Retorica Si Teoria Argumentarii

RETORIC ŞI TEORIA ARGUMENT RII
ISTORIC
CURSUL I
Motto: “Înainte exista sofistica.Înv au oamenii cum s gândeşti despre orice

şi ce s r spunzi oricui. Pe urm , veacuri întregi, s-a înv at retoric . Înv au
copiii cum s vorbeşti, care sunt p r ile unui discurs, şi cum s spui ceva,
chiar când nu ai nimic de spus. Azi nu se mai înva sofistica şi retorica. Dar
ceva trebuie s le fi luat locul. Oamenirea nu renun aşa de ajutor la dreptul
ei de a schimba înv tura vie în înv tur moart . Ce le-a înlocuit? Am
crezut mult vreme c e dreptul. Nu, e pedagogia. ” *
Constantin Noica
“…nu socotim c discu iile sunt o pagub pentru fapte, ci lipsa de l murire
prin discu ie, f cut mai înainte de a porni la înf ptuirea a ceea ce trebuie”**
Tucidide
RETORICA
Concepte de baz : retorică : defini ii; retorica rediviva; func iile retoricii; literatură, critică
literară, teorie literară, poetică; logică; argumentare
Glosar: autor, auditor, cod, con inut, discurs, lectură, limbă, lingvistică, locutor, idiolect,
interlocutor; manipulare, metalingvistică, orator
1. Defini ii şi delimitări
Termenul “retoric ” se refer la evolu ia şi complexitatea unui fenomen care a caracterizat

timp de mai bine de dou mii de ani atât reflec iile, cât şi practicile cuprinse, într-o m sur mai mic
sau mai mare, în sfera conceptual a acestei denumiri.
Caracterul multi-, inter- şi transdisciplinar al retoricii marcheaz ansamblul ştiin elor umane de la
filozofie la hermeneutic , de la comunicarea ştiin ific la teoria figurilor de stil.
Analiza câtorva defini ii ale termenului va ar ta c nu se poate vorbi despre o perspectiv

unitar asupra sensului acestuia şi adesea asupra asupra conceptului se proiecteaz o viziune proprie
(unei epoci, unui cercet tor, unei şcoli etc.).
Dic ionarul Explicativ al Limbii Române [DEX’96, de aici înainte] defineşte retorica prin trei
sensuri principale :
1. “arta de a vorbi frumos”;
2. “arta de a convinge un auditoriu de juste ea ideilor expuse printr-o argumenta ie bogat ,
riguroas , pus în valoare de un stil ales”; şi,
2
ISTORIC
3. “ansamblul regulilor care ajut la însuşirea acestei arte” 1.
Dic ionarul de ştiin e ale limbii2 [DSL, de aici înainte] propune urm toarea defini ie :
“ Art şi ştiin a elabor rii discursului în general, având func ie primordial persuasiv , dar şi
func ie justificativ , demonstrativ sau deliberativ .”
Aristotel a realizat o îmbinare între o defini ia substan ial :“retorica este tehnica
discursurilor” şi o defini ie rela ional : “retorica este reversul dialecticii, c ci amândou se refer la
chestiuni comune tuturor oamenilor, f r s presupun o ştiin special ”3 [Retorica, I, 1].
Diderot insist asupra a trei accep ii4 fundamentale pentru articolul “Retorică” în
Enciclopedie:
1.vorbirea frumoas (bien-dire), arta de a vorbi bine.
2.mijloace de exprimare şi de convingere proprii unei persoane.
3.elocin sau stil declamator la retorului.
Secolul al XX-lea va fi marcat de o retorica rediviva care este “Cheie de bolt a culturii
noastre”5, reprezentând ” mai mult decât un set de reguli…; prin amploarea observa iilor, precizia
defini iilor şi rigoarea clasific rilor, ea se constituie ca studiu sistematic al resurselor limbajului” 6
Ceea ce pare îns c domin defini iile actuale propuse pentru retoric este tr s tura
referitoare la implicarea profund a acesteia în comunicare şi ac iune, în cotidian: “retorica este
întâlnirea dintre oameni şi limbaj în prezentarea diferen elor şi identit ilor lor” 7
Perioada sfârşitului de mileniu pare s favorizeze perspectiva pragmatic a termenului definit
ini ial ca “arta de a vorbi bine” : “De la prietenie la dragoste, de la politic la economie, rela iile se
fac şi se desfac prin exces sau lips de retoric ” 8 .
Analiza defini iilor de mai sus confirm faptul c “retorica” reprezint un termen atribuit
unui concept complex care este folosit cu mai multe sensuri interdependente, nu întotdeauna
delimitate cu precizie.
Încercînd s facem o medie semantic a defini iilor de mai sus putem considera c cele mai
importante valori atribuite conceptului “retoric ” sunt:
- art şi ştiin a elabor rii discursului;
- tehnic a orn rii discursului;
- disciplin ,obiect de studiu;
- practic social .
Retorica rediviva ocup un loc central în cadrul procesului de comunicare actual, în care
semnifica ia discursului se construieşte ca rezultant a interac iunii partenerilor(locutor/interlocutor;
autor/lector, orator/auditor).
Aceast perspectiv nou sus ine ideea conform c reia retorica nu mai este privit ast zi ca o “art a
ornament rii” discursului, ci mai degrab ca un mod firesc al producerii acestuia : “fie c vrem, fie
c nu vrem, retorica s-a insinuat în cotidian cu multiplele sale forme şi constructe, modificând
modul nostru de gândire” 9 .
Din acest punct de vedere, studiul retoricii şi al teoriei argument rii este esen ial pentru:
- în elegerea func ion rii discursului de orice tip (politic, mediatic, publicitar, didactic etc.);
3
ISTORIC
-facilitarea unei “lecturi” critice a textelor politice, publicitare, mediatice conform unei grile de
decodare care presupune instituirea unor mecanisme de ap rare/imunizare în fa a manipul rii;
-producerea unor discursuri adecvate situa iilor de comunicare într-o era comunica ional care a
dep şit stadiul “ informa ional” 10 .
Unii autori11 consider retorica o matrice a ştiin elor umane care reflect în fond spiritul
fiec ruia şi normele culturale ale timpului: “…Retorica a între inut inevitabil raporturi pe cât de
multiple pe cât de variate cu ideologia în general, cât şi cu ideologiile particulare. În m sura în care
în ideologie putem face s intre orice cu pu in prea pu in uşurin , înglobând în ea tot ceea ce nu
este ştiin , nici epistemologie (religie, moral , art , filosofie etc., ar fi, desigur, mai comod s
c ut m ceea ce nu este ideologie în retoric ) 11 .
Retorica impregneaz ansamblul rela iilor sociale, transpare în procesul comunic rii, al interac iunii
umane, în cursul dezbaterilor politice, al discu iilor cotidiane sau mediatice, al justific rilor şi
probatoriilor juridice sau în demonstra ii ştiin ifice şi virtuozit i oratorice. Aşa cum arat
D.Roven a-Frumuşani (2000:12) :“A argumenta nu este nicidecum un lux, ci o necesitate. A nu
putea argumenta este o alt cauz de inegalitate cultural care se suprapune tradi ionalei inegalit i
economice. Or, sistemul democratic acord tuturor cet enilor dreptul de a lua cuvântul prin
instituirea libert ii de expresie ca drept constitu ional de baz . De aceea, în secolul XX, dup
c derea regimurilor totalitare, istoria retoricii se va confunda cu istoria politic . ”
Aceast extraordinar implicare a retoricii în comunicare este motivat şi de apari ia şi

circula ia unor sintagme specializate : retoric general 12 sau generalizat , retoric restrâns 13noua
retoric , microretoric , retoric lingvistic , retorica imaginii 14, retorica visului, retorica romanului,
retorica titlului, retorica scriiturii, retorica poeziei, mesaj retoric, text retoric, retoric neagr 15,
retoric alb 16etc.
2. Func iile retoricii
Unii autori17 consider c retorica are patru func ii esen iale:

1.Func ia persuasiv se axeaz pe diferite maniere18 de a convinge un auditor:
-seduc ia ca scop şi efect al retoricii;
-demonstra ia care ine de domeniul ştiin elor;
-argumenta ia din perspectiva logicii19 dar strâns legat de retoric ;
-manipularea20 ca zon aflat la intersec ia psihologiei cu sociologiq şi lingvistic
2. Func ia hermeneutic este privit ca o interpretare continu a retoricii adversarului.
3. Func ia euristic se refer la faptul c retorica propune solu ii în cazul problemelor care nu
permit circumscrierea în tiparul certitudinii.
4. Func ia pedagogic , explicativ , critic priveşte retorica în calitatea sa de disciplin al c rei
studiu permite descifrarea şi elaborarea textelor literare sau a discursurilor. Realizarea acestei
func ii presupune o activitate în dou etape : prima, cea a demont rii discursului public (politic,
publicitar, mediatic), a doua, a remont rii şi gener rii din perspectiv retoric a textelor.
S-ar mai putea ad uga şi func ia revelatoare a idiolectului, precum şi func ia
metalingvistic .
4
ISTORIC
5.Func ia revelatoare a idiolectului (retorica reflect spiritul fiec ruia dintre noi) dar şi a
întrep trunderii dintre idiolecte (modul particular de exprimare a propriilor idei nu poate fi în eles
îns f r a accepta întrep trunderea permanent între idiolecte).
6. Func ia metalingvistic ( tratând codul, limbajul însuşi se poate spune c retorica este înainte de
toate o reflec ie asupra cuvântului (scris sau vorbit), o disciplin care studiaz condi iile unei
comunic ri mai eficace în cadrul unei limbi date).
Precizia unei vorbe depinde înainte de toate de alegerea f cut prinntre infinitele posibilit i
subtilit i ale limbajului.
3. Legăturile retoricii cu alte discipline
Transformarea retoricii într-un fel de matrice a ştiin elor umane [vezi Michel Mayer, 1988,
citat de D.Roven a-Frumuşani , 2000: 5] face dificil stabilirea unui inventar exhaustiv al rela iilor
retoricii cu alte discipline.
O schi sumar a acestor conexiuni, interferen e, suprapuneri sau identit i între domenii pune în
eviden în primul rând reintrarea retoricii în problematica filozofic .
Retorica este strâns legat de lingvistic (ştiin -pilot)şi de limba pe care se grefeaz .
Este evident leg tura retoricii cu pragmatica21 şi teoria actelor de limbaj (formulat de J.L.Austin
şi dezvoltat de J.R.Searle)
Tratând con inutul discursului, ea se afl în rela ii strânse cu logica şi argumenta ia.
Retorica este legat de psihologie şi sociologie mai ales din perspectiva realiz rii unor anumite
strategii comunica ionale22.
În fine, o perspectiv istoric a retoricii a favorizat suprapuneri şi identit i cu domeniul literaturii23,
cu cel al criticii şi al teoriei literare, al poeticii.
Retorica prin p r ile sale de enun are (memoria şi declamarea) are numeroase zone de interferen
cu ştiin ele cognitive şi oratoria24.
BIBLIOGRAFIE ŞI NOTE:
1. DEX’96 înregistreaz , de asemenea, şi sensurile cu marca distratic “peiorativ” , care ilustreaz

condi ii particulare de uz în limba comun ale substantivului “retoric ” :
”Declama ie emfatic , elocven ampl , afectat ”)
şi ale adjectivului “retoric, - ”:
(despre stilul sau felul de a vorbi al cuiva) Emfatic, afectat.
2.DSL
3. Mircea Florian insist în Introducerea la Topica (Aristotel, Organon, volumul II, Editura IRI,
Bucureşti, 1998) asupra concep iei aristotelice referitoare la retoric : “Retorica are trei genuri, şi
numai trei genuri, dup cum se refer la viitor, dând un sfat- genul deliberativ, sau la trecut, ap rând
sau acuzând un învinov it- genul judiciar, sau la prezent, elogiind sau blamând o persoan şi
faptele sale – genul epidictic. Retorica este o “ramur ”, o “sec ie” a dialecticii, fiindc amândou
urm resc s ob in prin cuvânt o convingere, s “persuadeze”, fiecare îns cu alte mijloace.Retorica
5
ISTORIC
apeleaz la pasiunile auditorului, dialectica -la silogism şi induc ie, independent de pasiuni, fiindc
inta ei este s fac s triumfe o convingere prin discu ie”.
4. Sensurile sunt citate de Robert în Dic ionarul analogic şi prezentate de Daniela Roven a-
Frumuşani în “Argumentarea.Modele şi strategii. Editura All, Bucureşti, 2000
5. Reboul, Olivier, Introduction à la rhétorique, Paris, PUF, 1991, p. 80
6. Guiraud, Pierre, La stylistique, Paris, PUF, 1972, p.24
7. Defini ia dat de Michel Meyer (Questions de rhétorique . Langage, raison et seduction, Paris,
Librairie Générale Française1993,p. 23) continu din perspectiva discursului identitatar : “[oamenii
îşi] afirm identitatea prin limbaj pentru a se reg si, a se respinge, a g si un moment de comunicare
sau, dimpotriv , a constata c îi desparte un zid” .
8. Michel Mayer, Questions de rhétorique . Langage, raison et seduction, Paris, Librairie Générale
Française1993,p.7
9. Michel Meyer, Questions de rhétorique . Langage, raison et seduction, Paris, Librairie Générale
Française1993,p.11
10. H.Portine arat c no iunii de comunicare i se pot asocia trei func ii: informare, exprimare şi
argumentare.( în Apprendre a argumenter, Analyse de discours et didactique des langues, BELC,
Paris).
10. Michel Meyer, Logique, lanagage et argumentation, Paris, Hachette,1986, apud Roven a-
Frumuşani “Argumentarea.Modele şi strategii. Editura All, Bucureşti, 2000
11. Grupul μ, Retorica poeziei, Editura Univers, Bucureşti, 1997, p.195
12.Grupul μ, Retorică generală, Editura Univers, Bucureşti, 1974
13. G.Genette, “La rhétorique restreinte”, în Figures III, Paris, Seuil, 1972
14.F. Edeline, J.M.Klinkenberg, Ph. Minguet, Traité du signe visuel. Pour une rhétorique de
l’image, Paris, Seuil, 1991
Roland Barthes foloseşte termenul pentru a desemna strategiile manipulatoare ale discursului.
15.În terminologia lui Roland Barthes pentru a desemna analiza critic , neutr a strategiilor
discursive.
16.Vezi şi P. Breton, 1996:5, în D.Roven a-Frumuşani, “Argumentarea.Modele şi strategii.
Editura All, Bucureşti, 2000 , p.13
17. În general se poate vorbi de existen a unui set de metode folosite în influen are/coerci ie:
a)exerci iul puterii (care este adesea predominant fa de celelalte şi include folosirea for ei, a
şantajului)
b) seduc ia
c)argumenta ia (care poate în mod real s modifice punctul de vedere al unei persoane)
d) manipularea
18. Trebuie f cut o distinc ie terminologic între a convinge şi a persuada.
Cu toate c aceste cuvinte sunt în mod obişnuit folosite ca sinonime în vorbirea cotidian , a
convinge nu înseamn întotdeauna a persuada.
Termenul a convinge are o semnifica ie mai strâns ; el semnific “a for a pe cineva s accepte o
concluzie prin dezvoltarea unui argument valid”.
Logica este indispensabil în realizarea persuasiunii dar ea trebuie completat în cele mai multe
cazuri de retoric . Deoarece “inima are ra iuni pe care ra iunea nu le cunoaşte”, retorica poate
influen a acea “parte” a noastr care nu este câştigat prin ra ionamentul pur.
Retorica este un mijloc de persuasiune care ac ioneaz atât în interdependen cu logica, cât şi
dup ce aceasta şi-a terminat treaba. Dup ce logica a convins spiritul, retorica o înlocuieşte prin
ac iunea triadei : docere (a interesa)-delectare (a seduce)-movere (a convinge).
6
ISTORIC
19.Retorica intervine acolo unde logica , cu instrumentele sale -dialectica, silogismul - încearc s
treac limita între a convinge şi a persuada.
20. Manipularea este studiat în special în cadrul psihologiei sociale. Folosind cu prec dere
dezinformarea şi propaganda, manipularea permite modificarea comportamentului unei persoane,
f r s modifice în mod necesar şi punctul s u de vedere.
Retorica folosit în situa ii cotidiane –serveşte la disimularea sau la transformarea adev rului. Aici
apare latura negativ a retoricii cu o conota ie de manipulare a celuilalt şi de destabilizare a unei
situa ii (în general, legate de domeniul puterii).Aceast accep iune a retoricii este favorizat fa de
sensul neutru potrivit c ruia obiectivul retoricii este de a persuada, dar într-un spirit logic, cu
ajutorul argumentelor alese cu grij şi înl n uite într-un sistem, utilizând efecte diferite (figuri), care
agrementeaz textul şi îl fac mai bogat în semnifica ii.
21. Pragmatica este o lingvistic a uzului , cu multiple implica ii interdisciplinare; de exemplu, în
rela ia cu semantica, pragmatica are ca obiect “meaning minus semantics” [S.Levinson,
Pragmatics, Cambridge University Press, 1983]
22. Retorica nu este o metod de manipulare, ea serveşte mai degrab la a demasca anumite
principii ale acesteia, a aplica o gril de decodare pentru anumite discursuri, permi înd astfel o
lectur mai bun şi/sau o “audi ie” mai bun . Invers, ea poate contribui la o exprimare cotidian mai
bun sau în cadrul profesional, la perfec ionarea mijloacelor de prezentare a anumitor idei.
23. Retorica literar , chiar dac utilizeaz aceleaşi principii logice integreaz un sistem de valori
care cuprinde frumuse ea, ornamenta ia, expresivitatea şi privilegiaz figura ( figura de cuvânt,
figura de stil, figura de gândire).
Retorica nu are totuşi ca obiectiv s repertorieze ansamblul figurilor şi al jocurilor de cuvinte ci de
a cunoaşte principalele caracteristici ale acestora şi a în elege for a acestora aşa cum se manifest
ea azi în domeniul publicitar, juridic şi politic.
Retorica se face sim it în tehnica literar , întotdeauna sprijinindu-se pe figuri (care permit
eleborarea imaginilor), chiar dac uneori excesiv şi excentric (Joyce, romanul postmodern).
Retorica poate fi privit drept cunoaştere a procedeelor limbii caracteristice literaturii.Ea ajunge
astfel, prin decodarea stilurilor şi procedeelor la o mai bun interpretare a textelor şi a discursului în
sens larg.Retorica las stilisticii grija de a regrupa metodele utilizate în scopul de a capta aten ia
lectorului sau a auditorului.
În sfîrşit, retorica are ca inte binele, frumosul, justul, principii pe care Aristotel le consider ca
esen iale, ele constituind calit ile morale subiacente de care trebuie s fac dovad un orator sau
scriitor.
24.Unii autori (Conklins, Ellis, E., “Oratory? Today’s politicians have lost the fine art”, în Los
Angeles Herald Examiner, sept. 24, 1988) care se situeaz pe o pozi ie clar de ap rare a
mijloaceleor paralingvistice în discursul politic, consider drept o explica ie posibil pentru
presta iile oratorice lamentabile ale oamenilor politici ai zilelor noastre faptul c , în general,
discursurile politice nu sunt scrise de cei ce la rostesc (ci de alte institu ii de comunicare aferente
acestora). Astfel, audien a nu poate aprecia clar ce este într-adev r propriu gândirii unui politician
sau ceea ce este o expresie a gândirii “staff”-ului s u. Specialiştii deplâng faptul c politicienii
ignor regulile oratoriei preferând s acorde o importan major doar tehnicii de comunicare
(“canalului” în termenii lui McLuhan) şi nu modului (artei) în se comunic : “They think only in
terms of sounds bites”. Aceasta înseamn o renun are la concep ia antic formulat magistral de
filozoful grec Galen conform c reia “Nu ochii sunt oglinda sufletului, ci vocea” .
Istoricul Arthur Schlesinger consider c declinul şi, probabil, dispari ia oratoriei - privit , în mod
tradi ional, ca o condi ie sine qua non a discursului politic - se datoreaz în special faptului c
politicienii de ast zi sunt mai pu in angaja i ideologic (vezi distinc ia stânga-dreapta).
7
ISTORIC
Din aceast perspectiv , marii oameni politici, cei înzestra i cu convingeri şi vitalitate, se recunosc,
în special, dup modul în care folosesc arta persuasiunii politice(Gardin, Bernard, Discours
politique et expressivite, în Neologie et lexicologie, Librairie Larousse, Paris, 1979).
Se afirm , de obicei, c efectul discursului politic asupra receptorului depinde în cea mai mare
m sur de eficacitatea discursiv şi nu de predominarea conceptelor şi a ideologiei exprimate.
Studii şi teste de evaluare a parametrilor recept rii unor mesaje cuprinse în discursuri politice
diverse au relevat importan a pe care destinatarii o acord expresivit ii. Aceasta este definit
indirect prin formul ri “ impresioniste” care exprim judec i asupra “formei” ( “a vorbit bine”;
“ce orator”, “ştie s se exprime!”) sau prin judec i indirecte, sub forma cit rilor orale, în pres , a
unor secven e discursive, a titlurilor şi a subtitlurilor (intertext).
În concluzie, renun area, de c tre majoritatea actorilor politici la subtilit ile oratoriei, pare a fi o
op iune greşit deoarece studiile ştiin ifice relev faptul c “imaginea” unui politician se datoreaz
doar în propor ie de 7 % con inutului mesajului exprimat, în timp ce 93% revine for ei opiniilor,
limbajului trupului, expresiei fe ei şi calit ii vocii .
SURSE:
DSL : Bidu-Vr nceanu, Angela; C l raşu, Cristina; Ionescu-Rux ndoiu, Liliana; Mancaş, Mihaela;
Pan Dindelegan, Gabriela;2 Dic ionar General de Ştiin e. Ştiin e ale limbii, Editura Ştiin ific ,
Bucureşti, 1997.
DEX’96 : Dic ionarul Explicativ al Limbii Române, edi ia a II-a, Editura Univers Enciclopedic,
Bucureşti, 1996.
Daniela Roven a-Frumuşani “Argumentarea.Modele şi strategii. Editura All, Bucureşti, 2000”
GLOSAR:
Autor Persoana care creeaz o oper literar , artistic , ştiin ific sau publicistic .Problema
autorului este legat de interpretarea sensului literal textului şi de intentio auctoris.(U.Eco, Limitele
interpretării, p.29)Öemi tor.
În zilele noastre asist m la disolu ia universului discursului pe care se formaser conceptele centrale
ale retoricii. Apar situa ii inedite, disolu ia no iunii de autor (cele mai multe din mesajele
comunic rii sociale nu au un autor determinat : ex. informa iile de la radio, tv).
Auditor Termen care desemneaz rolul de receptor care nu intervine în conversa ie dar este
destinatarul unui mesaj.
Cod
1.Sistem conven ional format din semne (inclusiv semnale şi simboluri) şi reguli de folosire a
acestora, prin care se transmit informa ii de la emi tor la receptor sau se transfer o informa ie
dintr-un domeniu în altul.Exemple de coduri: limbile naturale (care sunt coduri imperfecte datorit
omofoniei, polisemiei, ambiguit ii, semnificantul şi semnificatul nu se afl în rela ie de
coresponden total ), simboluri alfanumerice, codul Morse, alfabetul Braille etc.
(sociolingvistic )
2.Func ie a rela iilor sociale, codul reprezint norm pentru comportamentul de rol .
3. Cod restrâns= mod ritual de comunicare în interiorul unei comunit i restrânse
Con inut Aspectul cognitiv al semnului (mesajului) lingvistic, corespunde par ial cu semnificatul
(şi este în opozi ie cu planul expresiei).
8
ISTORIC
Discurs
1. (la singular) un anumit mod de în elegere a limbajului
(sens larg) secven continu , structurat şi coerent de propozi ii/fraze;
tipologia discursurilor:
-discurs centrat asupra emi torului (monolog)/discurs focalizat asupra destinatarului (dialog);
-discurs dependent de situa ia de comunicare (conversa ia, discursul public)/discurs independent
fa de situa ia de comunicare (discurusl ştiin ific);
3. (sens restrâns) actualizare a textului, eveniment comunicativ, manifestat în cadrul unui
comportament lingvistic
Emi ător Factor al procesului comunic rii care prin utilizarea unui anumit cod produce un mesaj
transmis prin intermediul unui canal
observa ie: se face o distinc ie între emi tor şi sursa unui enun (cele dou concepte nu sunt
identice în cazul vorbirii indirecte de exemplu)
Lectură Model relativ generalizat de decodare a textelor (în sens larg). Studii recente încearc s
defineasc şi s eleboreze o “retoric a lecturii”.
Limbă
a)(în opozi ie cu vorbire/uzaj în terminologia lui Saussure) cel mai important sistem de semne prin
care oamenii comunic între ei (celelalte sisteme de comunicare se pot explicita cu ajutorul unei
limbi naturale);
b) ansamblu de sisteme (foneme, morfeme, lexeme, cuvinte) aflate în rela ie unele cu celelalte (şi
definite prin raportare unele la celelalte);
c) mediator între expresia sonor şi con inutul no ional
d)conven ie adoptat de o comunitate uman în care îndeplineşte func iile de sistem de semne şi
institu ie social
Lingvistică Ştiin a care studiaz limba, limbajul, vorbirea; se afl în rela ii de interdependen cu
sociolongvistica, psiholingvistica, stilistica lingvistic , informatica lingvistic (“industriile limbii”);
Locutor Sinonim pentru emi tor (subiectul vorbitor, în sens restrâns)
Idiolect Ansamblul deprinderilor lingvistice ale unui individ specifice unei perioade a existen ei
acestuia; se caracterizeaz prin mobilitate accentuat şi printr-un puternic caracter individual
Interlocutor Destinatar, receptor care decodeaz mesajele transmise de un emi tor; în cursul
interac iunii comunica ionale, interlocutorul îşi va asuma şi rolul de emi tor
Manipulare Fenomen de influen are insidioas de c tre o “putere”, a individului sau a grupului
social
Metalingvistică Studiul codului lingvistic folosit într-un anume tip de comunicare
Orator persoan (cu însuşiri artistice : dic ie, gestic )care rosteşte un discurs, care vorbeşte în
public; retor.
* Constantin Noica, Jurnal filozofic, Editura Humanitas, Bucureşti, 1990

**Tucidide Războiul peloponesiac, Ed.Ştiin ific , 1966, p.258 [Pericle, Discursul funebru]
9
Curriculum historiae
CURSUL II
Motto :
“C ci au existat oratori eleva i, ca s spun aşa, cu o str lucit profunzime a
ideilor şi m re ie a cuvintelor, impetuoşi, varia i, boga i în idei şi mijloace de
exprimare, demni de respect, cultiva i şi decişi s mişte sufletele şi s le
atrag – lucru pe care unii l-au f cut chiar printr-o cuvântare sever , sumbr ,
neprelucrat , nici perfect structurat şi nici frumos încheiat , al ii printr-una
sprinten , ordonat , finisat . Şi, dimpotriv , au existat oratorii simpli,
penetran i, care probau toate faptele şi le f ceau mai limpezi, nu mai
complicate, elegan i printr-un discurs simplu, oarecum, şi concis; în cadrul
aceluiaşi stil unii au fost ingenioşi, dar neşlefui i, şi cu inten ie asem n tori
incul ilor şi nepricepu ilor, al ii, în pofida aceeiaşi s r cii a mijloacelor de
expresie, au fost mai pl cu i, adic spirituali, str lucitori, deşi slab
împodobi i. Dar exist , în plus, oratorul de mijloc, interpus între aceştia şi, ca
s zic aşa, moderat, care (fiindc ) nu se foloseşte nici de subtilitatea ultimilor,
nici de torentul verbal al celor de mai înainte, care se apropie de ambele
stiluri, dar nu se distinge în nici unul, care este p rtaş al unuia sau al celuilalt,
dac vrem adev rul, mai degrab exclus; şi acesta este fluent în vorbire, cum
se spune, deşi nu aduce nimic în afar de capacitate oratoric şi monotonie,
sau adaug , ca într-o cunun , nişte şuvi e, şi nuan eaz fiecare cuvântare prin
intermediul unor podoabe modeste de cuvinte şi cuget ri. Cicero, De
Oratore *
Concepte de baz : retorică ; retorică clasică; neoretorică
Glosar: discurs oratoric:
Cea mai bun introducere în studiul retoricii şi al teoriei argumenta iei este poate istoria
îns şi a domeniului, relevarea momentelor importante de la “miturile fondatoare” pân la impactul
s u în “era comunica ional ” a secolului XX, f r a uita momentele de eclips sau de apoteoz .
1.GRECIA ANTIC
Origini
Momentul apari iei retoricii este fixat în secolele al V-lea şi al IV-lea î.Chr. în Sicilia.
Dup o legend , Hieron, tiranul Siracuzei a interzis supuşilor s i folosirea limbajului. Tiranii
introduseser în Sicilia (colonie greac ) un regim de violen , de deport ri şi de exil ri.
10
C derea tiranilor, în special cea a lui Trasibul din Siracuza1 în 465 î.Chr. , a fost punctul de plecare
al unei insurec ii generale, care a cuprins întreg teritoriul Siciliei şi a fost înso it de revendic ri
(sub form de procese) ale propriet ilor private pe care le luaser prin abuz conduc torii oraşelor
siciliene.
În acest context social-politic, marcat de fr mânt ri puternice, cauzele erau pledate de p r ile
interesate în fa a juriilor populare. Cu aceast ocazie, unii pledan i au avut inspira ia s recurg la
anumite procedee retorice care s le asigure victoria. Istoria îi men ionaez pe Empedocle din
Agrigent2, pe Corax şi pe discipolul s u Tisias3 ca cei dintâi care au codificat şi difuzat înv tura
retoric (prin sistematizarea şi transmiterea modului de elaborare a acestor procedee).
Ei au redactat formulare-ghid pentru uzul p r ilor în litigiu. O datare relativ plaseaz în anul 460
î.Chr., redactarea de c tre Corax a manualului Technè rhétorikè4, care constituia un ansamblu de
precepte practice înso ite de exemple edificatoare. Dup m rturia lui Aristotel reluat de Cicero,
discursurile oratorice ar fi existat şi înainte de atest rile atribuite lui Corax şi Tisias dar nu sub
forma discursului supus unor reguli stricte de elaborare.
În acel moment devenea clar faptul c limbajul nu este doar “limb ”, dar, de asemenea, “discurs”.
Primii retori se mândreau cu m iestria de a transforma cel mai slab argument în argumentul cel
mai puternic.În acest context ”Corax” devine un termen tehnic5 , preluat şi consacrat de
terminologia retoric , care însemna s spui despre un lucru c este neverosimil pentru c într-
adev r, el este foarte posibil, cu alte cuvinte “producerea verosimilului” ca arm a persuasiunii.
Sofistul Protagoras din Abdera6 (c.486-c.410 î.Chr.) autorul celebrei maxime “omul este
m sura tuturor lucrurilor”afirm dintr-o perspectiv relativist şi sceptic faptul c orice subiect
poate fi tratat dup dou teze opuse.
Un moment important îl reprezint contextul istoric al disputelelor politice generate de

abolirea regimurilor aristocratice. Se înregistreaz un nou imbold în dezvoltarea retoricii judiciare
în Grecia continental unde cel mai important al epocii a fost Antiphon7 (480-411 î.Chr.)
considerat
primul orator judiciar al Greciei.
În anul 427 î.Chr., retorul Gorgias8 p r seşte Sicilia şi vine la Atena unde rosteşte un
discurs în fa a adun rii poprului. Acest moment este considerat cel al naşterii discursului epidictic
şi al prozei artistice. Aceast perspectiv estetic şi literar va îmbog i proza9, pân atunci doar
func ional , cu figuri de cuvânt (asonan , rim , paronomaz , ritm, paralelisme între p r ile frazei)
şi figuri de gândire sau semantice (perifraze, metafore, antiteze) .
Epoca în care a tr it oratorul atenian Lisias10 (440/445-360 î.Chr.) este cea în care apar
exper ii în practicile judiciare şi se impun meserii noi ca cele de logograf şi de synegoros11. Opera
lui Lisias reprezint un foarte bogat izvor de informa ii cu privire la perioada de la sfârşitul
r zboiului peloponesiac, precum şi la cea imediat urm toare înfrângerii Atenei .
Perioada de maxim înflorire a elocin ei politice este marcat de activitatea lui Demostene
(384-322 î.Chr) 12, Licurg (390-324 î.Chr.), Împotriva lui Leocrate, Hiperide (390-322 î.Chr),
Discursul funebru (325 î.Chr) şi de fondatorul celebrei şcoli de retoric din Rodos -Eschine 13(390-
315 î.Chr.).
11
Retorica va fi asimilat de sofişti. Noile concep ii asupra discursului şi a elocin ei marcheaz

începutul unei epoci care va acorda o importan covârşitoare cuvântului. Înv mântul sofistic se
baza în principal pe retoric dublat de folosirea unor scheme argumentative (în mare parte,
falacioase) 14.
Platon (428-347 î.Chr.) în a c rui viziune retorica este “arta care produce convingeri”, îi va
condamna pe sofişti pentru dispre ul la adresa adev rului şi a justi iei şi se va orienta spre analiza
problemelor privitoare la structura propozi iilor, la leg tura dintre expresiile complexe şi cele
simple şi la posibilitatea nega iei şi a falsului15.
Începând cu Aristotel (384-322 î.Chr.), retorica se prezint ca o metod de

compunere/compozi ie a discursului fixat în tipare clare. Aristotel va reconsidera şi va recentra
într-o viziune cuprinz toare toate componentele retoricii, le va completa, situându-le între dialectic
şi politic , dar legându-le de poetic .
Isocrate (Isokrates) 16(436-338 î.Chr.), scriitor şi orator atenian fost cel mai cunoscut şi
influent retor al epocii sale. Profesor de elocin , Isocrate a eliberat retorica de afilierea sofistic .
Retorica reprezenta în acea epoc un mijloc de a r spunde multiplelor provoc ri ale societ ii
greceşti venite din partea domeniului educa ional, judiciar, filozofic şi artistic.Dup Isocrate pentru
a deveni orator trebuia s îndeplineşti trei condi ii majore : aptitudini naturale, o practic sus inut ,
o înv are sistematic 17.
2. ROMA ANTIC
Cato cel B trân (234-149 î.Chr.), om de stat şi scriitor roman s-a ridicat, în discursurile
sale, cu succes, împotriva Cartaginei, cerând distrugerea ei. Opera sa cuprinde: Origines şi De
agricultura , care este considerat cea mai veche scriere latin în proz .
Marcus Tullius Cicero, 18 (106-43 î.Chr.), om politic şi unul dintre cei mai mari oratori
romani a redactat numeroase lucr ri despre retoric (Despre inven iune, Despre orator), lucr ri
filozofice (Despre natura zeilor, Despre îndatoriri, Despre supremul bine şi supremul rău),
discursuri (Catilinarele, Filipicele). În anul 63 î.Chr.,în calitate de consul, a demascat conjura ia
lui Catilina împotriva senatului. Este considerat cel mai mare orator roman şi una dintre figurile
importante ale lumii antice.
În contextul politic al începutului de mileniu, la Roma, Quintilian19 (30-98), Seneca20, Pliniu

cel B trân21, Pliniu cel Tân r22, vor fi continuatorii şi sus in torii sistemului retoric ciceronian şi
autori ai unor tratate de oratorie devenite celebre.
3. P RIN II BISERICII
De-a lungul secolelor, retorica transmite Occidentului normele discursului în spa iul public.
Ideile cu caracter prescriptiv-normativ concepute de Aristotel pentru democra ia atenian şi de
Cicero pentru republica roman fuseser adaptate de Quintilian proiectului "civilizator" al
Imperului roman.
12
Aceste norme vor fi preluate şi adaptate apoi de Sfântul Augustin şi de P rin ii Bisericii
universului comunit ilor creştine. În acest context, discursul va lua forma predicii obişnuite şi
duminicale, a omeliei, a jur mântului etc. În acelaşi timp, modelul oratorului a fost difuzat pe tot
parcursul Renaşterii în întreaga Europ şi în coloniile de peste m ri .
În cadrul Occidentului creştin, filozofia scolastic impune conceptul de trivium

