P. 1
Activitatea misionara 2010

Activitatea misionara 2010

|Views: 31,129|Likes:
Published by sfnectariecoslada
Activitatea misionara 2010 a Parohiei Sf Nectarie Coslada
Activitatea misionara 2010 a Parohiei Sf Nectarie Coslada

More info:

Categories:Types, Brochures
Published by: sfnectariecoslada on Jan 05, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/04/2011

pdf

text

original

PAROHIA “SF.

NECTARIE TAUMATURGUL” - COSLADA PARROQUIA “SAN NECTARIO el taumaturgo” – COslada –

Activitatea MISIoNara 2010

PAROHIA “SF. NECTARIE TAUMATURGUL” - COSLADA PARROQUIA “SAN NECTARIO el taumaturgo” – COslada –

Activitatea MISIoNara 2010

Tipărită cu binecuvântarea P.S. Timotei, Episcopul Spaniei și Portugaliei

Coslada 2010

Mulţumesc doamnei preotese, prof. Gina Cimpoca, grabnică sprijinitoare în efortul nostru misionar şi eficientă colaboratoare în problemele comunitare. Un gând de preţuire către toţi ostenitorii. Pr. iconom stavrofor George Cimpoca

Parohia „Sf. Nectarie Taumaturgul”- Coslada Paroh: Pr. iconom stavrofor George-Ovidiu CIMPOCA Avenida de Fuentemar Nr. 20, Coslada (Madrid), 28822 e-mail: gcimpoca@yahoo.com, parohiasfnectarie_coslada@yahoo.com site: www.sfnectariecoslada.ro telef.: 0034.677.27.52.36

SFÂNTUL SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

PREAFERICITUL PĂRINTE D A N I E L
ARHIEPISCOPUL BUCUREȘTILOR, MITROPOLITUL MUNTENIEI ȘI DOBROGEI, LOCȚIITOR AL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI ȘI PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

PREASFINȚITUL TIMOTEI,
EPISCOPUL SPANIEI ȘI PORTUGALIEI

CREZUL ORTODOX

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute. Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel deofiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor. Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin!

6

HOTĂRÂREA SFÂNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE PRIVIND PROCLAMAREA ANULUI OMAGIAL AL CREZULUI ORTODOX ŞI AL AUTOCEFALIEI ROMÂNEŞTI

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa din ziua de 18 iunie 2009, a luat în examinare referatul Cancelariei Sfântului Sinod în legătură cu proclamarea de către Patriarhia Română a anului 2010 ca „Anul omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti”. Având în vedere că Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc, în şedinţa din 13 mai 2009, şi-a însuşit iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel de a supune examinării şi aprobării Sfântului Sinod proclamarea de către Patriarhia Română a anului 2010 ca „Anul omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti”, în contextul aniversării în anul 2010 a 1685 de ani de la primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325) şi a 125 de ani de la recunoaşterea oficială a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (1885); Ţinând seama că, pe baza discuţiilor din cadrul Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc şi a îndrumărilor Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Cancelaria Sfântului Sinod a elaborat un program-cadru cu caracter naţional bisericesc pentru realizarea în anul 2010 a proiectului religios-duhovnicesc, cultural-editorialistic şi mediatic intitulat „2010 - Anul omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti”; Având în vedere caracterul naţional bisericesc al acestui proiect de program-cadru cu importante implicaţii în apărarea dreptei credinţe, susţinerea activităţii misionar-pastorale, catehetic-predicatoriale, cultural-educative, a dialogului Bisericii cu societatea, precum şi necesitatea evidenţierii acestuia prin mijloacele media şi publicistice ale Bisericii noastre; În urma discuţiilor care au avut loc şi la propunerea Comisiei teologice, liturgice şi didactice, Sfântul Sinod a hotărât: 1. Ia act şi aprobă iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel privind proclamarea de către Patriarhia Română a anului 2010 ca „Anul omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti”. 2. Aprobă programul-cadru naţional bisericesc iniţiat şi propus de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pentru realizarea proiectului religios-duhovnicesc, cultural-editorialistic şi mediatic intitulat „2010 -Anul omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti”. 3. Aprobă ca în fiecare eparhie şi în fiecare şcoală teologică, ierarhii eparhioţi să ia măsurile necesare pentru a reflecta programul-cadru naţional bisericesc intitulat „2010 - Anul omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti”, prin acţiuni şi manifestări locale (media, publicistice, conferinţe, întruniri şi simpozioane pastorale, teologice, cultural-educative) pentru a sublinia importanţa Crezului Ortodox în viaţa Bisericii şi a credincioşilor, cu contribuţia profesorilor de teologie, a specialiştilor, a preoţilor şi monahilor, o atenţie specială acordându-se receptării acestui program de către tineret. 4. Aprobă republicarea într-un singur volum cu titlul „Autocefalia - libertate, demnitate şi responsabilitate” a lucrării intitulată „Centenarul Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române” (EIBMO, Bucureşti, 1987), precum şi a capitolului „Autocefalie”, din lucrarea intitulată „Autocefalie, Patriarhie, Slujire Sfântă” (EIBMO, Bucureşti, 1995), inclusiv republicarea bilingvă a Tomosului de recunoaştere a Autocefaliei (1885) şi a Tomosului de ridicare la rangul de Patriarhie a Bisericii Ortodoxe Române (1925) – într-o nouă traducere după originalul grecesc, volum îmbogăţit cu studii şi articole de dată recentă privind autocefalia în viaţa Ortodoxiei româneşti şi în dialogul panortodox. 5. Aprobă elaborarea şi publicarea unui volum intitulat „Viaţa şi activitatea (Sinaxarul) Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325)”, care va cuprinde lista participanţilor, inclusiv sfinţi dobrogeni, despre care există date şi consemnări în sinaxare, mineie, colecţii istorice etc. 6. Aprobă elaborarea şi publicarea unui album intitulat „Ortodoxia în arta sacră”, care va cuprinde cele mai frumoase şi reprezentative fresce, icoane, miniaturi, mozaicuri, vitralii, broderii, ţesături şi obiecte de orfevrărie ortodoxă, care să reflecte geneza şi contextul istoric al formulării învăţăturii de credinţă ortodoxe, sinoadele ecumenice şi sfinţii apărători ai Ortodoxiei. În scopul pregătirii volumului „Ortodoxia în arta sacră”, eparhiile sunt rugate să comunice Editurii BASILICA numele şi adresa exactă a bisericilor parohiale şi a mânăstirilor unde se află icoane şi picturi cu reprezentări ale sinoadelor ecumenice. 7. Ca parte a programului-cadru naţional bisericesc, aprobă ca la Conferinţa pastoral-misionară semestrială de

7

primăvară din anul 2010 să se trateze subiectul intitulat „2010 - Anul omagial al Crezului Ortodox şi al Autocefaliei româneşti”, cu următoarele subpuncte: a. Istoria Crezului Ortodox (Simbolul Niceo-Constantinopolitan); b. Locul Crezului Ortodox în cultul ortodox (text şi cântare bisericească); c. Locul Crezului Ortodox în cateheza ortodoxă (inclusiv ora de Religie şi programul Hristos împărtăşit copiilor); d. Crezul Ortodox în dialog cu alte Biserici Creştine (problema adaosului Filioque). 8. Aprobă ca la una din conferinţele preoţeşti administrative din partea a doua a anului 2010 să se trateze distinct tema „Autocefalia Bisericii Ortodoxe Române”, sub toate aspectele redate la punctul 3 din programul-cadru naţional bisericesc. Această hotărâre a Sfântului Sinod a fost comunicată şi Centrului de Presă BASILICA al Patriarhiei Române şi componentelor sale, Cabinetului Patriarhal, Sectorului teologic-educaţional al Administraţiei Patriarhale, precum şi Editurii, Tipografiei şi Atelierelor Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, în scopul aprofundării tuturor aspectelor şi adoptării măsurilor necesare pentru aducerea la îndeplinire la nivelul instituţiilor centrale bisericeşti.

PREŞEDINTELE SFÂNTULUI SINOD †DANIEL ARHIEPISCOPUL BUCUREŞTILOR, MITROPOLITUL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI, LOCŢIITOR AL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI ŞI PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

8

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la deschiderea Simpozionului internaţional cu tema: Crezul ortodox. Istorie, teologie şi spiritualitate, organizat de Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din Bucureşti, 1 noiembrie 2010

„Tema simpozionului: Crezul ortodox. Istorie, teologie şi spiritualitate se doreşte a fi o încununare a Anului omagial al Crezului ortodox în Patriarhia Română. Formulat la Sinodul I ecumenic de la Niceea (325) şi completat ulterior, în anul 381, de către Părinţii de la cel de al II-lea Sinod ecumenic, de la Constantinopol, Crezul sau Simbolul credinţei este esenţialul şi normativul credinţei şi unităţii Bisericii Ortodoxe universale. El poartă şi numele de Crezul sau Simbolul de credinţă niceo-constantinopolitan, după numele oraşelor în care s-au întrunit primele două Sinoade ecumenice care l-au formulat. Aprofundarea şi explicarea teologică a Simbolului de credinţă, formulat de Sfinţii Părinţi ai Bisericii în anul 325 şi în anul 381, ne oferă astăzi un nou prilej pentru a evidenţia sensul credinţei şi al vieţuirii creştine într-o lume tot mai indiferentă la valorile credinţei sau care, în faţa pluralismului religios din societate, deviază de la dreapta credinţă şi acceptă cu uşurinţă secte şi sincretisme religioase. Crezul niceo-constantinopolitan a fost formulat de Părinţii sinodali, arhipăstori ai comunităţilor eclesiale din Orient şi Occident, având conştiinţa responsabilităţii lor pentru păstrarea dreptei credinţe ca bază a mântuirii sau a unirii eterne a omului cu Dumnezeu, şi ca normă sau criteriu pentru păstrarea unităţii Bisericii. Ei spuneau că dacă Hristos nu este Dumnezeu adevărat, nici credinţa în El nu este mântuitoare, pentru că omul nu se poate îndumnezei şi trăi veşnic, decât în comuniune cu Dumnezeu – Izvorul vieţii veşnice. Iar dacă Biserica nu mărturiseşte dreapta credinţă, ea nu poate fi una, sfântă, sobornicească şi apostolească, deoarece unitatea Bisericii se bazează [pe] ortodoxia credinţei. Din aceste motive, Părinţii sinodali respingeau erezia sau inovaţia ca raţionalizare şi amputare a misterului sau a tainei Întrupării lui Hristos, Unul din Sfânta Treime. În acest sens, este semnificativă declaraţia Sfinţilor Părinţi de la Sinodul al IV-lea ecumenic (Calcedon, 451) despre Crezul niceo-constantinopolitan: „Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, întărind pe ucenicii Săi în cunoaşterea credinţei, a spus: «pacea Mea v-o dau vouă, pacea Mea o las vouă», pentru ca nimeni să nu se separe de aproapele său în dogmele credinţei, ci la fel să se arate cu toţii în propovăduirea adevărului (…) Aşadar, era de-ajuns pentru desăvârşita cunoaştere şi întărirea bunei credinţe acest înţelept şi mântuitor Crez al harului dumnezeiesc, întrucât învaţă desăvârşit despre Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh şi înfăţişează întruparea Domnului celor ce o primesc cu credinţă” (Hotărârea dogmatică a Sinodului IV ecumenic). Confirmarea Crezului niceo-constantinopolitan de către Părinţii Sinodului de la Calcedon arată plenitudinea esenţială a conţinutului său dogmatic, suficient pentru a orienta pe credincioşi pe calea mântuirii, către Împărăţia lui Dumnezeu. Ca atare, Biserica învaţă că nu mai trebuie adăugat nimic Simbolului de credinţă ortodox, din punct de vedere al structurii şi conţinutului, dar acesta trebuie mărturisit şi trăit ca fiind lumina vieţii creştine. Conţinutul său se adânceşte astfel prin experienţă şi explicitare. Crezul ortodox ne arată că taina Cuvântului (Logosului) întrupat este intim legată de taina Preasfintei Treimi. Dumnezeu-Fiul, strălucirea slavei şi chipul ipostasului Tatălui (cf. Evrei 1,3), S-a întrupat pentru a face cunoscută lumii taina Preasfintei Treimi, marea taină a dreptei credinţe (cf. I Tim. 3 , 16). Iisus Hristos, Dumnezeu-Fiul, Care S-a făcut Om, nu este o Persoană divină singulară, ci o Persoană divino-umană în relaţie cu alte două Persoane divine: în relaţie cu Dumnezeu-Tatăl şi cu DumnezeuSfântul Duh. Tatăl şi Sfântul Duh confirmă însăşi identitatea lui Iisus Hristos ca fiind Unul-născut, Fiul veşnic al Tatălui, asupra Căruia Se odihneşte Sfântul Duh (cf. Matei 3,16-17, Ioan 1,29-34). Tatăl şi Sfântul Duh sunt uniţi cu Fiul, cooperând permanent cu El, chiar şi în taina Întrupării Fiului, deşi numai Fiul S-a făcut Om (cf. Luca 1, 35). În lucrarea mântuitoare a lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, se arată, deci, taina iubirii smerite şi atotputernice a Preasfintei Treimi pentru om, precum şi posibilitatea omului de a participa la viaţa veşnică a Preasfintei Treimi. Credinţa în Iisus Hristos, în Care şi prin Care Dumnezeul Treime Se

9

autorevelează, Se autocomunică şi Se autodăruieşte omului, este, de asemenea, o confirmare a adevărului că prin El toţi avem apropiere către Tatăl, într-un Duh (cf. Efeseni 2, 18) şi celor ce cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu (cf. Ioan 1, 12); că în El, în Hristos, avem viaţă (cf. Ioan 20, 31) şi toţi vom învia (cf. I Corinteni 15, 22). Aşadar, credinţa în Dumnezeu, mărturisită în Crezul ortodox şi trăită în iubire (rugăciune şi fapte bune), ca răspuns la iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, arată că actul credinţei creştine este unul relaţional, comunional şi comunitar-eclesial. Când creştinul mărturiseşte: „Cred întru Unul Dumnezeu”, el stabileşte de fapt o relaţie de iubire şi viaţă eternă cu Dumnezeu, deoarece el răspunde astfel cu fermitate apelului lui Dumnezeu adresat omului prin toate actele Revelaţiei Sale divine. Crezul niceo-constantinopolitan sau Crezul ortodox ne învaţă că Dumnezeu este comuniune de Persoane veşnice, nu o singurătate veşnică. De fapt, o singurătate veşnică nu poate fi nici fericire veşnică şi nici bucurie veşnică. Deci, noi creştinii credem într-unul Dumnezeu-Tatăl, izvorul unic al Preasfintei Treimi, Cel ce naşte veşnic pe Fiul şi purcede veşnic pe Duhul Sfânt. Prin urmare, Dumnezeul creştinilor nu este o singurătate veşnică, ci este o comuniune eternă, indestructibilă sau indivizibilă, de Persoane distincte, egale şi libere. Unitatea în Sfânta Treime este dată de deofiinţimea (consubstanţialitatea) Fiului şi a Sfântului Duh cu Tatăl, unicul izvor al fiinţei divine. Ca atare, Persoanele divine au aceeaşi fiinţă, sfinţenie, slavă şi putere. Ele Se conţin reciproc şi Se dăruiesc reciproc, sunt distincte şi egale, dar nedespărţite. Acest adevăr a fost mărturisit la Niceea şi Constantinopol în faţa ereziilor care, sub pretextul că apără unitatea în Dumnezeu, negau deofiinţimea şi egalitatea Fiului cu Tatăl, precum şi dumnezeirea Duhului Sfânt şi egalitatea Sa cu Tatăl şi Fiul. Însă, pentru Ortodoxie adevărul şi unitatea în Dumnezeu sunt comuniune eternă de viaţă şi de iubire între Persoanele divine, distincte şi egale. De asemenea, Crezul ortodox ne învaţă că Dumnezeu a creat cerul şi pământul, mai ales îngerii şi oamenii pentru a participa la slava, iubirea şi bucuria veşnică a Preasfintei Treimi. Dumnezeu a făcut lumea pentru ca iubirea sau bucuria Preasfintei Treimi să fie împărtăşită persoanelor umane create după chipul comuniunii Persoanelor divine eterne. Iar, întrucât omul a fost creat după chipul unei Comuniuni eterne de viaţă şi iubire, el nu este deplin fericit, nu se desăvârşeşte şi nu se bucură deplin decât în stare de comuniune eternă cu Persoanele divine şi cu persoanele umane chemate la viaţă eternă şi fericire eternă. Prin urmare, când omul se botează în numele Persoanelor Preasfintei Treimi (în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh), el intră în comuniune de viaţă eternă cu Persoanele divine necreate şi veşnice. Iar omul nou botezat, adult sau copil, este considerat persoană eclesială deplină chiar din ziua botezului său. De aceea, în aceeaşi zi când se boteză, el primeşte şi Sfânta Mirungere şi Sfânta Euharistie, pentru a creşte spiritual în „harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi comuniunea (împărtăşirea) Duhului Sfânt” (II Corinteni 13, 13). În această perspectivă, Biserica lui Hristos, cea una, sfântă, sobornicească şi apostolească, mărturisită în Crezul Ortodox, este adunarea oamenilor în iubirea Preasfintei Treimi şi are ca izvor şi model de viaţă comuniunea de viaţă şi iubire a Preasfintei Treimi. Când Hristos Domnul S-a rugat pentru unitatea Bisericii Sale (cf. Ioan 17, 21), El nu a dat ca model de unitate pentru Biserică vreun sistem de organizare omenească trecătoare, ci S-a rugat ca toţi cei care cred în El „să fie una, precum Tatăl şi Fiul una sunt”. Preasfânta Treime este deci arhetipul după care a fost creat omul şi tot Preasfânta Treime este modelul de unitate a Bisericii. În finalul său, Crezul ortodox ne arată în acelaşi timp finalitatea mărturisirii dreptei credinţe şi finalitatea vieţii umane pe pământ, şi anume „aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie”. Mai precis, noi credem în Dumnezeu Cel veşnic viu pentru că dorim să trăim veşnic, cu sufletul şi cu trupul, în iubirea Preasfintei Treimi. Vedem, aşadar, că, de fapt, Crezul ortodox este norma sau regula dreptei credinţe şi a unităţii Bisericii, întrucât este călăuză a omului pe calea mântuirii către Împărăţia eternă a Preasfintei Treimi”.

