Colciu - Chilia Sfantul Gheorghe

Mareste imaginea.

Colciu - Chilia Sfantul Gheorghe

Colciu este una dintre marile chilii ce tin de Manastirea Vatoped, aflata fiind in regiunea numita Kapsala. Colciu

este zidita pe cel mai inalt deal, la sud de Manastirea Vatoped, pe malul estic al Sfantului Munte. Avand un

paraclis inchinat Sfantului Gheorghe, chilia este una dintre cele mai mari chilii romanesti din intreg Sfantul Munte

Athos, in ea locuind in jur de zece calugari.

Colciu se afla in teritoriul canonic al Manastirii Vatoped. Poteca ce merge spre Chilia Sfantul Gheorghe face mai

bine de patru ore, serpuind printre pomi si arbusti inalti, printre pietre si desisuri umbroase. Din loc in loc, ochiul

poate zari, in departare, manastirile Pantocrator, Stavronikita, Iviron si Filoteu.

In regiunea Kapsala, in jurul manastirii Vatoped, au existat mai multe schituri si chilii, dintre care numai o parte au

supravietuit pana astazi. Dintre acestea, le amintim pe urmatoarele: Chilia Sfanta Treime, Chilia Sfintii Apostoli,

Chilia Sfantul Stefan, Chilia Tuturor Sfintilor, Chilia Intampinarea Domnului, Chilia Sfintii Arhangheli, Chilia Sfintii

Doctori fara de arginti Cosma si Damian, Chilia Sfantul Gheorghe - Colciu, Chilia Nasterii Inaintemergatorului si

Chilia Sfanta Ana. Dintre acestea, doar ultimele patru mai sunt locuite. Chiliile Sfantul Stefan si Sfintii Arhangheli

mai pot fi inca zarite, insa ele sunt parasite.

Cel mai renumit parinte duhovnicesc, vietuitor in regiunea Kapsala, dintre cei vechi, este Sfantul Agapie de la

Chilia Sfanta Treime, praznuit anual in data de 1 martie. El a vietuit undeva pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea.

Fiind atacata zona, de catre otomani, sfantul a fost luat prizonier si tinut cu forta vreme de 12 ani. Datorita

smereniei si ascultarii lui, sfantul a primit multa libertate din partea stapanilor sai. Fugind in Sfantul Munte Athos,

parintele sau l-a certat si l-a trimis inapoi, la stapanul sau, spre a nu pricinui aceluia mare tulburare si manie.

Sfantul a ascultat intru totul cuvantul batranului sau. Drept rasplata a ascultarii sale, Domnul a schimbat inimile

celor care ii erau stapani, tatal si fiul aceluia venind cu Agapie in Munte si primind botezul si tunderea in

monahism.

Chilia Sfantul Gheorghe "Colciu" - Sfantul Munte Athos

Istoria chiliei Colciu ne este pastrata intr-o scriere, pastrata in manuscris, a batranului Ioan Sova, vechi nevoitor in

Chilia Sfantul Gheorghe "Colciu". Lucrarea consemneaza istoria a doua chilii din zona: Sfantul Gheorghe si

Sfantul Ioan Botezatorul.

Primul ctitor al chiliei Colciu, zidita ca schit al Manastirii Vatoped, este un crestin instarit si evlavios din Italia, pe

numele sau "Kolchiu", undeva pe la inceputul secolului al VII-lea.

De-a lungul vremii, atat schitul, cat si chiliile acestuia, s-au deteriorat, de multe ori ele ajungand ruina. In partea

dinspre mare se vad inca si astazi urme ale sihastrilor pestereni, care se retrageau in isihie, fie intr-o pestera, fie

intr-o micuta sihastrie. Din schitul initial, astazi se mai pastreaza doar un maret turn patrat, cu mai multe etaje,

aflat in ruina.

Colciu a fost permanent locuit de calugari nevoitori si lucratori ai rugaciunii neincetata. Numai pentru o scurta

perioada, imediat dupa Revolutia greceasca din 1821, chilia a ramas parasita. Afland ca o parte dintre calugari au

intrat in armata antiotomana, turcii au pradat cu multa cruzime Sfantul Munte, mare parte dintre calugari fiind

martirizati ori izgoniti.

Despre parintii de la Colciu se spune ca turcii i-au torturat fara masura. Astfel, ei i-au luat pe parinti si i-au bagat

in niste saci mari de carpa pe care, ducandu-i in varful dealului, le faceau vant in vale, sacii rostogolindu-se pana

la malurile marii, de mai multe ori.

Nu dupa multi ani, spre sfarsitul secolului al XIX, Sfantul Munte a fost binecuvantat cu o ampla renastere

duhovniceasca, mai toate manastirile fiind repopulate, schiturile si chiliile reconstruite si slujbele savarsite

neincetat in fiecare biserica, paraclis si capela.

In momentul in care Parintele Ilie Vulpe s-a asezat in Chilia Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, alti cativa calugari

au luat in primire chilia Colciu, inchinata Sfantului Gheorghe.

Colciu - calugarii romani si Parintele Dionisie Ignat

Parintele Dionisie Ignat - Dumitru - s-a nascut in anul 1909, in comuna Vorniceni, judetul Botosani, intr-o familie

de simpli agricultori. Tatal acestuia, Ioan, un om foarte credincios, moare de tanar, tanarul Dumitru ramanand

astfel orfan pana si de amintirile legate de tatal sau, fiind prea mic la acea data. Credinciosul tata lasa in grija

mamei opt copii.

