UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ

DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris
CZU 339.9:004.738.5(498)(043.2)=135.1

BIBERE CAMELIA - CODRUŢA

DEZVOLTAREA COMERŢULUI
REALIZAT PRIN INTERNET
(Implicaţiile acestuia în România)

Specialitatea: 08.00.14 – Economie mondială;

relaţii economice internaţionale

AUTOREFERAT
al tezei de doctor în economie

Chişinău - 2006
 Teza a fost elaborată la Catedra Economie şi Relaţii economice
internaţionale a Universităţii Libere Internaţionale din Moldova.

Conducător ştiinţific: Petru ROŞCA, doctor habilitat în economie,

profesor universitar
Consultant ştiinţific: Vasilie CORJ, doctor în ştiinţe tehnice, conf.
universitar

Referenţi oficiali:
Ion POPESCU, doctor în economie, profesor universitar,
Bucureşti, România
Teodor PĂDURARU, doctor în economie, Iaşi, România.

Susţinerea va avea loc la 22 decembrie 2006, ora 14.00

în şedinţa Consiliului Ştiinţific Specializat D 34.08.00.14-07 în cadrul
Universităţii Libere Internaţionale din Moldova pe adresa: Vlaicu
Pârcălab 52, MD 2012, Chişinău, Moldova.

Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca

Naţională a Republicii Moldova şi la Biblioteca ULIM.

Autoreferatul a fost expediat la 20 noiembrie 2006.

Secretar ştiinţific al Consiliului

Ştiinţific Specializat,
doctor în economie Rodica BURBULEA

Conducător ştiinţific,
dr.hab., prof.univ. Petru ROŞCA

Autor: Camelia Codruţa

BIBERE (MIHAILESCU)

2
 I. CARACTERISTICA GENERALĂ A TEZEI
Actualitatea şi gradul de studiere a temei investigate. Apariţia comerţului prin Internet a
creat oportunităţi, dar şi perspective comerciale imense. Conceptul de comerţ electronic acoperă
realizarea, prin intermediul Internetului, a celor trei etape principale, respectiv: etapa de reclamă
şi căutare, etapa de contractare şi plată şi etapa de livrare.
Încurajarea extinderii şi utilizării e-comerţului de către comercianţii organizaţiilor
guvernamentale şi neguvernamentale cu atribuţii şi responsabilităţi în domeniu, trebuie să
abordeze o serie întreagă de aspecte de natură tehnică, financiară, juridică, economică cum ar
fi: accesul şi conexiunea la reţelele informaţionale; criptarea; securitatea plăţilor; impozitarea;
certificarea şi autentificarea; confidenţialitatea; protecţia proprietăţii intelectuale; fraudele şi
protecţia consumatorului; accesul la telecomunicaţii; protecţia concurenţei.
Răspândirea infrastructurii ITC, cel puţin la nivelurile de bază, nu prezintă diferenţe
importante la nivel regional. Diferenţele (dacă sunt) se pot observa la nivel de natură a aplicaţiei,
precum şi ca volum de activităţi întreprinse on-line. Chiar şi regiunile, precum şi sectoarele
avansate din acest punct de vedere, diferă în intensitatea şi complexitatea cu care folosesc
departamentele ITC pentru susţinerea proceselor de e-commerce.
Trecerea la Societatea Informaţională a fost unul dintre obiectivele strategice majore ale
Guvernului României pentru perioada 2001-2006 şi una dintre condiţiile de preaderare la
Uniunea Europeană. Astfel, se impune cercetarea comerţului electronic şi implicaţiile acestuia
asupra economiei româneşti.
Contribuţii importante, pe plan internaţional, în studiul comerţului electronic au adus autorii
Assadi D., Blair T., Boehm B., Covill R., Debra C., Dibachi R., Gauntt J., Kalakota R., Keen P.,
Kosiur D. , Rebout P., Reynolds J., Sinha G., Stephen C., Whinston A.B şi alţii care, în lucrările
publicate, prezintă avantajele, dezavantajele, precum şi modalităţile de implementare a
comerţului electronic într-o economie de piaţă. În România, aspecte ale comerţului electronic au
fost studiate şi prezentate în lucrările lui Apreutesei P., Bodea C., Costake N., Evghenie V., Ivan
I., Pocatilu P.
Gradul de studiere a implementării şi dezvoltării comerţului electronic pe plan internaţional
şi naţional nu acoperă întreaga problematică faţă de cerinţele actuale. Necesitatea perfecţionării şi
eficientizării comerţului electronic în România justifică determinarea alegerii temei tezei de
doctorat.
Scopul şi obiectivele tezei. Lucrarea tratează o problemă de mare actualitate, şi anume, cea a
dezvoltării perspectivelor de participare la piaţa planetară prin intermediul comerţului electronic.
Ea se înscrie în categoria lucrărilor ce prezintă atât importanţă teoretică, cât şi practică, pentru a
pune în valoare problemele esenţiale ale comerţului electronic în contextul trecerii la o societate
informaţională.
Pentru atingerea scopului propus au fost soluţionate consecutiv următoarele obiective:
• estimarea teoriilor ale tranziţiei referitor la noile tehnologii informaţionale în noua
economie;
• analiza tendinţelor principale în domeniul tehnologiilor informaţiei, precum şi
convergenţa tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor (Internet computing);
• examinarea evoluţiei utilizării Internetului în procesele economice;
• analiza strategiilor de securitate a datelor în sistemele informatice economice;
• evaluarea tendinţelor generale ale comerţului electronic în UE comparativ cu SUA şi
Japonia;
• analiza comerţului electronic în România bazată pe date şi statistici, punctându-se
obstacolele care apar în calea dezvoltării acestuia;
• examinarea comparativă a activităţii de comerţ în România şi în ţările Uniunii
Europene;
• examinarea impactului legii comerţului electronic în dezvoltarea economiei naţionale;
1
 • elaborarea unui studiu de caz a serviciilor de comerţ electronic din Anglia;
• elaborarea elementelor unui plan strategic a dezvoltării comerţului prin Internet;
• analiza unor metode şi modele matematice a activităţii e-commerce;
• elaborarea unui model de sistem informatic pentru comerţul electronic adaptat la
condiţiile economiei de tranziţie.
Obiectul cercetării. O asemenea temă, cu un caracter deosebit de complex, abordează
aspectele implementării şi dezvoltării comerţului electronic pornind de la aplicarea noilor
tehnologii informaţionale în domeniul comerţului, experienţa mondială în domeniul comerţului
electronic, analizând problemele implementării comerţului electronic în România pe fondul
teoriilor pro şi contra acestuia. Analiza acestei lucrări porneşte de la ideea că e-commerce-ul va
antrena productivitatea în toate sectoarele economiei noastre, va încuraja mai departe atât
comerţul de bunuri si servicii, cât şi investiţiile, va crea noi sectoare de activitate, noi forme de
marketing şi vânzare, noi fluxuri de venituri şi, ceea ce este mai important, noi slujbe.
Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific. Baza teoretică şi metodologică a tezei o
constituie lucrări fundamentale ce ţin de implementarea şi dezvoltarea comerţului electronic în
toate ţările din lume.
În lucrare au fost folosite următoarele metode: compararea, gruparea, analiza, sinteza,
inducţia, deducţia, studiul de caz, precum şi alte metode şi procedee de cunoaştere ştiinţifică a
proceselor economice. Baza informaţională o constituie conţinutul lucrărilor menţionate,
publicaţiile periodice, datele statistice ale Biroului Naţional de Statistică Socială şi Economică a
României, Ministerului Finanţelor Publice a României, Ministerului Economiei şi Comerţului al
României. De asemenea, au fost utilizate rezultatele a două sondaje de opinie efectuate de autor
în corespondenţă cu scopul lucrării. În calitate de instrument de culegere a datelor a fost folosit
chestionarul care a cuprins întrebări de tip închis, deschis şi aparent deschis, iar datele obţinute
au fost prelucrate prin utilizarea unor programe şi metode statistice (programul Jmetric;
programul EViews, funcţia LINEST din Excel).
Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute constă în următoarele:
• evidenţierea şi argumentarea exigenţelor tranziţiei la noile tehnologii informaţionale în
Noua Economie;
• dezvoltarea bazei metodologice de determinare a tendinţelor principale în domeniul
tehnologiilor informaţiei, precum şi convergenţa tehnologiilor informaţiei şi
comunicaţiilor;
• identificarea consecinţelor pe care le are utilizarea Internetului în procesele economice,
a factorilor ce influenţează aceste aspecte, a tendinţelor de evoluţie;
• caracterizarea principalelor tipuri de afaceri electronice, a strategiilor de dezvoltare, a
modalităţilor de integrare în economia mondială;
• stabilirea tendinţelor şi modalităţilor de dezvoltare în Statele Unite ale Americii, în
cadrul ţărilor Uniunii Europene, în Japonia, precum şi în România;
• evidenţierea şi argumentarea implementării comerţului electronic în România, precum şi
examinarea comparativă a activităţii de comerţ în România şi în ţările Uniunii
Europene;
• examinarea impactului legii comerţului electronic în dezvoltarea economiei naţionale;
• elaborarea unui model economico-matematic cu ajutorul căruia se va determina
derularea serviciilor de comerţ electronic din punctul de vedere al agenţilor economici
din Anglia;
• elaborarea elementelor unui plan strategic a dezvoltării comerţului prin Internet;
• analiza unor metode şi modele matematice a activităţii e-commerce;
• elaborarea unui model de sistem informatic pentru comerţul electronic adaptat la
condiţiile economiei de tranziţie.

2
 Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Utilizarea în practică a propunerilor
şi recomandărilor elaborate de către autor va completa literatura de specialitate în acest
domeniu, pentru că e-commerce-ul este un proces ireversibil, deschide noi perspective de
dezvoltare, oferind mari oportunităţi tuturor ţărilor, atât celor bogate, cât şi sărace.
Este foarte important a stabili şi clarifica care sunt avantajele şi dezavantajele comerţului
electronic faţă de comerţul clasic, tradiţional. Din rândul avantajelor, care de altfel sunt foarte
numeroase, putem aminti câteva: o dezvoltare fără precedent a investiţiilor şi a schimburilor
economice, deschiderea spre comerţul internaţional a regiunilor celor mai populate ale lumii şi
posibilităţi pentru un număr mai mare de ţări în curs de dezvoltare de a-şi ameliora nivelul de trai
al populaţiei, o difuzare din ce în ce mai rapidă a informaţiei şi inovaţiei tehnologice şi
multiplicarea locurilor de muncă pentru personalul calificat. Toate acestea duc la o sporire
considerabilă a bogăţiei şi prosperităţii în lume.
Un alt avantaj al comerţului electronic îl constituie interschimbul electronic de date (EDI)
care oferă mijloace pentru îmbunătăţirea radicală a fluxului de informaţii între partenerii de
afaceri. Putem spune, însă, că cel mai mare avantaj al comerţului electronic îl reprezintă
posibilitatea cetăţenilor de a comunica cu toată lumea.
Cu toate aceste avantaje, decalajele dintre ţările bogate şi cele sărace sunt mari, încât vor fi
necesare multe decenii pentru a le estompa. Ţările aflate în tranziţie se confruntă şi se vor
confrunta în continuare cu mari greutăţi şi din această cauză în multe din aceste ţări problemele
mediului, tensiunile sociale şi tendinţele de emigrare se vor accentua.
Prin urmare, cele mai importante capcane negative şi provocări în dezvoltarea comerţului
electronic sunt: autentificarea cumpărătorilor şi vânzătorilor; confidenţialitatea şi protecţia
informaţiei; frauda şi interpretările greşite; reputaţia partenerilor comerciali.
Teza evidenţiază faptul că apariţia comerţului electronic extinde posibilităţile mondiale în
dezvoltarea economică şi defineşte în acest scop elementele metodologice ce guvernează
comerţul electronic, dar, de asemenea, evidenţiază şi faptul că posibilităţile de dezvoltare nu sunt
distribuite echitabil pentru multe ţări, mai ales cele în tranziţie sunt frustrate de acestea.
În acest sens se pot desprinde două fenomene importante: primul se referă la investiţiile
directe în străinătate cărora le revine un rol deosebit în realizarea şi consolidarea comerţului
electronic, iar al doilea aspect demonstrează că principiile utilizării Internet-ului în procesele
economice nu sunt aplicate în mod egal.
În concluzie, semnificaţia şi valoarea aplicativă a lucrării constă în evidenţierea acestor
aspecte, având în vedere faptul că România face parte din ţările care până acum au fost
marginalizate pentru că trecerea la comerţul electronic s-a făcut mult prea lent şi cu
multedificultăţi.
Aprobarea lucrării. Aspectele teoretice şi rezultatele lucrării au fost discutate în cadrul
catedrelor de Economie şi Relaţii Economice Internaţionale, Informatică şi Management ale
ULIM. De asemenea, au fost discutate la conferinţele şi simpozioanele naţionale şi
internaţionale, respectiv: „Symposia Professorum ULIM”, Seria Economie, Chişinău, 2002;
Universitatea „C-tin Brâncuşi”, Tg-Jiu, în perioada 2002-2005; Congresul al 28-lea ARA,
Universitatea „Constantin Brâncuşi”, Tg-Jiu, 3–8 iunie 2003; conferintele ştiinţifice
internationale „România - exigenţe în procesul dezvoltării în perspectiva integrării in anul 2007”
şi „Binomul sărăcie-bogăţie şi integrarea Romaniei în Uniunea Europeana”, Universitatea
„Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Ştiinţe Economice, 6-7 mai 2004 şi 2005; Simpozionul
Internaţional multidisciplinar „Universitaria Ropet 2004”, Universitatea din Petroşani, Ştiinţe
economice şi management, 15-16 octombrie 2004 şi 2005.
Rezultatele ştiinţifice expuse în teză au fost aplicate la elaborarea Strategiei naţionale de
trecere la Societatea Informaţională, în perioada 2000-2004, de către Ministerul Industriei şi
Comerţului al României.
Scopul şi obiectivele tezei au determinat structura ei logică care include introducerea, 4

