Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Istoria Baptiştilor Vol2
Istoria Baptiştilor Vol2
Alexa Popovici
DEDICAŢIE
Dedic această carte
martirilor, eroilor şi vitejilor credinţei baptiste din România;
tuturor celor ce au suferit în orice fel pentru credinţa lor între anii 1919- 1944;
celor care au strălucit prin răbdarea şi devotamentul lor în credincioşie.
Pentru noi, cei de azi, precum şi pentru cei ce vor veni după noi, în viitor, ei vor rămîne o
pildă demnă de urmat şi o inspiraţie sfîntă pe cărarea credinţei.
AUTORUL
Pagina I
RECUNOAŞTERE Şl MuLţuMIRE
Din toată inima şi cu sinceră recunoştinţă le mulţumesc tuturor celor ce m-au ajutat la
lucrările pentru tipărirea acestei cârti: la lucrările de culegere la computere a unor
capitole din cartea aceasta, sorei Marta Dîrlă şi fiului ei, Daniel Dîrlă, şi sorei Doina
Strizu; soţiei mele, Daria, fiului meu, Valentin, şi întregii mele familii care s-a ostenit la
scoaterea materialului de pe dischete şi corectarea manuscrisului
Tuturor multe şi dragi mulţumiri şi recunoştinţe, cu rugăciunea mea ca Domnul să le
răsplătească munca şi osteneala lor pentru glorificarea Numelui Său!
AUTORUL
Pagina II
PCEfAţĂ
Acest volum, al doilea al Istoriei Baptiştilor din România deşi a fost scris la Bucureşti, în anul de har
1965, la Seminarul Teologic Baptist, totuşi, va vedea lumina tiparului numai acum şi aici în Chicago, U.S.
A Volumul cuprinde lucrarea misionară şi evanghelistică a credincioşilor baptişti, persecuţiile îndurate,
succesele repurtate, răspîndirea şi desfăşurarea vieţii lor religioase între anii 1919 şi 1944, adică vremea de
după Unirea cea mare şi pînă la răsturnarea regimului antonescian.
După ce am terminat cu cercetarea şi stabilirea începuturilor baptiste în provinciile româneşti, aşa cum sînt
înscrise în volumul întîi, mi-am fixat drept scop al cercetărilor mele: desfăşurarea vieţii religioase baptiste
din aceste provincii, lucrarea credincioşilor baptişti, suferinţele lor, izbînzile lor şi atitudinea lor faţă de
puternicii şi mulţii lor duşmani. A fost o muncă de cercetare grea dar frumoasă, a fost o activitate
necesară, fundamentală pentru mine şi de mare importanţă pentru cei de azi şi pentru cei din generaţiile
viitoare, pentru cei ce vor veni după noi şi vor avea un interes de a cunoaşte trecutul înaintaşilor lor în
credinţă.
Eu consider ca o dăruire providenţială faptul că trei dintre primii şi cei mai importanţi conducători ai
baptiştilor m-au ajutat. Constantin Adorian, primul preşedinte al Uniunii şi Ioan Popa, succesorul său
imediat, mi-au încredinţat arhivele lor spre a avea material documentar la alcătuirea acestei Istorii. Apoi al
treilea, Ioan Socaciu, care nu avea o arhivă, mi-a încredinţat prin viu grai tabloul istoric al trecutului
Pagina 1
trăit de el.
Pe lîngă acest fapt, Dumnezeu m-a aşezat la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti, să fiu un lung şir
de ani în preajma celui de al treilea bărbat însemnat din conducerea Uniunii Baptiste din România, un
bărbat cu o revărsare de influenţă istorică asupra baptiştilor din România, Ioan R. Socaciu.
Părtăşia mea cu aceşti trei bărbaţi mi-a indicat îndatorirea mea de a alcătui această Istorie. Absolut nimeni
din poporul nostru cred că nu a avut harul acesta şi providenţa de a afla, de a se îmbogăţi în cunoaşterea
faptelor trecutului credinţei noastre. Izvoarele ce le-am avut eu nu le-a mai avut nici unul dintre slujitorii
şi conducătorii de mai tîrziu ai credincioşilor baptişti. De asemenea, în parte am gustat şi eu personal din
aleanul, din suferinţele şi din durerile pricinuite de prigonitorii pentru credinţă. Cum era şi firesc, a fost o
pierdere mare (datorită tot prigonitorilor) faptul că nu s-au putut aduna documente în mod organizat,
mărturii, cronologii ale evenimentelor, monografii şi biografii ale bărbaţilor însemnaţi, ca apoi să avem o
istorie, cu cel puţin o jumătate de veac înainte.
Am căutat în toată lucrarea mea de cercetare şi de alcătuire să fiu obiectiv şi perseverent în descifrarea
cauzelor, să conturez o concepţie religioasă nouă, acea a creştinismului primelor trei secole, pe care o
trăiau şi o predicau credincioşii baptişti din România, din primele zile ale apariţiei crezului lor.
Ştiam că mai mulţi fraţi au început să adune documente pentru o Istorie. Dar la cîte o apariţie a vreunei
decizii, aceştia erau percheziţionaţi, şi tot materialul adunat era luat şi distrus. Cum ştiam din anii mei de
studii că nu avem o istorie a credinţei noastre, m-am apucat şi eu să adun. Imediat am căutat să fiu cu ochii
într-o atenţie deosebită, spre a nu-mi fii luate şi de la mine documentele adunate. Cînd am fost militar la
Marină, în Constanţa, ambarcat pe un distrugător de război, cu serviciul de furier, aveam lîngă biroul unde
lucram un loc secret, la piciorul tunului de la provă Se intra acolo pe o uşă mică din biroul administrativ.
Acolo într-un sac de campanie îmi ţineam plicurile şi dosarele cu documente pentru istorie. Nimeni nu ştia
locul. Doar îngerii Domnului ştiau unde mi-am ascuns documentele istorice adunate cu mult sîrg.
Mai tîrziu cînd am ajuns la Comandamentul Marinei aveam iarăşi locuri secrete unde îmi ţineam anumite
documente pe care le adunam, mai ales după desfiinţarea cultului. Iarăşi, consider o dum-nezeească
providenţă faptul că am reuşit să ascund şi să păstrez toate documentele pe care le-am folosit acum la
alcătuirea acestei Istorii. La Seminar, după terminarea războiului şi reînceperea cursurilor, de
Pagina 2
asemenea, au fost fel de fel de inspecţii deghizate la bibliotecă, dar n-au putut afla locul şi documentele
ascunse. Pentru mine a fost o minune, întocmai ca şi cu iscoadele aflate la Ierihon, cînd au fost căutate, dar
nu au fost găsite. Glorie Aceluia care ne-a păstrat în viaţă şi ne-a ajutat să avem aceste documente şi să le
folosim.
La alcătuirea acestei Istorii am fost ajutat de atîţi predicatori şi credincioşi, atîţi fraţi şi surori, care mi-au
răspuns întrebărilor puse, şi care nu ştiau că prin amintirile lor din trecut, re-povestite, ei ajutau ca un mare
trecut să apară pentru generaţiile din faţă, la rînd, dezvăluind eroismul şi tenacitatea în credincioşie a
acelora, care au fost înaintea noastră pe arena luptelor. Cei mai mulţi dintre aceştia sînt acum în glorie, au
ajuns să primească o răsplată a devotamentului lor în slujirea Mîntuitorului.
Am în sufletul meu o bucurie sfîntă, o satisfacţie de nedescris, că am trăit şi Domnul mi-a dat harul să
scriu o trilogie istorică a credincioşilor baptişti din România, şi anume: Istoria Anabaptiştilor din România,
Istoria Baptiştilor, Volumul I şi Istoria Baptiştilor, Volumul II.
Mă rog, ca Cel Preaînalt, să reverse lumină şi putere de pătrundere pentru înţelegerea stărilor pe care le
prezintă filele de Istorie ce urmează. Fie, ca toţi acei ce se vor apleca şi vor citi pagină după pagină să se
bucure că au fost înaintea noastră astfel de oameni, cu atîta iubire şi ascultare de Cuvîntul Sfintelor
Scripturi, că au urzit o astfel de Istorie; şi apoi să-L preamărească pe Dumnezeu pentru bogăţia de har ce a
revărsat-o peste răscumpăraţii Săi.
Dr. Alexa Popovici
Biroul pastoral
Biserica Baptistă Română Chicago Chicago, Illinois, 28 Iunie 1989.
Pagina 3
INTEoDuCERE
Credincioşii baptişti din România au fost de la primele începuturi ale vieţii lor confesionale oameni care s-
au întors la Dumnezeu, adică s-au pocăit de trecutul lor de necunoştinţă, de neascultare şi de necredinţă, şi
au rupt-o cu tot trecutul de păcat, s-au căit de starea în care trăiseră, au crezut sincer în Domnul Isus
Hristos, Mîntuitorul, Cel care a murit în locul lor, a ispăşit toată vinovăţia lor înaintea lui Dumnezeu, i-a
răscumpărat din felul deşert de vieţuire şi i-a mîntuit. Astfel, viaţa lor a fost total schimbată, prin naşterea
din nou, şi ei au ajuns oameni noi, care şi-au dat toată strădania de a trăi şi a fi în asemănarea Domnului
Isus Hristos. Ambele, crezul şi traiul lor, au constituit garanţia succesului mărturiei lor. Cifrele statistice
pe de o parte, iar pe de alta, învolburarea duşmanilor lor, confirmă faptul că ei au fost poporul lui
Dumnezeu, că aveau o misiune de a răspîndi adevărurile Sfintei Scripturi.
Personal cred, şi m-am documentat în diferite provincii ale României, că lucrarea misionară şi
evanghelistică a acestor credincioşi baptişti, nu numai că a ajutat pe mulţi alţi oameni să se întoarcă la
Dumnezeu, dar a trezit la împlinirea îndatoririlor de credinţă a multor slujitori ai altor confesiuni creştine.
Prin lucrarea şi influenţa lor, a credincioşilor baptişti, s-a ajuns la o trezire pentru o trăire religioasă mai
intensă. Probabil, în timpul epocii istorice de care ne ocupăm, baptiştii din România au fost cei mai
apăsaţi, cei mai loviţi şi batjocoriţi dintre toate confesiunele religioase
Pagina 5
din toată Eui opa, şi probabil chiar din toată lumea. Zelul şi entuziasmul lor în lucrarea misionară şi
evanghelistică i-a ridicat pe slujitorii altor confesiuni să determine autorităţile de stat, pe bărbaţii politici
care s-au perindat în diferitele guverne, de a dezlănţui, prin impunerea diferitelor decizii ministeriale, a
prigoanelor ce s-au înlănţuit unele după altele.
în dosul Ministerului de Culte erau însă forţe oculte, de care miniştrii cultelor trebuiau să asculte şi să
activeze cum li se dicta. E de neexplicat altfel cum, oameni cu formaţie apuseană, cunoscători ai
democraţiilor din apusul Europei, cu prietenii ai marilor conducători şi dascăli ai diferitelor popoare, care
au făgăduit solemn că nu vor silui conştiinţele a zeci de mii de oameni, totuşi cînd au ajuns pe fotoliul de
ministru al cultelor, au semnat decizii şi ordine de prigonire a baptiştilor. Cine au fost acei ce au dispus
toate deciziile oprimatorii, inchizitoriale, emise de la Ministerul de Culte? Unii au susţinut că a fost însuşi
regele Carol al II-lea, alţii că exista o înaltă comisie, care supraveghea activitatea religioasă din ţară, şi în
acea comisie supraministerială erau membrii dintre vârfurile bisericii dominante, etc. Dar cu toate
dispoziţiile, ordinele, deciziile ministeriale, de restrîngere a libertăţilor religioase, totuşi, lucrarea
misionară şi evanghelistică a baptiştilor a continuat şi în vremea de persecuţie şi în acea cu ondulaţii ale
împrejurărilor de o toleranţă mai largă sau mai redusă. La încheierea marelui război 1916-1918, în care s-a
aflat şi România, în ciuda faptului că au fost alipite provinciile cu populaţie românească şi că România
semnase şi garantase ca sfînt principiul libertăţii religioase, înscris chiar în Constituţie, la art. 137,
recunoscînd valabilitatea legilor de la fostele stăpîniri, care acordau drepturi confesionale, mai ales pentru
baptişti, nimeni şi nimic nu a împiedecat guvernele României să urmărească distrugerea confesiunei
baptiste, să o retrogradeze, să interzică pînă şi terminologia confesională (să nu mai fie folosit termenul
„biserică" şi „cult"), să se dispună închiderea bisericilor, care sub stăpînirile străine funcţionau liber.
Reprezentanţii României, care au semnat tratatele de pace, au făgăduit solemn, şi-au luat obligaţia de a
acorda tratament egal tuturor locuitorilor şi tuturor confesiunilor religioase, dar toate declaraţiile solemne,
toate tratatele semnate, au fost încălcate.
Din această cauză, pagini după pagini, capitole întregi de istorie poate au la citire un gust amar, provoacă
o revoltă sufletească, plămădesc în tainicul fiinţei şi ridică o vestejire a guvernanţilor şi a celor ce erau în
dosul prigoanelor. Sînt pagini, care nu se pot şterge, nu pot fi altfel colorate. Realitatea de atunci s-a
format şi rămîne înscrisă ca file de istorie.
Pagina
Pe cărările Istoriei noastre adumbrite întîlnim din loc în loc şi din timp în timp oprimatori, inchizitori
camuflaţi, pe care acum noi îi ignorăm şi-i lăsăm în „plata Domnului." Nu am cerut şi nu vom cere de la
nimeni altceva, decît să respecte şi pentru baptişti libertatea de conştiinţă, ca fiecare să fie liber să creadă
şi să se închine lui Dumnezeu după convingerile lor. Nu atacăm pe nimeni. Dar să fim lăsaţi şi noi liberi să
ne exprimăm în grai şi în scris crezul nostru. Pentru aceasta, înaintaşii noştrii au suferit, au îndurat toate
invenţiile de torturi, şi au fost gata zeci şi sute, poate chiar mii de ei, să plătească cu viaţa lor crezul şi
convingerile lor. Cine ar putea să ştie, cîţi credincioşi baptişti au fost ucişi la Nistru şi duşi înspre Mare, ca
acolo să le fie mormîntul pînă la învierea de obşte? De ce? Pentrucă, după recucerirea Basarabiei şi
Bucovinei, au fost trimişi acolo preoţi şi învăţători, care aveau sarcini bine trasate să trimită rapoarte, că
baptiştii erau comunişti, că foloseau casele de rugăciuni drept cluburi comuniste; şi bieţii baptişti aveau
bisericile închise, iar predicatorii lor prin închisori. Aceste rapoarte au incintat elementele de regisare din
ţară, care l-au Influenţat pe Ion Petrovici şi acesta pe Ion Antonescu, şi nimeni nu mai putea opri avalanşa
de prigonire, de extirpare a baptiştilor.
Suprema mulţumire sufletească pe care au avut-o toţi aceşti martiri ai veacului al XX-lea a fost că ei au
trăit în curăţie de inimă, că au făcut numai bine şi L-au iubit şi slujit pe Mîntuitorul, pe Domnul lor Isus
Hristos. Ştim bine, că nimeni nu va putea scrie o martirologie de felul cum au murit şi de jertfele acestor
eroi ai credinţei noastre. Sărmanii de ei! Bisericile au fost închise şi confiscate, şi nu mai dispuneau ei de
ele. Dar după cîte ştim noi, nici nu au fost asemenea cluburi în casele de rugăciuni, totuşi ei au purtat
învinuirile nedrepte şi neadevărate şi au suferit martiriul. Dar, avem cu toţi deplina încredere că a fost
scrisă atunci în cer o carte cu numele celor ce au fost împuşcaţi şi asvărliţi în Nistru, ca să dispară de pe
lume, pentru singura vinovăţie, că de fapt ei au crezut în Acel care i-a mîntuit şi pe El L-au ascultat. Iar
atunci cînd se vor deschide cărţile scrise nu de oameni, abia atunci vom ştii cu toţi lista marelui număr de
eroi cărora li s-a curmat viaţa pentru crezul şi convingerile lor.
Trebuie să subliniem faptul, că datorită intervenţiei şi providenţei divine, toate suferinţele şi calvarul
terorilor au avut cîte un capăt temporal, şi aceasta s-a datorit a două cauze în favoarea credincioşilor
baptişti: primul a fost schimbarea guvernelor, şi al doilea, intervenţia puternică a străinătăţii. Organizaţiile
religioase baptiste, mari ca număr de membrii, şi chiar şi din alte confesiuni creştine, au făcut intervenţii şi
proteste la guvernele lor, iar acestea au folosit canalele diplomatice şi au intervenit la guvernele României
spre a înceta per-
Pagina 7
secutarea baptiştilor. Schimbările de guverne din România au ajutat la temperarea pentru un timp a
persecuţiilor, fiindcă la numirea unui nou ministru la departamentul cultelor, acesta anula de cele mai
multe ori ordinele şi deciziile precedesorului.
Printre politicienii români, trebuie recunoscut, au fost şi oameni cu vederi mai largi, mai liberale, cu
concepţii de libertate, care au încercat în numeroase rînduri să-i ajute pe baptişti, dar acţiunile lor au trezit
mari reacţii din partea multor clerici. Sînt martore vexaţiunile Ministerului de Culte la intervenţiile secrete
ale prelaţilor, care erau şi senatori de drept în Parlamentul României şi care în foarte multe ocazii se
erijau în judecători, dînd sentinţe de pedeapsă împotriva predicatorilor şi a membrilor bisericilor
baptiste. Era foarte natural ca loviturile date de ordinele şi instrucţiunile secrete ale Ministerului Cultelor,
combinate cu acţiunile autorităţilor locale, ale jandarmilor, ale notarilor şi ale învăţătorilor, să producă
violarea libertăţilor, răpirea oricăror drepturi confesionale. Cei ce au suferit o asemenea apăsare au fost
credincioşii baptişti. Observăm acum, retrospectiv, că abia înceta un val de prigoană şi acolo, la Ministerul
Cultelor, se iniţia un alt val, poate mai sălbatec, mai sîngeros. Eu personal şi cu fratele meu Pitt am văzut
pe tatăl nostru arestat şi dus între doi jandarmi cu baionetele la arme în mai multe rînduri din post în post
pînă la legiunea de jandarmi, unde-1 aştepta răzbunarea îngrozitoare a cîte unui căpitan sau locotenent,
care ştiau să înjure abject, murdar; acolo suferea pălmuiri dure, bătăi umilitoare. A trebuit, ca noi să facem
memorii pentru eliberarea tatălui, la diferite autorităţi, şi pînă la rege.
întotdeauna, sub fiecare guvern, conducerile Uniunii, congresele, trebuiau să facă intervenţii, să aibă
audienţe cu expuneri a restricţiilor şi încălcărilor libertăţii religioase. în zadar se cerea încetarea
prigoanelor, că toţi cei ce auzeau şi poate chiar încercau să-i ajute pe baptişti, se izbeau ca de un zid de
tenacitatea per-secuţioniştilor.
De atîtea ori s-au ridicat voci, s-au făcut interpelări în parlament în problema persecutării baptiştilor; dar
în atătea cazuri, miniştrii respectivi dădeau răspunsuri neadevărate fără vreun pic de ruşine. Iar vitregia
continua fără oprire. Judecaţi după pornirile şi după acţiunile lor, ne dăm seama că foarte mulţi
persecuţionişti ar fi fost gata şi s-ar fi bucurat să vadă şi în România „o noapte a Sftntului Bartolomeu ",
ar fi avut o satisfacţie să vadă un masacru religios a baptiştilor. N-au reuşit să poată determina o astfel de
situaţie, dar au dus o întreagă campanie pentru gîtuirea, pentru stoparea activităţilor bisericilor baptiste, şi
bieţii credincioşi baptişti au îndurat toate formele de silnicii, toate arestările, amenzile, bătăile, batjocurile,
ostracizările vremii.
Pagina 8
Admirăm peste vremi şi ani răbdarea credincioşilor baptişti, care a generat din devotamentul şi
credincioşia lor faţă de Cuvîntul Sfint şi faţă de Mîntuitorul. Asalturile directe şi piezişe ale dispoziţiunilor
de la Ministerul Cultelor, campania de denigrare prin presă, miile de broşuri cu defăimările de tot felul, n-
au reuşit să-i clatine şi să-i dezrădăcineze pe baptişti din credinţă.
Oricum ar fi apreciat sau depreciat timpul de vitregie şi de persecuţie a baptiştilor din România, ei vor
rămîne eroi ai credinţei, viteji în luptă şi bravi „ostaşi ai lui Hristos, Domnul."
Stăpînirea momentelor prin care trecem, e bine să o raportăm, să s-o înnodăm cu felul lor de trai şi de
răbdare, de credincioşie, care le-a animat idealul lor de a fii cu adevărat creştini, copii ai lui Dumnezeu,
pentru sfinţirea vieţiilor lor, armonizînd viaţa pămînteană cu cea cerească.
Conducătorii şi predicatorii baptişti au fost tributari ai credinţei sincere în Cuvîntul sfint scris în Sfintele
Scripturi. Pentru aplicarea lui în traiul zilnic, din îndatorirea credinţei şi din devotamentul lor, ei au unit
credinţa cu fapta. Aceasta a rezultat într-o deosebire în comportare faţă de ceialalţi consemeni. Din
revelaţia divină scrisă, ei şi-au format un vocabular specific, pe care l-au folosit în relaţiile lor cu ceialalţi
oameni. Chiar şi numai vocabularul lor a stărnit curiozitate şi interes de a cunoaşte mai mult despre viaţa
lor religioasă. Iar întotdeauna, în mărturiile lor, credincioşii baptişti au menţionat, pe lîngă viaţa aceasta
pămînteană, şi viaţa veşnică, de care ei s-au ataşat cu mai multă intensitate.
Capitolele ce vor urma descriu doar în parte realităţile trecutului, vremile prin care s-a trecut şi pe care
credincioşii baptişti le-au gravat cu mărturia lor şi le-au însângerat cu suferinţele lor.
Pagina 9
Capitolul I
SITUAŢIA BISERICEASCĂ ŞI
CONFESIONALA A BAPTIŞTILOR LA
FINELE MARELui RĂZBOI
După terminarea marelui război 1914-1918, România a fost întregită cu provinciile ale căror populaţie
majoritară era română. Astfel s-au unit: Basarabia la 9 Aprilie 1918, Bucovina în Noiembrie 1918,
Transilvania cu părţile Crişanei şi Banatului la 1 Decembrie 1918. Parlamentul a ratificat alipirea lor la 29
Decembrie 1919, iar tratatele de la Trianon (cu Ungaria) şi de la Saint-Germain (cu Austria) au consfinţit
respectiv în 1919 şi 1920 aceste schimbări teritoriale.
Ca urmare, s-a creat şi pentru bisericile baptiste o nouă situaţie de drept, de organizare, de relaţie, de
reprezentare.
Războiul secerase pe mulţi din conducătorii de frunte ai baptiştilor, mai ales din Ardeal, iar alte elemente
s-au ridicat şi s-au promovat în biserici. întreg poporul era conştient că în faţă vor apare probleme noi, că
temeliile societăţii se modificau în ritm rapid, că se schimbau toate condiţiile de viaţă şi de manifestare.
Concepţiile regionale specifice ale fiecărei provincii sufereau şi ele un proces de transformare şi
conţinutul principal al tuturor preocupărilor majore era concentrat în a se ajunge la o uniformizare bazată
pe o democraţie reală, la un proces de dezvoltare liniară ascen-
Pagina 11
dentă, la conjugarea tendinţelor progresiste, la unificarea forţelor de creaţie.
SITUAŢIA DE DREPT A BISERICILOR BAPTISTE
Datorită faptului că fiecare provincie alipită venea de sub o altă stăpînire, bisericile baptiste aveau diverse
statute scrise sau nescrise şi temeiuri juridice diferite. Astfel, baptiştii din Transilvania, Crişana şi Banat
aveau o recunoaştere de confesiune, acordată pe baza legii XLIII din 1895, ^ care îi egala în toate
drepturile cu celelalte confesiuni din Austro-Ungaria. Această recunoaştere le-a creat după 1905 o situaţie
de absolută libertate religioasă. Deci existau posibilităţi de activitate misionară, evanghelistică,
organizatorică, fără vreo îngrădire, fără piedici sau formalităţi administrative greoaie, fără
amestecul autorităţilor în activitatea cultică. ^
De asemenea, baptiştii din Basarabia aveau şi ei o recunoaştere de organizaţie aparte, acordată prin decret
imperial. ^ Prin drepturile confesionale conferite de lege, şi ei aveau libertatea religioasă deplină; trebuiau
doar să îndeplinească unele formalităţi de legalizare a încunoştiinţării autorităţilor despre existenţa
bisericii şi a persoanelor de conducere. ^5^
în ce-i priveşte pe baptiştii din Bucovina, care au ieşit de sub dominaţia austriacă, ei nu aveau o
recunoaştere formală, fondată pe vreo lege sau alt act de stat. Totuşi şi ei se bucurau de o toleranţă ab-
solută din partea autorităţilor administrative. ^
Cît despre situaţia de drept a baptiştilor din Vechea Românie, ei se bucurau de o toleranţă legală, bazată pe
art. 5 din Constituţia din 1866,'' care prevedea că: „românii se bucură de libertatea conştiinţei, de
libertatea învăţămîntului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor"; şi pe art. 21 din aceeaşi
Constituţie, care prevedea: „libertatea conştiinţei este absolută. Libertatea tuturor cultelor este
garantată, întrucît însă celebraţiunea lor nu aduce o atingere a ordineipublice sau a bunelor moravuri " ^
Toţi cei ce aparţineau de o altă confesiune , în afara celei ortodoxe, erau denumiţi „eterodocşi" şi se
bucurau de libertăţi sau toleranţa religioasă. Iar la art. 26 din aceeaşi Constituţie se preciza: „Românii au
dreptul a se aduna paşnici şi fără arme, conformîndu-se legilor care regulează exercitarea acestui drept,
a trata tot felul de chestiuni, întru aceasta nu este trebuinţă de autorizaţie prealabilă. "*■ '
Toate aceste diferite situaţii de drept urmau să continue şi în
România Mare pînă la unificarea legislaţiei române prin legi noi.
Această clauză a fost redactată în Constituţia României din 1923, unde
la art. 137 se prevedea: „Se vor revizui toate codicele şi legile existente în
Pagina 12
diferitele părţi ale statului român, spre a se pune în armonie cu Constituţia de faţă şi asigura unitatea
legislativă. Pînă atunci ele rămîn în vigoare...''ixa)
Deci, în fiecare provincie nou alipită la România, era asigurata rămînerea în fiinţă a situaţiei juridice, de
d'ept şi de fapt, a bisericilor baptiste.
STAREA SPIRITUALĂ
Cît despre situaţia spirituală a bisericilor baptiste, ea, deşi nu avea o prea mare distanţare, se deosebea
totuşi, ca nivel, ca ritm de dezvoltare, ca strădanie, de la o provincie la alta. Şi potenţialitatea, vigoarea
fiinţei bisericeşti, stătea tocmai în această latură, în viaţa spirituală, în gradul de maturitate duhovnicească
la care erau ajunse bisericile baptiste.
în Transilvania, Crişana şi Banat, unde erau cei mai mulţi baptişti, bisericile erau bine dezvoltate,
activităţile bisericeşti de evanghelizare şi misiune, de catechizare şi creştere spirituală a noilor membrii, îşi
aveau un făgaş format. Presbiterii sau bătrînii bisericii constituiau forţa mobilizatorie a tuturor membrilor,
erau nucleul de stimulare şi grupul de rezolvare a tuturor problemelor ivite. Predicatorii erau aleşi de
biserică dintre cei localnici, care serveau cu explicarea Sf. Scripturi, şi în general erau cîte doi sau trei, iar
păstorul, fiindcă avea mai multe localităţi, ajungea cam la o lună o singură dată, cînd îndeplinea actul cinei
Domnului. ™l> Experienţa dobîndită în special în anii de după 1900 a fost un izvor de bogate principii
misionare, de evanghelizare, de aplicare a disciplinei noutestamentale, de întrajutorare între biserici. (12)
în Bucovina, la sfîrşitul războiului s-a observat un interes deosebit pentru Evanghelie. în bisericile
baptiste, deşi destul de tinere, apăruseră condiţiile prielnice pentru un avînt crescînd în spiritul mărturiei
credinţei. Se întorseseră din America cîţiva tineri predicatori, care se dezvoltaseră cu formaţie baptistă şi
erau plini de zel pentru lucrarea de aici. (13) Predicatorii localnici şi-au acumulat şi ei o bogată experienţă
în lucrarea din biserică şi astfel prezentau o bună garanţie pentru lucrarea de propovăduire.
în Basarabia, la data alipirii ei la România, bisericile baptiste erau în plin proces de înflorire. Multe dintre
biserici erau întremate în forţele lor misionare, avea o viaţă spirituală ce se dezvolta continuu, cu
devotament şi consacrare evanghelică. Membrii bisericilor îşi cunoşteau îndatoririle lor misionare de
mărturie a Evangheliei, de trăire în sfinţenie, curăţie şi părtăşie frăţească. Şi, cum mulţi dintre ei erau ruşi
şi lipoveni, cu pronunţate înclinaţii pietiste, bisericile baptiste
Pagina 13
puneau un deosebit accent în serviciile divine pe rugăciune, cultivînd astfel o spiritualitate emotivă, cu
manifestări foarte sentimentale, care ajuta foarte mult creşterea bisericii şi atrăgea multe suflete. Orientarea
aceasta emotivă garanta o mai mare pătrundere în popor, adică o mai largă desfăşurare, un succes evident.
Membrii bisericilor erau prinşi într-o înflăcărare de dragoste unii faţă de alţii şi mai ales faţă de acei
nemîntuiţi. De aceea, la ei se manifesta un interes perseverent pentru mîntuirea altora. ^
Cele mai slabe au fost bisericile baptiste din vechile provincii ale României, adică bisericile din Muntenia şi
Dobrogea. Dintre acestea, cele mai bine organizate şi mai mature în învăţătură au fost biserica din Tulcea, în
care predominau credincioşii ruşi, şi bisericile germane din Bucureşti şi Dobrogea. fn aceste biserici, cu o
mare vechime, se cultiva o viaţă spirituală activă, se promova consacrarea personală a tuturora, creşterea în
har şi în cunoştinţă biblică a tuturor membrilor. (1S)
în ce priveşte bisericile baptiste romane, cea mai mare a fost biserica din Bucureşti, care în anul 1918 avea un
număr de 53 membrii/16) dar avea o frecvenţă la închinăciunea bisericească în anii ce au urmat care întrecea
120-150 persoane/17^ Desigur, şi în celelalte biserici din aceste provincii, se lucra, dar fiindcă au avut mult de
suferit în anii de război, 1916-1918, lucrarea a fost încetinită şi mulţi bărbaţi căzuseră pe front, ^18^ astfel că
rămînerea în urmă era explicabilă.
fn toate provinciile, la finele războiului au apărut foarte mulţi membrii noi, care s-au adăugat bisericilor:
bărbaţi convertiţi şi botezaţi pe front. Ostaşii de credinţă baptistă, mobilizaţi în diferite unităţi militare,
prin traiul lor şi prin comportarea în faţa morţii, prin mărturia şi propovăduirea lor, au convertit pe
foarte mulţi din camarazii lor. La cele mai multe unităţi militare, acolo unde se găseau patru sau cinci
credincioşi baptişti, Duminica se adunau şi ţineau servicii divine de rugăciune, şi întrucît veneau şi alţi
militari, ţineau şi servicii de evanghelizare. De multe ori, la astfel de servicii divine luau parte zeci de alţi
camarazi de ai lor. Astfel, s-au convertit zeci şi sute de ostaşi din fiecare unitate. (19) Toţi aceştia la
demobilizare s-au adăugat la bisericile baptiste din satele lor, iar acolo unde nu era biserică baptistă, ei au
întemeiat-o. Foarte mulţi s-au botezat prin Italia, Austria, Rusia, în apele curgătoare pe unde trecea frontul
de luptă. Şi toţi aceşti noi membrii erau tari în credinţă.
Bisericile baptiste din Ardeal, Crişana şi Banat, precum şi cele din Bucovina au fost împrospătate cu
credincioşi întorşi din Statele Unite ale Americii, unde fuseseră emigranţi din vremea de dinainte de
război şi unde s-au convertit şi întărit în credincioşie. La întoarcerea în ţară, mulţi au devenit predicatori în
bisericile din comunele lor, iar alţii
Pagina 14
au devenit pioneri, întemeietori de biserici^20)
LIPSA BIBLIILOR ŞI A CĂRŢILOR DE CÎNTĂRI
Chiar şi înainte de război, s-a simţit în biserici lipsa de Biblii şi cărţi de cîntări, datorită faptului că
lucrarea progresa foarte rapid şi stocul cărţilor de cîntări tipărite s-a epuizat. Dar după război această lipsă
s-a simţit mult mai acut. în toţi anii de război nu s-a tipărit nimic, aşa se face că în popor era o mare lipsă
de cărţi de cîntări. în biserici, la serviciile divine, se cînta după dictare, iar Biblia o citeau cu împrumutul.
Mulţi dintre membrii din biserici, mai ales cei mai tineri îşi scriau cîntările pe caiete şcolare sau pe
notesuri, fiindcă, în general, se obişnuia ca la dictarea cîntărilor să fie puşi bărbaţi mai tineri sau flăcăi.
Spre a putea fi folosiţi, aceştia îşi scriau cîntările şi aveau astfel cartea lor proprie de cîntări.
în anul 1920, cînd au vizitat România şi au luat contact cu predicatorii din toate provinciile, Dr. CA
Brooks şi DrJ.H. Rushbrooke au fost sesizaţi de această acută lipsă. ' ^ Ei au arătat în raportul lor asupra
vizitei că li s-a comunicat din partea predicatorilor că lipsa de Biblii, de cărţi de cîntări, de literatură
religioasă şi de lucrători în biserici au devenit probleme presante în România pentru baptişti. în ce priveşte
literatura religioasă, ea a fost foarte neglijată chiar înainte de război, deci cu atît mai mult era inexistentă
la finele războiului care durase cîţiva ani. Faptul în sine este explicabil. Predicatorii erau foarte aglomeraţi
cu lucrarea de propovăduire şi de creştere a sufletelor, mai ales că fiecare avea un număr prea mare de
biserici. Dintre membrii bisericilor, nu s-au ridicat decît cîţiva, care s-au apucat să scrie cîte ceva, dar nu
s-au ridicat scriitori, care să lucreze şi să creeze cărţi sau studii care să fie tipărite. Pe de altă parte,
bisericile fiind destul de sărace, nu puteau aduna fonduri băneşti cu care să se facă şi să se tipărească
traduceri după lucrări străine. Toate aceste stări au cauzat acea sărăcie mare de literatură care ar fi fost un
bun mijloc de educare în învăţătura noutestamentală a membrilor din bisericile baptiste şi ar fi ajutat la o
grăbită şi sigură maturizare în doctrinele biblice a frăţietăţii. Literatura ar fi completat în mare măsură
lipsa de predicatori, ar fi clădit o fermitate în credincioşie şi pasiune în spiritul de mărturie,
BĂRBAŢI ÎNSEMNAŢI, CU FORMAŢIE DE CONDUCĂTORI
Perspectiva viitorului putea fi întrezărită prin prisma grupului de predicatori maturizaţi, formaţi prin
experienţă şi prin conlucrarea între
Pagina 15 ei, prin acei bărbaţi apţi, capabili pentru lucrarea de reprezentare şi conducere, hotărîţi
să participe activ la lucrarea de înaintare a mişcării baptiste; cu toţi fiind oameni pocăiţi, sinceri,
statornici în credinţă, consecvenţi în hotărîri şi consacraţi lui Dumnezeu, ca să poată fi folosiţi de
Duhul Sfînt. în acea epocă, predicatorul şi conducătorul trebuia să fie şi un luptător înflăcărat. La
orizont se profila o reacţie de adversitate, apăreau duşmani din umbră. Şi bisericile baptiste au
avut bărbaţi gata să înfrunte orice obstacol sau greu din calea propăşirii Evangheliei, în
Transilvania şi Crişana îşi continuau lucrarea: Ioan Ţirban-Tăut, Gheorghe Florian-Talpoş, Mihai
Vicaş-Husasău, Ioan Popovici-Petriş, Iosif Popovici-Petriş, Todor Sida-Buteni, Vasile Berbecar-
Buteni, Ioan Bălăneanu-Jibou, Todor Todincă-Tăut, Vasile Vanci-Păulian, Radu Taşcă-Curtici,
Mihai Munteanu-Arad, Nicolae Pop-Gîrbău, Dimitrie Chereş-Păuliş, Gh. Vărşăndan-Radna, Ioan
Savu-Radna, Ioan Borla-Dezna, T. Lucuţa-Arad, Dumitru Vancu şi I. Farcaş-Şiria, Savu
Păteanu-Nădlac, Ilie Mariş-Curtici, Dragomir Cornea-Haţeg, Teofil Cioară şi Max Heinrich-
Lupeni, Oprean Petre-Sebeş Alba, Avram Pop-Bandul de Cîmpie, Băle Ioan-Revetiş, Teodor
Covaci-Cîrpeşti, Todor Iov-Luguzău, Gavril Dunca-Negrileşti, Ioan Popa-Şiria, Ilie Mârza-
Săcărîmb, Simion Gavriş-Bodoini, Moţ Ioan-Chieri, Miculiţ Gheorghe-Minişul de Sus, Cozman
Gheorghe-Aiud, Pavel Boşorogan-Simeria, T. Brînda-Buteni, Alexa Ardeu-Otlaca, Avram Oală-
Gurba, P. Sasu-Somoscheş, D. Mihele, I. Şuşman-Mărghita, etc.
în Banat, lucrau iarăşi harnici şi destoinici predicatori, ca: Ştefan Igna-Lalaşinţ, Pavel Bandur-
Lugoj, Ioan Covaci-Sinteşti, Vasile Enaşcu-Potoc, Atanasie Pascu-Parţa, Ioan Şuveţ-Prilipeţi,
Dumitru Drăgilă-Lugoj, Ilie Craioveanu-Moldova Nouă, Gheorghe Albu-Răcăjdia, Ilie Negrei-
Zlagna, Eftimie Sîmboteanu-Igriş, Emilian Ar-deleanu-Jupîneşti, Sima Popovici-Firiteaz, Pavel
Ciortuz-Gîrbovăţ, Aurel Scheoşan-Utvin, Gheorghe Buriman-Coronini, Pavel Deheleanu-Lipova,
Ieremia Vesa-Ianova, şi alţii.
în Vechea Românie activau intens cu Evanghelia predicatorii: C. Adorian, Ioan Branea în
Bucureşti, Haralambie Dumitru-Jegălia, Adam Sezonov-Brăila, Nicolae Petrescu-Cioara, Nicolae
Sava şi Jean Staneschi, Alexandrov în Tulcea, Carol Crijanovschi-Craiova, etc.
în Basarabia printre cei ce activau au fost predicatorii: Tihon Hij-nicov, AI. Ivanov, AN.
Lebedenco, Averbuch, Boris Buşilă, C. Tafratov, A Belousov, etc.
în Bucovina osteneau cu Evanghelia predicatorii: Dumitru Hodoroabă, Gh. Păduche, Onofrei
Calancea, Loghin Motrescu, Silvestru Ungureanu, Silvestru Andriciuc, Nicolae Rusti, etc.
Pagina 16
Prin bisericile maghiare lucrau predicatorii: Juliu Darabont, Ştefan Bordaş, Mihaly Ilonka, Karoly
Pop, Kulcear A. etc. Iar în bisericile baptiste germane lucrau: Beniamin Schlipf, Marton Isler, Gh.
Teusch, Iosif Toller, etc.
LIPSA LEGĂTURILOR DE CONLUCRARE BISERICEASCĂ ÎNTRE PROVINCII
în primul an după unirea tuturor românilor, prin alipirea provinciilor cu populaţie românească şi
formarea României Mari, bisericile baptiste dintr-o provincie nu ştiau aproape nimic despre
confraţii lor din alte provincii. Fiecare biserică sau cerc bisericesc lucra izolat, fără relaţie de
frăţietate cu alţii. Astfel, bisericile baptiste din Ardeal cunoşteau prea puţin despre cele din Banat
şi aproape nimic despre cele din Bucovina şi Basarabia sau din Vechea Românie. Nu se
cunoşteau între ei predicatorii şi nu aveau informaţii unii despre alţii.
Această stare de activitate izolată se datoreşte faptului, că deşi s-a făcut alipirea la România, în
provinciile revenite circulau banii rămaşi de la fosta stăpînire, ^2X) cu care însă nu se putea
călători în celelalte provincii, fiindcă acolo erau alţi bani. De asemenea circulaţia cu trenul se
făcea foarte anevoios, greoi, fiind şi foarte costisitoare. Astfel, predicatorilor le era o
imposibilitate ideia unei călători, a unei vizite în altă provincie. Pe lîngă toate acestea, mai
existau şi alte restricţii. De aceea, fiecare căuta să stea liniştit în cercul său de lucru. Iar în afară
de informarea prin scrisori sau prin comunicarea verbală de la om la om, nu mai existau alte
mijloace de legătură. Revistele care apăruseră în Transilvania şi-au încetat apariţia şi deci s-au
găsit cu toţi izolaţi pînă la apariţia primului număr din revista „Farul Mântuirii." ^
Este adevărat că această izolare vremelnică n-a influenţat aproape cu nimic în mod negativ
lucrarea bisericilor, doar că a lipsit un stimulent, o inspiraţie de părtăsie, o influenţă din
contactele personale. Totuşi, predicatorii cei mai reprezentativi au avut între ei o corespondenţă
continuă. Astfel, Vasile Berbecar, Radu Taşcă şi Todor Sida au avut o permanentă
corespondenţă cu C. Adorian. De asemenea Averbuch şi Ivanov din Basarabia au corespondat
şi ei cu C. Adorian din Bucureşti. Toţi aceştia se consultau şi se informau prin scrisori.
STATISTICA ANULUI 1919
După datele statistice adunate de Vasile Berbecar, secretarul general-delegat al Uniunii apar
următoarele cifre asupra numărului baptiştilor din România la finele anului 1919:
Credincioşi botezaţi raportaţi din 1918 şi după scăderile sun'enite
Pagina 17
în cursul anului 1919:18.338 suflete.
Botezaţi în cursul anului 1919:413 suflete. Total membrii la 31 Decembrie 1919:18.751 suflete. (24)
Totalul bisericilor baptiste române: 600 biserici ^ Deci, la data închegării României Mari, numărul
baptiştilor de toate naţionalităţile era de 18.751 membrii botezaţi, în afară de membrii aparţinători, adică
de copii şi de acei încă nebotezaţi. Numărul preponderent era acel al românilor. Dintr-un articol
apologetic, care denunţa persecuţiile deslănţuite împotriva baptiştilor din România, publicat în revista
„Creştinul, "din Detroit U.S.A., numărul baptiştilor români în fraza: „Afară de cele peste 13.000
persoane de baptişti români din România, sîntpeste opt milioane de baptişti în alte ţări..."' ' Aşadar, dacă
la începutul anului 1921, cînd a apărut acest articol, erau peste 13,000 de baptişti români, putem aproxima
că pe la finele anului 1919, ceialalţi în număr de 5.751 (pînă la numărul total de 18.751 de baptişti) erau
dintre naţionalităţile conlocuitoare, adică maghiari, germani şi ruşi.
DEZORGANIZAREA FINANCIARĂ
încă de pe vremea stăpînirii austro-ungare, bisericile din Transilvania, Crişana şi Banat îşi trimiteau
ofrandele membrale, pentru misiune, adunate pe biserici, la o casierie centrală dirijată de conducerea
administrativă a Comunităţii bisericeşti din Budapesta, iar acei consideraţi „nerecunoscuţi" aveau casieria
centrală sub diriguirea lui Henry Meyer. Toţi păstorii salarizaţi îşi primeau remuneraţia de la casieria
centrală. Odată ce aceste provincii s-au alipit la România, în mod firesc s-a dezorganizat casieria centrală,
iar predicatorii au recurs la sistemul casierilor cercuali. Dar un timp sistemul a mers destul de greoi, pînă
cei aleşi să fie casieri s-au obişnuit; iar păstorii au dus
în acest timp, păstorii din Vechea Românie pledau pentru introducerea sistemului centralist pe ţară, care să
fie dirijat de Bucureşti. Susţinătorul fervent al întronării centralismului a fost desigur C. Adorian, care a
văzut aplicarea lui la baptiştii din Germania, de unde a fost luat şi de Henry Meyer şi Somogy din
Budapesta şi l-au aplicat pentru ei. Tocmai cu acest scop a fost întocmit pentru congresul convocat la
Bucureşti pentru zilele de 28-30 Nov. 1919 un referat „Economia financiară şi casieria centrală," cu
raportor G. Nicoară. ^ Dar bisericile din Transilvania aveau rezerve faţă de reintroducerea sistemului
centralist, avînd în vedere distanţa prea mare de Bucureşti şi greutăţile de comunicaţie. Deşi nu s-au opus
prezentării acestui referat şi discuţiei lui, totuşi ei au rămas Ia forma introdusă proaspăt, aceea a
Pagina 18
casierilor cercuali.
O casierie centrală, pretindea mai multă administraţie şi mijloace de confirmare a sumelor primite.
Casieria de la Budapesta făcea aceasta în fiecare an, printr-un Anuar statistic şi contabil, ce era tipărit de
conducere la finele fiecărui an. '29^ De asemenea, predicatorii, în situaţiile statistice pe care le înaintau
conducerii, prevedeau o rubrică cu arătarea sumelor adunate şi a celor trimise de fiecare biserică din cercul
lor de lucru. Aceste evidenţe contabile pretindeau mult timp în executarea lor, de aceea, după deslipirea de
Budapesta, baptiştii din Transilvania şi-au introdus sistemul casierilor cercuali şi n-au mai acceptat
sistemul centralist general pe ţară.
Cu toată răceala ardelenilor, C. Adorian susţinea planul său, şi la Buteni, în 10 Iunie 1919, el a prezentat
predicatorilor sub forma unei „ Chemări"care să fie trimisă tuturor bisericilor, ca o scrisoare circulară, un
plan expus în amănunţime cu înfiinţarea la Braşov a unei case centrale care să aibă o tipografie, o librărie
şi un depozit de Biblii. Iniţial, un asemenea centru fusese pus la Bucureşti, dar după discuţii, C. Adorian a
acceptat să fie schimbat la Braşov. ^*' Planul prezentat de C. Adorian şi care a fost apoi difuzat bisericilor
mai mari, conţinea prevederi frumoase, ideale, foarte necesare şi care cu o conlucrare fidelă şi cu multă
stăruinţă puteau fi realizate.
LACUNA CUNOŞTINŢELOR DESPRE BAPTIŞTI DIN PARTEA AUTORITĂŢILOR
Cum în Vechea Românie erau doar cîteva biserici baptiste şi acestea cu membrii puţini, autorităţile
administrative de stat, persoanele politice ale României nu cunoşteau nimic despre credincioşii baptişti.
Dintre toţi bărbaţii politici, singurul care îi cunoştea pe baptişti a fost Nicolae Fleva, fost ministru, şi cel
mai de seamă orator al timpului său, *■ ' şi el îi cunoştea pe baptişti prin faptul că o delegaţie a baptiştilor
din Jegălia, condusă de Haralmbie C. Dumitru, i-au cerut să-i apere în procesul intentat împotriva lor de
către preotul din Jegălia ajutat de autorităţile comunale. *32)
Faptul este explicabil, fiindcă pentru întrunirile publice în scop bisericesc, conform art. 26 din
Constituţiunea Română, nu se cerea nici o formalitate de îndeplinit în prealabil. Deci, fondatorii bisericilor
baptiste n-au luat contact cu autorităţile de stat. Din această cauză, opinia publică, autorităţile
administrative de stat, scriitorii, presa, îi confundau pe baptiştii din România Veche cu adventiştii, care
erau mai numeroşi în aceste părţi. Cazul cel mai elocvent este cel cu persecuţia de la Jegălia şi procesul
judecat la tribunalul din Călăraşi, Ialomiţa, cînd
Pagina 19
ziarele au publicat reportaje, arătîndu-i ca adventişti. ^^
Se pare că primul contact, pe care C. Adorian 1-a avut cu autorităţile de stat din Bucureşti a fost prilejuit
de o notă scrisă a Prefecturii Capitalei, Biroul de urmăriri şi cercetări, din 15 August 1919, prin care se
cerea răspuns la opt întrebări. Din conţinutul întrebărilor şi apoi din răspunsul dat tot în scris de C.
Adorian la 25 August 1919, se poate uşor observa că este primul contact, prima luare de act despre
existenţa baptiştilor în Bucureşti. Probabil că şi acest contact a fost provocat de o sesizare răutăcioasă, de
o pîră, fiindcă din cele opt întrebări, trei se referă la problemele financiare.
Lacuna aceasta a dăunat mult în anii ce au urmat, fiindcă duşmanii credincioşilor baptişti au profitat de
această necunoaştere şi au calomniat în fel şi chip, cu neruşinare, pe baptişti, iar autorităţile fiind în
necunoştinţă le-au dat crezare mult timp. Numai după îndelungate explicaţii, persoanele din administraţia
de stat şi-au risipit din minte lucrurile şi părerile rele formate despre baptişti.
NOTIŢE BIBLIOGRAFICE
557.
1) O.G. Lecca, Dicţionar istoric al României, Bucureşti, 1937, p.
2) Ordonanţa nr. 77092 din 2 Nov. 1905, publicată în Foaia Oficială a Ungariei, Budapest Kozlony, 2
Nov. 1905.
3) Nu existau formalităţi la constituirea unei biserici noi, decît o simplă comunicare spre a se lua act.
4) Vidi înaltul Decret nr. 1728 din 17 Oct. 1906, în Codul general de decrete legi din anul 1906, voi.
XXVI, partea I, p.904, sqq.
5) Se anunţa printr-o adresă scrisă formarea comunităţii şi se făcea înscrierea într-un registru, vidi art. 7-
14.
6) Singurele piedici şi şicanări pe care le-au îndurat, proveneau din partea preoţimii prin agitaţiile lor.
7) Constituţiunea a fost sancţionată prin decretul regal publ. în Monitorul Oficial din 1 Iulie 1866.
8) La aceste prevederi se adăuga şi art.44 din tratatul de la Berlin din 13 Iunie 1878, care la alin. 2
prevedea: „Libertăţile şi practica ex-
terioară a oricărui cult vor fi asigurate tuturor supuşilor pămînteni ai statului român, precum şi
străinilor."
9) Chiru C. Costescu, Colecţia de Legiuiri Bisericeşti, Buc. 1916 p.310 şi 311.
10) Constituţiunea a fost sancţionată prin decretul regal nr. 1360 din 28 Martie 1923, publ. în Mon. Of.
nr.282 din 29 Martie 1923.
11) Vidi articolul „Misiune" în revista Adevărul, foaia baptiştilor români din Ungaria, nr. 2 din Aug. 1908
p.28 şi 29, unde se arată împărţirea păstoririi bisericilor pe cercuri destul de mari.
12) CA. Brooks and J.H. Rushbrooke, Baptist Work in Europe, London, 1920 p. 52,53.
13) Cei întorşi în ţară au fost: Silvestru Ungureanu, Silvestru Andriciuc, Rusti Nicolae, Oltean Gheorghe
şi C. Stanciuc.
14) GA. Brooks and J.H. Rushbrooke, o.c. p.51,52.
15) Idem, ibidem p. 49,50.
16) Vidi Declaraţia lui C. Adorian din 25 Aug. 1919 depusă ca răspuns la chestionarul Prefecturii
Capitalei.
17) Vidi articolul Seeing, Hearing and Feeling in Roumania, de W. Y. Quisenberry, publ. în The Baptist
Recorder din 8 Nov. 1923, despre vizita lor la bis. din Bucureşti.
18) Din Jegălia a căzut pe frontul de la Topraisa neînfricatul predicator Dumitru V. Toancă.
19) Ioan Dan, Referat Jubiliar, ţinut la 19 Dec. 1956 cu ocazia împlinirii a 30 ani de la Inaugurarea casei
de rugăciune din Cluj Mănăştur, în manuscris; cf. şi cazul lui Justin Ciorogariu din Râu-de-Mori, Haţeg,
sau Valerie Zorlenţan din Fibiş, etc. etc, care la revenirea de pe front au întemeiat biserici baptiste.
20) Cazul din Răcăjdia cu Gh. Albu, Ciclova Română cu Vichen-tie Percea, Firiteaz cu Sima Popovici,
Cioara cu Nic. Petrescu, etc.
21) CA. Brooks and J.H. Rushbrooke op. cit. p.52.
22) Idem, ibidem, p.52.
23) Vidi articolul „ Un Far Mîntuitor," publ. în Farul Mânt. nr. 1 din 1 Dec. 1919 p.l.
24) După statistica înaintată la Alianţa Mondială Baptistă de conducerea Uniunii.
25) Vasile Berbecar, „Congresul nostru,11 în Farul Mânt. nr.4/920 p.28.
26) Articolul „Este libertate religioasă în România?" în revista Creştinul nr.8/921 p.l 18.
27) CA .Brooks and J.H. Rushbrooke, op.cit. p.52.
28) Vidi ordinea de zi a congresului, publ. în Farul Mânt. nr. 1/1919 p.8.
Pagina 20
Pagina 21
29) Vidi„MagyarorsagiBaptistakStatisztikaja,"din 1908şi 1911 j păstrate în arhivă. Ele conţin toate rubricele în trei
limbi: Ungara, Germana şi Româna.
30) Vidi „Chemarea" datată 10 Iunie 1919, adresată tuturor fraţilor pentru evanghelizarea poporului românesc.
31) E.W. Seton-Watson, Histoire des Roumains, Paris 1937, p.A şi 425; cfg. Enclicl. Minerva, Cluj, 1930 p.451.
32) Haralambie C. Dumitru şi Niţă D. Şerban, înfiinţarea Bis. Baptiste din Jegălia, în manuscris.
33) Yvone, Adventiştii înaintea Tribunalului, în ziarul Dimineaţa din 23 Sept. 1910.
Preşedintele Adunării de la Alba lulia.
TodorSida
C. Adorian
Radu Taşcă
Pagina 35
O întrunire la Şiclău
Pagina 36
Congresul tinerilor din Basarabia
Pagina 37
FONDAREA ORGANIZAŢIILOR
INTERMEDIARE DE MISIUNE ŞI
REPREZENTARE
Necesităţile de coordonare misionară şi de reprezentare a bisericilor baptiste au cauzat unirea regională şi
fondarea de organizaţii intermediare şi facultative între biserici şi Uniune. Biserica fiind în mijlocul
societăţii, trebuia să aibă raporturi continui cu bisericile din alte localităţi, unele mai apropiate, altele mai
îndepărtate, şi de asemenea cu autorităţile de stat locale şi cu cele ierarhice. Cum bisericile nu puteau face
asemenea servicii administrative, s-a văzut necesitatea fondării unor organizaţii care să preia sarcinile
acestea reprezentative Şi administrative. Astfel, prin consfătuiri frăţeşti s-a ajuns la înfiinţarea de
comunităţi bisericeşti. O astfel de comunitate bisericească îşi avea conturată utilitatea sub raport
administrativ şi reprezentativ. Ea chezăşuia o dezvoltare normală şi o aprofundare legală a raporturilor
dintre biserici şi societate. Rolul lor urma să fie fixat în statut şi sarcinile trasate pe calea democraţiei
interne, respectîndu-se cu stricteţe principiul conducerii colective. Tot pe baza democraţiei interne urma să
se facă eligibilitatea organelor de conducere, iar acestea aveau obligaţia de a prezenta rapoarte şi dări de
seama în faţa conferinţelor delegaţilor de la biserici, spre a se evita vreo alunecare spre despotism.
Pagina 53
Activitatea acestor organizaţii trebuia să se împletească monios cu cea a bisericilor, fiindcă numai astfel se
putea ajunge la rezo varea tuturor problemelor ivite în viaţa cultică. Chiar de la început i a conturat
tendinţa, ca elementele de elită să fie îndreptate spre pos turile de conducere. Aceasta însă, fără vreo
impunere, compromis sai manifestări de favoritism. Puritatea doctrinelor eclesiologice noutes tamentale
păstrate şi aplicate cu sinceritate au întărit şi asigura promovarea şi progresul în lucrare. Roade admirabile
s-au cules cîn< s-a menţinut făgaşul biblic.
Aceste organizaţii intermediare, facultative, au fost numite „Comunităţi bisericeşti." Numele acesta de
„Comunitate bisericeascăH este aflat în trecut cu două întrebuinţări: în Ţara Românească baptiştii
germani, şi sub influenţa lor şi cei români, o foloseau pînă în 1933 c fiind o noţiune sinonimă cu
„Biserica," şi cu „Adunarea." Pentr românii din Transilvania şi Banat, termenul de „Comunitate"
exprimai o organizaţie bisericească reprezentativă şi administrativă, supra-bisericească.
COMUNITATEA BISERICEASCĂ MAGHIARĂ ORADEA
în anul 1917, Baptiştii din Ardeal şi Crişana s-au desprins, prir hotărîrea lor luată în deplin acord, de
Comunitatea Bisericească de la Budapesta şi au înfiinţat Comunitatea Bisericească Oradea. Legea j
XLIII din 1895 pentru regimul cultelor religioase, din Austro-Ungaria, la articolul 11 prevedea:
„Formarea comunităţii bisericeşti se va anunţa primului oficiant al municipiilor. Cu această ocazie se
va prezenta statutul de organizare, în care trebuie să se prevadă teritoriul comunităţii şi constituirea
antistiei comunităţii " în ce priveşte personalul de conducere, articolul 13 preciza: „Preot şi preşedinte
(premergător) al comunităţii bisericeşti poate fi numai acel membru al comunităţii, care este cetăţean al
ţării, posedă depline drepturi civile, are o purtare morală nediscutată şi şi-a cîştigat pregătirea şcolară în
ţară." Iar, pentru recunoaşterea comunităţii bisericeşti nou constituită, articolul 14 indica formalităţile de
îndeplinit: „Persoana aleasă de a fi preot sau preşedinte (premergător) al comunităţii bisericeşti va fi
insinuată (întregistrată) primului oficiant al municipiului." în cazul cînd primarul municipiului avea
anumite întrebări sau observaţii de făcut, conform prevederilor articolul 13, le comunica în scris celui ales
în fruntea comunităţii. ^
Conducerea nou aleasă a comunităţii bisericeşti baptiste Oradea a îndeplinit toate formalităţile prescrise şi
Primăria Municipiului Oradea la data de 20 Decembrie 1917 a dat decizia prezindenţială Nr.
6455/1917semnată de primarul Rimler, de recunoaşterea Comunităţii
Pagina 54
si a conducerii ei compusă din: premergător Attila Csopjak şi efor Darabont Gyula. Recunoaşterea a fost
comunicată şi lui Nagy Pal, premergătorul Comunităţii din Budapesta. în actul de recunoaştere se
menţionează că a fost prezentat statutul local şi că s-au îndeplinit toate dispoziţiunile din Legea XLIII din
anul 1895. ™
Comunitatea avea ca teritoriu sub jurisdicţie întreaga Transilvanie şi Crişana, pînă la graniţele României.
După 1918, preşedinte al comunităţi a fost ales tot Darabont Gyula (Iuliu) şi Comunitatea a fost
organizaţia legal constituită pentru baptiştii din Transilvania.
GREŞEALA MINISTRULUI OCTAVIAN GOGA
La data de 9 Noembrie 1920, ministrul cultelor Octavian Goga, semnează o adresă către Ministerul de
Interne, ca răspuns la adresa acestuia Nr. 42678 din 26 August 1920, şi dă următoarea interpretare total
greşită despre organizaţiile baptiste din Transilvania:
„în legea susmenţionată (legea XLIII din 1895), prin ordonanţa Ministerului Cultelor Ungar Nr. 77.092
din 2 Noembrie 1905, a fost aprobată confesiunea de credinţă şi statutul de organizare al baptiştilor,
cărora li s-a recunoscut numai o singură comunitate bisericească şi anume în Budapesta, numai acea
Comunitate era considerată conformă despoziţiunilor legii, şi astfel, dacă o persoană fără confesiune
voia să intre la baptişti, Comunitatea baptistă trebuia să anunţe pe primarul din Budapesta..-. Prin faptul
că provinciile locuite de români, din fosta Ungarie, s-au unit cu Patria Mamă, baptiştii din acele ţinuturi
nu mai au nici o singură comunitate bisericească, ca organizaţie legal recunoscută, şi prin urmare nici
confesiunea lor nu se mai poate considera, ca recunoscută. "^ ' Se vede că ministrul Octavian Goga a fost
dus în eroare de subalterni, că baptiştii n-ar mai avea vreo altă organizaţie legal recunoscută în
Transilvania, şi în consecinţă nu ar mai putea beneficia de recunoaşterea din 1905 dată de Ministerul
Ungar. Să nu fi ştiut oare subalternii ministrului că exista la Oradea o Comunitate bisericească
recunoscută încă din 1917 ? A fost atunci oare o lipsă de documentare, sau o intenţie premeditată de a
provoca o confuzie pentru organele Ministerului de Interne? Se ştie că la Ministerul Cultelor existau per-
soane sus puse cu atitudini duşmănoase faţă de baptişti, şi desigur aceştia au provocat cu premeditare
greşeala ministrului Octavian p°ga, pentru ca din aceasta să sufere credincioşii baptişti. Şi aşa s-a şi
întîmplat.
Ministerul de Interne, după primirea adresei scrise de la Ministerul Cultelor, a comunicat tuturor organelor
în subordine conţinutul adresei semnate de ministrul Octavian Goga, la toată ierarhia în jos, pînă la
primăriile comunelor şi la posturile de jandarmi, iar pînă la
Pagina 55
stabilirea adevărului a trecut un timp. în care baptiştii au suferit şicane oprelişti şi alte forme de
persecuţie. ^ .
Toate acestea au generat dintr-o greşeală, desigur intenţionată,! plecată de la Ministerul
Cultelor.
COMUNITATEA BISERICEASCĂ BAPTISTĂ ARAD
Cum Comunitatea bisericească baptistă Oradea avea o conducere maghiară şi cum numărul
bisericilor şi a membrilor a crescut, s* a văzut necesară organizarea şi a unei comunităţi
bisericeşti române. Astfel, în adunarea generală a Comunităţii bisericeşti Oradea ţinută în 22
Februarie 1922 s-a hotărît înfiinţarea Comunităţii Bisericeşti Baptiste Arad, iar la 19 Iulie 1922 a
avut loc la Arad adunarea generală de constituire a Comunităţii. Din procesul verbal întocmit în
şedinţă, apare faptul, că la acea şedinţă au participat cei mai reprezentativi predicatori şi
conducători. Noua conducere aleasă a îndeplinit formalităţile prevăzute de Legea XLIII din 1895
din fosta Austro-Ungarie, care în Transilvania era încă în vigoare prin articolul 137 din Con-
stituţie.
La cererea scrisă, Primăria Municipiului Arad dă hotărîrea Nr. 4493/1922 din 29 Iulie 1922
semnată de primarul Dr. Anghel, prin care se ia la cunoştinţă şi insinuiază înfiinţarea Comunităţii
baptiste de limbă română, care se extinde pe judeţele: Arad, Timiş, Caraş-Severin, Torontal,
Alba Inferioară, Sibiu, Hunedoara şi Făgăraş, şi care are ca predicator şi premergător pe Ioan
Popa. Decizia a fost comunicată lui Ioan Popa, pentru Comunitatea Arad, şi lui Darabont Iuliu,
preşedintele Comunităţii Oradea. ^ Despre noul ales preşedinte, în decizie se scrie:
„Adeverindu-se despre persoana lui Ioan Popa, că este cetăţean român înzestrat cu toate
drepturile politice şi civile, precum şi că în ce priveşte viaţa morală şi ţinuta sa de cetăţean nu
lasă de dorit şi nimic de obiectat, precum şi că numitul şi-a cîştigat calificaţia pe teritoriul
României." Recunoaşterea acestei noi comunităţi a fost comunicată de Primăria Municipiului
Arad şi direct Ministerului cultelor de la Bucureşti. ^
întrucît anumite autorităţi publice şi instanţe judecătoreşti au pus la îndoială legalitatea
recunoaşterii Comunităţii Arad, ' ' conducerea comunităţii a cerut prin adresă Ministerului cultelor
să confirme legalitatea recunoaşterii din 1922, şi recunoaşterea faptului că se extinde pe mai
multe judeţe şi de asemenea că preşedinte este Ioan Popa. (8' La această cerere, Ministerul
Cultelor şi Artelor, Direcţia Cultelor Minoritare, răspunde că „Ministerul recunoaşte faptul că
Comunitatea Baptistă din Arad funcţionează în biţa dispoziţiunilor legii şi de a cărei existenţă
Ministerul are cunoştinţă." în continuare
Pagina 56
Pagina 57
COMUNITATEA BISERICEASCĂ BAPTISTĂ GERMANĂ TARUTINO, BASARABIA
întrucît în Basarabia erau mulţi baptişti de limbă germană, în anul 1926 ei au hotărît să se constituie într-o
comunitate de limbă germană cu sediul la Tarutino, unde se afla cea mai înfloritoare şi cea mai mare
biserică baptistă germană. Formalităţile de constituire au fost întocmite tot după legea din Rusia şi
întocmai ca acele ale comunităţii Chişinău. Ea cuprindea pe toţi baptiştii germani din Basarabia. ^14^
COMUNITATEA GERMANĂ SIBIU
Tot în anul 1926, baptiştii germani din Transilvania şi Banat s-au constituit şi ei într-o comunitate
bisericească, cu sediul în oraşul Sibiu. Şedinţa de constituire 1-a ales ca preşedinte pe George Teutch,
păstorul bisericii din Sibiu. Formalităţile de aprobare au fost după principiile Legii XLIII din 1895, care
au fost încă în fiinţă în Transilvania pînă în anul 1928, cînd a fost votată în România Legea Cultelor *^15^
COMUNITATEA BISERICEASCĂ ALBA IULIA j
Cum numărul bisericilor a crescut rapid şi lucrarea a luat o mai j mare dezvoltare, şi fiindcă au apărut de
asemenea probleme ad-| ministrative pe care comunitatea Arad nu le putea rezolva urgent, fiind i prea
extinsă, teritoriul ei jurisdicţional cuprinzînd distanţe prea mari,., ceea ce implica cheltuieli mari de
deplasare; în şedinţa Comunităţii din 7 August 1929, s-a adus hotărîrea înfiinţării unei comunităţi
bisericeşti "s la Alba Julia, care urma să cuprindă pe baptiştii români din judeţele Alba, Sibiu, Hunedoara,
Făgăraş şi Braşov.
De data aceasta formalităţile de constituire nu au fost întocmite ca şi pentru celelalte comunităţi
bisericeşti, ci pe baza noii legi a cultelor din 1928. (16-) Cererea de aprobare a fost înaintată la Ministerul
Cultelor, care apoi a dat aprobarea cu adresa Nr.33957 din 2 Noembrie 1929. Preşedinte al comunităţii a
fost ales Pavel Boşorogan, iar comitetul constituit era format din predicatorii însemnaţi din aceste părţi, în
felul acesta s-a organizat şi lucrarea misionară din aceste judeţe.
COMUNITATEA BISERICEASCĂ BAPTISTĂ CLUJ
Tot datorită creşterii lucrării şi faptului că teritoriul Comunităţii Bisericeşti Oradea era prea întins,
obligînd bisericile la prea mari cheltuieli cu deplasările, precum şi imposibilităţii de a fi prompt şi bine
ser-
Pagina 58
vite bisericile de către conducătorii de la comunitate, la data de 25 Martie 1931' s-au hotărît împărţirea
Comunităţii Bisericeşti Oradea Română şi înfiinţarea Comunităţii Bisericeşti Baptiste Cluj, cu teritoriul
jurisdicţional pe judeţele Cluj, Someş, Năsăud, Mureş şi Ciuc. ^ La şedinţă a fost ales preşedinte Ioan
Dan. El a deţinut demnitatea aceasta pînă în 1940. ^ Astfel, prin întinderea teritoriului ei, Comunitatea
Cluj a devenit a treia Comunitate, ca teritoriu şi număr
de membrii.
Spre deosebire de celelalte comunităţi, nu a mai fost necesar să se întocmească diferitele formalităţi din
trecut, chiar şi cele prevăzute de Legea Cultelor din 1928. La acea dată, Cultul baptist s-a bucurat pentru o
vreme de mai multă libertate religioasă. A fost suficientă comunicarea constituirii şi atît autorităţile locale
cît şi Ministerul cultelor au luat act de existenţa ei.
CONVENŢIA BAPTISTĂ DIN VECHIUL REGAT
Deoarece credincioşii baptişti din Vechiul Regat foloseau cuvîntul de „Comunitate" ca un sinonim al
cuvîntului de „biserică" n-au înfiinţat o comuntiate bisericească, ci pentru unirea frăţească şi cu scop de
lucrare misionară şi reprezentativă, au înfiinţat o organizaţie, pe care au denumit-o „Conveţia Baptistă din
Vechiul Regat". ^19^ în unele documente şi procese verbale ale unor întruniri pentru lucrarea misionară,
întîlnim denumirea „Cercul Baptist România Veche". ^ Preşedinţi au fost: Constantin Adorian (1928-
1931) şi (1936-1940), Simion Voia (1931-1936). Secretari au fost: Constantin Manolescu (1928-1932),
Marin Dumitraşcu (1932-1934), Bolea Ioan (1937-1940). Casieri au fost: Nicolae Ionescu (1928-1933),
Dumitru Baban (1933-1940). Această organizaţie nu a avut nici o recunoaştere oficială. Abia în 1936 s-a
cerut o aprobare la Ministerul Cultelor. în general, Convenţia exprima numai unitatea frăţească liberă şi
neîncadrată în statute şi rînduieli administrative fixe. Rolul ei se mărginea mai mult la convocarea anuală a
unei conferinţe, la care predicatorii raportau despre lucrarea în bisericile pe care le păstoreau, discutau
anumite teme teologice sau pastorale, căutau împreună soluţii la anumite probleme disciplinare, iar în
vreme de persecuţie îşi fixau atitudinea şi formele de apărare. Convenţia a dăinuit numai pînă în 1940.
COMUNITĂŢILE APĂRUTE SUB „REGIMUL VECIZIILOR"
La data de 24 August 1933 a apărut în Monitorul Oficial Nr. 193, °ecizia Nr. 114.119/1933 a Ministerului
Cultelor, semnată de Ministru
Pagina 59
Petre Andrei. Articolul 9 al acestei decizii spunea: „Adunările locat baptiste se vor putea organiza în
comunităţi, conform articolului 53 du Legea Cultelor, pe baza statutului tip, pus de acord cu
dispoziţiunile leg pentru regimul general al cultelor şi aprobat de acest Minister cu Nr. 7664 şi 76648 din
1933, aplicabil pe tot cuprinsul ţării "
în urma acestei decizii au mai primit recunoaşterea de comunităţi în cursul anilor 1933 şi 1934 o mulţime
de comunităţi. Astfel, Aradl Pârneava şi Jur, Seleuş, Covăsim, Buteni, Siria, Socodor, Curtici, Timişoara,
Sinteşti, Caransebeş, Bozovici, Mehadia, Brăila, Ploieşti] Constanţa, Craiova, Bucureşti I, II, III, şi IV,
Timişoara-MaghiarM Salonta-Maghiară, Satu Mare-Maghiară, Cernăuţi, şapte comunităţi în Basarabia,
Prilipeţi, Nuşfalău-Maghiară, Odorhei-Maghiraă, Arad! Maghiară, Odorhei-Maghiară şi încă multe altele.
^21^
Toate aceste comunităţi au primit fiecare în parte cîte o aprobară de la Ministerul Cultelor, pe baza
articolelor 9-11 din decizia menţionată. Toate aceste comunităţi au fiinţat pînă în anul 1942, cînd cultul
baptist a fost desfinţat. Apariţia unui atît de mare număr de comn unităţi se datoreşte sciziunii Uniunii şi
încercărilor Ministerului CUH telor de a reduce cultul baptist la nivelul unei asociaţii religioase.] Decizia
Nr. 114.119 din 1933 îi numeşte astfel pe baptişti şi a fost o] încercare a Ministerului de a înlocui noţiunea
de „biserică baptistă" aft acea de „comunitate baptistă." Aceasta cu Intenţia vădită de a nu-i con-j sidera
pe baptişti drept o organizaţie religioasă, ci o asociaţie oarecare.] Cu tot procesul acesta de dezmembrare,
de izolare bisericească, suc-J cesul misionar şi dezvoltarea continuă a bisericilor nu a suferit de loc.1 Din
contră, cerinţa ca fieacare comunitate să aibă un preşedinte, a dus! la formarea de personalităţi de
conducere dintre laici. Rolul şi sarcinile de conducători de comunitate le-a trezit un interes tot mai mare, i-
a înhămat în activitate, le-a ascuţit gîndirea, combativitatea şi le-a dezvoltat capacităţile de lucru şi de
conducere.
FIŞIER BIBLIOGRAFIC
(1) 28 Noiembrie 1895.
(2) Actul era redactat în limba maghiară.
Pagina 60
(3) Adresa Nr. 42.078 din 9 Noiembrie 1920 a Ministerului Cultelor a fost semnată de Octavian Goga şi
era destinată către Ministerul
de Interne.
(4) A se vedea memoriul Uniunii depus la Ministerul Cultelor la 14 Noembrie 1920 semnat de Constantin
Adorian, Vasile Berbecar, Teodor Sida, Radu Taşcă, Atanasie Pascu, şi Ioan R. Socaciu, în care sînt
enumerate o serie de acte de persecuţie.
(5) O copie legalizată a fost de asemenea depusă la Ministerul cultelor în 19 Octombrie 1926.
(6) Dosarul întreg a fost înaintat la data de 4 Octombrie 1922.
(7) La anumite sesizări, chiar Ministerul Cultelor a cerut din nou cu adresa Nr. 48216/1929 actele de
formare a comunităţii.
(8) Adresa Comunităţii Nr. 1 din 2 Decembrie 1929/M înregistrată la Ministerul cultelor la Nr.
50257/1929.
(9) Adresa Nr. 50257 din 31 Decembrie 1929 a fost semnată de Director general Zenovie Pâclişanu.
(10) Cu Nr. 28.651 din 23 Noembrie 1925 Primăria Municipiului Oradea a încunoştinţat Ministerul
Cultelor de înfiinţarea acestei com-untăţi în Oradea.
(11) Repertoriul de dispoziţii privitoare la regimul general al cultelor religioase, Bucureşti, 1934 editat
de Ministerul Cultelor, pag.8.
(12) Decretul Nr. 1728/1906 e cuprins în Codul general de decrete legi din anul 1906, Volumul 26 partea
I, pagina 904 şi următoarele.
(13) Adresa Uniunii Nr. 5/C din 19 Octombrie 1926 a fost semnată de Ioan Popa. Odată cu adresa a fost
depus şi un dosar cu actele de constituire a fiecărei comunităţi din Transilvania.
(14) Vidi Repertoriul de dispoziţii..., pag. 8.
(15) Ibidem, aceeaşi pagină.
(16) Legea Nr. 54 pentru regimul general cultelor religioase a fost publicată în Monitorul Oficial Nr. 89,
partea I din 22 Aprilie 1928, pag. 3607-3613.
(17) VidiFaru/Mânrwî"ra,Nr.9dinMai 1931,pag.8,col.jos,„/n-formaţiuni" de la Uniune, semnate de Ioan
R. Socaciu şi secretar general I. Ungureanu.
(18) Ioan Dan, Autobiografie, pag. 3, în manuscris.
(19) Sub această denumire apare în cele mai multe procese verbale redactate la conferinţele anuale.
(20) Vidi Farul Mântuirii, Nr. 23 din 2 Decembrie 1930, pag. 6, nicolul„Co«/en>i/fl din Bucureşti a
cercului România Veche."
(21) Vidi Monitorul Baptist, Nr. 1,1933; de asemenea, Nr. 3, pe septembrie 1933 şi Nr. 5, pe Decembrie
1933.
Pagina 61
Capitolul V
Asociaţia Studenţilor Baptişti. 1933
LITERATURA ŞI IMNOGRAFIA
Şcoala de Fete
La primul congres ţinut în anul 1920, prin referatul „Literatura noastră" prezentat de Mihai Vicaş se arăta
necesitatea acută pentru credincioşii baptişti români de a avea scrieri şi traduceri de cărţi, care să adape
setea de cunoaştere şi de adîncire în învăţăturile biblice. Din documentele Congresului reiese că referatul a
deschis o însufleţită discuţie aprobatoare şi imediat s-a iniţiat un fond al literaturii; chiar în Congres s-a
adunat pentru acest fond o sumă frumoasă. ^ Gîndurilor bune şi frumoase de atunci, pentru stimularea
activităţii creatoare şi îmbogăţirii patrimoniului literar an de an cu noi lucrări de valoare religioase, li s-au
opus vremurile de vitregie, de oprelişti şi persecuţii, de vlăguire continuă a elementelor care s-ar fi putut
dedica scrisului şi traducerii. Istoria literaturii baptiste din această perioadă reflectă tabloul unei firave
dezvoltări, datorită climatului de permanentă hărţuire şi măcinare a forţelor creatoare. Fiindcă toate
preocupările elementelor de creaţie şi traducere au fost absorbite şi îndreptate în upta pentru libertatea
religioasă, avem un inventar sărac de lucrări "terare noi.
în condiţii normale de libertate religioasă, literatura s-ar fi putut
ezv
olţa mult mai amplu, şi ea ar fi avut marele rol de a îndruma, de a
techiza şi educa pe membrii bisericilor baptiste, de a-i înarma cu
UlK)
ştinţe doctrinare, de a le dezvolta combativitatea, principialitatea
Pagina 62
Pagina 63
şi spiritul de răspundere. S-ar fi realizat şi prin scris cele două aspe educative ale poruncii Domnului Isus
Hristos: primul, cel catechej prevăzut în cuvintele, „faceţi ucenici," adică lucrarea de convingere, | a
explica învăţătura evanghelică ducătoare la credinţă şi d premergătoare botezului; şi al doilea, acel al
educaţiei doctrina prevăzut în cuvintele, „fi învăţati-i să păzească tot ce v-am porunci adică instruirea de
după botez. ^ Dar datorită stărilor grele şi de aspj persecuţii, literatura a rămas în urmă, hotărîrile neputînd
fi aduse j împlinire. Literatura n-a putut ţine pas cu activitatea misionară.
PLANUL LUCRATIV DIN CHEMAREA CONFERINŢEI AD-HOC.
în Conferinţa ad-hocde la Buteni, din 10 Iunie 1919, predicatoi au adoptat o „Chemare"către toţi
credincioşii baptişti din Români întocmită probabil de GAdorian, în care era expus un plan îndrăzni şi
grandios. în acest plan era cuprinsă şi problema literaturii. Astfel se preconiza ca la Braşov să se
„construiască, eventual să se cumpere, o cam în care să se cuprindă: casă de rugăciune, tipografie,
librărie, locuinţe pentru personal şi pentru călători şi şcoală de misiune. Tipografia va avem un şef
tipograf, un redactor, un corector, lucrători. Librăria va fi condusă de un librar, şi de atîtea ajutoare de
cîte va fi nevoie..." Se mai arăta în plan, că printre primele lucrări vor fi:.....3/Tipărirea unei foi cu caracter
pur religios. 4/ Tipărirea de tractate. 5/ Tipărirea şi unificarea! cărţilor de cîntări. 6/ Fondarea unui depozit
de Biblii. Şi 7/ Fondarea I unei biblioteci." Sensul de bibliotecă era acela asemănător cui
„Bibliotecapentru toţi," sau „Biblioteca tineretului," adică tipărirea în I serie de lucrări literare. Chemarea
respectivă se încheia: „Nădăjduim că fraţii care au atîta zel în lucrul Domnului, nu vor vedea în
centralizarem şi cristalizarea lucrului, decît îndeplinirea idealului cel mare. încheiem^ dorind din toată
inima, ca să vedem cît mai curînd adus la îndeplinire ceea ce noi toţi o dorim din tot sufletul, adică:
Hristos pentru România şi I România pentru Hristos." ^
REVISTE APĂRUTE m
Potrivit cu hotărîrea luată încă la Conferinţa ad-hoc, a apărut laţ începutul lunii Noembrie 1919 revista
„Farul Mântuirii" cu subtitlu» „ Organ al Uniunii Comunităţilor Baptiste Române din România." Nr. «
este datat 1 Decembrie 1919. Revista avea formatul 22/31 cm. şi a fost J tipărită la Institutul de Arte
Grafice Carmen Sylva din strada Regală % bis. Bucureşti. Periodicitatea era odată pe lună în 8 pagini.
Preţul unui abonament era de 6 lei pe an. Redactor, Vasile Berbecar, Ad-
Pagina 64
ministrator, C. Adorian. Adresa administraţiei, Bucureşti Strada Toamnei Nr. 105. Capul revistei era
format dintr-un tablou cu o mare "nvolburată, valuri înspumate, la mijloc un far, în depărtare un vas cu
oînzele întinse. De la far pleca un fascicol de lumină în stînga, pe care era scris „Farul" iar în dreapta pe
fascicolul de lumină era „Mântuirii," adică titlul revistei: „Farul Mântuirii." Sub tablou era scris citatul din
Matei 5:16. Articolele erau scrise pe trei coloane.
în anul 1922 revista a apărut, avîndu-1 de redactor şi administrator pe C. Adorian şi cu adresa în Strada
Toamnei Nr. 117. începînd cu Nr. 1 din 1 Ianuarie 1923 a apărut avîndu-1 pe C. Adorian ca director, pe
I.R. Socaciu ca redactor şi pe N. Gh. Ionescu ca administrator; unele numere au apărut pe două coloane.
începînd cu Nr. 2/3 din Februarie 1924, revista a apărut numai cu director C. Adorian. în anul 1925 apare
director C. Adorian, redactor N. Ionescu. Iar cu Nr. 19 din 1 Octombrie 1925 apare numai cu redactor N.
Ionescu, pînă în luna Martie 1932, cînd revista îşi încetează apariţia.' '
Pentru tineret a apărut revista „Glasul Tineretului Baptist" avînd aceeaşi redacţie şi administraţie cu Farul
Mântuirii. Formatul era de 15/23 cm. şi avea material pe lîngă diverse articole de inspiraţie misionară şi
lecţiile Societăţilor tineretului şi ale Şcoalelor Duminicale. Revista era frumoasă şi bogată. Ea a apărut de
la 1 Ianuarie 1925,' ' ca organ al Uniunii Tineretului Baptist, şi şi-a încetat apariţia la 31 Decembrie 1932.
(6)
La început, în 1919, în primul număr al revistei „FarulMântuirii" citim: „în curînd va apare „Steaua
Dimineţii" mica revista religioasă pentru copii, care va conţine istorioare şi poezii frumoase; „Psalmis-
tul"o revistă religioasă a tineretului...; „Chemarea Mângâietoare"foaie religioasă pentru prietenii
Evangheliei, care va conţine articole de îndemnuri spre pocăinţă; „Cârmuitorul" revista predicatorilor şi
învăţătorilor de Şcoală Duminicală, care va conţine lecţiile Şcoalei Duminicale, exegeză, homiletică, etc."
(7
^
Din acestea au apărut în Aprilie 1920„Chemarea Mângâietoare" ca un tractat şi s-a pus în vînzare Nr. 1
cu 20 lei suta de exemplare, şi "Cârmuitorul". ^ In special Cârmuitorul, editat de Vasile Berbecar în
format de 11/15 cm. în 90 pagini, cu apariţie odată pe an, ca un calendar biblic, a adus mult folos
lucrătorilor în Şcoala Duminicală. Redacţia era aceeaşi de la Farul Mântuirii. în 1926 a apărut trimestrial
"Călăuza Şcoalelor de Duminică," în locul Cârmuitorului, editată tot de Vasile Berbecar la Arad.
La Bucureşti au mai apărut cîteva numere, în 1930 din revista »J--umina Oraşului "redactată de C.
Adorian. De asemenea, Biserica din Bucureşti-Ferenîari a tipărit în anii 1933 şi 1934 o revistă „Vestitorul
Pagina 65
Creştin" în formatul 15/22 cm. cu o apariţie lunară, avîndu-1 girjţ responsabil pe Liviu Munteanu. La
Oradea a apărut în 1932-1 revista „Lumina" redacată de Petre Bale.
După încetarea revistei Farul Mântuirii, a apărut ca organ Uniunii revista „Glasul Adevărului" cu acelaşi
format al Farul Mântuirii şi s-a trimis tuturor celor ce au abonat Farul Mântuirii pe ari
1932. (9) Periodicitatea era săptămînală, cu redactor responsal Teodor Fânaţă şi girant responsabil Ioan
Ungureanu. Redacţia şi ai ministraţia în Arad, Calea Bihorului Nr. 13. Cum în anul 193 Uniunea s-a
scindat, revista Glasul Adevărului a servit interesele veci Uniuni şi a publicat şi articole nepotrivite de
vorbire de rău. în an
1933, potrivit unei hotărîri a comitetului Uniunii vechi i s-a schim titlul în „Pacea," cu acelaşi format şi
aceeaşi redacţie. ^ ' „Pacea" apărut bilunar pînă în anul 1937, cînd la Congresul al XVI-lea s-a faci
reunirea frăţească şi i s-a schimbat subtitlul în „Revistă religioasă şi cu, turală," şi nu mai era organ al
Uniunii nou constituite.
Tot cu caracter de „Organ oficial al Uniunii" prin sciziune a apărut, începînd din luna August 1933 revista
„Monitorul Baptist" cu redacţia şi administraţia în Bucureşti, Bdul Basarab 56/bis, sul îngrijirea
comitetului Uniunii noi. Vînzarea se făcea cu bucata pe biserici, cu 5 lei exemplarul, şi conţinea numai
comunicări administrai tive de la Uniune. A apărut lunar, tot pînă la Congresul al X Vl-lca dim 1933, cînd
s-a hotărît redactarea unei reviste noi cu titlul „Apostolul Păcii, "sub direcţia preşedintelui Uniunii, Ioan
R. Socaciu, şi redactata de Jean Staneschi, devenit după şedinţa comitetului Uniunii de la Braşov din
Februarie 1936 secretar al Uniunii. Casier al revistei enj Petre Blaj. Redacţia era în Bucureşti Strada
Negustori Nr. 6. (^n-) Şi revista „Apostolul Păcii" a avut o viaţă scurtă, căci după Congresul al XVIII-lea
din 31 Iulie-2 August 1937 şi-a încetat apariţia.
Revista „Farul Creştin" şi-a început apariţia în toamna anului|
1933 la Arad, în Strada Fabricii Nr. 13, sub direcţia lui L. L. Sezonovşi
redacţia lui Ioan Cocuţ. Formatul era de 16/23 cm. în 16 pagini, cu ar«
ticole numai religioase, fără vreo coloratură oficială. în anul 1935 şMB
schimbat formatul în acel de 22/31 cm. în 8 pagini. Periodicitatea erm
bilunară, iar de Ia 1 Ianuarie 1938 a apărut săptămînal. ^ Revista W
a avut redactor pe Ioan Cocuţ pînă în anul 1939. După plecarea lui 1
Ioan Cocuţ în America, a rămas girant responsabil Nicolae Oncu, iafl
redactor era Mărioara Pascu, pînă la plecarea sa de asemenea îfl'î
America, cînd lucrarea de redactor a fost preluată de Ana Drăgan, şi I
dusă pînă la 25 Mai 1940. La această dată a fost numit redactor Alexa 1
Popovici, care a editat revista pînă la 10 Ianuarie 1948/13-1 cînd a fost |
desfiinţată prin ordinul cenzurii/1 ^
Pagina 66
Din anul 1934 Farul Creştin a avut ca supliment vechea revistă r-nuza- cu apariţie trimestrială, în 32
pagini, cu lecţiile Scoalei rT m nicale ale Societăţii Femeilor şi Societăţii Tineretului. < > Cu nere de'la 1
Ianuarie 1936 a mai apărut tot trimestrial, ca alt supli-n\ al Farului revista „Mana Zilnică" în formatul de
10/16 cm. în 64 mCli cu tălmăcirea textelor de citire zilnică a Bibliei de Dr. Smehe
traduse în româneşte. *■ ; In acelaşi an, „Călăuza" a devenit revistă şi
nu supliment, şi cu o apariţie lunară.
La sfîrşitul anului 1941, ca efect al dispoziţiunilor antibaptiste ale dictaturii antonesciene, organele
cenzurii din Arad au comunicat că pe data de 1 Ianuarie 1942 revista Farul Creştin este suspendată printr-
un proces verbal al Comitetului Propagandei condus de Romulus Dianu, sub învinuirea că nu face
propagandă de război. Revista a rămas suspendată pînă la prăbuşirea dictaturii, în 1944. Primul număr
după reapariţie a avut data de 16 Decembrie 1944, apoi a fost din nou autorizată de autorităţi/1 ' După
reapariţie, Farul Creştin a fost scos într-un tiraj de 5000 de exemplare, care a crescut în 1946 la 6500
exemplare, cu periodicitate săptămînală, avînd ca supliment lunar „Călăuza" pentru Şcolile Duminicale. ^
^ Comitetul de direcţie a fost compus din: redactor responsabil Alexa Popovici, redactor Petre Popovici,
iar membrii, Ioan R. Socaciu, Florea Drăgan, Nicolae Precupaş, Dumitru Imbroane, Alexandru Bale,
Dumitru Sida şi Traian Ban. A urmat apoi în 1948 suspendarea definitivă a revistei şi la memoriile şi
intervenţiile făcute, s-a comunicat într-o audienţă a unei delegaţii compusă din Alexa Popovici şi Ioan
Rusu la ministrul informaţiilor, Octav Livezeanu, că nu se revine asupra hotărîrii de suspendare.
CĂRŢILE DE CÎNTĂRI
Cum în bisericile baptiste cîntul a fost şi este comun şi în cor, este explicabil faptul că fiecare membru
căuta să aibă cartea de cîntări. Pînă m 1919, la Unirea cea Mare, în Transilvania, apăruseră cinci ediţii ale
cărţii de cîntări, iar cea de a 6-a a fost tipărită în 1919 în Detroit, Michigan, în America. După 1919,
datorită Unirii şi mai ales a organizării Uniunii, şi fiindcă bisericile baptiste crescuseră la număr, s-a văzut
o necesitate creseîndă pentru o nouă ediţie. Comitetul executiv Uniunii a hotărît să revizuiască toate
cîntările şi să fie completat numărul cu alte cîntări noi şi frumoase. în acest scop a fost numită o °misie de
îngrijire a noii ediţii a cărţilor de cîntări. La sugestia şi Usţinearea lui C. Adorian, a fost rugat să versifice
un număr de cîntări Poetul şi scriitorul Victor Eftimiu. ^9) La versificare, s-a căutat să se P streze tematica
fiecărei cîntări, după originalul din limba germană. el au fost versificate peste o sută de cîntări, al căror text
este şi astăzi
Pagina 67
de o rară frumuseţe poetică. Alte cîteva cîntări au fost poetizate poetul Nanu Muscel. Multe cîntări în carte au avut t<
îndreptat/20^ Ediţia aceasta, a şaptea, a apărut în anul 1922 s îngrijirea lui C. Adorian, cu 542 de cîntări şi a fost
tipărită pe două fel de hîrtie, una ieftină şi legată în pînză, cu un preţ mai mic, iar alta hîrtie subţire şi fină, legată în
piele, mult mai costisitoare. Cum ceri a fost foarte mare, întreg stocul de 5000 de exemplare a fost epuiza scurt timp.
Ediţia a 8-a a apărut în 1926, într-un tiraj de zece mii de emplare, sub corectura lui C. Adorian şi N. Ionescu, dar şi
această edi s-a epuizat foarte repede, fiindcă toţi noii convertiţi căutau să aibă ş cartea de cîntări.
Ediţia a 9-a a fost tipărită tot la Bucureşti sub îngrijirea Nicolae Ionescu, redactorul revistei Farul Mântuirii. După
numai u ani, în 1931, simţindu-se tot mai mult nevoia altor cărţi de cîntări, cum Uniunea nu avea fonduri băneşti,
Comunitatea Bisericească Ba tistă de la Oradea a tipărit ediţia a 10-a sub îngrijirea lui Petru Bale. L alţi doi ani, în
1933, Comunitatea Bisericească Baptistă din Alba IuM a luat iniţiativa şi a tipărit ediţia a 11-a sub îngrijirea lui Pav
Boşorogan. Datorită condiţiilor de sciziune internă nici o organizat n-a mai luat iniţiativa de a tipări cartea de cîntări.
Abia în 1941, ■ horărîrea Comitetului executiv al Uniunii a apărut la 26 Martie ediţii a 12-a cu 860 de cîntări.
Această ediţie a apărut la Arad, sub îngrijire lui Alexa Popovici. Titlul cărţii de cîntări a fost schimbat din „ Cîntări
Sionului" în „Cîntfirile Evangheliei," fiindcă la acea dată, guverna î curent antisionist şi orice cuvînt era interpretat şi
putea constitui 1 cauză de neplăceri şi neajunsuri. Tirajul acestei ediţii a fost de 12.001 de exemplare, şi în timp de
mai puţin de un an, întregul stoc a fosj vîndut, căci la desfinţarea cultului de către decretele antonesciene n-I mai fost
în depozit nici un exemplar din cărţile de cîntări. ^ '
CĂRŢILE DE CÎNTĂRJ CU NOTE
Pentru coruri, de asemenea, au apărut în această perioadă cîteva! cărţi de cîntări pe note. Prima a fost „Sunetele
Evangheliei" cu 60 69 cîntări pe note, colectate de Vasile Berbecar şi apărute în editura V. Aj Torsan „din
însărcinarea şi cu spesele Societăţii de Biblii Română, fonA dată în Akron, U.S.A.", şi executată la tiparul Maxim
Kuliner, Sebiş> Cartea a apărut de sub tipar în 1921. (~2T>
A doua carte cu note a fost „ Cântările Triumfului," o colecţie de cîntări culese, prelucrate de Jean I. Staneschi. Cele
mai multe dirtj aceste cîntări „adunate cu îngrijire, "au fost traduse din limba rusă, dupâj cărţile de cîntări ruseşti,
fiindcă acest domeniu imnologic fusese] neexploatat pînă atunci. *• •* în anul 1924 cartea a apărut într-un număr j
Pagina 68
ic de numai 100 exemplare, ediţie şapilografiată cu 64 cîntări. După sase luni, ediţia I-a s-a epuizat şi astfel autorul
colecţiei a scos în Decembrie 1926 o altă ediţie, cea de a 2-a, cu 122 cîntări. în Cuvînt înainte se spune: „Am scos
ediţia a 2-a făcîndu-i mari înbunătăţiri în ce priveşte textul, hîrtia şi legatul." La mai bine de nouă ani a apărut ediţia
a 3-a mărită la 150 de cîntări. Ea a fost tipărită în Mai 1936, la Galaţi, la tipografia Bucovina.(24)
A treia carte de cîntări pe note a fost „Harfa Copiilor," o colecţie de „cîntări spirituale pentru uzul Şcoalelor
Duminicale, traduse, culese şi nrelucratedeJean I. Staneschi." Cartea aceasta cu 100 de cîntări a apărut în Bucureşti
în anul 1926, în editura Uniunii Tineretului Baptist Român. Cîntările au fost traduse, majoritatea din limba germană
şi parte din limba rusă. Toate cu o tematică şi melodii pentru copii şi adolescenţi. Cartea a fost larg răspîndită şi
cîntările au fost cunoscute de majoritatea copiilor din bisericile baptiste din ţară.