(gramatic , retoric , dialectic ) care devine fundamentul înv turii şi culturii din secolele V-
VIII. În aceast epoc , arta discursului (ars bene dicendi în formularea lui Quintilian) ocup un loc
important; oratorul trebuie s ştie “s intruiasc , s farmece şi s conving ” (Sfântul Augustin).
Dup o lung cantonare în tradi ia antichit ii greco-romane, apoi a Renaşterii, retorica nu

va rezista atacului din partea ra ionalismului ştiin ific şi a carteziansmului. Evul mediu a contribuit
la ruperea sa de realitate, la artificializarea şi , în cele din urm , la epuizarea sa prin oficializarea
statutului s u de disciplin scolastic . În cursul secolelor XVII şi XVIII, retorica este o disciplin
încadrat în categoria “humanioarelor” fiind marcat şi guvernat de o puternic tendin stilistic .
Predicile Sfântului Ambrozie (340-397), ale Sfântului Augustin (354-430), ale lui Vasile cel Mare
(329-379), Grigorie din Nazianz şi ale lui Ioan Gur de Aur (334-407) reprezint puncte de reper în
evolu ia retoricii din aceast perioad .
4.EVUL MEDIU marcat de predicile Sfântului Toma d’Aquino, de denun rile vehemente ale lui
Savonarola (1452-1498) din Floren a lui Pietro de Medici sau de cele ale misticului francez
Gerson, animatorul Conciliului de la Constanz (1363-1429).
5.REFORMA ŞI RENAŞTEREA23
Spa iul englez îşi aduce contribu ia la îmbog irea teoretiz rilor prin contribu iile lui Leonard Cox
(The Arte or Crafte of Rhethoryke -1530?) şi ale scriitorului Thomas Wilson (The Arte of
Rhetorique -1553) . În Fran a, istoria oratoriei consemneaz predicile misticului panteist Meister
Eckart (1260-1327) şi ale discipolului s u c lug rul dominican Jean Tauler (1297-1361), ale lui
Luther (1483-1546), ale ap r torului regalit ii Etienne Pasquier (1529- 1615) autor al Încurajării
pentru prin i şi domni precum şi tratatele semnate de Pierre de Courcelles şi de André de
Tonquelin.
O istorie a retoricii (oratoriei) acestei perioade ar trebui s înregistreze predicile misticului
panteist Meister Eckart (1260-1327) şi ale discipolului s u ,c lug rul dominican Jean Tauler (1297-
1361), ale lui Luther (1483-1546) şi ale ap r torului regalit ii Etienne Pasquier (1529- 1615) autor
al Încurajării pentru prin i şi domni.
6.CLASICISMUL
Clasicismul francez al secolului XVII s-a caracterizat prin imitarea modelelor greco-romane
şi a promovat ordinea, claritatea, echilibrul ,ob inute prin respectarea regulilor care guverneaz
diversele genuri.Oratoria înregistreaz progrese remarcabile prin Cuvântările funebre ale lui
Bossuet (1627-1704) [ Panegiricul Sfântului Paul, Panegiricul Sfântului Francisc din Assisi ] .
7. SECOLUL al XVIII-lea
Istoria Fran ei secolului al XVIII-lea este jalonat de discursurile revolu ionare ale lui
Danton, ale lui Robespierre [(1758-1794), Discurs asupra libertă ii presei, Discurs asupra Fiin ei
13
supreme, Discurs asupra pedepsei cu moartea] sau ale lui Mirabeau (1749-1791), şi, începînd cu
anul 1796 de proclama iile lui Napoleon şi elocin a lui Benjamin Constant (1767-1830) sau a lui
Lamartine (1790-1869).
Pe cel lalt mal al Canalului Mânecii, istoria oratoriei consemneaz discursurile (şi disputele
politice) celebre ale primilor miniştri Bolingbroke (tory), ale lui Robert Walpole sau ale lui William
Pitt. Abord rile teoretice se datoreaz prelatului sco ian Hugh Blair (Lectures on Rhetoric -1783)
precum şi teologului Philosophy of Rhetoric (1776) George Campbell ( Elements of Rhetoric -
1828).
8.SECOLUL AL XIX-lea
Retorica francez înregistreaz realiz rile oratorilor religioşi şi universitari (discursurile lui
Frayssinous şi, mai ales, celebrele Conferin e de la Notre-Dame de Paris ale lui Lacordaire). În
aceeaşi perioad , scriitorul Edgar Quinet (1803-1875) va încânta auditoriul de la Collège de France
cu expunerea rafinat a concep iilor sale filozofice şi istorice.
Elocin a politic în epoca modern este marcat de discursurile lui Giuseppe Garibaldi în
Italia aflat în pragul reunific rii sau ale liderului burgheziei republicane din Fran a sfârşitului de
secol, Leon Gambetta.
În ciuda avântului pe care îl cunoaşte genul oratoric, secolul al XIX-lea este care
consemneaz declinul retoricii clasice. Deşi, anumite specii discursive r mân fidele tradi iei
(discursurile de tribunal, de barou de camer ), epoca romantic va promova un sistem de valori în
care aprecierea pozitiv va merge în direc ia simplit ii, a conciziei, şi a naturale ei. Acest recul al
retoricii va fi accentuat de adversitatea programelor romantice (pentru a-l cita numai pe Victor
Hugo: “prends l’eloquence et tords lui son cou!” sau “ Pays a la syntaxe/Guerre a la rhetorique”)
şi va fi urmat, în plan pedagogic, de dispari ia retoricii din programele de înv mânt dup o tradi ie
de sute de ani.
Tzvetan Todorov consider c retorica clasic îşi încheie existen a la începutul secolului al
XIX-lea, ca urmare a antiretorismului epocii îndreptat, în special, împotriva caracterului normativ-
prescriptiv al disciplinei în sistemul pedagogic şi prolifer rii necontrolate a clasific rilor .
9. SECOLUL XX
Istoria fr mântat a secolului XX consemneaz discursurile politice ale lui Clémenceau,
Jaurès, Mussolini, Hitler, Goebbels, Gaulle, Titulescu, F.D. Roosevelt, John F. Kennedy,
Martin Luther King.
În jurul anilor şaizeci retorica renaşte, beneficiind de progresele înregistrate în domeniul
lingvisticii (“ştiin -pilot”, în special prin lucr rile lui Roman Jakobson), ale semioticii, ale
stilisticii, al teoriei argument rii.
Spa iul cultural francez este cadrul în care iau fiin centre de studiu care ofer o
perspectiv nou asupra retorica şi a rela iei directe cu “producerea” textelor literare ( de exemplu,
L'Oulipo -l'Ouvroir de Littérature Potentielle- care cuprindea, în anii 1960-1973, printre membri pe
Raymond Queneau, Georges Perec, Luc Etienne, François Le Lionnais, Jacques Bens, şi chiar pe
Jean Tardieu, Marcel Duchamp şi Italo Calvino).
Şcoala francez contemporan (T. Todorov, R.Barthes, G. Genette) repune în discu ie
retorica din perspectiva figurilor, f r a încerca constrângeri normative sau încorset ri în clasific ri.
14
Grupul μ propune prin lucr rile sale fundamentale : Rhétorique générale şi Rhétorique de
la poésie o reinterpretare a figurilor bazat pe concep ia clasic a lui Quintilian asupra modalit ilor
de realizare a figurilor25
Neoretorica, redefinit din perspectiva teoriei argument rii, îi num r printre fondatori şi
teoreticieni pe Chaïm Perelman, Tzvetan Todorov, Nicolas Ruwet, Gérard Genette, Lausberg.
“Logicile non-formale”26 au contribuit decisiv la schimbarea perspectivei asupra retoricii şi
teoriei argument rii.
Fondatorii neoretoricii, Chaim Perelman şi Lucie Olbrechts-Tyteca au corelat aspectele
logice ale teoriei lor cu “logicile non-formale” şi au repus în discu ie termenul de “eviden ” prin
reconsiderarea plauzibilului, şi a perechii consens/conflict.
Cercet rile actuale asupra argument rii încearc s asigure un echilibru şi o armonizare între
tendin ele neoretoricii, ale logicii naturale şi ale teoriei discursului.
Concluzii :
“Actualitatea retoricii”
Genul judiciar şi cel deliberativ supravie uiesc, sub forma declara iei, a pledoariei, a apologiei, a
rechizitoriului, a declara iei politice,a admonest rii, a conferin ei, a expunerii etc.
Genul epidictic se reg seşte în forma alocu iunii, a elogiului, a complimentului, a ora iei funebre, a
panegiricului, a discursului (ca speech).
Ceea ce pare s caracterizeze discursul oratoric al zilelor noastre este tendin a spre simplitate,
adecvare, pragmatism, improviza ie, stereotipie.
Perioada actual redescoper şi pune în valoare diverse procedee ( locuri comune, nara iune, figuri,
ac iune) în discursuri persuasive noi care au retoric proprie (de ex. discursul publicitar). Sistemul
retoric al antichit ii se adapteaz noilor împrejur ri în cadrul mai larg al pragmaticii discursului.
Func ia pedagogic , critic a retoricii cunoaşte o dezvoltare important prin accentul pus pe studiul
textelor politice şi publicitare din perspectiva form rii viitorilor specialişti în comunicare .
1. Trasibul (?-388 î.Chr.) sau Thrasybulos, general şi om politic atenian, participant la r zboiul
peloponesiac, exilat de regimul oligarhic instaurat la Atena (404 î.Chr.), s- a refugiat la Teba de
unde a organizat o campanie victorioas în urma c reia democra ia a fost restabilit la Atena (402
î.Chr.[informa ii din: Cicero, Brutus, 13: Studium eloquentiae proprium Athenarum; Herodot, VII,
155-6,Diodor, XI, 48-49, 67-68, 72-74, 86-87].
2. Empedocle din Agrigent a jucat un rol important în politica intern a Agrigentului; şef al
frac iunii populare, a abolit senatul, a respins tirania şi a adoptat o constitu ie democratic .”…F r
s fi deschis o şcoal …, profesa înv tura sa constând din filozofie, poezie, medicin şi magie
chiar”. Empedocle acorda o aten ie deosebit punerii în scen şi preg tirii auditoriului “…când
trebuia s ia cuvântul în agora, înveşmântat într-o hain de purpur , cu fruntea încununat şi când
15
îşi f cea apari ia într-un car tras de patru catâri albi” (Diogenes Laertios, VIII, 58). Aristotel afirm
în Sofistul c Empedocle a inventat retorica, iar Zenon dialectica.[vezi M. Marinescu-Himu, Pagini
alese din oratorii greci, Editura pentru literatur , 1969, VIII-IX].
3. Contribu ia important la dezvoltarea oratoriei a lui Corax şi Tisias const în faptul c au intuit
valoarea persusiunii şi “au scos în eviden “verosimilul” sau “to eikos” “care se pare c forma
partea cea mai consistent a tratatului lor; “verosimilul”, care a fost aspru criticat atât de Platon, cât
şi de Aristotel, consta într-o refacere “noetic ”, mental , a unor situa ii la care n-am fost martori,
refacere care se produce spontan în fiecare dintre noi, dup reguli fixe şi valabile pentru toate
min ile. Rezult de aici c judec torul se va afla în ipostaza de a-şi da avizul asupra unor fapte pe
care nu le cunoaşte decât prin datele contradictorii ale p r ilor şi ale martorilor, iar convingerea pe
care şi-o va forma va fi determinată nu de adevăr, ci de imaginea pe care şi-o conturează de
fiecare dată şi pe care I-o sugerează avocatul priceput, iar în ultimă instan ă verosimilul.[subl.ns.;
vezi şi M. Marinescu-Himu, Pagini alese din oratorii greci, Editura pentru literatur , 1969, XI]
O anecdot celebr pentru eficacitatea argument rii îi are ca actori pe Tisias şi maestrul s u.
Corax ar fi acceptat s -l înve e pe Tisias tehnica argument rii în schimbul unei retribu ii dar
condi ia primirii unei retribu ii era ca elevul s u s ajung s st pâneasc arta argument rii. Dac
Tisias câştig primul s i proces, atunci el îşi pl teşte maestrul; dac îl pierde, el nu pl teşte pentru
c nu s-a probat eficien a actului pedagogic.La sfârşitul studiilor, Tisias îi intenteaz proces lui
Corax sus inând c nu are nici o datorie fa de acesta. Procesul îi poate aduce lui Tisias ori
pierdere, ori câştig de cauz .
Prima ipotez :dac are câştig de cauz , prin verdictul judec torilor, nu datoreaz nimic
maestrului s u.
Cea de-a doua ipotez : dac pierde, prin în elegerea ini ial , nu-I datoreaz nimic.
În ambele cazuri Tisias nu-I datoreaz nimic lui Corax.
Corax îşi va construi contra-discursul reluând schema de argumentare a lui Tisias prin
inversarea acesteia punct cu punct.
Prima ipotez : Tisias cîştig procesul; potrivit în elegerii ini iale , elevul trebuie s
pl teasc .
Cea de-a doua ipotez : Tisias pierde procesul, prin lege va trebui s pl teasc stagiul de
înv tur .
În ambele cazuri Tisias trebuie s -I pl teasc lui Corax.
Anecdota poate beneficia de o “lectur ” multipl :

-ca reac ie a judec torilor în fa a unei aporii;
-ca opera ia major a argument rii ( reluarea unui discurs de c tre un alt discurs, facere şi re-facere
discursiv );şi,
-ceea ce e mai important, la stabilirea ca principal sarcin a argument rii aceea “de a încerca s
descurce situa iile în care se aplic norme eterogene” (situa ii contradictorii ap rute din obliga iile
ce in de contracte private şi se opun deciziilor justi iei)[Christian Plantin, L’argumentation, Memo,
Seuil, Paris, 1996]
4 Corax şi elevul s u Tisias au elaborat Techne retorike, lucrare comun , care cuprindea probabil
trei p r i : exordiu (cu rolul de a-I flata pe judec tori), epilogul (rezumatul faptelor) şi agon (termen
metaforic atribuit p r ii aflate între exordiu şi epilog).
5. Aceast no iune de “”verosimil, posibil, plauzibil” se afl în centrul retoricii. Doar verosimilul,
opinia, bunul-sim pot fi puse în discu ie.Adev rul nu se discut .
16
6. Protagoras este autorul a dou lucr ri, Antilogiile şi Arta de a discuta, în care se concentreaz
metoda lui dialectic .
7.Opera lui cuprindea exordii, perora ii, discursuri, tetralogii, ast zi pierdute.
Au r mas pe un papirus fragmente din discursul pentru propria sa ap rare, apreciat în termeni
elogioşi de Tucidide, publicate în 1907.
Tetralogie este un termen tehnic care desemneaz scheme ce grupeaz patru discursuri: al acuz rii,
al ap r rii, replica acuz rii, replica ap r rii.
8. Gorgias ar fi compus o lucrare men ionat de Isocrate (Despre natură), un discurs pythic, un
discurs olimpic, un discurs funebru . I se mai atribuie de asemenea, un Elogiu al Elenei şi o Apărare
a lui Palamede.
9. Retorica re ine termenii proză gorgianică (simetrii, paralelisme, asonan e, alitera ii, perifraze,
metafore etc.) şi “figurile lui Gorgias” : paromoia (cuvinte care corespund în locuri determinate în
dou fraze), homoioteleuta (cuvinte care au finalul asem n tor), homoiorcatarcta (cuvinte cu
început asem n tor).
10. Opera sa cuprinde printre altele discursurile Împotriva lui Eratostene, Împotriva negustorilor de
grâu, Pentru apărarea lui Mantitheos .
11. logograf: scriitor de meserie care redacta discursuri pe care acuza ii le înv au şi le declamau în
fa a judec torilor
synegoros : avocat care îl seconda pe cel ce pleda şi c ruia un artificiu de procedur îi permitea s ia
cuvîntul dup el.
12. Orator contemporan cu Demostene Eschine, care nu a exercitat meseria de logograf. Cariera sa
politic şi oratoric începe în 348 î.Chr. , când se num r printre adversarii lui Filip, apoi devine un
oponent al lui Demostene. [Împotriva lui Timarh (346 î.Chr.), Asupra ambasadei necredincioase
(343 î.Chr.), Împotriva lui Ctesifon (330 î.Chr.) ].
13. Om politic şi orator atenian, a comb tut politica lui Filip II . Printre principalele discursuri
politice se num r Filipicele (351-341 î.Chr), Olinticele (349 Î.Chr), Asupra situa iei din
Chersones, iar printre principalele pledoarii politice Împotriva lui Midias, Împotriva legii lui
Leptines, Asupra ambasadei necredincioase şi Pentru coroană.
Filipic a devenit termen comun cu sensul :”discurs violent şi cu caracter acuzator,
pronun at împotriva unei persoane”
14. Sofiştii (gr.< sophistes “expert”) excelau în arta comunic rii publice : oratorie şi disput .
Conform DFL :“… înv mântul sofistic se rezuma cel mai adesea la retoric , combinat cu
folosirea imprudent de încrez toare a unei logici primitive şi adesea falacioase- a tertipurilor
argumentative ce aveau s le aduc pentru mult timp sofiştilor o proast faim ”. (Vezi în DFL:
sofismul leneş, sofismul omului cu masc , sofismul socratic).
15. În Cratylos şi Sofistul .
16. Scrierile sale, publicate, în care a sus inut unirea tuturor grecilor împotriva perşilor, sub o
conducere unic , a lui Filip al II-lea, se remarc printr-un stil sobru, clar, precis, subtil şi armonios,
f r termeni rari, neologisme, ritmuri ostentative sau metafore str lucitoare.
Ideile sale care reflect criza în care intrase polisul grecesc, fac din el un precursor al elenismului.
Este autorul unor discursuri celebre - Panegiricul, în care elogiaz meritele patriei sale şi Despre
serbările panateene.În viziunea lui Isocrate, educa ia literar şi artistic în sens larg şi formarea
moral sunt strâns legate. Retorica este, din punctul s u de vedere, un mijloc de organizare a vie ii
care se bazeaz pe înv area legilor discursului.
Din aceast perspectiv înv tura retoric reprezint o şcoal de stil, de gândire şi de via .Tot ceea
ce suntem dator m cuvântului : “Dac trebuie s vorbim pe scurt despre puterea cuvântului vom
constata c nimic din ceea ce a z mislit gândul omului n-ar putea exista dac n-ar fi cuvântul.
17
Cuvântul este c l uza tuturor faptelor şi gândurilor noastre şi cei care au mai mult judecat cu atât
mai mult ştiu s se foloseasc de cuvânt.”[ Asupra schimbului de bunuri, în Pagini alese din
oratorii greci, Editura pentru literatur , Bucureşti, 1969, p.203].
17. Vezi discursul Asupra schimbului de bunuri, în Pagini alese din oratorii greci, Editura pentru
literatur , Bucureşti, 1969, p.199.
18. Atât Cicero , cât şi Quintilian îmbog esc sistemul retoric f r s -l modifice. Acest sistem va
supravie ui pân în sec al XIX -lea.
Pentru Cicero, retorica înseamn o form (oratio), un subiect (quaestio) şi o energie (vis
oratoris). Cicero insist în De oratore, 4, 14 , asupra rolului filosofiei în formarea oratorului :
“S se considere, aşadar, printre cele mai importante lucruri, ceea ce se va
în elege mai bine dup aceea, c f r filozofie nu este posibil s se formeze
oratorul pe care-l dorim; (pretindem) nu s existe în aceasta chiar toate cele
ce-I sunt necesare, ci s -l ajute aşa precum îl ajut gimnastica pe actor; c ci
lucrurile mici sunt comparate adesea foarte direct cu cele importante. De fapt,
nimeni nu poate vorbi mai pe larg şi cu o mai mare bog ie de idei şi forme
de exprimare, de spre subiecte interesante şi variate, f r filozofie.”
19. Quintilian (Marcus Fabius Quintilianus) este autorul unui monumental tratat –12 c r i- despre
arta retoric (De institutione oratoria).
20. Lucius Annaeus Seneca (numit şi cel Bătrân sau Tatăl) (58-c.41), scriitor roman este şi autorul
unor culegeri de exerci ii oratorice (Declama ii pe teme juridice, Declama ii deliberative).
21.Pliniu cel B trân, (Caius Plinius Secundus)(23-79) autor, pe lâng opera sa enciclopedic
Istoria naturală, al unui tratat de oratorie (Cei ce înva ă) şi al unei lucr ri în opt c r i despre
Incertitudinile limbajului.
22. Pliniu cel Tân r (Caius Plinius Caecilius Secundus)(61-114), om politic şi scriitor roman.
Contemporan şi prieten al împ ratului Traian. Autor al celor nou c r i de scrisori (Epistolarum
libri novem) şi al Panegiricului împăratului Traian.
23. Imita ia a reprezentat la început o metod pedagogic în Roma antic şi în curricula
renascentist . Studen ilor li se d deau modele de copiat la oricare din nivelurile lingvistice (de la
ortografie la elemente gramaticale, la figuri retorice, la stil, la modele de organizare a discursului)
pe care trebuiau fie s le copieze forma original pentru un nou con inut , fie con inutul original s
fie prezentat într-o nou form .
Inten ia era s ofere un fel de suport de antrenare lingvistic pentru înv cei.
Imita ia reprezenta, de asemenea, o aren pragmatic în care subiecte de organizare şi de stil erau
discutate simultan şi nu ca entit i scolastice separate în curricula.
Imita ia constituia adesea un pericol în calea des vârşirii educa ionale pentru c putea conduce la
imita ia servil a stilului unui singur autor ( Cicero repreznta modelul de predilec ie), sau la erori de
copiere a celor mai proaste tr s turi ale unui model (şi, în acest caz, discern mântul copiştilor era
foarte important). Marele s u merit ,totuşi, a fost s asigure înv ceilor metode prin care s se
exprime, s integreze informa ia înv at în direc ii specializate (cum ar fi gramatica şi retorica) şi
s -I orienteze pe studen i s observe în detaliu metodele lingvistice specifice care au f cut ca
anumite procedee s cunoasc un succes remarcabil.
Un alt deziderat al instruc iei retorice renascentiste îl reprezenta copia (sau abunden a de
cuvinte şi expresii). Aceasta poate fi cel mai bine în eleas în termenii textului care confer
termenului faima sa : De duplici copia verborum ac rerum /Asupra dublei abunden e de idei şi
expresii (Erasmus).Scopul educa iei retorice renascentiste îl constituia dezvoltarea abilit ilor
înv ceilor de a descoperi subiecte şi a transpune în formul ri adecvate. În cartea lui Erasmus,
înv ceii înv au cum s exprime o idee dat într-o mul ime de feluri şi figuri (dezvoltând copia).
18
A doua parte a acestei c r i îi înv a pe studen i cum s inventeze şi s dezvolte argumente, în

cadrul unui sistem vast de strategii argumentative. Scopul copiei era s creeze un “stoc” de subiecte
şi de moduri în care acestea s fie enun ate astfel încât oratorul s dispun întotdeauna de materia
necesar pentru orice situa ie comunicativ .Textul lui Erasmus con ine numeroase exemple de
copia, cel mai faimos fiind cel care include sute de varia iuni pe tema “scrisoarea dumneavoastr
m-a încântat nespus”.
24. Sunt demne de men ionat în acest sens tratatele celebre ale lui Gibert, Crevier, şi mai târziu ale
lui Dumarsais şi Fontanier.
Aten ia special acordat retoricii în epoc este ilustrat şi de num rul mare al lucr rilor speciale
care i-au fost dedicate. Iat , cu titlul de exemplu, cele mai vestite tratate franceze de retoric , citate
de G. Genette în Figuri, Editura Univers, Bucureşti, 1978:
René Bary, La Rhétorique française, 1653

Bernard Lamy, La Rhétorique ou l’Art de parler, 1688
Dumarsais, Des Tropes, 1730
Crevier, Rhétorique française, 1765
Hugh Blair, Leçons de Rhétorique et de Belles-Lettres, 1783
Domairon, Rhétorique française, 1804
Fontanier: Commentaire raisonné des Tropes de Dumarsais, 1818; Manuel
classique pour l’etude desTropes, edi ia a doua remaniat în 1822; Des
Figures du Discours autres que les Tropes, 1827
25. Modalit ile de realizare a figurilor sunt : ad ugarea, suprimarea, suprimarea-ad ugarea,
permutarea.
26. Logica sentimentelor (RIBOT), Logica social (TARDE),Logica valorilor (GOBLOT), Logica
epistemic , logile deontice, logica normelor (KALINOWSKI), Logica ac iunilor (G.H.von
WRIGHT), Logica contradictorie (St.LUPASCO), Modelul matematic (F.Gonseth), Sistemele
gramaticii “floue”( ZADEH) etc.
*Tucidide, Războiul peloponesiac, Ed.Ştiin ific , 1966, p.258 [Pericle, Discursul funebru]
SURSE :
DFL – Antony Flew, Dic ionar de filozofie şi logică, Editura Humanitas, edi ia a II-a, Bucureşti,
1999
Bibliografie suplimentar :
FLORESCU, Vasile, La Rhétorique et la néorhétorique. Genèse, évolution, perspectives, Les Belles

Lettres, 1982.
PERELMAN, Chaïm et Lucie Olbrechts-Tyteca, Traité de l'argumentation. La nouvelle rhétorique,
Éditions de l'Université de Bruxelles, 1958;
REBOUL, Olivier, La Rhétorique, PUF, Que sais-je?, 1984.
19
GLOSAR:
Discurs oratoric: Text scris urmând legile şi tehnicile de compozi ie precise (stabilite şi studiate de
retoric ), destinat a fi pronun at în fa a unui num r mare de audtori pe care încearc s -i conving .
Persuasiunea (spre deosebire de demonstra ie) nu apar ine numai logosului ci se plaseaz sub o
dubl determinare: pe de-o parte autoritatea moral a autorului şi a cauzei sale (ethos), pe de alt
parte sentimentele pe care le trezeşte la cei care formeaz auditorul discursului (pathos).
De aceea, în discursul s u, pentru a-şi atinge scopul, oratorul foloseşte mai degrab entimema
aluziv şi metafora decât silogismul sau analogia.
Normele de producere a discursului oratoric cer: a) ca discursul s fie adaptat la scopurile sale şi la
auditorul s u şi, b) fiecare dintre p r ile discursului s contribuie la realizarea func iei sale
persuasive.
Retorica antic distingea trei genuri ale discursului oratoric în func ie de situa ia de enun are şi de
obiectivele sale: epidictic, juridic, deliberativ [vezi cursul 3]
* Cicero, De Oratore, 5, 20 şi 6, 21, traducere de Camelia Marinescu, în Limba latină. Analize

gramaticale şi traduceri. Addenda la manualul de clasa a XI-a, Editura Scripta, Bucureşti, 1999”*
20
RETORICA CLASIC
CURSUL III
RETORICA CLASIC
Concepte de baz : situa ia retorică; audien a; strategii persuasive; logos, patos, etos; genuri
retorice: judiciar, deliberativ, epidictic; canoanele retoricii: inventio, dispositio, elocutio, memoria,
pronuntatio ; cele patru categorii ale schimbării (quadripartita ratio)
Glosar: act perlocu ionar, act ilocu ionar , for a ilocu ionar , act locu ionar
SITUA IA RETORIC
Retorica nu priveşte comunicarea ca pe o abstrac iune ci ca pe un fenomen aflat în rela ie

strâns cu contextul în care se produce.
Discursurile şi textele sunt determinate de contextul istoric, cultural, temporal.
Ansamblul de determin ri care condi ioneaz modul în care se organizeaz discursul poate
fi definit ca situa ie retoric . Sensul ini ial al termenului1 se referea la ceea ce produce sau inspir
comunicarea: un conflict, o ceremonie conven ional , o inten ie specific . Situa ia ideal
presupunea “a comunica” unei anumite audien e un con inut informativ într-o form potrivit .
Deoarece situa ia retoric este strâns legat de profilul audien ei, termenul audien 2 devine
el însuşi un concept important în studiul retoricii. Retorica nu priveşte discursul ca pe o abstrac iune
ci ca pe un eveniment comunicativ marcat de o inten ie specific , de adecvare situa ional şi
stilistic 3 şi adresat unei audien e specifice.
Din aceast perspectiv pragmatica foloseşte termenul context comunicativ4 cu referire la
ansamblul factorilor care , dincolo de structura lingvistic a enun urilor/mesajelor- influen eaz
semnifica ia acestora5.
STRATEGII PERSUASIVE
Strategiile persuasive sunt cele care realizeaz puntea de leg tur între sine (ethos) 6 şi
ceilal i (pathos) 7 prin intermediul logosului8. Aceast triad reprezint modelul pe care s-au grefat
principalele modele lingvistice şi retorice din antichitate şi pân ast zi.
Modelul ideal este bineîn eles cel care asigur echilibrul perfect al celor trei componente.
Orice preferin sau tendin de supraevaluare a uneia dintre componente poate conduce la
dezechilibre comunica ionale. Considerarea logosului ca instan suprem a condus spre o viziune
cartezian asupra limbajului, dominarea ethosului supraliciteaz problema (moral ) a subiectului
iar favorizarea pathosului este strâns legat de manipulare, propagand şi alte devieri în
comunicare.
21
RETORICA CLASIC
RAMURILE /GENURILE ORATORIEI (JUDICIAR, DELIBERATIV, EPIDICTIC)
De mai bine de dou milenii mii de ani retorica impregneaz toate disciplinele, în calitatea
sa de ştiin a limbajului şi implicit şi a metalimbajului. Orice ştiin , orice domeniu de activitate
recurge la retoric pentru a expune şi a a formaliza o idee, pentru a degaja principalele argumente,
pentru a stabili leg turile şi a le prezenta sub o form conving toare, agreabil şi uşor de în eles de
cât mai mul i.
Oratoria clasic distinge trei tipuri de discursuri, adecvate circumstan elor/situa iilor de
comunicare şi auditoriului c ruia îi sunt destinate
Astfel, în retorica clasic , oratoria era împ r it în trei ramuri:

1. oratoria judiciar ;
2. oratoria deliberativ (sau legislativ );
3. oratoria epidictic (sau “demonstrativ ”, “ceremonial ”)
Atît în analiza discursurilor, cât şi în elaborarea acestora, prima etap o constituia recunoaşterea
tipului potrivit de oratorie. Aristotel asocia fiec rui tip de oratorie un aspect legat de timp (trecut,
prezent, viitor), un num r de obiective şi locuri de inven ie adecvate :
Ramur a oratoriei timp obiective topice/locuri speciale de inven ie
Judiciar trecut acuzare/ap rare justi ie/injusti ie

Deliberativ viitor sus inere, bun/nedemn
sfat/avertisment avantajos/neavantajos
epidictic prezent laud /blam virtute/viciu
Este evident c aceste categorii nu acoper toate tipurile discursului (sau ale oratoriei)
posibile. Ele se dovedesc folositoare în analiza retoric , datorit faptului c ele se concentreaz
asupra situa iilor sociale şi de comunicare în care persuasiunea joac un rol important şi asupra
unei largi categorii de inten ii (obiective, scopuri).
Ramurile oratoriei sunt strâns legate de procesele de stabilire a problemelor controversate9, în
dezbateri .
Genul judiciar
Oratoria judiciar aduce şi /sau produce argumente despre evenimente trecute în acord cu
topicele de inven ie speciale descrise de Aristotel ca adecvate pentru aceast ramur a oratoriei la
nivelul axelor -just/injust, bine/r u. Ini ial era folosit doar în tribunal şi era orientat spre acuzare
sau ap rare10.
Exordiul din Cicero, In Catilinam, 1, 1 şi 2 este un bun exemplu pentru ilustrarea genului judiciar :
“Pân când, în sfârşit, Catilina, vei abuza de r bdarea noastr ? Cât timp înc
nebunia aceasta ta îşi va bate joc de noi? Pân la ce limit se va arunca
22
RETORICA CLASIC
îndr zneala ta neînfrânat ? Oare nu te-au impresionat deloc garda de noapte a

Palatinului, nici str jile oraşului, nici teama poporului, nici adunarea tuturor
oamenilor de bine, nici acest loc foarte înt rit destinat şedin elor senatului,
nici chipurile şi privirile acestora? Nu în elegi c planurile tale sunt
descoperite? Nu vezi c deja conspira ia ta este împiedicat prin cunoaşterea
ei de c tre to i aceştia? Consideri c vreunul dintre noi nu ştie ce ai f cut azi-
noapte, ce ai f cut ieri noapte, unde ai fost, pe cine ai chemat la întrunire, ce
hot râri ai luat? O, ce timpuri! O,ce moravuri!Senatul cunoaşte aceste lucruri,
consulul le vede, acesta totuşi tr ieşte! Tr ieşte? Ba mai mult, vine chiar în
senat, particip la şedin a public , alege şi desemneaz din ochi pentru omor
pe fiecare dintre noi; noi îns , b rba i curajoşi, avem impresia c facem
destul pentru republic dac evit m furia şi armele acestuia.”
Genul deliberativ
Numit adesea şi oratorie “legislativ ”, genul deliberativ a fost legat la început exclusiv de modul de
vorbire specific mediilor/claselor politice. Aristotel considera patru topice de inven ie speciale
caracteristice , care in de oratoria deliberativ situate pe axele: bine, r u, avantajos, dezavantajos.
Oratoria deliberativ cuprindea în perioada clasic orice comunicare situat pe o pozi ie pentru sau
împotriva unei ac iuni (viitoare) .
Orientarea spre viitor a genului deliberativ reprezenta de fapt proiec ia ac iunii unor legi sau ac iuni
politice11.
Un exemplu semnificativ pentru oratoria deliberativ îl constituie urm torul fragment din
Discursului inaugural rostit de John F. Kennedy la Washington D.C. pe 20 ianuarie 1961:
“Suntem ast zi martori nu la victoria unui partid, ci la s rb torirea libert ii, care
simbolizeaz în acelaşi timp un sfârşit şi un început, o înnoire precum şi o
schimbare. Am jurat în fa a voastr şi a Celui Atotputernic acelaşi solemn jur mânt
pe care l-au depus şi înaintaşii noştri acum un secol şi trei sferturi în urm .
Lumea s-a schimbat mult de atunci. Pentru c , acum, omul de ine în mâinile sale de
muritor puterea de a înl tura toat s r cia uman precum şi toate formele de via
uman . Şi totuşi, aceeaşi credin revolu ionar pentru care au luptat înaintaşii noştri
ne anim şi ast zi, credin a c drepturile omului sunt date nu de generozitatea
statului ci de mâna lui Dumnezeu.
Nu putem îndr zni s uit m c noi suntem moştenitorii acelei dintâi revolu ii. S
l s m cuvântul s mearg înainte şi s spunem, prietenilor şi semenilor noştri, c
tor a a fost predat noii genera ii de americani, n scu i în acest secol, domoli i de
r zboi, disciplina i de o pace grea şi amar , mândri de moştenirea trecutului şi f r
dorin a de a fi martori sau a permite dispari ia acestor drepturi ale omului c rora
na iunea noastr le-a fost mereu credincioas şi pentru care şi noi, ast zi, lupt m
acas şi pretutindeni în aceast lume.
Poporul trebuie s ştie, fie c ne vrea binele sau r ul, c vom pl ti orice pre , vom
suporta orice povar , vom face fa tuturor greut ilor, ne vom ajuta prietenii, ne
vom opune oric rui duşman pentru a asigura supravie uirea şi victoria libert ii.
Pentru aceasta şi multe altele ne angaj m solemn.
23
RETORICA CLASIC
Vechilor noştri alia i, cu care împ rt şim tradi ii culturale şi spirituale comune, le
promitem loialitatea prietenilor fideli. Dac suntem uni i, pu ine sunt faptele pe care
s nu le putem realiza împreun . Dac suntem dezbina i, pu ine sunt faptele pe care
le putem realiza, pentru c nu vom putea face fa grelelor provoc ri dac , la nevoie,
nu suntem uni i.
Salut m cu bucurie acele state care şi-au dobândit libertatea şi le încredin m c
eliberarea lor de sub jugul colonial nu va fi înlocuit de o alt tiranie de o el. Nu ne
aştept m ca ele s ne sus in ideile. Dar întotdeauna vom avea speran a c îşi vor
sprijini libertatea şi nu vor uita c , în trecut, cei care s-au crezut, prosteşte, puternici
c l rind pe spinarea unui tigru, au sfârşit-o în stomacul acestuia.
Celor mul i care locuiesc pe aceast lume în colibe sau sate şi se chinuie s ias din
mizerie, le f g duim c îi vom ajuta, atât cât este nevoie, şi asta nu pentru c şi
comuniştii ar face acest lucru sau pentru c am avea nevoie de voturile lor, ci pentru
c aşa este drept s fie. Dac o societate liber nu îi poate ajuta pe cei mul i şi
nevoiaşi, nu-i va putea salva nici pe cei pu ini şi boga i/avu i.
Republicilor surori cu noi, aflate la sud de grani a noastr , le facem o promisiune
special : vom transforma vorbele noastre în fapte bune, într-o nou alian întru
progres, pentru a ajuta oamenii liberi şi guvernele libere s se desc tuşeze de s r cie.
Dar aceast revolu ie paşnic a speran ei nu trebuie s devin o prad pentru puterile
ostile. To i vecinii noştri s ştie c noi le vom fi al turi împotriva agresiunii şi a
subversiunilor, oriunde s-ar afla în America. Şi toate puterile s afle c aceast
emisfer doreşte s r mân st pân în casa ei.”
Genul epidictic
Termenul grec epideicticos are sensul “potrivit pentru a fi ar tat”. De aceea, aceast ramur a
oratoriei este adesea numit oratorie “ceremonial ” sau “demonstrativ ”. Oratoria epidictic a fost
orientat spre ocazii publice, spre prezent ( aici şi acum). Ceremoniile funerare sunt exemple tipice
de actualizare a oratoriei epidictice. Scopurile urm rite în cadrul oratoriei epidictice sunt de a l uda
sau de a blama şi , de aceea, lunga istorie a encomium-urilor şi a invectivelor, în manifest ri
diverse, poate fi în eleas în tradi ia acestui gen. Aristotel atribuia “virtutea “ şi “viciul” ca topice
speciale de inven ie care in de oratoria epidictic . Genul epidictic are adesea rolul de a intensifica
adeziunea la valorile f r de care discursul care îndeamn la ac iune nu ar putea s emo ioneze12.
Un exemplu de text apar inând acestui gen îl constituie fragmentul extras din Discursul rostit la
BBC, 6 iunie 1944 de Charles de Gaulle :
“În na iune, în Imperiu, în armate nu mai este decât una şi aceeaşi voin ,
una şi aceeaşi speran . În spatele norului atît de greu de sânge şi de lacrimile
noastre iat reap ru soarele m re iei noastre.”
CATEGORIILE (CANOANELE) RETORICII CLASICE
1. INVEN IUNEA (INVENTIO)

2. DISPOZI IUNEA (DISPOSITIO)
3. ELOCU IUNEA (ELOCUTIO)
24
RETORICA CLASIC
4. MEMORIA (MEMORIA)
5. DECLAMAREA (PRONUNTATIO)
Canoanele retoricii clasice priveau atât actul enun rii (memoria şi pronuntatio), cât şi regulile de
construc ie ale enun ului, adic discursul propriu-zis (inventio, dispositio,elocutio).
Aceste categorii erau folosite în analiza critic a discursului şi ofereau modele în educa ia retoric
ce viza însuşirea regulilor de generare a discursului.
De-a lungul secolelor tratatele de retoric au pus în eviden aceste cinci categorii dar au favorizat
un tratamentul lor inegal dintr-o dubl perspectiv : calitativ şi cantitativ . Astfel, memoria şi
pronuntatio au primit mai pu in aten ie. Categoria inventio a reprezentat domeniul de intersec ie
între retoric şi dialectic din punctul de vedere al încadr rii în sistemul pedagogic. În competi ia
dintre aceste discipline, retorica a fost redus adesea la elocu io.
Deşi cele cinci canoane ale retoricii acoper zone de interes în pedagogia retoric , acestea nu pot fi
în elese doar în cadrul educa ional al disciplinei retorice. Tratatele de retoric se opresc de
asemenea asupra resurselor abilit ilor retorice specifice şi asupra tipurilor de exerci ii retorice
concepute s promoveze aptitudinile lingvistice.
Retorica antic a impus o viziune conform c reia textul trebuie s fie pus în valoare de un ansamblu
de elemente de la cele lingvistice, gramaticale, oratorice pân la cele non-verbale cum ar fi mimica,
gestica, aspectul fizic sau vestimenta ia retorului.
1. INVEN IUNEA13 (inventio) <lat.invenire a găsi, a afla.