3
capitole, concluzii şi recomandări, bibliografie, anexe. În introducere este argumentată
actualitatea temei investigate, sunt determinate scopul şi obiectivele tezei, obiectul şi
metodologia cercetărilor, precum şi valoarea aplicativă a lucrării. În capitolul I sunt redate
aspectele teoretice privind aplicarea noilor tehnologii informaţionale în domeniul comerţului. În
capitolul II autorul expune experienţa mondială în domeniul comerţului electronic. În capitolul
III sunt analizate problemele implementării comerţului electronic în România. Capitolul IV este
consacrat strategiei dezvoltării comerţului electronic în România. În încheiere autorul
argumentează concluziile şi propunerile ce reies din studiul efectuat.
Publicaţii. La tema tezei au fost publicate 27 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 2 articole în
reviste de specialitate cu recenzenţi, cu un volum total de peste 14 coli de autor.
II. TEZELE FUNDAMENTALE ALE LUCRĂRII
PREZENTATE PENTRU SUSŢINERE
În ultimele decenii asistăm la o serie de fenomene şi procese ce caracterizează evoluţia
societăţii umane în ansamblul ei şi care indică faptul că ne aflăm într-o perioadă de mutaţii
profunde ce definesc tranziţia de la societatea industrială la un nou tip de societate.
Manifestată sub forma unei crize a modelului capitalist de dezvoltare dar şi prin apariţia
unor concepte noi neexplicate suficient, această tranziţie s-a materializat pe plan internaţional în
următoarele fenomene şi procese majore: globalizarea fluxurilor de schimburi materiale şi
nemateriale (financiare şi informaţionale) dublată de integrarea regională pe plan naţional prin
reînnoirea interesului statelor pentru dezvoltarea durabilă, privită sub cele trei aspecte
definitorii (economică, ecologică, socială), şi pentru edificarea unei societăţi (informaţionale) a
cunoaşterii, iar la nivelul individului prin căutarea unei noi identităţi.
Fiind tributari unei educaţii fragmentare, pe discipline distincte, dar şi sub influenţa
decalajelor în stadiile de dezvoltare ale diferitelor ţări, în care procesele şi fenomenele respective
se manifestă diferit, avem tendinţa de a trata individual fiecare dintre aceste fenomene şi procese,
când de fapt ele ilustrează direcţii de dezvoltare în evoluţia „întregului” care este societatea
globală în devenire.
Caracteristica esenţială a societăţii informaţionale (informatizate, postindustriale etc.) constă
în folosirea integrată, masivă şi generalizată a mijloacelor de procesare a informaţiei şi
comunicaţiilor în toate domeniile vieţii economico-sociale, de la producţia materială la domeniile
serviciilor, ale administraţiei, până la activităţile artistice şi serviciile pentru cetăţean.
Noua economie sau economia digitală, rezultantă a interacţiunii dintre calculatorul personal,
telecomunicaţii, Internet şi electronică, se caracterizează printr-o serie de trăsături cu totul
deosebite de economia tradiţională.
În primul rând, este vorba de crearea unui nou model de afaceri (e-business, e-commerce, e-
banking etc.) în care intră şi Internetul, ce schimbă radical eficienţa acestora, în sensul reducerii
costurilor, inclusiv a celor tranzacţionale, pe baza relaţiei afacere/afacere (B2B),
afacere/cumpărător (B2C), afacere/angajat (B2E), afacere/guvern (B2G), guvern/afacere (G2B)
etc.
În ultimii ani este evidentă o evoluţie puternică în favoarea e-comerţului. În anul 2003 e-
comerţul global a constituit 3,9 trln. USD, iar în 2006 se preconizează la nivel de circa 12,8 trln.
USD (aproximativ 18 % din volumul comerţului mondial) (fig. 1). Economia anuală globală de la
folosirea e-comerţului a constituit $17 bln în 1998 şi a depăşit, probabil, $1,25 trln. (4,4% din
PIB global) în 20021.
Utilizarea tehnologiilor informaţiei permite ameliorarea serviciilor existente şi crearea de noi
servicii şi aplicaţii multimedia, combinând sunetul, textul şi imaginile. Aplicarea noilor
tehnologii în viaţa de toate zilele transformă lumea noastră într-o societate a informaţiei.
Dezvoltarea comerţului electronic, asociată creării centrelor comerciale „virtuale”, ar putea
conduce la apariţia noilor operatori de distribuţie, de exemplu, producători de bunuri fizice

1
AOL/Roper Starch Cyberstudy, 2002, Internet Research, p.23. 4
pentru care noile tehnologii ar putea simplifica distribuţia, producători de informaţii (programe
informatice, filme, cărţi etc.), detailişti electronici specializaţi în diverse domenii care astăzi
recurg la marketingul clasic direct şi noi societăţi specializate care operează pe piaţă, utilizând
„market makers” (organizatori de pieţe electronice).

Fig. 1.Volumul e-comerţului global, trln. USD.

Sursa: Forrester Research (2002).
Vor exista şi noi tipuri de distribuitori care utilizează sisteme destinate distribuirii fizice a
bunurilor, adaptate pentru livrarea directă de la producător la consumator sau în cooperare cu un
negociator electronic sau un „market maker”. Aceste sisteme de livrare au fost deja dezvoltate de
întreprinderile de telecumpărare care, în anumite cazuri, garantează livrarea a doua zi de la
efectuarea comenzii.
Dezvoltarea serviciilor de calitate din domeniul schimbului de date informatizate (EDI) va
permite o mai bună participare a întreprinderilor mici şi mijlocii la comerţul global. Graţie
sistemelor multilimbaj, multicultural de comerţ electronic, practice, standardizate şi compatibile,
supuse unor scheme şi proceduri de verificare şi asigurând prin aceasta siguranţă şi
confidenţialitate, piaţa mondială este de acum înainte deschisă întreprinderilor mici şi mijlocii.
Internetul, prin curierul său electronic şi paginile de primire, oferă diverse posibilităţi de
conexiune şi de utilizare şi se străduieşte să atingă maximum de utilizatori, graţie costului său
redus de comunicare. Aplicarea schimbului electronic de date (EDI) a fost unul dintre subiectele
tratate în cadrul acţiunii COMMERCE-2000. Deşi ea este bine implantată în ţările europene, este
percepută de către multe IMM ca prea complexă şi scumpă în raport cu nevoile lor, astfel încât
instrumentele dezvoltate pe Internet sunt mai uşor de accesat şi mai bine adaptate nevoilor lor.
Noul Sistem de Comerţ Electronic pentru comunitatea de afaceri are următoarele avantaje: zi
de zi se înregistrează pe plan mondial noi realizări în acest domeniu; se estimează ca în următorii
cinci ani diversele tipuri de Comerţ Electronic vor conduce la amplificarea de 40 de ori a
volumului tranzacţiilor comerciale.
Instituţiile internaţionale şi regionale, organismele naţionale încep din ce în ce mai mult să
includă pe agendele lor problematica comerţului electronic nu numai datorita noutăţii, dar mai
mult ca urmare a percepţiei reale că dezvoltarea sistemului va conduce la modificări profunde la
toate nivelurile societăţii.
Modul rapid de circulaţie a informaţiei face ca reţeaua TIPS (Sistem de Promovare a
Informaţiilor Tehnologice şi Comerciale) să reprezinte o cale sigură de profit pentru
întreprindere, oferindu-i posibilitatea să-şi găsească prompt răspunsuri la problemele cu care se
confruntă. Internetul ca mod de comunicare modern, folosit şi de reţeaua globală TIPS, trebuie să
găsească un ecou imediat în rândul întreprinderilor pentru a deveni un mijloc de utilizare în
masă, nu doar un instrument de elită.
Securitatea informaţiilor în orice domeniu de activitate trebuie să fie o activitate
continuă pentru a se putea face faţă noilor ameninţări la adresa securităţii în general şi a
datelor în particular.
Securitatea calculatoarelor îşi propune să protejeze atât calculatorul, cât şi elementele
asociate - clădirile, imprimantele, modemurile, cablurile, precum şi suporturile de memorie atât

