Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui.

Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură.
(Romani 12:7)

STUDIEREA ŞI APROFUNDAREA
DIVERSELOR ASPECTE ŞI PROBLEME
ALE PRONUMELUI RELATIV
Lecţii recapitulative pentru elevii din clasele V - XII

1 Prof. IOAN HAPCA

 GRAMATICA
LIMBII ROMÂNE
O
RECAPITULARE
A PĂRŢILOR DE
VORBIRE ŞI A
PĂRŢI DE VORBIRE
PĂRŢILOR DE
PROPOZIŢIE PĂRŢI DE PROPOZIŢIE
 
CLASELE V - XII

2
 PĂRŢI DE VORBIRE
SUBSTANTIV şi ARTICOL
VERB şi ADVERB
ADJECTIV şi PREPOZIŢIE
PRONUME şi CONJUNCŢIE
NUMERAL şi INTERJECŢIE
3
 PĂRŢILE DE VORBIRE
ŞI DEFINIŢIILE LOR (PRESCURTATE)
 SUBSTANTIVUL denumeşte obiecte.
 ARTICOLUL însoţeşte unele părţi de vorbire.
  VERBUL exprimă acţiuni, stări, dorinţe, existenţe.
 ADVERBUL exprimă circumstanţe (împrejurări).
 ADJECTIVUL exprimă însuşiri (caracteristici).
 PREPOZIŢIA exprimă relaţii numai în propoziţie.
 PRONUMELE substituie (înlocuieşte) nume.
 CONJUNCŢIA exprimă relaţii în frază sau în
propoziţie.
 NUMERALUL exprimă numere.

4 INTERJECŢIA sugerează stări, imită sunete.
 PĂRŢI DE PROPOZIŢIE

PĂRŢI PRINCIPALE
SUBIECTUL

PREDICATUL

PĂRŢI SECUNDARE

ATRIBUTUL

COMPLEMENTUL
5
 PĂRŢILE DE PROPOZIŢIE
ŞI DEFINIŢIILE LOR (PRESCURTATE)
 SUBIECTUL spune ceva cu ajutorul predicatului sau arată
despre ,, cine ”ori despre ,, ce ” se vorbeşte în propoziţie.
 PREDICATUL VERBAL arată ,, ce face ” subiectul, adică
atribuie subiectului o acţiune.
 ATRIBUTUL determină un substantiv, un pronume sau
numeral.
 COMPLEMENTUL determină un verb (locuţiune verbală), un
adjectiv (locuţiune adjectivală), un adverb sau o interjecţie.
 NUMELE PREDICATIV atribuie subiectului o identitate, o
însuşire sau o caracteristică, adică arată ,, cine este,” ,, ce
este,” ,, al cui este ” sau ,, cum este ” subiectul.
NOTĂ : NUMELE PREDICATIV împreună cu verbul copulativ
formează PREDICATUL NOMINAL. (Verbul ,,a fi ”este cel
mai des utilizat verb copulativ, iar verbul ,, a deveni ” este
totdeauna verb copulativ. Există şi alte verbe copulative.)
6
10 TIPURI DE PRONUME
(denumiri, definiţii, exemple minime)
 POSESIV (ţine locul obiectului posedat şi al posesorului): al meu, al tău, al său, al
nostru, al vostru…
 DE ÎNTĂRIRE (întăreşte ideea de persoană): însumi, însuţi, însuşi, înşine, înşivă, … 
 DEMONSTRATIV (arată apropierea, depărtarea, identitatea): acesta, acela, celălalt..
 INTEROGATIV (ţine locul cuvântului aşteptat ca răspuns la întrebare): cine?, cui?,
ce?, care?, cât?… 
 RELATIV (leagă subordonatele de regentele lor): Ştiu cine dă, ce dă, cui dă, cât dă şi
care refuză.
 PERSONAL (indică persoana care vorbeşte, cu care se vorbeşte, despre care se
vorbeşte): eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele…  
 REFLEXIV (ţine locul obiectului asupra căruia se exercită acţiunea verbului): sine,
se, sie, sieşi, îşi…
 NEHOTĂTÂT (nu dă vreo indicaţie asupra obiectului): unii, alţii, mulţi, puţini,
cineva, oricine… 
 DE POLITEŢE (exprimă respectul despre persoana cu care sau despre care se
vorbeşte): dumneata, dumitale, dumneavoastră, dumnealui, dumneaei…
 NEGATIV (ţine locul substantivelor absente din propoziţii negative): nimeni, nimic,
niciunul…
7
5 TIPURI DE PRONUME
CU FORME PERSONALE (1)
 PERSONAL : (pers. 1) eu, mine, mă, m, mie, îmi, mi ;
noi, nouă, ne, ni ; (pers. 2) tu, tine, te, ţie, îţi, ţi ; voi,
vouă, vă, vi, v ; (pers. 3) el, îl, l, lui, îi, i ; ea, o, ei, ele, le,
lor, li ; dânsul, dânsa, dânşii, dânsele ; 
 PERSONAL DE POLITEŢE : (pers. 2) dumneata,
dumitale, dumneavoastră; (pers. 3) dumnealui,
dumneaei, dumnealor ;  
 REFLEXIV : (pers. 1) îmi, mi, mă, m, ne ; (pers. 2) îţi,
ţi, te, vă, v ; (pers. 3) sine, sineşi, se, s, sie, sieşi, îşi, şi ;
 NOTĂ : Toate îşi schimbă forma după persoană şi în

analiza lor se precizează persoana.