Este legat de categoriile gândirii şi în rela ie cu locurile comune (gr.topoi) numite locuri ale
inven iei cum ar fi, de exemplu, cauza şi efectul, compara ia etc.
Inven iunea este categoria retoric aflat în strâns rela ie cu logosul, fiind orientat asupra a ceea
ce autorul doreşte s spun mai degrab decât asupra modului în care aceasta poate fi spus. Inventio
descrie latura argumentativ , persuasiv a retoricii. Aristotel definea în primul rând retorica ca
inventio al c rei scop este s “descopere cele mai valabile mijloace de persuasiune “
2. DISPOZI IUNEA (dispositio)

Aceast categorie priveşte modul în care se organizeaz un discurs sau un text . Numele latin
dispositio înseamn “plasare”. În retorica antic , dispositio se referea doar la ordinea observabil
într-o ora ie/discurs, dar termenul şi-a l rgit sfera semantic incluzând toate considera iile legate de
oragnizarea unui discurs (de mari dimensiuni).
Dispositio în ora ia/discursul clasic cuprindea urm toarele p r i: exordiu, nara iune, discu ie sau
confirmare, perora ie. 14
Cicero stabileşte leg turi între anumite strategii retorice şi p r ile caracteristice
ora iunii/discursului. Astfel, în exordium este necesar ca oratorul s -şi stabileasc autoritatea. De
aceea , se recurge la aprecieri etice (legate de ethos). În celelalte patru p r i ale ora iei/discursului se
folosesc în special argumente logice (logos).În concluzie, se recurge la apeluri emo ionale (pathos)
Dispozi iunea se refer la ordonarea acestor mijloace de persuasiune, înl n uirea şi repartizarea
argumentelor din care va rezulta organizarea intern , compozi ia general şi planul discursului.
Discursul este organizat dup legile logicii, ale psihologiei şi ale sociologiei. Organizarea
discursului ca şi maniera de a-l construi şi de a pune în eviden anumite puncte sunt diluate azi în
tehnicile de compozi ie şi de dizerta ie.
25
RETORICA CLASIC
Exordiu
Partea de început a discursului cu func ie esen ial fatic , cuprinde un expozeu scurt şi clar al
problemei care va fi tratat sau a tezei care va fi demonstrat .
Oratorul poate s insereze la început o prezentare a sa. Reprezint faza de deschidere a unui discurs.
Nara iunea
Reprezint expunerea faptelor referitoare la subiectul tratat.Acest expozeu trebuie s par obiectiv:
logosul va precump ni fa de ethos şi de pathos. Aceasta cere claritate, concizie, credibilitate.
Confirmarea
Regrupeaz ansamblul de probe şi este urmat de o respingere care distruge argumentele adverse.
Se utilizeaz :
-exemple,
-entimema,
-amplificarea15 care permite trecerea de la “cauz ” la “problem ” .
Amplificarea cuprinde, de obicei, un sistem eterogen de descrieri şi digresiuni15, de formul ri

patetice, de amintiri şi citate, de fraze şi cuvinte sinonime. Confirmarea recurge la logos, dar şi la
pathos pentru a provoca emo ii (mila, indignarea) în cadrul oferit de acumul ri şi cascade de
argumente 17 expuse simultan cu discutarea motivelor.
Perora ia
Este secven a compozi ional care încheie discursul putând fi mai extins sau mai restrâns
Perora ia recurge adesea la procedee de amplificare (cu efect de insisten ), la apeluri emo ionale,
şi la o structur recapitulativ (în care se rezum argumenta ia).
3. ELOCU IUNEA (ELOCUTIO) 18

Reprezint faz de redactare a unui discurs, punctul unde retorica întâlneşte literatura.
Elocu iunea nu priveşte metodele de prezentare oral a unui discurs ci insist asupra stilului, a
redact rii , a organiz rii acestuia în detaliu. Elocutio face apel în principal la figuri, la alegerea şi
dispunerea cuvintelor în fraze, la producerea efectelor de ritm (prozodie, omofonie)
Din aceast perspectiv se poate spune c retorica nu este doar o clasificare ampl a figurilor
perspectiv favorizat în anumite perioade şi care a f cut s fie perceput de mul i ca o tehnic
rebarbativ 19.
Stilulul reprezint un concept complex care dep şeşte sensurile stil personal sau folosirea figurativ
a limbajului. Din p cate, sfera retoricii a fost adesea redus la interpretarea stilului ca un înveliş
atr g tor sau ornamentat al ideilor.
În retorica clasic şi renascentist , stilul20 era privit ca ornamentare în sensul original al cuvântului
(lat. ornare : a potrivi sau a asigura), adic ornamentarea însemna exprimarea ideilor în cuvinte şi
expresii adecvate pentru îndeplinirea inten iilor. Stilul este strâns legat de no iunile retorice de
decorum şi audien ă prin adecvarea mesajului la gândire şi a expresiei la un anumit public.Stilul
26
RETORICA CLASIC
cuprinde alegerea lingvistic atât la pe scar mic şi foarte extins , tot ce afecteaz stilul în întregul
s u.
Stilul este adesea apropiat de pathos21, deoarece figurile de stil sunt adesea folosite pentru a
convinge prin apeluri la emo ie.Totuşi, stilul este implicat în ethos22, pentru c stabileşte sau
diminueaz autoritatea, credibilitatea autorului
Dar nu trebuie s se în eleag de aici c stilul se rezum la a ad uga apeluri patetice sau etice la un
con inut central logic. Stilul este în mod predominant parte a logosului, considerând în special
faptul c schemele de repeti ie servesc la producerea coeren ei şi a clarit ii, atribute incontestabile
ale apelului la ra iune.De asemenea, retorica are un repertoriu de figuri specifice care se bazeaz
pe structuri logice ca silogismul, entimema etc.
Stilul nu reprezint un aspect op ional al discursului, el este esen ial în retoric deoarece forma
lingvistic în care ceva este comunicat este parte a mesajului la fel ca şi con inutul s u (în termenii
lui McLuhan :”mediul este mesajul”).
4. MEMORIA (MEMORIA)
Ini ial, memoria 23 p rea s fie legat doar de mnemonic (mnemotehnic ), adic de ansamblul
procedeelor care ar putea s -l ajute pe oratorul în devenire s re in discursul. Totuşi este evident c
avea de a face mai mult decât simpla înv are a modului de memorizare a unui discurs redactat în
scopul re(prezent rii) acestuia.
Memoria se refer şi la tehnica stoc rii locurilor comune sau a sistemului organizat de informa ii
provenite din topicele de inven iune pentru a fi folosite într-o ocazie dat .
De aceea, memoria este atât de legat de nevoile de improviza ie ale oratorului, cât şi de nevoia de a
memoriza un discurs complet pentru a-l reprezenta24.
Memoria nu înseamn doar memorizare, ci o cerin pentru a deveni peritus dicendi, bine antrenat
în discursul public, adesea condi ie pentru ca cel care are de-a face cu un vast cadru informa ional
s -l comunice într-un mod adecvat şi eficient în raport cu circumstan ele şi audien a.
Canonul memoria sugereaz , de asemenea, modalit ile de considerare ale aspectelor de preg tirea
comunic rii şi de performan ele comunic rii îns şi, în special în cazul comunic rii orale şi/sau
improvizate.
Memoria nu este doar o problem a oratorului dar mai ales a modului în care audien a va re ine
cele communicate prin intermediul discursului. În acest scop, anumite figuri ale discursului sunt
hot râtoare pentru a ajuta memoria (figurile de repeti ie, descrierea, enumerarea).
Al turi de declamare , memoria a fost adesea exclus din retoric deşi a reprezentat o component
esen ial a exerci iului oratoric în antichitate.
5. DECLAMAREA 25 (PRONUNTATIO)
Adesea ignorat din studiile retorice, declamarea reprezenta în antichitate un domeniu de mare
interes în cadrul exerci iilor practice (exercitatio) şi cuprindea perspectiva asupra expunerii orale şi
cea asupra folosirii gesturilor.
Declamarea 26 se referea la aspectele orale ale retoricii folosite în contexte publice dar sfera sa
poate fi l rgit prin eviden ierea acelor laturi care privesc prezentarea public a discursului, scris
sau oral. Declamarea este strâns legat de momentul stabilirii ethosului şi, pentru îndeplinirea
obiectivelor sale recurge la pathos, fiind complementar simultan, în structura de adâncime,
inven iunii (şi deci strâns legat de logos).
27
RETORICA CLASIC
ABILIT ILE RETORICE

Retorica antic a fost preocupat de modul în care se manifest abilit ile retorice. În De oratore ,
Cicero consider c abilitatea retoric se circumscrie celor trei domenii :
-abilitate natural sau talent (natura, ingenium)
-teorie sau art (doctrina, ars)
-practic (exercitatio, imitatio).
PEDAGOGIA RETORIC
Vastul domeniu al retoricii a fost legat din antichitate şi pân în zilele noastre de pedagogie,
scolastic , educa ie. Retorica a ocupat un loc de frunte ca disciplin în curricula greac şi roman ,
în trivium medieval sau în curriculum renascentist umanist.Pentru optimizarea domeniului
pedagogic, de-a lungul timpului, în special în perioada clasic şi renascentist , au fost propuse
câteva strategii şi abord ri . Acestea se refereau la aspecte de analiz 27 , de producere/generare a
textelor28 ,de practic 29 , de progymnasmata30, declama ii, copia etc.
CATEGORIILE SCHIMB RII

Cele patru categorii ale schimb rii (qudripartita ratio)sunt :ad ugirea (adiectio),sc derea (detractio),
sc derea şi ad ugirea (immutatio), inversarea (transmutatio).
Acestea reprezint strategiile retorice fundamentale pentru manipularea şi varia ia discursului la
diferite niveluri lingvistice : forma cuvintelor, propozi ii, paragrafe, text , discurs în întregime etc.
Au fost folosite drept categorii pentru :
-a identifica schimb rile în forma cuvintelor considerate vicii
-ca strategii generative ale inven iei
-ca posibilit i stilistice pentru tropi şi scheme
-ca metode pedagogice pentru dezvoltarea flexibilit ii retorice (vezi copia)
-ca metode de imita ie prin care un model poate fi transformat în ceva nou şi original.
Aceste categorii reprezint de fapt alte mijloace pentru a cartografia domeniul retoricii- prin
identificarea motivelor, obişnuin elor, caracteristicilor mentale sau prin abordarea din perspective
multiple a vastului domeniu al retoricii.
---------------
BIBLIOGRAFIE ŞI NOTE :
1.Termenul grecesc kairos /ocazie (romanii foloseau decorum )se referea la adecvarea discursului,
nu numai la subiectul dezb tut ci şi la audien , într-un cadru spa ial şi temporal dat.
2.audien a ca ansamblu de indivizi structurat în func ie de factori de grup, de mediul socio-cultural,
de elemente caracteristice de personalitate. Vezi distinc ia conceptual între termenii
mas /public/audien .
3.Adecvarea stilistic şi situa ional se refer la concordan a între trei parametri: codul lingvistic
folosit, datele concrete ale situa iei de comunicare şi registrul func ional al limbajului cerut de
aceast situa ie.
Realizarea cu succes a acestei concordan e exprim competen a comunicativ a emi torului.
4. Contextul comunicativ presupune urm toarele elemente:
sociologice: contextul situa ional ( identitatea, rolul şi statutul social al interlocutorului, date
referitoare la carcateristici spa iale sau temporale ale situa iei de comunicare)
28
RETORICA CLASIC
psihologice: supozi ii referitoare la ceea ce participan ii consider sau ştiu (fondul de presupozi ii
comune)
lingvistice: locul unde se insereaz enun ul în cadrul sistemului discursiv din care face parte
Dintr-o alt perspectiv , pentru R. Jakobson, contextul reprezint unul dintre cei şase factori
esen iali ai comunic rii verbale ; orientarea spre context (identificat în mare cu aspectul la care se
refer mesajul) determin func ia referen ial , denotativ , cognitiv a limbajului.
5. Se admite c atât percep ia comun asupra experien ei istorice, cât şi realizarea cunoaşterii şi
reflec ia social sunt elemente care ac ioneaz împreun pentru determinarea conceptelor istorice.
Schmitz-Esser, Winfried exemplific - într-un foarte interesant articol (Schmitz-Esser, Winfried,
Language of general communication and concept compatibility, p.11-22 în Compatibility and
Integration of Order System, Research Seminar Proceedings of the TIP/ISKO meeting, Warsaw,
1996) tema compatibilit ii conceptuale - palierele de semnifica ie actuale ale termenului
“na ional/NATIONAL” în Germania.
Asfel, termenul este folosit adecvat în condi iile de calificativ aplicat revoltei împotriva lui
Napoleon.
În ceea ce priveşte folosirea sa în contexte care se refer la mişc rile studen eşti din preajma
Congresului de la Viena, termenul este acceptat dar se acord o preferin deosebit termenului
“patriotic”.
Ast zi, dup cele dou conflagra ii mondiale purtate sub steagul na ionalist, termnul “na ional ” este
evitat , fiind înlocuit de adjectivul preferat Federal. Unificarea celor dou Germanii a impus un
termen “la mod ” - Deutsch- care tinde s înlocuiasc termenul federal (dar care, am ad uga noi,
readuce în prim plan numele na iunii). Termenul “federal” este determinat spa ial şi temporal
(termenul are sensuri diferite dup cum ne raport m la Germania de dinainte de 1990 sau la
Germania reunificat ). Exemple numeroase pot fi date şi din spa iul fostei Iugoslavii, unde
schimb rile politice au determinat fie apari ia unor termeni noi, fie o frecven ridicat , în special,
în discursul politic şi în mass media, a unor termeni altfel foarte rar folosi i (cum ar fi “kosovar”).
Tot astfel, denumirile locuitorilor Germaniei postbelice, au evoluat de la Fellow citizen (“tovar şe
cet ean” - în discursul politic al lui Willie Brandt), la “locuitor/inhabitant”, sau “cet ean”.
Contextul electoral impune folosirea termnului “voter/ votant” [c ruia ar fi de neconceput în opinia
autoarei s i te adresezi cu termenul “deutscher”].
“…şi când statul (german, n.n.)aşteapt de la el/ea s fie un/o “patrio(a)t( ) constitu ional( )”” şi nu
un simplu patriot - este pentru a se asigura c el/ea este -medical vorbind- în afara oric rui pericol
de contaminare revizionist ”.
Dac se pot pune în eviden numeroase discordan e conceptuale care sunt în mod direct
determinate de cursul istoriei, în acelaşi timp exist şi un num r mare de concepte care r mân
neschimbate. Nici în acest caz nu pare a ac iona o regul universal . Ceea ce în anumite c r i mai
vechi era desemnat ca duşman/Inamic reprezint ast zi (pentru unele ri din Est) alia i occidentali.
De asemenea, se remarc lipsa unui consens asupra defini iilor semantice a multor termeni folosi i
în limbajul politic, dar şi în limbajul comun : liberalism, conservator, capital, resursă, putere,
democra ie, dezvoltare, umanitar etc. Se consider c for a acestor termeni rezid tocmai în acest
caracter “fuzzy” care face posibil folosirea lor ca elemente fireşti ale jocului politic.
Adesea sensul depinde de autor. Ceea ce cuvântul “imperialism” înseamn în titlul “Literatura
germană în epoca Imperialismului/German Literatura în the age of imperialism” devine clar doar
dac se ştie c autorul este Georg Lucas, filosof marxist, şi devine clar doar dac se ştie despre ce
fel de literatur specific unei anume epoci trateaz cartea (vezi titlul operei politice). În schimb,
cartea cu acelaşi titlu -“Imperialism”de Max Weber- abordeaz un cu totul altul fenomen istoric.
29
RETORICA CLASIC
Uneori, sensul unui termen nu poate fi cu claritate în eles deoarece fenomenul pe care-l desemneaz
este prea recent, sau nu exist destule informa ii asupra lui (vezi “evenimente” în limba român
actual ).
Pentru mişc rile studen eşti din Germania anului 1968 s-au propus termeni ca “Izbucnire de
nemul umire” (Outbreak of Discontent) sau Revoltă sau Revolu ie (din perspectiva a ceea ce s-a
dorit s fie de c tre ini iatori)- şi procesul de denumire a acestora constituie înc o problem de
dezbatere public pân în zilele noastre.
Diferen ele de perspectiv pot determina apari ia a doi termeni diferi i pentru aceeaşi entitate
extralingvistic . Astfel, în perioada R zboiului Rece , “East Germany” şi “German Democratic
Republic” au fost folosite ca denumiri ale aceleiaşi entit i statate. Dac din perspectiva regimului
comunist, termenul cuprindea o referire la conceptul ambiguu democra ie trebuie men ionat c
acesta era folosit într-o accep ie diferit (probabil, “democra ie se referea la idealul egalit ii
economice” ) de defini ia democra iei în rile occidentale ( “o form democratic de
guvern mânt presupune în mod normal existen a şi competi ia partidelor politice, alegeri libere
etc”) .
6. Ethos - “caracter; mod (obişuit) de via ”.
Pentru Aristotel (Ethica Nichomahică, 1139a) ethosul este de natur moral şi nu intelectual , sens
privilegiat şi ast zi. Aristotel sus ine c oratorul trebuie s apar simultan informat şi binevoitor
asupra unui subiect.Tipurile de ethos coreprunz toare diferitelor etape ale vie ii sunt descrise de
Stagirit în Rhetorica, II, 12-14.
Ethosul desemneaz modul care pune în rela ie de sinonimie par ial emi torul (R. Jakobson)
planul expresiei (Buhler) şi actele ilocu ionare (Austin).
Cicero consider c , în oratoria clasic , por iunea ini ial a unui discurs (introducerea sau
ENCOMIUM) este locul în care se stabileşte credibilitatea oratorului în raport cu audien a.
De exemplu Cicero , Pro Archia poeta, 6, 12 şi 7, 16:
Nu vei întreba, Grattius, de ce suntem încânta i într-o atât de mare m sur de
acest om. Fiindc ne ofer posibilitatea ca şi spiritul s se refac de pe urma
larmei din for, şi urechile obosite de g l gie s se odihneasc . Sau poate tu
consideri fie c am putea avea la dispozi ie ceea ce declar m zilnic în
leg tur cu o atât d emare varietate de subiecte, dac nu ne-an cultiva
spiritele prin studii literare, fie c spiritele ar putea suporta o încordare atât de
mare, dac nu le-am destinde prin aceleaşi studii? Eu, în schimb,
m rturisesc c m-am dedicat întru totul acestor preocup ri literare. S
le fie ruşine altora dac s-au cufundat astfel în literatur încât nu sunt în
stare nici s aduc nimic, de pe urma acesteia, pentru folosul comun, nici
s dezv luie spre a fi v zut şi cunoscut; dar de ce s -mi fie tuşine mie,
care de atâ ia ani tr iesc astfel, judec tori, încât niciodat nici tihna nu
m-a inut departe de necazul sau folosul cuiva, nici pl cerea nu m-a
ab tut, nici, mai mult chiar, somnul nu m-a întârziat?…C ci celelalte
preocup ri nu sunt potrivite tuturor împrejur rilor, nici tuturor vârstelor, nici
tuturor locurilor; îns aceste studii literare hr nesc tinere ea, desfat
b trâne ea, înfrumuse eaz împrejur rile favorabile; celor potrivnice le ofer
refugiu şi alinare; încânt acas , nu stânjenesc în afar ; îşi petrec nop ile cu
noi, c l toresc cu noi, stau cu noi la ar .]
30
RETORICA CLASIC
Locurile inven iei servesc la stabilirea şi creşterea ethosului sau a credibilit ii oratorului în m sura
în care sunt persuasive în mod logic şi în m sura în care se recurge la diferitele tipuri de argumente
ale autorit ii.
7.Pathos
Termenul desemneaz apelul la sentimente.
Cicero recomanda folosirea patosului în concluzia/finalul unui discurs, dar, într-un discurs, apelul
la emo ii nu se poate reduce doar la acest nivel.
Retorica aristotelian a propus o discu ie ampl asupra simul rii emo iilor, şi include în diverse
categorii tipurile de r spunsuri ale diferitelor grupuri la aceste procedee.
Pentru Quintilian, pathosul este un revelator al rela iei stabilite cu audien a.
Pathosul reprezint de asemenea categoria prin care se pot în elege aspectele psihologice ale
retoricii.
Pentru Buhler, pathosul este determinant pentru persuasiune sau emo ie.
R.Jakobson, centreaz pe receptor ac iunea pathosului prin func ia conativ , în timp ce Austin
consider specific acestei componente actul perlocu ionar.
Critica retoricii are tendin a de a sublinia supraevaluarea pathosului, a emo iei în acelaşi timp cu
subevaluarea logosului, a mesajului.
Vezi, de exemplu, fragmentul în care Antoniu adresâdu-se mul imii dup moartea lui Cezar,
dirijeaz rev rsarea mâniei acesteia asupra conspiratorilor prin procedee care ac ioneaz pentru
stimularea milei acestora. Antoniu realizeaz aceasta atr gând aten ia asupra fiec rei r ni de
pumnal prin apeluri patetice şi descrieri intense. Aceste procedee sunt sus inute de aluzii la
înc lcarea unor valori general-umane ca prietenia ( tr darea prieteniei cu Cezar de c tre Brutus).
(Shakespeare, Iuliu Cezar, [III, 2] traducere de Tudor Vianu, Opere complete , volumul5, edi ie
îngrijit şi comentarii de Leon D. Levi chi, Note de Virgiliu Ştef nescu-Dr g neşti, Editura
Univers, Bucureşti, 1986).
“Privi i, pumnalul Cassius pe-aici

L-a-înfipt şi pizm t re ul de Casca.
Uita i-v cum sfîşié mantaua.
Iubitul Brutus pe aici înfipse
Pumnalul lui şi lama blesemat ,
Sco înd-o, sângele lui Cezar, iat ,
Afar n v li s vad dac
Iubitul Brutus cioc nise-n poart ,
Aşa câineşte. Brutus pentru Cezar
Era, precum o şti i, un înger. Zei,
M rturisi i ce drag îi fuse Brutus
Prea nobilului Cezar. Mai avan
Nu l-a durut o alt lovitur
V zând pe Brutus c loveşte, Cezar
De nerecunoştin doborât
A fost mai mult de decât de ascu işul tr d rii.[…]”
Retorica dispune de un vast repertoriu de figuri folosite pentru a provoca un r spuns emo ional ().
8.Logosul desemneaz recursul la ra iune. Aristotel considera c orice comunicare ar putea fi
realizat doar prin aceast strategie, dar datorit “sl biciunii” omeneşti, trebuie s se recurg şi la
31
RETORICA CLASIC
celelalte dou strategii. Termenul grecesc logos este investit cu mai multe sensuri decât “ra iune” şi
desemneaz şi “discurs/vorbire”.
În simetrie cu logosul aristotelic, Buhler plaseaz denota ia, iar Austin actele locu ionare.
De exemplu celebra formularea a lui Descartes : cogito ergo sum, este concluzia la care se ajunge
pe cale ra ional prin argumentarea : “sunt, exist este cu necesitate adev rat ori de cîte ori rostesc
asta sau o gândesc în sinea mea” (Descartes, Medita ia a doua).
9. sau stasis
10. În acest gen de discurs , auditoriul este în general un tribunal în care actorii principali sunt
reprezenta i de acuzare ( vizat printr-un rechizitoriu) şi ap rare ( vizat prin pledoarie).Discursul
se poart asupra unor fapte din trecut. În esen , este vorba de a le stabili, a le califica şi a le judeca.
În acest scop se face deci apel la no iuni de justi ie şi de nedreptate (injusti ie) şi se utilizeaz ca
procedee predilecte ra ionamentul silogistic şi entimema.
O caracteristic a acestui gen o constituie modul formalizat de organizare a discursului (supus unor
norme stricte) şi profilul specializat al auditoriului
11.Acest tip de discurs, calificat adesea ca discurs politic se adreseaz unei adun ri, unui senat. Se
dau sfaturi pentru sus inerea/respingerea tuturor problemelor care privesc via a cet ii sau a
statului, diploma ia, economia,bugetul, legisla ia etc. Scopul principal al discursului politic de acest
gen îl reprezint luarea unor decizii şi dezbaterea “caracterului” lor în termenii axei util-
d un tor.Argumentarea se face adesea prin exemple cu o puternic for persuasiv .
12.Acest gen de discurs este numit adesea discurs demonstrativ.
Auditoriul este format , în general, din spectatori. Acest tip de discurs regrupeaz toate discursurile
oficiale, panegiricele, ora iile funebre .
Se blameaz sau se laud un om (sau o categorie de oameni) punând în eviden laturile frumoase
sau urâte ale existen ei sau ac iunii acestora.Amplificarea oratoric reprezint procedeul folosit cu
predilec ie. În sfârşit, discursul demonstrativ poate avea o voca ie pedagogic . Oratoria epidictic
era exersat în cadrul pedagogiei retorice prin intermediul exerci iilor progymnasata , incluzând
encomium-ul şi vitupera ia.
13. Inventiunea (sau inventio sau heurésis) : reprezint cercetarea cea mai exhaustiv posibil de
c tre autorul discursului a tuturor mijloaceleor de persuasiune referitoare la tema discursului s u.
Aceste mijloace sunt : subiectele, probele şi argumentele, locurile, tehnicile de persuasiune,
tehnicile de amplificare, logica.
14. Pentru cele patru secven e ale dispozi iunii (sau taxis)
se mai folosesc şi urm torii termeni echivalen i: INTRODUCERE / EXORDIUM; STABILIREA
FAPTELOR/ NARRATIO; ÎMP R IREA/PARTITIO; DOVADA/ CONFIRMATIO;
RESPINGERE/ REFUTATIO
CONCLUZIE/ PERORATIO.
De asemenea, se pot propune şi alte planuri-tip , cum ar fi:
-introducere(sau expozi iune)
- dezvoltare (logic , cronologic , organic )
- concluzie (sau perora ie, deznod mânt )
15.amplificarea oratoric este arta de a g si cele mai bune argumente şi a le expune urmând o
grada ie de intensitate (ascendent ) ; vezi climax..
16. Digresiunea este o povestire sau o descriere vie, intens care are func ia de a distrage auditoriul,
de a-l indigna sau de a-l înduioşa.
17. Dispunerea argumentelor într-un discurs este foarte important . : se pot pune argumentele slabe
la început şi cele puternice la sfârşit sau invers, sau respectarea de ex. a ordinii homerice/nestoriene
puternice-slabe-puternice. O alt metod const în a prezenta un argument, apoi a respinge
32
RETORICA CLASIC
contraargumentele, apoi a relua argumentul sub o form nou . Este vorba deci aici de un singur
argument puternic, celelalte nefiind decât maniere diferite de a-l prezenta.
De asemenea, este posibil de a opune argumentele dup schema tez -antitez
18 .ELOCU IUNE ( sau elocutio sau lexis)
19. Câteva sfaturi utile pentru redactarea unui discurs se refer la:
-evitarea arhaismelor şi a neologismelor, alegerea cuvintelor din vocabularul uzual;
-folosirea metaforelor şi a altor figuri cu condi ia ca ele s nu obscurizeze mesajul;
- imprimarea unui ritm frazelor care ar trebui s aib s sus in semnifica ia enun ului;
-excluderea figurilor inutile, deoarece un efect de stil trebuie s fie justificat de exigen ele
persuasiunii;
-oratorul trebuie s fie alert, dinamic, imprevizibil, energic, cu umor, cald;
-procesul de compozi ie trebuie s insiste asupra vivacit ii discursului, ritmului frazelor, scurtimii
lor etc.
20. În retorica clasic şi renascentist , problemele legate de stil erau împ r ite astfel:
alegerea cuvântului, compunerea propozi iilor, frazelor, niveluri ale stilului
(jos,de mijloc,înalt), calit ile stilului (terminologie descriptiv ), .figuri de stil
(scheme,tropi).
21.Figurile de stil în rela ie cu pathosul :apostrofa, repeti ia, descrierea, epanortoza, epitropa, inter
se pugnantia etc.).
22. Figurile de stil referitoare la ethos :litota. Unele figuri ar trebui evitate figuri de stil referitoare
la ethos deoarece imprim discursului o nuan artificial , care afecteaz credibilitatea oratorului
(paronomaza).
24.În acest sens, memoria se afl în rela ie cu sensibilitatea la contextul în care se comunic ceva
(kairos) şi cu no iunile de copia şi amplificare
23. În Ad Herennium, Cicero numeşte memoria “tezaurul lucrurilor inventate”, legând-o de primul
canon la retoricii.
Analiza retoric în termenii memoriei presupune explicarea sensurilor atribuite termenului:
-gradul în care un vorbitor îşi aminteşte cu succes un discurs memorizat;
-uşurin a cu care un vorbitor paote folosi din memorie citate, idei, termeni care sunt adecva i
inten iei retorice
-analiza metodelor pe acre le foloseşte un vorbitor pentru ca mesjul s u s fie re inut de memoria
celor care-la scult (mnemonic )
-stabilirea unor apeluri directe la memorie sau men ionarea sa sau a unor termeni înrudi i.
24. DECLAMARE (sau pronuntiatio sau hypocrisis)
Reprezint încununarea muncii retorice, enun area efectiv a discursului, punerea în valoare a altor
strategii/calit i care privesc un ansamblu la a c rui coeren ac ioneaz efectele vocii, mimica,
privirea, tehnicile gestuale.
La acest nivel, oratorul devine actor, el trebuie s ştie s emo ioneze prin gest şi prin expresiile
fe ei.
25. Printre figurile predilecte ale declam rii se pot actualiza în cadrul discursului:
Mimesis: imita ia gesturilor, pronun rii şi a exprim rii cuiva
Mycterismus : o parodie cu gesturi şi înf işare dispre uitoare
Tasis: men inerea sau încurajarea unei anumite pronun ii a unui cuvânt în special datorit sunetului
s u pl cut
Epenteză: ad ugarea unei silabe sau a unei litere în mijlocul unui cuvînt; tip de metaplasm folosit
uneori pentru a facilita o articulare mai uşoar .
33
RETORICA CLASIC
27 Analiz la nivelul lexicului de specialitate: gramatic , retoric , logic ; analiz gramatical şi

sintactic ; analiz literar etc.
28. Acestea se bazau pe imita ie, amplificare, diminuare, varia ii stilistice etc.
29 Prin exerci ii:copiere, citire cu voce tare, imitatie a stilului, traduceri, parafraz ri etc.
30. Progymnasmata (gr. pro “înainte” gymnasmata “exerci ii”) reprezenta un set de exerci ii
rudimentare considerate utile pentru preg tirea studen ilor în retoric şi pentru crearea şi
executarea/interpretarea ora iilor/discursurilor practice complete. (gymnasmata/declama ii)
reprezenta o component important a pedagogiei retorice clasice şi renascentiste. Majoritatea
exerci iilor se corelau cu p r ile ora iei/discursului clasic.
Progymnasmata asem n toare erau grupate împreun iar exerci iile aveau , în general, un caracter
secven ial (fabul , nara iune, proverb, locuri comune, respingere, confirmare, ap rare/atac al unei
legi etc.).Exerci iile erau construite pe principiul amplific rii ca strategie retoric general de
organizare a discursului.
GLOSAR:
act locu ionar : act de emitere a unor enun uri care include un act fonetic, de rostire a unor sunete,
un act fatic – de rostire a unor cuvinte cu o anumit intona ie şi într-o rela ie cu norma gramatical ,
un act retic- de atribuie a unui sens şi a unei referin e celor enun ate. Spre deosebire de actele
ilocu ionare şi perlocu ionare, actele locu ionare nu depind de contextul comunicativ.)
act ilocu ionar:tip de component astructurii unui act de vorbire care asociaz con inutului
propozi ional al unui enu o for (for a ilocu ionar ) determinat de inten iile comunicative ale
emi torului.(Ex.promisiunea, aser iunea, solictarea, felicitarea, mul umirea etc.).
Clasificarea actelor ilocu ionare (J.Searle):
-reprezentative (exprim angajarea E fa de adev rul aser iunii : E frig afar .)
-directive (exprim inten ia E de a-l determina pe R s fac o anumit ac iune : Închide uşa!)
-comisive (exprim angajarea E de a realiza o ac iune : Am s vin la întîlnire mâine.)
-expresive (exprim o anumit stare psihologic sau o atitudine prezente atât la nivelul E, cât şi al
R: Î i mul umesc pentru telefon.)
-declarative (acte prin care, într-un cadru institu ional- se realiueaz simultan o stare de fapt : Declar
şedin a deschis ; V declar admis la examen; În virtutea calit ii de…,v declar c s tori i)
For a ilocu ionar se exprim
1)direct prin intermediul
a) unor verbe ca a porunci, a solicita, a cere, a mul umi etc.
b) intona ie
c) moduri verbale imperativ
d) adverbe ;nega ia (pentru refuz); sigur, precis (pentru promisiuni)
2)indirect prin:
a)strategii de evitare a imperativului de ex. prin interoga ii introduse de verbe modale:
F ce i-am spus!/ Vrei/po i s faci ce i-am spus?
b) strategii de mascare a refuzului prin evitarea apari iei nega iei în r spuns.
Se pot m ri pensiile în octombrie?/Cred c fondurile de pensii sunt la un nivel sc zut.
act perlocu ionar acte constituite de efectele pe care le produc enun urile asupra receptorului.
Eficien a sau ineficien a actelor perlocu ionare se evalueaz în func ie de rela ia dintre efectul real
produs asupra receptorului şi efectul scontat de emi tor. Deşi sunt determinate de mecanisme
34
RETORICA CLASIC
extralingvistice, actele perlocu ionare pot fi desemnate de anumite verbe din seria a linişti, a flata, a
consola, a m guli, a convinge, a persuada etc. ).
35
FIGURILE RETORICE
CURSUL IV
FIGURILE RETORICE
Motto: ”Figura e purt toare de absen şi de prezen ”

Pascal
“…nu mai exist limb dincoace de aceste figuri…”

Roland Barthes *
“Limba exprim , stilul subliniaz ”