10

Anul 2011 – 'Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii' – „Prin Sfânta Cununie se constituie celula sfântă a vieţii” – Interviu cu Înaltpreasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos –

Între hotărârile luate în zilele de 6-7 iulie 2010, în cadrul şedinţei de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, desfăşurat sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, menţionăm proclamarea anului 2011 ca 'Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii' în Patriarhia Română. Despre importanţa celor două Sfinte Taine, folosul şi rolul lor în viaţa creştinului de astăzi vorbeşte Înaltpreasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos. Cu ce scop a fost proclamat 2011 ca 'Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii' în Patriarhia Română? În viaţa Bisericii noastre drept-măritoare Ortodoxe, an de an se intensifică lucrarea misionară pentru întărirea credinţei şi pentru a se răspunde solicitărilor tot mai mari ale comunităţilor eclesiale. De câţiva ani, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a propus Sfântului Sinod teme teologice şi programe misionar-pastorale concrete, aplicate unitar, care după aprobare se transmit în toate eparhiile şi parohiile, mănăstirile, şcolile teologice şi centrele social-filantropice. Aceste măsuri ne ajută mult, atât pe slujitori, cât şi pe credincioşi, să conştientizăm în concretul vieţii şi al lucrării noastre binefacerea aprofundării teologiei ortodoxe, pe care o mărturisim în comun şi în acelaşi timp o aplicăm în slujirea de la Sfântul Altar şi în cea socială, căci între Altarul Domnului şi cel al semenului, fratele nostru, tot omul consumă actul sfânt al slujirii. Anul 2011 va sta deci sub binecuvântarea lui Dumnezeu şi reflexia teologică liturgică, dar şi practică, privitoare la Sfintele Taine ale Bisericii: Sfântul Botez şi Sfânta Cununie. De ce au fost alese aceste două Sfinte Taine? Tocmai pentru rolul lor esenţial în încorporarea noastră în Biserică. Cu ele începem viaţa duhovnicească. Prin Sfântul Botez devenim creştini, iar prin Sfânta Cununie se constituie celula sfântă a vieţii, ca dar de la Dumnezeu şi premisă a constituirii comunităţii creştineşti, pe realitatea căreia stă viaţa socială, care capătă astfel sens şi realitate veşnică. Sfântul Botez este, deci, 'uşa' de intrare în Biserică, iar Sfânta Cununie este construcţia văzută a unităţii duale, din care se constituie Biserica văzută pe pământ. Fără legătura reală dintre Dumnezeu, Părintele Creator, şi omul, opera iubirii Sale, dintre Părintele Dăruitor şi omul, fiu primitor de daruri cereşti aici pe pământ, cu scopul îndumnezeirii, al desăvârşirii şi al mântuirii, nu există nimic trainic şi folositor în viaţă. Se ştie cât de complicat este raportul dintre ideal şi neîmplinire în viaţa de familie. Se vede câtă suferinţă umană se perpetuează din cauza crizei acutizate în viaţa familiei contemporane, mai ales atunci când ignorăm sacralitatea în care a aşezat Dumnezeu această instituţie vitală în existenţă. Decăderea din starea de har şi din ascultarea de Dumnezeu, prin ignorarea poruncilor divine şi implicit a celor bisericeşti, se soldează cu o secularizare galopantă şi cu o degradare îngrijorătoare a raporturilor dintre soţi, dintre părinţi şi copii şi dintre familie şi societate. De aceea, fără refacerea din temelii a edificiului familial pe principiile şi pe învăţăturile creştine nu poate fi vorba de conştiinţă creştină, nici de ameliorarea relaţiilor dintre oameni. Fără familie creştină nu putem spera la refacerea climatului de normalitate între semeni şi nici la întărirea rolului Bisericii în societatea secularizantă. Dar fără conştientizarea fiecărui creştin asupra darului ceresc al Sfintelor Taine, temeliile autentice în creşterea noastră în Hristos şi în Biserică, pentru ca 'lumea să aibă viaţă din belşug', nu vom ieşi din starea de suferinţă cauzată de lipsa de înţelegere duhovnicească a realităţilor din Biserică, fără de care nu există bunătate. Ce îndrumări oferiţi tinerilor care doresc să-şi întemeieze o familie? Mai înainte de a se întemeia o familie este necesară clădirea personalităţii umane pe temeiurile

11

eterne ale curăţiei şi ale moralităţii creştine. Spre a atinge acest scop, este nevoie de cateheze şi de programe închinate Sfintelor Taine şi rolului lor în viaţa noastră. Ca oameni şi creştini am fost botezaţi de prunci. Ce am devenit? Păstrăm pecetea Botezului drept 'piatra din capul unghiului' în existenţa noastră? De ce atunci unii dintre noi ignorăm 'pecetea darului Sfântului Duh'? De ce uităm darul numelui de sfinţi? De ce acceptăm nume necreştine la Botez? De ce uităm marele adevăr: 'Câţi în Hristos v-aţi botezat în Hristos v-aţi şi îmbrăcat'? Toate acestea se vor constitui în teme de cateheze la nivel de familie, de parohie, de întruniri bisericeşti, un an de zile. Este impresionantă redescoperirea prunciei angelice de la Sfântul Botez când am ajuns la maturitate. Atunci toţi, naşi şi familie, reflectăm matur la rolul Botezului şi nu atât la aspectele materiale, exterioare scopului sacru, dependente de consumismul vinovat şi distrugător. Mai înainte de a le vorbi altora ne vorbim nouă, din prea plinul darului luminos al hainei pe care ne-a oferit-o Hristos Domnul pentru a o păstra curată tot restul vieţii. Apoi vom înţelege ce trebuie să facem pentru copii la botezul lor! Astăzi, din păcate, suntem martorii minimalizării celor sfinte în cadrul ceremoniilor dedicate Sfântului Botez, cât şi a Sfintei Cununii. Spaţiul rezervat acestei convorbiri nu permite să abordăm, nici măcar succint, aspectele deosebit de grave privitoare la modul tot mai lumesc şi secular în legătură cu împărtăşirea harului lui Dumnezeu celor care se cunună. Taina sfântă a Nunţii îmbracă, din păcate, din ce în ce mai mult aspecte prea exterioare, festiviste şi înstrăinate de duhul sănătos şi de manifestările curate ale sufletului românesc în comunităţile noastre de odinioară. Sfânta Taină a Cununiei este şi trebuie să rămână temelia sfântă pe care se zideşte o familie, de care depinde tot edificiul socio-uman şi eclesial. Aceste aspecte fac obiectul analizei atente în fiecare parohie, tot anul 2011. Toţi vom avea de învăţat de la o analiză realistă, corectă, transparentă şi obiectivă a atitudinii noastre faţă de împărtăşirea din sfinţenia Domnului, mai ales într-o etapă a îndepărtării de esenţialul vieţii creştine. Vom înţelege că viaţa trăită în ritmul creştinesc nu este o simplă opţiune printre multe altele din lume. Vom învăţa şi vom încerca să nu mai confundăm planurile când ne împărtăşim din binecuvântările şi din darurile cereşti, într-o lume prea materialistă şi egoistă. Vom primi multe încurajări de la cei care vor urma calea spre Dumnezeu, prin Biserică. Foloasele duhovniceşti în privinţa împărtăşirii din dumnezeiescul har la cele două Sfinte Taine sunt imense. Domnul Însuşi participă direct, precum a făcut-o la nunta din Cana Galileii, când 'Şi-a arătat Slava Sa şi a făcut începutul minunilor Sale'. Deci, în văzul şi la auzul tuturor, Hristos Domnul vieţii veşnice reînnoieşte, sfinţeşte şi ridică viaţa noastră la frumuseţea cea dintru început. Ar trebui să guste mirii, în ziua Sfintei Cununii, dar şi după aceea, din bunătăţile Raiului, în care l-a aşezat la început Dumnezeu pe om! Fără revenirea la sensul profund al conştientizării implicării directe a lui Dumnezeu în lucrarea acestor Sfinte Taine nu vom putea rezolva nici dificilele aspecte ale formelor de manifestare seculare, materiale şi chiar păgâne, prin care ne îndepărtăm de sensul profund şi de starea duhovnicească, prin care ni se împărtăşeşte harul lui Dumnezeu. Minimalizarea celor sfinte în cadrul ceremoniilor, atât la Botez, cât şi la Cununie, conduce la o reducere regretabilă a scopului întemeierii Sfintelor Taine. Doar în starea de taină, de înţelegere duhovnicească şi prin religiozitate responsabilă, care se arată în acceptarea şi mărturisirea dreptei credinţe, înţelegem lucrarea lui Dumnezeu din Biserică şi doar astfel dispar interpretările colaterale şi exploatările sterile ale celor care vânează doar erori omeneşti şi niciodată binecuvântări cereşti. Care este marele risc, al nostru, al tuturora, în momentul îndepărtării de Sfintele Taine? Cu cât adoptăm metode lumeşti în oficierea Sfintelor Taine, cu atât ne îndepărtăm cu toţii de Hristos şi de Biserica Sa. Doar în prezenţa Mântuitorului, ca şi la Cana Galileii, se reface atmosfera sfântă în timpul primirii Sfintelor Taine şi astfel se convertesc toate la sensurile dumnezeieşti, în locul minimalizării celor sfinte şi accentuării celor trecătoare şi efemere. Numai aşa se vor diminua divorţurile şi aşa, în stare de taină, va primi de la Dumnezeu noua familie prunci buni şi sănătoşi, spre binele Bisericii şi al neamului nostru.

12

Se cuvine, deci, să acceptăm învăţătura de credinţă cea dreaptă şi nealterată, pe care doar Sfânta Biserică ne-o oferă prin slujitori demni, corecţi, pregătiţi, altruişti şi duhovniceşti. S-o primim şi s-o traducem în fapt. Este necesară participarea la catehizarea obligatorie înaintea primirii Sfintele Taine. Se cuvine, în legătură cu Sfintele Taine, să cunoaştem, să aprofundăm şi să perpetuăm tradiţia sănătoasă bisericească şi românească, fără împrumuturi neesenţiale, prea lumeşti şi chiar sfidătoare la adresa sobrietăţii şi normalităţii, prin care primim darul lui Dumnezeu. Împreună, în unitate şi prin bună credinţă, trebuie să diminuăm tendinţele seculare, materiale şi inutile la primirea Sfintelor Taine. Să depindem întâi de Dumnezeu şi de Biserica Sa, apoi de restaurant, la programarea nunţilor şi, mai ales, să consultăm preotul, respectând cu stricteţe soroacele bisericeşti când nu trebuie şi nu este normal să se oficieze nunţi. Ridicarea noastră la înţelesurile reale, sfinte şi dumnezeieşti ale Sfintelor Taine, aşa cum ni le oferă neîncetat Mântuitorul în Biserica Sa, râvna pentru transmiterea duhului din literă şi bucuria de a fi părtaşi la sfinţirea omului şi a creaţiei ne vor arăta cât de importantă este reînnoirea duhovnicească a tuturor fiilor şi fiicelor Bisericii. Numai aşa se vor elimina, în timp, prin înţelepciune, prin multă răbdare şi, mai ales, prin nesfârşita iubire de Dumnezeu şi de oameni, aspectele seculare în privinţa primirii Sfintelor Taine.

VIAŢA PAROHIEI ÎN ANUL 2010 De la întemeierea ei, comunitatea parohială s-a întrunit şi şi-a desfăşurat activităţile liturgice, catehetice şi culturale într-un spaţiu din imobilul parohiei catolice „Santa Cruz”, situată în Coslada, pe Calle Chile s/n. Începând cu sfârşitul lunii iunie 2009, parohia s-a mutat într-un nou spaţiu liturgic, situat în Avenida de Fuentemar Nr. 20. Ocrotitorul spiritual al parohiei este Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul, cu pomenirea la 9 noiembrie în fiecare an. Programele parohiei se iniţiază şi se dezvoltă în funcţie de priorităţile şi nevoile ei pastorale, în principal fiind cele liturgice şi duhovniceşti. Viaţa liturgică şi sacramentală Activitatea liturgică se desfăşoară în conformitate cu programul liturgic săptămânal, afişat la loc vizibil la intrarea în biserică, după cum urmează: Luni: orele 1900 Miercuri: orele 1900 Vineri: orele 1900 Sâmbătă: orele 1700 orele 1730 – Paraclisul Maicii Domnului; – Paraclisul Sf. Ierarh Nectarie; – Paraclisul Sfinţilor Martiri Brâncoveni; – Vecernia; – Şcoala parohială pentru copii;

Duminică: orele 830 – Utrenia şi Sf. Liturghie. orele 1800 – Şcoala catehetică pentru adulţi. Acest program este respectat săptămânal şi suferă modificări în funcţie de sărbătorile cu dată schimbătoare dintr-un an. Starea spaţiului liturgic şi a obiectelor de cult este una bună. Biserica a fost înzestrată cu următoarele bunuri, pentru buna ei funcţionare: Ÿ 8 rânduri de veşminte preoţeşti noi;

13

Ÿ 6 rânduri de acoperăminte pentru Sfânta Masă; Ÿ rânduri de acoperăminte pentru sfintele vase; 7 Ÿ de icoane (praznicale, ale sfinţilor mai importanţi), zugrăvite pe lemn, în stil bizantin; 54 Ÿ seturi complete de sfinte vase; 3 Ÿ chivot; două rânduri de sfeşnice pentru Sfânta Masă; Ÿ acoperăminte pentru proscomidiar si tetrapoade; Ÿ de candele; 28 Ÿ două axioniţe; Ÿ baldachin din lemn; un Ÿ raclă de argint pentru sfintele moaşte; o Ÿ două sfeşnice de alamă; Ÿ stropitoare pentru uzul liturgic; Ÿ vas pentru căldură; Ÿ cristelniţă; Ÿ cununii; Ÿ litier; Ÿ sfântă Evanghelie ferecată; Ÿ dulapuri şi rafturi pentru păstrarea în bune condiţii a bunurilor bisericeşti; Ÿ cărţi de cult: Minee, Triod, Penticostar, Octoih, Ceaslov, Liturghier, Apostol etc;

Activitatea catehetică şi predicatorială Activitatea privind predica şi cateheza se desfăşoară potrivit programului afişat la loc vizibil la intrarea în Sfânta Biserică. Din programările respective reies data, titlul predicii sau al catehezei. A fost amenajat, de asemenea, la intrarea în biserică, un panou în care săptămânal sunt afişate ştiri cu caracter religios, anunţuri referitoare la activitatea parohială, diverse articole religioase, cugetări, sfaturi din scrierile Sfinţilor Părinţi, care a avut un impact pozitiv asupra credincioşilor. Pentru nevoile misionare ale credincioşilor au fost întocmite: Ÿ buletinul parohial săptămânal, aflat la a 105-a apariţie; Ÿpliante în limbile română şi spaniolă despre Taina Sfântului Botez, Taina Sfintei Cununii, Sfânta Taină a Spovedaniei, Îndrumarul de spovedanie, parastasul, sfeştania, în care, pe lângă aspectele privind semnificaţia tainei, au fost inserate şi aspecte practice; Ÿ pliant de prezentare a parohiei în limbile română şi spaniolă; Ÿ broşură de prezentare a Bisericii Ortodoxe: „Biserica Ortodoxă, câteva aspecte ale creştinismului bizantin”; Ÿ traducerea şi tipărirea Acatistului Sf. Nectarie, în limbile română şi spaniolă; Ÿ tipărirea unei broşuri despre viaţa parohiei, în limbile română şi spaniolă. Toate slujbele din sfânta biserică, precum şi deplasările în familii pentru vizite individuale sau pentru săvârşirea diverselor servicii religioase au fost şi sunt însoţite de un scurt cuvânt de învăţătură. Activitatea misionară, socială şi culturală Acestea se desfăşoară în conformitate cu specificul misionar al parohiei, care este una foarte amestecată din punct de vedere confesional, astfel încât, deşi municipiul Coslada este populat de un număr impresionant de români, peste 80 % dintre ei sunt adventişti, baptişti şi penticostali, ceea ce îngreunează foarte mult misiunea. Dintre activităţile misionare cu caracter permanent în parohie enumerăm: ŸSăvârşirea sfintelor slujbe rânduite în duminici şi sărbători, în conformitate cu programul liturgic parohial săptămânal; Ÿ Susţinerea de cuvinte de învăţătură şi cateheze pe diverse teme liturgice, misionare şi sociale; Ÿ Spovedirea şi împărtăşirea credincioşilor în cele patru posturi de peste an, şi nu numai; Ÿ Organizarea de activităţi pentru copii cu ocazia Zilei Internaţionale a copilului, a Duminicii

14

familiei, a Sfântului Nicolae şi a Naşterii Domnului; ŸOrganizarea de activităţi pentru doamnele din parohie, cu ocazia Bunei-Vestiri şi a Duminicii Mironosiţelor; Ÿ Pregătirea praznicului Învierii Domnului, care a devenit o sărbătoare a întregului municipiu; ŸAdministrarea şi actualizarea permanentă a paginii parohiale de web: www.sfnectariecoslada.ro; ŸÎntreţinerea unei bune relaţii cu autorităţile locale şi dezvoltarea de activităţi comune în sprijinul comunităţii; Ÿ Redactarea buletinului parohial săptămânal, tipărirea şi distribuirea lui către credincioşi; Ÿ Imprimarea pe format electronic şi format video a tuturor evenimentelor parohiale importante şi arhivarea lor; ŸReflectarea activităţilor parohiale în periodicele din Spania („Român în lume”, „Noi în Spania”, „Românul”), în revista mitropolitană “Apostolia” şi în cotidianul „Lumina” al Sfintei Patriarhii. De departe, cele două mari evenimente parohiale sunt Învierea Domnului, la care participă câteva mii de credincioşi români, şi sărbătoarea hramului bisericii, în data de 9 noiembrie a fiecărui an.

