la acea dată
16,70 procente din numărul baptiştilor pe ţară.
FIŞIER BIBLIOGRAFIC
1) Farul Creştin no.23/934 p.7. 2) Farul Mântuirii no.3-4/924 p.14; cf. Vasile Enaşcu, Istoria bisericii baptiste din comuna
Potoc, în manuscris p.7. 3) Grigorie Comşa, Lupta baptiştilor împotriva preoţimii române, p.7-9. 4) Senator Grigorie
Grigorovici,,,Cuvin/ore," publ. în Monitorul Oficial, nr.6/921 p.53-56, cf. revista Creştinul din Detroit, America, no.6/922 p.5. 5)
Farul Mântuirii no.3/923 p.7. 5) Tabelul bisericilor pe ani a fost de la V. Enaşcu. 7) V. Enaşcu manuscrisul citat p. 4. 8) Biletul de
ieşire no.,201/945 a Penitenciarului Arad. 9) FarulMântuirii no. 19/923 p.9. 10) Ibidem no. 11/925 p.7. 11) Ibid no. 19-20/927 P-
14. 12)Ibid.no.l/932p.ll. 13) Ibid. no. 17/925 p.7. 14) Ibid. no.19/925 p.7. 15) Ibid. no.1/923 p.7. 16) Ibid. no.17-18/923 p.7.
17)Ibid.no.23-24/923p.l2. 18) Nicolae Română, Referat istoric, expus la 15 Aug. 1965 la jubileul de 50 ani aBis. din Lăpuşnic.
19) Farul Creştin no.12/937 p.7. 20) Ibid. no.18/937 p.7.21) Ibid. no.34/938 p.8.22) T.T. Iacobici,„Se duc pionerii," articol In
îndrumătorul Creştin, Bucureşti no.8/948 p.7. 23) C. Nistoran, „Serbarea Crăciunului în Mol-dovaNouă, "XnFarulMântuirii
no.3-4/926 p.14.24) Farul Mântuirii nr.15-16/927 P-14 şi no.12-14/930 p.12.
25) Ibid. no.16-18/929 p.14. 26) Farul Creştin no.4/937 p.6. 27) Ibid. no.33/938p.7. 28) Farul Mântuirii no3-4/926p.U.
29)Ibid.no.l4/926p.7. 30) Jbid. no.15-16/925 p.15. 31) Ibid. nr.23/925, p.7. 32) I. Scobercea, Cum s-a început pocăinţa în Clisura
Dunării, în manuscri p. 4. 33) Farul Mântuirii no-17/925 p.7. 34) Farul Creştin no.2/937 p.7. 35) Farul Mântuirii no.1-2/929 P-
13. 36) Ibid. no.3-4/924 p. 15. 37) Ibid. no.23-24/926 p.14. 38) Farul Creştin "0-2/937 p.7. 39) FarulMântuirii no.13-14/925 p.14.
40) Ibid. no.12-13/929 p. i5- Şino.4/930p.l. 41)Ibid.no.21/926p.7. 42) Farul Creştin no.23/937 p.7. 43) Farul Mântuirii no.11/926
p.7. 44) Ibid. no.18/927 p.7. 45) Ibid. No.19-20/927
Pagina 246
Pagina 247
p.14. 46) Ibid. no.1-2/929 p. 13. 47) Farul Creştin no.16-17/938 p.ll. 48) Cealaltă a fost Bis. Credinţa din Arad-Şega.
49) Farul Mântuiri no. 13/924 p.8. 50) Ibid. no.23-24/926 p.13. 51) Ibid. no.15-16/927 p.15. 52) Farul Creştin no.
18/937 p.6. 53).Fan</Afâ/«Mwno.l6-18/929p.l3. 51) Farul Creştin no.20/937p.7. 55) Farul Mântuirii no.20/929 p.6.
56)Ibid.no.34/924p.l4. 57) Ibid. no.18/924 p.7. 58) Ibid. no. 18/925 p.6. 59) Ibid. no.20/926 p.8. 60) Ibid. no.1-2/929
p.12. 61) Pacea no.2/935 p.7. 62) Fam/ Cr<?/Jrt no.19/937 p.6. 63) Farul Mântuirii no.18/924 p.5. 64) Ibid. no. 18/925
p.7. 65) Ibid. no.18/924 p.5. 66) Farul Creştin no.23/937 p.7. 67) Ibid. no.9/941 p.7. 68) Ibid. no. 10/941 p.7.
69)FarulMântuiriino.l8/924p.6. 70) Ibid. no.23-24/926 p.13. 71) FarulCreştin no.2/935 p.7. 72) Farul Mântuirii no.1-
2/929 p.12. 73) Ibid.no.23/924 p.7. 74) Ibid. no.21/926 p.7.
75)/ara/Cre^i«no.24/937p.ll. 76) Farul Mântuirii no.\9/925 p.7. 77) Ibid. no.23-24/926 p.14. 78) Ibid. acelaşi număr
p.13. 79) Ibid. no.1-2/929 p.13. 80) Ibid. no.19/925 p.7. 81) Ibid. no.l'l/929 p.14. 82) Ibid. no.7/924 p.8. 83) Ibid.
no.20/929 p.6. 84) Farul Creştin no.5/941 p.7. 85) Farul Mântuirii no.19/925 p.7. 86) Ibid. no.3-4/926 p.14. 87) Ibid.
no. 18/926 p.7.88) Ibid. no.23-24/926 p.14. 89) Ibid. no.23/924 p.7. 90) Ibid. no.20/929 p.6. 91) Glasul Adevărului no.
19-20/933 p.4. 92) Farul Mântuirii 23/924 p.8. 93) Ibid. no.23-24/926 p.14. 94) Ibid. no.7/924 p.8. 95) Ibid. no.6/930
p.6. 96) Glasul Adevărului Arad no.12/932 p.4. 97) Farul Mântuirii no.13-14/929 p.15. 98) Glasul Adevărului no.
12/932 p.4. 99) Farul Mântuirii no.7/925 p.7.
100) Ibid. no.16-17/924 p.14. 101) Ibid. no.4/927 p.8. 102) Ibid. no.20/929 p.6. 103) Glasul Adevărului no. 14/932 p.3.
104) Farul Mântuirii no.18/925 p.7. 105) Ibid. no.5/926 p.8. 106) Ibid. no.20/927 p.15. 107) Ibid. no.19-20/927 p.16.
108) Glasul Adevărului no.12-13/932 p.4. 109) Ibid. la pag.cit. 110) Ibid. no. 18/932 p.4. 111) Ibid. no.21-22/933 p.8.
112) Farul Mântuirii no.3/925 p.8. 113) Ibid. no.23-24/926 p.14. 114) Ibid. no.2/927 p.15. 115) Ibid. no.16-18/929 p.15.
116) Glasul Adevărului no. 1/932 p.4. 117) Farul Mântuirii no.16-17/924 p.ll. 118) Ibid. no.5/927 p.ll. 119)
Ibid.no.16/926 p.8. 120) Ibid. no.1-2/929 p.12. 121) Ibid. no. 17-18/929 p.15. 122) Ibid. no.2/923 p.8. 123) Ibid.
no.17/925 p.7. 124) Glasul Adevărului no.21-22/933 p.2.
125) Farul Mântuirii no.3/923 p.8. 126) Ziarul Universul no.250/934 p.6 reportajul „MS- Regele Carol II şi nevoile
ţărănimii bănăţene." cf. Pacea no.24/934 p. 12 articolul,, Ce facem noi baptiştii?" 127) Pacea no. 13/935 p.7.128)
GlasulAdevărului no.l3/932p .4; şi no.l4/932p.3. 129) Farul Mântuirii no.3/925 p.7. 130) Ibid. no.23/925 p.6. 131) Ibid.
no.21/926 p.7. 132) Ibid. no. 17/927 p.6. 133) Ibid. no.21-22/930p.l2 şi 18. 134) Ibid. no.7-8/931 p.7 şi no.1/932 p.11-
12. 135) Glasul Adevărului no.20/932 p.4. 136) Ibid. no.17/932 p.1,2. 137) Decizia Min. de Culte no. 114,119/933
publ. în Monitorul Oficial no. 193 din 24 Aug. 1933.