8
 5 TIPURI DE PRONUME
CU FORME PERSONALE (2)
 DE ÎNTĂRIRE : (pers. 1) însumi, însămi, însemi,
înşine, însene ; (pers. 2) însuţi, însăţi, înseţi, înşivă,
însevă ; (pers. 3) însuşi, însăşi, înseşi, înşişi, însele ; 
 POSESIV : (pers. 1) al meu, a mea, ai mei, alor mei, ale
mele, alor mele ; (pers. 1) al nostru, a noastră, ai noştri,
alor noştri, ale noastre, alor noastre ; (pers. 2) al tău, a
ta, ai tăi, alor tăi, ale tale, alor tale ; (pers. 2) al vostru, a
voastră, ai voştri, alor voştri, ale voastre, alor voastre ;
(pers. 3) al său, a sa, ai săi, alor săi, ale sale, alor sale ;
 NOTĂ : Toate îşi schimbă forma după persoană şi în

analiza lor se precizează persoana.

9
5 TIPURI DE PRONUME
FĂRĂ FORME PERSONALE (1)
 DEMONSTRATIV : acesta, aceasta, aceştia, acestea, acestuia,
acesteia, acestora; cestălalt, ceastălaltă, ceştilalţi, cestelalte,
cestuilalt, cesteilalte, cestorlalţi, cestorlalte ;acela, aceea, aceia,
acelea, aceluia, aceleia, acelora ; celălalt, cealaltă, ceilalţi,
celelalte, celuilalt, celeilalte, celorlalţi, celorlalte ; acelaşi, aceeaşi,
aceiaşi, aceleaşi, aceluiaşi, aceleiaşi, aceloraşi ; 
 INTEROGATIV : cine ?, cui ?, care ?, cărui(a) ?, cărei(a) ?,
căror(a) ?, ce ?, cât ?, câtă ?, câţi ?, câte ? al câtelea ?, a câta ?,
câtor(a) ?; 
 RELATIV : cine , cui , care , cărui(a) , cărei(a) , căror(a) , ce , cel
ce , ceea ce , cei ce , cele ce , celui ce , celei ce , celor ce , cât ,
câtă , câţi , câte , câtor(a), al câtelea , a câta ;
 NOTĂ : Toate NU îşi schimbă forma după persoană şi
în analiza lor NU se precizează persoana.
10
 5 TIPURI DE PRONUME
FĂRĂ FORME PERSONALE (2)
 NEHOTĂTÂT : mult, multă, mulţi, multe, multor(a) ; tot, toată,
toţi, toate, tuturor(a) ; unul, una, unii, unele, unui(a), unei(a),
unor(a) ; altul, alta, alţii, altele, altui(a), altei(a), altor(a) ; atât,
atâta, atâţi(a), atâtea, atâtor(a) ; niţel, niţeluş, niţică, niscai ; nişte
; puţin, puţină, puţini, puţine, puţinor(a) ; puţinel, puţintel ; alde ;
cutare, cutărui(a), cutărei(a), cutăror(a) ; cutărică ; vreunul,
vreuna, vreunii, vreunele, vreunui(a), vreunei(a), vreunor(a) ;
destul, destulă, destui, destule; cineva, altcineva, fie(şi)cine,
ori(şi)cine, oare(şi)cine ; cuiva, altcuiva, fie(şi)cui, ori(şi)cui,
oare(şi)cui ; careva, altcareva, fie(şi)care, ori(şi)care,
oare(şi)care ; ceva, altceva, fie(şi)ce, ori(şi)ce, oare(şi)ce ; câtva,
câtăva, câţiva, câteva, câtorva ; fie(şi)cât, ori(şi)cât, oare(şi)cât ; 
 NEGATIV : nimeni, nimenea, nimic, nimica; niciunul, niciuna,
niciunui(a), niciunei(a) ; NOTĂ : Toate NU îşi schimbă forma
după persoană şi în analiza lor NU se precizează persoana.
11
 VALORILE MORFOLOGICE
ALE PRONUMELOR
 VALOARE SUBSTANTIVALĂ : Elevul ştie. Al meu ştie. Însuşi ştie.
Acesta ştie. Care ştie ? El ştie. Ştiu care ştie. Pe sine se ştie. Altul ştie.
Dumnealui ştie. Niciunul nu ştie.
 Observaţie : Toate pronumele cu valoare substantivală au aceleaşi funcţii
sintactice ca şi substantivul, după cazul în care se află.
 VALOARE ADJECTIVALĂ : Elevul ştie. Al meu elev ştie. Însuşi elevul
ştie. Acest elev ştie. Care elev ştie ? El ştie. Ştiu care elev ştie. Alt elev ştie.
Dumnealui ştie. Nici un elev nu ştie.
 Observaţie : Toate adjectivele pronominale se acordă în gen număr şi caz
cu substantivele pe care le determină şi au funcţia sintactică de atribut
adjectival. 
 NOTĂ : Din cele 10 tipuri de pronume, 3 pot avea numai valoare
substantivală (pronumele personal, pronumele reflexiv, pronumele de
politeţe), iar 7 tipuri de pronume pot avea atât valoare substantivală, cât şi
valoare adjectivală (posesiv, de întărire, demonstrativ, interogativ, relativ,
12 nehotărât, negativ),
 VALORILE MORFOLOGICE
ALE PRONUMELOR (EXCEPŢII)
Sunt numai pronume :
 Interogativele: ,, cine ” , ,, cui ” ;
 Relativele: ,, cine ”, ,, cui ”, ,, cel ce ”, ,, ceea ce ”, ,,cei
ce”, ,, cele ce ”, ,,celui ce ”, ,, celei ce ”, ,, celor ce ”;
 Nehotărâtele: ,,careva”, ,,altcareva”, ,,altceva”
,,cineva”, ,,altcineva”, ,,cuiva”, ,,altcuiva”, ,,fiecine”,
,,fiecui”, ,,oricine”, ,,oricui”, ,,orişicine”, ,,orişicui”;
 Negativele: ,,nimeni”, ,,nimenea”, ,,nimic”, ,,nimica”;
Sunt numai adjective pronominale:
 Nehotărâtele : alde, fiece, niscai, niscaiva, nişte, vreun,
vreo;
13Negativele : niciun, nicio ;