A patra carte, sub titlu „Cîntările Armoniei", a apărut la 1 August 1937, cu un număr de 64 cîntări de coruri,
compuse de Ioan Chişmorie din Măderat. Cîntările originale ale autorului au fost completate cu cîteva de la R.
Simion, în aranjamente de cor. Avînd o tematică pentru diverse ocazii, aceste cîntări au fost folosite de corurile din
Ardeal, şi mai ales de cele de pe Valea Crişului Alb. Multe din coruri au fost instruite de autor. Tot de Chişmorie au
fost compuse şi răspîndite pe foi şapilografiate cîteva cîntări de largă răspîndire şi de o mare frumuseţe, cum sînt
bine cunoscutele: „Cobori, cobori," „Ce frumos va fi in cer," „Aud un cor de mii de păsărele," „Aliluia, Aliluia,"
„ Tristul Păstor" etc.
CĂRŢI, BROŞURI, TRACTATE
Prima listă de cărţi şi broşuri puse în vînzare, pe care o avem, e aceea publicată în Farul Mântuirii din 1 Iunie
1920. La acea vreme erau expuse: Călătoria Creştinului, cu 10, 12, 14 lei (după legătură), Mărturisirea credinţei, cu
2 lei, Enigmele Universului, De ce întîrzii, Ce spun oamenii celebrii despre Biblie, Unde îţi vei petrece vecinicia?A
înviat 'sus? Există iad? Cine eşti, ce vrei, de unde şi încotro? Cartea cărţilor. Poate crede un om modern în minuni?
Astăzi sau mîine? Poate exista Moralitate fără religie? Origina omului! Ce este credinţa? Cine este Isus
Nazarineanul?Suntem nemuritori?Fiecare din aceste broşuri costa 0.50 fel Apoi, Pildele Evangheliei cu 2.50 lei;
Trebuie să ţină creştinii Sabatul? cu 1.50 lei; Biblii la diverse preţuri.(25)
Intr-o altă listă de cărţi, din Iunie 1922, găsim următoarele cărţi °i, ^e nu erau pe vechea listă: O minune în vremurile
noastre, 10 lei; aspetele blestemat, 2 lei; Viaţa mea, 1 leu; Adventismul în faţa Scrip-"*. 1-50 lei; Crucea lui Hristos,
3.50 lei; Cartea Psalmilor, 5 lei; Evan-
Pagina 69
ghelii mici cu ilustraţii pentru copii, 1 leu; Calendarul Poporului Cre 3 lei; Inima omului, cu figuri, 2 lei;
Cărţi de Poezii, şi Isus Mântuit 12 lei. ^ în Ianuarie 1923 găsim că a apărut o broşură nouă, M Iones, 2 lei.
^ La fel, în Februarie 1923 găsim ca fiind tipă următoarele tractate: O întrebare la care trebuie să
răspunzi, Un lu care nu se poate cumpăra cu bani, Isus Hristos ca Mântuitor (fiecăre cîte 11 lei suta de
exemplare); Ograznică ciocnire de trenuri, 30 lei su Săritura nenorocită, 20 lei suta; Alegerea fericită,
Vecinicia, Pot eu să mântuit? Eşti tu într-adevăr mulţumit? (10 lei suta de exemplare),^ acestea din urmă
redactate de Dumitru Cornilescu. în Iunie 1923 apărut broşura, Baptiştii şi Biblia, de I.R. Socaciu, ^ iar în
Sept. 19 la Cârmuitorul a apărut, Cum să cîştigăm suflete pentru Mîntuitorul, Dr. R.A. Torrey, tradusă de
Jean Staneschi. ^ în Aprilie 1926 a apă Călăuza cercetătorului de Biblie, de Radu Taşcă. Din cauza
lipsei«, fonduri, „neputîndu-se tipări întreaga operă," au apărut în fascicol Tezaurul lui David, care
cuprinde peste 4000 de pagini, şi Viaţa lui Spitm geon, care cuprinde 30 pagini. Aceste două lucrări urmau
să apară lunar în formă de broşuri, păstrîndu-şi formatul şi calitatea hîrtiei, pentru I putea fi legate mai
tîrziu. Prima fascicolă a apărult cu explicaţiile Psalmului 1 şi 2 în Septembrie 1926, într-un tiraj apreciabil.
(31)
Pe lista cărţilor aflate spre vînzare la redacţia Farul Mântuirii, îf luna Noiembrie 1926 aflăm următoarele
tipărituri noui: Biruinţa Evan gheliei, Alcoolism şi Creştinism, Rătăcirea Mileniştilor, Paşte Mieluşei Mei,
Pe urmele Mielului, Hristos şi Morala, Veniţi la Isus, Unde-ifratei tău? Fără frică. Cine bate? Catechism
asupra botezului, Biblia I păcătosul, Frunze de smochin, Nimeni nu mi-o spusese, Strigarea de Ic miezul
nopţii, Ce să fac ca să fiu un adevărat creştin, Cum rîde dracu di oameni, Răsăritul de sus, Primăvara
vieţii, Judecata din urmă, Flaşneta, lui Moş Dumitrache, Ciobănaşul din RaşovoS32* La finele anului I92i
a apărut Armonia Evangheliilor de I.R. Socaciu, în 64 pagini. D« asemenea a apărut şi Calendarul biblic
pentru citirea zilnică a -Bibliei. ^
Cu ocazia Inaugurării Casei de rugăciuni din Cluj-Mănăştur a apărut în Ianuarie 1927 lucrarea „Număr
Festiv" de I. Dan, tipărită la Cluj, cu material ocazional/34^ Tot în 1927, în Aprilie a apărut o noufj ediţie
din „Declamatorul Nr. 1 şi 2" ca poezii „pentru adunările crştin şi serbările tineretului. "^^ în 1928 a
apărut cartea „Studii în Noul Testament" de Dr. Robertson, tradusă şi prelucrată de I.R. Socaciu în l6Gi
pagini, şi „Rătăcirea Penticostalilor" de Titi Oprescu şi Vasile Gaşpar,] broşură de precizare a unor stări
şi manifestări penticostale/36^
Peste un an, în August 1930 a apărut „Istoria Creştinilor" de Io* Ungureani, în 300 de pagini/37^ în anul
1933 au apărut: Viaţa lui &• David Livingstone, de Ioan Cocuţ, Darul Duhului SJînt, Efesul, Opredict
Pagina 70
, r(Uno şi mai multe tractate de L.L. Sezonov. Tot în acest an, a apărut Carte de poezii" de Simion Ţion.
Anul 1934 a adus o îmbogăţire a literaturii baptise cu următoarele cărţi: Bisericile Nou Testamentale, de
Dr. E. Gill; Femeia în slujba regească, de Earl Hester în 230 de pagini; în Slujba lui Dumnezeu, Viaţa lui
C.H. Spurgeon, de Jean Staneschi; femeile Noului Testament în 178 pagini, Viaţa Măriei Slessor, pe 160
pagini, ambele de Earl Hester/38^ In 1935 au apărut cărţile: Fărămituri de pâine, cu 43 predici şi schiţe. ^
Tezaurul tineretului, carte de poezii de Nicolae Sava; Inima Vechiului Testament de Dr. J. Sampey în
traducerea lui Ioan Cocuţ.
în anul 1936 au apărut cărţile: Tristul Păstor, în traducerea Margaretei Ciosescu;/lna din Ava şi Celălalt
Tîmplar ambele în traducerea Păunei Indreica; Femeile Vechiului Testament de Earl Hester, Viaţa de
familie în Biblie, de Emma Gill în traducerea Anei Sezonov; Doctrinele Biblice de Dr. Everett Gill tradusă
de L.L. Sezonov; Credinţa şi Misiunea
Baptistă de Ioan Cocuţ.
Anul 1937 a adus nou în literatură, Ţara Cărţii - Geografia Palestinei de Dr. E. Gill, Datoria bisericilor,
Cine sunt şi ce cred baptiştii, ambele de Dr. E. Gill; Povestiri religioase, Cioabanul împărat David, de
Daniel Pascu. în anul 1938 au apărut: Puterea Misiunii de A. Paget Wilkes, tradusă de W. Sezonov în 226
pagini; Logodnă, Căsătorie şi Divorţ, de Ioan Rusu; Crucea creştinului, Mântuire deplină, de Nicolae
Iosivescu. în anul 1939 au fost scoase de sub tipar: Hristos şi familia lui Pilat, de Ioan Rusu şi cîteva
broşuri pentru biserici. Anul 1940 n-a adus nimic nou decît: îndrumătorul în Noul Testament, Putere si
Lumină, de Ioan Rusu, Pâine din cer, cu explicaţiile textelor zilnice. In 1941 a apărut numai broşura
„Revelionul" de Alexa Popovici, căci nu peste mult a urmat desfinţarea confesiunii baptiste prin decretele
an-tonesciene şi n-a mai putut apare nici o lucrare.
CALENDARUL POPORULUI CREŞTIN
în fiecare an s-a tipărit pentru familiile credincioşilor baptişti un calendar almanah sub titlul „Calendarul
Poporului Creştin." Primul calendar de acest fel, ajuns şi văzut de noi, a fost pe anul 1919. Avea 82 Pagini
şi a fost tipărit la Budapesta, fiindcă apăruse în Septembrie 1918, eci înainte de Unirea Transilvaniei cu
Patria Mamă. Conţinea articole rumoase, mai multe pagini cu clişee, ca de exemplu: W. Carey, gonirăm
Judson, C.H. Spurgeon, David Livingstone, G. Muller, cântaţi misionari negrii, etc.(40-'Pe anii 1920,1921
şi 1922 n-a mai apărut r *\aSemenea calendar. Pe anul 1923, Calendarul apare cu acelaşi titlu, si t-aCta.1 tot de Vasile
Berbecar la Buteni, dar în editura Farul Mântuirii • 1Părit la Sebiş. Conţinea clişeele: credincioşi baptişti
din Curtici,
Pagina 71
Buteni; Teodor Sida, bust; un botez în comuna Revetiş judeţul Aradl Mihai Brumar şi Vasile
Berbecar, bust; de asemenea conţinea articole frumoase şi cîteva poezii.
Calendarul pe anul 1924 a apărut de asemenea redactat de Vasil J Berbecar, în editura
FarulMântruirii şi tipărit la Sebiş, în 100 de pagina în cuprins: fotografia studenţilor de la Seminar
cuprofesorii, '41> un botez ţinut de Radu Taşcă şi fanfara din Talpoş, ^ şi mai multe ari ticole
frumoase. Pe anul 1925, Calendarul a fost redactat de o comisi J şi tipărit la Oradea, tot în
editura Farul Mântuirii. Acel al anului 192B a fost redactat din nou de Vasile Berbecar şi tipărit la
Arad, cu uni material mai bogat. Calendarele pe 1927 şi 1928 au o copertă identică! cu acelaşi
clişeu foarte interesant şi au fost redactate de Vasile Berbecan şi tipărite la Arad. Pe anul 1929
şi 1930 apar tot la Arad şi conţin un material inspirativ, divers, cu mulţi colaboratori şi bine
îngrijite.
între anii 1931-1934, Calendarul Poporului Creştin a fost tipărit! tot în Arad şi redactat de o
comisie a Uniunii şi a Comunităţii Arad. Pe anul 1934, a apărut şi Calendarul Farul Creştin,
redactat de Ioan Cocuţ. Pe anul 1935, de asemenea au apărut două calendare, unul al revistei
Pacea şi altul al revistei Farul Creştin, ambele tipărite la Arad. După Congresul din 1935,
realizîndu-se unitatea frăţească, pe anul 1936apare iarăşi Calendarul Poporului Creştin în
cditma Pacea şi Farul, mai bogat şi cu mai mulţi colaboratori. In anii 1937 şi 1938 din nou apar
cîte două calendare, acel cu titlul Calendarul Popoului Creştin în editura Pacea şi cel al revistei
Farul Creştin. Pe anul 1939, calendarul a apărut sub titlul „CalendarulFarul Creştin," în 112
pagini, la Arad, cu material bogat, recunoscut şi declarat cel mai frumos calendar. ™ ' Pentru
anul 1940, calendarul a apărut iarăşi cu titlul „Calendarul Poporului Creştin" în editura Farul
Creştin. ( Acesta a fost uitimul calendar baptist tipărit în această perioadă istorică, deoarece au
urmat ordinele şi dispoziţiile secrete, decretele de desfintare date de regimul lui Antonescu.
CALENDARUL BIBLIC
Conţinutul Calendarului Biblic era programarea textelor biblice de citit în fiecare zi, iar pentru
Duminica era indicată lecţia Şcoalei Duminicale cu textul şi cu versetul de aur. Textul fiecărei
zile avea arătată tema sau miezul pasajului biblic, corespuzătoare cu tema din cursul săptămînii;
textele şi temele zilnice erau înlănţuite cu tema lecţiei de Duminica următoare. Deci, citirea
zilnică a Bibliei după Calendarul Biblic pregătea cunoaşterea temeinică a lecţiei Şcoalei
Duminicale. Aceste calendare erau întocmite după un plan pe cinci ani, în aşa fel că în cinci ani
să fie citită toată Biblia. De aceea, dimensiunea
Pagina 72
textelor zilnice era conformă acestui plan general. Planul pe cinci ani era întocmit de o Societate
internaţională pentru citirea BiblieL (46) în colaborare cu conducerea mondială a Şcoalelor
Duminicale.
Astfel de Calendare Biblice au apărut în România, întîi în formatul revistei „Cârmuitorul" întocmit
de Vasile Berbecar, iar cu începere din 1926 şi pînă în 1941 au apărut separat cu titlul de Calen-
darul Biblic. în toţi aceşti ani a fost editat de revista Farul Mântuirii, apoi de Farul Creştin şi tipărit
la Arad, după planul internaţional al citirii Bibliei. Aceste Calendare Biblice au fost de un real
folos în lucrarea de cunoaştere şi adîncire în Sf. Scripturi, şi deci a creşterii spirituale a
membrilor bisericilor baptiste. Fieacare membru sau familie căuta să-şi aibă acest calendar şi-I
ţinea în Biblia personală, folosindu-l zilnic.
_______NOTE BIBLIOGRAFICE________
(1) V. Berbecar, „Congresul nostru", în Farul Mântuirii, Nir.4 din Martie 1920, pag. 28,29.
(2) Vidi, Matei 28:19 şi 20.
(3) O copie a Chemării am primit-o de la fr. C. Adorian în 1935.
(4) Ultimul număr apărut a fost Nr. 3, pe Februarie 1932.
(5) Grigorie Gh. Comşa, Noua Călăuză pentru cunoaşterea şi combaterea sectelor religioase,
pag. 54 şi 55.
(6) N. Ionescu, Dezbaterile Congresului U. T. B., în Farul Mântuirii Nr. 15-18 din Sept. 1931,
pag. 13, col. 1; cf. Aviz, ibidem pag. 4.
(7) Farul Mântuirii Nr. 1 din 1 Decembrie 1919, pag. 8.
(8) Ibidem, Nr. 5 din 1 Aprilie 1920, pag. 39.
(9) Glasul Adevărului Nr. 1 din 28 Mai 1932. Aviz, pag. 3.
(10) Pacea Nr. 1 din 1 Oct. 1933, pag. 2.
(11) Apostolul Păcii Nr. 1 din Dec. 1935.
(12) Ioan Cocuţ. „Farul săptămînal pe 1938", articol în Farul Creştin Nr. 10 din 1 Oct. 1937, pag.
2; cf. L.L. Sezonov, O scrisoare des-chisă, în Farul Creştin Nr. 24 din 15 Dec. 1937,pag. 2.
(13) Farul Creştin Nr. 24 din 15 Inie 1940 pag. 2, articolul De la Redacţie, scrie: „Aducem la
cunoştinţă, că începînd cu Nr. 21 din 25 Mai 1940, Farul Creştin este redactat de fr. Alexa
Popovici."
(14) Ordinul Nr. 33 din 9 Ianuarie 1948 al Ministerului Informaţiilor, Inspectoratul Arad, semnat
de inspector Dincă Toma.
(15) Farul Creştin Nr. 1 din 1 Ian. 1934, şi Călăuza Nr. 1 din 1934.
Pagina 73
Buteni; Teodor Sida, bust; un botez în comuna Revetiş judeţul Aradl Mihai Brumar şi Vasile
Berbecar, bust; de asemenea conţinea articole frumoase şi cîteva poezii.
Calendarul pe anul 1924 a apărut de asemenea redactat de Vasil J Berbecar, în editura
FarulMântruirii şi tipărit la Sebiş, în 100 de pagina în cuprins: fotografia studenţilor de la Seminar
cuprofesorii, '41> un botez ţinut de Radu Taşcă şi fanfara din Talpoş, ^ şi mai multe ari ticole
frumoase. Pe anul 1925, Calendarul a fost redactat de o comisi J şi tipărit la Oradea, tot în
editura Farul Mântuirii. Acel al anului 192B a fost redactat din nou de Vasile Berbecar şi tipărit la
Arad, cu uni material mai bogat. Calendarele pe 1927 şi 1928 au o copertă identică! cu acelaşi
clişeu foarte interesant şi au fost redactate de Vasile Berbecan şi tipărite la Arad. Pe anul 1929
şi 1930 apar tot la Arad şi conţin un material inspirativ, divers, cu mulţi colaboratori şi bine
îngrijite.
între anii 1931-1934, Calendarul Poporului Creştin a fost tipărit! tot în Arad şi redactat de o
comisie a Uniunii şi a Comunităţii Arad.] Pe anul 1934, a apărut şi Calendarul Farul Creştin,
redactat de IoanI Cocuţ. Pe anul 1935, de asemenea au apărut două calendare, unul al] revistei
Pacea şi altul al revistei Farul Creştin, ambele tipărite la Arad. j După Congresul din 1935,
realizîndu-se unitatea frăţească, pe anul] 1936apare iarăşi Calendarul Poporului Creştin în
cditma Pacea şi Farul, \ mai bogat şi cu mai mulţi colaboratori. In anii 1937 şi 1938 din nou I
apar cîte două calendare, acel cu titlul Calendarul Popoului Creştin în ] editura Pacea şi cel al
revistei Farul Creştin. ^ Pe anul 1939, calen- ] darul a apărut sub titlul „CalendarulFarul Creştin,"
în 112 pagini, la ] Arad, cu material bogat, recunoscut şi declarat cel mai frumos calen-1 dar. ™ '
Pentru anul 1940, calendarul a apărut iarăşi cu titlul „Calen-1 darul Poporului Creştin" în editura
Farul Creştin. ( ^ Acesta a fost ui-1 timul calendar baptist tipărit în această perioadă istorică,
deoarece au I urmat ordinele şi dispoziţiile secrete, decretele de desfintare date de I regimul lui
Antonescu.
CALENDARUL BIBLIC
Conţinutul Calendarului Biblic era programarea textelor biblice I de citit în fiecare zi, iar pentru
Duminica era indicată lecţia Şcoalei I Duminicale cu textul şi cu versetul de aur. Textul fiecărei
zile avea ] arătată tema sau miezul pasajului biblic, corespuzătoare cu tema din ] cursul
săptămînii; textele şi temele zilnice erau înlănţuite cu tema ] lecţiei de Duminica următoare. Deci,
citirea zilnică a Bibliei după I Calendarul Biblic pregătea cunoaşterea temeinică a lecţiei Şcoalei
Du- I minicale. Aceste calendare erau întocmite după un plan pe cinci ani, în I aşa fel că în cinci
ani să fie citită toată Biblia. De aceea, dimensiunea I
Pagina 72
textelor zilnice era conformă acestui plan general. Planul pe cinci ani era întocmit de o Societate
internaţională pentru citirea BiblieL (46) în colaborare cu conducerea mondială a Şcoalelor
Duminicale. ( '
Astfel de Calendare Biblice au apărut în România, întîi în formatul revistei „Cârmuitorul" întocmit
de Vasile Berbecar, iar cu începere din 1926 şi pînă în 1941 au apărut separat cu titlul de Calen-
darul Biblic. în toţi aceşti ani a fost editat de revista Farul Mântuirii, apoi de Farul Creştin şi tipărit
la Arad, după planul internaţional al citirii Bibliei. Aceste Calendare Biblice au fost de un real
folos în lucrarea de cunoaştere şi adîncire în Sf. Scripturi, şi deci a creşterii spirituale a
membrilor bisericilor baptiste. Fieacare membru sau familie căuta să-şi aibă acest calendar şi-1
ţinea în Biblia personală, folosindu-1 zilnic.
_______NOTE BIBLIOGRAFICE________
(1) V. Berbecar, „Congresul nostru", în Farul Mântuirii, Nir.4 din Martie 1920, pag. 28,29.
(2) Vidi, Matei 28:19 şi 20.
(3) O copie a Chemării am primit-o de la fr. C. Adorian în 1935.
(4) Ultimul număr apărut a fost Nr. 3, pe Februarie 1932.
(5) Grigorie Gh. Comşa, Noua Călăuză pentru cunoaşterea şi combaterea sectelor religioase,
pag. 54 şi 55.
(6) N. Ionescu, Dezbaterile Congresului U. T. B., în Farul Mântuirii Nr. 15-18 din Sept. 1931,
pag. 13, col. 1; cf. Aviz, ibidem pag. 4.
(7) Farul Mântuirii Nr. 1 din 1 Decembrie 1919, pag. 8.
(8) Ibidem, Nr. 5 din 1 Aprilie 1920, pag. 39.
(9) Glasul Adevărului Nr. 1 din 28 Mai 1932. Aviz, pag. 3.
(10) Pacea Nr. 1 din 1 Oct. 1933, pag. 2.
(11) Apostolul Păcii Nr. 1 din Dec. 1935.
(12) Ioan Cocuţ. „Farul săptămînal pe 1938", articol în Farul Creştin Nr. 10 din 1 Oct. 1937, pag.
2; cf. L.L. Sezonov, O scrisoare des-chisă, în Farul Creştin Nr. 24 din 15 Dec. 1937,pag. 2.
(13) Farul Creştin Nr. 24 din 15 Inie 1940 pag. 2, articolul De la Redacţie, scrie: „Aducem la
cunoştinţă, că începînd cu Nr. 21 din 25 Mai 1940, Farul Creştin este redactat de fr. Alexa
Popovici."
(14) Ordinul Nr. 33 din 9 Ianuarie 1948 al Ministerului Informaţiilor, Inspectoratul Arad, semnat
de inspector Dincă Toma.
(15) Farul Creştin Nr. 1 din 1 Ian. 1934, şi Călăuza Nr. 1 din 1934.
Pagina 73
(16) Vidi„Osurpriză de Crăciun" în Farul Creştin nr 24,15 Dec. 1935, pag. 2.
(17) Autorizaţia Nr. 1731 din 14 Noembrie 1944 a Cenzurii Militare a Presei, pe baza decreturui
de lege Nr, 1507/1938 semnată de Locot. Colonel Magistrat G. Stăvrică. şi Nr.1608/1945 al
Ministerului Propagandei, şi Nr. 11702 din 16 August 1945 a Prefecturii Arad, care comunică
Agreementul Cominsiei Aliate de Control din Bucureşti.
(18) Memoriu de răspuns la adresa-chestionar a Prefecturii Arad Nr. 589 din 21 Ianuarie 1946.
(19) După relatările fr. C. Adorian primite în 1953.
(20) A se face comparaţie între textul ediţiei din America şi acelei din 1922 de la Bucureşti.
21) Decretul lege Nr. 927 din 28 Dec 1942 prevedea la art. 3: „Bunurile imobilc.precum şi
fondurile împreună cu arhiva acestor asociaţii trec de drept în patrimoniul Statului."
(22) Vidi coperta cărţii „Sunetele Evangheliei "
(23) A se vedea „Cuvânt înainte" la ediţia întîia.
(24) Vidi coperta a doua a cărţii din ediţia a 3-a şi Cuvîntulînainte a celor trei ediţii, pag. 2.
(25) Farul Mântuirii Nr. 7,1 Iunie 1920, Avis, pag. 55, col. 1,2.
(26) Ibidem Nr. 6 din Iunie 1922, pag. 8.
(27) Ibidem Nr. 1 din Ianuarie 1923 pe reversul copertei din faţă.
(28) Ibidem Nr. 3 din Februarie 1923, pag. 8.
(29) Ibidem Nr. 11 din 1 Iunie 1923 pag. 2 a copertei.
(30) Ibidem Nr. 15/16 din Aug. 1923 pag. 5.
(31) Ibidem Nr. 19, Oct. 1926, pag. 8.
(32) Ibidem Nr. 22 Nov. 1926, pag. 8.
(33) Ibidem Nr. 23/24 Dec. 1926 P. 16.
(34) Ibidem Nr. 1/2 Ian. 1927 p. 16.
(35) Ibidem Nr. 9 Mai 1927, p. 8.
(36) Ibidem Nr. 12/13 Iunie 1929 p. 13 şi 15.
(37) Ibidem Nr. 18/20 Sept. Oct. 1930, p. 14.
(38) Farul Creştin Nr. 11 Iunie 1935 pag 4.
(39) Ibidem Nr. 16 din 14 Aug. 1935 pag. 8.
(40) Vidi Calendarul Poporului Creştin pe 1919.
(41) Ibidem pe anul 1924 pag. 32.
(42) Ibidem pag. 65.
(43) Farul Creştin Nr. 1, Ian. 1837 p. 5 şi Nr. 23,1 Dec. 1937 p. 6.
(44) Ibidem Nr. 46,19 Nov. 1938 p. 8 şi Nr. 47,26 Nov. 1938 p. 6.
(45) Ibidem Nr. 1 pag. 7 şi Nr. 4 din 1940, pag. 7.
(46) Internaţional Bible ReadingAssociation, Londra.
(47) World Sunday School Board, Londra.
Pagina 74
Seminarişti în 1928
Tineri predicatori şi fete misionare
Pagina 75
Corul din Cărăstău cu I. Chişmorie
Capitolul VI
FONDAREA ŞI ACTIVITATEA SEMINARULUI TEOLOGIC
BAPTIST
Pagina 76
încă de la început, la Conferinţa Ad-Hoc din 1919, conducătorii baptişti şi-au dat seama de sarcina lor de
mare răspundere pentru formarea şi pregătirea cît mai temeinică de noi bărbaţi pentru lucrarea sfîntă. Şi-au
dat seama că trebuie să fondeze o şcoală unde tineri, cei care au chemarea de sus, să fie metodic înarmaţi
cu tot mai înaintate cunoştinţe biblice, să fie ajutaţi în formarea lor, ca buni predicatori, buni păstori de
biserici, capabili de a rezolva în mod creator, independent, pe baza revelaţiei divine scrise, atît problemele
pastorale şi pe cele ivite în viaţa de societate, precum şi pe cele teologice. De asemenea, trebuia avut în
vedere că aceştia urmau şi trebuiau să devină buni organizatori şi conducători în lucrarea sfîntă.'
Aceste înalte cerinţe ale lucrării cu Evanghelia în bisericile bap-tlste au fost sesizate mai ales de C. Adorian
şi Radu Taşcă, ambii absolvenţi de Seminarii Teologice Baptiste, primul la Hamburg, în Ger-ania, al
doilea la Budapesta în Ungaria. Pentru ei, cerinţele acestea u instituit o importantă preocupare. în toate
şedinţele, ei au exer-at ° deosebită înrîurire asupra comitetului executiv al Uniunii şi s uPra bărbaţilor
însemnaţi din bisericile baptiste, pentru fondarea '31^1"' ^ a?oi a m"nc" de organizare a aşezămîntului de
teologic, asupra procesului de educaţie şi de mobilizare a
Pagina 77
seminariştilor la învăţătură, precum şi a conţinutului învăţămîntulu Sub influenţa lor şi pe baza evidentei necesităţi
din biserici, de j teren, de a avea bărbaţi pregătiţi bine şi temeinic, oameni care să po promova şi îndeplini lucrarea de
evanghelism, de misiune şi ratcchism, cu acei proaspăt întorşi la credinţă, ca să poată expune faţă chiar şi în faţa
duşmanilor, credinţa şi învăţătura baptist, atitudinea faţă deviată şi de moarte. Astfel, bărbaţii care conduceau]
reprezentau bisericile baptiste au hotărît fondarea Seminarul Teologic Baptist.
REFERATUL LUI RADU TAŞCĂ DE LA PRIMUL CONGRES
Printre primele lucrări în activitatea de fondare şi organizare a unui seminar, a fost Referatul lui Radu Taşcă, întitulat
„Şcoala de misiune," prezentat la primul Congres. Pe fundalul referatului s-a început o largă discuţie, la care au luat
cuvîntul mai mulţi predicatori şi delegaţi ai bisericilor. Toţi au arătat marea lipsă de lucrători în biserici.
Radu Taşcă, în referatul său, spune: „O bună unealtă arfipentnn noi, înfiinţarea unei şcoli de misiune, care este
totodată şi un atelier pentrm pregătirea şi probarea lucrătorilor cu Evanghelia, sub care pregătire, noi înţeleg
numai predicarea Evangheliei, decît ceva şi mai important, cărei este creşterea şi păstorirea membrilor sau a
ecleziei lui Hristos." în desfăşurarea referatului, autorul a adus citate şi exemple biblice, pentru a fundamenta
necesitatea unei asemenea şcoli pe Cuvîntul sfînt. El a arătat apoi, că baptiştii din alte ţări au asemenea şcoli, în care
s-aul pregătit sute şi poate chiar mii de lucrători. Pentru posibilitatea între- î ţinerii şcolii, Radu Taşcă a adus
exemplul lui G. Muller, care a crescut! mii de orfani în orfelinatele înfiinţate de el, şi trage concluzia că bap- j tiştii
din România pot face şi ei astfel de lucrări, adăugînd: „Dacă vor\ vedea în noi o adevărată silinţă, fraţii americani şi
alţii, ne vor da atunciţ şi ei o mînă de ajutor..."
în ce priveşte organizarea Seminarului, el a spus în referat:; „Această şcoală s-ar putea zidi la centru, sau şi în alt
loc, unde fraţii voT\ afla de bine. în acest institut ar putea lua parte, acum la început aproximativ 10-15 persoane;
timpul ar fii pe trei ani Studenţii ar studia în timpul săptămînii, iar Duminica şi în timpul vacanţelor ar cerceta
bisericile."
Cu privire la programa analitică, Radu Taşcă a sugerat I următoarele discipline, spunînd: „Lecţiunile cele mai
principale vor fi: Arheologia biblică, Bibliologia, Homiletica, Exegetica Vechiului şi Noului
Pagina 78
Testament, Pastoralul, Stilistica, Geografia, Dogmatica şi Elina." De asemenea el a avut în vedere şi pe predicatorii
de pe teren şi propunea: Afară de asta, s-ar putea ţine şi un curs deosebit pentru fraţii bătrîni lucrători, de 3-6 luni,
unde fraţii lucrători ar avea prilejul de a se deprinde cu învăţătura Bibliei, cu creşterea şi păstorirea membrilor.
Fraţii noştri lucrători au mai luat parte la aşa cursuri scurte, dar în limbă străină, din care nu mult au putut
cuprinde prin tălmăcire ...cu totul altcumva va fi a învăţa fraţii noştri în limba pe care o înţeleg, a limbii maicii
noastre." Pentru reuşita înfiinţări, el a indicat trei importante lucruri: „Fraţilor, ca să putem ajunge înaltul scop,
avem trebuinţă de următoarele: a) a fi mai sîrguincioşi; b) a ne ruga mai mult pentru lucrul sfint; c) a fi mai
dăruitori."^
HOTĂRÎREA FONDĂRII SEMINARULUI
în primul congres, după referatul lui Radu Taşcă şi a discuţiilor ce au urmat, care au fost foarte animate, ^ s-a
cristalizat dorinţa unanimă de a înfiinţa o instituţie de învăţămînt teologic, în care să fie pregătiţi viitorii predicatori şi
păstori ai bisericilor baptiste. Această dorinţă a fost formulată într-o hotărîre adoptată în unanimitate de congres
pentru înfiinţarea Seminarului. Comitetul executiv al Uniunii a primit mandatul să studieze problemele legale de
organizare, de alcătuire a corpului profesoral, a locului, a datei şi formei de început.
Desigur, înfiinţarea unui asemenea institut reclama realizarea de fonduri băneşti necesare întreţinerii, căutarea şi
aflarea de profesori competenţi, stabilirea unui profil instituţional, fixarea unei programe analitice de învăţămînt.
Toate aceste probleme trebuiau studiate bine, înainte de a se trece la îndeplinirea lor. Ţinînd seama că imediat după
congres, au intervenit probleme mai urgente, privind libertatea religioasă a bisericilor baptiste, avem explicaţia
faptului că Seminarul nu şi-a putut începe activitatea în anul 1920. Toate forţele erau prinse în lupta pentru libertatea
de cult a bisericilor baptiste.
ÎNCEPEREA CURSURILOR LA BUTENI. TEMEIUL LEGAL
în primăvara anului 1921, comitetul executiv al Uniunii s-a
"ttrunit la Bucureşti între 24-26 Martie, spre a interveni la Ministerul
u
»telor pentru obţinerea libertăţii religioase. După întocmirea şi sem-
ar
ea memoriilor respective, ^ membrii de comitet au discutat şi au
laB h0t.ărîrea> <*în luna Septembrie, 1921, să se deschidă Seminarul
uteni judeţul Arad, sub forma unui „curs de Biblie" pentru şase luni.
u
'ost prezenţi la acest comitet: C. Adorian, V. Berbecar, Radu Taşcă,
Pagina 79
Todor Sida, Atanasie Pascu, Ioan Ţirban, Mihai Vicaş, Gh. Flori ai N.N. Petrescu, Teodor Brănda.(4)
în timpul verii, din Martie pînă în Septembrie, predicatorii m căutat şi au selectat nouă tineri, care s-au
înscris pentru studii, ei m fost: Dumitru Baban, Ioan Cristea, Nicolae Iancu, Ilie Mârza, Loghjl Motrescu,
Gh. Olteanu, Teodor Puşcaş, A Roşea, şi Florian Ţenţ. 1 Cu aceşti nouă tineri, s-au început la Buteni
primele cursuri ale Seminarului la 1 Septembrie 1921 sub directoratul lui I.R. SocaciuJ Corpul profesoral
a fost constituit din: I.R. Socaciu, Ioan Popa şi Vasilei Berbecar. Lecţiile erau predate în casa de
rugăciune, iar seminarişti locuiau pe la fraţi, şi aveau o bucătărie comună, un fel de cantină. &
Ca temei legal, Seminarul a fost constituit pe baza statutului ex-i istent atunci, care a fost aprobat, conform
legii din 1905 pentru baptiştii din fostele provincii ale Austro-Ungariei, lege care la paragraful 18, punctul
2, cu privire la calificaţiile predicatorului („păstor sufletesc"! prevedea: ,>//! privinţa cultivării sale
scolastice, trebuie să fii absolvii şcoala de predicatori (Teologie) . . . Această Şcoală de predicatori
(Teologie) va fi organizată printr-un regulament, stabilindu-se obiectele de învăţămînt şi va fi anunţată
prin un raport special Onor. Minister al Cultelor."(' Acest statut avea valabilitate în Transilvania, Crişana
şi Banat, prin tratatele de pace şi apoi şi prin art. 137 din Constituţia României din 1923.
De asemenea art. 9, din Tratatul de la Versailles prevedea: „Minorităţile etnice şi religioase ...au aceleaşi
garanţii în drept şi în fapt, ca ceialalţi cetăţeni români... drept egal de a crea, dirija şi controla... j
instituţii de caritate, religioase şi sociale, şcoli şi alte instituţii de educaţieM Tocmai acest fapt a constituit
un motiv al înfiinţării Seminarului laf Buteni, în forma de şcoală pentru misiune.
PEREGRINAJUL LA ARAD ŞI BUCUREŞTI
După şase săptămîni de activitate educaţională, şi cînd cu fiecare*' zi se observa îmbunătăţirea muncii de
pregătire biblică şi spirituală al seminariştilor, de organizare în condiţii tot mai bune a cantinei şi a cazării
seminariştilor, Seminarul a fost izgonit din Buteni de către jandarmerie/7^ Se ştie că pe Valea Crişului
Alb, în plasa Sebiş, începuse chiar din 1919 o persecuţie împotriva baptiştilor O Desigur, duşmanii nu
puteau sta liniştiţi văzînd dezvoltarea Seminarului, desfăşurarea unei activităţi educative, care urma să
influenţeze mult creşterea bisericilor baptiste. Mai tîrziu, s-a observat că Ministerul Cultelor cunoştea bine
planul de izgonire a Seminarului şi a încercat să-j motiveze, ca o evitare a conflictelor ce s-ar fi putut naşte
în comună.
De la Buteni profesorii şi seminariştii s-au dus la Arad şi s-au in-
Pagina 80
lat ţn acelaşi fel în biserica baptistă Arad-Pîrneava. Frăţietatea din . jetui Arad a contribuit cu mult elan la
colectarea de alimente pentru cantină; fraţii din Arad i-au primit pe seminarişti în casele lor. Astfel, se
părea că totul avea să se desfăşoare în condiţii bune de libertate. Dar după numai două săptămîni poliţia
din Arad a procedat întocmai ca jandarmeria din Buteni. în faţa acestei situaţii, C. Adorian, ca preşedinte
al Uniunii, a dispus ca toţi să vină la Bucureşti. în 2 Noiembrie 1921 cei nouă seminarişti au plecat la
Bucureşti. Nu au plecat însă nici I.R. Socaciu, nici Ioan Popa. Ei erau de părere că ar trebui făcute
energice intervenţii la Ministerul Cultelor, şi chiar mai sus, ca drepturile legale să fie respectate şi
Seminarul să fie lăsat să funcţioneze la Ai&&- De aceea, transilvănenii nu au văzut de bine măsura luată
de C. Adorian, ca seminariştii să plece imediat la Bucureşti, fără ca în prealabil să se discute şi să se ia o
hotărîre în această problemă de către un comitet. Astfel, profesorii Seminarului, respectiv I.R. Socaciu şi
Ioan Popa, s-au opus dispoziţiunilor preşedintelui Uniunii; însă, nefiind o altă alternativă, seminariştii au
plecat la Bucureşti.
în Capitală, au fost primiţi şi găzduiţi într-un internat improvizat la Biserica Baptistă Germană. Acolo li s-
a mai adăugat un tînăr, Ioan Bododea. Deci de acum erau zece seminarişti. Biserica română de asemenea
i-a primit bine în sînul ei şi le-a oferit posibilităţi de activitate pastorală. Peste două zile de la sosire, C.
Adorian a depus la Ministerul Cultelor un memoriu, prin care a cerut aprobarea „cursului biblic" pe timp
de şase luni W La acest memoriu, Ministerul a luat act de ţinerea „cursului biblic" la Bucureşti. în adresa
de răspuns se scria: „Avem onoare a vă încunoştinţa că luăm act de ţinertea cursului biblic proectat pe
termen de şase luni, cu începere de la 1 Decembrie ax. Vă punem însă în vedere, că acel curs să se ţină
într-un oraş, de exemplu Bucureşti, iar nici de cum în comuna Buteni, fiindcă trebuiesc evitate conflictele
ce s-ar putea naşte cu locuitorii acelei comune. Despre alegerea altei localităţi, veţi binevoi a
încunoştinţa acest Minister înainte de începerea cursului." ^ Deci, Seminarul putea funcţiona la Bucureşti
sub forma unui „curs biblic" pe termen de şase luni. Profesorii au fost C. Adorian, F. Schuller, P. Pană şi
C. Strobel.
Fiind mai multe probleme grele în discuţie, care trebuiau rezolvate de un congres, conducerea Uniunii a
convocat un asemenea congres extraordinar la Curtici în zilele de 20-22 Ianuarie 1922.
REFERATUL LUI CONSTANTIN ADORIAN
^ La acest al doilea Congres al Uniunii, ţinut la Curtici, în şedinţa
e
Sîmbătă 21 Ianuarie 1922, la punctul despre Seminar, de pe ordinea
Z1
> C. Adorian, preşedintele Uniunii, a prezentat un referat întitulat:
Pagina 81
acolo, ci şi în inimile acelora, care şi-au pus de gînd să ne dăruiască acest templu de cultură." ^13^
APROBAREA AŞEZĂRII SEMINARULUI LA BUCUREŞTI
După referatul prezentat de C. Adorian au urmat discuţii şi cu toate că în referat problema aşezării la
Bucureşti era pusă categoric, totuşi în discuţii unii s-au arătat neînduplecaţi. De pildă Todor Sida a făcut o
contra propunere, ca să fie sfătuiţi fraţii de la Bordul de Misiune American să cumpere moara din Buteni
cu moşia de mai multe hectare de pămînt din jur, ce se află pe şosea la intrarea în sat şi acolo să se facă şi
Seminarul şi o şcoală de grădinărie, pomicultură, etc, pentru tineri; iar recolta de pe moşia ce va fi lucrată
experimental, va produce să se întreţină Seminarul.
Dar, cum C. Adorian n-a cedat şi spre a nu se produce o sciziune în Uniune, la intervenţia lui Radu Taşcă,
preşedintele Congresului, s-au retras toate contra propunerile şi referatul lui C. Adorian a fost aprobat cu
majoritatea voturilor. Astfel, s-a legalizat confesional aşezarea Seminarului la Bucureşti. în urma acestei
aprobări, Ioan R Socaciu, a acceptat să facă parte din corpul profesoral. "^
IMOBILUL DIN STRADA BERZEI NO. 29
în luna Aprilie 1922, a venit la Bucureşti Dr. Everett Gill, reprezentantul Bordului de Misiune American şi
a predat cîteva lecturi teologice la Seminar. în acest timp, s-a căutat şi s-a cumpărat terenul din Bucureşti
strada Berzei No.29 de către Bord, ca pe el să se construiască clădirile necesare Seminarului. în contract,
din necesitate urgentă a fost înscris proprietar Dr. Everett Gill si numai în anul 1935 imobilul a fost
transcris pe numele Bordului. ^
în timpul şederii sale la Bucureşti, Dr. Gill s-a străduit să prezinte cît mai multe lecţii seminariştilor, iar
soţia sa a dat indicaţii femeilor din Biserică asupra lucrării femeilor din străinătate. ^16-*
Pe acest teren au început lucrările de construire a imobilului din curte, cu planul de a fi un Seminar. Piatra
fundamentală s-a pus într-un cadru sărbătoresc şi s-a aşezat următorul „Act Comemorativ," cu următorul
conţinut: „In anul Mîntuitorului nostru Isus Hristos, una mie nouă sute douăzeci şi trei, în prima zi a
lunei Iulie, s-a pus de noi, Constantin Adorian, predicatorul comunităţii Bucureşti şi preşedinte al Uniunii
Comunităţilor Baptiste din România, în prezenţa întregii adunări şi a unui mare număr de invitaţi, piatra
fundamentală a primului Seminar Teologic al comunităţilor baptiste din România, menit să dea
tineretului nostru actual şi viitor, educaţia şi îmbărbătarea de a păstori
Pagina 84
Turma Domnului şi a vesti şi mărturisi Sfinta Evanghelie în tot cuprinsul tării si chiar peste hotarele ei, din
generaţie în generaţie, pînă la venirea 1 cUmpului nostru Domn şi Mîntuitor Isus Hristos. întru amintirea acestui fapt
am semnat actul de faţă, Constantin Adorian. * * '
Construcţia s-a terminat în 1924 şi în Aprilie s-a şi mutat Seminarul si redacţia revistei Farul Mântuirii, iar
în capelă s-a mutat biserica baptistă română, unde a activat între 10 Aprilie 1924 şi 23 Iulie 1929.
Cheltuiala a fost suportată de Bordul de Misiunea Externă a Baptiştilor de Sud din Statele Unite ale
Americii. Suma cu care a contribuit biserica din Bucureşti i-a fost rambursată.
Clădirea din faţă a fost indicată spre a fi o Şcoală de Fete şi s-a construit între 1925-26 pe cheltuiala unei
credincioase baptiste din America, Mrs. C. James, care auzind despre suferinţele şi lucrarea baptiştilor din
România, a dăruit banii pentru această construcţie. ^18^ Astfei ambele clădiri formează un imobil de mare
folos lucrării baptiste din România.
CRIZA DIN 1931-32. REÎNCEPEREA DIN 1933
în Martie 1931, s-a ivit o tragică neînţelegere între conducerea Uniunii şi reprezentantul Bordului de
Misiune American, respectiv între I.R. Socaciu, preşedintele Uniunii, care deţinea şi funcţia de Director al
Seminarului, şi Dr. Everett Gill, reprezentantul Bordului. Secretarul general al Uniunii, Ioan Ungureanu,
1-a Influenţat pe Ioan Socaciu şi acesta a acceptat să rupă relaţiile cu reprezentantul Bordului şi să
părăsească imobilul din Bucureşti, Strada Berzei No.29 şi să se mute la Arad, la sediul Comunităţii
Bisericeşti Baptiste Arad, Calea Bihorului 13, iar cursurile să se ţină în biserica Speranţa. ^ Cum însă
Uniunea şi Comunitatea Arad se aflau în criză financiară, n-au putut suporta cheltuielile cu întreţinerea
seminariştilor, şi după mai puţin de o lună au închis cursurile.
în toamna anului 1931, Seminarul nu s-a mai deschis. Iar la Congresul al XH-lea din 9-10 Septembrie
1932 ţinut la Timişoara, Uniunea s-a rupt şi s-au format două Uniuni.(20) Nici în toamna anului 1932
Seminarul nu s-a mai deschis.
Această stare a fost creată datorită faptului că Uniunea Veche,
'n frunte cu I.R. Socaciu şi Ioan Ungureanu, nu avea nici imobil şi nici
°nduri; iar Uniunea Nouă, încă nu s-a putut organiza imediat pentru
° deschidere a Seminarului. Astfel, în anii 1931 şi 1932 credincioşii
a
Ptişti au avut o criză, un gol, în activitatea Seminarului.
Datorită faptului că Uniunea Nouă a reluat relaţiile de frăţietate rePrezentanţii Bordului de Misiune
American, aceştia au pus din u la dispoziţie imobilul din Bucureşti, strada Berzei nr.29 şi un fond
Pagina 85
bănesc pentru întreţinerea Seminarului. în acest scop, comitfl Uniunii Noi a luat hotărîrea ca la 15
Septembrie 1933 să se redesclM Seminarul. A fost ales un nou corp profesoral, iar L.L. Sezonov afl ales
director activ şi profesor. Dr. Everett Gill, reprezentantul Boi dului, a fost considerat director onorific.
Profesori au fost aleşi: IojJ Cocuţ, Petre Truţa, precum şi C. Adorian, Boris Buşilă şi m Creaghead,
conferenţiari. Seminarul s-a deschis cu clasa anului I în cafc erau înscrişi 21 de tineri, şi a anului IV în
care se aflau 5 tineri.^21) 1
ACŢIUNI PENTRU PRIMIREA RECUNOAŞTERII
Seminarul Teologic Baptist funcţiona de la un an la altul ci aprobări de birou, prin ordine date la cerere,
dar nu avea o bază legam din punct de vedere al statului. De aceea, spre a nu întîmpina greutăţi se folosea
în adrese titlul de „Cursul Biblic," iar în interior titlul de „Seminar." Astfel pentru anul şcolar 1922 s-a dat
aprobarea Mini sterului Cultelor nr. 5820 din 11 Martie 1922. Pentru anul şcolai 1924/25 s-a făcut cererea
Uniunii nr. 236 din 27 Noembrie 1924 cătrJ Ministerul Cultelor, în care se redă în limba franceză textul
articolul» 9 din Tratatul de Pace de la Versailles şi se cere a se „încuviinţa corn tinuarea cursurilor biblice
ce se ţin la Bucureşti Strada Berzei nr/29." Se arată disciplinele de învăţămînt şi lista profesorilor cu C.
AdoriaM Toma Slev, Gh. Cornilescu, F. Schuller şi Dan T. Hurley.
Abia în anul 1925, cînd a fost promulgată Legea învăţămîntuluş Particular, ^ s-a creat o bază legală pentru
Seminar. în această lega era prevăzut: tyAceste Scoale se pot înfiinţa de cetăţeni români, fie in-\ dividuali,
fie constituiţi în societăţi culturale, comunităţi religioase recunoscute, ca persoane juridice." Şi, cum
comunităţile bisericeşti baptiste erau toate recunoscute şi aveau personalitate juridică de drept public,
acestea erau în deplinătatea drepturilor de a înfiinţa şi întreţine ■ o şcoală, ca Seminarul Teologic Baptist.
Acum însă duşmanii baptiştilor dădeau atacul din două direcţii: a) Susţineau că comunităţile bisericeşti
baptiste nu ar fi persoane juridice, şi b) La conducerea Seminarului sînt persoane, care nu sînt cetăţeni
români.' ' Cu asemenea învinuiri ei au reuşit să influenţeze diferite persoane din Ministerul! Cultelor de a
nu da o decizie de recunoaştere directă a Seminarului, '< deşi aceasta s-a cerut în fiecare an.
Totuşi, în anul 1928, a fost aprobat Statutul Comunităţii Bisericeşti Baptiste de către Ministerul Cultelor
cu decizia nr. 53049Ş din 12 Ianuarie 1928, pe baza Jurnalului Consiliului de Miniştri nr. 2680 din 21
Noembrie 1927.(24) în Statut, la articolul 18, punctul'2, aliniatul' 4 se spune: „ Şcoala de predicatori, va fi
organizată conform unui regula-1 ment special, indicînd studiile de învăţămînt, care regulament va fi
prezen-
Pagina 86
Tat Ministerului de culte”
Prin urmare, de acum Seminarul mai avea şi o altă bază legală directă şi deci putea funcţiona
nestingherit, ca orice altă şcoală particulară. Din acea dată şi titularea reală a fost folosită faţă de
autorităţi şi în publicaţii.
ŞCOALA DE FETE
Pînă în anul şcolar 1928, în Seminar studiau şi tineri şi tinere. în anul şcolar 1929/30 mai precis la 25
Ianuarie 1930 s-a înfiinţat pentru fete o scoală separată cu durata de studii de doi ani, cunoscută sub
numele de „Şcoala de Fete," iar în străinătate, mai ales la Bordul de Misiune în Străinătate în U.S.A. era
denumită „James Memorial Train-ing School," după numele donatoarei banilor cu care s-a construit
clădirea din faţă, de pe strada Berzei nr. 29. Şcoala a fost condusă de Miss Earl Hester, venită misionară în
România.
Printre profesoarele mai importante au fost Mrs. Emma Gill, Mrs. Ruth Hurley, Mrs. Lilly May Starmer,
Păuna Indreica, Margareta Iacob, şi altele. Şcoala primea 10-15 fete într-o clasă.
Această şcoală a funcţionat pînă în anul şcolar 1941, cînd prin legile antonesciene activitatea confesiunei
baptiste a fost restrânsă pînă la desfiinţare. Fetele pregătite în şcoala aceasta aveau misiunea de a lucra cu
femeile din bisericile baptiste şi cu copiii din Şcoala Duminicală. Ele au făcut o lucrare frumoasă şi bogată
în bisericile baptiste din România.(29)
LISTA DIRECTORILOR. PROFESORII. ACTIVITATEA
în mare parte, procesul de învăţămînt seminarial în desfăşurarea lui şi succesul muncii de educaţie al
tinerilor, depinde de activitatea şi pregătirea, de calitatea morală şi devotamentul cadrelor didactice şi în
mod special de personalitatea directorului. Cu cît sentimentul răspunderii pentru educaţia şi formarea
noilor predicatori era mai dez-voltat şi interesul lor personal se manifesta şi se observa în supravegherea şi
îndrumarea părintească a seminariştilor, cu atît roadele erau mai sigure şi mai evidente. Cînd interesul
îmbunătăţirii Procesului de învăţămînt era forţa de însufleţire a slujitorilor de la tedră, stilul de muncă se
perfecţiona, iar activitatea didactică creştea.
Succesiunea celor ce au condus Seminarul este următoarea:
1. Ioan R. Socaciu, de la 1 Septembrie 1921 pînă la 1 Noiembrie
1921 Şi de la 1 Septembrie 1926 pînă la 30 Aprilie 1931, cînd a inter-
venit
criza; apoi de la 16 August 1946, fiind din nou ales de comitetul
Uniunii
, ţinut la Reşiţa, pînă la 1 August 1954, cînd a fost destituit de
Pagina 87
autorităţi.
2. Constantin Adorian. de la 5 Noiembrie 1921, după muta J Seminarului la Bucureşti, ( ) pînă la
demisionarea sa din postul ■ preşedinte al Uniunii, ^ la 22 Ianuarie 1925.
3. Toma Slev, de la 22 Ianuarie 1925 pînă la 30 Mai 1926. Ton4 Slev a luat provizoriu directoratul, în
aşteptarea venirii în ţară a lui M George D. Iosif, misionar şi profesor în Burma. Acesta era român g mai
vizitase România în Mai 1925, cînd a ţinut cîteva prelegeri la Semf nar. (32) Atunci el şi-a exprimat
dorinţa să vină şi să lucreze 1 România, ţara sa natală; o promisiune identică o mai făcuse şi în vizii sa din
1923, (-3S) Cum atunci se afla la Bucureşti şi Dr. Everett Gilţ reprezentantul Bordului, acesta împreună cu
conducerea Uniunii i-at oferit direcţiunea Seminarului. După trecerea sa prin România în 1925J s-au făcut
toate aranjamentele pentru venirea sa la directoratul Seminarului. Prof. Dan T. Hurley chiar a scris un
articol publicat în revistele baptiste americane, că în 1926, Dr. George Iosif, profesor în Burma, originar
din România, va veni şi va prelua conducerea Senw narului. @*' Dar conducătorii săi din Burma au
insistat să nu schimbi cîmpul misionar şi el a cedat, rămînînd acolo pînă la moartea sa. Astfdf în toamna
lui 1926, directoratul a fost preluat iarăşi de Ioan Socaciu.
4. Lucaşa L. Sezonov, după redeschiderea Seminarului la 1 Septembrie 1933, cînd a fost numit, pînă în 15
Mai 1939, cînd a plecat în America. El a deţinut conducerea sub numele de „Director activ," ™ iar Dr.
Everett Gill, ca „Director onorific," între anii 1933-1938.
5. Petre Gh. Truţa, a preluat conducerea Seminarului la 1 Septembrie 1939 şi a deţinut funcţia de director
pînă la 1 Noembrie 1940, după care a plecat în America.
6. Roy F. Starmer, a condus Seminarul de la 1 Noembrie 1940 pînă în Martie 1942, cînd prin decizia
Ministerului Culturii Naţionale şi al Cultelor nr. 10091 din 20 Februarie 1942, confesiunea baptistă a fost
retrogradată, ca asociaţie, acesta fiind semnalul de început al prigoanelor/36^ şi Seminarul s-a închis.
în această perioadă istorică, pe lîngă directori şi cei ce au mai fost pomeniţi, au mai ostenit la catedra
Seminarului: Dr. L. Biro, Dr. El-lison, Dr. W. Lewis, iar pentru disciplinile laice: Petre Belicov, Florea
Drăgan, Teodor Dîrlea, Ioan Sîrbu, Romulus Drăgan, Ioan Burza, etc
Paralel cu desfăşurarea planului de învăţămînt, Seminarul instruia şi împrospăta pe predicatorii din lucrare
prin cursuri biblici ţinute la Seminar/37^ sau în diferite localităţi din ţară.(38) Acestea, conform hotărîrii
Congresului al VH-lea, ţinut la Lupeni la 12-14 O° tombrie 1927, erau organizate anual şi aveau scop
cultivarea şi ifl' struirea tuturor celor ce predicau şi ţineau ore de rugăciune. ^ ' Ele a°
Pagina 88
fost de mult folos pentru lucrarea de misiune.
DESFIINŢAREA SUB ANTONESCIENI. CONFISCAREA IMOBILULUI
Prin efectul legilor şi a dispoziţiunilor date de regimul de dictatură antonesciană, Seminarul a fost
desfiinţat începînd din Martie 1942, iar imobilul Seminarului din Bucureşti, strada Berzei nr.29, a fost
confiscat la 28 August 1943, prin jurnalul Consiliului de Miniştrii Nr. 723/943 şi atribuit apoi Consiliului
de Patronaj al Operelor Sociale. *■ °) Confiscarea s-a făcut pe baza legii nr. 431 din 1943, în urma
referatului ministrului Culturii Naţionale şi al Cultelor nr. 41465/943, semnat de Ion Petrovici. în imobilul
Seminarului a luat fiinţă o şcoală de misionare ortodoxe, condusă de Sanda Matei, care a activat pînă la 23
August 1944.
Seminarul Teologic Baptist s-a redeschis la 1 Noiembrie 1946, la Buteni, ^ pe baza hotărîrii Comitetului
Uniunii ţinut la Reşiţa în 16-18 August 1946, (42) urmînd ca peste un an să fie mutat la Bucureşti, în
imobilul retrocedat, pe baza Jurnalului Consiliului de Miniştrii nr. 701 din 20 Octombrie 1944 <■ ' pentru
a-şi continua misiunea pe tărîmul teologic.
FIŞIER BIBLIOGRAFIC
1) Radu Taşcă, Şcoala de Misiune, referat prezentat la Primul Congres ţinut la Buteni în 14-16 Febr. 1920
şi publicat în Farul Mîntuirii nr. 5 din 1 Apr. 1920 p. 36,37.
2) Vasile Berbecar, Congresul nostru, în Farul Mîntuirii nr. 5/920.
3) Memoriul către generalul A. Averescu, preşedintele Consiliului de Miniştri, depus şi înregistrat la nr.
2002 (B.P) din 5 Aprilie 192l, şi celelate memorii. '
4) Numele lor apar pe toate memoriile înaintate.
5
) Relatările acestea au fost expuse de I.R. Socaciu, în cuvîntarea sa istorică, ţinută Duminică 22 Dec.
1946 în Buteni, cu ocazia aniversării a'25 de ani de la înfiinţarea Seminarului. Vidi articolul
Pagina 89
>yAniversarea a 25 ani de la înfiinţarea Seminarului Teologic Baptist dm România, "apărut în revista
îndrumătorul Creştin nr. 2 din Ianuarie 1947 p.5-7.
6) Vidi „Statutul organizaţiei bisericească a baptiştilor," aprofl prin ord. 77092 din 2 Nov. 1905, tipărit în
Arad şi cenzurat PrefectuB Jud. Arad p.13.
7) I.R. Socaciu, Seminarul nostru, cuvîntare la Congresul MOM dial de la Stockholm, în The Third
Congress Baptist World AUianck Stockholm, 21-27 Iulie 1923, p.112; cf. Farul Mîntuirii nr.19 din 1 Oc|
1923, p.3. ■
8) Articolul „Sunt baptiştii periculoşi," în revista Creştinul 8/921 p. 119, în care se arată amestecul
preoţilor în guvernare şi ticolul „Fr. Sida şi alţi fraţi arestaţi," acolo la p. 121.
9) Adresa Min. Cultelor nr.59558 din 17 Nov. 1921.
10) Relatările primite de la I.R. Socaciu în 1946. _
11) Memoriul înregistrat la Ministerul Cultelor la nr. 59558/921g
12) Aceiaşi adresă ca la nr. 8.
13) Acest referat mi-a fost dat de C. Adorian în original.
14) Farul Mîntuirii, nr. 6/922 p.5 articolul „ Tineri şi profesori," de la Cursul Biblic din Bucureşti cu
fotografia lor; şi I.R. Socaciu este printre profesori.
15) Actul de vînzare-cumpărare a fost autentificat la Tribunalul Ilfov, secţia notariat sub nr. 39311/935 şi
transcris la acelaşi Tribunal! sub nr. 237 99/935.
16) Esfira Sezonov, „O importantă vizită la Bucureşti," în Farul Mîntuirii, nr. 10/923 p. 4.
17) O copie a acestui act mi-a fost încredinţată de C. Adorian în 1953.
18) Fotografia lui Mrs. W.C. James a fost publicată în Farul Creştin nr. 31 din 6 August 1938 p. 3.
19) Farul Mîntuirii, nr. 7-8 din Apr. 1931 la p. 10 are fotografia Seminarului făcută la Arad.
20) Revista Glasul Adevărului nr. 17/932, articolul „De la Conferinţa anuală a U.B.B.R. ţinută la
Timişoara, "p. 1,2; cf. Monitorul Baptist, Oct. 1932.
21) Raportul reprez. pt. Europa către Bordul de Misiune al Convenţiei de Sud, semnat de Dr. Everett Gill
din Oct. 1933
22) Legea a fost promulgată cu decretul regal nr. 3793 din 19 Dec 1925.
23) Dr. Grigorie Comşa, Noua Călăuză pentru cunoaşterea p combaterea sectelor religioase, Arad 1927,
p. 56,57.
24) Decizia nr.53049/928 a fost semnată de ministru Ale*
Pagina 90
edatu şi publ. în Mon. Of. nr. 14 din 19 Ian. 1928 p. 426.
25) Vidi Statutul, în Mon. Of. nr.14/19 Ian. 1928 p.428.
26) Circ. Uniunii nr. 13/929, ÎnFarulMînt. nr.11/929 p.12.
27) Anuţa T. Costin, „Şcoala Baptistă de Fete din Bucureşti," în farul Mînt. nr. 5/930 p. 7,8.
28) Fotografia cu Seminarul şi Şcoala de Fete din primăvara anului 1940 în îndrumătorul Creştin,
nr.14/940 p.8.
29) Farul Creştin nr.42/938 p.4.
30) Farul Mînt. nr.22/926 la p. 8 anunţul „Cursuri biblice pentru lucrători," îl semnează Ioan Socaciu,
directorul Seminarului.
31) Farul Mînt. nr.10/923 la p. 8 înştiinţarea, „Examenul Şcoalei de Misiune din Bucureşti" e semnat,
Directorul Şcoalei C. Adorian.
32) Declaraţia de demisie a fost comunicată şi Min. de Culte şi înreg. la nr.20623 din 9 Apr. 1925, şi publ.
în Farul Mînt. nr.5/925 p.8.
33) C. Dumitrescu, „Vizita fr. GeorgeD. Iosifîn România, in Farul Mînt. nr. 11/1925 p. 6; cf. N. Ionescu,
„Un român misionar baptist în India, ÎnFarulMînt nr. 10/923, p.5.
34) Dan T. Hurley,,, TheRoumanian Baptist Work", publ. înBibli-calRecorder, Febr. 1926 p.5.
35) Farul Creştin nr. 10/935 p.7.
36) Decizia a fost semnată de Aurel Popa, secretar general şi publ. în Mon.Of. nr. 45/21 Febr. 1942.
37) Farul Mînt. nr. 22/926 p. 8 şi nr. 5/927 p. 11.
38) Farul Mînt. nr. 23-24/923 p! 12.
39) Ibidem nr. 21-22/927 p. 13.
40) Mon. Of. nr. 205/943, p. 7801.
41) îndrumătorul Creştin, nr. 1/947 p. 6.
42) Ibidem nr. 13/946 p.7 Comunicatul Uniunii.
43) Mon. Of., nr. 246 din 24 Oct.1944 p.6832.
Pagina 91
Şcoala de Fete
Radu faşcă iniţiatorul
Pagina 93
Capitolul VII
PRIMA PRIGOANĂ DIN 1920-21 ŞI LUPTA PENTRU
LIBERTATE '
Datorită faptului că după unirea tuturor provinciilor româneşti la Patria Mamă, slujitorii şi ierarhii
bisericilor istorice, şi în deosebi cei grec-orientali au căpătat un rol mare şi deosebit în determinarea şi
influenţarea politicii autorităţilor administrative, venite în aceste provincii, pentru credincioşii baptişti s-a
deschis o perspectivă nelimitată de suferinţe şi prigoane, fiindcă toţi baptiştii erau urîţi şi duşmăniţi.
Bărbaţii politici, generalii şi ofiţerii superiori, funcţionarii administrativi, provenind în general din Vechiul
Regat, unde baptiştii erau puţini şi total necunoscuţi, toţi aceştia puteau fi foarte uşor induşi m er°are ca să
dea crezare tuturor învinuirilor ce le născoceau şi le col-Portau duşmanii baptiştilor. Şi aceşti duşmani
acţionau bine organizaţi, un scop bine precizat: distrugerea credinţei baptiste, nelăsînd să le ^Pe nici o
ocazie nefructificată în folosul lor.
In toate provinciile se desfăşura un proces de reînviere şi °rare nat«*ona^ă a românilor. Erau angrenate în acest
proces, în revolut.ie naţională: armata, administraţia şi şcoala. Nu a fost j reu duşmanilor baptiştilor să
manevreze lucrurile în aşa fel încît Şi să883 foloase mari din aceste împrejurări. A fost suficient să afirme şi tr
Pr°moveze ideea că noţiunile de „român" şi cea de „ortodox" sînt Ule să fie sinonime, identice; că spre a fi
român trebuie să fi or-
Pagina 95
todox şi invers, cine nu este ortodox nu este nici român/1) r asemenea, au căutat să eticheteze credinţa
baptistă drept o „credit, străină," o „sectă americană," „dăunătoare neamului."^ Cum provinciile alipite
convieţuiau mai multe naţionalităţi, duşmanii i.a declarat şi pe baptişti, ca pe nişte români desnaţionalizaţi,
înstrăin de neam, vînduţi străinilor, victime ale acţiunilor de maghiarizare etc. Firesc, dînd crezare acestor
invective răuvoitoare, necinstite plasate în mod premeditat, autorităţile i-au privit astfel pe baptişti, au
format o atitudine care a generat un lanţ de suferinţe şi prigoane o tot felul, care apoi au persistat mai bine
de două decenii. Astăzi, dit retrospectivă, se poate vedea foarte simplu cine au fost făuritorii aces. tor
condiţii de existenţă şi activitate excepţional de grele pentn baptiştii români.
PRIMELE REACŢII ADVERSE
în timp ce în Vechiul Regat, baptiştii au fost doar suspectaţi, ic special în armată, la rapoartele preoţilor
confesori, cum a fost cazul foi Petrescu Nicolae/4^ în Transilvania s-au dat ordine de restrîngerea
serviciilor divine de după amiază şi seara, precum şi participarea la serviciile funebre din alte sate sau la
alte manifestări religioase.
Primul ordin în acest sens, ştim că a fost dat de pretura plasei Sebiş, judeţul Arad, care a afirmat că măsura
de interzicere a serviciilor divine de Duminica după amiaza şi seara a fost luată pe baza ordinului
comandamentului militar/5^ La acest ordin, notarii comunali au pus în vedere conducătorilor baptişti
dispoziţia respectivă, şi urma ca toate bisericile baptiste să rămînă cu un singur serviciu de închinăciune pe
Duminică, acela de dimineaţă. Imediat însă, Vasile Berbecar şi Ioa» Popa, respectiv secretarul general şi
vicepreşedintele Uniunii, a» înaintat un memoriu de protest şi explicaţie, iar Vasile Berbecar a obţinut o
audienţă la subprefectul judeţului Arad. Din cuprinsul memoriului se observă că pretorul plasei Sebiş a dat
„o explicaţie greşită ordinului militar şi o dispunere despotică şi nedreaptă. ' ^ faptul că au fost lăsate
numai serviciile de Duminica dimineaţa, ara» limpede că interdicţia a fost luată la sfatul şi sub influenţa
preoţilor, tfţ pretextul a fost găsit în prevederea „ordinei publice şi a siguranţe' generale a locuitorilor
paşnici."
Deşi ordinul cu interdicţia a fost anulat de subprefectul judeţul^ la explicaţiile lui Vasile Berbecar, totuşi,
fiindcă nu a fost înainta» cererea cu arătarea zilelor şi orelor serviciilor divine, pretorul D-A Grozdea a
dispus în 17 August 1919 persecutarea baptiştilor ŞJ închiderea caselor de rugăciune din comunele Dieci,
Roşia, Revetiş S Pleşcuţa. Faţă de această măsură, V. Berbecar a înaintat adresa nr. *"
Pagina 96
■ 23 August 1919 cu arătarea zilelor şi orelor cînd se ţin serviciile !Îvine în bisericile baptiste şi în
aceeaşi zi, pretorul pe baza ordinului
10207/1919 al subprefectului, a autorizat ţinerea serviciilor divine, Duminica dimineaţa şi după masa, iar
Miercurea după masa în loc de
7
ra ( ) simultan, V. Berbecar a înaintat un memoriu de sesizare şi protest către subprefectul judeţului şi către
pretor/8^
Un ordin restrictiv asemănător celui dat de pretura Sebiş, a fost dat de pretura plasei Ceica, judeţul Bihor,
numai că prim-pretorul Maiorescu de aici nu îşi întemeiază dispoziţia sa pe vreun ordin militar, ci în
penultimul aliniat spune: „Acest decis se comunică cu fiecare secretar cercual, cu posturile de jandarmi şi
cu Pr. Vasile Pop, preot în Topa de sus, pentru a-i aduce la cunoştinţă în urma insinuării prezentată D-lui
subprefect"^ Deci, totul a plecat de la cererea scrisă a preotului Vasile Pop.
Cam în acelaşi timp, Prefectura Capitalei, Biroul de Urmăriri şi Cercetări, a cerut la 15 August 1919
bisericii baptiste din Bucureşti răspuns la opt întrebări, dintre care trei se refereau la fonduri. Acest fapt
scoate la iveală bănuiala că la mijloc era o cercetare provocată tot de o reclamaţie, o pîră, că s-ar fi plasat
bani străini, în felul reclamaţiilor făcute de obicei de prelaţii marilor confesiuni^10' în răspunsul dat, au fost
comunicate cifrele exacte ale ofrandelor bisericeşti.^11^
în anul 1920, majoritatea bisericilor baptiste erau închise, iar autorităţile locale nu mai rezolvau cererile de
redeschidere, ceea ce denotă, că ordinele veneau ierarhic, pe căi confidenţiale de sus în jos. Prin urmare,
primul atac făcut de duşmani a fost pus în aplicare.
DIVERSE ORDINE DE PERSECUŢIE
Sub impulsul acţiunilor preoţeşti, pe baza unor ordine confidenţiale emanate în Transilvania de ia
Consiliul Dirigent, bisericile baptiste au fost închise. Autorităţile comunale locale, care îi cunoşteau Pe
baptişti, fiindcă nu mai puteau rezolva cererile lor, în unele locuri ?u c°municat reprezentanţilor baptişti
autoritatea care a dispus mchiderea bisericilor baptiste şi le-a indicat să se adreseze acolo. Astfel,
"edincioşii din Cuceu, judeţul Sălaj, au făcut o cerere către Consiliul lr'gent, Resortul cultelor, Cluj, în care
au cerut să li se aprobe ntrunirile bisericii, declarînd că ei caută prin ascultarea Sf. Scripturi le oameni tot
mai buni, că ei pun mîna pe armă, si că la întrunirile blse«cesti ei îşi ascut mintea. ^
In Basarabia, libertatea religioasă putea fi acordată de „Grupul ^ar General Popovici." Aflăm dintr-un
document, că aici Co-itat E Biă d rere la Prefectura
^ General Popovici. Aflăm dintrun doc, polnitatea Evanghelică Creştină Baptistă a depus o cerere la
Prefectura •lei Chişinău, iar aceasta la rîndul ei a înaintat-o cu adresa nr.7238
Pagina 97
din 8 Aprilie 1920 la Grupul Militar General Popovici. La 10 Apfl 1920, Grupul Militar comunică
neaprobarea cererii/13^
în Vechiul Regat dispoziţia de închidere a fost dată prin organ poliţieneşti. Astfel, la 12 Aprilie 1920,
biserica din Brăila a fost încfl din ordinul noului prefect al poliţiei. Uniunea Baptistă a înaintat jfl Aprilie
1920 un memoriu la Ministerul de Interne şi cerea să se deafl poziţii poliţiei din Brăila pentru
redeschiderea bisericii baptist întrucît poliţia a încălcat prin abuz de putere articolele 21 şi 26 din Cof
stituţie. La Uniune au sosit sute de scrisori şi telegramei încunoştiinţarea că autorităţile au închis biserica.
Cînd a sosit la Bucureşti o delegaţie a Alianţei Mondiale Bap. tiste, în 25 Iunie 1920, persoanele din
delegaţie au aflat despre per. secuţia deslănţuită împotriva baptiştilor, iar la întoarcerea lor a înaintat
Conferinţei Alianţei ce se ţinea tocmai atunci la Londra, în 19 Iulie 1920, un raport scris. în raport
prigoana era descrisă astfel:
a) Casele de rugăciune sînt închise; credincioşilor li se îngăduit numai 2 ore pe Duminică să se adune la
rugăciune;
b) Autorităţile locale şi jandarmii se amestecă şi conturbă serviciile divine;
c) Conducătorii şi predicatorii sînt bătuţi aăt de tare încît zac bolnavi după aceea zile în şir;
d) Mulţi dintre predicatori sînt arestaţi;
e) Confiscarea Bibliilor şi cărţilor de cîntări;
f) Judecarea mai multor cazuri la Curţile Marţiale;
g) Persecutarea soldaţilor baptişti în armată;
h) Confiscarea de proprietăţi destinate a fi case de rugăciune. ^ '
Cei doi conducători ai Alianţei, Dr. GA. Brooks şi Dr. J.H. Rushbrooke, au căutat să-1 întîlnească pe
preşedintele Consiliului d<j| Miniştri, Alex. Vaida Voievod, dar acesta era plecat din Bucureşti 1» acea
dată. Totuşi, ei au depus la Preşedinţie o scrisoare/15^ în care arătau poziţia baptiştilor în lume, că numără
multe milioane, şi c* România fiind o aliată a Marei Britanii şi Statelor Unite ale Americi») se bucură de
simpatie, dar că e regretabil faptul persecuţiilor îndurate de baptişti. Apoi, cei doi conducători baptişti
enumera în şapte puncte aspectele prigoanei, după care afirmă: „Noi nu voim să credem şi n# avem
evidenţe care să justifice sugestia că Guvernul român a iniţiat, sat ardă suport unei politici de
persecuţie..." în încheiere ei cer ca Preşedin* tele Consiliului de Miniştri să dispună o deplină libertate
religioasă, 1* care sînt îndreptăţiţi toţi cetăţenii/16^
Este adevărat că baptiştii din Vechiul Regat şi cei din Banat m
Pagina 98
persecutaţi ca cei din celelalte provincii; chiar şi în Transilvania aU judeţe, unde nu se aplica nici o
restricţie. Dar în multe părţi era ana era mare. Senatorul Gh. Grigorovici într-o interpelare, în e se referea la
persecutarea adventiştilor, a adăugat: „Baptiştii sînt la f l nersecutati; şi Loyd George este un baptist! Prin
care drepturi jandar-' i se amestecă în aceste probleme pur confesionale?" El arăta că prigoanele se
desfăşurau în special în Bucovina.(17)
în Lupeni, la 10 Martie 1920, fiind Miercurea seara, pe cînd credincioşii baptişti erau adunaţi la rugăciune,
a intrat şeful poliţiei Nicolae Oprişa şi cu Gh. Suluţ, cu un grup de poliţişti, şi cînd şi-au dat seama că
credincioşii se roagă au plecat. Dar au lăsat un poliţist înlăuntru şi unul afară. De acolo s-au dus la locuinţa
lui Teodor Mun-teanu si cum acesta nu era acasă, ci numai soţia sa gravidă, au insultat-o la început apoi
au bătut-o în mod brutal. S-au întors din nou la biserică însoţiţi de locotenentul Cioacă, de la Divizia 18,
Regimentul 92, şi de un grup de soldaţi înarmaţi, care au înconjurat casa de rugăciune, iar ei au intrat
înlăuntru, curmînd serviciul divin. Au declarat arestaţi pe toţi cei prezenţi, i-au ridicat şi i-au dus sub
escortă la poliţie. Aici, Nicolae Oprişa, Mihail Făgărăşanu şi Gh. Suluţ i-au bătut pînă la sînge, apoi li s-au
făcut acte de învinuire şi pe cale administrativă. Au condamnat pe: Gligor Oltean şi I. Patachi la cîte un an
închisoare, Dragomir Cornea şi Ioan Bălgrădeanu la cîte şase luni, I. Horea Rusalim Şerban, Nicola
Salomie, Vasile Salomie, Petre Ban şi Frederich Schneider la cîte trei luni. Primii doi au executat pedeap-
sa la Craiova, iar ultimii opt la Sibiu.(18)
în Bihor prigoana s-a generalizat în urma ordinului circular de restrîngere a libertăţii de închinăciune dat
de prefectul Iacob, sub pretextul că partea locului se află ca „zonă de război şi supusă stării de asediu."
Ori, se ştie că la acea vreme nu mai era război. Ordinul prefectului Iacob se baza pe ord. nr.447 din 10
Sept. 1920 a Corpului Vînătorilor/19)
în Basarabia au fost de asemenea persecuţii mari. într-un raport al Comisiei Centrale de Anchetă din
Basarabia, înaintat simultan trupului Militar General Popovici, comandantul Corpului 11 Armată, "£!î!
ftrUlui Octavian Goga de la Culte şi Inspectoratului General de ii Rurali, în care se arăta următoarele:
„Jandarmii şi celelalte ţi administrative opresc prin mijloace violente liberul exerciţiu al cult, închizînd
localurile de închinăciune, arestînd pe partizanii i confiscîndu-le cănile lor religioase. Plîngeri în contra
per-forn, î "' *"*ror obiect ar fi baptiştii din Basarabia, au fost de asemenea ţinu " "de l° tribuna
e
Parlamentului." Raportul mai arăta în con- - „In Basarabia prima comunitate baptistă a luat fiinţă în anul
Pagina 99
1875, şi.... credincioşii s-au bucurat sub trecutul regim rusesc de liM tate a cultului." W
Se ştie că toate informaţiile pe care le aduna Siguranţa Sta« erau de la preoţi. Pe baza acestor informaţii se
întocmea infornaS generală pentru conducerea de stat. Aşa că nu trebuie să ne miră^H aceştia aveau păreri
atît de greşite despre baptişti şi că cei din oll ducerea de stat dădeau ordine şi dispuneau persecutarea lor.
Dăm a doar un exemplu elocvent: Şeful Biroului de Informaţii din Salo™ judeţul Bihor, sublocotenentul
Lupan, la 20 Oct. 1920, a semnat o Noj informativă în care scria: „ Vom observa de aproape această
orgrt/âM deoarece ni s-a spus de către părintele Pănuţ din Tulea, că el ar fi a la alţi locuitori din
comună, că la venirea de la congres, cei din Tulc^A fi adus un mare număr de dolari, pentru a face
propagandă prin» creştini." W
OFICIALIZAREA PRIGOANEI
Cum în urma măsurilor represive luate în Transilvania s-au făcut proteste locale şi s-au invocat drepturile
avute de baptişti sub regim» austro-ungar, autorităţile administrative au cerut pe cale ierarhia lămuriri de
la Secretariatul General din Cluj al Ministerului Instrucţiunii Publice şi al Cultelor. Astfel, Suprefectura
judeţului Timf într-un ordin circular ' spune: „Cerînd sfatul Ministerului Instrucţiunii Publice şi al
Cultelor, Secretariatul General din Cluj, în privinţa admisibilităţii întrunirilor sectei religioase, aşa numiţii
baptist sau pocăiţi, am primit următorul ordin..."^ ' Şi în ordinul respectiv se afirmă, că confesiunea
baptistă a fost recunoscută de guvernul ungal dar se pune la îndoială „dacă există o identică învăţătură de
credinţă şi morală, apoi, principiile Ministerului ungar din 1905 sînt diferite." M sfîrşit ordinul conchide:
„La noi, în fiecare sat, pocăiţii au şi altl credinţe, de aceea secta acestui fel de pocăinţă, cum se prezintă la
noi nu poate fi considerată ca recunoscută de lege. Astfel, orice întruniri a lor cade sub prevederile legilor
şi ordonanţelor în vigoare, privitoail la întrunirile publice..."
Alte prefecturi au comunicat şi înaintat acte direct Ministerului de Interne, care la rîndul lui le-a înaintat
Ministerului Cultelor/2! Acesta, printr-o adresă semnată chiar de ministrul Octavian GogaJ răspunde şi
cere ca întreg conţinutul să fie difuzat printr-un ordin cili cular organelor subalterne/25? în această adresă
de răspuns, întocmit! de duşmanii baptiştilor, se face aceeaşi afirmare, că baptiştii au fosl recunoscuţi în
Ungaria, cu statutul de organizare şi confesiunea da credinţă aprobate de Ministerul de Culte cu ordonanţa
nr. 77092 din 2 Noembrie 1905, dar că a fost aprobată numai pentru Comunitatea di«i
Pagina 100
Ru(japesta, şi că prin alipire la Patria Mamă, „ baptiştii din acele ţinuturi mai au nici o singură Comunitate
bisericească cu organizaţie legal ^cunoscută, şi, prin urmare, nici confesiunea lor nu se mai poate con-
feră recunoscută."
De sigur, conţinutul acestei adrese şi interpretarea absolut eresită, apare mai mult decît probabil a fi fost
acea a directorului din Minister, Gh. Comşa, devenit mai tîrziu episcopul ortodox din Arad. în acest ordin
transpiră reavoinţa şi inducerea în eroare, minciuna neînvelită. Se afirma că, baptiştii din Transilvania nu
mai aveau în 1920 nici o singură Comunitate bisericească, ca organizaţie legal recunoscută," în timp ce
exista la Oradea o comunitate recunoscută încă din 1917. Apoi, nu ştia oare Octavian Goga, ministrul
Cultelor, că legea XLIH din 1895 era în vigoare pe teritoriul Transilvaniei, şi legea prevedea că orice
comunitate se putea constitui ca organizaţie prin simpla anunţare a primarului localităţii respective? La fel,
se afirma că Ministerul ungar a aprobat o singură comunitate, acea din Budapesta. Ori, cu ordonanţa nr.
77092 din 2 Nov. 1905 s-a aprobat confesiunea baptistă şi nu o comunitate; prin ordonanţa respectivă
baptiştii au fost declaraţi cult recunoscut, ca toate celelalte culte. Cît despre Comunitatea de la Budapesta,
nici n-a aprobat-o ministerul, ci primarul
oraşului Budapesta.
Nici atunci, şi nici azi, asemenea afirmaţii nu au fost şi nu pot fi considerate greşeli Ele au fost şi rămîn
interpretări răutăcioase şi rău intenţionate, care aveau menirea să formeze o concepţie antibaptistă în
aparatul de stat, să contureze o atitudine a ilegalităţii bisericilor baptiste. Intenţia aceasta apare şi din
concluzia ordinului: „ Vă rugăm deci, Domnule Ministru, să binevoiţi a comunica aceasta prin ordin
circular organelor subalterne, care vor supraveghea toate acţiunile baptiste-pocăite, nazarinene, etc,
îngrijind ca cetăţenii străini să nu poată asista la întrunirile lor." Prin urmare, totul trebuia făcut ca
„cetăţenii străini să nu poată asista la întrunirile lor," adică să fie oprită, stagnată, răspîndirea credinţei
baptiste şi blocat orice contact cu credincioşii din afara graniţelor. La această acţiune se cerea ca aparatura
de stat să contribuie, să acţioneze permanent, să o preia, ca pe o sarcină, o atribuţie de stat. De la acea
dată, bisericile baptiste au devenit pradă bunului plac Şi răzbunărilor autorităţilor administrative şi
poliţieneşti, la discreţia
tuturor.
După cum era şi firesc, conducătorii baptişti n-au putut să stea cu braţele încrucişate faţă de astfel de
interpretări nelogice ale Ministerului Cultelor, care sugerau o scoatere a baptiştilor în afara legii şi, deci. în
mod treptat extirparea lor.
Privind la adresa semnată de Octavian Goga, ca ministru al cul-
Pagina 101
telor, se poate uşor vedea că se lăsa liberă iniţiativa de persecuţie. I aceea, conducătorii şi bărbaţii însemnaţi ai
bisericilor baptiste ■ adunat la Bucureşti unde au întocmit şi înaintat un memJ autorităţilor în drept. în acest
memoriu se spunea: „Ştim că pîn prezent art. 21 din Constituţie, libertatea de conştiinţă este absolut //AH şi că
libertatea tuturor cultelor este de asemenea garantată, iar Dvs. pritm o circulară adresată cultelor din Transilvania,
spuneaţi printre altele „pentru departamentul meu, grija de căpetenie este de a căuta să se m precis şi lămurit, că în
România de azi toate bisericile, oricare ar fi caâ fesiunea ce profesează, au dreptul a se bucura de un egal tratamei^
putîndu-şi exercita toate drepturile, fiind liberi de a se conduce şi dezvolş pe bază de drepturi cîştigate şi care le vor
fi garantate, cu dorinţa leal exprimată de a observa raporturile ce trebuie să existe între Stat şi Bisericm Memoriul
indică apoi persecuţia de la Lupeni, şi conţin» „Bătăile şi arestările se fac zilnic din ordinele pretorilor, şefilor de
jandm mi şi altor autorităţi, care n-au nici cele mai elementare noţiuni alt religiunii noastre şi care, avem
convingerea, au fost în acele situaţiutlj datori pentru a apăra siguranţa Statului, iar nu ca să se ocupe cu c/ieş
tiunile religioase.... Nu credem, adică nu voim să credem că în Ţam Românească se pot concepe, tocmai în veacul
XX al civilizaţiei, pm secuţiuni religioase, care constituie o pagină neagră şi desgustătoare a evului mediu." în
continuare se cerea în memoriu ca ministrul să ia măsuri urgente de încetare a persecuţiilor.
Ca semnatari ai memoriului au fost: C. Adorian, preşedintş Vasile Berbecar, secretar general, Teodor Sida casier,
Radu Taşcl Atanasie Pascu şi I. R. Socaciu membrii în comitet. ^ '
Peste două zile, pentru Joi 18 Nov. 1920, C. Adorian a fost invita la Ministerul Cultelor, la Direcţia cultelor
neortodoxe spre a di lămuriri, iar peste alte unsprezece zile, se primeşte la Uniune o adresi a Ministerului, în care se
cer date şi documente despre înfiinţare^ Uniunii şi se dispune: „ vi se pune în vedere căpînă la recunoaşterea legalş
dinpartea Ministerului, Uniunea Baptistă urmează să se abţină de la oriei activitate." ^^
în acelaşi timp, autorităţile civile şi militare au înteţit prigoană Astfel, Corpul VI Armată a emis ordonanţa nr. 3 din
10 Decembrie 1920, publicată şi afişată pe întreg teritoriul acelui comandament. Ol donanţa prevedea: „Se interzice
ţinerea a orice întruniri sau predici, m religiunilor nerecunoscute în stat, ca: adventişti, baptişti) şi care sitm
pretextul religios, fac propagandă contra siguranţei statului. Cotm travenienţii se vor aresta şi trimite în judecata
Curţii Marţiale." *■ '
Prefectura judeţului Bihor, de asemenea dă un ordin circula* strict confidenţial la dispoziţia scrisă a Diviziei a 17-a,
către to$
Pagina 102
retorii, prin care se interzice orice întrunire a bisericilor baptiste ^ La 2 Ianuarie 1921, generalul Petala semnează un
alt ordin con-rdential al Corpului VI Armată, ca jandarmii să stea la dispoziţia eotîlor ^ jn comune, „pentru a face o
statistică nominală a tuturor celor rătăciţi de la religia creştină şi care au îmbrăţişat religiuni străine,
nerecunoscuteîn stat (adventişti, baptişti, sombotişti, nazarineni)... Rezultatul, la 1 Martie 1921. Pentru că
propagatorii stau în serviciul cauzelor străine şi dăunătoare intereselor noastre.... aceştia vor fi consideraţi ca si
suspecţi şi urmăriţi în de aproape."
în'această stare de înăsprire a prigoanei, conducătorii Uniunii şi predicatorii însemnaţi s-au adunat din nou la
Bucureşti. Deşi Uniunea nu era recunoscută, conducătorii baptişti au făcut toţi un memoriu către generalul Averescu,
preşedintele Consiliului de Miniştri. în acest memoriu, după ce se arăta existenţa istorică a baptiştilor în România, se
spunea: „Ştim că Constituţia garantează libertatea tuturor cultelor şi chiar Dl. Ministru Octavian Goga ne-a promis
verbal că ne va face dreptate. Cu multă durere trebuie să recunoaştem însă că prigoanele împotriva noastră sînt
mult mai mari astăzi şi poporul geme sub aceste asupriri Unii sînt tîrîţi la Curţile Marţiale, alţii sînt bătuţi, alţii
urmăriţi, alţii arestaţi, ceea ce produce multă amărăciune în popor." Memoriul arăta, în continuare, atitudinea
baptiştilor faţă de Stat şi o listă în care sînt amintiţi cîţiva bărbaţi iluştri de stat din străinătate. Apoi memoriul
continuă: „Cu inima sfîşiată de durere, trebuie să vedem, că noi cetăţeni paşnici, nici să ne închinăm lui Dumnezeu
nu ne mai este permis. E strigătoare la cer această nedreptate, şi din aceste motive, apelăm către Dvs. care aţi
înţeles totdeauna sufletul poporului şi în care avem încredere că veţi lua măsuri eficace, ca să înceteze această
prigoană nelegiuită." Iar în încheiere, în memoriu se exprimă: „Domnule Preşedinte, avem toată încrederea că veţi
da ordin să fie bisericile noastre redeschise, că veţi dispune ca acei închişi să fie eliberaţi.." Memoriul a fost semnat
de V. Berbecar, Radu Taşcă, N.N. Petrescu, Teodor Brînda, Gh. Florian, Atanasie Pascu, Teodor Si<Ja, Ioan Ţirban,
C. Adorian şi Mihai Vicaş.(30)
Cum bisericile baptiste erau închise, bătrînii din biserici făceau cereri scrise către comandamentele militare, cerînd
învoirea de a se aduna la rugăciune. Un caz interesant a fost cu o astfel de cerere făcută M Aprilie 1921 de Ilie Mari? din Curtici-
E1 scria: Eu
» > subscrisul Ilie Mariş, din comuna Curtici, mă rog în numele baptiştilor din Curtici a ne da voie să ţinem
adunarea noastră în toate Duminicile şi în zilele de sărbători, iar peste zi Miercurile şi Sîmbăta seara, pe cum le-am
ţinut, P*nă în ziua de azi." Pe această cerere a fost pusă următoarea rezoluţie: »1. IV, 1921. Această sectă religioasă
fiind creiată de răuvoitorii ii românesc, pentru a nu da ochii de sfaturile frumoase, naţionale
Pagina 103
ale preoţilor noştri, nu aprob aceste întruniri religioase. - S-a botezu religia neamului românesc, cu ea să
moară! Comandantul Brigăzii 2 G-ralBădescu."W
Datorită acestui fapt, anume, că toate bisericile baptiste de. teritoriul Diviziei II Vînători, adică Bihorul şi
părţile de nord, şi de, teritoriul Corpului VI Armată, părţile Aradului şi pînă dincolo de Q\ au fost închise
prin ordonanţele militare, emanate de la aceste coma damente, se impunea o audienţă la Ministerul de
Război. Astfel, finele lunii Martie 1921, cînd membrii comitetului Uniunii en_ adunaţi la Bucureşti, o
delegaţie în frunte cu C. Adorian a obţinut I audienţă în ziua de 28 Martie 1921, la Ministrul de Război,
general* Răşcanu, căruia i-au expus persecuţiile la care sînt supuse bisericii^ baptiste din cauza
ordonanţelor emise de autorităţile militare. Pe loc, generalul Răşcanu a scris cu mîna sa pe un imprimat cu
emblema ofi. cială a Ministerului de Război, un răspuns la memoriul depus. Nota sa de răspuns avea
următorul conţinut: „28 Martie 1921, către delegam Comunităţilor baptiste. Ca urmare a convorbirilor
ce am avut, vă asigur că voi da ordin autorităţilor militare de pe teritoriul României, ca să nu facă nici o
greutate comunităţilor baptiste la întrunirile lor religioase. Mim istm de Război, Gerneral Răşcanu." ^ ^
în aceeaşi zi, cu un ordin circular, se spunea că Uniunea i-a adus la cunoştinţă „răul tratament ce-1
suportă, din partea jandarmilor şi a altor comandamente militare. Cauza acestor persecuţiuni decurge din
ordinele ce sînt date în acest sens de Divizia II Vînători şi Corpul Vş Armată." Ministrul de război
continuă: „Vă rugăm să binevoiţi a da ordin tuturor comandamentelor din subordinele dvs. să nu mai facă
nici o deficultate baptiştilor din punct de vedere confesional, deoareca libertatea cultului e garantată de
legile noastre." ^33^
Tot în aceiaşi zi, generalul Răşcanu, ministrul de război, a dat şfc un ordin circular, în ce priveşte
libertatea confesională a militarilol aflaţi sub arme. în acest ordin se spunea: „Ni s-au făcut plîngeri, că
uneia din unităţi obligă pe soldaţii de credinţă baptistă să meargă la biserica or* todoxă. Se ordonă în
mod categoric, a se respecta libertatea religioasă A fiecărei credinţe şi a face tot posibilul atît soldaţilor,
funcţionarilor şh civililor de altă credinţă, decît cea ortodoxă, să frecventeze localurile lom de cult. De
asemenea se va ţine seama, ca tot soldatul României Mari să^ şi depună jurămîntul de credinţă după ritul
credinţei lor." ^
în urma acestor ordine ale ministrului de război Generalul* Răşcanu, s-au redeschis toate bisericile
baptiste. Autorităţile militare! nu s-au mai amestecat în problemele religioase. Ordinele respective au fost
difuzate ierarhic la toate unităţile. Corpul VII Armată, cu un ordin circular semnat de Şeful de Stat Major,
colonelul Ganea, a adăugat uni
Pagina 104
aliniat cu dispoziţia: „Comandamentele militare însărcinate a da autorizatiuni pentru întreg teritoriul
judeţului, vor da la cerere aceste autoriza'ţiuni în modpermanent. Diviziile 1,18, 21 şi Brigada 4 jandarmi
vor aduce prezentul ordin la cunoştinţa organelor în subordine." * ' Astfel jandarmii n-au mai făcut
greutăţi bisericilor baptiste.
