PLC

DIAGRAME RELEU

Diagramele releu sunt metode de realizare a schemelor de conectare (conexiune) în

cadrul sistemelor logice de control industrial. Ele se mai numesc şi “diagrame scară”
(ladder diagrams) deoarece prezintă o structură grafică asemănătoare unei scări,
cuprinzând două bare verticale (barele de alimentare) şi mai multe linii ce semnifică
porţiuni de circuit. Pentru o înţelegere facilă a celor expuse, se prezintă un exemplu de
diagramă releu cu o singură linie ce prevede un întrerupător şi un bec.

B1 B2
K L

Cele două bare, notate B1 şi B2, semnifică liniile electrice de alimentare cu 220V c.a. B1
marchează “firul cald” (faza) iar B2 referinţa (nulul).

Implementarea funcţiilor logice

Cu ajutorul contactelor electrice se pot implementa diverse funcţii logice. În continuare,

pentru o mai facilă înţelegere, este bine să ne gândim la contactele electrice ca la nişte
contacte de releu electromagnetic. Aceste contacte pot fi simple sau multiple, normal
închise sau normal deschise, independente sau implicit interconectate etc.
Vor fi prezentate, în cele ce urmează, cei trei operatori logici fundamentali: OR, AND şi
NOT.
Vom începe cu funcţia logică OR.

B1 B2
A L

B
Tabela de adevăr ataşată schemei releu de mai sus şi simbolul grafic al porţii echivalente,
sunt reprezentate în continuare.

A B OR
0 0 0 A
1 0 1 Y
B
0 1 1
1 1 1

Se observă că s-au considerat două contacte de releu, notate A şi respectiv B, normal

deschise, conectate în paralel. În consecinţă, tabelul de adevăr de mai sus descrie complet
funcţionarea schemei releu, becul aprinzându-se şi stingându-se în acord cu procedurile
de închidere/deschidere a contactelor A şi B şi cu specificaţiile funcţiei logice OR.
Funcţia logică AND se implementează conform schemei următoare.

B1 B2
A B L

A B AND
0 0 0 A
1 0 0 Y
B
0 1 0
1 1 1

Acum se constată că becul L se aprinde doar dacă ambele contacte, A şi B, sunt închise.
Se concluzionează şi în acest caz faptul că schema funcţionează în conformitate cu
tabelul de adevăr anexat.
În fine, funcţia logică NOT prezintă implementarea de mai jos.

B1 B2
A L
 A NOT A Y
0 1
1 0

De data aceasta, ori de câte ori contactul normal închis A este anclanşat, becul se stinge,
reaprinzându-se la declanşarea contactului. Tabelul de adevăr confirmă această
observaţie.
În mod evident, odată studiată implementarea celor trei operatori fundamentali, devine
posibilă implementarea oricărei funcţii logice. Vom exemplifica această afirmaţie prin
câteva exemple sugestive.
Funcţia NOR prezintă următorul tabel de adevăr:

A B NOR
0 0 1 A
1 0 0 Y
0 1 0 B
1 1 0

O schemă echivalentă, ce utilizează doar porţi logice fundamentale, este:

A
Y
B

O altă schemă, echivalentă cu cea anterioară, este următoarea:

A
Y
B

Implementarea celor două scheme echivalente arată astfel:

 B1 B2
A B L

Privind schema de mai sus remarcăm o asemănare cu schema de implementare a

operatorului fundamental AND. Deosebirea constă în faptul că cele două contacte A şi B
sunt normal deschise în cadrul schemei AND şi normal închise în cazul schemei NOR.
Funcţia NAND prezintă următorul tabel de adevăr:

A B NAND
0 0 1 A
1 0 1 Y
0 1 1 B
1 1 0

O schemă echivalentă, ce utilizează doar porţi logice fundamentale, este:

A
Y
B

O altă schemă, echivalentă cu cea de mai sus, este următoarea:

A
Y
B

Implementarea celor două scheme echivalente arată astfel:

 B1 B2
A L

Privind schema de mai sus remarcăm o asemănare cu schema de implementare a

operatorului fundamental OR. Deosebirea constă în faptul că cele două contacte A şi B
sunt normal deschise în cadrul schemei OR şi normal închise în cazul schemei NAND.
Din cele prezentate până acum, pot fi trase următoarele concluzii:

- contactele paralele normal deschise sunt echivalente cu porţile OR;

- contactele serie normal deschise sunt echivalente cu porţile AND;
- contactele singulare normal închise sunt echivalente cu porţile NOT;
- contactele paralele normal închise sunt echivalente cu porţile NAND (porţi
OR în logică negativă);
- contactele serie normal închise sunt echivalente cu porţile NOR (porţi AND în
logică negativă).