5
împotriva accesurilor neautorizate, cât şi altor ameninţări care pot să apară. Securitatea
calculatoarelor poate fi definită ca fiind ansamblul de măsuri necesare asigurării secretului
informaţiei împotriva accesului neautorizat. În principal se urmăreşte asigurarea securităţii
informaţiei stocate sau transmise. Din această cauză, securitatea calculatoarelor este deseori
numită securitatea informaţiei sau securitatea datelor.
Conectarea calculatoarelor din firmă la reţeaua Internet poate avea efecte benefice pentru
unele compartimente din firmă, dar poate avea şi efecte secundare care se reflectă în principal
în productivitate. Angajatul va folosi conexiunea nu numai pentru activităţi care ţin de
atributele de serviciu, ci şi pentru activităţi personale care-i consumă din timp.
Pornind de la aceasta, noile aplicaţii trebuie construite şi dezvoltate pentru a facilita şi mai
mult cooperarea şi comunicarea dintre diferite afaceri şi coordonarea proiectelor ce implică mai
mulţi parteneri.
Fără ajutorul unei infrastructuri de reţea adecvate atât la nivel macro- (reţele regionale,
externe întreprinderii), cât şi la nivel micro- (conectivitatea la nivelul întreprinderii), acţiunile de
acest gen nu pot culege roadele tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor.
De realizarea acestei infrastructuri şi de calitatea ei la nivel regional depinde în bună măsură
o creştere economică riguroasă. Cu toate acestea, dezvoltarea unei asemenea infrastructuri diferă
între ţări care au acelaşi PIB, în funcţie de moştenirile acestor reţele, diferitele politici adoptate,
precum şi de factorii geografici.
Aceasta reprezintă o sarcină şi o provocare pentru politica economică de a promova şi de a
permite crearea unei pieţe competitive şi susţinute pentru crearea infrastructurii reţelei necesare
afacerilor electronice şi, în acelaşi timp, de promovare în vederea creării cererii necesare pentru
folosirea reţelelor create. Unele informaţii privind infrastructura informatică şi utilizarea Internet
în SUA, România, Republica Moldova, Rusia şi în arie globală sunt prezentate în tabelul 1.
Tabelul 1
Infrastructura şi utilizarea Internetului către 1 iulie 2003
Denumire indicatori Global SUA R. Moldova Rusia Romania
Calculatoare total 650 mln. 190 mln. 80 mii 13 mln. 1 mln.
personale la 100 locuitori 10 unit. 66 unit. 1,8 unit. 8,9 unit. 4,1 unit.
folosite
Utilizatori total 680 mln. 170 mln. 75 mii 16 mln. 2 mln.
Internet la 100 locuitori 10 util. 60 util 1,9 util. 12 util 8,1 util
Fluxul sumar total 1 Tbps 22 Mbps 100 Mbps 80 Mbps
de e-date la la 100 locuitori 300 bps 500 bps 400 bps 450 Bps
abonaţi
Sursa: Bride Mac- „The Internet”, NTC Publishing Group, Chicago, USA, 2004, p 12-34.
Se ştie deja că domeniul ITC nu poate promova singur creşterea economică prin aceste
mijloace, dar în multiple sectoare el reprezintă o unealtă indispensabilă pentru creşterea
productivităţii. În toate economiile informaţionale avansate accesul la Internet a devenit
indispensabil în lumea afacerilor şi a atins deja punctul de saturaţie, neexistând nici o diferenţă
între EU, SUA sau Japonia la acest nivel.
Din punctul de vedere al cererii în particular în categoria de business-to-consumer, e-
commerce-ul este mult mai popular în SUA decât în Europa. Conform studiilor “SIBIS”, în 2002
aprope 20% din totalul populaţiei au cumpărat produse sau servicii on-line, în timp ce în Europa
doar Danemarca, Suedia şi UK se apropie de statisticile înregistrate în SUA. În particular,
numărul de utilizatori frecvenţi de e-commerce este mult mai ridicat în America de Nord decât în
majoritatea ţărilor europene.
Conform datelor Global Reach, în iulie 2003 numărul de utilizatori Internet în lume
constituia 680 mln.2. Ponderea utilizatorilor Internet în lume constituie: SUA – 34%, Europa –
29%, Asia-Pacific (inclusiv Japonia) – 16%, Japonia – 10%. Numărul firmelor utilizatoare de e-

2
Bride, Mac- „The Internet”, NTC Publishing Group, Chicago, USA, 2004, p.12-34. 6
commerce într-un şir de ţări este prezentat în figura 2. Creşterea numărului de tranzacţii încheiate
on-line a avut loc în cadrul majorităţii sectoarelor industriei cu excepţia domeniului IT&C.

Fig. 2. Utilizatori de e-commerce (în 2003).

Sursa: Global Reach (2003).
Conform unui studiu de statistică internaţională (realizat în 2002 în Marea Britanie), s-a
demonstrat că 56% din totalul companiilor din SUA se aprovizionează prin intermediul
tranzacţiilor on-line, în comparaţie cu numai 28% în Japonia şi 42% în UE.
Cu toate acestea, companiile japoneze care se aprovizionează on-line o fac cu o mai mare
frecvenţă decât firmele similare din Europa şi America de Nord. Mai mult de 50% din
companiile care fac tranzacţii pe piaţă B2B în Japonia, au declarat că achiziţionează prin acest
mijloc mai mult de 10% din totalul materiilor prime, comparativ cu 43% în SUA şi 30% în
Europa pentru aceeaşi bază de calcul.
Larga abordare şi sofisticarea continuă a activităţilor de procurare on-line de bunuri ridică
întrebări legate de individualitatea întreprinderilor şi a lanţurilor de valori ale sectoarelor de
activitate. Aproape 60% dintre companii au raportat efecte pozitive cu respectarea costurilor de
achiziţionare şi a eficienţei proceselor interne.
Existenţa factorilor de natură culturală care duc la aceste diferenţe este de necontestat, iar
acest fapt se poate observa în special în diferenţa dintre majoritatea statelor-membre ale UE şi
cele 10 state care doresc aderarea la Uniunea Europeană (printre care şi România). Dintre acestea
din urmă se remarcă în mod deosebit Estonia. Aici e-commerce este la fel de răspândit că şi în
majoritatea ţărilor-membre ale UE. În celelalte ţări aderante la UE nivelul de e-commerce în
categoria B2C este scăzut (în cele mai multe cazuri sub 5% din populaţie folosesc aceste
servicii).
Aceasta reflectă răspândirea redusă a accesului la Internet în locuinţe. Acest fapt limitează la
rândul său potenţialii clienţi. Cererea scăzută pentru e-commerce are implicaţii mai mari la
nivelul companiilor în special datorită faptului că acestea comercializează de regulă cu
consumatorii finali. De aceea motivaţia lor de a se implica în e-commerce este mai scăzută decât
în ţările-membre ale UE, în care cererea de e-commerce din partea utilizatorului final a atins în
multe cazuri niveluri critice.
În cadrul tranzacţiilor de tip business-to-business, statisticile sugerează că activitatea este
mult mai intensă din acest punct de vedere în SUA.
Departamentul de statistică al Japoniei a condus un studiu în anul 2001 care denotă că la acea
dată deja 10,5% din totalul companiilor introduseseră comerţul electronic în activitatea lor.
Ministerul Economiei, Comerţului şi Industriei din Japonia a stabilit ca ţintă o axă de creştere
anulă în acest domeniu de 60%.
Răspândirea infrastructurii ITC, cel puţin la nivelurile de bază, nu prezintă diferenţe
importante la nivel regional. Diferenţele (dacă sunt) se pot observa la nivel de natură a aplicaţiei,

7
precum şi ca volum de activităţi întreprinse on-line. Chiar şi regiunile precum şi sectoarele
avansate din acest punct de vedere, diferă în intensitatea şi complexitatea cu care folosesc
departamentele ITC pentru susţinerea proceselor de e-commerce.
Comerţul electronic este modalitatea de a realiza activităţi de comerţ care utilizează tehnica
electronică de calcul şi mijloacele moderne de telecomunicaţie în derulare efectivă a afacerii,
pentru a mări aria de acoperire a activităţii şi viteza de schimb a informaţiilor.
Comerţul electronic implementează o nouă modalitate de comunicare între partenerii de
afaceri care are ca infrastructură reţeaua Internet şi serviciul Web. Această modalitate de
comunicare este o alternativă la variantele tradiţionale de schimb de informaţii în afaceri: poştă,
telefon, fax sau la transferurile de informaţii prin intermediul reţelei de calculatoare, folosind
linii de comunicaţie dedicate. Ca principal element de infrastructură pentru comerţul electronic,
Internetul oferă suport pentru un canal de distribuţie virtual a cărui eficienţă este determinată, în
primul rând, de caracteristicile de accesibilitate specifice comunicării în mediul Web.
Comerţul prin Internet reprezintă mai mult decât numai vânzări on-line. Internetul a devenit
un mediu de afaceri prin intermediul căruia o mare varietate de bunuri şi servicii sunt
comercializate între partenerii de afaceri, între aceştia şi consumatori (sau salariaţi) şi chiar între
persoane particulare.
Comerţul electronic reprezintă un canal de distribuţie alternativ faţă de cele clasice.
Distribuţia prin mai multe canale este utilizată de firmele comerciale cu scopul de a satisface mai
bine sau mai multe categorii de consumatori. Apelând la mai multe canale de distribuţie, firmele
obţin avantaje importante: o mai bună acoperire a pieţei, costuri de distribuţie mai mici, o
“personalizare” mai accentuată a procesului de vânzare.
Comerţul electronic poate fi privit şi ca un tip aparte de serviciu comercial oferit în cadrul
unei forme de comerţ “în afara magazinelor”, care realizează tranzacţii comerciale on-line şi în
care nu există vânzător, nu există magazin fizic.
Din punctul de vedere al resurselor mobilizate pentru acest tip de afacere, comerţul
electronic înglobează elemente metodologice, tehnologice şi practice de ultimă oră: cele mai noi
concepte de dezvoltare a politicii de marketing a firmei de comerţ, tehnologii în domeniul
tehnicii de calcul şi telecomunicaţiilor, metode şi instrumente de plată, metode şi instrumente de
proiectare a aplicaţiilor informatice bazate pe cel mai nou instrument de comunicare la scară
planetară: Internetul. Datorită tehnicilor de digitizarea a informaţiei, comerţul electronic
determină apariţia de noi oportunităţi pentru toţi cei care conduc o activitate comercială (tab. 2).
Tabel 2.
Semnificaţia e-commerce aşa cum este percepută de către companii
După sectoare de Are un rol Are un Nu influenţează Nu influenţează
activitate important în oarecare rol activitatea activitatea
operabilitate în cadrul companiei în companiei în
a companiei companiei momentul de momentul de faţă şi
faţă nici nu o va face în
viitor
Ind. alimentară şi a 7 36 55 61
tutunului
Industria chimică 7 52 40 51
Industria produselor 14 53 32 46
electrice şi electronice
Transporturi 5 73 21 58
Comerţul cu amănuntul 7 39 52 55
Turism 18 43 38 40
Servicii IT&C 33 51 15 38
DUPĂ MĂRIMEA COMPANIILOR
Mici (0-29 angajaţi) 14 35 49 48
Mijlocii (30-149 angajaţi) 15 48 36 49
Mari (peste 250 angajaţi) 11 55 33 52
PE ŢĂRI
Germania 14 58 28 61
Spania 17 30 47 30

8
 Franţa 4 37 58 70
Italia 23 38 38 40
UK 8 49 42 40
Sursa: Bride Mac- „The Internet”, NTC Publishing Group, Chicago, USA, 2004, p.18-34.

În total, conform studiilor întreprinse, companiile sunt satisfăcute sau foarte satisfăcute de
activitatea de e-business întreprinsă (aproximativ 90% din total). Rămâne o companie din 10 care
este (foarte) dezamăgită de efectele activităţii de e-business întreprinse.
Obstacolele majore care fac comerţul electronic să nu se dezvolte suficient sunt legate mai
degrabă de următoarele elemente: situaţia actuala a sistemului bancar românesc; numărul mic
de utilizatori ai Internetului de acasă; neîncrederea şi lipsa de informare privind comerţul
electronic.
România, alături de celelalte ţări est-europene, se află în plin proces de tranziţie spre
economie durabilă de piaţă şi integrarea europeană. Comerţul reprezintă unul dintre sectoarele
economiei naţionale aflat într-un amplu proces de restructurare. Evoluţia variabilelor
independente ce caracterizează economia naţională este exprimată sintetic în dinamica şi
structura produsului intern brut.
Comerţul electronic este o sferă de activităţi care, transpuse în termeni juridici, complică
destul de mult lucrurile. Pe plan mondial există o serie întreagă de abordări în reglementarea
comerţului electronic. Sistemul adoptat în Uniunea Europeană, către care tinde şi România,
diferă de cel anglo-saxon, membrii UE preferând abordarea problemei comerţului electronic din
punctul de vedere al definirii exacte a momentului în care fluxul de date este trimis, respectiv
primit.
Bazându-se pe modelul european, definirea de către MCTI a comerţului electronic a pornit de
la noţiunea de serviciu al societăţii informaţionale. Această noţiune acoperă orice transfer de
bunuri sau servicii, schimbate eventual prin mijloace electronice, şi, de asemenea, orice serviciu
care permite încheierea unei tranzacţii on-line, indiferent dacă prestaţia caracteristică serviciului
respectiv este furnizată on-line sau off-line, precum şi o serie întreagă de alte servicii cum ar fi
difuzarea ziarelor pe Internet, difuzarea programelor de radio şi televiziune sau serviciile prestate
de membrii profesiilor liberale cum ar fi consultaţiile juridice oferite on-line şi chiar unele tipuri
de consultaţii medicale, care nu presupun examinarea fizică a pacientului.
Un alt concept esenţial stipulat în lege a fost cel referitor la libera circulaţie a serviciilor în
interiorul comunităţii. Acest aspect a contribuit, din punct de vedere al armonizării legislaţiei, la
procesul de pregătire a României pentru aderare la structurile UE.
În legea comerţului electronic sunt prevăzute condiţiile minime pe care trebuie să le respecte
furnizorii de servicii care efectuează comunicări comerciale, o atenţie deosebită fiind acordată
comunicărilor comerciale nesolicitate, datorită implicaţiilor acestui gen de publicitate asupra
protecţiei vieţii private a indivizilor.
La momentul de faţă nu există nici un impediment legal pentru efectuarea plăţilor electronice
pe teritoriul României, iar asemenea plăţi se fac, chiar dacă nu sunt atât de răspândite pe cât ar fi
de dorit. Însă România dispune de prea puţine aparate prin care se pot realiza tranzacţii
electronice, numărul bancomatelor fiind în prezent de 850 iar al punctelor electronice de plată în
magazine (POS) de aproximativ 1.400. Aceste cifre relevă un nivel redus, raportat la numărul
populaţiei active care ar putea beneficia de utilizarea cărţilor de credit.
Esenţa problemei o reprezintă lipsa acelor fluxuri informaţionale între organizaţiile financiare
care să permită tranzacţii on-line. Problema nu este atât una de infrastructură sau de ordin
legislativ, cât de cultură a folosirii comerţului electronic.
Prima şansă este considerată că aparţine comerţului electronic de tip business-to-business
(B2B), care poate asimila mult mai rapid noile tehnologii şi poate contribui în timp la educarea în
spiritul "e" a unei mase mult mai largi a populaţiei. Promovarea e-commerce trebuie lăsată în
sarcina companiilor. Totodată, statul are partea sa de responsabilitate.