COMPLICAŢIILE ORDINULUI NR. 15831/1921
Abia s-au redeschis bisericile baptiste, după clarificarea de la Ministerul de Război, cînd Ministerul
Cultelor a venit cu o nouă interpretare ordinului circular nr. 2180 din 24 Ianuarie 1921 al Ministerului de
Interne, ordin care reglementa atît activitatea cultelor recunoscute cît şi a celor nerecunoscute. ^ Potrivit
acestui ordin, adunările credincioşilor urmau a se ţine în conformitate cu legile şi ordonanţele în vigoare
privitoare la întrunirile publice, cultul fiind liber în casele de rugăciuni. Considerînd că prin acest ordin se
acordă libertăţi prea mari, Ministerul Cultelor emite un nou ordin circular nr. 15831 din 1 Aprilie 1921,
către prefecturile de j udeţ, prin care restrîng libertăţile religioase. Deşi unele biserici baptiste mai erau
încă închise, totuşi Ministerul Cultelor spune în preambulul acestui ordin: „în timpul din urmă am primit
de la diferite autorităţi civile şi militare o seamă de rapoarte despre propaganda nepermisă ce se face în
toate părţile ţării de către sectele adventistă, baptistă şi nazarineană cu bani primiţi din străinătate pe căi
lăturalnice. Avem convingerea că această propagandă poate tulbura liniştea cetăţenilor şi cuprinde
elemente periculoase intereselor mai înalte ale ţării " Prin ordin nu se recunoaşte Uniunea, ci numai
adunările locale, iar acestea cu autorizaţii de la Ministerul Cultelor, şi numai în case de rugăciune zidite,
nu în case particulare. Ordinul stabileşte o filieră extrem de greoaie de forme birocratice pentru obţinerea
de autorizaţii. Autorizarea predicatorilor de asemenea pretindea o mulţime de informaţii şi restricţii, iar
autorizaţia se emitea numai pentru o singură localitate. Acest ordin foarte lung şi foarte restrictiv, avea
forma unei decizii ministeriale şi a fost semnat de ministrul Octavian Goga şi directorul Stancu
Brădiş'teanu.
Ca o consecinţă directă şi imediată a acestui ordin, Uniunea şi-a Pierdut dreptul ei legal de reprezentare,
bisericile fără case de rugăciune proprii s-au închis, predicatorii nu se mai puteau deplasa în alte biserici,
orice activitate de mărturie era prohibită.
La data de 12 Aprilie 1921, deci la numai două săptămîni de la apariţia ordinului, au sosit la Bucureşti Dr.
J.H. Rushbrooke şi "■"•Glover. La 14 Aprilie au avut o audienţă la ministrul cultelor Oc-tavian Goga. în
cadrul acestei audienţe, ministrul cultelor a semnat or-di«ul nr. 21697, care conţinea:
Pagina 105
a) Problema baptiştilor va fi reglementată printr-o lege special asigurîndu-le drepturile de care se bucură
orice alt cult în stat;
b) Ordinul din 1 Aprilie 1921 nr. 15831 va fi anulat;
c) Un nou ordin va fi dat cu următorul conţinut: închinăciune! baptiştilor va fi liberă în casele de
rugăciuni; predicatorii să fie cetăţej români; organizaţiile centrale şi regionale vor fi recunoscute cu respej
tarea legilor, etc.
în cursul audienţei, Octavian Goga le-a dat cîteva explicaţii cu privire la însemnătatea documentului nr.
21697. Aceste explicaţii sînf cuprinse în scrisoarea trimisă de Dr. Rushbrooke lui Octavian Goga» datată
din Londra la 19 Aprilie 1921. Termenii scrisorii, adresată direct ministrului cultelor, dau în vileag
următoarele: a) Dvs. aţi asigurat că interzicerea închinăciunii baptiste în case private cade odată cu
anularea ordinului din 1 Aprilie; b) Dvs. mi-aţi spus, că deşi predicatorii permanenţi, trebuie să fie
exclusiv cetăţeni români, alte persoane de încredere vor primi de la Dvs. permisiunea de a activa; c) Dvs.
m-aţi asigurat că regulele complicate şi greoaie cu privire la închinăciune, membralitate şi predicatori, cad,
ca efect al anulării ordinului din ■ Aprilie şi că nu se vor mai pretinde astfel de lucruri; d) Dvs. aţi avut
amabilitatea şi aţi promis, că îmi veţi permite să vă ofer observaţii în ce priveşte detaliile noii legi. Dr.
Rushbrooke a adăugat că e de urgenţă recunoaşterea Uniunii, ca reprezentativă înaintea guvernului. ^
După această întrevedere, Ministerul Cultelor a emis ordinul nr. 32950/1921, adresat prefecturilor, în care
se spunea: „Pentru a evita plîngerile, care ne sosesc asupra interpretării ordinului nostru circular dini
Aprilie a.c.nr. 15831 şi pentru a înlătura repercursiuni nefavorabile pentru ţara noastră în ceea ce
priveşte libertatea cultelor, avem onoare^k a vă aduce la cunoştinţă, că ordinul citat trebuie aplicat
astfel, c(M următoarele dispoziţiuni să fie realizate: a) Exerciţiul cultului baptist şM adventist este liber;
b)propaganda va evita defăimarea bisericilor existente şi personalul bisericesc; c) predicatori vor fi
numai cetăţeni români, cum excepţia străinilor admişi de Ministerul Cultelor..."' '
Fiindcă acest ordin era ambiguu, şi după cît se pare au existat dis^B poziţii secrete ca totuşi ordinul nr.
15831/1921 să fie aplicat ca pînâfl atunci, baptiştii au suferit prigoniri în continuare. Se ştie de asemenea*
că ministrul cultelor, Octavian Goga, participase la şedinţele sinodului» ortodox din 22 Martie 1921, cînd
fusese adoptat programul de com-J batere a adventismului. în comunicatul publicat în ziare se scria că
„DLm Octavian Goga, ministrul cultelor şi artelor a promis în şedinţa Sf. Sinodm că va da tot concursul
în ce priveşte combaterea propagandei adventistei prin conferinţe şi cursuri speciale." ^ Acolo, în acea
şedinţă s-a schiţat | conţinutul draconic şi inchizitorial al ordinului nr. 15831, pe care 1-aW
Pagina 106
semnat ministrul doar la cîteva zile după Sinod.
Deşi la 14 Aprilie Octavian Goga a promis anularea ordinului 15831, care apare clar că fusese schiţat la
Sf. Sinod, totuşi Goga nu 1-a anulat, ci doar a recunoscut prin noul ordin nr. 32950/1921 faptul că existau
persecuţii şi plîngeri, cerînd de fapt aplicarea lui cu noile dispoziţiuni. Poziţia aceasta era nu numai
echivocă, ci de-a dreptul contradictorie. Căci, ori baptiştii sînt liberi şi ordinul respectiv nu-şi mai are
aplicaţie, ori ordinul e aplicat şi atunci baptiştii nu mai sînt liberi.
Din această cauză, persecuţiile au continuat în cele mai multe locuri. Autorităţile n-au ţinut seama de noul
ordin al ministrului Goga.
INTERVENŢIILE DIN CAMERĂ ŞI SENAT
Cum persecutarea baptiştilor a continuat, problema a fost ridicată şi în Parlament. Astfel, în şedinţa
Camerei din 20 Aprilie 1921, deputatul G. Cristescu a interpelat pe ministrul cultelor, „cu privire la
sectele religioase, ca adventişti, baptişti, anabaptişti, pocăiţi, etc," şi a protestat împotriva circularii date
de Ministerul Cultelor.
La interpelare au răspuns doi miniştrii. Primul ministru Tache Ionescu a spus despre baptişti: „Baptiştii
sînt o sectă protestantă, cu oameni foarte însemnaţi, şi sînt răspîndiţi în Statele Unite, unde numără peste 7
milioane de aderenţi. Preşedintele Statelor Unite şi ministrul de externe sînt baptişti. Ei au trimis la noi doi
reprezentanţi, care au rămas mulţumiţi de măsurile luate de ministrul cultelor. La noi, toate cultele au o
libertate deplină, dar cînd sub numele de baptist se va ascunde iredentism, atunci le vom opri."
Al doilea, ministrul cultelor Octavian Goga a răspuns: „La noi toate cultele au avut cea mai deplină
libertate. Misionarii care au venit la noi, s-au declarat mulţumiţi şi au declarat, că nici un cult nu e per-
secutat. Eu nu am dat nici un ordin. S-a întîmplat că în regiunile de frontieră, în special Arad şi Oradea
Mare, nazarinenii au refuzat să recruteze. Atunci autorităţile militare au închis casele de rugăciuni. Am
convenit cu misiunile străine să dau ordin ca toate casele de rugăciune să fie deschise, cu condiţia ca
predicatorii să fie români." Dr. Vaida Voievod întrerupe: „în urma intervenţiei Engliterei, nu din iniţiativă
proprie." Dl Octavia Goga continuă: „Propaganda religioasă este liberă, după Constituţie, dacă nu se ating
bunele moravuri şi ordinea publică. Delegaţii baptişti au fost mulţumiţi cu declaraţiile mele." (40) în
şedinţa Senatului din 9 Decembrie 1921, senatorul socialist Gh. Grigorovici a ţinut un lung discurs, în care
a dezvăluit fapte de persecuţie religioasă din Bucovina, împotriva baptiştilor. ^41^ Din reportajul
parlamentar apărut în Monitorul Oficial (ATi extragem cîteva Paragrafe:
Pagina 107
„Noi avem felurite confesiuni născute după război, care au exisU
în România Veche: pe adventişti şi pe baptişti___Au venitreprezeniarm
de-ai baptiştilor şi au pus D-lui Goga un fel de ultimatum: Se respectă s<m nu tratatul de pace, care prevede
libertatea cultului? Nu trebuie uitat, cm biserica baptistă este cea mai puternică înEnglitera şi că Loyd George estş
un baptist. Nu trebuie de asemenea uitat că şi preşedintele Republiak Americane este un baptist.. . . . Am avut
ocazia să vorbesc cu I.P.S. Mitropolitul primat, spunîndu-i cîteva cazuri din acestea. Sfinţia Sa mi-a spus:„Nu
înţelegcum sepoate întîmpla aşa ceva. Eu în Banat i-am cunoscut pe baptiştii de acolo şi ştiu că ei sînt cei mai
morali oameni, care au o viaţă foarte frumoasă şi că ei sînt creştini, dar de altă culoare." Dacă preoţii noştri vor să
cîştige pentru biserica noastră, s-o facă prin propagandă. Ceea ce se face în Bucovina este o gresală, care nu este
nici în interesul statului, nici în interesul bisericii noastre româneşti."
Senatorul Grigorovici a continuat: „Cînd au venit reprezentanţim baptişti din Englitera şi America şi le-au vorbit de
straşnicele măsuri cm bătăi, cu arestări, cu confiscări de Biblii, etc, au dat prin Dl. ministru Răşcanu, -pentru care
noi, deşi sîntem socialişti, şi deşi nu s-ar cădea să ne fie simpatic, pentru că el este acela în numele căruia se
militarizează ţara, avem însă toată stima pentru că şi-a făcut datoria, - a dat o ordonanţă, prin care a interzis orice
prigonire în armată.... O ordonanţă la fel a dat şi ministrul cultelor, Dl. Goga, pentru respectarea cultelor. Aceste
ordonanţe tipărite sînt trimise în toate părţile României Mari. Ce zic însă domnii funcţionari din Bucovina?....
Arestări se fac zilnic prin toate satele, şi aceste arestări nu sînt numai individuale, ci se fac chiar în bloc. Cînd se
întrunesc Duminica baptiştii în cîte o casă ţărănească pentru rugăciuni, pe baza dreptului pe care-l au conform
ordonanţei d-lui Goga, cîtşi conform Constituţiei, vine cîte o bandă de jandarmi şi îi arestează, îi leagă cîte 30 de
inşi cu funii şi-i conduc prin sate, bătîndu-i mereu, &r hohotele drept credincioşilor... Arestările, chinurile şi bătăile
baptiştilor sînt la ordinea zile în Bucovina.... Nu mai există nimic sfint pentru jandarmi şi preoţi, căci ei sînt de
acuma stăpînii ţării."
Senatorul şi-a încheiat lungul discurs: „Aderenţii sectelor asuprite''j sînt oameni simpli, care terorizaţi, umblă cu
ordonanţele d-lor Goga şi' Răşcanu în mîini, le arată preoţilor şi prefecţilor, fără rezultat. ** '
ALTE FAZE ALE PRIGOANEI: INTERVENŢIA LA TACHEIONESCU
Deşi la memoriul trimis generalului Averescu, atunci preşedinte al Consiliului de Miniştri, s-a răspuns la
25 Mai 1921 printr-o adresă scrisă/44^ în care, după ce s-a recunoscut că Ministerul Cultelor a
Pagina 108
aprobat, „numai în mod provizoriu," măsurile luate de autorităţile militare, arătîndu-se că „Ministerul
Cultelor a fost şi este de cea mai mare toleranţă faţă de baptişti," persecuţiile au continuat nu numai în
Bucovina, cum afirma senatorul Gh. Grigorovici, ci şi în Ardeal şi
Banat.
Cazul de barbarism petrecut cu baptiştii din Cucerdea Română, a stîrnit indignarea opiniei publice.
Credincioşii baptişti, Coman Simion, Masca Simion, Masca Teodor, Precup Vasile, Coman Saveta, Masca
Zamfira şi Sandu Ana, au fost arestaţi de plutonierul jandarm pop Dumitru, la 1 Oct. 1921, şi noaptea duşi
la Dicio-Sîn-Martin. Acolo jandarmul i-a predat căpitanului Petrescu, care i-a încarcerat. Apoi, unul cîte
unul au fost duşi într-un grajd, unde cu pantalonii lăsaţi în jos, au fost bătuţi cu o funie de către jandarmi
cu schimbul, iar cînd credincioşii au început să ţipe de durere, li s-a umplut gura cu gunoi din grajd, spre a
nu mai ţipa. ^ )
Tot atunci s-a procedat identic cu Ganea Grigore din Babahal-ma, arestat tot la 1 Oct. 1921 si dus tot la
Dicio-Sîn-Martin si torturat în mod barbar, tot la ordinul căpitanului Petrescu. <• J
în Banat, la Voislova, la începutul lunii Noiembrie 1921, au fost crunt bătuţi credincioşii baptişti, Nicolae
Sîntion, Iacob Morariu, Măr-gănişa şi Măria Morariu, de preotul Adam Avram şi de jandarmi/47^
Asemenea orori s-au săvîrşit în toate părţile ţării. împotriva celor vinovaţi, deşi au fost demascaţi, nici o
autoritate n-a luat măsuri de pedepsire. Declaraţiile asupra cazurilor de mai sus, au fost predate de
senatorul Gh. Grigorovici în mînă ministrului Octavian Goga. Acesta, 1-a însărcinat pe inspectorul T. Pop
să facă cercetări, şi numai după două luni, fiindcă Ministerul de Culte n-a acţionat, aceste declaraţii au fost
predate ziarului „Luptătorul," şi au fost publicate.
Cum persecuţia continua şi se puneau fel de fel de piedici predicatorilor şi bisericilor pe baza ord. nr.
15831/1921, pe care ministrul Octavian Goga deşi a promis, nu 1-a anulat şi nici n-a scos pe baptişti de
sub prevederile lui, a fost chemat din nou la Bucureşti Dr. ^H.Rushbrooke. între timp s-a schimbat
guvernul.
La 18 Decembrie 1921, cînd a sosit la Bucureşti, Dr. Rushbrooke avea să intervină la alte personalităţi
politice. Astfel, la 20 Dec. 1921, reprezentantul Alianţei a fost primit în audienţă de Tache Ionescu, "oul
preşedinte de consiliu. Rushbrooke a depus la Preşidenţie o scrisoare cu anexe ale cazurilor de prigoană.
în scrisoare era arătată Primului ministru starea de fapt a bisericilor baptiste, cu menţiunea că tQate
persecuţiile generau din ordinul nr. 15831//921 al fostului mini-^tru Octavian Goga. Rushbrooke a cerut ca
noul prim ministru să "Ureprindă măsuri promte faţă de situaţia baptiştilor în general şi faţă
Pagina 109
de cazurile expuse în anexele scrisorii în special. ^
Această scrisoare-memorandum avea trei părţi. în partea I-a, ^ descriu promisiunile făcute de fost ministru
Octavian Goga, în audienţa din 14 Aprilie 1921. în partea a Ii-a se expune situaţia existentă îţ Decembrie
1921, după 8 luni de la promisiunea ministrului. Se aratj clar că:
a) Uniunea n-a fost recunoscută, deşi statutul de funcţionai fost depus spre aprobare;
b) Legea promisă n-a fost înaintată şi supusă spre aprobare purilor legiuitoare;
c) Ordinul 15831 din 1 Aprilie 1921 n-a fost anulat;
d) închinăciunea baptiştilor nu este permisă. Aici memoriul dâ cinci cazuri, şi anume din comunele
următoare:
- în comuna Firiteaz, amendă de 1,000 lei şi 15 zile închisoare pentru Sima Popovici;
- La Cuvin, sigilarea casei de rugăciune zidită;
- în Răcăjdia, respingerea cererii de zidire a casei de rugăciune;
- în comuna Pâclişa, patru persoane au fost amendate cu 300 şi 100 de lei;
- în Sibişeni, amenzi a 100 de lei pentru participarea la serviciu divin;
e) Rechiziţionarea caselor de rugăciuni, cu cazul de la Simeria, Lupeni şi Ilidia;
f) Confiscarea de bunuri, cazul de la Beregsău;
g) Coborîrea crucii de pe biserici, cazul de la Topa de Criş; h) Persecutarea copiilor în şcoli;
i) Violenţă şi tortură corporală, cazul de la Cucerdea Română, Voislova, Ciclova Montană.
în partea a III-a memoriul are cîteva observaţii. Dr. Rushbrooke arată că e de mirare că sentimentele
admirabile exprimate de deputaţi şi senatori în Parlament n-au exercitat nici o influenţă asupra autorităţilor
locale, şi îşi exprimă părerea sa asupra cauzelor. Apoi fl demască pe directorul V. P. Ionescu, ca pe un om
căruia ideea de libertatea religioasă îi este străină, neinteligibilă, şi care, în timpul vizitei avute împreună
cu Dr. Glover la Minister, cu ocazia primului interviu cu Octavian Goga, s-a arătat pe sine ca duşman al
baptiştilor, şi că el continuă să fie inspiratorul, interpretul şi executantul politicii Ministerului Cultelor.
„Acest fapt explică de ce fostul ministru de culte nu şi-a îndeplinit promisiunile, ca efect al politicii sale
declarate," încheie memorandul.
în aceeaşi zi, noul ministru de culte, Dumitrescu-Brăila, l-a primit în audienţă pe Dr. Rushbrooke şi i-a
promis că va da un ordin
de anulare a ordinului nr. 15831/1921, semnat de Octavian a» şi că va acorda libertate baptiştilor.
Dumitrescu-Brăila s-a ţinut de cuvînt.
ORDINELE DE ÎNCETARE A PRIGOANEI
în urma acestor intervenţii şi a multor proteste, la 24 Decembrie 1921, chiar în ajun de Crăciun, Ministerul
Cultelor a dat un ordin către prefecturi. ^ în acest ordin se spunea: „Pentru a evitaplîngerile de intoleranţă
faţă de cultul baptist, vă rugăm apune în vedere organelor administrative de a lăsa absolută libertate acestui cult.
Se va observa numai, ca exercitarea lui să se facă în cadrul siguranţei statului şi a moralităţii publice. Aceste
rezerve sînt dictate de interesul statului şi a cultului baptist, pentru ca propagandiştii politici să nu se strecoare sub
masca vreunui cult oarecare, semănînd idei subversive. Predicatorii vor fi numai cetăţeni români Predicatorii
străini vor avea nevoie de o autorizaţiune specială din partea Ministerului Cultelor şi Artelor."
Deşi acest ordin prevedea: „absolută libertate" şi îi numeşte pe baptişti, pentru prima dată „cultul baptist,"
totuşi nu anulează ordinul nr. 15831/921, care oricînd putea fi invocat de orice autoritate locală. Din
această cauză, s-au făcut noi intervenţii din partea Uniunii. în fine, la 17 Ianuarie 1922, printr-un alt ordin
circular către prefecturi, de data aceasta, semnat de ministru Dumitrescu-Brăila si director general Petre
Ionescu, ^50^ se realizează vechea doleanţă. In ordin se spunea: „în legătură cu ordinul nostru circular
nr.68135 din 24 Dec. 1921, prin care s-a acordat absolută libertate cultului baptist, avem onoarea a vă
încunoştiinţa că în ce priveşte cultul baptist se revocă în întregime dispo-ziţiunile cuprinse în ordinul circular nr.
15831 din 1 Aprilie 1921. Vă rugăm deci, a pune în vedere organelor administrative a lăsa absolută libertate
acestui cult, sub rezerva siguranţei statului şi a moralităţii publice."
Acesta a fost un ordin clar şi precis. Prin el, după multă luptă şi 'ungă însîngerare în suferinţă, se pune
capăt unei lungi şi crunte prigoane religioase împotriva baptiştilor, Astfel, credincioşii baptişti asupriţi Şi
oprimaţi, nedreptăţiţi şi chinuiţi, s-au putut bucura de libertate.
FIŞIER BIBLIOGRAFIC
(1) Dr. J.H. Rushbrooke, Baptists in România, New Excusesfor *epression, în The Baptist Times and
Freeman, din 11 Iunie 1925.
Pagina 110
Pagina 111
(2) Idem, The Judgement of Those Withoot: Some Legends Qm\ cerningBaptists, în The Baptist Record, de
Joi 25 Martie 1926, pag. 5-J J.F. Love, Politica! and Religious Conditions in Itafy and România, I The
Baptist Record, de Joi 25 Martie 1926 p.5,6.
(3) Dr. Grigorie Comşa, Baptismul în România, Arad, 1927,1 18-22.
(4) Raportul nr. 18 din 21 Apr. 1918 al confesorului Noisescu Gfc, din Reg. 39 Infanterie, în care
sesizează că caporalul Petrescu Nicofl' din Comp. 6-a şi soldatul Stoica Ioan din Compania a 5-a nu s-ai
împărtăşit şi nici nu au participat la slujba religioasă, iar Maiorul HeS meziu scrie în rezoluţie: „Să fie
întrebuinţaţi numai în serviciul frotf tului îndeaproape supraveghiaţi, în scopul de a-i împiedeca să
conrupâ şi pe alţii, secta fiind foarte periculoasă credinţei creştine şi pentru oştire."
(5) Ordinul nr. 244 din 13 Iunie 1919 al Primăriei Buteni către Adunarea pocăiţilor, semnat de secretar
Silviu R., Cornea.
(6) Memoriul a fost depus la 15 Iunie 1919 la Prefectura Arad.
(7) Adresa nr. 308 din 23 Aug. 1919 a Preturii Sebiş.
(8) Memoriu nr. 25 din 24 Aug. 1919.
(9) Decizia nr. 763 din 13 Sept. 1919 a Preturii Ceica.
(10) Dr. Gr. Comşa, op. cit. p. 15,33,34, etc.
(11) Răspunsul a fost dat sub forma unei declaraţii semnate dd C. Adorian la 25 Aug. 1919.
(12) Cererea avea data de 8 Martie 1920 şi a fost semnată de şaptfi bărbaţi.
(13) Adresa Grupului Militar G-ral Popovici avea nr. 251 din 1« Apr. 1920 şi a fost semnată indescifrabil
de un colonel, Şeful de Sta| Major şi de Şeful Bir. Informaţii, Maior M. Onumescu.
(14) CA Brooks and J.H. Rushbrooke, Baptist Work in Europe^ London, 1920 p.53,54.
(15) Scrisoarea avea data 4 Iulie 1920 şi a fost semnată de cei doi* conducătorii ai Alianţei Mondiale
Baptiste.
(16) Idem, ibidem p .55-56.
(17) Ziarul „Izbînda" din 4 Iulie 1920; cf. CA Brooks and J.H.I Rushbrooke, o.c. p. 57
(18) Protocolul întocmit de Ştefan Ignea şi V. Berbecar între 31 i Aug. - 6 Sept. 1920, după cercetarea
cazului şi vizita la Sibiu la cei opt condamnaţi.
(19) Ord. Prefecturii Bihor nr. 5292 din 24 Sept. 1920.
(20) Raportul nr. 123 din 5 Oct. 1920 al Comisiei poartâl semnătura preşedintelui P. Dragomirescu şi a
secretarului Nicolau.
(21) Nota informativă se referea la o conferinţă cu predicatorii"
Pagina 112
nutâ la Siria jud. Arad, la care a luat parte Dr. Gambrel şi Dr. Mul-
fins-
(22) Ord. circ. nr.14308 din 5 Oct. 1920 semnat pt subprefect de
primnotar L. Pinciu.
(23) Ord. nr.23178 din 13 Sept. 1920 al Secret. General din Cluj, al Min. Instr. Publ. şi al Cultelor, ca
răspuns la aJresa nr. 12311 din 7 Aug. 1920 a Subprefecturii Timiş.
(24) Adresa nr. 42668 din 26 Aug. 1920 a Min. de Interne către
Min. Cultelor.
(25) Adresa nr. 42078 din 9 Nov. 1920 a Min. Cultelor.
(26) Memoriul a fost înmînat personal ministrului cultelor, Oc-tavian Goga, în audienţa din 15 Nov. 1920
şi apoi înreg. la nr.
44913/1920.
(27) Adresa nr. 44913 din 29 Nov. 1920 era semnată de ministru
Octavian Goga şi director V.P. Ionescu.
(28) Ordonanţa era semnată de Comand. Corp VI Armată, general de Divizie Petala.
(29) Ordinul strict confidenţial nr. 88 din 20 Nov. 1920 semnat de prefect Iacob. Ord. Diviziei avea nr.615
conf. din 11 Nov.1920.
(30) Memoriul a fost depus la Preşedinţie la nr.2002 B.P. în ziua
de5Apr.l921.
(31) Originalul cererii cu rezoluţia scrisă de general se află la muzeul Seminarului Teologic Baptist din
Bucureşti.
(32) Originalul scris de mîna ministrului se află de asemenea la Seminarul din Bucureşti.
(33) Ord. circ. nr. 25973 din 28 Martie 1921.
(34) Ord. nr. 17875 din 28 Martie 1921.
(35) Ord. Corp .VII Armată e aflat în ord. circ. al Regt. 4 Grăniceri nr. 1781 din 26 Apr.1921.
(36) Ord. nr. 2180/1921 a fost publicat în Buletinul Of. nr .6 din 1 Febr. 1921.
(37) Toate detaliile acestea sînt cuprinse în anexele scrisorii lui Dr. Rushbrooke către primul ministru
Tache Ionescu, din 20 Dec. 1921.
(38) Ord. circ. nr. 329501/921 avea semnătura ministrului Ocavian. Goga şi director general Stancu
Brădişteanu.
(39) Ziarul Universul din 23 Martie 1921; cf. revista Creştinul nr. 10 din 15 Mai 1921 p. 8 în artic.
„Opromisiune vătămătoare.,,
(40) Ziarele de capitală din 21 Apr.1921, la reportajele de la Cor-
legiuitoare.
(41) Ziarul Adevărul anul XXXIV nr. 11,560 de Sîmbătă 10 Dec. p. 1 şi 2 art. Discursul Dlui
GrigorovicL
(42) Monit. Of. nr. 6 din 13 Dec. 1921 pag.54-56; cf. revista
Pagina 113
Creştinul nr. 6 din 15 Martie 1922 p. 4-9, art. Vorbirea senatorului G& Gngorovici în Senat.
(43) întreg discursul a apărut în Monitorul Oficial.
(44) Adresa Preşedinţiei nr. 2241 din 25 Mai 1921. Si ea est! expusă la Seminar.
(45) Ziarul Luptătorul nr.455 de Vineri 23 Dec. 1921 p 1 Un exl emplar se află expus la Seminar.
(46) Ziarul Luptătorul nr. 456 de Sîmb. 24 Dec. 1921 p.l 1 declaraţia în legătură cu torturile.
(47) Ibidem, declaraţia de la Voislova.
(48) Scrisoare cu un memorandum şi trei anexe, şi o copie de pe scrisoarea către ministrul cultelor, a fost
tipărită la Londra în limbi engleză şi trimisă marilor organizaţii baptiste din lume
(49) Ord. nr. 68135 din 24 Dec. 1921 semnat pt. ministru ArJ ghirescu, şi director general V.P. Ionescu.
(50) Ordinul circular nr. 2143 din 17 Ian. 1922. Se ştie că Di Dumitrescu-Brăila a preluat Ministerul
Cultelor în 14 Dec. 1921.
Pagina 114
Pagina 115
Capitolul VIU
Pagina 11<
Şt. Stuparu şi Sima Popovici cu fiul Alexa. întorşi din America au început lucrarea.
Botezul de la Caransebeş din 17 Aug. 1924
Pagina 154
Adam Sezonov,
Belousov şi Buşilă
Fam, Sima şi Zâna Popovici
cufiilor-PUtşiAkxa
I. Socaciu la un botez.
Pagina 174
Jean Staneschi cu soţia sa Olga
Pagina 175
loan hrănea
Pagina 194
Biserica din Feteşti-Ialomifa
Capitolul XII
LUCRAREA DESFĂŞURATĂ ÎN MUNTENIA, OLTENIA ŞI
DOBROGEA
După anul 1919, prin unirea tuturor românilor în acelaşi stat, lucrarea evanghelistică şi misionară din
Vechiul Regat s-a înviorat prin fluxul de muncitori ardeleni de credinţă baptistă veniţi la Bucureşti la
diferite lucrări, care au îngroşat numărul membrilor bisericii existente şi apoi au întemeiat şi alte biserici.
Din Bucureşti au plecat după aceea mulţi credincioşi baptişti şi s-au mutat prin alte oraşe, unde de
asemenea au întemeiat biserici baptiste.
A fost o împletire de situaţii materiale şi spirituale. Credincioşii baptişti din Transilvania şi Crişana, aflaţi
fără mijloace de trai, au venit la Bucureşti cu interesul material de a-şi găsi de lucru, şi au adus cu ei
credinţa baptistă şi zestrea lor spirituală. Biserica din Bucureşti s-a dublat ca număr, apoi s-a triplat, prin
încorporarea tuturor acestor credincioşi mutaţi acolo. Cei mai mulţi au fost din Bihor şi părţile Clujului.
Există o strînsă legătură între aceste transplantări de credincioşi Şi creşterea lucrării baptiste în special în
Bucureşti. Datorită, în mare Parte acestor nou veniţi în majoritatea lor de la sate, s-au format celelalte
biserici baptiste din Bucureşti.
Chiar în Dobrogea, în Constanţa, după ce s-a format Biserica baptistă, cîteva familii au venit din alte părţi
şi au întărit-o. Creşterea
Pagina 195
rapidă cu un număr însemnat de membrii se datoreşte tot unor asemenea mutări de credincioşi din
Transilvania şi din sudul Basarabiei. Deci, situaţii sociale şi economice au cauzat şi creat situaţii
religioase. în foarte multe locuri din aceste părţi au fost întemeiate biserici prin această metodă a
infiltraţiei indirecte. Cu influenţa şi amplitudinea lor evanghelistică, credincioşii nou aşezaţi, au reuşit în
toate aceste locuri să atragă pe alţii, să le insufle crezul şi învăţătura lor şi să-i adauge în scurtă vreme la
numărul credincioşilor baptişti.
în toată perioada de timp din 1919 -1944, în aceste părţi, credincioşii baptişti au îndurat aceleaşi situaţii şi
acelaşi tratament, doar cu deosebirea, că fiind mai puţini baptişti, nu exista nici o opoziţie aşa organizată
împotriva lor, care să întărîte autorităţile în a lua măsuri şi a aplica restricţii/1^
LUCRAREA BISERICII GERMANE
Biserica baptistă germană de pe str. Popa Rusu 28, imediat după război a rămas fără păstor, căci Beniamin
Schlipf a plecat în America, într-o vreme crucială, cînd existau mari posibilităţi de lucru între germani,
biserica era fără păstor. Dar după un timp de secetă, biserica şi-a primit un păstor ce fusese trimis de
baptiştii din Germania pentru bisericile din Dobrogea, unde a şi lucrat un timp, pe Johann Fleischer. El a
păstorit biserica pînă în 1944, cînd s-a întors în Germania. Sub pas-toratul lui Johann Fleischer, biserica s-
a menţinut ca număr şi a crescut mult în cunoştinţele biblice, deoarece el ţinea studii biblice pe diferite
teme. Un asemenea studiu al său a fost tradus de C. Adorian şi tipărit în româneşte cu titlul „Abecedarul
Creştin," servind ca model multor predicatori. Corul bisericii şi-a continuat activitatea tot timpul, fiind
bine cunoscut de colonia germană din Bucureşti. Cînd Casa Diaconeselor Lutherane şi-a sărbătorit
aniversarea, şi a participat şi regina Măria cu suita ei şi ambasadorul german, corul bisericii baptiste
germane a cîntat la serviciul divin ocazional, şi la final regina Măria s-a întreţinut cu coriştii şi le-a
împărtăşit frumoasa sa impresie/ ^ Unul dintre predicatorii acestei biserici, Carol Strobel, a lucrat mult
printre români, cu frumoase rezultate, căci pe lîngă lucrarea de la amvon, el activa şi cu muzica, instruind
coruri şi învăţînd pe tineri la harmoniu. La anumite ocazii mari, Johann Fleischer era învitat să predice sau
să ţină conferinţe religioase. Biserica germană avea strînse relaţii şi o continuă corespondenţă cu Uniunea
Baptistă din Germania, de unde primea reviste, literatură, precum şi Biblii şi cărţi de cîntări. Tot ea
călăuzea, fiind biserica din Capitală, pe celelalte biserici germane din ţară. în toată această perioadă
istorică, biserica şi-a menţinut nivelul spiritual şi numărul statistic.
Pagina 196
AVÎNTUL BISERICII ROMÂNE
Anul 1919 găseşte biserica baptistă română din Bucureşti cu casa de rugăciune în strada Birjarii Vechi nr.
31. Numărul membrilor bisericii fiind în continuă creştere, s-a plănuit construirea unui palat al
Evangheliei, în care să fie un auditoriu cu peste 2500 locuri/ ' Dar în anul 1923, planul a fost abandonat,
iar cînd clădirea Seminarului a fost terminată, o parte mai mare a membrilor bisericii, cu păstorul C.
Adorian s-au mutat cu biserica la 24 Ianuarie 1924 pe Strada Berzei 29, în capela Seminarului, ce
cuprindea întreg etajul I al clădirii. Aici, fiind un loc mai central şi foarte uşor de găsit, lucrarea bisericii s-
a dezvoltat şi a progresat mult, sala fiind arhiplină în fiecare Duminică. Botezurile erau destul de dese.
Corul era compus din tineri în majoritate şi avea o activitate intensă.
Cealaltă parte mai mică a membrilor a rămas în vechea casă de rugăciune de pe Strada Birjarii Vechi, cu
diaconul Ioan Branea, ca responsabil, dar păstorită tot de C. Adorian. Din raportul lui Ioan Branea citit la
conferinţa Cercului Vechiul Regat ţinută la Bucureşti în 3 Dec. 1924, aflăm că această biserică avea la
acea dată 65 de membrii/4^ Activitatea acestei biserici filiale a dăinuit numai trei ani, căci în 1927, cele
două biserici s-au reunit în casa de rugăciune din Capela Seminarului pe Strada Berzei 29/5^
Fiindcă numărul membrilor a depăşit capacitatea Capelei Seminarului, precum şi datorită altor motive care
pledau ca biserica să se mute într-o altă încăpere mai mare, la data de 23 Iulie 1929, biserica s-a mutat
într-un local amenajat şi închiriat de pe Str. Gh. Şincai nr. 28. Bine amenajată, cu un baptistier improvizat,
noua sală oferea bune condiţii de dezvoltare. Tineretul şi-a mărit avîntul, corului mixt i s-a adăugat corul
femeiesc. Societatea tineretului, numită „Psalmistul," a predat cîteva piese biblice cu mult succes, dintre
care cea mai neuitată a rămas „Daniel în groapa leilor," cu costumaţie de epocă şi cu textul potrivit celui
din Biblie. Printre membrii bisericii erau şi tineri bine pregătiţi, care au contribuit mult în administrarea şi
gospodărirea bisericii. Avînd fonduri adunate, biserica a hotărît să-şi cumpere un local propriu. După
oarecari căutări au aflat un garaj de automobile pe Bulevardul Basarab Nr. 56. Prezentînd bune
perspective pentru amenajarea unui frumos auditoriu de biserică, l-au cumpărat, şi la 23 Aprilie 1932,
biserica s-a mutat în propriul ei imobil. Un timp, biserica s-a întrunit chiar sub schelele de reparaţie şi
transformare.
în acelaşi an a mai fost chemat la pastorat tînărul profesor de Teologie Lucaşa L. Sezonov, proaspăt întors
de la Seminarul Teologic Baptist din Louisville, America. Acum biserica avînd doi vrednici
Pagina 197
păstori a luat imediat un nou avînt. S-a organizat, pe lîngă coruri şi o fanfară de instrumente de suflat
dirijată de Ioan Ţărău, dar care nii a durat prea mult; apoi orchestra de instrumente cu coarde dirijată de
Titi Adorian, care împreună cu corul a executat mai multe oratorii. Cel mai important şi primul a
tosxjeşireapoporului Israel din Egipt." Marea sală a bisericii devenise neîncăpătoare. Serviciile divine de
Duminica după amiază erau adevărate manifestări ale creştinismului noutes-tamental. în 1939 Lucaşa
Sezonov a plecat din nou în America, iar locul său la pastorat a fost luat de un alt profesor de Teologie
Petre G. Truţa şi el abia întors tot de la acelaşi Seminar din America. Petre Truţa a deţinut pastoratul pînă
în Decembrie 1940, cînd a plecat şi el tot în America/ ' După aceasta, prin plecarea şi a lui Petre Truţa, din
nou biserica a rămas numai cu păstorul Constantin Adorian. în tot timpul, biserica â fost un exemplu pe
care l-au urmat multe biserici din ţară. Dirijori de cor, care s-au succedat în biserică au fost Jean Staneschi,
C. Suciu, I. Ţărău şi Titi Adorian. Diacon în toţi aceşti ani a fost I. Nicoles-cu, care conducea şi catecheza
cu prietenii pentru botez. în acest fel, biserica a ajuns una din cele mai mari biserici baptiste din România.
FORMAREA ALTOR BISERICI BAPTISTE ÎN BUCUREŞTI
Distanţele mari şi lipsa unui auditoriu mare, care să-i poată cuprinde pe toţi cei convertiţi şi pe cei mutaţi,
şi care să le ofere condiţii de comoditate, au creat necesitatea înfiinţării altor biserici baptiste, în afara
aceleia de pe Str. Berzei 29, mutată pe Str. Şincai 28 şi în cele din urmă pe Bul. Basarab 56.
1. BISERICA DIN FERENTARI. în anul 1924, Nicolae Sava, un membru al bisericii baptiste române, a
cumpărat împreună cu soacra sa, Paraschiva Sandu, două locuri de casă în cîmpul Ferentari. Acolo au
construit o baracă de lemn, pe care au lipit-o cu pămînt, unde s-au mutat cu familia. Aceasta a fost prima
casă din Ferentari. încă nu erau trasate nici străzile. După Nicolae Sava şi-au mai cumpărat locuri de case,
care erau destul de ieftine, şi Ioan Branea, Onuţ, C. Adorian, Rozalia Manole, etc, toţi membrii din
biserica baptistă. în anul 1926 erau zidite o muţime de case în Ferentari. Acolo Nicolae Sava începuse să
ţină o şcoală duminicală cu copiii credincioşilor din cartier. Cu fiecare săptămînă numărul copiilor creştea
pînă a ajuns la 45. De acum i-au împărţit pe clase, la început în trei, si au venit să-1 ajute pe Nicolae Sava,
alţi doi tineri, Constantin Popescu şi Victor Gohrung/7)
în acelaşi an, la 22 August 1926, la un botez ţinut în biserica ce
Pagina 198
se afla pe Str. Berzei 29, s-au botezat şi cîteva suflete convertite din Ferentari. Printre aceste persoane au
fost Gheorghe şi Stela Stan. Cum distanţa pînă la capela Seminarului era prea mare şi nu existau nici mij-
loacele de locomoţie/8^ Miercurea şi Sîmbăta seara cei cîţiva credincioşi ce domiciliau în Ferentari au
început să se adune prin case pe rînd la familii, la Onuţ, Stan, Branea, Popescu, şi numai Duminica par-
ticipau la serviciile divine ale bisericii de pe Str. Berzei 29. Iar cînd a venit iarna şi pe timp de furtună,
ajungerea la biserică era foarte greoaie, de asemenea ei se adunau acolo chiar şi Duminica. în anul 1927,
iarna, de comun acord, credincioşii ce locuiau în acea parte a oraşului s-au constituit biserică şi familia
Onuţ a dat o cameră pentru adunare/9^ în scurtă vreme, numărul membrilor acestei noi biserici a crescut,
cartierul Ferentari luînd o dezvoltare rapidă prin construirea de case mici, individuale şi ieftine, fapt care a
atras acolo tot mai multe familii de credincioşi. Cei ce s-au mutat acolo s-au ataşat acestei biserici. în
special oamenii mai simpli şi acei nou veniţi de la ţară, spre a lucra cu ziua în Bucureşti, se simţeau mai
bine aici, fiindcă în biserica de pe Str. Berzei 29 era un mediu mai orăşenesc, mai urbanizat/10) pe cînd în
Ferentari se păstra un simplism favorabil pentru ei. în 1930, Carol Strobel, de la biserica germană, care
conducea serviciile divine ale bisericii din Ferentari, aflată acum într-o sală de pe Str. Filip Telegescu Nr.
58 în casa lui C. Adorian, a donat un loc de casă, pe care-1 avea şi el cumpărat acolo. Scopul acestei
donaţii a fost ca pe acest loc să se construiască o casă de rugăciune pentru Parcul Ferentari. Printre
donatorii mai însemnaţi au fost soţii Moiş Vasile şi Şarlota, comercianţi. Astfel, în toamna anului 1932,
biserica s-a mutat în noua şi propria sa clădire, o casă de rugăciune. în 14 Dec. 1930 a fost ordinat de către
C. Adorian şi Johann Fleischer, ca păstor al acestei biserici tînărul Victor Gohrung, şi tot în acest an s-a
înfiinţat în biserică, de către Carol Strobel, un cor mixt/11)
Anul 1932 a fost un an bogat în roade. Numai în prima jumătate a anului s-au adăugat la biserică 43 de
suflete/12) Şi an de an, biserica a crescut la număr şi a început să facă misiune în jur. Cu forme legale, prin
Tribunal, ei s-au constituit în Comunitate, ca persoană juridică de drept privat, sub denumirea
„Comunitatea Baptistă Română Nr. 2 din Bucureşti '^
La 1 Oct. 1933 biserica şi-a fondat o revistă lunară cu titlul „Vestitorul Creştin," avînd redacţia pe Str.
Păunasul Codrilor nr. 79, iar girant responsabil fiind Livi'u Munteanu/14) în primul număr, se dă
următoarea explicaţie: „Comunitatea noastră dezvoltîndu-se din ce în ** mai mult, s-a simţit nevoia
scoaterii acestei reviste, pentru menţinerea legăturilor de frăţietate, pentru a-i feri de înrîurirea păgubitoare
Pagina 199
a curentelor lumeşti şi pentru a pune la mîna tuturor, care lucrează în diferite ramuri de activitate în
biserici, materialul necesar. Lucrarea este grea şi plină de răspundere, nu sîntem subvenţionaţi de nimeni
şi cu toate acestea, revista este dată în cost, nevrănd să facem din revistă un mijloc de cîştig, mulţumindu-
ne cu răsplata ce o avem, slujind adevărului şi cauzei sfinte a împărăţiei lui Dumnezeu."^15-1 Revista a
apărut şi în anul 1934.
2. BISERICA DIN COLENTINA. Un alt cartier îndepărtat a fost Colentina. Aici lucrarea a început în
iarna anului 1928, cu un grup de muncitori baptişti de prin Negrileşti, Giurgeşti din judeţul Someş, în
frunte cu Zadic, veniţi aici la lucru, care au început să se adune sporadic în cartierul Colentina, în casa
soţilor Petre şi Oria Tincu, în curtea cărora locuiau mai mulţi credincioşi/16^ în serile fixate pentru
strîngerea la rugăciune, se adunau 10-12 credincioşi. Din 1930, aceste întruniri au devenit săptămînale. De
la ele s-a ajuns ca o necesitate pentru cei din părţile locului, la hotărîrea de a se înfiinţa în acea parte a
oraşului o biserică, grupul credincioşilor crescînd la aproape 30 persoane. Astfel, în anul 1931 s-a
constituit biserica baptistă Colentina/17^ S-a închiriat o sală pe Şoseaua Colentina nr. 139. Printre membrii
fondatori au fost: soţii Măcicăşan, soţii Tincu Petre, soţii Tucureanu, soţii Niculescu Gh., soţii Drăghescu
Haralambie, Barbu Agaşia, Milic Victoria, Butescu Alexandru. în ziua de 26 Mai 1932 Ioan Branea a fost
ordinat ca păstor al bisericii Colentina. Deşi Ioan Branea a fost ordinat încă în 26 Dec. 1913 de către
Todor Sida şiGheorghe Slev, totuşi, acum ca păstor a fost ordinat din nou de către o comisie compusă din
C. Adorian, Johann Fleischer şi C. Strobel în biserica din Parcul Ferentari/18^ După apariţia unei decizii
ministeriale/19-1 din cauza formalităţilor cerute, biserica din Colentina s-a afiliat la Comunitatea Baptistă
nr.2 din Ferentari/20^ în 1933 s-a mutat cu casa de rugăciune în str. Sinaia nr. 4 şi în 17 Sept. 1933 a avut
inaugurarea noului local, în toată perioada de timp, pînă la închiderea bisericilor baptiste din 1943,
biserica din Colentina a fost păstorită de Ioan Branea, şi în cea mai mare parte a acestei perioade a fost
ajutat de Marin Voiculescu. Deşi lucrarea nu a făcut paşi mari în înaintare, a avut touşi un oarecare
progres atît numeric cît şi spiritual. Mulţi predicatori din Bucureşti şi din provincie, aflaţi în trecere prin
capitală au servit la amvon şi astfel au ajutat la creşterea bisericii.
3. BISERICA DE PE APELE MINERALE. Ea a început prin orele de rugăciune ale familiilor Ioan
Staneschi şi Costică Suciu, în casa lui Ioan Staneschi din str. Apele Minerale nr.42, ţinute din 1929 în mod
Pagina 200
sporadic peste săptămînă. De aici, cu timpul s-a născut dorinţa, ca la orele de rugăciune să participe mai
mulţi şi l-au Invitat în 1930 şi pe Ioan Broscăţanu, care locuia şi el pe aproape. în acel an, spre toamnă au
hotărît să înceapă în mod regulat servicii divine şi Duminica în atelierul de cizmărie, care era destul de
mare, al lui Ioan Staneschi. Astfel, după acea hotărîre, au început să se adune cam 15 persoane. La început
au lucrat C. Suciu şi Ioan Broscăţanu, apoi a fost învitat Ilisei din biserica de pe Şincai, dar care n-a lucrat
decît cîteva Duminici. Şcoala Duminicală a fost ţinută de Cheresan. Cum Costică Suciu a fost absorbit de
corul din biserica de pe Şincai, I. Broscăţanu căuta un om care să lucreze în noua biserică. După cîteva
luni 1-a întîlnit în casa lui Pavel Aldea pe Gheorghe Pop, venit din părţile Ardealului, de la Giurgeşti, şi 1-
a învitat să vină acolo şi să lucreze/21^ El a venit şi a început să lucreze, a reorganizat biserica, şi în 1933 a
afiliat-o tot la Comunitatea nr. 2 Ferentari/ ' Biserica a crescut an de an. în 12 Nov. 1933 s-a mutat într-o
nouă sală, de la etaj, mai spaţioasă/23^ în Duminica de 9 Mai 1937, cînd biserica avea peste o sută de
membrii, survenind un litigiu pentru plata apei, între Gh. Pop, păstorul bisericii, şi Ioan Staneschi,
proprietarul casei, biserica s-a mutat şi s-a unit cu biserica din Ferentari. La cîteva Duminici, după aceasta,
Grigorie Tăcălău şi I. Marian, sub egida Comunităţii nr. 3 din Griviţa, au închiriat sala de pe str. Apele
Minerale 42 şi au deschis din nou biserica, cu unii membrii care au revenit de la Ferentari. în 24 Ianuarie
1938, Gr. Tăcălău a fost ordinat ca păstor al bisericii/24^ în Oct. 1939 s-a întors din Ferentari şi Ioan
Broscăţanu cu alţi membrii plecaţi. Biserica a crescut ca număr şi a avut un cor frumos, iar în lucrare au
colaborat cei doi predicatori: Gr. Tăcălău şi I. Broscăţanu. în Martie 1940, Gr. Tăcălău, care era şi
secretarul Comunităţii nr. 3 Griviţa, a ridicat problema că el e numit păstor de Comunitate şi a dizolvat
comitetul. Intervenind conducerea Uniunii, care văzînd starea lucrurilor, au aprobat divizarea bisericii.
Astfel, o parte a bisericii şi-a închiriat un local în apropiere pe str. Locot. Foişoreanu nr. 40 şi cei 50
membrii s-au constituit într-o nouă biserică, cu I. Broscăţanu păstor, şi au înaugurat-o la 9 Iunie 1940.
Ambele lucrări au continuat în biserici separate, fiecare cu un cor mixt/25) pînă la începutul anului 1941,
cînd în urma unei înţelegeri dintre Gr. Tăcălău şi I. Broscăţanu, cele două grupări s-au reunit. La începutul
anului 1942, pentru împrospătarea stării a fost adus ca predicator Vasile Gaşpar, şi el a păstorit biserica
pînă la închiderea bisericilor prin decretul antonescian. După închidere, întreg mobilierul a fost dus şi
depozitat la I. Broscăţanu, spre păstrare, în aşteptarea reprimirii libertăţilor. Sala fiind numai închiriată a
trebuit să fie eliberată.
Pagina 201
inat la 12 Iu:. Broscăţeanu, Alex. Varga, cu familiile lor, lancules-tohrung/27) agu, Ana Mîndruţ, Yanea
Hincenco, Toma Străiţă, şi lt local şi să sl937, biserica a crescut cu 15 membrii, nou convertiţi, Jex.
Costesc două botezuri, oficiate în biserica de pe Bdul Basarab menajat în ca acelaşi an au construit un
baptistier în biserică, inţă bisericească a fost ajutată, mai ales Şcoala Duminicală, de laugurarea şi de
elevele de la Şcoala de fete. în 1938 a fost înfiinţat redicatorii Ch. Tişlăr, venit din Micălaca, jud. Arad.
Acesta, după dembrii de ttorcîndu-se în comuna sa natală, a cedat conducerea licolae Rău, tru Sfat, venit
tot din Micălaca/ ) Biserica şi-a con-ulrina, Ana a sub pastoratul lui Ioan Topa pînă la închiderea Iţii/30) în
art3 de regimul antonescian. In tot timpul, după 1933 u care s-au ţib Comunitatea Baptistă nr. 2 din
Ferentari/32) 6. De aceea
.ucrarea bisdCA GRIVIŢA. Imediat după mutarea bisericii în ătre seminarăr mic de membrii au rămas mai
departe, ca o adunare n cor mixt danolescu, şi au continuat ca biserică afiliată la Com-n scurt timpin
Ferentari/33) La întoarcerea sa din Elveţia, C. orului lui Dmstruit în curtea casei sale o sală pentru casă de
inuat activit Iulie 1935, a reluat pastoratul bisericii din cartierul 'isericilor în tr. Arad nr. 35, cu acel număr
de membrii, care s-au iserica a fosl
5. BIS]
jiuleşti, un n n casa lui C. mitatea nr. «fanolescu a ugăciune şi
a declarat că „C. Manolescu după faptele şi procedeele sale este străin de doctrinele şi principiile baptiste,
cu privire la organizarea bisericească, şi prin urmare este considerat ca unul, care nu mai face parte din
cultul baptist." Pe această cale, comitetul Uniunii învită Comunitatea nr. 3 din Bucureşti şi bisericile
afiliate „să-şi aleagă un alt predicator şi preşedinte, dacă doresc să mai fie considerate ca organizaţii
bisericeşti baptiste."^40) în urma acestei situaţii, C. Manolescu a promis îndreptarea şi a fost menţinut în
continuare în cadrul cultului. Biserica în activitatea ei şi-a înfiinţat mai multe filiale şi a căutat să întreţină
un spirit misionar activ.
6. BISERICA DIN ANDRONACHE. Un nucleu de credincioşi baptişti, care domiciliau în cartierul
Andronache, se adunau neoficial şi sporadic pe str. Zamfira Marcu nr. 27, la ore de rugăciune şi cercetare
biblică. Aceste întruniri de părtăşie frăţească au dus la hotărîrea de a se constitui ca biserică. Ei au
închiriat o încăpere pe str. General Eremia Grigorescu 24 şi la 15 August 1936 şi-au inaugurat începutul
ca biserică. Ei s-au afiliat la Comunitatea nr. 3 Griviţa şi 1-a avut pres-biter pe Nicolae Iancu. Printre
membrii fondatori au fost: Emil Drăghescu cu soţia Măria, Haralambie Drăghescu cu soţia Măria, Alex.
Ocluşnic cu soţia Paraschiva, Măria Florician, Nifon Răboi cu soţia
Pagina 203
Măria, etc. Primul convertit şi botezat în 1937 a fost I. Chicidianu cu soţia şi două fete. în anul 1938,
biserica s-a mutat cu casa de rugăciune pe str. Regina Măria 57^41^ în acelaşi an în locul lui Nicolae Iancu
a început să facă vizite şi să evanghelizeze I. Săndulescu/42^ Tot în acel an, biserica a trecut ca filială a
Comunităţii nr. 1 de pe Bdul Basarab 56, iar cina Domnului o dădea I. Branea de la biserica Colentina.
Din 1939 biserica a fost păstorită de Ioan Ordeanu. Cu membrii mai tineri s-a format un cor pînă la 20
persoane dirijat de Haralambie Drăghes-cu. în 1940 biserica avea 35 persoane ca membrii şi a dăinuit pană
la închiderea bisericilor din 1943.
7. BISERICA MAGHIARĂ. în primăvara anului 1931, un grup de credincioşi baptişti maghiari veniţi din
Transilvania, s-au constituit ca biserică maghiară/43^ Ei l-au ales ca păstor în 1935 pe Bokor Barnaba, care
studia la Seminar. După alegere, Bokor Barnaba a fost ordinat în pastorat în luna Aprilie 1936 de o
comisie compusă din Lakatus Ludovic, Josef Laslo şi Lucaşa Sezonov. Imediat, în Mai 1936 au şi avut un
botez, pe care l-au ţinut în biserica Griviţa. Biserica îşi avea casa de rugăciune într-o sală de pe str. Tunari.
în 1937, Bokor Barnaba a plecat păstor la Cluj, iar în locul lui biserica 1-a ales pe Nagy Nagy Ştefan, care
a păstorit-o pînă la începutul războiului din 1941. Biserica a dăinuit pînă la închiderea tuturor bisericilor.
Cum în Bucureşti erau foarte mulţi maghiari fie flotanţi fie stabiliţi, biserica avea un foarte bun cîmp de
lucru şi a cîştigat pe mulţi la credinţă, care apoi, după un timp, au plecat din Bucureşti spre plaiurile
natale. Fiind în capitală, biserica a fost vizitată şi s-a bucurat să asculte pe mulţi predicatori maghiari
însemnaţi: Carol Molnar, Dr. Culman, Dr. Biro, Deneş Francisc, Kelemen Samuel, Vereş Efraim, Ilonka
Mihaly şi Ilonka Ştefan, etc. Serviciile divine se făceau în limba maghiară şi se cultiva mult cîntul şi
muzica religioasă. în permanenţă, biserica avea studii biblice şi Duminical avea programe ale tineretului şi
se ţineau dese agape frăţeşti.
8. BISERICA DE PE STRADA AUREL BOŢEA. Predicatorul Gh. Pop, cu grupul de credincioşi ieşiţi şi
plecaţi din Apele Minerale, în 1937 şi care s-au încorporat în biserica din Ferentari, plănuiseră acolo, ca în
comun, cu toţii, să facă în Ferentari, în grădina bisericii o nouă clădire mai mare, fiindcă nu mai încăpeau
în vechea clădire, şi au şi început temeliile de beton. în timp ce se făcea temelia, unii din membrii veniţi cu
Gh. Pop au obiectat că e prea departe şi vor cheltui prea mult atît la construire cît şi la tramvai, şi ar fi mult
mai bine să caute o sală în partea oraşului dinspre Dristor, fiind mai aproape pentru
Pagina 204
ei. Astfel, au abandonat planul unei noi construcţii şi Gh. Pop cu grupul ce l-a urmat au plecat din Ferentari
şi a găsit o sală pe str. Locot. păulescu, o construcţie, un fost grajd, care prin amenajare ar fi creat o sală
mare şi încăpătoare. Cînd se lucra la amenajarea construcţiei, preotul din cartier, aflînd de intenţia
deschiderii unei biserici baptiste acolo, a făcut totul ca să zădărnicească întreg planul. Pentru amenajarea
imobilului s-a cheltuit suma de 95,000 lei şi nu au putut tine decît o singură oră de rugăciune acolo. După
aceasta, Gh. Pop a închiriat o sală pe str. Aurel Boţea 16 şi a deschis acolo o nouă biserică în 1938.^44^ Iar
spre a nu fi dependent de alţii s-a constituit în „Comunitatea Baptistă nr. 4 Bucureşti." Biserica în
lucrarea ei avea relaţii strînse în special cu biserica de pe Apele Minerale 42, de la Comunitatea nr. 3
Griviţa.*-45) încet, de la un grup de credincioşi nu prea numeros, biserica a crescut şi s-a întărit. Şi cum în
acea parte a oraşului nu era nici o altă biserică baptistă, ea i-a absorbit pe credincioşii baptişti din partea
locului. Tineretul a fost organizat într-un cor mix, instruit şi dirijat de I. Verşegan. La mulţi s-a născut
ideea, ca mai mulţi tineri să înveţe muzica şi să cînte la instrumentele cu coarde şi să înfiinţeze o or-
chestră, în acest scop a fost adus şi i s-a încredinţat lui Titi Adorian misiunea de a instrui pe tineri ca să
înfiinţeze o orchestră. Prin muncă, el a reuşit, s-a format orchestra, iar Gh. Salcău, ginerele lui Gh. Pop a
preluat dirijarea ei. Biserica a încorporat în rîndul ei pe baptiştii veniţi din părţile de nord ale
Transilvaniei, mai ales pe acei ce aveau principiul unui simplism la îmbrăcăminte. Biserica şi-a făcut
cunoscută existenţa şi a împrăştiat o bună influenţă, făcînd să fie cunoscuţi baptiştii în acea parte a
capitalei. Biserica a dăinuit şi a lucrat pînă la desfinţarea cultului baptist şi bisericile au fost toate închise
prin decretul antones-cian.
RĂSPÎNDIREA ÎN JUDEŢUL ILFOV
Din Bucureşti, credincioşii baptişti pe diverse căi şi felurite mijloace s-au răspîndit în comunele din
judeţul Ilfov. Astfel, în 1928 credinţa baptistă a pătruns în comuna Ogrezeni şi aici au fost convertite mai
multe suflete. La început s-a format un nucleu condus de I. Chiriţă/46) care a crescut şi s-a format o
frumoasă biserică. în 1930, biserica şi-a construit o casă de rugăciune, în stil de casă ţărănească aşezată
a'dînc în curte, şi în 1933 avea peste 30 membrii/47^ în acelaşi an, biserica din Ogrezeni s-a afiliat la
Comunitatea nr.2 Ferentari, care a şi preluat păstorirea ei, iar local a fost ales ca presbiter Gh. Lupu/48^
Lovită grav prin căderea fostului pioner şi presbiter I. Chiriţă, biserica a fost oprită din mersul ei, dar s-a
păstrat totuşi întreagă.
O altă biserică a luat fiinţă în 1930, în comuna Buturugeni. Aici
Pagina 205
a început să lucreze Nicolae Ursan-Boeru din Ogrezeni, iar acei convertiţi erau aduşi la Bucureşti şi
botezaţi acolo/49) în anul 1933 biserica a ajuns să aibă peste 30 membrii şi aparţinători/50) care se adunau
într-o casă închiriată, pe care au inaugurat-o la 1 Oct. 1933. în acelaşi an, si biserica din Buturugeni s-a
afiliat la Comunitatea nr.2 Ferentari/ ' Fiind comună apropiată cu Ogrezenii, bisericile au conlucrat şi s-au
vizitat reciproc, iar în amîndouă au făcut misiune bărbaţi trimişi de biserica din Ferentari.
în 1931, credinţa baptistă a pătruns în comuna Mihai Vodă şi în comuna apropiată Fălcoianca. Lucrarea a
înaintat greu şi a trecut prin multe împotriviri. în aceste două biserici noi a lucrat tot Nicolae Ursan-Boeru
din Ogrezeni. în această vreme, credinţa a ajuns şi în comuna Domneşti-Ilfov, unde la 22 Oct. 1933 s-a
inaugurat localul unei case de rugăciune, la care au luat parte un grup numeros de fraţi din Bucureşti/52^
Presbiter local al bisericii a fost ales Soare Badea din comuna Crivina/53) în acest timp, între 1933-1935 s-
au mai înfiinţat biserici în comuna Poenari-Vulpeşti, cu presbiter local Nicolae Troancă; în comuna
Tămaş, cu presbiter local N. Badea; în comuna Lucianca, cu presbiter local Gh. Dumitrache si de
asemenea staţiuni misionare în comunele Buftea şi Corbeanca/ ^ Tot în aceşti ani, prin lucrarea bisericii
din Bucureşti-Griviţa a luat fiinţă o biserică în Ciocănari.
STATISTICA DIN JUDEŢUL ILFOV
La data de 28 Dec. 1942, cînd a apărut decretul de desfiinţare sub regimul antonescian/ ' prin care s-au
închis toate bisericile baptiste în oraşul Bucureşti şi în judeţul Ilfov, se aflau în fiinţă 21 de biserici
baptiste cu 1533 membrii şi 1625 aparţinători.
ÎN BUCUREŞTI: 1. Bdul Basarab 56 avea 415 membrii; 2. Ferentari cu 212; 3. Apeie Minerale; 116, 4.
Giuleşti 68; 5. Griviţa 106; 6. Colentina 58; 7. Andronache 35; 8. Aurel Botca 118; 9. Germană 102; 10.
Maghiară 63. în total cele zece biserici aveau 1293 membrii.
ÎN JUDEŢUL ILFOV: 1. Ogrezeni avea 38 membrii; 2. Buturugeni 32; 3. Mihai Vodă 10; 4. Fălcoianca
12; 5. Domneşti 16; 6. Poenari-Vulpeşti 22; 7. Lucianca 28; 8. Tămaş 21; 9. Ciocănari 36; 10. Buftea 11;
şi 11. Corbeanca 14. în total erau în bisericile din judeţul Ilfov un număr de 240 credincioşi baptişti.
în anul 1919 în întreg judeţul Ilfov au existat numai două biserici şi anume: biserica germană cu 111
membrii^56) şi biserica română din Bucureşti cu 100 membrii/57) Deci, privită statistic, lucrarea de
răspîndire a credinţei a crescut frumos. Situaţia statistică se prezintă astfel:
v
'
Pagina 206
Anul 1919 1942
Biserici baptiste 2 21
Membrii botezaţi 211 1.533
Aceasta înseamnă că în timp de 23 ani, din 1919 la 1942, unii ani vitregi în ce priveşte libertatea s-au
înfiinţat în judeţul Ilfov alte 19 biserici şi numărul de membrii a crescut cu 1322 de suflete.
PĂTRUNDEREA ÎN JUDEŢUL TELEORMAN
Prima pătrundere cu Evanghelia, cu credinţa baptistă în judeţul Teleorman a fost în anul 18%, cînd Carol
Crijanovschi de la Craiova a fost trimis colportor de Biblii şi Testamente la Turnu Măgurele. Aici a stat
numai un an de zile, dar a fost deajuns ca să cîştige la Hristos familia lui Harambie Delianis, un grec care
avea un atelier de lucruri de aramă, şi familia lui Mihai Bulic, un ceh ce se ocupa cu comerţul. După un
an, în 1897, cînd Carol Crijanovschi s-a întors la Craiova au rămas acolo cele două familii tinere care
aveau de acum credinţa baptistă.
BISERICA DIN TURNU MĂGURELE. La 16 Oct. 1921, a plecat din Bucureşti şi s-a mutat la Turnu
Măgurele Eliza Alexandratos, preşedinta societăţii „Marta" a femeilor din biserica din Bucureşti/58' Ea a
fost plină de rîvnă sfîntă pentru alţii şi i-a închegat laolaltă pe credincioşii din cele două familii pe care le-
a găsit acolo. Astfel în 1921 s-a întemeiat la Turnu Măgurele biserica baptistă. Ea a invitat pe predicatori
din Bucureşti să vină şi să predice şi la Turnu Măgurele. Roadele s-au văzut imediat. Astfel în 3 Iunie
1923 s-a ţinut la Turnu Măgurele un botez cu 3 suflete, oficiat de Simion Voia din Bucureşti/59^ Mai aflăm
despre un alt botez cu 8 suflete ţinut de Nicolae Iancu la 23 August 1925 în apa Oltului, din Turnu
Măgurele şi din alte localităţi din Teleorman/ ) Tot în 1925 s-a ţinut al doilea botez cu 3 suflete, la 4 Oct.
de Nicolae Iancu, tot în apa Oltului/61) Printre primii convertiţi a fost şi Alexandru Teodorescu, care a
devenit apoi unul din conducătorii bisericii. în primii ani, biserica a fost vizitată de predicatorii din
Bucureşti, ca Simion Voia şi Nicolae Iancu; mai tîrziu Ioan Branea e aflat că a îndeplinit acte de cult/62)
Iar mai tîrziu a fost Marin Dumitraşcu şi alţii. Tineretul a fost organizat în societatea ..Timotei" şi cu toţi
contribuiau la propăşirea lucrării. în 26 Sept. 1926 s-a ţinut tot în apa Oltului un botez cu 6 suflete, de
Nicolae Iancu/63) Biserica a avut şi un cor dirijat de Haralambie Delianis/64) Ca păstor al bisericii au fost:
Nicolae Iancu pînă în 1930, şi, după o vacanţă de trei ani. din 1933 pînă în 1938 Ion Frîncu. El a'fost
înlocuit de Mircu
Pagina 207
Cocariu, care a fost ordinat acolo la 22 Dec. 1940 de o comisie compusa din Petru Truţa, Ioan Branea,
Marin Dumitraşcu şi D. Bojan/65)
BISERICA DIN STOBĂRĂŞTI. în comuna Stobăreşti credinţa baptistă a fost adusă de doi credincioşi
angajaţi păzitori de porci, pe moşia boierului. Ei au convertit la credinţă pe Marin Dobriţă, Ilie Matei şi
cîteva femei. Astfel în 1925 a luat fiinţă o biserică baptistă. Imediat cei doi bărbaţi au început să lucreze şi
biserica s-a afirmat în împrejurimi, dar nu a avut o creştere prea mare fiindcă greutăţile ivite şi condiţiile
sociale au fost prea dure. în anul 1931, în Duminica de 1 Martie a fost ordinat ca lucrător Ilie P. Matei, de
C. Adorian şi Ioan Branea/66) De aici din Stobăreşti, lucrarea s-a răspîndit şi în alte două comune. în 1940,
iarna, cînd Dunărea era îngheţată, biserica a fost vizitată de un grup de credincioşi baptişti din biserica
Goleanţ din Bulgaria, unde a lucrat Avram Barbu plecat de la Pecica jud. Arad/67)
BISERICA DIN BAIACI. în anul 1929, prin lucrarea lui Ilie P. Matei s-au convertit în comuna Balaci mai
multe suflete şi astfel s-a format şi acolo o biserica baptistă. Dintre acei convertiţi s-a ridicat un tînăr Ioan
Harvat, care a început să lucreze cu Evanghelia. Biserica a crescut simţitor; a avut un grup de tineri care
prin lucrarea lor au produs bucurii sfinte. Deşi terenul a fost tare, oamenii nefiind cunoscători de cuvîntul
lui Dumnezeu şi izolaţi, la o prea mare distanţă de alte biserici, totuşi biserica din Balaci şi-a făcut
lucrarea de mărturie a adevărului biblic.
BISERICA DIN ŞEGARCEA DE VALE. Din Turnu Măgurele, prin contact direct şi misiune, credinţa
baptistă a ajuns în 1927 şi în comuna Şegarcea de Vale, unde s-au convertit cîteva suflete şi au format o
biserică. Tot în vremea aceasta au luat fiinţă şi bisericile din Olteanca şi Liţa. în 1929, Simion Voia din
Bucureşti a făcut o călătorie misionară în aceste biserici/68^ împreună cu Alex. Teodorescu din Turnu
Măgurele.
BISERICA DIN FLORU. Aici, lucrarea a luat fiinţă în 1930 prin lucrarea misionară a credincioşilor de la
Stobăreşti. In primii ani, lucrarea a trecut prin greutăţi, dar a răzbit şi a cunoscut un progres simţitor. La
fel, cînd biserica din Balaci s-a format în ce priveşte misiunea, ea a ajutat la întemeierea bisericii din
Tecuci-Kalinderu în anul 1935. într-o altă comună, în Rîca, s-a mutat în anul 1937 din Bucureşti un
credincios baptist, Sebastian Mihai, care apoi prin mărturia lui şi prin lucrarea cu Evanghelia a cîştigat la
credinţă cîteva
Pagina 208
suflete şi cu ele a întemeiat o biserică baptistă. Toate aceste biserici mici şi încă nematurizate în ce
priveşte învăţătura, au avut de înfruntat lupte şi împotriviri mari, dar au repurtat biruinţe. Din Stobăreşti în
1930 Evanghelia a mai ajuns şi în comuna Bacea. Aici a fost convertit agronomul Rădulescu Smarandache
şi apoi prin el şi prin lucrarea lui au fost convertite alte cîteva suflete, tormîndu-se o biserică plină de rîvnă
sfîntă. în toate aceste locuri au misionat după 1930 Gh. Pop, Victor Gohrung, Liviu Munteanu şi alţii din
Bucureşti Ferentari.
La închiderea bisericilor baptiste, la 28 Dec. 1942, în judeţul Teleorman era următoarea situaţie statistică;
biserici cu numărul lor de membrii:
1. Turnu Măgurele cu 32 membrii; 2. Stobăreşti 28; 3. Bălăci 31; 4. Şegarcea de Vale 43; 5. Olteanca 16;
6. Liţa 12; 7. Floru 40; 8. Tecuci-Kalinderu 23; 9. Rîca 15; şi 10. Bacea 19 membrii.
în total 10 biserici cu un număr de 262 membrii.
ÎNCEPUTURILE DIN JUDEŢUL PRAHOVA
Zelul şi rîvna cu care credincioşii din Bucureşti mărturiseau credinţa lor, şi vestea Evangheliei, cu
învăţăturile noutestamentale, au contribuit mult la lăţirea credinţei baptiste, la cîştigarea altora la Hris-îos,
Mîntuitorul. Cum oamenii circulau, mergeau dintr-un loc în altul, au dus cu ei şi mărturia credinţei lor.
Din asemenea simple dar sincere mărturii s-au născut multe biserici baptiste.
BISERICA DIN VĂLENII DE MUNTE. Prima biserică baptistă în judeţul Prahova a fost acea din Vălenii
de Munte. Ea s-a născut din mărturia unui simplu soldat credincios, spusă în grabă, ca o îndrumare
binevoitoare. în vara anului 1922, în faţa prăvăliei sale de coloniale, Gh. Vulpescu, care avea soţia
botezată la adventişti de către predicatorul Mantu din Bucureşti încă din 1916, discuta foarte aprins Şi în
contradictoriu cu Dumitru Soficaru din Drajna de Jos, pe temă religioasă. Tocmai atunci a trecut pe acolo
un soldat, care auzindu-i discutînd despre credinţă s-a oprit, a intrat în vorbă cu ei şi în grabă le-a spus:
„Dacă voiţi să cunoaşteţi adevărul, mergeţi la Bucureşti, pe strada Berzei nr. 29 şi acolo veţi găsi oameni,
care vă vor explica."^ •* Ei s-au hotărît şi ambii s-au dus la Bucureşti, la adresa indicată, şi acolo l-au găsit
pe Ioan Branea, apoi pe C. Adorian; aceştia le-au explicat calea credinţei. Ei s-au convins de adevărul
Evangheliei şi au plecat spre casă cu o fermă convingere. Imediat cei doi au şi început să lucreze cu
Evanghelia. Plin de zel, Gh. Vulpescu a citit mult şi a căutat să se cultive în învăţăturile noutestamentale.
Ei au fost apoi botezaţi, adică cele două familii: Gh. Vulpescu cu soţia şi D. Soficaru cu soţia. în 1923
aflăm
Pagina 209
că Gh. Vulpescu a scris articole şi poezii dintre care unele au fost publicate/ ^ Odată organizată, biserica s-
a bucurat de progres; mulţi au venit să cerceteze adevărata cale. Astfel, în 17 Iunie 1923, s-a ţinut la
Bucureşti un botez, la care au fost botezate 8 suflete din Văleni şi Draj-na de Jos/71) Peste un an, la 13
Iulie 1924 a fost ţinut un botez chiar în Văleni cu 4 suflete, oficiat de Simion Voia din Bucureşti, ajutat de
Nicolae Iancu/ ^ Numărul membrilor crescînd, biserica şi-a închiriat o sală pentru casa de rugăciune, pe
care a inaugurat-o tot la 13 Iulie 1924/ ) Anul următor a avut şi el roade: la 19 Iulie 1925 s-a ţinut în apa
Teleajănului un botez cu 5 suflete de către Nicolae Iancu din Bucureşti/ 4) Pentru îndeplinirea actelor de
cult în biserică a fost ordinat la 1 Oct. 1925 ca păstor Gh. Vulpescu de către C. Adorian şi alţii din
Bucureşti/75^ Fiind o regiune climaterică, în timpul vacanţelor de vară, C. Adorian stătea la Văleni, şi în
acest timp ţinea studii biblice şi evanghelizări, care au influenţat mult creşterea lucrării. în 18 Iulie 1926 a
fost ţinut un botez cu 14 suflete/76^ iar în 17 Iulie 1927 s-a ţinut un alt botez cu 7 suflete/77^ Astfel,
lucrarea s-a dezvoltat şi indirect a influenţat la deschiderea de noi biserici baptiste în alte comune.
BISERICA DIN PLOEŞTI. în toamna anului 1925, credinţa baptistă a ajuns şi la Ploeşti, prin cîţiva
muncitori veniţi la lucru din Transilvania, şi care erau de credinţă baptistă. Cum ei au venit în grup de 2-3
persoane, după ce şi-au găsit de lucru, se strîngeau sporadic, seara la rugăciune, Miercurea, Sîmbăta şi
Duminica. Laolaltă, ei ţineau ore de rugăciune, Şcoala Duminicală şi uneori cîte un serviciu divin. în
Ianuarie 1926, întîlnindu-se mai mulţi, din diferite locuri din Transilvania, s-au îndemnat unii pe alţii şi s-
au hotărît să se adune în mod regulat cu toţii în casa unuia dintre ei, care avea o cameră mai încăpătoare, şi
acolo să aibă servicii divine. Astfel, ei au anunţat Uniunea şi pe fraţii din Bucureşti. Uniunea a dat
indicaţii lui Gh. Vulpescu din Vălenii de Munte ca el, fiind mai aproape, să se ducă la Ploeşti şi să ia
contact cu grupul de credincioşi de acolo. Aşa s-a ajuns ca ei să fie cunoscuţi şi cercetaţi din cînd în cînd.
Din Bucureşti i-a cercetat şi vizitat mai des Nicolae Iancu. în anul 1927 , la Conferinţa Cercului Vechiul
Regat, ţinută la Bucureşti în 26 Octombrie, staţiunea misionară din Ploeşti a fost încredinţată oficial spre
păstorire lui Gh. Vulpescu din Văleni/78^ Mai tîrziu, în 26 Ianuarie 1930 grupul de credincioşi s-a
constituit în biserică si 1-a ales pe Marin Dumitrascu de păstor/ ; Acum, biserica fiind organizată şi cu un
vrednic păstor local, a început o activitate mai mare, care i-a ridicat nivelul spiritual şi misionar, iar
încăperea casei de rugăciune nu mai corespondea. în Aprilie 1930, biserica s-a mutat pe Strada Tudor
Vladimirescu nr.
15/D/80-* unde s-a adunat timp de numai opt luni; la 30 Noembrie 1930 a avut loc inaugurarea unui alt
local în Strada Gh. Constantinescu nr. 53 (fosta Buna Vestire.)*- ' în acest local, biserica s-a adunat pînă
în luna August 1932, cînd s-a mutat în Strada Locot. Ionel Agraru nr. 22. în 20 şi 21 Mai 1934 a fost ţinută
la Ploeşti Conferinţa Cercului Vechiul Regat, la care au luat parte Dr. Everett Gill, Johann Fleischer, C.
Adorian, Lucaşa L. Sezonov, Jean Staneschi, Victor Gohrung, etc. şi acolo au fost expuse de aceştia
referate pe teme de mare interes religios şi educativ pentru predicatori şi membrii, pentru delegaţii
bisericilor/ ' Tot în anul 1934, biserica a lansat liste de subscripţie pentru strîngerea unui fond de edil, în
vederea construirii unei case de rugăciune. Deşi s-au adunat prea puţini bani şi fondul de edil era prea mic
în 1938 au început să construiască un imobil, cu un auditoriu la parter, iar la etaj birouri şi locuinţă
pastorală. în parte clădirea a fost terminată, mai ales auditoriul casei de rugăciune, astfel că la 30 Oct.
1938 a fost ţinut un serviciu divin de inaugurare la care au predicat: Ioan Cocuţ, secretarul general al
Uniunii, Lucaşa L. Sezonov directorul Seminarului, Petre Truţa, N. Petrescu şi păstorul local Marin
Dumitrascu/ ^ Fiecare vorbitor a avut o temă deosebită, formulată din timp de M. Dumitrascu. De acum,
biserica din Ploeşti avea o casa proprie de rugăciune, frumoasă, spaţioasă. Apoi, prin munca continuă,
biserica a avut o creştere bună, ajungînd să fie biserica conducătoare din judeţul Prahova. Ea a generat o
activitate misionară în multe părţi ale judeţului. La ea au fost încorporaţi şi credincioşii baptişti din
Cîmpina, care încă nu se constituiseră în biserică.
BISERICA DIN DRAJNA DE JOS. încă la începutul bisericii din Văleni, unul din cei doi fondatori,
anume D. Soficaru, era din Drajna de Jos, o comună foarte apropiată. în fiecare an la botez erau candidaţi
şi din Drajna de Jos, dar care făceau parte, ca membrii în biserica din Văleni. în anul 1928 însă, după ce a
murit sora lui Gh. Vulpescu, soţia lui Comişel, Vulpescu a fost prins de o lăcomie lumească şi a pretins de
la Comişel averea rămasă de la soţie, sub pretextul că e averea rămasă de la părinţii lui. Comişel s-a opus
şi de aici s-a născut un proces între cei doi credincioşi baptişti, foşti cumnaţi. într-o zi la Tribunal, pe sală,
unul din avocaţi, ştiindu-i pe amîndoi baptişti, i-a mustrat tăios şi le-a contestat credincioşia lor
noutestamentală. După mustrarea aceasta, la un timp foarte scurt, Gh. Vulpescu a murit, datorită unor
cauze necunoscute. De acum poliţia a început să-i prigonească pe baptişti, şi la o verificare a membrilor, s-
a descoperit, că sînt mai mulţi din Drajna de Jos, şi i-a obligat să se mute cu biserica în acea comună
apropiată. Astfel, la finele lui 1928, s-a mutat la Drajna toată biserica. Societatea
Pagina 210
Pagina 211
femeilor „Dorea" şi-a continuat lucrarea de ajutorare a săracilor prin banii cîştigaţi din vînzarea lucrurilor
de mînă.'84) în 16 August 1932 a fost ordinat ca păstor Anghel Soficaru de către C. Adorian şi Ioan Branea.(
> Lucrarea a luat un frumos avînt, în primii ani, dar mai tîrziu, datorită căderii lui Anghel Soficaru în
păcatul beţiei, lucrarea a suferit un mare compromis. In anul 1936, biserica a hotărît să-şi construiască o
casă de rugăciune şi au zidit-o. Din anul 1934 biserica a fost condusă de Gh. Buzea. De aici, din biserica
Vălenii de Munte şi Drajna de Jos, localităţi foarte apropiate, care deveniseră o singură biserică în Drajna
de Jos, apoi din Ploeşti, credinţa baptistă a ajuns şi în alte localităţi. Astfel a pătruns în Stavropoleos şi
Moreni şi s-au format şi aici biserici baptiste în 1930. Aceştia l-au avut în 1932-35 ca păstor pe Ioan
Saioc. Tot prin credincioşii din aceste biserici Evanghelia cu vestea ei bună a ajuns şi la Cărbuneşti. La 26
Ianuarie 1930 au fost botezate acolo 6 suflete iar la 9 Februarie 1930 s-a deschis o casă de rugăciune/86)
care a fost apoi în 1934 autorizată de Ministerul Cultelor, întocmai ca toate bisericile baptiste din Vechiul
Regat, fiind considerate ca asociaţii religioase.(87) Aici au avut de luptat atît împotriva ortodocşilor cît şi
împotriva uneltirilor adventiştilor/88^
în anul 1933, în urma prevederilor deciziei ministeriale, s-a constituit Comunitatea Bisericească Baptistă
Ploeşti, pentru bisericile din judeţul Prahova. Iar la 28 Dec. 1942, la închiderea bisericilor prin decretul
antonescian, situaţia statistică se prezenta, în judeţul Prahova, după cum urmează, biserici şi membrii:
1. Ploeşti cu 78 membrii; 2. Vălenii de Munte 32; 3. Drajna de Jos 29; 4. Filipeştii de pădure 26; 5.
Cărbuneşti 12; 6. Stavropoleos 16; 7. Moreni 28; 8. Homorîciu 19; 9. Drajna de'Sus 12; 10. Predeal Sărari
8; 11. Olteni 11; 12. Scheuleşti 7; 13. Breaza de Sus 8; 14 Urlaţi 10 membrii.
în total 14 biserici baptiste cu 296 membrii botezaţi/89)
LUCRAREA DIN JUDEŢUL IALOMIŢA
BISERICA DIN JEGĂLIA. în cîmpia Bărăganului, la întregirea României, aveam o veche şi luptătoare
biserică în Jegălia. Lunga suferinţă cu marele proces pentru credinţă de la Tribunalul Călăraşi s-a stins
prin amnistia din 1921. Avînd o deplină libertate, credincioşii s-au hotărît să-şi construiască o casă de
rugăciune, şi în 1921 au şi construit-o într-o grădină a lui Neagu Simionescu/90) Păstorul local Haralambie
C. Dumitru a fost numit păstor cercual. Lucrarea a început să ia un avînt frumos şi adesea ori, casa de
rugăciune era neîncăpătoare/91) Numărul membrilor a crescut. în 1928 s-a abătut pe acolo învăţătura
penticostală şi a rupt biserica în două, fapt care a stins
Pagina 212
tot zelul evanghelistic şi a compromis lucrarea, căci de acum, credincioşii se vorbeau de rău şi luptau unii
împotriva altora. în asemenea frămîntări, s-au scurs anii, pînă la închiderea bisericilor în Decembrie 1942.
Atunci autorităţile locale în înţelegere cu alţi slujitori cultici au hotărît dărîmarea casei de rugăciune
construită în 1921. Şi, chiar în iarna lui 1942, au adunat anumite elemente din comună şi cu topoarele au
demolat casa de rugăciune în timp ce credincioşii s-au adunat şi priveau plîngînd/92) Din această biserică,
s-au ridicat predicatorii Marin Dumitraşcu, ajuns păstor la Ploeşti şi secretar general al Uniunii, şi fratele
său David Dumitraşcu, ajuns păstor în Arad Şega şi în Făgăraş.
BISERICA PIUA PETRII. Această biserică a luat fiinţă într-un fel unic, prin lucrarea unui băieţandru de
14 ani, Florea Simionescu, care mai tîrziu a devenit predicator la Bucureşti. Florea Simionescu se găsea în
Feteşti ca ucenic la un dogar mutat acolo temporar din Piua Petrii. La 14 Martie 1926 mama sa, născută în
Jegălia, i-a făcut o vizită; venise cu căruţa din Piua Petrii, şi fiind Sâmbăta, 1-a luat cu ea şi au plecat la
Jegălia. Aici, ea a tras la cumnatul ei, care era credincios baptist şi locuia lîngă biserica baptistă, căci
biserica fusese construită pe terenul părinţilor lui Florea Simionescu. Seara, fiind serviciu divin de
rugăciune la biserică au mers şi cei doi musafiri, mama şi cu fiul. Pentru prima dată, băieţandrul de 14 ani,
Florea Simionescu, a intrat într-o biserică baptistă. întreg serviciul divin a produs o adîncă impresie asupra
lui. După Paşte, tot în 1926, patronul său s-a reîntors cu atelierul de dogărie în Piua Petrii. La Rusalii în
acelaşi an, a plecat spre Jegălia tatăl lui Florea Simionescu, anume Neagu Simionescu, care era de fel şi el
din Jegălia, şi 1-a luat şi pe fiul său. Deci la scurt timp, acesta a ajuns a doua oară la Jegălia, la biserica
baptistă. Acum tînărul ucenic la dogărie, s-a hotărît să fie un credincios. întors acasă, la Piua Petrii, 1-a
determinat pe tatăl său, să pună la dispoziţie o cameră pentru rugăciuni. Imediat au început să se adune
cîteva persoane şi tînărul Florea Simionescu, care se botezase în toamna lui 1926, citea şi tălmăcea texte
din Biblie. în 1927 au fost botezate două femei, mama sa Ioana şi Elisabeta N. Dumitru. în acelaşi an a
mai fost cîştigat la credinţă cel mai beţiv om din comună, Nicolae Glonţea, apoi fierarul Iorgu Ioan şi
familia lui Dinu Pană. în 1928 a venit la Piua Petrii feciorul predicatorului Haralambie Dumitru din
Jegălia, anume Ştefănică, spre a învăţa meserie. El cunoştea Biblia şi o explica, dar a stat numai un an. în
1932 a plecat din Piua Petrii şi Florea Simionescu şi ca predicator local a rămas Nicolae Glonţea. Biserica
a început să fie vizitată de Nicolae Petrescu, predicator în Cioara Doiceşti şi de Simion Voia, Păstorul din
Brăila. Deşi izolaţi, credincioşii din biserică s-au bucurat
Pagina 213
de o creştere spirituală şi de adîncire în Sf. Scripturi/ '
BISERICA DIN FETEŞTI. în anul 1920 a trecut prin Feteşti un om cu numele Petruică. Venea din
Transilvania, în căutarea de lucru şi fiind vară şi cald a intrat la o băcănie să ceară apă de băut. După ce a
fost servit cu apă a început să vorbească băcanului Nicolae Simionescu despre Domnul Isus Hristos şi
mîntuirea prin jertfa Lui. La plecare i-a lăsat acestuia un Nou Testament, şi adresa credincioşilor din
Jegălia, o comună, cam la 20 km. Nicolae Simionescu a luat contact cu credincioşii din Jegălia, care apoi
au venit la Feteşti şi au predicat Evanghelia. După întremarea lor în credinţă, la 17 Mai 1923 au fost
botezate 10 persoane: Nicolae Simionescu, Ioan Moldoveanu, Chiva Moldoveanu, Vasile Gh. Simion,
Elena V., Gh. Simion, Veta Nicuţ, Petre Nicuţ şi Mărita Popa şi încă alte două persoane/94-* Cu aceştia s-
a format biserica baptistă din Feteşti. în anul 1926, în Duminica de 21 Martie au inaugurat un nou local de
rugăciune/ •* După cîţiva ani, Nicolae Simionescu, care se căsătorise cu o soră a lui Ioan Moldoveanu,
din cauza unei neînţelegeri s-au despărţit şi apoi ea a căzut de la credinţă. Ioan Moldoveanu s-a despărţit şi
el de soţia sa Chiva, şi s-au lepădat amîndoi de credinţă. Ajunşi într-o asemenea stare şi ceialalţi au
început să se adune mai rar, pînă în anul 1932. în acest an, s-a mutat la Feteşti, tînărul Florea Simionescu
de la Piua Petrii. Prin lucrarea sa, printre credincioşi s-a produs o trezire, şi astfel un număr dintre cei
căzuţi au revenit, şi la numărul lor s-a adăugat un nou convertit, Ştefan Flores-cu, meseriaş, apoi alţii. în
1937 s-au hotărît să-şi construiască o casă de rugăciune, dar au obţinut autorizaţia cu mare greutate după
vreo 30 de zile de aşteptare la Primărie. în 1938 au început să adune material şi să clădească. Fiind puţini,
au lucrat încet şi astfel lucrarea s-a tărăgănat; apoi au intervenit deciziile ministeriale de închidere a
bisericilor, şi aşa i-a prins decretul antonescian de desfiinţare a cultului baptist. In această stare, casa de
rugăciune, abia în construcţie a fost confiscată şi lăsată în paragină. Numai după redeschiderea din 1944 s-
au terminat lucrările de construcţie, iar inaugurarea a avut loc abia în 7 Septembrie 1948/96) Biserica a
aparţinut după 1933 de Comunitatea Constanţa. Printre predicatorii, care au predicat Evanghelia acolo au
fost Haralambie C. Dumitru din Jegălia, Dumitru Baban de la Constanţa, Gligor Cristea de la Grădina,
Nicolae Petrescu de la Cioara Doiceşti. La data de 28 Dec. 1942, la apariţia decretului antonescian de
desfinţare a cultului baptist, în judeţul Ialomiţa au fost doar trei biserici baptiste:
- Biserica din Jegălia cu 38 membrii
- Biserica din Piua Petrii cu 15 membrii
Pagina 214
- Biserica din Feteşti cu 33 membrii.
Deci, trei biserici cu 86 membrii botezaţi, plus aparţinătorii, şi cu predicatorii: Haralambie C. Dumitru,
Florea Simionescu şi Nicolae Glonţea.
DEZVOLTAREA LUCRĂRII DIN DOBROGEA
Anul 1919. La întregirea României se găseau în Dobrogea două cercuri bisericeşti baptiste germane şi
anume: biserica din Cataloi, cu alte trei biserici filiale, avînd 80 membrii; şi biserica din Cogealac, tot cu
alte trei biserici filiale, dar avînd numai 60 membrii/97^
Baptiştii ruşi aveau o biserică foarte mult slăbită, biserica din Tul-cea, mai ales după expulzarea
predicatorului lor Alexandrov/98)
Baptiştii români aveau patru biserici baptiste şi anume: Biserica din Arabagii cu 19 membrii, dintre care
unii, cei bătrîni au fost botezaţi de Mihai Munteanu venit pe acolo în misiune din părţile Aradului, la
botezul ţinut la Prasova, în Dunăre, în ziua de 9 Mai 1909/99-* Cei 19 membrii din Arabagii au fost
Nicolae Baban, Ştefan N. Baban, Dumitru N. Baban, Ana N. Baban, Măria N. Baban, Tereza N. Baban,
Tudor Gombar, Catiţa T. Gombar, Dumitru T. Gombar, Ioan Andrei, Ana T. Luci, Lucreţia T. Luci, Pascu
N. Cioară, Victoria P. Cioară, Floare Crişan, Moţogan P. Draghina/100) Cuna Gh. Petrescu, Constache
Dobre, şi Motoc Gh. Petrescu. A doua biserică română a fost în Caceamac, a treia în Caramat şi a patra în
Cernavoda/ ' Mai erau cîţiva români în Chioseler şi în Cobadin, dar ei participau la bisericile germane şi
mult mai tîrziu s-au constituit în biserici româneşti.
BISERICA DIN CONSTANŢA. în anul 1921, la deschiderea Seminarului Teologic Baptist în Buteni, a
fost trimis la Seminar un tînăr dobrogean, din Arabagii, Dumitru Baban, fiul presbiterului Nicolae Baban.
Imediat ce Seminarul a fost mutat la Bucureşti, în Noembrie 1921, seminaristul Dumitru Baban a fost
îndemnat să înceapă o lucrare în oraşul Constanţa, căci încă din 1920 conducerea Uniunii considera oraşul
Constanţa ca un centru potenţial foarte important pentru lucrarea din Dobrogea/102) Astfel, seminaristul
Dumitru Baban pleca Sîmbăta la Constanţa şi aici într-o cameră mobilată, închiriată în acest scop, aduna
la rugăciune şi cercetare a Bibliei pe soţii Serac şi pe Anlexandrina Butoi, credincioşi baptişti mutaţi
acolo, alţi vecini ai acestora şi alte persoane întîlnite şi invitate în mod întîmplător. Cînd din acest nucleu
s-a format un grup de credincioşi, ei au început să ţină servicii divine obişnuite. La numărul credincioşilor
s-au adăugat alţii şi alţii, încît au fost nevoiţi să închirieze o sală mai mare. După o căutare au găsit o sală
goală la casa familiei Frumosu
Pagina 215
de pe strada Dumbrava Roşie 36 pe care au mobilat-o cu scaune şi o măsuţă. La 6 Aprilie 1924 a avut loc
inaugurarea noului local'de rugăciune al bisericii din Constanţa/103) Astfel a luat fiinţă o biserica baptistă în
capitala Dobrogiei, portul României la Marea Neagră. De la grupul de trei credincioşi, adică soţii Serac şi
Alexandrina Butoi, care au fost adunaţi de Dumitru Baban, biserica a crescut cu fiecare Duminică şi multe
suflete se adunau la ascultarea Evangheliei. Nu după mult timp, s-au mai mutat la Constanţa, venind din
Bihor soţii Ursuţa Alexandru şi din Pecica Nicolae Taşcă. Prima convertită şi botezată a bisericii din
Constanţa a fost Paraschiva Dusa, căsătorită mai tîrziua Magadaş/ ) Biserica din Constanţa a avut bune
şi frăţeşti relaţii cu bisericile germane. Astfel aflăm că la 27 Iunie 1924, Dumitru Baban şi cu păstorul
gherman Marton Isler au ţinut la Mamaia un botez cu 43 suflete/105^ Un alt botez a fost ţinut de Baban în
17 August 1924 cu 5 suflete/ ' Iar al treilea cu 8 convertiţi a fost ţinut în 2 Noembrie 1924/ ) Biserica a
crescut continuu şi a ajuns să fie cunoscută şi bine apreciată de opinia publică. Astfel, Dr. N. Ionescu, care
locuia aproape de biserică, pe Str. Dumbrava Roşie 6 s-a oferit să dea consultaţii medicale gratuite
credincioşilor baptişti, care veneau la odihnă în Constanţa, cu recomandarea păstorului D. Baban/1 )
Biserica se bucura de progres şi de pace.
