RETORICÃ ªI TEORIA ARGUMENTÃRII

Lector univ. Silvia S|VULESCU

RETORIC| {I TEORIA ARGUMENT|RII

Note de curs
 CUPRINS

Cuvânt înainte / 9

Partea I. Retorica
I. Retorica / 13
II. Curriculum historiae / 25
III. Retorica clasicã / 41
IV. Figurile retorice / 63
V. Glosar de termeni retorici / 87

Partea a II-a. Teoria argument\rii

VI. Argumentarea / 121
VII. Toposuri ºi strategii argumentative / 131
VIII. Logicã ºi limbaj / 139
IX. Tipologia argumentelor / 153
X. Conectori argumentativi / 169
Anexã / 191
 CUVÂNT ÎNAINTE

Perspectiva actualã asupra retoricii pune accent pe importanþa

acesteia în cadrul tuturor domeniilor de activitate ºi, mai ales, în cadrul
comunicãrii. Lumea în care trãim este cea a interacþiunii comunicative ºi,
în acest context, studiul retoricii este esenþial în trecerea eficientã de la era
informaþionalã spre era comunicaþionalã.
Cursul de faþã reprezintã o introducere în retoricã ºi teoria
argumentãrii care îºi propune urmãtoarele obiective:
– prezentarea sistemului retoric dintr-o perspectivã istoricã;
– expunerea metodicã a conceptelor de bazã însoþitã de definiþii ºi, în
cele mai multe cazuri, de exemple sau „indicaþii de lecturã“ a termenilor
atribuiþi acestora;
– susþinerea textului prin note mai mult sau mai puþin extinse,
pentru înþelegerea conceptelor de bazã, ºi glosare de termeni pentru
noþiunile specializate;
– o perspectivã diferitã asupra structurii unor cursuri, organizate ca
glosare pentru a facilita consultarea ºi studiul terminologiei retorice;
– stimularea interesului pentru aplicaþii în domeniul retoricii poli-
tice, mediatice, publicitare.
Cursul încearcã sã descrie câteva dintre axele majore ale retoricii, ca
domeniu multi-, inter- ºi transdisciplinar. De aceea, armonizarea
perspectivelor din filosofie, logicã, lingvisticã generalã, stilisticã, poeticã,
teoria textului etc. a reprezentat o adevãratã provocare.
În sfârºit, dar nu în cele din urmã, aceastã lucrare îºi propune nu
numai sã prezinte cunoºtinþe de specialitate, ci ºi sã-i deprindã pe
studenþi cu reflecþia, critica ºi analiza retoricã, atât de importante într-o
epocã în care „este imposibil sã nu comunici“.

Lector univ. Silvia Sãvulescu

 Partea I

RETORICA

Nu socotim cã discuþiile sunt o pagubã pentru fapte, ci

lipsa de lãmurire prin discuþie, fãcutã mai înainte de a
porni la înfãptuirea a ceea ce trebuie.
Tucidide

Înainte exista sofistica. Învãþau oamenii cum sã gândeºti

despre orice ºi ce sã rãspunzi oricui. Pe urmã, veacuri
întregi, s-a învãþat retoricã. Învãþau copiii cum sã vorbeºti,
care sunt pãrþile unui discurs, ºi cum sã spui ceva, chiar
când nu ai nimic de spus. Azi nu se mai învaþã sofistica ºi
retorica. Dar ceva trebuie sã le fi luat locul. Omenirea nu
renunþã aºa de uºor la dreptul ei de a schimba învãþãtura
vie în învãþãturã moartã. Ce le-a înlocuit? Am crezut multã
vreme cã e dreptul. Nu, e pedagogia.
Constantin Noica
 I. RETORICA

Concepte de bazã: retoricã: definiþii; retorica rediviva; func-

þiile retoricii; literaturã, criticã literarã, teorie literarã,
poeticã; logicã; argumentare.

1. Defini]ii [i delimit\ri
Termenul „retoricã“ se referã la evoluþia ºi complexitatea
unui fenomen care a caracterizat timp de mai bine de douã
mii de ani atât reflecþiile, cât ºi practicile cuprinse, într-o
mãsurã mai micã sau mai mare, în sfera conceptualã a
acestei denumiri.
Caracterul multi-, inter- ºi transdisciplinar al retoricii
marcheazã ansamblul ºtiinþelor umane, de la filosofie la
hermeneuticã, de la comunicarea ºtiinþificã la teoria figurilor
de stil.
Analiza câtorva definiþii ale termenului va arãta pe de o
parte lipsa unei perspective unitare asupra sensului acestuia
ºi, pe de altã parte, faptul cã adesea asupra conceptului se
proiecteazã o viziune proprie (unei epoci, unui cercetãtor,
unei ºcoli etc.).
Dicþionarul explicativ al limbii române [DEX ’96, de aici
înainte] defineºte retorica prin trei sensuri principale: 1) „ar-
ta de a vorbi frumos“; 2) „arta de a convinge un auditoriu de
justeþea ideilor expuse printr-o argumentaþie bogatã,
riguroasã, pusã în valoare de un stil ales“; ºi 3) „ansamblul
regulilor care ajutã la însuºirea acestei arte“1.
14 Retoric\ [i teoria argument\rii
Dicþionarul de ºtiinþe ale limbii2 [DSL, de aici înainte]
propune urmãtoarea definiþie: „Artã ºi ºtiinþã a elaborãrii
discursului în general, având funcþie primordialã
persuasivã, dar ºi funcþie justificativã, demonstrativã sau
deliberativã.“
Aristotel a realizat o îmbinare între o definiþie substan-
þialã – „retorica este tehnica discursurilor“ – ºi o definiþie
relaþionalã – „retorica este reversul dialecticii, cãci amân-
douã se referã la chestiuni comune tuturor oamenilor, fãrã sã
presupunã o ºtiinþã specialã“3 [Retorica, I, 1].
Diderot insistã asupra a trei accepþii4 fundamentale în
articolul „Retoricã“ din Enciclopedie: 1) „vorbirea frumoasã
(bien-dire), arta de a vorbi bine“; 2) „mijloace de exprimare ºi
de convingere proprii unei persoane“; 3) „elocinþã sau stil
declamator al retorului“.
Secolul al XX-lea va fi marcat de o retorica rediviva, care
este „cheia de boltã a culturii noastre“5, deoarece „mai mult
decât un set de reguli, [...] prin amploarea observaþiilor,
precizia definiþiilor ºi rigoarea clasificãrilor, ea se constituie
ca studiu sistematic al resurselor limbajului“6.
Ceea ce pare însã cã dominã definiþiile actuale propuse
pentru retoricã este trãsãtura referitoare la implicarea pro-
fundã a acesteia în comunicare ºi acþiune, în cotidian: „reto-
rica este întâlnirea dintre oameni ºi limbaj în prezentarea
diferenþelor ºi identitãþilor lor“7. Perioada actualã aflatã sub
semnul globalizãrii pare sã favorizeze perspectiva pragma-
ticã asupra termenului definit iniþial ca „arta de a vorbi
bine“, prin recunoaºterea faptului cã „de la prietenie la
dragoste, de la politicã la economie, relaþiile se fac ºi se desfac
prin exces sau lipsã de retoricã“8.
Analiza definiþiilor de mai sus confirmã ideea cã
„retorica“ reprezintã un termen atribuit unui concept com-
plex care este folosit cu mai multe sensuri interdependente,
Retorica 15
nu întotdeauna delimitate cu precizie. Încercînd sã facem o
medie semanticã a acestor definiþii putem considera cã cele
mai importante valori atribuite conceptului „retoricã“ sunt
urmãtoarele:
– artã ºi ºtiinþã a elaborãrii discursului;
– tehnicã a ornãrii discursului;
– disciplinã, obiect de studiu;
– practicã socialã.
Retorica rediviva ocupã un loc central în cadrul procesului
de comunicare actual, în care semnificaþia discursului se
construieºte ca rezultantã a interacþiunii partenerilor (locu-
tor/interlocutor; autor/lector, orator/auditor). Aceastã
perspectivã nouã susþine ideea conform cãreia retorica nu
mai este privitã astãzi ca o „artã a ornamentãrii“ discursului,
ci mai degrabã ca un mod firesc, „organic“ al producerii
acestuia: „fie cã vrem, fie cã nu vrem, retorica s-a insinuat în
cotidian cu multiplele sale forme ºi construcþii, modificând
modul nostru de gândire“9.
Din acest punct de vedere, studiul retoricii ºi al teoriei
argumentãrii este esenþial pentru:
– înþelegerea funcþionãrii discursului de orice tip (politic,
mediatic, publicitar, didactic etc.);
– facilitarea unei „lecturi“ critice a textelor politice,
publicitare, mediatice conform unei grile de decodare care
presupune instituirea unor mecanisme de apãrare/imuni-
zare în faþa manipulãrii;
– producerea unor discursuri adecvate situaþiilor de
comunicare într-o erã comunicaþionalã care a depãºit stadiul
„informaþional“10.
Unii autori considerã retorica o matrice a ºtiinþelor uma-
ne care reflectã în fond spiritul fiecãruia ºi normele culturale
ale timpului: „…Retorica a întreþinut inevitabil raporturi pe
cât de multiple pe atât de variate cu ideologia în general, cât
ºi cu ideologiile particulare. În mãsura în care în ideologie
16 Retoric\ [i teoria argument\rii
putem face sã intre orice cu puþin prea multã uºurinþã,
înglobând în ea tot ceea ce nu este ºtiinþã, nici epistemologie
(religie, moralã, artã, filosofie etc.), ar fi, desigur, mai comod
sã cãutãm ceea ce nu este ideologie în retoricã11.
Retorica impregneazã ansamblul relaþiilor sociale, trans-
pare în procesul comunicãrii, al interacþiunii umane, în
cursul dezbaterilor politice, al discuþiilor cotidiene sau
mediatice, al justificãrilor ºi probatoriilor juridice sau în
demonstraþii ºtiinþifice ºi virtuozitãþi oratorice. Aºa cum
aratã D. Rovenþa-Frumuºani (2000, p. 12): „A argumenta nu
este nicidecum un lux, ci o necesitate. A nu putea argumenta
este o altã cauzã de inegalitate culturalã care se suprapune
tradiþionalei inegalitãþi economice. Or, sistemul democratic
acordã tuturor cetãþenilor dreptul de a lua cuvântul prin
instituirea libertãþii de expresie ca drept constituþional de
bazã. De aceea, în secolul al XX-lea, dupã cãderea regi-
murilor totalitare, istoria retoricii se va confunda cu istoria
politicã.“
Aceastã extraordinarã implicare a retoricii în comunicare
este susþinutã ºi de apariþia ºi circulaþia frecventã a unor sin-
tagme specializate: retoricã generalã12 sau generalizatã,
retoricã restrânsã13, noua retoricã, microretoricã, retoricã
lingvisticã, retorica imaginii14, retorica visului, retorica
romanului, retorica titlului, retorica scriiturii, retorica
poeziei, mesaj retoric, text retoric, retoricã neagrã15, retoricã
albã16 etc.
2. Func]iile retoricii
Unii autori17 considerã cã retorica are patru funcþii
esenþiale:
1) Funcþia persuasivã se axeazã pe diferite maniere18 de a
convinge un auditor:
– seducþia ca scop ºi efect al retoricii;
– demonstraþia, care þine de domeniul ºtiinþelor;
– argumentaþia din perspectiva logicii19, dar strâns legatã
de retoricã;
Retorica 17
– manipularea20 ca zonã aflatã la intersecþia psihologiei cu
sociologia ºi lingvistica.
2) Funcþia hermeneuticã este privitã ca o interpretare con-
tinuã a retoricii adversarului.
3) Funcþia euristicã se referã la faptul cã retorica propune
soluþii în cazul problemelor care nu permit încadrarea aces-
tora în tiparul certitudinii.
4) Funcþia pedagogicã, explicativã, criticã, priveºte retorica
în calitatea sa de disciplinã al cãrei studiu permite desci-
frarea ºi elaborarea textelor literare sau a discursurilor.
Realizarea acestei funcþii presupune o activitate în douã
etape: prima, cea a demontãrii discursului public (politic,
publicitar, mediatic), a doua, a re-montãrii ºi a generãrii din
perspectivã retoricã ºi argumentativã a textelor.
S-ar mai putea adãuga ºi funcþia revelatoare a idiolec-
tului, precum ºi funcþia metalingvisticã.
5) Funcþia revelatoare a idiolectului se referã atât la faptul
cã retorica reflectã spiritul fiecãruia dintre noi, cât ºi la
aspectul întrepãtrunderii dintre idiolecte (modul particular
de exprimare a propriilor idei nu poate fi înþeles fãrã a
accepta întrepãtrunderea permanentã între idiolecte).
6) Funcþia metalingvisticã: tratând codul, limbajul însuºi,
se poate spune cã retorica este înainte de toate o reflecþie
asupra cuvântului (scris sau vorbit), o disciplinã care studi-
azã condiþiile unei comunicãri mai eficace în cadrul unei
limbi date. Aceasta presupune posibilitatea efectuãrii unei
„alegeri“ între infinitele posibilitãþi ºi/sau subtilitãþi ale
limbajului.
3. Leg\turile retoricii cu alte discipline
Transformarea retoricii într-un fel de matrice a ºtiinþelor
umane21 face dificilã stabilirea unui inventar exhaustiv al
relaþiilor retoricii cu alte discipline.
18 Retoric\ [i teoria argument\rii
O schiþã sumarã a acestor conexiuni, interferenþe, supra-
puneri sau identitãþi între domenii pune în evidenþã în
primul rând reintrarea retoricii în problematica filosoficã.
Retorica este strâns legatã ºi de lingvisticã („ºtiinþã-pilot“),
precum ºi de limba pe care se grefeazã. Este evidentã, de
asemenea, legãtura retoricii cu pragmatica22 ºi teoria actelor
de limbaj (formulatã de J.L. Austin ºi dezvoltatã de J.R.
Searle).
Tratând conþinutul discursului, ea se aflã în relaþii
strânse cu logica ºi argumentaþia. Retorica este legatã
totodatã de psihologie ºi sociologie, mai ales din perspectiva
realizãrii unor anumite strategii comunicaþionale23. În fine, o
perspectivã istoricã asupra retoricii a favorizat suprapuneri
ºi identitãþi cu domeniul literaturii24, cu cel al criticii ºi al
teoriei literare, al poeticii. Retorica, prin pãrþile sale de enun-
þare (memoria ºi declamarea), are numeroase zone de
interferenþã cu ºtiinþele cognitive ºi oratoria25.
Glosar
Autor: persoana care creeazã o operã literarã, artisticã,
ºtiinþificã sau publicisticã. Problema autorului este legatã de
interpretarea sensului literal al textului ºi de intentio auctoris
(vezi ºi U. Eco, Limitele interpretãrii, p. 29).
În zilele noastre asistãm la disoluþia universului dis-
cursului pe care se formaserã conceptele centrale ale reto-
ricii. Apar situaþii inedite, se poate vorbi despre disoluþia
noþiunii de autor (cele mai multe din mesajele comunicãrii
sociale nu au un autor determinat: vezi informaþiile de la
radio, TV).
Auditor: termen care desemneazã rolul de receptor care
nu intervine în conversaþie, dar este destinatarul unui mesaj.
Cod: 1) Sistem convenþional format din ansamblul semne
(inclusiv semnale ºi simboluri) ºi reguli de folosire a acestora,
prin care se transmit informaþii de la emiþãtor la receptor sau
Retorica 19
se transferã o informaþie dintr-un domeniu în altul. Exemple
de coduri: limbile naturale (care sunt coduri imperfecte
datoritã omofoniei, polisemiei, ambiguitãþii ºi faptului cã
semnificantul ºi semnificatul nu se aflã în relaþie de cores-
pondenþã totalã), simboluri alfanumerice, codul Morse,
alfabetul Braille etc.
2) În sociolingvisticã: funcþie a relaþiilor sociale, codul re-
prezintã o normã pentru comportamentul de rol.
3) Cod restrâns: mod ritual de comunicare în interiorul
unei comunitãþi restrânse.
Conþinut: aspectul cognitiv al semnului (mesajului) ling-
vistic; corespunde parþial cu semnificatul (ºi este în opoziþie
cu planul expresiei).
Discurs: 1) (La singular) Discursul se defineºte ca un
anumit mod de înþelegere a limbajului.
2) (În sens larg) Discursul reprezintã o secvenþã
continuã, structuratã ºi coerentã de propoziþii/fraze; o
tipologie a discursurilor distinge urmãtoarele clasificãri: a)
discurs centrat asupra emiþãtorului (monolog)/discurs
focalizat asupra destinatarului (dialog); b) discurs
dependent de situaþia de comunicare (conversaþia, discursul
public)/discurs independent faþã de situaþia de comunicare
(discursul ºtiinþific);
3) (În sens restrâns) Discursul poate fi înþeles ca actua-
lizare a textului, ca eveniment comunicativ, manifestat în
cadrul unui comportament lingvistic.
Emiþãtor: factor al procesului comunicãrii; prin utilizarea
unui anumit cod emiþãtorul produce un mesaj transmis prin
intermediul unui canal.
Observaþie: se face o distincþie între emiþãtor ºi sursa
unui enunþ (cele douã concepte nu sunt identice în cazul
vorbirii indirecte, de exemplu).
Lecturã: model relativ generalizat de decodare a textelor
(în sens larg). Studii recente încearcã sã defineascã ºi sã
elaboreze o „retoricã a lecturii“.
20 Retoric\ [i teoria argument\rii
Limbã: a) Cel mai important sistem de semne prin care
oamenii comunicã între ei (celelalte sisteme de comunicare
se pot explicita cu ajutorul unei limbi naturale). Observaþie:
aceasta este o definiþie din perspectiva opoziþiei dintre limbã
ºi vorbire/uzaj (în terminologia lui Saussure);
b) ansamblu de sisteme (foneme, morfeme, lexeme,
cuvinte) aflate în relaþie unele cu celelalte (ºi definite prin
raportare unele la celelalte);
c) mediator între expresia sonorã ºi conþinutul noþional;
d) convenþie adoptatã de o comunitate umanã în care în-
deplineºte funcþiile de sistem de semne ºi instituþie socialã.
Lingvisticã: ºtiinþa care studiazã limba, limbajul, vorbirea;
se aflã în relaþii de interdependenþã cu sociolongvistica,
psiholingvistica, stilistica lingvisticã, informatica lingvisticã
(„industriile limbii“).
Locutor: sinonim pentru emiþãtor (subiectul vorbitor, în
sens restrâns).
Idiolect: ansamblul deprinderilor lingvistice ale unui
individ specifice unei perioade a existenþei acestuia; se
caracterizeazã prin mobilitate accentuatã ºi printr-un
puternic caracter individual.
Interlocutor: destinatar, receptor care decodeazã mesajele
transmise de un emiþãtor; în cursul interacþiunii comunica-
þionale, interlocutorul îºi va asuma ºi rolul de emiþãtor.
Manipulare: fenomen de influenþare insidioasã, de cãtre o
„putere“, a individului sau a grupului social.
Metalingvisticã: studiul codului lingvistic folosit într-un
anume tip de comunicare.
Orator: persoanã (cu însuºiri artistice: dicþie, gesticã) care
rosteºte un discurs, care vorbeºte în public; retor.
Retorica 21
Bibliografie [i note
1. DEX ’96 înregistreazã, de asemenea, ºi sensurile cu marca diastra-
ticã „peiorativ“, care ilustreazã condiþii particulare de uz în limba comu-
nã ale substantivului „retoricã“: “Declamaþie emfaticã, elocvenþã amplã,
afectatã“ ºi ale adjectivului „retoric, -ã“: „(Despre stilul sau felul de a
vorbi al cuiva) Emfatic, afectat“.
2. Vezi DSL.
3. Mircea Florian insistã în Introducerea la Topica (Aristotel, Organon,
volumul II, Editura IRI, Bucureºti, 1998) asupra concepþiei aristotelice
referitoare la retoricã: „Retorica are trei genuri, ºi numai trei genuri, dupã
cum se referã la viitor, dând un sfat – genul deliberativ, sau la trecut,
apãrând sau acuzând un învinovãþit – genul judiciar, sau la prezent,
elogiind sau blamând o persoanã ºi faptele sale – genul epidictic.
Retorica este o «ramurã», o «secþie» a dialecticii, fiindcã amândouã
urmãresc sã obþinã prin cuvânt o convingere, sã «persuadeze», fiecare
însã cu alte mijloace. Retorica apeleazã la pasiunile auditorului,
dialectica – la silogism ºi inducþie, independent de pasiuni, fiindcã þinta
ei este sã facã sã triumfe o convingere prin discuþie“.
4. Sensurile sunt citate de Robert în Dicþionarul analogic ºi prezentate
de Daniela Rovenþa-Frumuºani în Argumentarea. Modele ºi strategii,
Editura All, Bucureºti, 2000.
5. Olivier Reboul, Introduction à la rhétorique, Paris, PUF, 1991, p. 80.
6. Pierre Guiraud, La stylistique, Paris, PUF, 1972, p. 24.
7. Definiþia datã de Michel Meyer (Questions de rhétorique. Langage,
raison et seduction, Paris, Librairie Générale Française, 1993, p. 23)
continuã din perspectiva discursului identitar: „[oamenii îºi] afirmã
identitatea prin limbaj pentru a se regãsi, a se respinge, a gãsi un moment
de comunicare sau, dimpotrivã, pentru a constata cã îi desparte un zid“.
8. Michel Meyer, op. cit., p. 7.
9. Michel Meyer, op. cit., p. 11.
10. H. Portine aratã cã noþiunii de comunicare i se pot asocia trei
funcþii: informare, exprimare ºi argumentare. (În Apprendre à argumenter.
Analyse de discours et didactique des langues, BELC, Paris, 1978).
11. Grupul µ, Retorica poeziei, Editura Univers, Bucureºti, 1997, p.195.
12. Grupul µ, Retoricã generalã, Editura Univers, Bucureºti, 1974.
13. G. Genette, „La rhétorique restreinte“, în Figures III, Paris, Seuil,
1972.
14. F. Edeline, J.M. Klinkenberg, Ph. Minguet, Traité du signe visuel.
Pour une rhétorique de l’image, Paris, Seuil, 1991.
15. Roland Barthes foloseºte termenul pentru a desemna strategiile
manipulatoare ale discursului.
22 Retoric\ [i teoria argument\rii
16. La Roland Barthes, termenul desemneazã analiza criticã, neutrã a
strategiilor discursive.
17. Vezi ºi P. Breton, 1996, p. 5, în D. Rovenþa-Frumuºani, 2000, p. 13.
18. În general se poate vorbi de existenþa unui set de metode folosite
în influenþare/coerciþie: a) exerciþiul puterii (care este adesea predo-
minant faþã de celelalte ºi include folosirea forþei, a ºantajului); b)
seducþia; c) argumentaþia (care poate în mod real sã modifice punctul de
vedere al unei persoane); d) manipularea.
19. Retorica intervine acolo unde logica, cu instrumentele sale –
dialectica, silogismul – încearcã sã treacã limita între a convinge ºi a
persuada. Cu toate cã aceste cuvinte sunt în mod obiºnuit folosite ca sino-
nime în vorbirea cotidianã, trebuie fãcutã o distincþie terminologicã între
a convinge ºi a persuada.
Termenul a convinge are o semnificaþie mai restrânsã; el semnificã „a
forþa pe cineva sã accepte o concluzie prin dezvoltarea unui argument
valid“.
Logica este indispensabilã în realizarea persuasiunii, dar ea trebuie
completatã în cele mai multe cazuri de retoricã. Deoarece „inima are
raþiuni pe care raþiunea nu le cunoaºte“, retorica poate influenþa acea
„parte“ a noastrã care nu este câºtigatã prin raþionamentul pur. Retorica
este un mijloc de persuasiune care acþioneazã atât în interdependenþã cu
logica, cât ºi dupã estomparea influenþei acesteia. Dupã ce logica a
convins spiritul, retorica o înlocuieºte prin acþiunea triadei: docere (a
interesa/a instrui), delectare (a seduce), movere (a convinge).
20. Manipularea este studiatã în special în cadrul psihologiei sociale.
Folosind cu precãdere dezinformarea ºi propaganda, manipularea
permite modificarea comportamentului unei persoane, fãrã sã modifice
în mod necesar ºi punctul sãu de vedere.
Retorica folositã în situaþii obiºnuite serveºte adesea la disimularea
sau la transformarea adevãrului. Aici apare latura negativã a retoricii, cu
o conotaþie de manipulare a celuilalt ºi de destabilizare a unei situaþii (în
general, legate de domeniul puterii). Aceastã accepþiune a retoricii este
mai rãspânditã decât sensul neutru potrivit cãruia obiectivul retoricii este
de a persuada, dar într-un spirit logic, cu ajutorul argumentelor alese cu
grijã ºi înlãnþuite într-un sistem, utilizând efecte diferite (figuri), care
agrementeazã textul ºi îl fac mai bogat în semnificaþii.
21. Vezi Michel Meyer, 1988, citat de D. Rovenþa-Frumuºani, 2000, p. 5.
22. Pragmatica este o lingvisticã a uzului, cu multiple implicaþii
interdisciplinare; de exemplu, în relaþia cu semantica, pragmatica are ca
obiect „meaning minus semantics“ (S. Levinson, Pragmatics, Cambridge
University Press, 1983).
Retorica 23
23. Retorica nu este o metodã de manipulare, ea serveºte mai degra-
bã la demascarea anumitor principii ale acesteia, la aplicarea unei grile de
decodare pentru anumite discursuri, permiþînd astfel o lecturã mai bunã
ºi/sau o „audiþie“ mai bunã. Invers, ea poate contribui la o exprimare
cotidianã mai bunã sau în cadrul profesional, la perfecþionarea mijloa-
celor de prezentare a anumitor idei.
24. Retorica literarã, chiar dacã utilizeazã aceleaºi principii logice,
integreazã un sistem de valori care cuprinde frumuseþea, ornamentaþia,
expresivitatea ºi privilegiazã figura (figura de cuvânt, figura de stil,
figura de gândire). Retorica nu are totuºi ca obiectiv sã repertorieze
ansamblul figurilor ºi al jocurilor de cuvinte, ci cunoaºterea principalelor
caracteristici ale acestora ºi înþelegerea forþei lor, aºa cum se manifestã ea
azi în domeniul publicitar, juridic ºi politic.
Retorica se face simþitã în tehnica literarã, întotdeauna sprijinindu-se
pe figuri (care permit elaborarea imaginilor), chiar dacã uneori excesiv ºi
excentric (vezi James Joyce, romanul postmodern etc.). Ea poate fi privitã
drept cunoaºtere a procedeelor limbii caracteristice literaturii ºi ajunge
astfel, prin decodarea stilurilor ºi procedeelor, la o mai bunã interpretare
a textelor ºi a discursului în sens larg. Retorica lasã stilisticii grija de a
regrupa metodele utilizate în scopul de a capta atenþia lectorului sau a
auditorului.
În sfârºit, retorica are ca þinte binele, frumosul, justul, principii pe
care Aristotel le considerã ca esenþiale, ele constituind calitãþile morale
subiacente de care trebuie sã facã dovadã un orator sau un scriitor.
25. Unii autori (Ellis E. Conklins, „Oratory? Today’s politicians have
lost the fine art“, în Los Angeles Herald Examiner, sept. 24, 1988), care se
situeazã pe o poziþie clarã de apãrare a folosirii mijloacelor paraling-
vistice în discursul politic, considerã drept o explicaþie posibilã pentru
prestaþiile oratorice lamentabile ale oamenilor politici ai zilelor noastre
faptul cã, în general, discursurile politice nu sunt scrise de cei ce la
rostesc (ci alte instituþii de comunicare aferente acestora). Astfel, audi-
enþa nu poate aprecia clar ce este într-adevãr propriu gândirii unui
politician sau ceea ce este o expresie a gândirii staff-ului sãu. Specialiºtii
deplâng faptul cã politicienii ignorã regulile oratoriei, preferând sã
acorde o importanþã majorã doar tehnicii de comunicare („canalului“, în
termenii lui McLuhan) ºi nu modului (artei) în care se comunicã: „They
think only in terms of sounds bites“. Aceasta înseamnã o renunþare la
concepþia anticã, formulatã magistral de filosoful grec Galen, conform
cãreia „Nu ochii sunt oglinda sufletului, ci vocea“ .
Istoricul Arthur Schlesinger considerã cã declinul ºi, probabil, dispa-
riþia oratoriei – privitã, în mod tradiþional, ca o condiþie sine qua non a
24 Retoric\ [i teoria argument\rii
discursului politic – se datoreazã în special faptului cã politicienii de
astãzi sunt mai puþin angajaþi ideologic (vezi, de exemplu, problema
distincþiei stânga-dreapta: „termenii de «dreapta» ºi «stânga» continuã în
aceºti ultimi ani de confuzie generalã sã deþinã un rol important în
limbajul politic. Toþi cei care îi folosesc nu dau impresia cã vorbesc la
întâmplare deoarece se înþeleg foarte bine între ei“; Noberto Bobbio,
„Dreapta ºi stânga“, în Dilema, nr. 333, p. 1).
Din aceastã perspectivã, marii oameni politici, cei înzestraþi cu
convingeri ºi vitalitate, se recunosc în special dupã modul în care folosesc
arta persuasiunii politice (Bernard Gardin, Discours politique et
expressivité, în Néologie et lexicologie, Librairie Larousse, Paris, 1979).
Se afirmã, de obicei, cã efectul discursului politic asupra receptorului
depinde în cea mai mare mãsurã de eficacitatea discursivã, ºi nu de
conceptele ºi ideologia exprimate. Studii ºi teste de evaluare a
parametrilor receptãrii unor mesaje cuprinse în discursuri politice
diverse au relevat importanþa pe care destinatarii o acordã expresivitãþii.
Aceasta este definitã indirect prin formulãri „impresioniste“ care
exprimã judecãþi asupra „formei“ ( „a vorbit bine“; „ce orator!“, „ºtie sã
se exprime“) sau prin judecãþi indirecte, sub forma citãrilor orale, în
presã, a unor secvenþe discursive, a titlurilor ºi a subtitlurilor (ca
intertext).
În concluzie, renunþarea de cãtre majoritatea actorilor politici la
subtilitãþile oratoriei pare a fi o opþiune greºitã, deoarece studiile ºtiin-
þifice relevã faptul cã „imaginea“ unui politician se datoreazã doar în
proporþie de 7% conþinutului mesajului exprimat, în timp ce 93% revine
forþei opiniilor, limbajului trupului, expresiei feþei ºi calitãþii vocii.
Surse
DSL: Angela Bidu-Vrãnceanu, Cristina Cãlãraºu, Liliana Ionescu-
Ruxãndoiu, Mihaela Mancaº, Gabriela Panã Dindelegan, Dicþionar general
de ºtiinþe. ªtiinþe ale limbii, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1997.
DEX ’96: Dicþionarul explicativ al limbii române, ediþia a II-a, Editura
Univers Enciclopedic, Bucureºti, 1996.
Daniela Rovenþa-Frumuºani, Argumentarea. Modele ºi strategii.
Editura All, Bucureºti, 2000.
argumentaþiei este poate istoria însãºi a domeniului, rele-
varea momentelor importante, de la „miturile fondatoare“
pânã la impactul sãu în „era comunicaþionalã“ a secolului al
XX-lea, fãrã a uita momentele de eclipsã sau de apoteozã.
II. CURRICULUM HISTORIAE
Cãci au existat oratori elevaþi, ca sã spun aºa, cu o strãlucitã
profunzime a ideilor ºi mãreþie a cuvintelor, impetuoºi,
variaþi, bogaþi în idei ºi mijloace de exprimare, demni de
respect, cultivaþi ºi deciºi sã miºte sufletele ºi sã le atragã –
lucru pe care unii l-au fãcut chiar printr-o cuvântare
severã, sumbrã, neprelucratã, nici perfect structuratã ºi nici
frumos încheiatã, alþii printr-una sprintenã, ordonatã, fini-
satã. ªi, dimpotrivã, au existat oratorii simpli, penetranþi,
care probau toate faptele ºi le fãceau mai limpezi, nu mai
complicate, eleganþi printr-un discurs simplu, oarecum, ºi
concis; în cadrul aceluiaºi stil unii au fost ingenioºi, dar
neºlefuiþi, ºi cu intenþie asemãnãtori inculþilor ºi neprice-
puþilor, alþii, în pofida aceleiaºi sãrãcii a mijloacelor de
expresie, au fost mai plãcuþi, adicã spirituali, strãlucitori,
deºi slab împodobiþi. Dar existã, în plus, oratorul de mijloc,
interpus între aceºtia ºi, ca sã zic aºa, moderat, care (fiind-
cã) nu se foloseºte nici de subtilitatea ultimilor, nici de
torentul verbal al celor de mai înainte, care se apropie de
ambele stiluri, dar nu se distinge în nici unul, care este
pãrtaº al unuia sau al celuilalt, dacã vrem adevãrul, mai
degrabã exclus; ºi acesta este fluent în vorbire, cum se
spune, deºi nu aduce nimic în afarã de capacitate oratoricã
ºi monotonie, sau adaugã, ca într-o cununã, niºte ºuviþe, ºi
nuanþeazã fiecare cuvântare prin intermediul unor
podoabe modeste de cuvinte ºi cugetãri.
Cicero, De oratore
Concepte de bazã: retoricã; retoricã clasicã; neoretoricã.
Cea mai bunã introducere în studiul retoricii ºi al teoriei
26 Retoric\ [i teoria argument\rii
1. Grecia antic\. Originile
Momentul apariþiei retoricii este fixat în secolele al V-lea
ºi al IV-lea î. Chr. în Sicilia. Dupã o legendã, Hieron, tiranul
Siracuzei, a interzis supuºilor sãi folosirea limbajului. Tiranii
introduseserã în Sicilia (colonie greacã) un regim de vio-
lenþã, de deportãri ºi de exilãri. Cãderea tiranilor, în special
cea a lui Trasibul din Siracuza1 în 465 î. Chr., a fost punctul
de plecare al unei insurecþii generale, care a cuprins întreg
teritoriul Siciliei ºi a fost însoþitã de revendicãri (sub formã
de procese) ale proprietãþilor private pe care le luaserã prin
abuz conducãtorii oraºelor siciliene.
În acest context social-politic, marcat de frãmântãri
puternice, cauzele erau pledate de pãrþile interesate în faþa
juriilor populare. Cu aceastã ocazie, unii pledanþi au avut
inspiraþia sã recurgã la anumite procedee retorice care sã le
asigure victoria. Istoria îi menþioneazã pe Empedocle din
Agrigent2, pe Corax ºi pe discipolul sãu Tisias3 ca cei dintâi
care au codificat ºi difuzat învãþãtura retoricã (prin sistema-
tizarea ºi transmiterea modului de elaborare a acestor proce-
dee). Ei au redactat formulare-ghid pentru uzul pãrþilor în
litigiu. O datare relativã plaseazã în anul 460 î. Chr. redac-
tarea de cãtre Corax a manualului Technè rhétorikè4, care
constituia un ansamblu de precepte practice însoþite de
exemple edificatoare. Dupã mãrturia lui Aristotel, reluatã de
Cicero, discursurile oratorice ar fi existat ºi înainte de ates-
tãrile atribuite lui Corax ºi Tisias, dar nu sub forma dis-
cursului supus unor reguli stricte de elaborare.
În acel moment devenea clar faptul cã limbajul nu este
doar „limbã“, ci este, de asemenea, „discurs“.
Primii retori se mândreau cu mãiestria de a transforma
cel mai slab argument în argumentul cel mai puternic. În
