Sunteți pe pagina 1din 2

Calaul

Maurice Ogden

Poezia, pe numele ei adevarat “The Hangman”, a fost scrisa de


Maurice Ogden, care l-a avut ca sursa de inspiratie pe Martin Niemoller.
Acesta, in 1993, a votat pentru tabara nazista. Pana in 1938 a fost intr-un
lagar de concentrare. Dupa razboi s-a spus ca ar fi marturisit urmatoarele
“In Germania, nazistii au venit pentru comunisti, si eu nu am spus nimic
pentru ca nu eram comunist. Apoi au venit pentru evrei si nu am spus
nimic pentru ca nu eram evreu. Apoi au venit pentru sindicalisti si eu nu
am spus nimic pentru ca nu eram sindicalist. Apoi au venit pentru catolici
dar nu am spus nimic pentru ca eram protestant. Apoi au venit pentru
mine si, deja, nu mai ramasese nimeni care sa zica ceva pentru salvarea
mea.”

Subiectul poeziei il reprezinta sosirea intr-un oras al unui calau care


executa locuitorii unul cate unul. In timp ce acestia sunt executati unul
cate unul, restul, care supravietuiesc, nu obiecteaza de frica sa nu fie ei
urmatorii spanzurati. Intr-un final nu mai ramane nimeni in oras, decat
calaul si naratorul poemului. Cum nu a mai ramas nimeni sa il apere,
naratorul este si el spanzurat de catre calau.

Aceasta poezie mi-a reamintit de Hitler pentru ca acest calau omora


diferite tipuri de oameni fara niciun motiv, exact ca Hitler. Poemul are o
morala foarte greu de sesizat dar intr-un final am gasit-o: chiar daca stai si
nu faci nimic, tot faci ceva prin acest stat deoparte. Ce vreau sa zic este
ca in poezie calaul omora oameni si toata lumea privea dar nu facea
nimeni nimic sa-l urmareasca. Toti credeau ca nu faceau nimic prin simplul
fapt ca-l priveau, dar, de fapt, pentru simplul fapt ca nu actionau ii faceau
o favoare lasandu-l sa-si continue treaba nestingherit.

Poate fi vorba si despre solidaritatea intre oameni pentru ca ar trebui


sa sarim in ajutorul celui care este pedepsit de autoritati pe nedrept. Si
cred ca mai poate fi vorba si despre cum intelege fiecare individ cuvantul
“libertate”. Pentru ca majoritatea percep acest cuvant doar teoretic, nu si
practic, asa cum ar trebui. In sensul ca multi oameni stiu ca sunt liberi, ca
au dreptul la o opinie personala, dar de fapt ei tin acea opinie pentru ei din
cauza fricii de a vorbi si de a fi trasi la raspundere pentru spusele lor.

Invatatura pe care trebuie sa o tragem din aceasta poezie este sa ne


exprimam liber si fara nicio retinere atunci cand ideile si valorile noastre
sunt atacate. Daca vreodata un dictator vine si pune mana pe intreaga
putere atunci este vina celor care au tacut si nu au facut nimic. Inca mai
suntem liberi sa vorbim. Dar este destul timp? Nimeni nu poate spune.

http://www.youtube.com/watch?v=_ZSS3yxpnFU

S-ar putea să vă placă și