Idei n dialog, Nr.

3 / martie 2007

Destinatarul Mircea Eliade Dan C. Mihilescu

ntr-un ritm editorial dezamagitor (desi Mircea Handoca declara ca majoritatea materialului era pregatit pentru tipar nca din anii 80, vol. 1 a aparut n 1993, vol. 2 n 1999, vol. 3 n 2003, iar al patrulea, adica penultimul, abia la finele lui 2006!), corespondenta primita de Mircea Eliade cu toate ca previzibila ca substanta, statut al emitatorilor si peisaj psihologic continua sa ofere surprize ispititoare. Daca n primele doua tomuri, pe lnga miezul doctoral, de buna administrare epistolara a relatiilor profesionale, excelau Cioran, Haig Acterian, Vintila Horia sau Ionel Jianu, n volumul al treilea era rndul lui Mihail Polihroniade, C. Noica si Petru Manoliu sa tresalte apetisant ntr-un sumar ce cuprindea nume cu blazon, de la Papini, Rudolph Otto, Karl Kernyi, Vittorio Macchioro, Raffaele Pettazzoni, Paul Masson-Oursel, Jean Paulhan, Alf Lombard, Jacques Lassaigne pna la necunoscut i precum Tudor Lucian, Mircea Lungu, Ion Preda, Marin Popescu, Sandu Mazilu. ntmplarea face ca, dorind sa prezint aici vol. 4 (literele R-S) din Mircea Eliade si corespondentii sai (Criterion publishing), anume n acest martie n care aniversam centenarul nasterii scriitorului, sa fi descoperit printre hrtii cteva pagini despre vol. 3 (K-P, Academia Romna, Fundatia nationala pentru stiinta si arta), destinate numarului zero (adica de proba) din Idei n Dialog (august 2004), nepublicate atunci si nereluate vreodata. Iata-le. Peisaj cu nelinisti Maestru n autoinstructia culturala, ca si n self promotion, fidel n prietenie si hiperactiv n relatiile cu eficienta sociala, Mircea Eliade a cultivat din plin genul epistolar, direct proportional cu jurnalul si memorialistica. Din acest punct de vedere, numele abunda. Sunt de mentionat aici Paul Geuthner, Edmund von Lippman, H. Kirchner, J.M. Kitagawa, Hildegard Klein, Pierre Klossowski, Gerardus van der Leeuw, Henri de Lubac s.a. Din stufarisul de nume rasar adesea tot soiul de detalii captivante. De exemplu, n septembrie 1935, la aparitia Huliganilor, aflam ca Eliade sconta o varianta franceza a cartii: Dautre part noubliez pas que la littrature roumaine est inconnue en France sauf Istrati et la Contesse (de Noailles, n.n.), joubliais aussi la princesse Bibesco! Un livre sur la jeunesse roumaine sera certainement accueilli en France avec beaucoup plus dattention que nimporte quel autre parce quil viendra combler un vide certain, i scrie Jacques Lassaigne. De-a dreptul picanta este scena cu Philip Lon, cunoscut de Eliade n 1936, cnd a participat mpreuna cu Alice Voinescu la congresul crestin al Miscarii Grupului de la Oxford: n august 1936, n ton conspirativ, pe ct de firesc probabil atunci, pe att de amuzant astazi, Lon nota: n ce priveste munca cu oamenii, m-am gndit sa-ti amintesc ca ideea comunista a celulelor este foarte buna. Schimbi o persoana, apoi amndoi schimbati o a treia persoana. Dar asigura-te de solidaritatea primei celule si apoi de fiecare adaugare la ea. Philip Lon se vadeste un personaj interesant. Ca si tine, scrie el n septembrie 1936, am considerat ntotdeauna cam grotesca maniera Grupului. Dar am ajuns la concluzia ca trebuie sa existe ceva ridicol n viata spirituala, n parte deoarece noi suntem niste creaturi ridicole, n parte deoarece Dumnezeu vrea sa ne umileasca mndria, n parte deoarece viata spirituala, fiind o sinteza a