acest context „Corax“ devine un termen tehnic5, preluat ºi
consacrat de terminologia retoricã, care însemna sã spui
Curriculum historiae 27
despre un lucru cã este neverosimil pentru cã, într-adevãr, el
este foarte posibil, cu alte cuvinte era vorba despre „produ-
cerea verosimilului“ ca armã a persuasiunii.
Sofistul Protagoras din Abdera6 (c. 486–c. 410 î. Chr.),
autorul celebrei maxime „omul este mãsura tuturor lucru-
rilor“, afirma dintr-o perspectivã relativistã ºi scepticã faptul
cã orice subiect poate fi tratat dupã douã teze opuse.
Un moment important îl reprezintã contextul istoric al
disputelelor politice generate de abolirea regimurilor aristo-
cratice. Se înregistreazã un nou imbold în dezvoltarea reto-
ricii judiciare în Grecia continentalã, unde cel mai important
reprezentant al epocii a fost Antiphon7 (480–411 î. Chr.), con-
siderat primul orator judiciar al Greciei.
În anul 427 î. Chr., retorul Gorgias8 pãrãseºte Sicilia ºi
vine la Atena, unde rosteºte un discurs în faþa adunãrii
poporului. Acest moment este considerat cel al naºterii dis-
cursului epidictic ºi al prozei artistice. Aceastã perspectivã
esteticã ºi literarã va îmbogãþi proza9, pânã atunci doar
funcþionalã, cu figuri de cuvânt (asonanþã, rimã, parono-
mazã, ritm, paralelisme între pãrþile frazei) ºi cu figuri de
gândire ºi semantice (perifraze, metafore, antiteze).
Epoca în care a trãit oratorul atenian Lisias10 (440/
445–360 î. Chr.) este cea în care apar experþii în practicile
judiciare ºi se impun meserii noi ca cele de logograf ºi de
synegoros11. Opera lui Lisias reprezintã un foarte bogat
izvor de informaþii cu privire la perioada de la sfârºitul
rãzboiului peloponesiac, precum ºi la cea imediat urmãtoare
înfrângerii Atenei.
Perioada de maximã înflorire a elocinþei politice este
marcatã de activitatea lui Demostene (384–322 î. Chr.)12,
Licurg (390–324 î. Chr.) – Împotriva lui Leocrate –, Hiperide
(390–322 î. Chr.) – Discursul funebru (325 î. Chr.) – ºi de
fondatorul celebrei ºcoli de retoricã din Rodos – Eschine13
(390–315 î. Chr.).
28 Retoric\ [i teoria argument\rii
Retorica va fi apoi un domeniu privilegiat de sofiºti.
Noile concepþii asupra discursului ºi elocinþei marcheazã
începutul unei epoci care va acorda o importanþã
covârºitoare cuvântului. Învãþãmântul sofistic se baza în
principal pe retoricã, dublatã de folosirea unor scheme
argumentative (în mare parte, falacioase)14.
Platon (428–347 î. Chr.), în a cãrui viziune retorica este
„arta care produce convingeri“, îi va condamna pe sofiºti
pentru dispreþul la adresa adevãrului ºi a justiþiei ºi se va
orienta spre analiza problemelor privitoare la structura
propoziþiilor, la legãtura dintre expresiile complexe ºi cele
simple ºi la posibilitatea negaþiei ºi a falsului15.
Începând cu Aristotel (384–322 î. Chr.), retorica se pre-
zintã ca o metodã de compunere/compoziþie a discursului
fixatã în tipare clare. Aristotel va reconsidera ºi va recentra
într-o viziune cuprinzãtoare toate componentele retoricii, le
va completa, situându-le între dialecticã ºi politicã, dar
legându-le de poeticã.
Isocrate (Isokrates)16 (436–338 î. Chr.), scriitor ºi orator
atenian, a fost cel mai cunoscut ºi cel mai influent retor al
epocii sale. Profesor de elocinþã, Isocrate a eliberat retorica
de afilierea sofisticã.
Retorica reprezenta în acea epocã un mijloc de a rãs-
punde multiplelor provocãri ale societãþii greceºti venite din
partea domeniului educaþional, judiciar, filosofic ºi artistic.
În opinia lui Isocrate, pentru a deveni orator trebuia sã
îndeplineºti trei condiþii majore: aptitudini naturale, o prac-
ticã susþinutã, o învãþare sistematicã17.
2. Roma antic\
Cato cel Bãtrân (234–149 î. Chr.), om de stat ºi scriitor
roman, s-a ridicat în discursurile sale cu succes împotriva
Cartaginei, cerând distrugerea ei. Opera sa cuprinde
Curriculum historiae 29
Origines ºi De agricultura, care este consideratã cea mai veche
scriere latinã în prozã.
Marcus Tullius Cicero18, (106–43 î. Chr.), om politic ºi
unul dintre cei mai mari oratori romani, a redactat nume-
roase lucrãri despre retoricã (Despre invenþiune, Despre
orator), lucrãri filosofice (Despre natura zeilor, Despre îndato-
riri, Despre supremul bine ºi supremul rãu), discursuri (Catili-
narele, Filipicele). În anul 63 î. Chr., în calitate de consul, a
demascat conjuraþia lui Catilina împotriva Senatului. Este
considerat cel mai mare orator roman ºi una dintre figurile
importante ale lumii antice.
În contextul politic al începutului de mileniu, la Roma,
Quintilian19 (30–98), Seneca20, Pliniu cel Bãtrân21, Pliniu cel
Tânãr22 vor fi continuatorii ºi susþinãtorii sistemului retoric
ciceronian ºi autori ai unor tratate de oratorie devenite
celebre.
3. P\rin]ii Bisericii
De-a lungul secolelor, retorica transmite Occidentului
normele discursului în spaþiul public. Ideile cu caracter pres-
criptiv-normativ concepute de Aristotel pentru democraþia
atenianã ºi de Cicero pentru republica romanã fuseserã
adaptate de Quintilian proiectului „civilizator“ al Impe-
riului Roman. Aceste norme vor fi preluate ºi adaptate apoi
de Sfântul Augustin ºi de Pãrinþii Bisericii universului
comunitãþilor creºtine. În acest context, discursul va lua
forma predicii obiºnuite ºi duminicale, a omiliei, a jurã-
mântului etc. În acelaºi timp, modelul oratorului a fost
difuzat pe tot parcursul Renaºterii în întreaga Europã ºi în
coloniile de peste mãri.
În cadrul Occidentului creºtin, filosofia scolasticã
impune conceptul de trivium (gramaticã, retoricã, dialecticã),
care devine fundamentul învãþãturii ºi culturii din secolele
30 Retoric\ [i teoria argument\rii
V–VIII. În aceastã epocã, arta discursului (ars bene dicendi în
formularea lui Quintilian) ocupã un loc important; oratorul
trebuie sã ºtie „sã instruiascã (docere), sã farmece (delectare) ºi
sã convingã (movere)“ (Sfântul Augustin).
Dupã o lungã cantonare în tradiþia antichitãþii greco-
romane ºi apoi a Renaºterii, retorica nu va rezista atacului
din partea raþionalismului ºtiinþific ºi a cartezianismului.
Evul Mediu a contribuit la ruperea de realitate, la
artificializarea ºi, în cele din urmã, la epuizarea retoricii prin
oficializarea statutului sãu de disciplinã scolasticã. În cursul
secolelor al XVII-lea ºi al XVIII-lea, retorica este o disciplinã
încadratã în categoria „umanioarelor“, fiind marcatã ºi
guvernatã de o puternicã tendinþã stilisticã.
Predicile Sfântului Ambrozie (340–397), ale Sfântului
Augustin (354–430), ale lui Vasile cel Mare (329–379),
Grigorie din Nazianz ºi ale lui Ioan Gurã de Aur (334–407)
reprezintã puncte de reper în evoluþia retoricii din aceastã
perioadã.
4. Evul Mediu
Evul Mediu a fost marcat de predicile Sfântului Toma
d’Aquino, de denunþãrile vehemente ale cãlugãrului Savo-
narola (1452–1498) din Florenþa lui Pietro de Medici sau de
cele ale misticului francez Gerson, animatorul Conciliului
de la Constanz (1363–1429).
5. Reforma [i Rena[terea23
Spaþiul anglo-saxon îºi aduce contribuþia la îmbogãþirea
teoretizãrilor prin operele lui Leonard Cox (The Arte or Crafte
of Rhethoryke – 1530?) ºi ale scriitorului Thomas Wilson (The
Arte of RhetoWrique – 1553) ºi tratatele semnate de Pierre de
Courcelles ºi de André de Tonquelin.
Curriculum historiae 31
O istorie a retoricii (oratoriei) acestei perioade ar trebui
sã înregistreze predicile misticului panteist Meister Eckart
(1260–1327) ºi ale discipolului sãu, cãlugãrul dominican Jean
Tauler (1297–1361), ale lui Luther (1483–1546) ºi ale apãrãto-
rului regalitãþii Etienne Pasquier (1529–1615), autor al
Încurajãrii pentru prinþi ºi domni.
6. Clasicismul24
Clasicismul francez al secolului al XVII-lea s-a caracte-
rizat prin imitarea modelelor greco-romane ºi a promovat
ordinea, claritatea, echilibrul, obþinute prin respectarea
regulilor care guverneazã diversele genuri. Oratoria
înregistreazã progrese remarcabile prin Cuvântãrile funebre
ale lui Bossuet (1627–1704): Panegiricul Sfântului Paul,
Panegiricul Sfântului Francisc din Assisi.
7. Secolul al XVIII-lea
Istoria Franþei secolului al XVIII-lea este jalonatã de dis-
cursurile revoluþionare ale lui Danton, ale lui Robespierre
(1758–1794) – Discurs asupra libertãþii presei, Discurs asupra
Fiinþei supreme, Discurs asupra pedepsei cu moartea sau ale lui
Mirabeau (1749–1791), ºi, începînd cu anul 1796, de procla-
maþiile lui Napoleon ºi elocinþa lui Benjamin Constant
(1767–1830).
Pe celãlalt mal al Canalului Mânecii, istoria oratoriei con-
semneazã discursurile (ºi disputele politice) celebre ale pri-
milor miniºtri Bolingbroke (tory), ale lui Robert Walpole sau
ale lui William Pitt. Abordãrile teoretice se datoreazã prela-
tului scoþian Hugh Blair (Lectures on Rhetoric – 1783), precum
ºi teologului George Campbell (Elements of Rhetoric – 1828).
32 Retoric\ [i teoria argument\rii
8. Secolul al XIX-lea
Retorica francezã înregistreazã realizãrile oratorilor reli-
gioºi ºi universitari (discursurile lui Frayssinous ºi, mai ales,
celebrele Conferinþe de la Notre-Dame de Paris ale lui
Lacordaire). În aceeaºi perioadã, scriitorul Edgar Quinet
(1803–1875) va încânta auditoriul de la Collège de France cu
expunerea rafinatã a concepþiilor sale filosofice ºi istorice.
Elocinþa politicã în epoca modernã este marcatã de
discursurile lui Giuseppe Garibaldi în Italia aflatã în pragul
reunificãrii sau ale liderului burgheziei republicane din
Franþa sfârºitului de secol, Léon Gambetta.
În ciuda avântului pe care îl cunoaºte genul oratoric,
secolul al XIX-lea este cel care consemneazã declinul retoricii
clasice. Deºi anumite specii discursive rãmân fidele tradiþiei
(discursurile de tribunal, de barou, de camerã), epoca
romanticã va promova un sistem de valori în care aprecierea
pozitivã va merge în direcþia simplitãþii, a conciziei ºi a
naturaleþei. Acest recul al retoricii va fi accentuat de adver-
sitatea programelor romantice (pentru a-l cita numai pe
Victor Hugo: „Paix à la syntaxe/ Guerre à la rhétorique“) ºi va
fi urmat, în plan pedagogic, de dispariþia retoricii din
programele de învãþãmânt dupã o tradiþie de sute de ani.
Tzvetan Todorov considerã cã retorica clasicã îºi încheie
existenþa la începutul secolului al XIX-lea, ca urmare a
antiretorismului epocii, îndreptat, în special, împotriva
caracterului normativ-prescriptiv al disciplinei în sistemul
pedagogic ºi a proliferãrii necontrolate a clasificãrilor
domeniului.
9. Secolul al XX-lea
Istoria frãmântatã a secolului al XX-lea consemneazã
discursurile politice ale lui Clémenceau, Jaurès, Mussolini,
Hitler, Goebbels, Charles de Gaulle, Nicolae Titulescu, F.D.
Roosevelt, John F. Kennedy, Martin Luther King.
Curriculum historiae 33
În jurul anilor ºaizeci retorica renaºte, beneficiind de
progresele înregistrate în domeniul lingvisticii („ºtiinþã-
pilot“, în special prin lucrãrile lui Roman Jakobson), al semi-
oticii, al stilisticii, al teoriei argumentãrii.
Spaþiul cultural francez este cadrul în care iau fiinþã
centre de studiu care oferã o perspectivã nouã asupra reto-
ricii ºi a relaþiei directe cu „producerea“ textelor literare
(cum ar fi de exemplu Oulipo – Ouvroir de Littérature Poten-
tielle –, care cuprindea, în anii 1960–1973, printre membri pe
Raymond Queneau, Georges Perec, Luc Etienne, François Le
Lionnais, Jacques Bens ºi chiar pe Jean Tardieu, Marcel
Duchamp ºi Italo Calvino).
ªcoala francezã contemporanã (T. Todorov, R. Barthes, G.
Genette) repune în discuþie retorica din perspectiva figu-
rilor, fãrã a recurge la constrângeri normative sau încorsetãri
în clasificãri rigide.
Grupul µ propune prin lucrãrile sale fundamentale –
Rhétorique générale ºi Rhétorique de la poésie – o reinterpretare
a figurilor bazatã pe concepþia clasicã a lui Quintilian asupra
modalitãþilor de realizare a figurilor25.
Neoretorica, redefinitã din perspectiva teoriei argumen-
tãrii, îi numãrã printre fondatori ºi teoreticieni pe Chaim
Perelman, Tzvetan Todorov, Nicolas Ruwet, Gérard Genette,
Lausberg.
„Logicile non-formale“26 au contribuit decisiv la schim-
barea perspectivei asupra retoricii ºi teoriei argumentãrii.
Fondatorii neoretoricii, Chaïm Perelman ºi Lucie
Olbrechts-Tyteca, au corelat aspectele logice ale teoriei lor cu
„logicile non-formale“ ºi au repus în discuþie termenul de
„evidenþã“ prin reconsiderarea plauzibilului ºi a perechii
consens/conflict.
Cercetãrile actuale asupra argumentãrii încearcã sã
asigure un echilibru ºi o armonizare între tendinþele
neoretoricii, ale logicii naturale ºi ale teoriei discursului.
34 Retoric\ [i teoria argument\rii
Concluzii: actualitatea retoricii
Genul judiciar ºi cel deliberativ supravieþuiesc sub forma
declaraþiei, a pledoariei, a apologiei, a rechizitoriului, a
declaraþiei politice, a admonestãrii, a conferinþei, a expunerii
etc.
Genul epidictic se regãseºte în forma alocuþiunii, a elo-
giului, a complimentului, a oraþiei funebre, a panegiricului,
a discursului (ca speech).
Ceea ce pare sã caracterizeze discursul oratoric al zilelor
noastre este tendinþa spre simplitate, adecvare, pragmatism,
improvizaþie, stereotipie.
Perioada actualã redescoperã ºi pune în valoare diverse
procedee (locuri comune, naraþiune, figuri, acþiune) în dis-
cursuri persuasive noi care au o retoricã proprie (de ex. dis-
cursul publicitar). Sistemul retoric al antichitãþii se adap-
teazã noilor împrejurãri în cadrul mai larg al pragmaticii
discursului.
Glosar
Discurs oratoric: text scris urmând legi ºi tehnici de
compoziþie precise (stabilite ºi studiate de retoricã), destinat
a fi pronunþat în faþa unui numãr mare de auditori pe care
încearcã sã-i convingã.
Persuasiunea (spre deosebire de demonstraþie) nu
aparþine numai logosului, ci se plaseazã sub o dublã
determinare: pe de-o parte autoritatea moralã a autorului ºi
a cauzei sale (ethos), pe de altã parte sentimentele pe care le
trezeºte în cei care formeazã auditorul discursului (pathos).
De aceea, în discursul sãu, pentru a-ºi atinge scopul,
oratorul foloseºte mai degrabã entimema aluzivã ºi
metafora decât silogismul sau analogia.
Curriculum historiae 35
Normele de producere a discursului oratoric cer: a) ca
discursul sã fie adaptat la scopurile sale ºi la auditorul sãu ºi
b) fiecare dintre pãrþile discursului sã contribuie la reali-
zarea funcþiei sale persuasive. Retorica anticã distingea trei
genuri ale discursului oratoric în funcþie de situaþia de
enunþare ºi de obiectivele sale: epidictic, juridic, deliberativ
(vezi capitolul III).
Aporie. Problemã greu sau chiar imposibil de rezolvat.
Bibliografie [i note
1. Trasibul (?–388 î. Chr.) sau Thrasybulos, general ºi om politic
atenian, participant la rãzboiul peloponesiac, exilat de regimul oligarhic
instaurat la Atena (404 î. Chr.), s-a refugiat la Teba, de unde a organizat o
campanie victorioasã în urma cãreia democraþia a fost restabilitã la Atena
(402 î. Chr.). Informaþii în: Cicero, Brutus, 13: Studium eloquentiae proprium
Athenarum; Herodot, VII, 155-6, Diodor, XI, 48-49, 67-68, 72-74, 86-87.
2. Empedocle din Agrigent a jucat un rol important în politica
internã a Agrigentului; ºef al facþiunii populare, a abolit senatul, a respins
tirania ºi a adoptat o constituþie democraticã. „…Fãrã sã fi deschis o
ºcoalã […], profesa învãþãtura sa constând din filosofie, poezie, medicinã
ºi magie chiar“. Empedocle acorda o atenþie deosebitã punerii în scenã ºi
pregãtirii auditoriului „…când trebuia sã ia cuvântul în agora,
înveºmântat într-o hainã de purpurã, cu fruntea încununatã ºi când îºi
fãcea apariþia într-un car tras de patru catâri albi“ (Diogenes Laertios,
VIII, 58). Aristotel afirmã în Sofistul cã Empedocle a inventat retorica, iar
Zenon dialectica. (vezi M. Marinescu-Himu, Pagini alese din oratorii greci,
Editura pentru Literaturã, 1969, VIII-IX).
3. Contribuþia importantã a lui Corax ºi Tisias la dezvoltarea
oratoriei constã în faptul cã au intuit valoarea persuasiunii ºi „au scos în
evidenþã «verosimilul sau to eikos», care se pare cã forma partea cea mai
consistentã a tratatului lor; „verosimilul“, care a fost aspru criticat atât de
Platon, cât ºi de Aristotel, consta într-o refacere „noeticã“, mentalã, a
unor situaþii la care n-am fost martori, refacere care se produce spontan
în fiecare dintre noi, dupã reguli fixe ºi valabile pentru toate minþile.
Rezultã de aici cã judecãtorul se va afla în ipostaza de a-ºi da avizul
asupra unor fapte pe care nu le cunoaºte decât prin datele contradictorii
ale pãrþilor ºi ale martorilor, iar convingerea pe care ºi-o va forma va fi
determinatã nu de adevãr, ci de imaginea pe care ºi-o contureazã de fiecare datã
36 Retoric\ [i teoria argument\rii
ºi pe care i-o sugereazã avocatul priceput, iar în ultimã instanþã verosimilul.
(subl. ns.; vezi ºi M. Marinescu-Himu, op. cit., XI).
O anecdotã celebrã pentru eficacitatea argumentãrii îi are ca actori pe
Tisias ºi maestrul sãu. Corax ar fi acceptat sã-l înveþe pe Tisias tehnica
argumentãrii în schimbul unei retribuþii, dar condiþia primirii unei
retribuþii era ca elevul sãu sã ajungã sã stãpâneascã arta argumentãrii.
Dacã Tisias câºtigã primul sãu proces, atunci el îºi plãteºte maestrul; dacã
îl pierde, nu plãteºte, pentru cã nu s-a probat eficienþa actului pedagogic.
La sfârºitul studiilor, Tisias îi intenteazã proces lui Corax, susþinând cã nu
are nici o datorie faþã de acesta. Procesul îi poate aduce lui Tisias ori
pierdere, ori câºtig de cauzã.
Prima ipotezã: dacã are câºtig de cauzã, prin verdictul judecãtorilor,
nu datoreazã nimic maestrului sãu. Cea de-a doua ipotezã: dacã pierde,
prin înþelegerea iniþialã, nu-i datoreazã nimic. În ambele cazuri Tisias
nu-i datoreazã nimic lui Corax.
Corax îºi va construi contradiscursul reluând schema de argumen-
tare a lui Tisias prin inversarea acesteia punct cu punct. Prima ipotezã:
Tisias cîºtigã procesul; potrivit înþelegerii iniþiale, elevul trebuie sã
plãteascã. Cea de-a doua ipotezã: Tisias pierde procesul; prin lege, va
trebui sã plãteascã stagiul de învãþãturã. În ambele cazuri Tisias trebuie
sã-i plãteascã lui Corax.
Anecdota poate beneficia de o lecturã multiplã:
– ca reacþie a judecãtorilor în faþa unei aporii;
– ca operaþie majorã a argumentãrii (reluarea unui discurs de cãtre
un alt discurs, facere ºi re-facere discursivã); ºi,
– ceea ce e mai important, la stabilirea ca principalã sarcinã a
argumentãrii aceea „de a încerca sã descurce situaþiile în care se aplicã
norme eterogene“ (situaþii contradictorii apãrute din obligaþiile ce þin de
contracte private ºi se opun deciziilor justiþiei) – vezi Christian Plantin,
L’argumentation, Memo, Seuil, Paris, 1996.
4. Corax ºi elevul sãu Tisias au elaborat Technèrhétorikè, lucrare
comunã, care cuprindea probabil trei pãrþi: exordiu (cu rolul de a-i flata pe
judecãtori), epilog (rezumat al faptelor) ºi agon (termen metaforic atribuit
pãrþii aflate între exordiu ºi epilog).
5. Aceastã noþiune de „verosimil, posibil, plauzibil“ se aflã în centrul
retoricii. Doar verosimilul, opinia, bunul-simþ pot fi puse în discuþie.
Adevãrul nu se discutã.
6. Protagoras este autorul a douã lucrãri, Antilogiile ºi Arta de a
discuta, în care se concentreazã metoda lui dialecticã.
7. Opera lui cuprindea exordii, peroraþii, discursuri, tetralogii, astãzi
pierdute. Au rãmas pe un papirus fragmente din discursul pentru
Curriculum historiae 37
propria sa apãrare, apreciat în termeni elogioºi de Tucidide, fragmente
publicate în 1907.
Tetralogie este un termen tehnic care desemneazã scheme ce
grupeazã patru discursuri: al acuzãrii, al apãrãrii, replica acuzãrii, replica
apãrãrii.
8. Gorgias ar fi compus o lucrare menþionatã de Isocrate (Despre
naturã), un discurs pythic, un discurs olimpic, un discurs funebru. I se
mai atribuie, de asemenea, un Elogiu al Elenei ºi o Apãrare a lui Palamede.
9. Retorica reþine termenii prozã gorgianicã (caracterizatã prin
simetrii, paralelisme, asonanþe, aliteraþii, perifraze, metafore etc.) ºi
„figurile lui Gorgias“: paromoia (cuvinte care corespund în locuri
determinate în douã fraze), homoioteleuta (cuvinte care au finalul
asemãnãtor), homoiorcatarcta (cuvinte cu început asemãnãtor).
10. Opera sa cuprinde, printre altele, discursurile Împotriva lui
Eratostene, Împotriva negustorilor de grâu, Pentru apãrarea lui Mantitheos.
11. Logograf: scriitor de meserie care redacta discursuri pe care
acuzaþii le învãþau ºi le declamau în faþa judecãtorilor.
Synegoros: avocat care îl seconda pe cel ce pleda ºi cãruia un artificiu
de procedurã îi permitea sã ia cuvîntul dupã el.
12. Om politic ºi orator atenian, a combãtut politica lui Filip II.
Printre principalele discursuri politice se numãrã Filipicele (351-341 î.
Chr.), Olinticele (349 î. Chr.), Asupra situaþiei din Chersones, iar printre
principalele pledoarii politice Împotriva lui Midias, Împotriva legii lui
Leptines, Asupra ambasadei necredincioase ºi Pentru coroanã.
Filipicã a devenit termen comun cu sensul: „discurs violent ºi cu
caracter acuzator, pronunþat împotriva unei persoane“.
13. Orator contemporan cu Demostene, Eschine nu a exercitat
meseria de logograf. Cariera sa politicã ºi oratoricã începe în 348 î. Chr.,
când se numãrã printre adversarii lui Filip, apoi devine un oponent al lui
Demostene. Vezi Împotriva lui Timarh (346 î. Chr.), Asupra ambasadei
necredincioase (343 î. Chr.), Împotriva lui Ctesifon (330 î. Chr.).
14. Sofiºtii (< gr. sophistes „expert“) excelau în arta comunicãrii
publice, în special în oratorie ºi disputã. Conform DFL: „…învãþãmântul
sofistic se rezuma cel mai adesea la retoricã, combinatã cu folosirea
imprudent de încrezãtoare a unei logici primitive ºi adesea falacioase – a
tertipurilor argumentative ce aveau sã le aducã pentru mult timp
sofiºtilor o proastã faimã“. (Vezi în DFL: „sofismul leneº“, „sofismul
omului cu mascã“, „sofismul socratic“).
15. În Cratylos ºi Sofistul.
16. Scrierile sale, publicate, în care a susþinut unirea tuturor grecilor
împotriva perºilor sub o conducere unicã, a lui Filip II, se remarcã
printr-un stil sobru, clar, precis, subtil ºi armonios, fãrã termeni rari,
38 Retoric\ [i teoria argument\rii
neologisme, ritmuri ostentative sau metafore strãlucitoare. Ideile sale,
care reflectã criza în care intrase polisul grecesc, fac din el un precursor
al elenismului. Este autorul unor discursuri celebre: Panegiricul, în care
elogiazã meritele patriei sale, ºi Despre serbãrile panateene. În viziunea lui
Isocrate, educaþia literarã ºi artisticã în sens larg ºi formarea în spiritul
moralei sunt strâns legate. Retorica este, din punctul sãu de vedere, un
mijloc de organizare a vieþii care se bazeazã pe învãþarea legilor
discursului. Din aceastã perspectivã învãþãtura retoricã reprezintã o
ºcoalã de stil, de gândire ºi de viaþã. Tot ceea ce suntem datorãm
cuvântului: „Dacã trebuie sã vorbim pe scurt despre puterea cuvântului
vom constata cã nimic din ceea ce a zãmislit gândul omului n-ar putea
exista dacã n-ar fi cuvântul. Cuvântul este cãlãuza tuturor faptelor ºi
gândurilor noastre ºi cei care au mai multã judecatã cu atât mai mult ºtiu
sã se foloseascã de cuvânt.“ (Asupra schimbului de bunuri, în Pagini alese
din oratorii greci, ed. cit., p. 203).
17. Vezi discursul Asupra schimbului de bunuri, în Pagini alese din
oratorii greci, ed. cit., p. 199.
18. Atât Cicero, cât ºi Quintilian îmbogãþesc sistemul retoric fãrã
sã-l modifice. Acest sistem va supravieþui pânã în secolul al XIX-lea.
Pentru Cicero, retorica înseamnã o formã (oratio), un subiect (quaestio) ºi
o energie (vis oratoris). Cicero insistã în De oratore, 4, 14, asupra rolului
filosofiei în formarea oratorului: „Sã se considere, aºadar, printre cele mai
importante lucruri, ceea ce se va înþelege mai bine dupã aceea, cã fãrã
filosofie nu este posibil sã se formeze oratorul pe care-l dorim;
(pretindem) nu sã existe în aceasta chiar toate cele ce-i sunt necesare, ci
sã-l ajute aºa precum îl ajutã gimnastica pe actor; cãci lucrurile mici sunt
comparate adesea foarte direct cu cele importante. De fapt, nimeni nu
poate vorbi mai pe larg ºi cu o mai mare bogãþie de idei ºi forme de
exprimare, despre subiecte interesante ºi variate, fãrã filosofie.“
19. Quintilian (Marcus Fabius Quintilianus) este autorul unui
monumental tratat – 12 cãrþi – despre arta retoricã (De institutione
oratoria).
20. Lucius Annaeus Seneca – numit ºi cel Bãtrân sau Tatãl – (58–c.
41), scriitor roman, este ºi autorul unor culegeri de exerciþii oratorice
(Declamaþii pe teme juridice, Declamaþii deliberative).
21. Pliniu cel Bãtrân, (Caius Plinius Secundus, 23–79) autor, pe lângã
opera enciclopedicã Istoria naturalã, al unui tratat de oratorie (Cei ce
învaþã) ºi al unei lucrãri în opt cãrþi despre Incertitudinile limbajului.
22. Pliniu cel Tânãr (Caius Plinius Caecilius Secundus), (61 – 114), om
politic ºi scriitor roman. Contemporan ºi prieten al împãratului Traian.
Autor al celor nouã cãrþi de scrisori (Epistolarum libri novem) ºi al
Curriculum historiae 39
Panegiricului împãratului Traian.
23. Imitaþia a reprezentat la început o metodã pedagogicã în Roma
anticã ºi în curricula renascentiste. Studenþilor li se dãdeau modele de
copiat la oricare din nivelurile lingvistice (de la ortografie la elemente
gramaticale, la figuri retorice, la stil, la modele de organizare a
discursului), pe care trebuiau fie sã le copieze forma originalã pentru a o
adapta unui nou conþinut, fie sã prezinte într-o nouã formã conþinutul
original. Intenþia acestei metode era sã ofere un fel de suport de antrenare
lingvisticã pentru învãþãcei.
Imitaþia reprezenta, de asemenea, o arenã pragmaticã în care subiecte
de organizare ºi de stil erau discutate simultan, ºi nu ca entitãþi scolastice
separate în curricula. Imitaþia constituia adesea un pericol în calea desã-
vârºirii educaþionale, pentru cã putea conduce la imitaþia servilã a stilului
unui singur autor (Cicero reprezenta modelul de predilecþie) sau la erori
datorate copierii celor mai proaste trãsãturi ale unui model (ºi, în acest
caz, discernãmântul copiºtilor era foarte important). Marele sãu merit,
totuºi, a fost sã asigure învãþãceilor metode prin care sã se exprime, sã
integreze informaþia învãþatã în direcþii specializate (cum ar fi gramatica
ºi retorica) ºi sã-i orienteze pe studenþi astfel încât sã observe în detaliu
metodele lingvistice specifice care au fãcut ca anumite procedee sã
cunoascã un succes remarcabil.
Un alt deziderat al instrucþiei retorice renascentiste îl reprezenta copia
(sau abundenþa de cuvinte ºi expresii). Aceasta poate fi cel mai bine
înþeleasã în termenii textului care conferã termenului faima sa: De duplici
copia verborum ac rerum – Asupra dublei abundenþe de idei ºi expresii
(Erasmus). Scopul educaþiei retorice renascentiste îl constituia
dezvoltarea abilitãþilor învãþãceilor de a descoperi subiecte ºi a le
transpune în formulãri adecvate. În cartea lui Erasmus, aceºtia învãþau
cum sã exprime o idee datã într-o mulþime de feluri ºi figuri (dezvoltând
copia). A doua parte a acestei cãrþi îi învãþa pe studenþi cum sã inventeze
ºi sã dezvolte argumente, în cadrul unui sistem vast de strategii
argumentative. Scopul copiei era sã creeze un „stoc“ de subiecte ºi de
moduri în care acestea sã fie enunþate astfel încât oratorul sã dispunã
întotdeauna de materia necesarã pentru orice situaþie comunicativã.
Textul lui Erasmus conþine numeroase exemple de copia, cel mai faimos
fiind cel care include sute de variaþiuni pe tema „scrisoarea
dumneavoastrã m-a încântat nespus“. (Vezi Gideon O. Burton, Silva
Rhetoricae, Brigham Young University, 1996-2000.)
24. Sunt demne de menþionat în acest sens tratatele celebre ale lui
Gibert, Crevier ºi, mai târziu, ale lui Dumarsais ºi Fontanier.
Atenþia specialã acordatã retoricii în epocã este ilustratã ºi de
40 Retoric\ [i teoria argument\rii
numãrul mare al lucrãrilor care i-au fost dedicate. Iatã, cu titlu de
exemplu, cele mai vestite tratate franceze de retoricã, citate de Genette în
Figuri, Editura Univers, Bucureºti, 1978: René Bary, La Rhétorique
française, 1653; Bernard Lamy, La Rhétorique ou l’Art de parler, 1688;
Dumarsais, Des Tropes, 1730; Crevier, Rhétorique française, 1765; Hugh
Blair, Leçons de Rhétorique et de Belles-Lettres, 1783; Domairon, Rhétorique
française, 1804; Fontanier, Commentaire raisonné des Tropes de Dumarsais,
1818; Manuel classique pour l’étude des Tropes, ediþia a doua remaniatã în
1822; Des Figures du Discours autres que les Tropes, 1827.
25. Modalitãþile de realizare a figurilor sunt: adãugarea, suprimarea,
suprimarea-adãugarea, permutarea.
26. Logica sentimentelor (Theodule Armand Ribot), logica socialã
(Gabriel de Tarde), logica valorilor (Goblot), logica epistemicã, logicile
deontice, logica normelor (Kalinowski), logica acþiunilor (G.H. von
Wright), logica contradictorie (St. Lupasco), modelul matematic (F.
Gonseth), sistemele gramaticii „floue“ (Lofti A. Zadeh) etc.
Surse lexicografice
DFL – Antony Flew, Dicþionar de filozofie ºi logicã, Editura Humanitas,
ediþia a II-a, Bucureºti, 1999.
Bibliografie suplimentar\
Vasile Florescu, La Rhétorique et la néorhétorique. Genèse, évolution,
perspectives, Les Belles Lettres, Paris, 1982.
Chaïm Perelman et Lucie Olbrechts-Tyteca, Traité de l’argumentation.
La nouvelle rhétorique, Éditions de l’Université de Bruxelles, 1958.
Olivier Reboul, La Rhétorique, PUF, Que sais-je?, Paris, 1984.
III. RETORICA CLASIC|
Concepte de bazã: situaþia retoricã; audienþa; strategii
persuasive; logos, patos, ethos; genuri retorice: judiciar, deli-
berativ, epidictic; canoanele retoricii: inventio, dispositio,
elocutio, memoria, pronuntatio; cele patru categorii ale
schimbãrii (quadripartita ratio).
Situa]ia retoric\
Retorica nu priveºte comunicarea ca pe o abstracþiune, ci
ca pe un fenomen aflat în relaþie strânsã cu contextul în care
se produce. Discursurile ºi textele sunt determinate de
contextul istoric, cultural, temporal.
Ansamblul de determinãri care condiþioneazã modul în
care se organizeazã discursul poate fi definit ca situaþie reto-
ricã. Sensul iniþial al termenului1 se referea la ceea ce produ-
ce sau inspirã comunicarea: un conflict, o ceremonie
convenþionalã, o intenþie specificã. Situaþia idealã presupu-
nea „a comunica“ unei anumite audienþe un conþinut
informativ într-o formã potrivitã.
Deoarece situaþia retoricã este strâns legatã de profilul
audienþei, termenul audienþã2 devine el însuºi un concept
important în studiul retoricii. Retorica nu priveºte discursul
ca pe o abstracþiune, ci ca pe un eveniment comunicativ
marcat de o intenþie specificã, de adecvare situaþionalã ºi
stilisticã3 ºi adresat unei audienþe specifice.
Din aceastã perspectivã pragmatica foloseºte termenul
context comunicativ4 cu referire la ansamblul factorilor care,
dincolo de structura lingvisticã a enunþurilor/mesajelor,
influenþeazã semnificaþia acestora5.
42 Retoric\ [i teoria argument\rii Retorica clasic\ 43