Pagina 248
Grupul de seminarişti maghiari în 1934

Seminariştii din 1934


Pagina 249

Corul din Timişoara cu păstorii I.B. Şchiopu ji Moise Ciorba


Biserica din Timişoara
Pagina 250
Pag/na 25 f
în fata bisericii din Bolvaşnifa

Tineri şi tinere la un Congres în Buteni


Capitolul XIV
Pagina 252
ACTIVITATEA BISERICILOR
BAPTISTE DIN CRIŞANA ŞI
MARAMUREŞ
Actul întregirii Ţării a găsit mai ales în Crişana biserici baptiste mari şi puternice, bine organizate, în care
munca de zidire sufletească era o acţiune colectivă a tuturor elementelor capabile din biserici. Tineretul cu
diferitele formaţii muzicale, grupurile de femei şi mai ales Şcoala Duminicală a fost o ramură de
însemnătate vitală pentru progresul rapid şi echilibrat al bisericilor. în toate bisericile au existat ca
probleme majore: convertirea la credinţă a altor suflete din localitate, creşterea lor în cunoştinţele biblice,
ele fiind temeiul stabilităţii în credincioşie, şi o revărsare misionară în afară, adică susţinerea lucrării de
răspîndire a credinţei şi în alte părţi, în alte comune. Practicînd aceste imperative biblice, lucrătorii din
biserici s-au dezvoltat pe ei înşişi, şi-au format o deprindere, s-au îmbogăţit deci cu experienţe temeinice
şi de mare valoare. Diversele ocazii de consfătuire frăţească au pus în lumină realizările remarcabile în
cele mai multe locuri, rîvna şi priceperea misionară şi evanghelistică a unor simpli hcrători răsăriţi din
popor.
Corespunzător cu procesul dezvoltării tuturor bisericilor baptiste, şi în Maramureş, dar mai ales în Crişana,
s-au consumat multe
Pagina 253
eforturi misionare pentru dezvoltarea bisericilor şi pentru extinderea credinţei baptiste şi în alte părţi.
Potrivit cu lucrarea depusă, s-a sporit numărul membrilor bisericilor existente şi au apărut altele noi, în
satele unde nu existau înainte de 1919.
LUCRAREA BISERICEASCĂ ÎN JUDEŢUL ARAD
în primii ani după Unire, lucrarea tuturor bisericilor era dirijată de două mari centre: Curtici şi Buteni.
Fiecare din aceste două centre, avea cercul ei mare pastoral şi era organizat în subcercuri sau raioane
misionare. Astfel, cercul Curtici avea raionul misionar Radna cu Gh. Vărşăndan; Siria cu Pavel Purdei şi
mai tîrziu cu V. Vancu; Pecica cu A Imbroane şi Efrem Opşitaru; Şiclău cu Vasile Torsan; Gurba cu
Avram Oală; Seleuş cu Teodor Moţocan; Beliu cu Ioan Burtă; iar din 1929, şi alţi bărbaţi ordinaţi, de
exemplu Petriş cu Ioan Popovici. Cercul Buteni era mai unitar, datorită situaţiei geografice a văii Crişului
Alb, şi avea un grup de păstori ordinaţi misionari, care se schimbau prin rotaţie, cu program stabilit în
conferinţa lor lunară.
în oraşul Arad se găseau în 1919 două biserici româneşti şi una maghiară. în primii ani s-au format alte
biserici noi. Astfel s-a format o biserică în cartierul Gai, unde credincioşii s-au apucat şi au construit cu
jertfe mari în 1923 o frumoasă casă de rugăciune, pe care au înaugurat-o în mod festiv la 21 Noembrie
1923. La serviciul divin au predicat: Pantelimon Andrişan din Bucovina, Radu Taşcă, Vasile Ber-becar,
Ştefan Stuparu, Şt. Bordaş, păstorul bisericii maghiare, Avram Barbu, misionarul plecat la românii din
Bulgaria, şi Ioan Moţ/1) Dar cum cartierul Gai era un cartier sîrbesc, biserica n-a făcut prea mare progres
şi n-a cunoscut o mare dezvoltare, ci a rămas la un număr de 50-60 membrii. Biserica formată din
credincioşii altui cartier, anume Şega, a crescut mai repede. Membrii de aici, s-au apucat şi ei şi au con-
struit o casă de rugăciune, cu peste 200 locuri şi în 21 Noembrie 1924 au avut inaugurarea noului locaş. La
această sărbătoare au cîntat corurile, cel din loc şi cel din Arad-Pîrneava, corul şi fanfara din Pecica
dirijate de L. Vilmoş. Predicile au fost ţinute de Radu Taşcă, Ioan Popa, Atanasie Pascu, Teodor Iov, Ioan
Truţa, Mia Iovin, şi Teodor Neta. Biserica 1-a avut ca presbiter pe Ioan Moţ, iar secretar pe Senti Cosma/2)
în biserica din Arad-Şega a fost ordinat la 21 Febr. 1926 Vasile Berbecar, secretarul general al Uniunii,
care de 31 de ani a lucrat cu Evanghelia. Serviciul ordinarii s-a săvîrşit prin punerea mîinilor de Ioan
Popa, preşedintele Uniunii, Mihai Munteanu, Ioan Ungureanu, St. Bordaş, Teodor Iov, Dimitrie Chereş, şi
Ioan Moţ/3) Tot aici, în biserica din Arad-Şega, s-a ţinut la 26 Dec. 1929, ordinarea lui Ioan Truţa, ca
păstor al bisericii, de o comisie compusă din Ioan Popa, Ioan
Pagina 254
jjjjgurcauu  Gavrilă Morar/4) El a păstorit biserica pînă în 1938, iar apoi din nou din 1940, pînă la
închiderea bisericilor în 1942. în cei doi mi cînd a lipsit de la Şega, 1938-1940, el a fost transferat la
pastoratul bisericii din Sînicolaul Mare. în 1938, din Oct. şi pînă în Oct. 1939, a fost aici păstor David
Dumitraşcu. Femeile au fost organizate în societatea „ Şunamita " si ele au activat atît spre a se dezvolta în
credin-ciosie, cît şi filantropic/5) Biserica a crescut an de an şi a devenit o sursă de inspiraţie şi pentru alte
biserici din jur.
Biserica Arad-Pârneava, e a doua ca vechime în oraşul Arad de azi. Anul 1919 a găsit-o în plină activitate
misionară şi evanghelistică. Teodor Lucuţa a fost presbiterul ei. în anul 1923 a fost chemat la pastoratul ei
Ştefan Stuparu, proaspăt întors dintr-un seminar din America. Printre lucrătorii de seamă ai bisericii a fost
şi Mihai Munteanu, mutat în 1924 în Arad. Corul bisericii a fost condus de I. Cilan, iar cu tineretul şi
secretar a fost Gheorghe Mladin/6) Ştefan Stuparu a păstorit biserica Arad-Pârneava între anii 1923-1926.
După el, biserica a rămas fără păstor pînă în Iulie 1928 cînd a fost adus Lucaşa Sezonov. După cîteva luni,
în 25 Martie 1929, Lucaşa Sezonov a fost ordinat ca păstor de o comisie compusă din I.R. Socaciu, Ioan
Popa, I. Ungureanu, Petre Bale, Mihai Vicaş, Ioan Dan, Şt. Bordaş, Carol Mol-nar, şi M. Theil. Actul a
fost îndeplinit în biserica lutherană din centrul oraşului/7) în 1929, corul a fost condus de Petre Şerban.
Sub pastoratul lui Lucaşa Sezonov, tineretul a fost organizat şi a început o activitate mai intensă. Fetele au
format şi ele Societatea „Samariteanca " iar corul Î şi orchestra au primit un impuls nou. în 18 August
1929, după 13 luni t de păstorire Lucaşa Sezonov s-a despărţit de biserică, plecînd în America/8) în
locul său a fost adus la pastorat Ioan Cocuţ de la biserica din Buteni. Biserica s-a dezvoltat continuu, astfel
că în 1930 a ajuns neîncăpătoare şi din această situaţie s-a format o altă biserică „Speranţa," pe Calea
Bihorului 13. Biserica Arad-Pârneava a fost păstorită de Ioan Cocuţ pînă în 1938, cînd, ca secretar general
al Uniunii, s-a retras şi a plecat în America. Din Oct. 1938 pînă în Oct. 1939 a fost păstorită împreună cu
celelalte biserici din Arad de David Dumitraşcu. în 2 Iunie 1940, biserica 1-a ales ca păstor pe Alexa
Popovici/ ) şi în 16 Iunie 1940 a avut loc ordinarea sa de o comisie com-Pusă din Ilie Mârza, Mihai
Munteanu, Nicolae Oncu, Ioan Moţ, Ioan Truţa şi Cornel Pascu/10) Sub pastoratul lui Alexa Popovici
biserica r Şi-a continuat activitatea, a avut cor şi fanfară, pînă în 1942, la mehiderea ei, crescînd atît
numeric cît şi spiritual.
Biserica „Speranţa" este biserica formată cu o parte a membrilor din Arad-Pârneava. în 1930, credincioşii
baptişti aflaţi în regiunea gării Şi în Grădişte, cartierul de peste linia ferată, din cauza lipsei de spaţiu, a
Pagina 255
s-au desprins şi au constituit o biserică avînd 70 de membrii. Casa de rugăciune o aveau într-o sală din
casa Comunităţii din Calea Bihorului 13. Păstor a fost Ioan Popa, preşedintele Comunităţii şi al Uniunii, şj
Mihai Munteanu. în 1922, Ioan Popa s-a retras şi a plecat din Arad. în 1934-35, Mihai Munteanu a fost
ajutat de Gh. Farcaş, iar din afară de I. Ungureanu şi T. Fînaţa. în 1941, biserica 1-a avut ca evanghelist pe
Marcu Nichifor.
Din biserica „Speranţa," datorită sciziunii din cult, şi a existenţefo a două Comunităţi în Arad, un număr
însemnat de membrii s-au desprins şi au format în 1933 o altă biserică numită „Betel," sub păstorirea lui
Ioan Cocuţ, şi care a închiriat o sală, chiar în centrul oraşului, nu departe de biserica lutherană. în scurt
timp, biserica Betel a crescut şi ea ca număr şi şi-a format un cor frumos. Ioan Cocuţ a păstorit-o pînă în
1938, apoi a urmat David Dumitraşcu şi din 2 Iunie 1940 şi pînă la închiderea ei din 1942 a fost păstorită
de Alexa Popovici. Printre bărbaţii ei de seamă au fost: Florea Drăgan, Alexandru Blaj, Ioan Tereteanu,
Mia Iovin. Corul a fost condus de Petru Şerban, apoi de Gh. Butariu, iar orchestra de L. Vilmoş.
Biserica „Credinţa," a luat fiinţă în cartierul Şega şi a fost compusă din fraţi Ţigani, păstorită de Ioan
Cocuţ şi avîndu-1 continuu ca evanghelist pe Emil Jiva. Biserica şi-a format un cor frumos şi o orchestră
de instrumente cu coarde. Biserica „Credinţa" din Arad-Şega şi biserica din Dognecia, Banat, au fost cele
două biserici baptiste cu membrii ţigani din România. Biserica „Credinţa" a fost păstorită tot timpul, pînă
la închiderea ei în 1942, de păstorii din Arad-Pârneava, adică Ioan Cocuţ, de David Dumitraşcu şi de
Alexa Popovici. în anul 1938 membrii au adus hotărîrea să cumpere o casă proprie, pe care s-o amenajeze
în casă de rugăciune, şi au lansat un apel pentru ajutoare în acest scop/11) An de an, biserica a crescut pînă
la peste 100 de membrii în 1942.
Biserica Arad-Micălaca, a fost cea mai veche biserică baptistă română din Arad. Şi ea a avut o frumoasă
dezvoltare. Ca lucrători locali a avut mai mulţi: Savu Popovici, M. Bugariu, T. Drăuceanu şi Petre
Cameniţă. Biserica a fost vizitată, în special la ocazii, de predicatori vestiţi, ca: Gh. Vărşăndanu, Vasile
Berbecaru, Dimitrie Chereş, Ioan Savu/12) Radu Taşcă, precum şi de păstorii celorlalte biserici din Arad.
în anul 1923 au cumpărat un loc de casă pentru biserică cu 12,000 lei, iar în 1926 au zidit o casă de
rugăciune frumoasă şi spaţioasă. în acel an biserica avea 82 membrii botezaţi. După 1927 pînă în 1937 a
fost o vreme de stagnare, de o activitate cu pasul pe loc. Din 1938, tineretul a început o activitate mai vie
şi aceasta a adus o înviorare a lucrării.
Biserica din Curtici a fost şi ea prinsă de anul 1919 în plin avînt.
Pagina 256
Lucrau acolo, Radu Taşcă şi Ilie Mariş, ca păstori. La 25 Mai 1922 (sărbătoarea înălţării Domnului) a fost
ţinut un botez cu 105 persoane, dintre care 93 erau din Curtici, oficiat de Radu Taşcă în faţa a peste 1500
persoane/13) în anul 1923, în a doua zi de Rusalii au fost botezate 33 persoane, dintre care 25 din loc/14)
Dar în 8 Sept. 1925, Radu Taşcă a plecat în America, unde a preluat pastoratul unei biserici din Detroit/15)
După două luni de vacanţă în pastorat, la 1 Noembrie 1925 a fost instalat ca păstor Ioan Ungureanu de
către Teodor Sida, din Buteni, şi Ioan Popa, preşedintele Uniunii/16) Şi sub noul păstor, biserica a
progresat. La 13 Mai 1926 a fost ţinut un botez cu 35 suflete, şi fiind înălţarea Domnului şi ziua eroilor,
dimineaţa la orele 10.30 toată biserica a plecat la cimitirul baptist, unde s-au adunat circa 3000 persoane şi
acolo s-au evocat eroii neamului de către Ioan Ungureanu. La botez au predicat Gh. Vărşăndanu şi Teodor
Iov/ )
La numai cîteva zile, la 24 Mai 1926, s-a ţinut al doilea botez cu 21 suflete, dintre care 11 din loc. Tot
atunci, în 5 Mai 1926 a trecut la cele veşnice Simion Negru, unul dintre primii botezaţi în Curtici, şi un
luptător bătrîn, care a lucrat 35 de ani în biserică. La această ocazie au luat parte bătrînii predicatori: Gh.
Vărşăndan, St. Bordaş, V. Berbecar, D. Drăgilă, M. Munteanu, I. Savu şi I. Ciorău/18) în 21 August 1926,
a revenit în biserica din Curtici I. R. Socaciu, care fusese în America, unde şi-a luat titlul de magistru în
Teologie (ThM)/19) în toamnă la 8 Sept. 1926 a mai avut loc un botez cu 27 suflete, dintre care 16 din loc,
oficiat de Ioan Ungureanu ajutat de I.R. Socaciu şi T. Iov/ ) Pentru ajutorarea păstorului a fost ordinat la
27 Martie 1927, ca diacon Florea Ardelean/ ) Astfel an de an, biserica a crescut, ajungînd cea mai mare
biserică baptistă din ţară, între anii 1927-1937. în anul 1934, biserica s-a divizat, datorită sciziunii din cult,
dar s-a reunit în 1935. Tot în 1934, Ioan Ungureanu s-a mutat la Nădlac, iar biserica a rămas sub
păstorirea lui Florea Ardeleanu şi T. Iov. Actele de cult, în special botezurile au fost ţinute de predicatori
învitaţi. Astfel la 20 Iulie 1937 a ţinut acolo un botez Ioan Cocuţ, cu 25 de suflete/22) în anul 1939 a fost
adus ca păstor Cornel Pascu,'23) care a păstorit pană în 1941, iar din 1941 pînă la închidere prin decretul
antonescian, a fost păstorită interim de Alexa Popovici de la Arad.
Biserica a avut cea mai frumoasă şi mai mare fanfară din ţară, dirijată de T. Mariş, cor mixt, femeiesc şi
bărbătesc dirijate de Moise Ciupuligă. Mulţi ani unii dintre membrii bisericii au fost primari ai comunei.
Scoală Duminicală a fost condusă de I. Roţcu.
Dintre bisericile cercului Curtici, biserici care erau în jurul comunei Curtici, cea mai mare biserică a fost
Macea, unde a lucrat I. Buţurcă şi Iacob Sfat. Şi aici era un cor şi o fanfară frumoasă; biserica
Pagina 257
avea ramuri de activitate bine organizate, cu bărbaţi însemnaţi, avînd o casă de rugăciune frumoasă, zidită
încă din 1900. Biserica din Macea a înaintat şi ea foarte mult. Alte biserici învecinate au fost Iratoş şi
Sofronia. Mai lîngă graniţa cu Ungaria au fost bisericile: Otlaca, păstorită de Ardeu Alexa, care a păstorit
şi bisericile din jur, şi anume: Gyula-Vărsând/24) Pil, Sintea Mare, Nădab, Socodor, Chişineu Criş şi
Şiclău. După îmbătrînirea lui Ardeu Alexa, s-au ridicat ca lucrători: Borna Mihai, din Nădab, Vasile A.
Torsan din Şiclău şi Mihai Mun-teanu. în raionul acesta misionar, Şiclăul a fost un centru. La 28 August
1920, îl găsim aici pe Radu Taşcă, ţinînd un botez cu 21 persoane, şi pe V. Berbecar/25) Iar la 28
Mai'1923, un botez cu 11 suflete a fost ţinut de Mihai Munteanu/ ) în bisericile din Şiclău, Socodor şi
Otlaca au fost coruri frumoase/27-* în Chişineu Criş credincioşii au construit o casă de rugăciune, şi în
Aprilie 1929 au înaugurat-o/ ) în Nădab, la un botez cu 22 persoane, ţinut în 20 Mai 1929, a botezat încă
Ardeu Alexa, în faţa a peste 1500 persoane/29)
Tot pe frontieră au fost bisericile, Pecica, Şeitin, Nădlac, Semlac, Turnu, Sederhat, Bodrogul Vechi.
Acestea, fiind grupate împreună, au creat o posibilate mai bună spre a fi păstorite. încă în 1925 au fost
păstorite de Lazar Talpeş din Felnac/ ) După aceasta a lucrat mult aici, Teodor Iov/31) în biserica din
Sederhat a fost ordinat, la 14 Martie 1926 Efrem Opşitaru, de V. Berbecar, T. Iov, Ilie Mariş şi A, Im-
broane/32) Din Pecica a plecat la Seminar, Gh. Olteanu, predicatorul de mai tîrziu. Biserica din Pecica a
avut bărbaţi ordinaţi pe A. Imbroane, apoi pe Costi Cruceanu. Aici a făcut misiune în 1934 Alexa
Popovici, iar serviciile speciale le îndeplinea Ioan Cocuţ. în 1940-42 a lucrat mult şi Cornel Pascu.
Biserica din Pecica avea un cor bun şi o fanfară, iar Scoală Duminicală a fost organizată şi condusă de
Pavel Selejean. în Nădlac, o mare parte a bisericii erau slovaci.
Bisericile de pe podgorie aparţineau la început tot de Curtici; mai tîrziu s-au desprins, formînd cercurile
Siria şi Radna. în cercul Siria a lucrat I. Farcaş, pe care-1 găsim în 12 August 1923 săvîrşind un botez cu
32 suflete, ajutat de I.R. Socaciu/33) în 1924, îi găsim aici la un serviciu de cununie religioasă pe Atanasie
Pascu şi Radu Taşcă/34) în biserica din Siria, s-a ţinut Conferinţa predicatorilor din 1929, timp de 5 zile
începînd din 29 August, la care au participat I.R. Socaciu şi Dr. Everett Gill, de la Seminarul Teologic
Baptist din Bucureşti. în 1929, păstor al bisericii a fost Avram Bălgrădeanu/ ' care a invitat acolo colegi ai
săi: la o nuntă, în 15 August 1929, îi găsim aici pe Lucaşa Sezonov şi Ioan Cocuţ îndeplinid serviciul
divin/ ) în anul 1941, la 23 Martie, a fost ordinat la Siria, ca păstor Petre N. Popa, iar ca diacon Ioan Botaş,
de o comisie compusă din: Marin Dumitraşcu, secretarul
Pagina 258
general al Uniunii, Alexa Popovici, preşedintele Comunităţii Arad, Ioan Rusu, misionarul Şcoalelor
Duminicale şi Gh. Olteanu, păstorul bisericii din Seleuş/37) Dar Petre N. Popa a păstorit doar cîteva luni,
fiindcă a fost mobilizat la război.
în comuna învecinată, în Covăsinţ, era iarăşi o biserică mare, cu o intinsă activitate. Aici a fost ordinat ca
păstor Ioan Ban la 4 Oct. 1925, de către T. Iov, şi T. Moţocan. Dar cum biserica misiona si în alte comune,
în 25 Aprilie 1926 a mai fost ordinat şi D. Drăgan.^38) Tutuşi, la actele de botez, ei învitau pe alţi
predicatori. Astfel la 20 Iulie 1929 îl aflăm la Covăsînţ pe V. Vancu de la Siria, care a ţinut un botez cu 18
suflete/39) Mai tîrziu, fiindcă Ioan Ban a îmbătrînit, biserica 1-a ales păstor şi la 21 Noembrie 1937 a fost
ordinat Gh. Luluşa, de o comisie compusă din Ioan Cocuţ, V. Vancu, Ioan Ban şi T. Moţocan/40) Gh.
Luluşa a păstorit-o împreună cu Ioan Ban, pînă la închiderea bisericilor prin decretul antonescian.
Alte biserici au mai fost la Cuvin, Galşa, Mîsca, Cherechiu, Cicir, Mîndruloc şi Sîmbăteni. în biserica din
Sîmbăteni a lucrat mulţi ani ca păstor, Iosif Ciorău, care a contribuit mult la lăţirea credinţei baptiste în
jurul Aradului. El a trecut la cele veşnice în Iunie 1935/ )
Un alt grup de biserici baptiste legate de cercul Siria au fost cele dinspre Pîncota, şi anume: Măderat,
Agrij, Drauţi, Dud, Arăneag, Seleuş, Zărand, Iermata, Moroda, şi Pîncota. în Agrij a fost ordinat ca păstor,
în 25 Martie 1925, Florea Bărbătei. de către predicatorii, Todor Sida, I. Ungurean T. Moţocan, şi T. Iov/42)
La 8 Sept. 1925 aflăm că are loc în Agrij, un botez cu 31 suflete din mai multe comune, oficiat de Ioan
Ungureanu/43) în anul 1927, la 14 August, a fost ordinat aici Gh. Olaru, absolvent al Seminarului, de o
comisie compusă din I.R. Socaciu, I. Ungureanu, V. Vancu, S. Olaru, etc/44) în biserica din Agrij a lucrat
şi Gh. Baciş, ajuns mai tîrziu preşedinte al Comunităţii Arad. în comuna Chieri era o altă biserică tare şi
activă, în care lucra A, Bărbătei şi era păstorită de I. Farcaş din Siria/45) apoi de T. Moţocan din Seleuş,'46)
şi de alţii. Din această biserică a plecat înainte de război, ca tînăr, în America, Arsenie Lucaciu, care a
ajuns păstor la mai multe biserici baptiste române din America. Lucrarea a mers progresînd, şi numai în
Sept. 1927 a avut două botezuri cu 27 suflete/47) în Arăneag, de asemenea creştea o biserică frumoasă în
care lucra I- Bitang, iar la ocazii chemau diferiţi păstori, cum aflăm la un botez ţinut în 20 Iulie 1924, cu
18 persoane din loc. oficiat de Radu Taşcă, ajutat de Ştefan Stuparu şi Gh. iDlteanu/48) Biserica avea un
cor frumos şi o fanfară.
în Seleuş a lucrat mulţi ani T. Moţocan, apoi în 1928, biserica 1-a adus ca păstor pe Gh. Olteanu, care apoi
a păstorit-o pînă la
Pagina 259
închiderea prin decretul antonescian. în 1933 biserica s-a constituit în Comunitate, avîndu-1 ca preşedinte
pe Gh. Bălica, care a ajuns membru şi în Comitetul Uniunii. în Zărand, biserica a început să crească chiar
din primii ani, astfel în 2 August 1923 a fost ţinut acolo un botez cu 22 suflete, oficiat de I. Farcaş, la care
au cîntat trei fanfare: Măderat, Siria şi Arăneag/49) La fel în Moroda a fost ţinut în a doua zi de Rusalii, în
1922, un botez cu 15 persoane, îndeplinit tot de I. Farcaş/50) Toate aceste biserici au conlucrat şi s-au
ajutat reciproc.
La fel în comuna Măderat se afla o biserică în plin avînt şi care cultiva mult cîntul frumos, în cor şi în
fanfară. Aici s-a ridicat şi a lucrat Ioan Chişmorie, cunoscut ca instructor de coruri şi un bun compozitor
de cîntări pentru cor şi fanfară.
Cercul Radna, după ce s-a desprins de Curtici, a avut ca predicator pe Gh. Vărşăndan şi Dimitrie Chereş
din Păuliş. în cerc erau prinse bisericile: Radna, Şoimoş, Păuliş, Milova, Cladova, Odvoş, etc, toate
biserici vechi şi formate, dar care şi-au cam pierdut din avînt. Biserica din Radna a activat bine, aşa că în
11 Iunie 1922, aflăm de un botez cu 21 suflete, oficiat de Radu Taşcă. în aceeaşi zi, după botez, a fost
ţinută în Şoimoş ordinarea ca păstor a lui Iosif Vuculescu, de o comisie compusă din Radu Taşcă,
Atanasie Pascu, Gh. Vărşăndan, şi Ioan Savu/) Apoi au avut loc botezuri în 1923 şi în 1924, la Şoimoş cu
22 suflete, ţinut la 29 Iunie, şi la Radna cu 6 suflete, ţinut la 16 Iunie/ ) După moartea lui Gh. Vărşăndan, a
rămas păstor în Radna Ioan Savu, care pînă atunci lucrase în judeţul Timiş.*-5 )
Tot legate de Radna au fost şi bisericile din raionul misionar Petriş, unde lucra Ioan Popovici, şi anume:
Petriş, Corbeşti, Căpruţa, Dumbrăviţa, Toc, Selişte, Juliţa, Roşia, etc. în Petriş era în biserică o veche şi
activă societate a femeilor, denumită „Marta," care a activat mult în ajutorarea copiilor orfani/54) în 21
August 1927, din cauza prigoanei s-a ţinut un botez cu 9 suflete, la orele 2 după miezul nopţii, de către
Ioan Popovici. Fiindcă Ioan Popovici avea mai strînse relaţii cu bisericile din Hunedoara şi un teren mare,
1-a luat la Petriş ca păstor pe Artenie Zdrînc, absolvent al Seminarului, care a fost ordinat acolo, în Petriş,
de Ioan Covaci şi Pavel Boşorogan, la 2 Iunie 1929/55)
Biserica din Dumbrăviţa era iarăşi veche. în ea a lucrat ca păstor local Eftimie Păulescu, dar la ocazii de
botez erau aduşi predicatori din alte părţi, ca Ştefan Igna, Ioan Savu, sau alţii/56'' în Toc se afla o biserică
în care lucra M. Joldea şi o păstorea Ioan Popovici. Biserica din Juliţa îl avea local pe Victor Stepănescu şi
activa bine spre a se dezvolta.
Bisericile din jurul Ineului erau şi ele grupate la început, ca apoi cu trecerea anilor să ajungă să-şi aibă
predicatorii lor locali. Din acest cerc făceau parte bisericile: Apateu, Adea, Archiş, Berechiu, Cermei,
Chereluş, Craiva, Şiad, Comăneşti, Gurba, Ineu, Colonia Traian, Sicula, Sepreuş, Somoscheş, Tîrnova,
Şilindia, Mişca, Vînători, etc.
în Cermei a lucrat local Andrei Mara şi lucrarea a făcut progrese. Din Cermei a plecat la Seminar Gavrilă
Morariu, şi mai tîrziu Cornel Mara, şi aici au lucrat ei în vacanţele de la Seminar, ca apoi după terminarea
studiilor Gavril Morar să se stabilească şi să preia lucrarea din loc. Aici de asemena aflăm botezuri în
1926 şi în 1927. După un timp, Gavrilă Morariu a plecat în alte biserici, iar în loc au rămas din nou
bătrînii, să ducă lucrarea mai departe. Din 1937 a început să lucreze în Cermei Cornel Mara, mai ales în
vacanţele lui de la Seminar/57)
O biserică crescută şi întărită a fost aceea din Gurba, care la 11 Iulie 1926 şi-a sărbătorit jubileul de 25 de
ani, de la fondarea ei. La această ocazie s-au adunat credincioşii din toate satele din jur. Au predicat:
Ştefan Petru, Ioan Cocuţ, Gavrilă Morar şi Avram Oală din loc. Aproape anual, biserica avea botez cu noii
convertiţi. Astfel în 1927, la 14 Septembrie s-a ţinut un botez cu 20 de suflete, dintre care 12 din loc.
Biserica a avut cor, fanfară şi un frumos tineret/ '
în Mişca a lucrat mult Gh. Florian de la Talpoş, A Oală şi alţii, în 1919, dintr-o inundaţie, casa de
rugăciune a fost dărîmată, iar credincioşii deşi numai 22 de membrii s-au apucat şi au zidit o altă casă de
rugăciune, pe care au înaugurat-o a doua zi de Rusalii din 1920. Lent, biserica a crescut şi s-a întărit. în
1929 îl găsim că lucrează aici Gavrilă Morar, care la 29 Iunie a ţinut un botez cu 8 suflete/59)
La fel în Şicula, prin multe greutăţi, biserica a crescut. în 1922 s-a ţinut un botez cu 10 suflete. La 21 Iunie
1923 s-a ţinut un alt botez îndeplinit de I.R. Socaciu, cu 14 suflete, cînd au participat fanfarele din Seleuş
şi Gurba. în 1936, fiind 35 de membrii, şi-au clădit o casă de rugăciune. Local au lucrat Feieş Florea şi
Iliesie Pavel/60) în Berechiu, biserica data din 1895 iar casa de rugăciune era zidită încă din 1913. Din
1920 biserica a trecut prin multe suferinţe. Predicatorul local Nicu Alexandru a fost amendat de
judecătoria din Ineu cu 5000 lei, sentinţă executată prin confiscare de grîu/61) în Adea era o biserică
maghiară înfiinţată din 1894, cu casa de rugăciune zidită în 1921, cînd biserica avea 50 de membrii. în
1943, judecătoria din Ineu a condamnat pe 7 credincioşi baptişti la amenzi grele/62)
Casa de rugăciune din Vînători era zidită încă din 1901 şi inaugurată în acelaşi an la 27 Octombrie. Local
au lucrat acolo Bradea Dumitru, Găsuţ Petru, Bunta Gheorghe şi Marincaş Ioan. în Mişca au lucrat Ioan
Sargu şi Mateuţ Ioan. Şi ei au zidit o casă de rugăciune. în Sintea Mare, de asemenea a fost zidită o casă
de rugăciune. în Craiva lucrarea a început în 1924, cu Manea Florian, convertit de Botaş Ioan din Siria,
care s-a botezat în Iunie 1924, la un botez îndeplinit de
Pagina 260
Pagina 261
Măcicaş Ioan din Calacea. Exemplul şi lucrarea lui au cîştigat în scurt timp alte suflete, astfel că s-a ţinut
al doilea botez cu 24 suflete, şi în aceeaşi toamnă s-a ţinut al treilea botez. în 1928, la 28 Oct. s-a ţinut un
botez cu 65 persoane/63) Tot în acelaşi an şi-au sărbătorit inaugurarea casei de rugăciune, zidită prin jertfa
şi munca lor. Pentru lucrarea lui cu Evanghelia, Manea Florian a avut mai multe procese puse la cale de
preotul Vidu Teodor din sat. Numai un proces a durat aproape trei ani, între 1925 şi 1927.
în comuna Şiad, deşi biserica a luat fiinţă în 1898, cînd Mihai Cor-nea a botezat la 20 Iulie pe Sfîşie Petru,
totuşi nu a progresat; în 1920 erau acolo numai 15 familii. în 1920 şi-au construit o casă de rugăciune din
bîrne de lemn. în 1925 s-a ţinut acolo un botez cu 24 de suflete, dintre care 4 erau din loc, şi an de an,
biserica a crescut, astfel că în 1936 biserica avea 72 membrii botezaţi. în acel an, au construit o nouă
biserică din piatră şi cărămidă. în 1942, cînd s-a închis biserica, fiindcă n-a consimţit să iscălească
procesul verbal de predare a bisericii, conducătorului local, Leucuţa Vasile i s-au făcut acte de către şeful
postului de jandarmi Ancaş Nicolae, notarul Zaveschi Gavril şi preotul din sat, şi a fost dus la Consiliul de
război din Timişoara şi condamnat.
în Comăneşti, de asemenea biserica exista din anul 1900, iar casa de rugăciune din bîrne de lemn a fost
construită în 1908, cînd biserica avea numai 18 membrii. După 1919 a lucrat local Popovici Pavel, Senti
Roman şi Dumitru. în prima prigoană, acea din 1920, şeful postului de jandarmi din Beliu, anume
Sălmăjan Dumitru, i-a forţat pe cei trei credincioşi baptişti, care predicau, să se prezinte la el în fiecare
Duminică dimineaţa. Mai bine de o jumătate de an ei au făcut drumul acesta de 7 km. dus şi 7 km. întors
în fiecare Duminica dimineaţa/64-1
MISIONARISMUL DE PE VALEA CRIŞULUI
Cu toate că şi comunele de pe Valea Crişului Alb făceau parte din judeţul Arad, totuşi ele erau un corp
aparte, începînd de la Ineu pînă la Hălmagiu. Centrul baptiştilor din această regiune a fost la Buteni şi
aproape tot timpul, pînă la moartea sa, figura lui Todor Sida a dominat. Din promoţia predicatorilor
pioneri au activat acolo: Vasile Vanei, Vasile Luca, Ioan Băle, Vasile Bele, Gheorghe Miculiţ, Ioan
Pantea, Ioan Borla, etc.
Biserica din Buteni. Aici a fost biserica la care au fost atraşi cei mai buni predicatori. După ce aici a avut
loc Conferinţa Ad-Hoc şi Primul Congres, în anul 1923 îi aflăm adunaţi la Buteni în 12 Aprilie pe Dr.
Everett Gill, I.R. Socaciu, C. Adorian, Boris Buşilă, Radu Taşcă, Ioan Bododea, pe lîngă cei localnici,
adică V. Berbecar şi Todor Sida/65) An de an au fost ţinute aici botezuri mari şi frumoase în apa
Pagina 262
Crişului Alb; vom enumera doar cîteva din ele: acel din 25 Oct. 1923 cu 15 persoane, dintre care 8 din loc,
cel din 6 Iunie 1926 cu 25 persoane, cele două botezuri din 1927, primul în 26 Iunie cu 22 suflete, şi al
doilea cu 14 suflete/66) Vechea clădire a casei de rugăciune n-a mai corespuns numărului de membrii şi de
aceea, la 6 Mai 1926, au pus temelia pentru zidirea unei noi clădiri, a unei moderne case de rugăciune/67^
După mai bine de un an, la 19 Iunie 1927 a avut loc inaugurarea noii clădiri a bisericii baptiste din Buteni,
cu un serviciu divin festiv, la care au predicat Vasile Berbecar, Todor Sida, Ioan Cocuţ si alţii/68-* Cum
Todor Sida a îmbătrînit, biserica 1-a chemat să vină şi să preia pastoratul bisericii pe Ioan Cocuţ,
absolvent al Seminarului, care a fost ordinat la 27 Ianuarie 1929, de Todor Sida, Mihai Vicaş şi alţii/69) La
numai cîţiva ani, adică la 7 Martie 1935, bătrînul pioner, Todor Sida a trecut la cele veşnice, în vîrstă de
78 de ani. El a contribuit la înfiinţarea a 80 de biserici, cu peste 3000 de membrii/70) Ioan Cocuţ s-a mutat
din Buteni la Arad şi a preluat pastoratul bisericii Arad-Pârneava, în Oct. 1929, iar biserica din Buteni 1-a
ales ca păstor pe Dănilă Pascu în 1933, care a păstorit-o pînă în 1939, cînd a plecat în America. După 1939
şi pînă la închiderea bisericilor în 1942, ca efect al decretului antonescian, biserica a fost păstorită de
Vasile Bele şi Todor Doncea din loc.