contrastelor, trebuia sa aiba laolalta sublim si ridicol fara nici o separatie ntre ele. n sfrsit, alte detalii atractive n scrisoarea sa din 4 ianuarie 1937: Ceea ce spui despre antireligia comunistilor se aplica n general si aici la Aripa de Stnga, desi, desigur, delimitarile n Anglia nu sunt niciodata att de nete ca n alte parti. Lucrul care trebuie facut cu ei este de a le oferi mai nti o conceptie despre pacat, nainte de a vorbi despre Dumnezeu. Ei sufera de fuga de personalitate si de responsabilitate personala fata de idei si sisteme st. ntrebi daca lipsa de realitate a personajelor tale este un defect organic al tau. Sigur ca nu. Observatiile lui Vittorio Macchioro despre inaptitudinea filozofica a romnilor (ortodoxul e aproape ntotdeauna un slab filolog: de altfel, daca ar fi fost un bun filolog nu ar putea, n afara de un caz ntmplator, sa ramna ortodox, Pacat ca romnul este att de putin citit), despre lupta lui cu crestinismul teologic (dar am acordat o mare valoare misticismului crestin, asanumitei experiente crestine. Sunt aproape de un soi de conceptie evreiasca despre Dumnezeu si istorie), ca si avertismentele sale din 1928 catre tnarul Eliade (Amintiti -va nsa un lucru capital. Conceptia dvs. despre viata ca aventura este ideala pentru viata mondena si pentru arta, dar este cum nu se poate mai proasta pentru stiinta si religie, unde duce la diletantism si cinism. Creatia artistica are totul de cstigat n aceste avnturi impulsive, n aceste rasturnari irezistibile ale spiritului. Stiinta, filozofia, religia, nu. Dvs. vorbiti ca un artist, dar, n concluzie, apucati pe un drum al stiintei: fiti atent sa nu intrati n conflict cu dvs. nsiva; Nu sunt deloc uimit ca ncrederea dumitale n crestinism trece prin attea ncercari. Va veni timpul

cnd vei scapa de crestinism) strnesc astazi o buna ncruntare. Ca si ceea ce se citeste printre rndurile din 19 aprilie 1931 ale aceluiasi: Italia nu este o tara moderna, ci o tara veche, obligata sa fie, si care a devenit, moderna. De aici pornesc conservatorismul italian, ntelegerea pentru comportarea Romei si pentru catolicism, dragostea pentru autoritate, revolta instinctiva mpotriva modernismului, adica mpotriva culturii anglo-saxone si germanice. Am impresia ca una din consecintele razboiului mondial a fost aceea de a elibera Italia de politica artificiala din Europa si de a-i da mna libera catre trecutul ei. Sarind o epoca, sunt de citat antipatia lui Nelu Manzatti (n Italia suntem n pragul comunismului. ti poti nchipui care e pozitia mea de refugiat din pricina comunismului) fata de Iosif Constantin Dragan, care doreste cu orice pret sa faca afaceri cu comunistii. La fel se ntmpla cu amicii Uscatescu si Rauta, care vor sa importe tractoare din Romnia (27 oct. 1970), autocenzura de bun-simt a lui Edgar Papu n ce priveste manipularea politica a protocronismului (ian. 1979), convingerea din 1932 a Vernei Perris cum ca all the girls have a weakness for you sau delicioasa cartolina a lui Camil Petrescu de Anul Nou 1936: Mi-e dor sa ne mai certam! Romanul generatiei 27 Marele cstig al acestei corespondent e revine celor pasionati de romanul generatiei 27. Aici este neaparat de inserat scrisoarea lui Valeriu Livovschi din 20 martie 1931, evocnd escapadele maritime cu grupul Hai -hui T. 2209 si reusitele amicilor ntru insertie sociala: Pake ofiter secund pe cargobotul Carpati. Victoras e de doi ani la Paris facnd chimie