Pe baza acestor concluzii sintetizatoare, se poate realiza cu uşurinţă implementarea unor

structuri logice mai complexe.
Ca exemplu de început vom studia cazul funcţiei logice XOR (eXclusive-OR). O schemă
logică echivalentă este:

A
Y Y
B
B

Deoarece o astfel de structură este des întâlnită în aplicaţii, a fost imaginat chiar un
simbol de poartă, specific, prezentat de asemenea în figura de mai sus.
Tabelul de adevăr ce descrie funcţionarea porţii XOR, este dat mai jos.

A B XOR
0 0 0
1 0 1
0 1 1
1 1 0

Schema de implementare prin diagramă releu este:

B1 B2
A B L
1 2

A B
3 2

Despre această diagramă sunt mai multe lucruri de spus.

Astfel, mai întâi trebuie menţionat că marcajele realizate cu cifre arabe sunt numite
”etichete” iar procedurile de marcare se numesc ”etichetări”. Etichetările au rolul
facilitării descrierii topologice a diagramei, datorită faptului că acestea nu modifică
topologia schemei de implementare.
Se observă apoi că diagrama, ceva mai complexă decât cele studiate până acum, combină
o serie de contacte normal închise şi normal deschise. Două contacte distincte poartă
acelaşi nume (A), celelalte având un alt nume (B). Un astfel de caz este posibil în situaţia
în care, spre exemplu, cele două contacte aparţin aceluiaşi releu. Va fi mult mai util să
considerăm în continuare că aceste nume sunt nume de semnal de comandă şi nu nume de
contact. Astfel, putem spune: în diagramă există două contacte, unul normal închis şi
celălalt normal deschis, legate fiecare în parte cu câte un terminal la bara de alimentare,
comandate prin semnalul A, şi alte două contacte, unul normal închis şi celălalt normal
deschis, cuplate fiecare cu câte un terminal la zona de etichetă 2 şi comandate prin
semnalul B. Uneori, însă, în scopul simplificării exprimării, atunci când nu există pericol
de confuzie şi/sau ambiguitate, se foloseşte numele de semnal ca nume implicit de
contact. Există, de asemenea, şi posibilitatea notării contactelor în formatul: A-1, A-2, ... ,
semnificând astfel faptul că ele aparţin aceluiaşi releu, deci acţionează sub controlul
aceluiaşi semnal A.
Se observă din diagrama releu că, sub acţiunea semnalului de comandă A, cele două
contacte asignate acestuia, primul normal închis şi celălalt normal deschis, pot sau nu
trece în stările complementare. Astfel, dacă semnalul este în “1 logic”, starea contactului
comută, în timp ce dacă semnalul este în ”0 logic”, starea contactului rămâne
neschimbată.
Conform celor spuse până acum, trecem la descrierea funcţionării diagramei. Privind
diagrama releu, constatăm că dacă semnalele A şi B prezintă aceeaşi stare logică, becul
rămâne stins (în stare logică 0). Dacă, însă, cele două semnale au stări logice
complementare, becul se aprinde (trece în stare logică 1).
Un exemplu de diagramă în care intervine efectiv un contact de releu, este următorul:

B1 B2

A RC

RC L

Tabelul de adevăr este:

A RC XOR
0 0 1
1 1 0

Se constată că schema implementează de fapt funcţia logică NOT, adică reprezintă o

structură de inversor. Într-adevăr, dacă A este neacţionat (semnalul ataşat este în 0 logic),
releul comandat RC nu anclanşează, contactul normal închis al acestuia păstrează starea
şi becul se găseşte în starea aprinsă (1 logic). La apariţia stării logice 1 pentru A, releul
RC anclanşează, contactul RC se deschide şi becul L se stinge (trece în starea logică 0).
De observat că tabelul de adevăr nu poate avea decât două înregistrări.
Concluzia pe care o putem adăuga celor obţinute anterior este că prezenţa unui releu
comandat poate furniza posibilitatea creării unor structuri inversoare sau repetoare. Vom
exemplifica afirmaţia făcută prin intermediul următoarei diagrame, ce implementează
inversarea funcţiei NAND (reobţinerea funcţiei AND din funcţia NAND).
 B1 B2
A