Alte biserici importante pe Valea Crişului Alb şi grupate în jurul orăşelului Şebiş au fost şi ele în plin
avînt. Biserica din Bîrsa, care 1-a avut ca păstor local pe Halic Traian, chiar din primii ani a luat avînt, cu
toată împotrivirea crudă a unor duşmani, care au apărut pe faţă, cu ocazia unui botez ţinut la 21 Sept. 1923
cu 14 persoane/71) Dar mai tîrziu, biserica a stagnat. Biserica din Berindia, la fel a activat frumos la
început, dar n-a înaintat prea repede. în Luguzău, era o biserică veche, şi imediat după război s-au apucat
şi au clădit o casă de rugăciune, pe care au înaugurat-o în 11 Sept. 1023, cînd a avut loc şi un botez cu 8
suflete, iar din Cuvîntul Domnului au servit: I.R. Socaciu, Vasile Berbecar, Ioan Olariu, şi au cîntat
corurile din Buteni şi Tăut/ ) La Tauţi, activitatea bisericii păstorită mulţi ani de Teodor Iov, aducea roade.
In 1925, în 23 August, aflăm că se ţine un botez cu 15 suflete, oficiat de Ioan Uneureanu, cu V. Vanei şi I.
Olariu, în faţa a peste 3000 persoane/7^* Tot Teodor Iov a lucrat şi la Minişul de Sus împreună cu I.
Pantea pînă în 11 Oct. 1926, cînd a fost ordinat Gh. Miculiţ din loc, de Predicatorii V. Vanei, I.
Ungureanu, şi T. Iov/74) Plin de rîvnă în lucrare, noul păstor a avut roade, şi după un an, la 11 Iunie 1927,
au fost botezate 22 suflete din loc. Botezul a fost oficiat de Gh. Miculiţ. Iar la 6 Nov. 1927 s-a ţinut de I.
Pantea al doilea botez cu 15 persoane. Apoi în 1928, la 14 Sept. au fost ţinut un botez cu 9 persoane/75)
Pagina 263
în Şebiş, biserica a luat fiinţă în anul 1895, iar primul botez în loc a fost ţinut abia la 5 Iunie 1924 cu 19
suflete oficiat de Todor Sida. După botez a fost ordinat Ioan Ungureanu, aflat ca impiegat de mişcare la
gara Şebiş/ ) Tot în 1924, credincioşii au zidit o casă de rugăciune, dar din cauza interdicţiilor, n-au putut
să o înaugureze decît după 8 luni de intervenţii. Astfel la 2 August 1925, în mod festiv, a avut loc serviciul
de inaugurare/77) Tot în 1925 a avut loc inaugurarea casei de rugăciune, nou construită, în comuna
Păiuşeni. în comuna Cuied, lucrarea înainta, iar cei ce lucrau şi acolo cu Evanghelia erau V. Vanei şi V.
Bele, iar din 1926, îl aflăm şi pe Ioan Cocuţ, ca seminarist, şi toţi participă acolo la un botez ţinut în 15
August 1926, cu 22 persoane dintre care 14 din loc/78)
în Paulian, lucrarea a crescut frumos. în Dezna activa Ioan Borla şi în a doua zi de Rusalii 1923 a fost
acolo un botez cu 9 suflete oficiat de V. Vanei. în 1927 s-au ţinut două botezuri, unul în 26 Iunie cu 4
suflete şi altul în 4 Sept. cu 6 suflete, oficiate de Ioan Borla/79) El a lucrat şi în bisericile din Slatina şi
Moneasa.
în Laz, biserica s-a dezvoltat bine şi aflăm că a avut un botez în 15 August 1925 cu 13 suflete, iar în 11
Iulie 1926 cu 20 suflete. Peste un an în 19 Iulie 1927 au avut un botez cu 10 suflete/80)
La fel au crescut şi bisericile din Chisindia, Suseni, şi Joia Mare. în Revetiş biserica s-a întărit bine, că a
fost în stare să întreţină un curs biblic pe ţară, care a avut loc între 16-27 Oct. 1923, la care au predat
lecturi biblice I. R. Socaciu şi Dan T. Hurley/81) Tot prospere au fost şi bisericile din Roşia, Crocna, Dieci,
Almaş şi Cil.
în Rădesti a lucrat local I. Rada, iar ca seminarist a lucrat C. Bălgrădeanu. In Bonţeşti a lucrat ca păstor V.
Luca, apoi Ştefan Fericeanu, dar ca seminarist a lucrat Daniel Pascu, şi biserica a crescut şi s-a întărit
bine/82)
în Gurahonţ a fost ordinat Pavel Haiduc, iar ca seminarist a lucrat Nicolae Covaci. Alte biserici mai mici
au fost în Saturau, Honţişor, Iosaş, Iosăşel, Zimbru, unde a lucrat O. Dărău, Hoit de unde a plecat la
Seminar Gheorghe Luluşa, Feniş şi Secaş. Aici în Secaş a lucrat ca păstor local Dumitru Cotoi, iar după
moartea acestuia, după anul 1936 a lucrat Indrei Cotoi, iar în 1935 şi 1936, a lucrat ca seminarist Alexa
Popovici.
între Gurahonţ şi Hălmagiu s-au dezvoltat bisericile Rostoci, Dumbrava, Aciuţa (unde a lucrat Gh. Şerb),
Pleşcuţa, care la 23 August 1925 şi-a sărbătorit 20 de ani de la înfiinţare şi unde lucra I. Brînda; Tălagiu,
unde era o bisericuţă, Ciuci (Vârfuri) unde au lucrat I. Crainic şi I. Banciu, şi Tisa unde lucra I. Crişan.
La data de 28 Decembrie 1942, cînd a apărut decretul oprimator
Pagina 264
antonescian, erau în judeţul Arad 153 de biserici cu 15.946 membrii botezaţi şi cu 18.964 de aparţinători,
adică 16,99 procente din totalul baptiştilor pe ţară.
LUCRAREA DIN JUDEŢELE BIHOR ŞI SĂLAJ
Anul 1919 află judeţele Bihor şi Sălaj înţesate cu biserici baptiste, iar în ele activau bărbaţi devotaţi şi buni
misionari, cu experienţe bogate, zeloşi evanghelişti şi buni dialecticieni confesionali. Dintre ei trebuie să-i
menţionăm pe Gh. Florian, Mihai Vicaş, Todor Todincă, Ioan Ţirban, I. Tănase, Ioan Popovici-Chişlaz,
Bora Teodor-Tulca, Pop Alexandru, Teodor Covaci, Teodor Marian, Dumitru Roşea, etc. iar dintre
baptiştii maghiari pe Szel Mihaly, Koncsai, Szabo Alex. Darabont Iuliu, Alex. Vass, Alex. Kulcsar, etc.
Nu peste mult s-au ridicat cîţiva predicatori tineri, care şi-au făcut studiile la Seminarul Teologic Baptist
din Bucureşti, cum au fost Ştefan Petru, Teodor Puşcaş, Teodor Vicaş, Florian Ţenţ, Nicolae Covaci, etc,
la care s-a adăugat Petru Bale, licenţiat, dar care a intrat în lucrare, şi alţii, foarte hotărîţi pentru cauza
Evangheliei. Ca organizare a muncii pastorale, s-au păstrat mulţi ani în fiinţă cercurile pastorale, în care au
lucrat mai mulţi păstori, dar cercul era condus de unul dintre ei.
în Cercul Talpoş, care 1-a avut păstor pînă în 1922 pe Gh. Florian, au fost grupate 32 de biserici. între
1922-1927, biserica din Talpoş a fost fără de păstor, iar cercul s-a împărţit în grupuri mai mici de biserici.
în anul 1927, biserica 1-a chemat ca păstor pe Ştefan Petru, care a absolvit Seminarul şi la 14 August 1927
a fost ordinat în lucrare de Ioan Popa, preşedintele Uniunii, Mihai Vicaş şi alţii/83) Tot cu acea ocazie a
fost ordinat şi Ioan Mihoc din Ucuriş, pentru bisericile din jurul bisericii sale. Biserica din Talpoş şi-a luat
un nou avînt în activitatea ei, an de an a avut roade de noi convertiţi la credinţă şi botezuri la Crişul Negru,
în 1929 au fost două botezuri, primul în 16 Iunie cu 34 suflete, al doilea la 3 Iulie cu 3 persoane/84)
Aici în Talpoş a avut loc la 30, 31 Ianuarie şi 1 Februarie 1931 Congresul al Xl-lea al Uniunii Baptiste din
România, şi biserica a fost la înălţime cu găzduirea/85)
O vreme, biserica din Talpoş a fost una din cele mai prospere ^serici. Numai între 1927-1937 s-au botezat
acolo 260 suflete, astfel că }n 1937 biserica a avut 450 membrii. Tineretul a fost foarte activ, fanfara avea
28 muzicanţi şi a fost dirijată de L. Hugo. în Şcoala Duminicală erau numai între 5-15 ani peste 100 de
copii. La un botez ţinut în 21 Iunie 1937 cu 32 suflete au asistat peste 3000 persoane, pe malul Crişului
Negru/86) în anul 1939, Ştefan Petru, păstorul bisericii a murit subit, iar pastoratul bisericii a fost preluat de
Ludovic Vidican,
Pagina 265
care a păstorit-o pană la închiderea sub antonescieni.
O altă biserică mare şi importantă a fost biserica din Tulea. Şi în biserica aceasta au fost an de an botezuri.
Creşterea ei a fost însă într-un ritm diferit. Predicatorii de aici, la cazurile diferite învitau predicatori din
alte părţi, în general pe Minai Vicaş sau Ioan Ţirban, iar în unele cazuri pe T. Puşcaş. Astfel la 15 August
1925 îi găsim la un botez cu 22 persoane pe Ioan Ţirban, care a oficiat actul, şi pe T. Puşcaş/ ' Cea mai
mare parte din timp, biserica din Tulea a fost: păstorită de I. Bora/88)
La Batăr a fost păstor I. Tănase pînă în 1930, cînd a fost ales ca păstor Teodor Vicaş, absolvent al
Seminarului din Bucureşti, şi care a fost ordinat la 23 Martie 1930 de către Mihai Vicaş, Ioan Ţirban şi
Petru Bale, preşedintele Comunităţii Oradea. în acelaşi an, la 10 Mai, s-au adunat la Batăr toate corurile şi
fanfarele din plasa Tinca, dar primpretorul plasei, Sfîrlea, cu jandarmii au căutat să împiedece serbarea.
Tocmai atunci a sosit acolo Petru Bale, îmbrăcat în hainele sale ofiţereşti şi cu Ioan Dan, preşedintele
tineretului pe ţară, şi după protestul lor, serbarea fost îngăduită/89) Biserica a avut un cor mixt şi o fanfară
frumoasă şi a progresat frumos.
învecinată a fost biserica din Tăut, păstorită de Ioan Ţirban pînă în 30 Aprilie 1941, cînd a trecut la cele
veşnice/90) Aici a lucrat pînă la moarte şi Todor Todinca, şi biserica a crescut şi a fost o biserica tare şi
misionară. Nu prea departe, ca distanţă, a fost biserica din Gurbediu, care a fost păstorită mulţi ani de Gh.
Chiş şi a avut o frumoasă fanfară şi un cor mixt cu voci frumoase.
în Ianoşda, era de asemenea o biserică vie şi activă, care împreună cu alte cîteva biserici au format un cerc
şi l-au avut pentru mai mulţi ani ca păstor pe P. Hălmăjean/91) Biserica din Rîpa era foarte activă în anii
imediat după război, că aflăm că în Mai 1922 s-a ţinut acolo un botez cu 29 suflete, oficiat de I. Ţirban/92)
în Salonta Mare se dezvolta vechea biserică maghiară, prima biserică din Transilvania şi Ungaria. încă
mulţi ani şi după război, biserica aceasta a dominat, prin influenţa sa pe celelalte biserici maghiare din
Transilvania. Ea a fost păstorită de Alexandru Vass, timp de 33 ani, pînă la 17 Aporilie 1923, cînd a trecut
la cele veşnice.
Credincioşii baptişti din Tămajda şi-au unit eforturile şi au construit în 1929 o casă de rugăciune, pe care
au înaugurat-o la 15 August 1929, printr-un serviciu divin festiv, la care au predicat Ştefan Petru, Teodor
Vicaş şi Ilie Daraban, păstor local^93) în Călacea lucrarea de cîştigare de suflete la credinţă se continua. în
21 Iunie 1925 biserica a avut un botez cu 10 suflete, îndeplinit de Ioan Maşcaş, lucrătorul cercului, iar în
30 Iunie 1929, ţine acolo un botez cu 31 suflete Petru Bal
Pagina 266
preşedintele Comunităţii Oradea, în faţa a peste 2000 persoane/94)
Tot cu elan izvorît din credincioşie şi cu eforturi şi sacrificii şi-au construit în 1928 o casă de rugăciune şi
credincioşii din Roit, şi în 9 Decembrie acelaşi an au avut inaugurarea ei/95) în Ciumeghiu se afla de
asemenea o biserică frumoasă, cu tineret mult şi numai în vara anului 1926, cînd a fost acolo în practica
pastorală de la Seminar, Lucaşa Sezonov, au fost în Şcoala Duminicală 44 copii înscrişi şi 45 copii
neînscrişi.(96)
Ca în cele mai multe locuri, şi în Mărţihaz, credincioşii baptişti, deşi erau săraci şi mult încercaţi, dar cu
toate acestea s-au apucat şi au zidit o frumoasă casă de rugăciune, a cărei inaugurare au sărbătorit-o la 16
Sept. 1923. Au predicat cu acea ocazie, Ioan Popa, Ioan R. Socaciu, Todor Sida, Atanasie Pascu şi alţi
predicatori, care au luat parte la o consfătuire în legătură cu unele persecuţii în ţară/97) în 1925 semi-narista
Măria Blaga din loc, a organizat în biserică o societate a femeilor, care a lucrat mult pentru ajutorarea
săracilor/98)
Biserica din Oşand 1-a avut ca păstor pe Florian Ţenţ, care a fost ordinat în 1923 de I. Ţirban, Mihai
Vicaş, etc, iar cu eforturi au construit o casă de rugăciune, pe care au înaugurat-o în 12 Oct. 1930 şi pe
care au început-o încă din 1927. Biserica avea pe atunci 60 de membrii botezaţi/99' în 1936 după moartea
lui Florian Ţenţ, biserica 1-a ales ca păstor pe Gh. Ţeţ. Tineretul activa foarte bine în biserică/100) Tot cu
rîvnă adevărat creştinească activau şi bisericile din Cărăsău, Petid, Ginta, Cheşa, Cociuba Mare, Hodişel şi
lucrau cu toţi la cîştigarea altora la credinţă.
în Husasăul de Tinca, comuna natală a lui Mihai Vicaş, a crescut o biserică frumoasă, care exercita o
influenţă misionară asupra altora din jur. Aici aflăm că la 17 Mai 1923 s-a ţinut un botez cu 26 suflete,
îndeplinit de Ioan Ţirban/101) în acelaşi an, în 1923, toamna, au construit un baptistieriu în casa de
rugăciune şi în 13 Oct. 1923 au ţinut primul botez înaugural cu 14 suflete oficiat tot de Ioan Ţirban/102)
în altă parte a Bihorului, în Cotiglet era o biserică ce activa intens şi cu avînt. în 24 Iunie 1923 a fost ţinut
aici un botez cu 51 suflete, îndeplinit de Ioan Ţirban/103) în biserica din Duşeşti, lucra ca păstor Florian
Gliţă şi biserica a crescut bine. Şi ei şi-au construit o casă de rugăciune proprie. Si în partea aceasta erau
biserici active în Mihileu, Valea Mare de Codru, Hidişelul de Sus, Bursuc, Mierlău, Şuştorogi, Lăzăreni,
Ineul de Criş, Gruilung, Vintere, etc. în toate aceste lucrau cu devotament şi consacrare bărbaţi destoinici
ai Evangheliei, ca Nicolae Daraban, V. Cresu, Gh. June, Ioan Gligor, N. Mihele, Lazăr Puie şi alţii/104)
Din biserica Cîrpeştii Mari, a plecat ca misionar Teodor Covaci,
Pagina 267
ordinat în 1921 şi care a cutreerat tot nordul Ţării prin satele din| Maramureş. Aici biserica era vie şi în 11
Sept. 1923, biserica din; Cîrpeştii Mari şi-a inaugurat noua casă de rugăciune, construită din daniile şi cu
munca membrilor ei. în aceiaşi zi au avut şi un botez cu 37ţ suflete, la care au predicat Evanghelia, Ioan
Ţirban, Mihai Vicaş, I. Şuşman, V. Creşu, etc/105)
în Oradea Mare, biserica maghiară a fost păstorită de Iuliu* Darabont, pînă în 1940, cînd biserica 1-a
chemat la pastorat pe Bokor!? Barnaba de la pastoratul bisericii din Cluj. Biserica a avut şi a întreţinut I un
orfelinat, o revistă cu titlul„Szeretet," (Iubirea), cu suplimentul eftj misionar „Ebreszto" şi cu suplimentul
lecţiilor de Şcoală Duminicală „Vasarnapi Tanito."După preluarea pastoratului de Bokor Barnaba,'
biserica şi-a primit din nou un impuls tineresc şi evanghelistic.
Tot aici în Oradea, biserica baptistă română şi-a înaugurat prima casă de rugăciune în 9 Decembrie 1923,
care avea o capacitate de 140 locuri pe scaune. Prima manifestaţie bisericească baptistă română publică a
fost făcută în 8 Iunie 1925, cu ocazia unui botez mare, cu 122 persoane, săvîrşit de păstorul local, T.
Puşcaş, în apa Crişului Negru, în centrul oraşului. Cum în prealabil, populaţia oraşului a fost
încunoştinţată de către două ziare din localitate, la botez au asistat cîteva mii de persoane/106) în acel an, la
17 Sept. a fost ţinut un alt botez cu 26 persoane, săvîrşit tot de T. Puşcaş ajutat de Florian Ţenţ şi Pavel
Pop/ ) Biserica a avut o societate a femeilor foarte activă, care în a doua zi de Crăciun, în 26 Decembrie
1925 a făcut o vizită organizată cu daruri, broşuri şi tractate la spitalele, civil şi militar din localitate.
Vizita femeilor a fost condusă de Petru Bale şi Ştefan Stupariu, cu care ocazie după împărţirea darurilor, s-
a predicat bolnavilor predici scurte/108' în 12 Mai 1927 a avut loc iar un botez cu 9 suflete, oficiat de T.
Puşcaş, păstorul bisericii/109) Tot aici, la biserica maghiară a avut loc la 2 Aprilie 1929 Congresul Uniunii
Femeilor Baptiste din România, la care au luat parte 400 delegate din ţară, reprezentînd cele trei secţiuni
naţionale: română, maghiară şi germană, precum şi conducerea Uniunii. La această întrunire au fost ca
musafiri Dr. Everett Gill şi Rut D. Hurley
Cum numărul de membrii a crescut continuu, biserica a hotărît transformare şi renovarea casei de
rugăciune de pe strada Simion Bărnuţiu nr. 27, pe care, la terminarea lucrărilor de amenajere, au
înaugurat-o în 3 Iulie 1927, printr-un serviciu divin deosebit, la care au vestit Evanghelia Florea
Ardeleanu-Cortici, Ioan Popa, preşedintele Uniunii, I. Ungureanu, păstorul bisericii Curtici, Ioan Dan,
preşedintele tineretului pe ţară şi Mihai Vicaş/110) Ca rod al lucrării, în 8 Noembrie 1927 au mai avut un
botez cu 8 suflete, săvîrşit de T. Puşcaş,
peste un an, la 26 Oct. 1928 cu 15 suflete/111) în această biserică a fost ordinat, pentru lucrarea sfîntă, în 3
Febr. 1929, Petru Bale, preşedintele Comunităţii Oradea, de către o comisie compusă din Ioan Popa, Ioan
Ungureanu, Iulie Darabont, I. Ţirban, T. Todincă, Mihai Vicaş şi T. Puşcaş/m)
în anul 1937, biserica română, fiind fără păstor, 1-a chemat pe Nicolae Covaci, absolvent al Seminarului,
care a fost apoi ordinat la 12 Sept. 1937 de către C. Adorian, I. Cocuţ, T. Vicaş, Ştefan Petru, şi Ioan
Dan/113) Imediat biserica s-a înviorat şi împrospătat pentru misiune.
Nu departe de Oradea, în Sînicolaul Român era o biserică baptistă vie şi activă. în 8 Martie 1923 a avut
aici un botez cu 25 suflete, oficiat de Mihai Vicaş şi în 20 Mai, acelaşi an, a fost un alt botez cu 27
suflete/114) Alte botezuri însemnate au fost ţinute în 24 Iulie 1926 cu 21 persoane, în 2 Iunie 1927 cu 24
suflete, iar în 7 Iulie 1929 cu 26 suflete. Local au lucrat, Dumitru Floruţa şi I. Miheş/115) Din această
biserică a plecat la Seminar Petre Floruţa, care a devenit predicator în Bihor şi conducător la Comunitate.
Pe Valea Crişului Repede, de asemenea erau biserici însemnate, ca Tileagd, Chistag, Peştiş, Urvind,
Uileacul de Criş, Topa de Criş, Bez-nea, Bălnaca, Ţigăneştii de Criş, Ortiteag, Tinăud, Groşi, Vadul de
Criş, etc. în aceste biserici au lucrat I. Popa, G. Jolţea, Ioan Ileu, Gh. Iones-, Oroslan, I. Dîngă, D.
Bucurean, Teodor Tuţ, etc/1 ) în Groşi
cu
trebuie relevat un botez ţinut la Rusaliile anului 1922 cu 119 suflete, oficiat de Ioan Ţirban/117) în Bălaia,
biserica îşi menţinea o vigoare spirituală. Acolo, Ioan Ţirban a ţinut un botez la 8 Oct. 1922, cu 24 suflete,
iar în 17 Iunie 1923 un alt botez cu 48 suflete. Sub influenţa acestui avînt misionar a activat şi biserica din
Brusturi, unde tot Ioan Ţirban a ţinut un botez la 21 Oct. 1923 cu 22 suflete/118)
în Tinăud, a păstorit mulţi ani Roşea Dumitru, mai ales în anii grei de prigonire, în 18 Mai 1920, biserica
şi-a înaugurat casa de rugăciune. După Roşea Dumitru a preluat pastoratul Gh. Ionescu din Groşi, iar local
a fost ordinat Ioan Popa.
în partea de nord a Bihorului şi Sălajului au fost presărate multe biserici baptiste, care erau în plin progres
spiritual şi numeric, atît bisericile româneşti, cît şi cele maghiare. în Chişlaz a avut loc în 28 Mai 1922 un
botez cu 33 suflete, iar în 23 Martie 1929, biserica şi-a sărbătorit jubileul de 20 de ani, cu care ocazie a
fost ordinat şi D. Bucureanu, absolvent al Seminarului, iar la 15 August acelaşi an Petru Bale a oficiat un
botez cu 46 suflete/119)
în comunele Valea lui Mihai, Tarcea, Galoşpetreu, Săcuieni, de unde a plecat la Seminar Bokor Barnaba,
apoi în Paţal, Dernişoara, Camăr, Marca, Pericei, Şimleul Silvaniei, Cehei, Nuşfalău, Boghiş,
Pagina 268
Pagina 269
Valcăul de Jos, au fost biserici foarte active şi cu multă forţă spirituală, biserici dinamice şi misionare,
care au lucrat mult, au jertfit mult şi au1 avut însemnate succese.
La o Conferinţă a Comunităţii Române Oradea, ţinută la, Vintere, la 28 Dec. 1936, la care au fost
reprezentate peste 200 bisericii baptiste române, cu peste 6.000 membrii botezaţi şi în prezenţa
primpretorului plasei Ceica şi a notarului local, s-au luat hotărîri importante, ce nu trebuiesc uitate, nici
trecute cu vederea. Astfel au fost: oprirea alcoolului, rugăciunea familială, citirea zilnică a Bibliei,
neîngăduinţa faţă de păcat, şi întoarcerea la pocăinţa reală şi sinceră după exemplul primilor
credincioşi/120^ La această Conferinţă a luat parte şi Alexa Popovici, misionarul de atunci pentru citirea
zilnică a Bibliei.
STAREA BISERICILOR BAPTISTE DIN MARAMUREŞ
Bisericile baptiste din Maramureş au făcut şi ele însemnate progrese în perioada 1919-1944, deşi au fost
lipsite de predicatori, avîndu-1 doar pe Nicolae Miclăuş, ordinat şi el în 1928. Pe aceste meleaguri însă
Teodor Covaci, de la Cîrpeştii Mari, Bihor, care pînă la ordinarea lui Miclăuş a îndeplinit toate actele de
cult în aceste biserici.
în Baia Mare au existat două biserici baptiste, una română şi una maghiară. în biserica maghiară au lucrat
mai mulţi bătrîni sub conducerea lui Varga, iar în biserica română, după anul 1935 a lucrat Cos-tin
Mihai/121) Cu timpul, ambele biserici au crescut bine şi şi-au cumpărat fiecare cîte o casă de rugăciune
proprie. în Ardusat biserica a avut un botez, la 24 August cu 24 suflete, săvîrşit de Ioan Bălăneanu
dinJibou/122)
în oraşul Satu Mare a luat fiinţă şi a crescut bine o biserică vie. Alte biserici mai mari în Maramureş au
fost în Andrid, Hodod, Ser, Oarţa de Sus, Oraşul Nou, Cean, Seliştea de Sus, Nadinşu de Hodod, Sărăsău,
Seini, etc. Biserica din Sighetul Marmaţiei a avut şi ea de luptat cu multe greutăţi. Sub guvernarea Iui
Nicolae Iorga, a fost prefect al judeţului Satu Mare un preot ortodox, care imediat a dat ordin să fie închise
toate bisericile baptiste. Abia după schimbarea guvernului, noul prefect a dat dispoziţii de redeschidere a
acestor biserici. în primele zile ale lunii Iulie 1932, cîteva biserici de aici au fost vizitate de I. Ungureanu,
secretarul general al Uniunii, cînd a ţinut o conferinţă cu predicatorii locali din judeţ, în Oraşul Nou/123)
în general lucrarea din Maramureş a fost făcută mai mult de laici, de bătrîni ai bisericilor, din lipsa de
predicatori bine pregătiţi. Cu toate acestea au luat fiinţă multe biserici noi şi s-a lucrat mult în domeni *
misionar.
Pagina 270
SITUAŢIA CREATĂ DE DICTATUL DE LA VIENA
La 30 August 1940, miniştrii de externe ai Germaniei şi Italiei aflaţi în conferinţă la Viena au dictat
ruperea Transilvaniei de Nord de la România şi cedarea ei Ungariei. Astfel, cea mai mare parte a Crişanei
si Maramureşul au trecut la Ungaria. Bisericile baptiste române şi-au păstrat însă legătura dintre ele şi
întreaga lucrare de coordonare misionară a fost făcută prin Comunitatea Română din Oradea. Aceasta şi-a
păstrat fiinţa şi imediat s-a reorganizat astfel: Gh. Şimonca, preşedinte, Mihai Vicaş, vicepreşedinte,
Nicolae Covaci, secretar. Spre a face faţă necesităţii educative în biserici, Comunitatea a hotărît şi s-au
tipărit manuale şcolare pentru toate clasele primare, cu lecţiunile de catecheză, întocmite de Nicolae
Covaci, fiindcă predicatorii, trebuiau să predea religia în şcoală pentru copii aparţinători de bisericile
baptiste. De asemenea au hotărît tipărirea şi a cărţii de cîntări. în Oradea predicatorii din Comunitate au
ţinut în mod regulat conferinţe pastorale, astfel Comunitatea a devenit centrul de dirijare a întregii lucrări
din bisericile baptiste române. Acum Comunitatea Română Oradea a preluat sub influenţa ei şi bisericile
baptiste române din vechea Ungarie, printre care, cea mai mare a fost biserica din Ketegyhaza.
în tot acest timp, botezurile au fost ţinute afară la apele curgătoare. De menţionat sînt, prin importanţa lor
două botezuri: unul ţinut la Vadu Crişului, în 21 Mai 1942, fiindcă a fost mixt, româno-maghiar, şi a fost
oficiat de Nicolae Covaci, de Bokor Barnaba şi Mihai Vicaş, în apa Crişului Repede. Al doilea a fost în
Oradea, în Iunie 1943 şi a fost important fiindcă la acest botez au venit românii din Ketegyhaza, cu întreg
corul lor. Botezul a fost anunţat în ziarele locale şi a fost oficiat de Nicolae Covaci în apa Crişului Repede.
în centrul oraşului, iar ordinea publică a fost asigurată de autorităţi/ '
Trebuie menţionat şi Congresul tineretului, atît român cît şi maghiar, ţinut în comuna Leş, în vara anului
1943 cu peste 800 de participanţi, mai multe coruri şi fanfare precum şi o orchestră. Pe lîngă predicatorii
din Oradea au venit şi din Budapesta Dr. Somogy Bar-nabas, Dr. Udvarnocky Bela/1 ' Cum bisericile
baptiste s-au exprimat, fără echivoc, că nu-şi atribuie vreun rol politic, ci că singura lor preocupare este să
vestească Evanghelia, li s-a acordat şi ei au folosit din plin libertatea religioasă în misiunea şi lucrarea lor
spirituală. De aceea, în acest climat de activitate asiduă, cu rîvnă, bisericile au crescut, s-au dezvoltat, au
iniţiat tot mai multe misiuni, pe care apoi le-au adus la îndeplinire cu deplină eficienţă.
Datorită faptului sfîşierii Crişanei, vom lua cifrele statisticii de la
Pagina 271
începutul anului 1940, deci înainte de dictatul de la Viena, atît pent Crişana, cît şi pentru Maramureş, cînd
era următoarea situaţie:
Provincia
Bihor şi Sălaj Maramureş
Biserici Membrii Aparţinători
304 48
19.837 1.364
26.417 1.873
Deci, raportînd situaţia statistică a Bihorului, Sălajului şi a Maramureşului la numărul baptiştilor pe ţară,
vom observa că în Crişana au fost 20,13 procente, iar în Maramureş 1,45 procente din totalul baptiştilor pe
ţară.
FIŞIER BIBLIOGRAFIC
1) Farul Mântuirii Nr.3-4/924, p.17; 2) Ibidem nr.2/925, p.8; 3) Ibid. nr.7-8/926 p. 14,15. 4) Ibid. nr.3/929 p.ll. 5) Ibid. nr.16-
181940 p.14. 6) Ibid. nr.3/1925 p. 8; 7) Nica Neta, Ordinare de păstor în Arad, în Farul Mântuirii nr.9/929 p.6 şi nr. 10/929
p.4,5.8) Farul Mântuirii nr.20/929 p.6,7; 9)Procesul verbal al bisericii din 2 Iunie 1940 alin.5. 10) Farul Creştin nr.25/940 p.7;
11) Ibid. nr.46/938 p.7; 12) Farul Mântuirii nr.20/925 p.8 şi nr.21/925 p.8. 13) Ibid. nr.7/922 p. 5. 14) Ibid. nr.13-14/923 p.17; 15)
Ibid. nr.19/925 p. 3; 16) Ibid. nr.24/925 p.13; 17) Ibid. nr.12/926 p.8; 18) Ibid. nr.14/926 p.7,8. 19) Ibid. nr. 18/926 p.6.20) Ibid.
nr.20/926 p. 8. 21) Ibid. nr.9/927 p.8. 22) Farul Creştin nr.18/937 p.7.23) Ibid. nr.43/940 p. 7.24) Farul Mântuirii nr.21-22/924
p.16.
25) Ibid. nr.l 1-12/920 p.87.26) Ibid. nr.15-16/923 p.16.27) Ibid. nr.14/926 p.8.28) Ibid. nr. 11/929 p.ll 29) Ibid. nr.12-13/929 p.ll
30) Ibid. nr.19-20/924 p. 8. 31) Ibid. nr. 16-18/929 p.13 şi nr.20/929 p.6.32) Ibid. nr.9/926 p.8.33) Ibid. nr.17-18/923 p.17.34)
Ibid. nr/12/924 p.8. 35) N. Sava, Conferinţa din Siria în Farul Mântuirii nr.16-18/929 p.6. 36) Farul Mântuirii nr.20/929 p.7. 37)
Farul Creştin nr.14/941 p.7.38) Farul Mântuirii nr.22/925 p.7 şi nr. 11/926 p.7.39) Ibid. nr.16-18/929 p.13.40) Farul Creştin
nr.24/937 p.l 1.41) Ibid. nr. 12/935 p.7. 42) Farul Mântuirii nr.11/924 p.7.43) Ibid. nr.21/925 p.8.44) Ibid. nr.17/927 p.7 45) Ibid.
nr.20.923 p.9 şi nr.9/924 p.8.46) Ibid. nr.6/926 p.8.47) Ibid. nr.19-20/927 p.15.48) Ibid. nr.16-17/924 p.13.49) Ibid. nr.17-18/923
p.16.
50) Ibid. nr.7/922 p.7. 51) Ibid. nr.şi pag. citată. 52) Ibid. nr. 16-17/923 p.11,12. 53) Farul Creştin nr. 38-39/940 p.ll. 54) Farul
Mântuirii nr.15-16/925 p 10.55) Ibid. nr.19-20/927 p.15.56) Ibid. nr.23/925 p. 6.57) Ibid. nr.22/926 p. 7.58) Ibid. nr.19/926
p.8.59) Ibid. nr.11-12/920 p.82.60) Ibid. nr.13-14/923 p.17. cf. Hîrlău Petre, începutul bisericilor din Şicula şi Gurba, în
manuscris, fila 3-5. 61) V. Cioancă, Cîteva date istorice, în manuscris, p.3.62) Sentinţele nr.661 din 22 Aug.1943, nr.952 din 3
Oct.1943, nr.1143 din 8 Oct.1943 şi nr.1216 din 23 Oct. 1943, etc. 63) Farul Mântuirii nr.1-2/929 p.13.64) Gavrilovici Pavel,
Cum au hiat fiinţă bisericile baptiste din Craiva, Şiad şi Comăneşti, reg. Arad, în manuscris. 65) Farul Mântuirii nr.9/923 p.9.
66) Ibid. nr.23/923 p. 6; nr.15/926 p.8; nr. 15-16/927 p.15; nr.19-20/927 p.13.67)Ibid. nr.14/926 p.7.68) Ibid. nr.15-16/927 p.15.
69) Ibid. nr.6/929 p.ll. 70) Farul Creştin nr.6/935 p.3. 71) Farul Mântuirii nr. 3-4/924 p.15. 72) Ibid. nr.20/923 p.7. 73) Ibid.
nr.19/925 p.7. 74) Ibid. nr.9/924 p.8 şi nr.23-24/926 p.14.
75) Ibid. nr.17/927 p.8; nr.23/927 p.8 şi nr.1-2/929 p.12. 76) Ibid. nr.14/924 p.8.77) D. Siăa,Inaugurarea bis. din Şebiş, în Farul
Mântuirii nr.19/925 p.5.7S)FarulMăntuirii nr.3/925 p.7; nr.20/926 p.8.79) Ibid. nr.12/923 p.8; nr.21-22/927 p.15.80) Ibid.
nr.19/925 p.7; nr.18/926 p.7 şi nr. 21-22/927 p.15.81) Ibid. nr.23-24/923 p.12. 82) Ibid. nr. 20/923 p.9; nr. 20/925 p.6; nr.4/927
p.8; nr.21-22/927 p.16; nr.7-8/929 p.12; nr.16-18/929 p.13, etc. 83) Ibid. nr.18/927 p.7.84) Ibid. nr.16-18/929 p.13.85) Ibid. nr.3-
4/931 p.9-11.86) Farul Creştin nr. 14/937 p.6.87) Farul Mântuirii nr.21/925 p.7. 88) Farul Creştin nr.8/937 p.7. 89) Farul
Mântuirii nr.12-14/930 p.15.90) Farul Creştin nr. 21/941 p.6. 91) Ibid. nr. 18/937 p.7.92) Farul Mântuirii nr.6/922 p.7 şi nr,.13-
14/923 p.17.93) Ibid. nr.20/929 p.6. 94) Ibid. nr.17/925 p.7 şi nr.20/929 p.6. 95) Ibid. nr. 3/929 p.ll. 96) Lucaşa Sezonov,
„Raportul Şcoa'lelor Duminecale," în Farul Mântuirii nr.20/926 p.6.97) Farul Mântuirii nr.20/923 p.7 98) Ibid. nr.19/926 p.8 a
se vedea şi Farul Creştin nr.6/937 p.7.99) Ibid. nr.23/930 p.l.
100) Farul Creştin nr.6/937 p.7.101) Farul Mântuirii nr.12/923 p.8.102) Ibid. nr.21-22/923 p.17.103) Ibid. nr. 15-16/923 p.17.
lO4)Farul Creştin nr.6/937 p.7. 105) Farul Mântuirii nr.21-22/923 p.17. 107) Ibid. nr.1-2/924 p.16; nr.13-14/925 p.14,15. 107)
Ibid. nr.20/925 p.6. 108) Ibid. nr.3-4/926 p.14. 109) Ibid. nr.12/927 p.8.110) Ibid. nr.15-16/927 p.15.111) Ibid. nr.23/927 p.8;
nr.1-2/929 p.12.112)1. Cocuş, „ O zi mare la Oradea," în Farul Mântuirii nr.6/929 p.5-6.113) Farul Mântuirii nr.10/929 p.7-8; şi
Farul Creştin nr.19/937 p.8. 114) Ibid. nr.7-8/923 p.17; nr. 12/923 p.8.115) Ibid. nr.18/926 p.7; nr. 17/927 p.8; nr/3/929 p. 11 Şi
nr.16-18/929 p.15.116) Ibid. nr.20/926 p.8.117) Ibid. nr.7/922 p.8.118) Ibid. nr.1/923 p.7.119) Ibid. nr.7/922 p.7.120) Farul
Creştin nr.2/937 p.4.121) Ibid. nr.26/938 p.7. 122) Farul Mântuirii nr.21-22/924 p.15. 123) Glasul Adevărului nr.10/932 p.3.124)
Daniel Ficuţ, Activitatea baptiştilor români sub era maghiară, anii 1940-44, în manuscris, p.5-6. 125) Ibid. p.7-8.
Pagina 272
Pagina 273
■ , s
Predicatorii, Bora Ioan-Tulca şi V. Vanci-PăuUan