M.Riffaterre**
Concepte de baz : figură, figură de sunet (metaplasmă), figură sintactică (metataxă), figură
semantică, trop (metasemem), figură de gândire( metalogism)
Glosar: competen , discurs, expresivitate, form , grad zero (al scriiturii), semn ,semnifica ie,
sens,text, trop
Defini ii şi delimit ri
Istoria retoricii consemneaz pân în secolul trecut un efort uriaş îndreptat spre identificarea şi
clasificarea figurilor. Retorica a desemnat prin termenul figură un ansamblu de fenomene sintactice,
semantice, pragmatice şi stilistice atât de variate încât secole de-a rândul nu s-a putut realiza un
cadru coerent şi stabil care ar fi permis o descriere exhaustiv a acestora.
Termenul “figur ” se caracterizeaz printr-o remarcabil capacitate unificatoare şi omogenitate
conceptual , în ciuda diferen elor dintre diversele taxonomii. Aceste calit i par s se datoreze
ideii de form cu care figura este asociat în mod constant şi tradi ional .
Retorica a încercat de- a lungul istoriei s armonizeze perspective diferite asupra termenului
figur . Astfel, sensul privilegiat în mod tradi ional considera figura drept "o schimbare ra ional de
sens sau de limbaj în raport cu modelul obişnuit şi simplu de a se exprima" (şi în acest caz, orice
schem şi figur trebuie în eleas ca "o schimbare f cut inten ionat în sens ori în cuvinte prin care
ne abatem de la calea obişnuit şi simpl "1. Perspectiva lui Quintilian surprinde specificul figurii :
“Forma, oricare ar fi ea, dat unui gând, aşa cum corpurile au o atitudine diferit , dup felul în care
sunt conformate” 2.
Alte interpret ri considerau figura dintr-un punct de vedere mai apropiat de cel
contemporan, cu implica ii asupra caracterului “natural” al apari iei sale în text. Figura reprezint
"orice form dat expresiei unui gând" şi atunci, în mod necesar, orice discurs con ine figuri
retorice care nu “împodobesc” textul ci func ioneaz ca vectori ai argument rii.
Defini iile contemporane ale figurii insist asupra identific rii acesteia cu
o form 3 lingvistic ce poate fi izolat , sau m car identificat şi care poate juca un anumit rol în
momentul inser rii sale într-un discurs.
Dintr-o alt perspectiv 4, figura este privit ca o “…deviere de la uzul lingvistic normal,
schimbare într-un anumit nivel al limbii, care faciliteaz expresia poetic sau pe cea oratoric ,
diferit ca grad de expresivitate ori persuasiune fa de maniera comun de exprimare.
36
FIGURILE RETORICE
Figura nu este un simplu ornament al artei poetice : destructurarea pe care o presupune devierea de
la uzul normal al limbii (de la sensul “propriu, literal” al termenilor este înso it de o restructurare a
limbajului dup un cod propriu, cel al retoricii, bazat pe uzajul “figurat” al termenilor şi pe structuri
sintactice specifice.)”
Unele interpret ri5 consider c ”figurile de stil sunt mijloace de exprimare prin care se arat
c lucrurile şi fiin ele pot s aib însuşirile dorite de noi şi s se poarte ca şi cum le-ar avea într-
adev r sau prin care se pun în eviden p r ile din expunerile scrise sau vorbite destinate s
impresioneze în mod deosebit pe ascult tori sau pe cititori.
Statutul figurii nu a fost întotdeauna clar în spiritul tradi iei retorice.
Cu începere din antichitate, retorica interpreteaz figurile ca fiind ”moduri de a vorbi îndepărtate
de cele naturale sau obişnuite”,
“Modul natural/obişnuit” de exprimare trebuie în eles ca un mod simplu şi comun6
(Fontanier) 7.Genette8 surprinde paradoxul lui Fontanier care recunoaşte c nimic nu e mai comun
decât folosirea figurilor, şi limbajul cotidian este impregnat de acestea sau, pentru a cita formula
clasic – “ se fac mai multe figuri de stil într-o zi de târg la Hală decât se fac în mai multe zile de
adunări academice” 9 .
Dumarsais10 surpinde statutul ambivalent al figurilor : “(Figurile) au mai întîi acea
proprietate general care se potriveşte tuturor frazelor şi tuturor combina iilor de cuvinte, care
const în a semnifica ceva în virtutea construc iei gramaticale; dar expresiile figurate cunosc şi o
modificare particular care le este proprie, şi tocmai în virtutea acesteoi modific ri particulare
facem din fiecare fel de figur o specie aparte”. 11
Tot Dumarsais încearc s defineasc specificul figurilor care sunt
“…moduri de a vorbi ce se disting de celelalte printr-o modificare particular care face ca fiecare s
fie redus la o specie aparte şi care le face sau mai vii, sau mai nobile, sau mai pl cute decît
modurile de a vorbi ce exprim acelaşi fond de gândire f r s prezinte o modificare particular ”.
Sau:
” …efectul figurii (vivacitate, noble e, agrement) este uşor de calificat, dar fiin a lor nu poate fi
desemnat decât prin aceea c fiecare figur este o figur aparte, şi c figurile în general se
deosebesc de expresiile non-figurate prin faptul c prezint o modificare particulară, numit
figură.”
În terminologia Retoricii generale12 propuse de Grupul μ , figura reprezint o “unitate
retoric ” 13 .
Unii autori14 consider c figurile , pentru a asigura func ionarea optim a discursului retoric
psiho-logic ar trebui s se supun constrângerilor unor reguli .
Astfel, din perspectiva teoriei argument rii, se poate aprecia rolul unei figuri în discursul
persuasiv15 dar şi “mişcarea de la obişnuit la neobişnuit şi întoarcerea la un obişnuit de rang
superior, produs de argumentul care o controleaz ”.
Figurile pot avea o func ie cognitiv (“orice figur st la dispozi ia cunoaşterii adev rului şi a
recunoaşterii acestuia de c tre publicul destinatar”), îndeplinesc un rol important în comunicare16.
Clasificarea figurilor retorice
Istoria retoricii se confund în unele perioade cu încercarea de a circumscrie într-o clasificare

unitar ansamblul divers, neomogen şi extrem de bogat al figurilor.
În Retorica către Herennius 17 , Cicero introduce pentru prima oar distinc ia conceptual dintre
figurile de cuvânt (VERBORUM EXORNATIONES) , reprezentând modific ri în interiorul
37
FIGURILE RETORICE
sintagmei, aranjamente de cuvinte în fraz sau de fraze în perioad (repeti ie, asindet, grada ie,
climax şi figurile de gândire (SENTENTIARUM EXORNATIONES).
Astazi se accept urm toarea clasificare:
1. Figuri de sunet 18 (metaplasme în terminologia Grupul μ) sunt legate de nivelul sonor al

discursului (substan a sonor ).
În cadrul acestei clase se disting:
a) figuri de sunet propriu-zise:
realizate prin repetarea unor elemente
a1) vocalice sau consonantice (alitera ia, asonan a, paronomaza, rima etc.) 19
a2)-silabice (ca în paronomaza 20 )
a3) repetarea unor cuvinte cu rezonan apropiat dar cu sens diferit (paronime 21
a4) sau verbal (ca în antanaclaz 22 )
b)accidentele fonetice. Aceast subclas este reprezentat de toate procedeele de deformare a
semnificantului (afereza, apocopa, metateza, sinereza, sincopa ) 23.
c) jocuri de cuvinte care se bazeaz pe procedee cu implica ii semantice (anagrama, calamburul,
palindromul).
2. Figurile de construc ie sau figurile sintactice legate de structura frazei ;(metataxe în

terminologia Grupul μ). Principalele mecanisme prin care se realizeaz sunt:
- permutare (ca în inversiune 24), bazat sau nu pe simetrie (chiasm25 şi antimetatez 26)
-sustragere (elipsa27, asindet)
repeti ie (epanalepsa28 anafora).
DSL propune pentru acesat grup urm toarele subcategorii :

-figuri propriu-zise (paralelismul sintactic, enumerarea, climaxul, anticlimaxul, repeti ia );
-construc ii sintactice (care exist şi în limbajul curent) : asindet, polisindet, tmez , elips , zeugm ,
anacolut, dislocare, hiperbat, hipalag , inversiune
-figuri sintactico-lexicale sau figuri sintactice care au implica ii semantice (poliptoton, parigmenon,
antanaclaz )
3. Figuri semantice -tropi, (metasememe în terminologia Grupul μ).

Tropii , identifica i ca atare de Quintilian, se împart în
-tropi de mai multe cuvinte (personificare, alegorie29, aluzie istoric , cultural , litot 30 , icen 31,
ironie );
-tropi de un cuvânt (metonimie, bazat pe contiguitate logic cauz -efect,produs- loc de origine, etc.
şi metafor 32);
Dintr-o alt perspectiv , R.Jakobson propune clasificarea figurilor semantice în:

-seria metonimic :metonimia, sinecdoca,
-seria metaforic : metafora explict sau implicit , compara ia, personificarea, antonomaza,
oximoronul, epitetul, simbolul
4.Figurile de gândire, logice ,(metalogisme în terminologia Grupul μ).care se bazeaz pe rela ia

oratorului cu discursul s u şi afecteaz structuri mai extinse ale textului (întreg discursul) şi nu doar
un cuvânt, o sintagm sau o fraz : alegoria, antifraza, antiteza, deliberarea, eufemismul, hiperbola ,
38
FIGURILE RETORICE
ironia, paradoxul, parabola, pleonasmul, prosopopeea, portretul, reticen a, tabloul , apostrofa33,

prosopopeea34, deliberarea35
De-a lungul timpului, clasific rile au suferit în permanen modific ri care privesc atât num rul
figurilor , cât şi încadrarea acestora într-o categorie sau alta.
Autorii Retoricii generale 35 disting patru clase :
- METAPLASME sau figuri formale
-METATEXELE sau figuri de sintax
-METASEMEME sau figuri care con in modific ri semantice, în parte numite şi tropi
-METALOGISME, mai mult sau mai pu in asimilabile cu figurile de gândire
În afar de acesat împ r ire care ine seama de nivelul figurilor, retorica propune şi clasific ri de
tip:
a)func ional , discursul figurat urm rind s produc un efect asupra auditoriului şi tinând, conform
teoriei retorice, de elocu ie şi stil, retoricienii pun accentul pe func iile sale estetice (ca ornament
destinat s plac ) sau argumentative (ca instrument eficace al unei inten ii persuasive).
În perspectiva lui CICERO rela ia discurs figurat cu cele trei genuri de stil (simplu - evitarae
figurilor într-iun cuvânt şi a repeti iilor, m surat şi înalt) se raporteaz la func iile discursului (a
instrui, a pl cea, a emo iona/ docere, delectare, movere).
Quintilian distinge între tropii care contribuie la exprimarea ideii (metafora, sinecdoca, metonimia
şi cei care înfrumuse eaz discursul (alegoria, enigma, perifraza, hiperbola )
b) morfologic, luându-se în considerare un num r restrâns de opera ii elementare, s-a propus,
începând cu Quintilian, distinc ia dintre figurile formate
-prin ad ugare de elemente [anafora, parenteaza]
-prin suprimare [asindet, zeugma ]
-prin schimbarea ordinii cuvintelor [antiteza, paronomaza ]
Clasificarea36 cea mai simpl şi adecvat se refer îns la formele vizate:

-figuri de cuvinte considerate în ceea ce priveşte semnifica ia lor (sau tropi),
-: figuri de cuvinte considerate în ceea ce priveşte forma lor (sau figuri de dic ie),
-: figuri care se privesc ordinea şi num rul cuvintelor din fraz (sau figuri de construc ie),
-: figuri referitoare la “alegerea şi potrivirea cuvintelor”(Genette îl citeaz în acest sens pe
Fontanier) (sau figuri de elocven ă)
-: figuri referitoare la o fraz întreag (sau figuri de stil),
-figuri care se raporteaz la enun în întregul s u (sau figuri de gândire).
Alt tip de clasare 37–cel semiologic- const în a distinge figuirile unele de altele prin atribuirea unei
valori psihologice fiec reia , în func ie de caracterul devierii impus expresiei; valoarea poate fi:
-impresiv - o anume figur urmeaz s provoace un anumit.sentiment-
- fie expresiv (o anumit figur este dictat de un anumit sentiment).,
- fie îmbinând ambele perspective .
Alte interpret ri38 acord mai mic importan afectivit ii şi mai mare interes imagina iei, normei
culturale.
39
FIGURILE RETORICE
Aceste retorici clasice trateaz în esen (uneori în exclusivitate) despre acea parte a artei de a vorbi
şi de a scrie, pe care anticii o numeau elocutio (vezi cursul III), adic despre tot ceea ce este legat de
stil, a c rui principal resurs o constituie figurile. Aceast retoric a expresiei, str bun a
semanticii şi a stilisticii moderne, este considerat şi numit adesea dintr-o prea mare comoditate
retorică. Nu trebuie uitat îns de existen a celorlalte p r i ale retoricii antice, dispositio (arta de a
combina marile unit i ale discursului- retorică a compozi iei) şi mai ales inventio (arta de a g si
argumente, retoric a con inutului, culminând cu topica, repertoriul temelor).
Figurile retorice sunt legate strâns de modul de a exprima logosul şi apar ca elemente intrinseci în
structura discursului.Unii autori39 afirm în aceast privin c “exist o “gândire”, adic un sens,
care este comun atât poe ilor buni, cât şi celor proşti, şi care se poate exprima printr-o mic fraz
uscat şi plat ; şi exist un mod de a o reda (Domairon40), care determin întreaga diferen …”
“Discursul, care nu se adreseaz decât inteligen ei sufletului, nu este, chiar
dac îl consider m din punctul de vedere al cuvintelor care îl transmit
sufletului prin sensuri, un corp propriu-zis: el nu este deci propriu-zis o
figură. Dar are totuşi, în diferitele sale feluri de a semnifica şi de a exprima
ceva analog cu diferen ele de form şi de tr s turi existente în adev ratele
corpuri…Figurile discursului sunt tr s turile, formele sunt întors turile…prin
acre discursul…se îndep rteaz mai mult sau mai pu in de ceea ce ar fi fost
exprimarea simpl şi comun Fontanier: Commentaire raisonné des Tropes
de Dumarsais, 1818
G.Genette redefineşte statutul de sistem al retoricii prin raportare la exemple din cadrul ştiin ei –
pilot- lingvistica:
“Se ştie, dup exemplul lingvisticii, c acest fenomen al gradului zero41 cînd
o absen de semnificant indic limpede un semnificat cunoscut, este semnul
infailibil al existen ei unui sistem :deoarece, e nevoie de un cod organizat de
alternan e vocalice pentru ca lipsa vocalei s aib o func ie distinctiv .
Existen a unei figuri zero, având valoare de figur a sublimului, arat c
limbajul retoricii este îndeajuns de saturat de figuri pentru ac un loc vid s
desemneze un sens plin: retorica este un sistem al figurilor) 42. “
sau, dintr-o perspectiv identitar : “Figura nu e deci nimic altcev adecât un sentiment al figurii, şi
existen a sa depinde în întregime de conştiin a pe care o cap t sau nu cititorul în leg tur cu
ambiguitatea discursului ce i se propune. ” 43
În acest fel se ajunge la problema existen ei unui “Cerc hermeneutic” în retoric : valoarea
unei figuri nu e dat de cuvintele care o compun, din moment ce ea depinde de o distan (ecart)
între aceste cuvinte şi cele pe care cititorul le percepe mental dincolo de ele “într-o perpetu
dep şire a lucrului scris” 44.
De aceea, instrumentul unui consens general din perspectiva spiritului clasic va fi “codul
retoricii” care const mai întâi dintr-o list , f r încetare remaniat , dar întotdeauna socotit drept
exhaustiv , a figurilor admise, apoi dintr-o clasificare a acestora dup form şi valoare, şi ea supus
unor neîncetate modific ri, dar care va fi tot mai mult organizat într-un sistem coerent şi
func ional.
Problema pe care G.Genette o consider central în istoria figurilor este “de ce figura semnific mai
mult decât expresia literal ”. Tehnica acestor impuneri de sens poate fi redus la ceea ce
semiologia modern numeşte conota ie 45.
40
FIGURILE RETORICE
Concluzii
Codul retoricii are sarcina “s inventarieze repertoriul figurilor şi s -I atribuie fiec reia valoarea de
conota ie . O dat ieşit din vorbirea vie a inven iei personale şi intrat în codul tradi iei, fiecare
figur nu mai are ca func ie decât s notifice, în felul s u propriu, calitatea poetic a discursului care
o poart “46
Retorica figurilor are ambi ia s stabileasc un cod al conota iilor literare, sau ceea ce R.Barthes a
numit semnele literaturii.De fiecare dat când foloseşte o figur recunoscut prin cod, scriitorul îşi
îns rcineaz limbajul nu numai s -I “exprime gândirea”, ci şi s notifice o calitate epic , liric ,
didactic , oratoric etc-, s se desemneze pe sine însuşi ca limbaj literar, şi s semnifice literatura.
De aceea , retorica se preocup prea pu in de originalitatea sau de noutatea figurilor, care sunt
calit i ale vorbirii individuale, şi care, sub acest raport, nu o privesc47.
“Idealul retoricii, la limit , ar fi s organizeze limbajul literar ca pe o a doua limb în interiorul

celei dintâi, în care eviden a semnelor s-ar impune cu tot atâta str lucire ca şi sistemul dialectal al
poeziei greceşti, în care folosirea dialectului doric însemna în mod absolut lirism, a celui atic,
dramă, şi a celui ionic-eolian, epopee ”.
Genette consider 49 c “pentru noi, ast zi, opera retoricii nu mai are, în ceea ce priveşte con inutul
s u, decât un interes istoric (de altfel subestimat).
Dac în epoca actual “func ia auto-semnificant a Literaturii nu mai trece prin codul figurilor, iar
literatura modern îşi are retorica sa proprie, care const tocmai (cel pu in pentru moment) în
refuzul retoricii48, cu totul altfel stau lucrurile în ceea ce priveşte actualitatea figurilor în discursul
public (în special în cel publicitar, jurnalistic şi politic).
De cele mai multe ori succesul şi eficien a acestor discursuri depinde de alegerea figurilor.
Studiul figurilor retorice este de mare interes atât pentru decriptarea50 cât şi pentru compunerea
discursurilor.
În concep ia lui Paulhan 51 decriptarea este un proces care se desf şoar în etape52 :
1. Recunoaşterea discursului ca ansamblu de semne, sensuri şi semnifica ii care depinde în mod
esenial de competen a lingvistic a receptorului;
Aceast etap nu presupune identificarea figurilor retorice, adesea prezen a lor nu este sesizat din
perspectiva realiz rii leg turii biunivoce termen-concept.
2.Analiza situa iei paradoxale care se instaleaz ca urmare a prezen ei figurilor retorice în text;
receptorul percepe figurile retorice ca un atentat la “logica bunului sim ” atît în planul expresiei cât
şi al con inutului. C utarea temeiului situa iei paradoxale se bazeaz pe credibilitatea pe care o
acord receptorul autorului discursului.
O ultim etap ar putea-o constitui refacerea global a discursului prin “grila” pe care au stabilit-o
figurile retorice , percepute în cazul unei comunic ri eficiente ca apar inând simultan structurii şi
texturii discursive.
Eficien a textului publicitar şi a discursului politic se datoreaz în mare m sur stilului în eles ca
manier de a marca personalitatea emi torului prin folosirea unor procedee ale expresivit ii
[caracteristic a enun ului la nivelul emo ional; afectivitate].
41
FIGURILE RETORICE
Stilul este în formularea inspirat a lui Genette - “vr jitorie evocatoare : cuvintele reînvie în carne şi
oase, substantivul, în m re ia sa substan ial , adjectivul, veşmânt str veziu care îl acoper şi îl
coloreaz , şi verbul, înger al mişc rii, ce d primul impuls frazei”53
1.Quintilian, "Arta oratoriei, IX, 1, 11-13).

2. Quintilian, Inst.Orat,VIII, 6
3.Acest specific formal al figurilor a impus perspectiva taxonomic adoptat de tradi ia retoric .
4. DSL
5. .”[Ion Coteanu, Gramatică, stilistică, compozi ie, Editura Ştiin ific , Bucureşti, 1990]
6. Asupra acestui lucru atr sese aten ia şi Aristotel, Poetica, XXII : darul cel mai de pre al graiului
e s fie limpede, f r s cad în comun]
“Spiritul retoricii se afl în întregime în aceast conştiin a unui hiatus posibil între limbajul real
(cel al poetului) şi un limbaj virtual (cel care ar fi folosit exprimarea simplă şi comună) pe care este
de ajuns s -l restabilim prin gândire pentru a delimita un spa iu de figur ”. (G.Genette Figuri,
Editura Univers, Bucureşti, 1978, p.87)
7. Fontanier: Commentaire raisonné des Tropes de Dumarsais, 1818; Manuel classique pour
l’etude desTropes, edi ia a doua remaniat în 1822; Des Figures du Discours autres que les Tropes,
1827
8.Genette, Gérard, Figuri, Editura Univers, Bucureşti, 1978, p.86
9. Se admite, în general, c figurile apar şi în limbajul comun dar orientarea clasificatoare-
taxonomic a retoricii se bazeaz pe o teorie a figurilor ca “ansamblu de opera ii discursive de
detaliu”.
10. Dumarsais, Des Tropes, 1730
11. Expresia simpl şi comun nu are form , în timp ce figura are: iat -ne revenind la defini ia
figurii ca distan dintre semn şi sens, ca spa iu intern al limbajului (G.Genette Figuri, Editura
Univers, Bucureşti, 1978, p89)
12. Retoricii generale propuse de Grupul μ
13. iar o teorie a figurilor ar face obiectul a ceea ce G. Genette a numit efectul unei “mişc ri
seculare de reducere a retoricii”, care ar conduce la o retoric “restrâns ” (La rhetorique restreinte,
Figures III, Paris, Seuil, 1996, p.36 )].
14. Gheorghe Mihai, Retorica tradi ională şi retorici moderne, Editura All, Bucureşti, 1998, p.326-
327
15. o figur care nu sus ine “natural” discursul argumentativ este mai degrab figur de stil , vezi
distinc ia retoric /stilistic
16. “Pentru a mijloci comunicarea retoric o figur trebuie s aib disponibilit i de reflec ie
rezonabil (!)” şi depind de contextul situa ional (“o figur recognoscibil în structura sa nu produce
în chip necesar, în orice situa ie, acelaşi efect retoric”). Vezi Gheorghe Mihai, op.cit. p.326-327
17. Ad Herennium
18. Figurile de cuvânt sau fonologice
19.. ca în alitera ie (consoane, silabe accentuate) sau în
asonan (vocala accentuat : c ci unde ajunge nu-I hotar, de exemplu]
20. cine-mparte , parte-şi face
21. traduttore , traditore; propăşire/prăbuşire – în discursul de învestitur (Ilie Şerb nescu)
42
FIGURILE RETORICE
22. afacerile sunt afaceri ;

23. aferez : ‘Culae (Niculae); apocop : de la mine pîn’la tine)
deriv rile , argoul, cuvinte -valiz etc. Trouducteur (Céline )
24. ei cinară , cu de aur vase, linguri
25. Filozofia mizeriei, mizeria filozofiei
26. poezia se face critică şi critica poezie
27. de departe trandafir, de aproape borş cu ştir
28. repetare simultan cu interpunerea unor segmente interpunere : de mun i , de ape şi iarăşi de
mun i, de ape ;
29. folosirea unei metafore sau a unui simbol în discursul narativ pentru expunerea unei idei
abstracte (de exemplu, moartea în Miori a)
30. a l sa s se în eleag mai mult decât se spune : Măriuca, nu-mi era urâtă (Creangă)
31.licen : figur retoric des folosit în oratorie pentru a exprima în mod liber o idee care poate
şoca auditoriul. Enun area acesteia este preg tit în general de o formul de atenuare, scuz (ierta i-
mă pentru îndrăzneală, scuza i- mi exprimarea, dacă pot să spun aşa etc.). Aceste formule pot
deveni ticuri în exprimare (sunt frecvente în discursul televizat “liber”/live).
32.metafora în Poetica, XXI 1457b7 lui Aristotel p.94 [Aristotel, Poetica, Editura IRI,Bucureşti,
1998, Studiu introductiv, traducere şi comentarii de D.M. Pippidi, Edi ia a III-a îngrijit de Stella
Petecel] este definit ca "trecerea [epiphora] asupra unui obiect a numelui altui obiect "
[…caracteristica metaforei tocmai asta este : c exprim lucruri cu noim punând laolalt
absurdit i (procedare imposibil în vorbirea obişnuit , dar îng duit în metafor ), Aristotel,
Poetica, XXII 1458 a 26-29]
33.Voi sunte i urmaşii Romei
34.personificare extins
35. analiza şi respingerea motivelor
35. [Grupul μ, Retorică generală, , Editura Univers, Bucureşti , 1974]
36. Vezi clasificare natural .
Se poate vorbi despre existen a unor termeni- martor pentru subdiviziuni din perspectiva unor
retoricieni.Astfel, Fontanier împarte figuri de elocven în :
-figuri prin extensie (epitet )
- figuri prin deduc ie (sinionimia )
- figuri prin legătură (abrup ia : figur cu leg tur -zero)
- figuri prin prin consonan ă (alitera ia)
Fontanier împarte metonimiile (sau tropii prin coresponden ă , sau contiguitate , în terminologia lui
Jakobson) în :
Metonimii prin cauză (Bachus pentru vin)
De instrument (o pan m iastr pentru un scriitor bun)
De efect (r zbunarea mâinii)
De con inut (Cerul pentru Dumnezeu)
De loc de origine (Porticul pentru filozofia stoic )
De semn (Tron pentru monarhie)
Privitoare la legătura fizic/psihic (inima pentru iubire)
Patronale (Pena ii pentru cas ).
Ale lucrului (peruca pentru omul care o poart )
43
FIGURILE RETORICE
Trebuie spus despre acest tip de clasare c reprezint o sistematizare de ordin pur logic, el nu
indic nimic asupra valorii semnificante a figurii sau a grupurilor de figuri considerate.
37. “din moment ce este postulat acordul dintre starea de spirit a autorului, sau a personajului , şi
cea a cititorului : “de vreme ce nu vorbim aproape niciodat decât pentru ca s ne comunic m
sentimentele şi ideile, e evident c , pentru ca discursul nostru s fie eficace trebuie s -l figur m,
adic s -I d m carcateristicile sentimentelor noastre (Lamy)”. (G.Genette Figuri, Editura Univers,
Bucureşti, 1978, p96)
Genette consider c în acest caz este vorba de o “semiologie inconştient sau mascat ” din
moment ce ea traduce semnifica iile în termeni de determinism, prezentând sensurile drept cauze
şi/sau efecte.
În acest sens, retoricul Lamy din perspectiv cartezian supraliciteaz interpretarea psihologic
(afectiv ) a figurilor, ajunge s caute în figuri “caracterul” acesteia, “adic semnul unei pasiuni
distincte” :
-elipsa : o pasiune violent vorbeşte atât de repede încât cuvintele nu o pot urma,
-repeti ia: omului pasionat îi place s se repete, iar omului mânios s loveasc de mai multe ori;
-hipotipoza: prezen a obsedant a obiectului iubit
-epanortoza: omul pasionat îşi corecteaz neîncetat vorbirea pentru a-I spori for a;
-hiperbat (inversiune): emo ia r stoarn ordinea lucrurilor, deci şi ordinea cuvintelor
-distribu ia: sunt enumerate p r ile ce alc tuiesc obiectul pasiunii
-apostrofa : omul emo ionat se r suceşte în toate p r ile, c utând pretutindeni ajutor etc.
38. Hugh Blair (vezi cursul II) este adeptul originii naturale a figurilor, afirmând c “ele fac parte
din limbajul pe care Natura îl inspir tuturor oamenilor” şi-şi argumenteaz pozi ia prin abunden a
tropilor în limbile “primitive” (G.Genette Figuri, Editura Univers, Bucureşti, 1978, p97).
El propune în consecin o clasificare a figurilor din perspectiva imagina iei şi, pe de alt parte , a
pasiunii.
Dumarsais asociaz originea sensurilor figurate cu gustul care dirijeaz imagina ia spre
detalii, figurile reflectând un decupaj particular al realit ii : “numele ideii accesorii este adesea mai
prezent în imagina ie decât al ideii principale, iar ideea accesorie, desemnând obiectul prin mai
multe elemente ale conjuncturii, îl descrie în chip mai agreabile şi mai energic”.
39. Genette, Gérard, Figuri, Editura Univers, Bucureşti, 1978, p.87
40. Domairon, Rhétorique française, 1804
Sobrietatea absolut a expresiei este marca unei extreme eleva ii a gândirii: “”Sentimentele sublime
sunt întotdeauna redate prin expresia cea mai simpl (Domairon). Geneza spune “Şi se f cu
lumin ”. Nimic mai marcat decât acesat simplitate: este figura îns şi, cu des vârşire obligatorie , a
sublimului. Obigatorie şi rezervat : s-o foloseşti ca s exprimi sentimente sau situa ii mai pu in
elevate ar fi o lips de gust.
41.”S-ar putea obiecta c stilul figurat nu reprezint în întregul stil, şi nici m car întreaga poezie, şi
c retorica mai cunpoaşte de asemenea stilul simplu (…absen a riguroas de figuri, ea exist în mod
efectiv, dar este în retorica ceea ce am numi azst zi un grad zero, adic un semn definit prin absen a
de semn, şi a c rui valoare este perfect cunoscut .” (G.Genette Figuri, Editura Univers, Bucureşti,
1978, p.88 ).
42. G.Genette este considerat unul dintre principalii reprezentan i ai analizei structurale şi al teoriei
formelor literare; opere principale : Figuri I (1966), Figuri II(1969), Figuri III(1972)
43. G.Genette Figuri, Editura Univers, Bucureşti, 1978, p.95
44. J-P-Sartre, Situations, II, p.94., citat de G.Genette în Figuri.
44
FIGURILE RETORICE
G.Genette încearc s precizeze statutul semantic al figurii prin îndep rtarea unor confuzii la
nivelul tr s turilor diferen iatoare :
“ …defini ia figurii ca deviere fa de uzaj se bazeaz pe o confuzie între uzaj şi literalitate :
moduri de a vorbi simple şi comune. Simplul nu este neap rat comun şi invers, figura poate
fi comun dar nu poate fi simpl , de vreme ce ea este purt toare deopotriv de prezen şi de
absen .
Figura poate s intre în uz f r s -şi piard caracterul figurat (limba comun are şi ea
retorica sa, dar retorica defineşte un uzaj literar care seam n mai mult cu o limb decît cu o
vorbire)” (G.Genette Figuri, Editura Univers, Bucureşti, 1978, p.88)
Şi schi eaz condi iile de existen a le figurii:
Astfel, figura dispare atunci când :
1)semnificantul prezent este “literalizat” de o conştiin antiretoric : cînd scriu vreau s spun
p nz , dac aş fi vrut s spun corabie, aş fi scris corabie; autorul vrea să spună,,(ceea ce
echivaleaz de fapt cu o traducere în limbajul literal)
2) semnificantul absent nu poate fi identificat.
Într-o not la pagina 239, Genette reia discu ia despre statutul figurii ca deviere în rela ie
profiund cu îns şi condi ia limbii şi se sprijin pe teoria lui De Brosses expus în Traite de
la formation mecanique des langues din 1765 :
” Aceast trimitere la devierea (ecart) stilistic la devierea (ecartement) pe
care se constituie orice limbaj poate p rea simpl sofistic .Dac poezia este
deviere de la limb , limba este deviere în raport cu totul şi mai ales cu ea
îns şi.De Brosses desemneaz prin acest termen separarea, dup p rerea lui
progresiv (şi sup r toare), în cursul istoriei limbilor dintre obiect, idee, şi
semnifican i (fonic şi grafic): “Oricâte devieri ar fi în compunerea limblor,
oricât de Mare ar fi arbitrariul…Când ai str puns acel mister dificil (al unirii,
în limba primitiv a fiin ei reale)a ideii, a sunetului şi a literei), po i
recunoaşte f r uimire, pe m sur ce observa ia înainteaz , cât de mult aceste
patru lucruri, dup ce s-au apropiat astfel de un centru comun, deviază din
nou printr-un sistem de deriva ie…”.(G.Genette Figuri, Editura Univers,
Bucureşti, 1978, )
45. “Când folosesc cuvântul voile pentru a desemna o pânz de corabie, aceast smenifica ie este
arbitrar (nu exist nici un raport natural între cuvânr şi lucru), care sunt legate între ele printr-o
simpl conven ie social , abstract (cuvântul desemneaz nu un lucru ci un concept) şi univoc
(desemnarea acestui concept este lipsit de ambiguitate): avem de-a face aici cu o simpl denota ie.
Dar dac folosesc acelaşi cuvânt voile pentru a desemna, prin sinecdoc (parte pentru
întreg), o corabie, aceast semnifica ie este mult mai bogat şi mai complex : ea este
ambigu , de vreme ce se refer deopotriv , literal la pânz , şi ca figur , la corabie, vizând
deci întregul prin mijlocirea p r ii; ea este concret şi motivat , de vreme ce alege pentru
desemnarea cor biei un detaliu material, o “idee accesorie ” , şi nu ideea principal , şi, de
asemeni, pentru c alege un anumit detaliu (pânz ) mai degrab decât un altul (coca sau
catargul)” (G.Genette Figuri, Editura Univers, Bucureşti, 1978,p.97-98.).
Genette surprinde în continuare esen a figurii care const în :
“… aceast motiva ie, ce difer pentru fiecare tip de figur (printr-un detaliu la
sinecdoc , printr-o asem nare la metafor , printr-o atenuare la litot , printr-o
45
FIGURILE RETORICE
exagerare la hiperbol etc.) este însuşi sufletul figurii, iar prezen a ei reprezint o
semnifica ie secund , impus de folosirea acelei figuri.
Aceasta voile în loc de corabie înseamn o denota ie şi simultan o conota ie a
motiva iei prin detaliu , devierea sensibil imprimat semnifica iei, şi deci “o
anumit modalitate de viziune sau de inten ie”.
46. G.Genette Figuri, Editura Univers, Bucureşti, 1978,p.97-98
“Un semn sau o suit de semne lingvistice nu alc tuiesc decât o linie, şi aceast form linear face
obiectul gramaticii. Forma retoric este o suprafa ă, cea pe care o delimiteaz cele dou linii ale
semnificantului prezent şi ale semnificantului absent…numai expresia figurat este prev zut cu o
form , pentru c numai ea închide un spa iu”
“Orice figur este traductibil şi îşi poart cu sine traducerea, ca un filigran sau un palimpsest, sub
textul s u aparent. Retorica este legat de aceast dublicitate a limbajului “
Statutul metaforelor lexicalizate de tipul catacrezei (foaie de hârtie, piciorul mesei.) este amplu
analizat atât de lingvistic , cît şi de retoric .
Catacreza este un trop impus de lipsa cuvântului propriu, de necesitate, este for at .Bary afirma c
”natura este mai fertil în lucruri decît suntem noi în termeni”.
Genette consider statutul metaforei lexicalizate din perspectiva raportului diacronie-sincronie:
“Catacreza picior de masă este într-adev r un trop, de vreme ce foloseşte în leg tur
cu o mas un cuvînt rezervat corpului fiin elor şi abate acest cuv de la semnifica ia sa
ini ial , i în aceast calittae ea intereseaz istoria limbii (perspectiv diacronic ). Dar
catacreza nu este un trop –figur din moment ce nu pot propune nici o traducere a
cuvântului picior , din lips de alt cuvinte: ea nu intereseaz codul sincronic al
retoricii.”
În privin a delimit rilor impuse în sistemul figurilor de criteriul func ional al traductibilit ii,
Genette recunoaşte anumite inconsecven e :
“Aplicarea, conştient sau nu, a acestui criteriu func ional (orice figur este traductibil ) ne poate
explica anumite anex ri, aparent abuzive, şi anumite refuzuri, aparent timide, ale retoricii.
Descrierea era considerat în epoca clasic , drept o figur :
“f igur prin care prezent m imaginea unui obiect”(Domairon).
Lamy o vede ca o variant atenuat a hipotipozei (descrierea vorbeşte despre lucruri absente ca
fiind absente) în timp ce hipotipoza :se preface c ni le pune (pe cele absente) în fa a ochilor dar
într-un mod care impresioneaz puternic spiritul”.
Domairon facee din descriere un gen ale c rui patru specii sunt : hipotipoza, etopeea, posografia şi
topografia. (G.Genette Figuri, Editura Univers, Bucureşti, 1978,p.92).
Bally , citat de Genette, spune în Langage et vie, c “expresivitatea tulbur linearittaea limbajului,
f când perceptibil prezen a unui semnificant (pânză) şi totodat absen a unui alt semnificant
(corabie)” , deci avem de-a face cu o sinecdoc . . (G.Genette Figuri, Editura Univers, Bucureşti,
1978,p.90).
Genette remarc faptul c libertatea de instaurare a figurilor are anumite limite: cele pe care le
impune criteriul implicit (traductibilitatea). Clasific rile din anumite perioade au pus în eviden
anumite erori, cum ar fi plasarea comina iei ( =proferare de amenin ri) printre figurile de gândire .
46
FIGURILE RETORICE
“Fontanier se întreab “deci sentimentul face figura?” Dar atunci, exist tot
atâtea figuri noi câte sentimente sau pasiuni diferite exist , sau câte moduri
diferite în care sentimentele, pasiunile pot s izbucneasc . Atunci, …insulta,
reproşul , blamul, lauda, linguşeala, sfatul, complimentul, îndemnul, oferta,
cererea, mul umirea, plângerea…vor fi tot atâtea figuri pe care va trebui f r
îndoial s le clasific m dup tr s turile lor distinctive de r utate şi de
violen , sau de ging şie şi de blînde e.”
Insulta, reproşul , blamul, lauda, linguşeala, sfatul, complimentul, sunt
con inuturi şi nu moduri de exprimare, ele nu sunt deci traductibile.
“Traducem cuvinte, nu sensuri. Comina ia nu este deci decât o pretins
figur ”. (G.Genette Figuri, Editura Univers, Bucureşti, 1978,p.94).
O figură de gândire (categorie marginal şi contestat , c ci în sensul cel mai riguros nu exist
decât figuri de expresie) nu poate fi considerat ca atare decât dac este simulat sau afectat (fals
concesie, fals naivitate, fals interoga ie etc.).
47. “Ea se intereseaz doar de calitatea şi de universalitatea semnelor poetice, de faptul de a reg si
la nivelul secund al sistemului (literatura) transparen a şi rigoarea care-l caracterizeaz pe primul
(limba).” (G.Genette Figuri, Editura Univers, Bucureşti, 1978,p.99).
Vezi în acest sens şi în viziunea lui Ion Barbu, poezia ca “joc secund, mai pur”
48. pe care Paulhan a numit-o “Teroarea.”
49. G.Genette Figuri, Editura Univers, Bucureşti, 1978,p.99
În aceste condi ii, concluzia ar fi :
“Ideea de a-I reînvia codul pentru a-l aplica la literatura noastr ar fi un anacronism
steril. Şi aceasta nu pentru c nu am putea reg si în unele texte moderne toate
figurile vechii retorici: dar sistemul s-a dezacordat, şi func ia semnificant a figurilor
a disp rut odat cu re eaua de rela ii ce le articula în acest sistem. “
Şi adaug concesiv:
“Ceea ce putem re ine din vechea retoric nu este deci con inutul, ci exemplul s u,
forma, ideea sa paradoxal asupra Literaturii ca ordine întemeiat pe ambiguitatea
semnelor, pe spa iul îngust, dar vertiginos, care se deschide între dou cuvinte cu
acelaşi sens, între dou sensuri ale aceluiaşi cuvânt: între dou limbajuri ale aceluiaşi
limbaj”
50 În terminologia lui Jean Paulhan, Traite des Figures ou la Rhetorique decryptee, în : Du
Marsais, Traite des tropes, Le Nouveau Commerce, Paris, 1977
51. Op.cit.p.269-322
52.Cf. Constantin S l v stru, Discursul puterii, Institutul European, Iaşi, 1999, p.321-328, p.328-
345
53. G.Genette Figuri, Editura Univers, Bucureşti, 1978,p.99
54. Baudelaire , Le poeme de haschisch, partea a 4-a.
GLOSAR:
Competen termen care apare adesea cu determin ri : competen lingvistic , competen