Strategii persuasive oratorie. Aristotel asocia fiecãrui tip de oratorie un aspect

legat de timp (trecut, prezent, viitor), un numãr de obiective
Strategiile persuasive sunt cele care realizeazã puntea de ºi locuri de invenþie adecvate:
legãturã între sine (ethos)6 ºi ceilalþi (pathos)7 prin interme-
diul logosului8. Aceastã triadã reprezintã tiparul pe care Ramurã a Timp Obiective Topice/locuri
s-au grefat principalele modele lingvistice ºi retorice din oratoriei speciale
de invenþie
antichitate ºi pânã astãzi. Modelul ideal este bineînþeles cel
care asigurã echilibrul perfect al celor trei componente. judiciar trecut acuzare/apãrare justiþie/injustiþie
Orice preferinþã sau tendinþã de supraevaluare a uneia
deliberativ viitor susþinere, avantajos/
dintre componente poate conduce la dezechilibre comuni- sfat/avertisment neavantajos
caþionale. Considerarea logosului ca instanþã supremã a
epidictic prezent laudã/blam virtute/viciu
condus spre o viziune cartezianã asupra limbajului, domi-
narea ethosului supraliciteazã problema (moralã) a subiec- Este evident cã aceste categorii nu acoperã toate tipurile
tului, iar favorizarea pathosului este strâns legatã de posibile ale discursului (sau ale oratoriei). Ele se dovedesc
manipulare ºi de propagandã. folositoare în analiza retoricã, datoritã faptului cã se concen-
treazã asupra situaþiilor sociale ºi de comunicare în care
Ramurile/genurile oratoriei persuasiunea joacã un rol important ºi asupra unei largi
(judiciar, deliberativ, epidictic) categorii de intenþii (obiective, scopuri). Ramurile oratoriei
sunt strâns legate de procesele de stabilire/rezolvare a
De mai bine de douã mii de ani retorica impregneazã
problemelor controversate9, în dezbateri.
toate disciplinele, în calitatea sa de ºtiinþã a limbajului ºi
implicit ºi a metalimbajului. Orice ºtiinþã, orice domeniu de
activitate recurge la retoricã pentru a expune ºi a formaliza Genul judiciar
o idee, pentru a degaja principalele argumente, pentru a Oratoria judiciarã aduce ºi/sau produce argumente
stabili legãturile ºi a le prezenta sub o formã convingãtoare, despre evenimente trecute în acord cu topicele de invenþie
agreabilã ºi uºor de înþeles de cât mai mulþi. speciale descrise de Aristotel ca adecvate pentru aceastã
Oratoria clasicã distinge trei tipuri de discursuri, ramurã a oratoriei la nivelul axelor just/injust, bine/rãu.
adecvate circumstanþelor/situaþiilor de comunicare ºi Iniþial era folositã doar în tribunal ºi era orientatã spre
auditoriului cãruia îi sunt destinate. Astfel, în retorica clasi- acuzare sau apãrare10.
cã, oratoria era împãrþitã în trei ramuri: 1) oratoria judiciarã; Exordiul din Cicero, In Catilinam, I, 1 ºi 2, este un bun
2) oratoria deliberativã (sau legislativã); 3) oratoria exemplu pentru ilustrarea genului judiciar:
epidicticã (sau „demonstrativã“, „ceremonialã“).
Pânã când, în sfârºit, Catilina, vei abuza de rãbdarea noastrã?
Cât timp încã nebunia aceasta a ta îºi va bate joc de noi? Pânã la
Atât în analiza discursurilor, cât ºi în elaborarea acestora, ce limitã se va arunca îndrãzneala ta neînfrânatã? Oare nu te-au
prima etapã o constituia recunoaºterea tipului potrivit de impresionat deloc garda de noapte a Palatinului, nici strãjile
44 Retoric\ [i teoria argument\rii
oraºului, nici teama poporului, nici adunarea tuturor oamenilor
de bine, nici acest loc foarte întãrit destinat ºedinþelor senatului,
nici chipurile ºi privirile acestora? Nu înþelegi cã planurile tale
sunt descoperite? Nu vezi cã deja conspiraþia ta este împiedicatã
prin cunoaºterea ei de cãtre toþi aceºtia? Consideri cã vreunul
dintre noi nu ºtie ce ai fãcut azi-noapte, ce ai fãcut ieri noapte,
unde ai fost, pe cine ai chemat la întrunire, ce hotãrâri ai luat? O,
ce timpuri! O, ce moravuri! Senatul cunoaºte aceste lucruri,
consulul le vede, acesta totuºi trãieºte! Trãieºte? Ba mai mult,
vine chiar în senat, participã la ºedinþa publicã, alege ºi
desemneazã din ochi pentru omor pe fiecare dintre noi; noi însã,
bãrbaþi curajoºi, avem impresia cã facem destul pentru republicã
dacã evitãm furia ºi armele acestuia.
Genul deliberativ
Numit adesea ºi oratorie „legislativã“, genul deliberativ
a fost legat la început exclusiv de modul de vorbire specific
mediilor/claselor politice. Aristotel considera patru topice
de invenþie speciale caracteristice, care þin de oratoria delibe-
rativã, situate pe axele: bine, rãu, avantajos, dezavantajos.
Oratoria deliberativã cuprindea în perioada clasicã orice
comunicare situatã pe o poziþie pentru sau împotriva unei
acþiuni (viitoare). Orientarea spre viitor a genului deliberativ
reprezenta de fapt proiecþia acþiunii unor legi sau acþiuni
politice11.
Un exemplu semnificativ pentru oratoria deliberativã îl
constituie urmãtorul fragment al „Discursului inaugural“
rostit de John F. Kennedy la Washington D.C. pe 20 ianuarie
1961:
Suntem astãzi martori nu la victoria unui partid, ci la sãrbãto-
rirea libertãþii, care simbolizeazã în acelaºi timp un sfârºit ºi un
început, o înnoire precum ºi o schimbare. Am jurat în faþa voas-
trã ºi a Celui Atotputernic acelaºi solemn jurãmânt pe care l-au
depus ºi înaintaºii noºtri acum o sutã ºaptezeci ºi cinci de ani în
urmã.
Lumea s-a schimbat mult de atunci. Pentru cã, acum, omul
Retorica clasic\ 45
deþine în mâinile sale de muritor puterea de a înlãtura toatã
sãrãcia umanã precum ºi toate formele de viaþã umanã. ªi totuºi,
aceeaºi credinþã revoluþionarã pentru care au luptat înaintaºii
noºtri ne animã ºi astãzi, credinþa cã drepturile omului sunt date
nu de generozitatea statului, ci de mâna lui Dumnezeu.
Nu putem îndrãzni sã uitãm cã noi suntem moºtenitorii
acelei dintâi revoluþii. Sã lãsãm cuvântul sã meargã înainte ºi sã
spunem prietenilor ºi semenilor noºtri cã torþa a fost predatã noii
generaþii de americani, nãscuþi în acest secol, domoliþi de rãzboi,
disciplinaþi de o pace grea ºi amarã, mândri de moºtenirea
trecutului ºi fãrã dorinþa de a fi martori sau de a permite
dispariþia acestor drepturi ale omului cãrora naþiunea noastrã
le-a fost mereu credincioasã ºi pentru care ºi noi, astãzi, luptãm
acasã ºi pretutindeni în aceastã lume.
Poporul trebuie sã ºtie, fie cã ne vrea binele sau rãul, cã vom
plãti orice preþ, vom suporta orice povarã, vom face faþã tuturor
greutãþilor, ne vom ajuta prietenii, ne vom opune oricãrui
duºman pentru a asigura supravieþuirea ºi victoria libertãþii.
Pentru aceasta ºi multe altele ne angajãm solemn.
Vechilor noºtri aliaþi, cu care împãrtãºim tradiþii culturale ºi
spirituale comune, le promitem loialitatea prietenilor fideli.
Dacã suntem uniþi, puþine sunt faptele pe care sã nu le putem
realiza împreunã. Dacã suntem dezbinaþi, puþine sunt faptele pe
care le putem realiza, pentru cã nu vom putea face faþã grelelor
provocãri dacã, la nevoie, nu suntem uniþi.
Salutãm cu bucurie acele state care ºi-au dobândit libertatea
ºi le încredinþãm cã eliberarea lor de sub jugul colonial nu va fi
înlocuitã de o altã tiranie de oþel. Nu ne aºteptãm ca ele sã ne
susþinã ideile. Dar întotdeauna vom avea speranþa cã îºi vor
sprijini libertatea ºi nu vor uita cã, în trecut, cei care s-au crezut,
prosteºte, puternici cãlãrind pe spinarea unui tigru, au sfârºit-o
în stomacul acestuia.
Celor mulþi care locuiesc pe aceastã lume în colibe sau sate
ºi se chinuie sã iasã din mizerie le fãgãduim cã îi vom ajuta, atât
cât este nevoie, ºi asta nu pentru cã ºi comuniºtii ar face acest
lucru sau pentru cã am avea nevoie de voturile lor, ci pentru cã
aºa este drept sã fie. Dacã o societate liberã nu îi poate ajuta pe
cei mulþi ºi nevoiaºi, nu-i va putea salva nici pe cei puþini ºi
bogaþi.
Republicilor surori cu noi, aflate la sud de graniþa noastrã,
le facem o promisiune specialã: vom transforma vorbele noastre
46 Retoric\ [i teoria argument\rii
în fapte bune, într-o nouã alianþã întru progres, pentru a ajuta
oamenii liberi ºi guvernele libere sã se descãtuºeze de sãrãcie.
Dar aceastã revoluþie paºnicã a speranþei nu trebuie sã devinã o
pradã pentru puterile ostile. Toþi vecinii noºtri sã ºtie cã noi le
vom fi alãturi împotriva agresiunii ºi a subversiunilor, oriunde
s-ar afla în America. ªi toate puterile sã afle cã aceastã emisferã
doreºte sã rãmânã stãpânã în casa ei.
Genul epidictic
Termenul grec epideicticos are sensul „potrivit pentru a fi
arãtat“. De aceea, aceastã ramurã a oratoriei este adesea
numitã oratorie „ceremonialã“ sau „demonstrativã“.
Oratoria epidicticã este orientatã spre ocazii publice, spre
prezent (aici ºi acum). Ceremoniile funerare sunt exemple
tipice de actualizare a oratoriei epidictice. Scopurile
urmãrite în cadrul oratoriei epidictice sunt de a lãuda sau de
a blama ºi, de aceea, lunga istorie a encomium-urilor ºi a
invectivelor, în manifestãri diverse, poate fi înþeleasã în
tradiþia acestui gen. Aristotel considera cã „virtutea“ ºi
„viciul“ sunt topice speciale de invenþie care þin de oratoria
epidicticã. Genul epidictic are adesea rolul de a intensifica
adeziunea la valorile fãrã de care discursul care îndeamnã la
acþiune nu ar putea sã emoþioneze12.
Un exemplu de text aparþinând acestui gen îl constituie
fragmentul extras din discursul lui Charles de Gaulle rostit
la BBC, la 6 iunie 1944:
În naþiune, în Imperiu, în armate nu mai este decât una ºi aceeaºi
voinþã, una ºi aceeaºi speranþã. Din spatele norului atît de greu
de sânge ºi de lacrimile noastre iatã cã a reapãrut soarele mãre-
þiei noastre.
Retorica clasic\ 47
Categoriile (canoanele) retoricii clasice
1. Inven]iunea (inventio)
2. Dispozi]iunea (dispositio)
3. Elocu]iunea (elocutio)
4. Memoria (memoria)
5. Declamarea (pronuntatio)
Canoanele retoricii clasice priveau atât actul enunþãrii
(memoria ºi pronuntatio), cât ºi regulile de construcþie ale
enunþului, adicã discursul propriu-zis (inventio, dispositio,
elocutio). Aceste categorii erau folosite în analiza criticã a
discursului ºi ofereau modele în educaþia retoricã ce viza
însuºirea regulilor de generare a discursului.
De-a lungul secolelor tratatele de retoricã au pus în
evidenþã aceste cinci categorii; aceste categorii au avut parte
de un tratament inegal dintr-o dublã perspectivã: calitativã
ºi cantitativã. Astfel, memoria ºi pronuntatio s-au bucurat de
mai puþinã atenþie. Categoria inventio a reprezentat
domeniul de intersecþie între retoricã ºi dialecticã din
punctul de vedere al încadrãrii în sistemul pedagogic. În
competiþia dintre aceste discipline, retorica a fost redusã
adesea la elocutio.
Deºi cele cinci canoane ale retoricii acoperã zone de
interes în pedagogia retoricã, acestea nu pot fi înþelese doar
în cadrul educaþional al disciplinei retorice. Tratatele de
retoricã se opresc de asemenea asupra resurselor abilitãþilor
retorice specifice ºi asupra tipurilor de exerciþii retorice
concepute sã promoveze aptitudinile lingvistice.
Retorica anticã a impus o viziune conform cãreia textul
trebuie sã fie pus în valoare de un ansamblu de elemente, de
la cele lingvistice, gramaticale, oratorice pânã la cele
nonverbale, cum ar fi mimica, gestica, aspectul fizic sau
vestimentaþia retorului.
48 Retoric\ [i teoria argument\rii
1. Inven]iunea13 (inventio)
Este legatã de categoriile gândirii ºi în relaþie cu locurile
comune (gr. topoi) numite locuri ale invenþiei, cum ar fi, de
exemplu, cauza ºi efectul, comparaþia etc.
Invenþiunea este categoria retoricã aflatã în strânsã
relaþie cu logosul, fiind orientatã asupra a ceea ce autorul
doreºte sã spunã mai degrabã decât asupra modului în care
logosul poate fi spus. Inventio descrie latura argumentativã,
persuasivã a retoricii. Aristotel definea în primul rând reto-
rica drept invenþiune al cãrei scop este sã „descopere cele
mai valabile mijloace de persuasiune“.
2. Dispozi]iunea (dispositio)
Aceastã categorie priveºte modul în care se organizeazã
un discurs sau un text. Numele latin dispositio înseamnã
„plasare“. În retorica anticã, dispositio se referea doar la
ordinea observabilã într-o oraþiune/discurs, dar termenul
ºi-a lãrgit sfera semanticã incluzând toate consideraþiile
legate de organizarea unui discurs (de mari dimensiuni).
Dispositio în oraþia clasicã cuprindea urmãtoarele pãrþi:
exordiu, naraþiune, discuþie sau confirmare, peroraþie14.
Cicero stabileºte legãturi între anumite strategii retorice
ºi pãrþile caracteristice oraþiunii/discursului. Astfel, în exor-
dium este necesar ca oratorul sã-ºi stabileascã autoritatea. De
aceea, se recurge la aprecieri etice (legate de ethos). În
celelalte patru pãrþi ale oraþiunii/discursului se folosesc în
special argumente logice (logos). În concluzie, se recurge la
apeluri emoþionale (pathos).
Dispoziþiunea se referã la ordonarea acestor mijloace de
persuasiune, la înlãnþuirea ºi repartizarea argumentelor din
care vor rezulta organizarea internã, compoziþia generalã ºi
planul discursului.
Discursul este organizat dupã legile logicii, ale
psihologiei ºi ale sociologiei. Organizarea discursului, ca ºi
Retorica clasic\ 49
maniera de a-l construi ºi de a pune în evidenþã anumite
puncte sunt diluate azi în tehnicile de compoziþie ºi de
dizertaþie.
Exordiul
Partea de început a discursului, cu funcþie esenþial faticã,
cuprinde un expozeu scurt ºi clar al problemei care va fi
tratatã sau a tezei care va fi demonstratã. Oratorul poate sã
insereze la început o prezentare a sa. Aceasta reprezintã faza
de deschidere a unui discurs.
Naraþiunea
Reprezintã expunerea faptelor referitoare la subiectul
tratat. Acest expozeu trebuie sã parã obiectiv: logosul va
precumpãni faþã de ethos ºi de pathos. Aceasta cere claritate,
concizie, credibilitate.
Confirmarea
Regrupeazã ansamblul de probe ºi este urmatã de o
respingere care distruge argumentele adverse. Se utilizeazã
exemple, entimema, amplificarea15 care permite trecerea de
la „cauzã“ la „problemã“.
Amplificarea cuprinde, de obicei, un sistem eterogen de
descrieri ºi digresiuni16, de formulãri patetice, de amintiri ºi
citate, de fraze ºi cuvinte sinonime. Confirmarea recurge la
logos, dar ºi la pathos pentru a provoca emoþii (mila, indig-
narea) în cadrul oferit de acumulãri ºi cascade de
argumente17 expuse simultan cu discutarea motivelor.
Peroraþia
Este secvenþa compoziþionalã care încheie discursul,
putând fi mai extinsã sau mai restrânsã. Peroraþia recurge
adesea la procedee de amplificare (cu efect de insistenþã), la
apeluri emoþionale ºi la o structurã recapitulativã (în care se
rezumã argumentaþia).
50 Retoric\ [i teoria argument\rii
3. Elocu]iunea (elocutio)18
Reprezintã faza de redactare a unui discurs, punctul în
care retorica se intersecteazã cu literatura.
Elocuþiunea nu priveºte metodele de prezentare oralã a
unui discurs, ci insistã asupra stilului, a redactãrii, a organi-
zãrii acestuia în detaliu. Elocutio face apel în principal la
figuri, la alegerea ºi dispunerea cuvintelor în fraze, la produ-
cerea efectelor de ritm (prozodie, omofonie). Din acest punct
de vedere se poate spune cã retorica nu este doar o
clasificare amplã a figurilor, perspectivã favorizatã în
anumite perioade ºi care a fãcut sã fie perceputã de mulþi ca
o tehnicã rebarbativã.
Stilul reprezintã un concept complex, care depãºeºte sen-
surile de stil personal sau folosire figurativã a limbajului.
Din pãcate, sfera retoricii a fost adesea redusã la interpreta-
rea stilului ca un înveliº atrãgãtor sau ornamentat al ideilor.
În retorica clasicã ºi renascentistã, stilul19 era privit ca
ornamentare în sensul originar al cuvântului (lat. ornare: a
potrivi, a asigura), adicã ornamentarea însemna exprimarea
ideilor în cuvinte ºi expresii adecvate pentru îndeplinirea
intenþiilor comunicative. Stilul este strâns legat de noþiunile
retorice de decorum ºi audienþã prin adecvarea mesajului la
gândire ºi a expresiei la un anumit public.
Stilul este adesea apropiat de pathos20, deoarece figurile
de stil sunt adesea folosite pentru a convinge prin apeluri la
emoþie. Totuºi, stilul este implicat în ethos21, pentru cã stabi-
leºte sau diminueazã autoritatea, credibilitatea autorului.
Dar nu trebuie sã se înþeleagã de aici cã stilul se rezumã
la a adãuga apeluri patetice sau etice la un conþinut central
logic. Stilul este în mod predominant parte a logosului, mai
ales datoritã faptului cã schemele de repetiþie servesc la
producerea coerenþei ºi a claritãþii, atribute incontestabile ale
apelului la raþiune. De asemenea, retorica are un repertoriu
Retorica clasic\ 51
de figuri specifice care se bazeazã pe structuri logice ca
silogismul, entimema etc.
Stilul nu reprezintã un aspect opþional al discursului; el
este esenþial în retoricã, deoarece forma lingvisticã în care
ceva este comunicat este parte a mesajului la fel ca ºi
conþinutul sãu (în termenii lui McLuhan: „mediul este
mesajul“).
4. Memoria
Iniþial, memoria22 pãrea sã fie legatã doar de mnemonicã
(mnemotehnicã), adicã de ansamblul procedeelor care ar
putea sã-l ajute pe oratorul în devenire sã reþinã discursul.
Este evident cã acest canon reprezenta mai mult decât
simpla învãþare a modului de memorizare a unui discurs
redactat în scopul (re)prezentãrii acestuia.
Memoria se referã ºi la tehnica stocãrii locurilor comune
sau a sistemului organizat de informaþii provenite din
topicele de invenþiune, pentru a fi folosite într-o ocazie datã.
De aceea, memoria este atât de legatã de nevoile de impro-
vizaþie ale oratorului, precum ºi de nevoia de a memoriza un
discurs complet pentru a-l reprezenta23.
Memoria nu înseamnã doar memorizare, ci ºi o cerinþã
pentru a deveni peritus dicendi, bine „antrenat“ în discursul
public, adesea condiþie pentru ca cel care are de-a face cu un
vast cadru informaþional sã-l comunice într-un mod adecvat
ºi eficient în raport cu circumstanþele ºi audienþa.
Canonul memoria se referã atât la pregãtirea comunicãrii,
cât ºi la aspectele performative ale comunicãrii, în special în
cazul comunicãrii orale ºi/sau improvizate.
Memoria nu este doar o problemã a oratorului, ci mai ales
a modului în care audienþa va reþine cele comunicate prin
intermediul discursului. În acest scop, anumite figuri ale
discursului sunt hotãrâtoare pentru a ajuta memoria
52 Retoric\ [i teoria argument\rii
(figurile de repetiþie, descrierea, enumerarea).
Alãturi de declamare, memoria a fost adesea exclusã din
retoricã, deºi a reprezentat o componentã esenþialã a exerci-
þiului oratoric în antichitate.
5. Declamarea24 (pronuntatio)
Adesea ignoratã de studiile retorice, declamarea reprezen-
ta în antichitate un domeniu de mare interes în cadrul
exerciþiilor practice (exercitatio) ºi cuprindea perspectiva
asupra expunerii orale ºi cea asupra folosirii gesturilor.
Declamarea25 se referea la aspectele orale ale retoricii
folosite în contexte publice, dar sfera sa poate fi lãrgitã prin
evidenþierea acelor laturi care privesc prezentarea publicã a
discursului, scris sau oral. Declamarea este strâns legatã de
momentul stabilirii ethosului ºi pentru îndeplinirea obiec-
tivelor sale recurge la pathos, fiind complementarã simul-
tan, în structura de adâncime, invenþiunii (ºi, deci, strâns
legatã de logos).
Abilit\]ile retorice
Retorica anticã a fost preocupatã de modul în care se
manifestã abilitãþile retorice. În De oratore, Cicero considerã
cã abilitatea retoricã se circumscrie celor trei domenii: abili-
tate naturalã sau talent (natura, ingenium), teorie sau artã
(doctrina, ars), practicã (exercitatio, imitatio).
Pedagogia retoric\
Vastul domeniu al retoricii a fost legat din antichitate ºi
pânã în zilele noastre de pedagogie, scolasticã, educaþie.
Retorica a ocupat un loc de frunte ca disciplinã în curricula
greceºti ºi romane, în trivium medieval sau în curriculum-ul
renascentist umanist. Pentru optimizarea domeniului peda-
Retorica clasic\ 53
gogic, de-a lungul timpului, în special în perioada clasicã ºi
renascentistã, au fost propuse câteva strategii ºi abordãri.
Acestea se refereau la aspecte de analizã26, de produce-
re/generare a textelor27, de practicã28, de progymnasmata29
etc.
Categoriile schimb\rii
Cele patru categorii ale schimbãrii (qudripartita ratio)
sunt: adãugirea (adiectio), scãderea (detractio), scãderea ºi
adãugirea (immutatio), inversarea (transmutatio). Acestea
reprezintã strategiile retorice fundamentale pentru mani-
pularea ºi variaþia discursului la diferite niveluri lingvistice:
forma cuvintelor, propoziþii, paragrafe, text, discurs în
întregime etc.
Au fost folosite:
– drept categorii pentru a identifica schimbãrile în forma
cuvintelor considerate vicii;
– ca strategii generative ale invenþiei;
– ca posibilitãþi stilistice pentru tropi ºi scheme;
– ca metode pedagogice pentru dezvoltarea flexibilitãþii
retorice (vezi copia);
– ca metode de imitaþie prin care un model poate fi
transformat în ceva nou ºi original.
Aceste categorii reprezintã de fapt alte mijloace pentru a
cartografia domeniul retoricii – prin identificarea motivelor,
obiºnuinþelor, caracteristicilor mentale sau prin abordarea
din perspective multiple a vastului domeniu al retoricii.
Glosar
Act locuþionar: act de emitere a unor enunþuri care
include un act fonetic, de rostire a unor sunete, un act fatic –
de rostire a unor cuvinte cu o anumitã intonaþie ºi într-o
54 Retoric\ [i teoria argument\rii
relaþie cu norma gramaticalã –, un act retic – de atribuie a
unui sens ºi a unei referinþe celor enunþate. Spre deosebire
de actele ilocuþionare ºi perlocuþionare, actele locuþionare nu
depind de contextul comunicativ.
Act ilocuþionar: tip de componentã a structurii unui act de
vorbire care asociazã conþinutului propoziþional al unui
enunþ o forþã (forþa ilocuþionarã) determinatã de intenþiile
comunicative ale emiþãtorului (de exemplu promisiunea,
aserþiunea, solicitarea, felicitarea, mulþumirea etc.).
Clasificarea actelor ilocuþionare din perspectiva lui J.R.
Searle distinge:
– acte reprezentative (exprimã angajarea emiþãtorului
faþã de adevãrul aserþiunii: E frig afarã);
– acte directive (exprimã intenþia emiþãtorului de a-l
determina pe receptor sã facã o anumitã acþiune: Închide
uºa!);
– acte comisive (exprimã angajarea emiþãtorului faþã de
realizarea unei acþiuni: Am sã vin la întîlnire mâine);
– acte expresive (exprimã o anumitã stare psihologicã
sau o atitudine prezente atât la nivelul emiþãtorului, cât ºi al
receptorului: Îþi mulþumesc pentru întrebare);
– acte declarative (acte prin care, într-un cadru institu-
þional, se realizeazã simultan o stare de fapt: Declar ºedinþa
deschisã; Vã declar admis la examen; În virtutea calitãþii de…, vã
declar cãsãtoriþi).
Forþa ilocuþionarã se exprimã:
1) direct prin intermediul:
a) unor verbe ca a porunci, a solicita, a cere, a mulþumi etc.;
b) intonaþiei;
c) modurilor verbale imperative;
d) adverbelor: negaþia (pentru refuz); sigur, precis (pentru
promisiuni);
2) indirect prin:
a) strategii de evitare a imperativului, de exemplu, prin
Retorica clasic\ 55
interogaþii introduse de verbe modale: „Fã ce þi-am spus!/
Vrei/ poþi sã faci ce þi-am spus?“
b) strategii de mascare a refuzului prin evitarea apariþiei
negaþiei în rãspuns: „Se pot mãri pensiile în octom-
brie?/Cred cã fondurile de pensii sunt la un nivel scãzut.“
Act perlocuþionar: act constituit de efectele pe care le pro-
duc enunþurile asupra receptorului. Eficienþa sau ineficienþa
actelor perlocuþionare se evalueazã în funcþie de relaþia
dintre efectul real produs asupra receptorului ºi efectul
scontat de emiþãtor. Deºi sunt determinate de mecanisme
extralingvistice, actele perlocuþionare pot fi desemnate de
anumite verbe din seria a liniºti, a flata, a consola, a mãguli, a
convinge, a persuada etc.
Bibliografie [i note
1. Termenul grecesc kairos – ocazie (romanii foloseau termenul deco-
rum) se referea la adecvarea discursului nu numai la subiectul dezbãtut,
ci ºi la audienþã, într-un cadru spaþial ºi temporal dat.
2. Audienþa ca ansamblu de indivizi structurat în funcþie de factori
de grup, de mediul socio-cultural, de elemente caracteristice de
personalitate. Vezi distincþia conceptualã între termenii masã/pu-
blic/audienþã.
3. Adecvarea stilisticã ºi situaþionalã se referã la concordanþa între
trei parametri: codul lingvistic folosit, datele concrete ale situaþiei de
comunicare ºi registrul funcþional al limbajului cerut de aceastã situaþie.
Realizarea cu succes a acestei concordanþe exprimã competenþa comuni-
cativã a emiþãtorului.
4. Contextul comunicativ presupune urmãtoarele elemente:
– sociologice: contextul situaþional (identitatea, rolul ºi statutul social
al interlocutorului, date referitoare la caracteristici spaþiale sau temporale
ale situaþiei de comunicare);
– psihologice: supoziþii referitoare la ceea ce participanþii considerã
sau ºtiu (fondul de presupoziþii comune);
– lingvistice: locul unde se insereazã enunþul în cadrul sistemului
discursiv din care face parte.
Dintr-o altã perspectivã, pentru R. Jakobson, contextul reprezintã
unul dintre cei ºase factori esenþiali ai comunicãrii verbale; orientarea
56 Retoric\ [i teoria argument\rii
spre context (identificat în mare cu aspectul la care se referã mesajul)
determinã funcþia referenþialã, denotativã, cognitivã a limbajului.
5. Se admite cã atât percepþia comunã asupra experienþei istorice, cât
ºi realizarea cunoaºterii ºi reflecþia socialã sunt elemente care acþioneazã
împreunã pentru determinarea conceptelor istorice.
Winfried Schmitz-Esser exemplificã, într-un foarte interesant articol
„Language of general communication and concept compatibility“, pp.
11-22, în Compatibility and Integration of Order System, Research Seminar
Proceedings of the TIP/ISKO meeting, Warsaw, 1996) pe tema
compatibilitãþii conceptuale, palierele de semnificaþie actuale ale
termenului „naþional/NATIONAL“ în Germania. Astfel, termenul este
folosit adecvat în condiþiile de calificativ aplicat revoltei împotriva lui
Napoleon. În ceea ce priveºte folosirea sa în contexte care se referã la
miºcãrile studenþeºti din preajma Congresului de la Viena, termenul este
acceptat, dar se acordã o preferinþã deosebitã termenului „patriotic“.
Astãzi, dupã cele douã conflagraþii mondiale purtate sub steagul
naþionalist, termenul „naþional“ este evitat, fiind înlocuit de adjectivul
preferat „federal“. Unificarea celor douã Germanii a impus un termen „la
modã“ – Deutsch – care tinde sã înlocuiascã termenul „federal“ (dar care,
am adãuga noi, readuce în prim-plan numele naþiunii). Termenul
„federal“ este determinat spaþial ºi temporal (el are sensuri diferite dupã
cum ne raportãm la Germania de dinainte de 1990 sau la Germania
reunificatã). Exemple numeroase pot fi date ºi din spaþiul fostei
Iugoslavii, unde schimbãrile politice au determinat fie apariþia unor
termeni noi, fie o frecvenþã ridicatã, în special în discursul politic ºi în
mass media, a unor termeni altfel foarte rar folosiþi (cum ar fi „kosovar“).
Tot astfel, denumirile locuitorilor Germaniei postbelice au evoluat de
la Fellow citizen („tovarãºe cetãþean“ – în discursul politic al lui Willy
Brandt) la „locuitor/inhabitant“ sau „cetãþean“. Contextul electoral
impune folosirea termenului „voter/votant“ (cãruia ar fi de neconceput
în opinia autoarei sã i te adresezi cu termenul „deutscher“): „…ªi când
statul [german, n. n.] aºteaptã de la el/ea sã fie un/o «patrio(a)t(ã)
constituþional(ã)» ºi nu un simplu patriot – este pentru a se asigura cã
el/ea este – medical vorbind – în afara oricãrui pericol de contaminare
revizionistã.“
Dacã se pot pune în evidenþã numeroase discordanþe conceptuale
care sunt în mod direct determinate de cursul istoriei, în acelaºi timp
existã ºi un numãr mare de concepte care rãmân neschimbate. Nici în
acest caz nu pare a acþiona o regulã universalã. Ceea ce în anumite cãrþi
mai vechi era desemnat ca duºman/inamic reprezintã astãzi (pentru unele
þãri din Est) aliaþi occidentali.
Retorica clasic\ 57
De asemenea, se remarcã lipsa unui consens asupra definiþiilor
semantice a multor termeni folosiþi în limbajul politic, dar ºi în limbajul
comun: liberalism, conservator, capital, resursã, putere, democraþie, dezvoltare,
umanitar etc. Se considerã cã forþa acestor termeni rezidã tocmai în acest
caracter „fuzzy“ care face posibilã folosirea lor ca elemente fireºti ale
jocului politic.
Adesea sensul depinde de autor. Ceea ce cuvântul „imperialism„
înseamnã în titlul Literatura germanã în epoca imperialismului devine clar
doar dacã se ºtie cã autorul este Georg Lukács, filosof marxist. „În
schimb, imperialismul definit de Max Weber abordeazã un cu totul alt
fenomen istoric.„ (W. Schmitz-Esser, op. cit., p. 15).
Uneori, sensul unui termen nu poate fi cu claritate înþeles deoarece
fenomenul pe care-l desemneazã este prea recent sau nu existã destule
informaþii asupra lui (vezi „evenimente“ în limba românã actualã).
Pentru miºcãrile studenþeºti din Germania anului 1968 s-au propus
termeni ca „izbucnire de nemulþumire“ (outbreak of discontent), „revoltã“
sau „revoluþie“ (din perspectiva intenþiilor iniþiatorilor) ºi procesul de
denumire a acestora constituie încã o problemã de dezbatere publicã
pânã în zilele noastre.
Diferenþele de perspectivã pot determina apariþia a doi termeni
diferiþi pentru aceeaºi entitate extralingvisticã. Astfel, în perioada
Rãzboiului Rece, „East Germany“ ºi „German Democratic Republic“ au
fost folosite ca denumiri ale aceleiaºi entitãþi statale. Dacã din perspectiva
regimului comunist termenul cuprindea o referire la conceptul ambiguu
democraþie, trebuie menþionat cã acesta era folosit într-o accepþie diferitã
(probabil „democraþie se referea la idealul egalitãþii economice“) de
definiþia democraþiei în þãrile occidentale („o formã democraticã de
guvernãmânt presupune în mod normal existenþa ºi competiþia
partidelor politice, alegeri libere etc.“).
6. Ethos: – „caracter; mod (obiºuit) de viaþã“.
Pentru Aristotel (Etica nicomahicã, 1139a) ethosul este de naturã
moralã, ºi nu intelectualã, sens privilegiat ºi astãzi. Aristotel susþine cã
oratorul trebuie sã aparã simultan informat ºi binevoitor asupra unui
subiect. Tipurile de ethos coresprunzãtoare diferitelor etape ale vieþii
sunt descrise de Stagirit în Retorica, II, 12-14.
Ethosul desemneazã modul care pune în relaþie de sinonimie parþialã
emiþãtorul (R. Jakobson), planul expresiei (Bühler) ºi actele ilocuþionare
(Austin).
Cicero considerã cã, în oratoria clasicã, porþiunea iniþialã a unui
discurs (introducerea sau encomium) este locul în care se stabileºte
credibilitatea oratorului în raport cu audienþa.
58 Retoric\ [i teoria argument\rii
De exemplu, Cicero, Pro Archia poeta, VI, 12 ºi VII, 16:
Nu vei întreba, Grattius, de ce suntem încântaþi într-o atât de
mare mãsurã de acest om. Fiindcã ne oferã posibilitatea ca ºi
spiritul sã se refacã de pe urma larmei din for, ºi urechile obosite
de gãlãgie sã se odihneascã. Sau poate tu consideri fie cã am
putea avea la dispoziþie ceea ce declarãm zilnic în legãturã cu o
atât de mare varietate de subiecte, dacã nu ne-am cultiva
spiritele prin studii literare, fie cã spiritele ar putea suporta o
încordare atât de mare, dacã nu le-am destinde prin aceleaºi
studii? Eu, în schimb, mãrturisesc cã m-am dedicat întru totul acestor
preocupãri literare. Sã le fie ruºine altora dacã s-au cufundat astfel în
literaturã încât nu sunt în stare nici sã aducã nimic, de pe urma
acesteia, pentru folosul comun, nici sã dezvãluie spre a fi vãzut ºi
cunoscut; dar de ce sã-mi fie ruºine mie, care de atâþia ani trãiesc astfel,
judecãtori, încât niciodatã nici tihna nu m-a þinut departe de necazul
sau folosul cuiva, nici plãcerea nu m-a abãtut, nici, mai mult chiar,
somnul nu m-a întârziat? [s. n.] Cãci celelalte preocupãri nu sunt
potrivite tuturor împrejurãrilor, nici tuturor vârstelor, nici
tuturor locurilor; însã aceste studii literare hrãnesc tinereþea,
desfatã bãtrâneþea, înfrumuseþeazã împrejurãrile favorabile;
celor potrivnice le oferã refugiu ºi alinare; încântã acasã, nu
stânjenesc în afarã; îºi petrec nopþile cu noi, cãlãtoresc cu noi,
stau cu noi la þarã.
Locurile invenþiei servesc la stabilirea ºi creºterea ethosului sau a
credibilitãþii oratorului în mãsura în care sunt persuasive în mod logic ºi
în mãsura în care se recurge la diferitele tipuri de argumente ale
autoritãþii.
7. Pathos: termenul desemneazã apelul la sentimente.
Cicero recomanda folosirea pathosului în concluzia/finalul unui
discurs, dar apelul la emoþii nu se poate reduce doar la acest nivel.
Retorica aristotelianã a propus o discuþie amplã asupra simulãrii
emoþiilor, ºi include în diverse categorii tipurile de rãspunsuri ale
diferitelor grupuri la aceste procedee. Pentru Quintilian, pathosul este un
revelator al relaþiei stabilite cu audienþa.
Pathosul reprezintã de asemenea categoria prin care se pot înþelege
aspectele psihologice ale retoricii. Pentru Bühler, pathosul este determi-
nant pentru persuasiune sau emoþie.
R. Jakobson centreazã pe receptor acþiunea pathosului, prin funcþia
conativã, în timp ce Austin considerã specific acestei componente actul
perlocuþionar.
Retorica clasic\ 59
Critica retoricii are tendinþa de a sublinia supraevaluarea pathosului,
a emoþiei în acelaºi timp cu subevaluarea logosului, a mesajului. Vezi, de
exemplu, fragmentul din Shakespeare în care Antoniu, adresându-se
mulþimii dupã moartea lui Cezar, dirijeazã revãrsarea mâniei acesteia
asupra conspiratorilor prin procedee care acþioneazã pentru stimularea
milei. Antoniu realizeazã aceasta atrãgând atenþia asupra fiecãrei rãni de
pumnal prin apeluri patetice ºi descrieri intense. Aceste procedee sunt
susþinute de aluzii la încãlcarea unor valori general-umane ca prietenia
(Shakespeare, Iuliu Cezar [III, 2], traducere de Tudor Vianu, Opere comple-
te, volumul 5, ediþie îngrijitã ºi comentarii de Leon D. Leviþchi, note de
Virgiliu ªtefãnescu-Drãgãneºti, Editura Univers, Bucureºti, 1986):
„Priviþi, pumnalul Cassius pe-aici
L-a-înfipt ºi pizmãtãreþul de Casca.
Uitaþi-vã cum sfîºie mantaua.
Iubitul Brutus pe aici înfipse
Pumnalul lui ºi lama blestematã,
Scoþînd-o, sângele lui Cezar, iatã,
Afarã nãvãli sã vadã dacã
Iubitul Brutus ciocãnise-n poartã,
Aºa câineºte. Brutus pentru Cezar
Era, precum o ºtiþi, un înger. Zei,
Mãrturisiþi ce drag îi fuse Brutus
Prea nobilului Cezar. Mai avan
Nu l-a durut o altã loviturã
Vãzând pe Brutus cã loveºte, Cezar
De nerecunoºtinþã doborât
A fost mai mult decât de ascuþiºul trãdãrii…“
Retorica dispune de un vast repertoriu de figuri folosite pentru a
provoca un rãspuns emoþional (apostrofã, aposiopezã, ironie etc.).
8. Logosul desemneazã recursul la raþiune. Aristotel considera cã
orice comunicare ar putea fi realizatã doar prin aceastã strategie, dar
datoritã „slãbiciunii“ omeneºti trebuie sã se recurgã ºi la celelalte douã
strategii. Termenul grecesc logos este investit cu mai multe sensuri decât
„raþiune“ ºi desemneazã ºi „discurs/vorbire“.
În simetrie cu logosul aristotelic, Buhler plaseazã denotaþia, iar
Austin actele locuþionare. De exemplu celebra formulare a lui Descartes
cogito ergo sum este concluzia la care se ajunge pe cale raþionalã prin
argumentarea: „sunt, exist este cu necesitate adevãrat ori de câte ori
rostesc asta sau o gândesc în sinea mea“ (Descartes, Meditaþia a doua).
9. Sau stasis.
60 Retoric\ [i teoria argument\rii
10. În acest gen de discurs, auditoriul este în general un tribunal în
care actorii principali sunt reprezentaþi de acuzare (vizatã printr-un
rechizitoriu) ºi apãrare (vizatã prin pledoarie). Discursul se referã la fapte
din trecut. În esenþã, este vorba de a le stabili, a le califica ºi a le judeca.
În acest scop se face deci apel la noþiuni de justiþie ºi de injustiþie ºi se
utilizeazã ca procedee predilecte raþionamentul silogistic ºi entimema. O
caracteristicã a acestui gen o constituie modul formalizat de organizare a
discursului (supus unor norme stricte) ºi profilul „specializat“ al
auditoriului.
11. Acest tip de discurs, calificat adesea ca discurs politic, se
adreseazã unei adunãri, unui senat. Se dau sfaturi pentru susþinerea/res-
pingerea problemelor care privesc viaþa cetãþii sau a statului, diplomaþia,
economia, bugetul, legislaþia etc. Scopul principal al discursului politic
de acest gen îl reprezintã luarea unor decizii ºi dezbaterea „caracterului“
lor în termenii axei util-dãunãtor. Argumentarea se face adesea prin
exemple cu o puternicã forþã persuasivã.
12. Acest gen de discurs este numit adesea discurs demonstrativ.
Auditoriul este format, în general, din spectatori. Acest tip de discurs
regrupeazã toate discursurile oficiale, panegiricele, oraþiile funebre. Se
blameazã sau se laudã un om (sau o categorie de oameni), punându-se în
evidenþã laturile frumoase sau urâte ale existenþei sau acþiunii acestora.
Amplificarea oratoricã reprezintã procedeul folosit cu predilecþie. În
sfârºit, discursul demonstrativ poate avea o vocaþie pedagogicã. Oratoria
epidicticã era exersatã în cadrul pedagogiei retorice prin intermediul
exerciþiilor progymnasmata, incluzând encomium-ul ºi vituperaþia.
13. Invenþiunea (sau inventio sau heurésis < lat. invenire, a gãsi, a afla)
reprezintã cercetarea cea mai exhaustiv posibilã de cãtre autorul
discursului a tuturor mijloacelor de persuasiune referitoare la tema
discursului sãu. Aceste mijloace sunt: subiectele, probele ºi argumentele,
locurile, tehnicile de persuasiune, tehnicile de amplificare, logica.
14. Pentru cele patru secvenþe ale dispoziþiunii (sau taxis) se mai
folosesc ºi urmãtorii termeni echivalenþi: introducere/exordium; stabilirea
faptelor/narratio; împãrþirea/partitio; dovada/confirmatio; respinge-
rea/refutatio; concluzie/peroratio.
De asemenea, se pot propune ºi alte planuri-tip, cum ar fi:
– introducere (sau expoziþiune);
– dezvoltare (logicã, cronologicã, organicã);
– concluzie (sau peroraþie, deznodãmânt).
15. Amplificarea oratoricã este arta de a gãsi cele mai bune argu-
mente ºi de a le expune urmând o gradaþie de intensitate (ascendentã);
vezi climax.
Retorica clasic\ 61
16. Digresiunea este o povestire sau o descriere vie, intensã, care are
funcþia de a distrage auditoriul, de a-l indigna sau de a-l înduioºa.
17. Dispunerea argumentelor într-un discurs este foarte importantã:
se pot pune argumentele slabe la început ºi cele puternice la sfârºit sau
invers. O altã modalitate o constituie respectarea, de exemplu, a ordinii
homerice/nestoriene: puternice-slabe-puternice. De asemenea, se poate
adopta strategia care constã în a prezenta un argument, apoi a respinge
contraargumentele, apoi a relua argumentul sub o formã nouã. Este
vorba deci aici de un singur argument puternic, celelalte nefiind decât
maniere diferite de a-l prezenta. De asemenea, este posibil de a opune
argumentele dupã schema tezã-antitezã.
18. Câteva sfaturi utile pentru redactarea unui discurs se referã la:
– evitarea arhaismelor ºi a neologismelor, alegerea cuvintelor din
vocabularul uzual;
– folosirea metaforelor ºi a altor figuri cu condiþia ca ele sã nu obscu-
rizeze mesajul;
– imprimarea unui ritm frazelor care ar trebui sã aibã sã susþinã
semnificaþia enunþului;
– excluderea figurilor inutile, deoarece un efect de stil trebuie sã fie
justificat de exigenþele persuasiunii;
– oratorul trebuie sã fie alert, dinamic, imprevizibil, energic, cu umor,
cald;
– procesul de compoziþie trebuie sã insiste asupra vivacitãþii dis-
cursului, ritmului frazelor, scurtimii lor etc.
19. În retorica clasicã ºi renascentistã, problemele legate de stil erau
împãrþite astfel: alegerea cuvântului, compunerea propoziþiilor, frazelor,
niveluri ale stilului (jos, de mijloc, înalt), calitãþile stilului (terminologie
descriptivã), figurile de stil (scheme, tropi).
20. Figuri de stil în relaþie cu pathosul: apostrofa, repetiþia,
descrierea, epanortoza, epitropa, inter se pugnantia etc.).
21. O figurã de stil referitoare la ethos este, de exemplu, litota. Unele
figuri de stil referitoare la ethos cum ar fi, de exemplu, paronomaza ar
trebui evitate, deoarece imprimã discursului o nuanþã artificialã, care
afecteazã credibilitatea oratorului.
22. În opera Ad Herennium, atribuitã lui Cicero (Pseudo Cicero)
memoria este definitã ca „tezaurul lucrurilor inventate“ ºi este pusã în
legãturã cu primul canon al retoricii.
Analiza retoricã în termenii memoriei presupune explicarea sensu-
rilor atribuite termenului:
– gradul în care un vorbitor îºi aminteºte cu succes un discurs
memorizat;
– uºurinþa cu care un vorbitor poate folosi din memorie citate, idei,
62 Retoric\ [i teoria argument\rii

termeni care sunt adecvaþi intenþiei retorice;