Hram şi sfinţire de altar 8 noiembrie 2009 “Intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi în biserica Ta cea sfântă, întru frica Ta, Doamne…” Cu aceste cuvinte intră slujitorul sfinţit în sfânta biserică, locaş de închinare. Cu această rostire face mărturisirea conştientă şi responsabilă pentru sine şi pentru toţi cei care i s-au încredinţat spre păstorire, pentru toţi cei vii şi cei morţi pentru care şi cu care se roagă şi aduce “nesângeroasă jertfă”. Slujitorului sfinţit, preotului, i se deschide, cu această intrare rituală şi prin rugăciunea însoţitoare a paşilor săi, calea spre “dumnezeiescul tron”, spre răsăritul şi direcţia vieţii noastre, spre veşnicie, spre Sfântul Altar, spre perspectiva spaţiului liturgic, prin spaţiu liturgic înţelegând acel loc anume hărăzit întâlnirii cu Dumnezeu. Rostul bisericii, ca locaş sfânt pentru viaţa spirituală a credinciosului, este foarte frumos sintetizat în rugăciunea care se rosteşte la sfinţirea unei biserici: “Umple-o pe dânsa de lumina veşnică; fă-o pe ea locaş al slavei Tale; împodobeşte-o pe dânsa cu dumnezeieştile daruri cele mai presus de lume; fă-o pe dânsa a fi liman celor înviforaţi, vindecare patimilor, scăpare bolnavilor, izgonire demonilor. Să fie ochii Tăi deschişi întru dânsa ziua şi noaptea, şi urechile Tale luând aminte spre rugăciunile celor ce cu frica Ta şi cu smerenie intră într-însa şi cheamă preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău. Şi oricâte Îţi vor cere să-i auzi în cer sus, să le faci milă şi să le fii milostiv. Păzeşte-i pe dânşii până la sfârşitul vieţii şi Jerfelnicul cel dintr-însa arată-l a fi Sfânta Sfintelor, cu puterea şi cu lucrarea Sfântului Duh…” Pornind de la această premiză, lucrând permanent cu această conştiinţă, dincolo de obstacole, ispite şi încercări de tot felul, am săvârşit, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al Sfântului Ierarh Nectarie, cel de al treilea hram al parohiei noastre, ocazie cu care au fost binecuvântate lucrările de amenajare a spaţiului liturgic parohial. Momentului zidirii şi înfrumuseţării bisericii îi urmează actul consacrării, sfinţirii. Peste cele construite trebuie chemat Dumnezeu Însuşi să le afierosească. Sfinţirea unei biserici înseamnă, de fapt, botezul ei, încredinţarea scopului pentru care a fost zidită. Odată cu locaşul se sfinţesc şi obiectele de cult: icoanele, candelele, odăjdiile, pictura. Slujba se desfăşoară după o rânduială specială, ce împlineşte sensul celor spuse mai sus. “Arhiereul - trimisul lui Hristos – vine la biserica aceea care trebuie să se sfinţească, de vreme ce şi Dumnezeu a venit la noi ca să ne sfinţească…” (Sfântul Simeon al Tesalonicului) Sfinţirea lucrărilor realizate în noul spaţiu a fost săvârşită de către Preasfinţitul Părinte Timotei,

15

Episcopul Spaniei şi Portugaliei, înconjurat de un sobor format din şapte preoţi şi doi diaconi, din Spania, Grecia şi România, în ziua de duminică, 8 noiembrie a.c. Momentul principal l-a constituit sfinţirea Sfintei Mese, care reprezintă Golgota, Sfântul Mormânt, Izvorul Învierii noastre, de unde Hristos ni se împărtăşeşte aievea. De aceea, episcopul este el însuşi pregătit de Înviere. Ia veşmântul Învierii, ca şi Hristos. În faţa credincioşilor participanţi el îmbracă peste sfintele odăjdii un veşmânt alb din pânză. Este martor al Învierii lui Hristos, întocmai ca îngerii “îmbrăcaţi în alb”. Asemenea îngerilor, episcopul mărturiseşte credincioşilor că din mormânt ne-a răsărit viaţă şi că altarul este din acel moment “tronul dumnezeieştii slave”. În preambulul Sfintei Liturghii a fost săvârşită hirotesia întru citeţ şi aşezarea în rangul de protopsalt al parohiei noastre a tânărului George Bucurică, înzestrat de Dumnezeu cu o voce minunată. A urmat Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie, în cadrul căreia a fost hirotonit întru preot părintele diacon Nicodim Moldovan, pe seama paraclisului “Naşterea Domnului”, din cadrul reşedinţei episcopale. La momentul potrivit, mulţime credincioşi, pregătiţi prin post, spovedanie şi rugăciune personală, s-au cuminecat. În cuvântul adresat credincioşilor participanţi în număr impresionant, Preasfinţia Sa a arătat semnificaţia momentelor principale ale zilei, având un cuvânt special pentru ocrotitorul parohiei, Sfântul Ierarh Nectarie: “Pentru ca lumea să nu piară, Dumnezeu, în marea Lui milostivire, ridică din mijlocul nostru sfinţi care să se roage pentru lume şi care să mijlocească pentru ea, mai ales după ce trec „de la moarte la viaţă şi de pe pământ la cer.” Un astfel de mijlocitor şi rugător este şi Sfântul Nectarie Taumaturgul, care, om fiind ca şi noi, a îndurat ispite venite atât de la diavol, cât şi de la oameni. Însă, cu adânca smerenie pe care a dobândit-o, a reuşit să iasă biruitor din toate încercările. S-a făcut asemănător Mântuitorului nostru Iisus Hristos. A fost judecat pe nedrept, dar prin faptul că a răbdat insultele, neîmpotrivindu-se și dând slavă lui Dumnezeu pentru toate, L-a găsit pe Domnul în rugăciune și rugăciunea l-a găsit pe el. A găsit rugăciunea cea adevărată care se dă în dar doar celor dornici de ea. Şi ce este rugăciunea adevărată decât numai „a tăcea şi a asculta vocea fără cuvinte a lui Dumnezeu din adâncul inimii, a înceta să lucrezi de unul singur, a pătrunde în lucrarea lui Dumnezeu”, după cum frumos spune episcopul Kallistos Ware. Rugăciunea este cea care l-a făcut atât de mare pe Sfântul Nectarie şi aceeaşi rugăciune, a lui către Dumnezeu, tămăduieşte tot sufletul împovărat de păcate care aleargă cu credinţă la sfintele lui moaşte şi care se închină la icoana sa”. Din partea Primăriei Coslada, domnul Agustín González Plasencia, Director al Departamentului de Emigraţie, a citit mesajul domnului primar, Ángel Viveros Gutiérrez, din care reţinem: “În primul rând, doresc să mulţumesc pentru invitaţia pe care mi-aţi făcut-o de a participa la sărbătoarea hramului parohiei Dvs. şi vă rog să scuzaţi absenţa mea; diverse motive mă împiedică să fiu astăzi lângă Dvs., aşa cum am fost acum doi ani, când am putut constata religiozitatea şi evlavia poporului român. Doresc în mod special să-l salut pe Preasfinţitul Timotei, Episcopul Spaniei şi Portugaliei. Vreau, de asemenea, să vă felicit cu ocazia acestei sărbători pe toţi creştinii Bisericii Ortodoxe Române din Coslada, în fruntea căreia se află un om al cărui spirit de sacrificiu şi vocaţie de a sluji constituie pilonii acestei biserici, o biserică vie care creşte, care înfruntă vicisitudinile şi care trebuie să privească spre viitor cu optimism şi încredere. Multe mulţumiri, din toată inima, părinte Cimpoca!...” Cu acest prilej au fost inaugurate Şcoala parohială „Sfinţii Martiri Brâncoveni” şi Biblioteca parohială, pentru uzul şcolii, dar şi al credincioşilor. Ctitorilor, donatorilor, miluitorilor le-a fost oferită din partea preotului paroh, George Cimpoca, Diploma de vrednicie, „...în semn de preţuire şi de recunoaştere a lucrului bineplăcut lui Dumnezeu, săvârşit spre propăşirea Bisericii şi a credinţei mântuitoare, cu încredinţarea că această cinstire va fi temei pentru împlinirea şi sporirea strădaniilor duhovniceşti”. După Sfânta Liturghie, credincioşii au trecut prin sfântul altar, au primit târnosania, participând apoi la agapa pregătită pentru ziua praznicului. Sărbătoarea hramului a fost, însă, prefaţată de alte multe evenimente duhovniceşti şi misionare, dintre care doar asupra a două dintre ele ne vom opri: primirea unei părticele din sfintele moaşte ale Sfântului Nectarie şi aşezarea lor într-o raclă de argint special pregătită pentru aceasta şi tipărirea şi lansarea a două broşuri: „Viaţa şi acatistul Sfântului Nectarie Taumaturgul” şi „Parohia ´Sf. Nectarie Taumaturgul´ - Coslada, 2007-2009”, în ediţie bilingvă, română şi spaniolă, materiale realizate de doamna

16

preoteasă, prof. Gina Cimpoca, traducerea în limba spaniolă fiind făcută de către doamna prof. RomanaAnca Rădulescu. DOCUMENT DE SFINŢIRE Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu împreună-lucrarea Sfântului Duh, s-a sfinţit Sfânta Masă şi s-au binecuvântat lucrările de amenajare a spaţiului liturgic provizoriu situat în Avenida de Fuentemar Nr0 20, în municipiul Coslada (Madrid), Spania, în cinstea Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul din Eghina. Prezenţa Bisericii Ortodoxe Române în această localitate se datorează solicitării credincioşilor ortodocşi români emigranţi pentru a avea un preot slujitor care să răspundă nevoilor lor spirituale. Încă de la întemeierea ei, comunitatea parohială s-a întrunit şi şi-a desfăşurat activităţile liturgice, catehetice, misionare şi culturale într-un spaţiu din imobilul parohiei catolice „Santa Cruz”, situată în Coslada, pe Calle Chile s/n. Însă, în timp, numărul credincioşilor coslădeni a crescut în privinţa frecvenţei la biserică, astfel încât s-a impus identificarea unui nou spaţiu, care să corespundă cât de cât nevoilor liturgice şi misionare. Adaptarea noului loc de slujire a fost posibilă cu sprijinul credincioşilor, care au fost aproape de nevoile parohiei încă de la constituirea ei, dar în special al familiei Florin şi Mirela Amăriucăi, sub îndrumarea, supravegherea şi implicarea permanentă a preotului paroh, iconom stavrofor George Cimpoca (numit la această parohie de către Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Iosif al Europei Occidentale şi Meridionale, în baza Deciziei nr. 212/2007), şi a familiei sale. Adăugăm şi susţinerea de care a beneficiat comunitatea de la început din partea Primăriei Coslada, respectiv a domnului primar Ángel Viveros Gutiérrez, a distinşilor săi colaboratori, dar, mai ales, a domnului Agustín González Plasencia, Director al Departamentului de Emigraţie. Înzestrată cu toate cele trebuincioase slujirii dumnezeieşti, după rânduială, spaţiul liturgic a fost sfinţit de către Preasfinţitul Părinte Episcop Timotei al Episcopiei Spaniei şi Portugaliei, în ziua de duminică, 8 noiembrie, în anul Domnului 2009, de hramul parohiei, în cadrul ceremoniilor bisericeşti închinate cinstirii Sfântului Vasile cel Mare şi tuturor sfinţilor capadocieni, în întreaga Biserică Ortodoxă Română. La acest moment duhovnicesc deosebit, P.S. Episcop a fost însoţit de slujitori, preoţi şi diaconi, din Spania, din Grecia şi din România, şi a participat un număr impresionant de credincioşi. Cu acest prilej au fost inaugurate Şcoala parohială „Sfinţii Martiri Brâncoveni”, coordonată de doamna preoteasă Gina Cimpoca, şi Biblioteca parohială, pentru uzul şcolii, dar şi al credincioşilor. Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, binecuvintează şi păzeşte în dreapta-credinţă ortodoxă pe toţi credincioşii ortodocşi din parohia aceasta, pe care nevoile şi neputinţele i-au strămutat de lângă vatra strămoşească, şi binecuvintează-i pe cei care au jertfit pentru înfrumuseţarea Casei Tale! Ajută pe toţi să crească duhovniceşte şi să păstreze credinţa în legătura păcii şi a dragostei, uniţi în corabia mântuitoare a Bisericii Ortodoxe! Apără, Dumnezeule, cu rugăciunile Sfântului şi blândului Ierarh Nectarie, creştinii de ispitele deşarte ale dezbinărilor şi milostiveşte-Te spre noi toţi prin nespusa Ta iubire de oameni! Astăzi, 8 noiembrie, A.D. 2009. EPISCOP, † Timotei AL SPANIEI ŞI PORTUGALIEI ACTA DE CONSAGRACIÓN Por la voluntad del Padre, con la ayuda del Hijo y por la obra conjunta del Espíritu Santo, se consagró la Santa Mesa y se bendijeron las obras de adecuación del espacio litúrgico provisional situado en la Avenida de Fuentemar 20, en el municipio de Coslada (Madrid), España, en honor al Santo Jerarca Nectario el Taumaturgo, de Éguina. La presencia de la iglesia ortodoxa en esta localidad es la consecuencia de la petición de los inmigrantes

17

rumanos ortodoxos para tener un sacerdote para sus necesidades espirituales. Desde sus inicios, la comunidad parroquial se reunió y desarrolló sus actividades litúrgicas, catequéticas, misioneras y culturales en un espacio situado dentro de la parroquia católica de la “Santa Cruz” (Coslada, C/Chile, s/n). Con el tiempo, el número de feligreses rumanos de Coslada incrementó y también la frecuencia de su participación en los servicios religiosos, tanto que se vio necesaria la identificación de un nuevo espacio que correspondiera mínimamente a las necesidades litúrgicas y misioneras. Adecuar, dotar y adornar el nuevo espacio de servicio religioso fue posible con el apoyo constante de los feligreses, especialmente de la familia Florin y Mirela Amăriucăi, bajo la dirección y permanente implicación del sacerdote párroco, Iconomo Stavroforo George Cimpoca (designado a esta parroquia por Su Excelencia, el Reverendísimo Padre Iosif, Mitropolita de Europa Occidental y Meridional, en base a la Decisión nº 212/2007) y su familia. Tenemos que mencionar y agradecer el apoyo que nos brindaron, también desde el principio, el Ayuntamiento de Coslada, a través de su alcalde, el Sr. Ángel Viveros Gutiérrez y, sobre todo, del Sr. Agustín González Plasencia, Director del Departamento de Inmigración. Dotado con todo lo necesario para el servicio divino, según mandan las normas litúrgicas, el espacio fue consagrado por Su Excelencia, el Reverendísimo Padre Obispo Timotei del Obispado de España y Portugal, el domingo día 8 de noviembre, año del Señor 2009, con motivo de la fiesta de la parroquia, en el marco de las ceremonias eclesiásticas dedicadas por la Iglesia Ortodoxa Rumana a la celebración de San Basilio el Magno y de todos los santos Padres Capadocios. En este momento espiritual especial, SE el Obispo estuvo acompañado por sacerdotes y diáconos de España, de Grecia y Rumanía, con la participación de un número impresionante de feligreses. Con el mismo motivo, fueron inauguradas la Escuela Parroquial “Los santos Mártires Brâncoveanu”, coordinada por la Sra. Presbítera Gina Cimpoca, y la Biblioteca parroquial destinada al uso escolar y también a los feligreses. Señor, Dios de nuestros padres, bendice y cuida en la recta fe ortodoxa a todos los feligreses de esta parroquia, quienes han dejado sus hogares por necesidad, y bendice a aquellos que se sacrificaron para embellecer Tu Casa. ¡Ayúdales a todos a crecer espiritualmente y a mantener la fe en la unión de amor y de paz, unidos en el navío salvador de la Iglesia Ortodoxa! Con los rezos del santo y bueno Jerarca Nectario, protege, Dios, ¡libra a todos los cristianos de las vanas tentaciones del odio y ten piedad de todos nosotros, por tu indecible amor por el ser humano! Hoy, el 8 de noviembre A.D. 2009. † Timotei OBISPO DE ESPAÑA Y PORTUGAL Naşterea Domnului - 2009 Urare adresată credincioşilor A coborât, iarăşi, Hristos Mântuitorul în casele şi în sufletele creştinilor… Cu emoţie mare, cu dorinţa fierbinte de a ne muta mintea în inimă şi simţirea în trăirea acestui unic şi de negrăit eveniment, Vă propun să ne apropiem de Pruncul sfânt, de Betleem, de peşteră, de Fecioara Maria, de păstori, de magi, de corurile îngerilor şi să lăsăm cerul să se coboare şi darul Crăciunului să ne pătrundă, încât să facem din fiecare dintre noi un “altar” viu, pe care să slujească Dumnezeu Marea Liturghie a frăţietăţii, a unităţii şi a solidarităţii noastre prin iertare, reconciliere şi înnoire spirituală. Celebrând sărbătoarea Lui, ne rugăm să Vă fie Domnul aproape în inimă, în minte, în lucrare, acasă, în familie, între prieteni, între neprieteni, între vrăjmaşi şi pretutindeni. Naşterea Domnului să ne fie tuturor de folos acum, la anul şi la mulţi şi binecuvântaţi ani! Pr. George, Gina prezbitera şi Ana-Maria Cimpoca 25 decembrie 2009 † Praznicul Naşterii Domnului, Coslada (Madrid), Spania

18

Naşterea Domnului a fost celebrată prin rugăciuni şi slujbe specifice, dar şi printr-un program de colinde şi poezii religioase, organizat de către doamna preoteasă, Gina Cimpoca, şi susţinut de către copiii-membri ai Şcolii parohiale. Toţi copii prezenţi au primit daruri din partea lui Moş Crăciun.

Început de An Nou, 2010, cu rugăciune la miezul nopţii A devenit o tradiţie a parohiei noastre ca în noaptea dintre ani să ne întâlnim în sfânta biserică pentru rugăciune. Şi în noaptea din 2009 spre 2010 peste 100 de credincioşi ne-am aşezat alături să înălţăm un gând de mulţumire către Bunul Dumnezeu, care ne-a avut în grija şi ocrotirea Sa în tot anul care a trecut. Pentru toate cele ce am primit în acest timp, bune sau mai puţin bune, să-I fim recunoscători. Pentru toate cele ce am greşit, cu voie sau fără voie, să-I cerem iertăciune. Pentru cele ce am reuşit să împlinim, să-I fim recunoscători. Pentru neîmpliniri şi eşecuri să nu cădem în întristare, ci cu nădejde să credem că le vom împlini. Pentru ceea ce am greşit faţă de semenii şi fraţii noştri, să-i rugăm să ne ierte, precum şi noi să iertăm cele ce ne-au greşit ei nouă. Să făgăduim Domnului că ne vom strădui să fim mai buni, mai oameni, mai creştini. Numele "Ianuarie" vine de la zeul roman Janus, zeul cu două feţe, una privind spre trecut şi alta spre viitor. Începutul anului este, într-adevăr, un timp pentru a privi înapoi la anul care tocmai s-a încheiat şi înainte la noul an care se află în faţa noastră. Cum am petrecut acest an al vieţii mele? L-am folosit pentru a-mi urma scopurile şi obiectivele mele în viaţă? L-am folosit pentru a spori sensul existenţei mele? Aş fi putut să fac mai multe în anul care a trecut în privinţa modului în care mi-am împărţit timpul între cerinţele muncii, ale familiei, ale prietenilor şi ale societăţii, şi cerinţele vieţii mele spirituale? Ce am realizat în anul care a trecut şi ce nu am reuşit să realizez? Cum pot să îmi consolidez realizările anului care a trecut răsturnând în acelaşi timp eşecurile şi pierderile în acest nou an? Prin întrebări de analiză a sufletului, precum acestea, descoperim că o trecere în revistă a anului care a trecut conduce în mod natural la stabilirea de scopuri şi hotărâri pentru noul an. Sunt oameni care spun că nu are sens să iei hotărâri pentru noul an. Să nu îi credeţi. Trebuie să ne stabilim scopuri şi să luăm hotărâri ca o concluzie necesară la trecerea în revistă a anului trecut. Şi avem nevoie să ne examinăm vieţile de la an la an deoarece, după cum spunea Socrate, viaţa neexaminată nu merită să fie trăită. Ziarele sunt pline de hotărâri individuale şi colective pentru noul an. Cele mai multe dintre ele, însă, nu sunt deloc hotărâri, ci doar dorinţe. Care este diferenţa dintre o hotărâre şi o dorinţă? O dorinţă identifică o ţintă pe care un om vrea să o atingă, o hotărâre precizează paşii pe care îi va face pentru a ajunge la ea. O dorinţă spune: aici vreau să fiu, o hotărâre spune: acesta este drumul pe care voi merge, aceasta voi face pentru a ajunge acolo. Persoana dornică spune: "Vreau să îmi iau examenele în acest an", iar persoana hotărâtă spune: "Îmi voi dedica în fiecare zi o oră în plus pentru studiile mele pentru a-mi lua examenele." Persoana dornică spune: "Voi avea mai multă pace şi iubire în familia mea în acest an", iar persoana hotărâtă spune: "Voi petrece mai mult timp cu familia mea la masă în loc să mă grăbesc la televizor, pentru ca să ne cunoaştem şi să ne înţelegem mai bine unii pe alţii." Persoana dornică spune: "Voi avea o viaţă de unire cu Dumnezeu în acest an", iar persoana hotărâtă spune: "Îmi voi stabili un anumit timp în fiecare zi pentru a mă ruga şi a asculta Cuvântul lui Dumnezeu". Diferenţa dintre dorinţă şi hotărâre este: suntem gata să facem ceea ce trebuie pentru a ne împlini visele, suntem gata să plătim preţul? Oricare ar fi situaţia în care ne aflăm - o nenorocire, o dezamăgire, o decizie de luat - Dumnezeu are o soluţie, un răspuns potrivit pentru noi. Îi vorbim lui Dumnezeu despre situaţia noastră în rugăciune, dar, de asemenea, ascultăm ce are Dumnezeu să ne spună legat de ea. Rugăciunea este o conversaţie cu Dumnezeu, dar uneori tot ceea ce facem este să ridicăm receptorul, să Îi citim lui Dumnezeu lista cu problemele noastre şi să închidem telefonul fără a asculta ce are Dumnezeu să ne spună. De aceea, este bine în astfel de momente să hotărâm să ascultăm mai mult glasul lui Dumnezeu, să preţuim cuvântul lui Dumnezeu şi să reflectăm asupra lui în inimile noastre. Atunci vom putea lua pentru noul an hotărârea unei vieţi noi în comuniune cu Dumnezeu. Să umblăm mereu întru înnoirea vieţii !