Corul şi fanfara din Buteni cu V. Berbecar în 1923

Socaciu şi Dr. Dunning în fam Luguzan, Buteni


Gavrilă Morariu
Pagina 274
Pagina 275

Casa.de rugăciune Baptistă Cermeiu din jud. AradJ

Cosă de rugăciune baptistă


Capitolul XV
Pagina 276
DESFĂŞURAREA LUCRARn BAPTISTE ÎN ARDEAL
Lucrarea de mărturisere a credinţei, de propăvăduire simplă şi curată a Evangheliei, legată de năzuinţele
frumoase de aducere a sufletelor la Hristos Domnul, s-au desfăşurat în tot timpul perioadei dintre anii
1919-1944 cu mult avînt în toată Transilvania.
întemeierea de noi biserici nou testamentale, creşterea şi dezvoltarea celor existente a fost sfinţită cu multe
jertfe ale atîtor slujitori şi mărturisitori ai Evangheliei, cu dăruiri şi istovire în călătorii misionare, în
lucrări de pionerat evanghelic. Membrii simpli ai bisericilor sau predicatori ordinaţi, prin lucrări şi misiuni
iniţiate sau întîmplătoare şi-au dat toată contribuţia lor la lucrarea sfîntă, şi ea va rămîne de o însemnătate
istorică. Zelul şi rîvna lor n-a putut fi stăvilită de nici una din prigoanele ce se succedau în forme şi
conjuncturi diferite. în Ardeal s-a dovedit adevărul, că prin puterea lui Dumnezeu şi cu ajutorul Celui
Preaînalt omul schimbă situaţiile, răstoarnă stări, creeză realităţi noi, urzeşte istoria.
Lucrarea de plantare de noi biserici şi de întremare a celor mai tinere sau de consolidare generală şi de
menţinere a spiritului misionar si evanghelistic, i-a unit pe predicatorii din Ardeal cu acei din Crişana. în
toată această perioadă de timp, s-a desfăşurat în Ardeal o intensă activitate evanghelistică şi misionară.
Acei cîţiva predicatori, răsăriţi
Pagina 277
dintre laici, fără vreo pregătire specială, doar cu cele cîteva îndrumări pastorale, sumare pe care le-au
primit pe la conferinţele pastorale, au făcut o lucrare mare, greu de egalat în istorie. Merită să fie
menţionaţi cîţiva din aceşti predicatori: Nicolae Pop de la Gîrbău, Gavrilă Dunca de la Negrileşti, Avram
Pop de la Bandul de Cîmpie, Gh. Cuzman de la Aiud, Ioan Dan, Vasile Toderaş de la Cluj, Ioan
Bălăneanu de la Jibou, Găvrilă Crişan-Cluj, Ilie Mârza de la Deva, Pavel Bosorogan de al Alba Iulia,
Justin Ciorogariu de la Rîu de Mori, Dragomir Cornea, Simion Gavriş, Achim Goronea, Ioan Lăzărescu de
la Clopotiva; aceştia toţi au lucrat în Hunedoara, Alba, Cluj şi împrejurimi printre români. Iar: Pop Karoly,
Erga Iosef, Gyulaş Ştefan, Lovrick Ştefan, Ilonka Mihaly, Torday Deneş, şi mai tîrziu Bokor Barnaba,
Deneş Fran-cisc, Feher Andrei, Keleman Samoil şi Vereş Efraim, între maghiari.
în 1919, bisericile baptiste române erau mici şi slabe, deci nu puteau întreţine predicatori salariaţi, de
aceea predicatorii erau onorifici şi făceau lucrarea din iubire, cu propriul lor sacrificiu. Abia mai tîrziu,
cînd lucrarea a crescut şi predicatorii trebuiau să dea tot timpul în lucrare, atunci au început, să fie
salarizaţi unii dintre ei.
LUCRAREA ÎN JUDEŢELE NORDICE
în judeţele Cojocna, Someş, Bistriţa, şi Turda întreaga lucrare s-a desfăşurat sub influenţa exercitată de
biserica din Cluj şi Gîrbău, iar după formarea Comunităţii biserceşti Cluj, toate bisericile române erau sub
directa îndrumare de aici, iar bisericile maghiare, sub îndrumarea Comunităţii bisericeşti maghiare.
în oraşul Cluj, biserica baptisă maghiară a fost păstorită de Pop Karoly, unul dintre cei mai buni şi talentaţi
păstori înainte de 1937. în acest an, biserica 1-a adus la pastorat pe Bokor Barnaba, proaspăt absolvent al
Seminarului, care a păstorit trei ani şi a plecat la Oradea, iar biserica din Cluj 1-a adus pastor pe Deneş
Fracisc în 1940. în biserică era un cor şi orchestră; avea un imobil cu un sanctuar destul de încăpător,
întru-un loc central în oraş. Corul şi orchestra a făcut mulţi misiune în bisericile maghiare din acele părţi.
Biserica română a luat fiinţă în anul 1921, primăvara, prin strîngerea laolaltă a două grupări de credincioşi
români. în toamna aceluiaşi an a mai venit la Cluj la studii universitare ca student, Toma Slev, care,
împreuă cu Ioan Dan, întors din război, a fost botezat în biserica maghiară, la 29 Mai 1921, de către Pop
Karoly. Unite, grupurile de credincioşi români, unul care se aduna în casa lui Vasile Toderaş, iar altul în
Mănăştur, în casa lui Ioan Costin, au format biserica română, şi toţi au lucrat plini de rîvnă. în biserică s-a
înfiinţat Şcoala Duminicală condusă de Simion Ţion şi an de an se adăugau
Pagina 278
suflete întoarse la Dumnezeu. Toma Slev, cînd a terminat studiile la Universitate, a fost chemat ca
profesor la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti. Cînd a plecat la Bucureşti, a luat cu el să-i înscrie la
Seminar pe Gavrilă Morar şi Anuţa Costin.
Cu lucrarea din Cluj a rămas Ioan Dan, ajutat de N. Şomlea. în acelaşi an, Vasile Toderaş a înfiinţat în
biserică un cor mixt de 30 persoane, iar fetele s-au organizat în societatea „Speranţa." încă în 1922, casa
de rugăciune, amenajată în casa lui Vasile Cherecheş devenise prea mică; biserica avea în 1925 aproape
100 de membrii. împreună au luat hotărîrea să-şi clădescă o casă de rugăciune proprie/ ) Printre
predicatorii, care au lucrat aici îi găsim pe: Nicolae Pop, din Gîrbău, pe Ioan Ţirban din Tăut-Bihor.
Acesta din urmă oficiază a doua zi de Rusalii, în 1923, un botez cu 13 suflete/2) în 1925 se ţine un botez,
la 29 Iunie, cu 37 suflete, oficiat de Nicolae Pop/ ) în Iunie 1925 a fost ordinat ca pastor, Vasile Toderaş,
iar ca diacon, Ioan Dan. Pentru a contribui la strîngerea fondului de edil, societatea femeilor, „Iubirea" a
lucrat multe lucruri de mînă şi la 3 Martie 1926 a dat o serbare, iar din vînzarea lucrurilor de mînă făcute
de femei, s-a ajuns la suma de 12,000 lei pentru fondul de edil/4) Creştera continuă a bisericii, ilustrată în
botezurile avute anual, le-a menţinut înflăcărarea evan-ghelistică. în 6 Iunie 1926, Nicolae Pop a îndeplinit
actul unui alt botez cu 15 suflete/ ) Tot în anul 1926, credincioşii s-au apucat şi pe locul cumpărat, cu un
an înainte, de pe Intrarea Ospătăriei 10, au pus, Duminică 19 Iunie piatra fundamentală/6)
Lucrarea de construcţie a fost terminată, şi la 19 Decembrie 1926 a avut loc inaugurarea casei de
rugăciune, cu un serviciu festiv, la care au participat: Mihai Vicaş, Ioan Ţirban, Lucaşa Sezonov, Teodor
Puşcaş, Gavrilă Morar, Ioan Ungureanu şi cei din loc/7) în 1927, la Rusalii, s-a ţinut un botez cu 50 de
suflete, oficiat de N. Pop, Ioan Dan şi I. Gabora/ ) Spre a menţine vie flacăra misionară, în urma unei
înţelegeri, muzica din Curtici şi o parte din cîntăreţii din Măderat, judeţul Arad, au sosit la Cluj în Sîmbăta
Rusaliilor din 1929. în prima zi de Rusalii s-a ţinut un botez în apa Someşului cu 16 persoane îndeplinit de
I. R. Socaciu. Atît pe drum spre casă cît şi la biserică, fanfara a cîntat prin oraş. în aceste sărbători, au mai
predicat în biserica din Cluj: Mihai Vicaş, Ioan Ungureanu, Ioan Truţa, Nicolae Pop, Ioan Dan. De la apă,
fanfara din Curtici a plecat spre Alba Iulia, ca să ia parte la serbările Unirii/9)
Entuziasmaţi de fanfară, tinerii din Cluj-Mănăştur au înfiinţat şi ei o fanfară cu 22 persoane şi l-au adus pe
Traian Farcaş de la Siria să-i instruiască. Instrumentele muzicale au costat 15,000 lei/10) în toam-na anului
1931 a avut loc un botez în apa Someşului cu 26 persoane.
Pagina 279
De la apă, fanfara a plecat la gară, spre a-1 întîmpina pe primul mini-stru, Nicolae Iorga, care avea să
treacă prin Cluj/ ^ Tot în biserica din Cluj-Mănăştur a avut loc în zilele de 14-15 August 1938 un botez cu
33 suflete, oficiat de Daniel Pascu, iar predicile au fost ţinute de Ioan Rusu, Marin Dumitaraşcu şi Ioan
Dan. La aceasă ocazie au luat parte credincioşi din peste 50 biserici din Ardeal. A doua zi, a fost ţinută
Conferinţa femeilor, la care au luat parte 22 delegate şi Ia care a vorbit Fibia Popovici/12) înmulţindu-se
numărul credincioşilor în oraşul Cluj, membrii bisericii, care locuiau în cartierul Dîmbu-Rotund, s-au
retras şi au format ei o biserică, a doua românească.
Biserica din Gîrbău, şi-a continuat activitatea în tot timpul războiului şi s-a bucurat de faptul că aici, în
Gîrbău, locuia Nicolae Pop, care, deşi era în cea mai mare parte a anului plecat în călătorii misionare,
totuşi cînd se afla acasă, ajuta mult la înviorarea şi creşterea bisericii. Mutat mai tîrziu la Someşeni, lîngă
Cluj, după o viaţă activă de păstor din 1905, Nicolae Pop a trecut la cele veşnice în mod fulgerător în 25
Iunie 1931. El a misionat în judeţele Cluj, Sălaj, Someş, Mureş, Alba şi Sibiu. Serviciul divin la
înmormîntare a fost îndeplinit de Ioan Dan, Vasile Toderaş, N. Şomlea, G.Birtaru şi I. Gabora/ ^ în
comuna sa, în Gîrbău, au avut loc de-a lungul anilor întîlniri între predicatorii vechi, pioneri. Astfel, la un
botez în 5 Iunie 1922 cu 9 suflete, îl găsim pe Ioan Ţirban, predicator din Bihor/14) care a fost prezent şi în
ziua de Rusalii din 1923, cînd a ţinut un alt botez, tot cu 9 suflete. La acest botez a fost acolo şi
predicatorul maghiar Pop Karo-ly din Cluj/ ' Pentru a da un mai mare impuls lucrării evanghelistice din
Gîrbău şi jur, la 25 Martie 1927, au fost ordinaţi ca păstori Ioan Maier şi Ioan Pascu din loc, de o comisie
compusă din: Ioan Ţirban, Mihai Vicaş, Nicolae Pop şi Ioan Dan/16) Biserica a fost păstorită de Ioan Pascu
pînă în 1945, cînd a trecut şi el la cele veşnice. In anul 1934 au renovat şi mărit casa de rugăciune
construită în 1905, înfrumuseţînd-o mult.
Tot lîngă Cluj, la numai 8 Km. în comuna Floreşti a luat fiinţă o biserică baptistă prin botezarea la 14
Iunie 1931 a 12 suflete. Botezul a fost ţinut de Nicolae Pop, iar predicile de Ioan Dan şi Vasile Toderaş;
corul şi fanfara din Cluj a împodobit serviciul divin/17) Primul lor botez ţinut în apa Someşului a fost în 9
Septembrie 1932 cu şapte suflete/18)
în părţile Huedinului, s-a ridicat o biserică frumoasă la Someşul Rece. Altele în Negreni, Poeni, Bucea,
Huedin, Sîncrai, Margău şi Călăţele. Aici la Călăţele, lucrarea a fost bîntuită de milenişti, pe care i-a
înfruntat cu curaj şi putere Ioan Simionaş. în 27 Iulie 1930 a avut loc aici un botez cu 11 suflete îndeplinit
de Nicolae Pop, la care a
predicat Ioan Bălăneanu si au cîntat corurile din Gîrbău şi Bedeciu şi fanfara din Cehei-Sălaj/1 ) în 1931,
s-a ţinut un alt botez cu 6 suflete în apa ce curge prin comună, oficiat de Vasile Toderaş/ ) în Bedeciu era
în plină creştere o biserică vie, care în 1928 şi-a construit o casă de rugăciune frumoasă, pe care au
inaugurat-o la 26 Decembrie 1928, cu un serviciu divin, la care au predicat N. Pop, I. Dan şi alţii.
Serviciul divin a fost împodobit de cîntările corului din loc şi din Gărbău, orchestra din Căpuşul Mic şi
fanfara din Vălcău, precum şi musafiri din 10 comune/ ' în Topşa Mică era o biserică frumoasă, din care a
plecat la Seminar Ioan Cocuţ; apoi în Căpuşul Mic îşi desfăşura lucrarea o bisercă maghiară mare. In
Ciucea, comuna cu castelul poetului Oc-tavian Goga, a luat fiinţă o bisercă baptistă, iar primul botez a fost
ţinut la 29 August 1925, cînd 11 suflete au fost botezate de Teodor Puşcaş de la Oradea, în văzul
locuitorilor comunei, care doreau să vadă un botez nou testamental/22) Peste un an la 29 Iunie 1926, s-a
ţinut al doilea botez cu 19 persoane, oficiat de Ioan Ilea/23) în acest fel, fiecare biserică activa sub
influenţa exemplelor din Noul Testament şi prin activitate s-au dezvoltat atît spiritual cît şi numeric.
în judeţul Someş, bisericile baptiste activau înfruntînd eroic toate împotrivirile şi vitregiile împrejurărilor
de prigoană. Oraşul Dej era cîmpul de lucru al unei biserici baptiste vii şi cu rîvnă. Aici Ioan R. Socaciu
tine la 7 Mai 1922 un botez cu 7 suflete în apa rîului Valea Dejului.^4) Peste un an, în 8 Iulie 1923 a fost
ţinut tot un botez cu 6 suflete, îndeplinit de N. Pop, la care au luat parte musafiri din jur şi de la Cluj/ '
Deşi lucrarea bisericii nu a avut un avînt răsunător, din cauza greutăţilor şi persecuţiilor, totuşi ea a crescut
anual cu cîte 6-7 suflete. în 1929, aflăm că botezul ţinut la 8 Sept. cu 6 persoane a fost îndeplinit de Rus
Ilisie din Negrileşti. Local, biserica a fost păstorită de Ioan Vancea, care a organizat-o după felul cum a
fost organizată biserica din Cluj. Astfel, societatea femeilor avea numele tot „Speranţa" şi activa la fel/26'
O altă biserică cu vitejie a fost acea din Negrileşti, la 24 km. de oraşul Dej, întemeiată în anul 1919, prin
întoarcerea din America a lui Ioan Zadic şi a lui Gavril Dunca, precum şi a altor cîţiva oameni, care erau
pe cale să devină milenişti, veniţi şi ei din război. Astfel, s-au unit 6 persoane în casa lui Ioan Zadic, dar
imediat preoţii au reacţionat, şi au urmat procese, arestări, bătăi, confiscări de Biblii, etc. Primii 6 membri
au fost botezaţi la Dej, în noaptea de 20 August 1920 de N. pop. Ei au fost: Gavrilă Dunca, Dumitru Rus,
Lucreţia Rus, Găvrilă Qmpian, Petre Mihuţ şi Anica Zadic. Ei au început o lucrare de mărturie şi au folosit
ca ocazii potrivite priveghiile la morţi, cînd ei mergeau şi citeau din Biblie, explicau învăţăturile şi cîntau.
Astfel, în 1921
Pagina 280
Pagina 281
au avut două botezuri cu 21 de suflete. Un tînăr din sat, Bînjan Cosi tan, a fost plătit să se ducă la
priveghiu şi să-1 bată pe Gavril Dunca; si a dus şi a ascultat mărturia Evangheliei şi s-a pocăit. Un altul,
Rus Iliesie a fost plătit să-1 ducă pe Dunca la pod şi să-1 arunce în apă, dar şi acesta s-a pocăit, şi mai
tîrziu a fost ordinat ca păstor. Printre prigonitori au fost: primpretorul Micşa, prefectul Vasile Prodan şi*
preoţii din sat. Intervenind însă o neînţelegere politcă între preot şj prefect, acesta a dat ordin şi în comună
a bătut toba, strigîndu-se: „Vt" se dă de ştire că pocăiţilor li-e slobod să-şi ţină legea cum or vrea." Şi>
credincioşii au fost surprinşi şi s-au mirat şi ei de această întorsătură/27) în anul 1923, în 7 Iulie, a fost ţinut
în comună un botez cu 8 suflete, oficiat de N. Pop/28) Acesta a fost primul botez cu forme şi aprobări
oficiale, căci Gavrilă Dunca a făcut o cerere şi s-a dus cu ea la prefectul judeţului, Vasile Prodan, şi acesta
a aprobat-o şi a dat şi un ordin companiei de jandarmi să ordone supravegherea şi păstrarea or-dinei.
Astfel, comuna întreagă a avut prilejul să vadă un botez nou tes-tamental/29) în 24 Sept. 1924, Gavrilă
Dunca a fost ordinat la Gîrbău. La întoarcere a ţinut noaptea un botez, acolo la Negrileşti, cu 9 suflete/30)
Progresul şi avîntul bisercii din Negrileşti poate fi văzut din desele botezuri avute. Astfel, în 23 August
1925 se tine un botez cu 5 persoane, oficiat de Tănase Stanişte din Gîrbău/31) iar în 6 Aprilie 1926 un alt
botez cu 11 suflete îndeplinit de Gavrilă Dunca/32) Tot în 1926, în 10 Oct. are loc un alt botez cu 6
persoane, îndeplinit de G. Dunca/33) iar în 1927, G. Dunca ţine în Negrileşti trei botezuri: primul cu 2
suflete, altul cu 8 persoane, şi al treilea cu 4 convertiţi la credinţă/34) An de an, biserica a crescut, iar cum
Gavrilă Dunca a plecat la Seminar, biserica 1-a ales şi a ordinat ca păstor pe Costea Simion, care a suferit
şi el mult pentru credinţă şi lucrare. încă în 1940, biserica era vie, căci la 21 Iulie, s-a ţinut un botez cu 12
suflete, oficiat de Costea Simion/35)
Din Negrileşti, datorită zelului misonar al credincioşilor, lumina Evangheliei a ajuns în multe comune.
Prima a fost Canei. Un tînăr din Negrileşti, Precup Gheorghe, s-a întors din armată cu idei adventiste, dar
prin îndelungate discuţii cu G. Dunca s-a convertit la credinţa baptistă, şi fiindcă era nepotul preotului
greco-catolic, a trebuit să fie botezat noaptea, în 1925. El s-a mutat în comuna Canei şi aici a început să
lucreze cu Evanghelia, iar după un timp, în 21 Mai 1929, cu ocazia unui botez cu 9 suflete, a fost şi
ordinat ca păstor al bisericii, de N. Pop şi alţii.
O altă biserică a luat fiinţă în comun Clocotiş. Aici erau cîţiva cercetători ai Bibliei, care nu puteau face
deosebirea între baptişti şi
Pagina 282
inilenişti, şi în plus, ori de cîte ori se adunau, erau amendaţi de pretura plasei Copalnic, Mănăştur. Ei au
auzit despre lucrarea din Negrileşti si au venit de i-au invitat pe fraţi la ei. Aceştia s-au dus şi prin lucrarea
for a luat naştere biserica Clocotiş. în comuna Haşmaş s-a întors din prizonieratul din Rusia, un credincios,
Lica Nicolae, dar de teama persecuţiilor a rămas ascuns. Abia după ce a auzit despre lucrarea din
Negrileşti a spus altora despre pocăinţa lui. El făcea o cale lungă şi venea Duminica la Negrileşti.
Adeseori îşi exprima dorinţa de a vedea si el, în satul lui, o astfel de biserică. La cîtva timp, fiind bolnav,
s-a internat la Cluj, la spital, şi după o operaţie la ochi, a trecut în veşnicie, dar după moartea lui, rudele s-
au convertit şi astfel a luat fiinţă în comună o biserică baptistă, aşa cum a dorit el.
în Giurgeşti se găsea o prietenă, soţia Iu Pop Alexe, şi ea i-a invitat pe fraţi să vină la casa ei. Şi, cum
Gavrilă Dunca era în armată la Dej, a organizat un grup de doi bărbaţi şi trei femei şi s-au dus acolo în a
doua zi de Paşte, în 1922, ca acolo la Giurgeşti să facă adunare şi să predice acestei prietene şi altora care
vor veni. Aici, au venit rude de-ale acestei prietene, şi anume Gheorghe Pop şi alţi doi fraţi ai lui. Seara au
şi venit un ofiţer şi cu şeful postului de jandarmi, ca să-1 bată pe G. Dunca. Acesta fiind îmbrăcat militar,
ei i-au cerut să părăsească imediat casa. Cum era şi firesc, Dunca a refuzat şi atunci au plecat ei, dar au
organizat o ceată de bătăuşi, care au aruncat cu pietre în geamuri. Noaptea tîrziu, cînd toţi s-au liniştit,
Dunca a plecat şi s-a dus la Dej, la cazarmă. în comună însă au rămas convertiţi: Paraschiva Pop,
Gheorghe Pop, Ioan Pop, Todor Cuzdrierian, Tarta Gh., etc. Nu după mult timp, într-o Duminică seara, G.
Dunca a revenit în comună, şi tocmai ţinea predica, cînd a venit primarul cu o ceată de oameni chefuiţi, iar
în timp ce primarul se angajase la o discuţie aprinsă cu G. Dunca, unul din cei prezenţi, Gh. Pop a făcut
vînt cu pălăria şi a stins lampa cu petrol, care ardea. Primarul şi oamenii lui, bănuind că lampa a fost
stinsă, ca profitînd de întuneric, cei din casă să năvălească asupra lor, s-au înspăimîntat şi au căutat să
plece, dar nu mai nimereau uşa. După plecarea lor, credincioşii au aprins lampa şi au continuat serviciul
divin de închinăciune.
Biserica din Giurgeşti, a continuat cu lucrarea de evanghelizare Şi suflete convertite s-au adăugat
continuu. în 1926, în 7 Aprilie, s-a ţinut un botez cu 2 suflete, oficiat de G. Dunca. în 1927, de asemenea;
iar în 1929 a avut loc, la 26 Mai, un botez cu 4 suflete, îndeplinit de Rus Iliesie din Negrileşti, care lucra
acolo/36) Tot în acest timp, prin lurarea cu rîvnă, au luat fiinţă bisericile din Căian şi Dobric/37) De
asemenea, în 1929 credinţa şi învăţătura baptistă a ajuns şi la Ciceu Poeni, la Căpîlna, la Rugăşeşti, la
Goştila, la Cîţcău, Cetan, Purcărete, etc.
Pagina 283
în Chiuieşti, biserica a crescut şi s-a dezvoltat mult mai repede decît în alte localităţi, ajungînd să o
egaleze pe aceea din Negrileşti. AB de an biserica a crescut. Numai în 1931, la 7 Iunie, a avut loc un botetf
cu 22 suflete îndeplinit de V. Toderaş din Cluj, ajutat de I. Dan şi Gh Precup din Canei. La acest botez au
luat parte credincioşi baptişti din 25 comune/38^ Faptul oglindeşte legătura strînsă dintre bisericile
învecinate şi misionarismul membrilor acestor biserici baptiste.
în părţile Gherlei, de asemenea au luat fiinţă biserici pline de dorinţi evanghelistice. Cea mai însemnată
biserică a fost în Jimbor, apoi în Dărăi, în Panticeu şi Vultureni. în Jucul de Sus, biserica a fost organizată
de N. Pop, pe ramuri de activitate. Femeile şi-au avut societatea„Tabita"care a lucrat mult în domeniul
ajutorării. în 1926, la 18 Iulie, N. Pop a ţinut un botez cu 17 suflete, în apele rîului Someş/39-1 în Răscruci
biserica a înaintat bine. în 1928 credincios
us-
au apucat să-şi zidească o casă de rugăciune, pe care au terminat-o şi au inaugurat-o la 24 Martie 1929, cu
un serviciu divin festiv la care au predicat fraţi din Cluj, anume: Vasile Toderaş şi Gh. Bocaniciu/40) Pînă
în 1931, toţi candidaţii de botez erau duşi şi botezaţi în alte părţi, în acest an, la 21 Iunie, s-a ţinut în
Răscruci primul botez în apa rîului Someş, cu 21 persoane, îndeplinit de N. Pop/41) în Iolod, în Nina şi alte
comune, de asemenea a pătruns cuvîntul Evangheliei şi s-au format biserici baptiste, care cu toate
împotrivirile şi persecuţiile au activat şi s-au dezvoltat.
O activitate asemănătoare s-a desfăşurat şi în părţile Bistriţei şi înjur. Aici, în oraşul Bistriţa, s-a format o
frumoasă biserică, din care se resfira o oarecare influenţă asupra bisericilor din jur. De asemenea au fost
prinse în înflăcărarea misionară şi celelalte biserici, ca: Lechinţa, Simoneşti, Sînmihaiul de Cîmpie, Teaca,
Fîntînele, etc.
Un alt grup de biserici active erau grupate în cercul misionar Jibou, unde a lucrat cu multă dăruire Ioan
Bălăneanu. Prin aceste părţi, bisericile au fost înfiinţate înainte de război şi ele şi-au continuat activitatea
de dezvoltare şi răspîndire a Evangheliei şi după Unire/ Biserica din Jibou a avut în toţi aceşti ani o
activitate frumoasă. O creştere mai însemnată de proporţii mai mari a avut biserica din Cuceu. Aici au
avut loc botezuri încă în primii ani de după război. Astfel, în 4 Nov. 1923 se ţine de Ioan Bălăneanu şi Gh.
Mastan un botez cu 4 persoane/43) în 1928, biserica şi-a clădit o casă de rugăciune cu jertfe proprii/44-1 în
acelaşi an, în 2 Iunie, a avut un botez cu 12 suflet, îndeplinit de Ioan Bălăneanu şi Gh. Mastan/45) O altă
biserică prosperă a fost aceea din Brebi, care a progresat frumos. în 3 Oct. 1926 au fost botezate aici 10
suflete de I. Bălăneanu şi Gh. Mastan/46) Şi an de an ea a sporit în număr, devenind una din cele mai tari
biserici din
Pagina 284
aceste părţi. în Jac a fost o altă biserică cu o activitate bună, care a progresat şi se egala în număr cu acea
din Brebi. Membrii de aici iubeau cuvîntul sfînt şi erau foarte devotaţi pe calea Domnului. Nu departe de
Jibou, mai era o biserică harnică, în comuna Creaca, unde credincioşii de asemenea au prosperat atît în
număr, cît şi în viaţa spirituală. Oameni devotaţi şi cu rîvnă au depus mărturii cu graiul, cu vorbele, dar si
cu traiul, cu faptele. De aceea, şi roadele nu au întîrziat să se arate, în Brusturi, Domnin, Cîrceiu, Popeni,
Prodăneşti, Păuşa, Buciumi, etc. au fost de asemenea biserici cu o activitate vie între români.
Tot în acest părţi au fost biserici mari maghiare. Aşa de pildă au fost bisericile din Crasna, din Borla, din
Samsud, sau aceea din oraşul Zalău, din Aghireş, din Archid, Bocşa, etc. Majoritate dintre ele aveau peste
o sută de membri,şi ele cultivau mult muzica, iar tineretul avea o activitate foarte frumoasă, cu coruri şi
alte formaţii instrumentale.
în judeţul Turda, lucrare de mărturisire a credinţei nou testamen-tale s-a desfăşurat frumos şi cu mari
succese. în oraşul Turda, biserica era mai mică, dar vie. Ceva mai tare era acea din Cîmpia Turzii, unde
lucra Ioan Botezan, ordinat încă din 1926 de Gh. Cuzman de la Aiud şi alţii. în imediata apropiere se afla
biserica din Viişoara, care avea o activitate însemnată şi care a crescut cea mai bine şi a ajuns o biserică de
frunte. Membrii de aici erau dornici de predici bune, de aceea, ei au invitat la ei pe diferiţi predicatori.
Astfel, în 1925 îl aflăm pe Pavel Boşorogan de la Alba Iulia, că oficiază un botez cu 15 suflete, la 25
August, iar peste o săptămînă, la 1 Sept. se ţine un alt botez cu 5 suflete, îndeplinit de Ieronim Schiau. Tot
în 1935 membrii din Viişoara au zidit o casă de rugăciune, pe care au înaugurat-o la 3 Noembrie/ ) Mai
erau biserici însemnate la Soporul de Cîmpie, la Plăieşti, la Tareni, etc.
Intrînd în satele din munţii Apuseni, întîlnim biserici frumoase şi bine organizate. Cei mai mulţi baptişti
au fost în Vidra de Sus şi Vidra de Jos, care mai tîrziu a fost numită Avram Iancu, unde erau două biserici.
în anul 1923, credincioşii au hotărît să aibă un botez pe 2 August, la Vidra de Sus. Cînd poporul s-a
adunat, preotul din sat, învăţătorul, comerciantul Gombaş Adrian, cu cîţiva alţii, plătiţi, au venit la locul de
botez, şi în mod huliganic au început să arunce cu pietre, rănind pe cîţiva dintre credincioşi, şi astfel au
împiedicat botezul. Dar, în 19 Iulie 1925, s-a ţinut acolo un botez cu 33 suflete, îndeplinit de Ioan
Ungureanu în apa Arieşului. Peste un an, în 26 Iulie
1926, Vasile Furdui, a ţinut un alt botez cu 36 suflete, tot în apa Arieşului/48) în anul 1927, Vasile
Furdui, lucrătorul în satele din Munţii Apuseni, e aflat iarăşi că îndeplineşte un botez, la 17 Iulie, cu 29
persoane, iar predica a fost ţinută de Ioan Dan din Cluj/49) Tot în
1927, la 14 August au avut al doilea botez cu 4 suflete, îndeplinit de V.
Pagina 285
Furdui; a doua zi, la 15 August, sărbătoarea Sfînta Măria, au sărbătoriţi aniverarea a 12 ani de la pocăinţa
primilor baptişti din comună, printre care a fost şi Eftimie Marinca/50J Acesta, simţind chemarea sfîntă, s-a
dus la Seminar şi a devenit predicator, alăturîndu-se lui V. Furdui, cu activitatea în Munţii Apuseni. în
1935, cei doi predicatori au ţinut optjj serii de studii bibilice, începînd cu biserica din Avram Iancu/ ) în
20 Februarie 1938 a avut loc, în biserica din Avram Iancu ordinarea lui Eftimie Marinca, la care au
predicat V. Furdui, I. Miheţ şi Bara. Au par-;? ticipat credincioşi din opt comune/52) Cîteva luni mai
tîrziu. în 31 Iulie 1938 s-a ţinut un botez cu 4 persoane oficiat de V. Furdui/53) Ol altă biserică în plină
dezvoltare a fost în Cîmpeni, care fiind orăşel, ai avut o mare însemnătate pentru lucrare. De asemenea, în
Abrud, unde domicilia V. Furdui, biserica a activat bine. Alte biserici mai importante au fost în Ponorel, în
Lumineşti, în Vîrşi, în Tîrsa, etc.
în părţile Năsăudului au fost biserici importante în comunele Napos, Feldru, Robra, Ilva Mare, Şanţ, etc.
Aceste biserici însă nu au avut predicatori însemnaţi, ci numai localnici, iar actele de cult le făceau
predicatori aduşi de la mari depărtări, chemaţi anume pentru acel scop, în cele mai multe cazuri, Avram
Pop de la Bandul de Cîmpie. Din această cauză, precum şi datorită unor vitregii aspre, bisericile nu iiU
ajuns să crescă peste o sută de membri.
Trecînd înspre părţile oraşului Aiud, vom vedea biserici cu membri devotaţi, care au avut mult de luptat în
focul prigoanelor. în oraşul Aiud, s-a ridicat un predicator harnic şi neînfricat, Gh. Cosman. El a contribuit
mult la creşterea bisericilor. încă în 1924, biserica din Aiud era foarte activă/54) iar în 15 Iunie 1925 a fost
ţinut aici un botez cu 41 suflete, dintre care 34 erau din Aiud/55) Aici, în biserica aceasta, s-a ţinut în 25
Septembrie 1927, Cconferinţa cercuală din cadrul Comunităţii bisericeşti Alba. Atunci s-a accentuat lipsa
de lucrători în judeţele Alba, Sibiu, Făgăraş, Braşov, Turda, Odorhei şi cele două Tîrnâve/56) în 21 Oct.
1928 a fost ţinut un botez cu 17 persoane/ ) şi an de an s-au înlănţuit evanghlizările şi botezurile. în Aiudul
de Sus, de asemenea lucrarea evanghelică a prins rădăcini şi a crescut, că în 10 August 1924 a fost ţinut un
botez cu 24 suflete, îndeplinit de Gh. Coz-man. în biserica din Cuimbrud. la 28 Sept. 1924 a fost ţinut de
Gh. Coz-man un botez cu 7 persoane/58) O biserică vie, care a înfruntat cu eroism toate atacurile prigoanei,
a fost în Cucerdea Română, unde se desfăşura o activitate de afirmare a credinţei încă din 1923. Aici
aflăm că în 17 August 1924 a avut loc un botez cu 11 persoane, îndeplinit de Gh. Cozman/59) Alte biserici
importante au fost în comunele: Ocna Mureş, Noşlac, Hopîrta, Căptălan, etc. în toate acestea ostenea cu
Evanghelia Gh. Cozman, pînă la închiderea bisericilor.
Pagina 286
lUCRAREA DIN JUDEŢELE RĂSĂRITENE.
Grupăm aici judeţele Mureş, Odorhei şi Ciuc. în partea aceasta a ţării vom avea de asemenea biserici
baptiste atît româneşti cît şi maghiare. Cele mai vechi sînt bisericile maghiare, iar cele româneşti au
începuturile numai după 1919. Ca predicatori pioneri trebuie considerat Gavrilă Dunca de la Negrileşti,
apoi Avram Pop de la Bandul de Cîmpie, Ioan Mican şi alţii.
în Tîrgu-Mureş era o biserică maghiară şi era şi una românească întemeiată după război. Probabil, primul
ei botez a fost acel de la 14 Nov. 1924, cu 8 candidaţi, oficiat de Gh. Cozman de la Aiud/60) Peste un an, la
25 Nov. 1925 a avut loc un alt botez cu 22 suflete. Cu această ocazie a fost ordinat Avram Pop de la
Bandul de Cîmpie, ca să lucreze pe aceste meleaguri, de o comisie compusă din Gh. Cozman, Ioan
Popovici de la Petriş, şi alţii/ ) Un alt botez a fost ţinut de Gh. Cozman la 11 Aprilie 1926 cu 4 suflete/62)
Biserica maghiară activa şi ea şi avea strînse legături cu celelalte biserici maghiare. în Reghin, biserica
maghiară, deşi mică, era totuşi plină de viaţă. în Odorhei era un centru al altor 17 biserici maghiare. Aici
lucra Tordai Deneş. Cea mai însemnată biserică dintre acestea, în ce priveşte numărul de membrii, a fost
biserica din Mărtiniş.
în oraşul Topliţa, biserica baptistă română a luat fiinţă prin cîţiva credincioşi din Negrileşti, aflaţi aici la
lucru prin fabrici, împreună cu Gavrilă Dunca, în lunile Ianuarie şi Februarie 1922. Aici au cerut con-
ducerii fabricii de cherestea să le dea o cameră goală spre a ţine biserică în ea şi direcţiunea a aprobat şi le-
a dat o încăpere unde au început biserica/63) Astfel, biserica din Topliţa s-a început chiar în încinta
fabricii de cherestea,, Valea Secuiul" In Martie 1922, G. Dunca a plecat din Topliţa, dar au rămas alţii,
care au continuat lucrarea începută şi în 21 Oct. 1923 a avut loc primul botez cu 9 suflete, îndeplinit de N.
Pop din Gîrbău şi Ioan Dan din Cluj. Poliţia locală a păstrat ordinea la dispoziţia primită de la autorităţile
locale/64) Al doilea botez a fost ţinut la 18 Mai 1924 cu 10 persoane, îndeplinit tot de N. Pop. Cum
numărul credincioşilor a crescut, membrii bisericii au trebuit să se mute în casa lui Petre Braic, a cărui
soţie era credincioasă. în 1924, a revenit la Topliţa Gavrilă Dunca şi el i-a mobilizat pe fraţi şi în acelaşi
an au construit o casă de rugăciune, iar în 19 Oct. 1924 au sărbătorit inaugurarea noului local al
bisericii/65) La începutul ei, biserica din Topliţa era compusă din muncitori venetici, români şi maghiari, şi
mai Puţini oameni din comună. Datorită acestui fapt s-au bucurat de libertate, în 23 August 1925 a avut
loc un botez cu 3 suflete/66) Anul 1926 a avut şi el roadă, căci la 26 Sept. G. Dunca a botezat 5 suflete/67)
Mai
Pagina 287
bogat a fost anul 1927, căci numai în luna Iunie au fost ţinute trei botezuri, toate oficiate de G. Dunca:
primul în 2 Iunie cu 5 suflete, al doilea în 12 Iunie cu 14 suflete, şi al treilea în 19 Iunie cu 3 suflete, în
total 22 suflete.^ în anul 1934, după ce G. Dunca a plecat la Seminar, a rămas păstor Petre Cosma, care a
îndeplinit toate actele de cult/ ) Adese ori însă, autorităţile locale s-au şi împotrivit şi au făcut şicane
credincioşilor baptişti, cum a fost cazul în 21 August 1932, cînd după masă, în timp ce credincioşii
mergeau în convoi, în frunte cu fanfara din Cluj spre apa Mureşului, la locul stabilit pentru botez, şi unde
aştepta un popor de peste 3000 de persoane, au fost opriţi de o „comisie specială" din care au făcut parte:
Liviu Mureşan, notar, Dr. Vasu Nicolae, medic, Oprea Nicolae, învăţător, Hose Francisc, şeful secţiei de
jandarmi cu 4 soldaţi, şi care la intervenţia preotului ortodox Aurel Gliga şi a celui catolic, Marton Bela,
şi-au luat sarcina să oprească botezul/70)
Cum Topliţa este oraş, de acolo credinţa baptistă avea să se răspîndească în toate împrejurimile. Astfel, în
1924, de sărbătoarea înălţării Domnului, G. Dunca însoţit de credincioşi din Topliţa, care aveau rude la
Sărmaş, s-au dus în această comună la locuitorul Alexandru Platon. în alte rînduri s-au dus la familiile
Toader Suciu şi G. Ţăran. La finele anului 1924 au fost botezate primele convertite, Suciu Paraschiva şi
Rus Ecaterina. După ele s-au pocăit familiile G. Ţăran şi Teodor Suciu, care aveau multe rude în oraş/71)
în lucrarea ei, biserica a avut de luptat şi cu mari împotriviri. Aşa la 30 Ianuarie 1931, cu ocazia
înmormîntării unei credincioase decedate, Anastasia Blaga, preotul Aurel Brumboiu a venit şi cu forţa, sub
scutul jandarmilor, a făcut slujba de înmormîntare, peste voia familiei/72) în 1931, cum clădirea din 1924
nu-i mai încăpea, credincioşii baptişti au început şi au construit o altă casă de rugăciune. Pe cînd era
aproape terminată, preotul greco-catolic, Aurel Brumboiu, în înţelegere cu primarul şi şeful de post au
arestat la 24 Septembrie pe baptişti, apoi preotul cu 20 de bărbaţi s-a dus şi a dărîmat zidurile casei de
rugăciune baptistă, preotul dînd dispoziţii, fiind călare pe un cal/73) După anchetarea cazului, credincioşii
baptişti au zidit din nou casa de rugăciune. în timpul de persecuţie, din bătăile primite, tînărul Humba Ioan
a murit, şi trebuie considerat ca martir al credinţei. La înmormîntarea lui a luat parte toată Topliţa/74)
în comuna Corbu, la 12 kilometri de la Borsec, s-a întors din prizonerat, convertit la credinţa baptistă,
Surdu Teodor, care fusese botezat în Rusia de Simion Cioancă din Igriş-Banat. El a stat izolat şi de frica
