Versiune imprimabila: Calimara cu cerneala Page 1 of 2

Imprima povestea!

Calimara cu cerneala
Ma aflam la masa mea de scris, dar povastirea la care lucram, nu vroia sa se
lege cu nici-un chip. Fiecare pagina care mi se parea finisata, dupa ce o reciteam, o
aruncam la gunoi.Cosul era plin cu astfel de cocoloase, in timp ce foi scrise pe birou,
mai ramasesera doua sau trei. Mi-am spus ca in felul acesta imi pierd vremea
degeaba si am inchis stiloul. Din nebagare de seama, am lovit calimara, care imediat
a inecat intr-o mare albastra cele cateva foi scrise cu truda. Furios, am inceput sa
strang cu servetele, sigativa si tot ce-mi statea la indemana, lichidul care se
imprastia cu repeziciune, cand am zarit un omulet mic mititel, aparut din calimara
rasturnata, pe postavul ros al mesei. Nu-mi venea sa-mi cred ochilor, iar cand l-am
auzit vorbind, am fost gata s-o iau la fuga
--Stai nu pleca! mi-a spus piticul. Nu sunt o aratare si nici vrajitor nu sunt. Sunt
muza ta.
--Muza? am intrebat razand. Eu credean ca o muza arata altfel.
Sa-ti spun drept, mi te inchipuiam cu o fata de artista holiwudiana, cu o tinuta de
clasa. Si cand colo!..
--N-ai gresit prea mult, imi raspunse omuletul imperturbabil. Eu sunt numai ajutorul
Muzei
--N-am stiut ca o muza are nevoie de ajutoare, am remarcat ironic.
--Ba, bine ca nu! Asta de cand se scrie atata literatura.
Inainte, doar cei dotati cu harul divin, indrazneau sa ia condeiul in mana, dar acum
fiecare al doilea pamantean, are ceva de scris. Si numai ce-i auzi ca se intituleaza
poeti, dramaturgi, sau critici literari. Cum sa faca fata bietele muze, la aceasta
avalansa de hartie?
Noi, fapturi mititele, ne strecura, in pixuri si calimari, ajutand cat ne tin puterile
--Serios! am spus eu, chiar cat va tin puterile. Abia acum m-am lamurit de ce nuvela
mea e atat de "inspirata"
--Ma invinovatesti degeaba, a raspuns omuletul fara sa se tulbure. Te-ai gandit
vreodata, cand iti venea chef sa scri, ca eu trebuie sa ma prezint imediat la datorie.
Ca poate tocmai atunci mancam, sau dormeam (caci eu sufar de insomnii) sau pur si
simplu vroiam sa ma odihnesc si eu ca omul? Te-ai gandit la cate prostii ma obligi sa
fiu partas, cand, cica nu iti canta pana? Si atunci cine-i vinovatul, daca nu tot eu?
--Esti un obraznic, i-am raspuns; mic si obraznic!
--Serios! Dar tu, mai intrebat daca-mi place tovarasia ta? Si nu-ti permit sa-mi
vorbesti pe tonul acesta! a ripostat mogaldeata
Ha! Si ma rog ce-ai sa-mi faci? Sau, te pomenesti ca ma lasi fara muza?
Omuletul a spus rautacios
Ba, am sa te pedepsesc altfel! Pur si simplu, vom inversa rolurile. De acum incolo, ai
sa asculti tu, balivernele unor confrati, care se pretind scriitori. Astfel, voi fi
razbunat!
Si, cat ai zice peste, m-am facut mic si rosu de furie, fiindca urma sa ma scufund in
sticluta cu cerneala violeta.
Am realizat indata ca aceasta e o adevarata catastrofa. Am vrut sa-mi cer scuze,
iertare in genunchi, numai sa redevin cel de dinainte. Acum nu mi se mai parea de
loc simplu rolul piticului, dar era prea tarziu. Omuletul meu disparuse.
In locul lui, cu fruntea rezemata -n palma, nervos si transpirat, statea la masa
scriitorul, si-n fata lui doua-trei foi, dintr-o povestire care nu voia sa se lege.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=073.php 7/12/2003
Versiune imprimabila: Calimara cu cerneala Page 2 of 2

Mi-am pus mainile sub cap si m-am intins "cat eram de scurt" pe fundul
calimarii, gandind in sinea mea
Cine rade la urma, rade mai bine!
...nu cumva sa verse sticluta cu cerneala.

Închide fereastra

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=073.php 7/12/2003