19

Bucurii şi daruri duhovniceşti în urcuşul spre Învierea Domnului-mărturii din viaţa comunităţii Dacă ar fi să rezumăm viaţa omului într-o propoziţie, am spune: o fugă după împlinire. Tot ce face omul este o fugă continuă după împlinire, dorinţele nu îi dau pace nici în somn, nici în bucurii trecătoare şi, cu atât mai puţin, în suferinţe. Chiar şi acolo unde împlinirea nu este bine definită şi conştientizată, şi unde oamenii caută doar să supravieţuiască şi să facă faţă problemelor, şi aceasta este tot o fugă după împlinire, cel puţin împlinirea înseamnă o stare în care acele probleme să nu mai existe. Orice om vede împlinirea prin ochiii lui, însă ochii “luminaţi” de umbra timpului pe care îl trăim. În zilele noastre, cei mai mulţi văd împlinirea în/prin bani, vacanţe, sex, distracţie, putere, aventură, senzaţii etc. Cam aşa a fost mereu, deşi altă dată, poate, mai erau la "modă" războiul, faima, filosofia, libertatea, fraternitatea şi, poate, alte dorinţe după care au alergat miliarde şi miliarde de urmaşi ai lui Adam, de când e lumea. Pentru creştini, însă, împlinirea este mântuirea. Ne vom împlini atunci când ne vom mântui şi când/dacă vom ajunge în rai. Pe scurt, aceasta este făgăduinţa creştinismului, chiar dacă unii slujitori uită să vorbească despre rai şi iad şi zic doar de moralitatea învăţăturilor creştine şi frumuseţea acestora, ca şi cum creştinismul ar fi o simplă etică cu reguli şi învăţături estetice. Dacă prin prisma lumii, un om ratat este un om care nu are bani, nu are serviciu, nu are familie, nu a făcut nimic la viaţa lui etc, prin ochii lui Dumnezeu, un om ratat este un om care nu vrea să fie mântuit, un om pentru care Hristos S-a răstignit degeaba. Este adevărat că mulţi “creştini” ajung să vadă în Dumnezeu doar un “mijloc” de obţinere a împlinirii aşa cum o percep ei (pace, sănătate, bunăstare etc) şi nu o ţintă la care trebuie să ajungem cu orice preţ, chiar al morţii. Mântuirea este pentru ei ceva nu prea clar definit şi dorit într-o măsură mai mică decât fericirea lumească. Este adevărat şi cu totul trist că mulţi oameni nici măcar nu Îl iau în considerare pe Dumnezeu cumva, ci căutarea împlinirii şi-o fac aşa cum vor ei. Şi mai trist este că, odată dorinţele atinse, căci sunt destui care reuşesc să şi le împlinească, vrăjmaşul pune în inima lor alte dorinţe şi mai mari care îi chinuie şi mai mult şi îi prinde astfel într-un ciclu “împlinire – căutare”, care se poate asemăna cu un vârtej de beţie ce îl aruncă pe om în suferinţe şi amăgiri cumplite. Însă, în adâncul fiecărui om, Dumnezeu a pus scânteia divină, care nu este altceva decât acel dor după Dumnezeu, acea sete de asemănare cu Dumnezeu care nu poate fi înăbuşită cu nimic, şi care îi va arde pe cei din iad. Îi va arde pentru că vor vedea atunci că au trăit în minciună şi vor înţelege clar, fără să mai poată ascunde nimic, că Dumnezeu este Cel Care ne-a făcut, şi El ne-a făcut pentru a ne asemăna Lui. Iar stând împotriva Lui sau, pur şi simplu, ignorându-L, nu facem decât să stăm împotriva dorinţei noastre de adevărată împlinire, cu nimic asemănătoare şi comparabilă cu orice altă dorinţă lumească. Felul de vieţuire pe care îl sugerează societatea hiperconsumului este unul în care noi ar trebui să ne răstignim puterile sufleteşti şi darurile pe care le-am primit, pentru a câştiga lumea. Lumea ne invită să ne răstignim timpul, puterile şi viaţa pentru a câştiga darurile ei. Din perspectivă creştină, însă, omul este chemat să răstignească poftele şi slăbiciunile, pentru a câştiga o viaţă în comuniune cu Dumnezeu, eliberată de acelea. Postul, scrie părintele Dumitru Stăniloae, este o silire a firii celei căzute într-o vieţuire robită prea tare şi prea multor trebuinţe materiale. Dar, prin aceasta, firea e ridicată la trăirea firească în plinătatea puterilor spirituale pe care le primeşte din Dumnezeu, prin care dulceaţa şi trebuinţa celor materiale e copleşită. Astăzi, când prosperitatea îşi arată urâţeniile risipei, cumpătarea este o nevoie urgentă, când invitaţia la exces este tot mai evidentă, postul se dovedeşte a fi tot mai necesar. Postul Mare sau Postul Paştilor este perioada de pregătire pentru Sfintele Paşti, fiind asemănat adesea cu o călătorie duhovnicească către Săptămâna Patimilor şi Înviere. Este un timp de mare nevoinţă sufletească şi trupească în scopul împlinirii noastre, este timp de răstignire. Postul Mare este caracterizat prin renunţarea la multe alimente, intensificarea rugăciunilor, îmbunătăţire personală şi multă generozitate cu cei aflaţi în nevoi. Este simbolul viu al întregii vieţi a unui om care se va împlini prin propria înviere după moartea în Hristos a omului cel vechi. Este o perioadă de înnoire duhovnicească, o perioadă a pocăinţei, a curăţirii inimii şi minţii, de reîntoarcere către poruncile

20

Domnului şi către aproapele nostru. Alimentele care nu sunt permise, tradiţional, sunt carnea şi produsele din lapte, peşte, vin şi ulei. Deoarece din punct de vedere canonic postul strict este oprit sâmbăta şi duminica, vinul şi uleiul sunt admise în aceste zile. Întrucât sărbătoarea Buneivestiri cade în timpul Postului Mare, atunci peştele, vinul şi uleiul sunt permise în acea zi. Acelaşi lucru se întâmplă şi de Florii. Apoi, prin pocăinţă (înnoirea minţii şi a vieţii), spovedanie şi iertarea păcatelor, oamenii se apropie de Dumnezeu, se împărtăşesc cu Sfintele Taine şi simt cum se luminează sufletul şi viaţa lor. Omul care se roagă mult are faţa luminoasă şi inima curată, reînnoindu-şi astfel haina de lumină primită de la Botez. Timpul Sfântului şi Marelui Post nu este o perioadă de autoînfometare, ci timp de curăţire, de luminare, de creştere şi de îmbogăţire duhovnicească. În această perioadă adunăm mai multă lumină în suflet, lumină din rugăciune, pocăinţă şi post, lumină din cuvintele Sfintelor Scripturi, lumină din harul Sfintelor Taine, lumină din Vieţile Sfinţilor pe care le citim şi lumină din faptele bune pe care le săvârşim. În această perioadă nu consumăm produse de origine animală, ci numai produse de origine vegetală, pentru că plantele sunt, în mare parte, rezultatul fotosintezei, al prelucrării luminii de la soare, iar când ne hrănim cu plante crescute din lumină, hrănim, de fapt, trupul cu lumina acumulată de la soare, deoarece ea devine simbol sau veşmânt pentru o altă lumină, lumina harului ceresc necreat şi nevăzut, dăruit nouă de Dumnezeu prin rugăciune, Spovedanie, Împărtăşanie şi săvârşirea faptelor bune. Biserica parohială este, în acest context, spaţiul necesar împlinirii acestor dorinţe duhovniceşti ale noastre, iar programul liturgic parohial este astfel rânduit încât să cuprindă pe toţi, în funcţie de timpul pe care îl au disponibil. În comunitatea creştin-ortodoxă a Sfântului Nectarie Taumaturgul din Coslada credincioşii au fost aşteptaţi la toate activităţile şi slujbele rânduite de la începerea Postului Mare şi până la încheierea şi încununarea lui cu praznicul Învierii Domnului. Astfel, în prima săptămână a postului, în intervalul luni-joi a fost săvârşită slujba Canonului Sfântului Andrei Criteanul, iar în fiecare zi de vineri, de la orele 19.00, Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite a Sfântului Grigorie Dialogul, la care toţi credincioşii care postesc desăvârşit, se spovedesc şi primesc binecuvântare, se împărtăşesc. În Duminica Ortodoxiei, prima duminică din post, în cadrul şcolii parohiale s-a organizat, sub îndrumarea şi coordonarea doamnei preotese Gina Cimpoca, o expoziţie de icoane zugrăvite de către copii, intitulată „Icoana din sufletul copilului”, fiecare copil fiind premiat după Sf. Liturghie şi primind diploma de participare. În Duminica a doua, a Sfântului Grigorie Palama, seara, a fost săvârşită slujba paraclisului Maicii Domnului, după care a fost vizionat un film duhovnicesc, cu un cuvânt de folos al părintelui Arsenie Papacioc. În Duminica a treia a Postului, a Sfintei Cruci, după Sfânta Liturghie a fost săvârşită Taina Sfântului Maslu şi au fost binecuvântate ofrandele pregătite în cinstea şi spre pomenirea Sfinţilor 40 de mucenici. Seara, după paraclisul Maicii Domnului, a fost vizionată o conferinţă susţinută de regizorul creştin Dan Puric. Astfel de vizionări au fost rânduite pentru fiecare după-amiază din duminicile postului. În duminicile premergătoare începutului primăverii şi a zilei de 8 martie, credincioasele din biserică au primit flori şi un cuvânt de încurajare în greaua misiune pe care astăzi o au, aceea de a fi mame şi soţii creştine. Copiii şcolii parohiale au pregătit mărţişoare şi diploma pentru cea mai bună mamă. Momente speciale, dedicate mamelor creştine, au fost pregătite şi de sărbătoarea Bunei-Vestiri şi în Duminica Femeilor Mironosiţe. Femeia este cea care ne învaţă ce înseamnă iubirea, răbdarea, mila, altruismul, sacrificiul. Femeia, prin sensibilitatea, dar şi prin înţelepciunea ei, ne arată ce înseamnă frumosul. Ea este secretul şi savoarea vieţii. Cu toate acestea însă, anual, aproape 130 de milioane de femei sunt mutilate, 4 milioane sunt cumpărate şi vândute în întreaga lume, multe dintre ele fiind prinse în traficul de carne vie pentru prostituţie. Mai mult de jumătate din populaţia globală care migrează este formată din femei. Cel mai adesea, acestea lucrează în locuri unde sunt supuse abuzurilor fizice şi sexuale. 70% din populaţia săracă a lumii este formată din femei. În fiecare zi de sâmbătă a postului, de dimineaţă s-a săvârşit Sfânta Liturghie, urmată de slujba de pomenire a morţilor. Zilele de miercuri, vineri şi sâmbătă au fost special rezervate Sfintei Taine a Spovedaniei. Până spre sfârşitul postului, activităţile parohiale au cuprins slujbele rânduite, vizionarea

21

de filme şi documentare duhovniceşti, Denia Canonului celui mare, Denia Acatistului Bunei-Vestiri, deniile din Săptămâna Patimilor, Sf. Liturghie din Joia Patimilor, urmată de ritualul spălării picioarelor, Vinerea Prohodului, cu îndătinata procesiune cu Sfântul Epitaf, pregătirea slujbei de Paşte, pregătirea pascăi şi a darurilor pentru credincioşi pentru noaptea Învierii, toate având ca scop primenirea noastră trupească şi sufletească, pentru a trăi deplin şi autentic bucuria pascală. Luna martie a fost marcată, la nivel parohial, de încheierea primului an de studiu în cadrul Şcolii parohiale „Sfinţii Martiri Brâncoveni”. Ceremonia de premiere a celor mai consecvenţi participanţi, dar şi a celui mai bun cursant, a avut loc în ziua de duminică, 11 aprilie a.c., după Sfânta Liturghie.

Învierea Domnului în Coslada - 2010 În jur de 6.000 de persoane au participat în noaptea de 3 spre 4 aprilie la slujba Învierii Domnului în Coslada. Au fost prezenţi, alături de români, primarul Cosladei, domnul Ángel Viveros Gutiérrez, doamna Rosario Arroyo Lázaro, consilier pe probleme de egalitate, tineret, copii si imigraţie din cadrul Primăriei, şi domnul Agustín González Plasencia, directorul de imigraţie. După încheierea primei părţi a slujbei, primarul a adresat un cald salut şi cuvinte de încurajare românilor prezenţi, şi a primit, ca şi ceilalţi doi invitaţi, din partea părintelui paroh din Coslada, Pr. George Cimpoca, Diploma de onoare, „în semn de recunoştinţă şi apreciere a eforturilor pe care Primăria şi instituţia primarului le-au făcut în susţinerea comunităţii de creştini ortodocşi români din Coslada, pentru interesul constant arătat în a răspunde cu multă generozitate şi solicitudine tuturor problemelor ei, precum şi pentru prietenia caldă şi plină de afecţiune arătată poporului român.”

Vizita Preafericitul Părinte DANIEL în Coslada 17 aprilie 2010 Sute de credincioşi l-au întâmpinat pe Preafericitul Părinte Patriarh în biserica parohială „Sfântul Ierarh Nectarie” din municipiul Coslada. Din delegaţia P.F. Patriarh au făcut parte ÎPS Iosif, Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale, ÎPS Andrei, Arhiepiscopul Alba-Iuliei, Preasfinţitul Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei, Preasfinţitul Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei, Preasfinţitul Marc Nemţeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale. Au fost prezenţi, de asemenea, domnul Adrian Lemeni, secretar de stat în cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, şi domnul Eugen Tomac, secretar de stat pentru relaţiile cu românii de pretutindeni. La eveniment au participat, din partea oficialităţilor locale, domnul primar, Ángel Viveros Gutiérrez, doamna Rosario Arroyo Lázaro, consilier pe probleme de egalitate, tineret, copii și imigraţie din cadrul Primăriei, şi domnul Agustín González Plasencia, directorul departamentului de imigraţie din cadrul primăriei Coslada. În prima parte a vizitei, după o scurtă prezentare a parohiei, făcută de către chiriarhul locului, Preasfinţitul Timotei, Preafericitul Părinte Patriarh a rostit un cuvânt de învăţătură credincioşilor prezenţi, accentuând rolul bisericii parohiale pentru comunităţile de români din diaspora, şi a binecuvântat lucrarea misionară în această parohie.