 PRONUMELE RELATIV
 Este pronumele care leagă propoziţii subordonate (secundare) de
părţi de vorbire din propoziţiile regente şi care, în propoziţiile
subordonate, înlocuieşte substantive.
 În propoziţiile subordonate atributive, pronumele relative reiau
substantivele, pronumele şi numeralele din regente.
 Majoritatea pronumelor relative au forme după gen, după număr
şi după cele patru cazuri (N.A.G.D.).
 Pronumele relativ are 10 forme de bază simple (la N.A.) :
,,cine” ; ,,care” ; ,,ce” ; ,, cât” ; ,,câtă” ; ,,câţi” ; ,,câte”; ,,al
câtelea” ; ,,a câta” ; ,,de” şi 4 forme de bază compuse (la
N.A.) : ,,cel ce” ; ,,ceea ce” ; ,,cei ce” ; ,,cele ce”;
 Pronumele relative devin adjective pronominale când determină
substantive, se acordă cu acestea în gen, număr şi caz, dar nu
înlocuiesc în această calitate substantive.
14
 FORMELE PRONUMELUI
RELATIV
(şi formele adjectivului pronominal relativ)
 ,, cine ” ;
 ,, cui ” ;
 ,, care ” ; ,, cărui(a) ” ; ,, cărei(a) ” ; ,, căror(a) ” ;
 ,, ce ” ; ,, cel ce ” ; ,, ceea ce ” ; ,, cei ce ” ; ,, cele ce ” ;
 ,, celui ce ” ; ,, celei ce ” ; ,, celor ce ” ;
 ,, cât ” ; ,, câtă ” ; ,, câţi ” ; ,, câte ”; ,, câtor(a) ” ;
 ,, al câtelea ” ; ,, a câta ” ;
 ,, de ” = formă populară obţinută prin conversiune din
prepoziţie (foarte rar utilizată)
15
 NOTE DESPRE PRONUMELE ŞI
ADJECTIVUL PRONOMINAL RELATIV
 ,, cine ” este numai pronume relativ , în cazurile N. A., având forma ,, cui ”
la G. D.
 ,, care ”poate fi pronume sau adjectiv relativ, în cazurile N. A., având
formele următoare la G. D.: ,, cărui(a) ” ; ,, cărei(a) ” ; ,, căror(a) ”
 ,, ce ” poate fi pronume sau adjectiv relativ, având formă invariabilă, stând
numai în cazurile N. A.
 ,, cel ce ” ; ,, ceea ce ” ; ,, cei ce ” ; ,, cele ce ” sunt numai pronume relative
compuse , în cazurile N. A., având formele următoare la G. D. : ,, celui ce ” ;
,, celei ce ” ; ,, celor ce ” ;
 ,, cât ” ; ,, câtă ” ; ,, câţi ” ; ,, câte ” sunt pronume sau adjective relative, în
cazurile N. A., având forma următoare la G. D.: ,, câtor(a) ”
 ,, al câtelea ” ; ,, a câta ” sunt pronume sau adjective relative, numai în
cazurile N. A.
 ,, de ” (= formă populară) este numai pronume relativ , în cazul N. „L-ale
case mari domneşti / De se văd în Stoeneşti / Mândră masă e întinsă …” (V.
Alecsandri)
16
 DECLINAREA PRONUMELUI
RELATIV
 vocativ : ————————————————————
 nominativ : Aud cine vine. Văd ce pleacă. Văd care ştie.
Ştiu câte stau. Ştiu al câtelea ară.
 acuzativ : Spun pe cine duci. Ştiu cu ce mergi. Aflu în care
intră. Văd pe câte chemi. Ştiu cu a câta vii.
 genitiv : Spun a cui e sacoşa. Aflu ale cărora sunt astea.
Ştiu ale câtora sunt alea.
 dativ : Nu ştiu cui duci marfa. Observ căruia îi faci
semne. Dau flori câtora le spui.
 NOTĂ : Pronumele relativ nu stă în mod necesar în acelaşi
caz cu numele înlocuit : Omul căruia îi faci semne este orb.
(N.),(D.); Persoana căreia îi vorbeşti este surdă. (N.),(D.);
17
 ACORDUL PRONUMELUI
RELATIV ,, care ”
Pronumele relativ ,, care ” în cazul genitiv are
un acord încrucişat, pentru că articolul
genitival se referă şi se acordă în gen şi număr
cu un substantiv aflat după pronume, iar
pronumele relativ se referă şi se acordă în gen
şi număr cu un alt substantiv aflat înainte de
articolul genitival:
Ştiu colegul al cărui câine nu muşcă.
Ştiu colega al cărei câine nu muşcă.
18
 ACORDUL ÎNCRUCIŞAT ARE
VARIANTELE URMĂTORULUI MODEL: 1.
 Ştiu colegul al cărui câine nu muşcă. Ştiu colega al cărei câine nu muşcă.
 Ştiu colegul a cărui pisică este albă. Ştiu colega a cărei pisică este albă.
 Ştiu colegul ai cărui câini nu muşcă. Ştiu colega ai cărei câini nu muşcă.
 Ştiu colegul ale cărui pisici sunt albe. Ştiu colega ale cărei pisici sunt albe.
 Ştiu colegii al căror câine nu muşcă. Ştiu colegele al căror câine nu muşcă.
 Ştiu colegii a căror pisică este albă. Ştiu colegele a căror pisică este albă.
 Ştiu colegii ai căror câini nu muşcă. Ştiu colegele ai căror câini nu muşcă.
 Ştiu colegii ale căror pisici sunt albe. Ştiu colegele ale căror pisici sunt albe.
NOTĂ : Substantivele: colegul, colega, colegii, colegele
se acordă cu pronumele relative: cărui, cărei, căror, iar
articolele posesive (genitivale) al se acordă cu
substantivul câine, a cu substantivul pisică, ai cu
substantivul câini, ale cu substantivul pisici.
19
 ACORDUL ÎNCRUCIŞAT ARE
VARIANTELE URMĂTORULUI MODEL: 2.
 Colegul al cărui câine nu muşcă e aici.
 Colegul a cărui pisică este albă a plecat.
 Colegul ai cărui câini nu muşcă e aici.
 Colegul ale cărui pisici sunt albe a plecat.
 Colegii al căror câine nu muşcă sunt aici.
 Colegii a căror pisică este albă au plecat.
 Colegii ai căror câini nu muşcă sunt aici.
 Colegii ale căror pisici sunt albe au plecat.
Colega al cărei câine nu muşcă e aici.
Colega a cărei pisică este albă a plecat.
Colega ai cărei câini nu muşcă e aici.
Colega ale cărei pisici sunt albe a plecat.
Colegele al căror câine nu muşcă sunt aici.
Colegele a căror pisică este albă au plecat.
Colegele ai căror câini nu muşcă sunt aici.
Colegele ale căror pisici sunt albe au plecat.