9
 Există implicaţii majore pentru pieţele de desfacere atât pe plan naţional, cât şi pe plan
mondial, având în vedere scurtarea sau chiar dispariţia unor lanţuri de intermediari la nivel
mondial. Deşi există o interdependenţă clară între nivelul naţional şi internaţional, cercetarea se
concentrează asupra implicaţiilor serviciilor de Internet asupra eficienţei economice a
întreprinderilor mici şi mijlocii din România.
Deşi Internetul reprezintă forţa de schimbare a multor companii care desfăşoară activităţi
tradiţionale, avansul în tehnologie este dificil de prezis. Aşadar, există o limită în considerarea
Internetului ca mediu perfect de schimbare.
Trecerea spre societatea informaţiei şi comunicaţiilor a fost posibilă ca rezultat al decadelor
de utilizare de către instituţii diferite a unor pachete de norme şi standarde care să permită
transferul de documente comerciale între computere la o scară globală. Acest efort a fost reunit
sub forma EDI (Electronic Data Interchange), UN-ECE în acest sens creând şi promovând
normele EDIFACT.
Gradul de "pregătire" în ceea ce priveşte comerţul electronic al fiecărei ţări este reflectat de
indicatori specifici: socioeconomici, respectiv de infrastructură, a tehnologiei folosite. Indicatori
importanţi arată în mod expres potenţialul pentru comerţul electronic, tendinţa oamenilor de
afaceri, a guvernelor de a face afaceri pe cale electronică.
Este important de ştiut pentru ce componentă a unei tranzacţii electronice este utilizat sau în
ce funcţie de afaceri, cine sunt actorii implicaţi, caracteristicile sociodemografice, tipul
tranzacţiei: internă, internaţională, urbană sau rurală. Impactul este reflectat de indicatori
concentraţi pe efectele de multiplicare ale comerţului electronic, efectul asupra proceselor de
producţie, a modelelor de afaceri sau locurilor de muncă.
Noutatea faţă de comerţul internaţional clasic constă în modalitatea diferită de personalizare,
distribuţie, schimbul de mărfuri, felul în care consumatorii şi oamenii de afaceri caută şi consumă
produse. De asemenea, probleme noi ca securitatea, incriptarea, confidenţialitatea informaţiei,
protecţia consumatorului sunt de luat în considerare în contextul apariţiei economiei digitale.
Una dintre noţiunile nou-apărute este promovarea produselor şi serviciilor prin utilizarea
celor mai potrivite tehnici de marketing cu ajutorul tehnologiilor informaţiilor şi comunicaţiilor
numită cybermarketing.
Principalele elemente ale unui plan strategic al dezvoltării noului model de afaceri sunt:
stabilirea unui obiectiv pentru care firma va apela la Internet; descrierea produsului sau
serviciului care urmează să fie oferit prin Internet; cunoaşterea pieţei pe Internet; un buget de
implementare al planului.
a) Obiectivul. Există două etape în stabilirea obiectivului: analiza cadrului general al firmei
şi a performanţei acesteia; conceperea obiectivelor.
b) Produsul sau serviciul şi piaţa căruia îi este destinat. Se are în vedere descrierea
produselor sau serviciilor care se intenţionează a fi oferite pe Internet, inclusiv activităţile care
sunt desfăşurate în mod curent.
c) Bugetul de implementare a planului strategic cuprinde: cheltuieli pentru personal;
cheltuieli pentru echipamente; cheltuieli pentru software-ul; cheltuieli pentru servicii.
Paşii parcurşi de o firmă pentru dezvoltarea comerţului electronic: etapa de iniţiere şi
planificare; etapa de proiectare; etapa de implementare; etapa de funcţionare şi întreţinere.
Pe lângă aspectele tehnice ce trebuie avute în vedere la dezvoltarea e-comerţului, trebuie să
se acorde o atenţie deosebită şi comportamentului uman, pentru că în funcţie de acesta şi
acţiunile întreprinse vor avea sau nu succes. În perioada 1992-2002, serviciile de piaţă prin
intermediul Internetului prestate pentru populaţie (în preţuri curente) au înregistrat o tendinţă de
evoluţie crescătoare atât pe total, cât şi pe activităţi (fig.3).
În dinamică, serviciile de piaţă prestate pentru populaţie atât pe total, cât şi pe activităţi, au
avut o evoluţie oscilantă. Cea mai puternică creştere a fost înregistrată de către agenţiile de
turism între anii 1992 şi 1995, urmată de o perioadă de scădere a acestora în anii 1996 şi 1997,

10
după care a urmat o nouă creştere (cu excepţia anului 2001, când s-a înregistrat o uşoară
scădere), nivelul maxim fiind atins în anul 2002.

Fig. 3. Evoluţia serviciilor de piaţă prestate prin intermediul Internet-ului (în preţuri curente) pe
activităţi în România în perioada 1992-2002.
Sursa: Sibis (2002).
Evoluţia în timp a serviciilor de piaţă prestate prin intermediul Internetului pentru populaţie
va fi aproximată printr-un model de timp care va fi ales pe baza reprezentării grafice a acestora
prin intermediul cronogramei (fig. 4.).

Figura 4. Evoluţia serviciilor de piaţă

prestate prin intermediul Internet-ului
pentru populaţie în preţuri constante
(1990=100) în perioada 1992-2002.

Sursa: Sibis (2002).

Din reprezentarea grafică a seriei de date privind evoluţia serviciilor de piaţă prestate pentru
populaţie (1990=100) se poate constata că aceasta a avut o evoluţie oscilantă în perioada
analizată, respectiv 1992-2002.
Deşi seria de date privind serviciile de piaţă prestate pentru populaţie prezintă evoluţii
oscilante, se poate aprecia că evoluţia în timp a acesteia poate fi estimată cu ajutorul unui model
neliniar specificat prin intermediul a două funcţii de ajustare:
- funcţia hiperbolică:
1 , t = 1 ,11 (1)
SP t = a 0 + a 1 + u t
t
- funcţia-putere
SPt = b 0 ⋅ t b1 ⋅ v t ⇒ ln SPt = ln b 0 + b1 ln t + ln v t , t = 1 ,11 (2)
unde: SPt - servicii de piaţă prestate pentru populaţie prin Internet exprimate în preţuri
constante (1990=100);
t - variabila timp, t = 1 , n ;
a0, a1, b0, b1 - parametrii funcţiilor de ajustare;
ut , ln vt - variabile reziduale.
În urma estimării modelului (1) cu ajutorul pachetului de programe EViews, s-au obţinut
următoarele rezultate:
1 (3)
SP t = 22 , 2127 + 53 , 74922
; R = 0 , 878
t
(2,2065) (2,8701) DW = 1,41; su = 5,7502.

11
 unde: R2 reprezintă coeficientul de determinare, care, exprimat în procente, arată cât la sută
din variaţia totală a variabilei dependente este explicată de modelul statistic, acesta putând fi
interpretat şi ca indicator de performanţă a modelului;
DW reprezintă valoarea variabilei Durbin-Watson cu ajutorul căreia se testează fenomenul
de independenţă a erorilor;
su ; sv ; sz – abaterea medie pătratică a variabilei reziduale (aleatoare)
Rezultatele obţinute relevă faptul că utilizarea hiperbolei la descrierea evoluţiei serviciilor de
piaţă prestate pentru populaţie în România în perioada 1992-2002 îndeplineşte cerinţele
statistice pentru a fi acceptată în vederea explicării variaţiei acestora.
Cu toate acestea, analiza statistică a evoluţiei serviciilor de piaţă prestate pentru populaţie s-a
continuat şi cu aplicarea funcţiei-putere (vezi relaţia (2)), în urma căreia modelul obţinut se
prezintă astfel:
ln SP t = 4 ,1287 − 0 , 3647 ln t ; R 2 = 0 , 611 (4)
(0,1654) (0,0832) DW = 1,15; sv = 0,2284.
Deşi estimatorii modelului de mai sus, respectiv (4), sunt semnificativ diferiţi de zero, faptul
că prezintă o autocorelare a erorilor, iar valoarea coeficientului de determinare este inferioară
celei obţinute în cazul modelului (3), se poate considera că funcţia parabolică estimează corect
evoluţia serviciilor de piaţă prestate pentru populaţie.
Cu toate acestea, modelul (3) nu poate fi acceptat în scopuri prospective deoarece la limită ar
releva dispariţia serviciilor de piaţă prestate pentru populaţie, prin intermediul Internetului, ceea
ce nu poate fi acceptat, fiindcă perioada analizată, 1992-2002, reprezintă un caz tranzitoriu în
dezvoltarea acestor servicii.
Cea de-a doua categorie de modele utilizate în vederea estimării serviciilor de piaţă prestate
pentru populaţie, prin intermediul Internetului, sunt modelele multifactoriale (modele
autoregresive) care vor fi aplicate sub formă liniară şi dublu logaritmică, respectiv:
SP t = α 0 + α 1V t + α 2 SP t − 1 + u t , t = 1 ,10 (5)
şi ln SP t = β 0 + β 1 ln V t + β 2 ln SP t − 1 + v t , t = 1 ,10 (6)
unde: SPt-1 - serviciile de piaţă prestate pentru populaţie exprimate în preţuri constante
(1990=100) decalate cu o perioadă;
Vt - venitul disponibil real al populaţiei (1990=100);
ut , vt - variabile reziduale.
Utilizând pachetul de programe EViews în vederea estimării formei liniare a modelului, s-au
obţinut următoarele rezultate:
SPt = − 12 ,0113 + 0 ,0509 V t + 0 ,5448 SPt −1 ; R 2 = 0 ,688 (7)
(30,4288) (0,0516) (0,09731) DW = 2,49; su = 5,2756.
Analizând rezultatele obţinute, se constată că ipotezele corespunzătoare MCMMP sunt
verificate. Estimatorii parametrilor corespunzători termenului liber şi venitului disponibil real al
populaţiei sunt nesemnificativi, cu excepţia estimatorului parametrului corespunzător serviciilor
de piaţă prestate pentru populaţie decalate cu o perioadă exprimate în preţuri constante
(1990=100), care este substanţial pentru un prag de semnificaţie de 5%, modelul fiind şi el
semnificativ pentru acelaşi prag de semnificaţie.
Sub formă dublu logaritmică modelul se prezintă astfel:
ln SP t = − 2 , 6833 + 0 , 6820 ln V t + 0 , 5335 ln SP t − 1 ; R 2 = 0 , 478 (8)
(6,0004) (0,8916) (0,1766) DW = 2,36; sv = 0,0439..
Cu toate deficienţele statistice semnalate de cele două modele, respectiv estimatori
nesemnificativi corespunzători termenului liber şi venitului disponibil real al populaţiei,
coeficienţii de determinare având valori scăzute, ambele modele descriu corect dependenţa
serviciilor de piaţă prestate pentru populaţie, prin intermediul Internetului, exprimate în preţuri