22

CUVÂNTAREA Preafericirii Sale, Preafericitul Părinte DANIEL, Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu ocazia vizitei misionare în parohia Coslada, 17 aprilie 2010 Hristos a înviat! Adevărat a înviat! Suntem cu toţii binecuvântaţi de Dumnezeu cu bucuria Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi cu bucuria întâlnirii cu dumneavoastră, despre care am auzit lucruri frumoase. Ieri, în avion, am citit istoricul acestei parohii, care potrivit numelui său, Coslada, înseamnă „piatră lată”. Deci, este o piatră cu o deschidere largă, ceea ce înseamnă că este o bază puternică cu un orizont larg; aceasta este piatra credinţei, piatra mărturisirii credinţei adevărate şi deschiderea spre Biserica Universală. Românii, pentru că sunt latini, au deschidere spre universalitate, moştenită de la strămoşii noştri latini; ca urmaşi ai geto-dacilor statornici, au şi statornicia în credinţă, în credinţa ortodoxă răsăriteană. Pe de altă parte, toţi românii adevăraţi seamănă cu stejarul. Stejarul îşi permite să aibă coroană mare fiindcă are rădăcini puternice. Un stejar care nu are rădăcini puternice şi are doar o coroană mare, riscă să se răstoarne, să se prăbuşească atunci când vin furtunile. Noi menţinem această piatră din capul unghiului, piatra mărturisirii dreptei credinţe. De aceea, când Sf. Ap. Petru a mărturisit dumnezeirea lui Hristos, Acesta i-a spus: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi biserica Mea”. În limba greacă, „petros” înseamnă o „pietricică”, pe care poţi s-o arunci. „Petra” înseamnă „stâncă”. Tu eşti pietricică şi pe această stâncă voi zidi Biserica Mea. ... Tu eşti o pietricică care se mişcă dintr-o parte într-alta, dar stânca, piatra neclintită, pe care se zideşte Biserica, este Hristos Însuşi. Deci, după nume, parohia dumneavoastră este una care cheamă la mărturisirea dreptei credinţe, la statornicia în dreapta credinţă şi, în acelaşi timp, la o deschidere, la o lărgire de gândire şi de acţiune, ceea ce înseamnă o cooperare cu fraţii noştri creştini ortodocşi din această ţară, dar, sigur, în mod inevitabil, cu fraţii romano-catolici majoritari. Biserica din parohia Coslada, despre care am vorbit, ca etimologie, are ca hram pe Sfântul Nectarie din Pentapole, fiindcă a fost episcop în Pentapole în nordul Africii, dar este cunoscut în România ca Sfântul Nectarie din Eghina, întrucât a fost duhovnic la mănăstirea din insula Eghina şi acolo se află şi înmormântat. I se spune Taumaturgul sau Făcătorul de minuni, mai ales de vindecări, pentru că el încă din timpul vieţii a fost dăruit de Dumnezeu ca să vindece pe unii care sufereau de diferite boli. După moarte, moaştele sale au fost răspândite în diferite ţări şi au fost aduse, câţiva ani în urmă, şi în România şi aveţi şi dumneavoastră aici o părticică din sfintele moaşte. Sunt şi la Bucureşti, la Mănăstirea Radu Vodă, dar noi le-am adus în mod special la Iaşi, când eram mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, la sfinţirea unei biserici foarte mari, una dintre cele mai mari biserici, prima după Catedrala mitropolitană din Iaşi. Este interesant cum acest sfânt, în prima parte a secolului al XX-lea, a devenit atât de cunoscut în toată Ortodoxia şi cultul lui a trecut repede din teritoriul Greciei spre alte ţări ortodoxe. Fiindcă se numeşte Taumaturgul sau Vindecătorul, parohia aceasta are un program misionar, un program înscris în însuşi faptul că sfântul ocrotitor este un vindecător. Şi astfel aveţi două programe: unul, provenind din etimologia localităţii Coslada, mărturisirea statorniciei în credinţa ortodoxă şi, în acelaşi timp, al deschiderii spre dialog şi cooperare şi, al doilea, vindecare. Cuvântul vindecare în limba greacă poate să fie şi taumaturgie, dar este unul mai adânc, şi anume sotiria-mântuire. Mântuitorul Iisus Hristos se numeşte Vindecătorul, Sotir–Soter. În limba latină se numeşte Salvator. Iar mântuirea în limba latină înseamnă salus, salutis. Deodată mântuire şi sănătate! Rugăciunea Bisericii Ortodoxe cea mai des repetată sau cererea de rugăciune cea mai concentrată şi cea mai des repetată este „Pentru sănătatea şi mântuirea lor sau a lui!”, ne rugăm. Dar, şi sănătatea, şi mântuirea sunt daruri de la Dumnezeu, primite în Botez şi în timpul vieţii noastre, însă

23

orice dar suscită o datorie – datoria de a cultiva darul primit şi a-l pune în folosul multora. Niciun dar nu ne este dăruit nouă pentru noi înşine, ci toate darurile sunt primite personal pentru a fi folositoare în mod comunitar. Se spune „Dar din dar se face rai”, adică dar din dar, darul cultivat se face bucurie sfântă. Ei bine, ce este o comunitate creştină care se află sub ocrotirea şi patronajul spiritual al unui sfânt? Este o comunitate de vindecare. Este o mărturie de sănătate sufletească şi trupească. Sfântul Nectarie Taumaturgul, adică Vindecătorul, arată în el ceea ce în Hristos este prezent în mod plenar. Toţi sfinţii ne împărtăşesc din darurile lui Hristos, adică harul Preasfintei Treimi. Prin sfinţi, se vede că Hristos este prezent în Biserică; aşa şi prin Sfintele Taine care sunt vindecătoare. Botezul ne vindecă de înstrăinarea de Preasfânta Treime, Sfântul Maslu ne vindecă de bolile sufleteşti şi trupeşti, iar Taina Sfintei Pocăinţe sau a Sfintei Spovedanii sau mărturisirea păcatelor, urmată de Taina Sfintei Euharistii ne vindecă de separaţia şi de înstrăinarea noastră de Dumnezeu, care se numeşte păcat. Taina Pocăinţei şi Taina Euharistiei ne vindecă de păcat şi păcatul este încălcarea voii lui Dumnezeu şi înstrăinarea de Dumnezeu, de semeni şi de noi înşine. Când ne împărtăşim, se spune „Se împărtăşeşte robul lui Dumnezeu” sau „roaba lui Dumnezeu”, i se pronunţă numele, „spre iertarea păcatelor” şi se adaugă „şi spre viaţa de veci”. Iertarea păcatelor o vedem în cele trei Evanghelii, zise sinoptice – Matei, Marcu şi Luca. Sfântul Ioan Evanghelistul, ucenicul iubit al Mântuitorului Iisus Hristos, a scris Evanghelia sa mai târziu decât ceilalţi evanghelişti. Şi a mai completat ceea ce în celelalte trei Evanghelii nu s-a accentuat suficient. El ne arată care este semnificaţia adâncă a Botezului. Nu este doar iertarea păcatelor, ci şi intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu. Şi ne-a arătat, de asemenea, că Sfânta Euharistie nu se primeşte doar pentru iertarea păcatelor, ci şi ca arvună a vieţii veşnice. Deci, Sfânta Euharistie nu se dăruieşte doar spre iertarea păcatelor, ci şi spre a pregusta în arvună, în anticipaţie, taina nemuririi, de aceea a fost numită antidotul sau medicamentul nemuririi. Aici, în biserica aceasta a Sfântului Nectarie Vindecătorul, ne vindecăm de păcate şi primim arvuna vieţii veşnice. Când se împărtăşesc credincioşii aici, la Uşile Împărăteşti, care simbolizează Uşile Împărăţiei Cerurilor, se cântă „Cu Trupul lui Hristos vă împărtăşiţi (sau, în Ardeal, – vă cuminecaţi), şi din izvorul cel fără de moarte gustaţi”. Aşadar, din izvorul cel fără de moarte acum gustăm Taina, arvuna vieţii veşnice. Apoi, o comunitate euharistică, o parohie ortodoxă este şi locul în care ne vindecăm de înstrăinarea de noi înşine. Nu numai de înstrăinarea de Dumnezeu. Când nu ne mai rugăm, nu ne mai adunăm în noi înşine, ne înstrăinăm de noi înşine. Păcatul ne înstrăinează de Dumnezeu şi de noi înşine. Când Fiul Risipitor, care era pe marginea prăpastiei, care era gata să moară de foame, şi-a dat seama de riscul în care se afla, a zis: „Ridica-mă-voi şi mă voi întoarce la tatăl meu!”. Dar Evanghelia zice: „Şi-a venit în sine”, sau „Şi-a venit în fire”. Păcatul este o ieşire din fire, o înstrăinare de sine. Întoarcerea la Dumnezeu, întoarcerea la ai săi, întoarcerea la iubire, la comuniune atunci când ne-am risipit prea mult în rele. În limba greacă, cuvântul bucurie se numeşte „hara”, iar izvorul bucuriei este haris-harul lui Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu aduce bucurie în sufletul omului. Când venim la biserică ne vindecăm de înstrăinare de noi înşine şi ne unim cu alţii în rugăciune, şi încă ne vindecăm de înstrăinare şi faţă de cei de acasă, care dacă sunt pomeniţi aici în rugăciune, prin pomelnicele pe care le dăm, dorul faţă de ei diminuează durerea, ne simţim aproape de ceilalţi. Facem liste cu toţi cei dragi: părinţi, copii, rude, prieteni şi mai punem pe listă şi pe cei pe care nu-i mai pomeneşte nimeni, nu are cine să se mai roage pentru ei. Apoi, noi ne rugăm şi pentru cei trecuţi la Domnul. Mai ales în timpul Postului Mare, în toate sâmbetele, facem pomenire pentru cei răposaţi, pentru morţi. De ce? Fiindcă rugăciunea noastră unită cu harul lui Dumnezeu face ca iubirea să fie mai tare decât moartea. În Cartea Cântărilor se spune: „Iubirea este mai tare decât moartea”, şi noi arătăm prin rugăciunea pentru cei trecuţi la Domnul, o iubire mai tare decât moartea. Iată cum, în biserica Sfântului Nectarie Vindecătorul ne vindecăm de dorul îndepărtării, de suferinţa distanţelor, pentru că-i simţim aproape pe cei pe care-i purtăm în suflet. Nicolae Iorga spunea: „Oamenii nu mor atunci când îi ducem la cimitir, ci atunci când nu mai punem flori pe mormintele lor, când i-am uitat au murit.” Dacă nu-i uităm, nu mor. Ei trăiesc prin iubirea noastră, prin rugăciunea noastră pentru ei. Deci, iată cum Biserica este izvor de bucurie, izvor de vindecare, izvor de comuniune, izvor de speranţe. O mulţime de oameni care trec prin suferinţa bolii, prin suferinţa îndepărtării, dacă împreună cu alţii se roagă, dacă sunt sfătuiţi la timp şi încurajaţi, trec mai uşor peste necazuri, peste încercări, iar alţii, fiindcă n-a fost nimeni lângă ei, nu s-a rugat nimeni pentru ei, au sucombat şi au căzut în deznădejde. Deci, locul în care primim binecuvântarea comuniunii, bucuria comuniunii şi izvorul de speranţă este acesta. De aceea Sfântul Ioan Gură de Aur a spus: „Dacă ai păcătuit o dată, vino la biserică, plângeţi păcatele, cere iertare şi te vei vindeca. Dacă ai păcătuit

24

şi a doua oară, şi a treia oară, şi a mia oară, vino în biserică, pentru că biserica este spital, nu este tribunal. Este locul de vindecare.” Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca să simţim că în biserica Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul sau Vindecătorul este locul vindecării noastre, locul bucuriei noastre şi locul creşterii noastre în comuniune creştină, românească şi în prietenie şi fraternitate cu fraţii noştri şi surorile noastre din Spania, care sunt şi ei creştini aici de multă vreme, de pe timpul Sfântului Apostol Pavel. Şi iată, noi ne bucurăm că aţi găsit în această ţară nu numai un loc de muncă, ci şi un loc de rugăciune. Pentru că cea mai importantă muncă este rugăciunea. Toată munca înseamnă, în general, că facem ceva în jurul nostru. Rugăciunea e o construcţie în interiorul nostru. Şi ce-am adunat în jurul nostru, rămâne în lumea aceasta, când trecem la viaţa cerească. Ce-am adunat în sufletul nostru: bunătate, iertare, milostenie, credinţă puternică, iubire frăţească luăm cu noi în veşnicie. Deci, biserica aceasta de aici, de zid, ne ajută să zidim biserica cea din inimi, din sufletul nostru. Şi închei aici, spunând că Preasfinţitul Timotei a amintit că de afară nu crezi că înăuntru este o biserică, dar noi am completa: dar dinăuntru nu crezi că aceasta este o hală, ci un altar sfânt şi o antecameră a Împărăţiei Cerurilor. Vă felicităm, vă dorim ani mulţi cu sănătate şi bucurie, iar ca semn de binecuvântare şi preţuire pentru această comunitate, oferim părintelui paroh Cruce de binecuvântare, pentru că are cruce patriarhală. Să trăiţi întru mulţi ani şi să binecuvântaţi ani! Hristos a înviat! Adevărat a înviat! De asemenea, dorim să vă oferim icoana Sfântului Dionisie Exiguul, părintele erei creştine, care la anul 330, dobrogeanul nostru, a ajuns la Roma şi a propus Papei Ioan ca să nu se mai numere anii de la întemeierea Romei, ci de la Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos. Deci el este - sfinţia ta eşti din zonă, de la Galaţi, nu? - de acolo a fost şi Sfântul Dionisie! După aceea a tradus din limba greacă în limba latină Sfintele Canoane şi este şi părintele dreptului bisericesc. Casiodor a spus că omul cel mai erudit şi cel mai evlavios pe care l-a cunoscut a fost acest monah înţelept dobrogean, care ştia multă matematică, astronomie, istorie, şi spunea el că postea mult, acest monah răsăritean, din Dobrogea, dar nu judeca pe cei dintre latini care posteau mai puţin. Noi dorim să îi continuaţi postul, însă mai ales să învăţăm cu toţii de la Sfântul Dionisie să unim ştiinţa cu spiritualitatea, multa cultură cu o puternică şi statornică credinţă şi să cooperăm, să fim în dialog, în cooperare cu fraţii noştri creştini din Occident. Să trăiţi întru mulţi ani! Din partea Primăriei, domnul primar, Ángel Viveros Gutiérrez, a rostit un cuvânt de bun venit: „În primul rând, doresc, ca Primar al Cosladei, să vă urez: “Bine aţi venit în oraşul nostru!”, un municipiu deschis şi solidar, care se simte mândru de numărul important de cetăţeni români care locuiesc în el şi care ne-au ajutat să îl transformăm într-un exemplu de integrare a persoanelor venite din diferite ţări, un exemplu la nivelul provinciei Madrid, dar şi al ţării întregi. Sanctitatea Voastră, prin munca compatrioţilor Dvs., cetăţeni de-acum ai Cosladei, împreună cu toţi cei care locuim aici, cu Primăria, ca instituţie publică, reuşim să facem oraşul Coslada să crească; iar, în viitor, în ciuda crizei economice globale, sunt sigur că, prin muncă şi efort, şi cunoscând simţul întreprinzător al românilor, vom reuşi cu toţii să trecem peste criză şi să continuăm să construim zi de zi o Coslada, o Europă deschisă, prosperă şi solidară. Ca Primar, mă simt mândru de toţi locuitorii oraşului, indiferent de locul unde s-au născut, şi doresc să profit de vizita Dvs. amabilă în municipiul nostru, ca maxim reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române, ca să vă mulţumesc cu fervoare pentru munca şi activitatea zilnică pe care le desfăşoară comunitatea ortodoxă din Coslada, în fruntea căreia se află prietenul meu, Părintele George-Ovidiu Cimpoca, şi familia sa, exemplu de constanţă, demnitate şi dragoste de aproapele. Coslada se simte privilegiată pentru prezenţa aici a Sanctităţii Voastre. Din toată inima: Mulţumesc!” Totodată, domnia sa a oferit Preafericirii Sale o distincţie de onoare, care se acordă marilor personalităţi care viziteaza municipiul: „SANCTITĂŢII SALE, PREAFERICITULUI PĂRINTE DANIEL, PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE, ÎN SEMN DE MARE APRECIERE FAŢĂ DE BISERICA AL CĂREI ÎNDRUMĂTOR ESTE, PENTRU VITALITATEA ŞI CALITATEA EI DE PARTENER DE BAZĂ AL

25

POPORULUI ROMÂN, PROFUND ANGAJATĂ ÎN ABORDAREA REALITĂŢILOR LUMII ÎN CARE TRĂIESC OAMENII ÎN PREZENT.” Preafericirea Sa a oferit în dar parohiei şi părintelui paroh, George Cimpoca, o frumoasă cruce de binecuvântare, o icoană a Sfântului Dionisie Exiguul, o medalie cu chipul Sfântului Nicolae şi cărţi. Daruri au primit şi reprezentanţii oficialităţilor locale. Părintele paroh a mulţumit, spunând: „Este o binecuvântată şansă de a fi şi noi, preotul şi credincioşii parohiei „Sfântul Ierarh Nectarie” din Coslada, părtaşi ai acestei sărbători, ai acestei binecuvântate şi binecuvântătoare prezenţe, prin rugăciuni personale şi comunitare, şi cuviincioase urări de sănătate şi slujire sfinţitoare în continuare. Nu ne aflăm aici neapărat la o sărbătoare festivă, ci într-o familie, o familie care îşi doreşte să ţină aprinsă şi vie lumina spiritualităţii, culturii, istoriei şi tradiţiei noastre ortodoxe şi româneşti, prin eforturi mari, unele încununate de succes, altele care ne smeresc; câteodată este necesar şi acest lucru. Consider că cea mai potrivită modalitate de a mă exprima în acest sens este de a arăta că toţi am făcut şi facem atât cât putem să facem, dar că Dumnezeu este singurul Care ştie, judecă şi apreciază dacă lucrarea noastră este sau nu o lucrare temeinică şi ziditoare. Facem ceea ce putem pentru poporul nostru, iar el judecă mai bine ceea ce facem noi pentru el. Mai potrivit ar fi, cred, un cuvânt pe care l-am auzit din gura părintelui Cleopa: taci tu, să vorbească faptele tale! Personal, am motivaţii cu totul speciale de a-mi îndrepta primul gând către Preafericirea Voastră, pentru că prin mâinile Preafericirii Voastre am primit sfântul har al preoţiei, după opt ani de diaconie, în binecuvântata zi de 24 iulie 2005, în cetatea Sfântului Apostol Andrei, în minunata catedrală a municipiului Galaţi. Ne sunt mereu în memorie prezenţa, sfatul şi cuvântul duhovnicesc cu care m-aţi onorat în acele momente şi aţi inspirat permanent misiunea mea ca slujitor al Sfântului Altar. Noi, contemporanii acestui act sfânt din viaţa parohiei noastre, avem încredinţarea tăriei credinţei, binefacerii speranţei şi balsamului iubirii dumnezeieşti revărsate de slujirea Preafericirii Voastre şi a tuturor membrilor Sfântului Sinod. Traversarea dificultăţilor mari şi grele, cu întreaga Biserică, în stare de smerenie, de continuă speranţă şi de fermitate pastorală şi misionară, în duhul Sfinţilor Părinţi şi în continuitatea înaintaşilor, a impus în timpul patriarhatului Preafericirii Voastre Ortodoxia românească nu numai în societatea noastră, ci, mai ales, pe plan panortodox şi pancreştin. Pentru toate aceste daruri, înmulţite ca şi talanţii, în folosul tuturor, Vă rămânem recunoscători şi Vă rugăm să primiţi ofranda dragostei şi a rugăciunilor noastre, pentru îndelungă înzilire şi pentru tot mai rodnică arhipăstorire în fruntea Sfintei noastre Biserici. Întru mulţi ani, Preafericite Părinte Patriarh! La final, Preafericitul Părinte Patriarh a binecuvântat copiii şcolii parohiale „Sfinţii Martiri Brâncoveni” şi pe îndrumătorul lor, d-na preoteasă Gina Cimpoca, împărţind tuturor iconiţe şi alte daruri. Ulterior, părintele paroh a trimis o scrisoare de mulţumire Preafericirii Sale, Preafericitului Părinte Daniel, domnului primar şi colaboratorilor Domniei Sale, pe care le redăm integral mai jos:

26

Preafericirii Sale, Preafericitului Părinte DANIEL, Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Preafericirea Voastră, Multă bucurie şi pace reală ne-au prilejuit semnele dragostei şi generozităţii Preafericirii Voastre, cu prilejul vizitei pastorale din 17 aprilie a.c. Viaţa noastră, ca dar de la Dumnezeu, capătă sens numai în comuniune şi în împreună-lucrarea cu semenii, de aproape sau de departe, atitudine ce se regăseşte cu prisosinţă în activitatea Preafericirii Voastre, de aceea, Vă rog să aflaţi, dincolo de aceste cuvinte scrise, dragostea mea personală, curată şi sinceră, în care să se regăsească toţi cei apropiaţi dintre slujitori şi colaboratori. Toţi credincioşii coslădeni ne rugăm ca Domnul Dumnezeu să Vă dăruiască sănătate neclintită întru mulţi ani, trăinicie, tărie şi putere duhovnicească, aşa încât, sub insuflarea Duhului Sfânt, să păstoriţi iubitul popor român cu înţelepte iniţiative izvorâte din dragoste, făcând să lumineze lumina Ortodoxiei în lumea contemporană, tulburată şi greu încercată. Al Preafericirii Voastre supus fiu duhovnicesc, Pr. Ic. Stavrofor George Cimpoca 20 aprilie 2010 Coslada (Madrid), Spania