NOTĂ : Substantivele: colegul, colega, colegii, colegele

se acordă cu pronumele relative: cărui, cărei, căror, iar
articolele posesive (genitivale) al se acordă cu
substantivul câine, a cu substantivul pisică, ai cu
substantivul câini, ale cu substantivul pisici.
20
 ACORDUL ÎNCRUCIŞAT ARE
VARIANTELE URMĂTORULUI MODEL: 3.
 … colegul al cărui câine…
 … colegul a cărui pisică…
 … colegul ai cărui câini …
 … colegul ale cărui pisici…
 … colegii al căror câine…
 … colegii a căror pisică…
 … colegii ai căror câini…
 … colegii ale căror pisici…
… colega al cărei câine…
… colega a cărei pisică…
… colega ai cărei câini…
… colega ale cărei pisici…
… colegele al căror câine…
… colegele a căror pisică…
… colegele ai căror câini…
… colegele ale căror pisici…

NOTĂ : Articolul genitival poate fi precedat de prepoziţii şi locuţiuni

prepoziţionale : Colegul despre al cărui câine… ; Colegul faţă de al cărui
câine…;
NOTĂ : Articolul genitival poate lipsi : Elevul în banca căruia scriu
absentează. Elevul în faţa căruia vorbesc mi-e prieten. = Elevul în a cărui bancă
scriu absentează.

21
 DECLINAREA ADJECTIVULUI
RELATIV
 vocativ : ———————————————
 nominativ : Aflu ce tren pleacă. Notez care elev
ştie. Aflu câte fete stau. Nu ştiu a câta zi e azi.
 acuzativ : Aflu cu ce tren vii. Întreb în care gară
stă. Ştiu pe câte fete chemi. Aflu în a câta zi vii.
 genitiv : N-am întrebat ale cărui om sunt
hainele. Număr ai câtor copii sunt banii.
 dativ : Nu ştiu cărei colege îi duci flori. Aflu
câtor fete le dai mărţişoare.
22
 ACORDUL ADJECTIVULUI
PRONOMINAL RELATIV ,,care”
 Adjectivul pronominal relativ însoţeşte şi
determină în poziţie proclitică un substantiv dintr-o
propoziţie subordonată. El leagă subordonata de
regentă.
 Acordul adjectivului pronominal relativ se face în
gen, număr şi caz cu substantivul pe care îl
determină.
 În cazul genitiv, la adjectivul ,, care ” există un
dublu acord, numit acord îmbrăţişat: articolul
posesiv se acordă cu obiectul posedat, iar
adjectivul ,, care ” se acordă cu posesorul.
23
 ACORDUL ÎMBRĂŢIŞAT ARE
URMĂTORUL MODEL: (1)
 Ştiu al cărui coleg e câinele.
 Ştiu a cărui coleg e pisica.
 Ştiu ai cărui coleg sunt câinii.
 Ştiu ale cărui coleg sunt pisicile.
 Ştiu al căror colegi e câinele.
 Ştiu a căror colegi e pisica.
 Ştiu ai căror colegi sunt câinii.
 Ştiu ale căror colegi sunt pisicile.
Ştiu al cărei colegă e câine.
Ştiu a cărei colegă e pisica.
Ştiu ai cărei colege sunt câinii.
Ştiu ale cărei colege sunt pisicile.
Ştiu al căror colege e câinele.
Ştiu a căror colege e pisica.
Ştiu ai căror colege sunt câinii.
Ştiu ale căror colege sunt pisicile.