– analiza metodelor pe care le foloseºte un vorbitor pentru ca mesajul
sãu sã fie reþinut de memoria celor care îl ascultã (mnemonicã);
– stabilirea unor apeluri directe la memorie sau menþionarea acesteia IV. FIGURILE RETORICE
sau a unor termeni înrudiþi.
23. În acest sens, memoria se aflã în relaþie cu sensibilitatea la con-
textul în care se comunicã ceva (kairos) ºi cu noþiunile de copia ºi
amplificare.
Figura e purtãtoare de absenþã ºi de prezenþã.
24. Declamarea (sau pronuntiatio sau hypocrisis) reprezintã încunu-
narea muncii retorice, enunþarea efectivã a discursului, punerea în Blaise Pascal
valoare a altor strategii/calitãþi care privesc un ansamblu la a cãrui
coerenþã contribuie efectele vocii, mimica, privirea, tehnicile gestuale. La …Nu mai existã limbã dincoace de aceste figuri…
acest nivel, oratorul devine actor; el trebuie sã ºtie sã emoþioneze prin Roland Barthes
gest ºi prin expresiile feþei.
25. Printre figurile predilecte ale declamãrii se pot actualiza în cadrul Limba exprimã, stilul subliniazã.
discursului: Michael Riffaterre
– mimesis: imitaþia gesturilor, pronunþãrii ºi a exprimãrii cuiva;
– mycterismus: o parodie cu gesturi ºi înfãþiºare dispreþuitoare;
– tasis: menþinerea sau încurajarea unei anumite pronunþii a unui
cuvânt în special datoritã sunetului sãu plãcut; Concepte de bazã: figurã, figurã de sunet (metaplasmã),
– epenteza: adãugarea unei silabe sau a unei litere în mijlocul unui cu- figurã sintacticã (metataxã), figurã semanticã, trop (metase-
vînt; reprezintã un tip de metaplasmã folosit uneori pentru a facilita o mem), figurã de gândire (metalogism).
articulare mai uºoarã.
26. Analizã la nivelul lexicului de specialitate: gramaticã, retoricã,
logicã; analizã gramaticalã ºi sintacticã; analizã literarã etc. Defini]ii [i delimit\ri
27. Acestea se bazau pe imitaþie, amplificare, diminuare, variaþii
stilistice etc. Istoria retoricii consemneazã pânã în secolul trecut un
28. Prin exerciþii: copiere, citire cu voce tare, imitaþie a stilului, tradu-
efort uriaº îndreptat spre identificarea ºi clasificarea figu-
ceri, parafrazãri etc.
29. Progymnasmata (gr. pro „înainte“, gymnasmata „exerciþii“) repre- rilor. Retorica a desemnat prin termenul figurã un ansamblu
zenta un set de exerciþii rudimentare considerate utile pentru pregãtirea de fenomene sintactice, semantice, pragmatice ºi stilistice
studenþilor în retoricã ºi pentru crearea ºi executarea/interpretarea atât de variate încât secole de-a rândul nu s-a putut realiza
oraþiilor/discursurilor practice complete. Gymnasmata (declamaþii) repre-
zenta o componentã importantã a pedagogiei retorice clasice ºi un cadru coerent ºi stabil care ar fi permis o descriere
renascentiste. Majoritatea exerciþiilor se corelau cu pãrþile oraþiei/dis- exhaustivã a acestora.
cursului clasic. Elementele de progymnasmata asemãnãtoare erau grupate Termenul „figurã“ se caracterizeazã printr-o remarcabilã
împreunã iar exerciþiile aveau, în general, un caracter secvenþial (fabulã,
naraþiune, proverb, locuri comune, respingere, confirmare, apãrare/atac
capacitate unificatoare ºi omogenitate conceptualã, în ciuda
al unei legi etc.). Exerciþiile erau construite pe principiul amplificãrii ca diferenþelor dintre diversele taxonomii. Aceste calitãþi par sã
strategie retoricã generalã de organizare a discursului. se datoreze ideii de formã cu care figura este asociatã în mod
constant ºi tradiþional.
64 Retoric\ [i teoria argument\rii
Retorica a încercat de-a lungul istoriei sã armonizeze
perspective diferite asupra termenului „figurã“. Astfel,
sensul privilegiat în mod tradiþional considera figura drept
„o schimbare raþionalã de sens sau de limbaj în raport cu
modelul obiºnuit ºi simplu de a se exprima“ (ºi, în acest caz,
orice schemã ºi figurã trebuie înþeleasã ca „o schimbare
fãcutã intenþionat în sens ori în cuvinte prin care ne abatem
de la calea obiºnuitã ºi simplã“1. Perspectiva lui Quintilian
surprinde specificul figurii: „forma, oricare ar fi ea, datã
unui gând, aºa cum corpurile au o atitudine diferitã, dupã
felul în care sunt conformate“2.
Alte interpretãri considerau figura dintr-un punct de
vedere mai apropiat de cel contemporan, cu implicaþii
asupra caracterului „natural“ al apariþiei sale în text. Figura
reprezintã „orice formã datã expresiei unui gând“ ºi atunci,
în mod necesar, orice discurs conþine figuri retorice care nu
„împodobesc“ textul, ci funcþioneazã ca vectori ai
argumentãrii.
Definiþiile contemporane ale figurii insistã asupra
identificãrii acesteia cu o formã3 lingvisticã ce poate fi
izolatã sau mãcar identificatã ºi care poate juca un anumit
rol în momentul inserãrii sale într-un discurs.
Dintr-o altã perspectivã4, figura este privitã ca o
„…deviere de la uzul lingvistic normal, schimbare într-un
anumit nivel al limbii, care faciliteazã expresia poeticã sau
pe cea oratoricã, diferitã ca grad de expresivitate ori
persuasiune faþã de maniera comunã de exprimare. Figura
nu este un simplu ornament al artei poetice: destructurarea
pe care o presupune devierea de la uzul normal al limbii (de
la sensul «propriu, literal» al termenilor este însoþitã de o
restructurare a limbajului dupã un cod propriu, cel al
retoricii, bazat pe uzajul «figurat» al termenilor ºi pe
structuri sintactice specifice.)“
Figurile retorice 65
Unele interpretãri5 considerã cã „figurile de stil sunt
mijloace de exprimare prin care se aratã cã lucrurile ºi
fiinþele pot sã aibã însuºirile dorite de noi ºi sã se poarte ca
ºi cum le-ar avea într-adevãr sau prin care se pun în evi-
denþã pãrþile din expunerile scrise sau vorbite destinate sã
impresioneze în mod deosebit pe ascultãtori sau pe cititori“.
Statutul figurii nu a fost întotdeauna clar în spiritul
tradiþiei retorice. Cu începere din antichitate, retorica inter-
preteazã figurile ca fiind „moduri de a vorbi îndepãrtate de
cele naturale sau obiºnuite“.
„Modul natural/obiºnuit“ de exprimare trebuie înþeles
ca un mod simplu ºi comun6 (Fontanier)7. Genette8 surprinde
paradoxul lui Fontanier, care recunoaºte cã nimic nu e mai
comun decât folosirea figurilor, ºi limbajul cotidian este
impregnat de acestea sau, pentru a cita formula clasicã, „se
fac mai multe figuri de stil într-o zi de târg la Halã decât se
fac în mai multe zile de adunãri academice9“ .
Dumarsais10 surprinde statutul ambivalent al figurilor:
„(Figurile) au mai întîi acea proprietate generalã care se
potriveºte tuturor frazelor ºi tuturor combinaþiilor de
cuvinte, care constã în a semnifica ceva în virtutea con-
strucþiei gramaticale; dar expresiile figurate cunosc ºi o
modificare particularã care le este proprie, ºi tocmai în
virtutea acestei modificãri particulare facem din fiecare fel
de figurã o specie aparte“11. Tot Dumarsais încearcã sã
defineascã specificul figurilor care sunt „…moduri de a
vorbi ce se disting de celelalte printr-o modificare parti-
cularã care face ca fiecare sã fie redusã la o specie aparte ºi
care le face sau mai vii, sau mai nobile, sau mai plãcute decît
modurile de a vorbi ce exprimã acelaºi fond de gândire fãrã
sã prezinte o modificare particularã“. Sau: „…efectul figurii
(vivacitate, nobleþe, agrement) este uºor de calificat, dar
fiinþa lor nu poate fi desemnatã decât prin aceea cã fiecare
figurã este o figurã aparte ºi cã figurile în general se
deosebesc de expresiile non-figurate prin faptul cã prezintã
o modificare particularã, numitã figurã“.
66 Retoric\ [i teoria argument\rii
În terminologia Retoricii generale propuse de Grupul µ,
figura reprezintã o „unitate retoricã“12. Unii autori13
considerã cã figurile, pentru a asigura funcþionarea optimã a
discursului retoric psihologic, ar trebui sã se supunã
constrângerilor unor reguli. Astfel, din perspectiva teoriei
argumentãrii, se poate aprecia rolul unei figuri în discursul
persuasiv14, dar ºi „miºcarea de la obiºnuit la neobiºnuit ºi
întoarcerea la un obiºnuit de rang superior, produsã de
argumentul care o controleazã“.
Figurile pot avea o funcþie cognitivã („orice figurã stã la
dispoziþia cunoaºterii adevãrului ºi a recunoaºterii acestuia
de cãtre publicul destinatar“) ºi îndeplinesc un rol important
în comunicare15.
Clasificarea figurilor retorice
Orice cunoaºtere este clasificare.
John Dewey
Istoria retoricii se confundã în unele perioade cu încer-
carea de a circumscrie într-o clasificare unitarã ansamblul
divers, neomogen ºi extrem de bogat al figurilor.
În Retorica cãtre Herennius16 se introduce pentru prima
oarã distincþia conceptualã dintre figurile de cuvânt (verbo-
rum exornationes) – reprezentând modificãri în interiorul
sintagmei, aranjamente de cuvinte în frazã sau de fraze în
perioadã (repetiþie, asindet, gradaþie, climax – ºi figurile de
gândire (sententiarum exornationes).
Astãzi se acceptã urmãtoarea clasificare:
1. Figuri de sunet17
În terminologia Grupului µ, ele se numesc metaplasme;
sunt legate de nivelul sonor al discursului (substanþa so-
norã). În cadrul acestei clase se disting:
Figurile retorice 67
a) figuri de sunet propriu-zise: realizate prin repetarea
unor elemente:
a1) vocalice sau consonantice (aliteraþia, asonanþa, paro-
nomaza, rima etc.)18;
a2) silabice (ca în paronomazã19);
a3) (cuvinte) cu rezonanþã apropiatã, dar cu sens diferit
(paronime20);
a4) verbale (ca în antanaclazã21);
b) accidentele fonetice. Aceastã subclasã este reprezen-
tatã de toate procedeele de deformare a semnificantului (afe-
reza, apocopa, metateza, sinereza, sincopa)22;
c) jocuri de cuvinte care se bazeazã pe procedee cu impli-
caþii semantice (anagrama, calamburul, palindromul).
2. Figurile de construc]ie
Sau figurile sintactice legate de structura frazei (meta-
taxe în terminologia Grupului µ). Principalele mecanisme
prin care se realizeazã sunt:
– permutarea (ca în inversiune23), bazatã sau nu pe
simetrie (chiasm24 ºi antimetatezã25);
– sustragerea (elipsã26, asindet);
– repetiþia (epanalepsã27, anaforã). DSL propune pentru
aceastã grupã urmãtoarele subcategorii:
– figuri propriu-zise (paralelismul sintactic, enumerarea,
climaxul, anticlimaxul, repetiþia);
– construcþii sintactice (care existã ºi în limbajul curent):
asindet, polisindet, tmezã, elipsã, zeugmã, anacolut,
dislocare, hiperbat, hipalagã, inversiune;
– figuri sintactico-lexicale sau figuri sintactice care au
implicaþii semantice (poliptoton, parigmenon, antanaclazã).
3. Figuri semantice – tropi
În terminologia Grupului µ, aceste figuri se numesc
metasememe. Tropii, identificaþi ca atare de Quintilian, se
împart în:
68 Retoric\ [i teoria argument\rii
– tropi de mai multe cuvinte (personificare, alegorie28,
aluzie istoricã, culturalã, litotã29, licenþã30, ironie);
– tropi de un cuvânt (metonimie, bazatã pe contiguitate
logicã cauzã-efect, produs-loc de origine, etc. ºi metaforã31).
Dintr-o altã perspectivã, R. Jakobson propune clasifi-
carea figurilor semantice în:
– seria metonimicã: metonimia, sinecdoca;
– seria metaforicã: metafora explicitã sau implicitã, com-
paraþia, personificarea, antonomaza, oximoronul, epitetul,
simbolul.
4. Figurile de gândire
Sînt figuri logice (metalogisme în terminologia Grupului
µ), care se bazeazã pe relaþia oratorului cu discursul sãu ºi
afecteazã structuri mai extinse ale textului (întreg discursul),
ºi nu doar un cuvânt, o sintagmã sau o frazã: alegoria,
antifraza, antiteza, deliberarea, eufemismul, hiperbola,
ironia, paradoxul, parabola, pleonasmul, prosopopeea,
portretul, reticenþa, tabloul, apostrofa32, prosopopeea33,
deliberarea34.
De-a lungul timpului, clasificãrile au suferit în
permanenþã modificãri care privesc atât numãrul figurilor,
cât ºi încadrarea acestora într-o categorie sau alta. Autorii
Retoricii generale disting patru clase:
– metaplasme sau figuri formale;
– metataxe sau figuri de sintaxã;
– metasememe sau figuri care conþin modificãri semantice,
în parte numite ºi tropi;
– metalogisme, mai mult sau mai puþin asimilabile cu
figurile de gândire.
În afarã de aceastã împãrþire care þine seama de nivelul
figurilor, retorica propune ºi clasificãri de tip:
a) funcþional, discursul figurat urmãreºte sã producã un
Figurile retorice 69
efect asupra auditoriului ºi realizarea sa þine, conform
teoriei retorice, de elocuþie ºi stil; retoricienii pun accentul pe
funcþiile sale estetice (ca ornament destinat sã placã) sau
argumentative (ca instrument eficace al unei intenþii
persuasive).
În perspectiva lui Cicero relaþia discursului figurat cu
cele trei genuri de stil (simplu, mãsurat ºi înalt) se
raporteazã la funcþiile discursului (a instrui, a plãcea, a
emoþiona – docere, delectare, movere). Quintilian distinge între
tropii care contribuie la exprimarea ideii (metafora, sinec-
doca, metonimia) ºi cei care înfrumuseþeazã discursul
(alegoria, enigma, perifraza, hiperbola);
b) morfologic, luându-se în considerare un numãr restrâns
de operaþii elementare, s-a propus, începând cu Quintilian,
distincþia dintre figurile formate:
– prin adãugare de elemente (anafora, parenteza);
– prin suprimare (asindetul, zeugma);
– prin schimbarea ordinii cuvintelor (antiteza, parono-
maza).
Clasificarea35 cea mai simplã ºi adecvatã se referã însã la
formele vizate:
– figuri de cuvinte considerate în ceea ce priveºte semni-
ficaþia lor (sau tropi);
– figuri de cuvinte considerate în ceea ce priveºte forma
lor (sau figuri de dicþie);
– figuri care privesc ordinea ºi numãrul cuvintelor din
frazã (sau figuri de construcþie);
– figuri referitoare la „alegerea ºi potrivirea cuvintelor“ –
Genette îl citeazã în acest sens pe Fontanier – (sau figuri de
elocinþã);
– figuri referitoare la o frazã întreagã (sau figuri de stil);
– figuri care se raporteazã la enunþ în întregul sãu (sau
figuri de gândire).
Alt tip de clasificare36 – cel semiologic – constã în a
70 Retoric\ [i teoria argument\rii
distinge figurile unele de altele prin atribuirea unei valori
psihologice fiecãreia, în funcþie de caracterul devierii impus
expresiei; valoarea poate fi:
– impresivã – o anume figurã urmeazã sã provoace un
anumit sentiment;
– expresivã (o anumitã figurã este dictatã de un anumit
sentiment);
– mixtã, îmbinând ambele perspective.
Alte interpretãri37 acordã o mai micã importanþã afectivi-
tãþii ºi un mai mare interes imaginaþiei, normei culturale.
Aceste retorici clasice trateazã în esenþã (uneori în exclu-
sivitate) despre acea parte a artei de a vorbi ºi de a scrie pe
care anticii o numeau elocutio (vezi capitolul III), adicã
despre tot ceea ce este legat de stil, a cãrui principalã resursã
o constituie figurile. Aceastã retoricã a expresiei, strãbunã a
semanticii ºi a stilisticii moderne, este consideratã ºi numitã
adesea retoricã. Nu trebuie uitat însã de existenþa celorlalte
pãrþi ale retoricii antice, dispositio (arta de a combina marile
unitãþi ale discursului – retoricã a compoziþiei) ºi mai ales
inventio (arta de a gãsi argumente, retoricã a conþinutului,
culminând cu topica, repertoriul temelor).
Figurile retorice sunt legate strâns de modul de a
exprima logosul ºi apar ca elemente intrinseci în structura
discursului. Unii autori38 afirmã în aceastã privinþã cã
„existã o «gândire», adicã un sens, care este comunã atât
poeþilor buni, cât ºi celor proºti, ºi care se poate exprima
printr-o micã frazã uscatã ºi platã; ºi existã un mod de a o reda
(Domairon39), care determinã întreaga diferenþã…“:
Discursul, care nu se adreseazã decât inteligenþei sufletului, nu
este, chiar dacã îl considerãm din punctul de vedere al
cuvintelor care îl transmit sufletului prin sensuri, un corp
propriu-zis: el nu este deci propriu-zis o figurã. Dar are totuºi, în
diferitele sale feluri de a semnifica ºi de a exprima, ceva analog
cu diferenþele de formã ºi de trãsãturi existente în adevãratele
Figurile retorice 71
corpuri… Figurile discursului sunt trãsãturile, formele sunt
întorsãturile… prin care discursul… se îndepãrteazã mai mult
sau mai puþin de ceea ce ar fi fost exprimarea simplã ºi comunã
(Fontanier, Commentaire raisonné des Tropes de Dumarsais, 1818).
G. Genette redefineºte statutul de sistem al retoricii prin
raportare la exemple din cadrul „ºtiinþei-pilot“ – lingvistica:
Se ºtie, dupã exemplul lingvisticii, cã acest fenomen al gradului
zero40 cînd o absenþã de semnificant indicã limpede un
semnificat cunoscut, este semnul infailibil al existenþei unui
sistem: deoarece e nevoie de un cod organizat de alternanþe
vocalice pentru ca lipsa vocalei sã aibã o funcþie distinctivã.
Existenþa unei figuri zero, având valoare de figurã a sublimului,
aratã cã limbajul retoricii este îndeajuns de saturat de figuri
pentru ca un loc vid sã desemneze un sens plin: retorica este un
sistem al figurilor41.
Sau, dintr-o perspectivã identitarã: „Figura nu e deci
nimic altceva decât un sentiment al figurii, ºi existenþa sa
depinde în întregime de conºtiinþa pe care o capãtã sau nu
cititorul în legãturã cu ambiguitatea discursului ce i se
propune.“42
În acest fel se ajunge la problema existenþei unui „cerc
hermeneutic“ în retoricã: valoarea unei figuri nu e datã de
cuvintele care o compun, din moment ce ea depinde de o
distanþã (écart) între aceste cuvinte ºi cele pe care cititorul le
percepe mental dincolo de ele „într-o perpetuã depãºire a
lucrului scris“43.
De aceea, instrumentul unui consens general din per-
spectiva spiritului clasic va fi „codul retoricii“, care constã
mai întâi dintr-o listã, refãcutã continuu, dar întotdeauna
socotitã drept exhaustivã, a figurilor cunoscute, apoi dintr-o
clasificare a acestora dupã formã ºi valoare, ºi ea supusã
unor neîncetate modificãri, dar care tinde spre o organizare
într-un sistem coerent ºi funcþional.
72 Retoric\ [i teoria argument\rii
Problema pe care G. Genette o considerã centralã în
istoria figurilor este „de ce figura semnificã mai mult decât
expresia literalã“. Tehnica acestor impuneri de sens poate fi
redusã la ceea ce semiologia modernã numeºte conotaþie44.
Concluzii
Codul retoricii are sarcina „sã inventarieze repertoriul
figurilor ºi sã-i atribuie fiecãreia valoarea de conotaþie. O
datã ieºitã din vorbirea vie a invenþiei personale ºi intratã în
codul tradiþiei, fiecare figurã nu mai are ca funcþie decât sã
notifice, în felul sãu propriu, calitatea poeticã a discursului
care o poartã“45.
Retorica figurilor are ambiþia sã stabileascã un cod al
conotaþiilor literare, sau ceea ce R. Barthes a numit semnele
literaturii. De fiecare datã când foloseºte o figurã recunoscutã
prin cod, scriitorul îºi însãrcineazã limbajul nu numai sã-i
„exprime gândirea“, ci ºi sã notifice o calitate epicã, liricã,
didacticã, oratoricã etc., sã se desemneze pe sine însuºi ca
limbaj literar ºi sã semnifice literatura. De aceea, retorica se
preocupã prea puþin de originalitatea sau de noutatea
figurilor, care sunt calitãþi ale vorbirii individuale ºi care,
sub acest raport, nu o privesc46.
Genette considerã47 cã „pentru noi, astãzi, opera retoricii
nu mai are, în ceea ce priveºte conþinutul sãu, decât un
interes istoric (de altfel subestimat). Idealul retoricii, la
limitã, ar fi sã organizeze limbajul literar ca pe o a doua
limbã în interiorul celei dintâi, în care evidenþa semnelor
s-ar impune cu tot atâta strãlucire ca ºi sistemul dialectal al
poeziei greceºti, în care folosirea dialectului doric însemna
în mod absolut lirism, a celui atic, dramã, ºi a celui ionic-
eolian, epopee“48.
Dacã în epoca actualã „funcþia auto-semnificantã a
Literaturii nu mai trece prin codul figurilor, iar literatura
Figurile retorice 73
modernã îºi are retorica sa proprie, care constã tocmai (cel
puþin pentru moment) în refuzul retoricii49, cu totul altfel
stau lucrurile în ceea ce priveºte actualitatea figurilor în
discursul public (în special în cel publicitar, jurnalistic ºi
politic).
De cele mai multe ori succesul ºi eficienþa acestor
discursuri depind de alegerea figurilor. Studiul figurilor
retorice este de mare interes atât pentru decriptarea50, cât ºi
pentru compunerea discursurilor.
În concepþia lui Paulhan51 decriptarea este un proces
care se desfãºoarã în etape52:
1) Recunoaºterea discursului ca ansamblu de semne,
sensuri ºi semnificaþii care depinde în mod esenþial de
competenþa lingvisticã a receptorului. Aceastã etapã nu
presupune identificarea figurilor retorice; adesea prezenþa
lor nu este sesizatã din perspectiva realizãrii legãturii
biunivoce termen-concept.
2) Analiza situaþiei paradoxale care se instaleazã ca
urmare a prezenþei figurilor retorice în text; receptorul
percepe figurile retorice ca un atentat la „logica bunului
simþ“ atît în planul expresiei, cât ºi al conþinutului. Cãutarea
temeiului situaþiei paradoxale se bazeazã pe credibilitatea
pe care o acordã receptorul autorului discursului.
3) O ultimã etapã ar putea-o constitui refacerea globalã a
discursului prin „grila“ pe care au stabilit-o figurile retorice,
percepute în cazul unei comunicãri eficiente ca aparþinând
simultan structurii ºi texturii discursive.
Eficienþa textului publicitar ºi a discursului politic se
datoreazã în mare mãsurã stilului înþeles ca manierã de a
marca personalitatea emiþãtorului prin folosirea unor
procedee ale expresivitãþii (caracteristicã a enunþului la
nivelul emoþional numitã ºi afectivitate).
Stilul este, în formularea inspiratã a lui Genette, „vrãji-
torie evocatoare: cuvintele reînvie în carne ºi oase,
74 Retoric\ [i teoria argument\rii
substantivul, în mãreþia sa substanþialã, adjectivul, veºmânt
strãveziu care îl acoperã ºi îl coloreazã, ºi verbul, înger al
miºcãrii, ce dã primul impuls frazei.“53
Glosar
Competenþã: termen care apare adesea cu determinãri:
competenþã lingvisticã, competenþã pragmaticã (sau comu-
nicativã). Competenþa lingvisticã reprezintã un termen-martor
al gândirii lui N. Chomsky, care se referã la cunoaºterea
internalizatã a sistemului de norme/reguli specific unei
limbi de cãtre comunitatea de vorbitori nativi ai acesteia.
Competenþa comunicativã presupune cunoaºterea internali-
zatã a sistemului de norme/reguli lingvistice, interacþionale
ºi culturale de cãtre un vorbitor nativ al unei limbi.
Competenþa comunicativã asigurã adecvarea la contexte de
comunicare specifice.
Discurs: termen complex care poate fi definit ca
ansamblu de enunþuri ale unui emiþãtor, care se referã la un
subiect unic (topic, în terminologia anglo-saxonã). Dintr-o
perspectivã pragmaticã, discursul reprezintã „o enunþare ce
presupune un locutor ºi un auditor, precum ºi intenþia
locutorului de a-l influenþa pe celãlalt.“ (Benveniste).
Alte interpretãri ale discursului vizeazã echivalenþa sa
cu:
a) textul (în cadrul cãreia perspectiva comunicaþionalã ºi
cea tematicã coincid în general, de exemplu în cazul
comunicãrii scrise);
b) un ansamblu de texte (conversaþie) care ilustreazã o
interacþiune între douã sau mai multe discursuri centrate în
jurul unei singure teme ºi alcãtuite fiecare din mai multe
texte (deoarece fiecare replicã a schimbului conversaþional
constituie o unitate comunicaþionalã, ºi deci un text, în sine).
Figurile retorice 75
Expresivitate: caracteristicã a enunþului la nivel emoþi-
onal; afectivitate.
Formã:
a) forma ca decupaj al realitãþii – Saussure;
b) forma consideratã ca relativ echivalentã expresiei ºi
opusã sensului (conþinutului) – L. Bloomfield.
Hjelmslev pune în relaþie forma expresiei ºi forma
conþinutului prin formularea: substanþa este manifestarea
formei în materie.
Grad zero (al scriiturii): conceptul a fost introdus de
Roland Barthes, Le degré zéro de l’écriture (1953), ºi desem-
neazã punctul de referinþã, caracterizat prin absenþa figu-
rilor, la care se raporteazã exprimãrile marcate stilistic;
limbajul ºtiinþific pare a se apropia cel mai mult de gradul
stilistic „zero“.
„Stilul este desigur o deviere, în sensul cã se îndepãr-
teazã de limbajul neutru printr-un anume efect de diferen-
þiere ºi de excentricitate“ (G. Genette, op. cit., p. 278).
Stilisticã: disciplinã lingvisticã al cãrei obiect de studiu îl
reprezintã faptele de expresie ale limbajului organizat, din
punctul de vedere al conþinutului lor afectiv; DSL îl citeazã
pe Ch. Bally, creatorul lingvisticii moderne, care susþine cã
obiectul stilisticii este „studiul limbajului tuturor, în mãsura
în care el reflectã nu ideile, ci emoþiile, sentimentele, voinþa,
impulsiunile, adicã limba tuturor ca mijloc de expresie ºi
acþiune“.
Stilistica individualã, geneticã sau literarã, reprezentatã de
Leo Spitzer în filiaþia lui Benedetto Croce ºi Kurt Vossler,
considerã cã orice afectare a stãrii psihice normale
determinã, în plan expresiv, o îndepãrtare de la uzul
lingvistic normal iar orice abatere de la uzul lingvistic
normal poate fi interpretatã ca un indicator al unei emoþii.
76 Retoric\ [i teoria argument\rii
Abaterile de la uzul lingvistic normal se pot înregistra la ori-
ce nivel: accent, pronunþie, morfologie, sintaxã, semanticã.
Semn: reuniunea (ºi relaþia) dintre semnificant ºi
semnificat; are caracter binar (Saussure), fiind un inter-
mediar între gândire ºi sunete; semnul lingvistic este
reuniunea interdependentã între un semnificant (complex
sonor, imagine acusticã) ºi un semnificat (concept, sens).
Triunghiul semiotic propus de Ogden ºi Richards
ilustreazã relaþia semnului lingvistic cu realitatea
extralingvisticã.
Semnificaþie: concept ce desemneazã, din perspectiva
comunicãrii, un ansamblu de variabile semantice care se
realizeazã numai în discurs prin enunþare.
Semnificaþia este un concept interdisciplinar (semanticã,
pragmaticã), iar realizarea sa se face în ºi prin context
(verbal, nonverbal, situaþional).
Sens: ansamblu de unitãþi semnificative care pot exista ºi
independent de enunþ; reprezintã o constantã semanticã ce
se distinge în ansamblul de variabile ale semnificaþiei.
Sensul este un concept ambiguu prin excelenþã, cunos-
când numeroase interpretãri (termen-martor). Majoritatea
lingviºtilor sunt de acord cu definiþia conform cãreia sensul
este rezultatul unei articulãri a gândirii ºi a materiei fonice
în cadrul unui sistem lingvistic dat.
Conceptul reprezintã obiect de studiu pentru semanticã,
lexicologie, lexicografie, onomasiologie, terminologie ºi
pentru alte discipline nelingvistice.
Text: concept multivalent, cãruia i se atribuie mai multe
definiþii, nu întotdeauna clar delimitate:
– textul este identificat adesea cu discursul scris (în
special cu opera literarã);
– textul se aflã de cele mai multe ori în relaþie de
Figurile retorice 77
sinonimie cu termenul „discurs“;
– în semioticã, textul desemneazã orice tip de unitate
semioticã discursivã (text cinematografic, text video, text
melodic/muzical etc.).
– în pragmaticã, interpretarea textului este aceea de
secvenþã lingvisticã scrisã sau vorbitã formând o unitate
comunicaþionalã.
Trop: nume generic dat figurilor semantice. Conform
DSL, „...figura este o relaþie între douã sau mai multe cuvin-
te co-prezente, iar tropul reprezintã evocarea unui sens indi-
rect (Tz. Todorov). În aceastã perspectivã, tropul se intersec-
teazã în anumite clasificãri cu figura, rãmânând totuºi
limitat la aspectele semantice ale limbajului figurativ“.
Bibliografie [i note
1. Quintilian, Arta oratoriei, IX, 1, 11-13.
2. Quintilian, Inst. orat., VIII, 6.
3. Acest specific formal al figurilor a impus perspectiva taxonomicã
adoptatã de tradiþia retoricã.
4. Vezi DSL.
5. Ion Coteanu, Gramaticã, stilisticã, compoziþie, Editura ªtiinþificã,
Bucureºti, 1990.
6. Asupra acestui lucru atrãsese atenþia ºi Aristotel, Poetica, XXII:
„darul cel mai de preþ al graiului e sã fie limpede, fãrã sã cadã în comun“.
„Spiritul retoricii se aflã în întregime în aceastã conºtiinþã a unui
hiatus posibil între limbajul real (cel al poetului) ºi un limbaj virtual (cel
care ar fi folosit exprimarea simplã ºi comunã) pe care este de ajuns sã-l
restabilim prin gândire pentru a delimita un spaþiu de figurã“ (G.
Genette, Figuri, Editura Univers, Bucureºti, 1978, p. 87).
7. Fontanier, Commentaire raisonné des Tropes de Dumarsais, 1818;
Manuel classique pour l’étude des Tropes, ediþia a doua remaniatã în 1822;
Des Figures du Discours autres que les Tropes, 1827.
8. Gérard Genette, op. cit., p. 86.
9. Se admite, în general, cã figurile apar ºi în limbajul comun, dar
orientarea clasificatoare a retoricii se bazeazã pe o teorie a figurilor ca
„ansamblu de operaþii discursive de detaliu“.
10. Dumarsais, Des Tropes, 1730.
78 Retoric\ [i teoria argument\rii
11. „Expresia simplã ºi comunã nu are formã, în timp ce figura are:
iatã-ne revenind la definiþia figurii ca distanþã dintre semn ºi sens, ca
spaþiu intern al limbajului“ (G. Genette, Figuri, op. cit., p. 89).
12. O teorie a figurilor ar face obiectul a ceea ce G. Genette a numit
efectul unei „miºcãri seculare de reducere a retoricii“, care ar conduce la
o retoricã „restrânsã“. („La rhétorique restreinte“, Figures III, Paris, Seuil,
1996, p. 36).
13. Vezi Gheorghe Mihai, Retorica tradiþionalã ºi retorici moderne,
Editura All, Bucureºti, 1998, pp. 326-327.
14. O figurã care nu susþine „natural“ discursul argumentativ este
mai degrabã figurã de stil; vezi distincþia retoricã/stilisticã.
15. „Pentru a mijloci comunicarea retoricã o figurã trebuie sã aibã
disponibilitãþi de reflecþie rezonabilã (!)“ ºi depind de contextul
situaþional („o figurã recognoscibilã în structura sa nu produce în chip
necesar, în orice situaþie, acelaºi efect retoric“). Vezi Gheorghe Mihai, op.
cit., pp. 326-327.
16. Ad Herennium.
17. Figurile de cuvânt sau fonologice.
18. Ca în aliteraþie (consoane, silabe accentuate) sau în asonanþã
(vocala accentuatã: „cãci unde ajunge nu-i hotar“, de exemplu).
19. Cine-mparte, parte-ºi face.
20. Traduttore, traditore; propãºire/prãbuºire – în discursul de înves-
titurã (Ilie ªerbãnescu).
21. Afacerile sunt afaceri.
22. Aferezã: Culae (Niculae); apocopã: de la mine pîn’ la tine; derivã-
rile, argoul, cuvinte-valizã, de exemplu trouducteur (Céline).
23. Ei cinarã, cu de aur vase, linguri.
24. Filosofia mizeriei, mizeria filosofiei.
25. Poezia se face criticã ºi critica poezie.
26. De departe trandafir, de aproape borº cu ºtir.
27. Repetare simultan cu interpunerea unor segmente: de munþi, de
ape ºi iarãºi de munþi, de ape.
28. Folosirea unei metafore sau a unui simbol în discursul narativ
pentru expunerea unei idei abstracte (de exemplu, moartea în Mioriþa).
29. A lãsa sã se înþeleagã mai mult decât se spune: Mãriuca nu-mi era
urâtã (Creangã).
30. Licenþã: figurã retoricã des folositã în oratorie pentru a exprima
în mod liber o idee care poate ºoca auditoriul. Enunþarea acesteia este
pregãtitã în general de o formulã de atenuare, scuzã (iertaþi-mã pentru
îndrãznealã, scuzaþi-mi exprimarea, dacã pot sã spun aºa etc.). Aceste formule
pot deveni ticuri în exprimare (sunt frecvente în discursul televizat
„liber“/live).
Figurile retorice 79
31. Metafora în Poetica, XXI 1457b7 lui Aristotel p. 94 (Aristotel,
Poetica, Editura IRI, Bucureºti, 1998) este definitã ca „trecerea [epiphora]
asupra unui obiect a numelui altui obiect“, iar „[…]caracteristica
metaforei tocmai asta este: cã exprimã lucruri cu noimã punând laolaltã
absurditãþi (procedare imposibilã în vorbirea obiºnuitã, dar îngãduitã în
metaforã)“, (Aristotel, Poetica, XXII 1458a 26-29).
32. Voi sunteþi urmaºii Romei?
33. Personificare extinsã.
34. Analiza ºi respingerea motivelor.
35. Clasificarea este definitã în DSL ca „operaþie general ºtiinþificã de
sistematizare a faptelor, prin ordonarea lor în clase stabilite pe baza unui
criteriu sau a unor criterii dinainte precizat(e); în lingvisticã, operaþie de
repartizare a unitãþilor lingvistice în clase care au aceleaºi proprietãþi
lingvistice; sinonim taxinomie (sau taxonomie)“.
Unii autori (M.P. Satija, „Classification: Some Fundamentals, Some
Myths, Some Realities“, în Knowledge Organization International Journal,
No. 1-No. 2, 25, (1998), p. 32-35) considerã clasificarea drept o „activitate
fundamentalã a oricãrui sistem (viu, organizaþional, mecanic)“; din
aceastã perspectivã, „viaþa ar fi imposibilã, din toate punctele de vedere,
fãrã activitatea constantã de clasificare“.
Clasificarea se manifestã în urmãtoarele activitãþi: denumire, defi-
nire, analizã, generalizare, separare, creare de pattern-uri, sortare, filtrare,
demarcare, separare, individualizare, identificare, categorizare, grupare,
compunere, selectare, probare, aranjare, ordonare, gradare, atribuire de
ranguri, corelare etc.
Clasificarea figurilor retorice pune în evidenþã existenþa unor
termeni-martor (specifici unor gânditori) pentru anumite subdiviziuni.
Astfel, de exemplu, Fontanier împarte figurile elocinþei în:
– figuri prin extensie (epitet);
– figuri prin deducþie (sinionimia);
– figuri prin legãturã (abrupþia: figurã cu legãturã-zero);
– figuri prin consonanþã (aliteraþia).
Fontanier împarte metonimiile (sau tropii prin corespondenþã sau
contiguitate, în terminologia lui Jakobson) în:
– metonimii prin cauzã (Bachus pentru vin);
– metonimii de instrument (o panã mãiastrã pentru un scriitor bun);
– metonimii de efect (rãzbunarea mâinii);
– metonimii de conþinut (Cerul pentru Dumnezeu);
– de loc de origine (Porticul pentru filosofia stoicã);
– metonimii de semn (Tron pentru monarhie);
– metonimii referitoare la legãtura fizic/psihic (inima pentru iubire);
80 Retoric\ [i teoria argument\rii
– metonimii patronale (Penaþii pentru casã);
– metonimii ale lucrului (peruca pentru omul care o poartã).
Trebuie spus despre acest tip de clasificare cã reprezintã o sistematizare
de ordin pur logic, el nu indicã nimic asupra valorii semnificante a figurii
sau a grupurilor de figuri considerate.
36. „Din moment ce este postulat acordul dintre starea de spirit a
autorului, sau a personajului, ºi cea a cititorului: „de vreme ce nu vorbim
aproape niciodatã decât pentru ca sã ne comunicãm sentimentele ºi
ideile, e evident cã, pentru ca discursul nostru sã fie eficace, trebuie sã-l
figurãm, adicã sã-i dãm caracteristicile sentimentelor noastre (Lamy)“.
(G. Genette op. cit., p. 96).
Genette considerã cã în acest caz este vorba de o „semiologie
inconºtientã sau mascatã“, din moment ce ea traduce semnificaþiile în
termeni de determinism, prezentând sensurile drept cauze ºi/sau efecte.
În acest sens, Lamy supraliciteazã din perspectivã cartezianã
interpretarea psihologicã (afectivã) a figurilor ºi ajunge sã caute în figuri
„caracterul“ acesteia, „adicã semnul unei pasiuni distincte“:
Elipsa: o pasiune violentã vorbeºte atât de repede încât
cuvintele nu o pot urma.
Repetiþia: omului pasionat îi place sã se repete, iar omului
mânios sã loveascã de mai multe ori.
Hipotipoza: prezenþa obsedantã a obiectului iubit.
Epanortoza: omul pasionat îºi corecteazã neîncetat vorbirea
pentru a-i spori forþa.
Hiperbata (inversiunea): emoþia rãstoarnã ordinea
lucrurilor, deci ºi ordinea cuvintelor.
Distribuþia: sunt enumerate pãrþile ce alcãtuiesc obiectul
pasiunii.
Apostrofa: omul emoþionat se rãsuceºte în toate pãrþile,
cãutând pretutindeni ajutor etc.
38. Hugh Blair (vezi capitolul II) este adeptul originii naturale a
figurilor, afirmând (G. Genette, op. cit., pp. 96-97) cã „ele fac parte din
limbajul pe care Natura îl inspirã tuturor oamenilor“, ºi-ºi argumenteazã
poziþia prin abundenþa tropilor în limbile „primitive“ (G. Genette, op. cit.,
p. 97). El propune în consecinþã o clasificare a figurilor din perspectiva
imaginaþiei ºi, pe de altã parte, a pasiunii.
Dumarsais asociazã originea sensurilor figurate cu gustul care
dirijeazã imaginaþia spre detalii, figurile reflectând un decupaj particular
al realitãþii: „numele ideii accesorii este adesea mai prezent în imaginaþie
Figurile retorice 81
decât al ideii principale, iar ideea accesorie, desemnând obiectul prin mai
multe elemente ale conjuncturii, îl descrie în chip mai agreabil ºi mai
energic“.
38. Genette, op. cit., p. 87.
39. Domairon, Rhétorique française, 1804.
Sobrietatea absolutã a expresiei este marca unei extreme elevaþii a
gândirii: „Sentimentele sublime sunt întotdeauna redate prin expresia cea
mai simplã (Domairon). Geneza spune «ªi se fãcu luminã». Nimic mai
marcat decât aceastã simplitate: este figura însãºi, cu desãvârºire obliga-
torie, a sublimului. Obligatorie ºi rezervatã: s-o foloseºti ca sã exprimi
sentimente sau situaþii mai puþin elevate ar fi o lipsã de gust.“
40. „S-ar putea obiecta cã stilul figurat nu reprezintã întregul stil, ºi
nici mãcar întreaga poezie, ºi cã retorica mai cunoaºte de asemenea stilul
simplu […]. Cât despre absenþa riguroasã de figuri, ea existã în mod
efectiv, dar este în retoricã ceea ce am numi astãzi un grad zero, adicã un
semn definit prin absenþa de semn, ºi a cãrui valoare este perfect cunos-
cutã.“ (G. Genette, op. cit., p. 88).
41. G. Genette este considerat unul dintre principalii reprezentanþi ai
analizei structurale ºi ai teoriei formelor literare; opere principale: Figuri
I (1966), Figuri II (1969), Figuri III (1972).
42. G. Genette op. cit., p. 95.
43. J.P. Sartre, Situations, II, p. 94, citat de G. Genette în Figuri.
G. Genette încearcã sã precizeze statutul semantic al figurii prin
îndepãrtarea unor confuzii la nivelul trãsãturilor diferenþiatoare: „…De-
finiþia figurii ca deviere faþã de uzaj se bazeazã pe o confuzie între uzaj ºi
literalitate: moduri de a vorbi simple ºi comune. Simplul nu este neapãrat
comun ºi invers, figura poate fi comunã dar nu poate fi simplã, de vreme
ce ea este purtãtoare deopotrivã de prezenþã ºi de absenþã. Figura poate
sã intre în uz fãrã sã-ºi piardã caracterul figurat (limba comunã are ºi ea
retorica sa, dar retorica defineºte un uzaj literar care seamãnã mai mult
cu o limbã decît cu o vorbire“ (G. Genette op. cit., p. 90).
Genette schiþeazã condiþiile de existenþã ale figurii. Astfel, figura
dispare atunci când:
1) semnificantul prezent este „literalizat“ de o conºtiinþã antiretoricã:
când scriu pânzã vreau sã spun pânzã, dacã aº fi vrut sã spun corabie, aº
fi scris corabie; autorul vrea sã spunã (ceea ce echivaleazã de fapt cu o
traducere în limbajul literal);
2) semnificantul absent nu poate fi identificat.
Într-o notã la pagina 239, op. cit., Genette reia discuþia despre statutul
figurii ca deviere în relaþie profundã cu însãºi condiþia limbii ºi se sprijinã
pe teoria lui De Brosses expusã în Traité de la formation mécanique des
langues din 1765:
82 Retoric\ [i teoria argument\rii
Aceastã trimitere a devierii (écart) stilistice la devierea (écarte-
ment) pe care se constituie orice limbaj poate pãrea simplã sofis-
ticã [...]. Dacã poezia este deviere de la limbã, limba este deviere
în raport cu totul ºi mai ales cu ea însãºi. De Brosses desemneazã
prin acest termen separarea, dupã pãrerea lui progresivã (ºi
supãrãtoare), în cursul istoriei limbilor dintre obiect, idee, ºi
semnificanþi (fonic ºi grafic): „Oricâte devieri ar fi în compunerea
limbilor, oricât de mare ar fi arbitrariul…“ Când ai strãpuns acel
mister dificil (al unirii, în limba primitivã a fiinþei reale, a ideii, a
sunetului ºi a literei), poþi recunoaºte fãrã uimire, pe mãsurã ce
observaþia înainteazã, cât de mult aceste patru lucruri, dupã ce
s-au apropiat astfel de un centru comun, deviazã din nou prin-
tr-un sistem de derivaþie…
44. Când folosesc cuvântul voile pentru a desemna o pânzã de
corabie, aceastã semnificaþie este arbitrarã (nu existã nici un
raport natural între cuvânt ºi lucru, care sunt legate între ele
printr-o simplã convenþie socialã), abstractã (cuvântul desem-
neazã nu un lucru ci un concept) ºi univocã (desemnarea acestui
concept este lipsitã de ambiguitate): avem de-a face aici cu o
simplã denotaþie.
Dar dacã folosesc acelaºi cuvânt voile pentru a desemna,
prin sinecdocã (parte pentru întreg), o corabie, aceastã semni-
ficaþie este mult mai bogatã ºi mai complexã: ea este ambiguã, de
vreme ce se referã deopotrivã, literal la pânzã, ºi ca figurã, la
corabie, vizând deci întregul prin mijlocirea pãrþii; ea este con-
cretã ºi motivatã, de vreme ce alege pentru desemnarea corãbiei
un detaliu material, o „idee accesorie“, ºi nu ideea principalã, ºi,
de asemeni, pentru cã alege un anumit detaliu (pânzã) mai
degrabã decât un altul (coca sau catargul) (op. cit., pp. 97-98).
Genette surprinde în continuare esenþa figurii, care constã în:
…aceastã motivaþie, ce diferã pentru fiecare tip de figurã (printr-
un detaliu la sinecdocã, printr-o asemãnare la metaforã, printr-o
atenuare la litotã, printr-o exagerare la hiperbolã etc.) este însuºi
sufletul figurii, iar prezenþa ei reprezintã o semnificaþie secundã,
impusã de folosirea acelei figuri.
Aceastã voile în loc de corabie înseamnã o denotaþie ºi simul-
tan o conotaþie a motivaþiei prin detaliu, devierea sensibilã
imprimatã semnificaþiei, ºi deci „o anumitã modalitate de
viziune sau de intenþie“.
Figurile retorice 83
45. G. Genette op. cit., pp. 97-98:
Un semn sau o suitã de semne lingvistice nu alcãtuiesc decât o
linie, ºi aceastã formã linearã face obiectul gramaticii. Forma
retoricã este o suprafaþã, cea pe care o delimiteazã cele douã linii
ale semnificantului prezent ºi ale semnificantului absent […];
numai expresia figuratã este prevãzutã cu o formã, pentru cã
numai ea închide un spaþiu.
...Orice figurã este traductibilã ºi îºi poartã cu sine
traducerea, ca un filigran sau un palimpsest, sub textul sãu
aparent. Retorica este legatã de aceastã duplicitate a limbajului.
Statutul metaforelor lexicalizate de tipul catacrezei (foaie de
hârtie, piciorul mesei) este amplu analizat atât de lingvisticã, cât
ºi de retoricã. Catacreza este un trop impus de lipsa cuvântului
propriu, de necesitate, este forþatã. Bary afirma cã „natura este
mai fertilã în lucruri decât suntem noi în termeni“.
Genette considerã statutul metaforei lexicalizate din perspectiva
raportului diacronie-sincronie:
Catacreza picior de masã este într-adevãr un trop, de vreme ce
foloseºte în legãturã cu o masã un cuvânt rezervat corpului
fiinþelor ºi abate acest cuvânt de la semnificaþia sa iniþialã, ºi în
aceastã calitate ea intereseazã istoria limbii (perspectiva
diacronicã). Dar catacreza nu este un trop-figurã din moment ce
nu pot propune nici o traducere a cuvântului picior, din lipsã de
alte cuvinte: ea nu intereseazã codul sincronic al retoricii.
În privinþa delimitãrilor impuse în sistemul figurilor de criteriul
funcþional al traductibilitãþii, Genette recunoaºte anumite inconsecvenþe:
Aplicarea, conºtientã sau nu, a acestui criteriu funcþional (orice
figurã este traductibilã) ne poate explica anumite anexãri, apa-
rent abuzive, ºi anumite refuzuri, aparent timide, ale retoricii.
Descrierea era consideratã în epoca clasicã drept o figurã
(„figurã prin care prezentãm imaginea unui obiect“– Domairon).
Lamy o vede ca o variantã atenuatã a hipotipozei (descrierea
vorbeºte despre lucruri absente ca fiind absente) în timp ce
hipotipoza se preface cã ni le pune (pe cele absente) în faþa ochilor
dar într-un mod care impresioneazã puternic spiritul.
84 Retoric\ [i teoria argument\rii Figurile retorice 85

Domairon face din descriere un gen ale cãrui patru specii sunt: hipoti-
poza, etopeea, posografia ºi topografia (G. Genette, op. cit., p. 92).
Bally, citat de Genette, spune, în Langage et vie, cã „expresivitatea
tulburã linearitatea limbajului, fãcând perceptibilã prezenþa unui semni-
ficant (pânzã) ºi totodatã absenþa unui alt semnificant (corabie)“, deci
avem de-a face cu o sinecdocã. (G. Genette op. cit, p. 90).
Genette remarcã faptul cã libertatea de instaurare a figurilor are
anumite limite: cele pe care le impune criteriul implicit (traductibilitatea).
Clasificãrile din anumite perioade au pus în evidenþã anumite erori, cum
ar fi plasarea cominaþiei (= proferare de ameninþãri) printre figurile de
gândire.
Fontanier se întreabã „deci sentimentul face figura?“ Dar atunci,
existã tot atâtea figuri noi câte sentimente sau pasiuni diferite
existã, sau câte moduri diferite în care sentimentele, pasiunile
pot sã izbucneascã. Atunci, „…insulta, reproºul, blamul, lauda,
linguºeala, sfatul, complimentul, îndemnul, oferta, cererea,
mulþumirea, plângerea […] vor fi tot atâtea figuri pe care va
trebui fãrã îndoialã sã le clasificãm dupã trãsãturile lor
distinctive de rãutate ºi de violenþã, sau de gingãºie ºi de
blîndeþe.“
Ameninþarea, insulta, reproºul sunt conþinuturi ºi nu
moduri de exprimare, ele nu sunt deci traductibile. Traducem
cuvinte, nu sensuri. Cominaþia nu este deci decât o pretinsã
figurã. (G. Genette op. cit., p. 94).
Ideea de a-i reînvia codul pentru a-l aplica la literatura noastrã
ar fi un anacronism steril. ªi aceasta nu pentru cã nu am putea
regãsi în unele texte moderne toate figurile vechii retorici: dar
sistemul s-a dezacordat, ºi funcþia semnificantã a figurilor a
dispãrut odatã cu reþeaua de relaþii ce le articula în acest sistem.
ªi Genette adaugã concesiv:
Ceea ce putem reþine din vechea retoricã nu este deci conþinutul,
ci exemplul sãu, forma, ideea sa paradoxalã asupra Literaturii ca
ordine întemeiatã pe ambiguitatea semnelor, pe spaþiul îngust,
dar vertiginos, care se deschide între douã cuvinte cu acelaºi
sens, între douã sensuri ale aceluiaºi cuvânt: între douã limbajuri
ale aceluiaºi limbaj.
49. „Teroarea“ în terminologia lui Jean Paulhan, Traité des Figures ou
la Rhétorique décryptée, în Du Marsais, Traité des tropes, Le Nouveau
Commerce, Paris, 1977.
50. Op. cit., p. 269-322.
51. Cf. Constantin Sãlãvãstru, Discursul puterii, Institutul European,
Iaºi, 1999, pp. 321-328, pp. 328-345.
52. G. Genette op. cit., p. 99.
53. Baudelaire, Le poème du haschisch, partea a IV-a.

O figurã de gândire (categorie marginalã ºi contestatã, cãci în sensul

cel mai riguros nu existã decât figuri de expresie) nu poate fi consideratã
ca atare decât dacã este simulatã sau afectatã (falsã concesie, falsã
naivitate, falsã interogaþie etc.).
46. „Ea se intereseazã doar de calitatea ºi de universalitatea semnelor
poetice, de faptul de a regãsi la nivelul secund al sistemului (literatura)
transparenþa ºi rigoarea care-l caracterizeazã pe primul (limba).“ (G.
Genette, op. cit., p. 99).
Vezi în acest sens ºi viziunea lui Ion Barbu asupra poeziei ca „joc
secund, mai pur“.
47. G. Genette, ibidem.
48. G. Genette, ibidem.
În aceste condiþii, concluzia ar fi aceasta:
 V. GLOSAR DE TERMENI RETORICI

Învãþãtura cere înzestrare ºi exerciþiu.

Arta nu este nimic fãrã studiu ºi nici studiul fãrã artã.
Protagoras

Ceea ce avem de învãþat sã facem, învãþãm fãcând.

Aristotel, Etica nicomahicã, II, 1

Figura nu e deci nimic altceva decât un sentiment al figurii,

ºi existenþa sa depinde în întregime de conºtiinþa pe care o
capãtã sau nu cititorul în legãturã cu ambiguitatea
discursului ce i se propune.
G. Genette