pragmatic (sau comunicativ ). Competen ă lingvistică reprezint un termen-martor al gândirii lui
N. Chomsky, care se refer la cunoaşterea internalizat a sistemului de norme/reguli specific unei
47
FIGURILE RETORICE
limbi de c tre comunitatea de vorbitori nativi ai acesteia. Competen ă comunicativă presupune

cunoaşterea internalizat a sistemului de norme/reguli lingvistice, interac ionale şi culturale de c tre
un vorbitor nativ al unei limbi. Competen ă comunicativă asigur adecvarea la contexte de
comunicare specifice.
Discurs : termen complex care poate fi definit ca
-ansamblu de enun uri ale unui emi tor, care se refer la un subiect unic (topic, în terminologia
anglo-saxon ). Dintr-o perspectiv pragmatic , discursul reprezint "o enun are ce presupune un
locutor şi un auditor, şi inten ia locutorului de a-l influen a pe cel lalt." (Benveniste).
Alte interpret ri ale discursului vizeaz echivalen a sa cu
a) textul (în cadrul c reia perspectiva comunica ional şi cea tematic coincid în general , de
exemplu în cazul comunic rii scrise );
b) un ansamblu de texte (conversa ie) care ilustreaz o interac iune între dou sau mai multe
discursuri centrate în jurul unei singure teme şi alc tuite fiecare din mai multe texte, (deoarece
fiecare replic a schimbului conversa ional constituie o unitate comunica ional , şi deci un text, în
sine).
expresivitate caracteristic a enun ului la nivelul emo ional; afectivitate
form :forma ca decupaj al realit ii (Saussure);
Rela ia dintre forma expresiei şi forma con inutului: substan a este manifestarea formei în
materie(Hjelmslev)
Forma considerat ca relativ echivalent expresiei şi opus sensului (con inutului) : (L.Bloomfield)
grad zero (al scriiturii) Conceptul a fost introdus de Roland Barthes, Le degre zero de l’ecriture,
1953] şi desemneaz punctul de referin , caracterizat prin absen a figurilor, la care se raporteaz
exprim rile marcate stilistic; limbajul ştiin ific pare a se apropia cel mai mult de gradul stilistic
“zero”.
“ Stilul este desigur o deviere, în sensul c se îndep rtez de limbajul neutru printr-un anume efect
de diferen iere şi de excentricitate..” G.Genette Figuri, Editura Univers, Bucureşti, 1978,p.278
stilistic : disciplin lingvistic al c rei obiect de studiu îl reprezint faptele de expresie ale
limbajului organizat, din punctul de vedere al con inutului lor afectiv; DSL îl citeaz pe Ch. Bally,
creatorul lingvisticii moderne, care susşine c obiectul stilisticii este “studiul limbajului tuturor, în
m sura în care el reflect nu ideile, ci emo iile, sentimentele, voin a, impulsiunile, adic limba
tuturor ca mijloc de expresie şi ac iune”.
Stilistica individual , genetic sau literar , reprezentat de Leo Spitzer în filia ia lui Benedetto
Croce şi K. Vossler, consider c orice afectare a st rii psihice normale determin , în plan
expresiv, o îndep rtare de la uzul lingvistic normal iar orice abatere de la uzul lingvistic normal
poate fi interpretat ca un indicator al unei emo ii. Abaterile de la uzul lingvistic normal se pot
înregistra la orice nivel : accent, pronun ie, morfologie, sintax , semantic .]
Semn _reuniunea (şi rela ia) dintre semnificant şi semnificat; are caracter binar (Saussure) fiind un
intermediar între gândire şi sunete (reuniunea interdependent între un semnificant (complex sonor,
imagine acustic ) şi un semnificat (concept).
Triunghiul semiotic propus de Ogden şi Richards ilustreaz rela ia semnului lingvistic cu realitatea
extralingvistic .
Semnifica ie concept ce desemneaz , din perspectiva comunic rii, un ansamblu de varaibile
semantice care se realizeaz numai în discurs prin enun are;
Semnifica ia este un concept interdisciplinar (semantic , pragmatic ) iar realizarea sa se face în şi
prin context (verbal, nonverbal, situa ional )
Sens : ansamblu de unit i semnificative care pot exista şi independent de enun ; reprezint o
constant semantic care se distinge în ansamblul de variabile ale semnifica iei.
48
FIGURILE RETORICE
Sens este un concept ambiguu prin excelen , cunoscând numeroase interpret ri (termen-martor).
Majoritatea lingviştilor sunt de acord cu defini ia conform c reia sensul este rezultatul unei
articula ii a gândirii şi a materiei fonice în acdrul unui sistem lingvistic dat.
Conceptul reprezint obiect de studiu pentru semantic , lexicologie, lexicografie, onomasiologie,
terminologie şi pentru alte discipline nelingvistice.
Text:
Concept multivalent, c ruia i se atribuie mai multe defini ii, nu întotdeauna clar delimitate:
- textul este identificat adesea cu discursul scris (în special cu opera literar ).
- textul se afl de cele mai multe ori în rela ie de sinonimie cu temenul “discurs”;
-în semiotic , text desemneaz orice tip de unitate semiotic discursiv ( text cinematografic, text
video, text melodic/muzical etc.).
-în pragmatic , interpretarea textului este ca secven lingvistic scris sau vorbit formând o
unitate comunica ional .
trop= figur cu schimbare de sens, transfer al unui cuvânt în afara sferei sale conceptuale, atribuirea
unei noi semnifica ii unui cuvânt izolat "se atribuie unui cuvânt o semnifica ie care nu este
semnifica ia proprie a acestui cuvânt"
*Barthes, Roland 1994, Plăcerea textului, Editura Echinox, Cluj, p.15-16
**Riffaterre, M. 1971, Essais de stylistique structurale, Paris, Flammarion
49
GLOSAR DE TERMENI RETORICI
CURS V
Motto:
“Înv tura cere înzestrare şi exerci iu.
Arta nu este nimic f r studiu şi nici studiul f r art ”
Protagoras
“Ceea ce avem de înv at s facem , înv m f când”

Aristotel, Etica nicomahic , II, 1
” procedeul prin care retorica fabric figuri: ea constat în text o calitate care
ar fi putut s nu existe: poetul descrie (în loc s desemneze printr-un cuvânt),
dialogul este abrupt (în loc s fie legat), apoi ea substan ializeaz aceast
calitate numind-o, textul nu mai este descriptiv sau abrupt, el con ine o
descriere sau o abrup ie.” G.Genette*
ARGUMENT
Retorica rediviva repune în discu ie problema figurilor retorice ca elemente intrinseci, organice ale
discursului în special în epoca multimedia şi a magistralelor informa iei.
Studiul figurilor poate fi considerat un instrument puternic în mâna celor implica i în crearea sau în
decodarea multitudinii de texte politice, publicitare, mediatice de toate tipurile.
Dac admitem perspectiva lui Tvetan Todorov conform c reia “ puterea este în vîrful limbii”
putem considera studiul codului retoric ca o condi ie esen ial a realiz rii unei comunic ri eficiente
în toate domeniile.
Studiul acestui ansamblu vast pe care îl numim codul sau repertoriul sau sistemul figurilor se poate
face în mai multe moduri. Retorica are ca şi alte discipline ştiin ifice, în special lingvistica, o
terminologie bogat cu o lung tradi ie. Aceast terminologie poate deveni o adev rat obsesie în
unele etape ale înv rii şi un obstacol în calea însuşirii cunoştin elor. Acest obstacol este repreentat
de faptul c “exist în retoric o furie de a numi care este un mod de a se extinde şi justifica
multiplicând obiectele cunoaşterii ei 1.
“Op iunea prezent rii figurilor retorice sub forma unui glosar (cu aşezarea termenilor în ordiene
alfabetic ) se doreşte a fi o încercare de a evita pe cît este cu putin descurajarea în fa a
numeroaselor denumiri complicate prin propunerea de a ne raporta la o strategie educa ional
“prietenoas ”. Ori de câte ori cititorul are nevoie, este bine ca el s (re)g seasc repede o defini ie,
un exemplu, un context, o indica ie.
Aceast prezentare poate reprezenta şi o direc ie de studiu. Glosarele, dic ionarele nu se citesc. Ele
se studiaz . Sau,cum ar spune Francis E. Peters, în prefa a la cartea sa Termenii filozofiei greceşti2,
“prezentarea…desprinde, aşadar un num r de copaci din p durea care câteodat amenin s ne
covârşeasc pe to i”.
50
GLOSAR de termeni retorici
ALEGORIE :figur de stil care se bazeaz pe folosirea metaforelor sau a simbolurilor în

expunerea narativ a unei idei abstracte.
“În spatele norului atât de ap s tor (plin) de sângele şi lacrimile noastre iat
c reapare soarele m re iei noastre”.(Charles de Gaulle, Discursul din 6 iunie
1944)
ALITERA IE :figur care const în repetarea aceluiaşi sunet (consoan sau silab ) la începutul
unor cuvinte în fraz .
Veni, vidi, vici. (Iulius Caesar)

Let us go forth to lead the land we love. (J. F. Kennedy, Discursul inaugural)
Apare şi în construc ii ale “gramaticii expresive” [1], expresii idiomatice, locu iuni curente [2]:
[1]multe şi m runte, praf şi pulbere
[2] ce- i în mân nu- i minciun
ALUZIE: folosirea unei construc ii lingvistice (cuvânt, expresie, text) care evoc , într-un mod
sugestiv, printr-o compara ie subîn eleas , un eveniment, un personaj, o situa ie etc. marcate de
anumite norme culturale la nivelul semnifica iei.
Aluzia poate fi:

-religioas “Nu v teme i …”
-istoric : Hannibal ante portas; “În fa a acestui bastion al Europei de Vest
fu oprit cândva mareea invaziei germane.”(Charles de Gaulle, Discursul din
6 iunie 1944)
-literar “Un regat pentru o igară s’împlu norii de z pad ” (Eminescu)
-mitologic : Apolo-i profesor de mandolin /Pan lec ii d de limbile moderne
(Arghezi) etc.(vezi intetextualitate).
AMBIGUITATE :posibilitate de a interpreta în moduri diferite o construc ie lingvistic , lexico-

gramatical echivoc dar extrem de expresiv ca urmare a fenomenelor de omonimie şi polisemie.
Toat lumea alearg dup putere. Noi avem putere pentru toat lumea.(text
publicitar pentru maşinile Romcar)
AMFIBILOGIE :figur cu structur sinctactic echivoc , deoarece sunt posibile dou interpret ri-
corecte.
Şi cât de viu s-aprinde el

În orişicare sar ,
Spre umbra vechiului castel
Când ea o s -i apar .(Eminescu)
Interpret ri posibile :s-aprinde spre umbra/ umbra o s -i apar .
51
AMPLIFICARE ORATORIC
“În na iune, în Imperiu, în armate nu mai este decât una şi aceeaşi voin ,
una şi aceeaşi speran ”. ”(Charles de Gaulle, Discursul din 6 iunie 1944)
ANACOLUT:eroare gramatical constând în ruperea sau în întreruperea construc iei sintactice

începute şi continuarea frazei cu o alt construc ie; figur a ambiguit ii.
Eu când am auzit asta a fost imposibil (pentru c nu am vrut) s plec.
“Este o criză, care, ascult -m pe mine, c dv.nu şti i, care, m -n elegi,

Statul cum a devenit acuma, eu dup cum v z ce se petrece, c nu sunt prost,
în eleg şi eu atâta lucru, fiindc nu mai merge cu sistema asta, care, cum te
gândeşti, te-apuc groaza, monşer, groaza!” (Caragiale)
ANADIPLOZ :procedeu retoric care const în a începe o fraz cu cuvântul sau cuvintele de la
începutul frazei precedente; gemina ie, reduplicare.
Frumuse ea începe cu o piele frumoas . O piele frumoas începe cu

[s punul] LUX
“Men in great place are thrice servants: servants of the sovereign or state;
servants of fame; and servants of business.” (Francis Bacon )
“distrugerea inamicului, inamicul care ne striveşte şi ne întineaz patria,

inamicul detestat, inamicul lipsit de onoare.” ”(Charles de Gaulle, Discursul
din 6 iunie 1944)
ANAFORA : procedeu retoric constând în repetarea unui cuvânt la începutul mai multor fraze sau
p r i de fraz în scopul accentu rii unor idei sau pentru ob inerea unor simetrii.
A fi în siguran / A fi fericit/ A fi prosper/ înseamn AFI (Societate de

Asigurare, Finan are, Investi ii)
Bueno cafee: sunt nou , : sunt proasp t , : sunt tare! Ia-m cu tine!
“We shall not flag or fail. We shall go on to the end. We shall fight in
France, we shall fight on the seas and oceans, we shall fight with growing
confidence and growing strength in the air, we shall defend our island,
whatever the cost may be, we shall fight on the beaches, we shall fight on the
landing grounds, we shall fight in the fields and in the streets, we shall
fight in the hills. We shall never surrender.” (Winston Churchill)
52
ANASTROF :procedeu retoric care const în r sturnarea (inversarea) ordinii obişnuite a

cuvintelor în fraz ; inversiune (poetic ).
“Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate” (Grigore Alexandrescu)
Şi ast zi tu de bun voie

Fericit -n bra e cazi-mi (Eminescu)
ANTANACLAZ : procedeu retoric care const în repetarea unui cuvînt, luat în sensuri diferite, în
acelaşi context.
afacerile sunt afaceri
La prima or / Cu ştiri de ultim or [Cotidianul Na ional ]
ANTIFRAZ : figur retoric prin care o locu iune, o fraz etc. este folosit cu un sens contrar
celui uzual, pentru a ob ine un efect ironic sau eufemistic; (intona ia joac un rol important în
realizarea figurii) .
“Patrio ii! Virtuoşii, ctitori de aşez minte,

Unde spumeg desfrâul în mişc ri şi în cuvinte.” (Eminescu)
Curajosul! (despre o persoan fricoas , timid )

Urâto! (termen de adresare cu sensul “frumoaso”)
ANTILOGIE : figur prin care se stabileşte un echilibru între judec i opuse.
“Nu spera şi nu ai team ,

Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamn , de te cheam ,
Tu r mâi la toate rece.” (Eminescu)
ANTIMETATEZ : Figur retoric prin care repetarea invers a unei sintagme, propozi ii sau
fraze se face cu modificare func iilor gramaticale şi a în elesului; nu trebuie confundat cu
chiasmul.
[Asadar, compatriotii mei,] nu va intrebati ce poate face ara pentru voi ci

intrebati-va ce puteti face voi pentru ara. / Ask not what your country can
do for you; ask what you can do for your country. (J.F.Kennedy- Discursul
inaugural, Washington D.C.- 20 ianuarie 1960)
“…pentru c e mai bine s fii în fruntea cozii decât coada frun ii .Şezi
strâmb şi gr ieşte drept. .” (Negruzzi, P cal )
53
ANTIPARASTAZ :figur prin care se probeaz c faptul de care este acuzat vorbitorul este
dimpotriv , ceva de laud .
“Cu p rere de r u îi vom spune c nu avem acest talent şi, dac l-am avea nu
mi-ar fi ruşine de el, c ci o meserie pozitiv e totdeauna onorabil .”
(Eminescu)
ANTIPTOZ :figur realizat la nivel morfologic (clase şi categorii morfologice) prin substituire
pe baza echivalen ei cazurilor (în general, genitiv-dativ)
“Se bate miezul nop ii în clopotul de aram ,

Şi somnul vameş vie ii, nu vrea s -mi iei vam .” (Eminescu)
ANTIPALAGA :abatere de la regula acordului.
“…principiul r u,
Nedreptul şi minciuna al lumii duce frâu” (Eminescu)
Num rul de burse nu pot dep şi jum tate…
“Aceasta este ra iunea din totdeauna a teatrului, ceea ce-i asigur veşnicia, îi
dau pre în via a social , fac s fie un factor activ şi pozitiv în
contemporaneitate” RL 1969, nr. 7731 [exemple preluate din Valeria Gu u
Romalo, Corectitudine şi greşeală. Limba română de azi, Humanitas
Educa ional, Bucureşti, 2000]
ANTIRRHESIS: figur care const în respingerea puternic a opiniei cuiva sau în contestarea
autorit ii/competen ei cuiva.
X nu este un comentator sportiv, este un inginer de doi bani care crede c

aplic algoritmul la jocul de fotbal.
ANTITEZ : figur retoric bazat pe contrastul dintre dou idei, fenomene, situa ii, personaje,
expresii etc. plasate în construc ii simetrice care se eviden iaz reciproc.
Brutus: “Şi dac acest prieten m întreab pentru ce s-a ridicat Brutus
împotriva lui Cezar, îi voi r spunde : am f cut-o nu fiindc iubirea mea
pentru Cezar a fost mai mic , dar fiindc iubirea mea pentru Roma a
fost mai mare” (Shakespeare, Iulius Cezar, Opere Complete, vol.5,
Ed.Univers, Bucureşti, 1986; traducere de Tudor Vianu)
“În sfârşit, a i ajuns atât de nechibzui i încât s crede i c atitudinea voastr

care v-a dus de la o stare de prosperitate la dec dere, v va aduce de la
aceasta la una înfloritoare? Dar aceast speran este împotriva judec ii şi a
54
naturii, c ci este cu mult mai uşor de a p stra ceea ce ai decât de a câştiga

totul. Acum, din cauza r zboiuluinu ne-a mai r mas nimic din bunurile de
mai înainte pe care le p str m, ci totul trebuie recâştigat. Porni i aşadar la
ac iune!” (Demostene,Olintica a II-a, 26 ,Pagini alese din oratorii greci,
Editura pentru literatur , Bucureşti, 1969, vol.II)
ANTONOMAZ : figur semantic care const în substituirea unui nume comun prin numele
propriu al unui individ considerat reprezentativ pentru clasa respectiv ;figura admite şi substituirea
invers .
Un Apollo/Adonis pentru “un tân r frumos”

O Iud pentru “un tr d tor”
“O frumuse e” pentru o persoan (într-un anumit context de desemnare).
APOCOP : figur care exprim tendin a de economie lingvistic şi const în scurtarea unui
cuvânt prin îndep rtarea unei vocale sau a unei silabe finale, f r ca în elegerea cuvântului s fie
afectat
cinema[tograf], niciodat’
APODIOXIS : figur care const în respingerea unui argument absurd.

“S vorbim oare de renumele s u de autor?Ar trebui atunci s facem un curs
întreg de literatur -furat . “(Eminescu)
APOKINU :figur de inversiune în care un segment sintactic intr simultan în rela ie cu doi
termeni.
“Pieptul de dor, fruntea de gânduri i-e plină“(Eminescu)
APORIE: exprimare a îndoielii (adesea simulat ) prin care in locutor apare nesigur (la nivelul a
ceea ce ar trebui s gîndeasc , s spun sau s fac ); dubita ie.
Ispravnicul şi-a zis : “Ce am s fac dac îmi ia st pânul ispr vnicia? S
sap, nu pot, s cerşesc, mi-e ruşine” (Luca, 16)
APOSIOPEZ : figur care const în întreruperea brusc a enun ului, restul fiind considerat de
prisos sau omis din cauza grabei, a emo iei (fric , exaltare) sau a modestiei.
Antoniu îşi întrerupe discursul:
“O, judecat !Omul te-a pierdut.

Iertare.Inima mi-a coborât
În racl , lâng Cezar, şi-n t cere
Aştept acum la mine s se-ntoarc .” (Shakespeare, Iulius Cezar).
55
APOSTROF
1.Figur retoric prin care autorul/vorbitorul/personajul se adreseaz direct unei persoane (sau unui
obiect personificat).
2 Mustrare sau interpelare (pe un ton dur).
Antoniu:
“Iertare- i cer, o lut însângerat
Prea blând m-ar t cu-aceşti casapi ai t i!
Eşti r m şi a celui mai de seam
B rbat ce a trecut cândva prin veacuri.” (Shakespeare, Iulius Cezar).
Se poate considera c apostrofa retoricii clasice corespunde ast zi personaliz rii (excesive) din
domeniul publicit ii.
Fiindc Nescafe tu bei, pleci în lume unde vrei!
ARHAISM : cuvânt, form fonetic sau gramatical a unui cuvânt ori construc ie de limb ieşit
din uz.
“Dar dumneavoastr trebuie s v mul umesc înainte de toate:

dumneavoastr , ranilor, obştilor (învechit şi popular conform DEX’96),
proprietarilor care azi v redobândi i drepturile…”(Emil Constantinescu,
Discurs cu ocazia promulgării Legii privind restituirea terenurilor agricole
şi pădurilor, 10 ianuarie 2000)
ASONAN : procedeu retoric bazat pe identitatea vocalic a silabelor finale tonice dintr-un
vers/fraz , indiferent de consoanele învecinate; rim vocalic .
“Apele plâng clar izvorând din fântâne”. (Eminescu)
ASINDET (ASINDETON): figur retoric bazat pe suprimarea conjunc iilor (mai rar şi a
prepozi iilor ) pentru a conferi dinamism textului.
Veni, vidi, vici

Ai carte, ai parte
“Acum se pare c n-a izbutit în ac iunea ei; acest lucru se poate întâmpla
oric rui om, dac aşa este voin a zeilor.” (Demostene,Pentru coroană, 200
[Pagini alese din oratorii greci, Editura pentru literatur , Bucureşti, 1969,
vol.II)
AUTOIMPRECA IE :blestem autoadresat prin care se garanteaz o afirma ie sau un

angajament.
“S blesteme pe-oricine de mine-o avea mil ,

S binecuvânteze pe cel ce m împil ,
56
S-asculte orice gur , ce-ar vrea ca s m râd ,

Puteri s puie-n braul ce-ar sta s m ucid ,
Ş-acela dintre oameni devin cel dintâi
Ce mi-ar r pi chiar piatra ce-oi pune-o c p tâi.” (Eminescu)
AUTOPARODIE :se bazeaz adesea pe interferarea unor tipuri discursive diverse, având ca
rezultat intertextualitatea de tip publicitar. Reuşita acestui procedeu este determinat de sesizarea de
c tre destinatar a pastişei sau a parodiei şi de recunoaşterea tipului de discurs vizat.
AUTORISM (corec ie): figur care const în rectificarea, retractarea, redefinirea unor judec i
(fie pentru a amenda o fraz pe care cineva tocmai a spus-o, fie pentru a explica de ce o anumit
formulare nu este corect ).
“Ei vor aplauda desigur biografia sub ire

Care s-o-ncerca s-arate c n-ai fost vreun lucru mare,
C-ai fost om cum sunt şi dânşii…” (Eminescu)
“…S se ajung -aici!

Mort doar de dou luni! Nu, nici de dou .”(Shakespeare, Hamlet)
BINECUVÂNTARE/ BENEDICTIO : figur prin care se adreseaz ur ri de prosperitate ori se

laud cineva sau ceva (invocând adesea numele divinit ii).
“Dumnezeu i-a binecuvântat, şi Dumnezeu le-a zis: “Creşte i, înmul i i-v ,

umple i p mântul, şi supune i-l; şi st pâni i peste peştii m rii, peste p s rile
cerului, şi peste orice vie uitoare care se mişc pe p mânt.”(Geneza 1:28 )
BRAHILOGIE 1 : figur care const în scurtarea sau contragerea unit ilor enun ului prin
subîn elegere şi chiar prin elips . Ca figur de compozi ie brahiologia reflect tendin a spre
economie de expresie.
“C-am avut nuntaşi

Brazi şi p ltinaşi
Preo i, mun ii mari
Păsări, lăutari
Păsărele mii
Şi stele făclii” (predicatul am avut este subîn eles)-
BRAHILOGIE 2 (gr. brachys = scurt, logos = cuvânt, vorbire): figur de compozi ie prin care se
realizeaz un discurs concis folosindu-se maxime (sentin e) sau proverbe; prin imprimarea unui
caracter obscur discursului datorit conciziei excesive brahilogia poate deveni un viciu de vorbire.
57
“De vrei s tr ieşti bine şi s ai ticn , s te sileşti a fi totdeauna la mijloc de

mas şi la col de ar , pentru c e mai bine s fii în fruntea cozii decât coada
frun ii .Şezi strâmb şi gr ieşte drept. Nu b ga mâna unde nu- i fierbe oala, nici c uta
cai mor i le iei potcoavele, c ci pentru Behehe vei pierde şi pe Mihoho. Bate fierul
pîn e cald şi f tot lucrul la vremea lui.” (Negruzzi, P cal )
(antimetatez +epanadiploz =repeti ie în anafora şi în epifor ).
BREVILOCVEN :procedeu sintactic care const în formularea concis a propozi iei/frazei.

Unele construc ii de acest tip un caracter relativ fix
singur cuc; Ce Dumnezeu?
nici câine, nici ogar; nici tu cas , nici tu prieteni;
Gura! (taci din gur )
Maşina! (aten ie, vine maşina)
BUTAD : figur care const într-un joc de cuvinte prin care vorbitorul realizeaz în finalul unui
enun o glum spiritual , exprimând regretul, ciuda, decep ia (adesea simulate). Se bazeaz pe
efecte generate de surpriz şi pl cere (nu se urm reşte în mod special satira).Se realizeaz adesea
prin intermediul unei figuri simple cum ar fi antimetateza :
“S-a dus la Carlsbad mai mult mort decât viu, dar din p cate, s-a întors de
acolo mai mult viu decât mort”
CARACTER :figur de compozi ie care const în redarea tr s turilor morale ale unui tip uman.
“…Atticus, cunosc tor des vârşit al limitelr firii omeneşti, reuşind a ocoli cu
abilitate şi calm capcanele laşit ii dar şi tenta iile curajului, confident al
tuturor marilor politicieni ai timpului …”(Gaston Boissier, Cicero şi prietenii
săi, Editura Univers, Bucureşti, 1977, p.9)
CATACREZ : figur “gramaticalizat ” sau figur semantic lexicalizat , provenit dintr-o

metonimie/sinecdoc /metafor al c rei sens – la origine figurativ – s-a pierdut prin uz; catacrezele
se mai numesc şi figuri împietrite, tocite, cristalizate.
Metonimie (proces semantic de contiguitate): Limb (idiom), gr sun (porc)
Sinecdoc (rela ie semantic parte –întreg ): Pânz (corabie); aur, argint

(bani de …); gur (persoan la mas ); cap (persoan , 1000 de lei de cap)
CATEGORIE :figur prin care se scot la iveal anumite defecte/ac iuni ale adversarului .
Po i s negi …? S discut m despre nenum ratele tale minciuni? Despre

afacerile tale necurate?
58
CHARIENTISM :replic ironic dat unui interlocutor (orgolios); adesea nu este perceput de
c tre destinatar ca o ironie fin .
“Si mai sunt câ iva care chiar spun: "da, comunismul este un sistem diabolic,
dar ne permite sa facem progrese economice". Lass'sie nach Berlin en
kommen! Sa vina la Berlin! [Aplauze puternice si strigate de urale.]”(John F.
Kennedy, Discurs în Berlinul de Vest, 26 iunie 1963)
“Orice gând ai, împ rate, şi oricum vei fi sosit,

Cât suntem înc pe pace, eu î i zic : “Bine-ai venit!” (Eminescu)
CHIASM : figur sintactic realizat prin repetarea încrucişat a elementelor cu func ii

corepunz toare din grupul nominal sau verbal (dup schema AB - BA ).
“Apoi cu degetele aspre, groase,

Arse de şpan şi de rugin roase” (Arghezi)
Filozofia mizeriei, mizeria filozofiei
“Toate-s vechi şi nou toate”

“Cu zâmbetul t u dulce tu mângâi ochii mei,
Femeie între stele şi stea între femei” (Eminescu)
“S faci din via a mea un vis, din visul meu o via .”
“C ci to i se nasc spre a muri/ Şi mor spre a se naşte.” (Eminescu)
CLIMAX : figur sintactic , form de enumerare realizat în grada ie ascendent sau intensiv
(când începe de la cuvintele cele mai slabe la cele mai tari)
“Salt baba, fuge, zboar . “(Alecsandri)
“O, te v d, te-aud, te cuget, tân r şi dulce veste

Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu al i zei”(Eminescu, redarea
etapelor de percepere a realit ii)
sau în grada ie descendent (anticlimax), atunci când imaginea unui obiect evoulueaz de la
dimensiunea ei fireasc la una din ce în ce mai redus
“înc un an, o zi, un ceas, şi drumuri toate s-au retras / de sub picioare, de
sub pas “(Blaga)
Explic - i trecutul, tr ieşte- i prezentul cunoscându- i viitorul! (text publicitar pentru Tarot )
“Înşirând aceste lucruri şi altele de acelaşi fel, am coborât de la tribun .

Dup ce to i m-au aprobat, şi nu s-a mai auzit nici un glas împotriv , eu
59
nu m-am m rginit la aceasta şi am f cut o propunere scris . Nu m-am

mul umit nici cu propunerea scris , f r a fi plecat în aceast misiune şi
nici s merg ca sol f r a-I convinge pe tebani. Dimpotriv , de la început
pân la sfârşit am urmat linia mea de conduit şi cu toat inima m-am devotat
vou pentru a lupta împotriva pericolelor care amenin au cetatea noastr ”.
Demostene,Pentru coroană, 179 [Pagini alese din oratorii greci, Editura
pentru literatur , Bucureşti, 1969, vol.II]
COMINA IE :figur prin care se formuleaz un avertisment la adresa auditorului. Amenin area
poate fi ipotetic şi/sau aluziv .
“Cum venir se f cur to i o ap şi-un p mânt” (Eminescu)
COMPARA IE : figur semantic care const în apropierea a doi termeni -A (comparat) şi B

(comparant) – prin intermediul unui adverb ce semnific asem narea lor total sau par ial (ca,
precum, cum).
“Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe um r

Aşa el sprijin lumea şi vecia într-un num r.”
S-a dus Pann, finul Pepelei, cel iste ca un proverb . (Eminescu)
COMUNICARE/communicatio: termen generic pentru figurile care se constau în simularea

consult rii auditorului cu privire la aprecierea unor fapte.
“Ah! – zice unul- spune i c -I omul o lumin

Pe lumea asta plin de-amaruri şi de chin?” (Eminescu)
Se disting:
Anacoenosis (a cere opinia judec torilor sau a audien ei):
“Acum dar- Zice Domnul- locuitori ai Ierusalimului şi b rba i ai lui Iuda,

judeca i voi între Mine şi via Mea!”(Isaiia 5:3)
Anthypophora ( figur de gândire în care cineva cere şi apoi d imediat r spunsul la propria
întrebare).
Sunt to i politicienii corup i? Cu siguran , nu.
Apostrof (vezi)
Epitrop (vezi)
60
Inter se pugnantia (folosirea adres rii directe pentru a condamna pe cineva în fa a audien ei,
insistând asupra contradic iilor existente în caracterul persoanei respective; adesea este vorba despre
contradic ii între vorbele şi faptele unei persoane).
Tu deci, care înve i pe al ii, pe tine însu i nu te înve i? Tu, care

propov duieşti : “S nu furi”, furi?(Romani 2:21)
Sermocinatio(dramatizarea dialogului mai multor persoane de c tre una singur ; declamare la

persoana I pentru altcineva; figur legat de narratio,în oratorie)
CONCATENA IE :enun dezvoltat în care termenii-cheie din segmentele ini iale sunt relua i în
cele urm toare.
“Plângând tu ai venit pe-acest p mânt

Amici ce te-aşteptau, te-au salutat zâmbind;
Dar s tr ieşti astfel, încât, când te vei stinge,
S p r seşti zâmbind amicii, ce te-or plânge.” (Eminescu)
CONGLOBA IE: replic t ioas , cu efect puternic, care se bazeaz pe enumerarea ostentativ a
unor fapte, aspecte, motive etc.
“Încorda-voi a mea lir s cânt dragostea?