NOTĂ : Articolele posesive (genitivale) al se acordă cu

substantivul câinele, a cu substantivul pisica, ai cu
substantivul câinii, ale cu substantivul pisicile. Pronumele
relative: cărui, cărei, căror, se acordă cu substantivele: coleg,
colegă, colegi, colege.
24
 ACORDUL ÎMBRĂŢIŞAT ARE
URMĂTORUL MODEL: (2)
 … al cărui coleg e câinele … … al cărei colegă e câinele …  
 … a cărui coleg e pisica … … a cărei colegă e pisica … 
 … ai căror colegi sunt cânii … … ai căror colege sunt cânii … 
 … ale căror colegi sunt pisicile … … ale căror colege sunt pisicile …
 … al căror colegi e câinele … … al căror colege e câinele… 
 … a căror colegi e pisica … … a căror colege e pisica … 
 … ai cărui coleg sunt cânii … … ai cărei colegă sunt cânii …  
 …ale cărui coleg sunt pisicile … … ale cărei colegă sunt pisicile …
NOTĂ : Articolele posesive (genitivale) al se acordă cu
substantivul câinele, a cu substantivul pisica, ai cu
substantivul câinii, ale cu substantivul pisicile. Pronumele
relative: cărui, cărei, căror, se acordă cu substantivele: coleg,
colegă, colegi, colege.
25
 FUNCŢIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI
RELATIV ,, cine ” ; ,, cui ”
 SB : Cine învaţă reuşeşte. ; Cine înţelege studiază. ; Cine ştie răspunde. ; Cine
răspunde e premiat.
 NP : Nu ştiu cine sunt ei. ; Nu spun ca cine-i el. ; De la cine e asta ştiu. ; A cui este
cartea e aici ;
 AT : Ştiu în casa cui ai intrat. ; Voi afla al cui copil eşti. ; Ştiu cu al cui caiet ai
venit.
 CD : Pe cine ai chemat nu vine. ; Pe cine l-ai ajutat nu merită. ; Pe cine ai întrebat
ştie.
 CI : Cunosc despre cine vorbeşti. ; Împotriva cui ai luptat e aici. ; Cui i-ai spus a
uitat.
 CA : De către cine eşti deranjat se va scuza. ; Te va ajuta de cine ai fost ajutat.
 CM : Ca cine ai alergat la concurs, n-a fost premiat.
 CT : Înaintea cui ai plecat acasă nu se ştie. ; După cine ai plecat din clasă, nu ştiu.
 CL : Am aflat la cine ai fost. ; Cunosc înaintea cui ai locuit.
 CZ : Din cauza cui ai întârziat, nu ştiu. ; Ştiu pentru cine ai fost sancţionat.
 CS : În favoarea cui munceşti am aflat. ; Pentru cine lucrezi nu-mi pasă.
26
 FUNCŢIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI
RELATIV ,,care”; ,,cărui(a)”; ,,cărei(a)”; ,,căror(a)”
 SB : Care vrea se abţine. ; Care înţelege ştie. ; Care ţine minte greşeşte mai puţin. ; Uneori
este fericit cel care crede. ; Elevul care este disciplinat e respectat de colegi.
 NP : Nu bănuim care sunt ei. ; Vom afla de la care este caietul. ; Nu se ştie a căruia este
cartea. ; Nu se bănuieşte împotriva căreia dintre ele este.
 AT : Se ştie în casa căruia ai intrat. ; Cu a cărui minge te joci se va supăra. ; Elevul cu
părinţii căruia am vorbit nu mai întârzie la ore.
 CD : Ştiu pe care ai cunoscut. ; Pe care l-ai chemat e aici. ; Pe care ai întrebat e dus.
 CI : Despre care întrebi e acolo.; Contra cărora te-ai opus nu-s la noi. ; Căreia i-ai destăinuit
nu păstrează secrete.
 CA : Vei fi păcălit de către care ai fost lăudat. ; De care ai fost criticat vei fi ajutat.
 CM : Nu mi-ai mărturisit ca şi care ai scris. ; Ştiu decât care eşti mai bun. ;
 CT : Înaintea căruia ai plecat te-a bârfit. ; Nu cunosc acum înainte de care ai sosit. ; Nu ştiu
după care a zis poezia.
 CL : Nu văd lângă care stai. ; Alături de care şezi e zgomot. ; În faţa căruia te-ai aşezat,
scaunul e rezervat.
 CZ : Asta e fata din cauza căreia ai căzut. ; Acesta-i colegul pentru care ai fost pedepsit.
 CS : Nu ştiu pentru care ai venit. ; Cunosc în favoare căruia munceşti.

27
 FUNCŢIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI
RELATIV ,, ce ”
 SB : Eu vând numai ce se vede. ; Nu pricep ce se aude. ; Uneori e
neplăcut ce se gustă. ; Câinele descoperă ce se miroase. ; Orbul
descoperă ce se pipăie.
 NP : N-am aflat ce sunt ei. ; Ştim toţi ca ce este el. ; N-am descoperit
de la ce este butonul acesta.
 AT : —————————————————————————
 CD : Fiecare om cunoaşte numai ce vede, ce aude, ce gustă, ce
miroase, ce pipăie.
 CI : N-am auzit despre ce întreabă. ; Nu ştiu la ce te referi.
 CA : Te-ai enervat foarte tare de ce ai fost deranjat. (— de zgomot )
 CM --> Nu-ţi aminteşti ca ce imită vocea mea.
 CT : —————————————————————————
 CL : Să fii atent lângă ce stai când e furtună.
 CZ : N-ai înţeles de ce ai fost pedepsit.

28CS : Eşti plătit puţin pentru ce munceşti.


 FUNCŢIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI
RELATIV ,,cel ce” ; ,,ceea ce” ; ,,cei ce” ; ,,cele ce”
 SB : Eu vând numai ceea ce se vede. ; Nu pricepe
cel ce n-aude. ; Uneori sunt supăraţi cei ce nu
gustă. ; Câinele descoperă cele ce le miroase. ;
Orbul descoperă ceea ce se pipăie.
 NP : N-au aflat cei ce sunt ei. ;
 AT : ——————————————————
 CD : Îl cunosc bine numai pe cel ce l-am ajutat.
 CI : N-am auzit despre cel ce mă întrebi. ;
 CA : De cel ce ai fost deranjată tu am fost ajutată
eu.
 CL : Să fii atent lângă cel ce stai.
29
 FUNCŢIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI
RELATIV ,,cât” ; ,,câtă” ; ,,câţi” ; ,,câte”; ,,câtor(a)”
 SB : Aduce la piaţă numai cât se vinde. ; Nu ştiu câtă se cumpără. ; Câţi
plătesc imediat sunt mai puţini. ; Câte vin în piaţă cumpără rochii de vară.
 NP : Nu ştim câţi sunt ei. ; Am numărat de la câţi / câte sunt teze mai bune. ;
Am aflat contra câtora eşti ? ; Nu ne pasă a câtora este terenul.
 AT : În casele câtora ai intrat ai fost servit corect.
 CD : Nu calculează cât / câtă vinde zilnic. ; Pe câţi îi refuzi te ţin minte. Pe
câte le serveşti nu vor uita niciodată.
 CI : Despre câţi / câte ai întrebat vom afla acum. ; Contra cărora te opui nu-s
de acord. ; Le pare rău cărora le refuzi.
 CA : Nici tu nu ştii de câţi ai fost învins la şah. ; E de mirare de către câte ai
fost aplaudat la concurs.
 CM : Cu cât vinzi marfa nu mă interesează. ; Nu ştiu după câte dintre ele te-
ai orientat.
 CT : E târziu la cât te trezeşti. ; Înaintea câtora ai venit n-am ţinut socoteală.
 CL : Lângă câţi / câte ai locuit nu-ţi aminteşti
 CZ : Uiţi din cauza câtora ai întârziat. ; Pentru câţi ai fost refuzat n-ai uitat.
 CS : Pentru câţi ai venit aveai obligaţie. ; În vederea câtora ai venit nu ştiu.
30
 FUNCŢIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI
RELATIV ,, al câtelea ” ; ,, a câta ”
 SB : Al câtelea se vede n-ai numărat. ; A câta se cumpără voi şti
imediat.
 NP : Al câtelea este el nu-s curios. ; De la al câtelea / a câta sunt
cărţile vom afla.
 AT : În casa al câtelea ai intrat nimeni nu ştie.
 CD : Al câtelea / a câta ai vândut azi vei şti acum. ; Pe al câtelea l-ai
refuzat nu ştii.
 CI : Despre al câtelea / a câtea ai întrebat sunt curios.
 CA : De al câtelea / a câta ai fost învins la concurs nu-ţi aminteşti.
 CM : După a câta dintre ele te-ai orientat nu-s interesat.
 CT : La al câtelea te trezeşti, eu dorm.
 CL : Lângă al câtelea / a câta te-ai aşezat n-am numărat.
 CZ : Din cauza al câtelea / a câta ai pierdut concursul nu eşti curios.