Printr-o hotărîre a conducerii Cercului România Veche, terenul Dobrogiei a fost împărţit în două sectoare
de misiune, unul cu sediul la Cogealac, unde a fost mutat Dumitru Baban şi altul la Constanţa, unde a fost
mutat Jean Staneschi. în acest scop la 14 Noembrie 1926 a fost ordinat Jean Staneschi de o comisie
compusă din C. Adorian, I. R. Socaciu, Simion Voia şi Ioan Branea/109) Astfel că la această dată, biserica
din Constanţa avea un nou păstor, pe Jean Staneschi. Sub pas-toratul său, biserica a fost mutată pe strada
Mircea (vis-a vis de Liceul cel nou Mircea cel Bătrîn). Dar, Jean Staneschi a păstorit un timp scurt şi a
plecat din Constanţa. Imediat, biserica 1-a rechemat pe Dumitru Baban, care a revenit la pastorat şi s-a
stabilit în Constanţa. El a condus lucrarea din toată Dobrogea, unificînd cele două sectoare misionare/110)
în 1930, biserica s-a mutat pe strada Vasile Lupu nr. 8 iar în 1935 s-a adus hotărîrea construirii unei
biserici. în acest scop au cumpărat un teren viran pe strada Mareşal Joffre nr. 6. Acolo au început să
construiască o casă de rugăciune frumoasă, care a fost terminată şi inaugurată în Ianuarie 1937. Prin
aşezarea ei în oraşul capitală a Dobrogiei, biserica din Constanţa a ajuns izvorul de inspiraţie şi de
îndrumare a celorlalte biserici baptiste din întreaga regiune. în 1933 s-a format Comunitatea bisericească
Constanţa şi astfel biserica a reprezentat pe toate celelalte biserici. Mutată în noua sa casă de
Pagina 216
rugăciune, biserica a crescut vertiginos. S-a format un cor mixt frumos, dirijat de Andruşa Sezonov;
tineretul a fost organizat şi condus de J. Fandrich. Femeile de asemenea au fost organizate pentru o mai
bună activitate. Tot timpul, pînă la închiderea bisericilor prin decretul an-tonescian a lucrat ca păstor
Dumitru Baban. între anii 1937-39 a lucrat ca evanghelist, aiutîndu-1 pe păstor, Alexa Popovici, aflat în
aceşti ani în Constanţa/111)
BISERICA DIN TULCEA. Vechea biserică baptistă rusească din Tulcea rămăsese în 1919 doar cu cîţiva
membrii/112) în scurt timp, ea a început să se refacă şi astfel numărul de membrii s-a mărit. Pînă în anul
1935, serviciile divine şi cîntările erau numai în limba rusă. Din acel an s-a început să se mai cînte şi în
limba română şi să se ţină cîte o predică pe româneşte. Biserica şi-a păstrat vechile ei forme de activitate
bisericească, stabilite de Pavlov, din anii cînd el a păstorit-o. între 1935-1937 a fost păstorită de Gh.
Madan. în 1937 a fost chemat la pastorat tînărul absolvent al Seminarului, Teodor Cenuşă, care predica
deopotrivă ruseşte şi româneşte. El a păstorit biserica pînă la închiderea din 28 Decembrie 1942. Prin
activitatea sa, biserica s-a înviorat, a crescut în număr şi în pietate, s-a format o membralitate matură,
misionară, îndoctrinată în învăţăturile noutestamentale. Toate manifestările bisericii au fost întinerite şi
biserica s-a ridicat la nivelul ei din vremurile vechi. între 1920-1925 biserica a fost păstorită de Avram
Sezonov.
BISERICA DIN LEPROZERIA TICHILEŞTI. Sub impulsul misionar şi evanghelistic, biserica din Tulcea
a iniţiat o lucrare unică în felul ei, o misiune între leproşii care erau internaţi în Leprozeria de la Tichileşti,
aproape de Isaccea. Misiunea a început în 1935, de păstorul Gh. Madan, seminaristul Teodor Cenuşă,
Maxim Oniscenco din Ismail şi Bolşacov din Isaccea. Prima vizită a fost la 2 Iulie 1935 de Gh. Madan,
care plecase în misiunea la Isaccea şi Nicoliţel. Acolo s-a întîlnit cu Maxim Oniscenco, un vechi misionar
din Isamil şi cu un doctor bătrîn, Şi toţi trei, însoţiţi de o soră bătrînă au plecat la leprozerie. A doua vizită
s-a făcut peste patru săptămîni, între 16-26 Iulie acelaşi an. în timpul celor 10 zile, misionarii stăteau la
Nicoleţel şi zilnic se duceau la leprozerie şi predicau leproşilor. Duminică 21 Iulie, Gh. Madan şi cu
Bolşacov au plecat dimineaţa la leprozerie. La orele 9 s-au adunat Peste 80 de leproşi, şi cei doi
credincioşi au ţinut un serviciu divin, cu Predici în româneşte şi în ruseşte, fiindcă majoritatea bolnavilor
de lepră erau ruşi. După serviciul divin au împărţit Noul Testament şi cărţi de cîntări. Â urmat apoi un
timp de discuţii şi întrebări, între
Pagina 217
predicatorrişile proşi. Mai tîrziu au sosit acolo alţi credincioşi din Reni şi din Satuil Now. Vineri 26 Iulie,
după un serviciu divin cu predici şi mărturii, s-au dlevotat şi şi-au mărturisit credincioşia un număr de 7
leproşi. Eii au învăţat atunci mai multe cîntări. De acum, cei 7 mărturisi teri de credinţă au început să
lucreze printre ceialalţi leproşi, astfel că 1» o nouă vizită a lui Gh. Madan şi a lui Teodor Cenuşă,
misionarii îaitost primiţi cu entuziasm şi s-au adunat în faţa locuinţei administra Itonlui leprozeriei şi au
început să cînte. La urmă s-au mai devotat 17 persoane/ ^ în anul 1937, au fost botezate primele 15
suflete. Peste um an, în 1938, au fost botezate alte 15 suflete, şi la numărul lons-au. adăugat în mod
continuu alţii, pînă au ajuns o biserică de peste 70 jeisoane. In anul 1938, ei, bolnavii, s-au apucat şi şi-au
construit o casiderugăciune frumoasă şi foarte curată/ *4' Prin lucrarea spirituală e:iau ;ajuns la o
maturitate de credincioşie exemplară, iar pentru lucrarea «de pastorat a fost ales dintre ei un credincios
bolnav, Vasile Dăncoinc-are a lucrat cu multă rîvnă. Printre leproşi, după 1937 a lucrat Tecodor Cenuşă,
ajutat sporadic de Petre Stamate/115^
Pentru aîrabunătăţi viaţa celor bolnavi, izolaţi în acea leprozerie, frăţietatea Naptis tă din ţară s-a organizat
pentru strîngerea de ajutoare pentru lepraşi.S-a format un fond de ajutorare a leproşilor care a avut un
casier alei IPrintre casierii fondului au fost: Earl Hester, L.L. Sezonov, pîmâîn 1939, apoi Leon
Grenaderov din Tulcea. Un preţios şi susţinut ajutor material şi spiritual 1-a dat Earl Hester, directoarea
Şcoalei Misi«onire de Fete din Bucureşti. Cel care a riscat mai mult însă a fost Teodo Ce-nuşă, mai ales la
săvîrşirea actului de botez. Pentru îndeplinirea acestui act, biserica din Tulcea i-a confecţionat o haină de
botez speciaUdin. material fiert în ulei, despre care ei credeau că nu absoarbe apa, şgilaima era complect
închisă. Cînd însă Teodor Cenuşă a intrat în apă„înl)aaptistier, a observat că apa a intrat prin haină, că pînă
la terminarea cu botezarea candidaţilor, haina se balonase cu apă, iar la ieşirea din laptistier era plină/116^
Mult timp a existat printre credincioşi teama că Cenuşă se va îmbolnăvi de lepră. Dar, Dumnezeu 1-a ferit
de umasemenea pericol. Biserica baptistă a bolnavilor de lepră a continuat sS crească, să-şi facă misiunea
de a mîngîia şi a cultiva bucuria mîntwirii. Ea a continuat activitatea ei, în taină, chiar şi pe timpul
interdicţittiimpuse de decretele antonesciene, fiindcă ei, ca bolnavi de lepră şi izolai, nu au putut fi aşa de
aproape supraveghiaţi.
BISERICA DIN ASANCEA. în comuna Asancea, devenită Valul lui Traian, cwdinţ a baptistă a ajuns încă
în anul 1921 printr-un acar ceferist, CosticJR'Otaru, de fel din comuna Vereşti judeţul Botoşani, care
pentru crtdinga sa a fost izgonit din comuna natală şi a fost obligat
Pagina 218
«plece. El s-a refugiat tocmai în Dobrogea, spre a i se pierde urma. El lucrat prin mărturie simplă şi prin
explicarea unor texte biblice
jmple. Prin lucrarea sa, el a cîştigat la credinţă, la început, pe soţii Ioan si Eugenia Butoi, fiica lor
Alexandra, apoi pe alţii. La 20 Iulie 1922 s-a ţinut un botez în Dunăre, la Rasova, de către Haralambie C.
Dumitru din Jegălia, la care au fost botezaţi, pe lîngă cei trei convertiţi din familia Butoi şi Mircea Tudor
(ajuns mai tîrziu un cunoscut predicator), Crăciun Mihalache, Măria Butuc, Andrei Babonea, Dumitru
Bobi, Stanca Crişan, în total nouă suflete. în anul următor a fost botezată tot la Rasova şi Sarica, a doua
fiică a familiei Butoi şi Dumitru Fecioru. La un alt botez, ţinut tot în 1923 la Cogelia a fost botezată şi
Elena, soţia lui Dumitru Fecioru. Cu aceştia s-a format biserica din Asancea (Valul lui Traian). După
1926, biserica a slăbit mult, prin mutarea multor membrii în alte localităţi/117)
BISERICA DIN GRADINA. Aici a luat fiinţă o biserică baptistă, în anul 1933, prin venirea în comună a
11 familii de credincioşi baptişti, şi anume: Ilie Marişescu cu soţia Latinca, Mişca Moza şi soţia Tina, Gh.
Zaica şi soţia Măria, din Banat, Ioan Trifu din părţile Aradului, Mitu Ioan din Mărgău judeţul Cluj, Gligor
Cristea şi soţia Elena, din Cristeşti judeţul Alba, Ioan Niculae şi soţia Lucreţia, Amos Trif şi soţia Elena,
Petre Lugoja şi soţia Lucreţia, Iosif Trif şi soţia Anica, Ispas Teoacă, Ioan Popa şi soţia Marica, din Almăs
judeţul Hunedoara, predicatorul Simion Gavriş şi Victor Teodosiu. In vara anului 1933 au construit o
baracă din seînduri în curtea lui Lugoja Petre, pentru a servi casă de rugăciune. Toamna, biserica s-a mutat
într-o cameră la Amos Trif. în 1934 biserica s-a mutat la Moza. Biserica a fost păstorită de Simion Gavriş
pînă în 1935, cînd acesta şi cu Victor Teodosiu s-au reîntors în Transilvania, iar ca păstor al bisericii a
rămas Gligor Cristea. An de an, biserica a avut botezuri, pînă la închiderea din Dec. 1942, sub regimul
antonescian.
BISERICA DIN SIMINOC. în comuna Siminoc a venit în anul 1933 un bătrîn numit Maxim Petru,
credincios baptist, dar care era gîngav. Pe acea vreme, nimeni din comună nu semăna grîu, căci s-a
Moştenit ideea că nu se face, nu rodeşte. El, în chiar toamna acelui an a semănat grîu şi vara a avut o
recoltă frumoasă. Acest fapt şi viaţa sa de adevărat creştin i-a creat un prestigiu în faţa celorlalţi săteni.
Printre Primii convertiţi la credinţa baptistă a fost un tînăr Nicolae Coţofană, ^re a început apoi din 1937
să lucreze cu Evanghelia şi biserica Proaspăt formată a crescut, astfel că a ajuns la 25 membrii la
desfinţarea confesională din 1942/119>
Pagina 219
BISERICILE DIN CADRILATER. între anii 1930-1933 foarte mulţi români s-au colonizat în comunele
din judeţele Caliacra şi Duros-tor, în comunele din care foştii locuitori turci au plecat în Turcia. Printre
aceşti colonişti au fost şi mulţi credincioşi baptişti, care imediat ce s-au aşezat în comună s-au şi organizat
în biserici. Astfel, în judeţul Durostor au fost înfiinţate bisericile: Balcic, cu predicator local Dumitru
Mioc; comunele Dangiular, Eni-mahli, Geali-Mahli şi San-hilar, pentru care a fost ordinat păstor la 8
August 1940 Alexandru Cazacu de către Dumitru Baban/121) în judeţul Caliacra au fost biserici în
Catelmîş şi Hagi-Dumitru, pe care le-a păstorit Mircea Tudor, colonizat şi el acolo/122-* La cedarea
Cadrilaterului, românii colonizaţi s-au mutat în celelalte părţi ale Dobrogiei şi bisericile s-au desfiinţat.
BISERICA DIN PETROŞANI (CHIOSELOR). Şi aici a început o lucrare frumoasă printre români.
Credincioşii şi-au făcut o casă de rugăciune, care în 1931 a trebuit să fie mărită. E de notat faptul, că toată
cheltuiala a fost suportată de un singur membru, Marin Băeţică, din loc/123) De asemenea mai era o
bisericuţă şi în comuna Ştefan cel Mare, care în activitatea ei se bucura de reiaţii bune şi strînse cu
celelalte biserici baptiste din jur/124)
Cît despre bisericile baptiste germane, trebuie să arătăm, că în Dobrogea au fost opt biserici în: Mangalia,
Barighiel, Cogealac, Tariverde, Mamuslia, Cogealia, Făclia şi Nisipari. Toate laolaltă aveau un număr de
86 membrii. Printre predicatorii din aceste biserici fi menţionăm pe: Marton Isler, Mihail Folk, A
Eiseman, T. Theil, Reis-ler, etc. în anul 1941, toţi germanii din Dobrogea au plecat în Germania şi astfel
au dispărut şi frumoasle biserici baptiste germane de aici.
La 28 Decembrie 1942, cînd pe baza decretului antonescian au fost închise bisericile baptiste, în Dobrogea
au fost următoarele biserici şi membrii:
1. Constanţa cu 145 membrii; 2. Tulcea cu 63 membrii; 3. Tichileşti cu 68 membrii; 4. Valul Traian 21; 5.
Grădina 38; 6. Siminoc 25; 7. Viişoara 78; 8. Petroşani 24; 9. Ştefan cel Mare 28; 10. Corbu 12; 11. Sinoe
16; 12. Tariverde 30; 13. Peştera 12; 14. Techirghiol 3; 15. Tuzla 2; 16. Costineşti 2; 17. Viroaga 3; 18.
Arabagii 4; 19. Aliman 3; 20. Ostrov 4; 21. Agigea 3. în total 588 credincioşi baptişti.
Adică, în cele 21 de localităţi cu biserici şi staţiuni misionare au fost 588 de membrii botezaţi şi 585
aparţinători, sau O,53 procente din totalul pe întreaga ţară.
Pagina 220
ACTIVITATEA DIN OLTENIA
BISERICA DIN CRAIOVA. Cu toate că în Craiova luase fiinţă o biserică baptistă germană cu Carol
Crijanovschi încă în anul 1893, datorită faptului că ea părea în ochii oamenilor ca o lucrare )(nemţească" n-
a ajuns decît pînă la o membralitate de 30 suflete în 1916, iar la finele războiului, în 1918 rămăseseră doar
trei familii: acea a lui Carol Crijanovschi, a lui Toma Kloes şi a lui Ioan Kloes/125) Aceşti membrii puţini
rămaşi după război, şi-au continuat activitatea în mod sporadic. în anul 1921 a trecut la cele veşnice Carol
Crijanovschi si de acum, credincioşii rămaşi se adunau şi mai rar, doar la ore de rugăciune şi uneori la ore
de studiu biblic prin familii. în anul 1927 grupul restrîns de credincioşi s-a inspirat pentru o lucrare de
misiune şi cu toţi au hotărît să închirieze o cameră pentru casă de rugăciune, şi în 6 Febr. 1927 au
înaugurat-o în mod festiv/126) La serviciul de inaugurare au luat parte 35 persoane. Acest serviciu a fost
ţinut de Nicolae Sava din Bucureşti şi de Ioan Kloes din loc. La Pastele anului 1927 a fost mutat la
Craiova Nicolae Sava spre a păstori grupul de credincioşi. în acel an, în 1927, biserica a avut două
botezuri. Unul la Rusalii cu 3 suflete şi altul în dimineaţa de 25 Sept. tot cu 3 suflete, oficiate de Nicolae
Sava, care se afla atunci la Turnu Măgurele şi botezul s-a ţinut în Jiu. La al doilea botez au luat parte Ilie
Păunescu de la Orşova, care a servit cina Domnului, împreună cu Alexandru Teodorescu şi Haralambie
Delianis din Turnu Măgurele. După masă a avut loc o serbare frumoasă, la care s-au devotat alte 9 suflete,
şi a urmat o agapă frăţească/127^ în Ianuarie 1928, Nicolae Sava a fost ordinat păstor al bisericii la cererea
membrilor din Craiova. Ordinarea a avut loc la Bucureşti, în cadrul unui curs biblic. Comisia de ordinare a
fost compusă din C. Adorian, Ioan Branea şi Gh. Vulpescu/128) Lucrarea crescînd s-a văzut necesar ca
biserica să se mute într-o sală mai mare şi în Sept. 1930, s-a mutat în strada Sfîntu Mina nr. 13, unde s-a
mutat şi păstorul. Anul 1930 a adus o creştere cu 8 suflete botezate în rîul Jiu de Nicolae Sava. în biserică,
societatea Lidia a femeilor a lucrat cu sîrguinţă, şi la 28 Sept. a avut o frumoasă serbare/129) în anul 1931 s-
au adăugat alte 11 suflete botezate tot în rîul Jiu, iar la finele anului biserica avea 50 membrii/130) După
zece ani de păstorire, în toamna anului 1936, Nicolae Sava s-a mutat la Iaşi, iar pentru lucrarea în Oltenia
a fost ordinat Ioan Kloes de către Nicolae Sava şi Lucaşa Sezonov. Biserica a avut un cor mixt şi o
orchestră de mandoline bine instruită, într-o astfel de activitate a fost biserica la data închiderii din 28 Dec.
1942.
Pagina 221
BISERICA DIN CETATE-DOLJ. Aici, în Cetate, credinţa bap. tistă a pătruns prin convertirea la
credinţă a unui grup de 13 persoane, care la 26 Iulie au fost botezate de Nicolae Iancu din Bucureşti/131)
De la început şi pînă la 15 Ianuarie 1928, cînd a plecat militar, biserica a| fost păstorită de Marin
Dumitraseu, ca evanghelist/1 ' El a avut de luptat cu foarte multe greutăţi şi persecuţii, trebuind să facă o
lucrare de pionerat în Oltenia. în 1931, numărul credincioşilor s-a mărit la 20 de persoane. La 7 Iunie 1931
s-a săvîrşit un botez cu alţi 9 convertiţi şi s-a înaugurat un nou locaş de închinăciune, în aceeaşi zi a fost
instalat ca păstor I. Frîncu şi s-au oficiat şi două cununii, toate de către Nicolae Sava de la Craiova/133) în
anul 1933, I. Frîncu şi-a mutat şi el domiciliul din Cetate la Turnu Măgurele, dara continuat să păstorească
biserica pînă în 1938. Biserica şi-a continuat activitatea pînă la decretul antonescian de desfinţare, după
care s-a trecut la lucrarea prin familii.
BISERICA DIN TURNU-SEVERIN. Lucrarea baptistă a început în acest oraş, prin mutarea cîtorva
credincioşi baptişti veniţi din Banat în anul 1926. De aceea, grupul de credincioşi, care au format biserica
s-au alipit de baptiştii din Banat, precum şi pentru că erau mai aproape ca distanţă. Biserica a fost păstorită
de Ilie Păunescu din Orşova. Primul botez ţinut la Turnu-Severin a fost la data 13 Sept. 1927 în apa
Dunării cu un singur suflet, oficiat de Ilie Păunescu, păstorul bisericii din Orşova/134^ Cu toate că s-a lucrat
destul de intens, biserica a înaintat încet, datorită multor greutăţi din cale.
La data de 28 Decembrie 1942, cînd s-au închis bisericile baptiste prin decretul antonescian, în Oltenia era
următoarea situaţie statistică:
1. Craiova cu 68 membrii; 2. Cetate cu 26 membrii; şi 3. Turnu Severin cu 21 membrii.
Laolaltă cele trei biserici din Oltenia aveau un număr de 115 membrii botezaţi, plus aparţinătorii.
FIŞIER BIBLIOGRAFIC
1) Punctul de vedere al autorităţilor dobrogene a fost mult mai tolerant faţă de diferitele credinţe religioase. în Dobrogea nu au
fost aplicate niciodată măsuri aspre. 2) Dr. J.H. Rushbrooke, „The queen ofRumania and a Baptist choir", în The Baptist Ti/nes,
după revista Evangheliwnsbote. 3) Farul Mântuirii
Pagina 222
fjr. 3 din 1 Febr. 1920 p.21 unde a fost clişeul proectatului Palat al Evangheliei. 4) Raportul lui Ioan Branea se păstrează în
original. 5) Ioan Branea, Istoria pocăinţei mele, în manuscris, fila 3. 6) Farul Creştin Nr. 48 din 30 Nov. 1940 p. 5.7) Nicolae
Sava, Viaţa şi activitatea în cîmpul Evangheliei, în manuscris, fila 8, 9. 8) Erau numai cîteva tramvaie trase de cai.9) După
relatările fr. Gh. Stan. 10) Nica Neta, Fraţii din Bucureşti, în Farul Mântuirii nr.14-15/929 p. 4 şi 5. 11) Farul Mâ/tfuiru, nr.1-
2/931 p. 16şi nr. 1/932 p. 12.12) Articolul „Ştiri misionare," în Glasul Adevărului, Arad nr.8/932 p.3.13) Inscripţia pe ştampilă şi
actele de proprietate la Tribunalul Ilfov. 14. Vestitorul Creştin Nr.1/1933 p.l. 15) Ibidem p. 6.16) După relatările lui Ioan
Săndulescu şi I. Tincu. 17) Ioan Branea, Istoria Pocăinţei mele, în manuscris, fila 3. 18) Ştiri misionare, în Glasul Adev. Arad nr.
8/932 p.3. 19) Decizia nr. 114,119/933 publ. în Mort. Of. nr. 193/933 a Minist. Cultelor. 20) Articolul Informaţiuni în Vestitorul
Creştin, Buc. Ferentari nr. 1/933. p.16.21) Relatarea primită de la C. Suciu şi I. Broscăţanu. 22) Vestitorul Creştin nr. 1/933 p.16,
Bis. avea autorizaţia Min. Cult. nr.208,448/17,826/933. 23) Ibidem nr.3/933, p.16. 24) Farul Creştin nr.14/938 p.7.
25) Ibidem nr. 26/940 p.7 şi nr.34/940 p.7. 26) Fişa personală a lui C. Manolescu aflată la Comunitatea Bis. Bucureşti. 27) I.
Ţopa, Mic istoric al Bis. Bapt. Giuleşti aflat la Comunitate. 28) Idem, ibidem fila 2. 29) Vestitorul Creştin nr.3/933 p.l şi nr.2/933
p.16. 30) I. Ţopa, lucrarea citată fila 3.31) Idem, ibid. fila 4 şi 5.32)Vestitorul Creştin nr. 1/933 p.16.33) Idem, ibid. p.16 col.2.34)
Vidi certificatul la dosarul cu acte personale, C. Manolescu la Comunitatea Bucureşti. 35) I. Ţopa, manuscrisul citat, fila 4. 36)
Glasul Adevărului, Arad nr. 2/932, p. 3. 37) Ibid. nr.8/932, p.3. 38) Ibid. nr. 19/932, p.4. 39) Farul Creştin nr.34/940 p.7. 40) Ibid.
nr. 48/940 p.5.41) Datele primite de la Emil Drăghes-cu. 42) Farul Creştin nr.24/938 p.6. 43) Vestitorul Creştin nr.1/933 p.16. 44)
Autorizaţia Min. Cult. nr.44865/938. 45) Farul Creştin nr.28/940 p.7; nr.32/33/940 p. 11; nr.38-39/940 p. 11.46) FarulMântuirii,
nr. 1/932 p. 12.47) Vestitorul Creştin nr.1/934 p.l, fotografia grupului de credincioşi în faţa casei de rugăciuni. 48) Ibidem
nr.1/933 p.16.49) Farul Mîntuirii, nr. 1/932 p.12.
50) Vestitorul Creştin nr.2/934 p.l. 51) Ibidem nr.1/933 p.16. 52) Ibid. nr.2/933 p.16. 53) Ibid. nr.1/933 p.16. 54) Farul Creştin nr.
14/938 p.7. 55) Decretul lege nr.927/28 Dec. 1942. 56) C. Brooks şi J.H. Rushbrooke op. cit.p. 59.56) Idem ibid. p.51.58)
Constanţa Şerbănescu, Raportul Soc.Marta pt. Conferinţa Uniunii Baptiste ţinută la Curtici în Ian 1922, fila 4. 59) Farul
Mântuirii, nr.12/923 p.8. 60) Ibid. nr.19/925 p.7.61) Ibid. nr.21/925 p.7.62) Ibid.nr.5/926 p.8. 63) Ibid. nr.23=24/926 p.14. 64)
Florica Boceoroagă, Serbarea Soc. Tineretului din Teleorman, în Farul Mântuirii, nr.18-20/930 p.ll. 65) Farul Creştin nr.2/941
p.7.66) Farul Mântuirii, nr.6/931 p.7.67) Ibid. nr.19/931 p.8.68) Ibid. nr.1-2/929 p.13.69) Locul din str. Berzei 29 a fost cumpărat
în Iunie 1922 şi a fost angajat ca administrator Ioan Branea, 70) Farul Mântuirii, nr .3/923 p.6,7. 71) I. Bododea, Al patrulea
botez la Bucureşti, în Farul Mântuirii, nr. 13-14/923 p.16. 72) Farul Mântuirii, nr.16-17/924 p.12. 73) Ibid. nr.18/924 p.6. 74)
Ibid. nr.17/925 p.7.
75) Ibid. nr.21/925 p.6; nr.22/925 p.8. 76) Ibid. nr.20/926 p.8. 77) Ibid. nr. 17/927 p.7. 78) Vidi procesul verbal al şedinţei
respective. 79) Data e luată dintr-o scrisoare a lui Marin Dumitraşcu adresată lui C. Adorian din 14
Pagina 223 Nov,1932. 80) Farul Mântuirii, nr.3/930 p.7. 81) Amănuntul şi data e dintr-o scrisoare a lui M.
Dumitraşcu pt. C. Adorian cu învitaţia de a lua parte, datata 22 Oct. 1930. 82) Adresa n'r.90 din 11 Apr.
1934 a Convenţiei Vech. Regat cu programul conferinţei. 83) Farul Creştin nr.45/938 p. 7. 84) Farul
Mîntuirii. nr.9/930 p.ll. 85)'ibid. nr.19/931 p.8. 86) Ibid. nr.9/930 p.ll. 87) Aut. nr.24,062/934 a Min. Cult. 88)
Amănuntul din o scris, a lui M. Dumitraşcu pt. C. Adorian, datată 31 Mai 1934.89) Toate aceste biserici
sînt arătate într-o scris, a lui Marin Dumitraşcu către C. Adorian, datată 27 Febr.1934, spre a fi însemnate
ge harta cultului de la Uniune. 90) Haralmbie C. Dumitru şi Niţă Serban, înfiinţarea Adunării Baptiste din
Jegălia, în manuscris dactilografiat p.ll. 91) Farul^Mântuirii, nr.23-24/923 p.12. 92) Florea Simionescu,
Cum şi-a dezvăluit Dumnezeu lucrarea în regiunea Ialomiţa, în manuscris, fila 15.93) După relatări verbale
ale lui Florea Simionescu. 94) Farul Mântuirii, nr. 12/923 p.8 95) Ibidem nr.9/926 p.7. 96) Florea
Simionescu, Istoricul bisericii baptiste din Feteşti, Ialomiţa, în manuscris dactilografiat, fila 3.97) GABrooks
şi J.H. Rushbrooke, Baptist Work in Europe, London 1920 p.59. 98) Idem, ibid. p.51. 99) O situaţie
statistică veche arată botezul fiecărui membru.
100) Statistica arată că a fost botezată în jghiabul de la fîntîna din sat la 7 Iunie 1915. 101) C.A.Brooks şi
J.H. Rushbrooke, op.cit. p.51. 102) Ibid. locul citat. 103) Farul Mântuirii, nr.9/924 p.8.104) Din relatările
primite de la Dumitru Baban. 105) Farul Mântuirii, nr.1/925 p.8. 106) Ibid. nr.21-22/924 p.16. 107) Ibid.
nr.1/925 p.8. 108) Ibid. nr.5/926,p.l4. 109) Ibid. nr.23-24/926 p.14. 110) Ibid. nr.23/930 p.6 în articolul
Conf. din Bucureşti a Cerc. România Veche. 111) Farul Creştin nr.18/937 p.7 şi nr.20/937 p.7.112)
C.Brooks şi J.H. Rushbrooke op.cit. p.51. 113) Revista' Călăuza, Anul 3/936 p.6. 114) I. Şuveţ şi M.
Dumitraşcu, „încunoştiinţare", în Farul Creştin nr.24/938 p.3. încunoştinţarea a fost făcută în numele Soc.
Misionare Baptiste pentru Leproşi, la care ei erau respectiv preşedinte şi secretar. Fotografia leproşilor şi
a faţadei clădirii a apărut în Farul Creştin nr.23/940 p.3. „începutul," în nr'.23/934 p.2. 115) Faml Creştin
nr.24/938 p.7.116) Amănuntul I-am primit de la Teodor Cenuşă. 117) Ene Gh., Aspecte din viaţa şi
răspîndirea baptiştilor în regiunea Dobrogea, în manuscris p.2,3.118) Idem, ibid. p.4,5.119) Idem, ibid.
p.6-7. 120) Farul Mântuirii, nr. 10-14/931 p.16, şi nr.l5-16/927p.l5.121) D. Baban,„Misiuneîn Dobrogea,"
înFarul Creştin nr.38-39/940 p. 10.122) Farul Creştin nr. 16-17/938 p.9.123) Ibid. nr. 1/932 p.12.124) Ibid.
nr.l6-17/927p.l5.
125) Nic. Sava, op. cit. în manuscris p.9.126) Idem, ibid. locul citat. 127) I. Kloss, „Ştiri din Craiova," în
Farul Mântuirii, nr.18/927 p.12 cu o fotografie a 32 credincioşi. 128) Nic. Sava, op.cit. p.10. 129) Farul
Mântuirii, nr.21-22/930 p.18. 130) Ibid. nr. 1/932 p.ll, art. „Lucrul Domnului în Oltenia". 131) Ibid. nr.18/925
p.6,7. 132) Vidi Pr. Verbal al Conf. Vechiul Regat din 26 Oct. 1927. 133) Farul Mântuirii, nr. 1/932 p.ll.
134) Ibid. nr.18/927 p.25.
Pagina 224
Corul din Apele Minerale
I. Branea, C. Adorian şi Gavrilă Ianculescu
Şcoala Duminicală în 1933
Parte din orchestra Craiova
Pagina 226
Pagina 227
Raportînd numărul baptiştilor din Banat la statistica pe ţară, vom observa că în Banat au fost la acea dată
16,70 procente din numărul baptiştilor pe ţară.
FIŞIER BIBLIOGRAFIC
1) Farul Creştin no.23/934 p.7. 2) Farul Mântuirii no.3-4/924 p.14; cf. Vasile Enaşcu, Istoria bisericii baptiste din comuna
Potoc, în manuscris p.7. 3) Grigorie Comşa, Lupta baptiştilor împotriva preoţimii române, p.7-9. 4) Senator Grigorie
Grigorovici,,,Cuvin/ore," publ. în Monitorul Oficial, nr.6/921 p.53-56, cf. revista Creştinul din Detroit, America, no.6/922 p.5. 5)
Farul Mântuirii no.3/923 p.7. 5) Tabelul bisericilor pe ani a fost de la V. Enaşcu. 7) V. Enaşcu manuscrisul citat p. 4. 8) Biletul de
ieşire no.,201/945 a Penitenciarului Arad. 9) FarulMântuirii no. 19/923 p.9. 10) Ibidem no. 11/925 p.7. 11) Ibid no. 19-20/927 P-
14. 12)Ibid.no.l/932p.ll. 13) Ibid. no. 17/925 p.7. 14) Ibid. no.19/925 p.7. 15) Ibid. no.1/923 p.7. 16) Ibid. no.17-18/923 p.7.
17)Ibid.no.23-24/923p.l2. 18) Nicolae Română, Referat istoric, expus la 15 Aug. 1965 la jubileul de 50 ani aBis. din Lăpuşnic.
19) Farul Creştin no.12/937 p.7. 20) Ibid. no.18/937 p.7.21) Ibid. no.34/938 p.8.22) T.T. Iacobici,„Se duc pionerii," articol In
îndrumătorul Creştin, Bucureşti no.8/948 p.7. 23) C. Nistoran, „Serbarea Crăciunului în Mol-dovaNouă, "XnFarulMântuirii
no.3-4/926 p.14.24) Farul Mântuirii nr.15-16/927 P-14 şi no.12-14/930 p.12.
25) Ibid. no.16-18/929 p.14. 26) Farul Creştin no.4/937 p.6. 27) Ibid. no.33/938p.7. 28) Farul Mântuirii no3-4/926p.U.
29)Ibid.no.l4/926p.7. 30) Jbid. no.15-16/925 p.15. 31) Ibid. nr.23/925, p.7. 32) I. Scobercea, Cum s-a început pocăinţa în Clisura
Dunării, în manuscri p. 4. 33) Farul Mântuirii no-17/925 p.7. 34) Farul Creştin no.2/937 p.7. 35) Farul Mântuirii no.1-2/929 P-
13. 36) Ibid. no.3-4/924 p. 15. 37) Ibid. no.23-24/926 p.14. 38) Farul Creştin "0-2/937 p.7. 39) FarulMântuirii no.13-14/925 p.14.
40) Ibid. no.12-13/929 p. i5- Şino.4/930p.l. 41)Ibid.no.21/926p.7. 42) Farul Creştin no.23/937 p.7. 43) Farul Mântuirii no.11/926
p.7. 44) Ibid. no.18/927 p.7. 45) Ibid. No.19-20/927
Pagina 246
Pagina 247
p.14. 46) Ibid. no.1-2/929 p. 13. 47) Farul Creştin no.16-17/938 p.ll. 48) Cealaltă a fost Bis. Credinţa din Arad-Şega.
49) Farul Mântuiri no. 13/924 p.8. 50) Ibid. no.23-24/926 p.13. 51) Ibid. no.15-16/927 p.15. 52) Farul Creştin no.
18/937 p.6. 53).Fan</Afâ/«Mwno.l6-18/929p.l3. 51) Farul Creştin no.20/937p.7. 55) Farul Mântuirii no.20/929 p.6.
56)Ibid.no.34/924p.l4. 57) Ibid. no.18/924 p.7. 58) Ibid. no. 18/925 p.6. 59) Ibid. no.20/926 p.8. 60) Ibid. no.1-2/929
p.12. 61) Pacea no.2/935 p.7. 62) Fam/ Cr<?/Jrt no.19/937 p.6. 63) Farul Mântuirii no.18/924 p.5. 64) Ibid. no. 18/925
p.7. 65) Ibid. no.18/924 p.5. 66) Farul Creştin no.23/937 p.7. 67) Ibid. no.9/941 p.7. 68) Ibid. no. 10/941 p.7.
69)FarulMântuiriino.l8/924p.6. 70) Ibid. no.23-24/926 p.13. 71) FarulCreştin no.2/935 p.7. 72) Farul Mântuirii no.1-
2/929 p.12. 73) Ibid.no.23/924 p.7. 74) Ibid. no.21/926 p.7.
75)/ara/Cre^i«no.24/937p.ll. 76) Farul Mântuirii no.\9/925 p.7. 77) Ibid. no.23-24/926 p.14. 78) Ibid. acelaşi număr
p.13. 79) Ibid. no.1-2/929 p.13. 80) Ibid. no.19/925 p.7. 81) Ibid. no.l'l/929 p.14. 82) Ibid. no.7/924 p.8. 83) Ibid.
no.20/929 p.6. 84) Farul Creştin no.5/941 p.7. 85) Farul Mântuirii no.19/925 p.7. 86) Ibid. no.3-4/926 p.14. 87) Ibid.
no. 18/926 p.7.88) Ibid. no.23-24/926 p.14. 89) Ibid. no.23/924 p.7. 90) Ibid. no.20/929 p.6. 91) Glasul Adevărului no.
19-20/933 p.4. 92) Farul Mântuirii 23/924 p.8. 93) Ibid. no.23-24/926 p.14. 94) Ibid. no.7/924 p.8. 95) Ibid. no.6/930
p.6. 96) Glasul Adevărului Arad no.12/932 p.4. 97) Farul Mântuirii no.13-14/929 p.15. 98) Glasul Adevărului no.
12/932 p.4. 99) Farul Mântuirii no.7/925 p.7.
100) Ibid. no.16-17/924 p.14. 101) Ibid. no.4/927 p.8. 102) Ibid. no.20/929 p.6. 103) Glasul Adevărului no. 14/932 p.3.
104) Farul Mântuirii no.18/925 p.7. 105) Ibid. no.5/926 p.8. 106) Ibid. no.20/927 p.15. 107) Ibid. no.19-20/927 p.16.
108) Glasul Adevărului no.12-13/932 p.4. 109) Ibid. la pag.cit. 110) Ibid. no. 18/932 p.4. 111) Ibid. no.21-22/933 p.8.
112) Farul Mântuirii no.3/925 p.8. 113) Ibid. no.23-24/926 p.14. 114) Ibid. no.2/927 p.15. 115) Ibid. no.16-18/929 p.15.
116) Glasul Adevărului no. 1/932 p.4. 117) Farul Mântuirii no.16-17/924 p.ll. 118) Ibid. no.5/927 p.ll. 119)
Ibid.no.16/926 p.8. 120) Ibid. no.1-2/929 p.12. 121) Ibid. no. 17-18/929 p.15. 122) Ibid. no.2/923 p.8. 123) Ibid.
no.17/925 p.7. 124) Glasul Adevărului no.21-22/933 p.2.
125) Farul Mântuirii no.3/923 p.8. 126) Ziarul Universul no.250/934 p.6 reportajul „MS- Regele Carol II şi nevoile
ţărănimii bănăţene." cf. Pacea no.24/934 p. 12 articolul,, Ce facem noi baptiştii?" 127) Pacea no. 13/935 p.7.128)
GlasulAdevărului no.l3/932p .4; şi no.l4/932p.3. 129) Farul Mântuirii no.3/925 p.7. 130) Ibid. no.23/925 p.6. 131) Ibid.
no.21/926 p.7. 132) Ibid. no. 17/927 p.6. 133) Ibid. no.21-22/930p.l2 şi 18. 134) Ibid. no.7-8/931 p.7 şi no.1/932 p.11-
12. 135) Glasul Adevărului no.20/932 p.4. 136) Ibid. no.17/932 p.1,2. 137) Decizia Min. de Culte no. 114,119/933
publ. în Monitorul Oficial no. 193 din 24 Aug. 1933.
Pagina 248
Grupul de seminarişti maghiari în 1934
Pagina 303
Biserica din Alba lutia
Corul din Alba lulia
Capitolul XVI
RĂSPÎNDIREA ŞI ACTIVITATEA
BAPTIŞTILOR DIN BUCOVINA,
MOLDOVA ŞI BASARABIA
Lucrarea bisericească, misionară şi evanghelistică din aceste trei provincii, trebuie privită în contextul
situaţiilor politice şi sociale pe de o parte, a frămîntărilor şi suferinţelor, la care au fost supuşi credincioşii
creştini baptişti, pe de altă parte. Dacă înainte de război, lucrarea a fost în fazele ei de început, ca o mică
infiltrare, după actul întregirii Ţării, lucrarea şi-a avut acel dublu aspect: de creştere a bisericilor prin con-
vertirea altora la credinţă, de maturizare doctrinară, precum şi de ducere a Evangheliei la aite localităţi.
Această lucrare de îndoctrinare Şi de misiune a pretins muncă, dăruire, sacrificii, alergare, propovăduire a
Evangheliei şi mărturisire a credinţei.
S-a observat foarte bine în special în Bucovina că după 1919 Predicatorii fiind cercuali au făcut multă
misiune. Şi lucrarea cu adevărat s-a extins. Dar nu s-a făcut suffcientă lucrare de creştere, de maturizare în
credinţă, de îndoctrinare în învăţăturile noutestamen-tale. Din această cauză a fost posibilă sfîşierea
bisericilor, de alte curente şi învăţături, mai ales de penticostali. Predicatorii au fost buni ntisionari şi au
făcut o frumoasă lucrare orizontală, însă nu şi una verticală, care să fi ajutat bisericile să aibă stabilitate în
faţa furtunilor sau
Pagina 305
a vînturilor de învţături străine. Este adevărat, că în vreme de continui hărţuire şi persecuţie a fost aproape
imposibil să faci o lucrare de îndoctrinare a membrilor. Predicatorii şi membrii au făcut deopotrivă
lucrarea de mărturie creştină noutestamentală cu curaj, animaţi per-manent de un cald evanghelism şi
misionarism, de o clară conştiinţă a îndatoririi lor de credincioşi.
Principiul de bază în lucrarea desfăşurată, la care s-au simţit înhămaţi toţi credincioşii, membrii bisericilor
baptiste, a derivat, ca practică, din porunca Domnului Isus Hnstos:„Duceţi-vă... propovăduiţi
Evanghelia... faceţi ucenici., botezîndu-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfint!" A existat o
foarte strînsă legătură între mîntuirea personală, prin credinţă, şi activitatea normată de porunca sfîntă.
Prin acest fel de a fi, credincioşii baptişti s-au înscris pe ei înşişi în creştinismul primitiv, viu şi creator.
LUCRAREA DIN BUCOVINA
La sfârşitul războiului în mai multe comune din Bucovina s-au întors acasă prizonierii sau soldaţii de pe
front, care au fost convertiţi acolo la credinţa baptistă. Aşa a fost cazul cu Ursache Teodor din Cîmpulung,
Irimescu Gheorghe din Bilca, Rădăuţi, Catargiu Dumitru din Capu Codrului, Gurahumorului, Boca
Nicolae din Cojvana, Grijin-cu Samuil din Horodnicul de Sus, Florea Gheorghe din Solea, Olenici
Dumitru din Horodnicul de Jos, mutat în Rădăuţi, etc. După întoarcerea din război, fraţii, dîndu-şi seama
că mulţi au fost convertiţi în război, şi că nu se cunosc unii pe alţii, au ţinut la sfîrşitul anului 1918, la
Pătrăuţii de Jos o conferinţă de reîntîlnire şi cunoaştere, spre a se regrupa şi porni la lucrul misionar. La
această conferinţă au participat, dintre cei mai de seamă bărbaţi bucovineni, următorii: Gh. Păduche,
Onofrei Caîancea, Dumitru Hodoroabă, Loghin Motrescu, Emanuil Gavrilescu, Gh. Croitoru, Vasile
Terniceru, v Onofrei Popovici, Ilarion Hapenciuc, etc. La conferinţă nu s-a făcut nici o alegere, ci delegaţii
l-au însărcinat pe Dumitru Hodoroabă să ţină legătura cu Uniunea de la Bucureşti/1) Cu adevărat, Dumitru
Hodoroabă a întreţinut o strînsă legătură cu C. Adorian. între 28 Iunie şi 6 Iulie 1920, îl aflăm pe Dumitru
Hodoroabă la Bucureşti, unde a luat contact cu Dr. C. Brooks si J.H. Rushbrooke, cărora le-a expus
situiaţia baptiştilor din Bucovina.™
în vara anului 1919 au fost în Bucovina mulţi prieteni convertiţi la credinţă, datorită lucrării pline de zel a
credincioşilor. De aceea, fraţii din Pătrăuţii de Jos, D. Hodoroabă, Gh. Păduche, Leopold Duşinschi şi
Iacob Snel au ţinut un sfat frăţesc şi au hotărît ca Onofrei Caîancea să boteze şi să ţină actele de cult, chiar
neordinat. în urma acestei
hotărîri a avut loc primul botez după război, la 20 Iulie 1919, cînd au fost botezate 22 persoane, din mai
multe comune, în apa Şiretului, la pătrăuţii de Jos de către Onofrei Caîancea. Peste două săptămîni, tot el a
oficiat un al doilea botez, tot la Pătrăuţii de Jos cu 11 persoane/3^ A urmat un botez în Vîcovul de Sus cu 5
suflete convertite de Niţu Toader. în Cîmpulung a avut loc la 28 Sept. 1919, în apa Moldovei un botez cu
5 suflete, între care au fost şi cei doi fraţi Irimescu Gheorghe si Ioan. La 11 Sept. 1919 Onofrei Caîancea
mai ţinuse un botez în comuna Arbora, judeţul Rădăuţi, cu 6 suflete cîştigate de Vasile Terniceru, apoi un
botez în Voitinel, în apa Sucevei cu 9 suflete, ţinut în 14 Sept. 1919. Astfel, s-au adăugat un număr de 58
de suflete la numărul credincioşilor botezaţi înainte de război. Spre sfîrşitul anului 1919, din cauza unor
neînţelegeri ivite i s-a retras însărcinarea dată lui Onofrei Caîancea, astfel că în 1920, bisericile din
Bucovina nu au avut nici un păstor, fiindcă Josef Toller, predicatorul german din Bucovina a plecat la
Praga în Cehoslovacia.
înspre toamnă însă tot datorită unor necesităţi urgente, l-au însărcinat în acelaşi fel pe Gheorghe Păduche
să îndeplinească actele de cult, fără ca el să fie ordinat, în special botezurile, iar Dumitru Hodoroabă a fost
însărcinat să ţină serviciile de cununie. Aşa au avut loc patru botezuri în 1920: unul în 27 Sept. în Voitinel,
al doilea la 28 Sept. cu 5 suflete în Cîmpulung, al treilea la 17 Oct. cu 12 persoane în Arbora, Rădăuţi, şi
al patrulea în Pătrăuţii de Jos/4)
în vara anului 1920, s-au întors cinci bucovineni din America, unde s-au convertit la credinţa baptistă şi
unde au avut contact cu viaţa bisericească a unor bserici baptiste mari. Ei au fost: Silvestru Un-gureanu,
Silvestru Andriciuc, ambii din Mihoveni, Suceava, Olteanu Gheorghe, care s-a stabilit în Pătrăuţi, Nicolae
Rusti din Arbora şi Stanciuc Constantin din Plavorar, Suceava. Ca urmare a faptului, că în toată Bucovina
n-a fost nici un păstor ordinat, şi cum biserica din Pătrăuţii de Jos, era biserica diriguitoare iar hotărîrile ei
valabile pentru toate celelalte biserici din Bucovina, a venit aici la Pătrăuţi, la 25 Dec. 1920 Nicolae Rusti.
Acesta 1-a propus pe Silvestru Ungureanu de la Mihoveni să fie ales ca păstor pentru toată Bucovina.
Biserica, întrucît nu 1-a cunoscut, i-a cerut lui Nicolae Rusti să-1 aducă acolo, spre a fi cunoscut de fraţi/5-'
De sărbătoarea Botezului Domnului, la 6 Ianuarie 1921, au fost adunaţi din nou la Pătrăuţi delegaţi din
vreo 10 biserici, împreună cu Nicolae Rusti şi cu Silvestru Ungureanu. Atunci toţi au hotărît să alcătuiască
o organizaţie pe întreaga Bucovină, un cerc bisericesc, şi au ales pe Silvestru Ungureanu, ca predicator şi
preşedinte, pe Loghin Motrescu ca predicator şi secretar, pe Dumitru Hodoroabă, Silvestru Andriciuc şi
Nicolae Rusti, ca predicatori şi
Pagina 306
Pagina 307
membri în comitet/6) Toţi au lucrat ca predicatori neordinaţi, cu excepţia lui Loghin Motrescu, care avea
ordinarea fără punerea mîinilor făcută de Josef Toller. Cum teritoriul era mare, Silvestru Un-gureanu a
lucrat în părţile Sucevei, iar Loghin Motrescu în părţile Storojineţului şi Rădăuţului. La finele anului 1920
fuseseră în Bucovina 23 biserici baptiste române.
Ca lucrători, primul botez oficiat de Silvestru Ungureanu, şi el neordinat, a fost ţinut la Perjeliuca, al
doilea la Pătrăuţii de Jos, iar Loghin Motrescu a ţinut primul botez la Volovăţ şi al doilea la Arbora/7) La
începutul anului 1922. Silvestru Ungureanu s-a prezentat la Bucureşti, la conducătorii de la Uniune, şi a
cerut ca o comisie a Uniunii să facă o vizită în Bucovina, spre a proceda la ordinarea păstorilor aleşi.
Astfel, La 1 Martie 1922, au sosit la Pătrăuţii de Jos, reprezentanţii Uniunii: C. Adorian, preşedintele,
Radu Taşcă, păstorul bisericii din Curtici, şi Atanasie Pascu, păstorul din Parţa. După o consfătuire avută
în aceeaşi zi, au procedat la ordinarea ca păstori a următorilor aleşi ai bisericilor: Silvestru Ungureanu,
Dumitru Hodoroabă, Loghin Motrescu, Silvestru Andriciuc şi Nicolae Rusti. Ordinarea s-a făcut de
comisia formată din cei trei conducători ai Uniunii/8^ în Conferinţa avută cu ocazia aceasta s-a procedat la
o arondare a bisericilor din Bucovina în 3 cercuri misionare. Aşa, Dumitru Hodoroabă avea de păstorit
bisericile: Pătrăuţii de Jos, Igeşti, Robcea, Ciudei, Davideni şi Bănila pe Şiret; Loghin Motrescu păstorea
bisericile: Corceşti, Cupca, Petriceni, Prevorochea, Stăneştii de Jos şi Oprişeni; Sivestru Ungureanu
păstorea bisericile: Mihoveni, Pătrăuţul Sucevei, Bosanci, Volovăţ, Solea, Cîmpulung, Arbora,
Calafindeşti şi Serbăuţi.
în 4 Dec. 1922 s-a ţinut a treia conferinţă anuală a bisericilor din Bucovina tot în Pătrăuţii de Jos. Din
partea Uniunii au luat parte acum, Todor Sida din Buteni, Radu Taşcă din Curtici şi Gheorghe Vărşăndan
din Radna. S-a raportat la conferinţă, că în anul 1922 au avut loc în Bucovina 7 botezuri, cu un total de 46
suflete.
în 25 şi 26 Oct. 1925 la o altă conferinţă anuală a bisericilor din Bucovina, a participat, tot ca delegat al
Uniunii, Atanasie Pascu din Banat/9) An după an au fost ţinute conferinţe anuale, în care se analiza
lucrarea făcută în cursul anului şi anumite cazuri ivite în lucrare, pe teren. Poate nedorite, s-au adunat mai
multe nemulţumiri şi unele neînţelegeri între predicatori, întrucît unul intra în bisericile altuia; acestea au
produs greutăţi în lucrare şi au făcut să scadă succesul misionar. De aceea, a fost trimis în Bucovina Moise
Treta din Banat, care a lucrat în America, la convertirea lui Silvestru Ungureanu, Silvestru Andriciuc şi
Pantelimon Andrisan. El a făcut o misiune de cîteva
Pagina 308
zile în luna Iunie 1926, prin mai multe biserici din Bucovina/10-1 Cu toată strădania sa, el n-a reuşit să
lichideze neînţelegerile dintre predicatori. De aceea, la începutul anului 1927 a venit în Bucovina Ioan
popa, acum preşedintele Uniunii, şi el cu blîndeţea ce-1 caracteriza a aplanat totul. Iar pentru viitor, au
căzut de acord cu toţii să se facă o nouă arondare a cercurilor bisericeşti, şi spre a se evita noi discuţii între
lucrători, s-a stabilit principiul neamestecului în alt cerc şi respectarea suveranităţii bisericilor.
în acea conferinţă s-au reorganizat cercurile bisericeşti într-o nouă formă. Astfel, (a) Cercul Storojineţ cu
bisericile: Cernăuţi, Igeşti, Ciudei, Ropcea, Davideni, Banila şi Comărăşti, avînd ca lucrător pe Dumitru
Hodoroabă; (b) Cercul Pătrăuţii de Jos cu bisericile: Pătrăuţii de Jos, Corceşti, Cupca, Petriceni, Costişa, şi
Frătăuţii Vechi (biserica română), avîndu-1 pe Loghin Motrescu lucrătorul lor; (c) Cercul Rădăuţi cu
bisericile: Oprişeni, Prevorochea, Stăneşti, Poieni şi Calafindeşti, avînd ca lucrător pe Rusu Alexe, care
fusese ordinat; (d) Cercul Suceava cu bisericile: Mihoveni, Iţcani, Pătrăuţul Sucevei, Bosanci, Ipoteşti,
Arbora, Volovăţ şi Cîmpulung, avînd ca lucrător pe Silvestru Ungureanu.
Prin aceste biserici mai erau bărbaţi ordinaţi înainte de anul 1927 următorii: Toader Morariu din Petriceni,
ordinat la 21 Aprilie 1925 în Oprişeni, Spiridon Prundeanu din Cîmpulunng, Gh. Păduche din Pătrăuţi/11)
Ilarion Hapenciuc din Serbăuţi/12) Florea Gheorghe din Solea, aşezat în lucrare în Rădăuţi, în locul lui
Nicolae Rusti decedat. Ordinarea a avut loc la Volovăţ împreună cu acea a lui Pricop Mirăuţi din loc, la 1
Febr. 1925/13) După moartea lui Rusu Alexe a fost ordinat Posteucă Vasile din Stăneştii de Jos, în 1935.
în Bucovina au fost unele biserici, care în scurtă vreme au crescut, chiar vertiginos, trecînd peste o sută de
membrii doar în doi, trei ani. Vom enumera cîteva din bisericile însemnate din Bucovina. Biserica din
Cîmpulung 1-a avut slujitor, şi primul membru al ei, pe Ur-sache Toader, care s-a convertit în război şi a
fost botezat în 17 Dec. 1916 la Budapesta, de Reinholdt Schefler, şi devenind invalid de război s-a întors
acasă şi a început să lucreze cu Evanghelia. Iar în 28 Sept. 1919, Onofrei Calancea a ţinut un botez cu 5
suflete dintre care unul a fost din loc, iar în 18 Oct. 1920, Gh. Păduche a botezat 5 suflete din loc Şi astfel
s-a format biserica. An de an s-au adăugat alte suflete. în Igeşti, biserica a ajuns să treacă de 300 membrii;
aici a lucrat local Emanuel Gavrilescu. Iar în Petriceni au lucrat Toader Morariu şi Petru Hluseac Şi
biserica a crescut peste 100 membrii. De asemenea în Calafindeşti, unde a lucrat Onofrei Popovici, biserica
s-a apropiat în 1942 de o sută de membrii/14) Aici, în Calafindeşti s-a ţinut în Iulie 1937 o mare
Pagina 309
întrunire a tineretului condusă de Ilie Ciornei, absolvent al Seminarului. Tot în 1937, la 18 Iulie, s-a ţinut
în Poieni o întrunire tot a tineretului din 12 biserici din Bucovina, condusă tot de Ilie Ciornei/15) în
Oprişeni a fost o altă biserică activă. Aici a ţinut în Ianuarie 1927 un curs biblic, Pantelimon Andrişan din
America, şi la încheierea cursului biblic, în 30 Ianuarie a avut loc ordinarea lui Gh. Păduche şi Rusu
AlexeS1 ' în acelaşi an, la 6 August, Silvestru Ungureanu a ţinut un botez cu 15 persoane, din mai multe
comune/17^ Iar la 24 Iunie 1929 s-a ţinut un botez cu 14 suflete oficiat de Loghin Motrescu.' )
De asemenea în Pătrăuţii de Jos, comuna supranumită „Ierusalimul baptist al Bucovinei," biserica a fost
vie şi activă. în 6 August 1925, Dumitru Hodoroabă a ţinut aici un botez cu 22 persoane, la care a predicat
şi Pantelimon Andrişan. Un alt botez ţinut în rîul Şiretul Mic, a avut loc la 29 Iunie 1927, oficiat de
Loghin Motrescu. în 1929, în ziua de 9 Iunie, biserica de aici din Pătrăuţii de Jos a fost vizitată de Vasile
Jones împreună cu soţia din America, cînd a fost ordinat aici Todor Grijincu, de o comisie compusă din V.
Jones, Loghin Motrescu, Alexe Rusu şi Gh. Păduche/19^ în Lisaura. la 18 Sept.1927, Silvestru Andriciuc a
ţinut un botez cu 5 persoane/ ^ în Cernăuţi s-a ţinut la 15 August 1926 un botez cu 12 suflete, oficiat de
Pantelimon Andrişan. Dintre noii botezaţi, 8 au fost din oraş. în 1927, la 28 August s-a ţinut un botez cu 5
suflete îndeplinit de I. Melişevschi, bătrînul colportor de Biblii de la Cernăuţi/2^ După botezul acesta, s-a
mutat la Cernăuţi predicatorul Dumitru Hodoroabă. El şi-a construit o casă a sa, iar la casă a adăugat o
cameră, pentru casă de rugăciune. Din anul 1927 şi pînă la refugiul său, Dumitru Hodoroabă a păstorit
biserica din Cernăuţi. El a fost ajutat în lucrare de Ilie Ciornei şi de V. Andruseac. Aşa îl găsim în anul
1938 pe Ilie Ciornei că îndeplineşte la 26 Iunie un botez cu 14 suflete, iar punerea mîinilor a fost făcută de
Hodoroabă Dumitru şi V. Andruseac. Cu predici au servit la această ocazie Ioan Isac, N. Bejenaru,
seminarişti, şi Furche, predicatorul bisericii baptiste germane din Cernăuţi/ '
în Volovăţ a crescut iarăşi o biserică vie. Aici s-a ţinut la 14 Sept. 1925, un botez cu 10 suflete, îndeplinit
de Gh. Florea/23) în Vicovul de Sus, biserica s-a înfiinţat prin Niţu Teodor, iar în 1919 a fost botezat
primul grup de convertiţi şi în anul 1920 al doilea. Biserica din Voitinel a luat fiinţă prin lucrarea
invalidului de război Crăciun Dumitru, care a fost botezat la 21 Iulie 1918 în Pătrăuţi de Josef Toller.
Primul botez care a avut loc în comună a fost în ziua de 19 Oct. 1919 cu 6 suflete, iar al doilea la 27 Sept.
1920. în Arbora, biserica a luat fiinţă prin Vasile Ternicerul, care a fost botezat cu soţia sa Agafia la 11
Sept. 1919 de Onofrei Calancea. Al doilea botez a avut loc la 20 Oct. 1920 cu 6 suflete,
rude de-ale lui Nicolae Rusti, întors din America în 1920, ca un credincios baptist. Nicolae Rusti a trecut
la cele veşnice la 10 Aprilie 1924 şi la înmormîntarea lui au luat parte peste 2000 de persoane/24^ în
Serbăuţi, primul credincios baptist a fost Ilarion Hapenciuc, botezat în 1919. Prin lucrarea lui au fost aduşi
la credinţă alţii şi în 1920 au fost botezaţi şi cu ei s-a format biserica. An de an, ea a crescut pînă la
închiderea bisericilor prin decretul antonescian. în Rădăuţi, biserica a luat fiinţă prin mutarea acolo a lui
Olenici Dumitru din Horodnicul de Jos, întors acasă din război, convertit şi botezat. El a făcut o lucrare
frumoasă de mărturie creştină şi a cîştigat la credinţă multe suflete. La fel în Sadova, lucrarea s-a început
prin Erhan Petru, întors pocăit din prizonierat. în Capul Codrului de asemenea a venit acasă pocăit Catar
-giu Dumitru, botezat în Berezovca, Rusia, de către predicatorul Timotei Camaron/25)
După anul 1927, Dumitru Hodoroabă avea obiceiul să plece din Cernăuţi cu căruţa departe şi să facă
misiune. Astfel a început o lucrare între ruteni. Pentru aceasta, el 1-a avut întotdeauna cu el pe Hnatiuc
Ioan, ca traducător. Aşa s-au înfiinţat bisericile rutene din comunele: Vijanca cu 15 membrii, Cernahur şi
Hosciovei cu 12 membrii, Bobeşti cu 20 membrii, Rostocea cu 11 membrii. în bisericile acestea,
Hodoroabă a fost ajutat de Vasile Crauciuc. în anul 1937 a predicat în limba ruteană şi a lucrat în părţile
acelea Ilie Ciornei, absolvent al Seminarului. Tot ca urmare a lucrării lui Dumitru Hodoroabă de după anul
1927, au trecut la baptişti grupuri de martori ai lui Iehova, formînd bisericile baptiste din comunele:
Davideşti, cu 18 membrii, Sălăuceni cu 30 membrii, Chisdari cu 28 membrii, Ropuşniţa cu 15 membrii,
Codobeşti cu 16 membrii, Zvinecea cu 25 membrii, Pobîrlăuţi 40 membrii, Cona cu 30 membrii, Pîrîul
Negru cu 8o membrii, Dobrănăeşti cu 16 membrii, Vrînceni cu 10 membrii. în aceste biserici nou formate
au lucrat şi Zonea şi Andruseac. Pentru clarificarea doctrinară şi aprofundarea în cunoştinţele biblice,
Dumitru Hodoroabă a organizat cîteva cursuri biblice, dintre care amintim şi trebuie menţionate: cursul
biblic din iarna anului 1936, acel din iarna anului 1937 ţinute de Lucaşa Sezonov, venit de la Seminar, în
Sănceni. Un alt curs biblic a fost ţinut de Daniel Pascu. De asemenea Petre Truţa a ţinut un curs biblic în
Cernahur, avîndu-1 ca traducător pe I. Melişevschi. Alte studii biblice şi ore de explicaţii doctrinare au
fost ţinute de Vasile Andruseac şi apoi de Ilie Ciornei. Fapt e că grupurile de milenişti, odată desprinse, au
părăsit toată învăţătura martorilor lui Iehova şi au rămas la baptişti, iar cu timpul au crescut ca biserici vii.
în latura muzicală, corală, cu instruirea harmoniştilor, s-a ocupat Silvestru Ungureanu. El a înfiinţat în
anul 1922, primul cor mixt
Pagina 310
Pagina 311
din Bucovina, în comuna Pătrăuţii de Jos. Şi cum fiecare biserică a căutat să aibă cîte un harmoniu, el a
instruit tineri, care să poată cînta la harmoniu şi să dirijeze corul. Mai tîrziu s-au ridicat şi alţi buni dirijori
de cor, instructori de note, apoi, mai multe fete din Bucovina au studiat la Şcoala de Fete din Bucureşti, şi
au studiat bine muzica, ele au adus o bună contribuţie la promovarea cîntului din bisericile baptiste de pe
plaiurile Bucovinei.
După apariţia deciziei ministeriale din 1933, pe teritoriul Bucovinei s-au constituit trei comunităţi
bisericeşti: Corceşti, condusă de Loghin Motrescu, Cernăuţi, condusă de Dumitru Hodoroabă, si Mihoveni
condusă de Silvestru Ungureanu. Comunităţile corespon-deau, ca teritoriu, cu cercurile pastorale şi
misionare.
La 28 Iunie 1940, ca urmare a unui ultimatum al guvernului sovietic acceptat de guvernul român, nordul
Bucovinei a trecut sub autoritatea Rusiei Sovietice. în 1941, prin mişcarea frontului de război, partea
cedată a Bucovinei a fost adusă din nou sub autoritatea statului român. Dar sub dictatura antonesciană,
mulţi bărbaţi şi femei au fost arestaţi şi azvîrliţi în închisori. Dintre cei închişi a murit o moarte de martiră
sora Domnica Moloci din Calafindeşti. Ea a fost soţia lui Samuel Moloci, în vîrstă de 35 ani. A fost
condamnată de Tribunalul militar din Cernăuţi, în ziua de 4 Sept. 1942. Apoi, la 20 Febr. 1943 a fost
transferată la închisoarea Mislea din judeţul Prahova. Supusă la mizerii îngrozitoare, s-a îmbolnăvit şi
bolnavă a fost transferată la Braşov, unde în chinuri a încetat din viaţă în ziua de 28 Mai 1943/26)
în Bucovina, au fost la 28 Decembrie 1942, cînd bisericile au fost închise prin decretul antonescian, un
număr de 67 biserici, cu un număr de 1870 membrii botezaţi şi cu 2708 de membrii aparţinători, adică
1,99 procente din totalul membrilor botezaţi pe ţară.
LUCRAREA DIN MOLDOVA
în Moldova, lucrarea Evangheliei a fost mai slabă ca în alte provincii. Şi în aceste părţi, credincioşii au
avut mult de suferit. Vestea Evangheliei a ajuns în cele mai multe locuri, în mod întîmplător. în sudul
Moldovei, în timpul războiului, lucrarea s-a început prin infiltraţii. La Iaşi însă, s-a făcut o lucrare dirijată,
prin grija Uniunii. O privire asupra hărţii Moldovei, arată că în perioada de timp, dintre anii 1919-1944, în
Moldova s-au format biserici baptiste în partea de sud şi în cea de nord, iar în centru erau doar două sau
trei biserici. Cei din sud au fost sub influenţa bisericilor din Bucureşti, iar cei din nord sub influenţa
baptiştilor din Bucovina.
în Brăila, biserica şi-a luat avînt imediat după război şi a început să creasccă în toate privinţele. în toamna
anului 1923, biserica, la
Pagina 312
propunerea lui C. Adorian, 1-a ales ca păstor pe Ioan Bododea, care tocmai terminase studiile la Seminar.
Plin de rîvnă, cu elanul tineresc, Ioan Bododea a lucrat intens şi roadele s-au şi văzut: în 9 Martie 1924 el a
ţinut un botez cu 6 suflete, 5 din Brăila şi unul din Rîmnicul Sărat.(2"0 În \\ ianuarie 1925, C. Adorian
oficiază cununia religioasă a predicatorului Ioan Bododea, la care a participat Toma Slev, profesor la
Seminar, Nicolae Petrescu din Cioara Doiceşti, St. Moscu din Lascăr Catargiu. Peste o săptămînă în 18
Ianuarie 1925 a avut loc un botez oficiat de Ioan Bododea/28) în toamna aceluiaş an, la 20 Septembrie a
fost ţinut un alt botez cu 16 suflete, îndeplinit tot de Ioan Bododea, iar ca predică a servit Adam
Sezonov/29)In biserică activa foarte bine societatea femeilor „Tabita", care şi-a dat prima serbare publică
în Duminica de 23 Ianuarie 1927, condusă de Elena Iacob Sezonov, preşedinta societăţii, care a făcut o
expunere a felului de a lucra al femeilor din biserică, iar Eugenia Oprescu a citit un referat despre rolul
femeii în lucrarea sfîntă. Cu această ocazia, corul mixt condus de Titi Oprescu a cîntat mai multe
cîntări/30) în anul 1924, Adam Sezonov a construit o casă de rugăciune pe strada Dianei no. 7 cu un
auditoriu frumos, un birou anexă şi locuinţă pentru păstor, pe care le-a donat bisericii/31^ în anul 1928, a
pătruns în biserică un curent penticostal, care 1-a doborît chiar pe I. Bododea, păstorul bisericii, iar
biserica a suferit o ruptură; cei rămaşi l-au adus ca păstor pe Vasile Gaşpar, absolvent al Seminarului. El a
înviorat lucrarea, a stimulat activităţile bisericeşti, mai ales acea a femeilor, încît la Paşte, în 1 Aprilie
1929, societatea femeilor a dat iarăşi o serbare frumoasă în biserică/ ' La sfîrşitul anului 1929, biserica din
Brăila a suferit o nouă ruptură provocată de penticostali. Şi de data aceasta a căzut victimă păstorul, V.
Gaşpar. Probabil, biserica din Brăila a fost cea mai încercată dintre biserici în privinţa aceasta. Membrii au
cerut atunci sprijinul frăţietăţii din Bucureşti. C. Adorian şi ceialalţi predicatori l-au recomandat pe Simion
Voia spre a fi ales păstor al bisericii. El a fost ales şi a preluat pastoratul.
în scurt timp el a reuşit să împace şi să convingă spiritele şi să aducă înapoi pe mulţi din cei plecaţi. Astfel,
că în ziua de Paşte 1930, biserica a avut o serbare a tineretului si a şcolii duminicale organizată de Simion
Voia şi Andruşa Sezonov/ ) Prin rîvna sa, Simion Voia a îndrumat biserica spre misionarism, şi ca rezultat
a avut loc la 20 Septembrie 1931 un botez cu 14 suflete,'la care au luat parte credincioşi din mai multe
părţi şi predica a fost ţinută de C. Adorian de la Bucureşti/34^ în aceşti ani a domiciliat la Brăila şi Jean
Staneschi, care a preluat conducerea corului mixt. Simion Voia a păstorit biserica pînă la închiderea ei.
Pagina 313
Legată strîns de Brăila a fost biserica din Cioara Doiceşti, în care a lucrat local Nicolae Petrescu şi a fost
păstorită de păstorul din Brăila. Şi biserica din Cioara Doiceşti a crescut şi cu trecerea anilor şi-a construit
o frumoasă casă de rugăciune.
Biserica din Galaţi a început să-şi aibă fiinţa la 1 Ianuarie 1925 cu grupul de credincioşi care mergeau de
la Galaţi la biserica din Brăila. Aceştia s-au întîlnit şi s-au cunoscut în Duminicile de la finalul anului
1924. După ce s-au cunoscut au început să se adune în Galaţi prin familii în mod sporadic, la rugăciune.
Spre sfîrşitul anului 1924 ei au hotărît să-şi deschidă o casă de rugăciune, să se constituie ca biserică
baptistă în Galaţi. în acest scop au închiriat o încăpere, şi la 1 Ianuarie
1925, cu un serviciu divin solemn oficiat de Ioan Bododea de la Brăila, la care au luat parte un număr
frumos de credincioşi din Brăila si din alte părţi, s-a înaugurat începutul bisericii baptiste din Galaţii ' Ca
stîlp în biserică a fost N. Ene. împreună cu alţii el a căutat să facă o lucrare de mărturie creştină
noutestamentală în acest oraş dunărean şi roadele s-au şi arătat. La 20 Iunie 1926 a fost ţinut un botez în
Galaţi, cu 9 suflete, îndeplinit de Ioan Bododea, la care a predicat Jean Stanes-chi. A fost primul botez în
Galaţi şi a asistat un numeros publici ' An după an biserica a crescut, fiind ajutată de biserica din Brăila.
Cum lucrarea s-a dezvoltat şi numărul membrilor a crescut în 1930 au închiriat o sală mai mare şi mai în
centru, pe strada Lascar Catargiu nr. 18.(37) De acum a lucrat ca bătrîn al bisericii I. Raru. în anul 1939 s-
au unit cu un grup de creştini după Evanghelie, ca apoi la începutul anului 1941 să se organizeze iarăşi
separat.
în biserica din Galaţi s-a resimţit adînc ruperea făcută de curentul penticostal, şi mult timp lucrarea a
stagnat din această cauză. în lucrarea de inspiraţie au fost mult ajutaţi de misiunea norvegiană, care lucra
pentru încreştinarea evreilor, iar pastorul ei Isac Feinstein a ţinut de multe ori predici în biserica baptistă,
sau au avut serbări împreună.
Legată de biserica din Galaţi şi păstorită tot de păstorul bisericii din Brăila a fost şi biserica din comuna
Lascar Catargiu. Aici lucra local, ca presbiter al bisericii, Şt. Moscu. Biserica a crescut frumos şi a ajuns la
număr apreciabil de membrii. Dar după anul 1928, Ioan Bododea, care trecuse la penticostali, s-a dus şi
acolo şi a rupt o mare parte dintre membrii, stricînd complect lucrarea de acolo.
în judeţul Buzău, era o biserică frumoasă la Greceanca, din care s-a dus la Seminar Vasile Gaşpar. Iar cînd
el a păstorit biserica din Brăila, a lucrat şi în comuna sa natală, în Greceanca. în 29 Mai 1929 a ţinut acolo
un botez cu 8 suflete/ ^ Dar şi aici s-a petrecut acelaşi lucru, cînd Vasile Gaşpar a trecut la penticostali i-a
atras şi pe credincioşii din Greceanca. Au rămas totuşi unii, care nu şi-au schimbat
credinţa.
O altă biserică mică a fost în Mina Pralea, unde de asemenea a lucrat I. Bododea, din Brăila, căci îl aflăm
în 24 Mai 1925 că a ţinut acolo un botez cu 6 persoane/ ' în oraşul Rîmnicul Sărat a fost o staţiune
misionară, în care a lucrat Marin Dumitraşcu de la Ploeşti, şi care era strînsă în jurul familiei Luca
Sezonov. De aici a plecat la Seminar Lucaşa Sezonov, predicatorul şi profesorul de teologie de mai
tîrziu.
în capitala Moldovei, în Iaşi, au fost unele lucrări sporadice de misiune, dar nu s-a putut organiza o
biserică, pînă Societatea Misionară n-a luat hotărîrea şi apoi la insistenţele lui Lucaşa Sezonov şi Marin
Dumitraşcu, 1-a trimis acolo pe Nicolae Sava de la Craiova, ca misionar. Astfel în toamna anului 1936,
Nicolae Sava s-a mutat cu familia sa la Iaşi. Aici, în oraş, mai erau două familii baptiste, Cazacu şi
Arbore, şi încă două tinere. Nicolae Sava le-a adunat şi astfel în toamna anului 1936 a grupat pe
credincioşii baptişti din Iaşi şi a constituit cu ei o biserică baptistă/ ' Spre cunoaşterea frăţietăţii din ţară, ca
acei care ajung prin Iaşi, să ştie unde să-i găsească pe credincioşi s-a făcut un anunţ în revista Farul
Creştini' La fel au făcut şi ziarele locale din Iaşi, dar acestea l-au făcut cu scop de alarmare a opiniei
publice, anunţînd că în Iaşi, strada C. A Rosetti 39 a venit un misionar baptist, în acest fel s-a aflat în oraş
şi în provincie despre începutul lucrării baptiste.
La 31 Ianuarie 1937 s-a deschis prima biserică baptistă din Iaşi, cu 10 membrii. La înaugurare au luat
parte 70 persoane/42) Casa de rugăciune a fost pe strada Zugravi nr. 14. Aplicînd un evanghelism viu, fraţii
din Iaşi au adunat în jurul lor tot mai multe suflete şi numai după cîteva luni de zile au reuşit ca să formeze
un cor, şi la 20 Iunie 1937, la o ocazie de cununie religioasă să poată cînta în biserecă/43) Spre o mai
strînsă lucrare a bisericilor baptiste din această parte a Moldovei, Nicolae Sava a convocat o conferinţă
frăţească la Iaşi şi în 13 şi 14 Februarie 1938 au fost adunaţi împreună 60 delegaţi din 9 comune. Prima
parte a conferinţei, cea spirituală, s-a ţinut într-una din cele mai frumoase săli din oraş. Conferinţa a fost
condusă de Nicolae Sava şi Silvestru Andriciuc, mutat în comuna Vînători, de lîngă Iaşi. Ziarul .. Opinia "
din Iaşi a lăudat desfăşurarea conferinţei la care au luat parte Şi reprezentanţii Siguranţei/ ^ După această
conferinţă, lucrarea a luat un mare avînt. Fraţii s-au văzut nevoiţi să caute un alt local mai •nare. Au
închiriat pentru casa de rugăciune o sală de 10 metrii pe 10 metrii, fosta sală a tronului domnitorului Petre
Şchiopul/45^ şi care se afla în strada Sf. Andrei nr. 12.
La 17 Aprilie 1938 a avut loc inaugurarea noului local al casei de
Pagina 314
Pagina 315
rugăciune. La cîteva zile, de Paşte, 24-26 Aprilie 1938 s-au adunat la Iaşi tinerii şi reprezentanţii
bisericilor baptiste din 12 comune. în biserica din Iaşi era acum şi cor şi orchestră/ ^ în acelaşi an, la 13
Iunie 1938 a avut loc un botez cu 8 suflete, iar la 2 Octombrie un alt botez cu 11 suflete, îndeplinite de N.
Sava/47' în anul 1939 a fost ţinut la Iaşi un curs biblic cu predicatorii din partea de nord a Moldovei. în
timpul acestui curs biblic au fost ordinaţi pentru lucrarea de pastorat, trei noi lucrători, Turceac din
Buzdugani, Pencepschi din Sculeni şi Haralam-bie Cosmoleanu din Dorohoi. în anul 1941, venind
războiul, mulţi fraţi s-au refugiat, alţii au murit, iar în urma dispoziţiunilor antonesciene, biserica a fost
închisă.
Legate de Iaşi au fost bisericile din Vînători, unde se mutase Vasile Terniceru din Arbora Bucovina şi
Silvestru Andriciuc din Mihoveni, Bucovina. După mutarea lui Nicolae Sava la Iaşi, au început şi ei să
lucreze în comună şi în 21 Iunie 1937 a fost ţinut acolo un botez cu 6 suflete/48)
O altă biserică baptistă a fost în Buzdugani, judeţul Iaşi, care a luat fiinţă încă în anul 1927, prin influenţa
credincioşilor baptişti din Basarabia. După zece ani de activitate, la 12 Sept. 1937 fraţii de aici au
sărbătorit jubileul, la care au fost prezenţi din partea Comunităţii Iaşi, Nicolae Sava şi corul, iar din partea
Comunităţii Bălţi a fost delegat Serghei Malanciuc/4 •* în 2 Iunie 1938 au fost adunaţi în Buzdugani
reprezentanţii a zece biserici din comunitatea Iaşi, iar la 28 August acelaşi an s-a ţinut acolo un botez cu
20 suflete/5*^ Tot în judeţul Iaşi a fost o biserică baptistă în Surcovăţi, unde la 25 Sept. 1938 a fost
adunată frăţietatea din împrejurimi şi au predicat Nicolae Sava, St. Lor-ceac şi M. Rusnac şi alţii/51-*
în Sculeni a fost de asemenea o biserică baptistă activă. O biserică mai veche şi foarte misionară a fost în
comuna Băbila pe Şiret, în care a lucrat imediat după război Dumitru Hodoroabă şi în care aflăm că încă la
19 Septembrie 1926 a avut loc un botez cu 9 suflete/52^
în judeţul Dorohoi cea mai veche biserică a fost în comuna Negreni. Aici Cuvîntul Evangheliei a ajuns
prin anul 1923, cînd s-a aşezat în comună un om cu numele Petru Mariciuc, care din cauza credinţei sale a
fost alungat din comuna sa natală din Bucovina. Oamenii de acolo, din comuna sa natală, instigaţi de cei
interesaţi i-au împachetat hainele şi le-au scos la marginea satului, învitîndu-1 să plece unde va vrea, dar
să nu se mai întoarcă în comuna lor. El a plecat şi s-a oprit în Negreni din judeţul Dorohoi. Aici, după un
timp el a început să mărturisească oamenilor despre Cuvîntul lui Dumnezeu şi să le arate adevărata cale a
credinţei, să le explice pocăinţa. Prin felul său de trai şi prin mărturia sa, el a cîştigat pe mulţi la credinţă.
Cînd însă, preotul
ortodox din comună şi-a dat seama că Petru Mariciuc converteşte pe mulţi, a instigat şi el o poteră, o ceată
de bătăuşi, din sat, i-a îmbătat şi aceşti oameni fără căpătîi, s-au dus la Mariciuc şi l-au fugărit din
comună. El a fugit şi s-a ascuns într-o holdă de grîu. Ei, prigonitorii, 1-au căutat călare pe cai, au cotropit
holda de grîu şi totuşi nu l-au găsit/53) La cîteva zile, el a plecat din Negreni, dar cei convertiţi de el la
credinţă au rămas acolo şi ei au format o biserică baptistă frumoasă si vie, care a activat intens şi a crescut
foarte repede.
O altă biserică a fost în comuna Stînca, întemeiată în 1928, cînd un grup de oameni din aşa numita
„Oastea Domnului," fondată de preotul Iosif Trifa, după ce au citit Biblia şi-au dat seama că nu se găsesc
pe calea cea bună şi adevărată arătată în Cuvîntul sfînt. Ei au pus preotului ortodox din sat mai multe
întrebări, la care acesta n-a putut răspunde; acesta în schimb supărat şi jignit i-a pus pe oameni la canoane.
Ei au refuzat să le primească şi s-a iscat astfel prăpastia între ei şi preot. Ei vroiau totuşi să aibă un răspuns
şi s-au dus la preotul dintr-o altă comună, dar nici acesta nu le-a putut răspunde. După un timp, au aflat că
în comuna Negreni se află „pocăiţi", s-au dus acolo cu aceleaşi întrebări, şi credincioşii de acolo le-au dat
răspunsuri cu Biblia, au explicat învăţăturile biblice cu privire la adevărata credinţă şi la pocăinţă şi ei s-au
convertit. La întoarcere, ei s-au constituit într-o biserică baptistă. Predicator a fost ales Haralambie
Cosmoleanu, care apoi în 1939 a fost ordinat la Iaşi, ca păstor al bisericii din Stînca. Dar imediat ce s-au
format, ca biserică baptistă, au avut de întîmpinat multe piedici, greutăţi şi persecuţii de tot felul. La
primul caz de înmormîntare, preotul s-a dus cu o ceată de oameni bătăuşi şi a ţinut slujba de înmormîntare
cu forţa, peste dorinţa familiei. Nu la mult timp, s-a ivit un al doilea caz de înmormîntare, şi acum
credincioşii intenţionau să facă un serviciu de înmormîntare noaptea. Preotul a bănuit că ei vor căuta să
facă ceva şi să-1 împiedece pe el, să-şi aplice din nou forţa, şi a pus o strajă, care să supravegheze mortul.
în a doua noapte însă, straja a adormit şi atunci credincioşii au luat mortul, s-au dus şi l-au înmormîntat.
Cum afară ningea, pînă dimineaţa totul a fost acoperit de zăpadă. Acum, preotul de necaz, s-a dus la
serviciul sanitar Şi a reclamat că mortul a fost bolnav de o boală molipsitoare şi deci, s-a ordonat
dezgroparea mortului, ducerea lui la spital, ca apoi după constatare, preotul să-1 ia şi să-l înmormînteze
din nou după ritul ortodox, în anul 1935, credincioşii au fost arestaţi la casa de rugăciune, seara cînd s-au
adunat la rugăciune, şi duşi la postul de jandarmi din Carcalia, unde au fost bătuţi şi aruncaţi în beci.
Acolo, ei au început să cînte toată noaptea. Dimineaţa au fost scoşi şi puşi la munci de corvoadă; la
spălatul pe jos în birou, la tăierea lemnelor, curăţia murdăriei,
Pagina 316
Pagina 317
la maturatul în curte, etc. După terminarea acestor corvezi, au fost adunaţi toţi laolaltă într-o sală, unde se
găseau doi hoţi. Aici şeful secţiei, Olariu Emil, a adus un cîine dresat să sară asupra hoţilor şi plutonierul
major a asmuţat cîinele: „Muşcă hoţii!" Cîinele, la comandă a sărit asupra celor doi hoţi. Şeful a trecut
lîngă grupul de credincioşi şi a chemat cîinele, arătîndu-i pe baptişti, dar cîinele din nou a sărit asupra
hoţilor. De mai multe ori şi în diferite feluri, şeful a repetat asmuţarea cîinelui, pînă cînd unul dintre cei
credincioşi i-a spus: „E mai cuminte cîinele, el ştie mai bine care sînt hoţii!" Ruşinat, plutonierul major a
ţipat la ei, i-a ameninţat şi apoi le-a dat drumul să meargă acasă. Dar şi aici, ca pretutindenea, suferinţele
au întărit şi mai mult pe cei credincioşi. în 8 şi 9 Septembrie 1938 au avut loc aici, în Stînca, două servicii
divine de cununie religioasă şi un botez cu 6 suflete, îndeplinite de Nicolae Sava din Iaşi ajutat de Ioan
Rusu, Mălineşti şi Haralambie Cosmoleanu din loc/5"^ în Stînca, fraţii şi-au unit puterile, au sacrificat şi
au clădit o frumoasă casă de rugăciune.
Alte biserici, în judeţul Dorohoi, au mai fost în Havîrna, apoi după 1933, prin lucrarea lui Haralambie
Cosmoleanu şi a altora, s-au întemeiat biserici baptiste şi în comunele Baranca, Hudeşti, Alba, Mleneuţi,
Neculcea, Tătărăşeni şi Balinţi/55^
La data de 28 Decembrie 1942, cînd cultul baptist a fost desfinţat de decretele antonesciene, în Moldova
au fost 22 biserici baptiste cu un număr de 757 membrii botezaţi şi 869 de membrii aparţinători, deci O,86
procente din numărul membrilor botezaţi pe ţară.
LUCRAREA DIN BASARABIA
Lucrarea baptistă în Basarabia a început şi s-a desfăşurat sub influenţa directă şi puternică a stundiştilor
din Ucraina. Asa a început lucrarea în oraşul Tighina, în Bălţi şi alte multe locuri, fn Chişinău, lucrarea se
începuse încă în anul 1908, prin Tihon Hijnicov, A.N. Lebedenco şi AI Ivanov. Toţi aceştia fuseseră
înternaţi într-un spital, şi acolo a venit cineva şi le-a împărţit Noul Testament. Prin citire, ei au ajuns
credincioşi.
în mai multe rînduri, credincioşii baptişti din Odesa au trimis predicatori Ia Chişinău înainte de anul 1919.
Aici, în Chişinău, la biserica baptistă a predicat şi pionerul baptist din Ucraina, marele predicator şi
misionar neobosit Riabashapka, venit în misiune în Basarabia. în anul 1917 s-a înfiinţat în biserica din
Chişinău şi un cor mixt. După război, în 1919 s-au întors acasă, de pe front o mulţime de credincioşi
baptişti, convertiţi pe front, care au adus o creştere a bisericii. Alţii, care erau de prin satele din Basarabia
au dus credinţa cu ei în comunele lor şi unii m devenit pioneri ai lucrării. Prin lucrarea
Pagina 318
lor de mărturie au convertit pe alţii şi astfel s-au format o mulţime de biserici baptiste.
Unul din aceştia, un lucrător pioner, a fost C. Tafratov din Bolgrad, care mai tîrziu a ajuns un misionar şi
unul dintre cei mai buni predicatori baptişti din Basarabia. El a fost pionerul lucrării în Bolgrad si apoi şi-a
extins lucrarea şi în alte părţi. Misionar plin de zel sfînt, bun cîstigător de suflete, C. Tafratov a fost şi un
bun păstor, bun sfătuitor al tinerilor. El a misionat şi a păstorit mai ales în sudul Basarabiei. Alţii, în alte
părţi au procedat la fel şi au sămănat cuvântul sfînt, învăţăturile noutestamentale şi astfel au răsărit biserici
baptiste pe tot cuprinsul Basarabiei.
La Chişinău, în capitala Basarabiei, A.I. Ivanov a botezat în 1920 un tînăr student la medicină, Boris
Buşilă, fiu de preot ortodox, care studiase înainte teologia şi familia dorea să-1 facă preot şi pe el. După
botez, el a început să lucreze cu mult zel la răspîndirea credinţei baptiste şi să activeze printre tinerii din
biserică. La 12 Decembrie 1921 a fost ales păstor al bisericii, iar la 1 Oct. 1922 a fost ordinat de o comisie
prezidată de C. Adorian, care împreună cu alţii l-au lansat pentru propovăduirea Evangheliei. La 1
Ianuarie 1926, în entuziasmul său, tineretul bisericii s-a hotărît şi au şi început să adune bani şi să creeze
un fond, ca biserica să zidească un spital al ei/56) O trăsătură specifică a bisericii din Chişinău a fost faptul
că acolo erau cele mai multe naţionalităţi: ruşi, români, germani, bulgari, turci şi evrei. Şcoala Duminicală
era condusă de surorile Evanghelina şi Măria Goroholinschi şi Erubocki/ ) între fetele din biserică lucra
Raisa Buşilă, soţia păstorului, şi ea tot fiică de preot. Boris Buşilă a păstorit biserica pînă în 26 Iunie 1941,
cînd a fost arestat şi nu s-a mai întors.
Tot în Chişinău era o misiune pentru încreştinarea evreilor, condusă de L. Averbuch şi M. Tarlev, care au
strîns în jurul lor sute de evrei/58) în 9 Iunie 1929 au fost ordinaţi în această lucrare M. Tarlev şi Moise
Draiciman, de către o comisie compusă din C. Adorian, L. Averbuch şi N. Feighin/59)
Succesul lucrării din Basarabia a fost neegalat în alte provincii. Aici lucrarea s-a răspîndit cu o repeziciune
uimitoare. Fiecare membru devenise un adevărat misionar, iar lumea era dornică după vestea Evangheliei.
Astfel, în 16 Iunie 1929, în comuna Anchista din judeţul Cetatea Albă a fost ţinut un botez cu 56 suflete,
îndeplinit de Tihon Hijnicov/60) în comuna Izvoare, judeţul Orhei, la 18 Iunie 1924, tot Tihon Hijnicov a
ţinut un botez cu 17 persoane, în Slobozia Mare, în 24 Iulie 1924 a fost un botez cu 16 persoane şi peste
trei zile, în 27 Iulie 1924, a fost un botez în Noua Criona cu 36 suflete, aceste două din urmă oficiate de
Vasile Asiev/61) Astfel, de botezuri au fost cu sutele în satele
Pagina 319
şi oraşele Basarabiei şi lucrarea a crescut vertiginos. Astfel se explică ■ faptul că în anul 1935au fost acolo
peste 12.000 de baptişti/625
Spre a se putea coordona mai bine lucrarea misionară, baptiştii din Basarabia au înfiinţat încă în 1923 o
Uniune a lor, care 1-a avut ca preşedinte pe Vasile Asiev, apoi pe Boris Buşilă. în Uniunea Comunităţilor
Baptiste din România, baptiştii din Basarabia au fost reprezentaţi aproape tot timpul de Vasile Asiev şi
Boris Buşilă. Mulţi ani, Boris Buşilă a fost vicepreşedintele Uniunii pe ţară şi a predat mulţi ani anumite
lecţii la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti. Tot aici în Basarabia a lucrat aproape 20 de ani, ca
misionar Walter Craighead din America, predicînd atît în limba rusă, cît şi în cea română. în general,
înainte de 1935, predicatorii erau proveniţi dintre laici, în afară de Boris Buşilă şi Vasile Asiev, care aveau
o pregătire teologică ortodoxă. Dar cu toţii au făcut o lucrare neîntîlnită în România.
După 28 Iunie 1940, Basarabia a trecut în teritoriul Rusiei Sovietice. în 1941, prin mişcarea frontului de
război a fost recucerită şi în 1942 toate bisericile baptiste au fost închise, în urma decretelor an-tonesciene.
La 28 Decembrie 1942 au fost în Basarabia 347 biserici baptiste şi filiale cu 17.955 membrii botezaţi şi
24.434 de membrii aparţinători, adică 19,13 procente din totalul baptiştilor pe ţară.
FIŞIER BIBLIOGRAFIC
1) Loghin Motrescu, însemnări de istorie a baptiştilor din Bucovina, în manuscris, p.4.2) C. Brooks, and J.H. Rushbrooke.Zta/rtitf
Work in Europe, Lon-don, 1920 p.50. 3) Loghin Motrescu, o.c. p.5-6.4) I. Irimescu, Istoria baptiştilor din Bucovina, în manuscris,
p.7. 5) Loghin Motrescu, o.c.p.6; cf. I Irimescu o.c.p.8. 6) Silvestru Ungureanu, începutul misiunii baptiste în Bucovina, în
manuscris, p.5.7) Loghin Motrescu o.c.p.7. S) Farul Mântuirii mÂ/922, p.6, articolul Rezultatul Conferinţei din Bucovina. 9)
Ibidem nr.2 din Febr. 1923 p.7,8; şi nr.22 din 15 Nov. 1925 p.7. 10) Ibidem nr. 23-24/1926 p.15. 11) Loghin Motrescu, o.c. p.8,9;
cf. Farul Mântuirii nr. 11/1925 p.7. 12) Farul Mântuirii nr.9/1925, Ordinarea a avut loc la 10 Ian. 1925 Ia Mihoveni. 13) Ibid.
nr.5/1925
Pagina 320
p 8.14) Loghin Motrescu o.c. p. 5. 15) Farul Creştin nr.18/1937, p. 7.16) Farul Mântuirii nr. 5/1927 p. 12. 17) Ibid. nr. 18/1927
p.7.18) Ibid. nr. 16-18/1929 p. !5. 19) Ibid. nr. 18/1925 p .6; nr. 17/1927 p. 7; nr. 16-18/1929 p. 15.20) Ibid. nr. 21-22/1927 p.15.
21) Ibid. nr.19/926 p. 7; nr.19-20/927 p.14. 22) Farul Creştin nr. 30/938 p. 7. 23) Farul Mântuirii nr. 20/925 p. 6. 24) După
notiţele lui Gh. Irimescu.
25) Ibidem. 26) Silvestru Ungureanu, o.c.p.63; cf. Loghin Motrescu o.c.p.10. 27) Farul Mântuirii nr.7/924 p.8. 28) Ibid. nr.3/925
p.8. 29) Ibid. nr.21/925 p.7. 30) Ibid. nr.6/927 p.7. 31) Ibid. nr.1/932 p.5, art. „Un mare filantrop". 32) Ibid. nr.7-8/929 p.12.33)
Ibid. nr.10/929 p. 16.34) Ibid. nr.1/932 p.12.35) Ibid. nr.2/925 p.8.36) Ibid. nr.18/926 p.7.37) Ibid. nr.23/930 p.8.38) Ibid. nr. 16-
18/929 p.15. 39) Ibid. nr.13-14/925 p.14. 40) Nicolae Sava, Viaţa şi activitatea în cîmpul Evangheliei, în manuscris, fila 11.41)
Farul Creştin nr.3/937 p.7.42) Ibid. nr.4/937 p.7.43) Ibid. nr. 14/937 p.7. 44) Ibid. nr.9/938 p.7.45) Nic. Sava, o.c. p.13. A6)Farul
Creştin nr. 18/938 p.7.47) Ibid. nr. 25/938 p.7; nr.41/938 p.7.48) Ibid. nr.15/937 p.7.49) Ibid. nr.15/937 p.7.