Excelenţei Sale, Domnului Ángel Viveros Gutiérrez, Primarul Municipiului Coslada

Stimate Domnule Primar, Cum să vă mulţumesc, din adâncul inimii, pentru marea generozitate şi pentru dragostea arătate parohiei şi comunităţii noastre? Ne-aţi oferit şansa şi posibilitatea să arătăm distinşilor noştri invitaţi un model de colaborare, comuniune şi împreună-lucrare în folosul comunităţii din municipiul Coslada, al cărei harnic gospodar şi atent veghetor sunteţi. Primiţi, Stimate Domnule Primar, recunoştinţa mea personală şi a comunităţii noastre creştin-ortodoxe şi asigurarea profundului nostru respect! Sunteţi mereu bine venit la noi, ca mare binefăcător. Fiind încă în bucuria sărbătorii Învierii Domnului, Vă dorim, dumneavoastră şi distinşilor colaboratori, să aveţi parte de împlinire şi mulţumire sufletească pentru eforturile extraordinare pe care le faceţi în slujba noastră a locuitorilor Cosladei, deopotrivă spanioli şi emigranţi. Al dumneavoastră de tot binele doritor, Pr. George Cimpoca 19 aprilie 2010 Coslada (Madrid), Spania

27

Su Excelencia, Senor Ángel Viveros Gutiérrez, El Alcalde del Municipio de Coslada Estimado Sr. Alcalde, ?Cómo podría agradecerle, desde el fondo de mi alma, la gran generosidad que ha manifestado hacia nuestra comunidad y parroquia? Nos ha ofrecido la posibilidad de ensenar a nuestros distinguidos invitados un ejemplo de colaboración, comunión y trabajo conjunto para el bien de la comunidad del municipio de Coslada cuyo edil diligente, atento y trabajador es Ud. Reciba, estimado Alcalde, mi gratitud personal y de parte de nuestra comunidad cristiana ortodoxa, y la garantía de nuestro profundo respeto. Le daremos siempre la bienvenida como a un gran benefactor. Estando todavía en tiempo de alegría de la fiesta pascal, les deseamos, a Ud. y a sus distinguidos colaboradores, un alma llena de contento y de tranquilidad, por los extraordinarios esfuerzos que Ud. pone al servicio de los vecinos de Coslada, tanto espanoles como inmigrantes. Deseándole todo el bien, Sacerdote George Cimpoca 19 de abril de 2010 Coslada (Madrid), España

Creştinii ortodocşi din Coslada, pe urmele sfinţilor, în Grecia 25 mai – 2 iunie 2010 La început, atunci când te hotărăşti să participi pentru prima oară la un pelerinaj, o faci de multe ori din curiozitate, pentru că ai auzit vorbindu-se la radio, la televizor sau în alte părţi. După ce guşti, însă, din plăcerea pelerinajului, vei vedea că acesta dă dependenţă, ca orice rod bun. Ai vrea să mergi în fiecare an, el devine un fel de moment solemn şi marchează existenţa cotidiană. Sunt teologi care vorbesc chiar de „pelerinajul din afara pelerinajului”. Ce vor să spună prin această expresie? Timpul petrecut în aşteptare de-a lungul anului, între două sau mai multe pelerinaje, este plin de speranţă, optimism şi putere de viaţă izvorâte tocmai din pelerinajul anterior. Cu aceste gânduri a părăsit temporar Spania, în perioada 25 mai – 2 iunie a.c., cu destinaţia Grecia, primul grup de pelerini, format din 44 de credincioşi ai Parohiei „Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul” din Coslada (Madrid), în prima iniţiativă misionară de acest gen organizată în Episcopia Spaniei şi Portugaliei. Considerată de mulţi drept leagănul civilizaţiei occidentale, Grecia are o istorie lungă şi bogată, timp în care şi-a răspândit influenţa pe trei continente. Ţărmurile Mării Egee au văzut dezvoltarea primelor civilizaţii europene, şi anume cele ale minoanilor şi miceenilor. După ce acestea au început să cadă, a urmat o Eră Neagră până în 810 î.Hr, când a apărut o nouă civilizaţie elenă. A fost Grecia oraşelorstate care stabilea colonii în Marea Mediterană, care rezista invaziilor perşilor şi a cărei cultură va fi baza civilizaţiei elene, după căderea imperiului lui Alexandru cel Mare (rege al Macedoniei). Atena. Primul popas. De aici am plecat cu vaporul spre Insula Eghina, locul unde se află moaştele Sfântului Nectarie Taumaturgul, ocrotitorul parohiei noastre, al cărui trup găsit neputrezit revarsă asupra credincioşilor ce ajung aici daruri de bucurie, sănătate şi lumină. “Eu construiesc o casă de lumină şi mulţi vor vedea lumina şi vor veni aici la Eghina”, spunea Sfântul Nectarie încă din timpul vieţii. Zilnic credincioşii se închină la moaştele Sfântului Nectarie, la mormântul său, merg la chilia unde a trăit şi, astfel, fac din Manăstirea Sf. Treime şi Insula Eghina unele dintre cel mai iubite locuri de pelerinaj din

28

întreaga Grecie. Sfântul Nectarie este cinstit drept mare tămăduitor al cancerului şi al multor boli grave, fiind nenumărate minunile săvârşite asupra creştinilor din întreaga lume ortodoxă. Pe Insula Eghina, nu departe de Mănăstirea Sfântului Nectarie, se află „Panagia Hrisoleontissas” sau Mănăstirea “Sf. Maria”, locul în care Sf. Nectarie obişnuia să se roage la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Sfântul Mina este o altă mănăstire de maici, aflată în apropierea Templului Zeiţei Apheea, pe care credincioşii o pot vizita sau participa la slujbele ţinute în acest lăcaş de cult. În Atena, am vizitat Acropole (termenul provine din grecescul akros ("ridicat") şi polis ("oraş") şi înseamnă „oraşul de sus“; în incinta ei acropola cuprinde un ansamblu unitar format din palate, temple, statui, altare) şi locul unde Sfântul Apostol Pavel a vorbit atenienilor. Odată ajuns la locul pelerinajului, vei vedea că pelerinii creează o lume a lor aparte, lumea pelerinilor, sub grija şi îndrumarea Bisericii. Ceea ce este minunat este că acolo poţi întâlni oameni foarte diferiţi, din toate sferele sociale, de toate vârstele şi din toate ţările, oameni pe care altfel nu i-ai fi putut vedea stând laolaltă. De ce? Pentru că mulţimea pelerinilor este de fapt o mulţime de fraţi întru credinţă, care caută adevărul împreună. Pelerinajul şterge graniţele între oameni. În 27 mai, ne aflam în drum spre insula Evia (unde se află moaştele Sf. Ioan Rusul), unde am participat cu toţii la Sfânta Liturghie şi la procesiunea închinată Sfântului, în ziua lui de pomenire. Ne-am continuat drumul spre mănăstiriea Cuviosului David, unde se cinstesc moastele Cuv. David şi se află mormântul fericitului stareţ Iacov Tsalikis; tot aici se află părticele din moaştele Sfinţilor Ciprian şi Iustina, Sf. Gheorghe, Sf. Pantelimon, Sf. Trifon, Sf. Arhid. Ştefan şi Sf. Fanurie. Continuând călătoria noastră, cu destinaţia Kalambaka, ne-am oprit la mănăstirea Kato-Xenia, unde se află o parte din Brâul Maicii Domnului, Icoana Făcătoare de minuni a Maicii Domnului (“Cea Străină”), dar şi părticele din moaştele Sfintei Paraschevi, ale Sf. Fanurie, Sf. Pantelimon, Sf. Zenovia şi Zenoviu, Sf. Gheorghe. Aici ne-au întâmpinat două inimoase maici, Antonia şi Andreea, din Moldova noastră încercată de inundaţii, care ne-au copleşit cu răbdarea şi bunătatea lor. Iată-ne ajunşi la Kalambaka! Aici vom vizita Meteora. Este o aşezare monastică, constituind cel mai important Centru Monastic Ortodox al teritoriului grecesc, după Muntele Athos. În prezent există 24 de mănăstiri, unele se găsesc într-o stare de ruină (Sfântul Duh, Sfântul Dimitrie, Sfântul Nicolae Padova şi altele), în timp ce altele se conservă foarte bine, intacte şi funcţionează (Marele Meteor, Varlam, Sfânta Treime, Rusanou şi altele). Sfânta Meteora, pentru mărturia ei creştină, istorică, arhitectonică, în general artistică şi geologică, este recunoscută ca una care trebuie să se păstreze şi ca monument ocrotit al omenirii de către UNESCO şi de către alte organisme internaţionale. Mănăstirile sunt construite pe piscurile stâncoase, la peste 300 m deasupra văii râului Pinios, fiind înconjurate de hău. Peisajul sălbatic pare rupt de realitate, iar din acest loc parcă pleci purificat şi plin de viaţă. După fiecare curbă, priveliştea este tot mai spectaculoasă, iar mănăstirile se înşiră de-o parte şi de alta a şoselei, până pe cel mai înalt platou, unde, la altitudinea de 613 m, se află mănăstirea cea mai reprezentativă din tot ansamblul, cunoscută sub numele de Marea Meteora (sau Mănăstirea Transfigurării), cu hramul „Schimbarea la Faţă”. Întemeietorul ei a fost un călugăr venit de la Muntele Athos - Atanasie Meteoritul. Salonic, al doilea oraş ca mărime din Grecia şi principalul oraş din regiunea greacă Macedonia, găzduieşte multe şi minunate biserici. Aici am trecut, rând pe rând, şi ne-am închinat în bisericile: Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir (unde se află moaştele Sf. Dimitrie şi ale Sfintei Anisia), Sf. Gheorghe (cea mai veche biserică creştină din Grecia), Sf. Sofia (unde se află moaştele Sf. Vasile cel Nou), Catedrala Mitropoliei (unde se afla moaştele Sf. Grigorie Palama), dar am vizitat şi faleza şi centrul istoric cu Turnul Alb. Pelerinajul datează de la începutul creştinismului, din perioada Bisericii nedespărţite, şi va dura până la sfârşitul veacului. Pelerinajul dă putere: puterea de a-l descoperi pe celălalt, fratele tău, faţa ascunsă a sfinţeniei, uneori nebăgată în seamă. Cel mai important poate, pelerinajul este puterea de a-ţi rupe în mod voit din viaţa ta trecătoare pentru a te simţi în mod voluntar mai aproape de Dumnezeu prin intermediul sfinţilor Săi.

29

Orice pelerinaj are şi o dimensiune interioară, un fel de transformare şi îmbunătăţire a omului. Pelerinajul este o primenire şi curăţire radicală a binelui, prin contactul direct cu sfintele moaşte şi „focul viu” reprezentat de acestea. Când te găseşti lângă raclă, în preajma moaştelor, fie şi preţ de câteva secunde, vei trece de la o existenţă „lumească”, la una îmbunătăţită, mai apropiată de cea a sfinţilor. Prin pelerinaj, orice creştin construieşte mai bine temelia interioară a credinţei sale. 29 mai. Mult aşteptata zi a croazierei în jurul Sfântului Munte Athos, numit pe bună dreptate Grădina Maicii Domnului. Despre încreștinarea Sfântului Munte se păstrează din tradiție următoarele date: după Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos la cer, Sfinții Apostoli, împreună cu Maica Domnului, au aruncat sorți să vadă ce parte a pământului li se va încredința pentru propovăduirea Evangheliei. Sorții Maicii Domnului au căzut să meargă pe pământul Ivirului, care acum se numește Gruzia. Preasfânta s-a bucurat și se pregătea pentru plecare, dar i s-a arătat îngerul Domnului și i-a zis să nu se depărteze de Ierusalim, că țara ce i-a căzut se va lumina mai târziu, iar acum să primească îngrijirea altui pământ, pe care i-l va arăta Domnul. Astfel, Maica Domnului a rămas în Ierusalim în casa preaiubitului ucenic al Domnului, Sfântul Apostol Ioan. Plecarea ei a fost în felul următor: Lazăr, care a fost înviat de Mântuitorul Hristos a patra zi, se afla în insula Cipru, unde fusese hirotonit episcop de Sfântul Apostol Varnava. Fiind deci în Cipru, a dorit din tot sufletul s-o vadă pe Maica Domnului, dar ezita să meargă în Ierusalim, ferindu-se de ura evreilor, care căutau să-l omoare. Așa că i-a scris Preasfintei Fecioare, rugând-o să vină în insula Cipru. Maica Domnului a răspuns că va veni, dar să-i trimită o corabie. Când Maica Domnului împreună cu Sfântul Apostol Ioan călătoreau spre insula Cipru, din rânduiala lui Dumnezeu s-a ridicat o furtună pe mare și corabia a fost dusă în apropierea Muntelui Atonului. Văzând frumusețea locului, Preasfânta Fecioară a cerut Fiului ei să-i dăruiască acest munte, ca să-l aibă ca moștenire. Atunci, s-a auzit un glas zicând: „Primește acest loc ca moștenire și în el își vor afla scăparea toți care vor să se mântuiască". În acest moment sunt în jur de 2500 de călugări. Numărul mănăstirilor este stabilit la 20, iar a schiturilor la 12. Numărul chiliilor nu se știe exact, deoarece au fost foarte multe părăsite și s-au dărâmat. Cele 20 de mănăstiri, în ordinea după care sunt așezate în catalogul mănăstirilor atonite, sunt următoarele: Marea Lavră, Vatopedu, Iviru, Hilandaru, Dionisiu, Cutlumuș, Pantocrator, Xeropotamu, Zografu, Dohiariu, Caracalu, Filoteu, Simonopetra, Sfântul Pavel, Stavronichita, Xenofont, Grigoriu, Esfigmenu, Sfântul Pantelimon (Russikon) și Constamonitu. De aici, pe uscat, am trecut şi am vizitat mănăstirea “Sfântul Ioan Evanghelistul” – Suroti (unde se află mormântul părintelui Paisie Aghioritul şi moaştele Sf. Arsenie Capadocianul), mănăstirea închinată Sf. Anastasia Farmakolitrias (vindecătoarea de otravă), ambele în apropiere de Salonic, mănăstirea „BunaVestire” din Ormilia şi am participat la Sfânta Liturghie în biserica „Sf. Pantelimon” din localitatea Vatopedi, vecină cu Ormilia, şi izvorul de lângă paraclisul închinat Sfintei Paraschevi, vindecătoarea de boli de ochi, din Valea Tembi. 31 mai. Oprire în Insula Corfu. Capitala insulei, oraş medieval, este şi principalul port şi cel mai mare oraş din Insulele Ionice, având aproximativ 30.000 de locuitori. În acelaşi timp este şi un oraş modern, frumos şi primitor, stilul arhitectural fiind un amestec straniu de influenţe siciliene, veneţiene, franceze şi engleze, mărturii a tot atâtea dominaţii străine, care s-au împletit cu tradiţiile şi tehnicile locale. Un stil arhitectural unic, aducând şi mai mult farmec localităţii. S-au păstrat foarte bine clădiri şi vile vechi, elegante, palatele ce altădată erau proprietatea unor familii înstărite, pieţele amenajate în manieră franceză sau fortăreţele, care în trecut apărau insula de atacuri. Dar, cel mai preţios odor sunt bisericile cu sfintele moaşte. Aici odihnesc Sfântul Ierarh Spiridon (sec. IV) şi Sfânta Împărăteasă Teodora (sec. IX), cu trupurile întregi, neputrezite, pline de bună-mireasmă. Ce duh şi ce bucurie! Ce atmosferă minunată, ce simţăminte în prezenţa lor! Tot în Corfu, ne-am închinat la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, datând din secolul al XIII-lea, din mănăstirea Paleocastritsa. Urmăm cu acrivie itinerariul propus şi mergem spre Patra, în sud, al treilea oraş ca mărime din

30

Grecia. Numit "poarta occidentală a Greciei", Patrasul este un centru comercial internaţional, în timp ce portul său foarte animat reprezintă punctul ce comunică cu Italia şi, într-adevăr, cu restul Europei Occidentale. Oraşul are două Universităţi de Stat şi un Institut Tehnologic, fiind caracterizat de o largă comunitate studenţească. Oraşul este un important centru ştiinţific, cu rezultate notabile în domeniul educaţiei tehnice. Aici, însă, avem o importantă întâlnire: cu Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, ocrotitorul României şi al românilor de pretutindeni. În impresionanta catedrala mitropolitană din Patra stau de veghe cinstitul cap al Sfântului Andrei şi crucea, în formă de X, pe care acesta a fost răstignit. În drum spre Atena, aflată la peste 200 km de Patra, ne-am „odihnit” sufletele în două prea-frumoase mănăstiri: a Sfântului Patapie (sfânt din secolul al V-lea, cu moaştele întregi) şi a sfântului Gherasim, loc în care este înălţată o minunată biserică, construită în inconfundabilul şi inegalabilul stil bizantin. Frumoase locuri. Peste 20 de biserici şi mănăstiri. De neuitat clipe. Pelerinajul a fost legat dintotdeauna de ideea de călătorie, de străbatere a timpului şi a spaţiului. Atunci când au început să fie practicate primele pelerinaje, în secolele IV şi V, cuvântul şi conceptul de turism nu exista încă. Turismul este o invenţie modernă, a omului de astăzi, prea obosit şi chinuit de grijile lumeşti ale vieţii. Cum recunoaştem un pelerinaj de o excursie obişnuită? În pelerinaj, fiinţa omenească pleacă într-o călătorie spre adâncurile sinelui, este o regăsire şi o întărire în acelaşi timp a relaţiei profunde pe care el o are cu Dumnezeu şi cu sfinţii. Un pelerinaj se pregăteşte din timp, prin post, rugăciune, purificare trupească, aşa cum se pregăteau pe timpuri meşterii iconari în faţa unor lucrări dificile ce urmau să le facă. Iarăşi, foarte important, pelerinajul înseamnă a fi împreună, într-o atmosferă calmă, tihnită, cuviincioasă. În pelerinaj, ai timp, nu eşti cu ochii pe ceas şi pe uşa autobuzului, cu frica să nu fii uitat într-o parcare. Un pelerin trebuie să fie un exemplu pentru cei din jur. Un turist hrăneşte doar sinele individual. Fii şi tu, cititorule, pelerin! Măcar o dată în viaţă! Nu trebuie să ai neapărat bani pentru a pleca în pelerinaj. Trebuie să ai dorinţă, dragoste şi hotărâre. Lista cu numele pelerinilor în Grecia 1. Pr. CIMPOCA GEORGE OVIDIU 2. Prez. CIMPOCA GINA 3. CIMPOCA ANA-MARIA 4. RADULESCU ROMANA ANCA 5. TUDOSA TOMA CONSTANTIN 6. ANTON IOANA 7. GHEORGHITA MIHAELA GAROFITA 8. DANCI MARIA 9. CARTAS MADALIN SORIN 10. DANU GABRIELA 11. DANU IONELA 12. DANU MARICICA 13. DANU MARIANA 14. CRACIUN VIOLETA 15. CUCU MARIA BELEN 16. CUCU IOANA CRISTINA 17. CHINTA ALEXANDRU 18. CHINTA VETURIA 19. CRAIU FLORENTINA 20. ALBU IOAN 21. AMBROSA RAMONA VERONICA 22. AMBROSA MIHAI IULIAN

31

23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. 30. 31. 32. 33. 34. 35. 36. 37. 38. 39. 40. 41. 42. 43. 44.