aplicata la Sorbona. Nu stiu daca stii ca plecarea la Paris a fost fortata de manifestarile studentesti de la Oradea, el caznd printre tapii ispasitori. Nicu Diaconescu, venerabil avocat la Buzau si trepadus politic liberal. Marin Georgescu, nsurat de un an, are o fetita. Acterian regizorat. Popescu Leon si Scherer la Paris. Radu Bossie a murit. Ion Babic s-a sinucis anul trecut. Niki s-a nsurat. Manu licentiat n drept si functionar la externe, Gioni homosexual, Polihroniade avocat (Cum stim, insertia sociala a fost o adevarata obsesie a generatiei, motivndu-i n parte gerontofobia, resentimentele si aderentele politice de extrema.) Onomastica simplu expozitiva de aici trebuie neaparat corelata cu substanta liricoid-forfotitoare a lui Petru Manoliu din 1927, mostra elocventa pentru teribila magma generationista ce avea sa explodeze peste vreo zece ani: Desigur ca opera de profesori de meserie e laudabila. Dar numai din punctul de vedere al meseriei. Daca vrei e si nalta, deoarece e sociala. Dar sufletul, sufletul ce face? ncercat-ai sa-l asculti, sa-l ntrebi? ndoitu-te-ai vreodata de faptul ca gresesti fata de el servind altora ceea ce el nu ti-a dat? st De ce-ti pierzi vremea ocupndu-te de doctori si academii? Nu crezi oare ca sngele, muschii, falcile si tot trupul nostru ajuns cndva prin vesnice trairi suflet va sfarma ntreaga opera de ghilotinare a libertatii, ntreaga mascarada a oficialitatii? De ce dar sa ne apropiem de intelectuali nainte de timpul cnd apropierea noastra va nsemna strangularea lor? Lasa-i n pace, ei vor muri de inanitie sau, daca nu vor voi sa moara de bunavoie, sa le amintim ca avem trup prefacut n suflet. Iar la 18 martie 1928: D -ta ai o biblioteca vasta, comunicatii cu edituri, porti deschise poate prea devreme spre piata, legaturi cu oameni multi, mari si marunti, entuziasm, 21 sau 22 de ani. Esti un viril si eroic barbat pentru ca ai curajul gndului. Esti tot ce vrei, cu osingura lipsa. Nu esti nca TU st Iubite Eliade, suntem cot la cot chemati alaturi de multi altii sa framntam azima sufletului Romnesc. Batrnii au falsificat totul, fiindca n-au fost adolescent i niciodata. Noi cei de azi suntem cei dinti adolescenti. Limba celor dinaintea noastra e pudica, uscata, aristocrata, fara viata, parazita, rupta complet de trupul nostru. Iata cea dinti datorie a noastra: lupta contra aristocratismului n limba, sau mai bine zis contra parazitismului sufletesc. O surpriza va fi pentru multa lume (lasa ca tirajul mentionat al volumului e de 200 exemplare!) imaginea lui Mihail Polihroniade, nume constant ignorat sau, dimpotriva, diabolizat, adica redus exclusiv la funesta, ireversibila angajare legionara care i-a determinat destinul (avea sa fie asasinat din ordin regal n nchisoarea de la Rm. Sarat la 22 sept. 1939). Redutabil cronicar de politica externa, secretar de redactie la revista Vremea din 1928 n 1931, editorul Axei, Misu Polihroniade ar fi fost, zice Eliade, adevaratul autor al faimoasei contributii eliadesti din Buna Vestire, 17 dec. 1937, De ce cred n biruinta Miscarii Legionare. Polihroniade ne apare aici, n 1929, ca un temperament fermecator, personalitate magnetica, om de lume, brfitor zglobiu si colportor talentat de ntmplari mai mult sau mai putin salonarde. Plecarea ta a fost adusa la cunostinta publicului printr- un articol publicat de subsemnatul n Vremea. Articolul a avut darul sa nfurie generatia, care m-a