50) Ibid. nr. 22/937 p.7.51) Ibid. nr.25/938 p.7; nr.36/938 p.7.52) Ibid. nr. 41/938 p.7. 53) Ibid. nr.23-24/926 p.15. 54) Ioan Trifu,
Aspecte din prigonirea baptiştilor din Bucovina şi Moldova, în manuscris p.9,10.55) Farul Creştin nr.38-39/938 p.ll. 56) Farul
Mântuirii nr.5/926 p.7. 57) Niţescu Superbus, „La Chişinău înBasarabia, "în Farul Mântuirii nr.15-17/930 p.10.58) M. Tarlev,,,
Un semn al timpului," în Farul Mântuirii nr.3/929 p.8. 59) Farul Mântuirii nr.16-18/929 p.12.60) Ibid. nr. citat p.15.61) Ibid.
nr.16-17/924 p.13.62)Farul Creştin nr.21/935 p.7.
Pagina 321
Silivestru Ungurean. Gh. Păduche
~> A ''..■
LoghinMotrescu
Pagina 322
Pagina 323
' ' 1
Ieremie Hodoroabă
Dr. Lewis şi Dr. P. Trufa
Pagina 324
In faţa bis. din Ipoteşti-Suceava
Capitolul XVII
STATISTICI ŞI ORGANIZAŢII LUCRATIVE CONFESIONALE
Credincioşii baptişti au rupt cu trecutul de întunerec şi păcat în ce priveşte cunoaşterea Sf. Scripturi şi au
căutat să zidească temelia crezului şi a practicilor religioase pe revelaţia scrisă, mai ales a Noului
Testament. Vechile forme de viaţă şi manifestare religioasă bazate pe tradiţii şi reguli omeneşti au fost
înlăturate şi în locul lor au fost statornicite şi aplicate cu toată obiectivitatea şi cu multă ardoare modelele
şi tiparniţa bisericilor creştine aflate în Noul Testament. Contrastele zguduitoare, incertitudinile de crez,
deplasările spre tradiţii omeneşti, care au înlocuit porunca şi rînduiala biblică, evlavia de formă, lipsa unui
ideal în viaţa religioasă, toate acestea au fost înlocuite cu învăţătura noutestamentală creatoare, veşnic vie,
care, prin aplicare reală dezvoltă Şi îmbogăţeşte neîntrerupt fiinţa celui credincios. Sesizînd şi sintetizînd-
învăţăturile biblice, prin acţiunile lor de mărturie a adevărurilor biblice, bisericile baptiste şi predicatorii
lor au fost adevărate instrumente în mîna lui Dumnezeu. Astfel ei au contribuit la dezvoltarea şi continua
creştere a vieţii spirituale a tuturor celor credincioşi.
Această dezvoltare s-a realizat prin continua mişcare misionară, Prin acţiunea de mărturie intensă şi
sinceră.
De aceea, avînd ca ideal ajungerea sufletelor la mîntuire, s-a promovarea în toate bisericile baptiste a unor
activităţi
Pagina 325
misionare şi evanghelistice în toate ramurile bisericeşti. în acest scop şi pentru stimularea unor asemenea
activităţi misionare, s-au creat următoarele organizaţii lucrative confesionale pe ţară: Uniunea Tineretului
Baptist, Uniunea Şcoalelor Duminicale, Uniunea Femeilor Baptiste. Acestea aveau ca sarcină îndrumarea
şi instruirea bisericilor baptiste în organizarea locală a acestor ramuri.
Experienţa a dovedit eficienţa acestor organizaţii, marele lor rol în formarea unor biserici tari şi
menţinerea lor în continuă înaintare si creştere, desfăşurarea în activitate a tuturor forţelor spirituale din
biserici. Mersul lucrării a confirmat odată mai mult justeţea învăţăturii biblice cu privire la activitatea
tuturor membrilor, căci dezvoltarea bisericilor este legată indisolubil de practica misionară şi evanghelis-
tică a fiecărui membru. Cele câteva cifre statistice vor ilustra progresul făcut de bisericile baptiste în aceşti
ani.
STATISTICA DIN 1921 DESFĂCUTĂ PE NAŢIONALITĂŢI
La data de 31 Decembrie 1921, Uniunea, prin secretariatul general a întocmit o statistică desfăcută pe
naţionalităţi, care a fost apoi comunicată Alianţei Mondiale Baptiste. Situaţia statistică avea următoarele
cifre:
Naţionalitatea Bise-
Pastori
Pastori
Membrii
net
ordinaţi neordinaţi
Români Maghiari Germani Ruşi
426
192
10
17
38
29
6
4
644 18
24
14.000
6.223
670
300
~
Total
645
77
668
21.193
Dintr-o simplă analiză a cifrelor statistice reies la iveală cîteva trăsături specifice ale lucrării şi stării
bisericilor baptiste la acea dată. Se observă, că lucrarea între ruşi în Basarabia era abia la început, cu
biserici puţine şi mici ca număr de membrii, şi cu un număr extrem de mic de predicatori. De asemenea,
românii au avut puţini predicatori ordinaţi, faţă de numărul membrilor şi al bisericilor. Cei mai bine or-
ganizaţi au fost baptiştii germani şi destul de bine echilibraţi au fost şi baptiştii maghiari.
Pagina 326
STATISTICA GENERALĂ A MEMBRILOR
Pe toată perioada de timp dintre 1919 -1944 statistica a fost o continuă ascensiune cifrică. întrucît la
capitolul III am dat statistica pe decada 1920 -1930, nu o vom mai repeta. Dar pentru o mai bună infor-
mare, vom reda situaţia din cinci în cinci ani şi vom continua anual cu statistica pe decada 1930 -1940 şi
apoi pe următorii doi ani, adică pînă la desfiinţarea confesiunii baptiste sub efectul decretelor
antonesciene, survenită la 28 Decembrie 1942.
Anul
Membrii la 1 Ianuarie
Sporul anual
Membrii la 31 Dec.
1919 1920 1921 1925 1930 1931 1932 1933 1934 1935 1936 1937 1938 1939 1940
1941 1942
18.338 18.751 19.901 28.143 43.763 44.828 47.205 49.973 52.477 58.480 59.601
62.203 69.285 77.420 82.587 90.450 92.949
413 1.150 1.292 1.262 1.065 2.377 2.768 2.504 6.003 1.121 2.602 7.082 8.135
5.167 7.863 2.499
894
18.751 19.901 21.193 29.405 44.828 47.205 49.973 52.477 58.480 59.601 62.203 69.285 77.420 82.587 90.450 92.949 93.843
Privind sporul pe ani, observăm că cele mai multe primiri şi convertiri au fost în următorii ani:
în anul 1934, cînd datorită deciziei ministeriale nr. 114.119, penticostalii au fost cu desăvîrşire opriţi, prin
art. 1 al deciziei, astfel că s-a fâcut o deplasare masivă înspre confesiunea baptistă, care mai ales în
Transilvania se bucura de drepturile de cult recunoscut.
în anul 1937 este din nou o mare creştere, fiindcă de asemenea
decizia nr. 4781 din 17 Aprilie 1937, semnată de ministrul cultelor de
at
unci, Victor Iamandi, la art. 1 prevedea oprirea cu desăvîrşire a pen-
lc
ostalilor, astfel că se petrece o altă deplasare de convertiri şi intrări
Pagina 327
în confesiunea baptistă.
în anul 1938 a apărut cea mai drastică decizie, cea cu nr. 26208/938, semnată de episcopul ortodox
Nicolae Colan, ministru al cultelor, şi astfel se petrece din nou acelaşi fenomen al fluxului de primiri în
bisericile baptiste.
Un alt spor mare se explică prin recunoaşterea baptiştilor de cult pe toată ţara, prin decizia nr. 5657 din 10
Februarie 1940, semnată de Ioan Nistor, ministru al cultelor. Pe vremea aceea penticostalii nu aveau încă
nici un drept. Astfel, toate convertirile erau recoltate de bisericile baptiste.
STATISTICA BISERICILOR ŞI A PREDICATORILOR
După cum a crescut numărul bisericilor, la fel a crescut şi numărul predicatorilor, căci imediat cînd într-o
comună s-a convertit o singură persoană, acesta a lucrat şi a cîştigat şi pe alţii, şi în scurtă vreme în acea
comună a luat fiinţă o biserică baptistă. Spre a oglindi progresul şi răspîndirea baptiştilor, vom reda doar
pe cîţiva ani numărul bisericilor baptiste de toate naţionalităţile:
Anul
Nr.de biserici
Păstori ordinaţi
Păstori neordinaţi
1920 1925 1930 1940 1942
633 1.490 1.525 1.663 1.684
53 135 310 523 536
638
780
979
1.190
1.280
Din analiza cifrelor statistice reiese că între anii 1920 -1925 s-au întemeiat cele mai multe biserici baptiste
din toată istoria, adică în timp de cinci ani, s-au întemeiat 957 de biserici.
Două fapte explică această vertiginoasă expansiune: întîi, întoarcerea a sute de prizonieri convertiţi în
Rusia, precum şi întoarcerea soldaţilor demobilizaţi, care s-au pocăit pe front, în Ungaria, în Italia, în
Germania. Toţi aceştia ajunşi acasă, în comunele lor, au lucrat şi au convertit la credinţă rude, prieteni sau
vecini, şi astfel s-a înfiinţat multe biserici baptiste. De asemenea s-au întors mulţi români din America,
convertiţi la credinţă acolo. Şi aceştia au proceda1 la fel, prin lucrarea lor au întemeiat biserici baptiste.
Toţi s-au întors după anul 1920.
Pagina 328
în al doilea rînd, în aceşti ani s-a făcut cea mai intensă misiune organizată, cu tendinţa de expansiune.
STATISTICA DIN 1921A BAPTIŞTILOR ROMÂNI DESFĂCUTĂ PE CERCURILE MISIONARE
La începutul anului 1922, mai multe reviste mai ales din America, au publicat statistica pe naţionalităţi a
baptiştilor din România, de la finele anului 1921.^ După această statistica, au fost 426 de biserici baptiste
române avînd 14.000 de membrii. Dăm această statistică desfăcută pe cercurile misionare din acea vreme.
Din conţinutul acestei statistici, cunoaştem şi numărul şi numele cercului respectiv, precum şi numele
păstorului premergător al cercului. Desigur, nu numai acesta a lucrat prin biserici, ci pe lîngă el mai
activau şi alţii, care erau aleşi şi ordinaţi pentru lucrare. Pe atunci, nu se căuta la calificarea scolastică, ci
la talentul de a predica, la dedicarea în slujire a persoanei şi la accepţiunea bisericilor din cercul respectiv.
Denumirea Nr.de Nr.de Numele
cercului biserici membrii premergătorului
1. Basarabia 16 336 A. Ivanov
2. Bucovina 23 100 D. Hodoroabă
3. Bucureşti 6 124 C. Adorian
4. Buteni ' 59 2.260 Todor Sida
5. Curtici 43 1.643 Radu Taşcă
6. Chişlaz 20 505 I. Şuşman
7. Gîrbîu 8 200 Nicolae Pop
8. Groşi 16 430 G.Ionescu
9. Gruilung 15 419 D. Mihele
10. Jac 13 150 G. Mastan
11. Lalaşinţ 122 2.710 Ştefan Igna
12. Şiclău 12 1.110 Mihai Munteanu
13. Siria 15 1.169 I. Farcaş
14. Talpos 30 1.059 Gh. Florian
15.Tăut ' 11 805 Ioan Ţirban
16. Tulea 10 740 Mihai Vicaş
17. Vintere 7 240 Nic Daraban
Pentru o altă evidenţiere a creşterii lucrării baptiste, în ciuda Prigoanelor dezlănţuite, vom da o singură
statistică comparată a Cer-cului Bucureşti, care în 1921 avea doar 6 biserici baptiste. Acest cerc,
Pagina 329
mai tîrziu a fost cunoscut ca cercul „România Veche," sau cerem „ Vechiul Regat," care se pare a avut cea
mai mică dezvoltare:
Anul
Nr.de biserici
Nr.de membrii
Observaţii
1921 1929
6
32
124 896
Facem menţiunea că în cercul „România Veche" a fost inclusă şi Dobrogea şi sudul Moldovei/10)
STATISTICA ANULUI 1942 DESFĂCUTĂ PE PROVINCII
La data de închidere a tuturor bisericilor baptiste pe întreaga Românie şi a desfinţării prin lege a
confesiunii baptiste de către regimul antonescian, adică la data de 28 Decembrie 1942, în toată ţara au fost
93.843 de credincioşi baptişti, botezaţi şi înscrişi ca membrii ai bisericilor/11^ Desfăcută pe provincii,
această cifră statistică globală, ne dă următorul tablou statistic cu oglindirea procentajului şi a densităţii
credincioşilor baptişti, precum şi tăria bisericilor baptiste din fiecare provincie. Astfel, cifrele ne prezintă
următorul tablou statistic:
Provincia Nr.de Nr.de Procentul Nr.de
Pagina 330
Pentru a reliefa prin cifre activitatea şi creşterea bisericilor baptiste, prosperitatea lucrării misionare
baptiste din România, vom da următorul tablou comparativ:
Anul
Nr.de biserici
1919 1942
598 1.684
Nr.de membrii
18.751 93.843
Nr. predicatori ordinaţi
51 536
Prin urmare în timp de 23 de ani, confesiunea baptistă a crescut cu 1.086 biserici de toate naţionalităţile,
cu 75.092 de membrii botezaţi şi cu 485 predicatori ordinaţi. în aceste cifre sînt incluşi baptiştii români,
maghiari, germani, ruşi şi ruteni, evrei, etc. Potrivit cifrelor de mai sus, în anul 1919 îi revenea unui
predicator ordinat 11 biserici şi 367 membrii, în timp ce în anul 1942 era un păstor la 3 biserici şi la 175
de membrii, precum şi la 225 aparţinători. Cum în anul 1942 bisericile baptiste aveau 93.843 de membrii
botezaţi şi 120.645 de membrii aparţinători, care laolaltă compuneau confesiunea baptistă din România şi
însumau împreună 214.488 de suflete; reiese că în medie fiecare biserică baptistă avea 127 de suflete. Pe
scara continentală, în Europa, baptiştii din România ocupau locul al patrulea, în ordinea statistică după
Rusia Sovietică, Anglia şi Germania.
ORGANIZAREA UNIUNII TINERETULUI BAPTIST
în anul 1924, un grup de tineri destoinici şi plini de rîvnă sfîntă pentru lucrarea Evangheliei, în deplină
înţelegere cu conducerea Uniunii au început mobilizarea tineretului în spre o mai mare activitate în
biserici. în acest scop, s-au făcut pregătiri în vederea organizării unei Uniuni a Tineretului, care să fie
organizaţia centrală şi de dirijare a activităţilor de tineret. Pentru înrădăcinarea ideii unei asemenea or-
ganizări a tineretului, lui Toma Slev, care studia la Universitatea din Cluj, i-a revenit sarcina să scrie
articole în acest sens/ ' După consfătuiri frăţeşti, tineretul a fost convocat pentru ziua de 4 Mai 1924 te un
Congres ia Buteni judeţul Arad/13) Dar din motive neprevăzute, Probabil din cauza neautorizării
congresului de către autorităţi, congresul proiectat şi convocat a trebuit să fie amînat, fără a i se fixa şi
a
nunţa o altă dată/14) Mai tîrziu, creindu-se posibilitatea întrunirii, ^ngresul a fost ţinut în Buteni, în zilele
de 20-22 Septembrie 1925, cînd a fost constituită Uniunea Tineretului Baptist din România.
Pagina 331
Posibilitatea s-a ivit în mod simplu, fiindcă imediat, la 22 Sept. 1925 a>j început Congresul al Vl-lea al
Uniunii. Deci s-a beneficiat de autorizaţia generală.
Conducerea aleasă pentru tineret a fost compusă din preşedinte, Toma Slev şi vicepreşedinte I. R. Socaciu,
ales în absenţă, fiindcă el era în America, la Seminarul din Louisville pentru titlul de magistru în Teologie.
La acest congres s-a hotărît de către tineri, să se adune fonduri şi să se construiască, într-un oraş din ţară,
Casa Tineretului, cu un internat, un cămin pentru elevi, cîteva ateliere pentru diferite meserii, o librărie,
etc/ ^ Iar pentru îndrumarea, creşterea spirituală şi informarea tineretului s-a hotărît susţinerea revistei
„Glasul Tineretului Baptist," care începuse deja să apară din 1 Ianuarie 1925/1 ' cu o periodicitate lunară.
Peste aproape doi ani, la şedinţa Comitetului Uniunii Comunităţilor Baptiste ţinută la Arad în ziua de 24
Iunie 1927, Ioan Dan a prezentat un referat în locul lui Toma Slev, care era militar. Referatul conţinea
problemele tineretului şi insisita pentru începerea si susţinerea acţiunilor în vederea construirii Casei
Tineretului.^1 ' Este adevărat, că printre membrii comitetului Uniunii erau unii şi chiar printre predicatori,
care nu vedeau necesitatea construirii unei asemenea Case a Tineretului. Trecuseră doi ani de la luarea
hotărîrilor şi nu s-a trecut la acţiuni concrete, la măsuri de realizare a planului expus şi votat în Congres.
Datorită scepticismului şi indiferenţei unora dintre conducători, nici nu s-a ajuns la realizarea acestei
instituţii, nu s-a putut construi un cămin baptist.
în anul 1928 a avut loc iarăşi un Congres al Tineretului, odată cu Congresul al VUI-lea ce s-a ţinut la
Curtici între 8-11 Noembrie. La acest Congres a fost ales, ca preşedinte al Tineretului Ioan Dan de la Cluj,
secretar general al Tineretului Ioan Cocuţ, iar casier Petre Bale/1 ^ Noii conducători aleşi ai Tineretului au
început imediat să lucreze, au reorganizat şi înviorat activitatea Tineretului în biserici, s-a trecut la o nouă
alcătuire a lecţiunilor pentru serviciile divine ale Tineretului din biserici, preluate acum de Ioan Cocuţ.
Pentru anul 1930, conducerea Uniunii Tineretului Baptist a întocmit mai multe planuri de lucru, ca: ţinerea
unor serbări în diferite regiuni ale ţării, organizarea unor conferinţe de îndrumare şi instruire a tinerilor ce
lucrau şi activau la serviciile divine ale tineretului, tipărirea unor cărţi de poezii, etc. Dar din lipsa de
fonduri, şi aceste planuri frumoase şi necesare nu s-au putut realiza, conducerea Tineretului era în criză
financiară/ '
Eficacitatea acţiunilor acestei organizaţii poate fi observată prin multe aspecte. Unul din acestea este acel
al statisticii formaţiunilor
Pagina 332
mUzicale. Astfel pe tabloul statistic al Uniunii pe anul 1929, aflăm următoarele cifre:
Anul
1928 1929
Nr.de
Nr. coriştilor
Nr.fan-farelor
Nr. instrumentişti
111 120
2.405 3.6S0
25 35
312 392
Deci numai în cursul unui an s-au înfiinţat 9 coruri şi s-au adăugat 1.275 de corişti noi, sau organizat şi
instruit 10 fanfare şi 80 de noi instrumentişti. Pe acelaş tablou statistic, observăm că în 1928 au fost în
România, în bisericile baptiste, 314 societăţi ale Tineretului, care activau cu 5.019 membrii, iar peste un
an, adică în 1929 au fost 395 de societăţi ale Tineretului cu 6.205 memrbii/20)
în dorinţa de a se da un mai mare impuls activităţilor Tineretului şi Şcoalelor Duminicale din bisericile
baptiste, în şedinţa comună a comitetelor Uniunii Tineretului şi Uniunii Şcoalelor Duminicale, ţinută în
Arad la 11 Iunie 1930 s-a hotărît alegerea unui misionar al Tineretului şi Şcoalelor Duminicale. Au fost
propuşi trei candidaţi pentru acest post nou creat: Gavril Morar, Avram Bălgrădeanu şi Ioan Cocuţ. A fost
ales cu unanimitate Ioan Cocuţ, care a preluat imediat această însărcinare/ ^ Rolul misionarului a fost
stabilit de comitet:
- a ţine conferinţe de îndrumare şi instruire pe cercurile bisericeşti cu tinerii care activează în biserici în
aceste două ramuri;
- a ţine cursuri pentru pregătirea conducătorilor societăţilor de tineret şi de şcoli Duminicale;
- a pregăti material biblic necesar tinerilor în activitatea ce se desfăşoară în biserici în cadrul serviciilor
divine ale Tineretului/22^
Pentru continua stimulare a Tineretului de a lucra şi a lucra cu zel în biserici, şi de a se dezvolta
devoţional, Uniunea Tineretului Baptist a continuat cu ţinerea de Congrese ale Tineretului atît pe provincii
cît şi pe ţară. între 1-5 Oct. 1930, odată cu Congresul Baptist Sud-est European si al Uniunii, ţinut la Arad,
a avut loc si o sesiune a «ineretului.^ •* Un alt congres al Tineretului de proporţii mai mari a avut loc la
Buteni, între 28 - 30 August 1931. Congresul a fost condus dp un birou de zi, compus din: preşedinte Ioan
Ungureanu, vicepreşedinte I.R. Socaciu şi Nicolae Novac, secretari Moise Ciorba şi T- Fînaţa; scrutători
Petre Păsărilă şi Teodor Vicaş. Au luat parte 180 de delegaţi. Au fost aleşi la Uniunea Tineretului Baptist:
preşedinte a Dan, pentru un nou mandat, vicepreşedinte Gavril Morar,
Pagina 333
secretar Daniel Pascu, casier Aurelia Mladin; la Uniunea Şcoalelor Duminicale Baptiste: preşedinte Ioan
Cocuţ, vicepreşedinte Ioan Truţa, secretar Teodor Vicâş/24)
în cadrul relaţiilor cu străinătatea, cu organizaţiile baptiste de tineret, preşedintele tineretului Ioan Dan a
luat parte, în această calitate la congresele internaţionale ale Tineretului Baptist ţinute la Praga şi la
Budapesta, iar raportul despre această reprezentare a fost predat în Congresul din Buteni din 1931. După
anul 1933, din cauza sciziunii prin formarea a două Uniuni, nu s-au mai ţinut congrese ale tineretului; iar
Ioan Dan a rămas în continuare preşedinte recunoscut de ambele părţi pană în 1938, cînd a fost ales
vicepreşedinte al Uniunii. Activitatea tineretului a continuat pînă la desfinţarea din 1942.
ORGANIZAREA UNIUNII ŞCOALELOR DUMINICALE
BAPTISTE
Latura educaţiei biblice la credincioşii baptişti a ocupat un loc deosebit în cadrul activităţilor bisericilor
baptiste din România, încă de la început. Fiecare biserică avea cîte o şcoală Duminicală, în care se studia
lecţia biblică respectivă.
O Uniune a Şcoalelor Duminicale pe toată ţara a fost organizată la Congresul ţinut la Buteni, între 20 -22
Sept. 1925, cînd a fost ales ca preşedinte Vasile Berbecar. El s-a îngrijit de materialul didactic necesar, a
întocmit lecţiunile biblice duminicale, a redactat revistele Şcoalelor Duminicale: Cîrmuitorul, apoi
Călăuza Şcoalelor Duminicale şi Calendarul Biblic, etc. pînă la moartea sa, în 23 Iulie 1931. El a fost
conducătorul oficial şi neoficial al Şcoalelor Duminicale Baptiste din România/25^ După moartea sa, la
Congresul Tineretului şi Şcoalelor Duminicale ţinut la Buteni într 28-30 August 1931, a fost ales ca
preşedinte Ioan Cocuţ, vicepreşedinte Ioan Truţa şi secretar Teodor Vicaş. în anul 1938 a fost ales de
comitetul Uniunii, ca misionar al Şcoalelor Duminicale pe ţară, Ioan Rusu, păstorul bisericii din Lupeni.
Şcoalele Duminicale au activat în bisericile baptiste pînă la desfinţarea confesiunii din 1942.
ORGANIZAREA UNIUNII FEMEILOR BAPTISTE.
Pentru a îndruma şi stimula continuu activitatea bisericească a femeilor, a fost constituită în anul 1926,
Uniunea Femeilor Baptiste din România. Ca preşedintă a fost aleasă Herta Bale, secretară Anuţa T. Costin
şi casiera Iuliana Ungureanu. O asemenea organizaţie a
Pagina 334
femeilor baptiste o aveau şi bisericile baptiste maghiare şi cele ger-jnane. în anul 1929, cu ocazia
Conferinţei Uniunii Femeilor Baptiste Române, ţinută la Oradea în 2 Aprilie 1929, cu peste 400 delegate,
s-a făcut fuziunea cu organizaţiile similare maghiare şi germane, iar în comitetul de conducere al Uniunii
Femeilor au intrat patru delegate maghiare şi una germană. Din partea femeilor maghiare au fost: piroşca
I. Popa, K. Popp-Cluj, K. Molnar-Timişoara şi A. Todory, iar din partea celor germane G. Teutsch/ ^
După anul 1933, datorită sciziunii, Uniunea Femeilor Baptiste n-a mai avut conferinţe şi de aceea nici nu
s-au mai făcut alegeri, iar activitatea s-a desfăşurat numai în biserici.
ORFELINATELE BAPTISTE DE LA ORADEA
în cadrul Comunităţii Baptiste Maghiare Oradea a fost organizat şi întreţinut în Oradea un orfelinat, un
azil de bătrîni, văduve şi invalizi săraci. Orfelinatul-azil avea în anul 1923 un imobil şi investiţii în valoare
de 250.000 lei, şi a cheltuit în 1922 pentru întreţinere şi alimente suma de 1.062 lei din bugetul
Comunităţii/27^ Orfelinatul şi azilul au activat pînă după anul 1933.
De asemenea şi Comunitatea Baptistă Română din Oradea a avut un orfelinat în care au fost îngrijiţi cîţiva
copii orfani. Orfelinatul a fiinţat pînă în 1934 şi a fost condus de Herta Bale. Pentru cel maghiar fusese
cumpărată o casă în imediata apropiere a bisericii maghiare. Cel român a fost instalat în imobilul bisericii
în clădirea din curte. Fiecare orfelinat a fost întreţinut din fondurile realizate de Comunitatea Bisericească
respectivă, provenite din darurile de milă creştină.
ORFELINATUL DE LA PRILIPEŢI
în comuna Prilipeţi judeţul Caras, în Banat, a luat fiinţă în anul 1927 un orfelinat, organizat de un grup de
predicatori baptişti de pe Valea Almajului. La moartea unui frate sărac a rămas sora, soţia lui, cu 6 copii
mici şi fără mijloace de trai. Fiindcă mai erau şi în alte părţi copii orfani, fraţii au închiriat o casă în
comuna Prilipeţi, unde era Predicator Ioan Şuveţ, şi acolo au organizat şi aranjat un orfelinat. în orfelinat
copiii au fost îngrijiţi de o soră, iar pentru hrana şi îmbrăcămintea lor, s-au angajat societăţile femeilor şi
frăţietatea din bisericile baptiste din jur. An după an, numărul orfanilor a crescut, astfel că peste trei ani, în
1930, frăţietatea a început construirea unei pe care au terminat-o în 1931, cu două camere, o bucătărie, şi o
ie. S-a mai cumpărat o grădină, în care s-au cultivat zarzavaturile
Pagina 335
necesare, şi livada a fost plantată cu pomi fructiferi. _
Tot aici în grădină a fost instalată o stupină cu stupi sistematici, pentru a produce miere copiilor orfani.
Pînă în anul 1940 au fost primiţi în orfelinat 26 băieţi şi 6 fetiţe, adică 33 copii orfani. Aceşti copii orfani,
pînă la vîrsta de 14 ani urmau la şcoala primară din comună, apoi erau îndrumaţi şi tutoraţi să înveţe o
meserie/ ' Sarcina supravegherii şi a responsabilităţii pentru orfelinat şi-a luat-o asupra sa, predicatorul
Ioan Şuveţ, care a fost supranumit „ Taica Şuveţ." La lucrarea de susţinere a orfelinatului s-au înrolat din
ce în ce mai mulţi donatori din diferite părţi ale ţării, pînă şi credincioşii baptişti leproşi din Leprozeria
Tichileşti. '
în anul 1936 s-a ţinut la Prilipeţi o serbare jubiliară a împlinirii a zece ani de activitate filantropică, de
creştere a orfanilor, cînd au participat peste 15 predicatori bănăţeni şi preşedintele Uniunii, I.R. Socaciu.
începînd din anul 1939, cînd lupta împotriva baptiştilor s-a înteţit şi a căpătat forme vizibile mai dure,
anumite feţe bisericeşti ortodoxe au făcut intervenţii la autorităţile de stat pentru desfinţarea „Orfelinatului
clandestin baptist din Prilipeţi." Fiindcă s-au făcut presiuni, autorităţile de stat au dat curs cererii înaltelor
feţe bisericeşti ortodoxe, motivînd că acest orfelinat nu corespunde din punct de vedere sanitar. Au urmat
inspecţii după inspecţii, şicanări, etc. Iar într-o zi a fost chemat la primăria comunei, predicatorul Ioan
Şuveţ, conducătorul orfelinatului şi acolo i s-a comunicat, că s-a hotărît închiderea orfelinatului. în scrut
timp sosiră şi jandarmii, care au scos copiii din camerele lor, din casa lor, au sigilat uşile şi pe copii i-au
escortat pe jos, pînă la Bozovici, un drum de 7 km. Cînd au sosit în orăşelul Bozovici, un cîrd de 20 copii,
fiecare cu traista şi legătura de haine, cu escortă de jandarmi, cu baionetele la arme, lumea s-a alarmat. S-a
vestit în grabă printre credincioşii baptişti, care s-au adunat în grabă şi fiecare a luat cîte un copil sau doi,
spre a nu fi ţinuţi în curtea Secţiei de jandarmi, căci ei n-aveau unde să-i ducă. La protestul energic al
Uniunii, după şase luni de zile, în 1940, cînd baptiştii au fost din nou recunoscuţi legal ca fiind un cult, s-a
primit o autorizaţie de a se redeschide orfelinatul, şi copii orfani au fost readuşi în casa lor din Prilipeţi.
Dar, numai după un an şi ceva, istoria s-a repetat. La intervenţiile aceloraşi feţe bisericeşti ortodoxe, s-a
ordonat din nou închiderea orfelinatului. Au venit iarăşi jandarmii, iarăşi scoaterea din casă, iarăşi
sigilarea uşilor. Numai că de data aceasta, au fost mai cinici: au făcut toată această lucrare seara şi pe
ploaie.
Copiii au fost scoşi în stradă, în mijlocul drumului, în noapte şi în ploaie. Au alergat imediat fraţii. Din
nou, fiecare dintre ei a luat cîte un copil la casa lor. Din nou s-au făcut intervenţii din partea Uniunii
Pagina 336
■ jupă zece zile, orfelinatul a fost iarăşi redeschis.
în 1942 însă, spre marea mirare, dar spre bucuria credincioşilor baptişti» orfelinatul n-a fost desfinţat,
chiar după ce a apărut decretul de desfinţare a confesiunii baptiste/ ^
ORFELINATUL DIN LUPENI
încă la începutul anului 1925, biserica baptistă din Lupeni a înfiinţat un orfelinat, pe care l-au susţinut şi
condus fraţii din Lupeni. Astfel, Duminică 16 Oct. 1925, Societatea femeilor şi Tineretului din biserica din
Lupeni au dat o serbare, şi cu care ocazie, prin lucruri făcute de mînă, s-a realizat suma de 3.000 lei, care
s-a vărsat în fondul orfelinatului din Lupem/30)
Acestei acţiuni a bisericii din Lupeni i s-au alăturat şi alte biserici baptiste de pe Valea Jiului şi Ţara
Haţegului. Astfel în 26 Iunie 1927, Societatea femeilor „Ioana," din Clopotiva a dat o serbare, cu care
ocazie au fost prezentate mai multe obiecte lucrate de mînă, în folosul orfelinatului de la Lupeni/ ' După
cîtva timp însă, orfelinatul a fost desfinţat.
ORFELINATUL DIN SIMERIA
Comunitatea bisericească baptistă din Alba Iulia a înfiinţat în anul 1938 şi ea un orfelinat baptist şi 1-a
aranjat în imobilul bisericii baptiste din Simeria. Pentru conducerea şi întreţinerea orfalinatului au fost
însărcinaţi: Ilie Mîrza, ca tutore, Nicolae Demie, ca econom şi Fibia Popovici ca administratoare. Ei au
anunţat, că primesc în grijă şi creştere, băieţi şi fetiţe între 4 -12 ani, orfani şi săraci/32^ într-un apel prin
care se încunoştinţează frăţietatea că se primesc orfani din orice parte a ţării, se arată că sînt preferaţi acei
din familii baptiste/33^ Fondul de întreţinere al orfelinatului era alimentat numai din darurile de milă
creştină. Orfanii, nu au dus lipsă, căci comitetul orfelinatului a adus mulţumiri publice tuturor celor ce au
contribuit cu daruri, în natură şi în bani pentru micii orfani/34^
Aici în Simeria, orfelinatul a funcţionat şi pe timpul războiului. Iar frăţietatea şi-a făcut datoria de milă
creştină şi a susţinut, prin ajutoarele lor, întreţinerea orfanilor.
în lucrarea de susţinere a orfelinatului au fost Ilie Mîrza, Pavel Boşorogan şi Ioan Rusu, precum şi ceialalţi
predicatori din Comunitatea Alba Iulie, iar cu întreţinerea şi administrarea orfelinatului era Fibia Popovici.
Pagina 337
CURSURILE BIBLICE DE ÎMPROSPĂTARE
Sub auspiciile Seminarului Teologic Baptist din Bucureşti şi pe, baza unor hotărîri ale Comitetului Uniunii
s-au ţinut anual, un număr de cursuri biblice, unele mai scurte, doar pentru inspiraţie şi-împrospătare,
altele de mai mare inters, cu o durată de timp mai mare şi cu o programă mai încărcată, pentru adîncirea
cunoştinţelor teologice. Asemenea cursuri biblice erau o necesitate mare pentru baptiştii din România,
fiindcă majoritatea păstorilor şi predicatorilor baptişti, mai ales pînă după 1928, au fost proveniţi dintre
laici, fără vreo' pregătire teologică sau seminarială. Aceştia trebuiau îndrumaţi, instruiţi, în mod sumar
spre a-şi putea face lucrarea de păstorire a bisericilor. Apoi, cum în limba română nu exista o literatură
religioasă de informare şi inspiraţie, o literatură biblică, era foarte necesar, ca predicatorii să fie inspiraţi
prin alte mijloace, să fie împrospătaţi cu cunoştinţe noi, să li se infuzeze un nou elan, să fie învioraţi. Ori,
aceasta nu se putea face decît prin cursuri biblice.
Un astfel de curs de 12 zile a fost ţinut între 16-27 Oct. 1923, la Revetiş, pe Valea Crişului Alb de I.R.
Socaciu şi Dan T. Hurley, de la Seminar. La cursul acesta biblic au luat parte predicatori din diferite părţi
ale ţării.^35-* Alt curs biblic pe ţară a fost ţinut la 28 Dec. 1926 pînă la 20 Ian. 1927, la Seminar în
Bucureşti. Au luat parte 500 de predicatori din toată ţara şi lecţiile teologice au fost predate de I.R.
Şocaciu şi Dan T. Hurley, şi a fost de mare folos pentru predicatori/36^
De asemenea s-a ţinut un alt curs biblic, tot la Seminar, în Bucureşti, între 3 -23 Ian. 1928 cu predicatori
din toată ţara/37) în anul 1929 între 2-10 Aprilie s-a ţinut un curs biblic mai simplu în Banat, în biserica din
Socolari, la care au participat între 130-150 fraţi predicatori şi lucrători în Şcoala Duminicală, şi un mare
număr de surori, deci aproape 200 persoane, ţinut tot de I.R. Socaciu şi Dan T. Hurley^38
In anul 1934 s-a ţinut între 18-26 Febr. un mare curs biblic, cu predicatorii din judeţul Arad, în bisericile
din Covăsinţ, Siria şi Seleuş, ţinut de Dr. EverettGill şi Lucaşa Sezonov/39) S-a înfiinţat'de către Seminar
un curs biblic prin corespondenţă şi numai pînă la 1 Aprilie 1934, s-au eliberat peste 100 certificate la
persoanele care au promovat acest curs biblic/ •*
La Dalboşeţ, în judeţul Caras, a avut loc între 4-10 Ianuarie 1937 un mare curs biblic, cu predicatorii şi
unii membrii din 47 comune. Lecţiile predate de I.R. Socaciu şi Ioan Cocuţ au fost ascultate de peste 500
persoane/41^ Tot în acest timp, între 5-21 Ianuarie 1937 s-a ţinut un curs biblic şi la Bucureşti, cu 32 de
predicatori din Vechiul Regat, apoi după 21 Ianuarie a fost un curs biblic la Chişinău în Basarabia. Lecţiile
biblice şi la Bucureşti, şi la Chişinău, au fost predate de Lucaşa
Pagina 338
Sezonov, de Dr. E. Gill şi Dr. H.H. Miurhead din Brazilia. în cadrul aceleaşi campanii de educaţie biblică,
între 14-24 Febr. 1937 s-a ţinut un curs biblic şi la Buteni, cu predicatorii de pe Valea Crişului Alb şi unii
membrii din peste 30 de biserici. Au predat lecţii biblice I.R. Socaciu, Dr. E. Gill, I. Cocuţ, Ştefan
Stupariu, şi I. Şuveţ. în prima jumătate a lunii Ianuarie 1937 s-a ţinut la Deva un curs biblic, cu 45
lucrători din judeţul Hunedoara, apoi imediat un altul în Alba Iulie cu 50 predicatori din judeţul Alba. La
ambele cursuri s-au predat lecţii de doctrină baptistă, după cartea „Credinţa şi Misiunea Baptistă," de Ilie
Mîrza şi Pavel Boşorogan/42) în anul 1938, a început în 6 Ianuarie un curs biblic de zece zile în oraşul
Bălţi din Basarabia, cu lecţii predate de I.R. Socaciu şi Daniel Pascu/43)
Alte cursuri biblice au fost ţinute de predicatori de cercuri, unii în cercul altuia, cu lecţii de pastorală şi de
doctrină sau de interpretare biblică. în special predicatorii care au absolvit Seminarul au ţinut în fiecare
iarnă, într-un loc sau în mai multe, cursuri biblice de cîte o săptămînă cu tinerii care activau în serviciile
de tineret, sau cu învăţătorii din Şcoalele Duminicale.
Baptiştii au considerat întotdeauna timpul de iarnă, ca fiind vara sufletului Datorită acestor cursuri biblice,
ţinute în toate provinciile din ţară, predicatorii au fost împrospătaţi, le-a fost înviorată hotărîrea lor de a fi
buni vestitori ai Evangheliei, au găsit rezolvare, prin discuţii, la multe probleme grele din domeniul
pastoral. Această continuă cercetare a Cuvîntului sfînt le-a îmbogăţit patrimoniul cunoştinţelor lor, şi i-a
înarmat cu metode noi, cu argumente noi, cu temei nou în acţiunea lor de a predica şi apăra credinţa
noutestamentală, faţă de orice uneltire sau defăimare. In acest fel, bisericile au fost şi ele înviorate, prin
predicile noi, cu un conţinut mai bogat şi mai documentat biblic.
FIŞIER BIBLIOGRAFIC
1) Statistica pe 1933 a fost publicată în Farul Creştin Nr.21/934, p.5.2)
ţtatistica pe 1934 a fost publicată în Farul Creştin nr. 1/935 p.7. 3) Statistica pe
1936
a fost publicată în anuarul Southern Baptist Convention 1937, p.247-248.4)
tatistica pe 1942 a fost extrasă din statistica oficială a Ministerului Cultelor pe
anul 1942. 5) Vidi anuarul Baptist World AUiance 1927, MD p.24-25; în ce
Pagina 339
priveşte numărul predicatorilor, a se vedea: Grigorie Comşa, Cuvîntare în Senat publicata în Biserica Noastră ţi Cultele
Minoritare, p.152. 6) Tabloul statistic al Uniunii în Farul Mântuirii nr. 10/930 p. 16.7) Tabloul statistic al Uniunii pe 194^ Vidi
Farul Creştin nr.36/938p.3, circulara Uniunii, în care se afirmă că în 193» erau peste 1600 de biserici. 8) Idem pe anul 1942. 9) B.
Schlipf, „Raport din România,"în revista Creştinul, voi. X nr.6 din 1922, reprodus după revista„77^. Baptist." 10) După statistica
întocmită de Victor Gohrung, secretarul cerculvtf „România Veche," în 1929. 11) Statistica pe 1942 a fost extrasă din statistica
ofi.' cială a Ministerului de Culte pe anul 1942.12) Toma Slev,„Tinerilor, deşteptaţi, vă!" în Farul Mântuirii nr.3-4/924 p.2; şi,
„Tinerilor, sacrificaţi-vă Domnului,*' ibidem nr.5-6/924 p.7.13) Farul Mântuirii nr.7/924 p.6.14) Ibidem nr.8/924 p.6. 15) Ibidem
nr.5/927 p.10,11.16) Glasul Tineretului Baptist, MD nr.1/925 p.l. 17Î Ibidem nr. 13-14/927 p.7. 18) Ibidem nr. 12/928, reportajul
de la Congres. 19) Farul Mântuirii, nr.7-8/930 p.5,6, articolul „Salvaţi tineretul" 20) Tabloul statistic pe 1929, în Farul
Mântuirii, nr. 10/930 p.16. 21) Ioan Dan şi Vasile Berbecar, „în sfîrşit, un misionar," în Farul Mântuirii, nr. 12-14/930 p.8.22)
„Programul de lucru al misionarului," în acelaş număr p.13. 23) Farul Mântuirii, nr. 18-20/930 p.8. 24) N. Ionescu, „Dezbaterile
Congresului Uniunii Tineretului Baptist," ta Farul Mântuirii, nr.15-18/931, p.13-14.
25) Ioan Cocuţ, „Din viaţa lui Vasile Berbecar," în Calendarul Poporului Creştinpe anul 1934 p.35-39.26) Farul Mântuirii,
nr.10/929 p.7.27) Albumul,,/! RomaniaiBaptista SzevetsegMagyarosztalya toi," Oradea 1923 p.5, din Statistica anului 1922. 28)
Dănilă Goga, „Cum s-a înfiinţat şi dezvoltat orfelinatul creştin baptist din Prilipeţ," în Farul Creştin nr.6/940 p.3. 29) Viorel
Garoiu, „Istoricul Orfelinatului Creştin Baptist din Prilipeţ," în Calendarul îndrumătorului Creştin, 1947, p.145-153. 30) Farul
Mântuirii, nr.1-2/926 p.14.31) Ibidem nr. 15-16/927 p.14. 32) Farul Creştin nr.6/938 p.5. 33) Ibidem nr. 11/938 p.5. 34) Ibidem
nr. 31/938 p.7.35) Farul Mântuirii, nr. 23-24/923, p.12.36) Ibidem nr. 22/926, p.8 şi nr.5/927 p.ll. 37) Ibidem nr.24/927 p.8.38)
Ibidem nr.12-13/929 p.15.39) Fond Creştin nr.5/934 p.7.40) Ibidem nr.8/934 p.7.41) Ibidem nr.2/937 p.3.42) Ibidem nr.4/937
p.2,3 şi 7; nr.5/937 p.7.43) Ibidem nr.2/938 p.7.
Pagina 340
Pagina 341
Fam. A. Bălgrădeanu
Corul bisericii din Reşiţa condus de Ir. Tincu I. — Io faţa-este ţi Ir. Daraban Iile pastorul Mseritll mal bln» d« 15 ani.
Capitolul XVIII
RELAŢIILE CU BAPTIŞTII DIN STRĂINĂTATE
Una din marile trăsături specifice ale credincioşilor baptişti a fost şi este fraternitatea: legătura şi părtăşia
frăţească. Aplicînd învăţătura biblică în această privinţă s-au statornicit relaţii frăţeşti între baptiştii din
România şi cei din străinătate. Astfel, între anii 1919 - 1944, relaţiile frăţeşti cu baptiştii din străinătate s-
au manifestat prin intermediul Alianţei Mondiale Baptiste şi s-au sintetizat în special în vizite de
intervenţie pentru acordarea de libertăţi religioase credincioşilor din România şi în special baptiştilor; în
vizite de participare la Congrese şi vizite întîmplătoare sau de trecere într-un circuit misionar. Printr-o
repartiţie în sfere de misiune, făcută în cadrul consfătuirilor Alianţei, baptiştii din România au ajuns în
sfera Bordului de Misiune externă a Baptiştilor de Sud, din USA. Prin aceasta s-a creat un alt domeniu de
relaţii frăţeşti. Toate aceste legături fraterne s-au manifestat cu respectarea autonomiei şi neamestecului în
treburile interne, disciplinare şi organizatorice a baptiştilor din România. Activitatea de inspiraţie şi cea de
educaţie teologică desfăşurată de reprezentanţii sau trimişii Alianţei sau ai Bordului, deşi a înbrăţişat o
sferă largă de Probleme, pe care le-a ridicat procesul amplu de educaţie şi îndrumare Organizatorică, a
rămas strict în limitele principiului respectării autonomiei naţionale şi neamestecului în problemele interne.
ig/na 342
Pagina 343
Baptiştii din România erau încorporaţi în Alianţă încă din anul 1908, de la Primul Congres Baptist
European, cînd din România au luat parte C. Adorian şi D. Hehn iar din Transilvania Mihai Brumar, Gh.
Florian, M. Cornea, Gh. Vărşăndan, etc/1)
în scurgerea vremii, legăturile frăţeşti s-au strîns şi au dat bune rezulatate în România, iar peste hotare au
stîrnit tot mai mult interes şi cunoaştere.
VIZITE ALE REPREZENTANŢILOR ALIANŢEI
Conducerea Uniunii şi unele biserici baptiste din România au fost vizitate în diferite rînduri de
conducători sau mandatari ai Alianţei Mondiale Baptiste, cu scopul de a strînge relaţiile frăţeşti, sau în
cele mai multe rînduri pentru a face intervenţii Ia guvernul român, în problema libertăţilor religioase şi
pentru baptişti. întotdeauna aceste vizite au fost fructuoase.
1.- Vizita lui Charles A. Brooks şi J. H. Rushbrooke din 1920. Din însărcinarea Alianţei, care dorea să
cunoască situaţia baptiştilor după încetarea războiului, a fost formată o delegaţie compusă din Charles A.
Brooks din New York, USA, mandatarul pentru Europa al Bordului de Misiune Externă al organizaţiei
Baptiştilor Americani, care îşi avea reşedinţa la Lausanne în Elveţia, şi J. H. Rushbrooke, mandatarul
Uniunii Baptiste din Marea Britanic Ei au avut însărcinarea să cerceteze ţările din sud-estul Europei/2^
La Bucureşti au sosit la 26 Iunie 1920. Aici s-au întîlnit cu C Adorian, preşedintele Uniunii, Beniamin
Schlipf, păstorul bisericii baptiste Germane din Bucureşti, cu D. Hodoroabă, venit din Bucovina, Vasile
Berbecar, Radu Taşcă şi alţii, un număr de 12 delegaţi din Tran-silvania/3) Averbuch şi Ivanov din
Basarabia, care au expus situaţia la zi din provincia pe care o reprezentau/4^ Observînd din rapoartele
primite că baptiştii sînt prigoniţi, cei doi trimişi ai Alianţei au redactat o scrisoare către Alexandru Vaida
Voevod, preşedintele Consiliului de Miniştri, în care în termeni foarte diplomatici şi cu respect şi-au ex-
primat îngrijorarea faţă de tratamentul la care sînt supuşi baptiştii din România şi au solicitat încetarea
persecuţiei/ ' La întoarcere, au prezentat în faţa Conferinţei Alianţei, ţinută la Londra la 19 Iulie 1920, un
raport care a fost apoi tipărit şi difuzat în toată lumea.
2.- Vizita Iui Dr. E. Y. Mullins şi Dr. J. B. Gambrell din Oct. 1920. După ce comitetul Alianţei Mondiale
Baptiste a ascultat raportul prezentat de Dr. C. A. Brooks şi Dr. J. H. Rushrooke în şedinţa din 19 Iulie
1920, şi întrucît din acea comisie au lipsit delegaţii Convenţiei Baptiste de Sud, s-a dat sarcină lui Dr. E.
Y. Mullins şi Iui Dr. J. B.
Pagina 344
Garnbrell, reprezentanţi ai acestei Convenţii, să viziteze şi ei mai multe ţâri europene şi să comunice apoi
organizaţiilor americane de baptişti Constatările lor. Astfel de la Londra cei doi bărbaţi americani au trecut
prin diverse ţări şi apoi în Oct. 1920 au sosit în România, unde au fost însoţiţi de I. R. Socaciu, în acea
vreme student la Louisville, USA^ în 14 Oct. 1920 s-a ţinut la Siria judeţul Arad o conferinţă cu păstorii
veniţi din părţile Ardealului, din Bihor şi Banat/7) Cei doi bărbaţi s-au interesat de starea orfanilor şi
văduvelor de război şi au căutat să cunoască mersul lucrării. La raportul lor prezentat Convenţiei, s-a
hotărît ca Bordul de Misiune Externă a Convenţiei Baptiste de Sud să acorde ajutoare baptiştilor din
România.
3.- Vizita lui Dr. J. H. Rushbrooke şi Dr. Glover. Imediat după apariţia ordinului Nr. 15831 din 1 Aprilie
1921, semnat de Octavian Goga, ministrul cultelor, prin care Uniunea era desfiinţată şi baptiştii puşi în
stare de ilegalitate, Dr. J. H. Rushbrooke, însoţit de Dr. T. R. Glover. au venit la Bucureşti şi au stat în ţară
între 12-16 Aprilie 192l/8) în ziua de 14 Aprilie 1921 au avut o audienţă la Octavian Goga, cînd acesta a
recunoscut nedreptatea ce se făcea baptiştilor prin respectivul ordin oprimator, şi chiar în cadrul audienţei
a redactat şi a semnat ordinul Nr. 211697, pe care Goga 1-a înmînat personal lui Dr. J. H. Rushbrooke şi în
care promitea anularea ordinului Nr. 15831/1921 şi făgăduinţa că baptiştii vor fi recunoscuţi printr-o lege
specială/9^
4.- Vizita lui Dr. J. H. Rushbrooke din Decembrie 1921. cum nici una din promisiunile lui Octavian Goga
n-au fost înfăptuite, căci a survenit o schimbare de gurvern, credincioşii baptişti au rămas să îndure
persecuţii şi oprimarea ordinului Nr. 15831 din i Aprilie 1921. Atunci a fost învitat din nou Dr.
Rushbrooke să vină pentru alte intervenţii. El a venit şi la 20 Decembrie a avut o audienţă la Tache
Ionescu, preşedintele consiliulu de Miniştri şi la M. Dumitrescu - Brăila, ministrul nou al cultelor/10^
Ambii oameni de stat au promis că vor anula ordinul oprimator Nr. 15831 din 1921 şi ei l-au anulat prin
ordunul Nr. 68135 din 24 Dec. 1921, şi prin ordinul Nr. 2143 din 17 Ianuarie 1922. Acest ordin din urmă a
fost semnat chiar de ministrul Dumitrescu -Brăila.
5.- Vizita unui grup de conducători baptişti, în Octombrie 1923. Tot pe baza unei hotărîri a Alianţei au
venit în România un grup de 5 bărbaţi şi 2 femei şi au stat în Bucureşti 10 zile. Grupul a fost compus din:
Dr. J. F. Love', Dr. Everett Gill cu soţia, J. Hale, G. Miller din Mis-souri, W. J. Quisenbarry şi Mrs. James,
preşedinta femeilor din Con-Venţia Baptiştilor de Sud, care apoi în 1924 a donat întreaga sumă Pentru
construirea clădirii de la stradă a Seminarului Teologic Baptist. Ei au vizitat biserica, unde au fost cam
peste 400 persoane, apoi
Pagina 345
bisericile germană şi maghiară/11^ în articolele publicate, ei au pledat pentru ajutorarea baptiştilor din
România.
6.- Vizita lui Dr. J. H. Rushbrooke, în Aprilie 1924. în primele zile ale lunii Aprilie 1924, Dr. J. H.
Rushbrooke a venit din nou la Bucureşti şi a făcut intervenţii pentru libertatea baptiştilor, în cadrul unor
audienţe la I. G. Duca, ministrul de externe şi Alex. Lapedatu, ministrul cultelor. în audienţa la Ministerul
Cultelor a denunţat pe directorul Ionescu, motorul virtual al ordinului Nr. 15831/1921 şi pe Grigorie
Comşa, care semna „Subdirector General în Ministerul Cultelor şi Artelor" şi în această calitate a publicat
articole împotriva baptiştilor (Acesta a devenit apoi episcop la Arad). Faptul cu publicarea de articole
inflamatorii împotriva baptiştilor de un funcţionar la Minister a constituit obiectul unui energic protest,
într-o scrisoare trimisă ministrului/12^
7.- Vizita lui Dr. H. Rushbrooke în Mai 1925. La data de 29 Ianuarie 1925 a apărut o nouă decizie
ministerială, care la art. 2, îi numea pe baptişti „asociaţie religioasă" şi la aliniatul f. de la art. 2 prevedea
că „în mod provizoriu pînă va înceta propaganda împotriva introducerii calendarului îndreptat, predicatorii
vor funcţiona numai în localitatea de domiciliu."'■^ Spre a pretesta împotriva acestor prevederi, Dr. J. H.
Rushbrooke a venit la Bucureşti la sfîrşitul lunii Mai 1925, şi a fost primit în audienţe de I. G. Duca
ministrul de externe şi de Alex. Lapedatu, ministrul cultelor. Ambii miniştrii au recunoscut nedreptatea
din decizie şi au promis că predicatorii cu certificate date de preşedintele Uniunii, vor fi exceptaţi de
prevederea respectivă. Rushbrooke nu s-a sfiit să spună şi apoi să scrie, că baptiştii nu au nimic cu
controversa calendarului îndreptat întrodus în 1924, şi că ortodocşii au ridicat obiecţiuni şi nu baptiştii/14-1
Cu toate acestea baptiştilor li s-au pus restricţii/ ^ în urma acestei vizite, situaţia s-a ameliorat.
8.- Vizita lui Dr. J. H. Rushbrooke din Februarie 1927. La începutul anului 1927, guvernul român 1-a
învitat pe Dr. Rushbrooke să vină la Bucureşti şi să confere cu anumiţi membrii ai cabinetului, asupra
întregului subiect şi tratament al baptiştilor. Iniţiativa a aparţinut lui Mitilineu, ministrul de externe, ca
urmare a unui memoriu ce i-a fost trimis de Rushbrooke, cu toate formele de prigoană ce le îndură
baptiştii. Astfel, el a sosit la Bucureşti în 20 Februarie 1927, şi la sosire a aflat că o campanie în presă
împotriva baptiştilor era în progres, inspirată de Ministerul Cultelor. Timp de o săptămînâ, Rushbrooke a
avut conferinţe cu predicatorii şi conducătorii baptişti laici. După aceasta a avut întrevederi cu Mitilineu,
ministru de externe, care, deşi era răcit, 1-a primit la locuinţa sa, cu Octavian Goga, mini' strul de interne
şi cu Vasile Goldiş, ministrul cultelor, şi cu generalul
Pagina 346
Al. Averescu, preşedintele Consiliului de Miniştri. La unele din aceste audienţe a fost însoţit de Dr.
Everett Gill. Din cele scrise de Dr. Rushbrooke, reiese că toată prigoana a fost dirijată de Ministerul Cul-
telor, şi că n-a văzut vreun indiciu care să întrezărească schimbarea de atitudine. Doar generalul Averescu
a declarat că el condamnă închiderea caselor de rugăciuni şi o consideră ilegală, afirmînd că Ministerul
Cultelor nu avea dreptul de a interzice conferinţele şi a făgăduit că va discuta cu ministrul cultelor asupra
ordinelor de persecuţie/1 ' Vasile Goldiş însă, s-a împotrivit şi a menţinut prigoana. Dar în Iunie 1927 s-a
produs căderea guvernului Averescu/1 ^
9.- Vizita lui Dr. J. H. Rushbrooke în Februarie 1928. La începutul anului 1928, Dr. J. H. Rushbrooke a
venit în România să facă un ultim apel la guvernul român, înainte ca plîngerea Alianţei Mondiale Baptiste
să fie depusă la Liga Naţiunilor. De data aceasta era ministru de externe Nicolae Titulescu, un vechi
prieten al său din Londra. Acesta 1-a asigurat pe Rushbrooke că va folosi toată influenţa sa în Consiliul de
Miniştri, ca drepturile confesiunale recunoscute baptiştilor în Transilvania să fie înscrise în legea cultelor.
Lucrurile s-au petrecut
întocmai/18)
10.- Vizita lui Dr. Rushbrooke în Noembrie 1928. La Congresul al VUI-lea al Uniunii, care a avut loc la
Curtici între 8-11 Noembrie 1928, fiind cel dintîi congres ţinut după legiferarea drepturilor confesionale, a
fost învitat şi Dr. J. H. Rushbrooke să participe. El a venit şi a luat parte la toate lucrările congresului. De
data aceasta n-a mai făcut nici o intervenţie, ci s-a bucurat cu fraţii şi a ţinut mai multe predici la sesiunile
congresului/19)
11.- Vizita conducătorilor Alianţei în Octombrie 1930. Printr-o hotărîre a Comitetului Alianţei Mondiale
Baptiste, au fost organizate mai multe conferinţe regionale în Europa. Una din acestea a fost fixată în
România pentru sud-estul Europei. Această conferinţă regională s-a ţinut la Arad între 2-5 Oct. încadrată
în Congresul al X-lea al Uniunii. La Conferinţa Regională Sud-Est Europeană au participat din partea
Alianţei Dr. John McNeill, preşedintele Alianţei, Dr. J. H. Rushbrooke, secretarul general, Dr. Everett
Gill, reprezentantul Convenţiei de Sud din USA. Dr. W. C. Lewis, reprezentantul Convenţiei <te Nord din
USA, şi alţi 20 delegaţi din diferite ţări. Conducătorul delegaţiei din Iugoslavia a fost pastorul Vacek, din
Ungaria pastorul Andreas Udvarnocki, din Bulgaria pastorul P. Minkoff. Congresul a fost ţinut în sala
teatrului de iarnă din Arad/20)
12.-Vizita lui Dr. J.TH. Rushbrooke în Septembrie 1935. Datorită Sciziunii din sînul Uniunii, un grup de
bărbaţi de frunte au acţionat Pentru o reunire şi au propus să fie chemat din nou în România Dr.
Pagina 347
Rushbrooke. De asemenea, fiindcă la Ministerul Cultelor se pregătea^ noi restricţii, Dr. Rushbrooke a fost
chemat de urgenţă. El a venit in», ediat în România. A sosit Vineri 27 Sept. 1935 la Bucureşti. în aceiaşi zi
au fost adunaţi la Bucureşti 48 de conducători şi predicatori de seamă, în şedinţele avute, s-a hotărît
alegerea unui comitet al reunirii, care sâ fie compus din 66 persoane/21) După aceasta, Dr. Rushbrooke a
avut audienţe la C. Angelescu, ministrul instrucţiunii publice, la Alex. Lapedatu, ministrul cultelor şi
artelor, apoi Joi 3 Oct. a fost primit în audienţă de Gh Tătărescu, preşedintele Consiliului de Miniştri, iar
Vineri 4 Oct. a avut o audienţă la Ion Inculeţ, ministrul de interne, şi Sîmbătă 5 Oct. a fost primit în
audienţă de Victor Antonescu, ministrul finanţelor/22^ Fiecăruia dintre aceşti miniştri, după audienţă, Dr.
Rushbrooke le-a trimis cîte o scrisoare în care a rezumat toată discuţia din cadrul audienţei/ -* Şi în urma
acestor audiente, s-au dat dispoziţii clare şi categorice pentru libertatea baptiştilor/24^
13.- Vizita lui Dr. J. H. Rushbrooke în Ianuarie 1937. Cur situaţia drepturilor credincioşlor baptişti
devenise haotică, datorit multelor decizii ce s-au succedat, a fost învitat din nou Dr. Rushbrooke să vină la
Bucureşti pentru intervenţii. Astfel, Luni 18 Ianuarie 1937, a sosit la Bucureşti şi în 22 Ianuarie a fost
primit în audienţă de Ion Inculeţ, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru de interne, care a
făgăduit întregul său sprijin, pentru legiferarea de cult pe întreaga ţară. Marţi, 26 Ianuarie Dr. Rushbrooke
a fost primit de Victor Iamandi, ministrul cultelor şi artelor care într-o audienţă de două ore, a făgăduit
trecerea prin parlament a unei legi, care să extindă recunoaşterea de cult pe toată ţara. Apoi, Joi 28
Ianuarie, avut o audienţă la Dr. C. Angelescu ministrul educaţiei naţionale. Dar nici una din aceste
promisiuni nu a fost realizată/ ^ La aceste audienţe, Dr. Rushbrooke a fost însoţit de o delegaţie de
conducători baptişti români.
14.- Vizita conducătorilor Alianţei fn Iulie 1937. Potrivit programărilor făcute de Alianţa Mondială
Baptistă, s-a ţinut între 31 Iulie şi 2 August 1937, la Bucureşti, un congres Sud-Est European, împreună cu
congresul al 18-lea al Uniunii din România. La acest congres european au participat din partea Alianţei:
Dr. George Truett, preşedinţie Alianţei, Dr. J. H. Rushbrooke, secretarul general al Alianţei, Dr. W. O.
Lewis, reprezentantul Convenţiei de Nord din USA Dr. W. B. Liphard, Izabela Coleman, apoi
reprezentanţi din Grecia, Bulgaria şi Jugoslavia/26) De data aceasta, conducătorii Alianţei au avut o
conferinţă de presă, unde au făcut declaraţii asupra relaţiilor Alianţei cu baptiştii din România. Congresul
s-a ţinut în sala cinematorgrafului Vox şi unele şedinţe în biserica baptistă de pe
Pagina 348
Bulevardul Basarab din Capitală. Conducătorii Alianţei au expus mai multe referate doctrinare şi predici.
Din ţară, au luat parte aproape o mie de delegaţi şi musafiri, coruri şi fanfare.
15.- Vizita Iui Dr. J. H. Rushbrooke în Aprilie 1938. La începutul anului 1938 din nou situaţia drepturilor
cultice ale baptiştilor devenise confuză şi o altă decizie prigonitoare domina atmosfera, iar statutul Uniunii
a fost înapoiat cu unele obiecţii de fond. în această situaţie, a fost chemat din nou Dr. Rushbrooke să vină
în România. El a sosit la Bucureşti Miercuri 30 Martie 1938 şi a fost întîmpinat la gara de Nord de Ioan
Cocuţ, secretarul general al Uniunii, de Lucaşa Sezonov, directorul Seminarului, de Boris Buşilă, Marin
Dumitraşcu şi Carol Molnar. Au mai sosit la Bucureşti, cu această ocazie, Ioan Socatiu, preşedintele
Uniunii, Ioan Dan, vicepreşedinte, Mihai Vicaş, Dănilă Pascu şi Ştefan Petru. După discuţii frăţeşti asupra
situaţiei bisericilor baptiste din ţară, Dr. Rushbrooke a început seria de intervenţii împreună cu Ioan Cocuţ.
Prima audienţă au avut-o Luni 4 Aprilie la Patriarhul Miron Cristea, preşedintele Consiliului de Miniştri.
Audienţa a durat 40 de minute. Miercuri, 6 Aprilie, Dr. Rushbrooke împreună cu Ioan Cocuţ şi Dănilă
Pascu au avut o audienţă la Victor Iamandi, ministrul justiţiei, iar la terminare au plecat într-o audienţă la
episcopul Nicolae Colan, ministrul cultelor, artelor şi educaţiei naţionale. Aici într-o audienţă lungă au
fost discutate toate problemele privitoare la baptiştii din România. în aceeaşi seară, Dr. Rushbrooke însoţit
de Sir Reginald Hoare, ambasadorul Angliei la Bucureşti, au avut o audienţă la Petres-cu Comnen,
ministru de externe, la palatul Sturza. Vineri, 8 Aprilie, la orele 4:30 a fost primit în audienţă de regele
Carol II, iar seara a plecat spre Londra/27)
16.- Ultima vizită a lui Dr. J. H. Rushbrooke în Aprilie 1940. Cum Ministerul Cultelor a ţinut ca decizia
Nr.31999 să nu fie anulată sau modificată, afirmînd că baptiştii nu sînt cult ci numai o „asociaţie
religioasă," Dr. Rushbrooke a venit din nou la Bucureşti, între 9-17 Aprilie 1940/28) El a vizitat pe prof. I.
Nistor, ministrul cultelor şi artelor, căruia i-a explicat poziţia baptiştilor din lume şi a cerut în numele
Alianţei Mondiale Baptiste recunoaşterea baptiştilor ca o confesiune Pe tot cuprinsul ţării. Chiar în timpul
şederii sale la Bucureşti, ministrul I. Nistor a semnat deciziea Nr. 19188 din 15 Aprilie 1940, prin care a
stabilit dreptul de predicare a Evangheliei în bisericile baptiste/29^ Aceasta a fost ultima vizită a sa în
România.
17.- Vizita lui Paul Schmidt din Germania în Martie 1941. Cum Aducătorii Alianţei Mondiale Baptiste n-
au mai putut intra în România, datorită stărilor de război, sarcina de a se interesa de liberatate religioasă a
baptiştilor din România a fost preluată de con-
Pagina 349
ducătorii baptişti din Germania. Cu o astfel de misiune a sosit în tara la 28 Martie 1941, Paul Schmidt,
reprezentantul baptiştilor din Ger-mania. El a luat contact cu I. R. Socaciu, C. Adorian, Marin Dumitraşcu,
etc. Dînsul s-a interesat îndeaproape de starea libertăţii de cult şi a dat sfaturi, îndemnuri şi a asigurat pe
conducătroii baptişti români, că baptiştii din Germania privesc cu simpatie şi dragoste spre fraţii lor de
credinţă din România şi că le întind o mînă frăţească şi de ajutor cu tot ce pot să ajute/30)
VIZITE ŞI ACŢIUNI ALE BORDULUI DE MISIUNE
DIN S.UA.
în urma vizitei lui Dr. E. Y. Mullins, preşedintele Seminarului din Louisville, şi a Dr. I. B. Gambrell,
preşedintele Convenţiei Baptiştilor de Sud din USA, a fost luată o hotărîre, ca baptiştii din România să fie
ajutaţi în toate privinţele de Bordul de Misiune în Străinătate al Convenţiei de Sud din SUA. în acest scop
s-au dus tratative prin scrisori şi s-a căzut de acord, ca ajutorul să fie în domeniul educaţiei teologice, al
ajutorării celor nevoiaşi, şi într-o oarecare proporţie în cel edilitar pentru construcţia de case de rugăciune.
în vederea conlucrării, au venit în România mai mulţi reprezentanţi ai Bordului.
1.- Vizita lui Dr. Everett Gill în Aprilie 1922. Cum C. Adorian, preşedintele Uniunii, a purtat toate
tratativele, prin scrisori, cu Bordul de Misiune, el a prezentat la Congresul al II-lea ţinut la Curtici în
şedinţa de Sîmbătă 21 Ianuarie 1922, un referat, în care susţinea să se aducă o hotărîre, ca Seminarul să fie
aşezat la Bucureşti. Iar ca sprijin pentru propunerea aceasta, a afirmat: „Pentru că este dorinţa Bordului
American ca să fie aşezat acest mare institut în captitala ţării, şi ei ne dăruiesc cu acest templu de cultură şi
întreţinerea lui, atîta vreme, pînă vom fi noi în stare să-1 întreţinem. La caz contrar, că refuzăm a fi în
capitala ţării, ei refuză a ne da acest fond bănesc şi atunci cauza noastră e pierdută."^31) Imediat după
aprobarea de Congres, ca Seminarul să fie aşezat la Bucureşti, s-a căutat spre a fi cumpărat în Bucureşti
terenul din Strada Berzei Nr.29. în luna Aprilie 1922, a venit la Bucureşti Dr. Everett Gill, reprezentantul
Bordului de Misiune în Străinătate a Baptiştilor de Sud din America şi s-a cumpărat terenul, şi a semnat
contractul pentru lotul cumpărat. în timpul şederii la Bucureşti a predat cîteva lecturi la Seminar/32)
2.- Vizitele lui Dr. E. Gill din anul 1923. Pentru a se interesa de bunul mers al lucrării educaţionale şi de
felul cum se desfăşoară lucrarea de construire a clădirii Seminarului din Bucureşti, Dr. E. Gill
Pagina 350
33
re ţşi avea sediul la Laussanne, în Elveţia, a venit din nou, în Aprilie 1923, în Bucureşti/ ^ în cursul acestei
vizite, soţia sa, Emma Gill, a vorbit femeilor din Biserica din Bucureşti în seara de 23 Aprilie. O altă
vizită, cea de-a treia, a fost în Iunie acelaşi an, în 1923, cînd Dr. E. Gill a venit din nou să se intereseze de
mersul lucrărilor de construcţie/34'1 Tot în 1923, Dr. E. Gill a mai vizitat România în luna Octombrie, cînd
a însoţit un grup de conducători şi păstori însemnaţi din Convenţia de
Sud.(35)
3.- Mutarea la Bucureşti a soţilor Dan T. Hurley. In luna
Noembrie 1923, au sosit la Bucureşti profesorul Dan T. Hurley şi soţia sa profesoara Ruth Hurley, trimişi
ai Bordului de Misiune, pentru a servi, ca profesori la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti/36-* Cînd
au venit, au fost nevoiţi să aştepte un timp la Constantinopol, fiindcă nu le-au fost admise la intrare cărţile
lor de Teologie. La 1 Februarie 1925, în urma deciziei Nr. 5734/1925, semnată de Alex. Lapedatu, min-
istrul cultelor ' care nu admitea nici unui străin să activeze în demeniul confesional la baptişti, Dan T.
Hurley a fost invitat să părăsească România în timp de 18 zile/ ' însă după intervenţii diplomatice a fost
admis să rămînă la post. Ei au învăţat limba română şi au predat lecţiile la Seminar pe româneşte.
La 22 Aprilie 1929, soţii Hurley s-au întors în America pentru un an de zile/39) In vara anului 1930, au
revenit în România. La 30 Aprilie 1931 Dan T. Hurley a murit şi a fost înmormîntat în cimitirul Belu-
Evanghelic/40) Soţia sa Ruth Hurley a rămas în Bucureşti ca profesoară de limba engleză şi de Pedagogie
religioasă la Seminar precum şi la diverse discipline la Şcoala de Fete pînă în anul 1941.
4.-' Vizita lui Dr. E. Gill în Februarie 1927. Spre a ajuta şi colabora la acţiunea intervenţiilor pentru
acordarea de libertăţi cultice Şi baptiştilor, a venit în luna Februarie 1927 la Bucureşti şi Dr! E. Gill. Aici,
după sosirea la 20 Februarie a lui Dr. J. H. Rushbrooke, au vizitat împreună pe cîţiva miniştri din guvernul
generalului Averescu, printre «re pe Vasile Goldiş şiOctavian Goga.^1)
5.- Mutarea la Bucureşti a soţilor Dr. E. Gill în Septembrie 1929. Ca reprezentant al Bordului de Misiune
al Baptiştilor de Sud în Europa, Dr. Everett Gill şi-a mutat sediul de la Laussanne din Elveţia, la Bucureşti
în România. Astfel, el 1-a înlocuit la catedră la Seminar, Pe Dan T. Hurley, care plecase pentru un an în
America. Soţii Gill au £>cuit la Bucureşti pînă în 16 Oct. 1938, cînd au plecat definitiv din România/42) în
tot acest timp cît a locuit la Bucureşti, Dr. E. Gill a ac-Jiyaţ ca profesor şi director onorific al Seminarului,
a ţinut cursuri ll)lice şi a scris cărţi de studii teologice, iar soţia sa, Emma Gill, a fost Profesoară la Şcoala
de Fete.
Pagina 351
6.- Mutarea la Bucureşti a profesoarei Earl Hester. ÎQ Decembrie 1929, a venit la Bucureşti, ca misionară a
Bordului det Misiune profesoara Earl Hester, spre a organiza şi deschide o Şcoală de Fete în clădirea din
faţă, de pe Strada Berzei 29, construită de Mrs. W. C. James. Şi la 15 Ianuarie 1930, Şcoala de Fete şi-a
început cusurile cu 18 fete, avînd pe Miss Earl Hester, ca directoare/43) Ea a lucrat în această slujbă pînă în
Iunie 1937, cînd a plecat în America pentru un an de concediu, în care timp s-a căsătorit cu Petre Truţa,
aflat la studii la Louisville.
Earl Hester a revenit în România în vara anului 1938, şi a preluat mai departe conducerea Şcolii de Fete/44)
pînă în Noembrie 1940, cînd a plecat din nou în America. Miss Earl Hester, are meritul de a fi organizat şi
condus Şcoala de Fete cel mai îndelungat timp, predînd lecţii şi la Seminarul Teologic Baptist. Simultan a
fost activă şi a făcut misiune prin diferite biserici baptiste din ţară, a iniţiat şi a stimulat misiunea printre
leproşii de la Tichileşti, Dobrogea, precum şi misiunea printre ţigani. De asemenea a lucrat la organizarea
şi stimularea activităţii femeilor în biserici.
7.- Transferarea la Bucureşti a profesoarei Ruby Daniel. în Septmebrie 1936, a venit la Bucureşti, ca
transferată de la Seminarul din Budapesta, misionara americană Ruby Daniel. Ea a predat lecţii la Şcoala
de Fete din Bucureşti, iar în luna Iunie 1937, după plecarea în America a directoarei Earl Hester, a preluat
ea direcţiunea Şcolii de Fete/45^ Sub conducerea ei s-a desfăşurat anul şcolar 1937/1938, şi ea s-a îngrijit
de deschiderea anului şcolar viitor/46) în toamna anului 1938, a plecat din nou la Budapesta.
8.- Mutarea la Bucureşti a soţilor Roy F. Starmer. în toamna anului 1940, au venit la Bucureşti Roy F.
Starmer cu soţia sa Lillie May. Ei au venit să completeze locul rămas gol prin plecarea soţilor Dr. E. Gill.
Astfel, Roy F. Starmer a preluat catedră la Seminar, iar soţia sa la Şcoala de Fete. După plecarea în
America a lui Petre Gh. Truţa, directorul Seminarului, Roy F. Starmer a devenit director de la 1 Noembrie
1940 şi a deţinut funcţia pînă în Martie 1942, iar Lillie May Starmer Directoare a Şcolii de Fete pînă în
Decembrie 1942, cînd baptiştii au fost desfiinţaţi prin decretul lui Antonescu.
9.- Venirea ca misionar a lui Walter Craighead. în anul 1923, a venit în Basarabia, ca misionar al Bordului
de Misiune în Străinătate, Walter Craighead cu soţia. Ei au învăţat atît limba română cît şi limba rusă.
Astfel, in scurt timp, el a început să predice fără traducător. Cum lucrarea în Basarabia era la început,
prezenţa aici a unui misionar bine pregătit era preţioasă şi chezăşuia creşterea credincioşilor baptişti îo
învăţătura sănătoasă.
Pagina 352
Misionarul Walter Craighead a făcut vizite în bisericile baptiste din Basarabia pînă în 1942 cînd baptiştii
au fost defiinţaţi. în tot timpul cît a lucrat în Basarabia el a lucrat sporadic şi în restul ţării. La şedinţa
pentru reunificarea celor două Uniuni din 26-28 Septembrie 1935, se află şi el în fotografia istorică/47)
10.- Vizita lui Dr. Charles E. Maddry în 1934. în vara anului 1934, Dr. Ch. E. Maddry, secretarul Bordului
de Misiune al Convenţiei de Sud, însoţit de Mrs. Armstrong, preşedinta femeilor din Convenţie, si alţii au
vizitat România. întreg grupul de vizitatori au trecut prin bisericile din Buteni, Arad şi Siria, unde, la 19
August 1934 au fost oaspeţii Congresului Studenţilor Baptişti din România/48) Pretutindeni Dr. Charles E.
Maddry şi însoţitorii săi au ţinut predici inspirative şi au avut consfătuiri frăţeşti.
ALTE VIZITE IMPORTANTE
Pe lîngă reprezentanţii Alianţei Mondiale Baptiste şi trimişii Bordului de Misiune, au mai trecut prin
România, vizitînd pe baptişti, şi alte personalităţi importante.
1.- Vizitele lui Dr. George Iosif. Originar din comuna Cohalm judeţul Tîrnava Mare, lîngă Rupea, născut
la 20 Iulie 1892 şi emigrat în America în anul 1907, George Iosif s-a pregătit şi a trecut cu succes studiile
universitare, iar Bordul de Misiune 1-a trimis în Birmania, unde a devenit directorul a peste 800 şcoli/49)
El a început cu directoratul la Şcoala Normală din Rangoon. De acolo, din Birmania a început să
corespondeze cu conducătorii Uniunii şi şi-a exprimat dorinţa, că ar fi gata să se transfere şi să lucreze în
România/50'
Prima sa vizită în România a fost făcută în Mai 1925, cînd a ţinut cîteva lecturi şi conferinţe la Seminar/51)
O altă vizită a fost în Iulie 1^33, cînd a venit cu soţia şi cei doi copii ai lor şi însoţit de un alt misionar, N.
Parish. Au vizitat biserica din Curtici/52) în Septembrie 1935, Dr. George Iosif a vizitat din nou România şi
a vizitat bisericile din Arad/ 3) La Bucureşti a ţinut din nou cîteva prelegeri teologice la Seminar şi cîteva
conferinţe, în care a arătat metodele de lucru în India ţ1 m Asia, a împărtăşit cîteva din experienţele sale pe
tărîm misionar. nir"° conferinţă a comunicat metodele şi realizările spirituale ale "*arelui misionar Stanley
Jones. Dr. George Iosif a murit în Burma, la Kai»goon, în primăvara anului 194O.(54)
{. 2.- Vizita lui Dr. Gleiss în August 1923. După Congresul Alianţei
ut
p la Stockholm, în Suedia, Dr. Gleiss, preşedintele Asociaţiei
lorilor Baptişti din Detroit, Michigan. El era un bun prieten al lui
Kta
îgrişan, păstor la Biserica a Doua Română din Detroit. El a fost
Pagina 353
unul din conducătorii baptişti americani, care a ajutat mult lucrarea printre baptiştii românii din Detroit.
Fiind în Europa, a făcut o vizitj în România între 6-8 August 1923. în această vizită, el a trecut prin
bisericile din Curtici, Arad, Siria, Covăsinţ şi Radna, însoţit la primele două de I. R. Socaciu, iar în
ultimele trei de Vasile Berbecar. La Arad au fost adunaţi predicatori din împrejurime, iar el le-a ţinut o
prelegere de Teologie Pastorală şi Misiune.^
3.- Vizita Iui Dr. H. H. Muirhead în 1937. La începutul lunii In-uarie 1937 a sosit în România Dr. H. H.
Muirhead, directorul In-stitutului Baptist din Rio de Janeiro, Brazilia. Dînsul a predat lecţii de Teologie
pastorală la Cursul biblic de la Bucureşti ţinut între 5-21 Ianuarie 1937 şi după aceea la Cursul biblic de la
Chişinău, cu predicatorii din Basarabia. Dînsul a fost însoţit de Dr. Everett Gill şi Lucaşa Sezonov/56)
După 1 Februarie a predat lecţii la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti. Sub forma unor conferinţe
cu discuţii a comunicat amănunte despre lucrarea baptistă din Brazilia, care au fost publicate apoi în
reviste/ ' într-o Duminică, în timpul şederii lui în România, a ţinut o predică în biserica Golgota de pe Bul.
Basarab 56/58) în vizita sa la Chişinău a purtat discuţii cu conducătorii baptişti ruşi din Basarabia şi s-a
informat asupra lucrării bisericilor ruseşti, şi a vizitat pe cîteva dintre ele, unde a predicat şi a inspirat pe
credincioşi/5 ^
4.- Vizita pastorului Adam Marco din Cehoslovacia în 1932. în luna Iunie 1932, biserica baptistă cehă din
comuna Sf. Elena, ce se află la vreo 6 Km. de Moldova Nouă din Banat, a fost vizitată de pastorul Adam
Marco din Cehoslovacia, care a venit în România, să se intereseze de lucrarea printre cehi.
Adam Marco a ţinut mai multe predici de evanghelizare în Sf. Elena şi a avut consfătuiri frăţeşti cu
membrii acestei bisericii cehe. In Duminica de 15 Iunie 1932 a vizitat şi biserica baptistă din Moldova
Nouă, unde erau adunaţi fraţi din întreg cercul bisericesc şi unde a predicat din Matei 28:19,20, despre
porunca misiunii/60) De pe urma acestei vizite, biserica baptistă cehă din Sf. Elena a profitat mult, a fost
însufleţită şi în comună şi-a creat un mai mare prestigiu.
5.- Vizita lui Dr. T. G. Dunning şi a unui grup de 18 persoane în August 1938. La 5 August 1938, au sosit în
gara Curtici, un grup de 18 tineri baptişti din Anglia, India şi Noua Zeelandă, condus de Dr. T. O.
Dunning, preşedintele Tineretului Baptist din lume. La gară, au fost primiţi de I. R. Socaciu, preşedintele
Uniunii, Ioan Cocuţ, secretarul general, Ioan Dan şi Daniel Pascu, respectiv preşedintele şi secretarul
tineretului, fanfara din Curtici a dat onorul şi a fost mult popor.
Din grup au făcut parte, Dr. Maclintock din Noua Zeelandă,
Pagina 354
uamlin din Cardiff, Miss Nora Walsch din Manchester, Anglia, Miss Muriel Chandra din India, Miss
Robinson, Miss Bret, Rev. Angel, Miss Curson din Noua Zeelandă, etc. în Arad au fost salutaţi de trimisul
prefectului judeţului Arad, Alex. Raţiu, iar la Seleuş de notarul comunei. Ei au vizitat bisericile din
Curtici, Moneasa, Buteni, Pleşcuţa, Vîrfuri, Siria, Seleuş iar în Arad la bisericile Speranţa şi Şega.
Pretutindeni în biserici ei au ţinut predici şi comunicări frăţeşti, au cîntat cîteva din frumoasele lor
cîntări/61) Pentru a-i întîlni şi asculta au venit la Buteni 651 de fraţi din 81 de biserici. Vizita lor a inspirat
tineretul baptist din părţile Aradului şi a contribuit la strîngerea legăturilor frăţeşti si la cunoaşterea
activităţilor baptiste din Anglia, India şi Noua
Zeelandă.
6.-Vizite ale unor înseninaţi predicatori români din străintătate. în Octombrie şi Noembrie 1923 a venit
la Pecica jud. Arad, la părinţii săi, Avram Barbu, aflat misionar în Bulgaria, printre românii din comunele
Guleanţ şi Martoviţa/' Cu ocazia acestei vizite, biserica din Pecica a avut la 1 Noembrie o mare serbare, la
care au participat şi Radu Taşcă din Curtici, Pantelimon Andrişan din Bucovina, venit şi el din America, şi
Ioan Popa de la Uniune. Avram Barbu a împărtăşit lucrarea şi exprienţele lui de pe cîmpul misionar din
Bulgaria/ ) în 21 Noembrie 1923, Avram Barbu a luat parte şi a predicat la inaugurarea casei de rugăciune
din Arad-Gai/64) Vizita lui Avram Barbu a inspirat pe predicatorii din părţile Aradului la mai multă
misiune.
în luna Iunie 1924 au sosit în România prof. Vasile Prodan de la Seminarul Teologic Baptist East Orange,
America şi soţia sa. în Duminica din 29 Iunie, soţii Vasile Prodan au fost musafirii celor două biserici
baptiste din Bucureşti. Dimineaţa au fost la biserica de pe Str. Birjari Nr.31, iar după amiază au fost la
biserica de pe Strada Berzei Nr.29. De asemenea au vizitat mai multe biserici din ţară. în 13 August 1924
a avut loc o şedintţă a Comitetului Uniunii la Caransebeş şi Vasile Prodan a luat parte la toate sesiunile şi
a luat cuvîntul la problemele în discuţie/65)
Tot în vara anului 1924 a venit din America studentul la Seminar f °an B. Gaşpar, care şi-a petrecut
vacanţa de vară în biserica din Nădlac, judeţul Arad, unde a lucrat cu Evanghelia, ocupîndu-se mai ales cu
jineretul/66) Un alt predicator român, care a venit să-i viziteze pe fraţii lui din România a fost Pantelimon
Andrişan din Statele Unite. El a Venit şi a stat în Bucovina aproape doi ani, lucrînd cu Evanghelia pe
meleagurile străbune/67>
Tot din America au venit soţii Vasile şi Elisabeta Jones la
"ceputul lunii Mai 1929, ca delegaţi ai baptiştilor români din Statele
mte
ale Americii, la serbările de aniversare a zece ani de la Unirea
Pagina 355
tuturor românilor, ţinute la Alba Julia/68) După serbări, ei s-au dus ţj Bucovina, locurile natale ale
pastorului V. W. Jones, unde au stat aproape o lună şi au misionat prin bisericile din Bucovina/ ' Toate
aceste vizite făcute în România au înviorat rîvna predicatorilor şi au împrospătat devotamentul
credincioşilor faţă de Cuvîntul sfînt.
VIZITE ALE CONDUCĂTORILOR ROMÂNI ÎN STRĂINĂTATE
După cum era şi firesc, şi reprezentanţi ai baptiştilor români au luat parte la diverse întruniri şi consfătuiri
ale Alianţei Mondiale Baptiste ţinute în diferite locuri din străinătate. Ei avea delicata şi importanta
sarcină de a reprezenta cît mai bine şi demn Uniunea şi bisericile baptiste din România, şi de a-i face
cunoscuţi pe baptiştii din România în toată lumea. Dintre acestea reprezentări enumerăm pe cele oficiale.
1.- Participarea lui C. Adorian, preşedintele Uniunii, la şedinţa Comitetului Alianţei din 1920. în
ziua de 19 Iulie 1920, s-a ţinut la Londra o şedinţă de Comitet lărgit a Alianţei Mondiale Baptiste, care
avea să aducă hotărîri importante în legătură cu profilul Alianţei şi cu activitatea baptistă în Europa, după
încetarea războiului. La această şedinţă, din România a luat parte C. Adorian, preşedintele Uniunii/70 El a
reprezentat foarte bine Uniunea şi a stîrnit un interes deosebit faţă de România. în urma acestei şedinţe, au
venit în România mai multe delegaţii de bărbaţi însemnaţi, care s-au interesat de aproape de nevoile şi
greutăţile, de lipsurile aflate în desfăşurarea lucrării baptiste.
2.- Delegaţia română la Congresul Alianţei de la Stockolm. între 21-27 Iulie 1923 s-a ţinut la
Stockholm în Suedia Congresul al IIMea al Alianţei Mondiale Baptiste. Din România a participat o
delegaţie compusă din 23 persoane, şi anume: C. Adorian, V. Berbecar, I. Bododea, B. Buşilă, Ludovica
Cristea, G. Cuzman, I. Darabont, D. Drăgilă, P. Andrişan, N. Janen, L. Lakatos, A. Oală, A. Pascu, Carol
Pop, F. W. Schull'er, Adam Sezonov, C. Şerbănescu, I. R. Socaciu, L. Szabo, G. Teutch, R. Tarlev, I. Vass
şi Mihai Vicaş/ ^ La Congres, C Adorian a prezentat un referat asupra stării baptiştilor din România/72) iar
I. R. Socaciu un referat asupra Seminarului Teologic Baptist/ 3) în cadrul unui serviciu divin a cîntat şi un
cor românesc alcătuit din delgaţi, îmbrăcaţi în costume naţionale. La Congres a fost ales C. Adorian
membru în Comitetul Alianţei.
3.- Delegaţia română la Congresul Alianţei de la Toronto. I anul 1938, în zilele 4-9 August, s-a ţinut la
Toronto, în Canada, Congresul al IV-lea al Alianţei, la care, din cauza distanţei prea mari, a" fost trimişi
numai doi delegaţi, I. R. Socaciu, directorul Seminarului, Ş1
Pagina 356
Ion Ungureanu, secretarul general al Uniunii/74^ în numele Uniunii au vorbit ambii delegaţi, îmbrăcţi în
costume naţionale. După Congres, cei doi delegaţi au făcut o vizită misionară prin biseicile baptiste
române din Statele Unite ale Americii.
4.- Delegaţia la Congresul Alianţei de la Berlin. Al V-lea Congres al Alianţei a fost ţinut la Berlin, între
4-10 August 1934, şi din România a luat parte o delagţie de 25 de persoane, şi anume: C. Adorian, I.
Abele, P. Bale, Â. Burlacu, B. Buşilă, I. Cocuţ, W. Creighead, I. Derman, B. Dumitru, R. Fandrich, Măria
Fandrich, Earl Hester, Ruth Hurley, I. Ivanov, C. Molnar, T. Neagu, F. Schuller, Adam si Lidia Sezonov,
L. L. Sezonov, Dr. G. Şimonca, Jean şi Dr. Olga Staneschi şi Petru Truţa/75-1 La Congres au luat cuvîntul
la apelul naţiunilor Dr. G. Şimonca, iar la discuţii Lucaşa Sezonov. Din nou, României i s-a atribuit un loc
în Comitetul Alianţei şi a fost ales Dr. G. Şimonca.(76)
5.- Delegaţia la Congresul Alianţei de la Atlanta. La Congresul al Vl-lea al Alianţei, ţinut în Iulie 1939
în Atlanta, USA a participat o delegaţie mai restrînsă, de 4 persoane şi anume: Ioan Cocuţ, secretrul
general al Uniunii, prof. Lucaşa Sezonov de la Seminar, Dr. L. Biro şi Daniel Pascu. Şi la acest Congres,
României i s-a atribuit un loc în Comitetul Alianţei, pe care 1-a ocupat Lucaşa Sezonov.
6.- Participarea lui Ioan Dan, preşedintele tineretului, la Congresul Tineretului Baptist de la Praga.
La începutul lunii August 1930, s-a ţinut la Praga, Cehoslovacia, Congresul Internaţional al Tineretului
Baptist. Din România a participat, ca reprezentant, Ioan Dan, preşedintele tineretului baptist din România.
El a prezentat acolo situaţia, activitatea, organizaţia şi realizările misionare ale tineretului baptist din
România. Prezentarea sa a stîrnit un deosebit interes printre delegaţi.
7.- Reprezentarea la Congresul Şcoalelor Duminicale de la Budapesta. La jumătatea lunii August
1931, a avut loc la Budapesta, Ungaria, un Congres Interconfesional European al Şcoalelor Dumini-cale, la
care baptiştii din România au fost reprezentaţi tot prin Ioan "an, preşedintele tineretului. Imediat după
întoarcerea sa în ţară, a avut loc la Buteni, între 28-30 August 1931, Congresul Uniunii Tineretuluii
Baptist din România, unde Ioan Dan a prezentat un raport despre reprezentarea la Praga şi Budapesta.(77)
8.- Reprezentarea la al II-lea Congres Mondial al Tineretului
°aPUst între 7-11 August 1937, s-a ţinut la Zurich, Elveţia, Congresul
U-lea al Tineretului Baptist din toată lumea, unde România a fost
prezentată prin Jean şi Dr. Olga Stanescu şi Ioan Cocuţ. Congresul
a
vut ca temă: „Hristos viaţa noastră." La tribuna Congresului s-au
Pagina 357
expus mai multe referate de valoare teologică/ ' Congresul a fost onorat de Dr. G. Truett, preşedintele
Alianţei Mondiale şi de Dr J. H. Rushbrooke, secretarul general al Alianţei, care tocmai se întorceau de la
Congresul Sud-Est European ţinut la Bucureşti.
FIŞIER BIBLIOGRAFIC
1) Erster Ewopatscher Baptisten Kongress, Berlin 1908 p.32,33. 2) Dr. CA. Brooks and J.H. RushbrooKe, Baptist Work in
Europe, London 1920 p.6.
3) Vasile Berbacar, „împlinirea dorinţelor," în Farul Mântuirii, nr.9/920 p.69-71.
4) Idem, ibidem p.49-52. 5) Idem, ibidem p.55.56. 6) I.R. Socaciu, „Misiunea teologică...", în Farul Mântuirii, nr.8/920 p.61. 7)
Nota informativă a Sublocotenentului Lupan, şeful biroului de informaţii din Salonta. 8) Dr. J.H. Rushbrooke, „ The Rumanian
Cultus Ministry and the Baptists," in The Baptist Times din 11 Apr. 1924. 9) Vidi Memorandum Regarding Religious Conditions
in România, cu scrisoarea trimisă lui Tache Ionescu, prim ministru, şi tipărit în broşură la Londra; cf.scrisoarea din 19 Apr.921
trimisă lui Octavian Goga de Dr. J. H. Rushbrooke din Londra. 10) Dr. J.H. Rushbrooke, op.cit. la nr.8. 11) WJ. Quisenberry,
„Seeing Hearing and Feeling in România," in The Baptist Record, de Joi 8 Nov. 1923. 12) Dr. J.H. Rushbrooke, op.cit. la nr.8 şi
10. 13) Decizia nr.5734 a Min. Culte din 29 Jan.925. 14) Dr. J.H. Rushbrooke, „Baptists in România, New Excuses for
Repression," în The Baptist Times. 11 Iunie 1925.15) A. Agnese, „Măsurile guvernului contra sectelor religioase," în ziarul
Universul, nr.91 din 19 Apr. 1925. 16) Ziarul The Baptist Times, Londra, din 10 Martie 1927, P. 162, articolul „ The Rumanian
Cultus Ministry Unrepented," cf.ziarul The Daily News, London, din 5 Martie 1927, articolul „Baptists to Protest, IllegalAct in
România." 17) Enciclopedia Minerva, la numele Averescu, p.126. 18) J-H-Rushbrooke, ,^4 Historic Promise," în The Baptist
Times, London.din 24 Oct. 1935 p. 774.19) Farul Mântuirii, nr.23-24 din Dec. 1928, reportajul despre Congres. 20) Ibid. nr. 21-
22 Nov. 1928 p.3-11. 21) Farul Creştin nr. 19/935 pA ¥ nr.20/935 p.3,4; cf. Dr J.H.Rushbrooke, Rumanian Baptist Advance in
The Baptist Times nr.4209 din 24 Oct. 1935, p.773.22) Monitorul Baptist nr.14/935 p> 4.23) Ibidem p.4-8 cu textul scrisorilor 24)
Ord. circ. nr. 12540/A din 12 Oct. 1935 al Min. de Interne.
Pagina 358
25) Apostolul Păcii nr.2 937 p.2; cf. Farul Creştin. 6) Ziarele Timpul, Dimineaţa, Adevărul din 1 şi 2 Aug. 1937; cf. Farul
Creştin nr. 16-17/937 p.4-9. 27) Farul Creştin nr. 15/938 p.7. 28) Ibidem nr. 16/940 p.6 şi nr.17-18/940 p.10. 29) Decizia a fost
publ. în Monitorul Oficial nr. 92/940. 30) Farul Creştin nr. 15/941 p.7. 31) Vidi punctul 4 din referat. 32) Farul Mântuirii, nr.