31CS : Pentru al câtelea / a câta ai venit nimeni nu numără.


 TIPURI DE SUBORDONATE INTRODUSE
PRIN PRONUME RELATIVE ,,cine”; ,,cui”

 Subiectivă : Cine are rânduială / cruţă multă

osteneală. Nu se ştie / cui telefonează.
 Predicativă : Problema e / cine te ascultă {pe cine
cunoşti, ai cui sunt banii, cui te adresezi}.
 Atributivă : Se pune întrebarea / cine vrea {la cine
apelăm, ale cui sunt cărţile, cui oferim flori}.
 Completivă directă : N-a ştiut / cine a tras {pe cine a
nimerit, la cine să fugă, a cui e maşina}.
 Completivă indirectă : Nu s-a gândit / cine a fost{la
cine să vină, a cui e vina, cui să spună}.
 Circumstanţială de loc : Mergem / la cine ne invită

32 {la cine ne cheamă, la cine ne doreşte}.

 TIPURI DE SUBORDONATE INTRODUSE
PRIN PRONUME RELATIVE ,,care”
 Subiectivă : Care începe bine / sfârşeşte frumos. Să nu
vină / căruia nu-i place.
 Predicativă : Întrebarea e / care poate {pe care alegi,
al căruia e avantajul, căruia îi place}.
 Atributivă : Se pune problema / care ştie {pe care
contăm, a căruia-i dorinţa, a cărora-i obligaţia}
 Completivă directă : I-am întrebat / care pleacă {a
căruia e maşina, căruia îi plătesc}
 Completivă indirectă : Nu-mi amintesc / care a fost
{ pe care l-am invitat, cărora le-am ajutat}
 Circumstanţială de loc : Mergem / la care ne cheamă

33 {la care-i mai frumos, în care-i mai curat}

 TIPURI DE SUBORDONATE INTRODUSE
PRIN PRONUME RELATIVE ,,ce”
 Subiectivă : Ce vrea el / nu se poate. Nu-i convine / ce
are. Ce-i în mână / nu-i minciună.
 Predicativă : Fiecare devine / ce vrea {ce doreşte, ce
visează, ce poate, ce-l interesează}.
 Atributivă : Sunt lucruri / ce-mi doresc {ce-mi plac,
ce-mi trebuie, ce-mi folosesc}.
 Completivă directă : Nu spune / ce gândeşte {ce
speră, ce-l doare, ce-l supără, ce-l interesează}.
 Completivă indirectă : Am fost uimită / de ce-am
văzut {de ce-am auzit, la ce-am participat}.
 Circumstanţială de loc : Mă îndrept / spre ce-i acolo
34 {spre ce se vede acolo}
 TIPURI DE SUBORDONATE INTRODUSE
PRIN PRONUME RELATIVE ,,cel ce”
 Subiectivă : Cel ce este modest / nu se laudă. Cei ce n-
au minte / nu-şi bat capul.
 Predicativă : Fiecare devine / ceea ce-şi doreşte { ceea
ce vor părinţii, ceea ce nici nu visează}.
 Atributivă : Toate / cele ce învaţă / sunt premiante.
Multe / din cele ce spun / sunt adevărate.
 Completivă directă : Ceea ce vrea el / nu vreau eu. Îţi
aduc / ceea ce îţi trebuie.
 Completivă indirectă : Mă gândesc / la ceea ce spui.
Le vorbesc / celor ce mă ascultă.
 Circumstanţială de loc : Merg / spre cele ce mă

35 aşteaptă {spre cei ce se văd acolo}.