12
constante (1990=100).
România este printre primele 10 ţări din lume ca ritm de creştere a consumului TIC şi
pătrundere pe Internet. Cu toate acestea starea generală a ţării este în acest domeniu departe de a
fi satisfăcătoare, efectele prăpastiei digitale fiind numeroase şi periculoase pentru viitor.
România se află sub nivelul mondial şi mult sub economiile dezvoltate la majoritatea
indicatorilor ce definesc dezvoltarea TIC şi Digital Divide. Cei mai importanţi indicatori sunt
prezentaţi în tabelul 3.
Tabelul 3.
Indicatorii care definesc dezvoltarea TIC şi Digital Divide
România Media mondială Ţări dezvoltate Sursa şi anul
Dotare PC 9,66% 10,13% 48%-66% ITU 2003
Penetrare Internet 23,1% 14,6% 60%-68% WBDG 2005
Cheltuieli TIC pe
$88 $507 $1600-$3600 Digital Planet 2004
locuitor
Ponderea chelt.
2,7% 6,7% 7%-9% Digital Planet 2004
TIC în PIB

Este de remarcat că indicatorii României includ telecomunicaţiile. Cheltuielile pentru

telecomunicaţii au reprezentat în perioada 2001-2004 între 73-81% din total, situaţia privind
numai TI fiind mult mai nesatisfăcătoare. Datele arată că eforturile investiţionale TIC în
România nu sunt numai mult sub ţările dezvoltate, dar sunt inferioare unor ţări în tranziţe din
Europa de Est, precum Turcia, Malaezia sau Africa de Sud. În figura 5 este prezentată valoarea
absolută şi în procente din PIB a cheltuielilor TIC în mai multe ţări şi media mondială.

Fig. 5. Cheltuielile TIC în mai multe ţări şi media mondială (în procente din PIB).
Sursa: Digital Planet 2004.
Multe firme trebuie să-şi gestioneze şi să urmărească stocurile, în strânsă legătură cu aspectul
contabil, să-şi gestioneze clienţii şi furnizorii, să-şi rezolve problemele de încasări şi plăţi, să se
descurce cu uşurinţă prin marea varietate de imprimate tipizate ce se schimbă mult prea des, din
păcate la fel de des ca legislaţia economică şi multe altele.
Tocmai de aceea acestea au nevoie de sisteme informatice integrate pentru e-commerce, care
să le permită a lucra de la egal la egal cu orice partener de pe piaţă. Adică au nevoie de
planificarea resurselor pe întreprindere, de gestiunea lanţului de aprovizionare-desfacere, de
administrarea relaţiilor cu clienţii şi de gestiunea datelor şi oferirea soluţiilor pentru obţinerea
rapoartelor şi analizelor de afacere.
În condiţiile de maximă competiţie din economia mondială actuală este nevoie de flexibilitate
şi transparenţă nu numai în procesele desfăşurate în interiorul companiei, ci şi asupra a ceea ce se
întâmplă în exterior, de la aprovizionarea cu materii prime şi materiale necesare producţiei până
la consumatorul final.
Modelarea, monitorizarea şi gestiunea proceselor extinse ale companiei sunt necesare pentru
a se realiza în cel mai eficient mod planificarea, optimizarea şi execuţia producţiei. O astfel de
soluţie trebuie să ofere companiei şi partenerilor implicaţi toate informaţiile legate de
13
planificarea producţiei, stocuri, previziuni, comenzi, indicatori de performanţă - toate aceste
informaţii fiind necesare pentru creşterea calităţii serviciilor şi reducerea pierderilor legate de
stocarea producţiei.
O soluţie pentru integrarea e-commerce se individualizează prin următoarele caracteristici-
cheie:
a) Flexibilitate, în sensul de corespundere cerinţelor de schimbare ce pot apărea oricând într-
o organizaţie.
b) Modularitate şi deschidere care se referă la posibilitatea şi uşurinţa renunţării, înlocuirii
sau adăugării unui nou modul fără să afecteze celelalte module.
c) Evolutivitate, în sensul că permite adaptarea tehnologiilor viitoare, tocmai datorită celor
două caracteristici enumerate anterior, modularitatea şi caracterul deschis.
d) Standardizare, suportând diverse platforme hardware şi software datorită adaptării
arhitecturii client/server pe trei straturi ce apelează la soluţiile middleware.
În afara avantajelor derivate direct din caracteristicile amintite anterior, soluţiile integrate de
e-commerce mai oferă alte numeroase avantaje precum: reducerea costurilor producţiei şi
stocurilor, planificarea integrală a resurselor întreprinderii, îmbunătăţirea productivităţii globale,
maximizarea profitului prin flexibilitate şi reactivitate sporită la cerinţele pieţei.
Dincolo de avantajele lor evidente, apelarea pe scară largă la soluţiile integrate de e-
commerce nu este deocamdată o realitate, situaţie explicabilă prin trei mari neajunsuri: preţul
exorbitant de mare, timpul îndelungat de implementare şi adaptabilitatea lor la condiţiile firmei.
În consecinţă, optarea pentru implementarea unei soluţii integrate de e-commerce implică
unele riscuri pentru întreprindere legate de volumul mare al investiţiilor iniţiale, costuri ascunse
semnificative, incertitudini privind adaptabilitatea ei şi responsabilităţile sporite încredinţate
personalului.
Pentru o firmă care îl implementează, sistemul informatic integrat de e-commerce duce la
creşterea economică a activităţii firmei prin performanţe de tipul: mărirea cifrei de afaceri;
amortizarea investiţiei; reducerea inventarierii învechite; reducerea nivelurilor inventarierii;
reducerea produselor returnate; rata mai bună a comenzilor onorate; precizia calculelor;
reducerea costurilor în departamentul IT; reducerea costurilor în departamentul resurselor
umane; reducerea întârzierilor în livrarea produselor; scaderea volumului de date de intrare;
centralizarea informaţiilor pentru luarea deciziilor; scaderea ciclurilor de livrare; creşterea
profitului; creşterea satisfacerii clienţilor şi loialitatea; disponibilitatea lucrătorilor.
Obţinerea unui sistem informatic integrat de e-commerce care să "trăiască" cât mai mult în
timp şi care să satisfacă cele mai exigente cerinţe ale utilizatorilor nu se poate face decât prin
utilizarea unor metodologii de dezvoltare care utilizează cele mai bune practici în domeniu, a
unor limbaje de programare de ultimă generaţie (utilizarea obiectelor şi componentelor) orientate
spre obiect şi prin luarea în considerare a aspectului comunicării cu alte aplicaţii, cu Web, în
toate formele de manifestare - Internet, Intranet, Extranet - încă de la început, din faza de iniţiere,
tatonare a acesteia.
Noile activităţi bazate pe Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor (TIC) au un impact
deosebit asupra societăţii. Aplicaţiile pentru comerţul electronic prezintă următoarele riscuri: nu
există o a doua şansă; există un control minimal asupra mediului clienţilor; clienţii nu sunt
cunoscuţi; schimbările sunt foarte rapide în tehnologiile utilizate.
Societatea informaţională presupune dezvoltarea unor aplicaţii noi care să potenţeze resursele
umane, să permită dezvoltarea de noi forme de muncă, dar în acelaşi timp să apropie omul de
serviciile publice şi de tranzacţiile materiale şi valorice cu efecte directe asupra minimizării
timpului necesar obţinerii de servicii sau bunuri.
Dacă acum atenţia este orientată spre aplicaţii foarte mari, precum licitaţia electronică, plăţi
de impozite şi taxe, tranzacţii bancare, în viitorul imediat se va pune problema în mod deosebit a
utilizării resurselor Internet de către cetăţeni pentru soluţionarea problemelor cotidiene. Toate

14
acestea vizează serviciile casnice pe care familiile trebuie să le obţină cu ajutorul unor aplicaţii
eterogene ce trebuie integrate din aproape în aproape într-un tot unitar.
La ora actuală în România există disparate magazine virtuale, posibilităţi de gestionare a
bugetului de familie, mersul trenurilor. Se pune problema testării acestor aplicaţii independente
pentru a obţine acelaşi nivel de calitate ridicat pentru toate viitoarele componente ale aplicaţiei
care vor face obiectul integrării.
Desfăşurarea tranzacţiilor economice on-line oferă agenţilor economici o serie de avantaje.
Datele pot fi exploatate şi accesate mai repede pe Internet decât in mod tradiţional.
Orice tranzacţie poate fi înregistrată ceea ce poate produce o bază de date foarte detaliată, fiind
posibil marketing la nivelul unei persoane individuale cât şi la nivel de mulţime, lucru realizabil
prin schimbarea specificaţiei produsului.
Firmele intermediare devin irelevante ceea ce face ca lanţul economic să fie mai scurt,
iar preţul de vânzare mai scăzut. Consumatorii, având la dispoziţie o reţea informaţională bine
structurată, vor putea la o simplă apăsare de buton să intre în legătură cu furnizorii direcţi şi
astfel pe termen lung se prevede o diminuare a influenţei firmelor intermediare.
Compararea preţurilor devine mult mai uşoară. Aceasta sugerează că e-commerce
reprezintă un puternic instrument deflaţionist: creşterea de preţ este dificilă având în vedere
următorul lucru: clienţii pot afla în orice moment preţurile practicate de competiţie.
Revista de specialitate The Economist în lucrarea Internet economics subliniază faptul ca e-
commerce are o influenţă deflaţionistă pe termen scurt, iar pe termen lung v-a influenţa creşterea
economică. Comerţul electronic influenţează atât cererea cât şi oferta de bunuri şi servicii (figura
6). Avantajele comparative ale serviciilor de e-commerce

Figura 6. Comerţul electronic influenţează atât oferta cât şi cererea

Legenda: Axa verticală – preţul ; Axa orizontală – cantitatea
SursaŞ Goldman Sach (2004)

Economiile determinate de producţia de masă sunt mai uşor de realizat on-line decât într-un
mod tradiţional.
Deşi activităţile de comerţ electronic au evoluat într-un ritm exponenţial, multe firme au
întâmpinat multe greutăţi în încercarea de a asigura aceste servicii către alţi agenţi economici sau
către alţi consumatori.
Principalele puncte slabe in aplicarea strategiei de comerţ electronic:
• Diferenţierea serviciilor de e-commerce va fi determinată de procesele existente la
care se va adăuga şi aceste servicii de Internet
• Operaţiile de distribuţie existente nu pot face faţă cerinţelor comerţului electronic
• Relaţiile existente cu furnizorii favorizează dezvoltarea serviciilor de comerţ
electronic ?
• Actualul sistem de management al comenzilor poate satisface cerinţelor comerţului
electronic ?
• Vindem on-line şi de aceea trebuie să facem bani on-line ?
• Putem vinde eficient oricărui consumator de pe glob.

