Sunteți pe pagina 1din 4

2.

3 Discursul stiintific si gandirea vizuala

2.3.1.Discursul stiintific in perspective semiotica

Stiinta care vizeaza atat aspectele exterioare cat si trasaturile


imanente reprezinta stiinta actuala care traverseaza un process de
profunde mutatii.
Mutatiile epistemologice sunt insotite de mutatii corelative in
planul limbajului. Noul stil de gandire stintifico-integrativ se bazeaza pe:
- concepte integratoare (semn, simbol, sistem, structura) ;
- discipline integrative ( cibernetica, teoria sistemelor, teoria informatiei)
- metode transversale (inter si multidisciplinare) .
Acest stil impune deplasarea accentului de la automism la holism,
de la aspectele statice la cele dinamice, de la semiotic ( semnul izolat,
produsul) la semantic ( semnificatia globala, discursul, producerea ) .
Astfel, in raport cu noua paradigma, rolul abordarilor
interdisciplinare (semiotica, paradigma, analiza discursului), contributia
modelului limbii la explicarea numeroaselor fenomene si a statutului
euristic al limbajului stiintific nu mai trebuie demonstrate.
Modelarea realului presupune niveluri de complexitate si
abstractatizare :
- schema ( ca prima aproximare a obiectului)
- schita ( diagrama relatiilor obiectului)
- modelul specific si teoria generica ( sistemul ipotetico- deductiv
aplicabil unei clase largi de fenomene ).

Modelarea discursului stiintific este reprezentat din 3 perspective :


- perspectiva analogica ( iconizarea si diagramatizarea referentului )
- perspectiva lingvistica (elucidarea functionarii definitiei, denumirii,
descrierii).
- perspectiva interactionala ( integrarea dispozitivului enuntiativ stiintific
in modelul general ai interactiunii verbale ).

Perspectiva analogica implica introducerea referentului modelat,


dependenta atat de tipul de practica stiintifica cat si de tipul de
accesibilitate discursiva.
Transferul de informatie de la sfera de “ apartenenta “ la cea a
preocuparilor commune va impune o multitudine de proceduri de

1
traducere, restructurare,reformulare intralingvistica si intersemiotica.

Charles Sanders Peirce propune inlocuirea teoriei corespondentei


( ontologic - metafizica ) si a teoriei coerentei cu o teorie consensuala a
adevarului din perspective intersubiectivitatii :
“Realul este acel ceva la care ajung, mai devreme sau mai tarziu
informatia si rationamentul si care, in consecinta, este independent de
extravagantele lui eu si tu. Adevarata origine a realitatii arata ca aceasta
conceptie implica in mod essential notiunea de comunitate, fara limite
precise si capabila de o crestere precisa a cunostintelor.”
“Realitatea depinde de hotararea finala a comunitatii: prin urmare
gandirea este ceea ce este numai datorita faptului ca se adreseaza unei
gandiri, care in calitatea sa de gandirea este identica cu prima, dar mai
dezvoltata “.

Discursul ideologic se adapteaza nu doar obiectului sau ci si


interlocutorului, conceput ca locator virtual ( capabil sa genereze un
contra- discurs ).
Incidenta nivelului discursive se manifesta in :
- selectia si articulatia tipurilor de semne non verbale ;
- operatiile cognitive de instituire a referentului discursive ( denumire,
definire, descriere) ;
- strategiile discursive de informare/persudare a interlocutorului
(mecanisme figurale, acte de limbaj, articulari intertextuale) .

Stiinta este simultan reprezentare si comunicare : - transformatea


obiectului real in obiect al intermediului unor scheme, tabele, diagrame si
comunicarea exprimarii successive a realului.
Discursul, de la cel cotidian la cel politic si stiintific este o practica
institutionalizata determinate de o serie de competente si actualizata
diferit in contextual de comunicare.

Strawson, in anul 1970 spunea : ” Nu putem spera ca vom intelege


limbajul daca nu intelegem discursul. Nu putem aspira sa intelegem
discursul daca nu tinem cont de scopul comunicarii si daca nu incercam
sa determinam modul in care contextul enuntului afecteaza ceea se se
spune “.

2
2.3.2. Tipologia si sintaxa semnelor non lingvistice in discursul
stiintific

Semnele de tip imagine au ca referent obiectul sau fenomenul cu


trasaturile sale calitative ( forma, culoare, rezistenta ) si cantitative
( volum, numar de elemente ), iar semnele diagramatice au ca referent
relatii structurale si functionale.

Imagine si tip de discurs. Stabilirea formelor de acutualizare a


imaginii stiintifice trebuie sa fie urmata de posibilitatile de secventializare
( sintagmatizare ) in diversele tipuri discursive.
Discursurile care fac apel la fotografie sunt : discursul vulgarizator si
discursul didactic, taxonomic/descriptiv (istoric, geografic, al stiintelor
naturii) .
Imaginea in discursul istoric, geografic, biologic va fi insotita in
sintagmatica discursiva de o alta reprezentare statica ( schema structurala
sau table taxonomic, iar in discursul fizicii de o reprezentare dinamica
( schema functionala, organigrama, grafic de variatie) .

Functionarea reala a discursului nu actualizeaza niciodata semne pure,


ci aspectele iconice si indiciale sau iconice si simbolice corelate. Desi nu
beneficiaza de miscari “ deictice ” , discursul scris poate recupera prin
topografia tipografiei indicii paraverbali ai intonatiei, atat de importanti in
discursul oral.

Iconicitate/indicialitate/vs/metafora/metonimie

Iconicitatea si metaforizarea tin de nivelul paradigmatic si de


reprezentare, iar indicialitatea si metonimia privesc sintagmaticul si
prezentarea.
Iconicitatea genereaza descrieri.
Indicialitatea creeaza secvente narrative.
Metafora actioneaza ca o forta centrifuga,podrucand asociatii si
virtualizari.
Metonimia actioneaza centripet catre comprimarea informatiei.

Metafora si metonimia apartin domeniului gandirii analogice si in


aceasta calitate sunt organic legate de constiinta creatoare.
In discursul stiintific , metafora prolifereaza in campul lingvistic iar
metonimia in spatiul retoricii imaginii.

3
Discursul stiintific descriptiv si explicativ utilizeaza frecvent
metafora grafica si lingvistica ( generala/inclusa in patrimonial general al
stiintei ori domeniului.
Discursul tehnic descriptiv si prescriptiv utilizeaza cu precadere
metonimia iconica ce actualizeaza relatia referentiala semn – obiect.
Imaginea fotografica sau desenul prezinta avantajul concretizarii si
figurarii globale, in timp ce digrama favorizeaza emergenta esentialului,
insotita de lejere distorsiuni, simplificari.

Broscateanu Victorita – Elena grupa 2, anul 2.


Comunicare si Relatii Publice