 TIPURI DE SUBORDONATE INTRODUSE
PRIN PRONUME RELATIVE ,,cât”; ,,câtă”

 Subiectivă : Cât / câtă s-a vândut / nu se ştie. Se

observă / câţi / câte lipsesc la inventar.
 Predicativă : Întrebarea este / cât / câtă s-a distrus
{ cât / câtă a rămas, cât / câtă se vinde}.
 Atributivă : Toate / câte le spune / sunt adevărate.
Toţi / câţi pleacă / se vor întoarce.
 Completivă directă : Am întrebat / cât / câtă s-a
vândut. N-am aflat / câţi / câte lipsesc la şcoală.
 Completivă indirectă : Mă gândesc / la câţi / la câte
lipsesc la inventar { câtora le plac florile}.
 Circumstanţială de loc : Am fost / la câţi / la câte m-
36 ai trimis.
 TIPURI DE SUBORDONATE INTRODUSE
PRIN PRONUME RELATIVE ,,al câtelea”

 Subiectivă : Al câtelea s-a întors sănătos / nu se

cunoaşte.
 Predicativă : Întrebarea este / Al câtelea voi fi pe lista
celor admişi.
 Atributivă : ————————————————
 Completivă directă : Am înţeles / pe al câtelea voi
călări mâine.
 Completivă indirectă : Nu-mi amintesc / a câta se
desfăşoară în Canada.
 Circumstanţială de loc : Mă aşez / lângă al câtelea
îmi spui.
37
 TIPURI DE SUBORDONATE INTRODUSE PRIN
ADJECTIVELE PRONOMINALE RELATIVE
 NOTĂ : introduc aceleaşi tipuri de subordonate ca
pronumele relative omonime.
 Subiectivă : Care lucru începe bine / sfârşeşte frumos. Să nu
vină / cărui om nu-i place lucrul.
 Predicativă : Întrebarea e / care elev poate {pe care colegă
alegi, al cărui om e avantajul}.
 Atributivă : Se pune problema / care copil ştie {pe care elev
contăm, a cărui om e dorinţa asta.
 Completivă directă : I-am întrebat / care maşină pleacă {a
cărui şofer e maşina, cărui om îi duc}.
 Completivă indirectă : Nu-mi amintesc / care coleg a fost { pe
care poet l-am invitat}
 Circumstanţială de loc : Mergem / la care persoană ne cheamă
{în care loc e mai frumos}
38
 CONVERSIUNEA PRONUMELUI
RELATIV
 în prepoziţie : cât = (Înalt cât casa.)
 în adverbe : ce = ( N-ai idee ce bine se descurcă.)
 cât = (Răcni cât putu.)
 în pronume nehotărâte : care = fiecare, unii, alţii (Le porunci să
meargă care de unde au venit. Zări creste de munţi, care mai
mari, care mai mici.)
 cine = oricine (Zică cine ce vrea.)
 ce = orice ( Facă ce-o vrea.)
 câţi = oricâţi ( Câţi îl văd de el se plâng.)
 în locuţiuni conjuncţionale : după ce, până ce, imediat ce,
îndată ce, din moment ce, în timp ce, de vreme ce, o dată ce,
 în locuţiuni adverbiale : după care = după aceea, care (mai) de
care = pe întrecute
39
 MODEL DE ANALIZĂ
MORFOSINTACTICĂ A PRONUMELUI
RELATIV (1)
Cine are rânduială / cruţă multă osteneală. Nu se ştie /
cui telefonează.
 cine = pronume relativ simplu, substituie un
substantiv necunoscut, numărul singular, cazul
nominativ, funcţia sintactică de subiect simplu în
propoziţia subordonată subiectivă pe care o introduce
în frază.
 cui = pronume relativ simplu, substituie un substantiv
necunoscut, numărul singular, cazul dativ, funcţia
sintactică de complement indirect în propoziţia
subordonată subiectivă pe care o introduce în frază.
40
 ANALIZĂ A PRONUMELUI RELATIV (2)

Problema e pe cine cunoşti, {ai cui sunt banii, cui te

adresezi}.
 pe cine = pronume relativ simplu, substituie un substantiv
necunoscut, numărul singular, cazul acuzativ cu prepoziţia
simplă, monosilabică „pe”, funcţia sintactică de
complement direct în propoziţia subordonată predicativă.
 ai cui = pronume relativ simplu, substituie un substantiv
necunoscut, numărul plural, cazul genitiv, precedat de
articolul posesiv-genitival „ai”, funcţia sintactică de nume
predicativ, în propoziţia subordonată predicativă pe care o
introduce în frază.
 cui = pronume relativ simplu, substituie un substantiv
necunoscut, numărul singular, cazul dativ, funcţia sintactică
de complement indirect în propoziţia subordonată
41predicativă pe care o introduce în frază.
 ANALIZĂ A PRONUMELUI RELATIV (3)