6/922 p.5.33) Ibid. nr. 10/923 p.4. 34) Ibid. nr. 13-14/923 p.3. 35) W.Y. Quisenberry, citatul de la nr.ll. 36) Farul Mântuirii,
nr.23-24/923, p.6.37) Decizia nr. 5734/925 publ. Monitorul Oficial din 29/925. 38) Revista Biblical Recorder, USA din 3 Febr.
1925.39) Farul Mântuirii, nr. 10/929 p.l. 40) Ibid. nr. 9/931 p.1,6. 41) The Baptist Times, 10 Martie 1927 p.162. 42) Farul
Creştin nr. 43/938 p.3. 43) Farul Mântuirii, nr.5/930 p.7.44) Ibid. nr. 41/938 p.4; nr.42/938 p.4.45) Ibid. nr. 13/937 p 7.46) Ibid.
nr. 20/938 p.6.47) Farul Creştin nr. 21/935 p.3.48) Ibid. nr. 15/934 p.4; nr. 18/934 p.8.49) Glasul Adev. Nr.25-26/933 p.3.
50) N. Ionescu, „Un român misionar în India," în Farul Mântuirii, nr. 10/923 p.5. 51) Farul Mântuirii, nr. U/925 p.6. 52) Glasul
Adevărului, nr. 23-24/933 p.6. 53) Farul Creştin nr. 20/935 p.7, 54) Ibid. nr. 23/940 p.7. 55) Farul Mântuirii, nr. 17-18/923 p.9.
56) Farul Creştin nr. 4/937 p.3. 57) Ibid. nr. 6/937 p.4.58) Ibid. nr. 8/937 p.5. 59) Ibid. nr. 6/937 p.3. 60) Glasul Adevărului, nr.
6/932 p.3. 61) Farul Creştin nr. 30/938 p.6; şi nr.32, 33/938.62) Farul Mântuirii, nr. 6/922 p.7.63) Ibid. nr. 23-24/923 p.6.64)
Ibid. nr. 34/934 p.17,65) Ibid. nr. 15/924 p.6.67) Ibid. nr. 18/925 p.6; şi nr.23/925 p.6 şi nr.23-24/926 p.15.68) Ibid. nr. 14-15/929
p.7.69) Ibid. nr. 16-18/929 p.15.70) Ibid. nr. 8/920 p.61. 71) Baptist WorldAlliance, Third Congress, Stockholm 1923 p.25.1.72)
Ibid. p.51-54.73) Ibid. p.l 12, 113. 74) I. Ungurean, „Note şi impresii din călătorie," în Farul Mântuirii, nr. l-2/929p.2,3.
75) Fifth Baptist World Congress, Berlin, 1834 p. 241. 76) Ibidem p.248. 77) Farul Mântuirii, nr. 15-18/931 p.13.18)Second
Young Baptist Internaţional Congress, Zurich, 1937 p.10; cf. Farul Creştin nr. 19/937 p.5.
Pagina 359
Delegaţia română la Stockholm
■ r Dr. G. Sad Ier, l. Socaciu Şt'-
Dr. TrueU intre delegaţii români la Berlin Pagina 360
Pagina 361
Seminariştii 1933-1934
Seminariştii 1935
PetnşiEarlTru a
Pagina 362 f
Pagina 378
PRIGOANA A PATRA LUPTA PENTRU LIBERTATE
în anul 1928, după recunoaşterea drepturilor confesionale prin art. 53 din Legea cultelor, baptiştii din
România au fost trataţi în două feluri diferite. Cei din Transilvania şi judeţele vecine erau censideraţi
confesiune recunoscută, iar cei din Vechiul Regat, Bucovina şi Basarabia, erau consideraţi „asociaţie
religioasă," conduşi după normele unei decizii a Ministerului Cultelor şi Artelor/1^ în acea decizie, la art.
2 se spunea: „Asociaţiunile adventiste de ziua a şaptea şi Asociaţiunile Baptiste, se vor bucura de toate
drepturile şi libertatea, pe care Consitituţia le acordă asociaţiunilor în genere. în interesul ordinei
publice, asociaţiunile amintite, vor putea funcţiona numai în condiţiile următoare..." Condiţiile erau
indicate în şapte aliniate. Cu toate temenea încercări de restricţii, baptiştii au desfăşurat o activitate
misionară intensă. Dacă din aiiul 1919 pînă în 1938, misiunea şi evanghelizarea se împleteau cu lupta
pentru libertate şi comportau uneori sacrificii, expuneri la bătăi, arestări, întemniţări, după 1938, deşi au
mai '°st unele acţiuni şi ordine oprimatorii date în mod abuziv, baptiştii s-au bucurat de libertate. Dar
treptat s-a început iarăşi cu îngrădirile, cu restrîngerea de libertăţi, iar în August 1933 a izbucnit din plin
percuţia a patra.
Pagina 379
ACŢIUNI ANTEMERGĂTOARE PRIGOANEI
încă din a doua lună a anului 1931, au început să se resimtă, să se prevestească reapariţia unei noi
persecuţii. Primele acţiuni de şicanare au plecat de la Ministerul de Interne. Prin ordinul Nr. 802/A din io
Februarie 1931, a fost comunicat autorităţilor administrative şi poliţieneşti un referat al secretarului
general al Ministerului de Interne, Teodor C. Marinescu, care pe baza deciziei Nr. 24536 din 29 Mai 1928
a Ministerului de Culte îi trata pe toţi baptiştii din România, sub regimul de „Asociaţie religioasă." Acest
ordin a făcut ca autorităţile să pretindă bisericilor baptiste anumite situaţii, date statistice, certificate pentru
conducători, etc. Mai tîrziu, prin ordinul Nr. 10197 din 25 Noembrie 1931, tot al Ministerului de Interne,
se interzice în bisericile baptiste declamarea poeziilor şi predarea de dialoguri sau piese religioase, sub
pretext că acestea nu intră în cadrul serviciilor religioase/ '
De asemenea, unii predicatori au fost opriţi de a predica şi alţii arestaţi, cum a fost cazul predicatorului
Nicolae Miclăuş din Ardustat, Stau Mare, care după arest a fost escortat din post în post pînă la legiune.
Elevii de şcoală au reînceput să sufere anumite şicane. In comuna Lăpuşnicul Mare, judeţul Caras,
învăţătorul de stat, fiind ginerele preotului ortodox, după ce ani de-a rîndul a lăsat pe copiii baptiştilor
repetenţi (copii de 12 ani erau tot în clasa a Ii-a), în toamna anului 1931, nu i-a mai primit de loc la şcoală.
Un număr însemnat de biserici baptiste din judeţul Bălţi au fost închise/3^ în alte multe localităţi li se
cereau autorizaţii speciale atît pentru biserici cît şi pentru predicatori.
Faţă de astfel de acţiuni de încălcări a libertăţilor, au fost înaintate proteste lui Alexandru Vaida Voevod,
ministru de interne, şi lui Nicolae Costăchescu, ministrul intrucţiunii şi al cultelor, şi s-a cerut audienţă la
Iuliu Maniu, preşedintele Consiliului de Miniştri. Cum lucrurile s-au tergiversat, şi cum în luna Mai 1931
guvernul Iuliu Maniu a demisionat şi a fost înlocuit cu un guvern prezidat de Nicolae Iorga, s-a cerut o
audienţă la regele Carol al Il-lea. La 3 Iulie 1931, regele Carol a primit în audienţă o delegaţie de 5
persoane, compusă din Ioan Ungureanu, secretarul general al Uniunii, Ioan Dan, preşedintele tineretului
baptist, Nicolae Ionescu, redactorul revistei Farul Mântuirii* Adam Sezonov, membru de comitet, şi
Teodor Mihu, casierul Uniunii-în cadrul acestei audienţe, i-a fost expusă regelui situaţia: biserici închise,
predicatori opriţi, copii lăsaţi repetenţi şi bătuţi, după ce « înscriere sînt consideraţi „aconfesionali," nu se
acordă cimitire şi w unele cazuri morţii dintre baptişti au fost îngropaţi în cimitirele animalelor. Regele i-a
cerut lui Ioan Ungureanu să întocmească un memoriu cu toate problemele şi să-1 depună la Palat spre a-1
studia şi
Pagina 380
dispune asupra măsurilor de acordare a libertăţilor cultice, adăugînd la încheiere: „căci eu nu vă sînt
duşman."^- '
în adevăr, anumite persoane din Ministerul Cultelor, căutau pe toate căile să facă şicane credincioşilor
baptişti. Unul din domeniile propice şicanelor a fost acel al învăţămîntului. Elevii baptişti dacă nu aveau
note la materia „religie" erau lăsaţi repetenţi; predicatorilor baptişti nu li se recunoştea dreptul de a da
note, iar preoţilor altor confesiuni le dădeau note de batjocură, spre a-i lăsa repetenţi. De aceea,
conducerea Uniunii a telegrafiat regelui în această problemă şi a solicitat intervenirea regelui, ca să fie
recunoscute notele date de predicatorii baptişti. In urma acestei telegrame, Ministerul Instrucţiunii şi al
cultelor, a cerut avizul inspectorului de specialitate Teodor Păcescu. Acesta a făcut un referat în care s-a
demascat ca fiind un duşman al baptiştilor şi apare evidentă încercarea sa de a crea noi greutăţi. El a scris
în referat: „Nu orice baptist din Transilvania şi judeţele vecine poate invoca dreptul, ca fiul său, să aibă
note la religia baptistă, date de un catihet baptist calificat, nu; numai acel baptist, care aparţine formal şi
legal unei comunităţi baptiste, care este recunoscută şi care este trecut în actele stării civile ca baptist şi a
cărui copil, ca atare urmează religia sa."^ ^ Minsiterul însă a dispus: „Ca măsură tran-sitorie, s-ar putea
aproba şi elevilor baptişti din Ardeal, să fie examinaţi de catiheţi baptişti calificaţi, însă numai acelor elevi
ai căror părinţi fac parte din asociaţii recunoscute de Ministerul Cultelor, şi care îndeplinesc condiţiile art.
16 din legea cultelor."
Pe tot timpul guvernării lui Nicolae Iorga, baptiştii, în cele mai multe părţi ale ţării, au avut libertate de
închinăciune, dar au fost şi judeţe, în care prefecţii, fiind fii de preoţi, sau rude de aproape, nutreau
sentimente de duşmănie faţă de baptişti, şi era firesc să-i persecute. în Iunie 1932, guvernul Nicolae Iorga
a demisioant şi s-a alcătuit un guvern Alex. Vaida Voevod. Sub acest guvern urma să se dezlănţuie
Prigoana ce se conturase cu mult înainte.
DECIZIA NR. 11411911933. TEMEIUL PRIGOANEI
Ministerul Cultelor şi Artelor din timpul guvernului naţional-ţărănist a redactat şi a emis o decizia
ministerială, cunoscută sub Nr. 14119/1933, în care baptiştii au fost trecuţi din nou cu numele -asociaţie
religioasă."(6) Decizia nu a fost semnată de titularul Minierului, Dimitrie Guşti, ci de subsecretarul de stat,
Petre Andrei, ^izia a avut 12 articole. în art. 1 erau enumerate asociaţiile e"gioase interzise, iar art. 2
declara trei asociaţii religioase „care se r bucura de drepturile şi libertăţile pe care Consitituţia le acordă
Pagina 381
asociaţiunilor în general," şi aici au fost numiţi şi baptiştii. Celelalte zece articole arătau condiţiunile în
care aceste trei asociaţii religioase puteau obţine autorizaţii de funcţionare, stabilindu-se normele si
limitele activităţilor lor.
în decizie se prevedea funcţionarea bisericilor numai pe bază de autorizaţie şi a predicatorilor pe bază de
legitimaţii, şi unele şi altele eliberate de Ministerul Cultelor şi Artelor. Asociaţiile religioase, deci şi
bisericile baptiste, erau obligate să comunice din şase în şase luni toate schimbările statistice survenite, la
primării, iar acestea prefecturilor, care urmau a le comunica Ministerelor de Culte şi Interne. Cererile de
autorizare, de asemenea îşi aveau o filieră întortocheată, greoaie, prin prefecturile de judeţ. Serviciile
divine erau limitate la interior, iar în exteriorul clădirilor bisericeşti numai cu aprobări administrative.
Construcţiile caselor de rugăciuni erau trecute sub tăcere, iar pentru cele existente impuneau condiţii de
salubritate, să aibă numai această destinaţie şi să nu fie aproape de bisericile celorlalte confesiuni.
Predicatorilor li se cereau condiţii stricte şi se observă din spiritul deciziei, că urmau să fie îndeaproape
observaţi. în general, toată activitate religioasă a bisericilor şi a predicatorilor era îngrădită şi supusă
aprobărilor în prealabil ale Ministerului Cultelor.
SCOPUL TAINIC AL DECIZIEI
Faptul că la art. 3 aliniatul (b) se prevedea, că din şase în şase luni, să se depună tabele, atît de
organizaţiile judeţene sau regionale la prefecturile de judeţ, în care să fie trecuţi toţi membrii noi, întraţi în
biserici, cît şi de către adunările locale la primăriile respective, apare limpede scopul tainic al deciziei, şi
anume: stăvilirea convertirilor, oprirea creşterii „sectelor" şi în special a baptiştilor. Şi, cum în acelaşi loc
în decizie se pretinde, ca prefecturile să trimită aceste tabele centralizate pe judeţ atît Ministerului
Cultelor, cît şi Ministerului de Interne, se observă că la redactarea deciziei a colaborat şi aparatul min-
isterului de Interne, angajîndu-se în acţiunea de observare şi frînare a creşterii bisericilor baptiste. Faptul
apare şi mai clar, cînd observăm, că decizia Nr. 114119 din 1933 a fost semnată de un bărbat politic
naţional-ţărănist, de Petre Andrei; şi mai tîrziu, după căderea guvernului naţional-ţărănist, e apărată cu
străşnicie de liberal, de Al. Popescu -Necşeşti, venit în fruntea ministerului cultelor, prin schimbarea
guvernului. Pentru oricine observă, pare foarte ciudată această menţinere, şi încă în mod foarte zelos, a
unui act de guvernămînt emis de un guvern al altui partid politic adversar. Dar ciudăţenia aceasta
descopere, că decizia fusese opera de fapt a serviciului secret de stat, asupra cărui3 aveau mare influenţă
anumite feţe bisericeşti.
Teama că baptiştii vor creşte prea mult a stat de fapt la baza tuturor ordinelor secrete şi nesecrete de
pesecuţie religioasă. într-un articol de fond, ziaristul I. Teodorescu a dat lucrurile pe faţă/ ' El scria: „Din
nou citim prin ziare plîngeri de ale baptiştilor azi, mîine de ale adventiştilor, sau nu mai ştiu cari, că sînt
persecutaţi, ba încă foarte neomeneşte de autorităţile noastre." Şi el conchide: „Că sectanţii fac prozeliţi?
Cîţi? Şi dacă fac? De cînd în România Mare e o crimă, şi nici măcar legal pedepsită ci numai
samavolniceşte, de a propaga o idee de credinţă şi a-i cîştiga partizani? Unde am ajunge, dacă ni s-ar
aplica tuturor sistemul acesta? în fascism sau la revoluţie."
Cei ce au răspîndit o adevărată panică şi au prezentat creşterea baptiştilor, ca pe un pericol pentru neam,
au fost unii din prelaţii ortodocşi. Aşa de pildă, episcopul Grigorie Comşa de la Arad, într-un interviu
acordat la Bucureşti lui D.I. Atanasiu, de la ziarul Curentul, spunea tot în acelaşi an, în 1929: „Eu fac o
profesiune din lupta faţă de sectari, întemeindu-mă pe trei cosideraţiuni: a) Apăr ideea religioasă în forma
contopită cu sufletul poporului nostru; b) Apăr ordinea existentă în faţa dispreţului manifestat din partea
sectanţilor, cu scopul de a răsturna ideea de autoritate sub toate aspectele ei politice şi religioase; c) Apăr
unitatea neamului, ameninţat nu numai de sectele cu doctrină făţiş contrară ordinei publice, a legilor de
organizare ale statului. Această unitate este ameninţată chiar de către baptişti..." Şi, la întrebarea: „Din
cele de pînă acum, îmi face impresia, că sectanţii şi în special baptiştii, întreprind o acţiune generală şi
metodică pe ţara întreagă. Care ar fi mijloacele cele mai bune, pe care biserica prin autoritatea ei, mînă în
mînă cu statul prin autoritatea lui, ar fi de neapărată nevoie să le întrebuinţeze?" Episcopul a răspuns: „Cît
priveşte sectele admise, noi nu cerem să se ia măsuri represive, ci să fie ţinute în cadrele fixate şi îngăduite
de legile ţării, cărora sîntem datori să ne supunem."^ Deci, pe el îl interesa, ca baptiştii să nu mai crească, ci
să fie ţinuţi în starea lor, în limitele lor, să stea pe loc.
De asemenea, cînd Ioan Socaciu, preşedintele Uniunii şi cu Ioan Ungureanu, secretarul general au
publicat, în ziarul „Dimineaţa" ^nţinutul unui protest faţă de decizia 114119/1933, imediat a sărit, ca fiind
ofensat Nichifor Crainic, care a publicat un articol „Obrăznicia baPtiştilor. "<9> Ori, faptul că el califică
acţiunea de protest faţă de persecuţie ca o obrăznicie îl arată şi pe el un inspiratori al deciziei. De aPt. el
scria: „în România, spiritul şi mentalitatea, care trebuie să Prezideze opera de legiferare, aparţin majorităţii
ortodoxe. Pentru ^P'ritui ortodox însă aceste „asociaţii religioase" sînt secte, indiferent snr Vreuna ^in aceste
secte ar fi recunoscută drept cult în vreo ţară ' răinâ. Evitînd însă cuvîntul „secte" şi ascunzîndu-1 sub
denumirea de
Pagina 382
Pagina 383
„asociaţii religioase," legiuitorul român, laş şi timorat, a cedat presiunilor străine interesate." Şi, el
continuă: „Prin urmare, totul s-a făcut sub presiunea străinătăţii, politicienii români, abdicînd total de la
demnitatea lor naţională şi de la îndatoririle lor de a menaja sen. sibilitatea ortodoxă a ţării noastre." Din
conţinutul acestui articol reiese că decizia aparţine, nu unui ministru, ci unor forţe oculte pentru care nu
exista ideea de libertate religioasă.
Este foarte revelator un paragraf din articolul lui Nichifor Crainic. El spunea: „Pe cîtştim noi, baptiştii n-au
fost niciodată recunoscuţi, ca un cult religios. în România, oficial vorbind, cultele se deosebesc de asociaţiile
religioase prin faptul că cele dinţii sînt trecute în bugetul statului, iar cele din urmă, nu sînt trecute. Baptiştii n-au
existat şi nu există în buget. Prin urmare, acesta fiind criteriul oficial, secta na fost niciodată recunoscută drept cult,
ca să seplîngă azi, că Ministerul a scoborît-o din vreo demnitate." Acestea el le-a scris în 10 Septembrie 1933.
Şi e curios, exact acelaşi lucru 1-a spus mai tîrziu, în 29 Martie 1934, ministrul cultelor, Al. Popescu -
Necşeşti, într-o rezoluţie/10-* El pune în scris rezoluţia: „Decizia 114119/1033, dată pe baza legii cultelor,
a înţeles să autorize funcţionarea confesiunii baptiste pe tot cuprinsul ţării şi în conformitate cu art. 24 al
legii cultelor. Ne găsim astfel în faţa unor asociaţiuni autorizate de Minister şi controlate de Minister. De
aci rezultă, că nu poate fi vorba de un cult nou nici măcar în Transilvania, ci numai de autorizaţiuni de a
mărturisi credinţa baptistă."^1) Şi Nichifor Crainic şi Al. Popescu Necşeşti contestă faptul că baptiştii ar fi
fost cult recunoscut, şi îi declară ca asociaţie religioasă. De fapt aici urmăreau să ajungă ceata
antibaptiştilor.
Deci, din textul deciziei şi din coordonatele ei, se ajunge la concluzia logică şi istorică, adeverită întrutotul
în desfăşurarea timpului, că persecuţioniştii urmăreau prin decizia Nr. 114119/1933 două lucruri: a)
descalificarea baptiştilor din cult în asociaţie religioasă, care oricînd putea fi desfiinţată; şi b)
împiedecarea succesului, stăvilirea creşterii, adică oprirea deplasărilor de la ortodocşi la baptişti, prin acea
verificare semestrială pe toată ţara, de cele două ministere, cel al Cultelor şi cel al Internelor, precum şi de
prefecturi şi primării.
MECANISMUL DE APLICARE A DECIZIEI
Forma greoaie şi birocratică prevăzută în decizie, cu îndreptarea cererilor şi a tabelelor din toată ţara, prin
primării şi apoi prin prefecturi la ministere, apoi înapoierea autorizaţiunilor pe aceeaşi cale, desigur că
cerea timp. Pentru punerea în aplicare a deciziei s-a acordat pentru comunităţile şi bisericile baptiste, un
termen de 60 de zi|e de la publicarea ei, apoi o păsuire de o altă lună, pîna la 24 Nmbrie
Pagina 384
j33 (l2) Acest termen a fost prelungit pînă la 1 Ianuarie 1934, iar din luna Noembrie 1933, elibererea
autorizaţiilor de către Ministerul Cultelor a fost suspendată, în scopul restudierii acestei chestiuni. Cum
noul guvern liberal a luat un timp mai lung pentru studiere şi intervenind în 29 Decembrie 1933 asasinarea
primului ministru I. G. Duca, abia în Februarie 1934, ministrul de culte a comunicat Ministerului de
Interne menţinerea deciziei şi a prelungit termenul de aplicare pînă la \ Aprilie 1934, considerînd ca ultim
termen acordat pentru obţinerea acestor autorizaţii şi bilete de identitate/13^ Cu toate acestea, multe biserici
din Transilvania n-au trimis tablourile decît abia la începutul lui Noembrie 1934, odată cu înaintarea
statutului comunităţii Arad/ ' Prin urmare, timpul de aplicare a deciziei Nr. 114119/1933 a fost mereu
prelungit, iar mecanismul de a obliga trimiterea tablourilor a fost foarte aspru, mergînd pînă la arestarea
predicatorului şi închiderea bisericii/15^ iar ministrul Al. Popescu Neqeşti a avut zel neegalat în luarea de
măsuri în aplicarea deciziei. N-a admis împotrivire nici măcar la conducătorii Uniunii vechi, căci
observînd că biserica din Curtici şi predicatorul ei, Ioan Ungureanu, n-a depus tabloul la prefectura Arad,
a comunicat la Ministerul de Interne, Direcţia Generală a Poliţiei, cu privire la I. Ungureanu, că „i-a
interzis funcţionarea ca predicator baptist."^ > Prin asemenea mijloace aspre, el a reuşit să îngenuncheze
aproape pe toţi baptiştii din ţară şi să le aplice prevederile deciziei.
DIMENSIUNILE PERSECUŢIEI SUB DECIZIE
Deşi la prima privire, decizia nu apare prea oprimatorie, şi cu toate că subsecretarul de stat Al. Popescu
Necşeşti a afirmat într-o rezoluţie a sa pusă pe memoriul Uniunii vechi, că „Fie că ar fi socotiţi ca cult sau
fie că ar fi socotiţi ca asociaţie, au în fapt aceeaşi libertate,"'17), timpul a arătat că spiritul deciziei a dus la
o reală şi cruntă persecuţie împotriva baptiştilor. Toată această suferinţă, a generat din faptul că, după cum
a declarat Ion Inculeţ, ministul de Interne, către Dr. J. H. Rushbrooke, care a intervenit pentru anularea
deciziei, „că s-a ridicat oarecare suspiciune că baptiştii ar fi de o loialitate îndoielnică fyâ de Stat."(18)
Acelaşi lucru i-â fost comunicat lui Dr. J. H. Rushbrooke şi de G. Tătărăscu, preşedinţiei Consiliului de
Miniştri, la 3 Oct. 1935, dar acesta a afirmat că „respinge orice sugestie, că baptiştii |înt cetăţeni neloiali şi
nevrednici ai Statului."^19) De asemenea, Alex. j^Pdu, ministrul cultelor şi artelor la acea dată, a împărtăşit
lui Dr. brooke, că „părerea susţinută de mulţi în România este că, orice ^t sau acţiune îndreptată împotriva
bisericii ortodoxe, este '■Jdreptată împotriva Statului," asigurîndu-1 însă în repetate rînduri, că însul nu
împărtăşeşte părerea că baptiştii sînt un element subversiv şi
Pagina 385
periculos pentru Stat/20) Toate aceste destăinuiri, făcute de con. ducători şi membrii marcanţi ai
guvernului, cînd li s-a cerut scoaterea baptiştilor de sub prevederile deciziei, şi tocmai de aceea Al.
Popescu Necşeşti, subsecretar de stat al cultelor din 1934, făcea necontenit caz de controlul Statului. El
chiar a scris într-o rezoluţie: „Ministerul a dat decizia Nr. 114119/1933 şi o menţine, ea fiind garanţia
libertăţii de credinţă garantată de Constituţie, însă cu modalităţile reclamate de controlul ce Statul este
îndreptăţit a exercita prin acest Minister."*?1) La finele anului 1934 şi în primele luni din 1935, persecuţia
avea proporţii de necrezut. La ordinele Ministerului de Culte către prefecturile de judeţ au fost închise un
mare număr de biserici, mai ales în Transilvania, sigilate sau cu santinelă la uşă, iar unele cu cheile confis-
cate/22) Multe biserici au fost închise din pricina propagandei, fiind învinuite că încearcă să convingă pe
alţii la credinţa lor. în intervenţie s-a replicat Ministrului Cultelor că în acest caz principiul libertăţii
religioase din Constituţie ar însemna „libertate deplină pentru toţi, a'tît timp dt ei se unesc în păreri cu
biserica ortodoxă." Alte biserici au fost închise pentru simplul motiv că „nebaptiştii iau parte la serviciile
divine baptiste", prin acţiunea abuzivă a prefecţilor şi a poliţiei locale. Predicatorii erau împiedicaţi de a-şi
exercita funcţia şi nu se puteau deplasa la bisericile lor. Trecerile la baptişti au fost virtual oprite prin
piedici de tot felul/23) Funcţionarii de Stat de credinţă baptistă de la Oradea şi Cluj au fost daţi afară, iar la
Bucureşti prefectul poliţiei a pregătit un formular de contract cu scopul de a-i exclude pe baptişti şi pe alţi
neor-todocşi din serviciile poliţiei/24) Copiii de baptişti au fost lăsaţi repetenţi din cauza notei la religie, şi
pentru că refuzau să participe la slujbele ortodoxe erau bătuţi/ ) Clădirile bisericilor baptiste au fost
încărcate cu un impozit foarte mare şi aplicat retroactiv pe mulţi ani în urmă/26) Mulţi predicatori au fost
arestaţi şi purtaţi pe la procuraturi.
REACŢIA UNIUNII VECHI
Uniunea cea veche, cu sediul în Curtici, imediat ce a aflat de apariţia deciziei, a dat în 30 August 1933 o
telegramă de protest lui Dimitrie Guşti, ministrul titular al Ministerului Cultelor, şi în aceeaşi zi au
expediat şi un memoriu de protest, cerînd totodată anularea deciziei' ) şi tratarea baptiştilor ca un cult
recunoscut. Faţă de încunoştinţarea făcută de Minister că Uniunea Bisericilor Baptiste din România este
inexistentă de drept şi de fapt s-a protestat cu o altă adresă, arătîndu-se că poziţia Ministerului e ilegală, e
o dovadă a unui abuz de putere, fiindcă de mai mulţi ani chiar Ministerul a avut o continuă corespondenţă
cu Uniunea aceasta, că e o nedreptate, fiindcă Uniunea a fost înfiinţată prin votul poporului baptist, şi
numai popor1"
Pagina 386
baptist o poate desfiinţa, şi în fine că prin aceasta, Ministerul încearcă sx râpească cele mai elementare
drepturi ale credincioşilor baptişti/28) Cum Ministerul n-a răspuns la această adresă, Uniunea veche a
întocmit un alt memoriu şi 1-a înaintat Ministerului prin corpul portăreilor Tribunalului Ilfov, sub formă
de notificare/ ) De data aceasta Ministerul a răspuns, însă pe numele personal al preşedintelui si
secretarului general, în legătură cu nerecunoaşterea Uniunii şi cu statutul, şi învită pe cei doi conducători
să trimită un tablou cu toate comunităţile care făceau parte la acea dată din Uniune şi în special cu cele din
Vechiul Regat, Basarabia şi Bucovina/ )
înainte de a fi declarată nerecunoscută, Uniunea veche a convocat o adunare generală a Uniunii la Curtici
pentru 15-17 Septembrie 1933, spre a discuta şi înfiera statutele tip/) între timp Uniunea a fost declarată
inexistentă, iar delegaţii s-au adunat la Curtici în număr de 416 din 676 de biserici, cu aproape 32.000
membrii. Această adunare generală, deşi începută ca un congres, nu poate fi considerată totuşi în numărul
congreselor, căci nu a avut posibilitatea de a se desfăşura şi a-şi termina lucrările, fiind oprită,
neacordîndu-se autorizaţia cuvenită. Numai datorită intervenţiei lui Vasile Torsan de la Şiclău, care, fiind
bine cunoscut cu Ştefan Cicio-Pop, preşedintele Camerei Deputaţilor, a îndrăznit să-1 cheme la telefon la
moşia sa din comuna Conop judeţul Arad şi i-a comunicat ce se petrece la Curtici. Acesta a intervenit la
prefectura judeţului Arad şi apoi au fost îndepărtaţi jandarmii de la uşa bisericii. întrunirea a rămas ca o
conferinţă/32) S-a hotărît încetarea revistei „Glasul Adevărului," organul oficial al Uniunii şi s-a înfiinţat
revista „Pacea " cu un subtitlui „Revistă religioasă, culturală şi socială."
în „Pacea" au apărut mai multe comunicate, care cereau bisericilor să nu se supună prevederilor deciziei
Nr. 114119/1933. Ca pedeapsă, subsecretarul de stat la culte Al. Popescu Necşeşti i-a interzis lui Ioan
Ungureanu să mai funcţioneze ca predicator baptist/33) Uniunea veche a făcut intervenţii să se revină
asupra acestei dispoziţii/ ) Ministrul însă, în rezoluţie, nu aprobă intervenţia şi refuză să-i acorde
„autorizarea" pe care o prevedea decizia, pentru motivul că »"> manifeste publicate instigă credincioşii
baptişti împotriva dis-Poziţiunilor luate de acest Minister." Atunci I. Ungureanu, prin petiţie Personală
retractează cele scrise şi promite să publice retractarea în Pacea.^După retractare i s-a eliberat o
autorizaţie provizorie/35)
între 7 Februarie şi 5 Martie 1935, o delegaţie a Uniunii vechi a
'^cercat din nou o acţiune la Ministerul de Culte, dar Al. Lapedatu,
?evenit iar ministru titular, n-a vrut să recunoască Uniunea. La
"{toarcere, în 8 Martie 1935, s-au adunat la Arad 38 de reprezentanţi
m
Comunitatea Arad şi Comunitatea Cluj şi au hotărît să acţioneze
Pagina 387
în judecată, adresîndu-se înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru a obliga Ministerul Cultelor să respecte
legea/36''
REACŢIA UNIUNII NOI
La Congresul al XlV-lea, fracţionar al Uniunii noi, ţinut ia Buteni în 8-9 Noembrie 1933, s-a luat în
discuţie decizia Nr. 114H9 J s-au analizat dispoziţiile care lovesc în interesele credincioşilor baptişti.
S
Congresul a hotărît să ceară Ministerului de Culte o revizuire şi a însărcinat biroul Uniunii să întocmească
un memoriu. Acest memoriu a fost întocmit şi înaintat Ministerului/37) Textul memoriului a fost publicat
în revista Monitorul Baptist.^^ Faţă de cele solicitate în memoriu, inspectorii Ienciu şi Păcescu au întocmit
un Aviz, iar inspectorul P. Roşianu a formulat în scris opinia sa separată. Pe baza lor, secretarul de stat Al.
Popescu Necşeşti a pus ca rezoluţie sub formă de decizie, rezolvarea cererii Uniunii. Astfel, la cererea ca
să fie scoşi de sub prevederile deciziei şi trecuţi în rîndul cultelor recunoscute, se arată că baptiştii se
bucură de trei regimuri, cei din Transilvania, cei din Vechiul Regat şi cei din Basarabia, şi conchide că
decizia autorizează pe baptiştii din toată ţara. în ce priveşte plata taxelor către cultul părăsit, problema
salubrităţii, catechizarea copiilor, procesiunile la botez şi instituţiile de învăţămînt sau ciclurile de
conferinţe, toate le prezintă ca fiind stipulate în decizie spre folosul baptiştilor. Doar în problema distanţei
între casele de rugăciuni baptiste şi „Bisericile creştineşti" se aduce o precizare, făcîndu-se distanţa de 100
metri/ '
După această intervenţie, Uniunea n-a mai făcut nici un alt memoriu pentru scoaterea de sub prevederile
deciziei Nr. 114119/1933, ci de la caz la caz, cînd s-au ivit problemele le-a prezentat Ministerului.
INTERVENŢIA ALIANŢEI MONDIALE BAPTISTE
în anul 1934, în timpul Congresului Alianţei ţinut la Berlin, Dr. J. H. Rushbrooke, secretarul general, a
fost informat despre noile stări de lucruri şi de noua persecuţie pe care baptiştii o îndură din nou. El apoi a
exprimat în cuvîntarea sa în Congres că în România condiţiile nu sînt ideale/40^ Cum în anul 1935,
persecuţia a crescut în intensitate, unele după altele bisericile baptiste au fost închise. în 25 Iulie 1935 Dr.
J. H. Rushbrooke a trimis o scrisoare lui Nicolae Titulescu, ministrul de externe, în care i-a expus noua
persecuţie, la care sînt supuşi baptişti1 din România. Pe cale diplomatică, Dr. J.H. Rushbrooke a fost
învitat în România. Uniunea de asemenea I-a învitat şi ea.
în dorinţa de a ajuta pe baptiştii din România să-şi recapete l^fr" tatea, Dr. J. H. Rushbrooke a sosit la
Bucureşti în 27 Sept. şi a stat pîn*
Pagina 388
bâtă ^ oct. 1935. în acest timp a avut audienţe la C. Anghelescu, inistrul Instrucţiunii Publice, la Alex.
Lapedatu, Ministrul Cultelor m Artelor, la Gh. Tătărăscu, primul ministru, la Ion Inculeţ, minstrul L eterne,
la V. Antonescu, ministrul Finanţelor/41) După fiecare udienţă avută, Dr. J. H. Rushbrooke expedia
ministrului respectiv cîte o scrisoare de mulţumire, cu un rezumat al tuturor problemelor discutate şi cu
promisiunile făcute. Vizita şi intervenţiile acestea ale secretarului general al Alianţei au adus un rezultat
deosebit de bun.
ÎNCETAREA PRIGOANEI
în urma intervenţiilor făcute de Dr. J. H. Rushbrooke, ministrul Alex. Lapedatu, titularul de la Ministerul
de Culte şi Arte, a redactat si trimis Ministerului de Interne două adrese, care precizează încetarea oricărei
forme de prigoană şi repune cultul baptist în drepturile sale/42) Ministerul de Interne le-a transmis
prefecturilor de judeţe spre a le aplica întocmai/ ' în primul ordin circular se precizează la punctul 1, că
baptiştii din Transilvania şi judeţele vecine, conform art. 53 din legea cultelor, sînt un cult recunoscut şi
urmează a fi trataţi ca atare. Prin urmare, lor nu li se aplică decizia Nr. 114119 din 1933, şi nici vreo altă
decizie sau ordin referitor la asociaţiile religioase. La punctul 2 se arată că baptiştii din Vechiul Regat,
Basarabia şi Bucovina, pînă la unificarea regimului lor cu al celor din regiunile transcarpatine prin lege
specială, sînt asociaţie religioasă, dar, fiindcă de fapt organizarea, doctrina şi practicile lor rituale sînt
identice cu ale baptiştilor de peste Carpaţi, pînă la unificarea regimului, să li se aplice acelaşi tratament cu
al baptiştilor din Transilvania şi judeţele vecine. Punctele 3-5 prevăd dispoziţii suplimentare de urmat, iar
la final se precizează: „se vor deschide toate casele de rugăciune, în prezent închise ale credincioşilor aces-<ei
confesiuni."
Al doilea ordin circular, tratează problema trecerilor şi dispune 08 ofiţerii de stare civilă sînt obligaţi să
facă trecerea la baptişti în Tran-s'lvania şi judeţele vecine, şi la „aconfesionali" în celelalte provincii.
De asemenea, acţiunea în justiţie intentată de comunităţile Arad
^.ChiJ> a fost judecată şi după analiza probelor, Curtea de Apel din
jimişoara, Secţia I, prin decizia sa Nr. C. I. 2133/6 din 11 Decembrie
■"> a statornicit, că baptiştii din Transilvania şi judeţele vecine sînt
^ cult, şi deci, lor nu li se aplică decizia 114119 din 1933' a Ministerului
"Iţelor şi Artelor, privitoare la asociaţiile religioase.
.. Astfel a încetat şi prigoana a patra, generată de decizia nr. 114119
Pagina 389
________FIŞIER BIBLIOGRAFIC
1) Decizia nr. 24536 din 29 mai 1928, semnata de ministru Al. Lapedatu 2) I. Ungureanu,„Persecuţii împotriva baptiştilor, "în
ziarul Dimineaţa din 5 Feb 1932. în articol, autorul afirmă că Min. de Interne a emis ord. 10197/A tot la inl tervenţia clerului
ortodox. 3) în art. de la nr.2 sînt menţionate bisericile Stiubeni Negreni, Mihăileni, Nicoleni, Sîngereii Noi, Vrăneşti, Savechi,
Sineşenţi si Buşovca din jud. Bălţi. 4) N. Ionescu, „Delegaţia baptistă la M.S. Regele Carol II," în Farul Mântuirii, Nr.10-14/931
p.8-9. 5) Ord. nr.11573/931 publ. în Bul. Şcolar al Serv. Instrucţiunii şi al Cultelor din Directoratul Min. VII Timişoara nr.25/Iulie
935; cf. Farul Mântuirii, nr.15-18/931 p.6.6) Decizia nr. 114119/933, publ. Mon. Of., nr.193 din 24 Aug. 1933. 7) I. Teodorescu,
Jar persecuţii religioase," în Dimineaţa nr.8136, Duminică 11 Aug. 1929 p.l. 8) D.I. Atanasiu, „Problemele ortodoxe, "în ziarul
Curentul, Joi 7 Martie 1929.9) Nichifor Crainic,' „ Obrăznicia baptiştilor, "în ziarul Calendarul, nr.469/10 Sept. 1933.10)
Rezoluţia' a fost pusă pe memoriul Uniunii noi nr.2/11 Dec. 933 înreg. Min. Cult. Nr. 208454/17823 din 30 Dec. 1933; cîMon.
Baptist, nr.7/934 p.2. 11) Repertoriul de dispoziţii din 1934 p.14 pct.2.12) Art. 10 din Decizie şi ord. 165910/14443 din 25 Oct.
933, pub. în Mon. Baptist, nr.4/933 p.6.13) Adr.'23619/2135 din 10 Feb. 1935; dMonitorul Baptist, nr. 6/34 p. 4,5.14) Min. culte
cu nr. 6058/934 cere comunităţii Arad statutul trimis apoi spre aprobare, Min. culte la nr. 187152/937. 15) Cazul de la Lugoj unde
biserica a fost închisă, iar predicatorul D. Drăgilă a fost arestat de Parchetul Tribunalului, fiindcă „nu se supune deciziei"; cffăcea,
nr. 1/1 Ian, 935 p.7. 16) Adr. 47896/5059 din 22 Martie 1934 şi nr. 47896/5058 din 22 Martie 1934, către Prefectul jud. Arad. 17)
Rezoluţia pusă pe memoriul Uniunii vechi nr. 49 din 28 Martie 1934 înreg. Min. nr.59306/6440 din 30 Martie 1934. 18) Vidi
scrisoarea lui Dr. J. H. Rushbrooke trimisă lui I. Inculeţ după audienţa din 4 Oct. 1935 pct.III, în Monitorul Baptist, nr. 14/935
p.5. 19) Monitorul Baptist, nr. 14/935 p.4.20) Idem ibidem p.6. 21) Rezoluţia pe adresa Uniunii vechi nr. 50/29 Martie 934 înreg.
Min. nr. 59305/6441 din 30 Martie 934. 22) Pacea, nr. 5-6/935 p.4. 23) Mon. Baptist, nr. 14/935 p.6,7 cu scrisoarea către A.
Lapedatu ministrul Cultelor. 24) Idem Ibidem p.5 scrisoarea către I. Inculeţ.
25) Idem ibidem p.5 scris, către C. Anghelescu ministru Instrucţiunii Publice. 26) Idem ibidem p.6,8.27) Glasul Adevărului,
nr.27-28/933 p.4,5.28) Idem ibidem p.6 cu protestul nr.105 din 30 Aug. 933.29) Pacea, nr. 4/934 p.l c° Notificarea nr. 218/933.
30) Mon. Baptist, nr. 6/934 p.6 cu adresa de răspuns a Minsterului Nr. 183618/16136 din 12 Feb. 1934. 31) Convocarea în Glasul
Adevărului, nr.27-28/933 p.7.32) Pacea, nr. 1/933 p.12-14.33) Mon. Baptist, nr. 6/934 p.6 cu adresele nr. 47896/5058 către
Prefectura Arad şi nr.47896/5059 către Min. Interne, Dir. Poliţiei. 34) Adresa nr.50/934 înreg.59305/6441. 35) Mon. Baptist, nr.
7/934 p.3,4. 36) Pacea, nr. 5-6/935 p.35 şi nr. 10/935 p.7- 3'. Memoriul nr.2/11 Dec.933 înreg. 208454/17823 din 30 Dec.
1933.38) Mon. Baptist, nr. 5/933 p.3.39) Ibidem nr.7/934 p.2.40) Fifth Baptist World Congress, Berlin 1934 p.25. 41)Mon.
Baptist, nr.14/935 p.4-8; cifarulCreştin, nr.20/935p-3.4 42) Adresele nr. 175154/20611 şi nr. 175155/20612 din8Oct. 1935.43)
Circ."1"-12540/A şi nr. 12542/A ale Min! de Interne către toate prefecturile de judeţ.
Pagina 390
Capitolul XXI
ASPECTE DEOSEBITOARE INTERNE.
RUPEREA ŞI FORMAREA
PENTICOSTALILOR
Pentru credincioşii baptişti, interpretarea liberă a Bibliei, a fost şi este un principiu inviolabil şi sfînt,
fiindcă nimeni nu poate pune monopol pe revelaţia divină scrisă şi nimeni nu poate opri lucrarea Duhului
Sfînt de a ilumina pe oricare dintre cei credincioşi. Unii dintre cei ce restrîng dreptul de interpretare şi îl
acordă numai „specialiştilor," aduc printre alte argumente şi faptul că prin libertatea de interpretare,
creştinismul s-a împărţit într-o pluralitate de confesiuni şi curente teologice.
Deşi preocupările Teologiei Sistematice cu intenţie de analiză şi teoretizare ştiinţifică s-au împărţit, totuşi
credincioşii baptişti au rămas lîngă principiul libertăţii de interpretare a Bibliei,*^ moştenit încă de la
grupările vechilor străbaptişti.
In acest fel era şi este firesc, să apară aspecte deosebitoare,
j^rente diferite în probleme de crez sau practică în sînul confesiunii
°aptiste. Activitatea misionară şi evanghelistică de inspiraţie in-
ividuală sau locală a scos la iveală cu trecerea vremii unele trăsături
e
aplicare şi unele învăţături necunoscute sau neaplicate în alte părţi
e
ţârii; iar în unele cazuri chiar orientări diferite. Desigur, aceste
Pagina 391
aspecte deosebitoare nu se referă la doctrinele ce angrenează problem» mîntuirii. întotdeauna a fost şi este
păstrată axioma:,,//! doctrinele nian unitate, în doctrinele mici libertate." De aceea, nimeni nu s-a sesizat
si nu s-a alarmat cînd au observat unele aspecte deosebitoare.
NUANŢA PREDESTINAŢIONISTĂ LA BAPTIŞTII DIN ARDEAL
Moştenită încă de la primii predicatori, Mihai Cornea, Mihai Toth şi alţii, care au provenit de la calvini,
trăsătură aceasta a rămas si la generaţia următoare de predicatori, nuanţa de predestinaţionism. Ei
susţineau că cine este ales pentru mîntuire va ajunge să fie un mîntuit fiindcă împrejurările se vor împleti
în aşa ca omul să fie mîntuit. Şi invers, cine nu este ales pentru mîntuire, chiar dacă se pocăieşte va cădea
şi va rămîne pierdut. Deşi predicatorii ardeleni nu mergeau cu explicaţiile pînă la analize şi apologie, ci s-
au limitat doar la enunţări de la predicatorii care prin predici şi discuţii afirmau nuanţa aceasta
predestinaţionistă, calvinistă, învăţătura a ajuns cunoscută şi afirmată de credincioşi.
Dar cum în acea vreme predomina evanghelismul şi misionarismul, acel proces clar de afirmare a
fidelităţii credincioşilor în aplicarea învăţăturii noutestamentale, şi în puternica înfruntare cu alte con-
fesiuni/2^ în lupta pentru afirmarea opiniilor baptiste/3^ nuanţa predestinaţionistă a căzut din preocuparea
predicatorilor, ea nu prezenta un prea mare interes în lucrare.
Cu trecerea anilor, şi mai ales prin venirea unor predicatori din America, contactul cu însemnaţi
predicatori şi profesori de Teologie din Anglia şi America, aceasta nuanţă foarte subtilă de crez a început
să dispară, fiindcă, dacă la început problema alegerii a constituit un capitol în mărturisirea de credinţă/4' ea
n-a mai apărut în mărturisirile de credinţă de mai tîrziu. Predicatorii pregătiţi în Seminar, puneau accentul
pe universalitatea harului şi astfel încet, cu timpul nuanţa calvinistă a dispărut, fiind înlocuită de sensul
arminian al alegerii.
TRICHOTOMIA BAPTIŞTILOR GERMANI ŞI RUŞI
Baptiştii germani din România, întocmai ca şi acei din Germania-au fost trichotomişti, adică au considerat
trei elemente constitutive al fiinţei omeneşti: trup, suflet şi duh. Ei însă n-au pus prea mare accefl şi
importantă pe această trăsătură, n-au trecut la analize şi explicaţi' < amănunt/5' De la germani, ideea
trichotomistă a ajuns în unele pa^ şi la români, prin predicatorii care au studiat la Seminarul Teolog«c' la
Hamburg sau au citit literatura germană, care se refera'
ntropologie; de asemenea baptiştii ruşi din Basarabia, avînd o neratură rusească, fie provenită din Ucraina
dinainte de 1919 tradusă
i tipărită după cea germană, fie provenită din Polonia, şi aceasta fiind L asemenea aflată sub influenţa
teologiei de la Hamburg/ '
Această deosebire de interpretare aproape că nici nu s-a obser-vat si foarte puţini au sesizat-o, deoarece
nimeni n-a considerat-o de o importanţă în lucrarea Evangheliei. Ea a apărut la iveală doar la unele cursuri
biblice, în explicaţiile date asupra antropologiei şi mai ales cînd se explica nemurirea sufletului. Şi chiar
atunci, această deosebire îşi pierdea sensul, fiindcă obiectivul era cu totul altul. Mai tîrziu, prin apariţia
unor cărţi ca: Doctrinele Biblice, de Dr. Everett Gill, Credinţa siMis'iunea Baptistă, de Ioan Cocuţ,
precum şi prin lucrarea în domeniul didactic al mai multor teologi proveniţi de la Seminarul din
Louisville, aspectul trichotomist a pălit şi s-a generalizat ideea dichotomistă.
TENDINŢA EPISCOPALIANĂ LA UNII BAPTIŞTI MAGHIARI
Dintre predicatorii maghiari, la unii s-a observat clar, dezvoltarea tendinţei spre episcopalianism, acea
tendinţă de a sta în frunte, de a avea o permenenţă în conducere. Acest fapt a generat o neînţelegere, o
divizare, deci o rupere a organizaţiei şi asocierii între biserici. Tendinţa episcopaliană a făcut ca să
înceteze democraţia în multe biserici, s-a permanentizat una şi aceeaşi stare, s-a întronizat şi menţinut la
conducere aceiaşi oameni şi s-a înăbuşit orice tendinţă de înnoire, de înlocuire a oamenilor şi a formelor,
de analiză obiectivă a activităţii, a realizărilor şi a realităţilor spirituale şi materiale. Orice încercare de
iniţiativă lentă sau îndrăzneaţă, sau de un stil divers, constituia o încălcare a disciplinei şi era oprită de
îndată. Participarea laicilor la activitatea amvonală era cu totul prohibită. în asemenea cazuri, biserica
respectivă nu era vizitată, nici de alţi predicatori şi treptat s-a stins zelul de mărturie a membrilor. în scurtă
vreme predicatorul ajungea la o ac-tivitate de unul singur, ceea ce a dus la o amorţire şi adormire a
bisericii. ta fiecare din asemenea cazuri, pînă la întronarea episcopalianismului, lserica a avut succes, a
crescut; imediat după aceea a stagnat, s-a oprit dln mers.
, De la unii predicatori maghiari, această tendinţă a trecut şi la >IVa predicatori români, unde de asemenea
episcopalianismul a
aceleaşi efecte dăunătoare. Dar în timp ce la baptiştii români a numai în domeniul metodelor de lucru, la
baptiştii maghiari, ^aceasta s-a extins şi la ţinută. Unii dintre predicatori au trecut la n<Mţionarea urcării la
amvon într-un anumit fel de îmbrăcăminte.
Pagina 392
Pagina 393
într-o împrejurare, unul dintre predicatorii maghiari de seamă, ca Sîmbăta seara a predicat ca musafir într-
o biserică şi a dormit în'satJi acela peste noapte. Duminica dimineaţa urma să predice în an> biserică, dar
cînd a ajuns acolo, a constatat că a uitat manşetele tari d Ia cămaşă unde dormise şi nu s-a suit la amvon,
pînă un tînăr nu a fugjţ cu bicicleta de i-a adus manşetele tari.
RUGĂCIUNEA COMUNĂ ÎN BISERICILE DIN BIHOR
De la bisericile maghiare, din Bihor, a trecut şi la bisericile ban. tiste române bihorene rînduiala ca la
serviciile de rugăciune, la îngenunchierea a treia, să se roage toţi în comun, cu glas de şoaptă, ca astfel să
se poată ruga cu toţi, şi acei ce nu s-au rugat din lipsă de timp.W Rînduiala aceasta s-a practicat în toate
bisericile maghiare din Transilvania, pe unde a ajuns Mihai Cornea, şi aproape la toate bisericile baptiste
române din Bihor, pînă la închiderea bisericilor de decretele an-tonesciene. în bisericile mari, ca Talpoş,
Tulea, Tăut, Batăr, etc. se făcea o rugăciune pe genunchi pentru bărbaţi, o a doua aplecare pe genunchi
pentru femei, iar la a treia aplecare se făcea rugăciunea comună, cu glas de şoaptă. Felul acesta se practica
la toate orele de rugăciune.
în unele biserici, cum a fost cazul la Batăr, sub pastoratul lui I. Tănase, se făcea o aplecare pentru bărbaţi,
iar a doua era o rugăciune comună doar pentru femei.
Sistemul a fost bun, că oferea posibilitate fiecăruia să poată rosti o rugăciune, chiar şi persoanele mai
timide şi neobişnuite în a se ruga în public, mai ales acele la începutul credincioşiei. Astfel, prin acest sis-
tem, s-a cultivat spiritul de rugăciune la fiecare membru, şi s-a dat posibilitatea, ca mai ales cei proaspăt
convertiţi la credinţă să se formeze în ce priveşte limbajul evlaviei şi formele expresionale. Cu timpul
însă, predicatorii mai tineri au scos din uz acest sistem de rugăciune comună în şoaptă, fără să analizeze şi
să observe eficienţa lui. în unele locuri au făcut aceasta spre a se deosebi de penticostali, care au luat şi ei
felul de rugăciune comună, dar cu strigăte.
Mai tîrziu, s-a observat că mulţi dintre credincioşi nu mai aveau spirit de rugăciune, iar serviciile divine de
rugăciune au ajuns să fie o cea mai mică frecvenţă. în Banat, chiar a fost un timp cînd biserica dm Reşiţa a
scos complet ora de rugăciune de Duminica dimineaţa/ "a s-a observat clar, că în acest timp, biserica a
slăbit în viaţa spirituală, pierdut vigoarea duhovnicească, au apărut nemulţumiri, neînţelegef Dar toate
acestea au dispărut imediat după reintroducerea orei' rugăciune la întrunirile bisericii. S-a dovedit astfel o
revoluţie în bI" în armonia şi unitatea bisericii, provocată de serviciile de rugăciune a
Pagina 394
bisericii, de formare a membrilor prin rugăciunea din casa de rugăciune.
0ERENŢIEREA ÎN FORMELE LITURGICE
în bisericile baptiste se statornicise o formă de serviciu divin, aşa cum au f°st îndrumaţi predicatorii la
cursurile biblice, la care au luat parte. La aceste cursuri, predau lecturi de practică bisericească vechii
pioneri, şi mai ales Mihai Brumar, care a călătorit prin mai multe ţări. El a văzut servicii divine prin
biserici, mai ales în cele germane/9^ Apoi Vasile Berbecar, a petrecut mulţi ani în biserica baptistă din
Timişoara/10^ La fel Henrich Meyer i-a instruit pe predicatori la multe cursuri biblice şi conferinţele cu
predicatorii.^11^ Această formă se compunea din ridicarea în picioare a bisericii cînd predicatorul urca la
amvon şi îngenunchia, apoi se ridica şi făcea rugăciunea de invocare. Se cînta apoi, tot în picioare o
cîntare rugă. Urmau citirea textului şi cîntări de cor, apoi predica. Iar după predică, din nou poporul se
ridica în picioare şi se cînta „Aliluia" de trei ori. în cazul că erau două sau trei predici, ridicarea poporului
se făcea după ultima predică. Apoi poporul îngenunchia şi se făcea rugăciunea de mulţumire. La ridicare
se mai cînta un verset sau două de cîntare şi se rostea de păstor rugăciunea de benedicţie. Deci la un
serviciu divin erau patru rugăciuni şi anume: Invocarea, rugăciunea de cerere, rugăciunea de mulţumire, şi
benedicţia. Mai tîrziu, unii predicatori au înlocuit acest .Aliluia," cu o altă cîntare comună sau un cor.
Astfel aproape în cele mai multe biserici, serviciile divine au căpătat, lent, pe neobservate, alte forme,
deosebin-du-se mult de la o biserică la alta, şi chiar în aceeaşi biserică de la o Duminică la alta. Fiecare
predicator avea un alt fel de serviciu divin, căutînd să facă alte şi alte inovaţii/12^
De asemenea, la început cîntările comune se dictau, de un tînăr
ttumit de harmonist sau de predicator, iar mai tîrziu cînd au venit
Predicatori mai tineri, ei au preluat şi conducerea cîntărilor, spre a avea
Oc
ît mai bună armonie între predică şi cîntările comune. Chiar acelaşi
Predicator nu dicta unele cîntări, ci poporul cînta cîntarea în întregime.
n a
lte cazuri se cîntau doar unul sau două versete dintr-o cîntare. în
"ele biserici, mai ales acolo unde se urmărea formarea de noi
Predicatori, la un serviciu divin, predicau două sau trei persoane, avînd
^re un mesagiu după talentul personal şi pregătirea prealabilă. La
J^asta trebuie să adăugăm, că aproape în fiecare Duminică se afla şi
eu
n musafir, care în general era invitat să predice şi el, sau cel puţin
ve^rezinte salutări frăţeşti ale credincioşilor din localitatea de unde
do *a alte biserici, din contră, nu erau admişi alţii la amvon, ci numai
ă
> trei persoane îşi împărţeau Duminicile între ei; în alte părţi cîte
Pagina 395
unul făcea totul iar ceialalţi serveau numai cînd acesta lipsea/13)
NEOBSERVAREA BINECUVJNTĂRII COPIILOR PRINBANAT
Aproape în toate bisericile din judeţul Caras şi în foarte multe şi din Severin, nu se făcea actul de
binecuvîntare al copiilor mici la şase săptămîni, cum se făcea în părţile Crişanei şi în Timiş. Predicatorii
din Caras erau precauţi ca să nu fie considerată binecuvîntarea copiilor la baptişti ca o înlocuire a
botezului copiilor de la confesiunile celelalte.
Desigur, binecuvîntarea copiilor nu constituia nicăieri un act cu poruncă expresă în învăţătura Noului
Testament. Era un serviciu divin de asistenţă frăţească în dedicarea copilului în grija şi ocrotirea divină, în
părţile Aradului şi Bihorului, unii dintre predicatori creau un act ceremonial deosebit, luînd în braţe
copilul adus la binecuvîntare, după modelul Domnului Isus Hristos. Alţii făceau rugăciunea cu o mînă
pusă pe capul copilului, iar cei mai mulţi se mărgineau doar la citirea pasajului biblic din Vechiul
Testament, cu formula de binecuvîntare poruncită de Dumnezeu pentru copiii lui Israel, si după fiecare din
cele trei binecuvîntări, biserica rostea „Amin."1' ' Forma aceasta de binecuvîntare a copiilor a fost adusă şi
aplicată de Lazar Talpeş, care a venit în ţară, după ce a fost mulţi ani păstorul primei biserici baptiste
române din Detroit/ ^ De la el au luat modelul şi alţi predicatori şi astfel s-a răspîndit de la unul la altul.
Este adevărat, că pentru un simplu membru al unei biserici din Caras, care ajungea întîmplător într-una din
bisericile părţilor arădane sau bihorene, unde binecuvîntarea copiilor se făcea cu mare grijă şi cu un aspect
de sărbătoare, un asemenea serviciu de binecuvîntare ar fi fost un lucru nou, neîntîlnit. Cu toate acestea,
niciodată această deosebire nu a dat ocazie de discuţii şi nici n-a fost vreun motiv de învinuire. Toţi, şi cei
care o observau şi acei ce nu o observau, ştiau că practica serviciului de binecuvîntare a copiilor este după
dorinţă, şi nu are vreun alt caracter, decît acel de părtăşie în credincioşie, de asistenţă frăţească în
rugăciune.
PĂRERI DIFERITE ASUPRA MISIUNII. FORMAREA SOCIETĂŢII MISIONARE PENTRU
STRĂINĂTATE
în ce priveşte lucrarea misionară, au apărut două păreri: una,c baptiştii români au destul teren de lucru la ei
acasă, şi nu e cazul ca ei să se gîndească la evanghelizarea altora, şi a doua, care susţinea, ca » stadiul
dezvoltării la care au ajuns baptiştii din România, ar fi de dator'
Pagina 396
ă organizeze şi să trimită măcar un misionar în străinătate. Primii, aii fost grupaţi în cadrul Uniunii
lor> s
vechi, iar cei cu dorinţa de a întreprinde o lucrare misionară au făcut parte din Uniunea nouă, în anii de
sciziune cultice.
Cu toată această deosebire de păreri, un grup de predicatori dintre acei mai tineri, Influenţaţi de Dr.
Everett Gill, de la Seminar,*-16-* au organizat o întrunire a lor la 2 Decembrie 1934 la Simeria. în această
consfătuire s-a constituit „Societatea de Misiune Externă". Ca secretar a fost ales Avram Bălgrădeanu şi
casier L.L. Sezonov/1 ' Tot cu această ocazie au luat hotărîrea de a întreţine doi misionari, unul în
Macedonia si altul în Bulgaria. Imediat ce au aflat de această hotărîre, bisericile, credincioşii individuali,
şi în special societăţile femeilor, au şi trimis sume de bani în acest scop/18) A doua şedinţă s-a ţinut la Alba
Iulia, în 17 Septembrie 1935, cînd a fost ales ca misionar pentru Balcani, Avram Bălgrădeanu. La această
şedinţă s-a ales un comitet de 15 persoane: Preşedinte, Adam Sezonov, secretar Marin Duimitraşcu, casier
Lucaşa Sezonov; iar membrii: Nicolae Covaci, Miheţ, A Bălgrădeanu, M. Heinrich, Dragomir Cornea,
Gavrilă Morar, Petre Balica, Ilie Craioveanu, Florea Petre, Artenie Zdrînc, şi controlori: Ioan Cocuţ şi
Pavel Boşorogan/1 ^ După numai cîteva săptămîni, Avram Bălgrădeanu a plecat în Iugoslavia şi a lucrat
acolo intens/ ' S-a consacrat evanghelizării românilor din străinătate, răsfiraţi prin Balcani.
Deşi unii au fost pentru o misiune în străinătate, iar alţii erau împotrivă sau total nepăsători, totuşi bărbaţii
de seamă ai bisericilor baptiste n-au făcut din această deosebire de păreri şi acţiuni, vreun motiv de
discordie sau discuţii de neînţelegere. Părerea şi acţiunea fiecăruia a fost considerată ca avînd deplină
libertate în cadrul credin-cioşiei. în nici un congres sau şedinţă de comitet nu s-a iscat vreo discuţie
contradictorie pe tema misiunii în străinătate. De fapt Uniunea nu a fost angajată în această lucrare, ci totul
s-a desfăşurat sub emblema «Societăţii de Misiune în Străinătate".
RUPEREA DIN PĂULIŞ.
^FIINŢAREA PENTICOSTALISMULUI
în comuna Păuliş judeţul Arad exista o însemnată şi mare biserică °aptistă, păstorită de Dimitrie Chereş.
Prin căsătorie, a devenit foembru al acestei biserici, tînărul Gheorghe Bradin, membru al bisericii din
Măderat. După un timp de la căsătorie, Dimitrie Chereş 1-* luat la amvon pe Gh. Bradin şi astfel 1-a
format, ca predicator. Gh. radin a dorit să fie ordinat şi numit lucrător. După ce dorinţa aceasta a fost
binecunoscută, Dimitrie Chereş i-a consultat pe predicatorii
Pagina 397
pioneri Gh. Vărşăndan şi Ioan Savu din Radna, din apropiere. Pe atu^. ci, promovarea de predicatori se
făcea după un timp mai lung si 0 oarecare observare a vieţii, după ascultarea şi mărturia bisericii. Astfel
ridicarea lui Gh. Bradin la treapta de lucrător a fost amînată, fapt care 1-a nemulţumit/21^
în 1925, a venit în vizită la comuna sa natală, Cherechiu, de lîngj Siria, un predicator penticostal, Traian
Budeanu, din America. Cînda auzit Gh. Bradin de acesta, s-a dus la el şi s-a informat asupra învăţăturii
penticostale, s-a instruit în textele biblice indicate, spre a le folosi, şi s-a declarat pe sine a fi un
penticostal. în Păuliş a mai atras pe acei care erau legaţi de el din biserica baptistă şi s-a rupt astfel un grup
însemnat de membrii, printre care şi Dumitru Stoi, dirijorul de cor. Rupţi din biserica baptistă ei au format
o biserică nouă, o biserică penticostală.
Dar Gh. Bradin şi-a dat seama, după scurt timp, că nu poate există fără drepturi legale, drepturi
confesionale, mai ales că persecuţiile se succedau sub diferite forme. De aceea a tipărit în 1926 şi 1927
nişte manifeste şi le-a trimis prin bisericile baptiste, prin care se declara ca „adevărat baptist." Cum a fost
şi firesc, predicatorii baptişti l-au demascat şi el n-a avut încotro, decît să recunoască faptul că vrea să
întemeieze o grupare nouă denumită „penticostală." De aici, din această rupere a bisericii din Păuliş,
penticostalismul s-a răspîndit, rupînd multe biserici baptiste, pustiindu-le şi slăbind astfel lucrarea de
evanghelizare/22^
Mai tîrziu, începînd din 1934, Gh. Bradin, care conducea lucrarea penticostală din ţară, a cerut tuturor
celor ce l-au urmat, să se reîntoarcă în bisericile baptiste, din pricina persecuţiilor ivite, pe baza deciziilor
ministeriale, ce se succedau şi astfel avem un aspect de navetă. Cei ce l-au urmat pe Gh. Bradin, cînd
revenau la baptişti, cînd plecau iarăşi dintre baptişti. în 1939, Gh. Bradin a intrat, împreună cu I. Olariu, în
mod oficial în Comunitatea Bisericească Baptistă Arad şi a devenit, prin alegere şi un membru al
comitetului Comunităţii, renunţînd la toate practicile deosebitoare de baptişti. în această stare i-a găsit
legile oprimatorii ale antonescienilor.
Dar ruperile provocate de penticostali, compromiterea lucrării de evanghelizare, distrugerea a zeci de
biserici, care greu s-au mai putut reface după tercerea multor ani, nu s-au putut şterge uşor. Influenţa şi
impresia amară lăsată în opinia publică, de bîrfirea şi calomnierea practicată de unii penticostali, în
acţiunea lor de rupere, a persistat timp de o generaţie de oameni din prea multe locuri. Pagubele pricinuite
evanghelizării nu se pot descrie sau demonstra. Ele rămîn însă fapte autentice săvîrsite în dezlănţuirea
unor patimi, ce nu mai cruţau nimic, de dragul unor perspective aparente şi înşelătoare.
Pagina 398
NOTIŢE BIBLIOGRAFICE
1) Dr. Everett Gill, Cine Sînt şi Ce Cred Baptiştii, Bucureşti 1933 p. 9.
2) Grigorie Comşa, Combaterea catechismului baptist, Arad 1926, p. 5-10. 3). Idem, ibidem'p. 28-42.
4) O mărturisire de credinţă tipărită în broşură de C. Adorian în 1913 şi republicată în revista în 1923, avea capitolul
V despre alegere, în care afirma şi alegerea divină şi universalitatea harului. Vidi Farul Mântuirii, nr. 5-6/923 p.3-4.
5) Cel care s-a ocupat mai mult de problema trichotomiei a fost Iohann Fleisher, păstorul bisericii germane din
Bucureşti.
6) Mai ales revista ce apărea în Lemberg.
7) Rînduiala a fost întrodusă de Cornea Mihai, I. Ţirban, Gh. Florian şi
M. Vicaş, etc.
8) Pentru reintoarcerea ei a fost nevoie de intervenţia unor bărbaţi însemnaţi ca I.R. Socaciu, D. Drăgilă şi alţii. •
9) Mihai Brumar a vizitat multe biserici baptiste germane, şi în tinereţe a fost membru al bisericii baptiste germane
din Budapesta, unde era păstor Hen-rich Meyer.
10) „Din viaţa lui Vasile Berbecar", în Calendarul Poporului Creştin, pe
anul 1938.
11) Gheorghe Slev, „Conferinţa fraţilor români," în revista Steaua Dimineţii, nr. 6/1903 p.25-27.
12) Unii predicatori au redus rugăciunile doar la două, una la început şi alta la sfîrşit, eliminînd şi cîntările comune,
spre a simplifica mai mult serviciul divin.
13) în bisericile acestea s-au născut frămîntări, datorită nemulţumirilor generate de sărăcia amvonalâ.
14) Vezi Numeri 6:22-27. Cele trei binecuvîntări sînt în versetele 24,25 şi 26.
15) Lazar Talpeş a venit în ţară în 1921 şi a lucrat în Felnac, Pecica, Nădlac, Firiteaz, etc. Plecînd din nou în America
în 1923.
16) Everett Gill, „Rumania," reportaj publicat în Southern Baptist Con-vention, din 1937, p. 231.
17) Farul Creştin, MD nr. 2/935 p.7.
18) Ibidem p.6. în această primă listă sînt ajutoare pînă la suma de 2025 de lei.
19) Ibidem nr. 20/935 p.7.
20) Avram Bălgrădeanu, „ Conferinţa Uniunii Baptiste din Iugoslavia," în Fl>nil Creştin, nr 13/938.
21) I. Ungureanu, „Penticostalismul," în Farul Mântuirii nr. 21-22/927 p. 10.Hşinr.24/927p.8.
22) Titi Oprescu, „Comediile penticostalilor," în Farul Mântuirii nr. 14-9, p. 10.
Pagina 399
Capitolul XXII
PRIGOANA A CINCEA: 1937 LUPTA PENTRU LIBERTATE
înaintarea bisericilor baptiste, succesele remarcabile în lucrarea misionară, creşterea continuă a numărului
lor de membrii, au stîrnit din nou furia în rîndurile antibaptiştilor şi persecuţioniştilor.
După difuzarea ordinelor circulare ale Ministerului de Inter-ne/1) care precizau fără echivoc că toate casele
de rugăciune închise ale baptiştilor se vor redeschide, Ministerul Cultelor şi Artelor a făcut de cunoscut că
închiderea bisericilor baptiste s-a datorat faptului că „autorităţile administrative şi poliţieneşti locale, au oprit
din iniţiativă proprie şi pentru diverse motive funcţionarea adunărilor de cult prin închiderea caselor de rugăciuni
respective. "^ De asemenea, s-a precizat că baptiştii din Transilvania şi judeţele vecine sînt un cult recunoscut.
Acest lucru a fost stabilit şi de Curtea de Apel din Timişoara/3^ Dar toate aceste precizări au fost răsturnate
după puţină vreme. Credincioşilor baptişti le era soritită o nouă persecuţie amară. Aceleaşi ministere, al
Cultelor şi Internelor, prin noi dispoziţii redactate în acelaşi spirit, aproape cu aceleaşi formulări, au
dezlănţuit o nouă prigoană.
ÎNMULŢIREA CAZURILOR IZOLATE
Cu adevărat, prigoana a patra fusese oprită în Octombrie 193-prin scoaterea baptiştilor de sub prevederile
deciziei nr. 114119 di«
Pagina 400
1933. Timp de aproape un an bisericile baptiste s-au bucurat de pace ■ libertate. însă prin August 1936 au
început să apară deja pe ici pe IQIO cazaţi „izolate" te nedreptăţire, de şicanare a predicatorilor, de in-
terzicere a ţinerii serviciilor religioase, de persecutare a copiilor în scoli, de închidere de biserici. S-a
observat, că deşi Uniunea a protestat, totuşi nu s-a luat nici o măsură de repunere în drepturi. Cu fiecare
săptămînă, în jumătatea a doua a anului 1936, cazurile acestea „izolate" s-au înmulţit din ce în ce mai mult.
La Ministerul Cultelor nu s-a rezolvat nici o problemă, nici un memoriu. în Decembrie 1936, foarte multe
biserici erau închise şi mulţi predicatori nu-şi mai puteau face lucrarea.
INTERVENŢIILE LUI RUSHBROOKE LA BUCUREŞTI
La sfîrşitul anului 1936 s-a răspîndit vestea că la Ministerul Cultelor se pregăteşte o nouă decizie, întrucît
cea anterioraă (cea cu nr. 114119 din 1933) fusese declarată invalidă. Din informaţii s-a aflat că vor fi
trecuţi din nou şi baptiştii sub legi de prigoană, cu toate că Ministerul Cultelor i-a scos pe baptişti de sub
prevederile celei din 1933, prin ordinele sale circulare din 8 Oct. 1935. Alte semnale au venit indirect.
Curtea de Apel Timişoara dăduse hotărîrea de invalidare a deciziei în Dec. 1935, iar două luni mai tîrziu
Ministerul Cultelor a făcut recurs la Curtea de Casaţie împotriva hotărîrii Curţii de Apel Timişoara. Faptul
în sine a trezit suspiciuni în ce preveşte sinceritatea celor de la Ministerul de Culte. Dar juriştii
Ministerului de Culte îşi dădeau seama, că şi la Curtea de Casaţie va fi declarată invalidă respectiva
decizie. De aceea, în Minister s-a pregătit de elementele per-secuţioniste editarea unei alte decizii, care să
apară înaintea termenului de judecată a recursului. Astfel cauza avea să se stingă, iar hotărîrea Curţii de
Apel Timişoara va fi nulă, fiind recurată şi deci nedefinitivă, în această situaţie a fost chemat urgent Dr.
J.H. Rushbrooke. El a sosit la Bucureşti Luni 18 Ianuarie 1937, şi cum primul ministru Gh. Tătărăscu era
bolnav, a fost primit de Ion Inculeţ, vicepreşedintele de Consiliu şi ministru de Interne, Vineri 22 Ianuarie.
Acesta după ce i-a ^găduit tot sprijinul, 1-a pus în legătură cu Victor Iamandi, ministrul Altelor şi Artelor.
Acesta 1-a primit pe Dr. Rushbrooke Marţi 26 «nuarie 1937, şi într-o audienţă lungă de aproape două ore,
a ascultat Plîngerile şi suferinţele baptiştilor. La sfîrşit, Iamandi a declarat: a) că 11 consideră pe baptişti ca
un cult recunoscut în înţelesul deplin al ^vîntului; b) că intenţionează să extindă recunoaşterea de cult a
°aptiştiior pe întreg teritoriul României, (recunoaştere pe care o aveau °ar cei din Transilvania şi judeţele
vecine); c) că va reedita urgent nţr-o formă mai hotărîtă ordinele circulare din 8 Oct. 1935 ale fostului ^
A. Lapedatu, referitoare la recunoaşterea baptiştilor; d) că
Pagina 401
pentru extinderea recunoaşterii, va trece prin parlament, încă în acea sesiune, a unei legi în acest scop.
Singura obiecţie, susţinea ministerul este lipsa unui statut. Iar cînd i s-a arătat, că statutul a fost depus la
minister în două rînduri,^ a cerut să i se dea o copie şi a făgăduit, că dacă statutul e acceptabil, va trece
legea pînă la 20 Februarie acel an/5) Ministrul a fost rugat să retragă recursul împotriva hotărîrii Curţii de
Apel Timişoara, înaintat la Curtea de Casaţie fără ştirea lui. Mai mult ministrul s-a obligat a nu semna nici
o altă decizie, care să-i includă pe baptişti, înaintea legiferării recunoaşterii lor pe toată ţ/6)
APARIŢIA DECIZIEI NR. 4781/1937 NOUL VAL DE PRIGOANĂ
Deşi Victor Iamandi, ministrul Cultelor, făgăduise solemn şi se obligase la 26 Ianuarie 1937 să nu
semneze nici o decizie care să-i includă pe baptişti, înainte de a legifera recunoaşterea pe întreg teritoriul
României, şi el, ca şi alţi miniştri de Culte dinaintea lui, nu s-a ţinut de cuvînt. Statutul, depus a treia oară,
n-a fost aprobat; proiectul de lege pentru recunoaştere n-a fost dus în parlament; cazurile de prigonire
semnalate n-au fost rezolvate, şi nici ordinele din 8 Oct. 1935 n-au fost reeditate. Din contră, la 17 Aprilie
1937, Victor Iamandi, ministrul Cultelor a semnat decizia Nr. 4781/1937, mai aspră decît cele anterioare.
Această decizie are 25 articole şi nu numai că-i includea şi pe baptişti, dar îi retrograda şi pe baptiştii din
Transilvania şi judeţele vecine, considerîndu-i şi pe ei ca o asociaţie religioasă. în art. 5 se preciza:
„Baptiştii din Vechiul Regat, din Basarabia şi Bucovina, pînă la unificarea regimului baptiste prin lege, pe
întreaga ţară, se vor supune prevederilor acestei decizii." în art. 6 se arată: „Comunitatea baptistă
prevăzută la art. 53 din legea pentru regimul general al cultelor îşi menţine dreptul de a se organiza în
teritoriile menţionate în cererea sa, înregistrată sub nr. 52530 din 1927, cu condiţia de a-şi pune în con-
cordanţă statutul aprobat prin Jurnalul Consiliului de Miniştrii Nr. 2680 din 21 Nov. 1927, cu
dispoziţiunile legii pentru regimul general al cultelor şi ale deciziei de faţă, şi a-1 înainta Ministerului
Cultelor şi Artelor pentru o nouă aprobare... Toate organizaţiile locale baptiste din Transilvania şi judeţele
vecine, recunoscute şi aprobate pe baza unui statut aprobat de Minister, vor trebui să obţină o nouă
aprobare a statutelor lor de organizare, în termen de şase luni de la publicarea acestei decizii în Monitorul
Oficial, în termenul şi cu îndeplinirea condiţilQT din art. 3 al acestei decizii." Deci, şi baptiştii din
Transilvania şi judeţele vecine, pentru funcţionare, trebuiau să obţină autorizaţii şi sa îndeplinească
condiţiile de la art. 3 din decizie, care avea următorul
Pagina 402
text: „Pentru obţinerea recunoaşterii unei asociaţii religioase, se cere C3 un număr de cel puţin 100
membrii bărbaţi, cetăţeni majori, capi de familie- dovedind oficial că nu mai aparţin nici unui alt cult, care
se bucură de exerciţiul tuturor drepturilor civile şi politice, să înainteze Ministerului un memoriu, cu
expunerea doctrinei religioase şi a practicilor rituale, precum şi principiile unui statut de organizare al unei
adunări locale a acestei asociaţii. Cererea pentru recunoaşterea asociaţiei religioase va cuprinde semnături
legalizate de autoritatea locală şi va fi însoţită de acte oficiale, care să confirme calităţile cerute prin acest
articol..." în practică, acest ariticol era chiar imposibil de aplicat, şi sub asemenea prevederi erau supuşi
baptiştii.
De asemenea, Uniunea era şi ea declarată inexistentă, fiindcă în art. 14 era prevăzut: „Asociaţia religioasă
recunoscută, este o unitate religioasă de sine stătătoare, care depinde direct de Ministerul Cultelor şi
Artelor. Mai multe asociaţii religioase, avînd aceeaşi credinţă, se pot asocia între ele, spre a-şi susţine
interesele comune... Asociaţiile constituite în Uniuni îşi vor putea da sprijin... Uniunile de asociaţii se vor
aduce la cunoştinţa Ministerului Cultelor şi Artelor... Comitetul Uniunii nu se poate constitui în for
administrativ suprapus comunităţilor." în ce-i priveşte pe predicatori, ei trebuiau să îndeplinească o serie
de condiţiuni grele, prevăzute la art. 15, iar în art. 16 se preciza: „Predicatorii nu vor putea să-şi exercite
atribuţiunile lor religioase, decît în casa de rugăciuni a asociaţiei sau a filialei, care i-a instituit şi pentru
care au fost aprobaţi de Ministerul Cultelor..." în continuare, în art. 17 era prevăzut: „Prozelitismul religios
oprit tuturor cultelor din ţară, este interzis şi asociaţiilor recunoscute de Minister... ^
MECANISMUL DE APLICARE A DECIZIEI
Pentru baptişti, decizia pretindea îndeplinirea tuturor formalităţilor de cerere pentru recunoaştere, spre a fi
o asociaţie religioasă, în termen de 6 luni de la apariţia şi publicarea ei/8) Dar aceste formalităţi erau atît de
multe şi de greoaie, că timpul de 6 luni ar fi fost prea scurt. Art. 8 prevedea patru forme de acte, iar aceste
acte trebuiau sprijinite pe alte certificate de trecere, de vîrstă, de cetăţănie, de exerciţiul drepturilor civile şi
politice, de căsătorie, şi orice tabel să fie cu semnături legalizate de autoritatea locală/ ' Pentru predicatori
Se
adăugau certificatele şcolare şi de cazier judiciar/10^
La sfîrşitul lunii Noembrie 1937, guvernul Tătărăscu a demi-t, dar, cum nu s-a constituit un guvern
Mihalache, cu colaborarea JÎJ aida-Voevod, regele 1-a însărcinat cu formarea guvernului tot pe ^J1-
Tătărăscu. în noul guvern liberal, ministru de culte a fost numit tot victor Iamandi. 21 Oct. 1937 era data
expirării termenului fixat pentru
Pagina 403
aplicarea deciziei, dar în ultimile zile data a fost prelungită cu încă doua luni, adică pînă la 21 Dec. 1937,
ca ultim termen/1 ^
SCOPUL ASCUNS AL DECIZIEI
Din structura deciziei, apare evident faptul că se intenţiona distrugerea baptiştilor prin gîtuire
organizatorică. Privind la dispoziţiile aspre, restrictive şi retrograde pentru baptişti, ale deciziei nr.
4781/1*937 şi cunoscînd declaraţiile solemne şi clare ale lui Victor Iamandi, mini-strul Cultelor, făcute la
26 Ianuarie în acelaşi an, că dînsul „consideră pe baptişti ca un cult în adevăratul înţeles al cuvântului," şi
că nu va semna vreo decizie, care să-i cuprindă şi pe baptişti înaite de recunoaşterea lor pe întreg teritoriul
României/ ' oricine îşi dă seama că Ministerul Cultelor era condus din umbră de forţe oculte care nutreau
sentimente morbide, persecuţioniste, faţă de baptişti.
Faptul a fost dovedit şi scopul ascuns al deciziei a fost reliefat de două articole contra baptiştilor, apărate
în ziarul Universul şi scrise, unul de T. Pacescu, inspector în Ministerul Cultelor, si altul de Nichifor
Crainic, doctrinarul fascismului în România/13-* în articolul său, Păcescu, susţinea că baptiştii sînt
nemulţumiţi de decizia nr. 4781/1937 fiindcă le răpeşte putinţa de a face prozeliţi. In avevăr, această
decizie, a fost primul document oficial care prevedea interzicerea „prozelitismului " Dezvăluirea
inspectorului Păcescu arată clar scopul deciziei: de a opri înaintarea credinţei baptiste. De aceea, la
întocmirea deciziei s-a ales calea zig-zagului, de la un articol la altul. O analiză comparativă cu deciziile
anterioare dă la iveală că decizia aceasta constituia un avans faţă de toate încercările de persecuţie
antibaptistă dinainte, sub lozinca îngrădirii baptiştilor, a interzicerii trecerilor la baptişti de la alte con-
fesiuni. Acesta a fost scopul ascuns al tuturor deciziilor inchizitoriale.
FORMELE DE PERSECUŢIE PRELIMINARĂ
Deşi aplicarea deciziei a fost amînată pînă la 21 Dec. 1937, totuşi în foarte multe locuri autorităţile au şi
trecut la aplicarea ei, închizînd bisericile baptiste. Astfel, la Congresul al XVIII-lea de la Bucureşti, ţinut
între 31 Iulie şi 2 August 1937, un delegat din Bucovina, Gh. Croitoru din Bosanci, a anunţat că bisericile
baptiste din Bucovina sînt închise/14^ De asemenea şi în alte părţi, în Maramureş, în Basarabia, în Banat, şi
chiar în părţile Aradului şi în Bihor au fost închise multe biserici şi procesul de închidere se continua sub
diverse motive.
Apostolul Păcii, organul oficial al Uniunii, a fost suspendat, desigur spre a nu se putea face vreo
mobilizare împotriva deciziei-Măsura restrictivă însă n-a fost luată pe faţă de Ministerul de Culte, ci
Pagina 40
prin Ministerul de Interne şi Cenzura Corpului II Armată, care a interes apariţia revistei/ ' Toate
intervenţiile Uniunii au fost în zadar.
Mulţi funcţionari publici de credinţă baptistă au fost daţi afară din servicii, pentrucă nu au consimţit să-şi
părăsească credinţa şi biserica în care au intrat din proprie convingere religioasă. în general, acestora li se
cerea să renunţe la credinţa baptistă şi să reîntoarcă la biserica ortodoxă. Cei ce nu acceptau să facă un
asemenea lucru, urmau să fie retrogradaţi sau daţi afară din serviciu/ '
Prin ziare s-a dezlănţuit o campanie de ponegrire şi de învinuiri nedrepte la adresa baptiştilor, cu scopul de
a agita opinia publică. Articolele erau scrise de preoţi ortodocşi/ ' de funcţionari înalţi în Ministerul
Cultelor/18^ şi de profesori de la facultăţile de teologie or-todoxe/19) Niciodată pînă atunci, credinţa
baptistă nu a fost atacată şi batjocorită într-un asemenea grad. Se răspîndeau sute de mii de broşuri; în
ziarele mari din Capitală, precum şi în cele de provincie, erau aproape în fiecare zi publicate articole
insultătoare, cu acuzaţii de cele mai mari păcate. în oraşe se ţineau conferinţe şi discursuri de defăimare;
era organizată o luptă sistematică împotriva baptiştilor. Epitete ca: trădători de neam, vînduţi străinilor,
păgîni, francmasoni, comunişti, unelte ale alianţei evreilor, scule ale ungurilor, cel mai mare pericol pentru
stat, duşmani ai armatei, tulburători ai ordinei publice, răspînditori de anarhie religioasă, morală şi
politică, etc. etc, erau fluturate la adresa baptiştilor/20^ Desigur, aceste injurii nedrepte au trezit indignarea
unor oameni care-i cunoşteau pe baptişti. Un caz elocvent a fost articolul scris de Ştefan Constantinescu,
fost notar cercual în Curtea, judeţul Severin, trimis ziarului Universul, în care protesta împotriva atacurilor
îndreptate de ziar împotriva baptiştilor. Articolul însă n-a fost publicat/21^ Ceea ce se preconiza era
închiderea bisericilor baptiste, fiindcă nici o biserică nu ar fi putut îndeplini condiţiunile deciziei. Şi,
odată, închise bisericile, persecuţioniştii preconizau să poată apoi trage la ortodoxie o mare parte dintre
credincişii baptişti.
ACŢIUNILE DE APĂRARE ALE UNIUNII
Situaţia era gravă. încă nu era pusă decizia în aplicare şi s-au dezlănţuit persecuţii cu închideri de biserici.
Prin presă se ducea o campanie sistematică de minciuni murdare cu scopul de a-i discredita pe "aptişti şi a
pregăti opinia publică în sensul de a considera ca binevenită decizia şi măsurile de urmare. Dar lucrurile s-
au petrecut invers.
Uniunea Comunităţilor Baptiste a trebuit să intreprindă acţiuni Şi să lupte viguros. Prima acţiune luată
imediat după apariţia deciziei a fost trimiterea unui protest la Minister şi apoi convocarea comitetului
$resc pentru 10 Mai la Bucureşti/22^ în comitet, după o analiză a
Pagina 405
deciziei, constatîndu-se starea gravă ce o provoca, s-a hotărît ca nici o\ biserică să nu pună în aplicare
decizia, iar comunităţile să intenteze acţiuni penale împotriva acestei decizii. Biroul Uniunii a fost
însărcinat să întreprindă orice intervenţie la Minister, la personalităţile politice influente, să se arate
Alianţei Mondiale Baptiste noua situaţie creată. De asemenea s-a hotărît convocarea Congresului pentru
31 Iulie 1937.
După şedinţa comitetului ţărescşi pînă la 15 Septembrie 1937, s-au depus la Ministerul Cultelor peste 50
de proteste. Iar, cum nu s-a întrevăzut nici o rază de îndreptare şi termenul de aplicare era pe 21 Oct. 1937,
Uniunea a chemat toate bisericile baptiste şi pe toţi credincioşii baptişti din ţară la o zi de post şi
rugăciune. în apelul Uniunii se preciza scopul postului şi rugăciunii astfel: „Să ne rugăm ca Dumnezeu să
întărească pe fiecare frate şi soră din ţară în aşa fel, ca să stea neclintit lingă Domnul şi Evanghelie orice ar veni
peste el Ne vom ruga în deosebi lui Dumnezeu pentru cei din înalte dregătorii, ca El să le descopere că nu fac bine
cauzei Evangheliei şi lucrează în dauna patriei noastre scumpe, atunci cînd sănjenescpe acei cetăţeni, care vreau să
slujească sincer pe Dumnezeul cerului şi al pămîntuluL. Rugăm stăruitor frăţietatea să cerceteze, în această zi, din
Sf. Scriptură mai ales următoarele texte: Faptele 4:18-33; 12:1-17; IPetru 4:12-19." Apelul a fost semnat de I.R.
Socaciu, preşedinte, şi Ioan Cocuţ, secretar general/23^
Potrivit hotărîrii luate în cadrul Uniunii, decizia a fost atacată în justiţie de către comunităţi. Şase
comunităţi din Vechiul Regat au intentat un proces la Curtea de Apel din Bucureşti, care s-a judecat la 8
Iulie 1937 şi s-a amînat. Comunităţile Oradea, Alba Julia şi Cluj au introdus acţiune de dare în judecată la
Curtea de Apel din Cluj. Procesul s-a dezbătut tot la 8 Iulie 1937 şi s-a amînat. Douăsprezece comunităţi
din judeţele Arad, Timiş, Caras şi Severin au atacat decizia la Curtea de Apel din Timişoara/24' în actul
acestora din urmă de dare în judecată a Ministerului Cultelor se preciza că decizia a fost emisă ' prin abuz
de putere cu violarea tuturor temeiurilor legale în baza cărora: confesiunea baptistă îşi exercita funcţiunea,
şi ca atare e susceptibilă de cenzurare pe calea Conteniciosului Administrativ/25) Se cerea Curţii de Apel să
constate ilegalitatea deciziei nr. 4781 din 17 Aprilie 1937; să constate că baptiştii din Transilvania
constituie o corporaţie religioasă de drept public; şi să anuleze decizia respectivă, să oblige pe pîrît la
recunoaşterea celor constatate şi la plata cheltuielilor de judecată/
PROTESTUL CONGRESULUI AL XVIII'LEA
în mijlocul acestor stări, între 31 Iulie şi 2 August 1937 a avut loc J la Bucureşti un Congres Baptist
Regional Sud-Est European, aprobat de Ministerul Cultelor/27^ In ziua de 2 August, s-au desfăşurat numai
Pagina 406
lucrările Uniunii Baptiste din România. Decizia a fost analizată de I.R. Socaciu, J. Staneschi, Mihai Vicaş,
Daniel Pascu, Gh. Croitoru, Simion Voia, etc. După o zi întreagă de discuţii şi proteste, auzite şi de
inspectorul T. Păcescu, care a luat şi el cuvîntul de două ori spre a diminua gravitatea prevederilor
deciziei, Congresul a votat cu unainimitate de voturi o moţiune de protest, care preciza atitudinea
poporului baptist astfel: „Delegaţii bisericilor baptiste din România, întruniţi în congresul General în Bucureşti,
îşi exprimă adînca lor nemulţumire şi protestează energic împortiva deciziei ministeriale nr. 4781/1937, care trece
cultulbap-tist în rîndurile asociaţiunilor religioase, răpindu-ne toate drepturile confesionale, prevăzute de
Constituţie şi de ort. 53 din legea cultelor, prevederile acestei decizii, cînd vor fi aplicate, vor duce la închiderea
caselor noastre de rugăciuni şi oprirea predicatorilor de a vesti Evanghelia. Autorizăm conducerea uniunii noastre
să folosească toate mijloacele permise pentru apărarea drepturilor confesiunii noastre şi înlăturarea măsurilor
arbitrare, al căror efect a început deja să se ivească, prin închiderea mai multor case de rugăciune din ţară. Apelăm
la Onor. Minister de Culte să recunoasaăpe baptişti ca un cult recunoscut.!'*^
La acest Congres au participat şi Dr. George Truett, Dr. J. H. Rushbrooke şi ceilalţi musafiri din diferite
ţări, veniţi să ia parte la Congresul European. Cu toţi şi-au dat seama acum mai bine de persecuţiile
îndurate de baptiştii din România. Deşi ei n-au vorbit nimic la aceste dezbateri, ci numai au ascultat, seara
la serviciul divin public, Dr. Rushbrooke a spus: „Mari greutăţi stau în faţa voastră, fraţilor, dar nu vă temeţi!
Dumnezeu este cu voi... Aveţi spiritul apostolilor, păstraţi-U Noi ne vom ruga pentru voi Nu vă vom uita nicidecum.
Vă dau cuvîntul meu că nu vom lăsa nimic nefăcut din ceea ce putem face pentru voi Voia lui Dumnezeu e ca
adevărul şi libertatea să biruiască în lume."
Luînd imediat cuvîntul, Dr. G. Truett a spus şi el: „Noi atîrnăm cu totul de Dumnezeu. Iată două texte
minunate: Fără Mine nu puteţi face nimic! şi Pot totul in Hristos care mă întăreşte! îmi dau făgăduinţa mea solemnă
că mă voi ruga pentru fraţii din România. Voi chema biserica mea de peste şapte mii de membrii să se roage pentru
voi După ce merg în America, voi vizita milioanele de baptişti de acolo; îi voi chema pe toţi să se roage pentru voi
Reprezint aici milioanele de baptişti din toată lumea; voi apela la el la toţi, să se roage pentru voi încă odată, calea
cea mai bună de a-ţi aminti de cineva e în rugăciune.. Cu Dumnezeu vom birul Să ne alipim de EL Să-i dăm
Domnului ce avem mai bun. ■Apocalipsa ne spune că primii creştini au biruit prin trei mijloace; întîi, ei a" biruit
prin sîngele Mielului Aceasta e temelia credinţei noastre. Apoi a" biruit prin cuvîntul mărturisirii lor. Ei au predicat
Evanghelia în focul Prigoanelor. Şi au biruit, în al treilea rînd, prin faptul că nu şi-au iubit
Pagina 407
viaţa chiar pînă la moarte. Ei au avut spiritul jertfei Au jertfit şi s-au jertfit pentru cauza lui Hristos.
Acelaşi spirit să vă conducă şi pe voi. Nu uitaţi cuvintele lui Isus, „Eu sînt cu voi!"^29^
Miss Isabelle Coleman, ziaristă care scria la 17 ziare şi reviste din USA, a spus într-un interviu: „Mi s-a
umplut inima de durere, cînd am auzit despre persecuţiile prin care treceţi. Mi-a fost greu să ştiu dacă
citesc o istorie medievală ori sînt în anul 1937, cînd se crede că avem libertatea credinţei M-am rugat tot
timpul, ca fraţii mei să aibă mult curaj în aceste vremuri de încercare, şi ca Dumnezeu să mişte inima
apăsătorilor... "@°)
în timpul Congresului, nu s-a luat nici un contact din partea conducătorilor Alianţei Mondiale Baptiste cu
vreo autoritate de Stat, mai ale că Victor Iamandi, ministerul Cultelor, a plecat în concediu din 15 Iulie -15
August, deci pe durata Congresului, iar interimarul Mihail Negură, ministerul Agriculturii*'31) nu cunoştea
problema deciziei.
INTERVENŢIILE DIN STRĂINĂTATE
La începutul lunii Iulie 1937, a avut loc la Londra o şedinţă a Comitetului Alianţei. într-una din şedinţele
sale, Comitetul s-a ocupat şi a discutat pe larg situaţia baptiştilor din România în urma deciziei
ministeriale. Comitetul a hotărît să facă două lucruri: întîi să scrie o scrisoare guvernului român, în care să
arate nemulţumirea baptiştilor din toată lumea pentru nedreptatea făcută coreligionarilor lor din România.
Această adresă sş se dea publicităţii înainte de a fi primită de guvernul român. A doua, să se exprime
dragostea faţă de baptiştii din România şi asigurarea lor că vor fi ajutaţi pe orice cale/32-1 Scrisoarea către
guvernul român a fost înmînată ministrului României la Londra, Grigorcea, de o comisie compusă din: Dr.