15
 E-comerţul în România reprezintă platforma comercială preponderentă pentru întreprinderi
şi consumatori. Strategia în domeniul e-comerţului se articulează în jurul a patru elemente:
(1) instaurarea încrederii în economia numerică; (2) clarificarea regulilor de piaţă;
(3)întărirea infrastructurii informaţionale; (4) concretizarea posibilităţilor şi oportunităţilor.
Schematic strategia e-comerţului în România s-ar schiţa ca în figura 7:

OBIECTIV
- definire

INTERVENŢII NAŢIONALE
- sector privat
- sector public

MĂSURI PRIORITARE

(1) Instaurarea încrederii (2) Clarificarea regulilor (3) Întărirea (4) Concretizarea
în economia numerică: de piaţă: infrastructurii posibilităţilor:
informaţionale:
- securitate şi cifrare - cadru juridic şi - acces la reţele - competenţe şi
comercial şi disponibilităţi sensibilizări
- viaţa privată - probleme financiare - acces la reţele - guvernul ca
protecţia datelor şi fiscale şi disponibilităţi utilizator
personale model.
- protecţia - protecţia proprietăţii - reţele deschise
consumatorilor intelectuale şi norme.

ACTORI NAŢIONALI
Figura 7. Strategia e-comerţului în România.

Evoluţia perspectivei de creştere a e-comerţului presupune:

• tehnologia informaţiei, motorul de creştere economică şi prin dezvoltarea e-comerţului;
• comerţul electronic oferă avantaje convingătoare pentru întreprinderi;
• consumatorii beneficiază de posibilităţi superioare de alegere şi de comoditate;
• cetăţenii beneficiază de servicii foarte rapide şi practice;
• în pofida avantajelor mari e-comerţul are şi limite care ţin de Internet;
• Internetul expune întreprinderile la riscuri şi anumite incertitudini de la partenerii,
clienţi şi furnizorii necunoscuţi;
• consumatorii ezită să facă operaţiuni comerciale pe cale electronică pe motiv de
securitatea şi protecţia datelor şi vieţii private- căile de recurs nu sunt reglementate;
Măsurile necesare ce se impun sunt:
¾ confidenţialitatea şi securitatea operaţiunilor asigurate prin măsuri privind cadrul
juridic, financiar şi buna funcţionare a infrastructurii;
¾ rezolvarea problemelor privind toate dimensiunile e-comerţului.
Măsurile prioritare ce se impun pentru realizarea strategiei e-commerce în România
1. Instaurarea încrederii în economia numerică: măsuri ale sectorului privat cu ajutorul
guvernului; viaţa privată, protecţia informaţiilor personale; protecţia consumatorilor.
2. Clarificarea regulilor de piaţă: cadrul juridic şi comercial; probleme financiare şi fiscale;
protecţia proprietăţii intelectuale
3. Întărirea infrastructurii informaţionale: accesul la reţele şi disponibilităţi; reţele deschise
16
şi norme;
4. Concretizarea posibilităţilor: competenţe pentru toţi românii; competenţe pentru
întreprinderi, în special IMM-uri; competenţe pentru viitor; Guvernul ca utilizator model.
În concluzie strategia e-comerţului este parte importantă a Strategiei naţionale de trecere
la Societatea Informaţională. Pentru atingerea obiectivului aceasta numeşte domeniile prioritare
şi precizează măsurile ce trebuie luate. Într-o lume în care mutaţiile rapide sunt alimentate prin
progresul tehnologiilor, inovaţiilor şi cadrul internaţional provocările sunt următoarele:
• a face în aşa fel ca încrederea în economia numerică să crească, eliminând neîncrederea în
ceea ce priveşte securitatea şi respectarea vieţii private;
• clarificarea şi actualizarea regulilor care guvernează tranzacţiile comerciale, astfel ca ele
să se aplice şi economia numerică şi eliminarea obstacolelor din calea e-comerţului;
• întărirea infrastructurii informaţionale;
• concretizarea pe deplin a posibilităţilor e-comerţului şi asigurarea desfăşurării lui în
condiţii şi cu rezultate bune.
Această nouă aplicaţie a tehnologiei informaţiei necesită o nouă şi complexă formă de
parteneriat între sectorul privat din care fac parte întreprinderile, consumatorii, grupurile de
apărarea interesului public şi sectorul public cuprinzând toate palierele guvernului. Strategia va
servi la evaluarea progreselor şi a obiectivelor atinse în domeniul e-comerţului.
III. CONCLUZII ŞI PROPUNERI
În baza cercetărilor efectuate se menţionează că lucrarea tratează o problemă de mare
actualitate, şi anume, ea reflectă analiza evoluţiei, implementării şi dezvoltării comerţului
electronic în întreaga lume, dar mai ales în România. Ca rezultat se pot trage următoarele
concluzii:
1. Se constată creşterea rolului furnizorului pentru asigurarea aplicaţiilor şi a infrastructurii
necesare, clientul concentrându-se asupra activităţilor specifice specializării sale. Există
posibilitatea ca astfel să se obţină o reducere a costului, ca un efect de scară, prin utilizarea în
comun a aceleiaşi resurse. Furnizorul devine furnizor de aplicaţii (ASP –“Application Service
Provider”).
2. Noile metode de comerţ vor deschide noi pieţe pentru ele. Schimburile interactive de
informaţii pe cale electronică între societăţi şi administraţii vor simplifica procedurile. Datorită
creări de documente electronice în formate standard, birocraţia impusă întreprinderilor de către
administraţie (în sectorul fiscal, al formularelor etc.) va fi eliminată.
3. Tehnologiile informaţiei permit reducerea la minimum a costurilor de distribuţie, de
exemplu, vânzarea şi distribuţia programelor informatice într-o reţea de comunicaţii. Va putea fi
posibilă, deci, reducerea costurilor de distribuţie de la un capăt la altul al lanţului de distribuţie.
Legăturile electronice între producători şi detailişti permit diminuarea costurilor, reducând
tranzacţiile pe hârtie şi/sau înlocuindu-le în întregime prin tranzacţii electronice.
4. Se evidenţiază nevoia de securitate în sistemele informatice, aceasta reieşind din
următoarele: fraudele financiare cunosc o scădere considerabilă, în mare parte datorită
implementărilor de tehnologii moderne de securitate; atacurile de refuz al serviciului (DoS)
care au ca principală ţintă site-urile firmelor ce fac vânzări on-line cunosc o creştere alarmantă;
furtul de informaţie (proprietate intelectuală) se menţine la cote ridicate, similar cu anul
anterior, ca urmare avem o rată a pirateriei ridicată.
5. Comerţul electronic este un astfel de mijloc care facilitează şi susţine asemenea schimbări
pe scară globală. El ajută companiile să fie mai eficiente şi flexibile în operaţiile interne, să
conlucreze mai strâns cu furnizorii şi să fie mai receptive la nevoile şi aşteptările clienţilor. În
acelaşi timp, el permite companiilor să selecteze cei mai buni furnizori indiferent de localizarea
geografică a acestora şi să se adreseze unei pieţe globale.
6. Comerţul electronic reprezintă tehnologia schimbării. Companiile care îl vor considera
numai ca un mijloc adiacent modului prezent de a-şi desfăşura afacerile vor obţine un beneficiu
17
limitat. Beneficiile majore vor reveni acelora care sunt dispuse să-şi schimbe modul de
organizare şi desfăşurare a afacerilor astfel încât să exploateze la maximum oportunităţile oferite
de comerţul electronic.
7. Comerţul electronic oferă oportunităţi furnizorilor, precum şi avantaje comensurabile
clienţilor: prezenţa globală/alegere globală; competitivitate mărită/calitatea serviciilor; producţie
pe scară largă individualizată/produse şi servicii personalizate; scurtarea sau înlăturarea lanţului
de aprovizionare / răspuns rapid la cerinţele beneficiarilor; reducerea costurilor/preţuri mai mici;
oportunităţi pentru noi afaceri/produse şi servicii noi.
8. Comerţul electronic este într-o permanentă creştere, dar există numeroase aspecte ce
trebuie clarificate şi rezolvate înainte ca întregul potenţial al acestuia să fie atins: globalizarea,
probleme contractuale şi financiare, proprietatea, dreptul la intimitate şi securitate,
interconectivitatea şi interoperabilitatea, implementarea.
9. Dezvoltarea comerţului electronic, asociată creării de centre comerciale „virtuale”, ar
putea conduce la apariţia noilor operatori de distribuţie. Vor exista şi noi tipuri de distribuitori
care utilizează sisteme destinate distribuirii fizice a bunurilor, adaptate pentru livrarea directă de
la producător la consumator sau în cooperare cu un negociator electronic sau un „market maker”.
10. Comerţul electronic de tip bussines-to-consumer (B2C) nu va avea un impact
semnificativ în sectoare şi companii care, în viitor, nu vor adera la aceste trenduri importante.
Răspândirea infrastructurii ITC, cel puţin la nivelurile de bază, nu prezintă diferenţe importante
la nivel regional. Diferenţele (dacă sunt) se pot observa la nivel de natură a aplicaţiei, precum şi
ca volum de activităţi întreprinse on-line. Chiar şi regiunile, precum şi sectoarele avansate din
acest punct de vedere, diferă în intensitatea şi complexitatea cu care folosesc departamentele ITC
pentru susţinerea proceselor de e-commerce.
11. Prin e-commerce se elimină prelucrările manuale ale datelor comerciale şi se permite
aplicaţiilor interne ale diferitelor companii să schimbe direct informaţiile faţă de comerţul
tradiţional în care atât sistemul informatic al cumpărătorului, cât şi al vânzătorului pot fi
automatizate intern, dar ele rămân izolate între ele.
12. Mutaţiile pe care societăţile vor trebui să le opereze pentru a se adapta la noile tehnologii
vor avea repercusiuni asupra ocupării în comerţ. Natura exactă a acestor repercusiuni va depinde
de partea de piaţă care va reveni vânzărilor „virtuale”. Comerţul electronic pare să fie în măsură a
acapara o parte importantă a pieţei şi, în această ipostază, o nouă diviziune a pieţei se va opera,
probabil, în detrimentul formelor de vânzare tradiţionale cum ar fi micile magazine, cu riscul de
supraefective pe scară mare, în special în magazinele cu suprafaţă mare. Este totuşi prematur de a
ignora posibilitatea ca elanul participării la o piaţă planetară lărgită să poată lăsa un spaţiu
suficient formelor de comerţ tradiţionale pentru a-şi păstra volumul în noua infrastructură, chiar
dacă ar deţine o parte redusă.
13. E-comerţul se înscrie într-un proces vast de evoluţie economică, socială şi culturală
care se caracterizează prin modelarea pieţei şi prin trecerea la o economie fondată pe învăţătură
şi informaţie. El poate să fie o formidabilă sursă de dezvoltare şi creştere şi un important agent
social prin aceea că ajută la crearea de instituţii sociale puternice.
14. Comerţul electronic pune la încercare utilitatea lanţurilor de aprovizionare lungi şi
complexe. E-comerţul oferă firmelor posibilitatea de a reacţiona mai rapid la oportunităţi şi de a
se orienta după cerere.
15. Comerţul electronic reprezintă un canal de distribuţie alternativ faţă de cele clasice.
Distribuţia prin mai multe canale este utilizată de firmele comerciale cu scopul de a satisface mai
bine sau mai multe categorii de consumatori. Apelând la mai multe canale de distribuţie, firmele
obţin avantaje importante: o mai bună acoperire a pieţei, costuri de distribuţie mai mici, o
“personalizare” mai accentuată a procesului de vânzare.
16. Comerţul electronic poate fi privit şi ca un tip aparte de serviciu comercial, oferit în
cadrul unei forme de comerţ “în afara magazinelor”, care realizează tranzacţii comerciale on-line