Se pune problema / care ştie {pe care contăm, a căruia-i

dorinţa, a cărora le este obligaţia}
 care = pronume relativ simplu, substituie un substantiv necunoscut,
numărul singular, cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect simplu
în propoziţia subordonată atributivă pe care o introduce în frază.
 pe care = pronume relativ simplu, substituie un substantiv necunoscut,
numărul singular, cazul acuzativ cu prepoziţia simplă, monosilabică
„pe”, funcţia sintactică de complement direct în propoziţia subordonată
atributivă pe care o introduce în frază.
 a căruia= pronume relativ simplu, substituie un substantiv necunoscut,
numărul singular, cazul genitiv, precedat de articolul posesiv-genitival
„a”, funcţia sintactică de nume predicativ, în propoziţia subordonată
atributivă pe care o introduce în frază.
 a cărora = pronume relativ simplu, substituie un substantiv necunoscut,
numărul plural, cazul genitiv, precedat de articolul posesiv-genitival
„a”, funcţia sintactică de nume predicativ, în propoziţia subordonată
atributivă pe care o introduce în frază.
42
 MODEL DE ANALIZĂ
MORFOSINTACTICĂ A PRONUMELUI
RELATIV (4)
Nu spune / ce gândeşte {ce speră, ce-l
doare, ce-l supără, ce-l interesează}.
 ce (gândeşte, speră) = pronume relativ simplu,
substituie un substantiv necunoscut, numărul singular,
cazul acuzativ, funcţia sintactică de complement direct
în propoziţia subordonată completivă directă pe care o
introduce în frază.
 ce (doare, supără, interesează) = pronume relativ
simplu, substituie un substantiv necunoscut, numărul
singular, cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect
simplu în propoziţia subordonată completivă directă pe
care o introduce în frază.
43
 ANALIZĂ A PRONUMELUI RELATIV (5)
Mă gândesc / la ceea ce spui. Le vorbesc / celor ce mă ascultă. Am fost /
la câţi / la câte m-ai trimis.
 la ceea ce = pronume relativ compus, substituie un substantiv
necunoscut, numărul singular, genul feminin, cazul acuzativ cu
prepoziţia simplă, monosilabică „la”, funcţia sintactică de
complement indirect în propoziţia subordonată completivă indirectă
pe care o introduce în frază.
 celor ce = pronume relativ compus, substituie un substantiv
necunoscut, numărul plural, genul masculin / feminin, cazul dativ,
funcţia sintactică de subiect în propoziţia subordonată completivă
indirectă pe care o introduce în frază.
 la câţi / la câte = pronume relativ simplu, substituie un substantiv
necunoscut, numărul plural, genul masculin / feminin, cazul acuzativ
cu prepoziţia simplă, monosilabică „la”, funcţia sintactică de
complement circumstanţial de loc în propoziţia subordonată
44circumstanţială de loc pe care o introduce în frază.
 MODEL DE ANALIZĂ
MORFOSINTACTICĂ A PRONUMELUI
RELATIV (6)
Mă aşez / lângă al câtelea îmi spui. Nu-mi amintesc / a
câta se desfăşoară în Canada.
 lângă al câtelea= pronume relativ simplu, substituie un
substantiv necunoscut, numărul plural, genul masculin,
cazul acuzativ cu prepoziţia simplă, plurisilabică
„lângă”, funcţia sintactică de complement
circumstanţial de loc în propoziţia subordonată
circumstanţială de loc pe care o introduce în frază.
 a câta = pronume relativ simplu, substituie un
substantiv necunoscut, numărul singular, genul
feminin, cazul nominativ, funcţia sintactică de subiect
simplu în propoziţia subordonată completivă indirectă
pe care o introduce în frază.
45
 A ADJECTIVULUI PRONOMINAL RELATIV 1.

Care lucru începe bine / sfârşeşte

frumos. Să nu vină / cărui om nu-i
place lucrul.
 care (lucru) = adjectiv pronominal relativ, genul
neutru, numărul singular, cazul nominativ,
funcţia sintactică de atribut adjectival în
propoziţia subordonată subiectivă.
 cărui(om) = adjectiv pronominal relativ, genul
masculin, numărul singular, cazul dativ, genul
masculin, funcţia sintactică de atribut adjectival
în propoziţia subordonată subiectivă.
46
 A ADJECTIVULUI PRONOMINAL RELATIV 2.

Întrebarea e / care elev poate {ce carte

alegi, al cărui om e avantajul}.
 care (elev) = adjectiv pronominal relativ, genul
masculin, numărul singular, cazul nominativ, funcţia
sintactică de atribut adjectival în propoziţia
subordonată predicativă.
 ce (carte) = adjectiv pronominal relativ, genul feminin,
numărul singular, cazul acuzativ, funcţia sintactică de
atribut adjectival în propoziţia subordonată predicativă.
 al cărui (om) = adjectiv pronominal relativ, genul
masculin, numărul singular, cazul genitiv, funcţia
sintactică de atribut adjectival în propoziţia
subordonată predicativă.
47
 MODEL DE ANALIZĂ MORFOSINTACTICĂ
A ADJECTIVULUI PRONOMINAL RELATIV 3.

Se pune problema / al câtelea copil ştie {pe care

elev contăm, a cărui om e dorinţa asta.
 al câtelea (copil) = adjectiv pronominal relativ, genul
masculin, numărul singular, cazul nominativ, funcţia
sintactică de atribut adjectival în propoziţia subordonată
atributivă.
 (pe) care (elev) = adjectiv pronominal relativ, genul
masculin, numărul singular, cazul acuzativ, funcţia
sintactică de atribut adjectival în propoziţia subordonată
atributivă.
 a cărui (om) = adjectiv pronominal relativ, genul masculin,
numărul singular, cazul genitiv, funcţia sintactică de atribut
adjectival în propoziţia subordonată atributivă.
48
 A ADJECTIVULUI PRONOMINAL RELATIV 4.

I-am întrebat / a câta maşină pleacă {a cărei

persoane e maşina, cărui om îi duce marfă}.
a câta (maşină) = adjectiv pronominal relativ, genul
feminin, numărul singular, cazul nominativ, funcţia
sintactică de atribut adjectival în propoziţia subordonată
completivă directă.
 a cărei (persoane) = adjectiv pronominal relativ, genul
feminin, numărul singular, cazul genitiv, funcţia sintactică
de atribut adjectival în propoziţia subordonată completivă
directă.
 cărui (om) = adjectiv pronominal relativ, genul masculin,
numărul singular, cazul dativ, funcţia sintactică de atribut
adjectival în propoziţia subordonată completivă directă.
49
 A ADJECTIVULUI PRONOMINAL RELATIV 5.

Nu-mi amintesc / care coleg a

fost { pe care poet l-am invitat}
 care (coleg) = adjectiv pronominal relativ, genul
masculin, numărul singular, cazul nominativ, funcţia
sintactică de atribut adjectival în propoziţia
subordonată completivă indirectă.
 (pe) care (poet) = adjectiv pronominal relativ, genul
masculin, numărul singular, cazul acuzativ, funcţia
sintactică de atribut adjectival în propoziţia
subordonată completivă indirectă.
50
 DESPRE LECŢIILE CUPRINZÂND
MORFOSINTAXA PRONUMELUI RELATIV

Concept original şi realizare:

Numai pentru UZ INTERN la
ŞCOALA CU CLASELE I-VIII
Vişeu de Jos ~ Jud. MARAMUREŞ
str. Principală, nr. 1111
Tel. 0262-368013
E-mail: ihapca2002@yahoo.com
51 Adaptarea > Prof. IOAN HAPCA
52