Un lan – ce se-mparte cu fr ie între doi sau trei aman i
Ce?s -ngâni pe coard dulce, c de voie te-ai adaos
La cel cor ce-n operet e condus de Menelaos? (aluzie)
Azi deseori femeia, ca şi lumea, e o şcoal
Unde.nve i numai durere, înjosire şi spoial . “(Eminescu)
.
CONJUNC IE : figur care combin observa ii rezultate din asocierea unor aspecte contradictorii
ale vie ii.
CRONOGRAFIE : figur de compozi ie care const în descrierea cadrului temporal al unui

eveniment.
DIRIMENS COPULATIO : echilibrare sau opunere a faptelor astfel încât s se preîntâmpine

argumentare care ar putea acuza de p rtinire.
El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele t u. Dar dac faci r ul, teme-
te, c ci nu degeaba poart sabia.El este în slujba lui Dumnezeu, ca s -L
r zbune şi s pedepseasc pe cel ce face r u.
De aceea trebuie s fi i supuşi nu numai din frica pedepsei, ci şi din
îndemnul cugetului (Romani, 13, 4-5)
DIAFOR : repeti ia unui nume comun în aşa fel încât s îndeplineasc 2 func ii logice: s s
desemneze o persoan şi calit ile conotate de numele /titlul persoanei.
61
Preşedintele nu este preşedinte cînd patroneaz corup ia.
DIASIRM (diasyrmus): ironie caustic şi umilitoare, construit abil în general prin compara ie
ridicol .
A sus ine c putem st vili corup ia e ca şi cum am cere unui câine s renun e
la a mai fura ou .
ELIPS : figur care const în contragerea enun ului prin omiterea unui cuvânt sau chiar a unei
propozi ii ce se poate deduce liber din context sau situa ie. Elipsa nu se confund cu subîn elegerea,
(în care termenul omis se afl în acelaşi context). În elips termenul omis poate diferi, în acelaşi
context, pe cînd în subîn elegere termenul omis este unul singur (şi cunoscut).
Apare adesea în unele construc ii stereotipe expresive:
tân r de condi ie (bun )
de când lumea (exist , este)
Ciuc. Înc una şi m duc. (text publicitar)
EPANALEPS :figur care const în repetarea unui cuvânt (grup de cuvinte) în diferite pozi ii
(ini ial , median , final ) ale unit ii sintactice .
“Salonul alb, visa cu roze albe/Un vals de voaluri albe” (Bacovia)
EPANORTOZ :figur care se realizeaz prin retractarea sau reluarea a ceea ce s-a spus mai
înainte în acelaşi enun , cu scopul de a se corecta, prin înlocuire, un cuvînt, o expresie etc. sau a se
reconsidera importan a sa. Corectarea enun ului poate conduce adesea la modificarea sensului.
“Este o mare greutate, dlor deputa i, pentru fiecare din noi, când este vorba s
ne orient m în via a public : este greutatea c , în n molul, în mul imea de
idei, de principii, de curente par iale mai mici, de cuvinte ce se arunc şi,
mai bine zicând, de necesit i reale ce par a se impune, s alegem pe cea
mai important , pe cea mai urgent şi s o deosebim de aceea care mai poate
aştepta” (Maiorescu)
“Voim ca piesele, de nu vor avea valoare estetic mare, cea etic s fie
absolut , nu numai s plac , ci s şi foloseasc , ba, înainte de toate s
foloseasc ” (G. Ibr ileanu)
Noul ARIEL– nu doar curat, ci impecabil de curat (text publicitar)
EPIFOR : figur care const în repetarea aceluiaşi cuvânt/grup de cuvinte la sfârşitul unor fraze
succesive
“In 1931, acum 10 ani, Japonia a invadat Manchukuo –f r avertizare.
62
In 1935, Italia a invadat Etiopia –f r avertizare

În 1938, Hitler a ocupat Austria –f r avertizare.” ( Franklin D. Roosevelt )
Culoarea vine când vrei. St cât vrei.Dispare când vrei. Teama? De nici o
culoare! (Wella, text publicitar)
EPIGRAM :sintez compozi ional a unor figuri specifice, în versuri (de obicei catrene), cu
caracter uşor satiric, care se bazeaz pe exploatarea ambiguit ii, aluziei, paronomazei, antitezei,
metaforei , compara iei etc. prin jocuri de cuvinte cu structur de poant :
“Lui N. Titulescu
Nu fug ca tine dup glorii
Dar în postumele- i memorii
Precum de-atâtâ ia ani sus ii…
De-o fi talentul s m poarte
Ar fi dovada c î i ii
Cuvântul numai după moarte. “(C. Pavelescu)
EUFEMISM3
“Procedeu lexical constând din atenuarea expresiei unei idei prin substituire sau perifraz ; în
retoric , figur de gândire bazat pe acest procedeu…eufemismul apare : a) pentru evitarea unor
expresii triviale, crude sau impudice…; b) în evitarea unor expresii insult toare sau care ar putea fi
interpretate astfel; c) în tabù-urile sociale sau religioase, uneori cu valoare onomastic … Ca figur ,
eufemismul este de cele mai multe ori utilizat ca rezultat al unui tabù, care duce la construc ii
metaforice ori simbolice.”[Dic ionarul de ştiin e ale limbii].
a da ortul popii (pentru a muri)

Necuratul (pentru diavol)
EXEMPLU înt reşte demonstra ia prin procedee literare care urm resc efecte patetice :
“El se va ag a de p mântul noastru cât mai mult timp posibil. Dar, a trecut
deja mult timp de când nu mai este decât o fiar care d înapoi. De la
Stalingrad la Ternopol, de la malurile Nilului la Bizerte, de la Tunis la Roma,
s-a obişnuit cu înfrîngerea.” (Charles de Gaulle, Discursul din 6 Iunie 1944)
EXORTARE/EXORTA IE : figur care const în a adresa încuraj ri, îndemnuri unei persoane
sau unui grup prin formul ri patetice.
“Pentru fiii Fran ei, oriunde ar fi ei, orice ar fi ei, datoria simpl şi sacr este
s lupte cu toate mijloacele pe care le au.” (Charles de Gaulle, Discursul din
6 Iunie 1944)
63
HENDIAD : raportul atributiv este transformat într-unul de coordonare.
Distinc ia şi inuta parlamentarului au impresionat audien a. (În loc de:

inuta distins a parlamentarului au impresionat audien a.)
“Perfecti oratoris moderatione et sapientia”, Cicero, De oratore
HIPERBOLA :Figur a exager rii care se realizeaz prin m rirea imaginii obiectului peste limitele
sale fireşti.În lexicul hiperbolic predomin adjectivele cu sens de superlativ.
Cola Cao – o excelent b utur de cacao

FNI- Un avantaj uriaş pentru investitori
Hipebola este adesea asociat cu alte figuri care îi m resc expresivitatea (metafor , compara ie,
personificare):
Energia Universului – în bateriile autoSolite

Noul PUR Universal – detergentul cu o mie de fe e
Arctic- noi înghe m şi ecuatorul
IDIOMATIC: care apar ine unei limbi, unui dialect. Expresii idiomatice sunt adesea
intraductibile.
“Pour la nation qui se bat, les pieds et les poings liés, contre l'oppresseur
armé jusqu'aux dents , le bon ordre dans la bataille exige plusieurs
conditions.” /“a fi legat de mâini şi de picioare” (Charles de Gaulle,
Discursul din 6 Iunie 1944)
INJONC IUNE/INJONCTIV : ordin precis, formal.
“Este vorba despre distrugerea inamicului…”(Charles de Gaulle, Discursul

din 6 Iunie 1944)
INTERTEXTUALITATE 4: Parametru de caracterizare a unui text literar la nivelul rela iei

( inten ionate sau nu) pe care acesta o stabileşte cu texte anterioare.
INTERTEXT
[citate din cântecul Rezisten ei]:”în aceast sear , duşmanul…va afla pre ul
sângelui …şi al lacrimilor” (Charles de Gaulle, Discursul din 6 Iunie 1944)
IRONIE: figur de gândire constând într-o expresie lingvistic care introduce în mod disimulat o
apreciere negativ , dispre uitoare, violent la adresa unui eveniment sau a unei persoane.
(Ea) Înalt …cât un dop
64
“România nu poate fi numit totuşi o ar bananier pentru singurul motiv c

bananele nu au fost înc aclimatizate, dar poate fi o republic a corcoduşelor”
(M.Coşea)
IZOCOLON : figur care se bazeaz pe folosirea, în acelaşi discurs (senten ios), a unor cuvinte (cu
lungimi asem n toare şi aflate în rela ii de omofonie .
“de combats, de fureurs, de douleurs “ / at tea lupte, atâta furie, atâtea dureri
(Charles de Gaulle, Discursul din 6 Iunie 1944)
LICEN : figur retoric prin intermediul c reia vorbitorul exprim o idee incomod , şocant
pentru auditoriu; este adesea încadrat de formule de scuz .
“În Iaşi, de exemplu, - permite i-mi aceast digresiune, este trist , dar
adev rat ! – În Iaşi n-avem nici un negustor român, nici unul!”
(Caragiale)
LITOT : figur care const în atenuarea expresiei unei idei (ca efect al modestiei), astfel încât s
se în eleag mai mult decât se spune în enun .
“Bucuria p rin ilor n-a fost proast ”/ în loc de “a fost mare” (Creang )
METAFORA5
Retorica clasic a favorizat defini ia metaforei drept compara ie implicit (“compara ie
prescurtat ”). Mecansimul semantic al metaforei: dac A1 (cu sensul S1) este termenul metaforizat
(substituit) şi A2 (cu sensul S2) termenul metaforic (substituent), înlocuirea lui A1 prin A2 nu va fi
posibil decât unei baze semice comune lui S1 şi S2
“…în constituirea metaforei se stabilesc dou serii de reprezent ri: o serie de asem n ri între
realitatea desemnat şi cuvântul metaforic dar şi o serie de diferen e între cele dou p r i ale
metaforei. Impresia de deosebire dintre termenul propriu şi metafor nu trebuie ştears printr-o prea
mare asem nare, c ci metafora nu rezult niciodat dintr-o unificare total de sens.” (DSL)
Metafora cunoaşte dou forme principale :
1) coalescen a: metafor explicit (metafor in praesentia) : A1 este A2
“O racl mare-i lumea” (Eminescu)

2) implica ia: metafor implicit (metafor in absentia) : A2 în locul lui A1
În pia a public-a sim irii noastre” (Philippide)
“From Stettin in the Baltic to Trieste in the Adriatic, an iron curtain has
descended across the continent.”/ De la Stettin din Marea Baltic pân la
Triest în Marea Adriatic , o cortin de fier a coborât peste continent
(Europa). W.Churchill
65
METONIMIE: figur retoric de înlocuire a unui termen prin alt termen, bazat pe o rela ie logic
de contiguitate între cele dou concepte desemnate de aceştia.
A bea câteva pahare

A tr i din munca cuiva
Are un Picasso
A trece prin foc şi sabie Cf. ferro et igni (lat.)
A b ut un Cotnari
A fi în prim vara vie ii
OXIMORON: evocare în aceeaşi sintagm a unor însuşiri contradictorii.
Festina lente/ Gr beşte-te încet.
Curat murdar (Caragiale)
OPTA IE: enun area exclamativ a unei dorin e care este privit ca solu ie (sau r splat ) a unei
situa ii.
O! de ai fi luat aminte la poruncile mele atunci pacea ta ar fi fost ca un râu şi

fericirea ta ca valurile m rii.( Isaiia 48:18 )
PARADOX : figur a ambiguit ii, înrudit cu antiteza şi ironia, prin care se enun ca adev rat o
idee ce contrazice opinia general (comun ).
“relaxare nu înseamn deconectare. Relaxare înseamn conectare”

FLIT – mor insectele dup el
Ce-a fost mai întâi, Oul sau g ina ?– R spunsul corect: Avicola
Buftea.(texte publicitare)
PARIGMENON :figur de repeti ie realizat prin utilizarea în enun a mai multor derivate de la
acelaşi radical:
A tr i f r-a iubi
M mir ce trai o mai fi!
PARONOMAZ : Repetarea unor cuvinte cu rezonan apropiat dar cu sens diferit (în general,
paronime)
Investitur /învestitur ; prop şire/pr buşire

Traduttore , traditore
66
PERIFRAZ : figur de stil care const în a exprima în mai multe cuvinte ceea ce s-ar putea
comunica în cuvinte mai pu ine sau într-unul singur.
Capitala Fran ei (Paris)

Oraşul etern (Roma); P rintele istoriei (Herodot); Zei a în elepciunii (Atena)
Perifraza eufemistic const în înlocuirea unui nume de obiect/no iune/persoan care, din cauza
unor anumite inerdic ii, tabu-uri, nu poate fi utilizat:
ucig -l crucea/toaca; cel de pe comoar (eufemisme pentru “diavol”)

…compartimentul unde nu intr decât o persoan (Caragiale)
a se s vârşi din via
a adormi pe veci
trecerea în via a cea veşnic etc.
PERSONIFICARE : figur de stil prin care se atribuie unui obiect concret sau unui concept
abstract tr s turi ale fiin elor vii.
Aşa cum m-a înv at Dosia (detergentul Dosia, text publicitar)

Culoarea care te prinde! P rul t u a avut întotdeauna o culoare frumoas .
Dar, în vara asta e timpul s tr ieşti blondul la maxim! Blondul plin de

via . O var în culoarea care te prinde! (Wellaton, text publicitar)
PLEONASM : figur de stil care const în folosirea mai multor cuvinte sau construc ii decât ar fi
necesar pentru exprimarea unor idei sau imagini; figur de gândire bazat pe repetarea a dou sau
mai multe cuvinte care au acelaşi sens sau care apar in aceleiaşi sfere semantice.
“Eu i-s frate, tu mi-eşti frate

În noi doi un suflet bate” (Alecsandri)
“Cobori în jos, luceaf r blând

Alunecând pe-o raz ” (Eminescu)
“Este chiar el însuşi în persoan

Vai de mine! Monşerul meu! Mi-l omoar !” (Caragiale)
a cronometra timpul (gr. cronos “timp”)

caligrafie frumoas (gr. Kalos “frumos”)
munc laborioas (lat. labor “munc ”)
a avansa înainte (fr. s’avancer “a se apropia de un punct”)
a aduce aportul (fr. apporter “a aduce”)
realizarea acestuia s-a realizat cu…

prev zut în prevederea nr.5
67
legi ce urmeaz a fi abolite în urma ini iativei parlamentare a…

uleiului de maşin i se adaug aditiv
a avea posibilitatea nemijlocit de a lua contact direct cu marfa

mijloace mass media ( Cf. mass media of communication)
s-a sinucis singur

a revenit din nou
a se bifurca în dou
a convie ui laolat /împreun
a-şi tr i via a
a prezice viitorul
a coborî în jos
a înghe a de frig
a vedea cu (proprii) s i ochi
colaborare reciproc
prosper şi înfloritoare
liber şi independent
PROSOPOPEE : form extins a personific rii care, dep şind limitele unei figuri izolate, are
caracterul unei strategii narative caracterizând integral un text, cum ar fi Luceaf rul (Eminescu),
Istoria ieroglific (Cantemir).
PROVERBUL : înv tur moral popular , formulat într-o expresie concis , eliptic , metaforic ,
rimat . Inserat ca atare (nemodificat) în textul discursului, contribuie la sporirea for ei persuasive a
acestuia, datorit caracterului s u senten ios :
Cum î i aşterni, aşa dormi. Fii în elept, alege AFI

Spune-mi ce mesaje primeşti ca s - i spun cine eşti (Connex- Serviciul de
mesaje secrete)
REPETI IE : figur sintactic (de construc ie) care const în reluarea de dou sau mai mult ori a
unei secven e (sunet, cuvânt, grup de cuvinte).
“Este vorba despre distrugerea inamicului, inamicul care ne striveşte şi ne

întineaz patria, inamicul detestat, inamicul f r onoare.”(Charles de Gaulle,
Discursul din 6 iunie 1944
TABLOUL: figur de compozi ie care se bazeaz pe descrierea detaliat a unor evenimente, ac iuni
etc., a c ror desf şurare este încadrat spa io-temporal.
TAUTOLOGIA6 : figur care const în repetarea cuvântului cu rol de nume predicativ sau a
oric rui alt cuvânt ca termen al propriei sale determin ri : A este A.
68
Ce e al t u e al t u.
Ce e bun e bun. Connex GSM (texte publicitare)
Crima nu e politic …Crima e crim (Rebreanu)
“Nu-l vând, drag domnule…Un Cezanne e un Cezanne, îl las acolo”

(G.C linescu)
“Femeia tot femeie, zise L puşneanu zâmbind; în loc s se bucure, ea se sperie.”(C. Negruzzi)
nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie

a mers cât a mers
vorbeşte ca s vorbeasc
ZEUGMA : figur sintactic care const în folosirea unic a unui cuvînt comun mai multor
membri ai frazei; este o form de elips .
El e preşedinte şi puternic în loc de El e preşedinte şi e puternic
BIBLIGRAFIE ŞI NOTE:
1.Genette face aprecierea acesta într-un context diferit dar semnifica ia poate fi extins şi la nivel
terminologic. ( G.Genette , Figuri, Editura Univers, Bucureşti, 1978, p.93).
2. Francis E. Peters Termenii filozofiei greceşti Editura Humanitas, 1993
3. O strategie discursiv destul de frecvent folosit în discursul politic al propagandei const în
folosirea eufemismelor în scopul liniştirii publicului sau al “cosmetiz rii” unor fapte, evenimente
etc. nepl cute. Anumite schimb ri de perspectiv asupra unor concepte sau institu ii atrag dup sine
modific ri terminologice care tind spre semnifica ii neutre.
Astfel, Ministerele de R zboi se transform în Ministere ale Ap r rii (prin actualizarea unei
componente a r zboiului care reprezint , cel pu in la nivelul inten iilor, politica guvernelor în
domeniu). Tendin a spre neutralizarea conota iei negative a r zboiului este şi un reflex al c derii în
desuetitudine a r zboiului clasic (neinforma ional), deşi evenimentele recente din Iugoslavia par a
infirma acest lucru. Francoise Thom sus inea în “Limba de lemn” c aceeaşi realitate poate fi
descris semantic, în func ie de ideologia care o promoveaz , în moduri diferite : “a cunoaşte
spa iul extraterestru” implica, în perioada diviz rii lumii în dou blocuri militare, dou fa ete
conceptuale - “a explora spa iul cosmic” (tendin spre neutralitate lingvistic pentru americani) şi
“a cuceri spa iul cosmic” pentru sovietici (ca expresie a unei ideologii “r zboinice”).
Datorit conota iilor negative ce înso esc “r zboiul” pe plan terminologic se manifest o tendin de
“mascare” a evenimentelor din aceast sfer prin diferite eufemisme, care duc la construc ii
metaforice ori simbolice. “Deconectarea” de la realit ile nepl cute se realizeaz printr-o
terminologie complex , care cunoaşte diferite realiz ri sinonimice. Aaron Delwiche descrie evolu ia
termenului “traumă provocată de război” în acest secol, care, f r s sufere o revolu ie conceptual
a primit diferite desemn ri, de la “şoc cauzat de explozie (shell shock)” în timpul primului r zboi
mondial, la “oboseală provocată de luptă (combat fatigue)” în cel de-a doua conflagra ie mondial
şi, pân la “afec iune datorată stressului posttraumatic (post-traumatic stress disorder)” în timpul
69
R zboiului din Vietnam. Ultimul termen apare ca rezultat al unui tabù deoarece în structura sa nu
se mai reg seşte nici un element evocator al r zboiului.
Folosirea eufemismelor cu valoare onomastic poate reflecta uneori cinismul prost disimulat al
unui guvern pacificator care denumeşte o rachet cu mare putere distructiv “Peace keeper”. Tot în
categoria eufemismelor onomastice intr şi desemn rile “afective” ale bombelor nucleare din al
doilea r zboi mondial - “Little Boy” şi “Fat Boy”. Inexactit ile terminologice din discursul politic
sunt preluate şi r spândite cu generozitate de pres , ceea ce conduce în cele din urm la a considera
c “a controla imaginea devine valoarea care calc totul în picioare”. Schimbarea perspectivelor
presupune existen a unor pseudosinonime a c ror aplicabilitate ine seama de contextul
extralingvistic şi de inten iile de comunicare adecvate acestuia. Astfel, în context de r zboi,
“pierderi civile“ este înlocuit cu “pagube colaterale” care apar ine jargonului juridic-militar şi, în
consecin , are avantajul de a fi mai “opac”.
4. Titlul operei/programului politic(e) poate fi interpretabil uneori din perspectiva intertextualit ii
- ca aluzie la un tezaur cultural existent în memoria receptorului şi care se realizeaz ca intertext
sub diferite forme. Acelaşi statut îl are şi titlul jurnalistic care reproduce ca intertext alte titluri cu un
anumit prestigiu în lumea cultural , cum ar fi :“Lista lui…” (lista lui Coşea) sau “Cronica une mor i
anun ate” Gabriel Garcia Marques.
Ca intertext-imita ie par ial , “Contractul cu România”, “Contractul cu bucureştenii”,
“Contractul cu Americanii” [Newt Gingrich] reprezint aluzii evidente la “Contractul social” al lui
J.J. Rousseau.
5. Analizele tradi ionale asupra limbajului politic au acordat o mic importan studiului
metaforelor, interpretate, de cele mai multe ori, ca ornamente retorice care reprezint , în fond, o
problem de stil şi un aspect superficial al discursului politic.
Noile perspective (Labbe, Dominique, Les metaphores du general de Gaulle, Mots, p.51-61) asupra
discursului politic au încercat, din contr , s supraevalueze rolul metaforei, în special, din
perspectiva absolutiz rii observa iei potrivit c reia “oamenii politici îşi aleg imaginile din domeniile
care le sunt familiare sau care îi obsedeaz ; jucându-se cu cuvinte, ei se descoper , se dezv luie…”
Studiul discursului unui actor politic trebuie s stabileasc un “inventar ” al metaforelor folosite
pentru a eviden ia un sistem mai mult sau mai pu in organizat sau mai mult sau mai pu in stabil de
imagini. Astfel, analiza metaforelor dintr-un discurs poate demonstra o preferin a omului politic
pentru unul sau mai multe domenii (care in de registre diverse cum ar fi cel militar, religios etc. sau
care selecteaz cu predilec ie elemente cosmice, ale naturii etc. ) . Registrele care se plaseaz în
prim- planul imagistic se contureaz ca un domeniu coerent al discursului, atât ca importan
cantitativ , cât şi ca bog ie a semnifica iilor şi complexitate a asocia iilor. Uneori se pun în
eviden registre banale dar revelatorii pentru concep ia omului politic despre ac iune şi autoritate.
În concluzie, o metafor nu poate fi considerat izolat, ea trebuie integrat şi interpretat în sistemul
din care face parte. O analiz sistematic a imaginilor folosite de un om politic dezv luie o re ea
semnificativ de teme, motive, asocia ii stabile etc.
Pornind de la constatarea faptului c discursul politic abund în metafore, retorica clasic propune
trei explica ii posibile ale fenomenului:
1) Imaginile servesc la “a deghiza conceptele negative, ideile agresive, dezagreabile, triste sau care
contravin modestiei” (Dumarsais, Des tropes ou des different sens (1730), Paris; Flammarion, 1988,
p.77) deci, sunt folosite pentru disimularea propriilor concep ii politice.
Metafora poate suplini lipsurile lexicului, dac limbile nu au destule cuvinte pentru a exprima
bog ia ideilor, conceptelor, sentimentelor etc. Imaginile reprezint deci o necesitate a comunic rii
şi o surs a crestivit ii lexicale.
70
Dintr-o anumit perspectiv , retorica este considerat un element esen ial al limbajului şi al gîndirii.
Metaforele ar reprezenta deci, o manier de a gândi analogic, un mijloc de cunoaştere pe care îl
utiliz m constant şi care face apel atât la imagina ie cât şi la ra iune (interpretare echivalent cu
considerarea metaforei epistemologice în discursul ştiin ific).
6. “mai adaug la acestea înveşmântarea şi stilul…, pe deplin saturat de tautologii, dar din acelea ce
exerseaz puterea de p trundere, deoarece par s spun uneori ceva diferit şi totuşi spun acelaşi
lucru şi în esen semnific altceva sau pot s semnifice altceva” (Ludwig Wittgenstein citându-l pe
Lessing (despre Biblie), în Însemnări postume 1914-1915, Editura Humanitas, Bucureşti,
1995,p.28-29).
*G.Genette , Figuri, Editura Univers, Bucureşti, 1978
TEORIA ARGUMENT RII
MOTTO: “…teoria argument rii trebuie realizat în forma

unei “logici informale”, deoarece o bun în elegere asupra
chestiunilor teoretice şi moral-practice nu poate fi ob inut
nici deductiv, nici prin eviden e empirice..”
Jürgen Habermas*
Concepte de baz : argumentare, argument, actorii argumentării, pregătirea auditorului

elaborarea unei argumentări, toposuri şi strategii argumentative, logică şi limbaj:argument,
concluzie, inferen ă , ra ionament , propozi ie, induc ie, analogie, deduc ie, silogism, silogism
categoric, silogism ipotetic, silogism alternativ, petitio principii, ipostazierea, tipologia
argumentelor: argumentul autorită ii, argumentul urii, argumentum ad hominem, argumentum ad
personam, insulta, argumentum ad ignorantiam, argumentum ad verecundiam, argumentum ad
judicium, argumentum ad misericordiam, argumentum a pari, argumentum a tuto, argumentul
bâtei, argumentum ex concessis, argumentum ex silentio, paralogism de compozi ie, falsa analogie ,
ignoratio entelechi, post hoc ergo propter hoc, epicherema, paralogism, conector argumentativ,
operator argumentativ, tipologia conectorilor argumentativi, efect de persuasiune, discurs
argumentativ, descriptiv, narativ
Glosar: act de limbaj, act locu ionar, act ilocu ionar, act perlocu ionar discurs raportat, strategie
71
ARGUMENTAREA - Introducere. Definiţii.
CURSUL VI
ARGUMENTAREA
Introducere. Defini ii.
Introducere
Teoria argument rii poate fi definit ca studiu al tehnicilor discursive ale ra ionamentului practic,
prin care un individ urmăreşte să determine sau să sporească adeziunea celorlal i la anumite idei
sau opinii ale sale.1
Dintr-o perspectiv tradi ional , teoria argument rii este considerat ca parte constitutiv a
sistemului retoric2.
Teoria argument rii s-a dezvoltat îns şi în cadrul ştiin ific al logicii3.
Pornind de la constatarea c , în limba natural , procesele argumentative sunt impregnate de retoric
şi logic , punctul de vedere modern asupra argument rii încearc s realizeze locul comun al
intersec iei acestor dou direc ii de cercetare4.
Tendin ele recente în studiul argument rii integreaz decoperirile pragmaticii, în special ale teoriei
actelor de limbaj5 şi extind aria cercet rii spre surpinderea fenomenului la nivelul cotidianului.6
Defini ii
Termenul “argumentare” acoper sfera conceptual a unui domeniu aflat la intersec ia retoricii cu
logica şi lingvistica.
De aceea, termenul apar ine unui lexic specializat interferent iar defini ia sa depinde de perspectiva
adoptat .
1. Din punctul de vedere al logicii, argumentare reprezint un proces de justificare logic a unei
propozi ii.Altfel spus, argumentarea stabileşte o rela ie între 1..n argumente şi o concluzie.
Defini ia poate fi îmbog it prin eviden ierea “canalului” astfel : argumentarea reprezint o
strategie prin care, folosind o anumită limbă, un vorbitor reuşeşte s extrag concluzii valabile
dintr-un enun .
Argumentarea nu trebuie confundat cu demonstra ia logic a adev rului unui enun sau a
validit ii unui ra ionament deoarece mecanismele procesul de argumentare apar in limbilor
naturale pe când cele ale demonstra iei apar in logicii7.
2. Din perspectiva lingvisticii, argumentarea reprezint o activitate verbal , de natur intelectual
şi social , prin care se poate realiza justificarea sau respingerea unor opinii.
Aceasta poate fi interpretat şi în termenii pragmaticii astfel: prin formularea unui ansamblul
(coerent) de enun uri, emi torul urm reşte s ob in acordul unuia sau mai multor colocutori , ceea
ce sugereaz c argumentarea este motivat printr-un dezacord real, probabil sau posibil între
colocutori.8
Argumentarea reprezint un de asemenea un ansamblu de tehnici de legitimare a credin elor şi a

comportamentelor. Ea caut s influen eze, s transforme sau s înt reasc
credin ele/comportamentele intelor (colocutori.)
Argumentarea în limbajul natural se sprijin pe paraverbal şi pe implicit.
72
Modalit ile de articulare a premiselor pot fi mai mult sau mai pu in complexe.
În general, o argumentarea este o suit de enun uri [E1,E2…deci En] ,astfel încât En se formuleaz
sau este afirmat pe baza enun urilor din jur. 9 Dintr-o perspectiv opus , este suficient s existe un
ansamblu de enun uri adev rate în vecin tatea unui enun fals pentru a transfera asupra enun ului
fals aparen a sau “tenta” adev rului.10
În elegerea discursului ca ansamblu de strategii prin care emi torul încearc s -şi influen eze
colocutorii confer oric rei forme discursive o for argumentativ inerent .11
Argumentarea reprezint prin excelen marca situa iilor dialogale12, al înl n uirii replicilor, al
dezbaterilor ceea ce nu exclude importan a ei în cadrul contextelor monologale13 (deliberare
interioar ).
Din punctul de vedere al cadrului în care se desf şoar , argumentarea poate fi comun , cotidian
sau specializat (în diferite domenii ale ac iunii sau cunoaşterii).
ARGUMENT
Termenului “argument” îi pot fi atribuite mai multe defini ii, nu întotdeauna delimitate cu
precizie:
1. argumentul poate fi interpretat ca variabil independent a unei func ii, sau
2. propozi ie considerat ca adev rat şi luat în considerare pentru demonstrarea altei propozi ii14
Argumentul poate fi definit deci ca variabil independent a func iei predicative, care indic
obiectele şi indivizii de care depind propriet ile şi rela iile (adic predicatele15).
“Argument” intr şi în alc tuirea unor sintagme consacrate de tip termen-martor16 din istoria logicii
şi a filozofiei care desemneaz anumite tipuri de ra ionamente17 : argumentul ontologic18,
argumentul moral în favoarea existen ei lui Dumnezeu19,
argumentul gr mezii, argumentul îndoielii20, argumentul decalajului temporal21, argumentul fizico-
teologic22, argumentul cazului paradigmatic23, argumentul celui de-al treilea om, argumentul
gradelor de perfec iune, argumentul henologic24, argumentul întreb rii deschise25, argumentul
teleologic26, argumentul transcendental27.
Argumentarea se supune întotdeauna legilor adecv rii contextuale. 28

Dincolo de perspectivele teoretice din care este privit argumentarea, cel care îşi construieşte
discursul trebuie s se adapteze la public.Nu exist argumentare-tip pentru un subiect dat, nici
scheme argumentative cu statut de legitimitate capabile s conving pe toat lumea, adresându-se
unei/unor persoane în particular .Este evident deci c
stilul folosit într-o argumenta ie va fi determinant în rela ia orator/auditor sau scriitor/cititori. 29
Actorii argument rii
Actorii situa iei argumentative sunt desemna i diferit în func ie de pozi ia pe care o ocup în cadrul
interac iunii comunicative.
Astfel, din perspectiv lingvistic , enun urile sunt produse de un locutor pentru un interlocutor .
Emi torul şi destinatarul sunt termenii de baz în cadrul teoriei ce are ca obiect de studiul actelor
de vorbire.Din punctul de vedere al retoricii, principalul actor al argument rii este oratorul care se
adreseaz publicului (auditoriu) . “Adversarii” unui duel argumentativ sunt desemna i adesea prin
termeni marca i de imprecizie ca oponent şi preopinent30.
73
În cazul în care schimburile argumentative dep şesc cadrul partenerilor direct implica i, se poate
vorbi de prezen a ter ilor .31
Argumentarea legat de structura interac iunii verbale este o confruntare, pe un un mod polemic
sau cooperativ, a unui discurs şi a unui contradiscurs orientate de aceeaşi întrebare/problem .32
Preg tirea auditorului
În faza de preg tire a auditoriului discursul este dominat de argumentele încadr rii : apel la
presupozi ii comune33, reîncadrarea realului 34şi apelul la autoritate35.
Elaborarea unei argument ri
Pentru ca discursul s fie acceptat şi s i se acorde aten ie din partea auditoriului, el trebuie s se
sprijine pe probe (lat. probationes) . O tipologie a probelor distinge: probe naturale /extrinseci ,
evidente (fapte expuse) sau ieşite din context36 şi artificiale (intrinseci) sunt create prin şi în
discurs.37
74
TOPOSURI ŞI STRATEGII ARGUMENTATIVE.
CURSUL VII.
TOPOSURI ŞI STRATEGII ARGUMENTATIVE
TOPICELE (locurile)38
Topicele reprezint puncte de vedere generale sau “comune”39 mai multor subiecte de
ra ionament.Ele pot constitui argumente40 “de-a gata” pe care oratorul le poate plasa în diferite
secven e ale discursului s u.
Toposul se caracterizeaz prin generalitate şi admisibilitate41 şi gradualitate.
În cadrul inven iei retorice, topicele sau topoi sunt categorii de baz ale rela iei dintre idei care pot
servi ca model (şablon, tipar, pattern) pentru a g si întotedauna anumite lucruri de spus despre un
subiect. "Topoi" înseamn ad litteram "locuri pentru a g si lucruri". Aristotel le-a împ r it pe
acestea în subiecte de inven ie "obişnuite, comune" şi "speciale", primele având un aspect general,
iar celelalte fiind specifice celor trei ramuri ale oratoriei.
Topicele comune42 se refer la: defini ie43, categorie;genul şi speciile sale44, compara ie, rela ie
(cauz /efect45,antecedent/consecin 46, contrarii,contradic ia), circumstan e, m rturii(declara ii),
maxime sau proverbe47 etc.
Desi topicele de inventie au reprezentat elemente esen iale pentru generarea discursului in traditia
retoricii ele au suferit în anumite perioade (din antichitatea clasica pana in secolul al 17-lea) o
concuren serioas din partea imitatiei (imitatio) 48
Locurile cele mai frecventat utilizate se se numesc locuri comune, poncife, clişee şi pot deveni mai
pu in percutante dac folosirea lor este sistematic şi stereotip 49.
Principalele topice folosite în argumentare sunt:
-regula de justi ie : a trata la fel lucrurile asem n toare;

-argument a fortiori “cu cea mai mare dreptate”
- argument a contrario (enantioz ): proba este înlocuit de o aser iune invers 50
- argument ad ignoratiam : I se las adversarului grija de a dovedi contrariul “Dovedi i-mi
c …”
- argument ab utilitate : const în a face s se cread c opinia interlocutorului i-ar d una acestui
dac ar fi pus în practic
-ter ul exclus : acolo unde cale de mijloc nu este posibil 51
-leg tur între act şi persoan prin definire, etichetare: cel care omoar este un asasin
-leg tur între antecedent şi consecin : pune în discu ie legile cauzalit ii
- leg tur între tot şi p r i : grup şi individ52
- indiferen a celor interesa i 53
- -argumentul continuit ii 54
-argumentul direc iei55 în care imaginea angrenajului este asociat acestui loc;
-corax în care se consider c un argument este falacios fiindc este prea probabil;
-amalgam: se consider ca apar inând aceleiaşi categorii no iuni, fenomene, obiecte diferite;
-martor fictiv : se face apel la un arbitru obiectiv/impar ial imaginar;
-subterfugiu : se vorbeşte despre lucruri f r leg tur cu problema în cauz ;
-apodioxis/apodictic: se respinge un argument f r a fi discutat, declarându-l prea naiv sau prea
lung pentru a fi dezvoltat;
75
TOPOSURI ŞI STRATEGII ARGUMENTATIVE.
-suspendare: dac punctul discutat este delicat se trimite înapoi sau se respinge pentru mai târziu56;
-descalificare : se refuz argumentul pe motivul josniciei, al violen ei, al condi iei joase a
adversarului;
-replicare: se întoarce argumentul interlocutorului împotriva lui;
-antanaclaz sau reflec ie: se reiau cuvintele interlocutorului dându-le o alt semnifica ie, care
poate oferi un punct de sprijin important, profitabil;
-m rturie : propozi ia nu se bazeaz pe o observa ie ci pe creditul unei persoane care m rturiseşte ;
propozi ia poate fi validat într-un argument silogistic ca propozi ie adev rat , constitund una
dinte premise.
Argumentele
Un argument este deci o aser iune care are ca func ie, într-un ra ionament s justifice
sau s explice o alt aser iune.
Realiz rile argumentative folosesc pe scar larg deduc ia57 şi analogia58.
În anumite clasific ri, argumentele sunt împ r ite în trei subcategorii sau familii59:
Argumentele legate de ethos sunt argumente de ordin afectivşi moral ( atitudinile pe care
trebuie s le ia un orator pentru a inspira încredere auditoriului s u). El poate selecta diverse
strategii cum ar fi cea a bunului sim 60, a sincerit ii61, bun voin ei 62etc.
Argumentele legate de pathos sunt argumente de ordin pur afectiv, sunt destinate s
trezeasc emo ii, pasiuni şi sentimente, s fie deci adaptate profilului psihologic publicului vizat.63
Argumentele legate de logos se adreseaz ra iunii şi pot fi:
- deductive care se bazeaz pe implica ia logic 64 , regula reciprocit ii,rela iile cauz -efect;
- analogice65,etimologice, cauzale, opozitive etc.66
Tipologia metodelor de argumenta ie distinge .

forma exhaustivă ca metod algoritmic care vizeaz epuizarea argumentelor; toate
argumentele converg spre aceeaşi concluzie 67
schema radiară în care tema tratat este supus analizei multiple pe diferite axe, din
diferite perspective sau puncte de vedere.68
76
LOGIC ŞI LIMBAJ
CURSUL VIII
LOGIC ŞI LIMBAJ
Argument, concluzie, inferen
Cei trei termeni se caracterizeaz prin diferen e de statut lingvistic şi cognitiv, din punctul de vedere
al modului de ac iune.
Argumentul are statutul de credin (prezentat ca) împ rt şit , de dat factual (prezentat ca)
incontestabil pe care, destinatarul argument rii poate, evident, s îl resping .69
Defini ia concluziei70 ca “încheiere a unui şir de judec i” sau ca”ultima parte a unei expuneri sau a
unei opere, care cuprinde rezultatele finale” cuprinde tr s tura comun de “plasare la sfârşit” ceea
ce nu are un corespondent general în realitatea cotidian .71
Inferen a72 poate fi definit ca

-proces de trecere de la premise la concluzie
-rela ie între premise şi concluzie73
Inferen a presupune întotdeauna un salt, o diferen de nivel între enun ul argument şi enun ul
concluzie şi atribuie datelor ini iale un sens argumentativ pe care nu îl aveau înainte74 Inferen a
poate fi pus în rela ie adesea cu expresia unui adev r general, adesea de tip proverbial, atribuit unui
emi tor colectiv : se ştie că…75
Rela ia respingere76- obiec ie în cadrul ac iunii argumentative poate fi privit din perspectiva
men inerii sau închiderii acesteia. Astfel, în timp ce respingerea închide dialogul, obiec ia solicit
un r spuns, deci continuarea dialogului.
RA IONAMENT
Ra ionamentul poate fi definit “ca proces de trecere de la unele propozi ii, numit epremise la o
propozi ie numit concluzie, astfel încât dac premisele sunt adev rate concluzia este adev rat sau
cu mare probabilitate adev rat ” şi ca “form logic corespunz toare procesului de trecere de la
premise la concluzie77”.
Ra ionamentul reprezint de fapt asamblarea argumentelor într-o structur coerent . El permite ca

acestea s fie prezentate sub forma propozi iilor înl n uite inând cont de reguli stabilite, şi în acord
cu planul de ansamlu al discursului .
Modurile de ra ionament cel mai frecvent folosite în argumenta ie sunt : induc ia78, deduc ia,
silogismul79 şi entimema.
Logica şi dialectica sprijin ra ionamentul în procesul argumentativ.80
77
LOGIC ŞI LIMBAJ
PROPOZI IA
Este o aser iune care poate fi afirmat sau negat .

Toate propozi iile sunt fraze, dar nu toate frazele sunt propozi ii.81
O propozi ie cuprinde trei p r i: termenul subiect, verbul de leg tur (copula) şi termenul predicat.
Politicienii sunt corup i.

Politicienii= termenul subiect, despre care se face o aser iune
Sunt = verb
corup i= predicat, care reprezint de fapt aser iunea îns şi
Politicienii sunt corup i este o propozi ie c reia îi lipseşte precizia, ar trebui introdus o specificare.
To i Politicienii sunt corup i sau unii Politicienii sunt corup i.
TO I şi UNII caracterizeaz aspectul cantitativ al propozi iei.
Propozi iile care privesc aspecte generale, de ansamblu sunt universale.