18
în care nu există vânzător şi nici magazin fizic.
17. Din punctul de vedere al resurselor mobilizate pentru acest tip de afacere, comerţul
electronic înglobează elemente metodologice, tehnologice şi practice de ultimă oră: cele mai noi
concepte de dezvoltare a politicii de marketing a firmei de comerţ, tehnologii în domeniul
tehnicii de calcul şi telecomunicaţiilor, metode şi instrumente de plată, metode şi instrumente de
proiectare a aplicaţiilor informatice bazate pe cel mai nou instrument de comunicare la scară
planetară: Internetul.
18. Implicarea Guvernului în dezvoltarea comerţului electronic din România se poate face în
trei direcţii: elaborarea reglementărilor şi ajustărilor legislative necesare creării unui climat
propice afacerilor electronice; susţinerea părţii de educaţie şi, nu în ultimul rând, poziţia de
beneficiar direct al activităţilor de comerţ electronic, odată cu trecerea la e-government, ceea ce
va presupune ca majoritatea fluxurilor informaţionale şi financiare ale administraţiei publice să
folosească mijloacele electronice şi Internetul.
19. Deşi Internetul reprezintă forţa de schimbare a multor companii care desfăşoară activităţi
tradiţionale, avansul în tehnologie este dificil de prezis. Aşadar, există o limită în considerarea
Internetului ca mediu perfect de schimbare. Multe companii tradiţionale implementează acum
serviciile de Internet, dar pentru a putea avea succes nu este suficient numai acest lucru, ci
îmbunătăţirea permanentă a acestora în funcţie de cerinţele noului consumator.
20. În România, în perioada de tranziţie, serviciile prin intermediul Internetului pot acţiona ca
un amortizor al tensiunilor de pe piaţa forţei de muncă prin preluarea unor segmente ale ofertei
forţei de muncă eterogene din punct de vedere al calificării sau aspiraţiilor profesionale. Pe
parcursul perioadei de tranziţie, serviciile prin intermediul Internetului pot oferi locuri de muncă
persoanelor disponibilizate din industrie şi construcţii, dar şi celor care intră pentru prima dată pe
piaţa forţei de muncă sau reintră (cazul pensionarilor) datorită scăderii veniturilor reale în
procesul de tranziţie.
21. Evoluţia în timp a serviciilor de piaţă prestate prin intermediul Internetului pentru
populaţie poate fi aproximată prin intermediul unui model de timp, aceasta fiind oscilantă în
perioada analizată, respectiv 1992-2002. Cu toate deficienţele statistice semnalate de cele două
modele, respectiv estimatori nesemnificativi corespunzători termenului liber şi venitului
disponibil real al populaţiei, coeficienţi de determinare având valori scăzute, ambele modele
descriu corect dependenţa serviciilor de piaţă prestate pentru populaţie, prin intermediul
Internetului, exprimate în preţuri constante (1990=100).
22. Optarea pentru implementarea unei soluţii integrate de e-commerce implică unele riscuri
pentru întreprindere legate de volumul mare al investiţiilor iniţiale, costuri ascunse semnificative,
incertitudini privind adaptabilitatea ei şi responsabilităţile sporite încredinţate personalului.
23. Estimarea costurilor aplicaţiilor de e-commerce conduce la constituirea bugetelor pentru
proiectele care au drept scop realizarea unor astfel de aplicaţii. Dimensionarea corectă a
bugetelor proiectelor conduce la o mai mare şansă de reuşită a acestora, precum şi realizarea lor
la timp în condiţiile de calitate şi funcţionalitate dorite. Modelele pentru estimarea costurilor
dezvoltate în cadrul acestui proiect au drept scop atingerea acestor obiective.
Propuneri
1. Aplicarea noilor tehnologii informaţionale în domeniul comerţului este o cerinţă în mediul
de afaceri din zilele noastre. O securitate excesivă poate fi însă la fel de dăunătoare, precum lipsa
acesteia. Securitatea presupune implementarea unor măsuri adecvate, dar mai ales menţinerea
acelor măsuri la condiţiile impuse de atacurile tot mai complexe. În aceste condiţii, securitatea
trebuie să fie o stare permanentă. În condiţiile actuale date, sursa principală de atac o constituie
hackerii şi (paradoxal) propriii angajaţi. Cu alte cuvinte, trebuie să ne ferim de atacurile din
exteriorul firmei, dar şi de atacurile din partea propriilor angajaţi. Pentru a avea o securitate
sporită la nivelul firmei, trebuie să fim conştienţi de aceasta.
2. Internetul ca mod de comunicare modern, folosit şi de reţeaua globală TIPS, trebuie să

19
găsească un ecou imediat în rândul întreprinderilor, pentru a deveni un mijloc de utilizare în
masă nu doar un instrument de elită.
3. Întreprinderile de comerţ trebuie să-şi reexamineze strategia şi organizarea, activitate care
va avea repercusiuni în ceea ce priveşte formarea conducătorilor de întreprinderi şi a salariaţilor
din perspectiva de a-i pregăti şi motiva în vederea mutaţiilor permanente care se impun. Întregul
lanţ de distribuţie de la producător la consumator va trebui să se reorganizeze şi să-şi adapteze
structurile şi strategiile în consecinţă. De asemenea, se vor modifica relaţiile cu consumatorul.
Este esenţial să sensibilizăm cetăţenii, consumatorii şi conducătorii de întreprindere şi să
analizăm nu numai efectele pozitive şi noile perspective oferite comerţului şi consumatorilor, ci
şi să studiem riscurile şi efectele colaterale negative pe care le-ar putea provoca societatea
informaţiei.
4. În afara vânzărilor directe consumatorilor finali, întreprinderile trebuie să fie interesate să
studieze şi perspectivele „întreprindere-întreprindere”. Poate fi vorba aici de cataloage sau de
broşuri de societăţi, permiţând întreprinderilor comerciale să-şi extindă gama de furnizori şi
parteneri potenţiali, de informaţii financiare şi de solvabilitate privind concurenţii sau furnizorii,
precum şi de informaţii asupra pieţelor şi asupra problemelor de reglementare, vizând în special
pieţele locale.
5. Dezvoltarea comerţului electronic trebuie să fie în principal lăsată sectorului privat ca
răspuns la forţele pieţei, iar participarea la comerţul electronic trebuie să se realizeze printr-o
piaţă competitivă, deschisă şi corectă.
6. Intervenţia guvernului atunci când este necesară, trebuie să promoveze un mediu legal
internaţional stabil, să permită o alocare corectă a resurselor deficitare şi să protejeze interesul
public. Asemenea intervenţii nu trebuie să depăşească strictul necesar şi trebuie să fie clare,
transparente, obiective, nediscriminatorii, proporţionale, flexibile şi neutre din punct de vedere
tehnologic.
7. Trebuie avut în vedere promovarea şi folosirea pe scară largă în toate ţările a
mecanismelor care să asigure input-ul sectorului privat precum şi implicarea acestuia în luarea
deciziilor.
8. Pentru sporirea încrederii consumatorilor în utilizarea comerţului electronic trebuie
acţionat astfel, încât printr-un efort comun instituţionalizat firmele comerciale, vânzătorii de
sisteme de calcul, asociaţiile comerciale, organele şi organismele statului să coinştientizeze
responsabilităţile ce le revin.
9. Este necesară dezvoltarea infrastructurii informaţionale şi câştigarea încrederii în
economia digitală; o structură informaţională solidă este atuul creşterii şi dezvoltării e-
commerce. Funcţionalitatea stabilă şi eficace a reţelelor are o importanţă fundamentală pentru
viitorul comerţului electronic.
10. Pentru a adera la e-commerce din lumea întreagă, sunt necesare norme comune în
materie de operabilitate: accesul facil şi neîngrădit la infrastructura informaţională; protecţia
consumatorului; promovarea unor politici în domeniul financiar contabile/impozitare adaptate la
comerţul electronic; protecţia proprietăţii intelectuale.
11. Pentru realizarea potenţialului e-comerţului este necesară o infrastructură informaţională
globală echitabilă. În plus, e-comerţul implică abordarea şi rezolvarea a o serie întreagă de alte
probleme tehnice şi juridice legate de criptarea şi monitorizarea fluxurilor informaţionale, crima
transfrontalieră, tranzacţiile financiare transfrontaliere, protecţia consumatorilor, frauda
globalizată.
12. Elaborarea, de către specialişti în probleme bancare, a unui studiu privind modul cum se
poate dezvolta în sistemul bancar românesc o soluţie de plată pe Internet acceptată de majoritatea
băncilor, precum şi rolul pe care TransFond poate (trebuie) să-l joace în acest sens. O colaborare
între asociaţiile din domeniul IT&C, Banca Naţionala a României şi Asociaţia Naţionala a
Băncilor ar trebui să fie dezvoltată pentru a se putea implementa un sistem funcţional de comerţ

20
electronic. Ar fi foarte util ca Guvernul României, implicat de preferinţă prin MCTI şi MIMMC,
să participe, de asemenea, creând un Parteneriat Public Privat funcţional.
13. Trebuie avute în vedere susţinerea unor programe pentru informarea IMM în privinţa
avantajelor comerţului electronic.
14. Se impune promovarea unor programe prin care să se mărească numărul de utilizatori
Internet, în special prin accesul de la domiciliu şi să se determine creşterea numărului de
calculatoare destinat utilizării personale. Ar putea fi utilă în acest sens experienţa altor ţări care
au utilizat diverse metode cum ar fi deducerea din impozitul pe venitul global a costurilor legate
de achiziţionarea unui calculator. Proiectul RITI, prin cele 2 componente ale sale RITI dot-Gov
şi RITI – Acces, va încerca să încurajeze crearea Telecentrelor Comunitare în zonele rurale. O
altă soluţie ar putea fi crearea diverselor stimulente pentru cetăţeni în a utiliza Internetul, cu
acelaşi efect ca şi extinderea sistemului electronic de achiziţii publice în promovarea comerţului
B2B. Posibile acţiuni în acest sens ar fi plata pe Internet a utilităţilor publice sau obligarea
administraţiilor publice locale şi naţionale de a utiliza poşta electronică ca o metodă oficială de
comunicare cu persoanele fizice şi juridice.
15. Este necesară susţinerea şi crearea metodelor alternative de rezolvare a disputelor şi a
codurilor de conduită în domeniul comerţului electronic.
16. Trebuie iniţiate măsuri diverse pentru crearea încrederii utilizatorilor în economia digitală
– de tipul iniţierii unui sistem de mărci de încredere pentru site-urile de comerţ electronic. Aceste
măsuri ar trebui corelate cu ceea ce se întâmplă la nivelul Uniunii Europene.
17. Întărirea, de către Banca Naţionala a României, a reglementărilor privind protecţia
consumatorului în ceea ce priveşte utilizarea cardurilor de debit/credit pe Internet.
18. Trebuie efectuate îmbunătăţiri sau adăugiri cu privire la acest domeniu sau altele
considerate adiacente (ca reglementarea criptografiei, notarul electronic, marca temporală).
19. Este necesară integrarea aplicaţiilor de orice tip din cadrul unei firme cu Web. Sintagma
"nu eşti pe Internet, deci nu exişti", afectează sistemul informaţional al unei firme sub toate
aspectele de comunicare cu, spre, şi dinspre acesta.
20. Se impun o serie de modalităţi necesare scăderii costurilor realizării aplicaţiilor de e-
commerce cum ar fi: alegerea personalului calificat; automatizarea proceselor şi activităţilor de
dezvoltare; documentarea corespunzătoare a tuturor activităţilor; începerea verificării şi validării
încă din fazele iniţiale ale ciclului de dezvoltare software; alegerea unui criteriu bun de oprire a
testării.
IV. LISTA LUCRĂRILOR PUBLICATE LA TEMA TEZEI
1. Bibere C.C. Globalizarea afacerilor faţă în faţă cu pirateria tehnologică. În revista
„Economie şi sociologie”, Nr.2, Academia de Ştiinţe a Moldovei, Chişinău, 2005,
p.81-87. (0,5 c.a).
2. Bibere C.C. Standardul MOSS-MIME pentru securitatea poştei electronice cu obiecte
multimedia. În revista „Economie şi sociologie”, Nr.3, Academia de Ştiinţe a
Moldovei, Chişinău, 2005, p.124-129. (0,5 c.a.).
3. Bibere C. C. Testarea aplicaţiilor în comerţul electronic. În revista „ECONOMICA”,
ASEM, nr. 1/2006, p.169-173. (0,5 c.a.).
4. Bibere C.C. Modalităţi de testare a aplicaţiilor pentru comerţul electronic. Analele
ULIM. Seria Economie, vol.4, Chişinău, 2005, p.111-114. (0,6 c.a.).
5. Bibere C.C. Comertul electronic – provocare a mileniului III. Scentia”, nr.7/2004,
Fundaţia Naţională pentru copii şi tineret „Ecaterina Teodoroiu”, Tg-Jiu, Universitatea
„Jiul de Sus”, p.31-58. (1,0 c.a.).
6. Bibere C.C. Proiectele EDI. „Scentia”, nr.8/2004, Fundaţia Naşţională pentru copii şi
tineret „Ecaterina Teodoroiu”, Tg-Jiu, Univ. „Jiul de Sus”, p.202-219. (1,0 c.a.).
7. Bibere C.C. Sisteme informatice pentru managementul comertului electronic si al
comunicării. „Scentia”, nr.9/2004, Fundaţia Naţională pentru copii şi tineret „Ecaterina