preotului greco-catolic Alex. Cojocariu nu şi-a mărturisit credinţa sa baptistă. Dar cînd a auzit de lucrarea
din Sărmaş, 1-a învitat
Pagina 288
pe G. Dunca în comuna sa, şi în scurtă vreme au fost convertite familiile lui Gh. Botoşan, Ştefan Mezei şi
alţii. Astfel a luat fiinţă, şi în comuna Corbu, o biserică baptistă. în 31 Mai 1925 a avut loc aici un botez cu
8 persoane, îndeplinit de G. Dunca, şi în 2 Oct. 1926 a fost un alt botez cu 2 suflete/7 ' De asemenea, în
comuna Cioboteni, la o distanţă de 10 kilometri de la Topliţa, vestea Evangheliei a pătruns prin contactul
cu credincioşii din Topliţa. Aici s-au convertit mai multe suflete şi au fost botezate. La început întrunirile
de rugăciune s-au ţinut în casa lui Teslovan Vasile, iar mai tîrziu şi-au construit o casă de rugăciune
proprie. După mai multă prigoană, în cele din urmă s-a reuşit să se facă acolo şi botezuri în mod public la
Mureş. în 23 Sept. 1928 s-a ţinut un botez cu 7 suflete îndeplinit de G. Dunca/76) La un botez public, un
bătrîn paralizat de picioare a fost adus la Mureş pe o targa şi aşa bolnav a fost botezat, iar după 8 zile, a
venit la biserică singur, pe picioarele lui, fapt care a uimit întreaga comună/77)
Aici în Cioboteni, după ce au clădit casa de rugăciune, au pus pe frontispiciu o cruce. La cîteva luni de la
inaugurare, directorul şcoalei primare din Topliţa, a organizat o procesiune, cu participarea clerului
ortodox şi a oastei Domnului, cu prapori (steaguri) bisericeşti şi cîntînd cîntări religioase, s-au dus în
cortegiu, pînă în comunua Cioboteni, iar acolo s-au urcat pe scări, şi au coborît crucea de pe frontispiciul
casei de rugăciune baptiste/7^
O altă biserică luptătoare şi eroică a fost în comuna Rîpa de Jos, aflată la o distanţă de vreo 50 km. de la
Topliţa. Şi cum Topliţa era comuna natală a patriarhului Miron Cristea, şi chiar unul din nepoţii lui,
anume Nicolae Moldovanu, s-a convertit şi a fost botezat, patriarhul a plasat acolo pe preotul Aurel Gliga,
pentru a-i combate pe baptişti, folosind toate mijloacele, inclusiv agresiunea, iar notar a fost numit Petru
Boţianu, cu aceeaşi misiune. Acesta era şi el oginar din comuna Rîpa de Jos, şi cînd a aflat că mai multe
familii din comuna sa natală s-au convertit la baptişti, a căutat să facă orice numai să împiedice lucrarea.
Cînd Gavrilă Dunca a aranjat un botez în Rîpa de Jos, a invitat acolo şi pe Ioan Dan şi fanfara din Cluj. în
ziua botezului a venit la Rîpa de Jos şi Petru Boţianu, notarul din Topliţa, însoţit de preotul Aurel Gliga tot
din Topliţa. Ei au adus la biserica ortodoxă un butoi cu ţuică şi au îmbătat cîţiva oameni bătăuşi, i-au
înarmat cu ciomege şi au fost puşi sub o comandă. De la Cluj a sosit un autobus cu Ioan Dan şi fanfara
baptistă. După sosire, au ţinut un serviciu divin în curtea casei de rugăciune, după care urma să se ţină
botezul. Cînd cadidaţii la botez erau îmbrăcaţi în hainele albe, gata pentru botez, a fost dat un semnal şi
ceata de derbedei, turmentaţi de băutură, au năvălit cu urlete sălbatece peste cei ce asistau la serviciul
divin şi au
Pagina 289
început să-i bată pe unii fraţi, tîrîndu-i prin noroi şi încercînd să disa trugă instrumentele fanfarei.
Jandarmii, care deşi primiseră K prealabil despoziţii precise pentru menţinera ordinei la botez, au venit la
faţa locului şi au simulat apărarea baptiştilor şi potolirea bătăuşilor, în fond ei au colaborat cu oamenii
plătiţi şi îmbătaţi să tulbure botezul. Şoferul de la autobuz, cu instrumentele muzicale, şi cu un număr de
femei a părăsit satul, iar restul de fraţi au fugit peste garduri şi pesttfş grădini şi au scăpat. Dar seara,
Gavrilă Dunca a ieşit din ascunzătoarea lui şi a botezat pe toţi candidaţii/79)
Biserica din Bicazul Ardelean s-a născut printr-o lucrare' deosebită a harului divin. Un grup de persoane
şi-au cumpărat Biblii şi au început să le citească. Din lectura biblică, ei şi-au dat seama, că trebuie să se
pocăiască şi să-şi schimbe viaţa, dar nu aveau nimic clar cu privire la calea credinţei. în acest timp,
Gh.Botoşan, un tînăr credincios din comuna Corbu.a avut treburi la Bicazul Ardelean şi acolo s-a întîlnit şi
a discutat cu persoane din acest grup şi le-a vorbit despre pocăinţă şi despre mîntuirea sufletului prin
Domnul Isus Hristos. El le-a spus că în satul lui, în Corbu, în Topliţa, în Sărmaş, sînt oameni pocăiţi, care
împlinesc ce este scris în Noul Testament şi că şi el este unul dintre ei. A mai adăugat, că este un frate care
umblă din sat în sat şi predică Evanghelia. El ar putea veni şi la Bicaz. Aceşti omeni au tras-mis, prin Gh.
Botoşan invitaţia ca Gavrilă Dunca să treacă şi prin Bicaz. La prima invitaţie, Gh. Dunca a ezitat, dar cînd
peste o lună Gh. Botoşan i-a dus şi a doua învitaţie, s-a hotărît; astfel Sîmbătă, 22 Ianuarie 1925, însoţit
de un tînăr din Topliţa, anume Grigorie Braic, au pornit la drum spre Bicaz. Tot în acest timp, un membru
al grupului de la Bicaz, anume Dandu Simion, aflat cu treburi la Bucureşti, s-a întîlnit cu preotul Tudor
Popescu, de la biserica Cuibul cu Barză de pe strada Ştirbei Vodă, despre care au auzit, că şi el s-a întors
la Dumnezeu şi predică acum Evanghelia, 1-a învitat şi pe el la Bicaz, pe aceeaşi dată. Astfel, atît Sîmbătă
seara cît şi Duminică, respectiv 22 şi 23 Ianuarie 1925, ei au ţinut predici poporului adunat la casa lui
Toader Handaric zis Niţă, iar Duminică după predica de după masă, preotul Tudor Popescu cu însoţitorul
lui, I. Azimioară, s-au dus la Dandu Simion, care locuia în cătunul Dămuc, la 7 km. de Bicaz. Aşa se face
că Duminică seara, în Bicaz, predica a fost ţinută numai de Gavrilă Dunca, iar după predică au urmat
explicaţii asupra botezului şi cinei Domnului. La despărţire, poporul 1-a învitat stăruitor pe G. Dunca să
mai vină cît mai grabnic la Bicaz. Acesta le-a spus că el condiţionează o nouă vizită a sa la Bicaz de o
vizită a lor la Topliţa, ca acolo să vadă felul de închinăciune, al credincioşilor baptişti. Şi în adevăr, peste
cîteva săptămîni, într-o Sîmbata după masă, au sosit la Topliţa două căruţe
Pagina 290
cu 10 persoane, bărbaţi şi femei, care au asistat apoi Duminica la biserica baptistă din Topliţa, la un
serviciu al cinei Domnului şi la alte servicii divine ale bisericii. în acea Dumincă, s-a imprimat în ei
credinţa, atît prin cele auzite, cît şi prin cele văzute. La despărţire au stăruit mult ca G. Dunca să le facă
grabinc o nouă vizită la Bicaz. Aceştia, la întoarcerea lor de la Topliţa, au aranjat o cameră cu o masă si
scaune pentru o casă de rugăciune. Imediat însă, au întimpinat şi greutăţi şi împotriviri. Dar Dumnezeu i-a
ajutat şi ei au folosit ocazia unei vizite cu caracter politic a prefectului judeţului Ciuc, Dr. Aurel Teţu, la
Bicazul Ardelean, cînd credincioşii i-au arătat intenţiile lor de a' trece la cultul baptist şi au solicitat o
autorizaţie pentru casa de rugăciune, iar prefectul judeţului, care avea nevoie de voturile lor, le-a aprobat
totul şi pe loc a şi dat dispoziţia, ca cele 20 de persoane de pe lista prezentată să li se facă schimbarea de
cult. Astfel, cînd la 16 Aprilie 1925 au sosit la Bicazul Ardelean predicatorul G. Dunca, însoţit tot de
Grigorie Braic din Topliţa, au găsit casa de rugăciune aranjată şi autorizată, unde au putut ţine serviciile
divine. în aceeaşi zi, seara, grupul de credincioşi a cerut lui G. Dunca, să-i boteze. După mărturisirea
lor, el a admis pe 16 dintre ei la botez. Noaptea de 16 spre 17 Aprilie 1925, atunci cînd au fost botezaţi cei
16 credincioşi, a fost începutul bisericii din Bicaz. în acea noapte, la orele 2 după miezul nopţii, s-au
coborît la rîul Bicaz şi acolo au fost botezate cele 16 suflete. Acestea au fost: Gh. Handric cu soţia, Gh.
Paleu cu soţia, Petru Blaju cu soţia, Gavril Handaric, Zănoagă Florea, Teodor Ţepeş, Bila şi Vasile
Negustor. După aceasta a urmat punerea mîinilor şi cina Domnului. Cînd s-a luminat de ziuă, înainte ca să
se deştepte împotrivitorii, predicatorul Gavrilă Dunca şi cu Grigorie Braic au părăsit comuna cu o căruţă,
înapoindu-se spre casă/80)
în acelaşi an au mai avut loc botezuri în 7 Iunie cu 10 suflete, la 29 Iunie cu 6 persoane şi în 30 August cu
5 persoane, oficiate de G. Dunca/81) în anul 1926, în 8 August, s-a ţinut un alt botez cu 7 persoane/82) Dar
numărul membrilor în cotinuă creştere, a făcut să nu mai fie loc în încăperea folosită, şi cum era de
vînzare un imobil, care a servit în trecut ca sală de petreceri, o sală spaţioasă şi care era situată >n cel mai
potrivit loc din comună, credincioşii au cumpărat acest im-°bil cu suma de 60,000 lei. în acest imobil s-au
adunat credincioşii baptişti, pînă în anul 1930, cînd au zidit o casă de rugăciune, care i-a costat peste o sută
de mii lei. La inaugurarea casei de rugăciune a fost invitat Mihai Vicaş din Oradea.
în anul 1930, Gavrilă Dunca s-a mutat la Bicazul Ardelean şi a şi în jur pînă în 1933, cînd a plecat iarăşi
la Seminar. Prin lucrarea u mai înfiinţat biserici baptiste în Sirling, în Tulgheş, în Fărcaşa,
Pagina 291
as-
Judeţul Neamţ, şi altele/83) în Iulie 1938 a fost ordinat în Bicaz, ca p tor, Alexandru Pop, pentru creşterea
bisericii de aici.
Alte biserici mari au mai fost în Milaşul Mare, unde-1 găsim câ lucrează pe Gh. Cosman de la Aiud/84)
După 1927, lucrarea a fost preluată de Avram Pop de la Bandul de Cîmpie. Apoi, biserica dia Ur* meniş a
fost foarte activă cu Evanghelia. Şi aici a lucrat tot Avram Pop şi cu P. Grama/ ' La Bobohalma a fost o
altă biserică greu încercată^ mai ales în timpul prigoanei din 1921, cînd predicatorul ei, Glig Ganea a fost
crunt bătut pentru crediţă Biserica din Iernut s-a întărit în trecerea anilor, şi a rezistat şi ea greautăţilor din
cale, în vremea anilor de persecuţie şi şi-a păstrat devotamentul ei faţă de Mîntuitorul. în Bahnea, biserica
avea o activitate frumoasă. Local a lucrat I. Moldovanu şi numărul membrilor a crescut, char dacă au
trecuţi prin greautăţi, persecuţii. Ca lucrător cercual, şi aici a lucrat Gh. Coz»i man de la Aiud. în timpul
vacanţelor de la Seminar, a lucrat aici Avram Bălgrădeanu/ ) Tot biserici în plină dezvoltare
evanghlistică şi misionară au fost în: Suplac, Vlăhiţa, Căbud, Sîngiorzul de Pădure, Chimitelnic, Mereşti,
Nicoleşti, Tîrnăveni, Forţeni, Dîrjău, etc.
VIAŢA BISERICEASCĂ A JUDEŢELOR SUD-VESTICE
Includem aici două judeţe mari: Hunedoara şi Alba. Şi în această parte a ţării, credincioşii baptişti au
activat cu multă rîvnă şi devotat-ment, înfiinţînd biserici noi, în comunele în care nu erau baptişti înainte şi
dezvoltînd activitatea bisericească în localităţile unde întregirea ţării a găsit în fiinţă biserici baptiste.
în judeţul Hunedoara au existat cîteva biserici destul de mari şi active, printre care la loc de frunte, datorită
aşezării geografice, a fost cea din oraşul Deva. în anul 1924, după terminarea studiilor la Seminar, Ilie
Mârza s-a stabilit în oraşul Deva. Chiar la începutul anului 1924, în 30 Ianuarie s-a căsătorit cu Măria
Gaţiu din Deva/88) Chiar la început, în 1924, s-a organizat în biserică o Societate a femeilor, care căuta să
ajute Seminarul din Bucureşti. în acest scop, a dat la 24 August o serbare iar coleta de 2000 lei au trimis-o
Seminarului/89) Plin de rîvnă în lucrarea de păstor, Ilie Mârza a cîştigat multe suflete la credinţă. Astfel în
1925, în 16 August, au fost botezate de Ioan Covaci de la Sinteşti un număr de 13 suflete. La acest botez a
participat la Deva şi Ioan Popa, preşedintele Uniunii, şi Dragomir Cornea. La 15 August 1926, tot Ioan
Covaci a oficiat un botez cu 22 de suflete convertite, iar în 1927 au fost ţinute trei botezuri, îndeplinite de
Ilie Mârza/90) Una din calităţile mari ale lui Ilie Mârza a fost prietenia lui cu alţi predicatori. Astfel pe la
Deva au trecut cei mai mulţi şi cei mai însemnaţi predicatori. La 13 Aprilie 1930, găsim că aici s-au
adunat la
91
0 consfătuire frăţească delegaţi din mai multe biserici, şi un număr de 56 lucrători locali/ ) De aici încolo,
aproape în fiecare an se adunau aici, la biserica din Deva, delegaţi de la bisericile hunedorene, să se
consfâtuiască împreună asupra bunului mers al lucrării.
Aproape de Deva, la Simeria era de asemenea o biserică activă, compusă mai mult din ceferişti. Aici a
lucrat mai mulţi ani ca păstor, pavel Boşorogan. La 26 Oct. 1926, credincioşii din Simeria au inaugurat
noua lor casă de rugăciune în imobilul lor propriu. La serviciul divin festiv au luat parte Ioan Covaci,
Sinteşti, Ilie Mârza şi Pavel Boşorogan din loc/92) La 11 Mai 1927, la cererea bisericii, a fost ordinat în
lucrare Pavel Boşorogan de o comisie compusă din Ioan Covaci, Ilie Mârza şi Dragomir Cornea/9) După
înfiinţarea Comunităţii Alba Iulia, Pavel Boşorogan, fiind ales preşedintele Comunităţii, s-a mutat din
Simeria la Alba Iulia; totuşi, ei a păstorit în continuare biserica din Simeria. Astfel, îl aflăm că ţine actele
de botez încă în 1929, ca păstor al bisericii/94) în oraşul Brad, biserica a fost mult timp sub influenţa şi
activitatea bisericilor baptiste de pe Valea Crişului Alb, din judeţul Arad, adică a celor din cercul misionar
Buteni. în anul 1941 a fost ordinat aici la Brad, ca păstor, Partenie Radovici din loc. în comisie au făcut
parte Ioan Rusu şi Eftimie Marinca. în jurul oraşului Brad au luat fiinţă şi au activat bisericile baptiste din
Ţebea, Blăjeni, Tîrnova de Criş, Tomeşti, etc. în Cărăstău îl aflăm pe Pavel Boşorogan că ţine la 26
August 1929 un botez cu 14 suflete şi tot aşa în 29 Iunie 1930 cînd în apele Crişului Alb a botezat 11
suflete şi a asistat un public numeros venit din 11 comune/95) în anul 1930, a misionat prin părţile acestea
Ioan Mican, seminarist, şi ca roade ale activităţii sale, împletită cu a celorlaţi lucrători, a fost un botez la
Stoeneasa cu 4 suflete, îndeplinit de Ilie Mârza la 6 Iulie. Prin activitatea bisericii din Deva şi a celei din
Săcărîmb-Codru s-au născut bisericile din Cîrjiţi, Mihăeşti, Bocşa, Hondol, etc. iar bisericile aflate în
fiinţă, ca aceea din Vărmaga sau Nojag, şi-au continuat lucrarea de mărturie a adevărului şi creşterea lor.
Aşa, biserica din Săcărîmb-Codru a avut la 4 Iulie 1926 un botez cu 14 suflete, oficiat de Ioan Covaci şi a
predicat Dragomir Cornea/ ) In Vărmaga, lucrarea s-a dezvoltat normal şi biserica a avut legături strînse
cu biserica din Deva. în 30 Iunie 1935 au fost aici un botez cu 9 suflete, îndeplinit de Ilie Mârza şi Ioan
Rusu. Tot ei au ţinut la 21 Iulie 1935 un botez cu 7 suflete la Mada, la care au participat peste 2000
de
persoane.
(97)
Un alt grup de biserici în plină activitate au fost în Dobra, Gurasada, Pojoga, care aveau încă de dinainte
de război legături strînse cu bisericile de pe Valea Mureşului din judeţul Arad şi cu cele dinspre *^get din
Banat. După război, s-a întors din America Achim Goronea
Pagina 292
Pagina 293
şi s-a stabilit în comuna sa natală, în Acmariu, şi aici prin activitatea sa de răspîndire şi mărturie a
cuvîntului sfînt a înfiinţat o biserică, apcjj cuvîntul Evangheliei a trecut în Blandiana şi de aici mai
departe. ■ Acmariu, la 21 Iunie 1925 s-a făcut un botez public, cînd Simion Gavri a botezat 6 suflete; iar
în 21 August 1927 ş-a ţinut un alt bote^ îndeplinit de Gligor Cristea, tot cu 6 suflete. în 1928, în 29
August, a fost iarăşi un botez cu 8 suflete, oficiat de Gligor Cristea/98)
Pe Valea Jiului şi ţara Haţegului s-au înfiinţat după 1919 o mulţime de biserici baptiste. Prin întoarcerea
din prizonieratul dini Rusia, convertit acolo la credinţa baptistă, a lui Justin Ciorogariu din: comuna Rîu
de Mori în 1919, s-a aprins făclia credinţei baptiste şi pri^ aceste locuri. El a fost botezat la 15 Sept. 1919
de Gavril Ioanovicf Maşev în orăşelul Petrupalasc din Siberia, împreună cu alţi 11 român* prizonieri.
Printre aceşti 11 prizonieri baptişti a fost Ioan Puşica di» comuna Netotu, din judeţul Făgăraş. Ordinarea
lui Justin Ciorogariu a avut loc abia în anul 1927, în comuna sa natală, Rîu de Mori/9^ El a întemeiat
biserica din Rîu de Mori, iar de aici credinţa baptistă s-a întins în alte comune. Cea mai apropiată a fost
Cîrneşti. Aici, primul grup de credincioşi, l-au adus ca păstor pe Dragomir Cornea. Cum era vreme de
persecuţie, mai multe biserici îşi ţineau serviciile divine în secret, dar în 29 Iulie 1923 s-a ţinut un botez
public cu 38 suflete, îndeplinit de Ioan Covaci; apoi, la 13 August 1926 un alt botez cu 26 suflete, iar în 22
August 1926 s-au botezat 33 suflete/100) Tot aici în Cîrneşti s-a ţinut la 6 Ianuarie 1926 o conferinţă a
bisericilor de pe aceste meleaguri, la care au luat parte predicatorii: Ioan Covaci, Petru Munteanu,
Dragomir Cornea, Ilie Mârza, Pavel Boşorogan şi Gheor-ghe Mihai. La Conferinţa aceasta au fost ordinaţi
încă şase lucrători cu Evanghelia, avîndu-se în vedere marea lipsă de predicatori/101) O altă conferinţă a
avut loc la 1 şi 2 Decembrie 1934, la care au participat delegaţi din cele 29 de biserici păstorită de Teofil
Cioară. Acum, biserica din Cîrneşti era păstorită de Petru Mănăsie/102)
Aproape de Cîrneşti şi Rîu de Mori era biserica Clopotiva. Şi aici, ca în alte comune, lucrarea a crescut în
urma evanghelizărilor făcute de diferiţi predicatori. Femeiele din biserica Clopotiva erau organizate în
Societatea „Ioana" şi ele lucrau în scopuri filantropice. în 7 August 1927, se ţine aici un botez cu 11
suflete/103) Biserica din Clopotiva a fost mulţi ani centrul unei mari activităţi muzicale. Aici exista o fan-
fară cercuală numită „Retezatul", care era alcătuită din muzicanţi proveniţi din mai multe biserici. Această
fanfară, la 9 Sept. 1934 a mers la Sarmisegetuza, să-1 întîmpine pe regele Carol al H-lea şi pe primul
ministru Gh. Tătărescu. După ce primul ministru a auzit mai multe bucăţi muzicale executate de această
fanfară, a dat dispoziţii, ca fanfara
baptistă să fie aşezată la poarta principală, la arcul de triumf, în locul de primire a regelui. La sosire, regele
a salutat în mod deosebit fanfara baptistă. Lucrarea de instruire a fanfarei şi dirijare a fost făcută de Ioan
Lăzârescu din Clopotiva/105) O altă biserică înfiinţată imediat după război a fost în Buciumi de Subcetate.
Aici în anul 1925, la 13 Septembrie, s-a ţinut un botez cu 38 persoane de Ioan Covaci/106) Mai erau biserici
întemeiate şi activau pe tărîm misionar în Ostrov, Hobiţa, lîngă Rîu de Mori/107) în Barul Mare, Balomir,
Sălaşul de Sus, Serei, Sînpetru, Mălăieşti, Nucşoara, Ohaba Sibişel, Valea Dîljii, Răchitova, Negoi, Ciula,
etc. în Nălaţ s-a ţinut în 9 Sept. 1928 un botez cu 28 persoane, în Haţeg era o biserică frumoasă şi foarte
misionară.
în oraşul Petroşeni era un grup de credincioşi, care au format o biserică imediat după terminarea
războiului. în anul 1925, printre lucrătorii de aici, îl aflăm pe Dragomir Cornea, că oficiază servicii de
cununie religioasă. în 31 Dec. 1925 s-a ţinut Inaugurarea unui nou local de închinăciune. Conducătorul
local a fost C. Budişan/108) Cea mai importantă biserică din tot judeţul Hunedoara a fost însă, biserica din
Lupeni, marele centru carbonifer din ţară. în biserica aceasta veche, a lucrat cu mult zel Ioan Covaci, care
1-a succedat pe Ştefan Ignea. în 22 Oct. 1922, Ioan Covaci ţine aici un botez cu 10 suflete; un altul în 8
Ianuarie 1923 cu 8 suflete; iar în 27 Mai 1923 s-a ţinut un alt botez cu 15 suflete. Tot în 27 Mai 1923 a
fost inaugurat noul local de închinăciune, cu un serviciu divin festiv condus de Ioan Covaci, la care a luat
parte corul din Timişoara/ ' în acelaşi an, la 11 Noembrie au mai avut un botez cu 33 suflete. în 27 Iunie
1924, Ioan Popa, pe atunci preşedintele Comunităţii Arad, a viziatat biserica din Lupeni, cu care
ocazia,Societatea„Mflrta"afenmeiloradatoserbare. în 1925,biserica avea un cor mixt şi fanfară şi se găsea
în plin avînt. în 25 oct. 1925 au avut un botez cu 18 suflete/110) în anul 1928, a fost adus la pastorat Ioan
Rusu, proaspăt absolvent al Seminarului, care a păstorit biserica pînâ la închiderea din 1942. Mai erau
biserici baptiste active şi înfloritoare în Petrila, în Lonea, etc. Aici în Lonea s-a ţinut în 5 Sept. 1920 un
botez cu 13 suflete, îndeplinit de Ioan Popovici de la Petriş, la care a predicat Vasile Berbecar, secretarul
general al Uniunii. După anul 1934 biserica din Lonea a avut ca păstor local pe Ştefan Teodor/111^ Alte
biserici baptiste mai erau în Vulcan, Uricani şi în Livezeni, unde erau doar cîteva familii de credincioşi
baptişti.
Pagina 294
LUCRAREA DIN CENTRUL ARDEALULUI
în judeţul Alba, lucrarea de răspîndire a credinţei baptiste a trecut prin multe greutăţi şi împotriviri. în
oraşul Alba Iulia, biserica creştea în număr. La 30 August 1920 s-a ţinut în apa Mureşului un
Pagina 295
botez cu 30 persoane îndeplinit de Ioan Popovici din Petriş/112) Dupj mutarea lui Pavel Boşorogan la Alba
Iulia, el a preluat şi păstorire» bisericii din oraş. Din Dec. 1930, Pavel Boşorogan a editat şi o revista
lunară cu titlul» Glasul Evangheliei", care era organul Comunităţii Alba Iulia şi avea 12 pagini cu articole
religioase, ştiri şi îndrumări/ 13) gj a păstorit biserica pînă la închiderea de sub Antonescu.
în Partoş era o biserică veche, în care la început a lucrat o femeie pe nume Ioana Munţiu, ce venea la
Sebeş Alba, în fiecare duminică. E» a predicat şi explicat Sf. Scripturi, a convertit mai multe suflete, cu
care a înfiinţat biserica. Aici, la Partoş, aflăm că la 7 Iulie 1923, s-a ţinut în mod public un botez cu 38 de
suflete, îndeplinit de Ioan Popovici de la Petriş, şi a predicat Gh. Cozman de la Aiud.
O biserică înfiinţată după război a fost în comuna Tiur. şi aici în primii ani, lucrarea a luat un avînt mare.
De pildă, numai la un botez ţinut la 8 Iulie 1923, s-au botezat 37 de suflete/114) O altă biserică activă a fost
la Pâclişa, de unde au plecat la Seminar cei doi fraţi, Avram şi Constantin Bălgrădeanu.
în Mihală a luat fiinţă o biserică baptistă plină de rîvnă. în anul 1929 plănuiseră pentru duminica de 18
August un botez nou testamen-tal. La instigaţiile preotului, secretarul comunal Alex. Cîrneţ, împreună cu
4 studenţi au agitat pe săteni şi au organizat o poteră de bătăuşi care au năvălit cu pari şi ciomege în
terenul numit „prundul Ttmavei" şi au rănit zeci de credincioşi baptişti, printre care şi pe Nicolae Sava,
păstorul bisericii din Craiova, venit şi el la Mihalţ spre a participa la botez/115)
In comuna Presaca, credinţa baptistă a fost adusă de o tînără, Iustina, căsătorită mai tîrziu Ursălaş. Ea a
lucrat şi a convertit pe mulţi alţii. într-o împrejurare, la un botez, cînd jandarmii au venit şi au vrut să-1 ia
pe predicatorul Simion Gavriş, ea s-a agăţat de el şi 1-a tras jos din căruţă şi s-a luptat cu jandarmii.
Atunci, unul din jandarmi a lovit-o cu arma peste cap atît de tare, că i s-a inflamat capul, şi de atunci a
rămas pentru toată viaţa cu o umflătură la cap de mărimea unui ou de gîscă. Aici în Presaca s-a ţinut la 11
Iulie 1926 un botez public cu 18 persoane îndeplinit de Simion Gavris, iar la 14 August 1927 un altul cu 8
suflete ţinut de Gligor Cristea/116^
O biserică vie şi care a făcut cele mai mari progrese din judeţul Alba a fost în Ohaba Română. Din biserica
aceasta s-au împrăştiat mulţi credincioşi baptişti, în multe părţi ale ţării. Dintre multele botezuri, trebuie
menţionat acel din 16 Iunie 1929, cînd 33 de suflete au fost botezate de Gh. Cozman de la Aiud/117) Au
mai fost biserici baptiste active în comunele Hăpria, Blaj, Daia Română, în care lucra Ieronim Schiau, în
Săsciori, etc. în Sebeş Alba a lucrat Petru Opreant»
Pagina 296
■ biserica a crescut şi s-a întărit.
' Cei mai însemnaţi predicatori în Hunedoara şi Alba au fost: Ilie Mârza la Deva, Pavel Boşorogan la Alba
Iulia, Simion Gavriş la Partoş, petru Opreanu la Sebeş, Artenie Zdrînc la Pâclişa, Nicolae Roşu la Hâpria,
Partenie Radovici la Brad, Vancea Teodor, Bolosin Teodor şi Max Heinrich la Lupeni şi Petroşeni, Teofil
Cioara pe Valea Jiului, Jus-tin Ciorogariu la Rîu de Mori, Dragomir Cornea la Nălaţ, Gh. Popa şi Alex.
Faur în părţile dinspre Ilia, Achim Goronea la Acmariu, Gh. petric la Teliucul Inferior, Ieronim Schiau la
Daia Română, etc.
LUCRAREA DE RĂSPÎNDIRE A CREDINŢEI BAPTISTE ÎN JUDEŢELE SUD-ESTICE
Grupăm aici cele trei judeţe de hotar cu Oltenia şi Muntenia, şi anume: Sibiu, Făgăraş şi Braşov, în aceste
trei judeţe existau biserici baptiste de trei limbi şi naţionalităţi: români, germani şi maghiari, care la actul
întregirii ţării erau în plină lucrare misionară şi evanghelistică. Bisericile germane din judeţul Sibiu şi-au
avut ca predicatori pe: J. Gromen, G. Teutsch, St. Text, J. Szilaghi, Johann Schlier, George Schuster,
Imanuel Eisemann. Aceste biserici au fost vizitate şi ajutate în creşterea spirituală de predicatori germani
din alte părţi, ca de exemplu: Cari Strobel, Johann Fleischer, A. Eisemann, M. Riechter, J.
Rauschenberger, Mihail Theill, Iohann Folk, etc. Bisericile germane din Sibiu, Apoldul de Sus, Vurpăr,
Slimnic, Sebeş Alba, Cenade, Petreşti, Dumbrăveni, Pestul Nou, Tălmaciu, Cirta din Făgăraş, Ruşi, Buia,
etc. erau legate între ele, formînd un cerc bisericesc de activitate şi păstorul din Sibiu conducea toată
lucrarea lor/118)
Biserica baptistă română din Sibiu s-a născut încă în 1909, dar ea exista în mijlocul bisericii germane şi se
întrunea separat doar sporadic. Faptic, ea şi-a căpătat fiinţa numai la despărţirea crdincioşilor români de
biserica germană în anul 1926, cînd predicatorul Petru Opreanu i-a organizat în biserică de sine
stătătoare/119) întrunirile sporadice le aveau numai cînd venea la ei cîte un predicator român, atunci
biserica română era ca o filială a bisericii germane. Actele de cult, anume: ^nuniile, înmormîntările, etc. la
făceau predicatori români, mai ales Petru Opreanu din Sebeş Alba. Astfel îl găsim că săvîrşeşte un
serviciu de cununie în 8 Febr. 1925 acolo la Sibiu/120) După constituirea bisericii române, lucrarea printre
români a luat avînt mult mai mare. Roadele n-au întîrziat, astfel, în 21 Oct. 1928 s-a ţinut un botez cu 13
Su
flete dintre care 5 erau din oraş, oficiat de Petru Oprean/121) Unul * lucrătorii localnici a fost I. Bugneriu.
La ocazii de serbări sau i îi găsim că predică şi predicatorii G. Teutch de la germani şi
Pagina 297
D. Szilagy de la maghiari, cum a fost la botezul cu 6 suflete din 26 0^ 1935, cînd a botezat Ieronim
Schiau/122^ An de an, biserica a crescut prin noi convertiţi la credinţă.
în comuna Racoviţa era de asemenea o biserică mai veche şi j^ plin progres. La 1 Iulie 1923 s-a ţinut aici
un botez cu 33 suflete îndeplinit de Ioan Popovici de la Petriş/ ^ Aici o găsim în 1923 M Ludovica Cristea,
ca misionară între femei şi lucrarea ei a avut influenţa asupra întregii biserici. în apropiere de Sibiu era
biserica din Poplaca, comuna de naştere a lui Petru Opreanu. Aici, biserica a crescut mai greu datorită
unor împrejurări mai aspre. La Gura Rîului a luat fiinţl iarăşi o biserică baptistă, plină de rîvnă misionară,
care a crescut, că s-a apropiat ca număr de membrii, de biserica din Racoviţa. în Jina, lucrarea a început
prin convertirea unei femei pioase, Paraschiva Vingăreanu, zis Burlacu, care după citirea Bibliei a căutat
să se pocăiască. Ea repeta zilnic, de cîte 50 de ori „Doamne miluieşte-mă.'1 Şi ca să nu greşească la număr,
lua cîte 50 de boabe de porumb şi aşa rostea rugăciunea pînă termina boabele de trecut dintr-o mînă în
celaltă. Ea a găsit femei credincioase în Sebeş Alba şi apoi pe predicatorul Petru Opreanu şi s-a pocăit. Cu
ea s-a început pocăinţa în Jina. Biserica română din Cisnădie s-a născut întocmai ca acea din Sibiu, prin
influenţa credincioşilor germani. în Avrig, de asemenea a luat fiinţă o biserică baptistă, dar s-a dezvoltat
mai încet.
în oraşul Sighişoara, biserica baptistă română a luat fiinţă imediat după război, şi primii membrii au făcut
o lucrare frumoasă cu Evanghelia, şi au cîştigat pe alţii la credinţă. Astfel, în 24 August 1924 s-a ţinut la
Sighişoara un botez cu 7 suflete îndeplinit de Gh. Cozman de la Aiud/12^ Mai tîrziu, în 26 Sptembrie 1927
a fost ordinat ca păstor Mihai Flueraş de către Gh. Cozman şi I. Broscăţanu. An de an, biserica a crescut
pînă la închiderea bisericilor de regimul antonescian. în ultimii ani a lucrat acolo şi Zaharia Apahideanu.
Mai era o biserică în Cincul Mare, unde Gh. Cozman a ţinut la 10 iunie 1924 un botez cu 10 suflete/125-*
Tot aşa o biserică era şi în oraşul Dumbrăveni, unde era păstor tot Gh. Cozman, şi el a ţinut la 22 August
1926 un botez cu 9 suflete, în apele Tîrnavei.'(126)
în comuna Cristian era o biserică destul de vie, căci unii membrii ai ei au stat un timp în Bucureşti şi s-au
întors de acolo cu o deosebită rîvnă. în biserica aceasta a lucrat Petru Opreanu, iar ca seminarist a făcut
misiune Avram Bălgrădeanu/127)
în judeţul Făgăraş, lucrarea era doar la început, deci nu ne puterii aştepta la activităţi mari. Pe întreg
judeţul Făgăraş erau doar 6 biserici. Cea mai însemnată a fost acea din oraşul Făgăraş, din suburbia Galaţi-
Aici erau de bază familiile: Bruda, Dan şi Marhău. Din această biserică
Pagina 298
u plecat prin căsătorie: Anicuţa Bruda, căsătorită cu Ioan Dan din f lui si Valentina Bruda căsătorită cu
Marin Dumitraşcu, predicatorul de la Ploieşti» şi aici la Galaţi-Făgăraş s-a căsătorit şi fratele său David
Ouiniraşcu cu seminarista Feruca Dan. Credincioşii de aici şi-au construit o casă de rugăciune proprie şi
deşi izolată de celelalte biserici, datorită distanţelor, biserica a activat frumos şi a avut roade. O altă
biserică a fost în comuna Netotu. Aici s-a înapoiat din prizonerat Ioan pusica, botezat la 15 Sept. 1919 în
Siberia, împreună cu Justin Ciorogariu din Rîu de Mori, Hunedoara. întors acasă el a mărturisit şi altora
credinţa sa şia contribuit la convertirea altora, cu care a înfiinţat biserica baptistă din comuna sa. De aici
din Netotu a plecat la Seminar, Victor Iaru, care a devenit predicator tocmai pe aceste meleaguri. Alte
biserici au fost în Cincul, în Streaza, Cîrţişoara şi în Noul Român. Aici în Noul Român, predicatorul
Ieronim Schiau, ajutat de Victor Iaru a ţinut la 15 August 1935 un botez cu 10 suflete/ ^ Printre cei ce au
mai lucrat prin aceste părţi au fost Gh. Cozman de la Aiud, care a ţinut la 10 Iunie 1925 un botez cu 10
suflete la Cincul Mare/129) apoi Petru Opreanu, Marin Dumitraşcu, Ioan Dan, David Dumitraşcu, etc. în
anul 1941, s-a mutat în Făgăraş definitiv predicatorul David Dumitraşcu.
în judeţul Braşov, de asemenea, lucrarea printre români a fost mai slabă, dar printre maghiari şi germani
era destul de activă. în oraşul Braşov, anul 1919 găseşte o biserică germană şi una maghiară. Cea germană
a fost fără păstor pînă în 1924, însă venea de la Sibiu păstorul Gromen. Din Iulie 1924 pînă în Mai 1927 a
fost păstor Mihail Theill, apoi din Mai 1927 pînă în 1930 biserica 1-a avut de păstor pe Jakob Joakim. Din
August 1930 pînă în Noembrie 1933 a lucrat ca păstor J. Reuschenberger, iar din Februarie 1934 pînă în
Martie 1937 a păstorit J- Schlier; din Martie 1937 şi pînă la închiderea bisericilor a lucrat Johann Folk/130)
Biserica baptistă maghiară din Braşov a fost păstorită pînă în 1924 de Lerik Istvan, care avea în cercul său
biserici din trei judeţe. După aceea, din 1924 pînă în 1934 a păstorit-o Mihaly Ilonka din Cer-natul de Jos,
care avea de asemenea biserici din trei judeţe. Din anul 1936 a lucrat local ca păstor Dr. Kulman Geza,
care a păstorit-o pînă în 1940. între anii 1930-40 a mai fost în Braşov a doua biserică toaghiară, cu casa de
rugăciune pe Strada Valea Albă. în anul 1927, Prima biserică şi-a construit Casa de rugăciune pe Strada
Ciprian ^orumbescu No. 2. Cînd în 1940 s-au unit cele două biserici maghiare, Numărul membrilor s-a
ridicat la peste 120 persoane.
Cum, la început, păstorul era cercual, biserica era servită de un lucrător local şi din 19161-a avut pe David
Ghindea, un român, care s-
Pagina 299
a convertit acolo şi care vorbea foarte bine limba maghiară. Biserica romînă a luat fiinţă în anul 1927; în
acest an, David Ghindea împreună ; cu alţi 9 credincioşi baptişti români s-au despărţit de biserica
maghiară 'i şi ei au întemeiat biserica baptistă română. Imediat ce biserica română I a mai crescut, la
iniţiativa lui David Ghindea a fost adus ca păstor Simion Gavriş din Partoş. El n-a păstorit un timp mai
lung, fiindcă s-a mutat din Braşov. După plecarea lui Simion Gavriş, lucrarea a fost făcută tot de David
Ghindea. Din 1940, pastoratul a fost preluat de Victor Iaru, absolvent al Seminarului, care a lucrat într-un
cerc de biserici pînă la închiderea bisericilor. Neavînd o casă de rugăciune proprie, biserica s-a mutat pe
str. Toamnei, pe str. Zizinului Nr.24, apoi pe str. Mocanilor Săceleni Nr. 22, iar de aici pe str. Ţînţari şi de
aici la biserica maghiară din str. Ciprian Porumbescu 2, unde i-a prins închiderea bisericilor/131-*
Legate de biserica română din Braşov au fost bisericile filiale din comunele Ţînţari, Săcele, Premer,
Hărman, Hălchiu, etc. care aveau membrii puţini. în judeţ au mai fost biserici maghiare în comunele
Purcăreni unde după 1937 a păstorit Feher Andrei, absolvent al Seminarului. De aici, credinţa a fost dusă
în Turlungeni, unde lucrarea s-a dezvoltat mult mai repede. în Zizin şi Săcele, fiind membrii mai puţini,
bisericile au rămas doar filiale. în Crinbav, biserica s-a întemeiat în 1920. Au mai fost biserici şi în
Ormeniş, în Băţanii Mari, etc. ?4