Argument
Retorica rediviva repune în discuþie problema figurilor
retorice ca elemente intrinseci, organice ale discursului în
special în epoca multimedia ºi a magistralelor informaþiei.
Studiul figurilor poate fi considerat un instrument puternic
în mâna celor implicaþi în crearea sau în decodarea
multitudinii de texte politice, publicitare, mediatice de toate
tipurile. Dacã admitem perspectiva lui Tzvetan Todorov
conform cãreia „puterea este în vîrful limbii“ putem
considera studiul codului retoric ca o condiþie esenþialã a
realizãrii unei comunicãri eficiente în toate domeniile.
Studiul acestui ansamblu vast pe care îl numim codul sau
repertoriul sau sistemul figurilor se poate face în mai multe
moduri. Retorica are, ca ºi alte discipline ºtiinþifice, în
special lingvistica, o terminologie bogatã, cu o lungã
88 Retoric\ [i teoria argument\rii
tradiþie. Aceastã terminologie poate deveni o adevãratã
obsesie în unele etape ale învãþãrii ºi un obstacol în calea
însuºirii cunoºtinþelor. Obstacolul este reprezentat de faptul
cã „existã în retoricã o furie de a numi care este un mod de a
se extinde ºi justifica multiplicând obiectele cunoaºterii ei“1.
Opþiunea prezentãrii figurilor retorice sub forma unui
glosar (cu aºezarea termenilor în ordine alfabeticã) se doreº-
te a fi o încercare de a evita pe cât este cu putinþã descura-
jarea în faþa numeroaselor denumiri complicate, prin propu-
nerea de a ne raporta la o strategie educaþionalã „priete-
noasã“. Ori de câte ori cititorul are nevoie, este bine ca el sã
(re)gãseascã repede o definiþie, un exemplu, un context, o
indicaþie.
Aceastã prezentare poate constitui ºi o direcþie de studiu.
Glosarele, dicþionarele nu se citesc. Ele se studiazã. Sau, cum
ar spune Francis E. Peters, în prefaþa la cartea sa Termenii
filosofiei greceºti2, „prezentarea […] desprinde, aºadar, un
numãr de copaci din pãdurea care câteodatã ameninþã sã ne
covârºeascã pe toþi“.
Observaþie: În glosar sunt înregistraþi atât unii termeni
care denumesc greºeli de exprimare, dar au o structurã ste-
reotipã ºi adesea figuratã (pleonasmul, anacolutul, tauto-
logia etc.), cât ºi termeni folosiþi în analiza discursului
(intertextul).
Glosar de termeni retorici
Alegoria
Figurã de stil care se bazeazã pe folosirea metaforelor
sau a simbolurilor în expunerea narativã a unei idei
abstracte.
„În spatele norului atât de apãsãtor (plin) de sângele ºi
lacrimile noastre iatã cã reapare soarele mãreþiei noastre.“
(Charles de Gaulle, Discursul din 6 iunie 1944)
Glosar de termeni retorici 89
Alitera]ia
Figurã care constã în repetarea aceluiaºi segment sonor
(consoanã sau silabã) la începutul unor cuvinte în frazã.
„Veni, vidi, vici.“ (Iulius Caesar)
„Let us go forth to lead the land we love.“
(J.F. Kennedy, Discursul inaugural)
Apare ºi în construcþii ale „gramaticii expresive“ [1],
expresii idiomatice, locuþiuni curente [2]:
[1] multe ºi mãrunte, praf ºi pulbere
[2] ce-i în mânã nu-i minciunã
Aluzia
Folosirea unei construcþii lingvistice (cuvânt, expresie,
text) care evocã, într-un mod sugestiv, printr-o comparaþie
subînþeleasã, un eveniment, un personaj, o situaþie etc.
marcate de anumite norme culturale la nivelul semnificaþiei.
Aluzia poate fi:
– religioasã: Nu vã temeþi…;
– istoricã: Hannibal ante portas; „În faþa acestui bastion al
Europei de Vest fu opritã cândva mareea invaziei germane.“
(Charles de Gaulle, Discursul din 6 iunie 1944);
– literarã: „Un regat pentru o þigarã s’împlu norii de
zãpadã...“ (Eminescu);
– mitologicã: „Apolo-i profesor de mandolinã/ Pan lecþii dã de
limbile moderne“ (Arghezi) etc. (vezi „intertextualitate“).
Ambiguitatea
Posibilitate de a interpreta în moduri diferite o
construcþie lingvisticã, lexico-gramaticalã echivocã, dar
extrem de expresivã, ca urmare a fenomenelor de omonimie
ºi polisemie.
„Toatã lumea aleargã dupã putere. Noi avem putere pentru
toatã lumea.“ (Text publicitar pentru maºinile Romcar)
90 Retoric\ [i teoria argument\rii
Amfibologia
Figurã cu structurã sintacticã echivocã, deoarece sunt
posibile douã interpretãri corecte.
„ªi cât de viu s-aprinde el
În oriºicare sarã,
Spre umbra vechiului castel
Când ea o sã-i aparã.“ (Eminescu)
Interpretãri posibile: s-aprinde spre umbra/umbra o sã-i
aparã.
Amplificarea oratoric\
„În naþiune, în Imperiu, în armate nu mai este decât una ºi
aceeaºi voinþã, una ºi aceeaºi speranþã.“
(Charles de Gaulle, Discursul din 6 iunie 1944)
Anacolutul
Eroare gramaticalã constând în ruperea sau în
întreruperea construcþiei sintactice începute ºi continuarea
frazei cu o altã construcþie; figurã a ambiguitãþii.
Eu când am auzit asta a fost imposibil (pentru cã nu am
vrut) sã plec.
„Este o crizã, care, ascultã-mã pe mine, cã dv. nu ºtiþi, care,
mã-nþelegi, Statul cum a devenit acuma, eu dupã cum vãz ce se
petrece, cã nu sunt prost, înþeleg ºi eu atâta lucru, fiindcã nu
mai merge cu sistema asta, care, cum te gândeºti, te-apucã
groaza, monºer, groaza!“ (Caragiale)
Anadiploza
Procedeu retoric care constã în a începe o frazã cu
cuvântul sau cuvintele de la începutul frazei precedente;
geminaþie, reduplicare.
Glosar de termeni retorici 91
„Frumuseþea începe cu o piele frumoasã. O piele frumoasã
începe cu [sãpunul] LUX.“
„Men in great place are thrice servants: servants of the
sovereign or state; servants of fame; and servants of business.“
(Francis Bacon)
„Distrugerea inamicului, inamicul care ne striveºte ºi ne înti-
neazã patria, inamicul detestat, inamicul lipsit de onoare.“
(Charles de Gaulle, Discursul din 6 iunie 1944)
Anafora
Procedeu retoric constând în repetarea unui cuvânt la
începutul mai multor fraze sau pãrþi de frazã în scopul
accentuãrii unor idei sau pentru obþinerea unor simetrii.
„A fi în siguranþã/ A fi fericit/ A fi prosper/ înseamnã AFI
(Societate de Asigurare, Finanþare, Investiþii).“
„Bueno cafee: sunt nouã, sunt proaspãtã, sunt tare! Ia-mã cu
tine!“
„We shall not flag or fail. We shall go on to the end. We shall
fight in France, we shall fight on the seas and oceans, we shall fight
with growing confidence and growing strength in the air, we shall
defend our island, whatever the cost may be, we shall fight on the
beaches, we shall fight on the landing grounds, we shall fight in the
fields and in the streets, we shall fight in the hills. We shall never
surrender.“
(Winston Churchill)
Anastrofa
Procedeu retoric care constã în rãsturnarea (inversarea)
ordinii obiºnuite a cuvintelor în frazã; inversiune (poeticã).
„Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate...“
(Grigore Alexandrescu)
„ªi astãzi tu de bunãvoie
Fericitã-n braþe cazi-mi...“ (Eminescu)
92 Retoric\ [i teoria argument\rii
Antanaclaza
Procedeu retoric care constã în repetarea unui cuvânt,
luat în sensuri diferite, în acelaºi context.
Afacerile sunt afaceri.
„La prima orã / Cu ºtiri de ultimã orã.“ (Naþional)
Antifraza
Figurã retoricã prin care o locuþiune, o frazã etc. este
folositã cu un sens contrar celui uzual, pentru a obþine un
efect ironic sau eufemistic (intonaþia joacã un rol important
în realizarea figurii).
„Patrioþii! Virtuoºii, ctitori de aºezãminte,
Unde spumegã desfrâul în miºcãri ºi în cuvinte.“
(Eminescu)
Curajosul! (despre o persoanã fricoasã, timidã)
Urâto! (termen de adresare cu sensul „frumoaso“)
Antilogia
Figurã prin care se stabileºte un echilibru între judecãþi
opuse.
„Nu spera ºi nu ai teamã,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnã, de te cheamã,
Tu rãmâi la toate rece.“ (Eminescu)
Antimetateza
Figurã retoricã prin care repetarea inversã a unei
sintagme, propoziþii sau fraze se face cu modificare
funcþiilor gramaticale ºi a înþelesului; nu trebuie confundatã
cu chiasmul.
„Ask not what your country can do for you; ask what you can
Glosar de termeni retorici 93
do for your country.“ (J.F. Kennedy, Discursul inaugural)
„…Pentru cã e mai bine sã fii în fruntea cozii decât coada
frunþii. ªezi strâmb ºi grãieºte drept.“ (Negruzzi, Pãcalã)
Antiparastaza
Figurã prin care se probeazã cã faptul de care este acuzat
vorbitorul este, dimpotrivã, ceva de laudã.
„Cu pãrere de rãu îi vom spune cã nu avem acest talent ºi,
dacã l-am avea, nu mi-ar fi ruºine de el, cãci o meserie pozitivã e
totdeauna onorabilã.“ (Eminescu)
Antiptoza
Figurã realizatã la nivel morfologic (clase ºi categorii
morfologice) prin substituire pe baza echivalenþei cazurilor
(în general, genitiv-dativ).
„Se bate miezul nopþii în clopotul de aramã,
ªi somnul, vameº vieþii, nu vrea sã-mi ieie vamã.“
(Eminescu)
Antipalaga
Abatere de la regula acordului.
„…principiul rãu,
Nedreptul ºi minciuna al lumii duce frâu.“ (Eminescu)
Acest tip de abatere trebuie evitat în limbajul mass
media.
Numãrul de burse nu pot depãºi jumãtate…
„Aceasta este raþiunea din totdeauna a teatrului, ceea ce-i asi-
gurã veºnicia, îi dau preþ în viaþa socialã, fac sã fie un factor activ
ºi pozitiv în contemporaneitate.“ România liberã, 1969, nr. 7731
(exemple preluate din Valeria Guþu Romalo, Corectitudine ºi
greºealã. Limba românã de azi, Humanitas, Bucureºti, 2000)
94 Retoric\ [i teoria argument\rii
Antirrhesis
Figurã care constã în respingerea puternicã a opiniei
cuiva sau în contestarea autoritãþii/competenþei cuiva.
X nu este un comentator sportiv, este un inginer de doi bani
care crede cã aplicã algoritmul la jocul de fotbal.
Antiteza
Figurã retoricã bazatã pe contrastul dintre douã idei,
fenomene, situaþii, personaje, expresii etc. plasate în
construcþii simetrice care se evidenþiazã reciproc.
„Brutus: «ªi dacã acest prieten mã întreabã pentru ce s-a
ridicat Brutus împotriva lui Cezar, îi voi rãspunde: am fãcut-o nu
fiindcã iubirea mea pentru Cezar a fost mai micã, dar fiindcã
iubirea mea pentru Roma a fost mai mare.»“
(Shakespeare, Iulius Cezar)
„În sfârºit, aþi ajuns atât de nechibzuiþi încât sã credeþi cã
atitudinea voastrã, care v-a dus de la o stare de prosperitate la
decãdere, vã va aduce de la aceasta la una înfloritoare? Dar aceastã
speranþã este împotriva judecãþii ºi a naturii, cãci este cu mult mai
uºor de a pãstra ceea ce ai decât de a câºtiga totul. Acum, din cauza
rãzboiului nu ne-a mai rãmas nimic din bunurile de mai înainte pe
care le pãstrãm, ci totul trebuie recâºtigat. Porniþi aºadar la acþi-
une!“ (Demostene, Olintica a II-a, 26, Pagini alese din oratorii
greci, Editura pentru Literaturã, Bucureºti, 1969, vol. II)
Antonomaza
Figurã semanticã ce constã în substituirea unui nume
comun prin numele propriu al unui individ considerat
reprezentativ pentru clasa respectivã; figura admite ºi
substituirea inversã.
Un Apollo/Adonis pentru un tânãr frumos.
O Iudã pentru un trãdãtor.
O frumuseþe pentru o persoanã (într-un anumit context
de desemnare).
Glosar de termeni retorici 95
Apocopa
Figurã care exprimã tendinþa de economie lingvisticã ºi
constã în scurtarea unui cuvânt prin îndepãrtarea unei
vocale sau a unei silabe finale, fãrã ca înþelegerea cuvântului
sã fie afectatã.
cinema[tograf], niciodat’
Apodioxis
Figurã care constã în respingerea unui argument absurd.
„Sã vorbim oare de renumele sãu de autor? Ar trebui atunci sã
facem un curs întreg de literaturã-furatã.“ (Eminescu)
Apokinu
Figurã de inversiune în care un segment sintactic intrã
simultan în relaþie cu doi termeni.
„Pieptul de dor, fruntea de gânduri þi-e plinã.“ (Eminescu)
Aporia
Exprimare a îndoielii (adesea simulatã) prin care un
locutor apare nesigur (la nivelul a ceea ce ar trebui sã gîn-
deascã, sã spunã sau sã facã); dubitaþie.
„Ispravnicul ºi-a zis: «Ce am sã fac dacã îmi ia stãpânul is-
prãvnicia? Sã sap, nu pot, sã cerºesc, mi-e ruºine.»“ (Luca, 16)
Aposiopeza
Figurã care constã în întreruperea bruscã a enunþului,
restul fiind considerat de prisos sau omis din cauza grabei,
a emoþiei (fricã, exaltare) sau a modestiei.
„[Antoniu îºi întrerupe discursul:]
96 Retoric\ [i teoria argument\rii
O, judecatã! Omul te-a pierdut.
Iertare. Inima mi-a coborât
În raclã, lângã Cezar, ºi-n tãcere
Aºtept acum la mine sã se-ntoarcã.“
(Shakespeare, Iulius Cezar)
Apostrofa
1) Figurã retoricã prin care autorul/vorbitorul/perso-
najul se adreseazã direct unei persoane (sau unui obiect
personificat).
2) Mustrare sau interpelare (pe un ton dur).
„Antoniu:
Iertare-þi cer, o lut însângerat
Prea blând m-arãt cu-aceºti casapi ai tãi!
Eºti rãmãºiþa celui mai de seamã
Bãrbat ce a trecut cândva prin veacuri.“
(Shakespeare, Iulius Cezar)
Se poate considera cã apostrofa retoricii clasice cores-
punde astãzi personalizãrii (excesive) din domeniul
publicitãþii.
„Fiindcã Nescafé tu bei, pleci în lume unde vrei!“
Arhaismul
Cuvânt, formã foneticã sau gramaticalã a unui cuvânt ori
construcþie de limbã ieºite din uz.
„Dar dumneavoastrã trebuie sã vã mulþumesc înainte de toate:
dumneavoastrã, þãranilor, obºtilor [învechit ºi popular
conform DEX’96], proprietarilor care azi vã redobândiþi
drepturile…“ (Emil Constantinescu, Discurs cu ocazia pro-
mulgãrii Legii privind restituirea terenurilor agricole ºi pãdu-
rilor, 10 ianuarie 2000)
Glosar de termeni retorici 97
Asonan]a
Procedeu retoric bazat pe identitatea vocalicã a silabelor
finale tonice dintr-un vers/frazã, indiferent de consoanele
învecinate; rimã vocalicã.
„Apele plâng, clar izvorând din fântâne.“ (Eminescu)
Asindetul (asindeton)
Figurã retoricã bazatã pe suprimarea conjuncþiilor (mai
rar, ºi a prepoziþiilor) pentru a conferi dinamism textului.
Veni, vidi, vici.
Ai carte, ai parte.
„Acum se pare cã n-a izbutit în acþiunea ei; acest lucru se
poate întâmpla oricãrui om, dacã aºa este voinþa zeilor.“
(Demostene, Pentru coroanã)
Autoimpreca]ia
Blestem autoadresat prin care se garanteazã o afirmaþie
sau un angajament.
„Sã blesteme pe-oricine de mine-o avea milã,
Sã binecuvânteze pe cel ce mã împilã,
S-asculte orice gurã, ce-ar vrea ca sã mã râdã,
Puteri sã puie-n brâul ce-ar sta sã mã ucidã,
ª-acela dintre oameni devinã cel dintâi
Ce mi-ar rãpi chiar piatra ce-oi pune-o cãpãtâi.“
(Eminescu)
Autoparodia
Se bazeazã adesea pe interferarea unor tipuri discursive
diverse, având ca rezultat intertextualitatea de tip publicitar.
Reuºita acestui procedeu este determinatã de sesizarea de
cãtre destinatar a pastiºei sau a parodiei ºi de recunoaºterea
tipului de discurs vizat.
98 Retoric\ [i teoria argument\rii
Autorismul (corec]ia)
Figurã care constã în rectificarea, retractarea, redefinirea
unor judecãþi (fie pentru a amenda o frazã pe care cineva
tocmai a spus-o, fie pentru a explica de ce o anumitã
formulare nu este corectã).
„Ei vor aplauda desigur biografia subþire
Care s-o-ncerca s-arate cã n-ai fost vreun lucru mare,
C-ai fost om cum sunt ºi dânºii…“ (Eminescu)
„…Sã se ajungã-aici!
Mort doar de douã luni! Nu, nici de douã.“
(Shakespeare, Hamlet)
Binecuvântarea/benedictio
Figurã prin care se adreseazã urãri de prosperitate ori se
laudã cineva sau ceva (invocând adesea numele divinitãþii).
„Dumnezeu i-a binecuvântat, ºi Dumnezeu le-a zis: «Creºteþi,
înmulþiþi-vã, umpleþi pãmântul, ºi supuneþi-l; ºi stãpâniþi peste
peºtii mãrii, peste pãsãrile cerului, ºi peste orice vieþuitoare care se
miºcã pe pãmânt.»“ (Geneza 1:28)
Brahilogia1
Figurã care constã în scurtarea sau contragerea unitãþilor
enunþului prin subînþelegere ºi chiar prin elipsã. Ca figurã
de compoziþie brahiologia reflectã tendinþa spre economie
de expresie.
„C-am avut nuntaºi
Brazi ºi pãltinaºi,
Preoþi, munþii mari,
Pãsãri, lãutari,
Pãsãrele mii
ªi stele fãclii“ (predicatul am avut este subînþeles).
Glosar de termeni retorici 99
Brahilogia2
(< Gr. brachys = scurt, logos = cuvânt, vorbire): figurã de
compoziþie prin care se realizeazã un discurs concis folo-
sindu-se maxime (sentinþe) sau proverbe; prin imprimarea
unui caracter obscur discursului datoritã conciziei excesive
brahilogia poate deveni un viciu de vorbire.
De vrei sã trãieºti bine ºi sã ai ticnã, sã te sileºti a fi totdeauna
la mijloc de masã ºi la colþ de þarã, pentru cã e mai bine sã fii în
fruntea cozii decât coada frunþii. ªezi strâmb ºi grãieºte drept. Nu
bãga mâna unde nu-þi fierbe oala, nici cãuta cai morþi sã le iei pot-
coavele, cãci pentru Behehe vei pierde ºi pe Mihoho. Bate fierul
pînã e cald ºi fã tot lucrul la vremea lui. (Negruzzi, Pãcalã)
(Antimetatezã + epanadiplozã = repetiþie în anaforã ºi în
epiforã.)
Brevilocven]a
Procedeu sintactic care constã în formularea concisã a
propoziþiei/frazei. Unele construcþii de acest tip au un
caracter relativ fix.
singur cuc; Ce Dumnezeu?
Nici câine, nici ogar; nici tu casã, nici tu prieteni;
Gura! (taci din gurã);
Maºina! (atenþie, vine maºina).
Butada
Figurã care constã într-un joc de cuvinte prin care
vorbitorul realizeazã în finalul unui enunþ o glumã
spiritualã, exprimând regretul, ciuda, decepþia (adesea
simulate). Se bazeazã pe efecte generate de surprizã ºi
plãcere (nu se urmãreºte în mod special satira). Se realizeazã
adesea prin intermediul unei figuri simple cum ar fi
antimetateza:
S-a dus la Karlsbad mai mult mort decât viu, dar din pãcate
s-a întors de acolo mai mult viu decât mort.
100 Retoric\ [i teoria argument\rii
Caracterul
Figurã de compoziþie care constã în redarea trãsãturilor
morale ale unui tip uman.
„…Atticus, cunoscãtor desãvârºit al limitelor firii omeneºti,
reuºind a ocoli cu abilitate ºi calm capcanele laºitãþii dar ºi
tentaþiile curajului, confident al tuturor marilor politicieni ai tim-
pului…“ (Gaston Boissier, Cicero ºi prietenii sãi, Editura
Univers, Bucureºti, 1977, p. 9)
Catacreza
Figurã „gramaticalizatã“ sau figurã semanticã
lexicalizatã, provenitã dintr-o metonimie/sinecdocã/meta-
forã al cãrei sens – la origine figurativ – s-a pierdut prin uz;
catacrezele se mai numesc ºi figuri împietrite, tocite,
cristalizate. Se poate realiza prin:
– metonimie (proces semantic de contiguitate): limbã
(idiom), grãsun (porc).
– sinecdocã (relaþie semanticã parte-întreg): pânzã (cora-
bie); aur, argint (bani de…); gurã (persoanã la masã); cap
(persoanã: 1000 de lei de cap).
Categoria
Figurã prin care se scot la ivealã anumite defecte/acþiuni
ale adversarului.
Poþi sã negi…? Sã discutãm despre nenumãratele tale min-
ciuni? Despre afacerile tale necurate?
Charientismul
Replicã ironicã datã unui interlocutor (orgolios); adesea
nu este perceputã de cãtre destinatar ca o ironie finã.
„ªi mai sunt câþiva care chiar spun: «Da, comunismul este un
Glosar de termeni retorici 101
sistem diabolic, dar ne permite sã facem progrese economice.»
Lass’sie nach Berlin en kommen! Sã vinã la Berlin! [Aplauze
puternice ºi strigãte de urale.]“
(John F. Kennedy, Discurs în Berlinul de Vest, 26 iunie 1963))
„Orice gând ai, împãrate, ºi oricum vei fi sosit,
Cât suntem încã pe pace, eu îþi zic: «Bine-ai venit!»“
(Eminescu)
Chiasmul
Figurã sintacticã realizatã prin repetarea încruciºatã a
elementelor cu funcþii corespunzãtoare din grupul nominal
sau verbal (dupã schema AB – BA).
„Apoi cu degetele aspre, groase,
Arse de ºpan ºi de ruginã roase...“ (Arghezi)
Filosofia mizeriei, mizeria filosofiei.
„Toate-s vechi ºi nouã toate...“
„Cu zâmbetul tãu dulce tu mângâi ochii mei,
Femeie între stele ºi stea între femei...“
„Sã faci din viaþa mea un vis, din visul meu o viaþã.“
„Cãci toþi se nasc spre a muri/ ªi mor spre a se naºte.“
(Eminescu)
Climaxul
Figurã sintacticã, formã de enumerare realizatã în gra-
daþie ascendentã sau intensivã (când începe de la cuvintele
cele mai slabe la cele mai tari):
„Saltã baba, fuge, zboarã.“ (Alecsandri)
„O, te vãd, te-aud, te cuget, tânãrã ºi dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alþi zei“
(Eminescu; redarea etapelor de percepere a realitãþii)
sau în gradaþie descendentã (anticlimax), atunci când
imaginea unui obiect evolueazã de la dimensiunea ei
fireascã la una din ce în ce mai redusã:
102 Retoric\ [i teoria argument\rii
„...încã un an, o zi, un ceas, ºi drumuri toate s-au retras/ de
sub picioare, de sub pas“ (Blaga)
„Explicã-þi trecutul, trãieºte-þi prezentul cunoscându-þi viito-
rul!“ (text publicitar pentru Tarot)
„Înºirând aceste lucruri ºi altele de acelaºi fel, am coborât de la
tribunã. Dupã ce toþi m-au aprobat, ºi nu s-a mai auzit nici un
glas împotrivã, eu nu m-am mãrginit la aceasta ºi am fãcut o pro-
punere scrisã. Nu m-am mulþumit nici cu propunerea scrisã, fãrã
a fi plecat în aceastã misiune ºi nici sã merg ca sol fãrã a-i convinge
pe tebani. Dimpotrivã, de la început pânã la sfârºit am urmat linia
mea de conduitã ºi cu toatã inima m-am devotat vouã pentru a
lupta împotriva pericolelor care ameninþau cetatea noastrã.“
(Demostene, Pentru coroanã, ed. cit.)
Comina]ia
Figurã prin care se formuleazã un avertisment la adresa
auditorului. Ameninþarea poate fi ipoteticã ºi/sau aluzivã.
„Cum venirã se fãcurã toþi o apã ºi-un pãmânt.“
(Eminescu)
Compara]ia
Figurã semanticã ce constã în apropierea a doi termeni –
A (comparat) ºi B (comparant) – prin intermediul unui
adverb care semnificã asemãnarea lor totalã sau parþialã (ca,
precum, cum).
„Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umãr
Aºa el sprijinã lumea ºi vecia într-un numãr.“
„S-a dus Pann, finul Pepelei, cel isteþ ca un proverb.“
(Eminescu)
Comunicarea/communicatio
Termen generic pentru figurile care constau în simularea
consultãrii auditorului cu privire la aprecierea unor fapte.
Glosar de termeni retorici 103
„Ah! – zice unul – spuneþi cã-i omul o luminã
Pe lumea asta plinã de-amaruri ºi de chin?“ (Eminescu)
Se disting:
Anacoenosis (a cere opinia judecãtorilor sau a audienþei):
„Acum dar – Zice Domnul – locuitori ai Ierusalimului ºi bãr-
baþi ai lui Iuda, judecaþi voi între Mine ºi via Mea!“
(Isaiia 5:3)
Anthypophora (figurã de gândire în care cineva cere ºi
apoi dã imediat rãspunsul la propria întrebare):
Sunt toþi politicienii corupþi? Cu siguranþã, nu.
Inter se pugnantia (folosirea adresãrii directe pentru a
condamna pe cineva în faþa audienþei, insistând asupra
contradicþiilor existente în caracterul persoanei respective;
adesea este vorba despre contradicþii între vorbele ºi faptele
unei persoane):
„Tu deci, care înveþi pe alþii, pe tine însuþi nu te înveþi? Tu,
care propovãduieºti: «Sã nu furi», furi?“ (Romani 2:21)
Sermocinatio (dramatizarea dialogului mai multor
persoane de cãtre una singurã; declamare la persoana I pen-
tru altcineva; figurã legatã de narratio, în oratorie). Sinonim:
dialogism.
Concatena]ia
Citatul enunþ dezvoltat în care termenii-cheie din
segmentele iniþiale sunt reluaþi în cele urmãtoare.
„Plângând tu ai venit pe-acest pãmânt,
Amici ce te-aºteptau, te-au salutat zâmbind;
Dar sã trãieºti astfel, încât, când te vei stinge,
Sã pãrãseºti zâmbind amicii, ce te-or plânge.“ (Eminescu)
104 Retoric\ [i teoria argument\rii
Congloba]ia
Replicã tãioasã, cu efect puternic, care se bazeazã pe enu-
merarea ostentativã a unor fapte, aspecte, motive etc.
„Încorda-voi a mea lirã sã cânt dragostea?
Un lanþ – ce se-mparte cu frãþie între doi sau trei amanþi
Ce? sã-ngâni pe coardã dulce, cã de voie te-ai adaos
La cel cor ce-n operetã e condus de Menelaos? [aluzie]
Azi deseori femeia, ca ºi lumea, e o ºcoalã
Unde-nveþi numai durere, înjosire ºi spoialã.“ (Eminescu)
Conjunc]ia
Figurã care combinã observaþii rezultate din asocierea
unor aspecte contradictorii ale vieþii.
Cronografia
Figurã de compoziþie care constã în descrierea cadrului
temporal al unui eveniment.
Dirimens copulatio
Echilibrare sau opunere a faptelor astfel încât sã se preîn-
tâmpine argumentarea care ar putea acuza de pãrtinire.
„El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tãu. Dar dacã
faci rãul, teme-te, cãci nu degeaba poartã sabia. El este în slujba lui
Dumnezeu, ca sã-L rãzbune ºi sã pedepseascã pe cel ce face rãu.
De aceea trebuie sã fiþi supuºi nu numai din frica pedepsei, ci
ºi din îndemnul cugetului.“ (Romani: 13, 4-5)
Diafora
Repetiþia unui nume comun în aºa fel încât sã îndepli-
neascã douã funcþii logice: sã sã desemneze o persoanã ºi
calitãþile conotate de numele/titlul persoanei..
Preºedintele nu este preºedinte cînd patroneazã corupþia.
Glosar de termeni retorici 105
Diasirmul (diasyrmus)
Ironie causticã ºi umilitoare, construitã abil, în general
prin comparaþie ridicolã.
A susþine cã putem stãvili corupþia e ca ºi cum am cere unui
câine sã renunþe la a mai fura ouã.
Elipsa
Figurã care constã în contragerea enunþului prin omi-
terea unui cuvânt sau chiar a unei propoziþii ce se poate
deduce liber din context sau situaþie. Elipsa nu se confundã
cu subînþelegerea (în care termenul omis se aflã în acelaºi
context). În elipsã termenul omis poate diferi, în acelaºi
context, pe cînd în subînþelegere termenul omis este unul
singur (ºi cunoscut). Apare adesea în unele construcþii
stereotipe expresive:
tânãrã de condiþie (bunã)
de când lumea (existã, este)
„Ciuc. Încã una ºi mã duc.“ (text publicitar)
Epanalepsa
Figurã care constã în repetarea unui cuvânt (grup de
cuvinte) în diferite poziþii (iniþialã, medianã, finalã) ale uni-
tãþii sintactice.
„Salonul alb, visa cu roze albe / Un vals de voaluri albe.“
(Bacovia)
Epanortoza
Figurã care se realizeazã prin retractarea sau reluarea a
ceea ce s-a spus mai înainte în acelaºi enunþ, cu scopul de a
se corecta, prin înlocuire, un cuvînt, o expresie etc. sau de a
se reconsidera importanþa sa. Corectarea enunþului poate
conduce adesea la modificarea sensului.
106 Retoric\ [i teoria argument\rii
„Este o mare greutate, domnilor deputaþi, pentru fiecare din
noi, când este vorba sã ne orientãm în viaþa publicã: este greutatea
cã, în nãmolul, în mulþimea de idei, de principii, de curente
parþiale mai mici, de cuvinte ce se aruncã ºi, mai bine zicând, de
necesitãþi reale ce par a se impune, sã alegem pe cea mai impor-
tantã, pe cea mai urgentã ºi sã o deosebim de aceea care mai poate
aºtepta.“ (Maiorescu)
„Voim ca piesele, de nu vor avea valoare esteticã mare, cea
eticã sã fie absolutã, nu numai sã placã, ci sã ºi foloseascã, ba,
înainte de toate sã foloseascã.“ (G. Ibrãileanu)
„Noul ARIEL – nu doar curat, ci impecabil de curat.“
(text publicitar)
Epifora
Figurã care constã în repetarea aceluiaºi cuvânt/grup de
cuvinte la sfârºitul unor fraze succesive.
„În 1931, acum 10 ani, Japonia a invadat Manciuria – fãrã
avertizare.
În 1935, Italia a invadat Etiopia – fãrã avertizare.
În 1938, Hitler a ocupat Austria – fãrã avertizare.“
(Franklin D. Roosevelt)
„Culoarea vine când vrei. Stã cât vrei. Dispare când vrei.
Teama? De nici o culoare!“ (Wella, text publicitar)
Epigrama
Sintezã compoziþionalã a unor figuri specifice, în versuri
(de obicei catrene), cu caracter uºor satiric, care se bazeazã
pe exploatarea ambiguitãþii, aluziei, paronomazei, antitezei,
metaforei, comparaþiei etc. prin jocuri de cuvinte cu structurã
de poantã:
„Nu fug ca tine dupã glorii
Dar în postumele-þi memorii
Glosar de termeni retorici 107
Precum de-atâþia ani susþii…
De-o fi talentul sã mã poarte
Ar fi dovada cã îþi þii
Cuvântul numai dupã moarte.“
(C. Pavelescu, Lui N. Titulescu)
Eufemismul3
„Procedeu lexical constând din atenuarea expresiei unei
idei prin substituire sau perifrazã; în retoricã, figurã de
gândire bazatã pe acest procedeu […]. Eufemismul apare: a)
pentru evitarea unor expresii triviale, crude sau impudice
[…]; b) în evitarea unor expresii insultãtoare sau care ar
putea fi interpretate astfel; c) în tabuurile sociale sau religi-
oase, uneori cu valoare onomasticã […]. Ca figurã, eufemis-
mul este de cele mai multe ori utilizat ca rezultat al unui tab,
care duce la construcþii metaforice ori simbolice.“ (DSL)
a da ortul popii (pentru a muri)
Necuratul (pentru diavol)
Exemplul (exemplum)
Întãreºte demonstraþia prin procedee literare care
urmãresc efecte patetice.
„[Duºmanul] se va agãþa de pãmântul nostru cât mai mult
timp posibil. Dar, a trecut deja mult timp de când nu mai este
decât o fiarã care dã înapoi. De la Stalingrad la Ternopol, de la
malurile Nilului la Bizerte, de la Tunis la Roma, s-a obiºnuit cu
înfrîngerea.“ (Charles de Gaulle, Discursul din 6 iunie 1944)
Exortarea/exorta]ia
Figurã care constã în a adresa încurajãri, îndemnuri unei
persoane sau unui grup prin formulãri patetice.
108 Retoric\ [i teoria argument\rii
„Pentru fiii Franþei, oriunde ar fi ei, orice ar fi ei, datoria
simplã ºi sacrã este sã lupte cu toate mijloacele pe care le au.“
(Charles de Gaulle, Discursul din 6 iunie 1944)
Hendiada
Raportul atributiv este transformat într-unul de
coordonare.
Distincþia ºi þinuta parlamentarului au impresionat audienþa.
(În loc de: Þinuta distinsã a parlamentarului a impresionat
audienþa.)
„Perfecti oratoris moderatione et sapientia.“
(Cicero, De oratore)
Hiperbola
Figurã a exagerãrii care se realizeazã prin mãrirea
imaginii obiectului peste limitele sale fireºti. În lexicul
hiperbolic predominã adjectivele cu sens de superlativ.
„Cola Cao – o excelentã bãuturã de cacao.“
„FNI – Un avantaj uriaº pentru investitori.“
Hiperbola este adesea asociatã cu alte figuri care îi
mãresc expresivitatea (metaforã, comparaþie, personificare):
„Energia Universului – în bateriile auto Solite.“
„Noul PUR Universal – detergentul cu o mie de feþe.“
„Arctic – noi îngheþãm ºi Ecuatorul.“
Idiomatic
Care aparþine unei limbi, unui dialect. Expresiile
idiomatice sunt adesea intraductibile.
„Pour la nation qui se bat, les pieds et les poings liés [a fi
legat de mâini ºi de picioare], contre l’oppresseur armé jus-
qu’aux dents, le bon ordre dans la bataille exige plusieurs
conditions.“ (Charles de Gaulle, Discursul din 6 iunie 1944)
Glosar de termeni retorici 109
Injonc]iunea/injonctivul
Ordin precis, formal.
„Este vorba despre distrugerea inamicului…“
(Charles de Gaulle, Discursul din 6 Iunie 1944)
Intertextualitatea4
Parametru de caracterizare a unui text literar la nivelul
relaþiei (intenþionate sau nu) pe care acesta o stabileºte cu
texte anterioare.
Intertextul
Ansamblul fragmentelor citate într-un corpus dat.
[Citate din cântecul Rezistenþei]: „În aceastã searã,
duºmanul [...] va afla preþul sângelui [...] ºi al lacrimilor.“
(Charles de Gaulle, Discursul din 6 Iunie 1944)
„Veni, vidi, visa.“ (Text publicitar)
Ironia
Figurã de gândire constând într-o expresie lingvisticã
care introduce în mod disimulat o apreciere negativã,
dispreþuitoare, violentã la adresa unui eveniment sau a unei
persoane.
[Ea] înaltã… cât un dop.
„România nu poate fi numitã totuºi o þarã bananierã pentru
singurul motiv cã bananele nu au fost încã aclimatizate, dar poate
fi o republicã a corcoduºelor.“ (Mircea Coºea)
Izocolonul
Figurã care se bazeazã pe folosirea, în acelaºi discurs
(sentenþios), a unor cuvinte cu lungimi asemãnãtoare ºi
aflate în relaþii de omofonie.
110 Retoric\ [i teoria argument\rii Glosar de termeni retorici 111

„De combats, de fureurs, de douleurs...“ [atâtea lupte, atâta Metafora cunoaºte douã forme principale:
furie, atâtea dureri] 1) coalescenþa: metaforã explicitã (metaforã in prae-
(Charles de Gaulle, Discursul din 6 iunie 1944) sentia): A1 este A2:

Licen]a „O raclã mare-i lumea“ (Eminescu)

Figurã retoricã prin intermediul cãreia vorbitorul 2) implicaþia: metaforã implicitã (metaforã in absentia):
exprimã o idee incomodã, ºocantã pentru auditoriu; este A2 în locul lui A1:
adesea încadratã de formule de scuzã. „În piaþa public-a simþirii noastre...“ (Philippide)
„În Iaºi, de exemplu, – permiteþi-mi aceastã digresiune, este „From Stettin in the Baltic to Trieste in the Adriatic, an iron
tristã, dar adevãratã! – În Iaºi n-avem nici un negustor român, curtain has descended across the continent.“ (W. Churchill)
nici unul!“ (Caragiale)
Metonimia
Litota Figurã retoricã de înlocuire a unui termen prin alt ter-
Figurã care constã în atenuarea expresiei unei idei (ca men, bazatã pe o relaþie logicã de contiguitate între cele
efect al modestiei), astfel încât sã se înþeleagã mai mult decât douã concepte desemnate de aceºtia.
se spune în enunþ. A bea câteva pahare.
„Bucuria pãrinþilor n-a fost proastã“ [în loc de „a fost mare“ A trãi din munca cuiva.
(Creangã) Are un Picasso.
A trece prin foc ºi sabie. Cf. ferro et igni (lat.)
Metafora5
A bãut un Cotnari.
Retorica clasicã a favorizat definiþia metaforei drept A fi în primãvara vieþii.
comparaþie implicitã („comparaþie prescurtatã“). Mecanis-
mul semantic al metaforei este urmãtorul: dacã A1 (cu Oximoronul
sensul S1) este termenul metaforizat (substituit) ºi A2 (cu Evocare în aceeaºi sintagmã a unor însuºiri contra-
sensul S2) termenul metaforic (substituent), înlocuirea lui dictorii.
A1 prin A2 nu va fi posibilã decât în temeiul unei baze
semice comune lui S1 ºi S2. Festina lente [Grãbeºte-te încet.]
„…În constituirea metaforei se stabilesc douã serii de „Curat murdar.“ (Caragiale)
reprezentãri: o serie de asemãnãri între realitatea desemnatã
Opta]ia
ºi cuvântul metaforic, dar ºi o serie de diferenþe între cele
douã pãrþi ale metaforei. Impresia de deosebire dintre Enunþarea exclamativã a unei dorinþe care este privitã ca
termenul propriu ºi metaforã nu trebuie ºtearsã printr-o soluþie (sau rãsplatã) a unei situaþii.
prea mare asemãnare, cãci metafora nu rezultã niciodatã „O! de ai fi luat aminte la poruncile mele atunci pacea ta ar fi
dintr-o unificare totalã de sens.“ (DSL) fost ca un râu ºi fericirea ta ca valurile mãrii.“ (Isaiia 48:18)
112 Retoric\ [i teoria argument\rii
Paradoxul
Figurã a ambiguitãþii, înruditã cu antiteza ºi ironia, prin
care se enunþã ca adevãratã o idee ce contrazice opinia
generalã (comunã).
„Relaxare nu înseamnã deconectare. Relaxare înseamnã
conectare.“
„FLIT – mor insectele dupã el.“
„Ce-a fost mai întâi, oul sau gãina? – Rãspunsul corect:
Avicola Buftea.“ (texte publicitare)
Parigmenon
Figurã de repetiþie realizatã prin utilizarea în enunþ a mai
multor derivate de la acelaºi radical:
„A trãi fãr-a iubi
Mã mir ce trai o mai fi!“
Paronomaza
Repetarea unor cuvinte cu rezonanþã apropiatã dar cu
sens diferit (în general, paronime).
propãºire/prãbuºire;
Traduttore, traditore.
Perifraza
Figurã de stil care constã în a exprima în mai multe cu-
vinte ceea ce s-ar putea comunica în cuvinte mai puþine sau
într-unul singur.
capitala Franþei (Paris); Oraºul etern (Roma); pãrintele
istoriei (Herodot); zeiþa înþelepciunii (Atena)
Perifraza eufemisticã constã în înlocuirea unui nume de
obiect/noþiune/persoanã care, din cauza unor anumite
interdicþii, tabuuri, nu poate fi utilizat:
Glosar de termeni retorici 113
Ucigã-l crucea/toaca; Cel de pe comoarã (eufemisme pentru
„diavol“)
„…compartimentul unde nu intrã decât o persoanã“
(Caragiale)
a se sãvârºi din viaþã; a adormi pe veci; trecerea în viaþa cea
veºnicã
Personificarea
Figurã de stil prin care se atribuie unui obiect concret sau
unui concept abstract trãsãturi ale fiinþelor vii.
„Aºa cum m-a învãþat [detergentul] Dosia“ (text publicitar)
„Culoarea care te prinde! Pãrul tãu a avut întotdeauna o
culoare frumoasã.
Dar în vara asta e timpul sã trãieºti blondul la maxim!
Blondul plin de viaþã.
O varã în culoarea care te prinde!“
(Wellaton, text publicitar)
Pleonasmul
Figurã de stil care constã în folosirea mai multor cuvinte
sau construcþii decât ar fi necesar pentru exprimarea unor
idei sau imagini; figurã de gândire bazatã pe repetarea a
douã sau mai multe cuvinte care au acelaºi sens sau care
aparþin aceleiaºi sfere semantice.
„Eu þi-s frate, tu mi-eºti frate
În noi doi un suflet bate.“ (Alecsandri)
„Cobori în jos, luceafãr blând
Alunecând pe-o razã...“ (Eminescu)
„Este chiar el însuºi în persoanã.
Vai de mine! Monºerul meu! Mi-l omoarã!“ (Caragiale)
a cronometra timpul (gr. cronos „timp“); caligrafie frumoasã
(gr. Kalos „frumos“); muncã laborioasã (lat. labor „muncã“);
114 Retoric\ [i teoria argument\rii
a avansa înainte (fr. s’avancer „a se apropia de un punct“); a
aduce aportul (fr. apporter „a aduce“); realizarea acestuia s-a
realizat cu…; prevãzut în prevederea nr. 5; legi ce urmeazã a fi
abolite în urma iniþiativei parlamentare a…; uleiului de maºinã i
se adaugã aditiv; a avea posibilitatea nemijlocitã de a lua contact
direct cu marfa; mijloace mass media (Cf. mass media of communi-
cation); s-a sinucis singur; a revenit din nou; a se bifurca în douã;
a convieþui laolaltã/împreunã; a-ºi trãi viaþa; a prezice viitorul; a
îngheþa de frig; a vedea cu (proprii) sãi ochi; colaborare reciprocã;
prosperã ºi înfloritoare; liberã ºi independentã.
Prosopopeea
Formã extinsã a personificãrii care, depãºind limitele
unei figuri izolate, are caracterul unei strategii narative
caracterizând integral un text, cum ar fi Luceafãrul
(Eminescu), Istoria ieroglificã (Cantemir).
Proverbul
Învãþãturã moralã popularã, formulatã într-o expresie
concisã, elipticã, metaforicã, rimatã. Inserat ca atare (nemo-
dificat) în textul discursului, contribuie la sporirea forþei
persuasive a acestuia, datoritã caracterului sãu sentenþios.
„Cum îþi aºterni, aºa dormi. Fii înþelept, alege AFI!“
„Spune-mi ce mesaje primeºti ca sã-þi spun cine eºti.“
(Connex – Serviciul SMS)
Repeti]ia
Figurã sintacticã (de construcþie) care constã în reluarea
de douã sau mai multe ori a unei secvenþe (sunet, cuvânt,
grup de cuvinte).
„Este vorba despre distrugerea inamicului, inamicul care ne
striveºte ºi ne întineazã patria, inamicul detestat, inamicul fãrã
onoare.“ (Charles de Gaulle, Discursul din 6 iunie 1944)
Glosar de termeni retorici 115
Tabloul
Figurã de compoziþie care se bazeazã pe descrierea
detaliatã a unor evenimente, acþiuni etc. a cãror desfãºurare
este încadratã spaþio-temporal.
Tautologia6
Figurã care constã în repetarea cuvântului cu rol de
nume predicativ sau a oricãrui alt cuvânt ca termen al
propriei sale determinãri: A este A.
Ce e al tãu e al tãu.
„Ce e bun e bun. Connex GSM.“ (texte publicitare)
„Crima nu e politicã… Crima e crimã.“ (Rebreanu)
„Nu-l vând, dragã domnule… Un Cezanne e un Cezanne, îl
las acolo.“ (G. Cãlinescu)
„Femeia tot femeie, zise Lãpuºneanu zâmbind; în loc sã se
bucure, ea se sperie.“ (C. Negruzzi)
nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie; a mers cât
a mers; vorbeºte ca sã vorbeascã
Zeugma
Figurã sintacticã ce constã în folosirea unicã a unui
cuvînt comun mai multor membri ai frazei; este o formã de
elipsã.
„El e preºedinte ºi puternic“ [în loc de El e preºedinte ºi e
puternic].
Bibliografie [i note
1. Genette face aprecierea aceasta într-un context diferit, dar semnifi-
caþia poate fi extinsã ºi la nivel terminologic (vezi G. Genette, Figuri, ed.
cit., p. 93).
2. Francis E. Peters, Termenii filosofiei greceºti, Editura Humanitas,
Bucureºti, 1993.
3. O strategie discursivã destul de frecvent folositã în discursul
politic al propagandei constã în folosirea eufemismelor în scopul liniºtirii
116 Retoric\ [i teoria argument\rii
publicului sau al „cosmetizãrii“ unor fapte, evenimente etc. neplãcute.
Anumite schimbãri de perspectivã asupra unor concepte sau instituþii
atrag dupã sine modificãri terminologice care tind spre semnificaþii
neutre.
Astfel, ministerele de rãzboi se transformã în ministere ale apãrãrii
(prin actualizarea unei componente a rãzboiului care reprezintã, cel
puþin la nivelul intenþiilor, politica guvernelor în domeniu). Tendinþa
spre neutralizarea conotaþiei negative a rãzboiului este ºi un reflex al
cãderii în desuetitudine a rãzboiului clasic (neinformaþional), deºi
evenimentele recente din Iugoslavia par a infirma acest lucru. Françoise
Thom susþinea, în Limba de lemn, cã aceeaºi realitate poate fi descrisã
semantic, în funcþie de ideologia care o promoveazã, în moduri diferite:
„a cunoaºte spaþiul extraterestru“ implica, în perioada divizãrii lumii în
douã blocuri militare, douã faþete conceptuale – „a explora spaþiul
cosmic“ (tendinþã spre neutralitate lingvisticã pentru americani) ºi „a
cuceri spaþiul cosmic“ pentru sovietici (ca expresie a unei ideologii
rãzboinice).
Datoritã conotaþiilor negative ce însoþesc rãzboiul, pe plan termi-
nologic se manifestã o tendinþã de mascare a evenimentelor din aceastã
sferã prin diferite eufemisme, care duc la construcþii metaforice ori
simbolice. Deconectarea de la realitãþile neplãcute se realizeazã printr-o
terminologie complexã, care cunoaºte diferite realizãri sinonimice. Aaron
Delwiche descrie evoluþia sintagmei „traumã provocatã de rãzboi“ în
acest secol, sintagmã care, fãrã sã sufere o revoluþie conceptualã, a primit
diferite desemnãri, de la „ºoc cauzat de explozie (shell shock)“, în timpul
primului rãzboi mondial, la „obosealã provocatã de luptã (combat
fatigue)“ în cea de-a doua conflagraþie mondialã ºi la „afecþiune datoratã
stressului posttraumatic (post-traumatic stress disorder)“ în timpul rãzbo-
iului din Vietnam. Ultimul termen apare ca rezultat al unui tabu, deoa-
rece în structura sa nu se mai regãseºte nici un element evocator al
rãzboiului.
Folosirea eufemismelor cu valoare onomasticã poate reflecta uneori
cinismul prost disimulat al unui guvern pacificator care denumeºte o
rachetã cu mare putere distructivã „Peace keeper“. Tot în categoria
eufemismelor onomastice intrã ºi desemnãrile „afective“ ale bombelor
nucleare din al doilea rãzboi mondial – „Little Boy“ ºi „Fat Boy“.
Inexactitãþile terminologice din discursul politic sunt preluate ºi
rãspândite cu generozitate de presã, ceea ce conduce în cele din urmã la
a considera cã „a controla imaginea devine valoarea care calcã totul în
picioare“. Schimbarea perspectivelor presupune existenþa unor
pseudosinonime a cãror aplicabilitate þine seama de contextul
Glosar de termeni retorici 117
extralingvistic ºi de intenþiile de comunicare adecvate acestuia. Astfel, în
contextul unui rãzboi, „pierderi civile“ este înlocuit cu „pagube
colaterale“, care aparþine jargonului juridic-militar ºi, în consecinþã, are
avantajul de a fi mai „opac“.
4. Titlul operei/programului politic(e) poate fi interpretabil uneori
din perspectiva intertextualitãþii – ca aluzie la un tezaur cultural existent
în memoria receptorului ºi care se realizeazã ca intertext sub diferite
forme. Acelaºi statut îl are ºi titlul jurnalistic care reproduce ca intertext
alte titluri cu un anumit prestigiu în lumea culturalã, cum ar fi: „Lista lui
Coºea“ sau „Cronica une morþi anunþate“ (Gabriel García Márquez).
Ca intertext-imitaþie parþialã, „Contractul cu România“, „Contractul
cu bucureºtenii“, „Contractul cu americanii“ (propus de Newt Gingrich)
reprezintã aluzii evidente la Contractul social al lui J.J. Rousseau.
5. Analizele tradiþionale asupra limbajului politic au acordat o micã
importanþã studiului metaforelor, interpretate, de cele mai multe ori, ca
ornamente retorice care reprezintã, în fond, o problemã de stil ºi un
aspect superficial al discursului politic.
Noile perspective (Dominique Labbé, Les métaphores du général de
Gaulle, Mots, nr. 43, 1995, pp. 51-61) asupra discursului politic au încercat,
din contrã, sã supraevalueze rolul metaforei, în special din perspectiva
absolutizãrii observaþiei potrivit cãreia „oamenii politici îºi aleg
imaginile din domeniile care le sunt familiare sau care îi obsedeazã;
jucându-se cu cuvinte, ei se descoperã, se dezvãluie…“ Studiul dis-
cursului unui actor politic trebuie sã stabileascã un „inventar“ al
metaforelor folosite pentru a evidenþia un sistem de imagini mai mult
sau mai puþin organizat ori mai mult sau mai puþin stabil. Astfel, analiza
metaforelor dintr-un discurs poate demonstra o preferinþã a omului
politic pentru unul sau mai multe domenii (care þin de registre diverse,
cum ar fi cel militar, religios etc. sau care selecteazã cu predilecþie
elemente cosmice, ale naturii etc.). Registrele care se plaseazã în prim-
planul imagistic se contureazã ca un domeniu coerent al discursului, atât
ca importanþã cantitativã, cât ºi ca bogãþie a semnificaþiilor ºi
complexitate a asociaþiilor. Uneori se pun în evidenþã registre banale, dar
revelatorii pentru concepþia omului politic despre acþiune ºi autoritate.
În concluzie, o metaforã nu poate fi consideratã izolat; ea trebuie
integratã ºi interpretatã în sistemul din care face parte. O analizã
sistematicã a imaginilor folosite de un om politic dezvãluie o reþea
semnificativã de teme, motive, asociaþii stabile etc.
Pornind de la constatarea faptului cã discursul politic abundã în
metafore, retorica clasicã propune trei explicaþii posibile ale fenomenului:
1) Imaginile servesc la „a deghiza conceptele negative, ideile
118 Retoric\ [i teoria argument\rii

agresive, dezagreabile, triste sau care contravin modestiei“ (Dumarsais,

Des tropes ou des differents sens (1730), Paris, Flammarion, 1988, p. 77), deci
sunt folosite pentru disimularea propriilor concepþii politice.
2) Metafora poate suplini lipsurile lexicului, dacã limbile nu au
destule cuvinte pentru a exprima bogãþia ideilor, conceptelor, sentimen-
telor etc. Imaginile reprezintã deci o necesitate a comunicãrii ºi o sursã a
creativitãþii lexicale.
3) Dintr-o anumitã perspectivã, retorica este consideratã un element
esenþial al limbajului ºi al gîndirii. Metaforele ar reprezenta deci o
manierã de a gândi analogic, un mijloc de cunoaºtere pe care îl utilizãm
constant ºi care face apel atât la imaginaþie cât ºi la raþiune (interpretare
echivalentã cu considerarea metaforei epistemologice în discursul
ºtiinþific).
Partea a II-a
6. „...Mai adaugã la acestea înveºmântarea ºi stilul […], pe deplin
saturat de tautologii, dar din acelea ce exerseazã puterea de pãtrundere, TEORIA ARGUMENT|RII
deoarece par sã spunã uneori ceva diferit ºi totuºi spun acelaºi lucru ºi în
esenþã semnificã altceva sau pot sã semnifice altceva“ (Ludwig
Wittgenstein citându-l pe Lessing (despre Biblie), în Însemnãri postume
1914-1915, Editura Humanitas, Bucureºti, 1995, pp. 28-29).

Teoria argumentãrii trebuie realizatã în forma unei „logici

informale”, deoarece o bunã înþelegere asupra chestiunilor
teoretice ºi moral-practice nu poate fi obþinutã nici
deductiv, nici prin evidenþe empirice.
Jürgen Habermas
 VI. ARGUMENTAREA

Concepte de bazã: argumentare, argument, actorii argu-

mentãrii, pregãtirea auditorului, elaborarea unei argu-
mentãri, toposuri ºi strategii argumentative, logicã ºi
limbaj: argument, concluzie, inferenþã, raþionament,
propoziþie, inducþie, analogie, deducþie, silogism, silo-
gism categoric, silogism ipotetic, silogism alternativ,
petitio principii, ipostaziere, tipologia argumentelor: argu-
mentul autoritãþii, argumentul urii, argumentum ad homi-
nem, argumentum ad personam, insulta, argumentum ad
ignorantiam, argumentum ad verecundiam, argumentum ad
judicium, argumentum ad misericordiam, argumentum a pari,
argumentum a tuto, argumentul bâtei, argumentum ex con-
cessis, argumentum ex silentio, paralogism de compoziþie,
falsa analogie, ignoratio entelechi, post hoc ergo propter hoc,
epicherema, paralogism, conector argumentativ, operator
argumentativ, tipologia conectorilor argumentativi, efect
de persuasiune, discurs argumentativ, descriptiv, narativ.