declarat tradator, renegat, transfug, caiafa, lepra etc. Eu, fire emotionabila de felul meu, nu m-am emotionat de asta data. st Te rog trimite-mi si tu articole pentru Vremea, ti platesc 500 lei de articol si la fiecare patru articole remit 2000 mamei tale ca sa ti-i trimita st Am fost o data la (Ionel, n.n.) Jianu, o data la mine, la Stelian (Mateescu, n.n.), mine suntem invitati la (Mircea, n.n.) Vulcanescu. Acum doua saptamni la Stelian a avut loc una din scenele cele mai nostime la care am asistat vreodata. nfuriat de faptulca Stelian, Vulcanescu si Sandu i contestau competenta, Titel (P. Comarnescu, n.n.) a plecat plngnd si trntind usile st A aparut un nou ziar, Ultima ora, al d-nei Micaela Catargi si al lui Titeanu. Titel sa lasat de proiectele lui grandioase, spre marele scandal al lui Vulcanescu. Abia revenit n presa a nceput sa njure pe toata lumea. L-a atacat violent pe Sebastian, acesta a raspuns obraznic, Titel l-a atacat din nou, n sfrsit sunt nca n curs de njuratura La 23 de ani, Polihroniade exulta publicistic, prevestind parca triumful ntru esec al unei generatii predestinate activismului utopic: Vulcanescu a publicat un superb studiu asupra lui Sabin Pop. Am mai publicat o schita n Universul literar, care a placut foarte mult la Lovinescu. Pagina culturala a Cuvntului e foarte slaba si e redactata de Perpessicius, Sebastian si Ion Calugaru. Cioculescu n-a raspuns lui Stelian, Titel l-a njurat copios pe Badauta. Acum revistele l njura la rndul lor. n sfrsit, Calinescu ne-a njurat pe toti n ultimul numar al Vietii literare, spunnd ca Romnia a ajuns terorizata de genul mucosus. Raspunsuri groaznice i se pregatesc din toate partile. Trebuie sa-ti spun ca Titel, Calugaru si cu mine am ncheiat un fel de trust al paginilor culturale, asa ca Cuvntul, Ultima ora si Vremea ataca mpreuna. Titel jura ca ntr-un an distruge Gndirea si Viata Romneasca etc.

Va dati seama ce mina de aur sunt astfel de texte pentru istoria (mica) literara? Dar si, piezis, pentru moravurile actuale din media, de la noi si de aiurea! n februarie 1929: ti nchipui ca suntem n continua presiune, Titel mai ales, care jura sa distruga toti falsii apostoli (Seicaru, Crainic, Nae Ionescu, Iorga, Motru etc.). n tara, liniste, pace. Guvernul Maniu la crma, opozitia linistita, toate normale. Ieri s-a facut n sfrsit mprumutul si stabilizarea. Relatiile cu Rusia s-au mbunatatit si mine se semneaza la Moscova protocolul Litvinov n fine, n iulie acelasi an: Vinea a plecat la Curentul. Pe Nae Ionescu l vad des la Camera, e ntotdeauna vesel si binedispus, tot asa Seicaru st Tot un eveniment cultural a patit Nichifor Crainic, care, fiind beat, a insultat la Leul si Crnatul pe nevasta unui colonel si a mncat apoi o bataie sora cu moartea. Nae rdea sarcastic. Sa venim acum la prietenii nostri. Petrisor (Tutea, n.n.) a revenit de la Paris, Piky e bolnav de o blenoragie teribilaDe noi s-a lipit foarte strns Dinu Noica. Un baiat din toate punctele de vedere superior si poate cel mai talentat din toata generatia Apropo de Noica sa notam mea culpa pe care si-o face la 17 dec. 1935, n urma lecturii Huliganilor. Dupa ce, cu o jumatate de an nainte (v. scrisoarea din 6 iulie 1935), i comunica ritos lui Eliade ca am avut si am convingerea ca nu esti si nu trebuie sa fii un literat. Eu nu te voi considera un scriitor, odata cu Huliganii, Noica este obligat sa recunoasca: Mihai Sebastian are dreptate: nu te poti refuza literaturii, chiar daca ar fi sa nu mai dai nimic valabil ntr-un alt plan. Astazi trebuie sa admit ca, nauntrul literaturii, ai posibilitatea de a crea opera aceea pe care asta vara noi doi o numeam Razboi si pace, tu constient ca ai sa ajungi acolo, eu nencrezator. Lectura Huliganilor m-a facut sa nu mai fiu nencrezator. Ma rog, scurtez ct pot, fiindca altminteri nu mai ajung la vol. 4, si citez pour la bonne bouche din amaruia vivacitate a lui Petre Pandrea, la 20 mai 1968: Dintr-un avocat senior si milionar am ajuns golan literar. Natura mea ctitoriala, senioriala si de Mecena sngereaza zi de zi st Tu ai pe aici multi amici. Prestigiul tau este imens acasa, iar faptul ne bucura, fireste, pe Petrake si pe mine. Sunt fireste si ceva toape si izraeliti dezafectati, furiosi ca nu te-au ucis pe tine si pe Emil Cioran la momentul oportun. Au condamnat n schimb pe Eugen Ionesco la o munca silnica de contumax pentru insulta armatei si a natiunii. Daca l bagau pe Eugen Ionesco n 1948, l bagau la Ocnele Mari mpreuna cu mine, cu Tutea, cu Savel Radulescu si alti 1200 intelectuali. Acuma i ling talpile aceiasi oameni declasati comunisti. Rica Botez, Motru, Nae, Al. Rosetti s.a.m.d. Sper ca ma veti ierta daca, dintr-un volum care contine toata corespondent a lui Mac Linscot Ricketts catre Eliade, ntre 1966-1986 (peste 150 pagini), si texte remarcabile expediate de Mihail Sebastian sau Horia Stamatu, ntr-un sumar unde ntlnim nume precum Roberto Scagno, H.H. Stahl, N. Steinhardt, Sanda Stolojan, G. Racoveanu, pe mine m-a atras cu precadere pitorescul. n fond, att de bogata si de variata fiind, corespondenta primita de Mircea Eliade permite n egala masura o analiza diplomatica si una frivola, cu accentul pe savanterie, psihologie, mentalitati, istorie literara sau politici subiective. Este numai n aparenta un paradox acesta: ca si corespondenta emisa, cea primita de Eliade face mustos parte din nsasi opera acestuia. Daca ne gndim n ce masura, n cazul de fata, biografia devine bibliografie, e limpede ca un simplu, de tot banal, capitol erotic poate contine, dincolo de conjunctural, semnale esentiale despre personalitatea scriitorului. Asa se ntmpla aici cu epistolele de amor ale Ricai Botez (1907-2003), prima pasiune din anii studentiei, care sunt, adevarat, romantioase si patetice pna la ridicolul absolut, dar care au parte n final de o apostila eliadesca de flagranta misoginie. Definindu-se, n cea dinti scrisoare, fecioara exaltata, Rica ajunge iute la esti singurul care a reusit sa-mi patrunda n suflet. Poate ar trebui sa tac pna reusesc sa ma nfrng si tu sa nu recunosti dect victoria. Sunt si eu o larva, Mircea. Si nadajduiesc ca ntr-o zi voi atinge culmea, pentru ca am dragostea si prietenia unui creier de elita si a unui suflet mare. Citesc, Mircea, citesc mereu si ma bucur ca tu ma certi si nu e adevarat ca nu te ascult. Am gasit n carti multe, multe Sunt obosita si trista ncepe Rica la 3 iunie 1929, doi ani dupa cei dinti fiori eliadici. Mi-e sufletul ncarcat de caderea serii cu simfonii de toamna. M-am pomenit scriind prietenului meu att de bun! De ce plng, prietene, si nu-mi pot marturisi durerea? st Mi-e dor de zile de toamna cu ploi reci, cu parcuri cu frunze vestede si bolnavi multi. Am nnebunit, Mircea! Ia-mi sufletul n mini si alinta-l sa-si astmpere sbuciumul. Vorbeste-mi mult si cald despre tot ce stii ca e mai frumos si mi-ar face