TUDOR AUREL TUDOR DOINA HUZO GHEORGHE DIDE RODICA ZAMFIR TEREZA BURLACU SORIN POPA AUGUSTIN-NICOLAIE ANASTASE ELENA LEFTER GHEORGHE LUPESCU ANA-MARIA POPA CORNELIA SACAREANU VASILE MOCANU MARIA MACREANU LENUTA IORDACHE GINA CIORNEI GEORGETA MIHAELA HUZO PETRU CEVEI IOANA UNGUREANU MIHAELA CRAIU STEFAN CRAIU IONICA DUCA CONSTANTIN

Campania de ajutorare a sinistraţilor din România “Fii solidar!” Ca urmare a apelurilor la solidaritate, al Sfintei patriarhii şi al Episcopiei Spaniei şi Portugaliei, Parohia “Sf. Nectarie Taumaturgul” din Coslada a organizat la începutul lunii iulie a.c. o colectă pentru victimele inundaţiilor din România, în cadrul Campaniei parohiale “Fii solidar!”, de ajutorare a sinistraţilor. Un transport de patru tone a plecat în data de 21 iulie a.c., spre România, mai precis spre credincioşii parohiei “Naşterea Maicii Domnului” din Dorohoi, grav afectaţi de inundaţiile din vara acestui an. Transportul s-a făcut cu sprijinul firmei de transport Nelu Bârsan - Serviciu de pachetărie România - Spania şi retur. Cea mai mare parte a conţinutului transportului a fost format din alimente - ulei, zahăr, orez, paste făinoase, conserve de toate categoriile (de carne, de peşte, vegetale), lapte, apă plată, sucuri (3,5 tone), diferenţa fiind din materiale de curăţat şi îmbrăcăminte. Ajutoarele au fost obţinute din donaţia credincioşilor parohiei. În semn de mulţumire, credincioşii din Dorohoi au transmis, prin preotul paroh, o scrisoare:

32

MITROPOLIA MOLDOVEI ȘI BUCOVINEI PROTOPOPIATUL DOROHOI PAROHIA ”NAȘTEREA MAICII DOMNULUI” – VÂRGOLICI - DOROHOI Nr. 29 din 29.07.2010 Preacucernicului părinte George-Ovidiu CIMPOCA, preot paroh Parohia “Sfântul Nectarie Taumaturgul” – Coslada Preacucernice Părinte, Campania de ajutorare a sinistraților din România ”FII SOLIDAR”, inițiată de Sfinția Voastră, în Parohia Ortodoxă Română din Coslada, Spania, pentru victimele inundațiilor din România, a dat, așa cum v-ați propus, împreună cu membrii comunității pe care o reprezentați, ”o mână de ajutor celor grav afectați de revărsarea apelor”. Ați apelat la generozitatea și bunătatea enoriașilor și ați reușit ”să ștergeți o lacrimă de pe obrazul copiilor și părinților din zonele calamitate”. Acest efort s-a concretizat prin sosirea transportului de ajutoare la data de 29.07.2010 în Dorohoi. În numele celor pe care i-ați ajutat și al Parohiei ”Nașterea Maicii Domnului” – Vârgolici, Dorohoi, vă mulțumim și vă considerăm ca fiind binefăcătorii parohiei noastre şi vă pomenim la fiecare sfântă slujbă. Îndemnul biblic dat de Mântuitorul Hristos ”Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16) s-a împlinit prin lucrarea faptelor bune făcute de Parohia Ortodoxă “Sfântul Nectarie Taumaturgul” – Coslada, la îndemnul și prin buna coordonare a Sfinției Voastre, Precucernice Părinte Paroh George-Ovidiu Cimpoca. Această campanie de ajutorare reprezintă pentru noi o rază de speranță, de lumină a lui Hristos, care ne încălzește și ne călăuzește spre limanul mântuirii din nevoi și al unei vieți mai bune în Hristos. Vă mulțumim! Cu deosebită considerație, Pr. paroh Ifrim Cătălin Parohia”Nașterea Maicii Domnului” – Vârgolici, Dorohoi Parohia noastră a mulţimit firmei de transport pentru gestul plin de generozitate: Către Firma: Nelu Bârsan - Serviciu de pachetărie România - Spania şi retur Stimate Domnule Director, De mare folos spiritual şi uman a fost ajutorul oferit de către firma Domniei Voastre, care a înlesnit transportul celor 4 tone de alimente şi obiecte de curăţat colectate în parohie către localitatea Dorohoi, greu încercată în urma inundaţiilor din această vară. Întrucât am urmărit şi am coordonat îndeaproape acţiunea comunităţii noastre, Vă mărturisim, cu emoţie, impactul extraordinar al darului trimis la timp, în numele Domnului, către fraţii încercaţi. Prin efortul dumneavoastră nu aţi săvârşit doar un simplu gest umanitar, ci L-aţi slujit real pe Mântuitorul, Care suferă cu cei ce suferă, mângâie şi vindecă prin cei sensibili. Este un dar de suflet, un medicament vindecător de suferinţă umană şi o îmbrăţişare caldă de la fraţi la fraţi şi de la oameni cu suflet la semeni nemângâiaţi şi nefericiţi. Mulţumindu-Vă cu toată sinceritatea, Îl rog pe Hristos, Dumnezeul iubirii de oameni, să-i bucure şi pe cei milostivi deopotrivă cu cei încercaţi, şi să Vă dăruiască cu depline bucurii familiale, profesionale şi comunitare. Cu aleasă preţuire şi sfântă îmbrăţişare, Pr. iconom stavrofor George Cimpoca

33

Programul „Totdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu!” - Început de nou an şcolar, 2010-2011, cu rugăciune la Coslada «Copilul este o făptură a vieţii neîntinate, este o floare deschisă luminii, este un îndemn la simplitate şi frumuseţe. În el vorbeşte frântura de cer dată omului o dată cu începutul. Copilul este un mare dar al vieţii noastre: aduce cu el inocenţa, drăgălăşenia şi bunătatea. Copilul îndulceşte viaţa noastră atât de amară; făptura sa mică, cu aripi la suflet, ne dă multe învăţăminte. Un scriitor a spus: "Zâmbetul copilului este pentru mamă ca o rugăciune pentru Dumnezeu.” În preajma copilului stăruie mereu o atmosferă de lumină şi frumuseţe. De aceea Iisus iubea atât de mult copiii, de aceea i-a arătat ca pe un simbol al creştinismului, lume nouă care pune preţ pe nevinovăţia îngerească, pe frăgezime şi sete de înţeles. "De nu vă faceţi la fel cu pruncii, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.” Le dorim din tot sufletul copiilor noştri acomodare rapidă şi un an bogat în împliniri şi satisfacţii personale şi familiale!» Cu aceste cuvinte s-au încheiat duminică, 12 septembrie a.c., Sfânta Liturghie şi rugăciunea pentru începutul noului an şcolar 2010-2011 în parohia noastră, zi plină de bucuria reîntâlnirii copiilor în generosul ambient al comunităţii, după ce mulţi dintre ei şi-au petrecut vacanţa în ţară, alături de bunici şi prieteni. Mulţi copii s-au spovedit, s-au împărtăşit, au participat la agapa pregătită şi s-au bucurat din plin de vremea minunată şi de darurile primite. Parohia a pregătit pixuri personalizate şi iconiţe cu Maica Domnului pe care le-a împărţit celor prezenţi. Această activitate duhovnicească face parte din programul misionar parohial „Totdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu!” şi are ca scop pregătirea duhovnicească şi zidirea sufletească a copiilor din enorie.

Şcoala catehetică parohială „Cuvântul care zideşte” pentru adulţi Începând cu ziua de duminică, 4 iulie a.c., în cadrul Parohiei „Sfântul Nectarie Taumaturgul” din Coslada (Madrid) au început cursurile Şcolii catehetice parohiale „CUVÂNTUL CARE ZIDEŞTE” pentru adulţi. Cursurile se susţin în fiecare duminică, după-amiază, începând cu orele 18.00 şi sunt precedate de slujba Paraclisului Maicii Domnului. În principal se urmăreşte prin desfăşurarea acestor cursuri însuşirea, de către participanţi, a cunoştinţelor elementare privind învăţătura de credinţă creştin-ortodoxă, educarea şi corectarea comportamentului moral prin cunoaşterea catehismului şi deprinderea practicării rugăciunii, a rânduielilor şi tradiţiilor specifice Bisericii Ortodoxe. La aceste cursuri sunt înscrise 50 de persoane.

Şcoala parohială „Sfinţii Martiri Brâncoveni” pentru copii În cadrul parohiei noastre funcţionează, începând din martie 2009, Şcoala parohială „Sfinţii Martiri Brâncoveni”, care, în primul an, a avut un număr de 40 de elevi. În data de 24 aprilie a.c. au început cursurile pentru anul 2010-2011. Pentru acest an s-a înscris un număr de 30 de copii. A. Cursurile şcolii se ţin în ziua de sâmbătă a fiecărei săptămâni, între orele 1730-1900, şi conţin: 1. Noţiuni elementare de catehism creştin-ortodox; 2. Limba şi literatura română; 3. Noţiuni elementare de istoria românilor şi geografia României. B. Structura anului de curs: Ÿ sâmbetele din perioada 24 aprilie – 26 iunie 2010; Ÿ 3 iulie – 28 august 2010 – vacanţă;

34

Ÿ sâmbetele din perioada 4 septembrie – 18 decembrie 2010; Ÿ 25 decembrie 2010 – 1 ianuarie 2011 – vacanţă; Ÿ sâmbetele din perioada 8 ianuarie – 16 aprilie 2011; Ÿ 30 aprilie 2011 - evaluarea finală; Ÿ 1 mai 2011 - premierea. C. Îndatoririle şcolii: Ÿ Să asigure suportul educaţional adecvat numărului de ore propus; Ÿ Să anunţe orice modificare a programului de studiu; Ÿ Să asigure, în mod gratuit, prin intermediul parohiei, toate materialele pentru elevii ei; ŸSă ofere premiile pe care le-a propus: 500 de euro pentru elevul cel mai bun (evaluarea acestuia însemnând: prezenţa la orele de curs, modul de implicare în cadrul orelor de curs, prezenţa la Sfânta Liturghie, conduita morală ireproşabilă, rezultatul la evaluarea finală), iar pentru următorii trei, tabără gratuită pe perioada vacanţei de vară. D. Îndatoririle părinţilor şi ale copiilor: Ÿ înlesnească copilului posibilitatea participării la orele de curs; Să Ÿ participe (copiii) la toate orele de curs, afară de motiv de boală sau cu învoire; Să Ÿ anunţe în timp util orice absenţă de la curs; Să Ÿ Să sprijine efortul şcolii în formarea morală şi duhovnicească a copilului; Ÿ participe în mod regulat la Sfânta Liturghie; Să Ÿ participe la activităţile parohiei legate de anumite evenimente comunitare. Să E. În afara orelor de curs, şcoala va propune şi activităţi complementare ce vor fi anunţate din timp: excursii, drumeţii, vizionări de filme, jocuri etc. F. Cursurile sunt ţinute de dna preoteasă, Gina Cimpoca. În Duminica Tomei, 11 aprilie a.c., după Sfânta Liturghie, a avut loc ceremonia de încheiere a unui an de studiu în cadrul şcolii parohiale „Sfinţii Martiri Brâncoveni” din cadrul parohiei noastre. În urma evaluărilor efectuate, bursa de studiu, în valoare de 500 de euro a fost oferită tânărului Mădălin-Sorin Cartaş, pentru participare permanentă la slujbele şi activităţile parohiei, pentru aleasă conduită creştinească şi pentru stăruinţă în însuşirea noţiunilor elementare de catehism creştin-ortodox, de limba română, de istoria şi geografia României.

Pelerinaj în Egipt 28 septembrie - 10 octombrie În perioada 28 septembrie - 10 octombrie a.c, un grup de credincioşi ai parohiei noastre s-a adăugat unui alt grup din Arhiepiscopia Dunării de Jos, într-un pelerinaj pe urmele paşilor şi în locurile în care sau nevoit sfinţii din pustiul Egiptului. Cine s-ar fi gândit că te poţi duce în Egipt în pelerinaj? Ştiam că Egiptul înseamnă, în special, piramide, faraoni, hieroglife, mumii şi blesteme. Îmi doream să văd singura minune a lumii care a rezistat timpului, Piramida lui Keops, să aflu despre faraoni şi tainele lor. Acum îmi dau seama că Egiptul este un tărâm ce ascunde mult mai multe. Am plecat mânaţi de o mare curiozitate şi o mare bucurie. Ştiam că vom ajunge la Sf. Mina şi la Sf. Antonie cel Mare, doi mari sfinţi la care ne rugăm, pe Muntele Sinai şi la Mănăstirea Sf. Ecaterina unde aveam să sărut moaştele şi să primesc inelul sfintei, şi de asemenea, la piramide la care visam încă din copilărie. Restul urma să descoperim în cele 12 zile de pelerinaj. După ce am văzut piramidele, uluitoare doar pe dinafară, Muzeul de Egiptologie (unde totul este real; chiar au existat faraoni, marea lor credinţă în zei şi în viaţa de după moarte, bogăţii cum nu îţi poţi imagina; am văzut masca lui Tuthankamon, mumii, papirusuri, statui ce păreau că prind viaţă), am vizitat Biserica Suspendată (El Muallaqa), care se numeşte aşa deoarece corpul bisericii este suspendat deasupra drumului principal (El Muallaqa înseamnă suspendat), fără a avea fundaţie. Biserica originală

35

datează din secolele 3–4 şi adăposteşte mai multe sfinte moaşte, precum şi o icoană a Maicii Domnului, foarte interesantă, din prisma faptului că, din orice loc o priveşti, Sf. Fecioară se uită direct la tine; Biserica Sfinţilor Serghie şi Vah, considerată cea mai veche din Cairo, fondată în secolul al V-lea şi construită în mijlocul fortăreţei romane numită Babilon. Atracţia principală o reprezintă cripta unde s-a adăpostit Sfânta Familie în timpul exilului din Egipt (aici au locuit cât Iosif a lucrat la construcţia fortăreţei). Este închinată celor doi martiri Serghie şi Vach, ale căror sfinte moaşte le adăposteşte biserica, alături de moaştele unui sfânt egiptean, pe nume Basnouna; Rotonda – biserica ortodoxă greacă, ce adăposteşte moaştele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe; această biserică a fost ridicată pe temniţa unde a fost ţinut şi chinuit Sfântul Gheorghe. Uneltele torturii şi lanţul cu care a fost prins sfântul sunt ţinute la demisolul bisericii; Sinagoga Ben Ezra – construită pe locul casei Sf. Prooroc Moise; Biserica Sf. Simon din Moqattam (situată în Cartierul Gunoierilor), săpată în muntele mutat din loc prin rugăciunile Sf. Simion Cizmarul în anul 979; Mănăstirea Sf. Mercurie, unde ne-am închinat moaştelor Sfântului Mercurie. A urmat zona Fayoum-ului, o oază de verdeaţă, cu multe culturi îngrijite şi frumos împărţite. Aici parcă suntem în altă lume, o pată de verdeaţă în mijlocului deşertului, Fayoum-ul fiind folosit ca un veritabil rezervor regulator al revărsării apei Nilului. Primul edificiu vizitat este Mănăstirea Al-Azab. Aici găsim moaştele episcopului Abraham, un om care a făcut numeroase minuni în viaţa sa, dar şi după ce a adormit întru Domnul. De asemenea, peste 20 de părticele de sfinte moaşte ne aşteptau să le sărutăm, printre care Sf. Gheorghe, Sf. Mina, Sf. Teodor, Sf. Demiana, Sf. Ap. Marcu, Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Ştefan, Sf. Simon Cizmarul. Mănăstirea Sfântului Arhanghel Gabriel a fost a doua destinaţie. Austeritatea în care trăiesc monahii de aici te duce cu gândul la vremurile în care nu existau mijloace moderne de transport sau electricitate. Când intri aici, timpul se suspendă, iar mănăstirea devine ultimul refugiu al credinciosului în care el se mai poate recunoaşte ca identitate. Sfinţii de pe pereţi te privesc cu dragoste din spatele straturilor de var cu care demult au fost acoperiţi. Biserica principală este foarte veche, datează din secolul al V-lea şi adăposteşte icoane vechi şi mai multe sfinte moaşte, trupuri întregi ale unor martiri din Fayoum. Ultima oprire a zilei a fost la Mănăstirea Hammamat. Citisem de minunea ce avusese loc la acea mănăstire şi care o făcuse mai specială, dar acum am şi văzut cu ochii mei şi pot spune că este de necrezut! Zidurile sunt îmbrăcate în faguri de nisip!!!!, opera albinelor ce au venit să susţină mănăstirea în vremurile grele prin care a trecut. Mănăstirea e mică şi adăposteşte sfinte moaşte ale unor martiri din Fayoum. Nu puteau lipsi din periplul nostru (că doar nu mergi în fiecare zi în Egipt) vizite în Valea Regilor (unde se găsesc mormintele regilor Egiptului, săpate adânc în munte), la Templul lui Hatshepsut (singura femeie faraon), o construcţie ce îţi taie respiraţia prin dimensiunile sale; şi istoria acestei femei faraon este una interesantă; Coloşii lui Memnon, două statui uriaşe ce au supravieţuit dintr-un templu considerat că ar fi fost cel mai mare şi cel mai frumos din Egipt; Templul Karnak, cel mai mare şi mai bine păstrat cu toate că este în aer liber; Sala Hipostilă este impresionantă; îţi taie respiraţia şi te duce cu gândul la cum au reuşit oamenii acum mii de ani să ridice blocuri de piatră de sute de tone care să dăinuie până acum; Templul Luxor şi o bine-meritată plimbare pe Nil. În următoarea perioadă de timp am trecut pe la cele mai frumoase şi impresionante locuri ale Egiptului creştin, anume mănăstirile de pe lângă Marea Roşie: Mănăstirea Sfântului Pavel Tebeul, care adăposteşte sfintele moaşte ale acestui ascet al pustiei, este mică, săpată în pământ, dar foarte primitoare. Sfinţii din icoanele de pe pereţi parcă prind viaţă. În curtea mănăstirii se găseşte şi un izvor, singura sursă de apă care furnizează patru metri cubi în fiecare zi. Apa de aici are un gust deosebit – este dulce, asemenea cuvântului lui Dumnezeu; Mănăstirea Sfântului Antonie cel Mare, care adăposteşte mormântul şi moaştele sfântului; păstrează icoane vechi în stilul copt şi are un aer arhaic. Sfântul a lăsat poruncă ucenicilor săi ca trupul său să nu fie descoperit niciodată, aşa încât sfintele moaşte sunt păstrate cu sfinţenie, în mormânt, în această biserică. Am urcat, apoi, la peştera în care s-a nevoit Sf. Antonie. Doar atât: extraordinar şi binecuvântat loc; Mănăstirea 7 Fete, o mănăstire ortodoxă greacă de maici, micuţă, dar primitoare. Când ne-a văzut maica ghid, care este româncă, s-a bucurat, deoarece mănăstirea nu este prea des vizitată, în special de grupuri mari. Aici a avut loc lupta dintre israeliţi şi amaleciţi şi Moise ridicând mâinile în rugăciune a pecetluit victoria evreilor, deşi aceştia erau mai puţin numeroşi decât