Introducere
Teoria argumentãrii poate fi definitã ca studiu al tehni-
cilor discursive ale raþionamentului practic, prin care un indi-
vid urmãreºte sã determine sau sã sporeascã adeziunea celorlalþi
la anumite idei sau opinii ale sale.1
Dintr-o perspectivã tradiþionalã, teoria argumentãrii
este consideratã ca parte constitutivã a sistemului retoric2.
Ea s-a dezvoltat însã ºi în cadrul ºtiinþific al logicii3.
122 Retoric\ [i teoria argument\rii
Pornind de la constatarea cã, în limba naturalã, proce-
sele argumentative sunt impregnate de retoricã ºi logicã,
perspectiva modernã asupra argumentãrii încearcã sã
realizeze punctul comun al intersecþiei acestor douã direcþii
de cercetare4.
Tendinþele recente în studiul argumentãrii integreazã
descoperirile pragmaticii, în special ale teoriei actelor de
limbaj5, ºi extind aria cercetãrii spre surprinderea fenome-
nului la nivelul cotidianului.6
Defini]ii
Argumentarea
Termenul „argumentare“ acoperã sfera conceptualã a
unui domeniu aflat la intersecþia retoricii cu logica ºi ling-
vistica. De aceea, termenul aparþine unui lexic specializat
interdisciplinar, iar definiþia sa depinde de perspectiva
adoptatã.
1. Din punctul de vedere al logicii, argumentarea repre-
zintã un proces de justificare logicã a unei propoziþii. Altfel
spus, argumentarea stabileºte o relaþie între 1...n argumente
ºi o concluzie.
Definiþia poate fi îmbogãþitã prin evidenþierea „canalu-
lui“ astfel: argumentarea reprezintã o strategie prin care,
folosind o anumitã limbã, un vorbitor reuºeºte sã extragã
concluzii valabile dintr-un enunþ.
Argumentarea nu trebuie confundatã cu demonstraþia
logicã a adevãrului unui enunþ sau a validitãþii unui raþiona-
ment, deoarece mecanismele procesului de argumentare
aparþin limbilor naturale, pe când cele ale demonstraþiei
aparþin logicii7.
2. Din perspectiva lingvisticii, argumentarea reprezintã o
activitate verbalã, de naturã intelectualã ºi socialã, prin care
se poate realiza justificarea sau respingerea unor opinii.
Aceasta poate fi interpretatã ºi în termenii pragmaticii
astfel: prin formularea unui ansamblu (coerent) de enunþuri,
emiþãtorul urmãreºte sã obþinã acordul unuia sau mai
Argumentarea 123
multor colocutori, ceea ce sugereazã cã argumentarea este
motivatã printr-un dezacord real, probabil sau posibil între
colocutori.8
Argumentarea reprezintã, de asemenea, un ansamblu de
tehnici de legitimare a credinþelor ºi a comportamentelor. Ea
cautã sã influenþeze, sã transforme sau sã întãreascã credin-
þele/comportamentele þintelor (colocutori).
În limbajul natural, argumentarea se sprijinã pe paraver-
bal ºi pe implicit.
Modalitãþile de articulare a premiselor pot fi mai mult
sau mai puþin complexe. În general, o argumentare este o
suitã de enunþuri [E1, E2… deci En], astfel încât En se formu-
leazã sau este afirmat pe baza enunþurilor din jur9. Dintr-o
perspectivã opusã, este suficient sã existe un ansamblu de
enunþuri adevãrate în vecinãtatea unui enunþ fals pentru a
transfera asupra enunþului fals aparenþa sau „tenta“
adevãrului10.
Înþelegerea discursului ca ansamblu de strategii prin
care emiþãtorul încearcã sã-ºi influenþeze colocutorii conferã
oricãrei forme discursive o forþã argumentativã inerentã.11
Argumentarea reprezintã prin excelenþã marca situaþiilor
dialogale12, a înlãnþuirii replicilor, a dezbaterilor, ceea ce nu
exclude importanþa ei în cadrul contextelor monologale13
(deliberare interioarã).
Din punctul de vedere al cadrului în care se desfãºoarã,
argumentarea poate fi comunã, cotidianã sau specializatã (în
diferite domenii ale acþiunii sau cunoaºterii).
Argumentul
Termenului „argument“ îi pot fi atribuite mai multe
definiþii, nu întotdeauna delimitate cu precizie:
1. argumentul poate fi interpretat ca variabilã indepen-
dentã a unei funcþii, sau ca o
2. propoziþie consideratã ca adevãratã ºi luatã în consi-
derare pentru demonstrarea altei propoziþii14.
124 Retoric\ [i teoria argument\rii
Argumentul poate fi definit deci ca variabilã indepen-
dentã a funcþiei predicative, care indicã obiectele ºi indivizii
de care depind proprietãþile ºi relaþiile (adicã predicatele15).
Termenul „argument“ intrã ºi în alcãtuirea unor sintag-
me consacrate de tip termen-martor16 din istoria logicii ºi a
filosofiei care desemneazã anumite tipuri de raþionamente17:
argumentul ontologic18, argumentul moral în favoarea exis-
tenþei lui Dumnezeu19, argumentul grãmezii, argumentul
îndoielii20, argumentul decalajului temporal21, argumentul
fizico-teologic22, argumentul cazului paradigmatic23, argu-
mentul celui de-al treilea om, argumentul gradelor de
perfecþiune, argumentul henologic24, argumentul întrebãrii
deschise25, argumentul teleologic26, argumentul transcen-
dental27.
Argumentarea se supune întotdeauna legilor adecvãrii
contextuale28.
Dincolo de perspectivele teoretice din care este privitã
argumentarea, cel care îºi construieºte discursul trebuie sã se
adapteze la public. Nu existã o argumentare-tip pentru un
subiect dat, nici scheme argumentative cu statut de legitimi-
tate capabile sã convingã pe toatã lumea, adresându-se
unei/unor persoane în particular. Este evident deci cã stilul
folosit într-o argumentaþie va fi determinant în relaþia
orator/auditor sau scriitor/cititori29.
Actorii argument\rii
Actorii situaþiei argumentative sunt desemnaþi diferit în
funcþie de poziþia pe care o ocupã în cadrul interacþiunii
comunicative. Astfel, din perspectivã lingvisticã, enunþurile
sunt produse de un locutor pentru un interlocutor.
Emiþãtorul ºi destinatarul sunt termenii de bazã în
cadrul teoriei ce are ca obiect de studiu actele de vorbire. Din
punctul de vedere al retoricii, principalul actor al argumen-
Argumentarea 125
tãrii este oratorul care se adreseazã publicului (auditoriu).
„Adversarii“ unui duel argumentativ sunt desemnaþi
adesea prin termeni marcaþi de imprecizie, ca oponent ºi
preopinent30.
În cazul în care schimburile argumentative depãºesc
cadrul partenerilor direct implicaþi, se poate vorbi de
prezenþa terþilor31.
Argumentarea legatã de structura interacþiunii verbale
este o confruntare, într-un mod polemic sau cooperativ, a
unui discurs ºi a unui contradiscurs orientate de aceeaºi
întrebare/problemã32.
Preg\tirea auditoriului
În faza de pregãtire a auditoriului discursul este dominat
de argumentele încadrãrii: apel la presupoziþii comune33,
reîncadrarea realului34 ºi apelul la autoritate35.
Elaborarea unei argument\ri
Pentru ca discursul sã fie acceptat ºi sã i se acorde atenþie
din partea auditoriului, el trebuie sã se sprijine pe probe (lat.
probationes). O tipologie a probelor distinge: probe natu-
rale/extrinseci, evidente (fapte expuse) sau ieºite din con-
text36, ºi artificiale (intrinseci)37.
Bibliografie [i note
1. Argumentarea reprezintã o operaþie care se sprijinã pe un enunþ
acceptat (argumentul), pentru a atinge un enunþ situat pe o anumitã scalã
a acceptabilitãþii (concluzia). A argumenta se reduce în ultimã instanþã la
a adresa unui interlocutor un argument (un raþionament bun) pentru a-l
face sã admitã o concluzie ºi pentru a-l determina sã adopte compor-
tamente adecvate acesteia.
2. Perspectivã privilegiatã de Aristotel în Retorica ºi nuanþatã în Ad
Herennium (operã atribuitã lui Cicero).
3. Pe direcþia iniþiatã de Aristotel (Topice, Analitice), cercetarea seco-
lului XX va aduce contribuþii importante la studierea argumentãrii în
126 Retoric\ [i teoria argument\rii
cadrul privilegiat al logicii prin contribuþiile lui C.L. Hamblin, Fallacies,
1970, J.A. Blair ºi R.H. Johnson, Informal Logic, 1980 (promotorii
conceptului de logicã nonformalã).
4. Semiotica – studiul sistemelor de semne ºi al transmiterii
semnificaþiei (semiotica semnificãrii ºi semiotica comunicãrii) armo-
nizeazã trei direcþii de cercetare:
– semantica – având drept obiect controversata problemã a sensului,
a relaþiilor dintre semne ºi referenþi (realitatea extralingvisticã);
– sintaxa – care studiazã relaþiile dintre semne, adicã modul de inse-
rare a semnelor pe axa sintagmaticã a combinãrii;
– pragmatica – centratã pe studiul utilizãrii sistemului limbii în
diferite situaþii de comunicare.
5. Argumentarea ca macroact de limbaj reprezintã o orientare prag-
maticã ce acoperã în lingvisticã o diversitate de probleme studiate în
cadrul urmãtoarelor discipline:
– pragmatica conversaþionalã – centratã pe studiul unui caz aparte
de interacþiune comunicativã: conversaþia;
– pragmatica enunþiativã sau lingvistica enunþãrii – axatã pe carac-
teristicile enunþului ºi analiza relaþiei emiþãtor/receptor/situaþie de
comunicare (Emile Benveniste);
– pragmatica ilocuþionarã sau teoria actelor de vorbire, care studiazã
preferenþial tipologia actelor ilocuþionare ºi efectele lor asupra interlocu-
torului (speech-acts theory în terminologia lui John Austin, John Searle);
vezi ºi nota urmãtoare.
6. Principalele direcþii de cercetare sunt:
– pragma-dialectica, aplicatã în special dialogurilor cu caracter
normativ-prescriptiv;
– argumentarea ºi analiza conversaþiei;
– pragmatica lingvisticã „integratã“ în limbã (J.C. Anscombre, O.
Ducrot);
– pragmatica sociologicã ºi filosoficã a „acþiunii comunicaþionale“ (J.
Habermas);
– logica pragmaticã (G. Vignaux, J.-B. Grize).
7. Principalele niveluri de opoziþie care se pot distinge sunt
urmãtoarele:
– argumentarea lasã receptorului libertatea de alegere, lucru care nu
este valabil în cazul demonstraþiei;
– demonstraþia se încadreazã în obiectivitate, concluzia ei este defini-
tivã: vezi quod erat demonstrandum (qed) – „ceea ce era de demonstrat“ – ºi
quod erat demonstratum – „ceea ce s-a demonstrat“.
– argumentarea poate deveni convingãtoare prin utilizarea unor
Argumentarea 127
figuri retorice (repetiþie, insistenþã etc.).
8. Este important de subliniat cã prin argumentare dezacordul este
anticipat (intuit) de emiþãtor ºi poate fi prevenit sau eliminat.
9. Aceastã definiþie acoperã sfera conceptualã a termenului inferenþã
silogisticã. De exemplu: dacã mã întreb dacã toþi A sunt C ºi dacã gãsesc
în baza de enunþuri [E1, E2…] cã toþi A sunt B ºi cã toþi B sunt C, atunci
pot trage concluzia cã toþi A sunt C.
10. Pe aceastã situaþie se bazeazã constatarea cã, în general, pentru ca
o calomnie în viaþa politicã, de exemplu, sã fie crezutã ea trebuie sã fie
înconjuratã de un pic de adevãr.
11. Existã însã ºi discursuri pur informative.
12. Din punctul de vedere al dialogului, argumentarea este specificã
pentru orice discurs produs într-un context de dezbatere (orientatã de o
întrebare/problemã).
13. Din punctul de vedere al monologului argumentarea reprezintã
orice discurs analizabil în funcþie de termenii schemei argumentative
minimale date-concluzie, prin intermediul inferenþei (sau al „legii de
trecere“).
14. De exemplu, pentru a demonstra cã „X este om“ se invocã propo-
ziþii (re)cunoscute ca adevãrate de tipul „X gîndeºte“, „X vorbeºte“ etc.
15. Predicatele pot fi:
a) cu un argument: Socrate este filosof: f(x);
b) cu douã argumente: Platon este discipolul lui Socrate: f(x,y).
16. Caz în care îndeplineºte rolul de termen-martor al formãrii sau al
evoluþiei conceptului desemnat.
17. Unele pot avea caracter sofistic, cvasiparadoxal etc.
18. Argument dezvoltat pentru prima datã de un filozof scolastic,
Sfântul Anselm. Acest argument reprezenta o încercare de a dovedi cã
existenþa conceptului de Dumnezeu implicã cu necesitate existenþa lui
Dumnezeu: „cãci poate fi conceput cã existã ceva ce nu poate fi gândit ca
neexistent, care este mai mare decât ceea ce poate fi gândit ca neexistent“.
Problema a fost reluatã din diverse perspective de Descartes, Kant, Frege.
19. Argument care încerca sã susþinã ideea potrivit cãreia, din punc-
tul de vedere al lui Kant, „binele suprem este o stare de lucruri în care feri-
cirea e distribuitã riguros proporþional cu virtutea moralã“ (vezi Anthony
Flew, Dicþionar de filozofie ºi logicã, Editura Humanitas, Bucureºti, 1999).
20. Raþionament formulat de Descartes:
1) Dubito, ergo cogito.
2) Cogito, ergo sum.
3) Sum, ergo Deus est.
21. Argument care se referã la „credibilitatea percepþiei obiectelor fizi-
128 Retoric\ [i teoria argument\rii Argumentarea 129

ce reale“. (Vezi formularea propusã de B. Russell în Antony Flew, op. cit.) se vorbeºte de experienþa personalã („credeþi-mã, am trãit asta…“,
22. Este unul dintre termenii clasificãrii tripartite (propuse de Kant) „credeþi-mã, vã spun din experienþa mea“…) sau când se recurge la o
în problema încercãrilor posibile de dovedire a existenþei lui Dumnezeu. mãrturie directã („aveþi încredere în el, cunoaºte bine acest gen de
23. Raþionament prin care din faptul cã sensul unui cuvânt este dat probleme“) sau la strategii politicoase („nu am experienþa dumnea-
prin referire la cazuri paradigmatice se conchide cã este imposibil sã nu voastrã, dar credeþi-mã cã…“).
existe exemple de lucruri desemnate de cuvântul respectiv. 36. Retorica clasicã (Aristotel) furnizeazã ca exemple în acest sens
24. Denumire alternativã atribuitã argumentului gradelor de perfec- legile, convenþiile, tortura, jurãmântul.
þiune în favoarea existenþei lui Dumnezeu. 37. Acestea þin de arta oratorului, de stãpânirea tehnicii, de
25. Test introdus de G.E. Moore pentru a dovedi cã orice definiþie creativitatea, de metoda ºi, nu în ultimul rând, de talentul personal; sunt
propusã pentru „bun“ conduce la eºec deoarece conceptul de „bun“ este create prin ºi în discurs.
nedefinibil prin faptul cã toate întrebãrile de forma „este Y bun?“ sunt
deschise în acelaºi sens (în condiþiile în care definiþia are forma „X este
Y“). Vezi Antony Flew, op. cit.
26. Unul dintre cele mai populare argumente tradiþionale în favoarea
existenþei lui Dumnezeu, care porneºte de la observaþii privind inte-
grarea ºi regularitatea ºi ajunge la concluzia cã acestea nu pot fi decât
opera unui Proiectant (vezi Antony Flew, op. cit.).
27. Argument folosit în argumentarea utilizatã pentru a afla care este
sensul propoziþiei despre care se ºtie cã e adevãratã.
28. Inclusiv adecvare faþã de auditoriu.
29. Vezi ºi Umberto Eco, Limitele interpretãrii, ed. cit.
30. Oponent: opozant. Preopinent: persoanã care emite o pãrere,
afirmã ceva înaintea alteia; antevorbitor; prin extensie: adversar de opinii.
31. Toþi membrii unui public martor interesat de schimbul verbal
dintre adversari.
32. Se repune astfel în discuþie problema a ceea ce înþelege un actor
al argumentãrii din discursul celuilalt.
33. Apelul la presupoziþii comune constã în a activa o valoare prezentã
la auditor (respectul pentru valori, respectul pentru celãlalt, nonviolenþa
etc.). O argumentare presupune, de altfel, cã cel puþin un acord s-a
stabilit între orator ºi public asupra unei opinii, asupra unui principiu
(altfel ne aflãm în faþa unui veritabil dialog al surzilor).
Oratorul poate afiºa certitudinea de a împãrtãºi aceleaºi opinii cu
publicul („de a-l avea la degetul mic“). Stabilirea complicitãþii cu
interlocutorul este adesea detectabilã prin expresii lingvistice ca „ºtiþi ca
ºi mine cã…“, „sunteþi de acord asupra faptului cã…“.
34. Recadrajul/reîncadrarea realului constã în a modifica situaþia argu-
mentativã pentru a o apropia de opinia care se doreºte a fi împãrtãºitã,
chiar cu preþul redefinirii cuvintelor prin diverse strategii („prin
cuvântul x înþeleg…“, folosim cuvântul x în sensul…“).
35. Apelul/recursul la autoritate este folosit mai ales în situaþiile în care
 VII. TOPOSURI {I STRATEGII
ARGUMENTATIVE

Topicele (locurile)1
Topicele reprezintã puncte de vedere generale sau
„comune“2 mai multor subiecte de raþionament. Ele pot con-
stitui argumente3 „de-a gata“ pe care oratorul le poate plasa
în diferite secvenþe ale discursului sãu. Toposul se carac-
terizeazã prin generalitate, admisibilitate4 ºi gradualitate.
În cadrul invenþiei retorice, topicele sau topoi sunt
categorii de bazã ale relaþiei dintre idei care pot servi ca
model (ºablon, tipar, pattern) pentru a gãsi întotdeauna
anumite lucruri de spus despre un subiect. „Topoi“
înseamnã ad litteram „locuri pentru a gãsi lucruri“. Aristotel
le-a împãrþit pe acestea în subiecte de invenþie „obiºnuite,
comune“ ºi „speciale“, primele având un aspect general, iar
celelalte fiind specifice celor trei ramuri ale oratoriei.
Topicele comune5 se referã la: definiþie6, categorie; genul
ºi speciile sale7, comparaþie, relaþie (cauzã/efect8, antece-
dent/consecinþã9, contrarii, contradicþie), circumstanþe,
mãrturii (declaraþii), maxime sau proverbe10 etc.
Deºi topicele de invenþie au reprezentat elemente
esenþiale pentru generarea discursului în tradiþia retoricii,
ele au suferit în anumite perioade (din antichitatea clasicã
pânã în secolul al XVII-lea) o concurenþã serioasã din partea
imitaþiei (imitatio)11.
Locurile cele mai frecvent utilizate se numesc locuri
comune, poncife, cliºee ºi pot deveni mai puþin percutante
dacã folosirea lor este sistematicã ºi stereotipã12.
132 Retoric\ [i teoria argument\rii
Principalele topice folosite în argumentare sunt:
– regula de justiþie: a trata la fel lucrurile asemãnãtoare;
– argumentul a fortiori: „cu cea mai mare dreptate“;
– argumentul a contrario: proba este înlocuitã de o aser-
þiune inversã13;
– argumentul ad ignoratiam: i se lasã adversarului grija de
a dovedi contrariul (Dovediþi-mi cã…);
– argumentul ab utilitate: constã în a face sã se creadã cã
opinia interlocutorului i-ar dãuna acestuia dacã ar fi pusã în
practicã;
– terþul exclus: acolo unde calea de mijloc nu este
posibilã14;
– legãtura între act ºi persoanã prin definire, etichetare (cel
care omoarã este un asasin);
– legãtura între antecedent ºi consecinþã: pune în discuþie
legile cauzalitãþii15;
– legãtura între întreg ºi pãrþi: grup ºi individ;
– indiferenþa celor interesaþi16;
– argumentul continuitãþii17;
– argumentul direcþiei18 – în care imaginea angrenajului
este asociatã acestui loc;
– coraxul – în care se considerã cã un argument este
falacios fiindcã este prea probabil;
– amalgamul: se considerã ca aparþinând aceleiaºi
categorii, noþiuni, fenomene, obiecte diferite;
– martorul fictiv: se face apel la un arbitru obiec-
tiv/imparþial/imaginar;
– subterfugiul: se vorbeºte despre lucruri fãrã legãturã cu
problema în cauzã;
– apodioxis/tipul apodictic: se respinge un argument fãrã a
fi discutat, apreciindu-se cã este prea naiv sau prea extins
pentru a fi dezvoltat;
– suspendarea: dacã punctul în discuþie este delicat, se
amânã inserarea sa în discurs sau se respinge pentru mai
târziu19;
Toposuri [i strategii argumentative 133
– descalificarea: se refuzã argumentul pe motivul josniciei,
al violenþei, al condiþiei joase a adversarului;
– replica: se întoarce argumentul interlocutorului împotri-
va lui;
– antanaclaza sau reflecþia: se reiau cuvintele interlocutoru-
lui dându-li-se o altã semnificaþie, care poate oferi un punct
de sprijin important, profitabil în dinamica discursului;
– mãrturia: propoziþia nu se bazeazã pe o observaþie, ci pe
creditul unei persoane care mãrturiseºte; propoziþia poate fi
validatã într-un argument silogistic ca propoziþie adevãratã,
constituind una dintre premise.
Argumentele
Un argument reprezintã o aserþiune care are ca funcþie,
într-un raþionament, justificarea sau explicarea unei alte
aserþiuni.
Realizãrile argumentative folosesc pe scarã largã
deducþia20 ºi analogia21.
În anumite clasificãri, argumentele sunt împãrþite în trei
subcategorii sau familii22:
Argumentele legate de ethos sunt argumente de ordin
afectiv ºi moral (atitudinile pe care trebuie sã le ia un orator
pentru a inspira încredere auditoriului sãu). Oratorul poate
selecta diverse strategii, cum ar fi cea a bunului simþ23, a
sinceritãþii24 ºi bunãvoinþei25 etc.
Argumentele legate de pathos sunt argumente de ordin pur
afectiv, destinate sã trezeascã emoþii, pasiuni ºi sentimente,
sã fie deci adaptate profilului psihologic publicului vizat26.
Argumentele legate de logos se adreseazã raþiunii ºi pot fi:
– deductive, care se bazeazã pe implicaþia logicã27,
regula reciprocitãþii, relaþiile cauzã-efect;
– analogice28, etimologice, cauzale, opozitive etc.29
Tipologia metodelor de argumentaþie distinge:
134 Retoric\ [i teoria argument\rii
– forma exhaustivã, ca metodã algoritmicã care vizeazã
epuizarea argumentelor; toate argumentele converg spre
aceeaºi concluzie30.
– schema radiarã, în care tema tratatã este supusã analizei
multiple pe diferite axe, din diferite perspective sau puncte
de vedere31.
Bibliografie [i note
1. Cf. gr. topoi (sg. topos), lat. loci (sg. locus communis). Aceºti termeni
trimit la noþiunea de plasare, de localizare – la nivelul memoriei indivi-
duale ºi colective – a unor idei admise în mod general, a conceptelor, a
citatelor, a asociaþiilor consacrate (cum ar fi, de exemplu, culoarea albã
pentru puritate, balanþa pentru justiþie, crucea pentru sfinþenie etc.).
2. Printre locurile obiºnuite le regãsim pe cele:
– ale modestiei;
– ale timpului care lipseºte sau care nu trebuie irosit („toate la timpul
lor“);
– ale banilor care lipsesc sau care nu trebuie irosiþi;
– ale cantitãþii, calitãþii, unicitãþii („nu trãim decât o datã“);
– ale invocãrii a ceea ce este preferabil faþã de ceea ce nu este;
– ale copilãriei nefericite care explicã un act violent;
– ale realismului („sã rãmânem cu picioarele pe pãmânt“) etc.;
– ale lipsei de strategie;
– ale promisiunii nerespectate;
– ale respectului pentru persoana umanã („nu suntem maºini, ani-
male etc.“);
– ale libertãþii de expresie („pot sã spun ce vreau… este democraþie,
nu?“);
– ale muncii care justificã anumite acþiuni („eu muncesc, nu
gîndesc…“).
3. Locurile pot fi comparabile cu scenariile culturale care permit
protagoniºtilor unei interacþiuni comunicative sã se repereze, sã se
plaseze într-un anumit „orizont de aºteptare“, sã accepte provocãrile.
4. Toposul este o regulã îndeobºte admisã datoritã realizãrii unor
asocieri la nivelul simþului comun. „Aceasta nu înseamnã cã
argumentarea nu poate beneficia de creativitatea subiectului vorbitor
[…]. Nimeni nu împiedicã un locutor sã afirme : «Plouã, am sã ies sã mã
plimb» – comportament non conform doxei“ (J. Moeschler, op. cit., p. 68,
cit. in D. Rovenþa-Frumuºani, op. cit., p. 92).
Toposuri [i strategii argumentative 135
5. Iniþial, „comun“ era opus la origine lui „specific“, tip de argument
folosit în discursurile specializate: juridic, epidictic, deliberativ.
6. Din lat.definitio – „delimitare“. Definiþia reprezintã un „procedeu
general prin care se expliciteazã valoarea unui concept“ (DSL). Orice
definiþie se bazeazã pe postulatul cã este posibil sã se gãseascã o expresie
semantic echivalentã cu unitatea respectivã (cuvânt, sintagmã, para-
frazã). În Logica lui Aristotel, definiþia este „o expresie care exprimã
esenþa unui lucru“ (Topica, I, 5,101b).
Procedeul prin care se obþine definiþia unui lucru, adicã esenþa lui,
este urmãtorul: pentru a obþine expresia esenþei trebuie sã divizãm genul
în speciile lui iar speciile în subspecii, pânã când diviziunea nu mai poate
fi continuatã, fiindcã se ajunge la indivizi. Definiþia constã din gen ºi
diferenþe.
Aristotel enunþã astfel regulile definiþiei:
1) aceasta trebuie sã convinã numai definitului;
2) regula reciprocitãþii definiþiei: subiectul ºi predicatul trebuie sã
aibã aceeaºi extensiune ºi deci sã poatã fi substituiþi unul altuia (condiþia
pascalianã a definiþiei);
3) prin accident nu se poate defini.
Cele 10 categorii aristotelice reprezintã „…esenþele universale ale
lucrurilor, [care] exprimã modul cel mai general de a fi al lucrurilor […];
categoriile sunt universale pretutindeni ºi întotdeauna: esenþa, cantitatea,
calitatea, relaþia, locul, timpul, situaþia, posesia, acþiunea, pasiunea“ (vezi
Anton Dumitriu, Istoria Logicii, vol. I, Editura Tehnicã. Bucureºti, 1993,
ediþia a III-a, p. 201). Definiþia aratã ce anume este un lucru.
Existã cinci categorii de predicate (quinque voces):
1) genul este conceptul, închizând în el cea mai mare generalitate,
cuprinzând un numãr foarte mare de specii diferite în unitatea lui. Genul
aratã ce este un lucru, el este primul rãspuns, cel mai general, la
întrebarea „ce este?“; este cel mai puþin determinat, adicã cel mai sãrac în
conþinut;
2) specia este determinatã de genul cãruia îi aparþine ºi de diferenþa
care o caracterizeazã;
3) diferenþa specificã, caracterele distinctive (de exemplu, om: animal
[gen] + raþional [diferenþã]);
4) propriul;
5) accidentul.
Definiþia corespunde unei operaþii metalingvistice sau este rezultatul
ei, pornind fie de la un termen spre definiþia sa (în expansiune), fie de la
o sintagmã (sau de la o unitate textualã ) la denumirea sa. Definiþia repre-
zintã astfel o relaþie de identitate între definit ºi definitor, al cãrei rezultat
136 Retoric\ [i teoria argument\rii
este un autonim (autonimia = relaþia dintre un semn ºi propria lui defi-
niþie; de exemplu: casã – „clãdire care serveºte drept locuinþã“; s. f. sg.).
Existã mai multe tipuri de definiþii: definiþia ºtiinþificã, pentru care
parafraza cere o identitate totalã (în matematicã, logicã, terminologii),
definiþia lexicograficã, care reprezintã echivalentul (autonimul) cuvântului-
intrare sau al cuvântului-titlu, formulatã în parafraze mai mult sau mai
puþin complexe, definiþia ostensivã sau referenþialã, posibilã numai pentru
concepte care permit indicarea lucrului pe care semnul îl denotã etc.
7. Un topic de invenþie în care anumite calitaþi ale unui lucru sunt
evidenþiate prin apartenenþa sa la o anumitã clasã mai cuprinzãtoare. De
exemplu: „Ca ºi în cazul altor delicte împotriva societaþii, tulburarea
ordinii publice ar trebui aspru pedepsitã.“
8. Topic de invenþie în care se iau în considerare efectele unei
anumite cauze ºi/sau cauzele care au contribuit la un anumit efect.
9. Foarte asemãnãtor cu relaþia cauzã/efect, acest loc de invenþie
indicã evenimente sau consecinþe ale acestora din perspectiva unei
acþiuni desfãºurate în anumite condiþii. Diferenþa faþã de topicul cauzã-
efect constã în faptul cã ceea ce urmeazã poate sã nu fie cauzat de ceea ce
l-a precedat, dar va avea cu siguranþa legãturã cu aceste condiþii
determinante ale acþiunii. Forma tipicã de realizare a topicului constã în
propoziþia „dacã… atunci“ ºi este asociatã cu forma de argumentaþie
specificã – entimema.
10. Folosirea unei zicale bine cunoscute, a unui precept sau a unei
generalizari pline de miez, de conþinut (într-o formã concisã) pentru a
oferi credibilitate spuselor (afirmaþiilor) cuiva.
11. De fapt, se discutã pe seama faptului cã practica (obiceiul) ºi
pedagogia imitãrii justificã mai bine din punct de vedere istoric structura
retoricii decât o fac categoriile abstracte ale subiectelor (topicelor) de
invenþie.
12. Este lesne de înþeles pericolul de a folosi frecvent aceste locuri
comune. Ansamblul constituit din acest tip de cuvinte este supus unui
proces intens de uzurã. Topicele trebuie sã facã deci obiectul unei alegeri
judicioase dublate de inventivitate pentru a elabora un discurs eficient.
Discursul politic actual foloseºte cu predilecþie atât locurile care
trimit la ideea de complot, manevrã, maºinaþiune, conspiraþie, cenzurã,
machiavelism etc., cât ºi pe cele care susþin valori cu grad înalt de accep-
tabilitate (universalitate, generalitate): democraþie, interes naþional etc.
13. „Mai bine sã râdem decât sã plângem.“
14. „O uºã trebuie sã fie ori deschisã, ori închisã.“
15. „Nu poþi face omletã fãrã a sparge ouã“.
16. „Nu trebuie sã fii mai catolic decât Papa.“
Toposuri [i strategii argumentative 137
17. „Ce am început trebuie continuat pentru a nu fi fost zadarnice
sacrificiile fãcute.“
18. „Dacã cedezi o datã vei ceda întotdeauna.“
19. „Vom discuta aceste probleme mai pe larg altã datã.“
20. Raþionament în care se trece de la judecãþi cu un anumit grad de
generalitate la judecãþi cu acelaºi grad de generalitate sau la judecãþi cu
un grad mai mic de generalitate:
a>c
b>c
a>c
21. Raþionament care constã în a infera din asemãnarea – în anumite
privinþe – a douã lucruri (fenomene, procese etc.) posibilitatea ca ele sã
prezinte asemãnãri ºi în alte privinþe.
22. Se poate stabili astfel o paralelã cu funcþiile descrise de R.
Jakobson: ethos-emiþãtor, pathos-receptor, logos-mesaj.
23. Adicã sã fie capabil sã dea sfaturi raþionale ºi pertinente.
24. Trebuie sã exprime ceea ce gândeºte sau ceea ce ºtie.
25. Trebuie sã arate cã este gata sã-ºi ajute auditorul.
26. Trebuie sã suscite mânia, ura, frica, starea de siguranþã, mila…
27. „Cine are drepturi are ºi datorii.“
28. Se bazeazã pe asemãnare ºi utilizeazã metafora, comparaþia,
exemplul.
29. „Progresul trebuie sã fie mondial sau sã nu fie deloc.“
30. Dialaga reprezintã discursul tipic care se desfãºoarã dupã aceastã
metodã. În acest caz se face apel la urmãtoarele locuri comune:
– cele care þin de persoanã (vârstã, sex, origine, rasã, educaþie, mod
de viaþã, condiþii/standard de viaþã, caracter, gusturi etc.);
– cele care privesc problema în discuþie consideratã în ansamblu ºi
fragmentar, cu referiri la începuturi, dezvoltare, scopuri, antecedente etc.;
– cele care se referã la circumstanþe: cauzã, moment, loc, manierã,
mijloace, definiþie, comparaþie, ipoteze etc.
31. Faþetele pot þine de domeniul istoric, economic, politic, cultural,
social, psihologic, etic, filozofic, religios, ºtiinþific etc.
 VIII. LOGIC| {I LIMBAJ

Argument, concluzie, inferen]\

Cei trei termeni se caracterizeazã prin diferenþe de statut
lingvistic, cognitiv ºi din punctul de vedere al modului de
acþiune.
Argumentul are statutul de credinþã (prezentatã ca) îm-
pãrtãºitã, de dat factual (prezentat ca) incontestabil, pe care
destinatarul argumentãrii poate, evident, sã îl respingã1.
Definiþia concluziei2 ca „încheiere a unui ºir de judecãþi“
sau ca „ultima parte a unei expuneri sau a unei opere, care
cuprinde rezultatele finale“ cuprinde trãsãtura comunã de
„plasare la sfârºit“, ceea ce nu are un corespondent general
în realitatea cotidianã3.
Inferenþa4 poate fi definitã ca:
– proces de trecere de la premise la concluzie;
– relaþie între premise ºi concluzie5.
Inferenþa presupune întotdeauna un salt, o diferenþã de
nivel între enunþul argument ºi enunþul concluzie ºi atribuie
datelor iniþiale un sens argumentativ pe care nu îl aveau
înainte6. Inferenþa poate fi pusã adesea în relaþie cu expresia
unui adevãr general, adesea de tip proverbial, atribuit unui
emiþãtor colectiv: se ºtie cã…7
Relaþia respingere8-obiecþie în cadrul acþiunii
argumentative poate fi privitã din perspectiva menþinerii
sau închiderii comunicãrii. Astfel, în timp ce respingerea
închide dialogul, obiecþia solicitã un rãspuns, deci conti-
nuarea dialogului.
140 Retoric\ [i teoria argument\rii
Ra]ionamentul
Raþionamentul poate fi definit ca „proces de trecere de la
unele propoziþii, numite premise, la o propoziþie numitã
concluzie, astfel încât dacã premisele sunt adevãrate conclu-
zia este adevãratã sau cu mare probabilitate adevãratã“ ºi ca
„formã logicã corespunzãtoare procesului de trecere de la
premise la concluzie“9.
Raþionamentul reprezintã de fapt asamblarea argumen-
telor într-o structurã coerentã. El permite ca acestea sã fie
prezentate sub forma propoziþiilor înlãnþuite þinând cont de
reguli stabilite ºi în acord cu planul de ansamblu al
discursului.
Modurile de raþionament cel mai frecvent folosite în
argumentaþie sunt: inducþia10, deducþia, silogismul11 ºi
entimema.
Logica ºi dialectica sprijinã raþionamentul în procesul
argumentativ12.
Propozi]ia
Termenul „propoziþie“ cunoaºte mai multe sensuri, nu
întotdeauna delimitate clar.
1. Definiþia inspiratã de logica clasicã: „propoziþia este o
comunicare completã în care se spune ceva despre subiect cu
ajutorul predicatului“ (DSL).
2. Definiþia interdisciplinarã pune în relaþie autonomia
formalã cu trãsãturi legate de autonomia de comunicare
ºi/sau cu cele legate de condiþiile de adevãr. În cele ce ur-
meazã vom considera propoziþia ca o asamblare de cuvinte
care exprimã o aserþiune (propoziþie declarativã).
O propoziþie13 cuprinde trei pãrþi: termenul subiect,
verbul de legãturã (copula) ºi termenul predicat.
Politicienii sunt corupþi.
Logic\ [i limbaj 141
Politicienii = termenul subiect, despre care se face o
aserþiune.
Sunt = verb.
corupþi = predicat, care reprezintã de fapt aserþiunea
însãºi.
Politicienii sunt corupþi este o propoziþie cãreia îi lipseºte
precizia, ar trebui introdusã o specificare: Toþi politicienii sunt
corupþi sau unii politicieni sunt corupþi.
Toþi ºi unii caracterizeazã aspectul cantitativ al
propoziþiei.
Propoziþiile care privesc aspecte generale, de ansamblu
sunt universale. Propoziþiile care privesc o parte a unui
ansamblu sunt particulare.
O propoziþie afirmã sau neagã ceva. Ea poate fi deci afir-
mativã sau negativã.
Toþi politicienii sunt corupþi = pua
Nici un politician nu este corupt = pun
Unii politicieni sunt corupþi = ppa
Unii politicieni nu sunt corupþi = ppn
1) ºi 4) sunt contradictorii
1) ºi 2) sunt contrare
3) ºi 4) sunt subcontrare ºi subalterne (ele sunt deduse
din alte propoziþii).
Reguli:
– dacã o propoziþie este adevãratã, propoziþia sa contra-
dictorie trebuie sã fie falsã;
– din douã propoziþii contrare, una trebuie sã fie falsã ºi
cealaltã adevãratã, dar ambele pot fi false;
– dacã o propoziþie universalã este adevãratã, atunci
subalterna particularã care e dedusã din aceasta este ºi ea
adevãratã.
142 Retoric\ [i teoria argument\rii
Induc]ia
Anumite propoziþii sunt intuitive ºi se plaseazã în afara
logicii. Un adevãr intuitiv nu cere nici o probã. Acele
propoziþii care sunt sub observaþie directã sunt dovedite
prin inducþie. Tot ceea ce pleacã de la o observaþie
particularã, de la un exemplu, este o inducþie. Se trece, cu
ajutorul inducþiei, de la particular la general („Tot cei care
încep cu bere vor bea într-o zi bãuturi mai tari“) sau de la
particular la particular („Dacã nu eºti tu, este deci fratele
tãu“).
În orice exemplu de inducþie (generalizare), avem o aser-
þiune generalã bazatã pe un grup de exemple particulare.
Numãrul de inducþii perfecte pe care le facem este relativ
redus. O inducþie este perfectã doar când este posibil de
verificat cã ceea ce propoziþia afirmã este valid în toate
cazurile de observaþie. Am putea deci sã ne sprijinim pe
aceastã definiþie pentru a dovedi cã generalizarea unui
exemplu nu este validã.
„Toþi politicienii sunt corupþi“ este un exemplu de
inducþie imperfectã. Chiar ºi propoziþia „legea gravitaþiei
este universalã“ este o inducþie imperfectã (ea nu e nici
falacioasã, nici inexactã, dar validitatea sa nu a fost
examinatã în toate cazurile; din punct de vedere strict logic,
nu suntem absolut siguri de universalitatea ei).
Analogia
Reprezintã o varietate a inducþiei. Se bazeazã pe o
comparaþie sau o asemãnare.
Cea mai obiºnuitã formã de analogie este aserþiunea cã
un lucru sau altul este adevãrat pentru cã este asemãnãtor
cu un alt lucru recunoscut ca adevãrat.
Analogia se bazeazã pe ideea conform cãreia un anumit
grad de asemãnare între douã lucruri la un anumit nivel
Logic\ [i limbaj 143
implicã similitudini de ordin general între acestea. Ea nu
furnizeazã niciodatã probe în sensul strict, ci doar o proba-
bilitate: „comparaison n’est pas raison“ (asemãnarea nu este
argument).
Deduc]ia
Este o metodã de raþionament prin care propoziþiile sunt
stabilite nu printr-o observaþie directã a faptelor, ci prin
referire la alte propoziþii deja stabilite.
Toþi câinii sunt animale.
Lassie e un câine.
Deci Lassie este un animal.
Deducþia pleacã deci de la general (citat în prima propo-
ziþie) pentru a merge spre particular.
Silogisme
Silogismul categoric
Este un sistem logic constituit din trei propoziþii astfel
încât una dintre ele sã fie implicatã de celelalte douã. În
funcþie de ordinea în care acestea apar în mod obiºnuit, cele
trei pãrþi sunt:
– premisa majorã;
– premisa minorã;
– concluzia.
1. Toþi oamenii sunt fiinþe raþionale. (Premisa majorã)
2. Socrate este un om. (Premisa minorã)
3. Deci Socrate este o fiinþã raþionalã. (Concluzie)
Cele trei propoziþii conþin întotdeauna, în total, trei ter-
meni (oamenii, fiinþe raþionale, Socrate, în exemplul nostru):
– un termen major („fiinþe raþionale“);
– un termen minor („Socrate“);
– un termen mediu („oamenii“).
144 Retoric\ [i teoria argument\rii
Termenul mediu poate fi identificat ºtiindu-se cã este
prezent în cele douã premise, ºi nu în concluzie (oamenii, în
exemplul nostru).
Regulile formale ale silogismului
Un silogism este compus din trei ºi numai trei termeni.
Prezenþa termenului median este raþiunea acestei reguli.
Toate persoanele care studiazã sunt elevi.
Ion este o persoanã care frecventeazã liceul.
Deci Ion este elev.
Avem aici patru termeni: persoanele care studiazã/e-
levi/Ion/persoanã care frecventeazã liceul.
Nu existã nici un termen care sã lege „Ion“ ºi „elevi“.
Pentru a face un silogism valid, numãrul de termeni ar
trebui redus la trei:
Toate persoanele care frecventeazã liceul sunt elevi.
Ion este o persoanã care frecventeazã liceul.
Deci Ion este elev.
Termenul median trebuie sã fie prezent în cel puþin una
dintre premise, în particular în aceea în care se afirmã sau se
neagã ceva asupra ansamblului de care depinde termenul
median. Este vorba în acest caz despre un termen distribuit.
„Toþi românii sunt ospitalieri“: se ºtie cã întreaga clasã a
românilor este alcãtuitã din oameni ospitalieri;
„Unii oameni sunt fiinþe raþionale“ nu are termen
distribuit, nu ºtim nimic în ceea ce priveºte toþi oamenii sau
toate fiinþele raþionale.
Atâta timp cât termenul median nu este distribuit într-
una dintre premise, este imposibil de a stabili o relaþie între
ceilalþi doi termeni:
Unii dintre prietenii mei sunt politicieni.
Unii politicieni sunt oameni celebri.
Deci unii dintre prietenii mei sunt oameni celebri.
Logic\ [i limbaj 145
Termenul mediu este „politicieni“, dar nici o premisã a
acestui termen nu este distribuitã sau utilizatã de toatã
lumea, cãci nici o premisã nu spune ceva ce ar fi în legãturã
cu toþi politicienii.
Eroarea provocatã de un termen nedistribuit este
responsabilã de multe greºeli de raþionament care genereazã
alte tipuri de erori formale.
Nici un termen nu poate apãrea în concluzie dacã nu a
fost distribuit cel puþin o datã într-una dintre premise. Un
silogism nu poate afirma nimic în concluzie care sã nu fie
implicat într-una dintre premise:
Toþi mincinoºii sunt laºi.
Nici un gentleman nu este mincinos.
Deci nici un gentleman nu este laº.
Eroarea provine din faptul cã termenul „laº“ apare în
concluzie, dar nu este distribuit.
Patru reguli de mai micã însemnãtate ale silogismului se
enunþã astfel:
1. Plecând de la douã premise particulare nu este
posibilã nici o concluzie.
2. Plecând de la douã premise negative nu este posibilã
nici o concluzie.
3. Dacã una dintre premise este negativã, concluzia tre-
buie sã fie negativã
4. Dacã una dintre premise este particularã, concluzia
trebuie sã fie particularã.
Silogismul ipotetic
Silogismul ipotetic are ca premisã majorã o propoziþie
conþinând o aserþiune ipoteticã (sau condiþionalã). Formula
sa este datã de expresia:
Dacã P, atunci Q
146 Retoric\ [i teoria argument\rii
Structura completã a silogismului este deci:
Dacã P, atunci Q
P zia trebuie sã o accepte pe cealaltã:
Atunci Q
Dacã nu plouã, ies afarã.
Nu plouã.
Atunci ies afarã.
Premisa majorã conþine douã aserþiuni, antecedenta ºi
consecinþa,, iar propoziþia în ansamblul ei realizeazã o relaþie
de implicaþie între cele douã. Pentru un rezultat corect,
premisa minorã trebuie sã confirme antecedenta sau sã nege
consecinþa. Atunci, concluzia va afirma consecinþa sau, în cel
de-al doilea caz, va nega antecedenta.
Dacã nu plouã, voi ieºi afarã.
Nu ies afarã.
Deci plouã.
Teoria silogismului ipotetic constã în a spune cã
adevãrul exprimat de antecedentã implicã adevãrul
exprimat prin consecinþã, ºi la fel pentru negaþie.
Construcþia inversã va genera un argument falacios:
Dacã nu plouã, voi ieºi afarã.
Plouã.
Deci nu ies afarã.
Relaþia de implicaþie nu este în mod necesar simetricã.
Cu toate cã o cauzã datã implicã întotdeauna un anumit
efect, un efect dat nu implicã întotdeauna o anumitã cauzã,
ºtiindu-se cã pot fi mai multe cauze pentru un singur efect.
Silogismul alternativ
În acest caz premisa majorã este o propoziþie alternativã.
Premisa minorã este o propoziþie categoricã care acceptã sau
respinge una dintre alternative. Dacã premisa minorã
Logic\ [i limbaj 147
acceptã una dintre alternative, concluzia trebuie sã o
respingã pe cealaltã; dacã ea respinge o alternativã, conclu-
Asinul e ori un cal ori un mãgar.
Asinul e un mãgar.
Asinul nu este un cal.
Condiþiile silogismului alternativ se referã la:
1) A fi sigur cã alternativele propuse se exclud reciproc,
astfel cã afirmarea uneia implicã negarea celeilalte („nici cal,
nici mãgar“).
2) A fi sigur cã toate alternativele posibile au fost luate în
calcul. Dacã se întâmplã ca asinul sã nu fie nici cal, nici
mãgar, cele douã posibilitãþi se exclud una pe alta. Totuºi,
dacã ar fi posibil ca asinul sã fie un hibrid cal-mãgar, silogis-
mul ar încãlca a doua regulã, pentru cã nu au fost enumerate
toate posibilitãþile. Un silogism de acest tip, în care alegerea
nu se bazeazã pe excluderea uneia dintre posibilitãþi, trimite
la o eroare numitã „disjuncþie imperfectã“; un silogism în
care nu sunt date toate alegerile posibile trimite la o eroare
numitã „enumerare incompletã“.
Argumente falacioase comune
Petitio principii
Petitio principii reprezintã un raþionament vicios care
constã în a considera ca adevãrat obiectul însuºi al proble-
mei (a afirma într-una dintre premise ceea ce este de
presupus a fi dovedit în concluzie). Se ajunge la concluzie
fãrã a trece printr-un proces de argumentare.
Biblia ne spune cã Dumnezeu existã.
Biblia a fost dictatã de Dumnezeu.
Deci Dumnezeu existã.
148 Retoric\ [i teoria argument\rii
Post hoc, ergo propter hoc14
Acest argument falacios este postulatul conform cãruia
un eveniment care survine în urma altuia este în mod
necesar rezultatul primului. Superstiþiile15 se bazeazã în
marea lor majoritate pe acest sofism:
O pisicã neagrã mi-a tãiat drumul în momentul în care voiam
sã trec strada.
Imediat dupã aceea am suferit un accident.
Deci când îþi taie drumul o pisicã neagrã înseamnã cã îþi va
merge prost.
A dovedi fenomenul cauzã-efect este mult mai complicat
ºi necesitã o utilizare precautã a regulilor de investigare
inductivã. Stabilirea unei secvenþe temporale nu este sufici-
entã; trebuie de asemenea sã fie vorba despre o legãturã
cauzalã care sã poatã fi demonstratã.
Ipostazierea
Este o eroare care constã în a considera un obiect care are
o existenþã conceptualã sau imaginarã ca o realitate concretã.
Aceastã eroare apare în multe argumente care încep cu:
„Istoria ne învaþã cã…“, „ªtiinþa spune…“, „Medicina a
descoperit…“.
Ipoteza prezentã în aceste expuneri este cã istoria,
medicina, ºtiinþa sunt entitãþi ai cãror reprezentanþi vorbesc
aceeaºi limbã16. În realitate, sunt mulþi specialiºti ai dome-
niilor respective care nu sunt întotdeauna de acord asupra
anumitor probleme, direcþii de cercetare, terminologii etc.17
De aceea, ar fi mult mai adecvate formulãrile: „Anumiþi
istorici considerã cã“, „Mulþi oameni de ºtiinþã cred cã“,
„Cercetãtorii în medicinã au descoperit cã…“.
Logic\ [i limbaj 149
Concluzii
Printre tehnicile de cãutare ºi de organizare a
argumentelor se numãrã ºi cele care vizeazã schema cine, ce,
unde, când, cum, de ce. Figurile de gândire ºi figurile de stil
sunt frecvent utilizate pentru a elabora o argumentaþie,
pentru a asigura legãtura între probleme, idei. O
argumentare eficientã va acorda în acelaºi timp o mare
atenþie stilului, formei, intonaþiei care trebuie sã susþinã
firesc logosul.
Bibliografie [i note
1. Caz în care, în mod normal, el trebuie sã justifice acest refuz (ºi sã
aducã probe de susþinere a refuzului).
2. Concluziile apar în urma unei operaþii argumentative ce permite
transferul unor comportamente verificate asupra unor situaþii, cunoº-
tinþe, credinþe etc. noi, inedite. Concluzia joacã un rol important, cel puþin
formal, în luarea deciziilor ºi contribuie la construirea unui rãspuns la
trei tipuri fundamentale de întrebãri organizate pe axele gândire-acþiune-
credinþã: „Ce trebuie sã credem?“; „Ce trebuie sã facem?“; „Ce trebuie sã
gândim?“. În consecinþã, enunþurile care reprezintã concluzii se prezintã
sub trei forme lingvistice principale:
– enunþ la indicativ prezent: „Lucrurile sunt cu siguranþã astfel“
(concluzie de tip constatativ);
– enunþ injonctiv: „Sã facem deci asta“;
– enunþ la viitor indicativ – exprimã un fapt aleatoriu dar a cãrui
realizare este foarte probabilã (þinând seama de ambiguitatea enun-
þurilor).
3. Concluzia desprinsã dintr-un text este adesea plasatã la început,
precedând sistemul argumentelor (caz frecvent în articolele de presã).
4. Termenul „inferenþã“ este folosit adesea ºi ca sinonim pentru
„raþionament“.
5. Implicaþia inferenþialã reprezintã tipul de relaþie de implicaþie între
judecãþi.
6. Postulat fundamental al argumentãrii discursive.
7. Fiind adesea implicitã, ea permite apelul la principii, la convenþii
admise într-o comunitate lingvisticã (locuri comune, topice).
8. „Respingere“ este un termen care se aplicã urmãtoarelor situaþii:
– un discurs este respins atunci când se demonstreazã cã este fals;
– un discurs este respins atunci când este abandonat de emiþãtor (ºi
150 Retoric\ [i teoria argument\rii Logic\ [i limbaj 151

astfel dispare din interacþiunea discursivã). unor norme culturale (care adesea iau forma superstiþiilor), cum ar fi
9. Se reprezintã ca o succesiune de propoziþii pe verticalã, în care semnificaþia numãrului 13, a pisicii negre, a oglinzii sparte etc.
bara orizontalã delimiteazã premisele de concluzie. Observaþie: aceste „argumente“ nu sunt universale, ele sunt specifice
10. Metodã de raþionament prin care se infereazã o lege generalã sau unor anumite spaþii culturale.
un principiu pornind de la cazuri particulare observate; altfel spus, 16. Adicã „la unison“, fãrã referire la o lingua franca.
raþionament prin care se trece de la constatãri despre cazurile singulare 17. Vezi, de exemplu, urmãtorul citat dintr-o lucrare de specialitate
dintr-o mulþime de obiecte la aserþiuni despre toate cazurile. Existã mai care pune în evidenþã deosebiri de terminologie ºi de abordare a aceluiaºi
multe tipuri de inducþie: inducþie descendentã, inducþie transfinitã, subiect (Liliana Ionescu-Ruxãndoiu, Conversaþia. Structuri ºi strategii, Edi-
inducþie matematicã. tura All, Bucureºti, 1999): „Levinson considerã reprezentative pentru
11. În formularea lui Aristotel: „un discurs în care, anumite lucruri analiza discursului cercetãri foarte diferite ca fundamentare teoreticã ºi ca
fiind enunþate, orice «altceva» decât ceea ce s-a enunþat decurge cu metodologie, cum ar fi cercetãrile europene de gramaticã a textului (van Dijk,
necesitate din cele enunþate“. 1972, 1977; s-ar putea adãuga ºi Petöfi (ed.), 1979; de Beaugrande, Dres-
Silogismul poate fi considerat o schemã deductivã, în care se aser- îsler, 1981 etc.) ºi cele de orientare interacþionistã, referitoare la analiza
teazã premisele ºi se formuleazã prin conjuncþia deci concluzia. structurii schimburilor verbale (Coulthard, Brazil, Sinclair, Montgomery,
Judecãþile poartã denumirile de premisã majorã, premisã minorã, în Coulthard, Montgomery (eds.), 1981; Labov, Fanshel, 1977 etc.), ºi
concluzie, iar termenii sunt determinaþi de adjectivele major, minor, mediu. desemneazã prin analizã conversaþionalã orientarea iniþiatã de un grup de
Modul de dispunere a termenilor în premise determinã figura silogis- etnometodologi americani (Sacks, Schelgoff, Jefferson, Pomeranz; vezi
mului. Existã patru posibilitãþi, reprezentate de diagrama urmãtoare: Schenkein (ed.), 1978). Singurul punct comun între direcþiile de investigare
grupate sub denumirea de «analizã a discursului» îl constituie recunoaºterea
1. M-P 2. P-M validitãþii de discurs coerent ºi incoerent, dar modul practic de abordare a
S-M S-M problemelor coerenþei prezintã mari deosebiri.“
S-P S-P
3. M-P 4. P-M
M-S M-S
S-P S-P