21
 Teodoroiu”, Tg-Jiu, Universitatea „Jiul de Sus”, p.170-178. (0,6 c.a.).
8. Bibere C.C. E-Commerce – The Future of B2B. Conferinţa Ştiintifică Internaţională,
„România - Exigenţe în procesul dezvoltării în perspectiva integrării in anul 2007”,
Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Ştiinte Economice, 6-7 mai
2004, p.459-461. (0,3 c.a.).
9. Bibere C.C. Comerţul electronic. Congresul al 28-lea ARA. Universitatea „Constantin
Brâncuşi”, Tg-Jiu, 3–8 iunie 2003, p.475-478. (0,5 c.a.)
10. Bibere C.C. Plăţile electronice. Congresul al 28-lea ARA. Universitatea „Constantin
Brâncuşi”, Tg-Jiu, 3–8 iunie 2003, p.603-606. (0,5 c.a.).
11. Bibere C.C. Semnătura digitală. Sesiune de comunicări ştiinţifice cu participare
internaţională – Univ.„C-tin Brâncuşi”, Tg-Jiu, 24–26 mai 2000, p.201-204. (0,3 c.a.).
12. Bibere C.C. ISDN – reţeaua digitală cu servicii inteligente. Sesiune de comunicări
ştiinţifice cu participare internaţională – Universitatea „C-tin Brâncuşi”, Tg-Jiu, 24-
26 mai 2002, p.205-210. (0,4 c.a.).
13. Bibere C.C. Protocoale de cumparare in comertul electronic. Proceedings of the 1st
International Scientific Conference, Economy an Gobalisation, „C-tin Brincusi” Univ.
of Tg-Jiu, Faculty of Economics, Romania, 4-5 iunie 2004, p.391-394. (0,3 c.a.).
14. Bibere (Mihailescu) C.C. Transferuri bancare prin Internet. Sesiunea de comunicări
ştiinţifice 26-27 aprilie 2002, Symposia Professorum”. Seria Economie, Chişinău,
2002, p.366-375. (0,6 c.a.).
15. Bibere (Mihailescu) C.C. Comerţul electronic – provocare a mileniului III.
Simpozionul Internaţional „Impactul relaţiilor economice internaţionale asupra
economiilor naţionale”. ULIM, Chişinău, 28.02.2004, p.82-84. (0,2 c.a.).
16. Bibere (Mihailescu) C.C. Modele de afaceri pe Internet. Simpozionul Internaţional
„Impactul relaţiilor economice internaţionale asupra economiilor naţionale”. ULIM,
Chişinău, 28 02.2004, p.210-216. (0,5 c.a.).
17. Bibere C.C., Vătuiu T. Payment Systems Ysing Electronic Checks. Simpozionul
International multidisciplinar „Universitaria Ropet 2004”. Universitatea din Petroşani,
Ştiinţe economice şi management, 15-16 octombrie 2004, p.7-10. (0,4 c.a.).
18. Bibere C.C., Popescu M.M. Implementarea tehnologiilor de securitate a informaţiei.
Conferinţa Ştiinţifică cu participare internaţională. Universitatea „Constantin
Brâncuşi”, Facultatea de Inginerie, Tg-Jiu, 4-5 noiembrie 2005, p.110-115. (0,5 c.a.).
19. Bibere C.C., Popescu M. M. The advantages and the risks of the electronic trade.
Conferinta Stiintifica Internationala ECOTREND 2005. Universitatea „C-tin
Brâncusi”, Tg-Jiu, Facultatea de Ştiinţe Economice, iunie 2005, p.341-346. (0,5 c.a.).
20. Bibere C.C., Popescu M.M. Confidenţialitatea poştei electronice. Conferinţa Ştiinţifică
cu participare internaţională. Universitatea „Constantin Brâncuşi”, Facultatea de
Inginerie, Tg-Jiu, 4-5 noiembrie 2005, p.116-121. (0,5 c.a.).
21. Bibere C.C., Popescu M.M. Tipologia pieţelor electronice globale şi problemele
acestora. Conferinţa Ştiinţifica Internaţională ECOTREND 2005. Universitatea „C-tin
Brâncusi”, Tg-Jiu, Facultatea de Ştiinţe Economice, iunie 2005, p.281-284. (0,3 c.a.).
22. Bibere C.C.,, Popescu M.M. Tendintele dezvoltarii domeniului tehnologiei informatiei
in Romania. Conferinţa Stiintifica Internationala, „Binomul saracie-bogatie si
integrarea României în Uniunea Europeană”. Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu,
Facultatea de Ştiinţe Economice, 6-7 mai 2005, p. 49-55. (0,6 c.a.).
23. Popescu M.M., Bibere C.C. Afacerea electronică – parte integrantă a economiei
mondiale. Conferinţa Ştiinţifică cu participare internaţională. Universitatea „Constantin
Brâncuşi”, Facultatea de Inginerie, Tg-Jiu, 4-5 noiembrie 2005, p.80-85. (0,5 c.a.).
24. Popescu M.M., Bibere C.C. Aspecte generale privind asigurarea calităţii datelor în
sistemele informatice economice. Conferinţa Ştiinţifică cu participare internaţională.

22
 Universitatea „Constantin Brâncuşi”, Facultatea de Inginerie, Tg-Jiu, 4-5 noiembrie
2005. p.74-79. ( 0,5 c.a.)
25. Bibere C.C., Vătuiu T. Realizarea şi implementarea sistemelor informatice prin
folosirea instrumentelor CASE. Simpozionul Internaţional Multidisciplinar
„Universitaria SIMPRO 2005”. Universitatea din Petroşani, Automatică, informatică
aplicată şi calculatoare, 14-15 octombrie 2005, p.115-120. (0,7 c.a.).
26. Bibere C.C. Analiza comparativă a activităţii de comerţ în România şi ţările Uniunii
Europene în condiţiile globalizării economiei. Materialele Conferinţei Internaţionale
„Impactul transporturilor asupra dezvoltării relaţiilor economice internaţionale”.
Chişinău, Academia de Transporturi, Inf. şi Comunicaţii; Univ. de Stat din Moldova,
Chişinău, 23, 24 febr. 2006. –472 p. (p.40-47). (0,5 c.a.).
27. Bibere C.C. Strategii de implementare a e-commerce şi riscurile implementării
acestuia. Scientific Conferince 9-th edition with International participation, Noveber 5-
6, 2004, TG-JIU. Universitatea “Constantin Brăncuşi”, Editura “Academica”,
Brăncuşi, p.577-580. (0,3 c.a.).

Cuvinte-cheie: e-commerce, infrastructura, e-banking, globalizare, societatea cunoaşterii,

tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii, progresul tehnic şi tehnologic, servere, browser,
EDI, ECR, TIPS, hardware-ul, software-ul, comunicaţiile, baza ştiinţifică şi metodologică, baza
informaţională, backup, CSO, Web, sistem integrat informatic.
Ключевые слова: е-бизнес, инфраструктура, е–банкинг, глобализация,
информационное общество, информационные и коммуникационные технологии,
технический и технологический прогресс, серверы, браузеры, EDI, ESR, TIPS, hardware,
software, коммуникации, научно-методологическая база, информационная база, backup,
Web, интегрированная информационная система.
Key worlds: e-commerce, infrastructure, e-banking, globalization, society of knowledge,
information and communication technologies, technical and technological progress, servers,
browser, EDI, ECR, TIPS, hardware, software, communications, scientific and methodological
basis, informational basis, backup, CSO, Web, informational integrated system.

Annotation
The research paper „The Development of the International Commerce via the Internet”
brings its contribution to the process of promoting an informational society, underlying the
accelerated character of the development of the electronic commerce at international level, and,
implicitely at Romania’s level.
The subject of the research hints at a very important aspect in the domain of electronic
business and that of promoting the informational society, as one of the main instrument of the
international commerce is the electronic commerce, which development is supposed to abandon
the sovereignity in the commercial domain.
The evaluation of the world experience in the domain of the electronic commerce has a wide
research interest, especially in the context that the multilateral system of the international
commerce is threatened by the proliferation of the commercial blocks, which promote
protectionist tendencies towards third countries. In this respects, the research adopted the
problem of implementing the electronic commerce in Romania. The theoretical dimension
emphasises the exigencies of the transition to new informational technologies, and some other
additional concepts, as the security of the data in the computerised economic systems, the
electronic TIPS, the electronic signature, the security of transmitting and safely keeping the data.
The study divides the fundamental particularities of the process of implementing the
electronic commerce and proposes a more thorough analysis of the problems in the going on of
23
this new type of commerce. There were also comparatively analised commercial activities in
Romania and in the other countries of the European Union.
In the study, there is supported the necessity of borrowing the experience in the electronic
commerce , especially that in the European part, the member states of the European Union. In
the given context, there was emphasised the necessity that those countries having a small
presence in the world market, the Internet should give the chance to break the historical and
geographical barriers, and, consequently, quite an economical revitalizing.

Аннотация
на диссертацию Камелии Бибери на тему «Развития электронной торговли
посредством Интернета (его внедрение в Румынии)», по специальности:
08.00.14 – Мировая экономика; международные экономические отношения.

Исследование международной торговли посредством Интернета содействует

расширению изучения процессов становления информационного общества, акцентируя
ускоренное развитие электронной торговли, в том числе и в Румынии.
Объект исследования относится к важному аспекту в области электронных сделок и
становления информационного общества, поскольку электронная торговля является
одним из важнейших инструментов международной торговли, развитие которого
предполагает отказ от суверенитета в области торговли.
Международный опыт развития электронной торговли представляет особый интерес, и
в первую очередь, в контексте расширения формирования различных блоков стран,
осуществляющих многостороннюю протекционистскую политику в системе
международной торговли по отношению к другим странам. В этом контексте и
исследовано развитие электронной торговли в Румынии. В работе теоретически и
практически рассматриваются вопросы, касающиеся не только внедрения новых
информационных технологий, но и обеспечения безопасности данных в системе
экономической информации, электронной торговли TIPS, электронной подписи,
безопасности перечислений, хранения и передачи данных.
В работе рассматриваются фундаментальные особенности процесса внедрения
электронной торговли, и предлагается углубленный анализ проблем развития данного
вида торговли. Проведен также сравнительный анализ опыта стран Европейского Союза,
США, Японии, Румынии и Республики Молдова в области внедрения электронной
торговли.
В диссертации аргументирована необходимость использования на международном
уровне, и в особенности в европейском пространстве, опыта других стран Европейского
Союза в области электронной торговли. В этой связи подчеркнута необходимость
представлять странам с относительно слабым уровнем участия в международной торговле,
использовать Интернет как шанс для преодоления исторических и географических
препятствий в целях восстановления и дальнейшего их экономического развития.

24
BIBERE (MIHAILESCU) Camelia Codruţa

DEZVOLTAREA COMERŢULUI
REALIZAT PRIN INTERNET
(Implicaţiile acestuia în România)

Specialitatea: 08.00.14 – Economie mondială;

relaţii economice internaţionale

AUTOREFERAT
al tezei de doctor în economie

Semnat pentru tipar 16.11.2006.

Format 60/84 1/16, Coli de autor 1,0
Comanda ____. Tirajul 50 exemplare.

Centrul Editorial poligrafic al USM

Str. A.Matievici, 60. Chişinău, MD 2009.