G. Truett, preşedinte al Alianţei, Dr. J.H. Rushbrooke, secretar general, Dr. N. J. Nortstrom din Suedia,
Dr. J.R. Sampey, preşedintele Convenţiei de Sud, J. Humprey, preşedintele Uniunii din Anglia, Dr. C.
Palmer, directorul Seminarului din Filadelphia U.S.A., Dr. J. Cariile, redactorul revistei The Baptist Times
din Londra, Dr. A. Cree din America, C.T. Le Quesne din Anglia, şi L.A. North din Noua Zeelandă.(33)
Protestul Alianţei faţă de decizia oprimatorie a fost adresat lui Gh. Tătătăscu, primul ministru.
Aflînd că Ministerul Cultelor nu i-a scos pe baptişti de sub prevederile deciziei, ci doar a amînat aplicarea
ei pînă la 21 Dec. 1937, conducerea Alianţei a trimis la 5 Noembrie 1937 o solie de încurajare baptiştilor
din România. în această scrisoare se spunea: „ Vă salutăm în Numele Domnului nostru Isus Hristos
asigurindu-vă cape toată suprafaţa pămîntului membrii întregii părtaşii ecumenice, dintre care şi voi
faceţi parte, vă au la inimile lor. Ei se bucură de harul, care s-a revărsat atîtde îmbelşugat peste voi şi s-a
arătat în credincioşia voastră faţă de Evan-
Pagina 408
ohelie, în mărturia voastră loială, în curajul şi în hotărârea voastră neclintită, ca să staţi tari în
libertatea cu care Hristos v-a făcut liberi. Dumnezeu este într-adevăr între voi Fiţi siguri că nu sînteţi
uitaţi niciodată în rugăciunile fraţilor voştri baptişti. Noi mijlocim pentru voi toţi şi pentru tara voastră,
ca voi şi ceialalţi cetăţeni din România să vă bucuraţi, cît mai repede de binecuvîntările unei libertăţi
religioase depline.." Mesajul era semnat de Dr. G. Truett şi Dr. J.H. Rushbrooke.( >
SUSPENDAREA DECIZIEI NR. 4781/1937
în lupta pentru anularea deciziei, Ioan Cocuţ, secretarul general al Uniunii, a avut la 26 Noembrie 1937 o
audienţă la R. Franasovici, ministrul de Interne, căruia i-a expus din nou că aplicarea deciziei ar duce la
închiderea tuturor bisericilor baptiste, deoarece condiţiile deciziei nu pot fi îndeplinite. A doua zi, la 27
Noembrie, a avut o lungă audienţă la Victor Iamandi, ministrul Cultelor/35^ Din nou, ei au discutat toate
laturile problemei libertăţii religioase şi drepturile cîştigate ale baptiştilor. în urma acestor audienţe,
Ministerul cultelor, printr-o adresă trimisă Ministerului de Interne, a suspendat decizia nr. 4781 din 17
Aprilie 1937, în ceea ce priveşte pe baptiştii din întreaga ţară/ ) La rîndul său Ministerul de Interne a dat un
ordin circular telegrafic către toate autorităţile administrative şi poliţieneşti din ţară/ ' în ordinul acesta de
suspendare a deciziei se preciza: „în urma adresei Ministerului Cultelor şi Artelor Nr. 32279/1937 vă
facem de cunoscut că dis-poziţiunile deciziei acelui departament nr. 4781/1937 se suspendă în ce priveşte
pe baptiştii din întreaga ţară, pînă cînd seva soluţiona definitiv situaţia lor de comisia respectivă. în
consecinţă, luaţi măsuri, ca toate casele de rugăciune din acel judeţ ale baptiştilor, care au fost închise,
fiindcă nu au respectat decizia nr. 4781/1937, să fie imediat redes-chise."1-38-1
Din nou cauza sfîntă a repurtat o mare biruinţă. A rămas însă de neînţeles, cum Victor Iamandi, ministrul
Cultelor, care în atîtea rînduri a promis că va recunoaşte ca un cult legal pe baptiştii din toată ţara, a creat
un asemenea pericol, a dezlănţuit o astfel de prigoană crudă şi a menţinut timp de opt luni o tensiune atît
în ţară, cît şi în străinătate. De asemenea, e de neînţeles că un guvern liberal, condus de Gh. Tătărăscu,
care în mai multe rînduri a recunoscut dreptatea cauzei baptiste, a dispus totuşi o asemenea prigoană
împotriva baptiştilor.
După această biruinţă, Comitetul Uniunii s-a adunat la Braşov şi a ţinut şedinţe în zilele de 10 şi 11
Decembrie 1937, după care o delegaţie compusă din: I.R. Socâciu, I. Cocuţ, I. Şuveţ, B. Buşilă, D. Pascu,
P. Boşorogan, şi D. Baban, a venit la Bucureşti spre a interveni
Pagina 409
la autorităţile superioare pentru a da şi mai multă libertate cultul baptist.
Astfel, s-a pus capăt, probabil celei mai crude şi ameninţătoare decizii de prigoană de pînă atunci,
dezlănţuită împotriva baptiştilor.
NOTE BIBLIOGRAFICE
1) Ordinele nr. 12540/A şi 12542/A din 12 Oct. 1935. 2) Adr. nr. 175154/20611 din 8 Oct. 1935 a Min. Culte către Min. de
Interne. 3) Hotărîrea nr. CI. 2133/6 din 11 Dec. 1935. 4) Prima dată în 17 Dec. 1935, iar a doua dară modificat la 3 Aug. 1936 5)
O copie a statutului a fost depusă a doua zi, în 27 Ian. 1937. Tot atunci au fost depuse cinci dosare mari cu copii ale memoriilor
înaintate la timp, cu luni în urmă, de persecuţiile izolate înmulţite împotriva baptiştilor. 6) Apostolul Păcii, nr.2/937 p. 2 cu art.
„Situaţia prezentă a cultului baptist din România." 7) Decizia nr. 4781 din 17 Apr. 1937 în Monitorul Oficial, nr. 93 din 21 Apr.
1937. 8) Vidi art.5 alin.3 şi art.6 al.3 9) Vidi art.3 alin.l
10) Vidi artl5 alin. 4 şi 5 11) Farul Creştin nr. 23/937 p.6. 12) Din scrisoarea lui Dr. Rushbrooke către Victor Iamandi, min.
culteleor, din 26 Ian. 1937, după audienţa avută. 13) Vidi Universul din 8 şi 9 Aug. 1937. 14) Farul Creştin nr. 16-17/937 p.8 15)
Ibid. nr. 11/937 p.2. 16) Idem ibidem p.7. 17) Preotul C. Staicu a scris în Dobrogea Jună din 17 Aug. 1937 un articol furios
împotriva baptiştilor; la fel preot Ion Constantinescu în Viaţa Ortodoxă; preot Ilie Neagoe în Neamul Românesc, etc. 18)
Inspector T. Păcescu a publ. articole în Universul. 19) Nichifor Crainic, V. Ispir şi alţii.
20) Farul Creştin nr.20/937 p.2 art. „Presa şi apărarea credinţei noastre." . 21) Ibid. nr.22/937 p.7. 22) Ibid. nr. 10/937 p. 6. 23)
Ibid. nr. 19/937, Comunicat. 24) Ibid. nr. 14/937 p.6. 25) Art. 1 şi 6 din Legea, din 23 Dec. 1925 asupra Conteniciosului
Administrativ. 26) Cererea depusă la Curtea de Apel Timişoara p.6. 27) FarulCreştinnr.U/937p.5. 28)Ibid.nr.l6-17/937p.5. 29)
Idem ibidem p.9.
30) Idem nr. 19/937 p.3. 31) Ibid. nr. 14/937 p.6. 32) Ibid. nr. 15/937 p.6. 33) Ibid. nr. 16-17/937 p.12. 34) Ibid. nr. 22/937 p.6.
35) Ibid. nr. 24/937 p.6. 36) Adr. nr. 32279/937 a Min. Culte către Min. Interne. 37) Telegrama nr. 13788/A din 27 Nov. 1937
către toţi prefecţii de judeţe; nr. 13939 din 27 Nov. 1937 către Legiunile de Jandarmi şi nr. 13940 către Chesturile de Poliţie. 38)
Ord. circ. telegrafic al Min. de Interne nr. 13788/A din 27 Nov. 1937 a fost semnat pt. ministru de Sergiu C. Dumitriu; cf. Farul
Creştin nr. 24/937 p. 6.
Capitolul XXIII
PRIGOANA A ŞASEA, 1938 LUPTA PENTRU LIBERTATE
Evenimentele politice din ultima lună a anului 1937 s-au precipitat şi au creat situaţii noi. Astfel la mai
puţin de o lună după ordinul de suspendare a deciziei nr. 4781/937 şi scoaterea baptiştilor de sub
prevederile ei, în urma rezultatului alegerilor din 22 Decembrie 1937 pentru Cameră şi din 28 Decembrie
1937 pentru Senat, guvernul Tătărescu şi-a prezentat demisia. în locul lui s-a format un guvern Oc-tavian
Goga, compus din trei partide: naţional creştin, naţional ţărănesc şi noul partid naţionalist creat de Al.
Vaida-Voevod. în acest guvern, la Ministerul Cultelor a fost numit ministru titular, Prof. Ion Lupaş de la
Universitatea din Cluj, iar subsecretar de stat Prof. Tomes-cu, de la Facultatea de Teologie ortodoxă din
Chişinău. Dar nici guvernul acesta n-a avut o viaţă prea lungă, căci la jumătatea lunii Februarie 1938,
Octavian Goga şi-a dat demisia. în faţa acestei instabilităţi politice, regele Carol II, a constituit un guvern
în afara partidelor Politice, prezidat de patriarhul Miron Cristea. în acest guvern Victor Iamandi a fost
numit ministru al Educaţiei Naţionale şi ad-interim la Ministerul Cultelor. După cîteva zile însă, Victor
Iamandi a fost trecut titular la Ministerul Justiţiei, iar Ministerul Educaţiei Naţionale a fost unit cu
Ministerul Cultelor şi Artelor, şi episcopul Nicolae Colan de la Cluj a fost numit ministru titular.
Pagina 410
Pagina 411
După constituirea acestui guvern regal, în toată ţara au fosţ numiţi prefecţi militari din rîndul ofiţerilor
superiori, activitatea par. tidelor a fost suspendată, s-a introdus starea de asediu, autonomia universitară,
statutul funcţionarilor publici şi inamovibilitatea din magistratură au fost de asemenea suspendate; toate
comisiile interimare au fost schimbate cu altele. Şi la numai cîteva zile, Luni 21 Februarie 1938, a fost
dată publicităţii noua Constituţie, iar la 24 Febr. 1938 a avut loc un plebiscit, cu vot prin viu grai, cu da
sau nu, faţă de noua Constituţie. In ce priveşte libertatea religioasă, textul din noua Constituţie era
întocmai ca în cea veche.
ŞICANĂM PREVESTITOARE ALE UNEI NOI PRIGOANE
Temerea baptiştilor că libertatea lor va fi din nou deteriorată, temere născută din faptul că în fruntea
Ministerului Cultelor se afla chiar un episcop ortodox, iar prim ministru era însuşi patriarhul bisericii
ortodoxe, nu s-a arătat a fi neîntemeiată. încă în Martie 1938, au început din nou, pe ici pe colo, să apară
împotriviri, uzurpări ale drepturilor cultice, închideri de case de rugăciuni, mai ales că era starea de asediu
şi erau oprite orice întruniri/1^ In prima săptămînă din Martie 1938, autorităţile au închis 24 de biserici
baptiste, şi la intervenţia Uniunii, au fost redeschise doar cîteva din ele/ ' Cea mai frecventă problemă
apărută la începutul tuturor prigoanelor a fost acea a trecerilor. Prin ordine confidenţiale, în general
comunicate verbal ofiţerilor de stare civilă, în luna Martie 1938 în foarte multe locuri au fost oprite
trecerile. De aceea, Uniunea a fost nevoită să tot dea explicaţii de felul cum să procedeze bisericile/ ^
De asemenea, fiindcă pentru adventişti şi creştini după Evanghelie decizia a fost amînată pînă la 1 Mai
1938, în multe locuri autorităţile au pretins şi baptiştilor să se conforme deciziei pînă la acea dată, sub
ameninţarea că în caz contrar li se vor închide bisericile. De aceea, Uniunea a trebuit în mai multe rînduri
să explice că situiatia baptiştilor, faţă de decizia nr. 4781/937 este acea stabilită prin suspendarea
deciziei/4^ în Aprilie 1938, pretura plasei Tinca judeţul Bihor, a dat un ordin de închidere a tuturor caselor
de rugăciune din acea plasă, dar ordinul a fost anulat de Ministerul Cultelor, în urma intervenţiei Uniunii/
^
VIZITA ŞI INTERVENŢIILE LUIDR. RUSHBROOKE
întrucît Ministerul Cultelor n-a aprobat încă statutul şi n-a trecut nici la extinderea recunoaşterii baptiştilor
pe toată ţara, iar pe ici, pe colo au apărut anumite semne de persecuţie, Dr. J.H. Rushbrooke a
Pagina 412
venit din nou la Bucureşti. El a stat între 30 Martie şi 8 Aprilie 1938, şi a avut audienţe la patriarhul Miron
Cristea, primul ministru, apoi la Victor Iamandi, ministrul Justiţiei, la episcopul Nicolae Colan, ministrul
Educaţiei şi al Cultelor, la Petrescu Comnen, ministrul de Externe si la Dimăncescu, Directorul general al
presei, turismului şi propagandei, iar la 8 Aprilie a fost primit de regele Carol Ii/6) Dr. Rushbrooke a
discutat cu toate personalităţile politice problema aprobării statutului şi recunoaşterea baptiştilor pe toată
ţara. Pretutindenea el a fost primit bine, a fost ascultat şi i s-a promis rezolvarea acestor deziderate majore
ale credincioşilor baptişti.
Probabil însă că Dr. Rushbrooke a intuit că şi de data aceasta, ca în atîtea alte rînduri din trecut, i se
promite pentru moment, dar oamenii îşi calcă cuvîntul, fiindcă în Duminica de 3 Aprilie, la predica ţinută
în biserica din Bucureşti şi-a luat tema „Suferinţele noastre, un dar al lui Dumnezeu," şi a pregătit pe cei
credincioşi în ceea ce întrezărea că va urma/7)
în Bucureşti, în timpul vizitei lui Dr. Rushbrooke au fost adunaţi o parte mare de conducători ai baptiştilor
români. Astfel au participat la consfătuire: I.R. Socaciu, I. Cocuţ, C. Adorian, L.L.Sezonov, Ioan Dan,
Mihai Vicaş, Dănilă Pascu, Boris Buşilă, Marin Dumitraşcu, Ştefan Petru şi Carol Molnar.
APARIŢIA DECIZIEI NR. 262081938
Faptul s-a petrecut întru totul ca în 1937, cînd după vizita lui Dr. Rushbrooke, la scurt timp, Victor
Iamandi a iscălit decizia nr.4782/937. întocmai aşa şi acum, la numai două luni după plecarea sa,
Ministerul Cultelor a emis o decizie nouă pentru funcţionarea asociaţilor religioase/8^ Decizia aceasta a
fost o copie aproape identică a deciziei din 1937. Ea avea 24 de articole. Baptiştii au fost din nou incluşi în
rîndul asociaţiilor religioase, şi se neglija total art. 53 din Legea cultelor şi recunoaşterea pe care baptiştii
din Transilvania şi judeţele vecine o aveau încă din 1905.
Art. 21 din decizie preciza: „Organizaţiile locale ale asociaţiilor religioase, recunoscute de Ministerul
Cultelor şi Artelor, prin decizii anterioare, adică baptiştii, adventiştii de ziua a şaptea şi creştinii după
Evanghelie, vor putea continua activitatea lor, cu condiţia, ca în termen de şase luni de la publicarea în
Monitorul Oficial a acestei decizii, să se fi conformat întru totul dispoziţiunilor de faţă. Asociaţiile locale,
care flu vor obţine reînnoirea autorizaţiei de funcţionare în acest termen, vor fi oprite de a funcţiona, casele
lor de rugăciune vor fi închise, iar Membrilor li se vor aplica măsurile de la art. 1 din această decizie." Iar
Pagina 413
pentru a nu exista vreun dubiu, în ce priveşte includerea tuturor baptiştilor, la art.22, se spunea: „Baptiştii
din toată ţara se pot organiza pe comunităţi, cu îndeplinirea tuturor condiţiunilor din prezenta decizie." în
ce priveşte condiţiunile şi cadrul libertăţii, decizia a fost redactată, aproape cuvînt cu cuvînt din vechea
decizie, cu unele adausuri mai aspre şi chiar imposibil de înfăptuit.
O simplă privire a textului deciziei e suficientă spre a invedera faptul că nici o biserică baptistă n-ar fi
putut să o aplice. Aşa spre exemplu, cele mai multe dintre biserici ar fi căzut la întocmirea cererii de
autorizare şi a tabelului însoţitor. La art. 4, se preciza că cererea trebuia semnată de cel puţin 20 de
credincioşi, dar tabelul membrilor trebuia să cuprindă minimum 100 capi de familie, adică o biserică spre
a fi autorizată, să funcţioneze pe baza deciziei, trebuia să aibă cel puţin 100 capi de familie. Cum mai
tîrziu şi Ministerul şi-a dat seama de această imposibilitate, la 7 Decembrie 1938, episcopul Nicolae
Colan, ministrul Cultelor şi Artelor a semnat o nouă decizie şi a modificat art. 4 din decizia 26208/938, în
sensul că a redus numărul capilor de familie care să fie înscrişi pe tabel de la 100 la 50/9) Dar chiar cu
această reducere, bisericile baptiste n-ar fi putut îndeplini condiţiunile prevăzute în decizie.
SCOPUL OPRIMATORIU AL DECIZIEI
Dintre toate deciziile ministeriale privitoare la asociaţiile religioase, aceasta a fost cea mai oprimatorie J )
Ea învedera mai limpede concepţiile despre libertatea religioasă a bărbaţilor politici şi existenţa unor forţe
oculte, persecuţioniste şi antibaptiste, care dominau cele două ministere, cel al Cultelor şi cel al Internelor.
A fost ciudat faptul că, deşi s-a ştiut foarte bine ce opoziţie au stîrnit deciziilor anterioare şi că în cele din
urmă Ministerul a trebuit să dea ordine de scoatere a baptiştilor de sub prevederile acelor decizii, totuşi
Ministerul continua cu noi emisiuni de decizii, urmărind tot mai frecvent acelaşi scop: distrugerea
baptiştilor în special. Faptul se evidenţia clar, fiindcă după ce baptiştii au fost scoşi de sub prevederile
deciziei nr. 4781/937, ea şi-a pierdut raţiunea de a fi, a rămas fără obiect şi a fost înlocuită.
Această succesiune de decizii ale Ministerului de Culte, precum şi culminarea în încărcarea deciziei nr.
26208/938, semnată de un episcop ortodox, cu cele mai grele şi imposibile condiţiuni, astfel că în întreaga
ei structură, economie şi spirit, era oprimatorie şi cu scop de exterminare, duce la concluzia logică şi
directă, că biserica de stat regenera această acţiune. Deşi singura explicaţie este că biserica de stat se
folosea de autoritatea de stat şi încerca încontinuu să anihileze dacă
Pagina 414
poate, iar dacă nu, cel puţin să frîneze grupările de credincioşi pe care le considera viabile şi prozelitare.
PROTESTUL COMUNITĂŢII BAPTISTE ROMÂNE DIN ORADEA
Prima reacţie protestatară faţă de decizia nr. 26208/938, a fost din partea Comunităţii Baptiste Române
Oradea. La mai puţin de două săptămîni de la apariţia ei, decizia a fost contestată de conducerea
Comunităţii Baptiste Române din Oradea, printr-un memoriu trimis Ministerului Cultelor/1 ^ în acest
memoriu de protest, Comunitatea Oradea a elaborat un şir de argumente bazate pe drepturile cîştigate de
baptişti încă din anul 1905, acordate de Austro-Ungaria, recunoscute apoi şi de guvernul român, drepturi
respectate cu sfinţenie de celelalte state succesorale. Prin decizia sa, Ministerul Cultelor încălca
prevederile Constituţiei şi viola art. 53 din Legea Cultelor, descon-siderînd total toate organizaţiile
baptiste şi supunînd cultul baptist la forme de organizare străine şi de doctrina şi de practica sa/ '
Memoriul acesta a sugerat o idee, ca toate comunităţile să atace în scris decizia. Uniunea a cerut, ca aceste
memorii de protest să fie expediate fie prin Uniune, fie să se trimită şi Uniunii o copie de pe protest.
ACŢIUNILE DE APĂRARE ALE UNIUNII
Forţa mobilizatoare a credincioşilor baptişti, în acţiunile lor de rezistenţă pasivă, faţă şi de decizia nr.
26208/938 a fost tot Uniunea. Ea, în 1938, a fost compusă din bărbaţi bine aleşi şi buni reprezentanţi locui
Socaciu, ca preşedinte, reprezenta tenacitatea, spiritul combativ, necedarea de drepturi şi statornicia lîngă
adevărul noutestamental; loan Dan, ca vicepreşedinte, reprezenta orientarea şi vederea condiţiilor
specifice şi a obligaţiilor de împlinit; loan Cocuţ, ca secretar general, reprezenta eleganţa şi arta expunerii
problemelor, formularea unor soluţii clare şi precise, omul cunoscător al metodelor de rezolvare şi care
căuta să fructifice totul pentru binele cauzei.
Prima acţiune a fost să ceară, la începutul lui Iulie comunităţilor, bisericilor, predicatorilor şi chiar
membrilor, să comunice în scris, sub forma unei declaraţii scrise, părerea lor cu privire la noua decizie.
Aceste declaraţii au fost cerute în două exemplare/13^ Astfel s-au Primit mii de declaraţii, din care,
conducerea a putut extrage idei, argumente, forme de atac, pe care să le poată folosi. De sigur, în acest
scop au publicat întregul text al deciziei, ca fiecare să-1 aibă, şi să-1 poată studia/ ) Prin această metodă au
fost mobilizate masele, li s-a ascuţit spiritul de atenţie, de combativitate.
Pagina 415
De asemenea, cu ocazia morţii reginei Măria, Uniunea şi-a Scut simţită prezenţa printr-o telegramă trimisă
regelui şi care a răspuns personal. Apoi la funeraliile de la Bucureşti, Uniunea a fost reprezentată prin C.
Adorian şi Lucaşa Sezonov/1^ Faptul a însemnat mult, în special în afirmarea Uniunii, ca o organizaţie
existentă.
Cu ocazia vizitei dintre 5-8 August 1938, a unui grup de 17 tineri din Anglia, India şi Noua Zeelandă,
condus de Dr. T. G. Dunning, preşedintele Tineretului din cadrul Alianţei Mondiale Baptiste, conducerea
Uniunii i-a pregătit, ca în cazul aplicării deciziei, ei să moblizeze opinia publică mondială. înţelegerea
faptului se observă bine, că într-o cuvîntare, la Vîrfuri, pe Valea Crişului Alb, Dr. Dunning a spus:
„Libertatea conştiinţei este absolută. Fiecare om are dreptul să se închine lui Dumnezeu, după îndemnul său
lăuntric. Nimeni nu are dreptul să se aşeze între sufletul omenesc şi Dumnezeu. Noi trebuie să ne supunem statului
în lucrurile pămînteşti, dar în lucrurile credinţei, ne supunem numai lui Dumnezeu. Această libertate religioasă are
temeliile foarte adîncL însuşi Dumnezeu o respectă... deci şi oamenii trebuie să o respecte. "*16)
într-un răspuns dat la întrebarea mai multora asupra acţiunilor Uniunii, s-a răspuns astfel: „Uniunea face
tot ce poate pentru apărarea libertăţii noastre. Nu se lasă nici o ocazie nefolosită şi nici o metodă
neîncercată în acest scop. Deşi starea în privinţa libertăţii noastre este foarte grea, totuşi sperăm că, în cele
din urmă Hristos va birui şi Evanghelia va fi liberă. Multă rugăciune, multă luptă şi credinţă neclintită ne
trebuie şi astfel vom birui."
Iar în a-i uni pe toţi baptiştii la post şi rugăciune, Uniunea a proclamat, printr-o circulară publicată,
Duminica de 18 Sept. 1938 ca zi de post şi rugăciune. în circulară se spunea: „Din nou se ridică nori grei
deasupra bisericilor baptiste din România. O nouă decizie a apărut, mult mai aspră ca cea din anul trecut.
Termenul ei de aplicare se apropie şi dacă ea va rămîne în vigoare şi pentru baptişti, cele peste 1600 de case de
rugăciune baptiste din România vor fi închise, iar nouă membrilor bisericilor baptiste ni se va aplica legea apărării
de stat, care înseamnă ani de închisoare şi zeci de mii de lei amendă. Acest lucru se va întîmpla în 14 Decembrie
1938."
După ce s-au scris alte lucruri, circulara continua: „De aceea, chemăm întreaga frăţietate baptistă la o zi de
post, de rugăciune şi de jertfă în 18 Septembrie a.c. în alţi ani, am strigat către Dumnezeu şi El ne-a
ascultat... Să-I cerem lui Dumnezeu, să înlăture El această decizie din calea poporului Său. Să strigăm
către Dumnezeu să ne pregătească inimile, ca orice încercări ar veni, nici unul dintre noi să nu-şi vîndă
sufletul şi să nu-şi tăgăduiască nici una din convingerile sale, ci, cu
Pagina 416
ajutorul şi prezenţa lui Hristos, să stăm neclintiţi lîngă adevărul Bibliei, jâ-L mărturisim pe Domnul în
mijlocul suferinţelor şi să fim fericiţi că avem Parte de suferinţele lui Hristos ..." Circulara avea semnăturile
lui Ioan Socaciu şi a lui Ioan Cocuţ/17)
La 1 Septembrie 1938, Ioan Cocuţ, secretarul general al Uniunii si petre Truţa, profesor la Seminar, au
avut o audienţă lungă la episcopul Nicolae Colan, ministrul cultelor, căruia i-au expus punctul de vedere al
Uniunii Baptiste, faţă de decizia nr.26208/938, şi consecinţele aplicării ei. La Cluj o delegaţie compusă
din Ioan Dan, Bokor Barnaba, Gavril Morar şi Gh. Crişan s-a prezentat la Alexandru Hamzu, rezidentul
regal al ţinutului Someş şi i-au prezentat felicitări şi i-au exprimat loialitatea faţă de stat/18)
O acţiune bună a fost campania de scrisori şi declaraţii de protest împotriva deciziei. în vederea acestei
campanii, Uniunea a publicat în revistă, ca informare: „ Uniunea Baptistă din România nueo organizaţie
ierarhică şi autoritară peste bisericile baptiste din România... Bisericile baptiste sînt organizaţii de sine
stătătoare şi supuse direct lui Hristos şi Cuvîntului Bibliei Nimeni nu are drept să se amestece în treburile
lor lăun-trice. "*• ' Popularizînd concepţia suveranităţii depline a bisericii locale, conducerea Uniunii a
format în păstori şi conducători de biserici îndatorirea participării lor active în lupta pentru libertate.
Astfel, lupta împotriva deciziei, s-a îmbinat cu afirmarea crezului eclesiologic noutestamental. Amploarea
acţiunii protestatare e reliefată în faptul că pînă la finele lui Octombrie 1938, aproape 300 de declaraţii de
protest au fost trimise Uniunii, spre a fi depuse la Ministerul Cultelor. Şi Uniunea a comunicat: „Rugăm
restul bisericilor să se grăbească să ne trimită părerea lor urgent, să scrie ceea ce cred ei de bine, să
iscălească declaraţiile cîţi mai mulţi..."^20) Documentele acestea protestatoare au modificat fundamental
sensul luptei, imprimînd astfel un caracter de masă, de nemulţumire generală. Şi acest fapt a cîntărit mult
în slăbirea poziţiilor persecuţioniştilor.
Paralel cu această campanie pentru protest general, conducătorii Şi fruntaşii Uniunii, scriau articole de
afirmare a drepturilor înscrise în Constituţia Carol al H-lea, cu privire la libertatea conştiinţei/21^
Prevederea constituţională afirma că „Statul garantează tuturor cultelor o deopotrivă libertate şi
protecţiune, întrucât exerciţiul lor nu aduce atingerea ordinei publice, bunelor moravuri şi siguranţei
statului." Ori, susţineau conducătorii Uniunii, cum baptiştii îndeplinesc cele trei condiţiuni, statul are
datoria a le garanta o deopotrivă libertate şi protecţiune/22)
Comitetul Uniunii s-a întrunit în şedinţă la 26 Noembrie 1938, ta Bucureşti, unde a discutat poziţia
generală a baptiştilor faţă de
Pagina 417
decizia nr. 26208/938. Punctul de vedere, la care au ajuns reprezentanţi, baptiştilor din România a fost că
numai o recunoaştere de cult, ar putea soluţiona definitiv problema libertăţii religioasă a baptiştilor. La
această şedinţă s-a votat şi semnat o declaraţie de loialitate faţă de rege şi stat. A participat din partea
Ministerului şi T. Păcescu, inspector general. Atît în audienţele avute, cît şi în şedinţa de comitet,
reprezentanţii baptişti au arătat clar şi hotărît, că bisericile baptiste nu pot şi nu vor aplica decizia, cu orice
risc.
EFECTELE OPRIMATORII. ÎNCHIDEREA TUTUROR BISERICILOR BAPTISTE
Termenul de şase luni de aplicare a deciziei a expirat la 14 Decembrie 1938. încă, înainte de această dată,
foarte multe autorităţi locale, în urma unor ordine confidenţiale primite, au trecut la aplicarea ei. La
începutul lunii Septembrie 1938, cînd Uniunea a publicat o circulară pentru post şi rugăciune, se simţea
asprimea acestei decizii, fiindcă în circulară se spunea: „De fapt însă, în multe părţi ale ţării, decizia a
început să se aplice înainte de termen. Avem zeci de case de rugăciune închise, fraţi bătuţi şi închişi,
predicatori împiedecaţi să îşi îndeplinească slujba lor religioasă."^
La 14 Decembrie 1938, toate bisericile baptiste din România au fost închise şi sigilate. La un număr foarte
mare de predicatori li s-au întocmit acte de dare în judecată. Unii dintre aceştia au fost arestaţi şi aruncaţi
în închisori. Nici la înmormîntări nu se putea ţine vreun serviciu divin. Serviciile de cununie erau iarăşi
imposibile, şi se făceau în secret, doar în casă şi fără prezenţa altora. In această situaţie, Uniunea a sfătuit
bisericile prin revistă, „să trimită o cerere adresată la Onor. Minister al Cultelor şi Artelor, prin Uniunea
Baptistă, în dublu exemplar, în care să ceară deschiderea bisericii lor."*- ^
Un grup de reprezentanţi ai bisericilor baptiste din ţinutul Timiş, au întocmit un memoriu, cu plîngerile
bisericilor baptiste, care a fost semnat de: Dumitru Drăgilă, Vasile Torsan, Dănilă Goga, Mihai Mun-
teanu, Atanasie Pascu, Teodor Luguzan, Gaia Marincu, George Teutsch, Carol Molnar, Dănilă Pascu şi
Gavrilă Morar. O delegaţie a prezentat, la 10 Ianuarie 1939, memoriul lui Alexandru Marta, rezidentul
regal al ţinutului Timiş, iar Vasile Torsan şi Dănilă Pascu au dat explicaţii de amănunt. Rezidentul a
promis, că va avea o convorbire telefonică cu miniştrii internelor şi cultelor şi le va da un răspuns grabnic.
La două zile, s-a primit răspunsul următor: „Domnule, la cererea dvs. din 10 Ianuarie, vi se face cunoscut,
că am luat măsuri de a se admite Comunităţii baptiste să facă înmormîntările morţilor iviţi în
Pagina 418
lu credincioşilor săi, precum şi cununiile în cazurile urgente. Alte gestiuni rămîn a fi admise, cu
respectarea deciziunii Ministerului Cultelor, publicată în Minitorul Oficial nr. 133/1938.(25)
Din toate părţile ţării s-au ridicat glasuri de protest, iar prigoana religioasă era prea crudă, inumană şi
nedemnă de secolul XX. Rezidenţii regali l-au informat şi pe rege despre această situaţie, că au fost zeci
de înmormîntări făcute fără vreun serviciu religios. S-a dispus atunci şi episcopul Nicolae Colan, ministrul
cultelor, a fost obligat în cele din urmă să admită săvîrşirea actelor de cult, ca înmormîntări, cununii, etc.
şi a comunicat aceasta printr-o adresă Ministerului de In-terne/26^ La rîndul său, Ministerul de Interne a
dat un ordin circular autorităţilor poliţieneşti. în acest ordin se spunea: „Ministerul Cultelor şi Artelor prin
adresa nr. 11424/939 ne face cunoscut că în unele localităţi, organele poliţieneşti şi ale jandarmeriei au
interpretat decizia acelui departament nr. 26208 din 14 Iunie 1938, relativ la închiderea caselor de
rugăciuni ale asociaţiilor religioase (baptiste, adventiste de ziua a 7-a şi ale creştinilor după Evanghelie),
în sens, că acelor asociaţii religioase le sînt cu desăvîrşire interzise săvîrşirea oricărui serviciu religios,
chiar şi acele care nu suferă amînare, cum sînt cununiile, botezurile, înmormîntările şi împărtăşaniile. Din
această cauză au avut loc diverse accidente regretabile. Pentru a se evita pe viitor orice fel de incidente
cauzate de organele administrative şi poliţieneşti, avem onoare a vă ruga a pune în vedere organelor
respective, că serviciile asociaţiilor susamintite, care prin natura lor nu pot fi amînate (înmormîntările,
cununiile, botezurile, împărtăşaniile), pot fi săvîrşite, bineînţeles cu condiţiunea de a se evita orice fel de
demonstraţie, care ar putea constitui o jignire a cultelor recunoscute, precum şi a actelor de prozelitism."^
Desigur, acest ordin n-a schimbat situaţia bisericilor baptiste cu nimic; el a avut darul să recunoască
faptul, că datorită deciziei au avut loc diverse „accidente regretabile", şi e adevărat că acest ordin a
soluţionat problema înmormînţărilor, care fiind interzise prin decizia în cauză, a revoltat pe ceialalţi
locuitori ai satelor, cînd vedeau că nu li-e îngăduit nici un serviciu divin, ci morţii erau duşi la groapă ca
vitele moarte.
La 1 Februarie 1939, a avut loc o schimbare a guvernului, şi episcopul ortodox Nicolae Colan a fost
înlocuit la Ministerul Cultelor cu Nicolae Zigre/28^ Imediat Uniunea i-a trimis o telegramă, prin care a fost
salutată numirea sa în fruntea Ministerului Cultelor şi era ex-Prirnată şi speranţa, că şi baptiştilor li seva
asjgura „libertatea de a sluji ui Dumnezeu după convingerile lor sfinte."1- ^ Ca subsecretar de stat la culte şi
arte a fost numit preotul ortodox Nae Popescu. Noua conducere a Ministerului Cultelor a moştenit cea mai
ruşinoasă stare de la
Pagina 419
1919 încoace: cele 1600 de biserici baptiste toate închise, casele de rugăciune sigilate o mare parte a
păstorilor au fost arestaţi şi închişi sute de acte de dare în judecată împotriva păstorilor baptişti îşi aştepl
tau termene de judecată, alte sute de credincioşi baptişti bătuţi ca animalele, amenzi date cu nenumăratele,
elevii baptişti din şcoli primare şi licee şicanaţi şi batjocoriţi, puşi ca repetenţi; un întreg popor al
credincioşilor baptişti răspîndiţi în toată ţara purta liniştit ocara şi batjocura, ruşinea naţională, prigoniţi
pentru credinţa şi convingerile religioase, din cauza unei decizii diabolice, semnată de un episcop ortodox
înscăunat în fotoliul ministerial. Dar chiar aşa, credincioşii baptişti au stat eroic şi au îndurat starea de
robie a deciziei. Singura legătură frăţească şi unicul mijloc de întărire şi hrănire spirituală, pe lăngă Biblie,
a fost revista „Farul Creştin." în acest timp au fost publicate articole de rară frumuseţe şi îmbărbătare.
Trebuesc relevate articolele: „ Vulturul şi puii lui," de I. Cocuţ, „ Cărămizi fără paie," de L.L Sezonov/ '
„Isus s-a oprit," de C.H. Spurgeon, „în aşteptare," de L.L. Sezonov, „Kagawa," de Petre Truţa,*-31^ „In
Crăciunul Satanei," de I. Cocuţ, „Crucea lui Hristos," de L.L. Sezonov, „Hristos din lăuntru," de Petre
Truţa, „Marcu," de D. Pascu, etcP2^ în aceste suferinţe credincioşii s-au întărit mai mult, şi pe ascuns,
noaptea, pe la casele mărginaşe, se adunau şi se rugau.
SUSPENDAREA DECIZIEI
Situaţia grea a baptiştilor, a devenit obiectul unor lungi discuţii între reprezentanţii noului guvern şi
conducătorii baptişti. Astfel la 21 Februarie 1939, deci la trei săptămîni de la numirea ca ministru a lui
Nicolae Zigre, acesta a primit o delegaţie baptistă compusă din I.R. Socaciu, I. Cocuţ, L.L. Sezonov,
Marin Dumitraşcu şi Daniel Pascu. Delegaţia a înmînat ministrului un memoriu, cu plîngerile baptiştilor
din toată ţara şi o cerere pentru deschiderea caselor de rugăciuni ale baptiştilor/33^ De asemenea, Joi 16
Martie 1939, Silviu Dragomir, ministrul minorităţilor, a primit în audienţă o delegaţie baptistă compusă
din: I. Cocuţ, L.L. Sezonov, Marin Dumitraşcu, Petre Truţa şi Dumitru Baban, care i-a expus greutăţile
prin care trece confesiunea baptistă din România/34^
Şi cum Pastele se apropiau, guvernul a discutat problema baptistă. Apoi chiar înainte de Paşte, la finele
lunii Martie 1939, Ministerul de Interne a difuzat următorul ordin telegrafic circular: „Tuturor Poliţiilor şi
Jandarmeriilor din ţară. Ca urmare circularele noastre nr.44544 din 30 Ianuarie 1939 şi 11285 din 14
Februarie ax. avem onoare a vă ruga să binevoiţi a lua măsuri, pentru ca pe viitor organele
Pagina 420
desub ordinea dvs. să nu mai dreseze acte şi să nu mai intenteze procese pe motivul de credinţă religioasă,
contra acelora care fac parte din sectele religioase recunoscute şi anume: baptişti, adventişti de ziua a 7-a si
creştini după Evanghelie. De asemenea, întrucît prin decizia Ministerului Cultelor şi Artelor nr. 26208/938
publicată în Monitorul Oficial nr. 133 din 14 Iunie 1938, şi nr. 52327/938 publicată în Monitorul Oficial
nr. 286 din 8 Decembrie 1938, se prevedea o serie de condiţiuni, f2ră de care casele de rugăciuni ale
sectanţilor autorizaţi şi arătaţi mai sus, nu le era permis să funcţioneze, suszisul departament, fiind sesizat
de către cei în cauză, că aceste condiţiuni nu pot fi îndeplinite, domnul prim ministru, a decis, ca asemenea
case să fie redeschise, bineînţeles numai acolo, unde au un număr apreciabil de credincioşi. Toate celelalte
asociaţii religioase rămîn cu desăvîrşire interzise, sub sancţiunea pedepselor prevăzute în codul penal şi
legea pentru apărarea ordinei în stat. Director general al Poliţiei, Dr. Eugen
Bianu."(35)
Uniunea a anunţat imediat emiterea acestui ordin, prin următaorea comunicare: „înainte de Paşte, s-au dat
ordine să se deschidă toate bisericile baptiste din ţară. Acele biserici care, eventual, încă nu sînt deschise,
sînt rugate, să se adreseze Legiunilor de Jandarmi respective, şi în acelaş timp, să ne trimită declaraţii în
dublu exemplar, că sînt închise şi acum."*36) Şi deşi ordinul de redeschidere a bisericilor nu enunţă
suspendarea deciziei, ea a fost totuşi, în mod virtual abrogată, fiindcă hotărîrea primului ministru, cu efect
contrar, înseamnă anularea ei de drept.
Astfel a luat sfirşit încă o prigoană, acea a deciziei nr. 26208/938, cu toate bisericile baptiste închise şi
sigilate, cu predicatori bătuţi, arestaţi, judecaţi şi istoviţi în şicanări de tot felul, prigoană care a durat de la
14 Decembrie 1938 pînă la 31 Martie 1939, adică 3 luni şi 17 zile. Anularea în fapt a deciziei se datoreşte
lui Nicolae Zigre, ministrul Cultelor, şi lui Armând Călinescu, primul ministru. Feţele bisericeşti ajunse la
cîrma statului, patriarhul Miron Cristea, prim ministru, şi episcopul ortodox Nicolae Colan, ministrul
cultelor, au iniţiat şi condus acţiunea de prigoană, şi au adus suferinţă şi ruşine. Dar doi laici, care nu
aveau nici o tangenţă cu Biblia, s-au găsit ei să stingă focul şi acţiunea de persecuţie religioasă.
Pagina 421
NOTE BIBLIOGRAFICE
1) în Farul Creştin, nr. 10/938 p.5 se dau de Uniune sfaturi, că datorita stării de asediu, să nu se mai folosească cuvîntul de
„adunare" ci de biserică, apoi în loc de „pocăiţi," sâ-şi spună baptişti, spre a nu fi confundaţi cu alţii, şi în loc de „serbare" să
folosească „serviciu divin". 2) Farul Creştin, nr. 11/938 p.6.3) Ibidem nr.12/938 p.7.4) Ibidem nr.13/938 p.5 şi nr.18/938 p.6.5)
Ibid. nr.15/938 p.4.6) Ibid. nr.15/938 p.7.7) Ibid. nr.18/938 p.5.8) Decizia nr. 26208 din 11 Iunie 1938, publ. în Monitorul Oficial,
nr.133 din 14 Iunie 1938 şi a fost semnată de episc. Nic. Colan, ministrul cultelor. 9) Decizia nr.52327din 7 Dec.1938 publ. în
Monitorul Qficial,m.286 din 8 Dec.1938.
10) Deciziile anterioare au fost: nr.15831/921; nr. 5734/925; nr.24536/928, nr.114119/933 şi nr.4781/937.11) Farul Creştin,
nr.26/938 p.2. 12) Se referă la prevederile art.'ll din decizie. 13) Farul Creştin, nr. 27/938 p.4. 14) Ibidem nr. 25/938 p.3-5.15)
Ibid. nr.30/938 p.5,6 şi nr.31/938 p.6. 16) Ibid. nr.33/938 p.4. 17) Ibid. nr.36/938 p.3 şi 8.18) Ibid. p.6 şi 8.19) Ibid. nr.43/938 p.7.
20) Ibid. nr.44/938 p.7. 21) Art. 19 din Constituţia Carol al Il-lea. 22) I. Cocuţ, „Baptiştii şi Constituţia " în Farul Creştin, nr.
46/938 p.8.23) Farul Creştin, nr.36/938 p.3.24) Ibid. nr.1/939 p.7.25) Ibid. nr.4/939 p.7.26) Adresa nr.11424 din 29 Ian. 1939 a
Minist. Culte către Min. Interne. 27) Ord. circ. nr.44544 din 30 Ian.1939 al Min. Interne către toate poliţiile şi jandarmeriile din
ţară. Ord. a fost semnat pt. ministru de T.C. Marinescu şi director Tomescu. 28) Dr. Nicolae Zigre a fost un avocat din Oradea, un
prieten bun al Dr. Gh. Şimonca, şi el i-a cunoscut bine pe baptişti. 29) Farul Creştin, nr.6/939 p.7.
30) Ibid. nr.2/939 p.l şi 3.31) Ibid. nr.3/939 p.1,3,4.32) Ibid. nr.4/939 p.l-5.33) Ibid. nr.9/939 p.4.34)'Ibid. nr.12/939 p.7.35) Ord.
nr.26003/939 al Min. Interne, Dir. Gen. a Poliţiei. 36) Farul Creştin, nr. 15/939 p.6.
Capitolul XXIV
Pagina 422
PRIGOANA A ŞAPTEA, 1939 LUPTA PENTRU LIBERTATE
După ordinul de redeschidere a bisericilor baptiste, credincioşii baptişti au putut sărbători Pastele anului
1939, cu mare bucurie şi a fost o simţită înviorare în toate bisericile. A fost una din cele mai însemnate
biruinţe prin răbdare, repurtată de poporul baptist. Imediat după redeschiderea bisericilor, la 22 Aprilie
1939/1) Ioan Cocuţ, secretarul general al Uniunii, a plecat la un Congres al Alianţei Mondiale Baptiste ce
urma să se ţină în Atlanta, Statele Unite ale America/2) La secretariatul general al Uniunii a fost delegat
Marin Dumitraşcu, păstorul bisericii baptiste din Ploeşti. Datorită deciziilor consecutive, s-a realizat între
baptişti o unitate desăvârşită. Ambiţiile personale au dispărut şi toţi au făcut un front comun de apărare.
Rolul sporit al Uniunii, a fost foarte evident în luptele repetate din 1937 şi 1938; în evoluţa evenimentelor
ea s-a consolidat, şi-a lărgit interesul reprezentativ, a absorbit toate tendinţele de intervenţie în varietatea
de Probleme ivite în luptele de apărare. Abilitatea perfecţionată în prezentarea problemelor, nivelul
reprezentativ de for pe ţară, eficacitatea acţiunilor întreprinse atît în intern cît şi în extern faţă de
a
utorităţile de stat, au ridicat prestigiul Uniunii.
Dar, faptul că decizia nr. 16208/938 n-a fost anulată, ci numai decorată inaplicabilă, că drepturile
baptiştilor n-au fost recunoscute ci
Pagina 423
doar definite printr-o toleraniţă tranzitorie, au constituit un pericol, ■ nesiguranţă, o instabilitate.
FLUCTUAŢIA SITUAŢIILOR POLITICE
în ţară se petreceau mairi schimbări politice. Guvernul Armând Călinescu guverna cu mînă forte, şi de
aceea era pîndit de răzbunări nelimitate. în Europa atmosfera se încărca din ce în ce mai mult. Germania
căuta să atragă Ronnânia de partea sa şi agita grupările naţionaliste din ţară. La 1 Sept. 1939, Germania a
atacat Polonia. La 22 Septembrie 1939, primul miinistru Armând Călinescu a fost asasinat, în fruntea
aceluiaşi guvern a v<enit Constantin Argetoianu. Ministru la Culte a rămas tot Nicolae Zig;re. Un nou
război a izbucnit în Europa între Rusia şi Finlanda. Europa şi îitreaga lume era în fierbere. Liga Naţiunilor
s-a dovedit a fi neputincioasă în stăvilirea războiului. Cele" două războaie din Europa, zgiuduiau lumea
din temelii şi constituiau germenii unei posibile conflaigraţii mondiale. Războiul şi ocuparea Poloniei au
adus Germania pîniă la hotarele României şi acest fapt avea să influenţeze viaţa politică a ţării, stimulînd
grupările politice pro-ger-mane.
INTERVENŢII PENTRU RECUNOAŞTEREA STATUTULUI
Conducătorii baptişti şi-au dat seama, că o simplă toleranţă nu oferă nici o siguranţă pentru viitor, şi cum
decizia n-a fost abrogată, lăsa să se întrevadă posibilitatea reactualizării ei. De aceea, conducătorii baptişti
au adoptat o altă tactică, aceea de a-şi înteţi intervenţiile pentru a li se recunoaşte statutul înaintat încă din
1936, şi care încă nu fusese aprobat. S-au îna intat astfel memorii cu expuneri de motive clare şi bine
documentate, care pledau pentru o neîntîrziată aprobare a statutului, ca astfel să se reglementeze situaţia
juridică şi legală a baptiştilor. Spre a-i orienta pe cei în drept, şi a-i determina să ia în considerare
dezideratele baptiştilor, exprimate timp de zece ani, adică imediat după votarea legii cultelor, au cerut mai
multe audienţe. Articolul 53 din legea cultelor, pretindea punerea de acord a statutului cu legea cultelor.
După ce a fost votat de congres, statutul a fost înaintat chiar în acel an, apoi iar refăcut, la cererea
Ministerului Cultelor şi iar înaintat, dar Ministerul Cultelor nu arăta nici un interes în aprobarea lui. Astfel,
la 15 Iunie 1939, conducătorii Uniunii au avut o audienţă la Nicolae Zigre, ministrul cultelor, ur a doua zi
au fost primiţi în audienţă la Preşedinţia Consiliului de Miniştri de către Mihail Măgureanu, ministru pe
Iîngă Preşedi nţia Consiliului/3) Conducătorii
Pagina 424
Uniunii au arătat situaţia grea prin care trecea poporul baptist din România şi i-au rugat să facă dreptate
poporului baptist. După atmosfera discuţiilor purtate, se credea şi se spera, că situaţia va fi reglementată în
cele din urmă.
APARIŢIA DECIZIEI NR.31999/939 O NOUĂ PRIGOANĂ
Contrar tururor aşteptările şi în loc să se aprobe statutul şi să se dea o rezolvare dreaptă problemei
drepturilor credincioşilor baptişti, Ministerul Cultelor a emis în schimb o nouă decizie, nr.31999/939, sem-
nată de Nicolae Zigre/4) Aceasta a fost cea de a patra decizie emisă de Ministerul Cultelor după anul 1933,
cu un conţinut aproape identic, pentru oprimarea credincioşilor neortodocşi şi de restrîngere a
libertăţilor religioase.
Faptul că bărbaţi cunoscuţi că aveau idei şi concepţii liberale, cu cultură apuseană şi binevoitori, şi care
cînd au ajuns miniştri de culte, au semnat totuşi decizii de persecuţie, scoate din nou la iveală existenţa
unor forţe oculte, care impuneau semnarea acestor decizii. Făcînd excepţie cu episcopul Nicolae Colan,
care avea tot interesul să-i persecute pe baptişti, ceialalţi miniştri, ca Petre Andrei, Victor Iamandi,
Nicolae Zigre, erau laici şi nu aveau nici conformaţie sufletească de prigonitori. Totuşi ei şi-au pus
semnătura pe decizii prigonitoare, după ce în discuţii premergătoare, au afirmat convingeri personale, că
baptiştii trebuie să se bucure de libertate de cult, şi că vor pregăti legea prin care să extindă recunoaşterea
de cult pe toată ţara/5) Aceste fapte confirmă ipoteza că miniştrii au fost subordonaţi unui comandament
tainic şi care urmărea distrugerea baptiştilor.
Decizia nr. 31999/939 a avut 21 articole, cu structură asemănătoare deciziilor anterioare. Ea îi încadra pe
baptiştii din toată ţara în rîndul asociaţiilor religioase/6) O biserică putea fi autorizată numai dacă avea cel
puţin 50 de credincioşi, capi de familie, iar pentru atingerea acestui număr minim, se puteau asocia
credincioşi din două sau mai multe localităţi învecinate.") Erau însă dispensate de condiţia numărului de
credincioşi şi de aceea ca o casă de rugăciune trebuia să fie la o distanţă de cel puţin 200 metri, dacă a
fiinţat înainte de 14 Iunie 1938; predicatorii trebuiau să aibă pe Iîngă pregătirea profesională, cel Puţin 4
clase secundare şi îşi puteau exercita atribuţiunile numai în ^drul organizaţiei locale respective.
Prozelitismul era interzis. Iar Pentru obţinerea autorizaţiei ministeriale de funcţionare, în timp de 3 luni,
organizaţiile locale trebuiau să trimită 3 feluri de tabele cu adeverinţele de trecere. Acum, de prima dată se
cerea să se arate şi
Pagina 425
originea etnică a membrilor/8) Se prevedea că „netrimiterea în termenul indicat a acestor date, constituie
dovada, că organizaţia funcţionează nelegal şi după expirarea termenului va fi dizolvată, iar casa de
rugăciune va fi închisă de Ministerul Cultelor." Şi această decizie pretindea, ca la finele fiecărui an, să se
trimită un tablou suplimentar al membrilor noi înscrişi, precum şi al celor ieşiţi/9)
Deci, dacă pînă la data de 12 Oct. 1939, nu se obţinea autorizaţia ministerială, pe baza actelor ce trebuiau
trimise, bisericile urmau să fie declarate nelegale şi închise. Şi desigur, bisericile neputînd îndeplini
condiţiunile pretinse de decizie, urmau să fie închise. Singura prevedere pozitivă pentru credincioşii
baptişti a fost abrogarea deciziei inchizitoriale semnată de episcopul ortodox Nicolae Colan/10) fiindcă
oricum decizia nr. 31999/939 era mai blîndă, prevedea mai multe exceptări, pe bază de trecut istoric, şi
prezenta un mai mic pericol. într-un comunicat al Uniunii se vădeşte acest fapt, scriindu-se: „Această
decizie anulează toate deciziile anterioare, deci şi decizia nr. 26208 din 14 Iunie 1938." în ce priveşte
deosebirea deciziei nr. 31999/939, faţă de celelalte, în comunicat, se aprecia astfel: „Conform
dispoziţiunilor cuprinse în noua decizie, toate casele de rugăciune ale creştinilor baptişti, care au fost în
fiinţă şi au funcţionat pînă la data de 14 Iunie 1938 vor putea funcţiona şi pe viitor, fără să se ţină seama
de numărul membrilor, sau de distanţa casei de rugăciune, de bisericile altor culte. Condiţia numărului de
membrii şi distanţa de 200 metri a caselor de rugăciune de bisericile altor culte se aplică numai caselor de
rugăciune ce se vor înfiinţa pe viitor. La fel predicatorii care au funcţionat pînă acum vor putea funcţiona
şi pe mai departe chiar dacă nu'au 4 clase secundare. Condiţia de 4 clase secundare se pune numai
predicatorilor care vor fi angajaţi pe viitor.''^11)
Spre deosebire de celelalte decizii anterioare, textul deciziei nr. 31999/939 nu a fost publicat în revista
baptistă. Se pare că sub ministeriatul lui Nicolae Zigre nu s-au dat ordinele confidenţiale de persecutare a
baptiştilor, totuşi autorităţile locale, administrative şi poliţieneşti aveau o rutină, mai ales de pe vremea
ministeriatului episcopului ortodox Nicolae Colan. De aceea, nici nu s-au mai aşteptat ordine, ci s-a trecut
la aplicarea deciziei, adică la închiderea bisericilor, încă la începutul lunii Septembrie 1939, în foarte
multe locuri, bisericile baptiste erau închise şi cererile sau declaraţiile respective au fost înaintate, iar
Uniunea cerea frăţietăţii să nu-şi piardă răbdarea/ '
La data de 12 Oct. 1939, cea mai mare parite din biserici au fost închise, fiindcă nu aveau la acea dată
autorizaţia ministerială. Şi, apare ciudat un fapt, numărul cel mai mare de biserici au fost închise, nu
pentru neîndeplinirea deciziei nr. 31999/939, ci pentru neîndeplinirea
Pagina 426
condiţiunilor prevăzute în decizia nr. 25208/938, adică acea a episcopului ortodox Nicolae Colan, care
fusese abrogată. Dar autorităţile poliţieneşti şi administrative, fie că nu s-au documentat în problemă, fie
că intenţionat au pretins îndeplinirea unor condiţiuni imposibile, ca astfel să poată avea motiv de închidere
a caselor de rugăciune, au pretins aplicarea deciziei lui Colan. Uniunea a sesizat Ministerul de Culte, iar
acesta a dat un ordin circular către toate rezidenţele regale/13^ pentru redeschiderea tuturor caselor de
rugăciune din ţară, care au fost închise pentru neîndeplinirea condiţiunilor prevăzute în decizia nr.
26208/938, deoarece această deriziune fusese abrogată/14) A fost atunci o adevărată tragi-comedie. într-o
comună, autorităţile au închis biserica baptistă pe baza deciziei nr. 31999/939, căreia îi expirase termenul
la 12 Oct. 1939, dar biserica a rămas închisă; în altă comună învecinată, biserica baptistă a fost închisă pe
baza deciziei nr. 26208/938 şi după ce s-a primit ordinul transmis prin rezidenţele regale, că acea decizie a
fost abrogată, biserica baptistă a trebuit să fie redeschisă. Oamenii se întrebau, erau nedumeriţi, cum într-o
comună biserica s-a redeschis, iar în alta a rămas închisă?
Pe lîngă închiderea bisericilor, după apariţia deciziei nr. 31999/939, a reapărut o veche formă de şicanare a
baptiştilor, acea a impunerii de către fisc a caselor de rugăciune la impozite mari, cu plata pe ani în urmă.
Problema impozitului şi a impunerii caselor de rugăciune baptiste fusese rezolvată încă în 1935, cînd a
fost suspendată de către Alex. Lapedatu decizia nr. 114,119/1933. Spre a trata din nou problema impunerii
caselor de rugăciune, Uniunea a cerut bisericilor în cauză să-i trimită procesele verbale de impunere/1 )
Profilate pe persecuţie împotriva baptiştilor, autorităţile i-au nedreptăţit pe baptişti în toate domeniile. Cu
şcolarii s-a repetat tiparul peresecuţionist. La finele anului şcolar 1938/1939, o mulţime de copii ai
baptiştilor au fost lăsaţi repetenţi pe motiv că nu au notă la religie, în această privinţă, la cererea celor în
cauză, Uniunea a făcut intervenţii la Ministerul Educaţiei Naţionale, care a hotărît, ca elevilor de con-
fesiune baptistă, să li se dea notă la religie de către directorul şcolii, după meritul elevilor, şi a comunicat
aceasta cu un ordin circular/16)
ACŢIUNILE DE APĂRARE ALE UNIUNII
Deşi decizia nr. 31999/939 avea condiţiuni mult mai uşoare decît Cea anterioară, totuşi faptul că-i
descalifica pe baptişti, şi îi încadra ca asociaţie religioasă prezenta un grav pericol, fiindcă oricînd decizia
putea fi înlocuită cu alta mult mai aspră. De aceea, conducătorii baptişti n-au vrut să renunţe la drepturile
conferite prin art. 53 din Legea cultelor, în plus, decizia închidea toate posibilităţile de dezvoltare ale
Pagina 427
bisericilor baptiste, căci orice biserică nouă, trebuia aprobată în prealabil de Minister, orice construcţie
nouă nu se putea face decît tot cu aprobare, nu numai a autorităţilor tehnice, ci a Ministerului Cui-telor, si
orice creştere numerică, trebuia comunicată Ministerului.
In faţa acestor perspective, comitetul Uniunii, s-a întrunit în şedinţă şi după ce „a examinat starea actuală a
libertăţii cultului nostru, a pregătit demersurile necesare pentru apărarea şi recăpătarea drepturilor noastre
de cult."^17^ Tot la această şedinţă a comitetului, s-a recomandat ca ziua de 1 Oct. 1939 să fie o zi de post
şi rugăciune „pentru libertatea de a ne închina lui Dumnezeu în casele noastre de rugăciune şi pentru a
putea exercita cultul nostru după convingerile noastre noutestamentale." Aceasta oglindeşte faptul că nu
au acceptat să aplice decizia. Dar cum forul hotărîtor e congresul, comitetul a hotărît convocarea
congresului pentru 7-8 Oct. 1939. Cum data de aplicare a deciziei era foarte apropiată, pe 12 Octombrie,
deci la trei zile după congres, Uniunea printr-o adresă/ ' a cerut Ministerului amînarea termenului de
aplicare a deciziei. La cererea aceasta, Ministerul a aprobat prelungirea termenului de aplicare pînă la 31
Decembrie 1939 şi a răspuns cu o adresă/19) ce avea următorul conţinut: „La raportul dvs. nr. 362/939,
binevoiţi a cunoaşte că Ministerul prelungeşte termenul prevăzut la art. 18 din decizia nr. 31999/939,
pentru trimiterea datelor reglementare, acolo stipulate, pînă la 31 Decembrie 1939. Vă rugăm, să
comunicaţi aceasta tuturor celor interesaţi. Despre această prelungire am înştiinţat telegrafic toate
rezidenţele regale."^20)
Congresul a fost convocat cu o ordine de zi de zece puncte, şi cu anunţul, că a fost aprobat de Minister/21)
în zilele fixate, de 7-8 Oct. 1939 s-a ţinut la Bucureşti, în biserica baptistă de pe Bdul Basarab 56/A, al
XlX-lea congres al Uniunii. Preşedinte de zi a fost ales Ioan R-Socaciu, preşedintele Uniunii, secretari de
zi au fost aleşi Teodor Vicaş şi Alexa Popovici, scrutători Gh. Cuzman şi Pavel Radula. Au fost votate
două rezoluţii, în prezenţa inspectorului general T. Păcescu din Ministerul Cultelor. în prima rezoluţia s-a
votat cu unanimitate de voturi scoaterea baptiştilor de sub prevederile deciziei nr. 31999/939; iar a doua
rezoluţie, votată tot cu unanimitate de voturi, solicita extinderea drepturilor cultice pe toată ţara, nu numai
în Transilvania şi judeţele vecine. Moţiunea, care arăta nedreptăţile ce se făceau cetăţenilor de confesiune
baptistă, votată tot cu unanimitate a fost înaintată regelui Carol II, lui C. Argetoianu, prim ministru, şi lul
Nicolae Zigre, ministrul Cultelor/22)
La data ţinerii congresului, multe biserici baptiste erau închise» fapt precizat în moţiunea votată în
Congres. Merită a fi reţinută şi menţionată din Congres o demonstraţie a lui I.R. Socaciu, care prezida-
Pagina 428
Vorbind, că decizia nr. 31999/939, ca şi cele anterioare, nu se potriveşte cU situaţia de drept şi de fapt a
baptiştilor şi nici cu situaţia politică internă şi externă, la un moment dat, s-a descălţat de un pantof, a pus
pantoful pe cap iar pălăria în picior şi s-a ridicat pe catedră, spunînd: pnorat congres, domnule inspector de
la Minister, aşa se potriveşte cu noi decizia pe care ni se cere să o aplicăm. Aşa cum nu pot umbla cu
pălăria în picior şi cu pantoful pe cap, aşa nu putem noi aplica decizia/23^
în timp ce se făceau repetate intervenţii la forurile în drept, pentru redeschiderea caselor de rugăciune, se
ţinea un strîns contact şi cu Alianţa Mondială Baptistă. Baptiştii din România au primit diferite vizite ale
baptiştilor. Astfel între 3-8 August, un grup de tineri baptişti din Anglia, au vizitat căteva biserici din
judeţul Arad şi din Bihor Grupul a fost condus de Rev. T.C. Bryan din Bristol, unul din conducătorii
baptiştilor din Anglia. Ei au fost şi au vizitat localităţile: Arad, Siria, Seleuş, Moneasa, Buteni, Rădeşti,
Pleşcuţa şi Vîrfurile din judeţul Arad, apoi Vaşcău, Vintere, unde grupul s-a oprit în faţa bisericii închise
şi sigilate, fiind cu toţii adînc impresionaţi şi acolo s-au fotografiat, să prezinte şi fraţilor lor de credinţă
din Anglia, ceea ce părea de neconceput, să vadă o biserică sigilată, apoi s-au îndreptat spre Oradea. Pe
întreg traseul, ei au fost însoţiţi de I.R. Socaciu, preşedintele Uniunii, de Ioan Dan din Cluj, Petre şi Earl
Truţa din Bucureşti. La Oradea au fost primiţi de Nicolae Covaci, Bokor Barnaba, Teodor Vicaş, Cornel
Pascu, precum şi de Mărioara Pascu de la revista Farul CreştinS ' La serbarea de la Oradea, profesorul
Jones din Wales şi-a exprimat întristarea cu care a privit la o biserică închisă şi sigilată. Desigur, la
întoarcerea lor, ei au comunicat celorlalţi fraţi de credinţă şi celorlalţi conaţionali ai lor ce au văzut şi au
publicat reportaje, că ei cu ochii lor au văzut biserici baptiste sigilate. Dar au dus şi dorinţa credincioşilor
baptişti de a avea libertate religioasă.
Pe baza moţiunilor votate în congres, Uniunea a făcut mai multe memorii, prin care a solicitat scoaterea
baptiştilor de sub prevederile deciziei, şi recunoaşterea şi aplicarea faţă de ei a unui tratament de cult
recunoscut şi nu de asociaţie religioasă.
SCHIMBAREA DE GUVERN. O NOUĂAMÎNARE A DECIZIEI
Guvernul C. Argetoianu şi-a prezentat demisia la 23 Noembrie 1^39. în locul lui a fost constituit, a doua
zi, un guvern prezidat de Gh. Tătărescu, în acest guvern nou, a fost numit ministru al Cultelor şi Artelor,
profesorul Ioan Nistor, de la Universitatea din Cernăuţi, membru
Pagina 429
al partidului liberal. Acest om bătrîn (nasc. 1876) cu pregătire apuseană, avea să joace un rol important
pentru baptişti. Imediat Uniunea a înaintat noi memorii, solicitînd scoaterea baptiştilor de sub prevederile
deciziei nr. 31999/939. Data expirării termenului prelungit al aplicării deciziei fusese trecută pînă la 31
Decembrie 1939, dar noul ministru a dat o nouă prelungire, pînă la 31 Martie 1940, printr-o adresă
specială.(25)
ÎNCETAREA PRIGOANEI
La memoriile Uniunii, cu privire la bisericile închise, noul ministru a hotărît, ca ele să fie imediat
redeschise şi în acest sens a dat un ordin circular, ca toate bisericile închise, să fie redeschise/ ' în urma
acestui ordin, aproape toate bisericile baptiste închise au fost redeschise, şi zelul persecuţioniştilor a
scăzut, mai ales cînd şi-au dat seama că noul ministru nu poate fi influenţat spre acţiuni de prigonire. Vir-
tual, atunci prigoana a încetat. Este adevărat, că nici autorităţile administrative şi poliţieneşti nu mai
puteau înţelege nimic, fiindcă deciziile apăreau una după alta, la schimbarea miniştrilor de culte. în acea
situaţie, decizia nr. 31999/939 n-a fost abrogată, dar nici nu era pusă în aplicare, ci amînată mereu. Pe de
altă parte, s-a dat un ordin categoric, ca toate bisericile baptiste să fie redeschise. Această amînare repetată
a slăbit importanţa şi puterea deciziei ministeriale nr. 31999/939 şi în situaţia politică de atunci, ar fi fost o
greşeală capitală aplicarea unei asemenea decizii.
Uniunea cunoştea de la Minister noua orientare şi de aceea a cerut în repetate rînduri, ca să fie anunţată de
către biserici, dacă s-au redeschis sau nu, dacă se fac trecerile, dacă a încetat prigoana în şcoli, dacă se
eliberează sau nu autorizaţii de construire de case de rugăciuni, etc. Iar dacă nu, îi îndemna pe fraţi să facă
declaraţii spre a se interveni pe lîngă cei în drept în acel sens. Din scrisorile primite, a reeşit că bisericile s-
au redeschis. în comunicarea Uniunii se spunea: „Ne bucurăm şi mulţumim fraţilor, care ne-au făcut
bucuria, anunţîndu-ne deschiderea caselor de rugăciune. Mulţumim Domnului pentru sprijinul Său preţios
şi pentru bogăţia harului Său, de care ne face parte şi în aceste vremuri grele."^27^
Dar cu toate acestea, situaţia nu putea fi mulţumitoare, fiindcă încă decizia nu fusese abrogată, şi cu ea
plana un pericol oricînd posibil să se dezlănţuie. De aceea, conducerea Uniunii insista pentru aprobarea
statutului şi scoaterea baptiştilor de sub prevederile deciziei-Iar intervenţiile au avut succes.
Pagina 430
APARIŢIA DECIZIEI NR.5657 1940 CU APROBAREA STATUTULUI ŞI ABROGAREA
DECIZIEI NR.31999/939
în urma intervenţiilor insistente ale conducătorilor Uniunii, Ministerul a cerut să i se trimită din nou
statutul confesiunii baptiste din România. Imediat, Uniunea 1-a trimis cu o petiţie/ ^ şi a solicitat a se da
recunoaşterea legală cultului creştin baptist din România pe tot cuprinsul ţării. La cererea Uniunii,
Ministerul Cultelor a emis decizia/ ' cu următorul text:
„Noi, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Cultelor şi Artelor, văzînd dispoziţiunile art. 53 din Legea pentru
regimul general al cultelor, pe temeiul puterilor ce ne sînt conferite prin legile şi regulamentele în vigoare, decidem:
Art. I. Se aprobă statutul de organizare al cultului creştin baptist din România, prezentat acestui Minister cu petiţia
înregistrată sub nr. 3877din 1940, vizat de noi spre neschimbare.
Art. II. Dispoziţiunile din decizia ministerială nr. 31999/939, referitoare la această confesiune, se abrogă.
Art. III. Domnul director al cultelor din acest Minister este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a deciziei de faţă. '*
'
Prin această decizie, s-au realizat vechile deziderate baptiste. De 12 ani s-a cerut continuu aprobarea
statutului, spre a se satisface dispoziţia din art. 53 din legea cultelor din 1928, ca statutul să fie pus de
acord cu noua lege, şi întotdeauna minştrii, care s-au succedat, au ezitat să dea aprobarea solicitată. Abia
acum, după atîtea decizii emise, ministrul Ion Nistor a dat aprobarea legală statutului, şi prin aceasta, im-
plicit a extins sub o formă recunoaşterea de confesiune pe toată tara. Printr-o adresă directă către
Ministerul de Interne/31'' din aceeaşi zi a semnării.deciziei, Ministerul Cultelor a cerut a se pune în vedere
organelor administrative şi poliţieneşti că, întrucât statutul cultului creştin baptist a fost aprobat, fiind
astfel scoşi de sub prevederile deciziei nr. 31999/939, baptiştii sînt liberi să aibă case de rugăciuni şi să
ţină predici, şi pune în vedere, ca în actele de stare civilă să nu mai fie trecuţi „aconfesionali," ci ca
baptişti, şi să nu fie împiedecaţi să-şi construiască biserici. Ministerul de Interne, printr-un ordin circular a
transmis toate aceste dispoziţii/32^
REACŢIA PERSECUŢIONIŞTILOR
Imediat după publicarea în Monitorul Oficial a statutului cultului festin baptist aprobat şi a difuzării prin
Ministerul de Interne a «icunoştiinţării că baptiştii sînt cult şi nu asociaţie religioasă, s-a Produs o
puternică reacţie în cercurile persecuţioniste. Ministrul Ion
Pagina 431
Nistor a fost învinuit de slăbiciune, de supunere faţă de influenţele din afară, etc. întreaga critică şi tot
atacul s-au concentrat asupra art. 4 din statut, care definea sintetic doctrina şi practica bisericilor baptiste.
Aceste cercuri persecuţioniste s-au grupat acum în jurul Mini. sterului de Interne şi încercau ca prin
diverse dispoziţii emise de aici să neutralizeze efectele de recunoaştere şi de acordare de libertate ale
deciziei nr. 5657/940. Şi în adevăr au reuşit să determine cîteva vîrfuri din Ministerul de Interne de a da un
ordin circular şi a încunoştiinta autorităţile administrative, că baptiştii nu sînt un cult, o confesiune, ci doar
o asociaţie religioasă şi ca atare în actele de stare civilă să fie trecuţi ca aconfesionali. Acest ordin a fost
dat/33) şi a produs o totală confuzie, căci numai cu 7 zile înainte, autorităţile fuseseră încunoştiinţate de
acelaşi minister, că baptiştii sînt o confesiune, ca efect al deciziei nr. 5657/940.
Imediat Uniunea a făcut sesizare şi intervenţii la Ministerul Cultelor, chemînd la Bucureşti din nou pe Dr.
J.H. Rushbrooke, preşedintele Alianţei Mondiale Baptiste, care a venit şi a stat între 9-17 Aprilie 1940.^
Atît Dr. Rushbrooke cît şi conducerea Uniunii, au cerut revocarea acelui ordin al Ministerului de Interne.
în ceea ce priveşte critica adusă articolului 4 din statut, şi mai ales a ultimului aliniat, că e prea larg, că
textul „Predicarea Evangheliei se face prin viu grai şi prin scris, "este o prevedere nelimitată, că implică o
activitate de prozelitism, conducerea Uniunii a acceptat completarea sa cu un text de precizare. Astfel spre
a soluţiona problema, a fost redactată şi semnată o nouă decizie,*^ ' cu următorul conţinut:
„ Noi, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Cultelor şi Artelor, văzînd dispozijiunile art. 53 din legea pentru
regimul general al cultelor; văzînd dispoziţiunile statutului de organizare a cultului creştin baptist din România
aprobat cu decizia noastră ministerială nr. 5657din 6 Februarie 1940, pe temeiul puterilor ce ne sînt conferite prin
legile şi regulamentele în vigoare, decidem:
Art. I. Articolul 4, aliniatul ultim din statutul de organizare a cultului creştin baptist din România, aprobat cu
decizia noastră ministerială nr. 5657 din 6 Februarie 1940, se complectează avînd următoarea redacţiune:
„Predicarea Evangheliei se va face prin viu grai şi prin scris. Predicarea prin viu graiu se face de personalul
bisericesc calificat, în casele de rugăciune baptiste, precum şi la ceremoniile religioase ce au loc în aer liber:
botezul şi înmormîntarea."
Art.II. Domnul director al cultelor din Minister este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a deciziei de faţă."
De asemenea Ministerul Cultelor a cerut Ministerului de Interne să revoce ordinul său, care avea rolul de
pirat/36) Şi Ministerul de
Interne a dat un alt ordin/37) prin care a revocat pe cel nedrept şi a comunicat că rămîne în vigoare
ordinul^38) care îi declara pe baptişti confesiune şi că trecerile urmau să fie trecute nu la aconfesionali, ci
la cultul creştin baptist.
în felul acesta s-a năruit şi încercarea de mare subtilitate întreprinsă de cercurile persecuţioniste, conduse
din umbră de înalţi prelaţi, iar credincioşii baptişti s-au putut bucura din nou că au cîştigat o lungă şi grea
bătălie pentru libertatea religoasă.
NOTE BIBLIOGRAFICE
1) Farul Creştin, nr.17/939 p.6.2) Ibidem nr.18/939 p.4.3) Ibid. nr.27/939 p.7.4) Decizia nr. 31999 din 12 Iulie 1939 a fost publ.
în Monitorul Oficial, nr. 161 din 15 Iulie 1939 p.4455-4457. 5) Promisiune făcută de Victor Iamandi în ziua de 26 Ian. 1937 lui
Dr. Rushbrooke; cf. Apostolul Păcii nr.2,1 Febr.1937 p.2.6) Art. 4 din decizie. 7) Art.6 din decizie. 8) Art. 18 din decizie. 9) Art.
19 din decizie.
10) Art.20 din decizie. 11) Farul Creştin, nr.30/29 Iulie 1939 p.8. 12) Ibidem nr.37/16 Sept.1939 p.6. 13) Ord. nr.45714/31
Oct.1939. 14) Farul Creştin,MD nr.45111 Nov.1939 p.6. 15) Ibid. nr.33/939 p.7. 16) Ord, circ. nr.110493/939 al Min. Educ. Naţ.
17) Farul Creştin, nr.36/939 p.6.18) Adresa nr. 362/939 a Uniunii către Min. Culte. 19) Adr. nr.41582/19 Oct.1939 a Min. Culte
către Uniunea Bapt. semnată de Zenovie Pîclişanu şi G.Georgescu-Teologu.
20) Farul Creştin, nr.44/939 p.5. 21) Ibid. nr.39/939 p.6. 22) Ibid. nr.43/939 p.2. 23) Autorul a fost martor ocular Ia scenă, fiind
secretar de zi al Congresului. 24) Farul Creştin, nr.33-34/939 p.3.25) Adresa nr.54/255 semnată de ministru Ion Nistor. 26) Ord.
circ. nr.49733/939 semnat de ministru Ion Nistor; cf. Farul Creştin, nr.2 din 13 Ian. 1940 p.8.27) Farul Creştin, nr.5/940 p.6. 28)
Petiţia înreg. la Min. la nr.3877 din 26 Ian. 1940, semnată de C. Adorian pt. Preşedinte şi Marin Dumitraşcu, secretar general. 29)
Decizia nr.5657 din 6 Febr.1940 cu Statutul în Monitorul Oficial, nr.34/10 Febr.1940 p.566-567.
30) Textul deciziei semnată de ministru Ion Nistor a fost publ. în Farul Creştin, cu Statutul aprobat nr.8/24 Febr. 1940 p.2.31)
Adresa nr.5657/940 semnată de ministru Ion Nistor. 32) Ord. circ. confidenţial al Min. Interne nr.2601/A din26
Febr.1940.33)Ord.nr.3181/Adin5Martie 1940.34) Farul Creştin, nr.17-!8/27 Apr. 1940 p.10.35) Decizia nr.19188/15 Apr. a Min.
Culte semnată de min-ktru Ion Nistor publ. în Monitorul Oficial, nr.92/17 Apr. 1940. 36) E vorba de Ofd. nr.318/A din 5 Martie
1940, dat sub influenţa persecuţioniştilor. 37) Ord. Or-4396/Adin 26 Martie 1940 a Min. Interne. 38) E vorba de'ord.'nr. 2601/Adin
26
Febr.1940 a Min. de Interne.
Pagina 432
Pagina 433
Dr. George Truett, preşedintele Alianţei
Pagina 451
Capitolul XXVI
ACTIVITATEA IN ILEGALITATE
Timpul dintre 20 Februarie 1942 şi 1 Octombrie 1944, pentru credincioşii baptişti din România a fost
vremea de ilegalitate/ ' în intervalul acesta de doi ani, 7 luni şi 11 zile, deşi bisericile au fost închise şi
predicatorii au fost fie arestaţi, fie pe front, fie sub o supraveghere strictă şi timoraţi de jandarmi sau
poliţie, cu o stare similară cu acea de domiciliu obligatori, totuşi credincioşii baptişti au lucrat la mărturia
credinţei şi la creşterea şi întărirea în viaţa spirituală şi la preamărirea lui Dumnezeu. Activitatea
misionară a credincioşilor s-a desfăşurat mai mult în mod individual. Elaborarea strategiei şi tacticii lor s-a
bazat pe devotamentul fiecăruia faţă de porunca Mîntuitorului, s-au inspirat din exemplul înaintaşilor
credinţei, şi au fost întăriţi de încrederea tare că duşmanii vor fi înfrînţi. Situaţia internaţională şi
desfăşurarea evenimentelor le întărea cu fiecare zi încrederea lor. Grupurile de credincioşi baptişti au
devenit echipe active, care şi-au păstrat conştiinţa trează şi crezul neştirbit, în ciuda planurile agresive ale
per-secuţioniştilor şi a diverselor momeli ale antibaptiştilor.
în condiţii aspre de cruntă prigonire, cu primejdii la fiecare pas de pierderea nu numai a libertăţii
personale ci şi a vieţii, căci statul s-a identificat cu biserica ortodoxă, şi cînd fiecare preot sau funcţionar
de stat te putea da la moarte, credincioşii baptişti au dus cea mai glorioasă bătălie religioasă şi de apărare a
libertăţii de conştiinţă. Cu o hotărîre
nezdruncinată, fără teamă de intimidările prefecţilor sau a jandarmilor, nici de momeliile preoţilor, ei au
rămas în credincioşie şi şi-au păstrat convingerile noutestamentale.
ACŢIUNILE DE DEMASCARE A PROPAGANDEI DE RECONVERTIRE
Formele de persecuţie şi intimidare din partea autorităţilor erau coordonate şi acordate cu formele de
momeală, de multiple promisiuni şi încercări de reconvertire a baptiştilor la ortodoxism. Duşmanii
baptiştilor au făcut îndelungate studii şi analize ale devotamentului baptiştilor faţă de propriile lor
convingeri şi au tras concluzii teoretice şi practice, elâborînd un plan de atac foarte bine întocmit. întîi
trebuia realizată o demoralizare, prin toate mijloacele, şi mai ales prin presă. Ziarele şi revistele trebuiau
să scrie împotriva baptiştilor, să enunţe cît mai mult faptul desfiinţării lor, să preamărească acţiunea
desfiinţării, ca o operă de importanţă naţională, de salvare a românismului de la pieire. Al doilea pas,
autoritatea de stat avea să fie aspră, cît mai dură, neîndurătoare. în al treilea rînd, preoţimea ortodoxă avea
să se apropie cu tact şi cu o formă de bunăvoinţă, de înţelegere, spre a-i atrage pe baptişti la un compromis
de credinţă.
Prima acţiune a început la Pastele anului 1942. Bisericile baptiste erau toate închise, doar pe ici, colo era
cîte una uitată, sau inadins lăsată deschisă. Spre a avea o reuşită, acţiunea de revenire a baptiştilor la or-
todoxism, a fost încadrată într-o campanie de redeşteptarea naţională, condusă de biserica ortodoxă şi
organizaţiile sale. Printre cei ce şi-au dat contribuţia au fost şi prof. I. Petrovici, ministrul culturii naţionale
şi al cultelor, cu soţia sa, şi Alexandrina Cantacuzino, preşedinta „Societăţii Ortodoxe Naţionale a
Femeilor Române din România." Toate ziarele au publicat, că î. Petrovici cu soţia şi Alexandrina
Cantacuzino au asistat la Feleacul de la Cluj, la ruga din noaptea învierii, apoi că de la episcopul Nicolae
Colan au plecat la Sibiu şi au fost oaspeţii mitropolitului Nicolae Bălan.(2) Misiunea lor a fost de a pune de
„acord acţiunea societăţi femenine, în scopul trezirii tuturor energiilor naţionale." Preoţii,' în special cei
din episcopia Aradului, aveau sarcina de a lansa de Paşte, cu deosebită atenţie faţă de baptiştii din comuna
respectivă, chemarea de a reveni la biserica ortodoxă, iar preoţii inspectori eparhiali, au fost trimişi în
diverse comune.(
Alte asemena acţiuni au urmat, dar nu au avut nici un rezultat, fiindcă credincioşii baptişti nu au acceptat
să-şi părăsească credinţa şi să renunţe la convingerile lor. Din contră, baptiştii, chiar cînd se făceau
programele şi se editau circulările episcopilor şi dispoziţiunilor de a-i
Pagina 452
Pagina 453
chema pe baptişti înapoi la ortodoxism, ei acţionau pentru redeschiderea bisericilor lor, spre a se aduna la
rugăciune. Dăm un exemplu de la Arad. întors, doar cu cîteva zile înainte de Pastele 1942, într-un
concediu de la concentrare, Alexa Popovici, preşedintele Comunităţii Arad-Pârneava, la îndemnul mai
multor predicatori a avut o audienţă la Dr. Pepelea, subprefectul judeţului Arad şi i-a solicitat bunăvoinţa,
ca măcar pentru sărbătorile Pastelor, să se ordone redeschiderea bisericilor baptiste.^ Subprefectul, Dr.
Pepelea s-a înduioşat, dar a răspuns, că nu poate da un un asemenea ordin din cauza bisericii dominante.
Cum Alexa Popovici a nădăjduit că episcopul Aradului, va accepta o asemenea acţiune, 1-a întrebat pe
subprefect: „Dacă prelatul va aproba cererea noastră, veţi aproba şi dvs.?" Acesta i-a răspuns afirmativ.
Peste două zile, Alexa Popovici 1-a vizitat pe episcopul Dr. Andrei Magieru al Aradului/5^ în cadrul
întrevederii, Alexa Popovici a rugat pe episcop, să aprobe cererea baptiştilor, ca de Paşte să li se deschidă
bisericile, sau cel puţin să-şi dea un aviz favorabil telefonic subprefectului Dr. Pepelea, dar episcopul nu a
acceptat. Despre această întrevedere au fost încunostinţaţi conducătorii Uniunii, I.R. Socaciu, Marin
Dumitraşcu şi alţii.
Toţi predicatorii şi credincioşii şi-au dat seama că autorităţile statului sînt la dispoziţia prelaţilor ortodocşi,
şi că în fond se urmăreşte desfinţarea credinţei baptiste, lichidarea bisericilor baptiste. Spre a se feri unii
pe alţii de căderi, credincioşii baptişti se sfătuiau unii pe alţii, se încurajau, îşi îmbărbătau răbdarea, în
aşteptarea unor zile mai bune.
ZĂDĂRNICIREA ACŢIUNII LUI IOAN UNGUREANU ŞI ALEXANDRU RUJA
Fostul secretar general al Uniunii şi păstor al bisericii baptiste din Curtici, Ioan Ungureanu, care după
Congresul al XVI-lea ţinut la Arad între 9-10 Noembrie 1935, n-a mai avut nici un rol de conducere în
Uniune, fapt care 1-a nemulţumit amarnic, în 1937, mergînd în Ungaria, a fost arestat acolo şi condamnat
pentru spionaj la mai mulţi ani închisoare. în 1941, printr-un schimb de prizonieri politici, a fost readus în
România şi eliberat. După ce a revenit la Arad, a început să facă dese vizite la episcopul ortodox Dr.
Andrei Magieru din Arad. Tot la Arad s-a refugiat, fugind din Ungaria, şi Alexandru Ruja, fost păstor al
bisericii baptiste române din Ketegyhaza, Ungaria, care avea cîteva sute de membrii. După un timp, în
Arad, a fost observat că şi Alexandru Ruja făcea dese vizite episcopului ortodox. în preajma Pastelor 1942
însă, cei doi foşti predicatori baptişti, au tipărit, pe cheltuiala episcopiei ortodoxe, un manifest-apel către
toţi baptiştii din România, cu
îndemnul de a se reveni la biserica ortodoxă.
în urma apelului lansat de cei doi foşti predicatori baptişti, episcopul Dr. Andrei Magieru a adresat o
pastorală către baptiştii din România, îndemnîndu-i să se întoarcă acasă, adică înapoi la ortodoxie.^ Iar
spre a putea fi popularizate aceste apeluri în rîndurile credincioşilor baptişti, Ioan Ungureanu şi Alexandru
Ruja, au fost învestiţi cu autorizaţii, ca oriunde merg, să li se deschidă casele de rugăciuni baptiste, care
erau închise, şi credincioşii baptişti să fie invitaţi să participe la întruniri şi să asculte cuvîntările celor doi
foşti predicatori. Astfel ei misionau în fiecare Duminică prin comunele din judeţul Arad şi chemau pe
baptişti, încercau să-i reconvertească la ortodoxie. La toate aceste întruniri au avut loc discuţii
contradictorii. De pildă, în Curtici, la o astfel de întrunire, Ioan Ungureanu, care păstorise acolo mulţi ani,
a fost întrebat de un credincios baptist, botezat de acesta: „Eu îl rog pe dl. Ion Ungureanu să-mi spună,
cînd a predicat adevărul, atunci cînd m-a convertit şi m-a botezat în credinţa baptistă, sau acuma, cînd vrea
să mă facă din nou ortodox?" întrebări asemănătoare i-au fost puse şi în Buteni, în Talpoş, în Macea, etc.
După o jumătate de an, atît autorităţile bisericeşti ortodoxe, cît şi cele de stat au constatat, că toată acţiunea
celor doi foşti predicatori baptişti renegaţi, a fost zadarnică şi n-a avut nici cel mai mic succes, că absolut
nici un baptist nu i-a urmat şi nu şi-a părăsit credinţa şi convingerile. După un timp, cînd s-a aflat clar că
cei doi foşti predicatori sînt în slujba episcopiei, nici un baptist nu s-a mai dus la aceste întruniri, să asculte
cuvîntările lui Ioan Ungureanu sau Alexandru Ruja. Astfel, capitolul acestor misiuni de reconvertire la
ortodoxism a trebuit să fie încheiat şi metoda aceasta abandonată.
După aceasta, în oraşul Arad s-a încercat o altă metodă, acea a şezătorilor religioase, ţinute în localurile
şcolilor primare, Duminică după Duminică. Acţiunea aceasta a fost condusă de doi preoţi ortodocşi,
cunoscuţi în Arad, şi anume de Dr. Ilarion Felea şi I. Litiu. Preotul Dr. Ilarion Felea era cunoscut fiindcă
în urmă cu mulţi ani fusese unul din cei mai furioşi duşmani ai baptiştilor, că prin articole scrise de el şi
publicate în revistele episcopiei Arad căuta să lovească şi să batjocorească pe baptişti.
Spre a-i atrage pe baptişti îi invitau să vină la aceste şezători şi să cînte cîntările lor, şi chiar unul sau doi
dintre baptişti să vină şi să aibă scurte predici, sau tinerii baptişti să declame poezii. Aceste şezători erau
ţinute după modelul întrunirilor „Oastei Domnului," fiind un fel de program al tineretului baptist dar
condus de preoţi ortodocşi, care de fiecare dată se străduiau să-i reconvertească la ortodoxism. După un
timp, baptiştii nu s-au mai dus la aceste şezători şi ele au fost aban-
Pagina 454
Pagina 455
donate. Acelaşi sistem de activitate mixtă a baptiştilor cu „ Oastea Domnului," întruniri conduse de
mitropolitul Nicolae Bălan, s-au experimentat la Sibiu şi alte oraşe, dar nicăieri n-au dăinuit prea mult,
fiindcă toţi s-au convins că baptiştii nu pot fi desrădăcinaţi din convingerile lor.
REZISTENŢA PASIVĂ ŞI CONTINUAREA ACTIVITĂŢILOR RELIGIOASE ÎN ASCUNS
în Septembrie 1943, după mai bine de un an şi jumătate de la închiderea bisericilor baptiste, şi după ce au
fost încercate toate metodele de readucere a baptiştilor la ortodoxie, autorităţile şi-au dat seama că baptiştii
încă activează şi se menţin în număr mare, că toate ordinele, deciziile şi decretele au rămas falimentare.
De aceea, per-secuţioniştii au studiat lansarea unor noi metode şi acţiuni. Ziarele de capitală anunţau în
ziua de 25 Septembrie 1943 această hotărîre. în Comunicatul dat presei se spunea: „Ministerul Cultelor nu
s-a mulţumit numai să desfinţeze sectele. întrucît s-a dovedit că sectanţii caută să-şi continue acţiunea
ilegală sub forma unor manifestări culturale, camuflîndu-se la adăpostul unor pretinse asociaţiuni şi
societăţi literare, Ministerul Cultelor, prin serviciul respectiv, a dispus un serios control al acestor
manifestări. Direcţiunea Cultelor Minoritare va organiza pe bază de informaţiuni precise o arhivă
documentară, cu fişierul fiecărei secte şi al agenţilor ei. Tot odată, pentru a lămuri pe cei căzuţi victime şi
deveniţi adepţii acestor rătăciri bine organizate, va începe o acţiune de propagandă şi de edificare, prin
cunoscători ai problemei şi prin elementele de elită ale vieţii noastre religioase. Fără a crea sarcini
bugetare departamentului, întrucît această acţiune se va face în spirit de apostolat, prin luptători devotaţi şi
consacraţi în domeniul propagandei religioase, Ministerul Cultelor va determina astfel curente de înviorare
religioasă şi de trezire către adevărata şi dreapta credinţă a bisericii şi neamului nostru."^
Comunicatul acesta oglindeşte că „sectanţii" încă desfăşurau o activitate religioasă, că autoritatea de stat s-
a văzut falimentară în toate acţiunile ei. Baptiştii şi ceialalţi „sectari" rezistînd pasiv au reuşit să se
menţină. Toate măsurile noi preconizate şi enunţate în comunicat fuseseră experimentate şi nu au fost
eficiente. Credincioşii baptişti au combătut toate argumentele prezentate în conferinţele şi discuţiile aşa
zişilor „cunoscători ai problemei," şi a „elitelor," din viaţa religioasă. Păstrarea cu consecvenţă a
principiilor fundamentale de credinţă, în faţa tuturor provocărilor agresive ale preoţimii intensificate din
timp în timp, au dat baptiştilor, pe de o parte acel maximum de vigilenţă în
înfruntarea uneltirilor şi a aţîţătorilor persecuţionişti, iar pe de altă parte afirmarea tot mai puternică a
superiorităţii morale şi biblice a doctrinei şi a vieţii lor religioase.
Lupta pentru absorbirea baptiştilor în ortodoxism, a scos la iveală forţa spirituală de rezistenţă a
credincioşilor prigoniţi, a ascuţit antagonismul doctrinar dintre ortodocşi şi baptişti şi a contribuit la
creşterea influenţei ideologice şi organizatorice a baptiştilor. Faptul poate fi exemplificat cu obligativitatea
ca morţii baptiştilor să fie înmormîntaţi de către preoţii ortodocşi. Astfel, în Radna, judeţul Arad, a murit
bătrînul predicator baptist Ioan Savu, şi 1-a înmormîntat preotul ortodox, care potrivit ritualului de
prohodire, a cerut ca rudele şi prietenii să-i dea ultima sărutare, prin sărutarea crucii.1-10) Toţi baptiştii din
comună au fost prezenţi, însă nimeni nu s-a dus să sărute crucea. Această rezistenţă pasivă, dar profundă,
s-a repetat pretutin-denea în ţară. A fost o poziţie revoluţionară, străină oricărui fel de reformism şi
oportunism, a fost o luptă de credinţă intransigentă, dar pasivă, datorită situaţiei de dictatură şi de crudă
prigonire.
SFIDAREA TUTUROR PUBLICAŢIILOR ŞI SCRIERILOR ANTIBAPTISTE
Potrivit dispoziţiilor emanate de la Ministerul de Culte şi din partea cancelariilor Patriarhiei, mitropoliilor
şi episcopiilor, în anul 1943 şi în primele luni ale anului 1944, au abundat scrieri şi articole antibap-tiste.
Menirea acestora era să-i demoralizeze pe baptişti. în general articolele au fost scrise de preoţi şi au fost
publicate în revistele ortodoxe.
Astfel, în revista Slova Ortodoxă au fost publicate o sumendenie de astfel de articole. într-unui din ele se
scria chiar la început: „Fostul ministru I. Nistor a dat o decizie ministerială, prin care se recunoştea
baptiştilor drepturile de cult, deşi nu-1 autorizase nimeni, întrucît legea îl oprea. Statutul care a rezultat din
această decizie constituie pentru cel care 1-a admis nu numai o ruşine, dar şi o trădare faţă de biserică. E
Ştiut că politicianismul de ieri n-a făcut altceva decît a contribuit la împărţirea neamului în bisericuţe,
gîndind ei că vor putea lovi în biserica ortodoxă. Dar rezultatul acestor bisericuţe s-a văzut. în Basarabia,
tentaculele comuniste aveau comunităţile sectare, ce ne-au pregătit în taină starea de azi..."(n) Alte articole
antibaptiste au fost publicate în revista „Glasul Monahilor," în „Telegraful Român," din Sibiu, in„Altarul
Banatului, "din Caransebeş, în„Biserica şi Şcoala, "din Arad, în „Albina " din Sibiu. Marile ziare din
Bucureşti şi provincie au Publicat şi ele articole în care aduceau injurii la adresa baptiştilor.