EFECTELE DICTATULUI DE LA VIENA t


După 30 August 1940, cînd prin dictatul de la Viena, partea de nord a Transilvaniei a fost cedată Ungariei,
un număr mare de biserici baptiste aflate pe teritoriul cedat au fost desprinse de restul frăţietăţii şi s-au
grupat toate în Comunitatea bisericească baptistă română de la Oradea. Datorită stărilor politice şi sociale,
mulţi credincioşi baptişti români s-au refugiat în România şi au îngroşat numărul membrilor bisericilor
unde s-au aşezat. în acelaşi timp, unii credincioşi baptişti maghiari s-au mutat în teritoriul cedat.
Deosebirea a fost că în timp ce în România, după 1942, bisericile au fost închise prin decretul-lege an-
tonescian, în Transilvania de nord cedată, bisericile au fost libere în exerciţiul lor şi ele şi-au continuat
activitatea nestînjenite. La cedare, s-au refugiat şi mulţi predicatori, ca de exemplu: Ioan Dan, Vasile
Toderaş, Gavrilă Morar, toţi trei din Cluj. Astfel, unele biserici au rămas fără de păstori şi şi-au ales pe
alţii, care apoi au fost promovaţi în lucrare şi au dus-o mai departe. Aceasta împrospătare de lucrători a
adus şi ea un bine bisericilor. N-a fost nici o biserică fără de lucrător sau acte de cult neîndeplinite.
Pentru Transilvania vom lua statistica la data dictatului de 1*
Pagina 300
Viena, şi vom avea următoarele cifre, la 30 August 1940:
Biserici şi filiale..........................................438.
Membrii botezaţi...................................19.303.
Membrii aparţinători...........................26.623.
Astfel, raportînd numărul baptiştilor din Ardeal, ca cea mai întinsă provincie, la numărul de 93,843 al
baptiştilor pe ţară, vom vedea că ei au reprezentat un procent de 20,56 la sută din totalul pe întreaga ţară.
FIŞIER BIBLIOGRAFIC
1) Ioan Dan, NumărFestiv, Cluj 1926 p. 2) Farul Mântuirii, nr. 12/923 p.8 3) Ibidem nr.21/925 p.8. 4) Ibid. nr.7-8/926 p.8. 5)
Ibid. nr. 15/925 p.8. 6) Autorizaţia nr. 15.499/926 a oraşului Cluj. 7) Farul Mântuirii, nr.3/927 p.7,8.8) Ibid. nr.17/927 p.8.9) Ibid.
nr.16-18/929 p.14.10) Ioan Ban, Referat Jubiliar de 30 ani, în manuscris fila 5. 11) Farul Mântuirii, nr. 15-18/931 p.16. 12)
Farul Creştin nr. 34/938 p.7.13) Articolul „La capătul vieţii" în Farul Mântuirii, nr. 10-14/931 p.12.14) Farul Mântuirii, nr.
7/922 p.8. 15) Ibid. nr. 12/923 p.8.16) Ibid. nr.9/927 p.8. 17) Ibid. nr. 15-18/931 p.16.18) Ibid. nr. 23-24/923 p.15. 19) Ioan Dan,
„O zi de bucurie," în Farul Mântuirii, nr. 18-20/930 p.12. 20) Farul Mântuirii, nr. 1/932 p.12. 21) Ibid. nr.3/929 p.ll. 22) Ibid.
nr.21/925 p.7. 23) Ibid. nr.16/926 p.8.24) Ibid. nr.7/922 p. 8.
25) Ibid. nr.17-18/923 p.16. 26) Ibid.nr. 11/929 p.12. 27) Dunca Gavril, Calea către Hristos, în manuscris, fila 2. 28) Farul
Mântuirii, nr.17-18/923 p.15. 29) Gavril Dunca, op.cit. p.70-76.30) Idem, Ibidem, p.87-91.31) Farul Mântuirii, nr.20/925 p.6. 32)
Ibid. nr.10/926 p.7. 33) Ibid. nr.22/926 p.7. 34) Ibid. nr.19-20/927 p. 14.35) Farul Creştin nr.35/924 p.7. 36) Farul Mântuirii, nr.
10/926 p.7; ir-15-18/929 p.15. 37) Gavril Dunca, op.cit. p.49-66.38) Farul Mântuirii, nr. 15-!8/931 p.16.39) Ibid. nr. 10/926
p.7.40) Ibid. nr.11.029 p.12. 41) Ibid. nr.15-Î8/931 p.16.42) Ibid. nr.23-24/923 p.15. 43) Ibid. nr.17/925 p.7. 44) Ibid. nr. 1-2/929
p.12. 45) Ibid. nr. 16-18/929 p.18. 46) Ibid. nr. 23-24/926 p.14. 47) Farul Creştin nr. 24/935 p.ll. 48) Farul Mântuirii, nr. 20/923
p.8; nr. 23/925 p.6; şi nr-17/926 p.8.49) Ibid. nr.15-16/927 p.15.
50)Ibid.nr.l8/927p.7.51)Fara/Cretin nr. 12/935 p.7.52) Ibid. nr. 10/928 P-7- 53) Ibid. nr.33/938 p.7. 54) Farul Mântuirii, nr.21-
22/924 p.15. 55) Ibid. Or-15-16/925 p.15.56) Ibid. nr. 21-22/927 p.16.57) Ibid. nr.1-2/929 p.12.58) Ibid.
Pagina 301
nr.21-22/924 p.15.59) Ibid. nr.1/923 p.8 şi nr.21-22/924 p.16.60) Ibid. nr.l/925 p.8.61) Ibid. nr.1-2/926 p.14.62) Ibid. nr.10/926
p.7.63) Dunca Gavril, op cit p.48.64) Farul Mântuirii, nr.23-24/923 p.15.65) Ibid. nr.23/924 p.8; cf. Dunca Gavril op.cit. p.80.
66)67) Ibid. nr. 19/925 p.6. 68) Ibid. nr23024/926 p.15. 69) Ibid. nr.17/927 p.8. 70) Farul Creştin nr.23/934 p.7. 71) Glasul
Adevărului nr 16/932 p. 1,3; ziarul Universul din 28 Aug 1932.72) Dunca Gavril op.cit. p.86,87 73) Farul Mântuirii, nr. 7-8/934
p.16. 74) Ziarul Dimineaţa din 15 Oct. 931; Cf Farul Mântuirii, nr.l9/931.p.7.
75) Dunca Gavril op.cit. p.91. 76) Farul Mântuirii, nr.15-16/925 p.l4;nr.22/926 p.7.77) Ibid. nr.1-2/929 p.13.78) Dunca Gavril
op.cit. p.127.79) Idem, ibidem p.128.80) Idem.ibidem p.131-133. 81) Idem, ibidem, p.100-116; cifarul Mântuirii, nr.13-14/925
p.14. 82) Farul Mântuirii, nr.15-16/925 p.15-nr. 17/925 p.7; şi nr. 19/925 p.7. 83) Ibid. nr.21/926 p.7. 84) Dunca Gavriî
op.cit.p.150.85) Farul Mântuirii, nr.21/926 p.7.86) Ibid. nr. 16-18/929 p.15.87) Ziarul Luptătorul nr.456 din 24 Dec. 1921 p.l.art.
„Intoleranţă religioasă" cu respectivul proces verbal de maltratare. 88) Farul Mântuirii, nr. 17/926 p.8.89) Ibid. nr. 7/924 p.8. 90)
Ibid. nr. 18/924 p.6. 91) Ibid. nr. 19/925 p.6; nr. 18/926 p.7; nr.21-22/927 p.15. 92) Ibid. nr.15-17/931 p.16. 93) Ibid. nr.23-24/926
p.13. 94) Ibid. nr.12/929 p.8. 95) Ibid. nr.16-18/929 p.14. 96) Ibid. nr. 1-2/929 p.13; nr.15-17/930 p.15. 97) Ibid. nr. 16/926 p.8.
98) Farul Creştin nr.17/935 p.7. 99) Farul Mântuirii, nr.15-16/925 p.15; nr.19-20/927 p.15; şinr.16/929.
100) Amănuntele sînt primite de Ia Iustin Cioragariu; cf. Farul Mântuirii, nr. 17/127 p.7. 101) Farul Mântuirii, nr. 17-18/923
p.16; nr. 20/925 p.7 şi nr. 19/926 p.7. 102) Ibid. nr. 10/026 p.7. 103) Pacea nr.25/923 p.10. 104) Farul Mântuirii, nr.7-8/926 p.15;
nr. 15-16/927 p.14 şi nr. 17/927. p.7.105) Pacea nr. 19-20/934 p.7.106) Farul Mântuirii, nr. 22/925 p.8. \Vl)Pacea nr.21-
22/934p.7. 108) Farul Mântuirii, nr. 17/925 p.7; nr.5/925 p.8. 109) Ibid. nr. 1/923 p.7;nr.4/923 p.8 şi nr. 13-14/923 p. 17.110)
Ibid. nr.23-24/923 p. 15; nr. 18/924 p.6; nr. 7/925 p.8 şi nr.1-2/926 p.14.111) Ibid. nr.11-12/920 p.87;Pacea nr.1/935 p.8. 112)
Ibid. nr.ll-12/920p.86.113) Glasul Evangh.nr. 1/931 cu explic, p. 1,2.114) Farul Mântuirii, nr. 17-18/923 p.16.115) Vidi
telegramele de protest trimise de Uniune lui Iuliu Maniu, primministru şi lui Al. Vaida Voevod, minstru de interne, în Farul
Mântuirii, nr.16-18/929 p.5; cf.N.Sava 18 August la Mihalţ în p.10 la acelaşi număr. 116) Farul Mântuirii, nr. 19/926 p.7; nr.19-
20/927 p. 15. 'l 17) Ibid. nr.16-18/929 p.15. 118) Frederich Teutch, „Istoria Bis. Baptiste Germane din Sibiu," referat jubiliar, fila
4-7 în manuscris. 119) Idem, Ibidem fila 3; cf. Farul Mântuirii, nr. 1-2/924 p.10 art. „Din călătoria mea." 120) Farul Mântuirii,
nr.7/925 p.8 121) Ibid. nr.1-2/929 p.13. 122) Farul Creştin nr.23/935 p.7. 123) Farul Mântuirii, nr.l7-18/923p.l6.124) Ibid. nr.21-
22/924 p.16.
125) Ibid. nr.16-17/924 p.ll. 126) Ibid. nr.21/926 p.7.127) Ibid. nr.7/927 p.8.128) Farul Creştin nr.24/935 p.ll. 129) Farul
Mântuirii, nr.16-17/924 p.ll-130) Fr. Teutch, Istoric al bisericii baptiste germane din Braşov şi filialele ei, fila 2, în manuscris.
131) Cornel Mara, Istoria bisericilor baptiste din raioanele Cod-lea, Rupea, Sighişoara li Braşov, fila 2-4.
Pagina 302