La data de 6 septembrie 1926, dupa o vreme petrecuta in Schitul Magura, langa Targu Ocna, in muntii Oituzului,

tanarul Dumitru merge in Sfantul Munte Athos, avand atunci abia 17 ani. Aici, el face un scurt pelerinaj pe la

manastiri, impreuna cu fratele sau de trup, parintele Ghimnazie, si cu inca doi mireni, dupa care incearca sa se

stabileasca la Schitul romanesc Prodromul; din pacate, nu pot ramane la acest schit.

In anul 1927, tanarul Dumitru Ignat cumpara, impreuna cu un calugar roman - schimonahul Sebastian, Chilia

Buna Vestire, de langa Manastirea Pantocrator. In acelasi an, tanarul Dumitru este tuns in monahism, primind

numele Dionisie, iar fratele sau dupa trup Ghimnazie este hirotonit preot.
In anul 1933, staretul Sebastian trece la cele vesnice, iar fratii Ignat merg la Chilia Sfantul Tihon de Zadonsk, din

Capsala, la Staretul Ghedeon. In anul 1937 ei vin la Chilia Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, din Colciu, iar

parintele Dionisie Ignat este hirotonit intru cinstea preotie.

In anul 1937, cei doi frati au venit la chilia Colciu, impreuna cu parintele Ghedeon, toti trei lucrand din greu spre a

o reconstrui. Dimpreuna cu munca zilnica, parintii isi tineau si intreaga lor randuiala de slujba si rugaciune.

In anul 1940, batranul Ghedeon merge in tara, spre a culege fonduri pentru reconstruirea chiliei. Fiind impiedicat

sa se intoarca, de izbucnirea celui de-Al Doilea Razboi Modial, el a reusit sa intre in Munte abia in anul 1963.
Parintele Dionisie Ignat va fi randuit duhovnic abia in anul 1945. La randul sau, el a avut ca duhovnici parinti

precum ieromonahul Antipa Dinescu, Elisei Cilipiu si Dometie Trihenea. Prin mila lui Dumnezeu fata de cei dorniti

de viata inalta, va deveni el insusi un mare duhovnic, unul dintre cei mai cautati indrumatori duhovnicesti din

Muntele Athos.

Nu mult dupa adormirea intru Domnul a iubitului frate al parintelui Dionisie Ignat, ceilalti monahi din chilie au murit

si ei (Parintele Arsenie, in anul 1967, si Parintele Agatanghel, in 1971). Aici au mai ramas decat doi batrani:

Dionisie Ignat si Ghedeon.

In anul 1977, doi monahi au sosit din Romania: Parintii Ioan Sova si Ilarion Dinca. Parintele Ilarion s-a mutat la

Chilia Sfantul Ipatie cu doar cateva luni inainte de moartea batranului Ghedeon, in anul 1979. Desi cativa monahi

mai veneau din cand in cand si stateau pentru putin timp, batranii Dionisie si Ioan erau singurii monahi din chilie,

pana cand, in anul 1989, batranul Iosif a venit in Manastirea Vatoped pentru a revigora viata de obste de acolo.

Putin dupa aceasta, noi ucenici incepura sa vina la Manastirea Vatoped si in schiturile sale, printre care si la

Schitul Colciu.

Nu mult dupa ce noii monahi au inceput sa apara, o noua incercare a venit asupra batranului Dionisie: si-a pierdut

vederea. In pofida grelei incercari, ingaduite de Dumnezeu, parintele Dionisie Ignat a primit insa si un mare dar

duhovnicesc: rugaciunea inimii.

Ieromonahul Dionisie Ignat a trecut la cele vesnice marti seara, de fata fiind si unul dintre ucenicii Parintelui

Dionisie, Episcopul Siluan Marsilianul, care a venit din Franta pentru a se inchina cateva zile la Manastirile din

Sfantul Munte, si obstea chiliei romanesti "Sfantul Mare Mucenic Gheorghe - Colciu".

In chilia Sfantul Gheorghe "Colciu" se afla o icoana a Maicii Domnului de la Kazan, facatoare de minuni, care

acum se afla in biserica. Initial, icoana s-a aflat intr-una dintre chiliile monahilor, fiind asezata pe o masa, in

mijlocul camerei, cu doua candele aprinse inaintea ei.

Batranul Ioan Sova spunea despre aceasta icoana: "Odata, camera a luat foc si intreaga pardoseala a ars,

impreuna cu mobila si cartile. Cadrul ferestrei, usa, masa pe care statea icoana si podeaua de sub masa au

ramas intacte. Cand parintele Dionisie a deschis usa, incaperea era plina de fum sub presiune, care l-a lovit cu

putere in fata. Dar putin dupa aceasta, cand a fost in stare sa priveasca inauntru, el vazu icoana intacta iar

candela de pe masa aprinsa, in timp ce chipul Maicii Domnului parea ca zambeste".

Chilia avea multe livezi de maslini si vita-de-vie, portocali, lamai, nuci, smochini, pruni, visini si altele asemenea.

In gradina crestea ceapa, usturoi, rosii, vinete, ardei iute, patrunjel, telina, varza, sfecla, cartofi, fasole si altele.

Dintre acestea, o parte sunt intretinute si astazi.

Teodor Danalache