bine. Nu ma certa pentru ratacirile mele bjbi nca prin ntuneric. Voi iesi odata la lumina, si poate nu va fi prea trziu. Sigur, avem voie sa rdem ct vrem pe marginea acestor texte (nu am ales dect o farma dintr-un natng, dar nevinovat morman de serbetizare livresc-pozata), dar: 1) nu vad de ce le-a pastrat Eliade cu sfintenie o viata, si 2) nu vad de ce a simtit nevoia sa le adnoteze, la Calcutta, 25 iulie 1929, astfel: De ce mi-au cazut n mna paginile acestea? Sunt de o mediocritate nspaimntatoare. Cum le-am putut suporta? Dar poate nu leam suportat niciodata. V. caietul meu de note noi asupra Ricai. Adevarul e ca stupiditatea feminina e att de vasta, nct nu poate sa nu ajunga fermecatoare. Este aici o cheie perfecta de intrat n psihologia personajului, care-si traieste fiecare atom din biografie ca pe o vasta opera alchimica. Venind spre oameni mai seriosi, regret ca Zigu Ornea nu mai este printre noi, ca sa citeasca jubilativ acest verdict la Nae Ionescu dat de C. Radulescu- Motru n epistola sa din 31 ian. 1931: Nae Ionescu, nsarcinat cu cursul de logica al meu, facea n loc de logica un fel de misticism de diletant. Este primul tigan n miscarea filosofiei noastre care n-a putut sa fie transfigurat de filosofie, ci a ramas cu caracterele rasei sale. Semnificative, fiecare din alt unghi, sunt scrisorile lui Al. Rosetti din 21 aug. 1937 si 7 ian. 1969. n cea dinti

se vede ca Rosetti nutrea nca de atunci ideea lui Eliade, Noica s.a. din anii 70, privind nfiintarea unui institut de istoria religiilor la Bucuresti: Nu ma paraseste ideea Institutului Oriental, as conta pe D -ta daca te-ai putea prezenta Suveranului sigur ca l-ai putea decide. Trebuie sa te gndesti neaparat la aceasta eventualitate. Peste ani, vaznd n La Tiganci o mica capodopera si stiind bine la ce s-ar expune Eliade revenind n Romnia minidezghetului ceausist de la finele anilor 60, dibaciul boier suspina: nteleg sentimentele care te mpiedica de a te ntoarce n tara. Iar eu spun: NU a venit nca timpul! Acum domneste o atmosfera turbure, dupa atentatul de la Praga. (Am primit amanunte ngrozitoare). Sa mai asteptam, deci, cu speranta ca ne vom revedea ntr-o lume mai linistita. Cea mai palpitanta informatie ne vine din scrisoarea lui Beno Sebastian din 2 aprilie 1981, care m-a facut sa ma gndesc la afirmatiile lui Moshe Idel (n cartea-dialog cu Sorin Antohi aparuta nu demult la Polirom) despre filosemitismul lui Eliade. Cred, sper, ca n-ai revenit asupra promisiunii facute de a ma ajuta i scrie Beno Sebastian credinta, speranta ntarita de stirile primite din tara, care-mi fac cunoscute scrisorile trimise de tine unor oameni de acolo, n care le anuntai apropiata publicare n Franta a lui De doua mii de ani datorita diligentelor tale. Ghinionul privind aceasta publicare a fost mai putin, cred eu, operatia mea, convalescenta ndelungata care m-au mpiedicat sa fiu disponibil pentru insistente, ct mai ales neseriozitatea caraghiosului de Reichman, a carui promisiune luata n serios si de tine, nteleg ca te-a demobilizat. Ct despre Mihail Sebastian nsusi, la capitolul iubirii lui pentru Nae Ionescu e de pus si epistola trimisa lui Eliade la 27 august 1934: joi dimineata am plecat la Balcic, ntr-o excursie cu mai multi domni si doamne. Seara urma sa ma ntorc. S-a ntmplat nsa o mica lovitura de teatru. M-am dus sa-l vad pe Nae, si m-a oprit sa ramn la el. Toate s-au ntmplat n cinci minute. M-a instalat