În care S ºi P sunt termeni, iar M este termenul mediu (care figureazã

în ambele premise, dar nu ºi în concluzie).
Silogismul categoric reprezintã silogismul cu judecãþi categorice.
Propoziþiile categorice avându-l pe S ca subiect sunt:
„Toþi S sunt P.“
„Nici un S nu e P.“
„Unii S sunt P.“
„Unii S nu sunt P.“
12. Absenþa raþionamentului nu implicã absenþa sensului. Astfel,
anumite texte pot fi generate dupã o anumitã „logicã“ ºi pot cãpãta un
sens.
13. În logicã doar frazele/enunþurile declarative sunt propoziþii; nu
sunt propoziþii frazele/enunþurile interogative, imperative sau volitive.
14. „Dupã aceasta, deci din cauza aceasta.“
15. Acest tip de argument falacios este determinat însã de presiunea
 IX. TIPOLOGIA ARGUMENTELOR

Argumentum ab auctoritate (argumentul autorit\]ii)

Mod de argumentare care constã în invocarea, în spriji-
nul unei poziþii, afirmaþii etc., a unei instanþe învestite cu
autoritate, prestigiu în opinia comunã; implicit, oponentul
recunoaºte aceastã autoritate.
Argumentul autoritãþii1 este un argument de confirmare
având urmãtoarea formã canonicã: P, fiindcã A susþine P, iar
A este o autoritate în materie. Autoritatea reprezintã fie un
punct de sprijin, fie un refugiu pentru cel ce argumenteazã2.
Un tip aparte de argument al autoritãþii îl constituie
autoritatea citatã3.
Respingerea argumentelor autoritãþii se poate face din
perspectiva atacului împotriva autoritãþii (în cele mai multe
cazuri se suprapune cu atacul împotriva persoanei).
„Autoritãþile“ în diferite domenii beneficiazã de exis-
tenþa unui sistem de norme de evaluare ºi de control a
activitãþii lor (control reciproc în cadrul unei colectivitãþi de
experþi, „excelenþã“ în cercetare)4. Unii autori5 considerã cã
„... critica tinde a aduce autoritatea la surse umane, instituþi-
onale, ºtiinþifice, reperabile ºi controlabile. Domeniul de
validitate a acestui argument [dogmatic] a constituit ºi
constituie încã în zilele noastre o mizã socialã ºi culturalã
majorã“.

Argumentum ab invidia (argumentul urii)

Demonstraþie falsã care, sub pretextul apãrãrii adevãru-
lui, urmãreºte sã provoace urã împotriva pãrerilor altora sau
sã-i compromitã pe nedrept.
154 Retoric\ [i teoria argument\rii
Argumentum a contrario
Mod de argumentare analogicã ce se bazeazã pe trans-
ferul de la contrariu la contrariu, având schema: dacã lui A
îi corespunde B, lui non-A este probabil sã-i convinã non-B.
Argumentum ad hominem
(privitor la om[ul cu care se discut\])6
Mod de argumentare care constã în a-i opune adversa-
rului consecinþele care rezultã din tezele cele mai puþin
probabile admise de acesta; în sens larg, atac cu referire
strictã, precisã la individualitatea, doctrina adversarului.
Se poate vorbi despre argumentum ad hominem întotdea-
una când este vorba despre adevãrul unei aserþiuni sau
despre legitimitatea unei conduite care se resping prin refe-
rire la trãsãturile negative ale persoanei care le susþine.
Mecanismul organizãrii acestui argument se bazeazã pe
deplasarea accentului de la problemã la persoanã.
Respingerea argumentului ad hominem este foarte pro-
ductivã. Unii cercetãtori7 aratã cã cel mai important meca-
nism al respingerii este reprezentat de punerea adversarului
în contradicþie cu el însuºi, ceea ce echivaleazã cu „a argu-
menta în sistemul de credinþe ºi valori al adversarului, a
degaja contradicþii ºi a crea disonanþe“. Se disting mai multe
cãi de realizare:
– contradicþia la nivelul cuvintelor8 (oponentul pune în
contradicþie afirmaþiile locutorului, emise, în general, în
momente diferite);
– contradicþie la nivelul cuvintelor ºi al convingeri-
lor/credinþelor9;
– contradicþie la nivelul cuvintelor ºi al actelor;
– contradicþie între normã ºi realitate10.
Tipologia argumentelor 155
Argumentum ad personam
(atacul la persoan\/atac personal)
Reprezintã o variantã a argumentãrii ad hominem ºi con-
stã într-un atac personal asupra adversarului (ad personam
vs. ad hominem).
Mecanismul acestei argumentãri se bazeazã pe ironi-
zarea adversarului în legãturã cu aspecte ce nu þin de
problema în discuþie („hors de propos“), formularea unor alu-
zii în termeni negativi, transferul discursului din planul
general al argumentãrii în plan personal. Efectele acestui tip
de argumentare pot declanºa o reacþie simetricã (adversarul
îºi pierde calmul, recurgând ºi el la atacul personal).
Insulta
Deºi deontologia interacþiunilor sociale, regulile de poli-
teþe, sunt prescriptiv-normative (se interzice insulta adresatã
interlocutorului/adversarului), se constatã cã insulta este
adesea prezentã în dezbaterea publicã. Insulta care la prima
vedere nu pare sã fie o problemã de argumentare invali-
deazã adesea interlocutorul, iar atacul la persoanã influen-
þeazã dezbaterea.
Dezbaterea electoralã reprezintã cadrul predilect pentru
manifestarea atacului la persoanã11.
Argumentum ad ignorantiam
(argumentare asupra ignoran]ei)
Mod de argumentare care constã „în folosirea dovezilor
scoase din unul dintre fundamentele cunoaºterii sau proba-
bilitãþii“ (Locke).
Acest tip de argumentare este strâns legat de administra-
rea de (sau demonstrarea prin) probe. Strategia se bazeazã
pe solicitarea ca adversarul sã admitã ca probã ceea ce i se
prezintã sau, dacã nu, sã furnizeze la rândul lui o probã (mai
bunã)12.
156 Retoric\ [i teoria argument\rii
Argumentum ad verecundiam
(argument care face apel la respect)
Mod de argumentare în care se recurge la respectul ad-
versarului pentru opinia unui om sau a unor oameni care au
dobândit o bunã reputaþie în ochii opiniei comune (Locke).
Acest tip de argument se organizeazã pe o schemã
argumentativã inadecvatã care se bazeazã pe a susþine cã un
punct de vedere este valabil doar pentru cã este susþinut de
o autoritate (a cãrei reputaþie nu este de obicei obþinutã în
domeniul în discuþie)13.
Argumentum a fortiori
(dintr-un motiv mai puternic, cu atât mai mult)
Mod de argumentare prin care ceea ce este demonstrat
printr-un caz se extinde ºi asupra altui caz, care prezintã faþã
de primul motive mai puternice de a fi „cu atât mai
adevãrat“14.
Argumentum ad judicium
(bazat pe judecata asupra naturii lucrurilor)
Mod de argumentare constând în „folosirea dovezilor
scoase din unul dintre fundamentele cunoaºterii sau
probabilitãþii“ (Locke).
Acest tip de argument reprezintã din perspectiva lui
Locke singura formã validã de argumentare, spre deosebire
de argumentum ad hominem, argumentum ad ignorantiam ºi
argumentum ad verecundiam, deoarece, bazându-se pe jude-
cata asupra naturii lucrurilor, este singurul care poate
conduce la cunoaºtere.
Argumentum ad misericordiam
Mod de argumentare care se bazeazã pe presiunea
exercitatã asupra adversarului prin apelul constant la
sentimentele ºi interesele sale.
Tipologia argumentelor 157
Acest tip de argumentare este frecvent folosit în dis-
cursurile politice, electorale ºi publicitare ºi se axeazã pe
manipularea sentimentelor de compasiune ale adversarului
sau pe strategia ameninþãrii acestuia15.
Argumentum a pari
(argument dintr-un motiv egal)
Mod de argumentare care se bazeazã pe transferul unei
demonstraþii specifice unui caz la un alt caz, din raþiuni de
identitate sau analogie între cele douã cazuri.
Argumentum a tuto
Mod de argumentare analogicã bazat pe transferul de
certitudine de la ceea ce e sigur la ceea ce nu are acelaºi grad
de certitudine.
Argumentum baculinum/argumentum ad baculum
(argumentul bâtei)
Mod de argumentare bazat pe folosirea forþei în locul
oricãrui argument; iniþial, desemna posibilitatea dovedirii
existenþei lumii exterioare prin lovirea pãmântului cu o
bâtã16.
Argumentum ex concessis (prin concesie)
Mod de argumentare indirectã prin acceptarea provi-
zorie a tezei adversarului pentru a-l pune în contradicþie cu
sine însuºi sau a-l determina sã accepte ceea ce iniþial
respinsese.
Argumentum ex silentio (prin t\cere)
Mod de argumentare bazat pe tãcerea adversarului, care
nu neagã afirmaþia enunþatã.
158 Retoric\ [i teoria argument\rii
Paralogismul de compozi]ie
Se bazeazã pe confuzia legatã de sistemul parte/întreg:
întregului i se atribuie o proprietate a unei pãrþi.
Falsa analogie
Constã în a folosi incorect schema argumentativã a ana-
logiei, fãrã a fi îndeplinite condiþiile unei comparaþii corecte.
Ignoratio entelechi
(ignorarea subiectului/argumenta]ie nepertinent\)
Sofism care constã în neluarea în consideraþie tocmai a
problemei care trebuie doveditã împotriva unui adversar; se
bazeazã pe demonstrarea sau respingerea altei probleme
decât cea care face subiectul discuþiei.
Petitio principii (întoarcerea la enun]ul ini]ial)
Eroare logicã care foloseºte, în vederea demonstraþiei, un
echivalent sau un sinonim a ceea ce se urmãreºte a fi
demonstrat; ceea ce este echivalent cu a considera admisã
însãºi teza de demonstrat, cu precizarea cã aceasta se aflã
într-o formã uºor diferitã17 (vezi mai sus).
Post hoc ergo propter hoc
(dup\ aceasta, deci din cauza aceasta)
Sofism prin „falsitatea cauzei“ care constã în confuzia
dintre consecuþie ºi cauzalitate (vezi mai sus).
Ecundum quid (generalizare pripit\)
Folosire incorectã a schemei argumentative a simultane-
itãþii producerii unor evenimente prin generalizãri bazate pe
observaþii disparate, nereprezentative, insuficiente.
Tipologia argumentelor 159
Argumentum ad consequentiam
Se bazeazã pe folosirea unei scheme argumentative cau-
zale neadecvate care conduce la respingerea unei perspec-
tive descrise datoritã consecinþelor sale indezirabile.
Paralogismul ambiguit\]ii
Se bazeazã pe exploatarea ambiguitãþii referenþiale,
sintactice, semantice ºi pragmatice18.
Paralogismul sperietoarei
Constã în a atribui un punct de vedere fictiv celeilalte
pãrþi sau în a deforma neadecvat propriul punct de vedere;
contravine regulii de a organiza atacul asupra punctului de
vedere al adversarului respectând condiþiile enunþãrii sale.
Afirmarea consecin]ei
Paralogism care se bazeazã pe confuzia condiþiilor
necesare ºi suficiente, considerând cã o condiþie necesarã este
ºi suficientã.
Soritul19
Este o înlãnþuire de argumente a cãrei concluzie reia un
termen din primul ºi din ultimul argument.
Presa ne face mai liberi.
Or libertatea o avem din naºtere.
Dacã nu o ºtim este pentru cã suntem ignoranþi.
Presa se adreseazã ignoranþilor.
Sofismul
Numit ºi paralogism, este o formã de silogism care pare
logic, dar care este înºelãtor de fapt deoarece se bazeazã pe
diferitele sensuri ale unui cuvânt; se ajunge astfel la demon-
strarea unui lucru ºi a contrariului sãu.
160 Retoric\ [i teoria argument\rii
Toþi oamenii îmi sunt fraþi.
Un frate nu se trãdeazã niciodatã.
Deci nu pot sã trãdez pe nimeni.
Sofismul este adesea folosit în manipulare (se încearcã
deci inducerea deliberatã a unei erori).
Falaccia este un sinonim pentru sofism. Termenul apare
ºi în expresiile:
– falaccia dictionis/sofism in dictionem (= sofisme lingvis-
tice) – în limbaj echivoc, stil prolix, parataxã.
– falaccia/sofism extra dictionem (sofism extralingvistic); se
pleacã de la premise false: error fundamentalis, petitio principii,
ignoratio entelechi (se întâlneºte frecvent în atacul la persoa-
nã, apelul la autoritate, argumentul baculinic etc.).
Dilema
Silogism cu premise ipotetice disjunctive20.
Existã douã moduri de a respinge o dilemã:
– a fi cucerit de una dintre alternative, ceea ce înseamnã
a accepta una dintre alternative, dar a nega raþionamentul
cauzal pe care îl implicã;
– a evita alternativele: se încearcã sã se arate cã nu au fost
expuse toate alternativele enumerate. Trebuie sã fie o a treia
cale, o soluþie intermediarã, care nu ar avea consecinþele
neplãcute ale celorlalte douã.
O dilemã la care nu se poate rãspunde printr-unul dintre
aceste raþionamente este o falsã dilemã.
Entimema
Tip de argument deductiv în care una dintre cele trei
propoziþii este omisã sau suprimatã pentru a se evita un
silogism greoi. Propoziþia care lipseºte poate fi premisa
majorã, minorã sau concluzia ºi se presupune cã propoziþia
lipsã ar putea fi furnizatã de cel care argumenteazã21
(„Gândesc, deci exist“).
Tipologia argumentelor 161
Diferen]a între adev\r [i validitate
Cei mai mulþi dintre logicieni folosesc termenii „valid“ ºi
„nevalid“ pentru a indica dacã argumentaþia se prezintã sub
o formã corectã. Aceºti termeni se aplicã la argumentare în
ansamblul sãu, ºi nu la fiecare dintre propoziþiile sale.
Argumentaþia:
1. Toate animalele sunt carnivore.
2. Vaca este un animal.
3. Deci vaca este carnivorã.
este validã în plan formal. Totuºi, oricine ºtie cã prima pre-
misã este falsã.
Toþi oamenii sunt muritori.
Preºedintele este un om.
Deci preºedintele este muritor.
O argumentare completã, mai mult decât a se supune
legilor reflecþiei, trebuie sã conþinã ceva recunoscut unanim.
Se considerã cã influenþa argumentãrii depinde esenþial de
felul în care considerãm adevãrul aserþiunii.
Epicherema
Este o probã, un exemplu, însoþind o argumentare, a
priori o premisã.
Paralogismul
Sofism realizat fãrã intenþia de a induce în eroare; se
datoreazã mai ales folosirii improprii a limbajului. Studiul
paralogismelor a stimulat cunoaºterea ºi definirea mai
exactã a sensurilor diferite ale aceluiaºi cuvânt sau a unor
cuvinte diferite. În teoria argumentãrii paralogismele pot fi
reduse la un singur principiu organizator: ele þin de
prezenþa „omului în limbã“, de prezenþa argumentatorilor
162 Retoric\ [i teoria argument\rii
în argumentare. Aceste paralogisme se organizeazã în jurul
unei zone legate în special de exigenþele metodei ºtiinþifice:
circumstanþele enunþãrii enunþului nu trebuie sã intervinã
asupra valorii de adevãr a enunþului.
Bibliografie [i note
1. Plantin (1996, p. 88) considerã cã „motivul de a crede (sau a face)
P nu mai este cãutat în exactitatea lui P, în adecvarea sa la realitate aºa
cum este sau ar trebui sã fie, ci în faptul cã este admis de o persoanã care
are rolul de garant al exactitãþii sale“.
Perelman analizeazã urmãtoarele forme ale argumentului autoritãþii:
– opinia comunã : „dupã cum se ºtie“, „se ºtie cã“;
– opinia autoritãþii (în materie); se pun în valoare personalitãþi/surse
ale cãror cunoºtinþe în domeniul care priveºte subiectul în chestiune sunt
considerate ca reper definitiv: „dupã cum a afirmat laureatul Premiului
Nobel“; „dupã cum o aratã teoria lui Einstein“;
– tezele filozofiei, ale religiei (dacã susþin ºi completeazã alte
argumente).
2. Plantin (1996, pp. 88 ºi urm.) face o distincþie între argumentele auto-
ritãþii manifestate direct de interlocutor ºi autoritatea citatã de interlocutor
pentru a susþine spusele sale.
Recursul la autoritate este folosit ºi atunci când se vorbeºte despre
experienþa personalã („aceste lucruri le-am trãit, credeþi-mã…“) sau cînd
se face apel la o mãrturie directã („acordaþi-i încrederea, el ºtie bine acest
gen de probleme“) sau la inocenþa presupusã a auditorului („nu am
experienþa dvs, dar mi se pare cã…“). Acest tip de argument reflectã
supoziþia cã ar fi un semn de aroganþã sã te împotriveºti autoritãþii („dacã
profesorul a zis…“).
3. Include sursele credibile, de exemplu mass media (nu discutãm
aici diferenþele de credibilitate dintre televiziune, presa scrisã, radio etc.),
ºi admite postulatul „interlocutorul este veridic“ (exemplificând cu o
situaþie interacþionalã banalã: la întrebarea „Cât e ceasul?“ interlocutorul
este crezut pe cuvânt, nu se solicitã arãtarea cadranului).
Autoritatea citatã poate fi raportatã la:
a. Locutori infailibili în anumite condiþii:
– autoritatea pur lingvisticã ce se referã la faptul cã orice vorbitor al
limbii este învestit cu aceastã formã de autoritate (prin posibilitatea de a
formula enunþuri performative de tipul „vã promit cã vin“);
– autoritatea de drept: dacã preºedintele parlamentului declarã ºedinþa
Tipologia argumentelor 163
deschisã, prin chiar acest fapt ºedinþa este deschisã. Cuvintele creeazã
starea de lucruri; avem de-a face cu un enunþ performativ instituþional;
– accesul privilegiat la informaþii: locutorul se bucurã de autoritate în
ceea ce priveºte starea sa interioarã; dacã locutorul afirmã cã îl doare
ceva, nimeni nu ºtie mai bine decât el acest lucru;
– mãrturii: martorul cere sã fie crezut datoritã raportãrii sale speciale
la eveniment; condiþiile de acceptare a mãrturiilor sunt reglementate de
norme juridice, istorice etc.
b. Surse autorizate:
– oameni obiºnuiþi: în aceastã calitate fiecare dispune de o autoritate
condiþionatã atât de rolul sãu social, cât ºi de carisma personalã;
– experþi, specialiºti;
– „actori autoritari anonimi“: Înþelepciunea, Obiceiul/Cutuma,
Timpul, ªtiinþa, Opinia (de exemplu: „Majoritatea românilor cred cã
reforma face progrese. Deci situaþia se amelioreazã“).
c. Ceea ce autoritatea a zis cu adevãrat: în acest caz problema autoritãþii
se pune din perspectiva rãspunsului la întrebarea: „În ce condiþii «A
spune/a spus cã P» este adevãrat?“ În suita de enunþuri: 1) „FPS a
restructurat uzina x“; 2) „FPS a trimis în ºomaj o parte din lucrãtorii
uzinei x“, enunþul 2) redã mai exact semnificaþia enunþului 1), „a
restructura“ reprezentând eticheta conceptualã sub care autoritatea
prezintã un fapt neplãcut (trimiterea în ºomaj). Problema redãrii
enunþurilor emise de o autoritate priveºte, în general, domeniul
jurnalistic (care foloseºte diverse modalitãþi, cum ar fi trecerea de la stilul
direct la stilul indirect ºi discursul raportat).
d. Conotaþia autoritarã: folosirea cu predilecþie a unor termeni poate
indica o anumitã apartenenþã ideologicã a emiþãtorului ºi permite sã se
observe zona „spectrului politic“ în limitele cãreia acesta se plaseazã). În
cele mai multe cazuri, termenii din aceastã categorie impresioneazã
audienþa, putându-se vorbi de o manifestare „terminologicã“ a autoritãþii
(„interes naþional“, „capitalism“, „economie liberalã“, „stat rezidual“,
„stat al bunãstãrii“ etc.).
4. ªtiinþa însãºi poate fi invocatã în dispute ca argument de
autoritate. În cazul unei dispute privind, de exemplu, vârsta Pãmântului
se poate invoca argumentul ºtiinþific („Geologia situeazã formarea
Universului acum circa 4,5 miliarde de ani“), care poate fi respins cu
argumentul religios („Geneza ne spune cã lumea s-a format acum n ani“).
Din acest punct de vedere, în domeniul ºtiinþei ºi tehnicii, argumentul de
autoritate constituie „o probã externã“ (în sensul cã nu se parcurg toate
probele care conduc la o concluzie, ci se face trimitere la probele existente
în lucrãri de specialitate). În general se constatã structuri paralele: pe de
o parte autoritãþi în materie (doctori, critici de artã, experþi etc.) ºi, pe de
164 Retoric\ [i teoria argument\rii
altã parte, autoritãþi „dogmatice“ (care vorbesc în numele divinitãþii, al
revelaþiei, al textelor sacre, al dogmei, al textelor fondatoare etc.).
5. Plantin , op .cit., p. 93.
6. Locke (1632-1704) opune argumentãrii ºtiinþifice trei tipuri de
argumentare „de care oamenii sunt obiºnuiþi sã se serveascã în procesul
de înþelegere cu ceilalþi, pentru a-i antrena în propriile sentimente sau, cel
puþin, pentru a-i þine într-un soi de respect care sã-i împiedice sã-i
contrazicã “ (Eseu filozofic privind înþelegerea umanã, 1690). Locke opune
argumentarea ad hominem, ad verecundiam, ad ignorantiam argumentãrii ad
rem, care se referã la lucrurile în sine, la obiect, la fondul dezbaterii,
independent de poziþia participanþilor la dezbatere. Aceasta ar pune în
joc doar capacitãþile de cunoaºtere; s-ar adresa judecãþii (argument ad
judicium). Locke aratã cã aceastã formã de argumentare este singura
capabilã de a influenþa în sens pozitiv cunoaºterea. Argumentãrile ad
hominem, ad verecundiam, ad ignorantiam au ca punct comun faptul cã ele
nu sunt analizabile în afara interacþiunii ºi, pe cale de consecinþã, în afara
intereselor celor care participã la interacþiunea verbalã.
7. Plantin, op. cit., pp. 84 ºi urm.
8. De exemplu, în cazul problemei privind reducerea mandatului
prezidenþial de la 7 la 4 ani, locutorul (fost preºedinte) se declarã într-o
dezbatere electoralã de acord cu reducerea mandatului la 5 ani.
Oponentul îi atrage atenþia cã într-o declaraþie anterioarã, pe vremea
când era preºedinte, a susþinut cã durata de 7 ani este absolut necesarã
pentru consolidarea instituþiilor statului.
Punerea în contradicþie apeleazã întotdeauna la un „montaj“ fãcut de
oponent care reia termenii, expresiile, frazele locutorului pentru a
produce un efect de corectitudine în dezbatere, marcat de respectarea
formalã a declaraþiilor adversarului.
9. De exemplu, în cazul problemei privind intervenþia internaþionalã
într-o þarã aflatã în stare de rãzboi civil, locutorul declarã cã nu este de
acord cu aceastã acþiune (p). Obiecþia oponentului se bazeazã pe
argumentul unei posibile extinderi a conflictului în regiune (a), apoi
schema argumentativã va pune în relaþie directã extinderea conflictului
cu ameninþarea pe care o reprezintã pentru securitatea þãrii (b) ºi cu
faptul unanim admis cã intervenþia este necesarã în asemenea cazuri (c).
Deci locutorul ar trebui sã aprobe (de pe acum) intervenþia. Astfel,
oponentul a demonstrat cã locutorul, neputând sã susþinã ºi propoziþiile
(a, b, c), ºi concluzia sa (p), trebuie sau sã le reformuleze, sau sã treacã la
o clarificare a sistemului sãu de convingeri.
10. Este un tip de ilustrare a expresiei româneºti „faci ce zice popa,
nu ce face popa“. Un exemplu îl constituie relaþia de contradicþie între a
protesta sau a cere altora sã nu fumeze (din perspectiva unei norme
Tipologia argumentelor 165
medicale ce s-a impus în urma evaluãrii efectelor tabagimului), în
condiþiile în care fumezi tu însuþi (chiar dacã se interiorizeazã
contradicþia ºi se exprimã prin enunþuri de tipul „nu faceþi ca mine“).
11. În cazul unei probleme de tipul: „competenþa în gestionarea deºe-
urilor menajere“, adversarii se pot folosi de replici insultãtoare
(„terminaþi cu prostiile“, „sunteþi un incapabil manipulat de presã, de
anumite cercuri interesate etc.“) dar ºi de un atac de invalidare a interlo-
cutorului, care imprimã un sens argumentativ dezbaterii („nici nu ºtiþi
sensul sintagmei «gestionarea deºeurilor urbane»“).
12. Dupã Fr. Van Eemeren ºi G. Grotendorst (vezi Mariana Tuþescu,
op. cit.), aceste argumente au urmãtoarele forme:
– transfer al sarcinii de a proba ceva prin solicitarea ca oponentul sã
demonstreze cã punctul de vedere propus este greºit („Dovediþi existenþa
divinitãþii. Nu se poate dovedi existenþa/inexistenþa divinitãþii. Deci
divinitatea existã/nu existã“);
– radicalizarea eºecului apãrãrii, concluzionând cã un punct de
vedere este adevãrat doar în virtutea faptului cã punctul de vedere opus
nu a fost susþinut în mod convingãtor;
– acuzaþia de intenþie („Vã va fi greu sã demonstraþi cã nu aþi fãcut
acest lucru cu intenþie„).
În multe cazuri, acest tip de argumentare ia forma unei „argumentãri
prin absenþa probei“, ceea ce echivaleazã cu o argumentare asupra unei
noncunoaºteri: se respinge argumentul advers pentru cã nu existã nici un
fapt care sã demonstreze valabilitatea sa: „Aþi fãcut acest lucru anume
pentru a mã enerva!“; „Este grav sã acuzaþi astfel în stânga ºi în dreapta.
Mãsuraþi-vã cuvintele!“. (Argumentarea prin absenþa probei este redatã,
în special în stilul jurnalistic, în urmãtorii termeni: „Se produce o faptã
gravã. În ciuda cercetãrilor, vinovaþii sunt liberi. De fapt, vinovaþii apar-
þin serviciilor secrete, unor forþe oculte etc. care nu lasã urme“).
13. Fr. Van Eemeren ºi G. Grotendorst (La Nouvelle Dialectique, Ed.
Kimé, Paris, 1996, p. 236) considerã cã se pot distinge douã variante ale
acestui argument:
– eschivarea de la constrângerile impuse de probarea unui punct de
vedere prin impunerea propriei persoane drept garant al acestuia;
– apãrarea punctului de vedere prin mijloace persuasive care nu þin
de domeniul argumentãrii, ci de cel al punerii în valoare a calitãþilor
personale (reputaþie, culturã, moralitate ireproºabilã, profesionalism,
execelenþã în activitate etc.).
Acest tip de argument este considerat un paralogism datoritã
faptului cã încalcã regulile dezbaterii prin impunerea unei scheme care
nu are legãturã cu subiectul în discuþie.
166 Retoric\ [i teoria argument\rii Tipologia argumentelor 167

14. Acest tip de argument poate fi pus în legãturã cu „toposul 20. Se disting urmãtoarele tipuri:
gradual“ (din perspectiva lui O. Ducrot) ºi cu toate fenomenele a) dilema simplã constructivã;
discursive în care apar scheme ierarhice. (De aceea se mai numeºte ºi b) dilema simplã distructivã;
„argumentul dublei ierarhii“, în terminologia lui Perelman). La baza c) dilema complexã constructivã;
organizãrii sale stã un silogism de tipul: „Dacã toate diamantele nobile d) dilema complexã distructivã.
sunt foarte scumpe, atunci a fortiori briliantele, o subclasã a diamantelor, De exemplu, în dilema de tipul „dacã critic serviciul care mi s-a oferit
trebuie sã fie foarte scumpe“; „Dacã Dumnezeu are grijã de toate pãsãrile îmi pierd job-ul. Dacã nu fac nici o criticã îl pierd de asemenea, fiindcã nu
cerului, cu atât mai mult va avea grijã de oameni“ (Leibniz); „Nu este o suport sã muncesc în astfel de condiþii ºi voi sfârºi prin a mã deprofe-
ruºine faptul cã altãdatã unul singur dintre noi salva un întreg oraº, iar sionaliza“, premisa majorã este alcãtuitã din douã propoziþii ipotetice
astãzi întreg poporul este incapabil ºi nici nu încearcã mãcar sã-ºi salveze (începând cu „dacã…“, numite alternative), în timp ce premisa minorã ºi
patria?“ (Isocrate). concluzia sunt propoziþii disjunctive. Cele douã alternative antreneazã
15. Din perspectiva paralogismului etic, argumentum ad misericordiam consecinþe neplãcute. Dacã este o adevãratã dilemã, vom fi în mod
reprezintã o strategie populistã, prin care locutorul se prezintã ca un om obligatoriu atinºi de una dintre alternative, pentru cã va trebui sã o
obiºnuit. alegem pe una dintre ele.
16. Acest termen desemneazã orice formã de ameninþare care tinde 21. „X va fi un bun preºedinte fiindcã este originar din Moldova.“
sã obþinã avantaje prin constrîngerea interlocutorului. O somaþie de tipul Avem premisa minorã ºi concluzia. Premisa majorã „Toþi politicienii din
„Banii sau viaþa!“ are o semnificaþie „argumentativã “ care este evident Moldova sunt buni preºedinþi“ a fost omisã.
discutabilã. Singura „raþiune“ pe care cineva se poate baza în acest caz
este aceea cã dacã nu se rãspunde afirmativ la o astfel de solicitare
ameninþarea implicitã poate fi pusã în aplicare.
Structura argumentului „bâtei“ este deci urmãtoarea:
– atât ameninþarea, cât ºi sugerarea unei cãi posibile de a evita
punerea în practicã a ameninþãrii sunt emise simultan;
– cel ameninþat îºi face rapid un calcul al intereselor ºi decide de a
accepta un rãu mai mic (pierderea bunurilor materiale, banii), pentru a
evita producerea unui rãu mai mare, iremediabil (pierderea vieþii).
Caracteristica acestui tip de interacþiune pare a fi faptul cã amenin-
þarea nu trebuie sã fie anterioarã interacþiunii adversarilor. Aceastã
situaþie nu poate fi echivalatã cu cea referitoare la (schimbul de) servicii
(cum ar fi, în cazul practicii medicale, plata unei consultaþii, a îngrijirii
postoperatorii etc.).
17. Distincþia între petitio principii ºi circulus vitiosus (cerc vicios)
constã în faptul cã, în timp ce în petitio principii circularitatea se stabileºte
între variantele de expresie ale uneia ºi aceleiaºi propoziþii, în circulus
vitiosus este vorba despre douã propoziþii care se deduc fiecare una din
cealaltã.
18. Acest paralogism se aflã în relaþie strânsã cu folosirea procedeelor
de obscurizare a textului care contravin regulii de interzicere, în
argumentare, a formulãrilor neclare, susceptibile de a conduce la confuzii
(vezi Fr. Van Eemeren, R. Grootendorst, op. cit.).
19. Sau polisilogism.
 X. CONECTORI ARGUMENTATIVI1

Ipoteza corelãrii conectorilor argumentativi de proble-

matica orientãrii pe de o parte ºi de toposuri pe de altã
parte este susþinutã de faptul cã argumentarea este reglatã
de niºte reguli foarte generale a cãror proprietate esenþialã
este de a fi distincte de raþionamentul logic2.
D. Rovenþa-Frumuºani

Termenul conector aparþine lexicului specializat ºi are

sensuri diferite în funcþie de domeniul în care este folosit.
În logicã formalã3, este definit drept funcþie care are ca
argumente o pereche ordonatã de propoziþii (P, Q) ºi are
rolul de legare a propoziþiilor (P, Q) într-o propoziþie
compusã S.
Clasificarea conectorilor din logica formalã ºi corespon-
denþa acestora în limbajul natural sunt redate în tabelul de
mai jos:
Tip de conectori Corespondenþã în LN Simbol Structura lui S

cu douã argumente V V
conectori de conjuncþie ºi P Q
conectori de disjuncþie sau V PVQ

