Poezia, pe numele ei adevarat “The Hangman”, a fost scrisa de
Maurice Ogden, care l-a avut ca sursa de inspiratie pe Martin Niemoller. Acesta, in 1993, a votat pentru tabara nazista. Pana in 1938 a fost intr-un lagar de concentrare. Dupa razboi s-a spus ca ar fi marturisit urmatoarele “In Germania, nazistii au venit pentru comunisti, si eu nu am spus nimic pentru ca nu eram comunist. Apoi au venit pentru evrei si nu am spus nimic pentru ca nu eram evreu. Apoi au venit pentru sindicalisti si eu nu am spus nimic pentru ca nu eram sindicalist. Apoi au venit pentru catolici dar nu am spus nimic pentru ca eram protestant. Apoi au venit pentru mine si, deja, nu mai ramasese nimeni care sa zica ceva pentru salvarea mea.”
Subiectul poeziei il reprezinta sosirea intr-un oras al unui calau care
executa locuitorii unul cate unul. In timp ce acestia sunt executati unul cate unul, restul, care supravietuiesc, nu obiecteaza de frica sa nu fie ei urmatorii spanzurati. Intr-un final nu mai ramane nimeni in oras, decat calaul si naratorul poemului. Cum nu a mai ramas nimeni sa il apere, naratorul este si el spanzurat de catre calau.
Aceasta poezie mi-a reamintit de Hitler pentru ca acest calau omora
diferite tipuri de oameni fara niciun motiv, exact ca Hitler. Poemul are o morala foarte greu de sesizat dar intr-un final am gasit-o: chiar daca stai si nu faci nimic, tot faci ceva prin acest stat deoparte. Ce vreau sa zic este ca in poezie calaul omora oameni si toata lumea privea dar nu facea nimeni nimic sa-l urmareasca. Toti credeau ca nu faceau nimic prin simplul fapt ca-l priveau, dar, de fapt, pentru simplul fapt ca nu actionau ii faceau o favoare lasandu-l sa-si continue treaba nestingherit.
Poate fi vorba si despre solidaritatea intre oameni pentru ca ar trebui
sa sarim in ajutorul celui care este pedepsit de autoritati pe nedrept. Si cred ca mai poate fi vorba si despre cum intelege fiecare individ cuvantul “libertate”. Pentru ca majoritatea percep acest cuvant doar teoretic, nu si practic, asa cum ar trebui. In sensul ca multi oameni stiu ca sunt liberi, ca au dreptul la o opinie personala, dar de fapt ei tin acea opinie pentru ei din cauza fricii de a vorbi si de a fi trasi la raspundere pentru spusele lor.
Invatatura pe care trebuie sa o tragem din aceasta poezie este sa ne
exprimam liber si fara nicio retinere atunci cand ideile si valorile noastre sunt atacate. Daca vreodata un dictator vine si pune mana pe intreaga putere atunci este vina celor care au tacut si nu au facut nimic. Inca mai suntem liberi sa vorbim. Dar este destul timp? Nimeni nu poate spune.