ntr-o odaie superba, mi-a dat un costum de marinar n echipajul vasului lui si gata. Au fost patru zile excelente. Nu va pot scrie acum. Sunt nca ntr-o excitatie de spirit care ma mpiedica sa scriu ca lumea o pagina. Va voi povesti nsa multe despre el, despre casa lui, care e magnifica, despre Balcic E un lucru fara pereche si ma ntreb cum putem trai la 200 de kilometri de asemenea miracol fara a-l cunoaste. O alta secventa frumoasa, din perspectiva exercitiilor de admiratie att de frecvente n cuprinsul generatiei 27 (ce antologie suculenta si instructiva pentru desertul uman de acum se poate face din scrisorile-recenzie pe care si le trimiteau ntre ei cu ocazia aparitiei cartii unuia!), este marturisirea lui Sebastian din 25 iulie 1936: Aseara am iesit cu Mircea Vulcanescu n oras si, dupa o scurta masa la Corso, dupa cteva perechi de nghetate la Nestor, m-am plimbat cu el pna la 2 noaptea pe diverse strazi. A fost fascinant. Scrie sau are de gnd sa scrie: 1) o istorie politica a Romniei. 2) o trilogie dramatica despre dinastia noastra. 3) un roman n cteva tomuri, cuprinznd ultimii 50 de ani. 4) un jurnal de administratie si 5) o suma de alte opere mai mari sau mai mici. Era plin de idei, de presupuneri, de sugestii, de teorii. Mi-a explicat secretele conferintei de la Montreux, raporturile noastre cu Germania, perspectivele Garzii de Fier, jocul actual al lui Nae Ionescu, politica noastra monetara si o mie de alte lucruri totul cu o impetuozitate suprema. Ar trebui sa-l nchidem ntr-o camera si sa-l obligam sa vorbeasca n fata unui microfon. E fenomenal baiatul asta. Trecnd cu durere, din lipsa de spatiu, peste minunatul delir paranoic al lui Vasile Spiridonica din 1933 (Maestre, spiritului meu i-e foame. O foame mare nenteleasa chiar mie nsumi. V-as nsira dureri, peregrinari, desnadajduinte si umilinti bolnave. Peregrinari pna la margini de gndire umana. Moarte si elixir, pecete grea de cetate svrlita n apele diavolului, murdarii si naruiri de-o clipa n veac. Nu sunt nimic s.a.m.d.), ma opresc la Horia Stamatu si textul sau din 3 martie 1974, care vestejea bazaconiile protocroniste ale lui Paul Tutungiu, dar ajungea la o destinatie ceva mai ndepartata: Poporul trebuie aparat de erezii prin cea mai crasa antistiinta, care la ei se cheama, cum stim, stiinta. nca o data se arata ct de absurda e cererea lui Noica sa fim mai putin intransigent i. Cum Dumnezeu sa fim transigenti fata de un obscurantism att de pervers, fata de acesti oameni care au ajuns la cel mai total sistem de minciuni: mint cu pseudo-stiinta, mint cu pseudo-economie tiranica, mint cu pseudo-morala constienta, mint cu pseudo-politica internationala, numind independenta complotul mondial cu toate partidele comuniste, ceea ce vrea si Moscova, mint stiind ca mint din cea mai desmatata patima a puterii. O putere sadica, fara urma de mila pentru vreun popor! La capat de excurs epistolar, dupa attea semne folositoare n analizarea zilei de ieri, am ales un semn vorbitor zilei de acum. La 21 martie 1972, Sanda Stolojan i scrie lui Eliade: La Paris, unde ne bucuram de o pozitie strategica, barometrul sosirilor a scazut, desi tot mai pica mai ales oameni tineri, hotarti sa renunte la toate ca sa scape de nabuseala din tara. Personal resimt ntotdeauna o mare tristete vaznd cum fug Romnii. Ce-o sa devina Romnia daca toti o parasesc si nu ramn pe loc dect neputinciosii, membrii de partid si tiganii?