Propozi iile care privesc o parte a unui ansamblu sunt particulare.
O propozi ie afirm sau neag ceva. Ea poate fi deci afirmativ sau negativ .
TO I Politicienii sunt corup i = p u a
NICIUN Politicienii nu este corupt= pun
UNII Politicienii sunt corup i : ppa
UNII Politicieni nu sunt corup i= ppn
şi 4) sunt contradictorii
şi 2) sunt contrare
şi 4) sunt subcontrare şi subalterne (ele sunt deduse din alte propozi ii)
Reguli:
-dac o propozi ie este adev rat , propozi ia sa contradictorie trebuie s fie fals ;
-din dou propozi ii contrare, una trebuie s fie fals şi cealalt adev rat , dar ambele pot fi false;
-dac o propozi ie universal este adev rat , atunci subalterna particular care e dedus din aceasta
este şi ea adev rat
INDUC IA
Anumite propozi ii sunt intuitive şi se situeaz în afara logicii. Un adev r intuitiv nu cere nici o
prob . Acele propozi ii care sunt sub observa ie direct sunt dovedite prin induc ie. Tot ceea ce
pleac de la o observa ie particular , de la un exemplu, este o induc ie. Se trece, cu ajutorul
induc iei, de la particular la general (tot cei care încep cu bere, vor bea într-o zi b uturi mai tari) sau
de la particular la particular (dac nu eşti tu, este deci fratele t u)
În orice exemplu de induc ie (generalizare), avem o aser iune general bazat pe un grup de
exemple particulare. Num rul exemplelor, faptele observate sau adeverite, poate varia, dar trebuie
s fie cel pu in egal cu dou .
78
LOGIC ŞI LIMBAJ
Num rul de induc ii perfecte pe care le facem este relativ redus. O induc ie este perfect doar când
este posibil de verificat c ceea ce propozi ia afirm este valid în toate cazurile de observa ie. Am
putea deci s ne sprijini pe aceast defini ie pentru a dovedi c generaliazrea unui exemplu nu este
valid .
TO I Politicienii sunt corup i este un exemplu de induc ie imperfect . Chiar şi propozi ia “legea
gravita iei este universal ” este o induc ie imperfect (ea nu e nici falacioas nici inexact , dar
validitatea sa nu a fost examinat în toate cazurile; din punct de vedere strict logic, nu suntem
absolut siguri de universalitatea ei).
ANALOGIA
Reprezint o varietate a induc ei. Se bazeaz pe o compara ie sau o asem nare.

Cea mai obişnuit form de analogie este aser iunea c un lucru sau altul este adev rat pentru c
este asem n tor cu un alt lucru recunoscut ca adev rat.
Analogia se bazeaz pe teoria conform c reia un anumit grad de asem nare între dou lucruri
implic un grad mai mare de asem nare. Ea nu furnizeaz niciodat probe în sensul strict, doar o
probabilitate : “comparaison n’est pas raison”(asem narea nu este argument).
DEDUC IA
Este o metod de ra ionament prin care propozi iile sunt stabilite nu printr-o observa ie direct a
faptelor ci prin referire la alte propozi ii deja stabilite.
Lassie e un câine.
To i câinii sunt animale.
Deci, Lassie este un animal.
Deduc ia pleac deci de la general (citat în prima propozi ie) pentru a merge spre particular.
SILOGISME
Silogism categoric
Este un sistem logic constituit din trei propozi ii astfel încât una dintre ele s fie implicat de
celelalte dou . În func ie de ordinea în care acestea apar în mod obişnuit, cele trei p r i sunt:
-premisa major
-premisa minor
-conscluzia
1.To i oamenii sunt fiin e ra ionale. (premisa majoră)

2. Socrate este un om. (premisa minoră)
Deci Socrate este o fiin ă ra ională. (concluzie)
79
LOGIC ŞI LIMBAJ
Cele trei propozi ii con in întotdeauna , în total, trei termeni (oamenii, fiin e ra ionale, Socrate), în
exemplul nostru :
-un termen major(fiin e ra ionale)
-un termen minor(Socrate)
-un termen mediu(oamenii)
Termenul mediu poate fi identificat ştiindu-se c este prezent în cele dou premise şi nu în
concluzie (oamenii, în exemplul nostru).
Regulile formale ale silogismului
Un silogism este compus din trei şi numai trei termeni. Prezen a termenului median este ra iunea
acestei reguli.
Toate persoanele care studiază sunt elevi.

Ion este o persoană care frecventeză liceul.
Deci Ion este elev.
Avem aici patru termeni : persoanele care studiaz /elevi/

Ion/ persoan care frecventeaz liceul.
Nu exist nici un termen care s lege Ion şi elevi.
Pentru a face un silogism valid, num rul de termeni ar trebui redus la trei:
Toate persoanele care frecventeză liceul sunt elevi.

Ion este o persoană care frecventează liceul.
Deci Ion este elev.
Termenul median trebuie s fie prezent în cel pu in una dintre premize, în particular în aceea în
care se afirm sau se neag ceva asupra ansamblului de care depinde termenul median Este vorba în
acest caz despre termen distribuit.
“To i românii sunt ospitalieri” : se ştie c întreaga clasa a românilor este alc tuit din oameni
ospitalieri
“Unii oameni sunt fiin e ra ionale” nu are termen distribuit, nu ştim nimic în ceea ce priveşte to i
oamnii sau toate fiin ele ra ionale.
Atâta timp cât termenul median nu este distribuit într-una dintre premise, este imposibil de a stabili
o rela ie între ceilal i doi termeni:
UNII dintre prietenii mei sunt politicieni.

UNII politicieni sunt oameni celebri.
Deci unii dintre prietenii mei sunt oameni celebri.
Termenul mediu este “politicieni”, dar nici o premis a acestui teremn nu este distribuit sau
utilizat de toat lumea, c ci nici o premis nu spune orice ar fi în leg tur cu to i politicienii.
80
LOGIC ŞI LIMBAJ
Eroarea provocat de un termen nedistribuit este responsabil de multe greşeli de ra ionament care
genereaz alte forme de erori formale.
Nici un termen nu poate ap rea în concluzie dac nu a fost distribuit cel pu in o dat într-una dintre
premise. Un silogism nu poate afirma nimic în concluzie care s nu fie implicat într-una dintre
premise.
To i mincinoşii sunt laşi

Niciun gentleman nu este mincinos.
Deci nici un gentleman nu este laş.
Eroarea provine din faptul c termenul “laş” apare în concluzie dar nu este distribuit în premiza
unde ap rea.
Patru reguli de mai mic însemn tate ale silogismului:

1Plecând de la dou premise particulare, nu este posibil nici o concluzie.
2Plecând de la dou premise negative, nu este posibil nici o concluzie .
3 Dac una dintre premise este negativ , concluzia trebuie s fie negativ
4Dac una dintre premize este particular , concluia trebuie s fie particular
Silogismul ipotetic
Silogismul ipotetic are ca premiz major o propozi ie con inând o aser iune ipotetic (sau
condi ional ). Formula sa este dat de expresia:
Dac P , atunci Q
Structura complet a silogismului este deci:
Dac P, atunci Q
P
Atunci Q
Dacă nu plouă, ies afară

Nu plouă
Atunci ies afară
Premiza major con ine dou aser iuni, antecedenta şi consecin a, iar propozi ia în ansamblul ei
realizeaz o rela ie de implica ie între ele dou . Pentru un rezultat corect, premiza minor trebuie s
confirme antecedenta sau s nege consecin a. Atunci, concluzia va afirma consecin a sau, în cel de-
al doilea caz, va nega antecedenta.
Dacă nu plouă, voi ieşi afară

Nu ies afar
Deci plouă.
81
LOGIC ŞI LIMBAJ
Toria silogismului ipotetic const în a spune c adev rul exprimat de antecedent implic adev rul
exprimat prin consecin , şi la fel pentru nega ie.
Construcu ia invers va genera un argument falacios :
Dacă nu plouă, voi ieşi afară

Plouă
Deci nu ies afară
Rela ia de implica ie nu este în mod necesar simetric .Cu toate c o cauz dat implic întotdeauna
un anumit efect, un efect dat nu implic întotdeauna o anumit cauz , ştiindu-se c pot fi mai multe
cauze pentru un singur efect.
Silogismul alternativ
Premiza major este o propozi ie alternativ . Premiza minor este o propozi ie categoric care
accept sau respinge una dintre alternative. Dac premiza minor accept un adintre alternative,
concluzia trebuie s o resping pe cealalt ; dac ea respinge o alternativ , concluzia trebuie s o
accepte pe cealalt .
Donkey e ori un cal ori un măgar

Donkey e un măgar.
Donkey nu este un cal
1) este sigur c alternativele propuse se exclud reciproc, astfel c afirmarea uneia implic negarea
celeilalte (nici cal, nici m gar)
2) a fi sigur c toate alternativele posibile au fost luate în calcul. Dac se întâmpl ca Donkey s nu
fie nici cal, nici m gar, cele dou posibilit i se exclud una pe alta. Totuşi , dac ar fi posibil ca
Donkey s fie un hibrid cal-m gar, silogismul ar înc lca a doua regul , pentru c nu au fost
enumerate toate posibilit ile. Un silogism de acest tip, în care alegerea nu se bazeaz pe
excluderea uneia dintre posibilit i, trimite la o eroare numit “disjunc ie imperfect ”; un silogism
în care nu sunt date toate alegerile posibile trimite la o eroare numit “enumerare incomplet ”.
ARGUMENTE FALACIOASE COMUNE
PETITIO PRINCIPII
Petitio principii reprezint un ra ionament vicios care const în a considera ca adev rat obiectul
însuşi al problemei. A afirma într-una dintre premize ceea ce este de presupus a fi dovedit în
concluzie. Se ajunge la concluzie f r a trece printr-un proces de argumentare.
Biblia ne spune că Dumnezeu există.

Biblia a fost dictată de Dumnezeu.
Deci, Dumnezeu există .
POST HOC, ERGO PROPTER HOC 82
82
LOGIC ŞI LIMBAJ
Acest argument falacios este postulatul conform c ruia un eveniment care survine în urma altuia
este în mod necesar rezultatul primului. Supersti iile83 în marea lor majoritate se bazeaz pe acest
sofism:
O pisică neagră mi-a tăiat drumul în momentul în care voiam să trec strada.
Imediat după aceea m-a lovit o maşină.
Deci, când î i taie drumul o pisică neagră înseamnă că vei avea un accident.
A dovedi fenomenul cauz -efect este mult mai complicat şi necesit o utilizare precaut a regulilor
de investigare inductiv . Stabilirea unei secven e temporale nu este suficient ; trebuie de asemenea
s fie vorba despre o leg tur cauzal care s poat fi demonstrat .
IPOSTAZIEREA
Este o eroare care const în a considera un obiect care are o existen conceptual sau imaginar ca
o realitate concret . Aceast eroare apare în multe argumente care încep cu :
“Istoria ne înva ă că…”

“Ştiin a spune…”
“Medicina a descoperit …”
Ipoteza prezent în aceste expuneri este c istoria, medicina, ştiin a sunt entit i ai c ror
reprezentan i vorbesc acceaşi limb 84. În realitate, sunt mul i specialişti ai domeniilor respective
care nu sunt întotdeauna de acord asupra anumitor probleme, direc ii de cercetare, terminologii
etc.85. De aceea, ar fi mult mai adecvat formularea :
Anumi i istorici consideră că

Mul i oameni de ştiin ă cred că
Cercetătorii în medicină au descoperit că…
Printre tehnicile de c utare şi organizare a argumentelor se num r şi cele care vizeaz schema cine,
ce, unde, cînd,cum , de ce iar figurile de gândire şi figurile de stil sunt frecvent utilizate pentru a
elabora o argumenta ie, pentru a asigura leg tura între probleme, idei. O argumentare eficient va
acorda o mare aten ie stilului, formei, intona iei care trebuie s sus in firesc logosul .
83
TIPOLOGIA ARGUMENTELOR
CURSUL IX
argumentum ab auctoritate[argumentul autorit ii]
mod de argumentare care constă în invocarea, în sprijinul unei pozi ii, afirma ii etc., a unei
instan e investite cu autoritate, prestigiu în opinia comună ; implicit, oponentul recunoaşte această
autoritate
Argumentul autorit ii86 este un argument de confirmare având urm toarea form canonic :
P, fiindc A sus ine P, iar A este o autoritate în materie.
Autoritatea reprezint fie un punct de sprijin, fie un refugiu pentru cel ce argumenteaz . 87
Un tip aparte de argument al autorit ii îl constituie autoritatea citat 88.
Respingerea argumentelor autorit ii se poate face din perspectiva atacului împotriva autorit ii ( în
cele mai multe cazuri se suprapune cu atacul contra persoanei).
“Autorit ile” în diferite domenii beneficiaz de existen a unui sistem de norme de evaluare şi de
control a activit ii lor (control reciproc în cadrul unei colectivit i de exper i, “excelen ” în
cercetare). 89
Unii autori 90consider c “Critica tinde a aduce autoritatea la surse umane, institu ionale,
ştiin ifice, reperabile şi controlabile.
Domeniul de validitate a acestui argument [dogmatic] a constituit şi constituie înc în zilele
noastre o miz social şi cultural major ”.
argumentum ab invidia [argumentul urii]
demonstra ie fals care, sub pretextul ap r rii adev rului, urm reşte s provoace ur împotriva
p rerilor altora sau s -I compromit pe nedrept
argumentum a contrario
mod de argumentare analogic care se bazeaz pe transferul de la contrariu la contrariu, având
schema : dac lui A îi corespunde B, lui non-A este probabil s -I convin non-B
argumentum ad hominem[privitor la om(ul) (cu care se discut )]91

mod de argumentare care const în a-i opune adversarului consecin ele care rezult din tezele cele
mai pu in probabile admise de acesta;
în sens larg, atac cu referire strict , precis la individualitatea, doctrina adversarului;
Se poate vorbi despre argumentum ad hominem întotdeauna când este vorba despre adev rul unei
aser iuni sau despre legitimitatea unei conduite care se resping prin referire la caracteristicile
negative ale persoanei care le sus ine. Mecanismul organiz rii acestui argument se bazeaz pe
deplasarea accentului de la problem la persoan .
84
Respingerea argumentum ad hominem este foarte productiv . Unii cercet tori92 arat c cel mai
important mecanism al respingerii este reprezentat de punerea adversarului în contradic ie cu el
însuşi, ceea ce echivaleaz cu ” a argumenta în sistemul de credin e şi valori al adversarului , a
degaja contradic ii şi a crea disonan e”.
Se disting mai multe c i de realizare:
-contradic ia la nivelul cuvintelor93 (oponentul pune în contradic ie afirma iile locutorului emise, în
general, în momente diferite).
-contradic ie la nivelul cuvintelor şi a convingerilor/credin elor94
-contradic ie la nivelul cuvintelor şi al actelor
- contradic ie între normă şi realitate95
Tem : construi i o argumentare şi o contraargumentare pe tema necesit ii clon rii fiin elor în
scopul prelev rii de organe pentru vindecarea (prin transplant) a unor maladii incurabile.
argumentum ad personam [atac(ul) la persoan /atac personal ]
Reprezint o variant a argument rii ad hominem şi const într-un atac personal asupra
adversarului (ad personam vs. ad hominem).
Mecanismul acestei argument ri se bazeaz pe ironizarea adversarului în leg tur cu aspecte ce nu
in de problema în discu ie (“hors de propos”), formularea unor aluzii în termeni negativi, transferul
discursului din planul general al argument rii în plan personal.
Efectele acestui tip de argumentare pot declanşa o reac ie simetric (adeversarul îşi pierde calmul
recurgând şi el la atac personal).
insulta
Deşi deontologia interac iunilor sociale, regulile de polite e, sunt prescriptiv-normative ( se
interzice insulta adresat interlocutorului/ adversarului) se constat c insulta este adesea prezent
în dezbaterea public . Insulta care la prima vedere nu pare s fie o problem de argumentare
invalideaz adesea interlocutorul iar atacul la persoan influen eaz dezbaterea.
Dezbaterea electoral reprezint cadrul predilect pentru manifestarea atacului la persoan .96
argumentum ad ignorantiam[argumentare asupra ignoran ei]

mod de argumentare care const “în folosirea dovezilor scoase din unul dintre fundamentele
cunoaşterii sau probabilit ii” .(Locke)
Acest tip de argumentare este strâns legat de administrarea sau demonstrarea prin probe.Strategia se
bazeaz pe a cere adversarului s admit ca prob ceea ce li se prezint sau, dac nu, la rândul lui s
furnizeze o prob (mai bun ).97
argumentum ad verecundiam[argument care face apel la respect]
mod de argumentare în care se recurge la respectul adversarului pentru opinia unui om sau a unor
oameni care au dobândit o bun reputa ie în ochii opiniei comune (Locke)
Acest tip de argument se organizeaz pe o schem argumentativ inadecvat care se bazeaz pe a
sus ine c un punct de vedere este valabil doar pentru c este sus inut de o autoritate ( a c rei
“reputa ie” nu este de obicei ob inut în domeniul în discu ie).98
argumentum a fortiori [dintr-un motiv mai puternic, cu atât mai mult]
85
mod de argumentare prin care ceea ce este demonstrat printr-un caz se extinde şi asupra altui caz,
care prezint , fa de primul motive mai puternice de a fi “cu atât mai adev rat”.99
argumentum ad judicium [se bazeaz pe judecata asupra naturii

lucrurilor]
mod de argumentare constând în “folosirea dovezilor scoase din unul dintre fundamentele
cunoaşterii sau probabilit ii” (Locke)
Acest tip de argument reprezint din perspectiva lui Locke singura form valid de argumentare ,
spre deosebire de argumentum ad hominem, argumentum ad ignorantiam şi argumentum ad
verecundiam deorece bazându-se pe judecata asupra naturii lucrurilor este singurul care poate
conduce la cunoaştere.
argumentum ad misericordiam
mod de argumentare care se bazeaz pe presiunea exercitat asupra adversarului prin apelul
constant la sentimentele şi interesele sale
Acest tip de argumentare este frecvent folosit în discursurile politice, electorale şi
publicitare şi se axeaz pe “manipularea” sentimentelor de compasiune ale adversarului sau pe
strategia amenin rii acestuia.100
argumentum a pari [argument dintr-un motiv egal ]

mod de argumentare care se bazeaz pe transferul unei demonstra ii specifice unui caz la un alt caz,
din ra iuni de identitate sau analogie între cele dou cazuri
argumentum a tuto
mod de argumentare analogic bazat pe transferul de certitudine de la ceea ce e sigur la ceea ce nu
are acelaşi grad de certitudine
argumentum baculinum/ argumentul ad baculum [argumentul bâtei]

mod de argumentare bazat pe folosirea for ei în locul oric rui argument ; ini ial, desemna
posibilitatea dovedirii lumii exterioare prin lovirea p mântului cu o bât .101
argumentum ex concessis[prin concesie]

mod de argumentare indirect prin acceptarea provizorie a atezei adversarului pentru a-l pune în
contradic ie cu sine însuşi sau a-l determina s accepte ceea ce ini ial respinsese
argumentum ex silentio [prin t cere]

mod de argumentare bazat pe t cerea adversarului, care nu neag afirma ia enun at
paralogism de compozi ie
se bazeaz pe confuzia legat de sistemul parte/întreg prin atribuirea –întregului- a unei propriet i
a unei p r i referitoare la structura acesteia.
falsa analogie
const în a folosi incorect schema argumentativ a analogiei, f r a fi îndeplinite condi iile unei
compara ii corecte.
86
Ignoratio entelechi[ignorarea subiectului/argumenta ie nepertinent ]

sofism care const în neluarea în considera ie tocmai a problemei care trebuie dovedit împotriva
unui adversar; se bazeaz pe demonstrarea sau respingerea altei probleme decât a celei care face
subiectul discu iei
petitio principii [întoarcerea la enun ul ini ial]

Eroare logic care foloseşte în vederea demonstra iei, un echivalent sau un sinonim a ceea ce se
urm reşte a fi demonstrat; ceea ce este echivalent cu a considera admis îns şi teza de demonstrat,
cu precizarea c aceasta se afl într-o form uşor diferit .102
post hoc ergo propter hoc [simultan cu un lucru, deci din cauza acelui
lucru]
sofism prin “falsitatea cauzei” care const în confuzia dintre concomiten şi cauzalitate
ecundum quid [generalizare pripit ]

folosirea incorect a schemei argumentative a simultaneit ii producerii unor evenimente prin
generaliz ri bazate pe observa ii disparate, nereprezentative, insuficiente
argumentum ad consequantiam
se bazeaz pe folosirea unei scheme argumentative cauzale neadecvate care conduce la respingerea
unui perspective descrise datorit consecin elor sale indezirabile
paralogismul ambiguit ii
se bazeaz pe exploatarea ambiguit ii referen iale, sintactice, semantice şi pragmatice.103
paralogismul sperietoarei
const în a atribui un punct de vedere fictiv celeilalte p r i sau a deforma neadecvat propriul punct
de vedere; contravine regulei de a organiza atacul asupra punctului de vedere al adversarului
respectând condi iile enun rii sale
afirmarea consecin ei
paralogism care se bazeaz pe confuzia condi iilor necesare şi suficiente, considerând c o condi ie
necesar este şi suficient
sorit104
este o înl n uire de argumente a c rei concluzie reia un termen din primul şi din ultimul argument.
“Internetul ne face mai liberi.

Or libertatea este ceva care ne este datorată din naştere.
Dacă nu o ştim este pentru că suntem proşti.
Internetul este bun deci pentru proşti”
sofism
Numit şi paralogism, este o form de silogism care pare logic în aparen , dar care este înşel tor de
fapt deoarece se bazeaz pe diferitele sensuri ale unui cuv. Se ajunge astfel a demonstra un lucru şi
contariul s u.
87
To i oamenii îmi sunt fra i.

Un frate nu se trădează niciodată.
Deci nu pot să trădez pe nimeni.
Sofismul este adesea folosit în manipulare (se încearc deci inducrea unei erori).
falaccia este un sinonim pentru sofism .Termenul apare şi în expresiile:

1-falaccia dictionis/sofism in dictionem [=sofisme lingvistice]-în limbaj echivoc, stil prolix,parataxa
2-falaccia/sofism extra dictionem [sofisme extralingvistice] ; se pleac de la premise false : error
fundametalis, petitio principii, ignoratio elenchi (argumentul la persoan , apelul la autoritate,
argumentul baculinic etc.)
dilema
silogism cu premise ipotetice disjunctive105.

Exist dou moduri de a respinge o dilem :
-a fi cucerit de una dintre alternative ceea ce înseamn a accepta una dintre alternative dar a nega
ra ionamentul cauzal pe care îl implic ..
-a evita alternativele : se încearc s se arate c toate alternativele nu au fost num rate/expuse.
Trebuie s fie o a treia cale, o solu ie intermediar , acre nu ar avea consecin ele nepl cute ale
celorlalte dou .
O dilem la care nu se poate r spunde printr-unul dintre aceste ra ionamente este o fals dilem .
entimema
Argumentele apar adesea cu una dintre cele trei propozi ii omise sau suprimate pentru a evita un
silogism greoi. Un argument deductiv de acest tip îl reprezint entimema .Propozi ia care lipseşte
poate fi premisa major , minor sau concluzia. În fiecare exemplu, cel c ruia i s eadreseaz un
argument se presupune c poate furniza propozi ia lips .
Gîndesc, deci sunt.
X va fi un bun preşedinte fiindcă este originar din Moldova.

Avem premiza minor şi concluzia. Premiza major “To i politicienii din Moldova sunt buni
preşedin i “ a fost omis .
Entimema : Numai proştii folosesc un calculator şi tu foloseşti un calculator, lipseşte premiza

minor : Tu eşti un prost.
Diferen a între adev r şi validitate

Cei mai mul i dintre logicieni folosesc termenii “valid” şi “invalid” pt a indica dac argumenta ia se
prezint sub o form corect . Aceşti termeni se aplic la argumentare în ansamblul s u şi nu la
fiecare dintre propozi iile sale.
Argumenta ia:
1.Toate animalele sunt carnivore
2Vaca este un animal
3.Deci vaca este carnivoră
88
este valid pe plan formal. Totu i oricine ştie ca prima premiz este fals .
To i oamenii sunt muritori

Preşedintele este un om.
Deci preşedintele este muritor.
Aceast argumneta ie nu numai c ne convinge ci şi ne persuadeaz . O argumentare complet , mai

mult decât a se supune legilor reflec iei trebuie s con in ceva recunoscut unanim. Se consider c
influen a argument rii depinde esen ial de felul în care consider m adev rul aser iunii.
Epicherema este o prob , un exemplu, înso ind o argumentare, a priori o premiz .
paralogism sofism s vîrşit f r inten ia de a induce în eroare, se datoreaz mai ales folosirii
improprii a limbajului. Studiul paralogismelor a stimulat cunoaşterea şi definirea mai exacta a
sensurilor diferite ale acleluiaşi cuvânt sau a unor cuvinte diferite. În teoria argument rii
paralogismele pot fi reduse la un singur principiu organizator: ele in de prezen a “omului în limb ”,
de prezen a argumentatorilor în argumentare.Aceste paralogisme se organizeaz în jurul unei zone
interzise legate în special de exigen ele metodei ştiin ifice : circumstan ele enun rii enun ului nu
trebuie s intervin asupra valorii de adev r a enun ului.
89
CONECTORI ARGUMENTATIVI
CURSUL X
CONECTORI106 ARGUMENTATIVI
Motto: “Ipoteza corel rii conectorilor argumentativi de problematica orient rii pe de

o parte şi de toposuri pe de alt parte este sus inut de faptul c argumentarea este
reglat de nişte reguli foarte generale a c ror proprietate esen ial este de a fi
distincte de ra ionamentul logic”107
Termenul conector apar ine lexicului specializat şi are sensuri diferite în func ie de domeniul în
care este folosit.
În logic formal 108, este definit drept func ie care are ca argumente o pereche ordonat de
propozi ii (P, Q) şi are rolul de legare a propozi iilor (P, Q) într-o propozi ie compus S.
Clasificarea conectorilor din logica formal şi coresponden a acestora în limbajul natural sunt redate
în tabelul de mai jos:
tip de conectori coresponden în LN simbol structura lui S
cu 2 argumente
şi ∧
∨
conectori de conjunc ie P∧Q
⊃
conectori de disjunc ie sau P∨Q
conectori de implica ie* dac …atunci P⊃Q
conectori de echivalen dac şi numai dac ≡ P≡Q
cu un argument nu ∼ ∼P sau ∼Q
[În teoria textului, termenul conector textual (sau pragmatic) desemneaz un

cuvânt sau un grup de cuvinte din clasa adverbului sau a conjunc iei care au func ia s asigure
leg tura formal şi semantic dintre elementele unui discurs , contribuind la realizarea coeziunii 109
textuale .
TOPOSURI ARGUMENTATIVE
Toposul (loc comun la Aristotel) este o regul foarte general care face posibil o argumentare
particular .
Toposul difer de silogism şi deduc ie (elemente ale ra ionamentului logic.)
Silogism :
1.To i oamenii sunt fiin e ra ionale.
2. Socrate este un om. (premisa minoră)
Deci Socrate este o fiin ă ra ională. (concluzie)
90
Deduc ie:
Lassie e un câine.
To i câinii sunt animale.
Deci, Lassie este un animal.
Argumentare:
Stofa aceasta este la reducere(ieftin ). Ar trebui s o cumperi.
Concluzia “ar treui s o cumperi ” nu este obligatorie, toposul “”ieftin t ii” putând fi repsins printr-
un topos invers
sunt prea s rac s cump r lucruri ieftine
sau e ieftin dar nu e stilul meu
aceeptare pe un plan general: lucrurile la reducere/ieftine sunt un avantaj
respingerea într-un caz particular: dac iau în considerare raportul calitate/pre , aceast stof nu e
ieftin
O.Ducrot110stabileşte coresponden a între dou paliere argumentative : scara argumentelor (de la

mare la mic pe o scar ascendent ) şi scara concluziei (de la j-n la j+n , trecînd prin j, pe o scar
ascendent , în care j marcheaz intensitatea ac iunii).
O(biectul) este p (ieftin) + cumpărare
↑2000 ↑
1500 j+n
Scara j
Argumentelor 2500 j-n
+ târziu +precipitare
↑7 fix ↑
Deja 7 j+n (gr beşte-te)
Scara j (gr beşte-te/
Nu te gr bi)
Argumentelor aproape 7 j-n (nu te gr bi)
(dup D.Roven a-Frumuşani)
Conectorii orientez interpretarea în cadrul “lecturii” enun urilor şi nu depinde de con inutul
informativ al acestora.
“Enun ul este argumentativ nu doar prin ceea ce spune despre lume, ci şi prin ceea ce este”
111
”sensul profund al enun ului nu este atât descrierea unei st ri de lucruri , cât posibilitatea unei
anumite continu ri a discursului în detrimentul alteia” ceea ce este acopeirt de conceptul de
poten ialitate argumentativ din perspectiva Ducrot şi Anscombre.
Ansamblul argumentelor formeaz schema argumentativ ce confer coeren discursului.
91
Operator argumentativ
Termenul este atribuit conceptului de morfem care, aplicat la un con inut, transformă
poten ialitatea argumentativă a acelui con inut .112Operatorul argumentativ este cel ce confer
enun ului în care este inserat, indiferent de valoarea informativ a acestuia, o
pertinen /direc ie/orientare argumentativ .
Orientarea enun ului este deci efectul conectorului argumentativ.
Este aproape ora 7.(orientarea enun ului spre polul “târziu” al continuum-ului “devreme –târziu”,
concluzia fiind “gr beşte-te” )
Este ora 7 (fix). (comunic o informa ie referitoare la timp )
Este deja ora 7(s-a f cut deja ora7) (trimite la epuizarea timpului pentru o anumit ac iune) 113
Nu este decât şapte.(orientare spre rezerva de timp, echivalent cu “mai este timp”) 114
Un operator argumentativ limiteaz posibilit ile de folosire în scopuri argumentative a enun urilor
pe care le modific .
Conectori argumentativi
Conectorul argumentativ este un morfem (de tipul conjunc iei, adverbului, locu iunii adverbiale,
grupului prepozi ional, interjec iei etc.) care articulaeaz dou sau mai multe enun uri într-o
strategie argumentativ unitar .
Spre deosebire de operatorii argumentativi, conectorul argumentativ articuleaz enun uri care
intervin în realizarea argument rii.
Spre deosebire de conectorii logici, conectorii lingvistici pot corela entit i eterogene: un enun şi o
enun are, un element implicit şi un element explicit .115
Conectorii argumentativi reprezint elemente pragmatice a c ror func ie este de a exprima adecvat
valori pragmatice adic seturi de supozi ii, inten ii, presupozi ii, atitudini şi credin e împ rt ite de
locutor şi auditorul s u 116
Conectorii argumentativi sau “mots du discours” în terminologia impus de Oswald Ducrot
117
impun discursului un comportament inferen ial, semnifica iile lor func ionând ca instruc iuni
privitoare la strategiile de urmat.Aceste “Instruc iuni” se refer la un ansamblu de rela ii între
enun uri şi câmpul discursiv pe care îl creeaz . Rolul lor este de a impune constrângeri semantice
interpret rii pragmatice a enun urilor.
Principalele probleme legate de “comportamentul ” concetorilor în discurs privesc:
1.Modul în care conectorii argumentativi se insereaz în discurs pentru a forma scheme
argumentative 118
2.Analiza rela iilor de compatiblitate şi de excludere stabilite între aceste morfeme precum şi
paradigmele lor tipologice.
Astfel, conectorii atunci, ei bine, deci, astfel se caracterizeaz prin afinit i de natur
pragmasemantic .119
Tipologia conectorilor argumentativi
1. J. MOESCHLER (1995) a propus o tipologie a conectorilor argumentativi bazat pe distinc ia

dintre predicat cu dou locuri [
92
-“Un conector argumentativ este un predicat cu dou locuri dac segmentele X şi Y pe care le
articuleaz în structura de suprafa pot îndeplini o func ie argumentativ şi nu este nevoie de
interven ia unui al treilea constituent implicit (cu func ia de argument sau de concluzie; ex. Căci,
pentru că, deci, atunci)”
- Un conector argumentativ este predicat cu trei locuri dac este nevoie s se intervin cu o a treia
variabil implicit cu func ia de argument sau de concluzie între dou varibile asociate
argumentativ la X şi Y; ex. totuşi, dar, de altfel, chiar]
În cazul în care conectorul este un predicat cu trei locuri , se disting conectori ale c ror argumente
sunt
-orientate în acelaşi sens (Chiar, precis, de altfel)
-orientate în sens contrar : Totuşi, dar, dacă nu, altfel, în caz contrar, cu toate acestea
2.O alt clasificare se poate realiza dup func ia argumentativ a enun ului introdus de conector:
-conectori care introduc argumentele/introductivi : căci, de altfel, or, dar, chiar, din moment
ce, pentru că
În cazul în care conectorul este un predicat cu trei locuri , se disting conectori introductivi ale c ror
argumente sunt
-orientate în acelaşi sens (Chiar, precis, de altfel)
orientate în sens contrar : dar
-conectori care introduc concluzia/concluzivi : deci, totuşi,sigur, (în mod) hotărât, (ei) bine,
în cele din urmă, aşadar.
În cazul în care conectorul este un predicat cu trei locuri , se disting conectori concluzivi ale c ror
argumente sunt
-orientate în acelaşi sens : În definitiv
-orientate în sens contrar : totuşi, cu toate acestea, la urma urmei
În continuare vom prezenta câteva exemple pentru modul în care ac ioneaz conectorii în cadrul
discursului argumentativ.
DAR
Marcheaz în general contradic ia argumentativ

Structura tip de leg tur a dou enun uri : P dar Q
O.Ducrot (1972, 1980) şi E.Eggs (1994, 17) sunt dou tipuri de dar:
anti-implicativ : Concet enii noştri muncesc mult, dar întotdeauna în scopul de a se
îmbog i
↓ ↓
P dar Q
C non C
P(Concet enii noştri muncesc mult) conduce la C (este bine)

În timp ce Q introdus prin dar (dar întotdeauna în scopul de a se îmbog i) conduce la non C (nu
este bine).
compensatoriu:
Non multa, sed multum 120
93
dar de respingere121 care marcheaz un act de rectificare, de corectare:
Tranzi ia nu este uşoar , dar sunt întotdeauna oamenii care o sus in.
“Voi merge oriunde, dar numai înainte” [Livingstone, text publicitar pentru whisky-ul Johnny
Walker]
dar argumentativ:
Reforma este un fenomen necesar. Dar trebuie s ad ug m c ea se bazeaz pe o cunoaştere a
realit ilor economice din ar .
TOCMAI (Pe când)/Pe drept 122
Conector argumentativ care poate fi parafrazat prin “ just, cu dreptate”:

ex.
Pagubele au fost pe drept evaluate.
Ex.
X : Nu vei ieşi seara asta.Sora ta a aşteptat s împlineasc 16 ani ca sa mearg la discotec .
Y: Tocmai, s-au v zut rezultatele.
Schema argumenatativ a exemplului de mai sus este urm toarea:

Argument: sora ta a aşteptat s împlineasc 16 ani ca sa mearg la discotec .
Concluzie: Tu nu vei ieşi în seara asta.
Implicit factual : X nu are 16 ani.
Implicit argumentativ: o lege general de tipul : copiii aceleiaşi familii trebuie s beneficieze de un
tratamnet egal.
Y respinge r st lm cirea argument rii prin schema urm toare:

-este de acord asupra faptului prezentat ca argument.
-din acelaşi fapt trage concluzia implicită opusă :
Trebuie s m laşi s ies în seara asta.
Implicit factual : “povestea trist ” a sorei a c rei dorin de libertate a fost prea mult în buşit .
Implicit argumentativ: o form de argumentare prin consecin e:
O m sur ale c rei consecin e sunt dezastruoase trebuie schimbat
CHIAR123
Marcheaz o supracreştere a aprecierii.