Pagina 303
Biserica din Alba lutia
Corul din Alba lulia

Prima casă de rugăciune din Akşd


Pagina 304

Capitolul XVI
RĂSPÎNDIREA ŞI ACTIVITATEA
BAPTIŞTILOR DIN BUCOVINA,
MOLDOVA ŞI BASARABIA
Lucrarea bisericească, misionară şi evanghelistică din aceste trei provincii, trebuie privită în contextul
situaţiilor politice şi sociale pe de o parte, a frămîntărilor şi suferinţelor, la care au fost supuşi credincioşii
creştini baptişti, pe de altă parte. Dacă înainte de război, lucrarea a fost în fazele ei de început, ca o mică
infiltrare, după actul întregirii Ţării, lucrarea şi-a avut acel dublu aspect: de creştere a bisericilor prin con-
vertirea altora la credinţă, de maturizare doctrinară, precum şi de ducere a Evangheliei la aite localităţi.
Această lucrare de îndoctrinare Şi de misiune a pretins muncă, dăruire, sacrificii, alergare, propovăduire a
Evangheliei şi mărturisire a credinţei.
S-a observat foarte bine în special în Bucovina că după 1919 Predicatorii fiind cercuali au făcut multă
misiune. Şi lucrarea cu adevărat s-a extins. Dar nu s-a făcut suffcientă lucrare de creştere, de maturizare în
credinţă, de îndoctrinare în învăţăturile noutestamen-tale. Din această cauză a fost posibilă sfîşierea
bisericilor, de alte curente şi învăţături, mai ales de penticostali. Predicatorii au fost buni ntisionari şi au
făcut o frumoasă lucrare orizontală, însă nu şi una verticală, care să fi ajutat bisericile să aibă stabilitate în
faţa furtunilor sau
Pagina 305
a vînturilor de învţături străine. Este adevărat, că în vreme de continui hărţuire şi persecuţie a fost aproape
imposibil să faci o lucrare de îndoctrinare a membrilor. Predicatorii şi membrii au făcut deopotrivă
lucrarea de mărturie creştină noutestamentală cu curaj, animaţi per-manent de un cald evanghelism şi
misionarism, de o clară conştiinţă a îndatoririi lor de credincioşi.
Principiul de bază în lucrarea desfăşurată, la care s-au simţit înhămaţi toţi credincioşii, membrii bisericilor
baptiste, a derivat, ca practică, din porunca Domnului Isus Hnstos:„Duceţi-vă... propovăduiţi
Evanghelia... faceţi ucenici., botezîndu-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfint!" A existat o
foarte strînsă legătură între mîntuirea personală, prin credinţă, şi activitatea normată de porunca sfîntă.
Prin acest fel de a fi, credincioşii baptişti s-au înscris pe ei înşişi în creştinismul primitiv, viu şi creator.
LUCRAREA DIN BUCOVINA
La sfârşitul războiului în mai multe comune din Bucovina s-au întors acasă prizonierii sau soldaţii de pe
front, care au fost convertiţi acolo la credinţa baptistă. Aşa a fost cazul cu Ursache Teodor din Cîmpulung,
Irimescu Gheorghe din Bilca, Rădăuţi, Catargiu Dumitru din Capu Codrului, Gurahumorului, Boca
Nicolae din Cojvana, Grijin-cu Samuil din Horodnicul de Sus, Florea Gheorghe din Solea, Olenici
Dumitru din Horodnicul de Jos, mutat în Rădăuţi, etc. După întoarcerea din război, fraţii, dîndu-şi seama
că mulţi au fost convertiţi în război, şi că nu se cunosc unii pe alţii, au ţinut la sfîrşitul anului 1918, la
Pătrăuţii de Jos o conferinţă de reîntîlnire şi cunoaştere, spre a se regrupa şi porni la lucrul misionar. La
această conferinţă au participat, dintre cei mai de seamă bărbaţi bucovineni, următorii: Gh. Păduche,
Onofrei Caîancea, Dumitru Hodoroabă, Loghin Motrescu, Emanuil Gavrilescu, Gh. Croitoru, Vasile
Terniceru, v Onofrei Popovici, Ilarion Hapenciuc, etc. La conferinţă nu s-a făcut nici o alegere, ci delegaţii
l-au însărcinat pe Dumitru Hodoroabă să ţină legătura cu Uniunea de la Bucureşti/1) Cu adevărat, Dumitru
Hodoroabă a întreţinut o strînsă legătură cu C. Adorian. între 28 Iunie şi 6 Iulie 1920, îl aflăm pe Dumitru
Hodoroabă la Bucureşti, unde a luat contact cu Dr. C. Brooks si J.H. Rushbrooke, cărora le-a expus
situiaţia baptiştilor din Bucovina.™
în vara anului 1919 au fost în Bucovina mulţi prieteni convertiţi la credinţă, datorită lucrării pline de zel a
credincioşilor. De aceea, fraţii din Pătrăuţii de Jos, D. Hodoroabă, Gh. Păduche, Leopold Duşinschi şi
Iacob Snel au ţinut un sfat frăţesc şi au hotărît ca Onofrei Caîancea să boteze şi să ţină actele de cult, chiar
neordinat. în urma acestei
hotărîri a avut loc primul botez după război, la 20 Iulie 1919, cînd au fost botezate 22 persoane, din mai
multe comune, în apa Şiretului, la pătrăuţii de Jos de către Onofrei Caîancea. Peste două săptămîni, tot el a
oficiat un al doilea botez, tot la Pătrăuţii de Jos cu 11 persoane/3^ A urmat un botez în Vîcovul de Sus cu 5
suflete convertite de Niţu Toader. în Cîmpulung a avut loc la 28 Sept. 1919, în apa Moldovei un botez cu
5 suflete, între care au fost şi cei doi fraţi Irimescu Gheorghe si Ioan. La 11 Sept. 1919 Onofrei Caîancea
mai ţinuse un botez în comuna Arbora, judeţul Rădăuţi, cu 6 suflete cîştigate de Vasile Terniceru, apoi un
botez în Voitinel, în apa Sucevei cu 9 suflete, ţinut în 14 Sept. 1919. Astfel, s-au adăugat un număr de 58
de suflete la numărul credincioşilor botezaţi înainte de război. Spre sfîrşitul anului 1919, din cauza unor
neînţelegeri ivite i s-a retras însărcinarea dată lui Onofrei Caîancea, astfel că în 1920, bisericile din
Bucovina nu au avut nici un păstor, fiindcă Josef Toller, predicatorul german din Bucovina a plecat la
Praga în Cehoslovacia.
înspre toamnă însă tot datorită unor necesităţi urgente, l-au însărcinat în acelaşi fel pe Gheorghe Păduche
să îndeplinească actele de cult, fără ca el să fie ordinat, în special botezurile, iar Dumitru Hodoroabă a fost
însărcinat să ţină serviciile de cununie. Aşa au avut loc patru botezuri în 1920: unul în 27 Sept. în Voitinel,
al doilea la 28 Sept. cu 5 suflete în Cîmpulung, al treilea la 17 Oct. cu 12 persoane în Arbora, Rădăuţi, şi
al patrulea în Pătrăuţii de Jos/4)
în vara anului 1920, s-au întors cinci bucovineni din America, unde s-au convertit la credinţa baptistă şi
unde au avut contact cu viaţa bisericească a unor bserici baptiste mari. Ei au fost: Silvestru Un-gureanu,
Silvestru Andriciuc, ambii din Mihoveni, Suceava, Olteanu Gheorghe, care s-a stabilit în Pătrăuţi, Nicolae
Rusti din Arbora şi Stanciuc Constantin din Plavorar, Suceava. Ca urmare a faptului, că în toată Bucovina
n-a fost nici un păstor ordinat, şi cum biserica din Pătrăuţii de Jos, era biserica diriguitoare iar hotărîrile ei
valabile pentru toate celelalte biserici din Bucovina, a venit aici la Pătrăuţi, la 25 Dec. 1920 Nicolae Rusti.
Acesta 1-a propus pe Silvestru Ungureanu de la Mihoveni să fie ales ca păstor pentru toată Bucovina.
Biserica, întrucît nu 1-a cunoscut, i-a cerut lui Nicolae Rusti să-1 aducă acolo, spre a fi cunoscut de fraţi/5-'
De sărbătoarea Botezului Domnului, la 6 Ianuarie 1921, au fost adunaţi din nou la Pătrăuţi delegaţi din
vreo 10 biserici, împreună cu Nicolae Rusti şi cu Silvestru Ungureanu. Atunci toţi au hotărît să alcătuiască
o organizaţie pe întreaga Bucovină, un cerc bisericesc, şi au ales pe Silvestru Ungureanu, ca predicator şi
preşedinte, pe Loghin Motrescu ca predicator şi secretar, pe Dumitru Hodoroabă, Silvestru Andriciuc şi
Nicolae Rusti, ca predicatori şi
Pagina 306
Pagina 307
membri în comitet/6) Toţi au lucrat ca predicatori neordinaţi, cu excepţia lui Loghin Motrescu, care avea
ordinarea fără punerea mîinilor făcută de Josef Toller. Cum teritoriul era mare, Silvestru Un-gureanu a
lucrat în părţile Sucevei, iar Loghin Motrescu în părţile Storojineţului şi Rădăuţului. La finele anului 1920
fuseseră în Bucovina 23 biserici baptiste române.
Ca lucrători, primul botez oficiat de Silvestru Ungureanu, şi el neordinat, a fost ţinut la Perjeliuca, al
doilea la Pătrăuţii de Jos, iar Loghin Motrescu a ţinut primul botez la Volovăţ şi al doilea la Arbora/7) La
începutul anului 1922. Silvestru Ungureanu s-a prezentat la Bucureşti, la conducătorii de la Uniune, şi a
cerut ca o comisie a Uniunii să facă o vizită în Bucovina, spre a proceda la ordinarea păstorilor aleşi.
Astfel, La 1 Martie 1922, au sosit la Pătrăuţii de Jos, reprezentanţii Uniunii: C. Adorian, preşedintele,
Radu Taşcă, păstorul bisericii din Curtici, şi Atanasie Pascu, păstorul din Parţa. După o consfătuire avută
în aceeaşi zi, au procedat la ordinarea ca păstori a următorilor aleşi ai bisericilor: Silvestru Ungureanu,
Dumitru Hodoroabă, Loghin Motrescu, Silvestru Andriciuc şi Nicolae Rusti. Ordinarea s-a făcut de
comisia formată din cei trei conducători ai Uniunii/8^ în Conferinţa avută cu ocazia aceasta s-a procedat la
o arondare a bisericilor din Bucovina în 3 cercuri misionare. Aşa, Dumitru Hodoroabă avea de păstorit
bisericile: Pătrăuţii de Jos, Igeşti, Robcea, Ciudei, Davideni şi Bănila pe Şiret; Loghin Motrescu păstorea
bisericile: Corceşti, Cupca, Petriceni, Prevorochea, Stăneştii de Jos şi Oprişeni; Sivestru Ungureanu
păstorea bisericile: Mihoveni, Pătrăuţul Sucevei, Bosanci, Volovăţ, Solea, Cîmpulung, Arbora,
Calafindeşti şi Serbăuţi.
în 4 Dec. 1922 s-a ţinut a treia conferinţă anuală a bisericilor din Bucovina tot în Pătrăuţii de Jos. Din
partea Uniunii au luat parte acum, Todor Sida din Buteni, Radu Taşcă din Curtici şi Gheorghe Vărşăndan
din Radna. S-a raportat la conferinţă, că în anul 1922 au avut loc în Bucovina 7 botezuri, cu un total de 46
suflete.
în 25 şi 26 Oct. 1925 la o altă conferinţă anuală a bisericilor din Bucovina, a participat, tot ca delegat al
Uniunii, Atanasie Pascu din Banat/9) An după an au fost ţinute conferinţe anuale, în care se analiza
lucrarea făcută în cursul anului şi anumite cazuri ivite în lucrare, pe teren. Poate nedorite, s-au adunat mai
multe nemulţumiri şi unele neînţelegeri între predicatori, întrucît unul intra în bisericile altuia; acestea au
produs greutăţi în lucrare şi au făcut să scadă succesul misionar. De aceea, a fost trimis în Bucovina Moise
Treta din Banat, care a lucrat în America, la convertirea lui Silvestru Ungureanu, Silvestru Andriciuc şi
Pantelimon Andrisan. El a făcut o misiune de cîteva
Pagina 308
zile în luna Iunie 1926, prin mai multe biserici din Bucovina/10-1 Cu toată strădania sa, el n-a reuşit să
lichideze neînţelegerile dintre predicatori. De aceea, la începutul anului 1927 a venit în Bucovina Ioan
popa, acum preşedintele Uniunii, şi el cu blîndeţea ce-1 caracteriza a aplanat totul. Iar pentru viitor, au
căzut de acord cu toţii să se facă o nouă arondare a cercurilor bisericeşti, şi spre a se evita noi discuţii între
lucrători, s-a stabilit principiul neamestecului în alt cerc şi respectarea suveranităţii bisericilor.
în acea conferinţă s-au reorganizat cercurile bisericeşti într-o nouă formă. Astfel, (a) Cercul Storojineţ cu
bisericile: Cernăuţi, Igeşti, Ciudei, Ropcea, Davideni, Banila şi Comărăşti, avînd ca lucrător pe Dumitru
Hodoroabă; (b) Cercul Pătrăuţii de Jos cu bisericile: Pătrăuţii de Jos, Corceşti, Cupca, Petriceni, Costişa, şi
Frătăuţii Vechi (biserica română), avîndu-1 pe Loghin Motrescu lucrătorul lor; (c) Cercul Rădăuţi cu
bisericile: Oprişeni, Prevorochea, Stăneşti, Poieni şi Calafindeşti, avînd ca lucrător pe Rusu Alexe, care
fusese ordinat; (d) Cercul Suceava cu bisericile: Mihoveni, Iţcani, Pătrăuţul Sucevei, Bosanci, Ipoteşti,
Arbora, Volovăţ şi Cîmpulung, avînd ca lucrător pe Silvestru Ungureanu.
Prin aceste biserici mai erau bărbaţi ordinaţi înainte de anul 1927 următorii: Toader Morariu din Petriceni,
ordinat la 21 Aprilie 1925 în Oprişeni, Spiridon Prundeanu din Cîmpulunng, Gh. Păduche din Pătrăuţi/11)
Ilarion Hapenciuc din Serbăuţi/12) Florea Gheorghe din Solea, aşezat în lucrare în Rădăuţi, în locul lui
Nicolae Rusti decedat. Ordinarea a avut loc la Volovăţ împreună cu acea a lui Pricop Mirăuţi din loc, la 1
Febr. 1925/13) După moartea lui Rusu Alexe a fost ordinat Posteucă Vasile din Stăneştii de Jos, în 1935.
în Bucovina au fost unele biserici, care în scurtă vreme au crescut, chiar vertiginos, trecînd peste o sută de
membrii doar în doi, trei ani. Vom enumera cîteva din bisericile însemnate din Bucovina. Biserica din
Cîmpulung 1-a avut slujitor, şi primul membru al ei, pe Ur-sache Toader, care s-a convertit în război şi a
fost botezat în 17 Dec. 1916 la Budapesta, de Reinholdt Schefler, şi devenind invalid de război s-a întors
acasă şi a început să lucreze cu Evanghelia. Iar în 28 Sept. 1919, Onofrei Calancea a ţinut un botez cu 5
suflete dintre care unul a fost din loc, iar în 18 Oct. 1920, Gh. Păduche a botezat 5 suflete din loc Şi astfel
s-a format biserica. An de an s-au adăugat alte suflete. în Igeşti, biserica a ajuns să treacă de 300 membrii;
aici a lucrat local Emanuel Gavrilescu. Iar în Petriceni au lucrat Toader Morariu şi Petru Hluseac Şi
biserica a crescut peste 100 membrii. De asemenea în Calafindeşti, unde a lucrat Onofrei Popovici, biserica
s-a apropiat în 1942 de o sută de membrii/14) Aici, în Calafindeşti s-a ţinut în Iulie 1937 o mare
Pagina 309
întrunire a tineretului condusă de Ilie Ciornei, absolvent al Seminarului. Tot în 1937, la 18 Iulie, s-a ţinut
în Poieni o întrunire tot a tineretului din 12 biserici din Bucovina, condusă tot de Ilie Ciornei/15) în
Oprişeni a fost o altă biserică activă. Aici a ţinut în Ianuarie 1927 un curs biblic, Pantelimon Andrişan din
America, şi la încheierea cursului biblic, în 30 Ianuarie a avut loc ordinarea lui Gh. Păduche şi Rusu
AlexeS1 ' în acelaşi an, la 6 August, Silvestru Ungureanu a ţinut un botez cu 15 persoane, din mai multe
comune/17^ Iar la 24 Iunie 1929 s-a ţinut un botez cu 14 suflete oficiat de Loghin Motrescu.' )
De asemenea în Pătrăuţii de Jos, comuna supranumită „Ierusalimul baptist al Bucovinei," biserica a fost
vie şi activă. în 6 August 1925, Dumitru Hodoroabă a ţinut aici un botez cu 22 persoane, la care a predicat
şi Pantelimon Andrişan. Un alt botez ţinut în rîul Şiretul Mic, a avut loc la 29 Iunie 1927, oficiat de
Loghin Motrescu. în 1929, în ziua de 9 Iunie, biserica de aici din Pătrăuţii de Jos a fost vizitată de Vasile
Jones împreună cu soţia din America, cînd a fost ordinat aici Todor Grijincu, de o comisie compusă din V.
Jones, Loghin Motrescu, Alexe Rusu şi Gh. Păduche/19^ în Lisaura. la 18 Sept.1927, Silvestru Andriciuc a
ţinut un botez cu 5 persoane/ ^ în Cernăuţi s-a ţinut la 15 August 1926 un botez cu 12 suflete, oficiat de
Pantelimon Andrişan. Dintre noii botezaţi, 8 au fost din oraş. în 1927, la 28 August s-a ţinut un botez cu 5
suflete îndeplinit de I. Melişevschi, bătrînul colportor de Biblii de la Cernăuţi/2^ După botezul acesta, s-a
mutat la Cernăuţi predicatorul Dumitru Hodoroabă. El şi-a construit o casă a sa, iar la casă a adăugat o
cameră, pentru casă de rugăciune. Din anul 1927 şi pînă la refugiul său, Dumitru Hodoroabă a păstorit
biserica din Cernăuţi. El a fost ajutat în lucrare de Ilie Ciornei şi de V. Andruseac. Aşa îl găsim în anul
1938 pe Ilie Ciornei că îndeplineşte la 26 Iunie un botez cu 14 suflete, iar punerea mîinilor a fost făcută de
Hodoroabă Dumitru şi V. Andruseac. Cu predici au servit la această ocazie Ioan Isac, N. Bejenaru,
seminarişti, şi Furche, predicatorul bisericii baptiste germane din Cernăuţi/ '
în Volovăţ a crescut iarăşi o biserică vie. Aici s-a ţinut la 14 Sept. 1925, un botez cu 10 suflete, îndeplinit
de Gh. Florea/23) în Vicovul de Sus, biserica s-a înfiinţat prin Niţu Teodor, iar în 1919 a fost botezat
primul grup de convertiţi şi în anul 1920 al doilea. Biserica din Voitinel a luat fiinţă prin lucrarea
invalidului de război Crăciun Dumitru, care a fost botezat la 21 Iulie 1918 în Pătrăuţi de Josef Toller.
Primul botez care a avut loc în comună a fost în ziua de 19 Oct. 1919 cu 6 suflete, iar al doilea la 27 Sept.
1920. în Arbora, biserica a luat fiinţă prin Vasile Ternicerul, care a fost botezat cu soţia sa Agafia la 11
Sept. 1919 de Onofrei Calancea. Al doilea botez a avut loc la 20 Oct. 1920 cu 6 suflete,
rude de-ale lui Nicolae Rusti, întors din America în 1920, ca un credincios baptist. Nicolae Rusti a trecut
la cele veşnice la 10 Aprilie 1924 şi la înmormîntarea lui au luat parte peste 2000 de persoane/24^ în
Serbăuţi, primul credincios baptist a fost Ilarion Hapenciuc, botezat în 1919. Prin lucrarea lui au fost aduşi
la credinţă alţii şi în 1920 au fost botezaţi şi cu ei s-a format biserica. An de an, ea a crescut pînă la
închiderea bisericilor prin decretul antonescian. în Rădăuţi, biserica a luat fiinţă prin mutarea acolo a lui
Olenici Dumitru din Horodnicul de Jos, întors acasă din război, convertit şi botezat. El a făcut o lucrare
frumoasă de mărturie creştină şi a cîştigat la credinţă multe suflete. La fel în Sadova, lucrarea s-a început
prin Erhan Petru, întors pocăit din prizonierat. în Capul Codrului de asemenea a venit acasă pocăit Catar
-giu Dumitru, botezat în Berezovca, Rusia, de către predicatorul Timotei Camaron/25)
După anul 1927, Dumitru Hodoroabă avea obiceiul să plece din Cernăuţi cu căruţa departe şi să facă
misiune. Astfel a început o lucrare între ruteni. Pentru aceasta, el 1-a avut întotdeauna cu el pe Hnatiuc
Ioan, ca traducător. Aşa s-au înfiinţat bisericile rutene din comunele: Vijanca cu 15 membrii, Cernahur şi
Hosciovei cu 12 membrii, Bobeşti cu 20 membrii, Rostocea cu 11 membrii. în bisericile acestea,
Hodoroabă a fost ajutat de Vasile Crauciuc. în anul 1937 a predicat în limba ruteană şi a lucrat în părţile
acelea Ilie Ciornei, absolvent al Seminarului. Tot ca urmare a lucrării lui Dumitru Hodoroabă de după anul
1927, au trecut la baptişti grupuri de martori ai lui Iehova, formînd bisericile baptiste din comunele:
Davideşti, cu 18 membrii, Sălăuceni cu 30 membrii, Chisdari cu 28 membrii, Ropuşniţa cu 15 membrii,
Codobeşti cu 16 membrii, Zvinecea cu 25 membrii, Pobîrlăuţi 40 membrii, Cona cu 30 membrii, Pîrîul
Negru cu 8o membrii, Dobrănăeşti cu 16 membrii, Vrînceni cu 10 membrii. în aceste biserici nou formate
au lucrat şi Zonea şi Andruseac. Pentru clarificarea doctrinară şi aprofundarea în cunoştinţele biblice,
Dumitru Hodoroabă a organizat cîteva cursuri biblice, dintre care amintim şi trebuie menţionate: cursul
biblic din iarna anului 1936, acel din iarna anului 1937 ţinute de Lucaşa Sezonov, venit de la Seminar, în
Sănceni. Un alt curs biblic a fost ţinut de Daniel Pascu. De asemenea Petre Truţa a ţinut un curs biblic în
Cernahur, avîndu-1 ca traducător pe I. Melişevschi. Alte studii biblice şi ore de explicaţii doctrinare au
fost ţinute de Vasile Andruseac şi apoi de Ilie Ciornei. Fapt e că grupurile de milenişti, odată desprinse, au
părăsit toată învăţătura martorilor lui Iehova şi au rămas la baptişti, iar cu timpul au crescut ca biserici vii.
în latura muzicală, corală, cu instruirea harmoniştilor, s-a ocupat Silvestru Ungureanu. El a înfiinţat în
anul 1922, primul cor mixt
Pagina 310
Pagina 311
din Bucovina, în comuna Pătrăuţii de Jos. Şi cum fiecare biserică a căutat să aibă cîte un harmoniu, el a
instruit tineri, care să poată cînta la harmoniu şi să dirijeze corul. Mai tîrziu s-au ridicat şi alţi buni dirijori
de cor, instructori de note, apoi, mai multe fete din Bucovina au studiat la Şcoala de Fete din Bucureşti, şi
au studiat bine muzica, ele au adus o bună contribuţie la promovarea cîntului din bisericile baptiste de pe
plaiurile Bucovinei.
După apariţia deciziei ministeriale din 1933, pe teritoriul Bucovinei s-au constituit trei comunităţi
bisericeşti: Corceşti, condusă de Loghin Motrescu, Cernăuţi, condusă de Dumitru Hodoroabă, si Mihoveni
condusă de Silvestru Ungureanu. Comunităţile corespon-deau, ca teritoriu, cu cercurile pastorale şi
misionare.
La 28 Iunie 1940, ca urmare a unui ultimatum al guvernului sovietic acceptat de guvernul român, nordul
Bucovinei a trecut sub autoritatea Rusiei Sovietice. în 1941, prin mişcarea frontului de război, partea
cedată a Bucovinei a fost adusă din nou sub autoritatea statului român. Dar sub dictatura antonesciană,
mulţi bărbaţi şi femei au fost arestaţi şi azvîrliţi în închisori. Dintre cei închişi a murit o moarte de martiră
sora Domnica Moloci din Calafindeşti. Ea a fost soţia lui Samuel Moloci, în vîrstă de 35 ani. A fost
condamnată de Tribunalul militar din Cernăuţi, în ziua de 4 Sept. 1942. Apoi, la 20 Febr. 1943 a fost
transferată la închisoarea Mislea din judeţul Prahova. Supusă la mizerii îngrozitoare, s-a îmbolnăvit şi
bolnavă a fost transferată la Braşov, unde în chinuri a încetat din viaţă în ziua de 28 Mai 1943/26)
în Bucovina, au fost la 28 Decembrie 1942, cînd bisericile au fost închise prin decretul antonescian, un
număr de 67 biserici, cu un număr de 1870 membrii botezaţi şi cu 2708 de membrii aparţinători, adică
1,99 procente din totalul membrilor botezaţi pe ţară.
LUCRAREA DIN MOLDOVA
în Moldova, lucrarea Evangheliei a fost mai slabă ca în alte provincii. Şi în aceste părţi, credincioşii au
avut mult de suferit. Vestea Evangheliei a ajuns în cele mai multe locuri, în mod întîmplător. în sudul
Moldovei, în timpul războiului, lucrarea s-a început prin infiltraţii. La Iaşi însă, s-a făcut o lucrare dirijată,
prin grija Uniunii. O privire asupra hărţii Moldovei, arată că în perioada de timp, dintre anii 1919-1944, în
Moldova s-au format biserici baptiste în partea de sud şi în cea de nord, iar în centru erau doar două sau
trei biserici. Cei din sud au fost sub influenţa bisericilor din Bucureşti, iar cei din nord sub influenţa
baptiştilor din Bucovina.
în Brăila, biserica şi-a luat avînt imediat după război şi a început să creasccă în toate privinţele. în toamna
anului 1923, biserica, la
Pagina 312
propunerea lui C. Adorian, 1-a ales ca păstor pe Ioan Bododea, care tocmai terminase studiile la Seminar.
Plin de rîvnă, cu elanul tineresc, Ioan Bododea a lucrat intens şi roadele s-au şi văzut: în 9 Martie 1924 el a
ţinut un botez cu 6 suflete, 5 din Brăila şi unul din Rîmnicul Sărat.(2"0 În \\ ianuarie 1925, C. Adorian
oficiază cununia religioasă a predicatorului Ioan Bododea, la care a participat Toma Slev, profesor la
Seminar, Nicolae Petrescu din Cioara Doiceşti, St. Moscu din Lascăr Catargiu. Peste o săptămînă în 18
Ianuarie 1925 a avut loc un botez oficiat de Ioan Bododea/28) în toamna aceluiaş an, la 20 Septembrie a
fost ţinut un alt botez cu 16 suflete, îndeplinit tot de Ioan Bododea, iar ca predică a servit Adam
Sezonov/29)In biserică activa foarte bine societatea femeilor „Tabita", care şi-a dat prima serbare publică
în Duminica de 23 Ianuarie 1927, condusă de Elena Iacob Sezonov, preşedinta societăţii, care a făcut o
expunere a felului de a lucra al femeilor din biserică, iar Eugenia Oprescu a citit un referat despre rolul
femeii în lucrarea sfîntă. Cu această ocazia, corul mixt condus de Titi Oprescu a cîntat mai multe
cîntări/30) în anul 1924, Adam Sezonov a construit o casă de rugăciune pe strada Dianei no. 7 cu un
auditoriu frumos, un birou anexă şi locuinţă pentru păstor, pe care le-a donat bisericii/31^ în anul 1928, a
pătruns în biserică un curent penticostal, care 1-a doborît chiar pe I. Bododea, păstorul bisericii, iar
biserica a suferit o ruptură; cei rămaşi l-au adus ca păstor pe Vasile Gaşpar, absolvent al Seminarului. El a
înviorat lucrarea, a stimulat activităţile bisericeşti, mai ales acea a femeilor, încît la Paşte, în 1 Aprilie
1929, societatea femeilor a dat iarăşi o serbare frumoasă în biserică/ ' La sfîrşitul anului 1929, biserica din
Brăila a suferit o nouă ruptură provocată de penticostali. Şi de data aceasta a căzut victimă păstorul, V.
Gaşpar. Probabil, biserica din Brăila a fost cea mai încercată dintre biserici în privinţa aceasta. Membrii au
cerut atunci sprijinul frăţietăţii din Bucureşti. C. Adorian şi ceialalţi predicatori l-au recomandat pe Simion
Voia spre a fi ales păstor al bisericii. El a fost ales şi a preluat pastoratul.
în scurt timp el a reuşit să împace şi să convingă spiritele şi să aducă înapoi pe mulţi din cei plecaţi. Astfel,
că în ziua de Paşte 1930, biserica a avut o serbare a tineretului si a şcolii duminicale organizată de Simion
Voia şi Andruşa Sezonov/ ) Prin rîvna sa, Simion Voia a îndrumat biserica spre misionarism, şi ca rezultat
a avut loc la 20 Septembrie 1931 un botez cu 14 suflete,'la care au luat parte credincioşi din mai multe
părţi şi predica a fost ţinută de C. Adorian de la Bucureşti/34^ în aceşti ani a domiciliat la Brăila şi Jean
Staneschi, care a preluat conducerea corului mixt. Simion Voia a păstorit biserica pînă la închiderea ei.
Pagina 313
Legată strîns de Brăila a fost biserica din Cioara Doiceşti, în care a lucrat local Nicolae Petrescu şi a fost
păstorită de păstorul din Brăila. Şi biserica din Cioara Doiceşti a crescut şi cu trecerea anilor şi-a construit
o frumoasă casă de rugăciune.
Biserica din Galaţi a început să-şi aibă fiinţa la 1 Ianuarie 1925 cu grupul de credincioşi care mergeau de
la Galaţi la biserica din Brăila. Aceştia s-au întîlnit şi s-au cunoscut în Duminicile de la finalul anului
1924. După ce s-au cunoscut au început să se adune în Galaţi prin familii în mod sporadic, la rugăciune.
Spre sfîrşitul anului 1924 ei au hotărît să-şi deschidă o casă de rugăciune, să se constituie ca biserică
baptistă în Galaţi. în acest scop au închiriat o încăpere, şi la 1 Ianuarie
1925, cu un serviciu divin solemn oficiat de Ioan Bododea de la Brăila, la care au luat parte un număr
frumos de credincioşi din Brăila si din alte părţi, s-a înaugurat începutul bisericii baptiste din Galaţii ' Ca
stîlp în biserică a fost N. Ene. împreună cu alţii el a căutat să facă o lucrare de mărturie creştină
noutestamentală în acest oraş dunărean şi roadele s-au şi arătat. La 20 Iunie 1926 a fost ţinut un botez în
Galaţi, cu 9 suflete, îndeplinit de Ioan Bododea, la care a predicat Jean Stanes-chi. A fost primul botez în
Galaţi şi a asistat un numeros publici ' An după an biserica a crescut, fiind ajutată de biserica din Brăila.
Cum lucrarea s-a dezvoltat şi numărul membrilor a crescut în 1930 au închiriat o sală mai mare şi mai în
centru, pe strada Lascar Catargiu nr. 18.(37) De acum a lucrat ca bătrîn al bisericii I. Raru. în anul 1939 s-
au unit cu un grup de creştini după Evanghelie, ca apoi la începutul anului 1941 să se organizeze iarăşi
separat.
în biserica din Galaţi s-a resimţit adînc ruperea făcută de curentul penticostal, şi mult timp lucrarea a
stagnat din această cauză. în lucrarea de inspiraţie au fost mult ajutaţi de misiunea norvegiană, care lucra
pentru încreştinarea evreilor, iar pastorul ei Isac Feinstein a ţinut de multe ori predici în biserica baptistă,
sau au avut serbări împreună.
Legată de biserica din Galaţi şi păstorită tot de păstorul bisericii din Brăila a fost şi biserica din comuna
Lascar Catargiu. Aici lucra local, ca presbiter al bisericii, Şt. Moscu. Biserica a crescut frumos şi a ajuns la
număr apreciabil de membrii. Dar după anul 1928, Ioan Bododea, care trecuse la penticostali, s-a dus şi
acolo şi a rupt o mare parte dintre membrii, stricînd complect lucrarea de acolo.
în judeţul Buzău, era o biserică frumoasă la Greceanca, din care s-a dus la Seminar Vasile Gaşpar. Iar cînd
el a păstorit biserica din Brăila, a lucrat şi în comuna sa natală, în Greceanca. în 29 Mai 1929 a ţinut acolo
un botez cu 8 suflete/ ^ Dar şi aici s-a petrecut acelaşi lucru, cînd Vasile Gaşpar a trecut la penticostali i-a
atras şi pe credincioşii din Greceanca. Au rămas totuşi unii, care nu şi-au schimbat
credinţa.
O altă biserică mică a fost în Mina Pralea, unde de asemenea a lucrat I. Bododea, din Brăila, căci îl aflăm
în 24 Mai 1925 că a ţinut acolo un botez cu 6 persoane/ ' în oraşul Rîmnicul Sărat a fost o staţiune
misionară, în care a lucrat Marin Dumitraşcu de la Ploeşti, şi care era strînsă în jurul familiei Luca
Sezonov. De aici a plecat la Seminar Lucaşa Sezonov, predicatorul şi profesorul de teologie de mai
tîrziu.
în capitala Moldovei, în Iaşi, au fost unele lucrări sporadice de misiune, dar nu s-a putut organiza o
biserică, pînă Societatea Misionară n-a luat hotărîrea şi apoi la insistenţele lui Lucaşa Sezonov şi Marin
Dumitraşcu, 1-a trimis acolo pe Nicolae Sava de la Craiova, ca misionar. Astfel în toamna anului 1936,
Nicolae Sava s-a mutat cu familia sa la Iaşi. Aici, în oraş, mai erau două familii baptiste, Cazacu şi
Arbore, şi încă două tinere. Nicolae Sava le-a adunat şi astfel în toamna anului 1936 a grupat pe
credincioşii baptişti din Iaşi şi a constituit cu ei o biserică baptistă/ ' Spre cunoaşterea frăţietăţii din ţară, ca
acei care ajung prin Iaşi, să ştie unde să-i găsească pe credincioşi s-a făcut un anunţ în revista Farul
Creştini' La fel au făcut şi ziarele locale din Iaşi, dar acestea l-au făcut cu scop de alarmare a opiniei
publice, anunţînd că în Iaşi, strada C. A Rosetti 39 a venit un misionar baptist, în acest fel s-a aflat în oraş
şi în provincie despre începutul lucrării baptiste.
La 31 Ianuarie 1937 s-a deschis prima biserică baptistă din Iaşi, cu 10 membrii. La înaugurare au luat
parte 70 persoane/42) Casa de rugăciune a fost pe strada Zugravi nr. 14. Aplicînd un evanghelism viu, fraţii
din Iaşi au adunat în jurul lor tot mai multe suflete şi numai după cîteva luni de zile au reuşit ca să formeze
un cor, şi la 20 Iunie 1937, la o ocazie de cununie religioasă să poată cînta în biserecă/43) Spre o mai
strînsă lucrare a bisericilor baptiste din această parte a Moldovei, Nicolae Sava a convocat o conferinţă
frăţească la Iaşi şi în 13 şi 14 Februarie 1938 au fost adunaţi împreună 60 delegaţi din 9 comune. Prima
parte a conferinţei, cea spirituală, s-a ţinut într-una din cele mai frumoase săli din oraş. Conferinţa a fost
condusă de Nicolae Sava şi Silvestru Andriciuc, mutat în comuna Vînători, de lîngă Iaşi. Ziarul .. Opinia "
din Iaşi a lăudat desfăşurarea conferinţei la care au luat parte Şi reprezentanţii Siguranţei/ ^ După această
conferinţă, lucrarea a luat un mare avînt. Fraţii s-au văzut nevoiţi să caute un alt local mai •nare. Au
închiriat pentru casa de rugăciune o sală de 10 metrii pe 10 metrii, fosta sală a tronului domnitorului Petre
Şchiopul/45^ şi care se afla în strada Sf. Andrei nr. 12.
La 17 Aprilie 1938 a avut loc inaugurarea noului local al casei de
Pagina 314
Pagina 315
rugăciune. La cîteva zile, de Paşte, 24-26 Aprilie 1938 s-au adunat la Iaşi tinerii şi reprezentanţii
bisericilor baptiste din 12 comune. în biserica din Iaşi era acum şi cor şi orchestră/ ^ în acelaşi an, la 13
Iunie 1938 a avut loc un botez cu 8 suflete, iar la 2 Octombrie un alt botez cu 11 suflete, îndeplinite de N.
Sava/47' în anul 1939 a fost ţinut la Iaşi un curs biblic cu predicatorii din partea de nord a Moldovei. în
timpul acestui curs biblic au fost ordinaţi pentru lucrarea de pastorat, trei noi lucrători, Turceac din
Buzdugani, Pencepschi din Sculeni şi Haralam-bie Cosmoleanu din Dorohoi. în anul 1941, venind
războiul, mulţi fraţi s-au refugiat, alţii au murit, iar în urma dispoziţiunilor antonesciene, biserica a fost
închisă.
Legate de Iaşi au fost bisericile din Vînători, unde se mutase Vasile Terniceru din Arbora Bucovina şi
Silvestru Andriciuc din Mihoveni, Bucovina. După mutarea lui Nicolae Sava la Iaşi, au început şi ei să
lucreze în comună şi în 21 Iunie 1937 a fost ţinut acolo un botez cu 6 suflete/48)
O altă biserică baptistă a fost în Buzdugani, judeţul Iaşi, care a luat fiinţă încă în anul 1927, prin influenţa
credincioşilor baptişti din Basarabia. După zece ani de activitate, la 12 Sept. 1937 fraţii de aici au
sărbătorit jubileul, la care au fost prezenţi din partea Comunităţii Iaşi, Nicolae Sava şi corul, iar din partea
Comunităţii Bălţi a fost delegat Serghei Malanciuc/4 •* în 2 Iunie 1938 au fost adunaţi în Buzdugani
reprezentanţii a zece biserici din comunitatea Iaşi, iar la 28 August acelaşi an s-a ţinut acolo un botez cu
20 suflete/5*^ Tot în judeţul Iaşi a fost o biserică baptistă în Surcovăţi, unde la 25 Sept. 1938 a fost
adunată frăţietatea din împrejurimi şi au predicat Nicolae Sava, St. Lor-ceac şi M. Rusnac şi alţii/51-*
în Sculeni a fost de asemenea o biserică baptistă activă. O biserică mai veche şi foarte misionară a fost în
comuna Băbila pe Şiret, în care a lucrat imediat după război Dumitru Hodoroabă şi în care aflăm că încă la
19 Septembrie 1926 a avut loc un botez cu 9 suflete/52^
în judeţul Dorohoi cea mai veche biserică a fost în comuna Negreni. Aici Cuvîntul Evangheliei a ajuns
prin anul 1923, cînd s-a aşezat în comună un om cu numele Petru Mariciuc, care din cauza credinţei sale a
fost alungat din comuna sa natală din Bucovina. Oamenii de acolo, din comuna sa natală, instigaţi de cei
interesaţi i-au împachetat hainele şi le-au scos la marginea satului, învitîndu-1 să plece unde va vrea, dar
să nu se mai întoarcă în comuna lor. El a plecat şi s-a oprit în Negreni din judeţul Dorohoi. Aici, după un
timp el a început să mărturisească oamenilor despre Cuvîntul lui Dumnezeu şi să le arate adevărata cale a
credinţei, să le explice pocăinţa. Prin felul său de trai şi prin mărturia sa, el a cîştigat pe mulţi la credinţă.
Cînd însă, preotul
ortodox din comună şi-a dat seama că Petru Mariciuc converteşte pe mulţi, a instigat şi el o poteră, o ceată
de bătăuşi, din sat, i-a îmbătat şi aceşti oameni fără căpătîi, s-au dus la Mariciuc şi l-au fugărit din
comună. El a fugit şi s-a ascuns într-o holdă de grîu. Ei, prigonitorii, 1-au căutat călare pe cai, au cotropit
holda de grîu şi totuşi nu l-au găsit/53) La cîteva zile, el a plecat din Negreni, dar cei convertiţi de el la
credinţă au rămas acolo şi ei au format o biserică baptistă frumoasă si vie, care a activat intens şi a crescut
foarte repede.
O altă biserică a fost în comuna Stînca, întemeiată în 1928, cînd un grup de oameni din aşa numita
„Oastea Domnului," fondată de preotul Iosif Trifa, după ce au citit Biblia şi-au dat seama că nu se găsesc
pe calea cea bună şi adevărată arătată în Cuvîntul sfînt. Ei au pus preotului ortodox din sat mai multe
întrebări, la care acesta n-a putut răspunde; acesta în schimb supărat şi jignit i-a pus pe oameni la canoane.
Ei au refuzat să le primească şi s-a iscat astfel prăpastia între ei şi preot. Ei vroiau totuşi să aibă un răspuns
şi s-au dus la preotul dintr-o altă comună, dar nici acesta nu le-a putut răspunde. După un timp, au aflat că
în comuna Negreni se află „pocăiţi", s-au dus acolo cu aceleaşi întrebări, şi credincioşii de acolo le-au dat
răspunsuri cu Biblia, au explicat învăţăturile biblice cu privire la adevărata credinţă şi la pocăinţă şi ei s-au
convertit. La întoarcere, ei s-au constituit într-o biserică baptistă. Predicator a fost ales Haralambie
Cosmoleanu, care apoi în 1939 a fost ordinat la Iaşi, ca păstor al bisericii din Stînca. Dar imediat ce s-au
format, ca biserică baptistă, au avut de întîmpinat multe piedici, greutăţi şi persecuţii de tot felul. La
primul caz de înmormîntare, preotul s-a dus cu o ceată de oameni bătăuşi şi a ţinut slujba de înmormîntare
cu forţa, peste dorinţa familiei. Nu la mult timp, s-a ivit un al doilea caz de înmormîntare, şi acum
credincioşii intenţionau să facă un serviciu de înmormîntare noaptea. Preotul a bănuit că ei vor căuta să
facă ceva şi să-1 împiedece pe el, să-şi aplice din nou forţa, şi a pus o strajă, care să supravegheze mortul.
în a doua noapte însă, straja a adormit şi atunci credincioşii au luat mortul, s-au dus şi l-au înmormîntat.
Cum afară ningea, pînă dimineaţa totul a fost acoperit de zăpadă. Acum, preotul de necaz, s-a dus la
serviciul sanitar Şi a reclamat că mortul a fost bolnav de o boală molipsitoare şi deci, s-a ordonat
dezgroparea mortului, ducerea lui la spital, ca apoi după constatare, preotul să-1 ia şi să-l înmormînteze
din nou după ritul ortodox, în anul 1935, credincioşii au fost arestaţi la casa de rugăciune, seara cînd s-au
adunat la rugăciune, şi duşi la postul de jandarmi din Carcalia, unde au fost bătuţi şi aruncaţi în beci.
Acolo, ei au început să cînte toată noaptea. Dimineaţa au fost scoşi şi puşi la munci de corvoadă; la
spălatul pe jos în birou, la tăierea lemnelor, curăţia murdăriei,
Pagina 316
Pagina 317
la maturatul în curte, etc. După terminarea acestor corvezi, au fost adunaţi toţi laolaltă într-o sală, unde se
găseau doi hoţi. Aici şeful secţiei, Olariu Emil, a adus un cîine dresat să sară asupra hoţilor şi plutonierul
major a asmuţat cîinele: „Muşcă hoţii!" Cîinele, la comandă a sărit asupra celor doi hoţi. Şeful a trecut
lîngă grupul de credincioşi şi a chemat cîinele, arătîndu-i pe baptişti, dar cîinele din nou a sărit asupra
hoţilor. De mai multe ori şi în diferite feluri, şeful a repetat asmuţarea cîinelui, pînă cînd unul dintre cei
credincioşi i-a spus: „E mai cuminte cîinele, el ştie mai bine care sînt hoţii!" Ruşinat, plutonierul major a
ţipat la ei, i-a ameninţat şi apoi le-a dat drumul să meargă acasă. Dar şi aici, ca pretutindenea, suferinţele
au întărit şi mai mult pe cei credincioşi. în 8 şi 9 Septembrie 1938 au avut loc aici, în Stînca, două servicii
divine de cununie religioasă şi un botez cu 6 suflete, îndeplinite de Nicolae Sava din Iaşi ajutat de Ioan
Rusu, Mălineşti şi Haralambie Cosmoleanu din loc/5"^ în Stînca, fraţii şi-au unit puterile, au sacrificat şi
au clădit o frumoasă casă de rugăciune.
Alte biserici, în judeţul Dorohoi, au mai fost în Havîrna, apoi după 1933, prin lucrarea lui Haralambie
Cosmoleanu şi a altora, s-au întemeiat biserici baptiste şi în comunele Baranca, Hudeşti, Alba, Mleneuţi,
Neculcea, Tătărăşeni şi Balinţi/55^
La data de 28 Decembrie 1942, cînd cultul baptist a fost desfinţat de decretele antonesciene, în Moldova
au fost 22 biserici baptiste cu un număr de 757 membrii botezaţi şi 869 de membrii aparţinători, deci O,86
procente din numărul membrilor botezaţi pe ţară.
LUCRAREA DIN BASARABIA
Lucrarea baptistă în Basarabia a început şi s-a desfăşurat sub influenţa directă şi puternică a stundiştilor
din Ucraina. Asa a început lucrarea în oraşul Tighina, în Bălţi şi alte multe locuri, fn Chişinău, lucrarea se
începuse încă în anul 1908, prin Tihon Hijnicov, A.N. Lebedenco şi AI Ivanov. Toţi aceştia fuseseră
înternaţi într-un spital, şi acolo a venit cineva şi le-a împărţit Noul Testament. Prin citire, ei au ajuns
credincioşi.
în mai multe rînduri, credincioşii baptişti din Odesa au trimis predicatori Ia Chişinău înainte de anul 1919.
Aici, în Chişinău, la biserica baptistă a predicat şi pionerul baptist din Ucraina, marele predicator şi
misionar neobosit Riabashapka, venit în misiune în Basarabia. în anul 1917 s-a înfiinţat în biserica din
Chişinău şi un cor mixt. După război, în 1919 s-au întors acasă, de pe front o mulţime de credincioşi
baptişti, convertiţi pe front, care au adus o creştere a bisericii. Alţii, care erau de prin satele din Basarabia
au dus credinţa cu ei în comunele lor şi unii m devenit pioneri ai lucrării. Prin lucrarea
Pagina 318
lor de mărturie au convertit pe alţii şi astfel s-au format o mulţime de biserici baptiste.
Unul din aceştia, un lucrător pioner, a fost C. Tafratov din Bolgrad, care mai tîrziu a ajuns un misionar şi
unul dintre cei mai buni predicatori baptişti din Basarabia. El a fost pionerul lucrării în Bolgrad si apoi şi-a
extins lucrarea şi în alte părţi. Misionar plin de zel sfînt, bun cîstigător de suflete, C. Tafratov a fost şi un
bun păstor, bun sfătuitor al tinerilor. El a misionat şi a păstorit mai ales în sudul Basarabiei. Alţii, în alte
părţi au procedat la fel şi au sămănat cuvântul sfînt, învăţăturile noutestamentale şi astfel au răsărit biserici
baptiste pe tot cuprinsul Basarabiei.
La Chişinău, în capitala Basarabiei, A.I. Ivanov a botezat în 1920 un tînăr student la medicină, Boris
Buşilă, fiu de preot ortodox, care studiase înainte teologia şi familia dorea să-1 facă preot şi pe el. După
botez, el a început să lucreze cu mult zel la răspîndirea credinţei baptiste şi să activeze printre tinerii din
biserică. La 12 Decembrie 1921 a fost ales păstor al bisericii, iar la 1 Oct. 1922 a fost ordinat de o comisie
prezidată de C. Adorian, care împreună cu alţii l-au lansat pentru propovăduirea Evangheliei. La 1
Ianuarie 1926, în entuziasmul său, tineretul bisericii s-a hotărît şi au şi început să adune bani şi să creeze
un fond, ca biserica să zidească un spital al ei/56) O trăsătură specifică a bisericii din Chişinău a fost faptul
că acolo erau cele mai multe naţionalităţi: ruşi, români, germani, bulgari, turci şi evrei. Şcoala Duminicală
era condusă de surorile Evanghelina şi Măria Goroholinschi şi Erubocki/ ) între fetele din biserică lucra
Raisa Buşilă, soţia păstorului, şi ea tot fiică de preot. Boris Buşilă a păstorit biserica pînă în 26 Iunie 1941,
cînd a fost arestat şi nu s-a mai întors.
Tot în Chişinău era o misiune pentru încreştinarea evreilor, condusă de L. Averbuch şi M. Tarlev, care au
strîns în jurul lor sute de evrei/58) în 9 Iunie 1929 au fost ordinaţi în această lucrare M. Tarlev şi Moise
Draiciman, de către o comisie compusă din C. Adorian, L. Averbuch şi N. Feighin/59)
Succesul lucrării din Basarabia a fost neegalat în alte provincii. Aici lucrarea s-a răspîndit cu o repeziciune
uimitoare. Fiecare membru devenise un adevărat misionar, iar lumea era dornică după vestea Evangheliei.
Astfel, în 16 Iunie 1929, în comuna Anchista din judeţul Cetatea Albă a fost ţinut un botez cu 56 suflete,
îndeplinit de Tihon Hijnicov/60) în comuna Izvoare, judeţul Orhei, la 18 Iunie 1924, tot Tihon Hijnicov a
ţinut un botez cu 17 persoane, în Slobozia Mare, în 24 Iulie 1924 a fost un botez cu 16 persoane şi peste
trei zile, în 27 Iulie 1924, a fost un botez în Noua Criona cu 36 suflete, aceste două din urmă oficiate de
Vasile Asiev/61) Astfel, de botezuri au fost cu sutele în satele
Pagina 319
şi oraşele Basarabiei şi lucrarea a crescut vertiginos. Astfel se explică ■ faptul că în anul 1935au fost acolo
peste 12.000 de baptişti/625
Spre a se putea coordona mai bine lucrarea misionară, baptiştii din Basarabia au înfiinţat încă în 1923 o
Uniune a lor, care 1-a avut ca preşedinte pe Vasile Asiev, apoi pe Boris Buşilă. în Uniunea Comunităţilor
Baptiste din România, baptiştii din Basarabia au fost reprezentaţi aproape tot timpul de Vasile Asiev şi
Boris Buşilă. Mulţi ani, Boris Buşilă a fost vicepreşedintele Uniunii pe ţară şi a predat mulţi ani anumite
lecţii la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti. Tot aici în Basarabia a lucrat aproape 20 de ani, ca
misionar Walter Craighead din America, predicînd atît în limba rusă, cît şi în cea română. în general,
înainte de 1935, predicatorii erau proveniţi dintre laici, în afară de Boris Buşilă şi Vasile Asiev, care aveau
o pregătire teologică ortodoxă. Dar cu toţii au făcut o lucrare neîntîlnită în România.
După 28 Iunie 1940, Basarabia a trecut în teritoriul Rusiei Sovietice. în 1941, prin mişcarea frontului de
război a fost recucerită şi în 1942 toate bisericile baptiste au fost închise, în urma decretelor an-tonesciene.
La 28 Decembrie 1942 au fost în Basarabia 347 biserici baptiste şi filiale cu 17.955 membrii botezaţi şi
24.434 de membrii aparţinători, adică 19,13 procente din totalul baptiştilor pe ţară.
FIŞIER BIBLIOGRAFIC
1) Loghin Motrescu, însemnări de istorie a baptiştilor din Bucovina, în manuscris, p.4.2) C. Brooks, and J.H. Rushbrooke.Zta/rtitf
Work in Europe, Lon-don, 1920 p.50. 3) Loghin Motrescu, o.c. p.5-6.4) I. Irimescu, Istoria baptiştilor din Bucovina, în manuscris,
p.7. 5) Loghin Motrescu, o.c.p.6; cf. I Irimescu o.c.p.8. 6) Silvestru Ungureanu, începutul misiunii baptiste în Bucovina, în
manuscris, p.5.7) Loghin Motrescu o.c.p.7. S) Farul Mântuirii mÂ/922, p.6, articolul Rezultatul Conferinţei din Bucovina. 9)
Ibidem nr.2 din Febr. 1923 p.7,8; şi nr.22 din 15 Nov. 1925 p.7. 10) Ibidem nr. 23-24/1926 p.15. 11) Loghin Motrescu, o.c. p.8,9;
cf. Farul Mântuirii nr. 11/1925 p.7. 12) Farul Mântuirii nr.9/1925, Ordinarea a avut loc la 10 Ian. 1925 Ia Mihoveni. 13) Ibid.
nr.5/1925
Pagina 320
p 8.14) Loghin Motrescu o.c. p. 5. 15) Farul Creştin nr.18/1937, p. 7.16) Farul Mântuirii nr. 5/1927 p. 12. 17) Ibid. nr. 18/1927
p.7.18) Ibid. nr. 16-18/1929 p. !5. 19) Ibid. nr. 18/1925 p .6; nr. 17/1927 p. 7; nr. 16-18/1929 p. 15.20) Ibid. nr. 21-22/1927 p.15.
21) Ibid. nr.19/926 p. 7; nr.19-20/927 p.14. 22) Farul Creştin nr. 30/938 p. 7. 23) Farul Mântuirii nr. 20/925 p. 6. 24) După
notiţele lui Gh. Irimescu.
25) Ibidem. 26) Silvestru Ungureanu, o.c.p.63; cf. Loghin Motrescu o.c.p.10. 27) Farul Mântuirii nr.7/924 p.8. 28) Ibid. nr.3/925
p.8. 29) Ibid. nr.21/925 p.7. 30) Ibid. nr.6/927 p.7. 31) Ibid. nr.1/932 p.5, art. „Un mare filantrop". 32) Ibid. nr.7-8/929 p.12.33)
Ibid. nr.10/929 p. 16.34) Ibid. nr.1/932 p.12.35) Ibid. nr.2/925 p.8.36) Ibid. nr.18/926 p.7.37) Ibid. nr.23/930 p.8.38) Ibid. nr. 16-
18/929 p.15. 39) Ibid. nr.13-14/925 p.14. 40) Nicolae Sava, Viaţa şi activitatea în cîmpul Evangheliei, în manuscris, fila 11.41)
Farul Creştin nr.3/937 p.7.42) Ibid. nr.4/937 p.7.43) Ibid. nr. 14/937 p.7. 44) Ibid. nr.9/938 p.7.45) Nic. Sava, o.c. p.13. A6)Farul
Creştin nr. 18/938 p.7.47) Ibid. nr. 25/938 p.7; nr.41/938 p.7.48) Ibid. nr.15/937 p.7.49) Ibid. nr.15/937 p.7.
50) Ibid. nr. 22/937 p.7.51) Ibid. nr.25/938 p.7; nr.36/938 p.7.52) Ibid. nr. 41/938 p.7. 53) Ibid. nr.23-24/926 p.15. 54) Ioan Trifu,
Aspecte din prigonirea baptiştilor din Bucovina şi Moldova, în manuscris p.9,10.55) Farul Creştin nr.38-39/938 p.ll. 56) Farul
Mântuirii nr.5/926 p.7. 57) Niţescu Superbus, „La Chişinău înBasarabia, "în Farul Mântuirii nr.15-17/930 p.10.58) M. Tarlev,,,
Un semn al timpului," în Farul Mântuirii nr.3/929 p.8. 59) Farul Mântuirii nr.16-18/929 p.12.60) Ibid. nr. citat p.15.61) Ibid.
nr.16-17/924 p.13.62)Farul Creştin nr.21/935 p.7.
Pagina 321
Silivestru Ungurean. Gh. Păduche
~> A ''..■
LoghinMotrescu