U
U
conectori de implicaþie dacã... atunci P Q

III
III
conectori de echivalenþã dacã ºi numai dacã P Q

cu un argument nu ~ ~P sau ~Q

(În teoria textului, termenul conector textual (sau pragmatic)

desemneazã un cuvânt sau un grup de cuvinte din clasa
adverbului sau a conjuncþiei care au funcþia de a asigura
170 Retoric\ [i teoria argument\rii Conectori argumentativi 171

legãtura formalã ºi semanticã dintre elementele unui scarã ascendentã) ºi scara concluziei (de la j–n la j+n, trecînd
discurs, contribuind la realizarea coeziunii4 textuale.) prin j, pe o scarã ascendentã, în care j marcheazã intensitatea
acþiunii).
Toposuri argumentative
O(biectul) este p (ieftin) valoare intenþie + cumpãrare
Toposul (loc comun, la Aristotel) este o regulã foarte gene-
ralã care face posibilã o argumentare particularã. Toposul Scara argumentelor 1500 j+n
2000 j
diferã de silogism ºi deducþie (elemente ale raþionamentului
2500 j–n
logic).
+ târziu + precipitare
Silogismul
Scara deja 7 j+n (grãbeºte-te)
1. Toþi oamenii sunt fiinþe raþionale. (premisa majorã) argumentelor 7 fix j (grãbeºte-te/nu te gãbi)
2. Socrate este un om. (premisa minorã) aproape 7 j–n (nu te grãbi)
3. Deci Socrate este o fiinþã raþionalã. (concluzie)
(dupã D. Rovenþa-Frumuºani, op. cit., p. 93)
Deduc]ia
Toþi câinii sunt animale. Conectorii orienteazã interpretarea în cadrul „lecturii“
Lassie e un câine. enunþurilor ºi nu depind de conþinutul informativ al
Deci, Lassie este un animal. acestora.
„Enunþul este argumentativ nu doar prin ceea ce spune
Argumentarea despre lume, ci ºi prin ceea ce este“6 iar „sensul profund al
enunþului nu este atât descrierea unei stãri de lucruri, cât
Stofa aceasta este la reducere (ieftinã). Ar trebui sã o cumperi. posibilitatea unei anumite continuãri a discursului în detri-
Concluzia „ar trebui sã o cumperi“ nu este obligatorie, mentul alteia“. Acest aspect acoperã de conceptul de
toposul „ieftinãtãþii“ putând fi respins: potenþialitate argumentativã din perspectiva lui Ducrot ºi
– printr-un topos invers: „sunt prea sãrac sã cumpãr Anscombre.
lucruri ieftine“ sau „e ieftinã, dar nu e stilul meu“; Ansamblul argumentelor formeazã schema argumen-
– prin acceptare pe un plan general: lucrurile la tativã ce conferã coerenþã discursului.
reducere/ieftine sunt un avantaj;
– prin respingerea într-un caz particular: „dacã iau în Operator argumentativ
considerare raportul calitate/preþ, aceastã stofã nu e Termenul este atribuit conceptului de morfem care, aplicat
ieftinã“. la un conþinut, transformã potenþialitatea argumentativã a acelui
O. Ducrot5 stabileºte corespondenþa între douã paliere conþinut7. Operatorul argumentativ este cel ce conferã enun-
argumentative: scara argumentelor (de la mare la mic pe o þului în care este inserat, indiferent de valoarea informativã
172 Retoric\ [i teoria argument\rii
a acestuia, o pertinenþã/direcþie/orientare argumentativã.
Orientarea enunþului este deci efectul conectorului
argumentativ:
„Este aproape ora 7“ (orientarea enunþului spre polul
„târziu“ al continuum-ului „devreme–târziu“, concluzia
fiind „grãbeºte-te“).
„Este ora 7 (fix)“ (comunicã o informaþie referitoare la
timp).
„Este deja ora 7“ (s-a fãcut deja ora7) (trimite la epuizarea
timpului pentru o anumitã acþiune)8.
„Nu este decât ºapte“ (orientare spre rezerva de timp,
echivalent cu „mai este timp“)9 - vezi tabelul de mai sus.
Un operator argumentativ limiteazã posibilitãþile de
folosire în scopuri argumentative a enunþurilor pe care le
modificã.
Conectori argumentativi
Conectorul argumentativ este un morfem (de tipul
conjuncþiei, adverbului, locuþiunii adverbiale, grupului
prepoziþional, interjecþiei etc.) care articuleazã douã sau mai
multe enunþuri într-o strategie argumentativã unitarã.
Spre deosebire de operatorii argumentativi, conectorul
argumentativ articuleazã enunþuri care intervin în realizarea
argumentãrii.
Spre deosebire de conectorii logici, conectorii lingvistici
pot corela entitãþi eterogene: un enunþ ºi o enunþare, un
element implicit ºi un element explicit10.
Conectorii argumentativi reprezintã elemente pragma-
tice a cãror funcþie este de a exprima adecvat valori prag-
matice, adicã seturi de supoziþii, intenþii, presupoziþii,
atitudini ºi credinþe împãrtãºite de locutor ºi auditoriul
sãu11.
Conectori argumentativi 173
Conectorii argumentativi – sau „mots du discours“ în
terminologia impusã de Oswald Ducrot12 – conferã dis-
cursului un comportament inferenþial, semnificaþiile lor
funcþionând ca instrucþiuni privitoare la strategiile de
urmat. Aceste „instrucþiuni“ se referã la un ansamblu de
relaþii între enunþuri ºi câmpul discursiv pe care îl creeazã.
Rolul lor este de a impune constrângeri semantice interpre-
tãrii pragmatice a enunþurilor.
Principalele probleme legate de „comportamentul“
conectorilor în discurs privesc:
1. Modul în care conectorii argumentativi se insereazã în
discurs pentru a forma scheme argumentative13.
2. Analiza relaþiilor de compatiblitate ºi de excludere
stabilite între aceste morfeme precum ºi paradigmele lor
tipologice.
Astfel, conectorii atunci, ei bine, deci, astfel se caracteri-
zeazã prin afinitãþi de naturã pragmasemanticã14.
Tipologia conectorilor argumentativi
1. J. Moeschler (1985)15 a propus o tipologie a conec-
torilor argumentativi bazatã pe distincþia dintre predicat cu
douã locuri/predicat cu trei locuri:
– „Un conector argumentativ este un predicat cu douã
locuri dacã segmentele X ºi Y pe care le articuleazã în struc-
tura de suprafaþã pot îndeplini o funcþie argumentativã ºi nu
este nevoie de intervenþia unui al treilea constituent implicit
(cu funcþia de argument sau de concluzie; de exemplu: cãci,
pentru cã, deci, atunci)“.
– Un conector argumentativ este predicat cu trei locuri
dacã este nevoie sã se intervinã cu o a treia variabilã impli-
citã cu funcþia de argument sau de concluzie între douã
variabile asociate argumentativ la X ºi Y (de exemplu: totuºi,
dar, de altfel, chiar).
174 Retoric\ [i teoria argument\rii
În cazul în care conectorul este un predicat cu trei locuri,
se disting conectori ale cãror argumente sunt:
– orientate în acelaºi sens (chiar, precis, de altfel);
– orientate în sens contrar: totuºi, dar, dacã nu, altfel, în caz
contrar, cu toate acestea.
2. O altã clasificare se poate realiza dupã funcþia argu-
mentativã a enunþului introdus de conector:
– conectori care introduc argumentele/introductivi: cãci,
de altfel, or, dar, chiar, din moment ce, pentru cã.
În cazul în care conectorul este un predicat cu trei locuri,
se disting conectori introductivi ale cãror argumente sunt:
– orientate în acelaºi sens (chiar, precis, de altfel);
– orientate în sens contrar: dar;
– conectori care introduc concluzia/concluzivi: deci, to-
tuºi, sigur, (în mod) hotãrât, (ei) bine, în cele din urmã, aºadar.
În cazul în care conectorul este un predicat cu trei locuri,
se disting conectori concluzivi ale cãror argumente sunt:
– orientate în acelaºi sens: în definitiv;
– orientate în sens contrar: totuºi, cu toate acestea, la urma
urmei.
În continuare vom prezenta câteva exemple pentru
modul în care acþioneazã conectorii în cadrul discursului
argumentativ.
Dar
Marcheazã în general contradicþia argumentativã.
Structura tip de legãturã a douã enunþuri: P dar Q.
O. Ducrot (1972, 1980) ºi E. Eggs (1994)16 afirmã cã existã
douã tipuri de dar:
1) Anti-implicativ: Concetãþenii noºtri muncesc mult, dar
întotdeauna în scopul de a se îmbogãþi.
P dar Q Y respinge rãstãlmãcirea argumentãrii prin schema
C non C
Conectori argumentativi 175
P („Concetãþenii noºtri muncesc mult“) conduce la C
(este bine). În timp ce Q introdusã prin dar („dar întotdeauna
în scopul de a se îmbogãþi“) conduce la non C (nu este bine).
2) Compensatoriu: Non multa, sed multum17.
Alþi autori18 adaugã alte douã tipuri:
1) „Dar“ de respingere, care marcheazã un act de
rectificare, de corectare: Tranziþia nu este uºoarã, dar sunt
întotdeauna oamenii care o susþin; „Voi merge oriunde, dar numai
înainte“ (Livingstone, text publicitar pentru whisky-ul
Johnny Walker).
2) „Dar“ argumentativ: Reforma este un fenomen necesar.
Dar trebuie sã adãugãm cã ea se bazeazã pe o cunoaºtere a realitã-
þilor economice din þarã.
Tocmai/pe drept19
Conector argumentativ care poate fi parafrazat prin
„just, cu dreptate“20:
— Nu vei ieºi seara asta. Sora ta a aºteptat sã împlineascã 16
ani ca sa meargã la discotecã.
— Tocmai, s-au vãzut rezultatele.
Schema argumentativã a exemplului de mai sus este
urmãtoarea:
Argument: Sora ta a aºteptat sã împlineascã 16 ani ca sã
meargã la discotecã.
Concluzie: Tu nu vei ieºi în seara asta.
Implicit factual: X nu are încã 16 ani.
Implicit argumentativ: o lege generalã de tipul „copiii
aceleiaºi familii trebuie sã beneficieze de un tratament egal“.
urmãtoare:
– este de acord asupra faptului prezentat ca argument;
176 Retoric\ [i teoria argument\rii
– din acelaºi fapt reiese concluzia implicitã opusã: Trebuie
sã mã laºi sã ies în seara asta.
Implicit factual: „povestea tristã“ a sorei a cãrei dorinþã de
libertate a fost mult timp reprimatã.
Implicit argumentativ: o formã de argumentare prin con-
secinþe - o mãsurã ale cãrei consecinþe sunt dezastruoase
trebuie schimbatã.
Chiar21
Marcheazã o intensificare a aprecierii. Se bazeazã pe
ideea de surprizã: când te aºtepþi mai puþin, se produce
calitatea x22:
A elimina durerea prin acþiune directã asupra circuitului ner-
vos, ºi chiar asupra centrilor cerebrali…
De altfel
Schema tip: R: P de altfel Q23.
Ducrot (1980), în ilustrarea conceptului de polifonie,
precizeazã statutul argumentativ al acestui conector,
insistând asupra efectului de dedublare introdus prin „de
altfel Q“.
De altfel articuleazã douã elemente de sens P ºi Q ºi
îndeplineºte douã acte argumentative A1 ºi A2. În A1 se
foloseºte P în favoarea concluziei R, apoi în A2 se foloseºte
Q pentru a susþine aceeaºi concluzie.
Presupunând cã enunþul „X de altfel Y“ ar fi destinat
unui singur alocutor, textul construieºte douã imagini suc-
cesive ale acestuia. În prima, legatã de faptul cã alocutorul
este destinatarul actului A1 (considerat ca suficient), apare
ca satisfãcut de argumentul P, ceea ce conduce la a-i atribui
dispoziþiile psihologice pentru aceasta. A doua imagine,
þinând de faptul cã se adaugã A2 la A1, este legatã de o lege
Conectori argumentativi 177
a discursului care impune a spune doar ceea ce este
considerat util de a fi spus („de dire seulement ce qu’on croit
utile de dire“)24.
Datoritã efectului de dedublare, care se bazeazã pe
apariþia imaginarã ºi imaginatã prin discurs a unei a doua
imagini a interlocutorului, actul de argumentare A2 apare ca
necesar25.
Or
Conjuncþia neologicã or (cf. fr. or) marcheazã un moment
special al raþionamentului sau o secvenþã temporalã a unei
naraþiuni.
Exprimã o opoziþie atenuatã (ºi nu un raport contra-
dictoriu între douã alternative) ºi nu trebuie confundatã cu
ori disjunctiv (echivalent cu sau)26.
Exemplul urmãtor pune în evidenþã modul de articulare
argumentativã la nivelul lui or:
„Prima serie de probleme corespunde în mare unei analitici a
imaginaþiei, ca putere pozitivã de a transforma timpul linear al
reprezentãrii în spaþiu simultan de elemente virtuale; a doua
corespunde în mare analizei naturii, cu lacunele ei, cu dezordinile
care încurcã tabloul fiinþelor ºi îl risipesc într-o suitã de
reprezentãri care, vag ºi de departe, se aseamãnã.
Or, aceste douã momente opuse (unul, negativ, al dezordinii
naturii în impresii, celãlalt, pozitiv, al puterii de a reconstitui ordi-
nea pornind de la acele impresii) îºi gãsesc unitatea în ideea unei
«geneze»“27.
Dac\ nu; altfel; în caz contrar
Conjuncþii ºi locuþiuni cu „vocaþie discursivo-argumen-
tativã, sunt articulatori logici care dau seamã de relaþia
semanticã între ipotezã ºi negaþie“28.
178 Retoric\ [i teoria argument\rii
Cel pu]in
Operator modal care marcheazã o strategie discursivã a
consolãrii, a compensãrii29.
„Aspectul argumentativ al lui cel puþin se bazeazã pe
tipul de consolare descoperit în lumea imaginarã M, nãscutã
din aserþiunea prealabilã legatã de enunþul asupra cãruia
acþioneazã cel puþin. Iatã de ce un enunþ ce conþine cel puþin
va fi întotdeauna orientat spre concluzii prezentate ca
favorabile“30.
Acest conector pare sã fie caracterizat de inducerea a trei
efecte specifice:
1) Efectul argumentativ elogiator: El, cel puþin, a fost la
ºcoalã.
2) Orientare calitativã; cel puþin în contextul unei afir-
maþii presupune caracterul favorabil al lucrurilor afirmate:
Mergi pe jos la facultate, este poluare, dar cel puþin nu mergi mult,
este în centru.
3) Aspectul comparativ inerent semantismului lui cel
puþin.
La acestea se mai poate adãuga ºi inducerea unei orien-
tãri argumentative în sens negativ în propoziþiile intero-
gative: Cel puþin, deputaþii au votat legea?
{tii/[ti]i
Caracteristica acestui tip de conector argumentativ este
aceea cã face apel la un univers de cunoaºtere al locutorului
presupus în relaþie (de identitate, intersecþie) cu cel al desti-
natarului31. Alþi autori32 considerã ºtii/ºtiþi drept un
„conector de cooperare“. Caracterul sãu discursiv, argumen-
tativ este dat de imposibilitatea de a parafraza: ºtii/ºtiþi cã +P.
Dupã J.-P. Davoine, (1981)33, se disting trei tipuri de
ºtii/ºtiþi:
Conectori argumentativi 179
1) ªtii/ºtiþi cognitiv de emfazã, articuleazã o secvenþã asu-
pra unui cuvânt pe care locutorul îl considerã insuficient
pentru a asigura o decodare optimã din partea destina-
tarului:
„Nici pe el, sã ºtiþi, nu pot spune cã îl cunosc. Dar, oricum,
trebuie sã ne ajutãm între noi.“ (Camus, Ciuma)
2) ªtii/ºtiþi operator de identificare, folosit dupã anumite
secvenþe considerate ca insuficiente de cãtre locutor. Este
adesea folosit ca autocorecþie ºi apare ca urmare a unei
reacþii de neînþelegere din partea destinatarului. Reacþia
poate fi:
– verbalã coerentã (întrebare) sau neclarã (murmurat,
mîrâit etc.):
„— A, ba da, totuºi, douã cazuri cu ganglionii foarte
inflamaþi.
— Anormal?
— He, spune Richard, normalul, ºtii…“ (Camus, Ciuma)
– nonverbalã (ridicarea sprâncenelor, gesturi etc.).
3) ªtii/ºtiþi34 în interiorul unei replici susþine o justificare,
o explicaþie (…ºtiþi dumneavoastrã).
Vezi (tu)/vede]i (dumneavoastr\)
Conector argumentativ care vizeazã captarea adeziunii
interlocutorului la ceea ce se spune sau la ceea ce se va
spune.
Verbul a vedea are valori care þin de:
1) domeniul perceptivului
a) concret: Mi-am pus ochelari ca sã vãd mai bine.
b) abstract: Vãd cã m-ai uitat35;
2) domeniul modalitãþii – de identificare, de certitudine,
de evaluare etc.
180 Retoric\ [i teoria argument\rii
„«Uite cât e de prostãnac, zise ea cãtre Amaranta. Pretinde cã
moare din pricina mea, de parcã aº fi o crampã intestinalã.» Când
îl gãsirã mort de-a binelea în apropierea ferestrei ei, frumoasa
Remedios îºi confirmã prima impresie.
— Vedeþi, zise ea. Era tare prostãnac.“ (Gabriel García
Márquez, Un veac de singurãtate)
Vezi (tu)/vedeþi reprezintã uneori un act de reacþie la o
intervenþie anterioarã.
Spune/spune]i; ascult\/asculta]i
Articuleazã ºi delimiteazã (mai ales în conversaþiile
telefonice) un enunþ în cadrul unei enunþãri mai ample ºi
reprezintã indicatori ai forþei interactive a limbajului:
„Ascultaþi, spune acesta, trebuie izolat ºi încercat un
tratament special.“ (Camus, Ciuma)
A[tepta]i/[i asta nu e tot/în plus/mai mult
Se încadreazã în categoria conectorilor specifici argu-
mentului direcþiei care trimit la ordinea nestorianã36 a
argumentãrii. Sunt conectori specifici anchetelor, pledoa-
riilor juridice, textelor politice.
Efectele argument\rii
Eficienþa discursului argumentativ se poate aprecia ºi în
funcþie de gradul de persuasiune al acestuia. Efectele persua-
sive consecutive unei argumentãri se pot clasifica în: efecte
demonstrative37, de competenþã38, efect de rezolvare/so-
luþie39, efect de metodã40, efect de evidenþã41, efect de bunã-
credinþã, efect de principiu42, efect „purtãtor de cuvânt“43,
efect de îndoialã44, efect de intimidare45, efect de implicare,
efect de exemplu46, efect de complicitate/conivenþã47, efect
de insistenþã; inducerea unei idei se face prin repetiþie
obsesivã, cliºee, stereotipuri etc.48, efect de bunãvoinþã49,
efect emoþional50, efect comic51 etc.
Conectori argumentativi 181
Discursul argumentativ
O taxonomie52 a discursului din punctul de vedere al
tipului textual53 relevã existenþa a trei tipuri majore: narativ,
descriptiv ºi argumentativ.
Tipul narativ desemneazã atât un mod de enunþare, cât
ºi rezultatul acesteia. Ca modalitate de enunþare se referã la
un ansamblu de procedee de redare a evenimentelor54.
Tipul descriptiv se deosebeºte de tipul narativ prin
faptul cã este reprezentat de enunþuri statice, încadrate ºi
determinate spaþial55.
Tipul argumentativ desemneazã un text cu urmãtoarele
caracteristici:
– se organizeazã în conformitate cu un plan56 ce cu-
prinde premisele, argumentele, concluzia57;
– vizeazã adeziunea la anumite idei;
– actualizeazã procedee ca justificarea, probatoriul, valo-
rizarea, opoziþia, disputa.
Concluzii
Gândirea nu preexistã limbajului, ea se naºte în travaliul
limbajului ºi a învãþa sã te exprimi înseamnã, de fapt, a
învãþa sã gândeºti.
O. Reboul
Studiul retoricii ºi al teoriei argumentãrii este esenþial
pentru decriptarea, înþelegerea ºi compunerea discursivã
într-o erã care, depãºind stadiul informaþional, tinde, în
pragul mileniului trei, spre instituirea unei ere a
comunicãrii.
Revirimentul acestei discipline în secolul al XX-lea se
datoreazã în mare parte caracterului sãu inter-, multi- ºi
transdisciplinar ºi noii perspective asupra recuperãrii
tradiþiei domeniului într-o structurã coerentã a interacþiunii
în comunicare.
182 Retoric\ [i teoria argument\rii
Prezentarea unor probleme dintr-un domeniu cu o
istorie ºi complexitate remarcabile se doreºte a fi un îndemn
pentru viitorii specialiºti în comunicare de a se deprinde cu
reflecþia, critica ºi analiza unui fenomen care ne priveºte pe
toþi.
Glosar
Act de limbaj: utilizarea limbii în situaþii concrete de
comunicare. Dupã Austin, orice act de limbaj este alcãtuit
din trei componente:
– act locuþionar (transmiterea unor anumite semnificaþii
lexicale ºi gramaticale prin rostirea unui enunþ);
– act ilocuþionar (exprimarea unei anumite intenþii
comunicative: deschide cartea!);
– act perlocuþionar (intenþia de realizare a unui efect
asupra interlocutorului: a convinge, a flata, a consola, a
liniºti etc.);
Actele de limbaj se deosebesc ºi dupã potenþialul lor
agresiv intrinsec (a se compara de exemplu solicitãrile,
ordinele cu promisiunile, mulþumirile, complimentele);
putând sã punã în pericol imaginea individualã reciprocã a
interlocutorilor ºi implicit sã afecteze relaþiile dintre aceºtia.
Strategie: termenul nu trebuie înþeles, din aceastã
perspectivã, drept activitate de comunicare disimulatã sau
manipulare. Transparenþa pentru receptor a strategiilor
folosite de emiþãtor este pusã în evidenþã de existenþa unor
strategii corespunzãtoare acestora la nivelul receptãrii, deci
a unor strategii interpretative. Ambele tipuri de strategii
sunt recunoscute ca atare de participanþii la interacþiunea
comunicativã, ceea ce dovedeºte convenþionalitatea
comportamentului strategic al membrilor unei comunitãþi.
Se considerã cã „o descriere completã ºi în detaliu a
strategiilor comunicative este practic imposibilã, pentru cã
în acest domeniu se manifestã cu precãdere creativitatea
indivizilor.“ [vezi DSL].
Conectori argumentativi 183
Prezenþa unui comportament strategic al emiþãtorului
este, de obicei, semnalatã de lipsa de concordanþã între
structura interacþionalã de adâncime (care reflectã compe-
tenþa comunicaþionalã a individului) ºi secvenþele de acte
comunicative actualizate în structura de suprafaþã (care
reflectã competenþa socialã).
Discurs raportat: modul de a reprezenta într-un discurs
enunþurile atribuite unor surse diferite de cea a
emiþãtorului. Problema se referã atât la clasificarea clasicã –
vorbire directã, vorbire indirectã ºi stil indirect liber –, cât ºi
la modalitãþile de redare prin ghilimele, italice, trimiterea la
alt discurs („dupã spusele lui A…“) ºi la strategii de validare
a conþinutului unei aserþiuni („Vom avea alegeri anticipate,
dacã ar fi sã-l credem pe A“) sau a folosirii unui termen (Sunt
pe tuºã, cum se spune/dacã pot spune aºa/dacã pot sã mã exprim
astfel etc.).
Locu]iuni latine
Circulus vitiosus („cerc vicios“): demonstraþie în care
premisele conþin deja concluzia de demonstrat, astfel încât
se demonstreazã afirmaþia A cu ajutorul afirmaþiei B ºi apoi
B cu ajutorul lui A, printr-o întoarcere în punctul iniþial de
pornire.
Definiþie circularã care are un definiens (ceea ce defineºte)
presupus/integrat în definiendum (ceea ce trebuie definit).
Contradictio in adiecto: contradicþie în atribuirea unei
calitãþi; contradicþie intrinsecã.
Contradictio in subiecto/in re: contradicþie în interiorul
subiectului când acesta are elemente incompatibile.
Contradictio in terminis (contradicþie în termeni):
contradicþie care se manifestã la nivelul expresiei lingvistice
a termenilor.
184 Retoric\ [i teoria argument\rii
Bibliografie [i note
1. Sau conectiv argumentativ.
2. D. Rovenþa-Frumuºani, op. cit., p. 92.
3. Este sinonim cu termenii operator logic, conectiv propoziþional.
4. Trebuie fãcutã distincþia între coerenþã ºi coeziune textualã.
Coerenþa reprezintã o componentã esenþialã în definirea textului; se
referã la un ansamblu de trãsãturi care asigurã unitatea semanticã a unui
ºir de propoziþii/fraze, astfel încât acestea sã formeze o unitate din
punctul de vedere al semnificaþiei. Condiþiile pentru ca un set de
propoziþii/fraze sã aibã coerenþã semanticã (ºi sã constituie astfel un text)
sunt (T. van Dijk, 1972, E. Vasiliu, 1990, vezi DSL):
a) propoziþiile/frazele trebuie sã desemneze aceeaºi realitate
lingvisticã: M-am întâlnit cu Ion. El era pe stradã. Acest set de propoziþi
este coerent din punct de vedere semantic numai dacã „Ion“ ºi „el“ sunt
coreferenþiali, deci dacã propoziþiile presupun o secvenþã intermediarã
de tipul: M-am întâlnit cu Ion. El, adicã Ion, era pe stradã.
b) sensul global al textului nu reprezintã exclusiv suma semnifica-
þiilor frazelor constituente, ci trebuie sã aducã un plus de semnificaþie –
aºa-numitul „plus semantic“. (T. Van Dijk, Some Aspects of Text Grammars.
A Study In Theoretical Linguistics and Poetics, Haga-Paris, Mouton, 1972, E.
Vasiliu, Introducere în teoria textului, Editura ªtiinificã ºi Enciclopedicã,
1990, apud DSL).
Coeziunea reprezintã un element definitoriu al conceptului de text; se
referã la un ansamblu de trãsãturi care asigurã unitatea sintacticã a
textului prin marcarea legãturii în secvenþa de unitãþi lingvistice
(propoziþii, fraze).
A analiza coeziunea unui text presupune înþelegerea acestuia ca o
texturã (Halliday, Hasan, Cohesion in English, Longman, New York,
London, 1976, p. 2) în care fenomene lingvistice diferite asigurã simultan
continuitatea ºi progresia textului. Factorii de unitate care conferã – în
diferite grade – coeziunea textului sunt:
– repetarea, în mod obligatoriu cu acelaºi sens, a elementelor lexicale
în propoziþii diferite ale aceleiaºi secvenþe: S-a constituit un nou guvern.
Guvernul îºi propune un program de redresare economicã;
– repetiþia elementelor constitutive: Ion… Ion…;
– elipsele: Guvernul doreºte reforma. Sindicatul, de asemenea (elipsa
verbului doreºte);
– conectorii între fraze: de opoziþie (totuºi), de cauzã/consecinþã (deci,
pentru cã), de adãugare (în plus, mai mult), de timp (apoi);
– mãrcile care segmenteazã textul, revelând configuraþia acestuia: în
Conectori argumentativi 185
primul rând, primo, secundo, tertio, pe de o parte…, pe de altã parte.
Mariana Tuþescu apreciazã cã „De o parte, gãsim analiza care dã
seamã de rãsturnarea seriei reprezentãrilor într-un tablou inactual, dar
simultan de comparaþii, analizã a impresiilor, a reminiscenþei, a imagi-
naþiei, a memoriei, a acestui întreg fond involuntar care este ca o
mecanicã a imaginii în timp. De cealaltã, existã analiza care dã seamã de
asemãnarea lucrurilor…“ (L’argumentation. Introduction à l’étude du
discours, Editura Universitãþii din Bucureºti, Bucureºti, 1998, pp. 112-113).
Aceasta echivaleazã, în fond, cu presupunerea posibilitãþii de reperare a
unor inferenþe care pot fi înscrise în structura lingvisticã sau se pot baza
pe o cunoaºtere enciclopedicã;
– unitatea sistemului pronominal, apariþia unor paralelisme în
schema sintacticã, corelate cu înlocuirea elementelor lexicale (cu
respectarea compatibilitãþii semantice): El este purtãtor de cuvânt la guvern.
Ea editeazã revista presei. Amândoi lucreazã la departamentul de comunicare
(dar nu ºi Amândoi sunt în vacanþã):
– pro-formele, adicã substituirea unor elemente lexicale prin altele,
care le pot înlocui;
– prezenþa deicticelor: Ziariºtii au notat informaþiile. Acestea au fost
prelucrate ºi date publicitãþii;
– prezenþa verbelor (E. Vasiliu, op. cit.): Ion dezinformeazã presa, dar
nu o face cu plãcere;
– unitatea (relativã) a sistemului timpurilor verbale;
– formele de reiteraþie la toate nivelurile (paralelisme ºi anafore);
– conjuncþiile (copulative, conclusive, cauzale): Guvernul l-a anunþat
pe liderul de sindicat cu privire la mãsurile de restructurare a fabricii ºi/iar el
a transmis mesajul muncitorilor. Deci ne pregãtim pentru o perioadã de
disponibilizãri;
– demonstrativele care iau un pronume/substantiv deja exprimat:
Am câºtigat o mare experienþã ºi pentru asta mulþumesc celor care m-au ajutat.
Afarã e frig. De aceea ne îmbrãcãm cu haine groase;
– cuvintele al cãror sens trimite la o frazã anterioarã.
Un text poate prezenta calitãþile unei coeziuni perfecte fãrã a fi însã
ºi coerent (vezi Domnique Maingueneau, Les termes clés de l’analyse du
discours, Seuil, 1996, p. 17). Coerenþa textului depinde de:
– adecvarea textului la o intenþie globalã, la o „þintã ilocutorie“
ataºatã tipului sãu de discurs (coerenþa textului va fi realizatã diferit în
cazul unui poem suprarealist, al unui text publicitar, al unui discurs
politic);
– identificarea temei textului în cadrul unui anumit univers (ficþiune,
istorie, teorie ).
186 Retoric\ [i teoria argument\rii
Pentru destinatar , etapele de determinare a þintei unui discurs sunt
(vezi Brown, Yule, Discourse Analysis, Cambridge University Press, 1983;
Mariana Tuþescu, op. cit.):
– reperarea tipului de act de limbaj (textul va fi evaluat drept coerent
în funcþie de clasificarea sa în obiecþie, comentariu, ameninþare…);
– mobilizarea cunoºtinþelor enciclopedice, deoarece „la connaissance
des genres de discours et des scripts resulte de notre experience du monde“.
De aceea, se considerã, într-o formulare paradoxalã: „Coerenþa nu
este în text, ea este reconstruitã de destinatar“ sau „Le besoin de cohérence
est une sorte de forme a priori de la reception discursive“ (M. Charolles, „Les
études sur la cohérence, la cohésion et la connexité textuelles depuis la fin
des années 60“, în Modèles linguistiques X, 2, 1988, p. 55).
Adesea, judecãþile care evalueazã un text în seria coerent/incoerent
pot diferi în funcþie de:
– destinatar;
– cunoaºterea contextului;
– autoritatea cu care este creditat emiþãtorul.
5. Oswald Ducrot, Le Dire et le Dit, Paris, Ed. du Minuit, 1984.
6. Vezi D. Rovenþa-Frumuºani, op. cit., p. 93.
7. Vezi J. Moeschler, op. cit., p. 62 ºi Mariana Tuþescu, op. cit.
8. Deja indicã momentul final, încheierea, orientând acþiunea spre ce
a fost, spre trecut: ªtie deja totul.
9. Adverbele numai ºi decât exprimã restricþia ºi se exclud în anumite
condiþii sintactice: construcþiile afirmative se construiesc cu adverbul
numai (Au fost numai ei); construcþia Au participat decît câþiva este
incorectã. În construcþiile negative, cu acelaºi rol ºi aceeaºi funcþie se
foloseºte adverbul decât: Nu au fost decât ei. (Vezi Valeria Guþu Romalo,
Corectitudine ºi greºealã, Editura Humanitas, Bucureºti, 2000, p. 105.)
10. Vezi D. Rovenþa-Frumuºani, op. cit., p. 93.
11. Vezi Mariana Tuþescu, op. cit., p. 295.
12. Les mots du discours, Seuil, Paris, 1990.
13. J.-M. Adam, Le récit, PUF, Paris, 1984 propune termenul Carré de
l’argumentation.
14. ªi caracterizeazã o relaþie orientatã: P atunci Q.
15. Jacques Moeschler, op. cit.
16. E. Eggs, Grammaire du discours argumentatif. Le topique, le générique,
le figuré, Ed. Kimé, Paris, 1994.
17. Quintilian, De institutione oratoria, X, 1, 59, Pliniu cel Tânãr,
Epistolae, 7. Trebuie sã spui mult, dar în cuvinte puþine.
18. J.-M. Adam, op. cit.
19. Tocmai este conectorul argumentativ predilect pentru orice
Conectori argumentativi 187
rãstãlmãcire, fiind un instrument argumentativ redutabil. Adesea apare
un rãspuns-cliºeu: tocmai, tocmai…, care lasã sã se subînþeleagã cã faptele
invocate de adversar pledeazã nu pentru concluzia sa ci, dimpotrivã,
pentru concluzia opusã.
20. Exemplu adaptat dupã Plantin, op. cit.
21. „Chiar este foarte des înlocuit prin pronumele însuºi, ceea ce are
ca urmare utilizarea abuzivã ºi adeseori incorectã a acestuia […]; sunt ºi
cazuri inverse, ciudate, incorecte: «Acum […] cu greu ar putea cineva, în
afarã, evident, de reprezentanþii chiar ai þãrilor NATO, sã nege cã […] în
Congo pacea […] ar fi triumfat de mult»“ (Valeria Guþu Romalo, op. cit.).
22. Mariana Tuþescu, op. cit., p. 305.
23. Nu vreau sã votez (R): este prea dificil (P), de altfel nu mã
intereseazã (Q).
24. Mariana Tuþescu, op. cit., p. 309.
25. O. Ducrot (Les mots du discours, Ed. du Minuit, Paris, 1980, p. 235)
aratã cã este vorba, în acest caz, de argumentul secund, argumentul
„primei“, al bonusului.
26. Valeria Guþu Romalo, op. cit., aratã cã aceastã confuzie reprezintã
„o greºealã de mult semnalatã, dar care persistã ºi în limba actualã“.
27. Michel Foucault, Cuvintele ºi lucrurile, Editura Univers, Bucureºti,
1996, p. 113.
28. Mariana Tuþescu, op.cit., p. 311.
29. Anscombre ºi Ducrot (L’argumentation dans la langue, Bruxelles,
1983).
30. Mariana Tuþescu, op.cit., p. 313.
31. R. Martin defineºte astfel „universul de credinþã“: „ansamblul
nedefinit al propoziþiilor pe care un locutor, în momentul în care se
exprimã, le considerã adevãrate sau le susþine ca adevãrate sau vrea sã le
acrediteze ca adevãrate“. (Pour une logique du sens, PUF, Paris, 1983, p. 36).
32. J.-P. Davoine, „Tu sais! C’est pas facile“, în L’argumentation, Presse
Universitaire de Lyon, 1981 (citat în Mariana Tuþescu, op. cit.).
33. Vezi Mariana Tuþescu, op.cit.
34. Folosirea repetatã ºi nejustificatã conduce la apariþia ticurilor, dis-
cursul fiind punctat de „ºtii…“.
35. În acest caz are sensul „constat“.
36. Dispoziþia argumentelor se poate face în:
– ordinea descrescãtoare a forþei argumentelor;
– ordinea crescãtoare a forþei argumentelor;
– ordinea nestorianã – se plaseazã la început ºi la sfârºit argumentele
cele mai puternice (termenul reprezintã o aluzie la tactica generalului
Nestor, care punea la mijloc trupele pe care se baza cel mai puþin într-o
bãtãlie ).
188 Retoric\ [i teoria argument\rii Conectori argumentativi 189

„Inconvenientul ordinii crescãtoare este cã prezentarea are la început 50. Se bazeazã pe manipularea abilã a afectelor.
argumente mediocre, care pot sã-l indispunã pe auditor ºi sã-l facã greu 51. Se apeleazã la o argumentare serioasã într-o formã hazlie, glu-
de stãpânit (îndãrãtnic, refractar). Inconvenientul ordinii descrescãtoare meaþã.
este cã lasã asupra auditoruiului efectul unei ultime impresii, adesea 52. Este vorba despre clasificãri realizate din perspective teoretice; în
singura care rãmâne în conºtiinþa lui ºi care poate sã fie defavorabilã. realitate, actualizarea discursurilor face de cele mai multe ori imposibilã
Pentru a evita aceste douã piedici se recomandã ordinea nestorianã, clasarea univocã, „fãrã rest“, într-unul sau altul din cele trei tipuri.
menitã a pune în valoare cele mai puternice argumente, prin plasarea lor 53. Taxonomie care este realizatã din perspectiva caracterului funcþi-
la început ºi la sfârºit, toate celelalte fiind grupate în mijlocul onal al unei dominante textuale.
argumentãrii“ (C. Perelman, L. Olbrects-Tyteca, Traité de l’argumentation, 54. Aceste elemente privesc o schemã care, la nivel teoretic, ar putea
1958, p. 661). cuprinde:
37. Se referã la modul de a prezenta problemele (sublinierea intere- – procedee de realizare la nivelul incipit-ului narativ;
sului ºi/sau a importanþei pe care o prezintã), de a înlãnþui argumentele – organizarea informaþiei narative, în relaþie cu timpul (timpul istoriei
prin legãturi logice, raporturi de cauzalitate, silogisme, entimeme etc. povestite este în mod necesar mai cuprinzãtor decât timpul narativ; „gra-
38. Se referã la stabilirea cadrului de credibilitate prin prezentare de dul zero“ ar fi abstracþiunea teoreticã a suprapunerii exacte a acestora)
exemple, fapte, mãrturii. – ºi vocea (autorul, naratorul; suprapunerea ºi/sau disocierea aces-
39. ªansele unei soluþii de a fi reþinutã cresc dacã ea este neaºteptatã tora în textura narativã) .
sau originalã. 55. „Discurs ancilar (de escortã), descrierea actualizeazã în egalã
40. Se referã la modul de organizare a opiniilor, la sinteza ºi/sau la mãsurã o competenþã enciclopedicã (descrierea în literatura realistã, dis-
analiza argumentelor. cursul ºtiinþific ºi cotidian), o competenþã retoricã (paralela, antiteza, des-
41. Este obþinut ca urmare a strategiei de a se baza în argumentare pe crierea recapitulativã sau prospectivã) ºi o competenþã intertestualã
idei sau pe valori incontestabile. (descriere ironicã, pastiºã sau rewriting al unor texte anterioare)“ (D.
42. Argumentele susþin o idee, fãrã a se pune problema alternativei. Rovenþa-Frumuºani, 2000, p. 162).
43. Se referã la tendinþã „profesionalã“ de a vorbi în numele tuturor 56. „Pattern global“ în terminologia lui W. Dresler ºi R. de
sau în numele interesului general („interesul naþional“) pentru a susþine Beaugrande, 1981, citat în D. Rovenþa-Frumuºani, ibid.
o idee. 57. Are deci o direcþie, o orientare.
44. Se bazeazã pe strategia punerii în discuþie a contraargumentelor
pentru a preîntâmpina reacþia oponentului.
45. Dramatizarea situaþiei se realizeazã prin mijloace violente, ame-
ninþãri, ºantaj etc.
46. Se obþine prin exprimarea unor formule încurajatoare („ºi eu am
fãcut asta“).
47. Se bazeazã pe strategia dezamorsãrii stãrii de neîncredere prin
evidenþierea lipsei unor diferenþe semnificative între opinii ; aparenþa
conciliantã este susþinutã de formule lingvistice („nu am spus altceva“,
„folosim o terminologie diferitã pentru aceleaºi realitãþi“ etc.).
48. Conform definiþiei din DSL , cliºeul este o „construcþie cu formã
fixã, adesea incorectã, având o frecvenþã considerabilã în anumit moment
al evoluþiei limbii; cliºeele sunt forme de stereotipie lingvisticã situate în
afara schemelor/ºabloanelor admise de limba literarã pentru stilurile
funcþionale“.
49. Strategie prin care se recunoaºtere eficienþa argumentãrii
adversarului simultan cu respingerea acesteia.
 ANEX|

1. Regulile de polite]e în comunicare

Sensul uzual al politeþii se referã la respectarea unor norme de
comportament într-o comunitate datã.
Pragmatica defineºte politeþea în relaþie cu sentimentul responsa-
bilitãþii faþã de locutor (faþã de celãlalt) în tot cursul interacþiunii verbale.
Principiul politeþii reprezintã un principiu de bazã în pragmaticã,
complementar cu principiul cooperãrii. Acþiunea acestui principiu se
manifestã la nivelul reglementãrii comunicãrii în sensul menþinerii
echilibrului social ºi al unor relaþii de bunãvoinþã între colocutori.
Aplicarea principiului politeþii în comunicare determinã alegerea
strategicã a modalitãþilor de expresie lingvisticã (în funcþie de datele
concrete ale situaþiei de comunicare).
Pragmatica dispune de o teorie coerentã a politeþii, propusã de P.
Brown ºi S. Levinson (1987), care se bazeazã pe conceptul de face/ima-
gine, reprezentând o preluare ºi adecvare a aceleiaºi noþiuni propuse de
Goffman (1967).
Liliana Ionescu-Ruxãndoiu (1999, p. 107), citându-l pe Green (1989,
p. 144) considerã cã acest concept, dificil de tradus acceptabil în limba
românã) desemneazã „imaginea publicã a eului individual, configuratã
în termenii unor atribute sociale acceptate de alþii; menþinerea imaginii
fiecãruia dintre noi presupune cooperarea, pentru cã acest fapt este strict
dependent de acþiunile ºi de sistemele de valori ale celor cu care venim
în contact“.
Conceptul de imagine/face în pragmaticã, preluat din cercetãrile de
sociologie a comunicãrii ale lui E. Goffman, poate fi înþeles în termenii
unui „conflict implicit între dorinþa fiecãruia de a se bucura de aprecierea
ºi de acordul semenilor sãi (positive face) […] ºi dorinþa de a acþiona con-
form propriilor principii ºi intenþii (negative face)“.
Contextul comunicaþional concret poate determina recurgerea la
forme directe sau indirecte de transmitere a intenþiilor comunicative, la
acþiuni redresive implicite sau explicite etc.
Aprecierea mãsurii în care un act de limbaj afecteazã eul interlocuto-
rului se realizeazã în funcþie de trei variabile extralingvistice:
192 Retoric\ [i teoria argument\rii
– distanþa socialã (relaþie simetricã, determinatã de atribute sociale
stabile, de frecvenþa schimburilor verbale ºi de domeniile în care aceasta
se realizeazã);
– puterea (relaþie asimetricã, exprimând direcþia exercitãrii contro-
lului comunicãrii; dinspre emiþãtor spre receptor);
– gradul de interferenþã al actului comunicativ (în raport cu dorinþa
de autonomie sau de aprobare a colocutorului).
Ca într-o operaþie vectorialã, rezultanta acestor variabile îi permite
emiþãtorului sã decidã asupra nivelului optim de politeþe pentru perfor-
marea unui act verbal ºi sã aleagã strategia adecvatã (politeþe pozi-
tivã/negativã).
Strategia comunicativã reprezintã o „formã de comportament comuni-
cativ bazatã pe manipularea structurilor interacþionale ºi a mijloacelor
verbale de concretizare a acestora în vederea atingerii obiectivelor
urmãrite“.
Dupã clasificarea propusã în DSL, cea mai mare parte a strategiilor
comunicative sunt:
1. de tip anticipativ, bazate pe predicþii asupra atitudinii ºi a reacþiei
colocutorului.
Din aceastã categorie fac parte:
– schimburile preliminare;
– diversele tipuri de miºcãri de sprijinire a actului interacþioanl de
bazã (miºcãrile de motivare a ofertei emiþãtorului, de amplificare a
informaþiei despre ofertã ºi de dezarmare a receptorului);
– procedurile care exprimã ezitarea, tatonarea (de exemplu în limba
românã aceste proceduri implicã apelul la elemente ca: pãi, aºa, în fine,
adicã, vreau sã spun, ºtii (ce), uite ce).
2. de tip aditiv, constând în multiplicarea actelor care compun miºca-
rea de bazã într-o intervenþie comunicativã.
Principiul politeþii are un numãr de maxime subordonate, centrate
asupra emiþãtorului ºi receptorului, formulate de G.N. Leech (1983):
Maxima tactului cere diminuarea expresiei neajunsurilor unei acþiuni
din perspectiva receptorului, prin formulãri indirecte ale solicitãrilor, în
forme interogative introduse cu verbe modale: (vrei sã închizi uºa? faþã de
închide uºa!).
Maxima generozitãþii reprezintã una din strategiile impersonalizãrii
emiþãtorului (Se poate face ceva pentru sinistraþi faþã de Pot sã fac ceva pentru
sinistraþi).
Maxima aprobãrii.
Anex\ 193
Maxima modestiei constã în minimalizarea gesturilor proprii de
generozitate (Nu e mare lucru; nu am fãcut mai nimic pentru el).
Maxima acordului.
Maxima simpatiei.
În timp ce maximele 1, 3 sunt centrate asupra receptorului, maximele
2 ºi 4 se resfrâng asupra emiþãtorului, iar 5 ºi 6 acþioneazã simetric asupra
emiþãtorului ºi receptorului.
Din perspectiva efectului unei intenþii de comunicare asupra relaþi-
ilor sociale, se poate aprecia cã acþiunea principiului politeþii este în mod
necesar legatã de un comportament strategic. Asemenea efecte pot fi
prevenite ºi/sau atenuate prin selectarea mijloacelor ºi formelor de
comunicare. Strategiile politeþii pozitive ºi negative se caracterizeazã
prin exprimarea fãrã echivoc a intenþiilor de comunicare. În acest sens,
politeþea pozitivã are un sens integrativ, iar strategiile sale se
caracterizeazã prin sublinierea puternicã a aprobãrii ºi interesului faþã de
tot ceea ce este legat de persoana receptorului, a punctelor comune cu
acesta, a raporturilor de cooperare. Politeþea negativã va acþiona în
direcþia menþinerii distanþelor, care frâneazã relaþiile sociale, constituind
cadrul comportãrii deferente.
DSL considerã cã cele mai importante strategii ale politeþii pozitive
sunt:
– folosirea unor mãrci de identitate care subliniazã apartenenþa
colocutorului la acelaºi grup (noi);
– abordarea unor subiecte de discuþie sigure (conversaþia faticã);
– reluarea (integral sau parþial) a replicilor interlocutorului;
– evitarea exprimãrii directe a dezacordului;
– gluma.
Strategiile politeþii negative presupun apelul la mecanisme specifice
de atenuare a prejudiciului adus interlocutorului, cum ar fi:
– formularea directã de scuze;
– diminuarea propriei personalitãþi, în contrast cu exagerarea valorii
interlocutorului;
– impersonalizarea enunþurilor;
– reducerea gradului de interferenþã prin folosirea unor construcþii
restrictive sau a litotei;
– exprimarea indirectã a intenþiilor comunicative care se realizeazã în
special prin folosirea figurilor de stil. Avantajul acestora constã în
ambiguitatea pe care o creeazã. În acest fel emiþãtorul are pe de o parte
posibilitatea de a-ºi declina responsabilitatea pentru anumite afirmaþii ºi,
pe de altã parte, poate adecva permanent semnificaþiile în funcþie de
atitudinea receptorului.
194 Retoricã [i teoria argumentãrii
2. Maximele conversa]ionale ale lui Grice (1975)
Maxima este termenul atribuit, în pragmaticã, unei cerinþe parti-
culare ce decurge dintr-un anumit principiu.
Cele douã principii fundamentale ale interacþiunii verbale –
principiul cooperativ ºi principiul politeþii – subsumeazã un numãr de
maxime specifice.
În opinia lui Grice (1975), Gazdar, Levinson, condiþiile de bazã ale
folosirii eficiente ºi efective a limbajului în comunicarea umanã sunt
determinate de un principiu al cooperãrii care poate fi definit astfel:
„Contribuþia ta, în cadrul în care ea are loc, sã fie aºa cum se cere de cãtre
scopul convenit sau direcþia discuþiei la care participi, la momentul la
care are loc.“
Maximele principiului cooperãrii descriu mijloacele raþionale care
asigurã eficienþa conversaþiei.
Aceste maxime sunt:
Maxima cantitãþii reglementeazã cantitatea de informaþie furnizatã de
fiecare participant la un schimb verbal. Aceasta trebuie sã se încadreze
strict în limitele impuse de obiectivele schimbului respectiv (sã nu fie nici
insuficientã, nici excesivã). Maxima cantitãþii poate fi definitã astfel:
– intervenþia ta sã fie atât de informativã pe cât necesar;
– nu face intervenþia ta mai informativã decât este nevoie.
Principala cale prin care aceastã maximã este încãlcatã se referã la:
– lipsa „informativitãþii“ (cliºee, redundanþã);
– repetarea conceptelor cu sfere referenþiale de aplicare identice;
– folosirea excesivã a unor cuvinte-cheie din punct de vedere
ideologic.
Maxima calitãþii cere ca interlocutorii sã spunã numai ceea ce cred cã
este adevãrat. Aceasta exclude furnizarea unor informaþii false sau pen-
tru care emiþãtorul nu are dovezi adecvate. Maxima calitãþii poate fi
definitã astfel: încearcã sã faci astfel încât contribuþia ta sã fie una
adevãratã ºi anume:
– sã nu spui ceea ce crezi cã este fals;
– sã nu spui ceva despre care nu ai date adecvate.
Maxima relevanþei cere ca orice intervenþie într-un schimb verbal sã se
coreleze cu celelalte ºi sã fie strict legatã de tema în discuþie.
Maxima relevanþei este adesea încãlcatã prin adãugarea unor
propoziþii generalizatoare inutile la ceea ce ar trebui sã fie doar o
indicaþie specificã. Orice grilã lingvisticã reprezintã nu numai un rezultat
al experienþei sociale ci ºi, pe parcurs, un mod în care o comunitate vede
Anexã 195
lumea. Repetarea formelor lipsite de sens diminueazã capacitatea
receptorilor de a-ºi îndrepta atenþia spre realitate, ceea ce determinã o
degradare a mijloacelor de recepþie ºi, în consecinþã, o reducere a
capacitãþii de reacþie imediatã ºi adecvatã, fie la nivel individual, fie la
nivel social.
Aceasta înseamnã o deformare prin folosirea „vorbãriei goale“ a
douã dintre cele mai importante componente ale comportamentului
uman: grilele cognitive ºi mijloacele de reacþie.
H. P. Grice propune o interpretare flexibilã a acestor maxime,
subliniind cã esenþial nu este faptul cã emiþãtorul ar respecta întocmai
aceste maxime, ci faptul cã receptorul interpreteazã întotdeauna
enunþurile interlocutorilor conformându-se maximelor la un nivel de
profunzime; altfel comunicarea nu ar fi posibilã [vezi DSL].
Maxima manierei se referã la modul în care trebuie formulate
intervenþiile în cadrul unui schimb verbal, reclamând claritate (evitarea
obscuritãþii expresiei, a ambiguitãþii ºi a prolixitãþii), precum ºi structu-
rarea logicã a enunþurilor.
Bibliografie special\
Sorin Alexandrescu, Paradoxul român, Editura Univers, Bucureºti, 1998.
P. Brown, S. Levinson, Politeness. Some Universals in Language Usage,
Cambridge University Press, 1987.
Erving Goffman, Interaction Ritual. Essays on Face-to-face Behavior, Garden
City, NY, Doubleday, 1967.
Liliana Ionescu-Ruxãndoiu, Conversaþia. Structuri ºi strategii, Editura All
Educaþional, Bucureºti, 1999.
G.N. Leech, Principles of Pragmatics, London – New York, Longman, 1983.
Gheorghe Mihai, Retorica tradiþionalã ºi retorici moderne, Editura All, 1998.
Daniela Rovenþa-Frumuºani, Argumentarea. Modele ºi strategii, Editura
All, 2000.
Constantin Sãlãvãstru, Discursul puterii, Institutul European, Iaºi, 1999.
John Searle, Speech Acts. An Essay in the Philosophy of Language,
Cambridge University Press, 1970.