B RC

RC L

Cel mai adesea, însă, un releu este utilizat atunci când se doreşte obţinerea
”automenţinerii” unei stări. În acest caz este necesară realizarea unei reacţii pozitive
puternice, analog situaţiei întâlnite în cazul structurilor bistabile. Această reacţie poate fi
implementată înlocuind unul dintre contactele A respectiv B, din diagrama de mai sus, cu
un contact propriu releului comandat RC. Un exemplu elocvent în acest caz este
următorul:

B1 B2
RC

A RC

RC L

În stare iniţială, releul comandat nu este anclanşat, becul fiind alimentat prin intermediul
contactului de releu normal închis. La acţionarea contactului A, releul anclanşează,
contactele de releu comută starea şi becul se stinge. Această nouă stare se păstrează din
acest moment un timp indefinit, deoarece releul RC rămâne definitiv anclanşat, fiind
alimentat continuu prin propriul contact normal deschis (acum închis). Se spune că releul
se automenţine în această nouă stare.
Circuite de acces şi interblocare

O aplicaţie practică a sistemelor PLC este cea a controlului sistemelor în care apare
necesitatea ca fiecare condiţie de proces să fie presetată înainte de startarea procesului.
Un exemplu elocvent în acest sens este cel al unui cuptor industrial. Într-un astfel de
sistem, arzătorul trebuie pornit în siguranţă şi după o traiectorie de stare optimală prin
care să se asigure consumul minim de combustibil. Ţinând cont de aceste cerinţe,
sistemul de control solicită “accesul” la proces, prin intermediul unui set de contacte ce
implementează parametrii de proces, cum ar fi: presiunea jetului de combustibil,
parametrii fluxului de aer, starea stocului de material procesat, poziţia uşii (trapei) de
acces etc. Fiecare condiţie de proces este numită permisiune, iar fiecare contact ce
implementează o permisiune este conectat în serie, astfel încât dacă cel puţin o singură
permisiune nu este validă, circuitul de comandă să fie deschis. O diagramă care ilustrează
acest concept este prezentată în figura următoare.

B1 B2

A B C D RC

RC LVERDE

RC

LROŞU

În figura de mai sus semnalul LVERDE activ are semnificaţia condiţiei îndeplinite: startarea
este sigură şi poate fi lansată. Semnalul LROŞU prezintă semnificaţia stării complementare
a condiţiei: startarea nu poate fi lansată. În sensul acesta, contactele A, B, C şi D
implementează parametri de proces. Astfel, putem avea:

- A – presiune jet combustibil

- B – prezenţă flux aer
- C – cuptor încărcat
- D – uşă cuptor închisă

Evident, se presupune că asigurarea parametrilor de proces de mai sus conduce la

închiderea contactelor corespunzătoare, în timp ce neasigurarea cel puţin a unuia dintre ei
face ca linia de comandă din diagrama releu să fie deschisă, deci releul RC declanşat, cu
toate consecinţele ce rezultă de aici. Declanşarea releului implică aprinderea becului
LROŞU, în timp ce anclanşarea lui produce aprinderea becului LVERDE.
Dacă în exemplul discutat păstrăm semnificaţiile contactelor C şi D dar modificăm
semnificaţiile contactelor A şi B astfel:

- A – presiune mică a amestecului carburant

- B – presiune mare a amestecului carburant

diagrama releu corespunzătoare se modifică.

B1 B2

A B C D RC

RC LVERDE

RC

LROŞU

Considerându-se că procesul începe, aşa cum este normal, de la valoare nulă pentru
presiunea amestecului carburant şi că la depăşirea unei valori maximale a acesteia este
necesară semnalizarea evenimentului, contactul B rezultă că va trebui să fie de tip normal
închis.
Un alt exemplu de diagramă releu poate fi imaginat într-un sistem de control în care două
evenimente incompatibile nu trebuie să aibă loc în acelaşi timp.