Pagina 322

Orchestra din Bicazul Ardelean

Radu Taşcă, Gh. Florian şi C. Adorian


VasUeFurdui
Nicolae Sava
Teodor Iov

Tineri de la o bis. maghiară

Pagina 323

' ' 1
Ieremie Hodoroabă
Dr. Lewis şi Dr. P. Trufa
Pagina 324
In faţa bis. din Ipoteşti-Suceava
Capitolul XVII
STATISTICI ŞI ORGANIZAŢII LUCRATIVE CONFESIONALE
Credincioşii baptişti au rupt cu trecutul de întunerec şi păcat în ce priveşte cunoaşterea Sf. Scripturi şi au
căutat să zidească temelia crezului şi a practicilor religioase pe revelaţia scrisă, mai ales a Noului
Testament. Vechile forme de viaţă şi manifestare religioasă bazate pe tradiţii şi reguli omeneşti au fost
înlăturate şi în locul lor au fost statornicite şi aplicate cu toată obiectivitatea şi cu multă ardoare modelele
şi tiparniţa bisericilor creştine aflate în Noul Testament. Contrastele zguduitoare, incertitudinile de crez,
deplasările spre tradiţii omeneşti, care au înlocuit porunca şi rînduiala biblică, evlavia de formă, lipsa unui
ideal în viaţa religioasă, toate acestea au fost înlocuite cu învăţătura noutestamentală creatoare, veşnic vie,
care, prin aplicare reală dezvoltă Şi îmbogăţeşte neîntrerupt fiinţa celui credincios. Sesizînd şi sintetizînd-
învăţăturile biblice, prin acţiunile lor de mărturie a adevărurilor biblice, bisericile baptiste şi predicatorii
lor au fost adevărate instrumente în mîna lui Dumnezeu. Astfel ei au contribuit la dezvoltarea şi continua
creştere a vieţii spirituale a tuturor celor credincioşi.
Această dezvoltare s-a realizat prin continua mişcare misionară, Prin acţiunea de mărturie intensă şi
sinceră.
De aceea, avînd ca ideal ajungerea sufletelor la mîntuire, s-a promovarea în toate bisericile baptiste a unor
activităţi
Pagina 325
misionare şi evanghelistice în toate ramurile bisericeşti. în acest scop şi pentru stimularea unor asemenea
activităţi misionare, s-au creat următoarele organizaţii lucrative confesionale pe ţară: Uniunea Tineretului
Baptist, Uniunea Şcoalelor Duminicale, Uniunea Femeilor Baptiste. Acestea aveau ca sarcină îndrumarea
şi instruirea bisericilor baptiste în organizarea locală a acestor ramuri.
Experienţa a dovedit eficienţa acestor organizaţii, marele lor rol în formarea unor biserici tari şi
menţinerea lor în continuă înaintare si creştere, desfăşurarea în activitate a tuturor forţelor spirituale din
biserici. Mersul lucrării a confirmat odată mai mult justeţea învăţăturii biblice cu privire la activitatea
tuturor membrilor, căci dezvoltarea bisericilor este legată indisolubil de practica misionară şi evanghelis-
tică a fiecărui membru. Cele câteva cifre statistice vor ilustra progresul făcut de bisericile baptiste în aceşti
ani.
STATISTICA DIN 1921 DESFĂCUTĂ PE NAŢIONALITĂŢI
La data de 31 Decembrie 1921, Uniunea, prin secretariatul general a întocmit o statistică desfăcută pe
naţionalităţi, care a fost apoi comunicată Alianţei Mondiale Baptiste. Situaţia statistică avea următoarele
cifre:
Naţionalitatea Bise-
Pastori
Pastori
Membrii
net
ordinaţi neordinaţi
Români Maghiari Germani Ruşi
426
192
10
17
38
29
6
4
644 18
24
14.000
6.223
670
300
~
Total
645
77
668
21.193
Dintr-o simplă analiză a cifrelor statistice reies la iveală cîteva trăsături specifice ale lucrării şi stării
bisericilor baptiste la acea dată. Se observă, că lucrarea între ruşi în Basarabia era abia la început, cu
biserici puţine şi mici ca număr de membrii, şi cu un număr extrem de mic de predicatori. De asemenea,
românii au avut puţini predicatori ordinaţi, faţă de numărul membrilor şi al bisericilor. Cei mai bine or-
ganizaţi au fost baptiştii germani şi destul de bine echilibraţi au fost şi baptiştii maghiari.
Pagina 326
STATISTICA GENERALĂ A MEMBRILOR
Pe toată perioada de timp dintre 1919 -1944 statistica a fost o continuă ascensiune cifrică. întrucît la
capitolul III am dat statistica pe decada 1920 -1930, nu o vom mai repeta. Dar pentru o mai bună infor-
mare, vom reda situaţia din cinci în cinci ani şi vom continua anual cu statistica pe decada 1930 -1940 şi
apoi pe următorii doi ani, adică pînă la desfiinţarea confesiunii baptiste sub efectul decretelor
antonesciene, survenită la 28 Decembrie 1942.
Anul
Membrii la 1 Ianuarie
Sporul anual
Membrii la 31 Dec.
1919 1920 1921 1925 1930 1931 1932 1933 1934 1935 1936 1937 1938 1939 1940
1941 1942
18.338 18.751 19.901 28.143 43.763 44.828 47.205 49.973 52.477 58.480 59.601
62.203 69.285 77.420 82.587 90.450 92.949
413 1.150 1.292 1.262 1.065 2.377 2.768 2.504 6.003 1.121 2.602 7.082 8.135
5.167 7.863 2.499
894
18.751 19.901 21.193 29.405 44.828 47.205 49.973 52.477 58.480 59.601 62.203 69.285 77.420 82.587 90.450 92.949 93.843
Privind sporul pe ani, observăm că cele mai multe primiri şi convertiri au fost în următorii ani:
în anul 1934, cînd datorită deciziei ministeriale nr. 114.119, penticostalii au fost cu desăvîrşire opriţi, prin
art. 1 al deciziei, astfel că s-a fâcut o deplasare masivă înspre confesiunea baptistă, care mai ales în
Transilvania se bucura de drepturile de cult recunoscut.
în anul 1937 este din nou o mare creştere, fiindcă de asemenea
decizia nr. 4781 din 17 Aprilie 1937, semnată de ministrul cultelor de
at
unci, Victor Iamandi, la art. 1 prevedea oprirea cu desăvîrşire a pen-
lc
ostalilor, astfel că se petrece o altă deplasare de convertiri şi intrări
Pagina 327
în confesiunea baptistă.
în anul 1938 a apărut cea mai drastică decizie, cea cu nr. 26208/938, semnată de episcopul ortodox
Nicolae Colan, ministru al cultelor, şi astfel se petrece din nou acelaşi fenomen al fluxului de primiri în
bisericile baptiste.
Un alt spor mare se explică prin recunoaşterea baptiştilor de cult pe toată ţara, prin decizia nr. 5657 din 10
Februarie 1940, semnată de Ioan Nistor, ministru al cultelor. Pe vremea aceea penticostalii nu aveau încă
nici un drept. Astfel, toate convertirile erau recoltate de bisericile baptiste.
STATISTICA BISERICILOR ŞI A PREDICATORILOR
După cum a crescut numărul bisericilor, la fel a crescut şi numărul predicatorilor, căci imediat cînd într-o
comună s-a convertit o singură persoană, acesta a lucrat şi a cîştigat şi pe alţii, şi în scurtă vreme în acea
comună a luat fiinţă o biserică baptistă. Spre a oglindi progresul şi răspîndirea baptiştilor, vom reda doar
pe cîţiva ani numărul bisericilor baptiste de toate naţionalităţile:
Anul
Nr.de biserici
Păstori ordinaţi
Păstori neordinaţi
1920 1925 1930 1940 1942
633 1.490 1.525 1.663 1.684
53 135 310 523 536
638
780
979
1.190
1.280
Din analiza cifrelor statistice reiese că între anii 1920 -1925 s-au întemeiat cele mai multe biserici baptiste
din toată istoria, adică în timp de cinci ani, s-au întemeiat 957 de biserici.
Două fapte explică această vertiginoasă expansiune: întîi, întoarcerea a sute de prizonieri convertiţi în
Rusia, precum şi întoarcerea soldaţilor demobilizaţi, care s-au pocăit pe front, în Ungaria, în Italia, în
Germania. Toţi aceştia ajunşi acasă, în comunele lor, au lucrat şi au convertit la credinţă rude, prieteni sau
vecini, şi astfel s-a înfiinţat multe biserici baptiste. De asemenea s-au întors mulţi români din America,
convertiţi la credinţă acolo. Şi aceştia au proceda1 la fel, prin lucrarea lor au întemeiat biserici baptiste.
Toţi s-au întors după anul 1920.
Pagina 328
în al doilea rînd, în aceşti ani s-a făcut cea mai intensă misiune organizată, cu tendinţa de expansiune.
STATISTICA DIN 1921A BAPTIŞTILOR ROMÂNI DESFĂCUTĂ PE CERCURILE MISIONARE
La începutul anului 1922, mai multe reviste mai ales din America, au publicat statistica pe naţionalităţi a
baptiştilor din România, de la finele anului 1921.^ După această statistica, au fost 426 de biserici baptiste
române avînd 14.000 de membrii. Dăm această statistică desfăcută pe cercurile misionare din acea vreme.
Din conţinutul acestei statistici, cunoaştem şi numărul şi numele cercului respectiv, precum şi numele
păstorului premergător al cercului. Desigur, nu numai acesta a lucrat prin biserici, ci pe lîngă el mai
activau şi alţii, care erau aleşi şi ordinaţi pentru lucrare. Pe atunci, nu se căuta la calificarea scolastică, ci
la talentul de a predica, la dedicarea în slujire a persoanei şi la accepţiunea bisericilor din cercul respectiv.
Denumirea Nr.de Nr.de Numele
cercului biserici membrii premergătorului
1. Basarabia 16 336 A. Ivanov
2. Bucovina 23 100 D. Hodoroabă
3. Bucureşti 6 124 C. Adorian
4. Buteni ' 59 2.260 Todor Sida
5. Curtici 43 1.643 Radu Taşcă
6. Chişlaz 20 505 I. Şuşman
7. Gîrbîu 8 200 Nicolae Pop
8. Gr