Dar toată această tumultoasă campanie prin presă, n-a avut nici
Pagina 456
Pagina 457
ea vreun rezultat rodnic, fiindcă în afară de cîţiva inşi, pentru documentare, credincioşii baptişti nu au citit
aceste scrieri. Atitudinea de sfidare vădită a necontenitei revărsări de scrieri înveninate şi batjocoritoare, a
răsturnat întreg planul de demoralizare şi apoi reeducare prin reţeaua scrisului aspru sau dulceag.
AJUTORAREA CREDINCIOŞILOR AFLAŢI PRIN TEMNIŢE
Foarte mulţi credincioşi baptişti, în special din Bucovina şi Basarabia, au fost arestaţi şi condamnaţi la ani
grei de temniţă, fără vreo altă vină decît aceea că erau de credinţă baptistă. închisoarea de la Mis-lea, din
judeţul Prahova, era plină cu femei baptiste; penitenciarele din Braşov, Caransebeş, Cernăuţi, Chişinău,
etc. erau şi ele cu mulţi condamnaţi baptişti. Pentru îndeplinirea sarcinilor de milă creştină, ceialalţi
baptişti au făcut strîngeri de bani şi alimente, care erau trimise fraţilor din închisori. în transportul şi
predarea acestor bunuri se cerea pricepere, curaj şi abilitate, spre a nu fi prinşi în vreo cursă.
în lucrarea aceasta de colectare şi transport la închisori a ajutoarelor s-au distins Ioan Rusu, predicatorul
din Lupeni, Ilie Mârza, predicatorul din Deva, Fibia Popovici, misionară printre femei, Marin Dumitraşcu,
predicatorul de la Ploieşti şi alţii. în mai multe rînduri, mai ales pentru închisoarea din Mislea, au fost
folosite femei bătrîne şi de fiecare dată altele. Foarte des acestea nu erau primite şi trebuiau să aştepte mai
multe zile, pînă au putut pătrunde la cele condamnate.
în lucrarea de ajutorare au fost angrenaţi baptiştii din comunele în care se găseau două sau trei femei
colectoare. Totul se făcea discret, în ascuns, fără multă vorbă. Acţiunea de ajutorare a întemniţaţilor pentru
credinţă s-a dezvoltat foarte rapid şi a trecut dintr-o regiune în alta prin legăturile frăţeşti menţinute cu
sfinţenie. Aceste ajutoare au constituit o mîngîiere şi o întărire pentru cei ce sufereau în temniţe, erau
dovada dragostei şi a părtăşiei frăţeşti în credincioşie.
RESPINGEREA MOMELIILOR. CĂDEREA UNORA
O activitate febrilă de reconvertire însoţită cu fel de fel de promisiuni s-a desfăşurat în penitenciarele şi
închisorile unde se aflau baptiştii şi alţi aşa zişi „sectanţi." La penitenciarul din Cernăuţi, unde se aflau
sute de condamnaţi pentru credinţă, preotul Ilie Popescu, confesorul închisorii, a depus o activitate
deosebită spre a-i convinge pe credincioşi, spunîndu-le că nu le cerea lucru prea mare, decît să semneze pe
o declaraţie colectivă, că revin la biserica strămoşească. La început toţi au refuzat. Dar preotul îşi repeta
sfatul şi îndemnul în
Pagina 458
fiecare zi. Propunerea a fost reluată şi de Dumitru Ştefănescu, directorul închisorii, care le-a promis, că
dacă vor accepta să semneze o aşa declaraţie, va interveni şi vor fi graţiaţi. La propunerea şi momeala
directorului, credincioşii au rezistat. Cu spirit de sacrificiu, credincioşii baptişti au înfruntat greutăţile şi
gerul iernii 1942-1943 şi nu au primit momeala. La munca de la cîmp sau în grădina penitenciarului, unde
se întîlneau, ei se îmbărbătau unii pe alţii, spre a rămîne tari în credinţă.
în luna Iulie 1943 preotul Ilie Popescu şi directorul Dumitru Ştefănescu şi-au intensificat activitatea
folosind toate mijloacele spre a-i determina pe baptişti să revină la „biserica strămoşească." Mai mulţi
agenţi au fost plasaţi printre credincioşi, care discutau toată ziua, făcînd comparaţii între viaţa din
închisoare şi posibilitatea de a fi liberi. După multă muncă, la începutul lunii August au reuşit să obţină
semnătura cîtorva, apoi au mai insistat şi în cele din urmă au avut semnătura a 44 de condamnaţi. Imediat
au făcut intervenţie ca aceştia să fie graţiaţi. în adevăr, cei care au semnat au fost graţiaţi printr-un decret
semnat de regele Mihai l/12^ Comunicarea graţierii s-a făcut într-un cadru sărbătoreesc şi propagandistic,
Duminica în 12 Septembrie 1943. Toată presa din ţară a scris despre această graţiere. Reportajele scriau:
„în sala de festivităţi a penitenciarului a fost aranjat un altar, unde s-a făcut slujba religioasă. La ora 11, în
prezenţa domnilor Lt. Colonel Borcan, reprezentantul Dlui General Dimitrie Carlaonţ, comandantul
militar al Bucovinei, maior Baloşescu, procurar şef al parchetului militar, Dimitrie Ştefănescu, directorul
penitenciarului şi a personalului închisorii, preotul Ilie Popescu a săvîrşit slujba sfintei liturghii. Se aflau
de faţă, la această slujbă, pe lîngă personalităţile enunţate mai sus, numărul impresionant de sectanţi
condamnaţi, în primele rînduri fiind aranjaţi cei ce au înţeles să revină la legea străbună."^13)
In cuvîntarea sa, preotul a vorbit atunci despre bucuria ce o trăiesc conducătorii închisorii, „cînd 44 dintre
deţinuţii condamnaţi pentru călcarea voii lui Dumnezeu, revin din nou la calea adevărată." Maiorul
Baloşescu, procurorul şef al parchetului militar a ţinut şi el o cuvîntare, în care spunea că descoperă cît de
tendenţios au fost informaţi şi instruiţi ofiţerii din armată despre baptişti. El a vorbit despre „falsa credinţă
ce a prins în minţile celor naivi, datorită interesului ce-1 au duşmanii noştri de a ne vedea slăbiţi şi răsleţiţi
în orice împrejurare." Apoi, după o incursiune în istorie, el a continuat: „Astăzi, cînd o bună parte dintre
aceşti rătăciţi au fost luminaţi de adevărurile dreptei credinţe, au revenit la legea străbună, Majestatea Sa
Regele Mihai I, împreună cu Mareşalul conducător au primit cu nespusă mulţumire vestea că un grup de
sectanţi condamnaţi şi închişi la penitenciarul Cernăuţi, s-au întors în sînul bisericii ortodoxe." Toţi cei 44
de renegaţi
Pagina 459
au fost eliberaţi în aceeaşi zi şi li s-a dat şi cîte o recompensă de 500 lei. Majoritatea mare a credincioşilor
condamnaţi, cîteva sute de baptişti, au rămas credincioşi şi nu au acceptat să dea nici măcar o semnătură
de renegare. Exemplul de la Cernăuţi a inspirat şi pe ceialalţi directori de închisori să acţioneze pentru
determinarea condamnaţilor să-şi tăgăduiască crezul şi să revină la ortodoxie, dar nicăieri nu s-a mai
reuşit, credincioşii baptişti refuzînd orice momeală sau privilegiu.
ACTIVITĂŢI SPIRITUALE FĂCUTE ÎN ASCUNS
Deşi bisericile baptiste erau închise, deşi predicatorii care mai erau încă liberi erau puşi sub supraveghere
atentă, totuşi credincioşii baptişti şi-au continuat lucrarea de creştere în har şi cunoştinţe, de mărturie a
adevărului, de rugăciune şi chiar de îndeplinire a celor două simboluri: botezul şi cina Domnului. Pentru
grupurile de credincioşi din comunele în care biserica baptistă nu avusese bărbaţi ordinaţi, au fost aleşi de
către predicatorii din jur, unul sau doi dintre membrii mai bătrîni şi aceştia au fost ordinaţi în ascuns, ca
apoi ei, la rîndul lor, să poată da cina Domnului la acei din comuna lor. Actele de ordinare au fost făcute
prin case, în ascuns, de predicatorii care au venit pe acolo, în zilele de peste săptămînă. Serviciile de
cununie se făceau prin case, înainte sau după masa de nuntă. în timpul cald, aproape toţi credincioşii
ieşeau Duminica la cîmp, sau la pădure. Acolo aveau o masă comună şi în timpul acesteia se dădea şi cina
Domnului. Iarna însă, cei de la sate se adunau seara la şezători şi cîntau, se rugau şi se explicau texte din
Biblie. în acest fel se adunau cîte trei-patru familii la un loc, cu lucru de mînă, iar bărbaţii ordinaţi treceau
de la un grup de familii la altul şi tălmăceau diverse texte biblice sau dădeau cina Domnului.
în oraşe, de asemenea, activitatea de creştere în credincioşie a fost continuată fără întrerupere, dar pe
ascuns. Credincioşii de pe o stradă sau două, ori familiile înrudite, prietene sau legat între ele, se adunau în
fiecare Duminicile cînd la unii, cînd la alţii. Adesea predicatorii sau unii dintre membrii mai bătrîni erau
invitaţi şi atunci aceştia ţineau adevărate predici şi cu ele înviorau credincioşia celor prezenţi. în fiecare
Duminică, întrunirile acestea pe familii, cu scop religios, au constituit stimulente pentru credinţă. Astfel,
fermitatea în trăirea învăţăturilor noutestamentale s-a păstrat aproape neştirbită şi scopul însăşi al bisericii
a fost realizat. A fost ca o ripostă spirituală faţă de dispoziţiile oprimatorii, trecerea de la forma activităţii
în biserică la activitatea familiaristă, cu adunări pe ascuns, în grupuri mici şi la timp necunoscut. în Arad,
asemenea întruniri s-au ţinut în Pârneava, în Şega, în Micălaca şi în Gai. La fel în Deva, Alba Iulia, Sibiu,
şi în alte locuri, asemenea întruniri erau ţinute tot prin case. La Bucureşti cele mai
Pagina 460
multe întruniri au fost ţinute în cartierele Dămăroaia, Ferentari, şi Colentina. în multe locuri erau puse
pături pe geamuri şi se cînta doar în şoaptă sau în gînd, iar cînd se predica, şi aceasta se făcea încet/14^ La
venire, ca şi la plecare, se lăsa interval de timp între unii şi alţii, spre a nu fi în grupuri mai mari de două,
trei persoane. Copiii mici erau binecuvîntaţi tot acasă. Mai grele au fost înmormîntările. Preoţii ortodocşi
au primit ordin ca ei să săvîrşească toate slujbele religioase de înmormîntare a „sectanţilor." Aşa fiind
lucrurile, credincioşii baptişti nu s-au putut opune, ci au îngăduit ca preoţii să-şi îndeplinească îndatorirea
ordonată, dar ei n-au sărutat crucea, şi nu au făcut nici celelalte forme de ritual, colivă, luminări, tămîie,
etc. Foarte mulţi n-au acceptat nici să plătească oficierea acestor slujbe.
CONTINUAREA SUSŢINERII ORFELINATULUI DE LA PRILIPEŢ
Deşi decretele lui Antonescu, la rapoartele lui Ion Petrovici, date împotriva baptiştilor şi ale celorlalţi
„sectanţi,"^15) prevedeau desfiinţarea tuturor instituţiilor înfiinţate de asociaţiile religioase puse în afara
legii, totuşi autorităţile comunale, de pretură sau de judeţ, nu au dispus închiderea orfelinatului de la
Prilipeţ/16^ Astfel credincioşii baptişti bănăţeni, aveau unde să-şi îndrepte darurile de milă creştină. Şi pe
lîngă posibilitatea de a se simţi uniţi şi conlucrători la o cauză comună, acest fapt le-a creat un prilej de a
se manifesta fie chiar şi sub forma aceasta de filantropie, imprimînd acţiunii o notă de protest.
Cu toată grija şi silinţa de a înăbuşi activitatea în credincioşie a baptiştilor şi ofensiva largă împotriva
credinţei baptiste, a scăpat an-tibaptiştilor ideea de a desfiinţa şi orfelinatul. Supuşi unui proces îndelungat
şi chinuitor, cu scop de a fi lichidaţi ca existenţă, credincioşii baptişti s-au bucurat că le-a mai rămas o
posibilitate de afirmare, un sector de activitate religioasă. în anul 1943, apărea tot mai clar slăbirea
dictaturii şi proporţional creşteau speranţele sfîrşitului suferinţelor generate de crunta prigonire.
PERSEVERAREA GENERALĂ
în pofida tuturor ordinelor secrete şi confidenţiale, a deciziilor şi decretelor, a zvonurilor lansate la
intervale tactice, baptiştii au rămas neclintiţi în păstrarea convingerilor lor. Deşi baptiştii n-au mai înaintat
nici un memoriu de protest, autoritatea de stat a observat starea de spirit, tenacitatea şi dîrzenia tuturor
baptiştilor. în faţa unei asemenea constatări, antibaptiştii au explicat că la mijloc trebuie să fie dispoziţii,
circulare secrete, de la Uniune, pe care credincioşii le urmează fără
Pagina 461
şovăire. Era greu-de înţeles cum a fost posibil să existe o perseverare generală atît de dîrză, fără să existe o
forţă de stimulare din partea vreunei organizaţii.
Pentru a cunoaşte situaţia, în luna August 1943 au fost anchetaţi la siguranţa de stat foştii conducători ai
Uniunii (în funcţie la data des-finţării cultului).(17) C. Adorian a dat o declaraţie scrisă în cadrul anchetei, în
care a afirmat: „Am onoare a vă declara următoarele: Sper că dvs. cunoaşteţi doctrina baptistă, care s-a
bucurat de drepturi şi libertate în toată ţara. în ultima vreme însă, au venit o mulţime de p'lîngeri că
credincioşii baptişti sînt bătuţi, împuşcaţi şi înecaţi,' motivînd că ar fi comunişti; că alţii ar fi fost
condamnaţi, bărbaţi şi femei, la cîte 20 de ani de muncă silnică, că sînt tîrîţi pe la toate închisorile,
flămînzi şi dezbrăcaţi, rămînînd copii pe drumuri. O altă versiune s-a răspîndit în toată ţara, că toţi
baptiştii vor fi trimişi la Bug, iar averile lor confiscate. Această versiune a îngrozit poporul baptist, şi
mulţi au venit cu lacrimi în ochi, să ne roage să intervenim. Toate intervenţiile noastre n-au dat nici un
rezultat, cu toate că am pus avocaţi şi oameni cu influenţe, care să expună cauza noastră. în schimb a
intervenit decretul lege, pentru desfiinţarea cultului baptist, cu expunerea de motive, tot aşa de dureroasă.
Văzînd că nemai avînd nici o altă cale de apărare, am încetat orice intervenţiune, am lichidat orice
însărcinări, rămînînd dacă va fi posibil, să revenim după încheiera păcii. Declar că nu am asupra mea nici
un fel de fond şi că, de la data desfinţării cultului baptist, n-am mai activat sub nici o formă pentru
Uniunea Baptistă şi nici nu activez."(18) Ioan Socaciu şi Marin Dumitraşcu, au declarat şi ei că nu mai
activaseră ca reprezentanţi ai Uniunii.
După această anchetă, taina perseverenţei în credinţă şi tenacitate, în refuzul general de a trece la
ortodoxism, a rămas mai nelămurită. Unii exponenţi ai bisericii ortodoxe căutau să întreţină speranţa
lichidării baptiştilor. Astfel, un profesor de la Academia Teologică din Caransebeş, după ce îl laudă pe Ion
Antonescu, că a desfinţat asociaţiile religioase, îşi încheie articolul astfel: „Actul acesta de justiţie
reparativă, vine să şteargă toate petele pe care nechibzuinţele conducătorilor vremelnici le-au lăsat să
pericliteze existenţa statului. Prin lichidarea sectelor, trebuie să dispară focarele de răsmeriţă şi paravanele
de desolidarizare naţională. Cu o biserică sănătoasă şi dinamică, vom avea destul temei, să nădăjduim în
vremuri mai bune."( > Un alt preot scria, tot în finalul articolului său de preamărire a lui Antonescu şi a lui
Petrovici: „Astfel, în România legal şi formal secte nu mai sînt. Rămîne ca şi situaţia de fapt şi practică să
ajungă la cea legală, prin concursul tuturor fiilor ţării, clerici şi mireni."*20^
Luciditatea şi observarea realităţilor, trebuia să noteze că există
o mare deosebire între situaţia legală şi cea faptică. Legal în Iulie şi August 1944 nu mai erau aşa zisele
„secte." Dar nici preoţii şi nici scriitorii ortodocşi nu puteau afirma că „sectanţii" nu mai existau de fapt.
Existenţa lor trecea dincolo de legalitatea modulată de regimul totalitar antonescian. Aceste „secte" printre
care baptiştii erau cei mai numeroşi, au existat şi au activat şi în vremea de ilegalitate.
NOTIŢE BIBLIOGRAFICE
1) La 20 Februarie 1942 a fost semnată decizia nr.10092 de Aurel Popa, în virtutea căreia, cele mai multe biserici baptiste au fost
închise. 2) Vidi articolul „ Vizita Dnei şi Dluiprof. Ion Petrovici si a dnei Alexandrina Cantacuzino la Sibiu," în ziarul Curentul
nr.5086 din 15 Aprilie 1942. 3) Vidi articolul „Impozanta manifestare de credinţă la frontieră" în ziarul Ştirea din Arad nr.2915
din 10 Aprilie 1942 p.3; cf. ziarul Credinţa din Arad, nr.498 din 10 Aprilie 1942 p.4.4) Audienţa a avut loc Luni 30 Martie
1942.5) întrevederea a avut loc la reşedinţa episcopului Dr. Andrei Magieru, Miercuri 1 Aprilie 1942.6) Vidi articolul „In-
augurarea casei de rugăciune din Gurba-Arad," în Calendarul Poporului Creştin pe anul 1947, p.160-163. 7) I.R. Socaciu,
„Focul de sus nu se stinge," în Farul Creştin, nr.17 din 26 Aprilie 1947 p.1-2. 8) Vidi articolul „Baptiştii vor să reintre în
Biserica Naţională''^ ziarul Curentul, nr.5086 din 15 Aprilie 1942; cf. articolul „Se dărimă zidul, veste bună de la baptiştii
arădani," în ziarul Ştirea, nr.2914 din 9 Aprilie 1942 p.3.9) Articolul .^Acţiunea Ministerului de Culte împotriva sectelor
religioase," în ziarul Universul, nr. 262 din Sîmbăta de 25 Sept.1943.
10) Ioan Savu din Radna, s-a născut la 15 August 1870, s-a botezat în 1904, a fost ordinat ca păstor. El a murit la 1 Mai 1943. 11)
Pasajul citat e începutul articolului,, Trădătorii şi defetiştii, "semnat de Ion Constantinescu. Au urmat apoi articolele: „ Cum
înşeală Statul Român," apoi, „ Cum se sustrage controlului Ministerului de Culte," etc. 12) Regele Minai I a semnat personal
decretul de graţiere respectivă. 13) Articolul „Solemnitatea Creştinească de la Penitenciarul Cernăuţi. Patruzeci şi patru de
rătăciţi de la dreapta credinţă au revenit la credinţa strămoşească," în ziarul Timpul, nr.2281 din 16 Sept. 1943. 14) La cîteva din
asemenea adunări ţinute în Dămăroaia, strada Garofiţei nr. 24, şi altele, la locuinţele lui I. Bolea, Nicolae Ghila şi Blaga, a luat
parte şi autorul, cu fratele său Petre Popovici, ca militari. 15) Decretele nr.927 din 28 Dec. 1942 şi nr. 431 din 28 Iunie 1943. 16)
Viorel Garoiu, „Istoricul Orfelinatului Creştin Baptist din Prilipeţ," în Calendarul îndrumătorul Creştin 1947 p. 146-153.17) La
data desfinţării cultului baptist, Uniunea avea în conducere: Preşedinte I.R. Socaciu, vicepreşedinte, C. Adorian şi secretar general
Marin Dumitraşcu. 18) Declaraţia a fost datată: 27 August 1943 şi a fost înmînată inspectorului Savulescu. 19) Prof. diacon,
Virgil Ţurcan, „Jurisprudenţă sectară," în Altarul Banatului nr. 1-2 din Ian.- Febr. 1944 p.63-64.20) Preot Ilie Cîmpianu,
„Ligislaţia sectara" în Altarul Banatului nr.7-8 din Iulie-August 1944 p. 311-312.
Pagina 462
Pagina 463
Curs Biblic la Bucureşti în 1929
Capitolul XXVII
REPRIMIREA LIBERTĂŢILOR DUPĂ
RĂSTURNAREA DICTATURII
ANTONESCIENE
După răsturnarea dictaturii lui Ion Antonescu la 23 August 1944, la cîrma ţării a fost adus un guvern
condus de generalul Constantin Sănătescu, în care erau miniştri de stat şefii celor patru partide, şi anume:
Iuliu Maniu, şeful partidului naţional-ţărănesc; Dinu Brătianu, şeful partidului naţional-liberal; C. Titel
Petrescu, şeful partidului so-cial-democrat; şi Lucreţiu Pătrăşcanu, şeful partidului comu-nist. Ministru al
Culturii Naţionale şi al Cultelor a fost numit generalul I. Boiţeanu, iar la Ministerul de Externe era
ministru C. Niculescu-Buzeşti.
Suferinţa şi aspra prigoană îndurată de baptiştii din România a încetat şi ea. Iată, dintr-un articol, un
rezumat al trecutului de suferinţă: „Noi am suferit ceea ce nu cred că au suferit în veacul nostru alţi
baptişti din lume. Ni s-au pus în sarcină învinuiri grave şi neadevărate, am fost terfeliţi prin presă de toţi
nechemaţii, au fost scrise cărţi pline de minciuni la adresa noastră, ni s-au luat toate drepturile, ni s-a răpit
bucuria şi mîngîierea de a ne ruga împreună Domnului, ni s-au furat toate casele de rugăciune clădite pe
banii noştrii şi transformate apoi în săli de joc, magazii, dormitoare pentru evrei, sau au fost tixite cu
muniţie; credin-
Pagina 465
cioşii noştrii au umplut închisorile şi lagărele, etc. etc, şi la toate acestea, noi nu am putut vorbi nici a ne apăra, ci
trebuia să tăcem. Şi tăcerea ne închidea în suflete atâtea dureri, că numai cerul poate şti... Azi s-a rupt tăcerea şi ni s-
au redat libertăţile ... Iar toate nedreptăţile, durerile, suspinele şi lacrimile vărsate de poporul nostru atît de sălbatec
prigonit, le lăsăm în braţele istoriei, ca ea să le transmită generaţiilor viitoare, ca o mărturie că cetatea zidită pe stîncâ
nu a putut fi dărîmată de furtună sau de şivoale de apă."1-1-'
SITUAŢIA DUPĂ RĂSTURNAREA DICTATURII
Imediat, după ce s-a aflat despre răsturnarea dictaturii şi instaurarea unui regim de concentrare politică,
credincioşii baptişti s-au regrupat şi s-au dus la autorităţile comunale cerînd să li se redea casa de
rugăciune, spre a se putea reîncepe activitatea bisericească. Unele dintre autorităţile comunale au procedat
imediat, fără să aştepte ordine superioare şi au evacuat casa de rugăciune, predînd-o în cîteva zile
credincioşilor. Aşa a fost cu biserica din Curtici. într-un reportaj se relata: „Dar în urma evenimentelor din
August 1944, am început imediat să ne scuturăm de legăturile regimului trecut, şi fără a mai aştepta să
apară decret-lege pentru libertatea noastră, am cerut autorităţilor să ne cedeze localul casei de rugăciune,
pentru a ne redeschide biserica şi a ţine serviciile noastre divine. Astfel, în dimineaţa de 10 Septembrie
1944, o zi cu soare, care strălucea mai frumos ca întotdeauna, se putea vedea pe uliţele comunei, grupuri
de tineri şi bătrîni, care se grăbeau spre locul dorit şi iubit de ei, Casa Domnului. Porţile de fier ale curţii
Casei Domnului erau larg deschise, spre a-i primi pe acei ce veneau, ca liberi să se închine Domnului..."^
^ în Arad au fost redeschise imediat bisericile Pârneava, Şega, Gai, Micălaca şi cea Maghiară. Clădirea
bisericii „Speranţa" era avariată rău de la bombardament. La fel în Bucureşti clădirea bisericii de pe Bdul
Basarab avea mari stricăciuni de la bombardament. Cu toate acestea, poporul s-a adunat în biserică, şi în
timp au fost făcute reparaţiile necesare. în Alba Iulia, Timişoara, Caransebeş, Sibiu, Lugoj, Deva, şi alte
oraşe, credincioşii din iniţiativă proprie au intervenit la autorităţi şi au redeschis bisericile. Faptul că
autorităţile locale au dat înapoi imobilele caselor de rugăciuni fără ordine superioare la bază, dovedeşte
clar că toţi cetăţenii îşi dădeau bine seama de nedreptatea şi silnicia făcută sub antonescieni.
INTERVENŢIILE UNIUNII .
Imediat după răsturnarea regimului de dictatură antonesciană şi preoţească ortodoxă, Marin Dumitraşcu,
secretarul general al Uniunii,
Pagina 466
fiind mai aproape de Bucureşti, a început intervenţiile la autorităţile superioare pentru anularea deciziilor,
pentru abrogarea decretelor-legi, şi anularea tuturor ordinelor oprimatorii de desfinţare a cultului baptişti
şi de persecutare a baptiştilor/ ' Astfel, Marin Dumitraşcu însoţit de Petre Belicov şi Teodor Dărlea au avut
o audienţă la Iuliu Maniu, ministru de stat, şi la generalul I. Boiţeanu, ministrul cultelor; apoi, Marin
Dumitraşcu şi Petre Belicov au solicitat şi au fost primiţi în audieneţe la Dinu Brătianu, la Titel Petrescu şi
la Lucreţiu Pătrăşcanu, miniştrii de stat; apoi în a doua audienţă la generalul Boiţeanu, ministrul cultelor.
în zilele următoare au fost primiţi de Niculescu Buzeşti, ministrul afacerilor externe, şi la Dr. Nicolae
Lupu, vicepreşedintele partidului naţional-ţărănesc. De asemenea, C. Adorian şi Petre Belicov, au avut o
audienţă la generalul Constantin Sănătescu, preşedintele Consiliului de Miniştri. în cadrul tuturor acestor
audienţe, reprezentanţii Uniunii au prezentat memorii scrise şi au expus cererea expresă de a ni se
recunoaşte drepturile noastre cultice printr-un decret-lege. în mai multe rînduri, Marin Dumitraşcu şi Petre
Belicov au avut audienţe de lucru, dînd diverse explicaţii în legătură cu cultul baptist la subsecretarul de
stat al cultelor, la secretarul general al Ministerului şi la directorul cultelor/4^ De asemenea, Petre Belicov
a avut o audienţă şi la Comisia Aliată de Control, unde a intervenit şi a obţinut aprobarea reapariţiei
revistei Farul Creştin.
Obiectivul principal al conducerii Uniunii a fost obţinerea unui decret-lege clar şi fără echivoc de
recunoaştere a cultului, a baptiştilor pe toată ţara. Redeschiderea legală a bisericilor baptiste se prevedea
ca un fapt sigur, şi de fapt ea a şi fost realizată prin acţiunea generală a credincioşilor baptişti. Deci nu se
pretindea intervenţie deosebită, totuşi, conducătorii Uniunii au solicitat-o.
în timp ce grupul de fruntaşi ai Uniunii acţionau la Bucureşti, solicitau şi aveau audienţe la factorii de
conducere în stat şi la bărbaţii cu influenţe politice, preşedintele Uniunii, Ioan R. Socaciu, a plecat în
misiune la bisericile mai mari spre a stimula lucrarea spirituală şi misionară, a se interesa de reintrarea în
lucrare a predicatorilor. în primul său mesaj către poporul baptist din România el a scris: „Stăpînul şi
puterile întunerecului, prin mîna uzurpatorului brutal a desfinţat toate organizaţiile creştine baptiste şi ne-a
jefuit toate locaşurile de închinăciune şi averile bisericeşti. Zeci de mii de credincioşi purtaţi pe drumuri,
ca nişte făcători de rele, amendaţi, puşi la muncă silnică şi aruncaţi în temniţe, unii pe cîte 20-25 ani...
Goniţi din casele noastre de închinăciune, supraveghiaţi ca nişte făcători de rele, terorizaţi prin metodele
izvorîte din tezaurul fărădelegilor unui Bizanţ putred şi tiran, credincioşii baptişti şi alţi credincioşi evan-
Pagina 467
ghelici, în ţara noastră, am dus o existenţă de martiri... Căminurile noastre erau mereu violate la cei mai
mulţi. O cîntare sfîntă în cămin a fost dovadă elocventă de condamnare la amendă sau la temniţă. Praful
de pe genunchi, cînd ţi-a intrat năvalnic vreun agent în casă, era corp delict de crimă. Nici în căminurile
noastre nu ne puteam ruga lui Dumnezeu, fără să simţim zilnic unghiile teroarei. Şi totuşi acest tratament
nedemn, care dezonorează pe călăi, nu ne-a descurajat. Ne-am rugat lui Dumnezeu. Rugăciunile din
camerile cu uşile încuiate, rugăciunile din temniţele reci, rostite din inimi curate şi trupuri istovite de
foame şi muncă, de teroare şi chinuri, cu obrajii scăldaţi în lacrimi fierbinţi, au străbătut pînă la Tronul lui
Dumnezeu ... Da, norii de rugăciuni au ajuns la Tronul lui Dumnezeu şi au schimbat lucrurile...*- '
Organizarea pe teren a contribuit mult la înaintarea rapidă a lucrării.
ORDINUL DE REDESCHIDERE A BISERICILOR ÎNCHISE
în urma intervenţiilor făcute de toţi oprimaţii, Subsecretarul de Stat al Cultelor şi Artelor a emis un ordin
circular, care a fost trimis direct prefecţilor de judeţe/6^, în care s-a ordonat imediata redeschidere a
bisericilor baptiste. Ordinul avea următorul text: „în temeiul art. 5 din Constituţia ţării din 1923 şi în baza
principiilor de libertate religioasă adoptate de actualul guvern, vă rugăm să binevoiţi a lua măsurile
cuvenite, punînd în vedere organelor locale şi de poliţie în subordine de a lăsa liber exerciţiul cultului
baptist şi al asociaţiilor religioase, a adventiştilor de ziua a 7-a şi a creştinilor după Evanghelie. Totodată,
urmează a se dispune să se desigileze şi să se fie predate, cu îndeplinirea formelor legale, bunurile care
aparţin cultului baptist şi susziselor asociaţiuni religioase, iar cele ce au fost rechiziţionate să fie restituite
proprietarilor lor, înaintîndu-ni-se un exemplar de pe procesul verbal de predare şi de luare în primire,
semnat de reprezentanţii autorităţii şi de către reprezentanţii confesiunii respective."
Acest act a constituit acoperirea legală a înapoierii caselor de rugăciuni şi a redării libertăţii religioase
baptiştilor. în urma acestui ordin, spre sfîrşitul lunii Septembrie 1944 toate bisericile baptiste au fost
redeschise şi şi-au reluat activitatea de propovăduire a Evangheliei.
DECRETUL - LEGE NR. 5481944
Cum la baza prigoanei şi a desfinţării confesionale au stat două decrete-legi, semnate de Ion Antonescu şi
Ion Petrovici, care nu puteau fi anulate decît tot printr-un decret-lege, în urma intervenţiilor, generalul de
corp de armată I. Boiţeanu, ministrul culturii naţionale şi
Pagina 468
al cultelor, a întocmit un raport cu expunerea de motive, în care se spunea: „Prin legile nr. 927 fin 1942 şi
431 din 1943 s-au desfinţat asociaţiile religioase, care funcţionau anterior pe baza art. 24 din legea pentru
regimul general al cultelor din 22 Aprilie 1928, cu modificarea din 3 August 1929. Cele două legi
amintite, produsul regimului trecut, călcau principiul libertăţii religioase, garantat de Constituţia Ţării.
Faţă de actualul regim constituţional, stabilit prin înaltul decret regal nr. 1626 din 31 August 1944, devine
necesară abrogarea legilor 927 din 1942 şi nr. 431 din 1943, prin repunerea asociaţilor religioase în starea
de drept ce a precedat acestor legi../ ^ Regele Mihai I a aprobat raportul şi a semnat legea nr. 548 din 28
Oct. 1944.
Legea avea patru articole care prevedeau:
„Art.l. Dispoziţiunile legilor nr. 927din 28 Decembrie 1942pentru modificarea şi abrogarea unor
dispoziţiuni din legea pentru regimul general al cultelor şi nr. 431 din 9 Iulie 1943, pentru desfinţarea
asociaţilor religioase, se abrogă.
Art.2. Asociaţiile religioase vor funcţiona în conformitate cu normele prevăzute de art. 24 din legea
pentru regimul general al cultelor din 22 Aprilie 1928, cu modificarea din 3 August 1929.
Art.3. Bunurile trecute în patrimoniul Statului prin Ministerul Culturii Naţionale şi al Cultelor, prin
efectul legilor cu nr. 927din 1942 şi 431 din 9 Iunie 1943, reintră de drept în patrimoniului proprietarilor
anteriori
Art.4. Restituirea bunurilor către foştii proprietari, persoane juridice sau fizice, se va face în natură de
către Ministerul Culturii Naţionale şi al Cultelor, prin intermediul autorităţilor locale, care vor consemna
într-un proces verbal predarea şi luarea în primire a bunurilor respective. "*■ '
Pe baza acestui decret-lege, Uniunea a cerut Comunităţilor bisericeşti, care au avut imobile trecute în
cartea funduară sau transcrise la Tribunalele respective, ca patrimoniu al statului prin efectul decretelor nr.
927 din 1942 şi nr. 431 din 1943, să depună o cerere scrisă la cartea respectivă şi să ceara ca în baza
dispoziţiunilor decretului-lege nr. 548 din 1944, să facă modificările cuvenite, restabilind situaţia dinainte
în favoarea Comunităţii sau bisericii respective/ '
DECRETUL LEGE NR. 553/1944
în urma audienţelor avute la personalităţile de seamă ale guvernului Sănătescu, şi după analiza memoriilor
explicative şi a expunerii de motive ale memoriilor, generalul de corp de armată I. Boiţeanu, ministrul
culturii naţionale şi al cultelor, a supus regelui un raport cu expunerea întregii situaţii a confesiunii
baptiste din România/1 ^
în raport, generalul I Boiţeanu spunea: „Printre asociaţiile religioase din ţară, care au suferit de pe urma
legilor restrictive amin-
Pagina 469
tite, este şi confesiunea creştină baptistă. Confesiunea baptistă are o vechime de aproape 90 de ani, avînd o
dezvoltare mai mare în Ardeal, unde sub regimul legii maghiare a cultelor nr. 43 din 1895, era un cult
recunoscut în Stat. Confesiunea creştină baptistă a funcţionat în România şi după alipirea Ardealului,
adică după 1 Decembrie 1918, în conformitate cu regimul stabilit de art.7 al legii maghiare nr. 43 din
1895, iar prin jurnalul Consiliului de Miniştri nr. 2680 din 21 Noembrie 1927, s-a aprobat statutul său de
organizare din 1927, statut care urma să se aplice în Transilvania şi judeţele vecine, unde era în vigoare,
conform dispoziţiunilor art. 137 din Constituţia din 1923, legea maghiară nr. 43 din 1895, menţionată mai
sus. Art. 53 din legea pentru regimul general al cultelor din 22 Aprilie 1928, menţine drepturile
recunoscute prin jurnalul Consiliului de Miniştri nr.2680 din 21 Noembrie 1927. Pînă la 10 Februarie
1940, confesiunea creştină baptistă a funcţionat în Vechiul Regat, Basarabia şi Bucovina, ca asociaţie
religioasă autorizată de Ministerul Culturii Naţionale şi al Cultelor, conform art. 24 din legea pentru
regimul general al cultelor. Prin decizia aceluiaşi departament nr. 5657 din 6 Februarie 1940, publicată în
Monitorul Oficial nr. 34 din 10 Febr. 1940, s-a aprobat noul statut de organizare a cultului creştin baptist,
întocmit în conformitate cu art. 53 din legea pentru regimul general al cultelor din 1928 şi prezentat
Ministerului Cultelor cu cererea înregistrată sub nr.3877 din 1940. Prin aprobarea acestui nou statut,
baptiştii din România de orice naţionalitate constituiesc un cult creştin, revenindu-se la starea de drept,
care era în vigoare, sub imperiul legii maghiare a cultelor nr. 43 din 1895, şi care fusese principial
recunoscută prin jurnalul Consiliului de Miniştri nr. 2680 din 21 Noembrie 1927. Numărul baptiştilor din
România se ridică la circa 100,000; şi în privinţa vechimii de asemenea baptiştii au prioritate faţă de
celelalte asociaţii religioase şi drepturi cîştigate prin legile anterioare. Pentru fixarea regimului juridic,
care urmează să se aplice cultului creştin baptist în cadrul actualelor norme de guvernare democratică, am
socotit necesar să întocmim alăturatul proect de decret-lege, prin care se respectă şi se unifică pe tot
cuprinsul ţării, situaţia legală pe care baptiştii au avut-o în Transilvania în trecut, sub stăpînirea maghiară,
în baza legii nr. 43 din 1895."
Regele Mihai I a aprobat raportul şi a iscălit decretul-lege nr. 553 din 31 Octombrie 1944, pe baza
jurnalului Consiliului de Miniştri nr. 741 din 1944.(n) Decretul-lege pentru reglementarea cultului creştin
baptist din România are şase articole, după cum urmează:
„Art.I. Cultul creştin baptist este cult recunoscut în Statul Român.
Art.II. Cultul creştin baptist este supus prevederilor legii pentru regimul general al cultelor din 22 Aprilie 1928, cu
distincţiunile cuprinse
Pagina 470
în articolele următoare ale prezentei legi, asimitîndu-se în ce priveşte drepturile şi obligaţiunile cu celelalte culte
prevăzute la art 21 din legea pentru regimul general al cultelor din 1928.
Art. III. Cultul creştin baptist îşi va conduce, prin organe proprii, afacerile sale interne; administrative, culturale,
fundaţionale şi filantropice, în conformitate cu statutul său de organizare aprobat de Ministerul Cultelor prin
decizia nr. 5657 din 6 Februarie 1940, publicată în Monitorul Oficial nr. 34 din 10 Februarie 1940, cu derogările
din legea de faţă.
Art. IV. Organizaţiile locale ale cultului creştin baptist sîntpersoane juridice de drept public, cu capacitate juridică
deplină.
Ari. V. Prin derogare de la art. 30, 31 şi 32 din legea pentru regimul general al cultelor, Statul nu va acorda
Cultului Creştin Baptist din România nici un fel de ajutoare sau subvenţie.
Art. VI. Orice dispoziţiuni de lege sau regulament contrare prezentului decret-lege sînt şi rămîn abrogate. ** '
în urma promulgării decretului-lege nr. 553 din 1944, cu recunoaşterea cultului creştin baptist pe toată
ţara, conducerea Uniunii a trimis o telegramă de mulţumire regelui Mihai I, primului ministru, general
Constantin Sănătescu, ministrului culturii naţionale şi al cultelor, general I. Boiţeanu, ministrului
afacerilor externe, Grigore Niculescu-Buzeşti miniştrilor de Stat, Iuliu Maniu, Constantin Brătianu, C.
Titel Petrescu şi Lucreţiu Pătrăşcanu/1 ' în aceste telegrame li s-au adus mulţumiri în numele poporului
creştin baptist din România pentru înţelegerea şi sprijinul dat la reglementarea drepturilor de cult.
REFACEREA CULTICĂ
Imediat ce au reprimit casele de rugăciune, credincioşii baptişti au trecut la curăţirea lor în multe locuri, la
reparaţia lor capitală, la zugrăvirea lor. Avîntul lucrărilor de recondiţionare a caselor de rugăciuni putea fi
observat din graba cu care au fost realizate toate aceste lucrări. A fost un fapt verificat de viaţă, că zelul şi
rîvna fac adevărate minuni, că dezlănţuie noi forţe creatoare, că dezvoltă spiritul de întreprindere şi de
iniţiativă, că stimulează participarea la orice muncă, depunînd toată capacitatea, că imprimă în oameni o
putere de mobilizare şi de organizare nebănuită. Acest fapt a fost observat şi în toamna anului 1944 la
credincioşii creştini baptişti din toată ţara. Munca făcută în colectiv dovedeşte vigoarea şi tăria credinţei şi
dragostea faţă de Casa Domnului. Pe plan spiritual, sistemul activităţii laicilor a făcut ca în toate satele şi
oraşele să fie reluată activitatea bisericească, bisericile să poată avea persoane care predică, să aibă
Pagina 471
hrană spirituală şi să se refacă în foarte scurt timp. încă din luna Octombrie s-au început o serie
întreagă de botezuri, în special în Bihor, Arad şi în Banat. Diversificările activităţilor din biserici pe
ramuri, ca Şcoala Duminicală, tineret, cor, orchestre, fanfare, întrunirile femeilor, lucrarea cu copii, au
ajutat la înrolarea în lucrare a cît mai multor elemente, ajutînd ca aportul lor să se îmbine şi să se
completeze. Gîndirea şi experienţa, puterea spirituală şi de influenţă a unui cerc mai larg de oameni a
realizat o dezvoltare rapidă de extindere şi de adîncire. Prin natura atribuţiilor şi competenţei lor,
comitetele bisericeşti formate din membrii de bază, cu experinţă, au rezolvat toate problemele ivite şi au
dirijat aspectele vieţii bisericeşti într-un puls dinamic, evanghelic.
Un fapt izbitor a fost depăşirea numărului credincioşilor la redeschiderea bisericilor faţă de numărul care a
fost la închiderea lor. Aceasta, fiindcă în timpul prigoanei au fost convertiţi şi botezaţi mulţi bărbaţi şi
femei, cunoscuţi de foarte puţini. La redeschiderea bisericilor, ei s-au încolonat în rîndul membrilor. De
asemenea, mulţi bărbaţi s-au convertit pe front şi s-au întors acasă credincioşi baptişti. Revista Farul
Creştin, care şi-a reînceput apariţia săptămînală la 16 Decembrie 1944, reda cîte o pagină de ştiri
religioase din biserici în fiecare săptămînă. Aceste ştiri oglindesc o desfăşurare bogată a activităţilor din
bisericile baptiste. Vizitele misionare stimulau lucrarea tineretului, ajutau la schimbul de opinii şi
confruntarea părerilor, observarea de metode noi, felul de a explica şi de a învăţa texte biblice. înflăcărarea
şi entuziasmul a cuprins pe toţi credincioşii baptişti. în trenuri se auzeau cîntîndu-se cîntări baptiste, mai
ales în trenul electric de la Arad spre Podgorie, şi în trenurile de pe linia Arad - Brad, care străbat Valea
Crişului Alb, unde sînt mari biserici baptiste; la fel în trenurile de pe linia Oradea -Vaşcău şi altele, care
trec prin regiuni cu mulţi credincioşi baptişti. Predicatorii au căutat să-şi refacă imediat vechile legături de
prietenie şi s-au vizitat unii pe alţii, încercînd să se ajute reciproc în rezolvarea problemelor mai grele pe
care le avea în terenul lor.
Datorită ansamblului de activităţi desfăşurate cu mult elan şi entuziasm s-a realizat o refacere cultică într-
un timp mult mai scurt decît a fost în previziunea conducătorilor şi a predicatorilor. A fost o refacere
naturală în avîntul misionar şi evanghelistic al credincioşilor baptişti.
MĂRINIMIA FAŢĂ DE DUŞMANI
Credincioşii baptişti au suferit pagube materiale mari în timpul confiscărilor făcute, ca deteriorarea caselor
de rugăciuni, predarea inventarului cu lipsuri, etc. Dar nimeni dintre baptişti n-a făcut vreo reclamaţie,
nimeni n-a intentat nici un proces pentru despăgubiri. Credincioşii baptişti au jertfit şi au cheltuit ei înşişi
cu reparaţiile şi
Pagina 472
completările de inventar, dar nu au căutat să se răzbune pe nimeni.
De asemenea, faţă de preoţi, învăţători, notari, care le-au pricinuit multe suferinţe, batjocuri şi prigoane,
credincioşii baptişti şi-au artătat mărinimia, ştergînd ca şi cu un burete tot trecutul de suferinţe. Nimeni n-a
imputat vreunui persecuţionist fărădelegile săvîrşite. Prin comune, preotul, învăţătorul, notarul sau
jandarmii, în timpul dictaturii antonesciene au fost aprigi duşmani şi cu un cinism medieval au făcut multe
rele baptiştilor. Totuşi credincioşii nu au răsplătit rău pentru rău. în toată ţara baptiştii s-au comportat la
fel, acordînd iertare tuturor duşmanilor lor. Dar nu numai atît, ci ei au căutat să şi şteargă urmele
trecutului. în afară de două, trei articole scrise în revistă, nimeni nu s-a apucat să vestejească în scris
fărădelegile comise de prigonitori.
De la această înălţime din domeniul moralei, credincioşii baptişti au căutat ca, odată vindecate rănile, să-şi
facă lucrarea lor de propovăduire a adevărurilor evanghelice chiar şi faţă de duşmani, şi propovăduirea lor
să fie sprijinită de comportarea lor. Chiar în cele trei articole, în care se evoca trecutul de suferinţă, se
arăta mărinimia faţă de duşmani. Astfel, se putea citi: „Noi ne vom păstra conduita noastră creştină. Nu
vom ataca pe nimeni, nici pe duşmanii care ne-au umplut sufletele de amărăciune."*'14^ De asemenea,
secretarul general al Uniunii, enunţînd recunoaşterea baptiştilor de cult pe toată ţara, a dat următoarea
îndrumare: „Nimeni nu trebuie şi nu are dreptul să batjocorească sau să dispreţuiască credinţa sau
convingerile religioase ale altora. Acest lucru este cu mult mai nepotrivit pentru un adevărat creştin. Deci,
fraţii noştri să înţeleagă că, dacă în trecut n-am făcut lucrul acesta, cu atît mai mult nu se cuvine să-1
facem de azi înainte. Chemarea noastră, ca adevăraţi creştini, este să întindem mînă frăţească tuturor..."(-
15
^ . Apoi, preşedintele Uniunii cerea tuturor credincioşilor baptişti o astfel de mărinimie şi iertare, scriind:
„Nimănui să nu răsplătiţi rău pentru rău."1'16'1
Dovedindu-şi mărinimia şi iertarea faţă de duşmanii şi prigonitorii lor, credincioşii baptişti au împlinit
porunca sfîntă cu privire la iertare şi nerăzbunare. Uitînd ce este în urmă, s-au avîntat înainte în lucrarea
misionară şi evanghelistică. Faptul a încoronat în mod strălucit munca şi gîndirea, suferinţa şi triumful,
misiunea şi trăirea unei epoci de zbucium şi pionerat. Atitudinea aceasta de înaltă ţinută morală, constituie
un prag în istoria baptiştilor din România.
Imediat după reprimirea caselor de rugăciuni, la primele servicii divine, au fost rugăciuni de mulţumire că
Dumnezeu S-a îndurat şi a adus vremuri mai bune.
Pagina 473
ANEXA A
NOTIŢE BIBLIOGRAFICE
1) Alexa Popovici, „S-a rupt tăcerea," articol în Farul Creştin, nr. 7/944 p.1,2. 2) Gh. Brădeanu, „Cum s-a produs
redeschiderea bisericii din Curtici," în Farul Creştin, nr.1/945 p.8. 3) E vorba de decretele lege nr. 927 din 1942 şi nr. 431 din
1943. 4) Farul Creştin, nr. 1/944 p. 4. 5) Ibidem p. 1 şi 5. 6) Ord. nr.134,275/944 semnat pentru ministru de Toma Petrescu şi pt.
director de Gh. Tilea. Ordinul a fost publicat în Farul Creştin, nr. 1/944 p.4. 7) Raportul generalului I. Boiţeanu a avut nr.
15628/944 şi a fost publicat odată cu legea. 8) Decretul nr. 548 din 1944, a apărut în Monitorul Oficial, nr. 252/944 p.6992 şi a
fost semnat de regele Mihai I şi contra semnat de generalul de corp de armată I. Boiţeanu, ministrul culturii naţionale şi al
cultelor. 9) Farul Creştin, nr. 6/945 p.4, articolul „De la Uniune," punctul 2.
10) Raportul generalului I. Boiţeanu, a avut numărul 15646/944 şi a fost publicat în Monitorul Oficial, odată cu legea. 11)
Decretul lege nr. 553 din 1944, a fost publicat în Monitorul Oficial, nr. 253 din 1944, p. 7029 şi 7030. 12) Textul decretului lege
nr. 553 din 1944 a fost publicat în Farul Creştin, nr. 2/944 p. 3,4 şi în nr. 15/945 p. 3,4. 13) Farul Creştin, nr. 2/944 p.2. 14)
Xlexa Popovici, „S-a rupt tăcerea," în Farul Creştin, nr. 1/944 p. 1,2. 15) Marin Dumitraşcu, „Plinirea Vremii," publ. în Farul
Creştin, nr. 2/944 p. 3. 16) Ioan Socaciu, „Epistolă către credincioşii baptişti din România," publ. în Farul Creştin, nr. 2/944 p.
5.
TABEL NOMINAL AL MINIŞTRILOR
CULTELOR ŞI ARTELOR ÎNTRE ANU
1919-1944
Pagina 474
Numele şi Durata ministeriatului în guvernul
Prenumele de la pută Ia condus de:
1. Goga Octavian 13.VI.1920 17.XII,1921 Al. Averescu
2. Demetrescu V. 17.XII.1921 21.1.1922 I. Brătianu
3. Banu C. 21.1.1922 30.X. 1923 I. Brătianu
4. Lapedatu Alex. 30.X. 1923 30.111.1926 I. Brătianu
5. GoldişV. 30.111.1926 4.VI.1927 Al. Averescu
6. Lapedatu Alex. 4.VI.1927 16.XI.1928 I. Brătianu
7. Vlad Aurel 16.XI.1928 14.XI.1929 Iuliu Maniu
8. Costăchescu N. 14.XI.1929 18.IV.1931 Iuliu Maniu
9. Iorga Nicolae 18.IV.1931 6.VI.1932 N. Iorga
10. Guşti Dimitrie 9.VI.1932 14.XI.1933 Al. Vaida
11. Andrei Petre 12.VI1I.1932 14.XI.1933 (Subsecretar)
12. Angelescu C. 14.XI.1933 9. VI. 1934 I.G. Duca
G. Tătărescu
13. Popescu Al. 14.XI.1933 9.VI.1934 (Subsecretar)
14. Lapedatu Alex. 9.VI.1934 16.VIII.1936 G.Tătărescu
15. Iamandi Victor 16.VIII.1936 28.XII.1937 G.Tătărescu
16. Lupaş Ioan 28.XII.1937 10.11.1938 Oct. Goga
17. Iamandi Victor 10.11.1938 30.111.1938 G.Tătărescu
18. Colan Nic.,£pw. 30.111.938 1.II.1939 Miron Cristea
19. Zigre Nicolae 1.II.1939 23.XI.1939 Armând Călinescu
CArgetoianu
20. Nistor Ioan 24.XI.1939 16.V.1940 G.Tătărescu
21. Ciobanu Ştefan 16.V.1940 5.IX.1940 I. Gigurtu
22. Radu Budişteanu 5.IX.1940 18.IX.1940 I. Antonescu
23. Brăileanu Tr. 18.IX.1940 8.1.1941 I. Antonescu
24. Petrovici Ion 8.1.1941 22.VIII.1944 I. Antonescu
SanduIoan 8.1.1941 30.XI.1941 (Subsecretar)
Popa Aurel 30.XI.1941 22.VIII.1944 (Secretar)
25. Boiţeanu I., Gen. 23.VIII.1944 6.III.1945 C. Sănătescu
I. Rădescu
Pagina 475
ANEXA B
CONDUCEREA UNIUNII ÎNTRE ANII 1919-1944
I. PREŞEDINŢII
Numele şi Prenumele
Durata de la
mandatului pînăla
II. VICEPREŞEDINŢI
Observaţii
1 Adorian Constantin 9.VI.1919 28.1.1925
.
2 Popa Ioan 28.1.1925 29.1.1931
.
3 Socaciu Ioan R. 29.1.1931 27.X.1945
.
4 Adorian Constantin 9.IX.1932 8.XI.1933 la Uniunea II
.
5 Şimonca Gh. 8.XI.1933 9.XI.1934 Idem
.
6 Sezonov Adam 9.XI.1934 10.XI.1935 Idem
.
Pagina 476
III. GENERALI
SECRETARI
Pagina 477
ANEXA C
/. LISTA DIRECTORILORDESEMINAR
Numele şi Durata mandatului Observaţii
Prenumele de la pînă la
1. Socadu Ioan R. 1.IX.1921 2.XI.1921
2. Adorian Const 2.XI.1921 28.1.1925
3. Slev Toma 28.1.1925 30.V.1926
4. Socaciu I.R. 1.IX.1926 30.IV. 1931
5. Sezonov Lucaşa 1.IX.1933 15.V.1939
6. Dr. Gill Everett 1.IX.1933 15.X. 1938 Director onorific
7. Truţa Petre 1.IX.1939 1.XI.1940
8. Starmer Roy 1.XI.1940 1.111.1942
Pagina 478
ANEXA D
SUMARUL CONGRESELOR BAPTISTE
1. CONFERINŢA AD-HOC. Buteni, 8-10 Iunie 1919. Participanţi: Constantin Adorian, Gh. Nicoară.
Todor Sida, Vasile Berbecar, Atanasie Pascu, Ştefan Igna, Ioan Ţirban, Mihai Vicaş, Ioan Popa, Vasile
Vanei, Gh. Florian, Gh. Vărşăndan, Ilie Mariş, Radu Taşcă şi Ioan Farcaş. Hotărîri: 1). Formarea unei
Uniuni cu titlul: „Uniunea Comunităţilor Baptiste Române," cu un comitet provizoriu: C. Adorian,
preşedinte, Ioan Popa şi Gh. Florian, vicepreşedinţi, Vasile Berbecar, secretar general, Todor Sida, casier.
2). A doua hotărîre: Editarea unei reviste cu titlul „Farul Mântuirii " 3). Şi a treia hotărîre, Convocarea
unui congres şi altele.
2. PRECONGRESUL DIN 1919. Pentru zilele de 28-30 Noembrie 1919 a fost convocat un congres
la Bucureşti. Delegaţii bisericilor din Transilvania nu au putut veni, şi astfel s-a ţinut numai un precongres
cu acei veniţi. S-au discutat din nou problemele de la Conferinţa Ad-hoc şi hotărîrile au fost menţinute. S-
a reînnoit mandatul provizoriu al conducătorilor.
3. PRIMUL CONGRES. Buteni 14-16 Februarie 1920. Biroul de zi: Todor Sida, preşedinte de zi, Radu
Taşcă şi Ştefan Igna, secretari de zi. Hotărîri: (a) Ratificarea formării Uniunii şi a înfiinţării revistei Farul
Mântuirii; (b) Alegerea conducerii Uniunii: preşedinte, Constantin Adorian, vicepreşedinte, Gheorghe
Florian, secretar general, Vasile Berbecar, casier Todor Sida, şi un comitet de 15 membrii. Bibliografia:
Farul Mântuirii, nr.4 din 1 Martie 1920, pag.28.
4. AL DOILEA CONGRES. Curtici, 20-22 Ianuarie 1922. Biroul de zi: Preşedinte, Radu Taşcă,
vicepreşedinţi: Gh. Florian şi Ioan Ţirban, secretari: Ioan Popa şi V. Berbecar. Hotărîri: (a) Asupra
repausului duminical; (b) prezentarea rapoartelor de pe teren; (c) Alegerea a 18 lucrători noi; (d) Mutarea
Seminarului la Bucureşti. Bibliografie: Farul Mântuirii, nr.2 din Febr.1922, p.7-8.
5. CONGRESUL AL TREILEA. Buteni, 28-30 Sept. 1922. Biroul de zi: Preşedinte, Todor Sida,
vicepreşedinţi: I.R. Socaciu şi C. Adorian;
Pagina 479
secretari: Ioan Popa şi V. Berbecar. Hotărîri: (1) Introducerea şi stimularea continuă a Şcoalei Duminicale
în biserici; (2) Alegerea unei noi conduceri a Uniunii: Preşedinte C. Adorian, vicepreşedinte I.R. Socaciu,
secretar general V. Berbecar, secretar adjunct Ioan Popa, casier Adam Sezonov, cenzori: G. Cuzman şi P.
Cizmaş; Membrii de comitet: Radu Taşcă, Todor Sida, Gh. Florian, Ioan Ţirban, Mihai Vicaş, I. Şuveţ, I.
Farcaş, Avram Şilbac, V. Vanei, T. Oprea, T. Brînda, A. Ivanov, Boris Buşilă, Atanasie Pascu, Gh.
Vărşăndan, A. Imbroane, I. Brădean, Damian Iovan, Dumitru Drăgilă, Ioan Popovici, Ioan Covaci, P.
Grecu, Gh. Mihai, Alexa Ardeu, Savu Păteanu, Teodor Marian, S. Olari, Gh. Faur, Avram Oală, Ioan
Sasu, A. Dudaş, Teodor Todinca, D. Mihele, N. Popa, Gh. Ionescu, A. Duca, P. Bulzan, Ioan Şuşman, D.
Madar şi Silvestru Ungurean. Bibliografie: Farul Mântuirii, nr.'ll-12 din Nov. 1922, p. 9,10.
6. CONGRESUL AL IV-lea. Oradea Mare, 14-15 Noembrie 1923, în biserica maghiară. Hotărîri: (1)
Sprijinirea revistei Farul Mântuirii (2) Deschiderea unui fond pentru literatură. (3) Uniunea să facă inter-
venţii, ca după proclamarea Constituţiei, în Legea nouă a cultelor să fie prevăzuţi şi baptiştii; (4) Normele
de lucru cu fondul de edil. (5) Hotărîrea unanimă în ce priveşte căderea în păcat şi excluderea unui
predicator. In cazul, cînd predicatorul căzut se pocăieşte şi este reprimit, el nu mai poate fi reintegrat ca
păstor sau predicator, fiindcă nu mai are harul divin şi nu mai are nici autoritatea morală în faţa poporului.
Bibliografie: Farul Mântuirii, nr. 9 din 1 Mai 1924 p. 5. Raportul scris a lui C. Adorian şi cîteva notiţe şi
referinţe.
7. CONGRESUL AL V-LEA. Arad, 24-25 Septembrie 1924. Biroul de zi: Preşedinte Radu Taşcă,
vicepreşedinţi Atanasie Pascu şi Mihai Vicaş, secretari: Pantelimon Andrişan şi Toma Slev. Hotărîri: (1)
Intervenţii hotărîte pentru redeschiderea bisericilor baptiste închise şi recunoaşterea drepturilor avute pe
baza recunoaşterii statului austro-ungar; (2) Stimularea lucrării tineretului. Formarea Uniunii Tineretului
Baptist şi alegerea lui Toma Slev ca preşedinte. (3) Sprijinirea revistei Farul Mântuirii,; (4) începerea
unui studiu condus de Radu Taşcă a posibilităţilor unei acţiuni misionare externe. Bibliografie: Notiţele
rămase de la Ioan Popa şi C. Adorian şi un scurt reportaj în revistă.
8. CONGRESUL AL VI-LEA. Buteni 22-25 Septembrie 1925. Preşedintele de vîrstă Todor Todincă
conduce alegerea biroului de zi, care a fost compus din Preşedinte Atanasie Pascu, vicepreşedinţi C.
Adorian şi Ioan Popa; secretari V. Berbecar şi Jean Staneschi; verificatori Ioan Ţirban şi Mihai Vicaş,
scrutători Ioan Ungurean şi Ilie Mârza. Hotărîri: (1) Ratificarea alegerii făcută de comitet după demisia
Pagina 480
lui C. Adorian, prin alegerea lui Ioan Popa, ca preşedinte. (2) Sprijinirea Seminarului. (3) Sprijinirea
Uniunii Tineretului şi Şcoalele Duminicale. (4) Alegerea conducerii Uniunii: Preşedinte Ioan Popa,
vicepreşedinte C. Adorian, secretar general V. Berbecar, casier Mihai Munteanu, controlori Ioan
Ungurean şi Petre Bale. Membrii de comitet: Todor Sida, Gh. Vărşăndan, Atanasie Pascu, I. Şuveţ, Ioan
Covaci, Ilie Mîrza, Ioan Popovici, Gh. Cuzman, I. Ţirban, Mihai Vicaş, Teodor Puşcaş, Nic. Ionescu,
Silvestru Ungurean, Avram Oală, I. Burtă, Ioan Dan, Vasile Torsan, Todor Todincă, T. Dan, Gh. Ionescu,
Gh. Albu, Gh. Baciş, V. Vanei, Teodor Marian, I. Oros, Moise Treta, Nicolae Pop, S. Olariu, Loghin
Motrescu. Supleanţi: T. Brînda, I. Şuşman şi T. Moţocan. Bibliografie, Farul Mântuirii, nr.21 din 1
Noembrie 1925, p.5. ' 9. CONGRESUL AL VII-LEA. Lupeni, 12-14 Octombrie 1927. Preşedintele de
vîrstă Todor Todinca conduce alegerea biroului de .zi, care a fost compus din: Preşedinte Atanasie Pascu,
vicepreşedinte Ioan Ţirban, secretari Ioan Dan şi Petre Bale. Hotărîri: (1) Ţinerea de cursuri biblice cu
predicatorii. (2) Intensificarea luptei contra alcoolului. (3) Intervenţii energice pentru încetarea prigoanelor
religioase în şcoli împotriva copiilor baptişti. (4) Reînoirea hotărîrii, ca un predicator căzut, după revenirea
prin pocăinţă, să nu mai fie considerat din nou a fi predicator. Hotărîrea iniţială fusese luată în Congresul
al IV-lea de la Oradea. (5) Formarea delegaţiei pentru Congresul Mondial, compusă din I.R. Socaciu, I.
Ungurean, Petre Bale, Gh. Baciş, şi Adam Sezonov. Bibliografie: Farul Mântuirii, nr.23 din 1 Dec. 1927
p. 5,6.
10. CONGRESUL AL VIII-LEA. Curtici 8-11 Noembrie 1928. Prezenţi 576 delegaţi. Musafir, Dr. J.H.
Rushbrooke de la Alianţa Mondială Baptistă. Biroul de zi: Preşedinte N. Ionescu, vicepreşedinte Ion
Ungurean, secretari Petre Bale şi Ioan Dan. Hotărîri: (1) Intervenţii insistente pentru libertăţi religioase în
toată ţara. (2) Uniunea să intervină pentru fiecare caz în parte la autorităţile competente. (3) Alegerea unei
noi conduceri a Uniunii: Preşedinte Ioan Popa, vicepreşedinte Petre Bale, secretar general, Ioan Ungurean,
casier Teodor Mihu, directorul Seminarului, I.R. Socaciu, preşedintele tineretului Ioan Dan. Bibliografie:
Farul Mântuirii, nr. 22 din 15 Noembrie 1928 şi nr.3 din Febr. 1929 p.10.
11. CONGRESUL AL IX-LEA. Buteni 24-26 Noembrie 1929. Biroul de zi: Preşedinte Ioan Popa,
vicepreşedinte Atanasie Pascu, secretari Ioan Dan şi Nicolae Sava. Hotărîri: (1) O mai mare activitate a
tineretului în biserici. (2) O îmbogăţire a revistelor şi literaturii. (3) Prezentarea de rapoarte de pe teren şi
discuţii cu concluzii pentru apărarea libertăţilor religioase. (4) Referat asupra aplicării mai consecvente a
disciplinei bisericeşti. (5) Extinderea lucrării misionare.
Pagina 481
Bibliografie: Farul Mântuirii, nr. 5 din Martie 1930, p.ll şi nr. 1-2 din Ianuarie 1930, p.14; cf. notiţele
rămase de la Ioan Popa.
12. CONGRESUL AL X-LEA. Arad 2-5 Octombrie 1930. Congres Regional Sud-Est European Baptist.
Lucrările au fost conduse de un birou de zi, cu I. Popa, C. Adorian, I.R. Socaciu şi I. Ungurean. Participă
delegaţi din toată ţara şi delegaţi din Ungaria, Jugoslavia şi Bulgaria. De la Alianţă au luat parte, Dr. John
MacNeill, preşedinte, Dr. J.H. Rushbrooke, Secretar general, Dr. W. Lewis, etc. Lucrările s-au ţinut în sala
Teatrului de iarnă al oraşului Arad. Bibliografie, Farul Mântuirii, nr. 21-22 din Noembrie 1930,' p.3-11.
13. CONGRESUL AL XI-LEA. Talpoş 28 Ianuarie -1 Februarie
1931. Biroul de zi: Preşedinte Nicolae Ionescu, vicepreşedinte I.R. Socaciu, secretari N. Sava şi T. Fînaţa.
Preşedinte de vîrstă a fost Gh. Vărşăndan. Hotărîri: (1) O înviorare a misiunii; (2) Intensificarea acţiunilor
pentru obţinerea unei depline libertăţi religioase. (3) Alegerea unei noi conduceri a Uniunii: Preşedinte,
I.R. Socaciu, vicepreşedinte, Ioan Popa, secretar general, Ioan Ungurean, casier, Teodor Mihu, şi un
comitet de 35 persoane. Bibliografie: Farul Mântuirii, Nr.3-4 din 1-15 Febr. 1931 p. 9-11.
14. CONGRESUL AL XII-LEA. Timişoara 9-10 Septembrie
1932. Şedinţa se deschide de I.R. Socaciu şi I. Ungurean; se produce tumult, se vociferează, ca Adorian să
conducă congresul. I.R. Socaciu şi I. Ungureanu, declară şedinţa închisă din cauza tumultului. Uniunea se
rupe. Cei doi conducători ai Uniunii părăsesc sala sanctuarului bisericii germane şi cu o parte a delegaţilor
s-au mutat la biserica romînă. La biserica română s-a ţinut congresul Uniunii vechi, iar la biserica germană
s-a ţinut congresul cu Uniunea nouă.
La congresul din biserica germană a prezidat Dr. Gh. Şimonca, iar vicepreşedinte a fost C. Adorian,
secretar, Lucaşa Sezonov. Hotărîri: (1) Formarea unei Uniuni noui; (2) Alegerea conducerii, Preşedinte C.
Adorian, vicepreşedinte, Teodor Luguzan, secretar general Lucaşa Sezonov, casier Adam Sezonov, şi un
comitet compus din: Dr. Gh. Şimonca, Pavel Boşorogan, Petre Bale, Atanasie Pascu, Mihai Vicaş, Ilie
Mîrza, Gligor Cristea şi Ioan Băle.
La congresul din biserica română a prezidat I.R. Socaciu, vicepreşedinte, Ioan Dan, secretari, Mihai Vicaş
şi T. Fînaţa. Hotărîri: (1) Alegerea conducerii Uniunii vechi, Preşedinte I.R. Socaciu, vicepreşedinţi, Ioan
Dan şi Ioan Şuveţ, secretar general I. Ungurean, casier, Teodor Mihu, şi un comitet compus din: Gh.
Baciş, Teofil Cioară, G. Cozman, D. Drăgilă, Iosif Ghiocel, Iacob Iosif, Ştefan Petru, G. Teleagă, C.
Manolescu, Simion Trica, Victor Gohrung, Gh. Pop, Gr. Braicu, Teodor Vicaş, V. Furdui, Artenie Zdrînc,
David Ghindea.
Bibiografie: Monitorul Baptist şi Glasul Adevărului din Octombrie 1932.
15. CONGRESUL AL XIII-LEA (FRACŢIONAR). La acest Congres au luat parte numai acei de la
Uniunea veche. Curtici 15-17 Septembrie 1933. Participanţi 416 delegaţi din 675 biserici, cu circa 32.000
membrii. Preşedinte de vîrstă, Mihai Munteanu. Biroul de zi: Preşedinte Gh. Baciş, vicepreşedinte, Ioan
Dan, secretari Teodor Vicaş şi G. Teleagă. Verificatori, Iosif Oros şi Gh. Cuzman, scrutători S. Trica şi M.
Flueraş. Hotărîri: (1) Votarea unui statut. (2) Cererea şi discuţii pentru clarificarea situaţiei interne din
cult. Bibliografie: Revista Pacea, nr.1/1933,
16. CONGRESUL AL XIV-LEA. Congres fracţionar al Uniunii noi. Buteni 8-9 Noembrie 1933.
Preşedinte Dr. Gh. Şimonca, secretari: Daniel Pascu şi T. Marian, verificatori Todor Luguzan şi I. Moţiu.
Prezente 27 Comunităţi cu 135 delegaţi. Hotărîri: (1) Votarea unui statut, (2) Alegerea unei noui
conduceri: Preşedinte, Dr. Gh. Şimonca, vicepreşedinţi, T. Luguzan, Carol Molnar şi Pavel Boşorogan,
secretar general, Jean Staneschi, casier Adam Sezonov, cenzori, Petre Bale şi Loghin Motrescu.
Bibliografie: Monitorul Baptist nr.5 din Decembrie 1933.
17. CONGRESUL AL XV-LEA. Congres fracţionar al Uniunii noui. Bucureşti 9-10 Noembrie 1934.
Prezenţi, delegaţi a 34 comunităţi cu 25.000 membrii şi reprezentantul Basarabiei cu 10.000 membrii.
Hotărîri: (1) Depunerea de eforturi pentru reunirea frăţească; (2) Alegerea unei noi conduceri: Preşedinte
Adam Sezonov, vicepreşedinţi Dănilă Goga, Carol Molnar şi Dumitru Baban, secretar general Jean
Staneschi, casier N.N. Petrescu, cenzori Ion Oprea şi Aurel Popa. Bibliografie, Monitorul Baptist nr.9 din
Decembrie 1934.
18. CONGRESUL AL XVI-LEA. Congresul reunirii frăţeşti. Arad, 9-10 Noembrie 1935. Participanţi
delegaţii ambelor Uniuni. Biroul de zi: Preşedinte Lucaşa Sezonov, secretari Dănilă Pascu şi T. Marian.
Hotărîri: (1) Votarea unui statut unic; (2) Alegerea unei conduceri unice: Preşedinte I.R. Socaciu,
vicepreşedinte Ioan Dan, secretar general Victor Gohrung, casier Nicolae Oncu, şi un comitet de 35
persoane. Bibliografie: Farul Creştin, nr. 23 din 1 Decembrie 1935 şi Pacea din Decembrie 1935.
19. CONGRESUL AL XVII-LEA. Cluj 14-15 Aprilie 1936. Preşedinte de vîrstă, Ioan Şuveţ. Biroul de
zi: Preşedinte Ioan Dan, secretari, Jean Staneschi şi Marin Dumitraşcu, Numărători de voturi, Pavel
Radula şi Ilie Mîrza. Hotărîri: (1) Votarea modificărilor statutului de la Arad, respins de Ministerul de
Culte. (2) Alegerea unei comisiuni de prezentare a statutului. (3) Ratificarea alegerii făcută de
Pagina 482
Pagina 483
Comitetul Uniunii din 15 Februarie 1936 de laBraşov a lui Jean Stanes-chi, ca secretar general al Uniunii.
Bibliografie: Procesul verbal al şedinţei şapilografiat.
20.' CONGRESUL AL XVIII-LEA. Congres unit cu Congresul Regional Sud-Estic European. Bucureşti
31 Iulie-2 August 1937. Conducerea congresului a fost prin rotaţie a conducătorilor Uniunii. Delegaţi din
ţară şi din Grecia, Bulgaria şi Iugoslavia. De la Alianţa Mondială Baptistă au participat: Dr. George
Truett, preşedinte, Dr. J.H. Rushbrooke, secretar general, Dr. W.O. Lewis, Dr. W. Liphard, Miss Isabela
Coleman, Mrs. Truett, Dr. Everett Gill. Din partea Ministerului Cultelor a fost Insp. T. Păcescu. Lucrările:
(1) Prezentarea de referate teologice şi exegetice; (2) La sesiunea numai a delegaţilor din România, s-a
procedat la discutarea situaţiei, la întocmirea unei moţiuni şi votarea de scoatere a baptiştilor de sub
decizia nr. 4781/937 şi extinderea drepturilor pe toată ţara. (3) Alegerea conducerii Uniunii: preşedinte
I.R. Socaciu, vicepreşedinte C. Adorian, secretar general Ioan Cocuţ, casier Petre Gh. Truţa, şi un comitet
de 35 persoane. Bibliografie: Farul Creştin, nr.15-16 din August 1937. Ziarele, Timpul, Dimineaţa şi
Universul, etc. din 2 August 1937.
21. CONGRESUL AL XIX-LEA. Bucureşti 7-8 Octombrie 1939. Biroul de zi: Preşedinte I.R. Socaciu,
secretari Teodor Vicaş şi Alexa Popovici, scrutători Gh. Cuzman şi Pavel Radula. Hotărîri: (1) Discuţii
asupra noii decizii a Ministerului Cultelor nr. 31.999 şi votarea unei moţiuni de scoatere a baptiştilor de
sub prevederile ei. (2) Votarea unei moţiuni pentru extinderea drepturilor cultice pe întreaga ţară. (3)
Alegerea conducerii Uniunii: Preşedinte, I.R. Socaciu, vicepreşedinte C. Adorian, secretar general Marin
Dumitraşcu, casier Teodor Dîrlea şi un comitet de 35 persoane. Bibliografie: Procesul verbal al şedinţelor
Congresului.
22. CONGRESUL AL XX-LEA. Arad 27-28 Octombrie 1945 în sala Palatului Cultural. Prezenţi delegaţi
din întreaga ţară. Reprezentanţii oficiali: Dr. I.G. Pălincaş, primarul oraşului Arad, Dr. Tiberiu Vuia,
reprezentantul prefectului judeţului. Biroul de zi: Preşedinte I.R. Socaciu, vicepreşedinte Ioan Dan,
secretari Nicolae Covaci şi Teodor Vicaş, numărători de voturi Dumitru Baban, C. Bălgrădeanu şi Bokor
Barnaba; Hotărîri: (1) Votarea statutului pus de acord cu Legea nr.553/944; (2) Alegerea conducerii
Uniunii: Preşedinte de onoare I.R. Socaciu, preşedinte Ioan Dan, vicepreşedinţi Alexa Popovici şi Viorel
Garoiu, secretar general Marin Dumitraşcu, casier Teodor Dîrlea, administratori Florea Drăgan şi Dumitru
Baban, cenzori Dumitru Im-broane, Vasile Gaşpar şi Alex. Bale şi un comitet de 35 persoane. (3)
Alegerea unei comisii pentru reorganizarea tineretului: Alex. Bale,
Marcu Nichifor, Petre Popovici, Macavei Slev şi Gh. Cicireanu. (4) Alegerea unei comisii pentru
reorganizarea Şcoalelor Duminicale, David Dumitraşcu, Teodor Vicaş, Alexa Popovici, Nicolae Covaci,
Cornel Mara, Coloman Galic şi Alex. Cazacu. (5) Alegerea unei comisii pentru reorganizarea femeilor,
Ecaterina Olariu, Daria Popovici, Vir-ginia Garoiu, Ana Drăgan, Valentina Dumitraşcu şi Ana Dan.
Bibliografie: Farul Creştin, nr. 42-43 din 3-10 Nov. 1945 p. 3,4.
Pagina 484
Pagina 485
Tabla de materii
Dedicaţie........................................................................................................................I
Recunoştinţă şi mulţumire........................................................................................II
Prefaţa...........................................................................................................................1
Introducere...................................................................................................................5
Capitolul I. SITUAŢIA BISERICEASCĂ ŞI CONFESIONALĂ
A BAPTIŞTILOR LA FINELE MARELUI RĂZBOI.....................................11
- Situaţia de drept a bisericilor baptiste.................................................................12
- Starea spirituală.......................................................................................................13
- Lipsa Bibliilor şi cărţilor de cîntări.......................................................................15
- Bărbaţi însemnaţi cu formaţie de conducători...................................................15
- Lipsa legăturilor de conlucrare.............................................................................17
- Statistica anului 1919..............................................................................................17
- Dezorganizarea financiară.....................................................................................18
- Lacuna necunoaşterii baptiştilor..........................................................................19
- Notiţe bibliografice............................................................................ 20
Capitolul II. ORGANIZAREA CONFESIONALA,
FORMAREA UNIUNII BAPTISTE....................................................................27
- Primele acţiuni de organizare................................................................................28
- Conferinţa Ad-Hoc de la Buteni...........................................................................29
- Precongresul de la Bucureşti.................................................................................30
- Primul Congres Ţinut la Buteni............................................................................31
- Adoptarea Statutului organic................................................................................33
- Note bibliografice...........................................................................................34
Capitolul III. ACTIVITATEA MISIONARĂ ŞI EVANGHELISTICÂ
ABAPTIŞTILOR.......................................................................,.............................39
- Reorganizarea cercurilor bisericeşti....................................................................40
- Regula fiecare păstor un botezător......................................................................42
- Intensificarea afirmării crezului baptist...............................................................42
- Vizitele în grupuri...................................................................................................45
- Statistica unei decade.............................................................................................47
- Note bibliografice...................................................................................................49
Capitolul IV. FONDAREA ORGANIZAŢIILOR INTERMEDIARE DE
REPREZENTARE ŞI MISIUNE.........................................................................53
- Comunitatea bisericească maghiară.....................................................................54
- Greşeala ministrului Octavian Goga....................................................................55
- Comunitatea bisericească Arad............................................................................56
- Comunitatea bisericească română Oradea.........................................................57
- Comunitatea bisericească baptistă Chişinău.......................................................57
- Comunitatea bisericeasca germană Tarutino.....................................................58
- Comunitatea germană Sibiu..................................................................................58
- Comunitatea bisericească Alba Iulia....................................................................58
- Comunitatea bisericească Cluj..............................................................................58
- Convenţia baptistă din Vechiul Regat.................................................................59
- Comunităţile apărute sub regimul deciziilor.......................................................59
- Fişier bibliografic....................................................................................................60
Capitolul V. LITERATURA ŞI IMNOGRAFIA............................................................63
- Planul lucrativ din chemarea de la Ad-Hoc........................................................64
- Reviste apărute........................................................................................................64
- Cărţile de cîntări.....................................................................................................67
- Cărţi de cîntări cu note...........................................................................................68
- Cărţi. Broşuri. Tractate..........................................................................................69
- Calendarul Poporului Creştin...............................................................................71
- Calendarul biblic.....................................................................................................72
- Note bibliografice...................................................................................................73
Capitolul VI. FONDAREA ŞI ACTIVITATEA SEMINARULUI
TEOLOGIC BAPTIST............................................................................................77
- Referatul lui Radu Taşcă la primul Congres......................................................78
- Hotărîrea fondării Seminarului.............................................................................79
- începerea cursurilor la Buteni. Temei legal........................................................79
- Pelerinajul la Arad şi Bucureşti............................................................................80
- Referatul lui Constantin Adorian.........................................................................81
- Aprobarea aşezării Seminarului la Bucureşti.....................................................84
- Imobilul din Str. Berzei No. 29.............................................................................84
- Criza din 1931-1932. Reînceperea din 1933.......................................................85
- Acţiuni pentru recunoaştere..................................................................................86
- Şcoala de fete...........................................................................................................87
- Lista directorilor. Profesori. Activitatea..............................................................87
- Desfinţarea sub antonescieni................................................................................89
- Fişier bibliografic....................................................................................................89
Capitolul VII. PRIMA PRIGOANĂ DIN 1920-21.........................................................95
- Primele reacţii adverse...........................................................................................96
- Diverse ordine de persecuţie.................................................................................97
- Oficializarea prigoanei.........................................................................................100
- Complicaţiile ord. no.15831/1921.......................................................................105
- Intervenţiile din Cameră şi Senat.......................................................................107
- Alte faze ale prigoanei..........................................................................................108
- Ordinele de încetarea a prigoanei......................................................................IU
- Fişier bibliografic..................................................................................................m
Capitolul VIII. A DOUA PRIGOANA 1923-1924.......................................................117
- Cauzele ineficacităţii ord. de libertate...............................................................118
- Inerţia persecuţiei.................................................................................................H9
- Conturul prigoanei a doua...................................................................................122
- Campania prigonitoare prin presă......................................................................124
- Duplicitatea Ministerului Cultelor.....................................................................125
- Delegaţia Alianţei la N. Titulescu......................................................................127
- Prigoana în discuţia Congresului Alianţei.........................................................129
- O nouă intervenţie la N. Titulescu.....................................................................130
- Ordinul de încetare a prigoanei..........................................................................130
- Fişier bibliografic..................................................................................................131
Capitolul IX. A TREIA PRIGOANĂ 1925-1927..........................................................137
- Decizia nr. 5734/1925. începutul persecuţiei....................................................139
- Conturul prigoanei................................................................................................I40
- Memoriile Uniunii................................................................................................I44
- Acţiunile Alianţei..................................................................................................I46
- Contraofensiva internă.........................................................................................l48
- Petiţia către regina Mana....................................................................................148
- Reclamaţia la Liga Naţiunilor.............................................................................149
- Rezoluţia de la Chicago.......................................................................................150
- încetarea prigoanei...............................................................................................151
- Fişier bibliografic..............................................................~..................................151
CapitolulX. EVOLUŢIA RECUNOAŞTERII ŞI LEGIFERĂRII
DREPTURILOR CONFESIONALE................................................................157
- Hotărîrea înaltei Curţi de Casaţie......................................................................158
- Referatul ministrului cultelor.............................................................................159
- Jurnalul Consiliului de Miniştri 2680.................................................................161
- Decizia de aprobare a Statutului........................................................................163
- Continuarea intervenţ. pentru legiferare...........................................................164
- Formula din proectul legii...................................................................................165
- Agitaţia duşmanilor baptiştilor...........................................................................165
- Discuţia din Senat.................................................................................................166
- Apărarea conducătorilor baptişti.......................................................................171
- Articolul 53 din Legea votată..............................................................................172
Pagina 488
Pagina 489
- Fişier bibliografic..................................................................................................173
CapitolulXI. UNELTIRILE EPISCOPULUI GRIGORIE COMŞA......................177
- Interv. pt. interzicerea cuv. „biserică"................................................................178
- Dispoziţii ca preoţii să urmărească................'.....................................................181
- Atacul şi împiedecarea botezurilor.....................................................................182
- Contestarea trecerilor făcute..............................................................................183
- Vrăjmăşia şi calomnierea predicatorilor.......................,...................................185
- Promovarea acţiunilor de spionare....................................................................185
- Neadevăruri şi calomnii ale episcopului............................................................186
- îndemnuri la persecuţie şi extirpare...................................................................189
- Sprijinul Ministerului de'lnterne........................................................................189
- Părerea lui Dr. Petru Groza...............................................................................190
- Fişier bibliografic..................................................................................................191
Capitolul XII. LUCRAREA DEFĂŞURATĂ ÎN MUNTENIA,
OLTENIA ŞI DOBROGEA.................................................................................195
- Lucrarea bisericii germane..................................................................................196
- Avîntul bisericii române, Bucureşti....................................................................197
- Formarea altor biserici în Bucureşti..................................................................198
- Răspîndirea în judeţul Ilfov.................................................................................205
-Statistica din judeţul Ilfov....................................................................................206
- Pătrunderea în judeţul Teleorman.....................................................................207
- începuturile din judeţul Prahova........................................................................209
- Lucrarea din judeţul Ialomiţa.............................................................................212
- Dezvoltarea lucrării din Dobrogea.....................................................................215
- Fişier bibliografic..................................................................................................222
Capitolul XIII. LUCRAREA BISERICILOR BAPTISTE DIN BANAT................229
- Progresul din judeţul Caras.................................................................................230
- Creşterea din judeţul Severin..............................................................................236
- Lucrarea din judeţul Timiş-Torontal.................................................................240
- înfiinţarea de comunităţi bisericeşti...................................................................246
- Fişier bibliografic..................................................................................................247
Capitolul XIV. ACTIVITATEA BISERICILOR BAPTISTE DIN
CRIŞANA ŞI MARAMUREŞ.............................................................................253
- Lucrarea bisericească în judeţul Arad...............................................................254
- Misionarismul de pe Valea Crişului...................................................................262
- Lucrarea din judeţele Bihor şi Sălaj...................................................................265
- Starea bisericilor baptiste din Maramureş........................................................270
- Situaţia creată de dictatul de la Viena...............................................................271
- Fişier bibliografic..................................................................................................272
Capitolul XV. DESFĂŞURAREA LUCRĂRII BAPTISTE ÎN ARDEAL..............277
- Lucrarea în judeţele nordice...............................................................................278
- Lucrarea în judeţele răsăritene...........................................................................287
- Viaţa bisericească a judeţelor sud-vest..............................................................292
- Lucrarea din centrul Ardealului.........................................................................295
- Lucrarea în judeţele sud-estice...........................................................................297
- Efectele dictatului de la Viena............................................................................300
- Fişier bibliografic..................................................................................................301
Capitolul XVI. RASPÎNDIREA ŞI ACTIVITATEA BAPTIŞTILOR DIN
BUCOVINA, MOLDOVA ŞI BASARABIA...................................................305
- Lucrarea din Bucovina.........................................................................................306
- Lucrarea din Moldova..........................................................................................312
- Lucrarea din Basarabia........................................................................................318
- Fişier bibliografic..................................................................................................320
Capitolul XVII. STATISTICI ŞI ORGANIZAŢII CONFESIONALE.....................325
- Statistica din 1921 pe naţionalităţi.....................................................................326
- Statistica generală a membrilor..........................................................................327
- Statistica bisericilor şi a predicatorilor..............................................................328
- Statistica din 1921 pe cercurile misionare.........................................................329
- Statistica anului 1942 pe provincii......................................................................330
- Organizarea Uniunii Tineretului Baptist...........................................................331
Pagina 490
- Organizarea Uniunii Şc. Duminicale.................................................................334
- Organizarea Uniunii Femeilor Baptiste............................................................334
- Orfelinatele baptiste de Ia Oradea.....................................................................335
- Orfelinatul de la Prilipeţ......................................................................................335
- Orfelinatul din Lupeni.........................................................................................337
- Orfelinatul din Simeria.........................................................................................337
- Cursurile biblice de împrospătare......................................................................338
- Fişier bibliografic..................................................................................................339
Capitolul XVIII. RELAŢIILE CU BAPTIŞTII DIN STRĂINĂTATE....................343
- Vizite ale reprezentanţilor Alianţei....................................................................344
- Vizite şi acţiuni ale Bordului din S.U.A.............................................................350
- Alte vizite importante...........................................................................................353
- Vizite ale conducătorilor români........................................................................356
- Fişier bibliografic..................................................................................................358
Capitolul XIX REPLIERILE ORGANIZATORICE.
SCIZIUNEA DIN 1932-1935. STATUTELE...................................................363
- Nerecunoaşterea Uniunii.....................................................................................364
- Reînfiinţarea şi restructurarea Uniunii.............................................................365
- A doua restructurare a Uniunii...........................................................................365
- Schimbarea titlului Uniunii.................................................................................366
- Sciziunea din 1932-1935.......................................................................................366
- încercări neizbutite pentru reunire....................................................................368
- întrunirea de la Bucureşti. Com. Unirii.............................................................369
- Realizarea Unirii în Congresul de la Arad........................................................370
- Succesiunea statutelor..........................................................................................371
- Fişier bibliografic..................................................................................................375
Capitolul XX. PRIGOANA A PATRA. LUPTA PENTRU LIBERTATE.............379
- Acţiuni antemergătoare prigoanei......................................................................380
- Decizia nr. 114119/1933. Temeiul prigoanei.....................................................381
- Scopul tainic al deciziei........................................................................................382
- Mecanismul de aplicare a deciziei......................................................................384
- Dimensiunile persecuţiei sub decizie.................................................................385
-Reacţia Uniunii vechi'...........................................................................................386
- Reacţia Uniunii noui............................................................................................388
- Intervenţia Alianţei Mondiale Baptiste.............................................................388
- încetarea prigoanei...............................................................................................389
- Fişier bibliografic..................................................................................................390
Capitolul XXI. ASPECTE DEOSEBITOARE INTERNE. RUPEREA ŞI
FORMAREA PENTICOSTALILOR................................................................391
- Nuanţa predestinaţionistă în Ardeal..................................................................392
- Trichotomia baptiştilor germani şi ruşi.............................................................392
- Tendinţa episcopaliană la maghiari...................................................................393
- Rugăciunea comună la baptiştii din Bihor........................................................394
- Diferenţierea în formele liturgice.......................................................................395
- Neobservarea binecuvîntărilor în Banat............................................................396
- Păreri diferite asupra misiunii.............................................................................396
- Ruperea din Păuliş. înfiinţarea penticost..........................................................397
- Notiţe bibliografice...............................................................................................399
Capitolul XXII. PRIGOANA A CINCEA1937............................................................400
- înmulţirea cazurilor izolate.................................................................................400
- Intervenţiile lui Rushbrooke la Bucureşti.........................................................401
- Apariţia deciziei nr.4781/937 noul val................................................................402
- Mecanismul de aplicare al deciziei.....................................................................403
- Scopul ascuns al deciziei......................................................................................404
- Formele de persecuţie preliminară....................................................................404
- Acţiunile de apărare ale Uniunii.........................................................................405
- Protestul Congresului al XVIII-lea....................................................................405
- Intervenţiile din străinătate.................................................................................408
- Suspendarea deciziei no.4781/1937....................................................................409
- Note bibliografice.................................................................................................410
Pagina 491
Capitolul XXIII. PRIGOANA A ŞASEA, 1938.............................................................*"
- Şicanări prevestitoare ale prigoanei................................................................... .
- Vizita şi intervenţiile lui Rushbrooke................................................................***
- Apariţia deciziei no. 26208/1938.........................................................................414
- Scopul oprimatoriu al deciziei.....................................................................^ ^
- Protestul Comunităţii Oradea.............................................................................^
- Acţiunile de apărare ale Uniunii............................................................................
- Efectele.închiderea tuturor bisericilor...............................................................42Q
- Suspendarea deciziei.............................................................................................422
- Note bibliografice................................■"■■••..........................................................42->
Capitolul XXIV. PRIGOANA A ŞAPTEA, 1939..........................................................•£
- Fluctuaţia stărilor politice....................•...............................................................-.
- Intervenţii pt. recunoaşterea statutului..............................................................^
- Apariţia deciziei nr.31999/939............................................................................4-7
- Acţiunile de apărare ale Uniunii.........................................................................42„
- Schimbarea de guvern. O nouă amînare............................................................43Q
- încetarea prigoanei...............................................................................................43ţ
- Apariţia deciziei nr.5657/1940.........................-.................................................431
- Reacţia persecuţioniştilor................................................................. ......433
CONFESIUNII BAPTISTE..................................................................................*|£
- Primele decizii de desfiinţare..............................................................................^
- Memoriul Uniunii.................................................................................................440
- Schimbarea ministrului şi suspendarea dec.......................................................^
- Pregătirea prigoanei......................................................................... .....442
- Decizia de retrogradare.......................................................................................443
- O nouă decizie de înăsprire a persecuţiei..........................................................^
- Decretul de desfiinţare.........................................................................................445
- Acţiunea de deportare în Transnistna...............................................................446
- Intervenţiile de apărare........................................................................................44g
- Al doilea decret de desfiinţare............................................................................44g
- Cîteva aspecte ale prigoanei................................................................................450
- Acţiunile de demascare a propagandei..............................................................
- Zădărnicirea acţiunii lui I. Ungureanu..............................................................45fi
- Rezistenţa pasivă şi activ. în ascuns.................................................................... „
- Sfidarea publicaţiilor antibaptiste......................................................................
- Ajutorarea celor aflaţi prin temniţe.................................................................. 5g
- Respingerea momelilor. Căderea unora............................................................^
- Activităţi spirituale în ascuns...............................................................................—
- Continuarea orfelinatului Prilipeţ......................................................................^
- Perseverarea generală....................................................................................^3
DICTATURII ANTONESCIENE......................................................................^
- Situaţia după răsturnarea dictaturii..............................................................•.....466
- Intervenţiile Uniunii......................................................................................4^-g
- Ordinul de redeschiderea a bisericilor...............................................................
- Decretul lege nr.548/944......................................................................................TS
- Decretul lege nr. 553/1944...................................................................................471
- Refacerea cultică...................................................................................................472
- Mărinimia faţă de duşmani..................................................................................474
- Notiţe bibliografice.................................................................................'
ANEXA A: TABELUL MINIŞ
ANEXA D: SUMARUL CONGRESELOR BAPTISTE
Pagina 492
Dr. Alexa Popovici este în prezent păstorul Bisericii Baptiste Române din Chicago, Illinois, Statele Unite ale
Amcrlcil şl predicator la diferite programe religioaso în limba română, ce BO transmit la radio atît pentru
Europa cit şl pentru America.
Născut la 4 iulie 1915, în oraşul llarrisburg, Pennsylva-nia, s-a întors cu părinţii în România, în primăvara
anului 1921 şi a crescut în comuna Firiteaz, judeţul Timiş. Educaţia şi-a f.*.-cut-o la Şc. ElementarS din co-
mună, Ia liceele Gh. Şlncai din Bucureşti şi Moise Nicoară din Arad.la Seminarul Teologic Baptist din
Bucureşti, la Institutul Teologic de grad Universitar Ortodox din Bucureşti, Institutul Teologic de grad
Universitar Pro testant din Cluj, iar doctoratul 1-
a luat la Indiana Christian University din Indianapolis, Indiana.
In 194o s-a căsătorit cu Daria Sezonov de la Brăila şi au fost bl-necuvîntaţi cu trei copii: Valentin, Veronica-
Monica şi Laurian.
Pe tărîmul Evangheliei a lucrat ca: misionar, redactor, păstor, profesor de Teologie şi conducător. Intre
octombrie 1936 şi martie 1937 a fost misionar pentru citirea zilnică a Bibliei /I. B. R. A. /.
Din 16 iunie 194o cînd a fost ordinat la Arad- Pîrneava a păstorit aocoa biserică pînîl In 1945, Iar din 1944 a
păstorit şl Biserica Speranţa din Arad pînă în 1952, cînd s-a mutat la Bucureşti unde a pflstorlt Biserica
Golgota pînă în 1956, iar Biserica Sf. Treime din Bucureşti din 1956 pînS în 1963. In 1967 a plecat în
America şi din 197o păstoreşte în Chicago Biserica Baptistă Română.
Paralel cu slujirea la amvon ca păstor, a ostenit ca redactor al revistei sâptămînale "Farul Creştin" din Arad
între 194o-1948; ca preşedinte al Comunităţii Bisericeşti Baptiste din Arad între 1944-1951; ca profesor la
Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti între 1946-1965, ca director adjunct între 1954-1956, iar ca director
al Seminarului între 1957-1965; şi ca vicepreşedinte al Uniunii Bisericilor Baptiste Romane între 1945-1951.
A botezat peste 6ooo de suflete şi a cununat peste 25o perechi.
DR. ALEXA PQPOVICI