36

adversarii. Ne pregăteam pentru Muntele Sinai, despre care auzisem că va necesita eforturi susţinute pentru a putea fi învins. Muntele Sinai şi Mănăstirea Sfânta Ecaterina... aveam să facem ascensiunea pe vârful Jebel Musa, care se află la o altitudine de peste 2200 m. Urma să ne trezim la ora 12.00 noaptea. Era răcoare şi cu siguranţă că sus avea să fie mai frig, dar fusesem atenţionaţi asupra acestui fapt, aşa că era pregătiţi. Am hotărât să luăm cămile şi să ne uşurăm urcuşul; a fost o experienţă interesantă şi chiar plăcută. Auzisem că vei fi zgâlţâit, că miroase urât cămila, dar nu am avut nicio problemă de acest gen. Cămila ne-a urcat doar ¾ din drum, adică vreo 2 ore, partea mai dificilă aveam să o înfruntăm pe jos. Nu vă pot explica ce senzaţii am trăit atunci, fiecare era pe cămila lui, era linişte, noapte adâncă, doar stelele luminau nestingherite pe cer şi aveam impresia că ne apropiem de ele. Din loc în loc erau cămăruţe ale beduinilor unde puteai servi un ceai, o cafea, ceva de mâncat, te puteai încălzi sau odihni. M-a cuprins înfrigurarea. Să fie vântul care suflă destul de rece şi de tare, sau faptul că aici Dumnezeu s-a întâlnit cu omul la un sfat de taină. Aici Dumnezeu l-a învăţat pe om cum trebuie să fie el. Aici Moise a primit Tablele Legii, cele 10 porunci care te duc spre Împărăţie. Am aşteptat răsăritul care este spectaculos. Parcă o mână nevăzută apasă pe un buton şi se face deodată lumină. Discul roşiatic al soarelui iese somnoros din pătura munţilor, amintindu-şi parcă de misiunea sa diurnă. Mănăstirea Sfânta Ecaterina, localizată la poalele Muntelui lui Moise, a fost construită la ordinele Împăratului Iustinian, între 527 şi 565. A fost ridicată acolo unde s-a crezut a fi Rugul Aprins al lui Moise. Deţine o faimoasă colecţie de artă, cuprinzând mozaicuri arabe, icoane ruseşti şi greceşti, icoane pictate în ulei, în ceară, marmură, ornamente, sfinte vase, relicvare. Cea mai importantă atracţie din punct de vedere al artei o reprezintă biblioteca, ce deţine un număr impresionant de documente (locul al doilea după Vatican) – 4.500 de volume în limbile greacă, coptă, arabă, armeană, ebraică, slavă, siriană, georgiană etc. Mănăstirea adăposteşte moaştele Sfintei Muceniţe Ecaterina. Ne-am închinat cu emoţie în faţa sfinţeniei acestei tinere alexandrine care a avut curajul să-L mărturisească pe Hristos şi am primit câte un inel din partea preotului mănăstirii, asemeni celui primit de Sfânta Ecaterina de la Mirele ei Cel Ceresc. Spre finalul călătoriei noastre am trecut pe la Mănăstirea Sfântului Macarie, care adăposteşte moaştele celor trei sfinţi Macarie: Macarie Egipteanul, Macarie Cetăţeanul şi Macarie Episcopul. De asemenea, o comoară a acestei mănăstiri, decoperită recent, este mormântul unde s-au îngropat moaştele Sf. Ioan Botezătorul; Mănăstirea Sfântului Paisie cel Mare, unde găsim moaştele Sf. Paisie; Mănăstirea Sirienilor, unde găsim copacul Sf. Efrem Sirul şi părticele din multe sfinte moaşte; aici a venit Sfântul Efrem Sirul pentru a-l căuta pe Sfântul Paisie ce se retrăsese într-o peşteră pentru a se dedica rugăciunii. Peştera, foarte îngustă, păstrează o funie prinsă de tavanul ei, ca amintire a modului în care Sf. Paisie se ruga, legându-se de mâini pentru a nu adormi; Mănăstirea Romanilor: sfinte moaşte găsim şi aici, ale Sf. Moise cel Negru, care are o istorie interesantă. Dintr-un tâlhar vestit a ajuns un părinte duhovnicesc iscusit care, în vremea atacurilor berbere, a rămas în mănăstirea sa, asemeni unui căpitan care nu-şi abandonează vasul ce se scufundă, fiind ucis, după cuvântul Scripturii care spune: cel ce ridică sabia, de sabie va pieri; Mănăstirea Sfântului Mina: este nouă, un adevărat complex monastic, cu grădini unde se cultivă măsline şi curmale, ateliere de tâmplărie, spital şi cantină pentru nevoiaşi, corpuri de chilii şi arhondaric. Biserica principală este o adevărată catedrală, înăuntru sunt mozaicuri superbe şi, bineînţeles, moaştele Sf. Mina, dar şi osemintele papei Chiril VI, personalitate marcantă a creştinismului de aici. Am făcut acatistul chiar lângă moaştele Sfântului Mina, îngenunchind în faţa celui ce este grabnic ajutător şi ocrotitor al caselor şi inimilor creştinilor. Ne îndreptăm spre Alexandria, pe malul Mediteranei, oraş încărcat de istorie. Avem oprire la Catedrala Sf. Marcu şi Biblioteca din Alexandria. La Catedrala Sf. Marcu am coborât la mormântul Sfântului Evanghelist Marcu. Am ascultat despre viaţa şi pătimirile acestui sfânt care a creştinat poporul egiptean în secolul I şi am urcat apoi să ne închinăm şi celorlalte sfinte moaşte aflate lângă altar. De la Catedrală ne-am îndreptat spre celebra Bibliotecă din Alexandria, o construcţie a secolului XXI, modernă şi ingenios proiectată, ridicată pe locul unde s-a aflat una dintre cele mai mari Biblioteci ale antichităţii. O experienţă extraordinară, care a lăsat o negrăită amprentă de linişte şi pace sufletească.

37

O săptămână închinată Sfântului Nectarie la Coslada Hram 2010

S-a încheiat, deodată cu Liturghia din noaptea de 8 spre 9 noiembrie, săptămâna de rugăciune cu/şi către Sfântul Nectarie Taumaturgul (31 octombrie - 9 noiembrie), ocrotitorul comunităţii noastre şi al tuturor celor care îl cheamă în ajutor. O săptămână de post, de rugăciune personală şi comunitară, de slujbe, de privegheri aducătoare de adevărate şi trainice bucurii, agape frăţeşti, la care ne-am făcut părtaşi cu toţii, fiecare după putere, după râvnă, după dragoste. O săptămână care a cuprins, pe lângă slujbe zilnice închinate sfântului, o serie de activităţi menite să dea contur vieţii parohiale, precum concursul de cunoştinţe religioase “Bucuria mărturisirii”, cu participarea cursanţilor din cadrul şcolii catehetice şi a altor credincioşi, vizionarea filmului documentar “Puterea credinţei” – cuvinte de învăţătură ale părintelui arhimandrit Teofil Părăian şi altele. În fiecare an, zilele premergătoare praznicului Sf. Nectarie pregătesc ziua cea mare a hramului, a comuniunii, a împreună-şederii, pentru destul de mulţi a revederii. Cuvântul „hram” provine din limba slavonă şi înseamnă „casă”. De aceea, hramul unei biserici este prilejul de a înţelege mai deplin că biserica este Casa în care sălăşluieşte Dumnezeu cu sfinţii Săi, dar este şi casa noastră. În această casă suntem cu toţii chemaţi să fim o familie duhovnicească. Şi astfel, despre biserica noastră, ca locaş al comuniunii cu Dumnezeu şi cu noi şi între noi, putem spune că este singurul loc în care toată lumea este „acasă”. Când te apasă greutăţile, lumea te striveşte, Biserica îţi poartă poverile. Când simţi că te prăbuşeşti, lumea trece tăvălugul peste tine, Biserica te ia în braţe şi te aduce înaintea Domnului. Când greşeşti, lumea râde de tine şi te dă la o parte, Biserica iartă şi nădăjduieşte în mai bine. Când te simţi singur, lumea nu te bagă în seamă, cei din Biserică îţi deschid casele lor şi te tratează ca pe un frate. Când nu poţi să ţii pasul şi rămâi în urmă, lumea te părăseşte, Biserica se apleacă cu înţelegere şi te ia de mână. Când îţi pierzi calmul şi te biruiesc nervii, lumea îţi răspunde cu aceeaşi monedă, Biserica iubeşte cu înţelegere şi aşteaptă cu răbdare. Tuturor celor care, într-un fel sau altul, s-au implicat în activităţile de pregătire a hramului, în special familiilor: Gheorghe şi Elena Lefter, Iulian şi Georgeta Voicu, Mariana şi Mădălin Cartaş, Florin şi Mirela Amăriucăi, Ştefan şi Ionica Craiu, Iulian şi Veronica Ambrosa, Claudiu şi Maricica Dumitraşcu, Alexandru şi Veturia Chință, Cristinel şi Violeta Cucu, Stanciu şi Gina Iordache, Romana Rădulescu, Baciu Valerica, Augustin Popa, Sandu Dumitru, Petru Huzo, Iacob şi Daniela Andreca, Georgeta şi Cristina Ciornei, Sorin şi Minodora Chiruţă, Gabor Cristian, Florentina Ciornei, Valentin şi Lidia Ceauşescu, Simona-Constantina Veselu, George Bucurică, protopsaltul parohiei, care a înfrumuseţat minunat slujbele rânduite, domnului Agustín González Plasencia din cadrul Primăriei Coslada, precum şi tuturor ajutătorilor, miluitorilor, rugătorilor, binefăcătorilor ştiuţi şi neştiuţi, au fost transmise mulţumiri pentru efortul personal depus. În loc de încheiere… Doamne, dă-ne, Te rugăm, gânduri şi hotărâri sfinte, şi dăruieşte-ne şi curajul de a le pune în practică, iar cum nu putem exista fără Tine, fă-ne să trăim întotdeauna după voia Ta. Amin.

38

VIATA PAROHIEI IN IMAGINI

39

Sfințirea Sfintei Mese

Sfințirea Sfintei Mese

40

Sfințirea Sfintei Mese

Sf. Liturghie după sfințirea Sf. Mese

41

Sf. Liturghie după sfințirea Sf. Mese

Sf. Liturghie după sfințirea Sf. Mese

42

Sf. Liturghie după sfințirea Sf. Mese

Sf. Liturghie după sfințirea Sf. Mese

43

Sf. Liturghie după sfințirea Sf. Mese

Sf. Liturghie după sfințirea Sf. Mese

44

Sf. Liturghie după sfințirea Sf. Mese

Sf. Liturghie după sfințirea Sf. Mese

45

Sf. Liturghie după sfințirea Sf. Mese

Sf. Liturghie după sfințirea Sf. Mese, hirotesia tânărului protopsalt George Bucurică

46

Sf. Liturghie după sfințirea Sf. Mese

Binecuvântarea colivei

47

Mesaje după Liturghia de la sfințirea Sf. Mese

După Sf. Liturghie

48

Nașterea Domnului - 2009

Nașterea Domnului - 2009

49

Nașterea Domnului - 2009

Nașterea Domnului - 2009

50

Nașterea Domnului - 2009

Nașterea Domnului - 2009, agapa

51

Nașterea Domnului - 2009, agapa

Nașterea Domnului - 2009

52

Sf. Altar

Proscomidiarul

53

Rugăciune în noaptea dintre ani, 2009-2010

Boboteaza - 2010

54

Boboteaza - 2010

Baldachinul și racla cu sfintele moaște

55

Baldachinul

Duminica Ortodoxiei - 2010, icoanele copiilor

56

Duminica Ortodoxiei - 2010, premierea copiilor

Duminica Ortodoxiei - 2010, premierea copiilor

57

Duminica Sf. Cruci - 2010

Duminica Sf. Cruci - 2010

58

Școala parohială pentru copii - o zi normală de curs, 2010

Școala parohială pentru copii

59

Școala parohială pentru copii

Școala parohială, activități de 8 Martie 2010

60

Școala parohială, activități de 8 Martie 2010

Școala parohială, activități de Paște - 2010

61

Școala parohială, activități de Paște - 2010

Taina Sf. Maslu în Postul Mare - 2010

62

Taina Sf. Maslu în Postul Mare - 2010

Mărțișor pentru femeia creștină - 2010

63

Mărțișor pentru femeia creștină - 2010

Moșii de iarnă - 2010

64

Sfințirea sfintelor vase

Noul set de sfinte vase

65

Floriile - 2010

Floriile - 2010

66

Floriile - 2010

Floriile - 2010

67

Ritualul spălării picioarelor - 2010

Ritualul spălării picioarelor - 2010

68

Joia Patimilor - 2010

Joia Patimilor - 2010

69

Prohod - 2010

Prohod - 2010

70

Prohod - 2010

Prohod - 2010

71

Prohod - 2010

Prohod - 2010

72

Prohod - 2010

Prohod - 2010

73

Prohod - 2010

Prohod - 2010

74

Învierea - 2010

Învierea - 2010

75

Învierea - 2010. Dl Primar (în mijloc) al municipiului Coslada

Pregătirea pascăi - 2010

76

Pregătirea pascăi - 2010

A doua Înviere - 2010

77

Hristos a înviat!

În așteptarea P.F. Părinte Patriarh Daniel, 17 aprilie 2010

78

În așteptarea P.F. Părinte Patriarh Daniel, 17 aprilie 2010

Vizita P.F. Părinte Patriarh Daniel

79

Vizita P.F. Părinte Patriarh Daniel

Vizita P.F. Părinte Patriarh Daniel

80

Vizita P.F. Părinte Patriarh Daniel

Vizita P.F. Părinte Patriarh Daniel

81

Vizita P.F. Părinte Patriarh Daniel

Vizita P.F. Părinte Patriarh Daniel

82

Vizita P.F. Părinte Patriarh Daniel. Primirea distincției din partea primarului Cosladei

Vizita P.F. Părinte Patriarh Daniel

83

Vizita P.F. Părinte Patriarh Daniel

Vizita P.F. Părinte Patriarh Daniel

84

Vizita P.F. Părinte Patriarh Daniel

Vizita P.F. Părinte Patriarh Daniel

85

Domnul primar, Ángel Viveros Gutiérrez, și colaboratorii săi

Cu domnul primar și însoțitorii, după vizita P.F. Părinte Patriarh Daniel

86

I.P.S. Iosif (Franța), I.P.S. Andrei de Alba-Iulia (România), P.S. Siluan (Italia), P.S. Marc (Franța) 17 aprilie 2010

Paștele Blajinilor - 2010

87

Cu o parte dintre elevii școlii parohiale, după primul an de studiu

Cu o parte dintre elevii școlii parohiale, după primul an de studiu

88

Cu elevii școlii parohiale și părinții lor

Mădălin Cartaș (în mijloc), premiul I

89

Familia preotului: Pr. George, Gina prezbitera și Ana-Maria Cimpoca, 2010

Cununie în parohie - 2010

90

Botez în parohie

Taina Sf. Botez

91

Botez în parohie-familia ctitorilor Florin și Mirela Amăriucăi, cu mezinul Iustin-Aron

Botez în parohie-familia ctitorilor Florin și Mirela Amăriucăi, cu mezinul Iustin-Aron

92

Cu tinerii ipodiaconi, Mădălin (stânga) și Alexandru (dreapta)

Colectă pentru sinistrații din România

93

Vizionare de film

Vizionare de film

94

Pelerinaj în Grecia - 2010

Pelerinaj în Grecia - 2010, la m-rea Sfântului Nectarie în Eghina

95

Pelerinaj în Grecia - 2010, la m-rea Sfântului Nectarie în Eghina

Pelerinaj în Grecia - 2010, la Meteora

96

Pelerinaj în Grecia - 2010, la m-rea Cuviosului David

Pelerinaj în Grecia - 2010, la m-rea Kato-Xenia

97

Pelerinaj în Grecia - 2010, la m-rea Kato-Xenia

Pelerinaj în Grecia - 2010, la m-rea Sfântului Gherasim

98

Pelerinaj în Grecia - 2010, la Sf. Teodora în Corfu

Pelerinaj în Grecia - 2010, la Sf. Spiridon în Corfu

99

Pelerinaj în Grecia - 2010, la Sfântul Andrei în Patras

Pelerinaj în Grecia - 2010, la Sfântul Andrei în Patras

100

Pelerinaj în Grecia - 2010, la Paleokastritsa, în Corfu

Școala catehetică pentru adulți

101

Școala catehetică pentru adulți

Școala catehetică pentru adulți

102

Școala catehetică pentru adulți

Început de nou an școlar cu rugăciune

103

Început de nou an școlar cu rugăciune

Pelerinaj Egipt, Sf. Mina

104

Pelerinaj Egipt, Sf. Mina

Pelerinaj Egipt, Piramide

105

Pelerinaj Egipt, Muntele Sinai

Pelerinaj Egipt, Mănăstirea Sf. Pavel Tebeul

106

Pelerinaj Egipt, Mănăstirea Sf. Pavel Tebeul

Pelerinaj Egipt, Peștera Sf. Antonie cel Mare

107

Pelerinaj Egipt, Peștera Sf. Antonie cel Mare

Pelerinaj Egipt, Peștera Sf. Antonie cel Mare, interior

108

Pelerinaj Egipt, Mănăstirea 7 fete

Hram - 2010

109

Hram - 2010

Hram - 2010

110

Hram - 2010

Hram - 2010

111

Hram - 2010

Hram - 2010

112

Hram - 2010, agapa

Hram - 2010, agapa

113

Hram - 2010, agapa

Hram - 2010, cu dl Petre Huzo, donator

114

Hram - 2010, cu credincioșii care au contribuit la buna rânduială a hramului

115

Redactor Pr. George Cimpoca Culegere și tehnoredactare Prezbitera Gina Cimpoca Corectura Prezbitera Gina Cimpoca Foto Prezbitera Gina Cimpoca

Parohia „Sf. Nectarie Taumaturgul”- Coslada Paroh: Pr. iconom stavrofor George-Ovidiu CIMPOCA Avenida de Fuentemar Nr. 20, Coslada (Madrid), 28822 e-mail: gcimpoca@yahoo.com, parohiasfnectarie_coslada@yahoo.com site: www.sfnectariecoslada.ro telef.: 0034.677.27.52.36

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->