Se bazeaz pe ideea de surpriz : când te aştep i mai pu in, se produce calitatea x 124
A elimina durerea prin ac iune direct asupra circuitului nervos, şi chiar asupra centrilor
cerebrali…
Schema tip : R: P de altfel Q125
94
DE ALTFEL
Ducrot (1980) în ilustrarea conceptului de polifonie, precizeaz statutul argumentativ al acestui

conector, insistând asupra efectului de dedublare introdus prin de altfel Q.
De altfel articuleaz dou elemente de sens P şi Q şi îndeplineşte dou acte argumentative A1 şi A2.
În A1 se foloseşte P în favoarea concluziei R, apoi, în A2 se foloseşte Q pentru a sus ine aceeaşi
concluzie.
Presupunând c enun ul X de altfel Y ar fi destinat unui singur alocutor, textul construieşte dou
imagini succesive ale acestuia. În prima, legat de faptul c el este destinatarul actului A1
(considerat ca suficient) , apare ca satisf cut d eargumentul P, ceea ce conduce la a-I aribui
dispozi iile psihologicepentru aceasta. A doau imagine, inând de faptul c se adauga A2 la A1, este
legat de o lege a discursului care impune a spune doar ceea ce este considerat util de a fi spus (de
dire seulement ce qu’on croit utile de dire ). 126
Datorit efectului de dedublare, care se bazez pe apari ia imaginar şi imaginat prin discurs a unei
a doua imagini a interlocutorului, actul de argumentare A2 apare ca necesar127.
OR
Conjunc ia neologic or (cf.fr. or )marcheaz un moment special al ra ionamentului sau o secven

temporal a unei nara iuni.
Exprim o opozi ie atenuat (şi nu un raport contradictoriu între dou alternative) şi nu trebuie
confundat cu ori disjunctiv (echivalent cu sau). 128
Exemplu urm tor pune în eviden modul de articulare argumentativ la nivelul lui or:
“Prima serie de probleme corespunde în mare unei analitici a imagina iei, ca putere pozitiv de a
transforma timpul linear al reprezent rii în spa iu simultan de elemente virtuale; a doua corespunde
în mare analizei naturii, cu lacunele ei, cu dezordinile care încurc tabloul fiin elor şi îl risipesc într-
o suit de reprezent ri care, vag şi de departe, se aseam n .
Or, aceste dou momente opuse (unul, negativ, al dezordinii naturii în impresii, cel lalt pozitiv, al
puterii de a reconstitui ordinea pornind de la acele impresii) îşi g sesc unitatea în ideea unei
“geneze” 129
DAC NU; ALTFEL; ÎN CAZ CONTRAR
Conjunc ie cu “voca ie discursivo-argumentativ , este un articulator logic care d seam de rela ia

semantic între ipotez şi nega ie” 130
CEL PU IN
Operator modal care marcheaz o strategie discursiv a consol rii, a compens rii. 131
“Aspectul argumentativ al lui CEL PU IN se bazeaz pe tipul de consolare descoperit în lumea

imaginar M, n scut din aser iunea prealabil legat de enunşul asupra c ruia ac ioneaz CEL
95
PU IN. Iat de ce un enun , ce con ine CEL PU IN va fi întotdeauna orientata spre concluzii
prezenatte ca favorabile.132
Acest conector pare s fie carcaterizat de inducerea a trei efecte specifice :
1- efectul argumentativ elogiator :
El, cel pu in, a fost la şcoal .
2-orientare calitativ , cel pu in în contextul unei afirma ii presupune caracterul favorabil al
lucrurilor afirmate :
Mergi pe jos la facultate, este poluare, dar cel pu in , nu mergi mult, este în centru.
3- aspectul comparativ inerent semantismului lui cel pu in
La acestea se mai poate ad uga şi inducerea unei orient ri argumentative în sensul negativ în
propozi iile interogative :
Cel pu in , deputa ii au votat legea?
ŞTII/ŞTI I
Caracteristica acestui tip de conector argumentativ este de a face apel la un univers de cunoaştere al
locutorului presupus în rela ie (de identitate, intersec ie) cu cel al destinatarului.133
Al i autori 134consider ŞTII/ŞTI I drept un “conector de cooperare”.
Caracterul s discursiv, argumentativ este dat de imposibilitatea de a parafraza : ŞTII/ŞTI I c +P
Dup J.-P. Davoine , 1981135 se disting trei tipuri de ŞTII/ŞTI I
ŞTII/ŞTI I cognitiv de emfază, articuleaz o secven asupra unui cuvânt pe care locutorul îl
consider insuficient pentru a asigura o decodare optim din partea destinatarului.
“Nici pe el, s şti i, nu pot spune c îl cunosc. Dar, oricum, trebuie s ne ajut m între
noi.” [Camus, Ciuma]
ŞTII/ŞTI I operator de identificare, folosit dup anumite secven e considerate ca
insuficiente de c tre locutor.
Este adesea folosit ca autocorec ie şi apare ca urmare la o reac ie de neîn elegere din partea
destinatarului ;
reac ia poate fi verbal coerent : întrebare,
neclar : murmurat, mîrâit,
“-A, ba da, totuşi, dou cazuri cu ganglionii foarte inflama i.
-Anormal?
-He, spune Richard, normalul, ştii…” [Camus, Ciuma]
sau nonverbal (ridicarea sprâncenelor, gesturi etc.).

ŞTII/ŞTI I136 în interiorul unei replici sus ine o justificare, o explica ie.
… şti i dumneavoastr
VEZI (tu)/VEDE I (dumneavoastr )
Conector argumentativ care vizeaz captarea adeziunii interlocutorului la ceea ce se spune sau ceea
ce se va spune.
96
Verbul a vedea are valori care in de domeniul perceptivului

(a) concret:
Mi-am pus ochelari ca s v d mai bine şi,
b) abstract:
v d c m-ai uitat, 137
şi de domeniul modalit ii – de identificare, de certitudine, de evaluare etc.
“Uite, cât e de prost nac, zise ea c tre Amaranta. Pretinde c moare din pricina mea, de
parc aş fi o cramp intestinal .”Când îl g sir mort de-a binelea în apropierea ferestrei ei, frumoasa
Remedios îşi confirm prima impresie.
-Vede i, zise ea. Era tare prost nac.” [Gabriel Garcia Marquez, Un veac de
singurătate]
VEZI (tu)/VEDE I reprezint uneori un act de reac ie la o interven ie anterioar .
SPUNE / SPUNE I (mai ales în conversa iile telefonice)

ASCULT / ASCULTA I
Articuleaz şi delimiteaz un enun în cadrul unei enun ri şi reprezint indicatori ai for ei

interactive a limbajului
“Asculta i, spune acesta, trebuie izolat şi încercat un tratament special.” [Camus, Ciuma]
AŞTEPTA I/ (Şi) asta nu e tot/În plus/Mai mult

Se încadreaz în categoria conectorilor specifici argumentului direc iei care
trimit la ordinea nestorian 138 a argument rii. Sunt conectori specifici anchetelor, pledoariilor
juridice, textelor politice.
EFECTELE ARGUMENT RII
Eficien a discursului argumentativ se poate aprecia şi în func ie de persuasiune. Efectele

persuasive consecutive unei argument ri se pot clasifica în :
efecte demonstrative 139, de competen 140, efect de rezolvare/solu ie 141, efect de metod 142 , efect
de eviden 143 , efect de bun -credin , efect de principiu144 , efect “purt tor de cuvânt”145, efect de
îndoial 146 , efect de intimidare 147, efect de implicare
efect de exemplu 148, efect de complicitate/coniven 149, efect de insisten inducerea unei idei se
150
face prin repeti ie obsesiv , clişee, stereotipuri etc.
efect de bun voin 151, efect emo ional 152, efect comic 153 etc.
DISCURS ARGUMENTATIV
O taxonomie154 a discursului din punctul de vedere al tipului textual155 relev existen a a trei tipuri
majore: narativ, descriptiv şi argumentativ.
97
Tipul narativ desemneaz atât un mod de enu are, cât şi rezultatul acesteia. Ca modalitate de
enun are se refer la un ansamblu de procedee de redare a evenimentelor156.
Tipul descriptiv se deosebeşte de tipul narativ prin faptul c este reprezentat de enun uri statice,
încadrate şi determinate spa ial157.
Tipul argumentativ desemneaz un text cu urm toarele caracteristici:
-se organizeaz în conformitate cu un plan158 ce cuprinde premisele, argumentele, concluzia 159
- vizeaz adeziunea la anumite idei
- actualizeaz procedee ca justificarea, probatoriu, valorizare, opozi ie, disput
Concluzii:
Motto: “Gândirea nu preexist limbajului, ea se naşte în tavaliul limbajului şi a

înv a s te exprimi înseamn , de fapt, a înv a s gândeşti” (O. Reboul)
Studiul retoricii şi al teoriei argument rii este esen ial pentru decriptarea, în elegerea şi compunerea
discursiv într-o er care, dep şind stadiul informa ional tinde, în pragul mileniului trei, spre
instituirea unei ere a comunic rii.
Revirimentul acestei discipline în secolul XX se datoreaz în mare parte caracterului s u inter-,
multi- şi transdisciplinar şi noii perspective asupra recuper rii tradi iei domeniului într-o structur
coerent a interac iunii în comunicare.
Prezentarea unor probleme dintr-un domeniu cu o istorie şi complexitate remarcabile se doreşte a fi
un îndemn pentru viitorii specialişti în comunicare de a se deprinde cu reflec ia, critica şi analiza
unui fenomen care ne priveşte pe to i.
GLOSAR:
Act de limbaj utilizarea limbii în situa ii concrete de comunicare. Dup Austin, orice act de limbaj
este alc tuit din trei componente :
act locu ionar (transmiterea unor anumite semnifica ii lexicale şi gramaticale prin rostirea unui
enun )
act ilocu ionar (exprimarea unei anumite inten ii comunicative: deschide cartea!)
act perlocu ionar (inten ia de realizare a unui efect asupra interlocutorului: a convinge, a flata, a
consola, a linişti etc.)
Actele de limbaj se deosebesc şi dup poten ialul lor agresiv intrinsec
(a se compara de exemplu solicit rile, ordinele cu promisiunile, mul umirile, complimentele)
putând s pun în pericol imaginea individual reciproc a interlocutorilor şi implicit s afecteze
rela iile dintre aceştia.
strategie Termenul nu trebuie în eles , la acest nivel, drept activitate de comunicare disimulat sau
manipulare.
Transparen a pentru receptor a strategiilor folosite de emi tor este pus în eviden de existen a
unor strategii corespunz toare acestora la nivelul recept rii, deci a unor strategii interpretative.
Ambele tipuri de strategii sunt recunoscute ca atare de participan ii la interac iunea comunicativ ,
ceea ce dovedeşte conven ionalitatea comportamentului strategic al membrilor unei comunit i.
Se consider c “O descriere complet şi în detaliu a strategiilor comunicative este practic
imposibil , pentru c în acest domeniu se manifest cu prec dere creativitatea indivizilor.” [DSL]
98
Prezen a unui comportament strategic al emi torului este, de obicei, semnalat de lipsa de
concordan între structura interac ional de adâncime (care reflect competen a comunica ional a
individului) şi secven ele de acte comunicative actualizate în structura de suprafa (care reflect
competen a social ).
discurs raportat : modul de a reprezenta într-un discurs vorbele atribuite unor surse diferite de cea a
emi torului. Problema se refer atât la clasificarea clasic -vorbire direct , vorbire indirect şi stil
indirect liber-, cât şi la modalit ile de redare prin ghilimele, italice, trimiterea la alt discurs (“dup
spusele lui A…”), şi la strategii de validare a con inutului unei aser iuni (“Vom avea alegeri
anticipate, dacă ar fi să-l credem pe A”) sau a folosirii unui termen (Sunt pe tuş , cum se
spune/dacă pot spune aşa/dacă pot să mă exprim astfel etc. ).
Locu iuni:
Circulus vitiosus (<lat) [cerc vicios]

demonstra ie în care premisele con in deja concluzia de demonstrat, astfel încât se demonstreaz
afirma ia A cu ajutorul afirma iei B şi apoi B cu ajutorul lui A, printr-o întoarcere în punctul ini ial
de pornire.
Defini ie circular care are un definiens [(<lat) ceea ce defineşte]presupus/integrat în
definiendum[(<lat) ceea ce trebuie definit].
Contradictio in adiecto (<lat)

contradic ie în atribuirea unei calit i; contradic ie intrinsec
Contradictio in subiecto/in re (<lat)
contradic ie în interiorul subiectului când acesta are elemnete incompatibile
Contradictio in terminis (<lat) [contradic ie în termeni]
contradic ie care se manifest la nivelul expresiei lingvistice a termenilor
SIMBOLURI şi ABREVIERI
< provine din …(limba din care provine un termen este indicat în deschiderea unghiului)
ANEX
1.Regulile de polite e în comunicare
Sensul uzual al polite ii se refer la respectarea unor norme de comportament într-o comunitate
dat .
Pragmatica defineşte polite ea în rela ie cu sentimentul responsabilit ii fa de locutor (fa cel lalt)
în tot cursul interac iunii verbale.
Principiul polite ii reprezint un principiu de baz în pragmatic , complementar cu principiul
cooper rii.
Ac iunea acestui principiu se manifest la nivelul reglement rii comunic rii în sensul men inerii
echilibrului social şi a unor rela ii de bun voin între colocutori.
99
Aplicarea principiului polite ii în comunicare determin alegerea strategic a modalit ilor de

expresie lingvistic (în func ie de datele concrete ale situa iei de comunicare).
Pragmatica dispune de o teorie coerent a polite ii, propus de P. Brown şi S. Levinson (1987) care
se bazeaz pe conceptul de face,reprezentând o preluare şi adecvare a aceleiaşi no iuni propuse de
Goffman (1967).
Liliana Ionescu-Rux ndoiu, [ 1999:107] citându-l pe Green (1989, 144)consider c acest concept ,
dificil de tradus acceptabil în limba român ) desemneaz “imaginea public a eului individual,
configurat în termenii unor atribute sociale accepttae de al ii; men inerea imaginii fiec ruia dintre
noi presupune cooperarea, pentru c acest fapt este strict dependent de ac iunile şi de sistemele de
valori ale celor cu care venim în contact”.
Conceptul de imagine /face în pragmatic preluat din cercet rile de sociologie a comunic rii ale
lui E. Goffman, paote fi în eles în termenii unui “conflict implicit între dorin a fiec ruia de a se
bucura de aprecierea şi de acordul semenilor s i (positive face) …şi dorin a de a ac iona conform
propriilor principii şi inten ii (negative face)”. Vezi Liliana Ionescu-Rux ndoiu, [ 1999:107].
Contextul comunica ional concret poate determina recurgerea la forme directe sau indirecte de
transmitere a inten iilor comunicative, la ac iuni redresive implicite sau explicite etc.
Aprecierea m surii în care un act de limbaj afecteaz eul interlocutorului se realizeaz în func ie de
trei variabile extralingvistice:
distan a social (rela ie simetric , determinat de atribute sociale stabile şi de frecven a
schimburilor verbale şi de domeniile în care aceasta se realizeaz )
puterea (rela ie asimetric , exprimând direc ie exercit rii controlului comunic rii; dinspre emi tor
spre receptor)
gradul de interferen al actului comunicativ (în raport cu dorin a de autonomie sau de aprobare a
colocutorului)
Ca într-o opera ie vectorial , rezultanta acestor variabile îi permite E s decid asupra nivelului
optim de polite e pentru performarea unui act verbal şi s aleag strategia adecvat (polite e
pozitiv /negativ ).
Strategia comunicativ reprezint o “form de comportament comunicativ bazat pe manipularea

structurilor interac ionale şi a mijloacelor verbale de concretizare a acestora în vederea atingerii
obiectivelor urm rite”.
Dup clasificarea propus în DSL ,

cea mai mare parte a strategiilor comunicative sunt
1. de tip anticipativ, bazate pe predic ii asupra atitudinii şi a reac iei colocutorului.
Din aceast categorie fac parte
-schimburile preliminare
-diversele tipuri de mişc ri de sprijinire a actului interac ioanl de baz (mişc rile de motivare a
ofertei emi torului; de amplificare a informa iei despre ofert şi de dezarmare a receptorului)
-procedurile care exprim ezitarea, tatonarea (de ex.în limba român , aceste proceduri implic
apelul la elemente ca : păi, aşa, în fine, adică, vreau să spun, ştii (ce), uite ce)
2. de tip aditiv, constând în multiplicarea actelor care compun mişcarea de baz într-o interven ie
comunicativ
100
Principiul polite ii are un num r de maxime subordonate, centrate asupra emi torului şi
receptorului, formulate de G.N. Leech : 1983 :
Maxima tactului cere diminuarea expresiei neajunsurilor unei ac iuni din perspectiva receptorului,
prin formul ri indirecte ale solicit rilor, în forme interogative introduse cu verbe modale : (vrei să
închizi uşa? / fa de închide uşa)
Maxima generozit ii care reprezint una din strategiile impersonaliz rii emi torului (Se poate
face ceva pentru sinistra i/Pot s fac ceva pentru sinsitra i)
Maxima aprob rii;
Maxima modestiei care const în minimalizarea gesturilor proprii de generozitate (Nu e mare
lucru; nu am făcut mai nimic pentru el)
Maxima acordului;
Maxima simpatiei.
În timp ce maximele 1 şi 3 sunt centrate asupra receptorului, maximele 2 şi 4 se resfrâng asupra
emi torului. Maximele 5 şi 6 sunt centrate asupra receptorului.
Din perspectiva efectului unei inten ii de comunicare asupra rela iilor sociale, se poate aprecia c
ac iunea principiului polite ii este în mod necesar legat de un comportament strategic.
Asemenea efecte pot fi prevenite şi/sau atenuate printr-o alegere strategic a mijloacelor şi formelor
de comunicare
Strategiile polite ii pozitive şi negative se caracterizeaz prin exprimarea f r echivoc a inten iilor
de comunicare
În acest sens, polite ea pozitiv are un sens integrativ, iar strategiile sale se caracterizeaz prin
sublinierea puternic a aprob rii şi interesului fa de tot ceea ce este legat de persoana receptorului,
a punctelor comune cu acesta, a raporturilor de cooperare.
Polite ea negativ va ac iona ca o a men inerii distan elor, care frâneaz rela iile sociale ,
constituind cadrul comport rii deferente.
DSL consider c cele mai importante strategii ale polite ii pozitive sunt :
-folosirea unor m rci de identitate care subliniaz apartenen a colocutorului la acelaşi grup (noi)
-abordarea unor subiecte de discu ie sigure (conversa ia fatic )
-reluarea (integral sau par ial) a replicilor interlocutorului
-evitarea exprim rii directe a dezacordului
-gluma .
Strategiile polite ii negative presupun apelul la mecanisme specifice de atenuare a prejudiciului
adus interlocutorului, cum ar fi:
-formularea direct de scuze
-diminuarea propriei personalit i, în contrast cu exagerarea valorii interlocutorului
-impersonalizarea enun urilor
-reducerea gradului de interfern prin folosirea unor construc ii restrictive sau a litotei
-exprimarea indirect a inten iilor comunicative care se realizeaz în special prin folosirea figurilor
de stil. Avantajul acestora const în ambiguitatea pe care o creeaz . În acest fel emi torul are pe
de o parte posibilitatea de a-şi declina responsabilitatea pentru anumite afirma ii şi , pe d elat parte,
s adecveze permanent semnifica iile în func ie de atitudinea receptorului.
101
2.Maximele conversa ionale ale lui Grice (1975).

Maximă este termenul atribuit, în pragmatic , unei cerin e particulare ce decurge dintr-un anumit
principiu.
Cele dou principii fundamentale ale interac iunii verbale : principiul cooperativ şi principiul
polite ii, subsumeaz un num r de maxime specifice.
În opinia lui Grice (1975), Gazdar, Levinson, condi iile de baz ale folosirii eficiente şi efective a
limbajului în comunicarea uman sunt determinate de un principiu al cooper rii care poate fi
definit :
“Contribu ia ta, în cadrul în care ea are loc, să fie aşa cum se cere de către scopul convenit sau
direc ia discu iei la care participi, la momentul la care are loc”
Maximele principiului cooper rii descriu mijloacele ra ionale care asigur eficien a conversa iei
Aceste maxime sunt :
Maxima cantit ii : reglementeaz cantitatea de informa ie furnizat de fiecare participant la un

schimb verbal. Aceasta trebuie s se încadreze strict în limitele impuse de obiectivele schimbului
respectiv (s nu fie nici insuficient , nici excesiv )
Maxima cantit ii poate fi definit astfel:
-interven ia ta s fie atât de informativ pe cât necesar
-nu face interven ia ta mai informativ decât este nevoie
Principala cale prin care aceast maxim este înc lcat

-se refer prima dintre cerin e la lipsa “informativit ii” (“clişee politice, redundan ”)
-repetarea conceptelor cu sfere referen iale de aplicare identice (vorbitorul s fie scurt)
-enumerarea tuturor membrilor unei totalit i şi, în acelaşi timp, prin numirea şi a întregului
prepunerea adjectivelor, ordinea neemfatic
-cuvinte-cheie dpdv ideologic folosite excesiv
Maxima calit ii : cere ca interlocutorii s spun numai ceea ce cred c este adev rat. Aceasta
exclude furnizarea unor informa ii false sau pentru care emi torul nu are dovezi adecvate.
Maxima cantit ii poate fi definit astfel:
-încearc s faci astfel încât contribu ia ta s fie una adev rat şi anume:
-s nu spui ceea ce crezi c este fals
-s nu spui ceva despre care nu ai date adecvate
Maxima relevan ei cere ca orice interven ie într-un schimbul verbal s se coreleze cu celelalte şi s
fie strict legat de tema în discu ie.
Maxima relevan ei este adesea înc lcat prin ad ugarea unor propozi ii generalizatoare inutile la
ceea ce ar trebui s fie doar o indica ie specific .
Orice gril lingvistic reprezint nu numai un rezultat al experien ei sociale ci, pe parcurs, un mod
în care o comunitate vede lumea.
Repetarea formelor lipsite de sens diminueaz capacitatea receptorilor de a-şi îndrepta aten ia spre
realitate, ceea ce determin o degradare a mijloacelor de recep ie şi, în consecin , o reducere a
capacit ii de reac ie imediat şi adecvat , fie la nivel individual , fie la nivel social.
102
Aceasta înseamn o deformare a dou dintre cele mai importante componente ale comportamentului
uman : grilele cognitive şi mijloacele de reac ie prin folosirea “vorb riei goale”
Maxima manierei : se refer la modul în care trebuie formulate interven iile în cadrul unui schimb
verbal, reclamând claritate (manifestat prin evitarea obscurit ii expresiei, a ambiguit ii şi a
prolixit ii) -, precum şi structurarea logic a enun urilor.
H. P.Grice ne previne asupra în elegerii tale quale a acestor maxime, subliniind c esen ial nu este
faptul c emi torul ar respecta întocmai aceste maxime, ci faptul c receptorul interpreteaz
întotdeauna enun urile interlocutorilor drept conformându-se maximelor la un nivel de profunzime
(implicatur ); altfel comunicarea nu ar fi
posibil .
103
TEME
TEMA1
Comenta i textele* urm toare încercând s realiza i un eseu asupra limbajului politic din
perspectiva retoricii şi a teoriei argument rii.
Obiectivele pe care şi le propune aceast tem constau atât în aplicarea cunoştin elor dobândite în
cadrul cursului, cât şi în surprinderea unor aspecte cu caracter de relativ generalitate în limbajul
politic românesc şi din punctul de vedere al cultiv rii limbii.
Precizări de principiu
Textele nu sunt înso ite de precizarea numelui emi torului, ceea ce poate avea consecin e prin
desprinderea de context în eles într-un sens mai larg.
Absen a atribuirii este motivat îns de dorin a de a nu influen a analiza şi de a ne situa pe o pozi ie
de impar ialitate (absolut necesar ca punct de referin al viitorul specialist în comunicare şi rela ii
publice). În unele cazuri a fost imposibil de evitat apari ia unor elemente contextuale sau referiri
explicite dar obiectivele temei nu privesc situarea comentariului pe pozi ii partizane.
Studentul este liber s -şi aleag textele de comentat, neimpunându-se restric ii de ordin cantitativ
sau de alt natur .
„Am avut dosar prost inainte de '89, ma pregatesc sa am dosar prost si dupa”.
„...netul cetateanului devine mai mare.”
„Vreau sa precizez in primul rind faptul ca toata filosofia vietii se rezuma la schimbul de substante
dintre om si mediu si ca din generatie in generatie s-au transmis legaturi neurofiziologice care i-au
adus pe oameni in criza actuala, care, dupa parerea mea, este in fond o criza morala ce le genereaza
si pe celelalte." „Or, era destul de firesc ca eu sa nu ramin izolat, pentru ca exista o unitate a
materiei vii care duce la concluzia ca exista o corelatie intre toate elementele care alcatuiesc materia
si ca orice sincopa informationala deregleaza mecanismul si, mai devreme sau mai tirziu,
problemele cu finalitate negativa ne afecteaza pe toti. De exemplu, daca la Constanta un copil e
omorit, si noi care sintem aici, in Vale, sintem afectati.
„Succesul acestei guvernari este posibila.
„Pai, cum ati crede dumnevoastra ca as fi putut sa-mi arat altfel muiuta pe sticla?
„Romano Prodi a realizat un dialog intre toate fortele politice, pe care actuala putere nu a fost
capabila sa-l realizeze. In alta ordine de idei, sintem impotriva subventiilor in agricultura."
„Agricultura Romaniei va arata in zona de cimpie cum arata in SUA sau in cimpiile Frantei, va
arata in zona de deal asa cum este in Italia si va arata in zona de deal-munte asa cum se prezinta in
Elvetia."
„Se va lua o decizie a BPC, afara de cazul in care dinsul isi da demisia sau afara de cazul ca-si va
continua activitatea."
„Sintem o formatiune care uraste politica, dar aceasta este singura cale de a avea Puterea."
„Nici eu nu am depusa demisia in alb. Astea sint promisiuni electorale."

„In ceea ce priveste decizia de la Helsinki, in mod clar este un succes al Uniunii Europene, si nu al
Romaniei."
„Sindicatele ridica problema existentei cetatenilor."
104
TEME
„Eminescu este un perpetuum mobile al destinului etern al culturii romanesti!" „…Eminescu este al
nostru asa cum sint plaiurile si codrii acestei tari." „…Eminescu este (si) plin de capcane, pentru
ca in spatele versurilor frumoase se ascunde un barbat cu o energie cu totul remarcabila."
„Noi, romanii, avem mare nevoie de Eminescu: sigur ca poeti ca el nu ne ajuta sa intram in NATO,
dar, fara indoiala, ne ajuta sa fim luati in seama."
„Basescu e aproape vesnic, Berceanu e aproape vesnic, Babiuc e aproape vesnic, presedintele
partidului, sigur, el e unic."
„Nu imi e frica ca imi pierd viata, ci ca pierd casa si tot ce am agonisit o viata."
„Problema principala este ca oamenii cu o moralitate absoluta, cu competente deosebite, nu vor sa

faca politica. Daca nu vor sa faca politica astia, atunci politica trebuie sa o faca cineva si astia sint
oamenii pe care ii avem."
„Sa tinem un moment de reculegere si in memoria domnului Ion Ratiu, pentru ca pot chiar si acum
sa-l numesc asa."
Pedeapsa cu moartea ar trebui mentinuta vreo cinci ani, desi este anti-ecologica."
„Cruzimea fata de animale, plante si gize sporesc agresivitatea umana, fac ca sufletul sa devina
aspru
„Dinel isi exprimase dorinta de a sprijini partidul nostru. Ca prieten am incercat sa-l ajut. La
Bucuresti nu am reusit deoarece Ion Diaconescu nu l-a primit. Am facut anticamera mai mult de o
ora. Normal ca si Dinel s-a suparat."
„Unora le-as reprosa lipsa de simt al umorului, dar, repet, nu am nimic sa le reprosez."
„Noi recurgem la greva, care este o forma de protest."
„Nu ne facem probleme pentru viitoarele alegeri generale, deoarece avem un electorat fidel si
putem conta pe voturile a 2 pina la 11% din acest electorat."
„Alegerile locale ar trebui organizate in luna mai, deoarece luna iunie va fi importanta, pentru ca se
va desfasura Campionatul European de Fotbal!"
„Partidul National Liberal este Luceafarul politicii romanesti!"
„Mai intii, este necesar sa realizam toate etapele care privesc actualul Executiv, adica bugetul pe
anul acesta, pe anul 2001 si chiar pe anul 2002."
„In principiu, este greu de imaginat o campanie electorala in luna februarie, ceea ce inseamna de
fapt luna ianuarie…"
„Cum n-au facut nimic pentru partid Nicolae Ionescu-Galbeni si Gabriel Tepelea? Au facut
105
TEME
puscarie."
„UFD nu poate fi decit radical, asa cum un mesaj: «Suna-ma, sint caliie» nu ar a
trage nici un client al liniilor erotice."
„Ultima intilnire dintre PDSR si UDMR a avut loc la Atlanta, in urma cu citiva ani."
„In acest an dramatic pentru Romania, sa ne lase sa continuam ceea ce avem de inceput!"
„Visul nostru, al ApR, este ca societatea romaneasca sa arate ca un urias cremsnit, in care blaturile -
cel de jos sa fi extrem de subtire, adica patura saraca - si partea de sus - foarte-foarte bogatii, dar sa
fie babana crema, clasa de mijloc."
„Lupta pentru coruptie a ramas o vorba goala."
„Si acuma, mie, daca mie imi iese acuma joi decizia de subprefect, vineri ii retragem sprijinul la
papagal. Dupa ce ii retragem sprijinul politic, il dam afara." „Pai, ce sa facem, sa stam ca el, mai
stam doi ani si raminem saraci ca prostii, sa nu ne alegem cu nimic, ca el?"
„Noi incercam sa gasim un punct de intersectie intre dreapta stingii si stinga dreptei."
„Noi vorbim aici, palavragim, dar nu votam organul."
„Este o prea mare inghesuiala pe scena politica, de inocenti si virgini."
„Nu am avut niciodata apucatura de a ma comporta altfel decit atunci cind nu eram ministru. Sint un
om care a crescut pe nave si prin porturi."
„Semnarea scrisorii de intentie catre FMI inseamna prelungirea unui nou acord
„Problema unui ministru al Tineretului este: de unde-i ia pe tineri...?"
„Oricum, in orice partid m-as fi inscris, acelasi post l-as fi obtinut."
„…proprietatea este sfinta, aproape mistica."
„…nu e vorba de PSDR, ci de PDSR, nu e vorba de grupul Nastase, ci de grupul Melescanu, nu e

vorba de plecari din PDSR, ci de veniri in partid. In rest, totul e adevarat."
„In ultimul deceniu, liderii sindicali au ramas neschimbati, iar acestia incep sa semene tot mai mult
cu membrii Sfintului Sinod."
„Vom disponibiliza soferii de pe masinile Ministerului Agriculturii, astfel incit banii sa ajunga la
studenti."
„Este vorba de a respecta statutul PNTCD, care prevede ca este un partid moral. Or, presedintele
organizatiei, domnul Sirbu, sa nu uitam ca a divortat o data!"
106
TEME
„Agentul electoral cel mai bun pentru noi este PNTCD."
„...ori noi sintem la putere si credem, ca prostii, ca am trecut in opozitie, ori ei sint in opozitie si
cred, ca si noi, ca ar fi la putere."
„...aparitia lui Isus Cristos a fost esentiala, cea a lui Victor Ciorbea este providentiala."
„Minerii ma cred prost. Cind au venit saptamina trecuta la mine aveau miinile impregnate de
carbune. Au muncit pina in ultima zi si ma mint pe mine ca nu au ce minca. Muncesc la negru.
Daca erau de un an si jumatate in somaj, ar fi trebuit sa aiba miinile ca ale mele."
„A existat, dintr-un anumit punct de vedere, o intilnire cu domnul Constantinescu."
„Ceea ce acuz eu este ca nu incercam sa fim mai destepti decit publicul nostru, ci ne coborim mai
jos decit el."
„De aceea au ramas grajdurile goale: ca s-au mutat in Senat ocupantii lor."
„Noi stim ca este griu, dar problema e ca nu este. Am inteles ca problema e rezolvata."
„Datele ghicitoarelor sint mult mai reale decit cele din sondajele institutelor, care de multe ori
ajusteaza rezultatele in functie de rezultatele politice
„Degeaba ai scula, daca nu stii s-o folosesti."
„Exista o astfel de hirtie cu un fel de «testament» al lui Coposu. In hirtia respectiva, vazuta nu doar
de mine, Corneliu Coposu m-a desemnat pe mine presedinte al PNTCD, dar hirtia nu a fost luata in
considerare."
„Victor Ciorbea este un nou Cezar pentru poporul roman!"
„Raspunzator este domnul Decebal Traian Remes, aceasta vietuitoare hibernala care nu are ce cauta
la Finante!"
„Eu cu Ion Iliescu sigur nu sint contemporan!"
„In fond, Ion Iliescu se pregateste sa devina presedintele tuturor romanilor, deci si al tuturor
microbistilor, asa ca e musai sa trateze in mod egal toate echipele."
„In cazul consumului de apa poluata, consecintele sint cam nefaste. E mortal."
„De fapt, noi sintem in Europa de 2-3000 de ani, daca ma gindesc la daci."
„Nu am luat nici un leu imprumut de la Bancorex, daramite o marca sau un dolar."
107
TEME
„Opozitia mea fata de darimarea locaselor de cult nu a lipsit, insa despre acest lucru nu m-a intrebat
nimeni."
„La prima intilnire protocolara cu Ion Dinca - fiindca la cuplul dictatorial nu am avut niciodata
audiente - am avut o opozitie ferma, fiind pus in situatia de a ceda."
„Nu exista organism care sa verifice ca am avut sau nu cvorum, asa ca treceti la vot!"
„Nu CFSN-ul i-a chemat pe rusi sa intre in România, ci tocmai americanii. Numai ca rusii le-au
raspuns ca le-au transferat lor doctrina Brejnev."
„Desi in cazul «Stanculescu» este o culpa a Justitiei, ea nu poate fi imputata nimanui."
„Soarta viitorului guvern va fi in functie de alegeri."
„Cineva ori e, ori nu e ministru…"
„Si voturile puscariasilor conteaza, ca si ale celor care sint in ospiciu si legea nu le-a interzis
dreptul de vot!"
„Singurul vapor linga «Titanic», capabil sa preia supravietuitori, este PDSR!"
„El a uitat ca Boda si cu mine, impreuna cu ceilalti care ne-am desprins din PDSR, am facut-o din
motive de imoralitate politica, fata de care am vrut sa ne detasam!"
„Cred ca lucrurile au avansat in cadrul intilnirii de ieri si pot sa spun ca azi e mai bine ca ieri si
mai prost ca miine."
„Romania este in momentul de fata pe un vulcan de prioritati." „Eu am fost cercetat pe drept
cuvint, pentru a se vedea daca am cunostinte asupra semanticii, de catre colegul meu de supliciu, dl.
general Badalan." „Trebuie sa combatem anonimatul autoimpus, aceste umbre care nu lasa nici un
fel de urma, bagajele anatomice neproductive."
„Da, i-am santajat sa ia presedintia Senatului, la care nu aveau dreptul, Secretariatul Guvernului, la
care nu aveau dreptul, i-am santajat sa-si numeasca vicepresedinti la diferite agentii, ca sa
controleze si acolo, l-am santajat pe Stoica sa faca o reforma in Justitie, in asa fel incit nimeni sa nu
mai aiba acces la justitie."
„Luna Curateniei a inceput acum citiva ani, doi-trei ani, si sper sa continue si dupa ce nu voi mai fi
la Primarie."
„Cind PD are febra, domnul ministru Basescu delireaza; cind domnul Basescu are febra, se crede
tren si deraiaza. Astept cu interes o febra viitoare care sa-l cuprinda pe domnul Basescu si sa se
creada vapor."
„…nu telefonul rosu este problema, ci Iliescu rosu este problema."
108
TEME
„Eu am spus ca nu este posibila o asemenea colaborare, dar nici imposibila." „Tot noi, Conventia,
vom fi la guvernare, deoarece vechea putere a nimicit mediul inconjurator!"
„Spaga deschide chiar usi interzise de lege..."
„Mi-am anuntat deja familia ca, din momentul investirii, m-a pierdut. Vreau sa mor pe strazile
Ploiestiului!"
„In cazul in care tiganii din Marea Britanie au patat onoarea comunitatii noastre, voi avea grija sa
fie aspru pedepsiti. In primul rind, vor fi exclusi din rindurile noastre!"
„…am cistigat pariul cu viitorul, acum trebuie cistigat pariul cu prezentul."
„…as scrie despre partea mai putin stiuta din activitatea unui presedinte, si anume presedintele
vazut ca paznic la lada de gunoi a societatii."
„Statul este hotul invizibil. In fiecare luna, statul se strecoara pe gaura cheii la mine in casa si-i fura
sotiei din poseta o suma variabila de bani!"
„Partidul cu care am dori sa facem aliante postelectorale este totusi PDSR."
„Politica devine tot mai mult o stiinta, iar inginerii sint cei mai apti sa se integreze in aceasta
activitate."
„Sintagma «telefonul rosu» reprezinta, de fapt, o optiune politica. In traducere, ca sa spun asa,
inseamna ca mergem cu Vestul, mergem cu Estul sau mergem cu Vestul si cochetam cu Estul."
„Exemplul meu favorit este acela ca Romania are acum o piata valutara, care functioneaza
ireprosabil, in schimb nu avem o piata a rosiilor…"
„Omul tranzitiei este ca o clepsidra. I se scurge mintea-n picioare, insa daca il intorci cu picioarele
in sus, ii vine mintea la cap."
„Eu cred ca Magureanu are in mina o quinta la doua capete, intr-unul situindu-se PNR, in celalalt
ApR. Pe scurt, capul mare este ApR, iar cel mic PNR."
„Eu, personal, ma simt mai terorizat astazi de Securitatea lui Ceausescu decit eram inainte de '90."
„Astazi, sub regimul Constantinescu, sint o victima a Securitatii lui Ceausescu. "
„Este victoria Dunarii asupra recesiunii financiare… Acesta este simbolul acestei nave."
Cianura de potasiu este perfect solubila. Asa ca cine moare, moare; si cine scapa, scapa."
109
TEME
„Acum sint independent si sint hotarit sa nu mai dau case pe pile."
„Dl. Basescu isi va explica public explicatiile sale." Anton Parlogi (membru PD): „Functia de
primar al Bucurestiului i-ar putea aduce lui Ion Tiriac un spor de credibilitate internationala."
„Am intors istoria Romaniei. Acum, toata lumea vrea sa vina la Bucuresti."
„Domnul Ioan Muresan a devenit moralist de cind sta in preajma dlui Lupu."
„In general, problema unor asemenea actiuni ridica chestiunea hazardului moral."
„Noi trebuie sa ne ocupam in primul rind de problemele pe care le-am avea ca parlamentari si de-
abia apoi sa rezolvam si alte probleme care, desigur, sint la fel de importante."
„In fata lui Adrian Nastase, ca si in spatele lui, sta presedintele Iliescu."
„Dl. Iliescu nu are nevoie sa fie infectat cu tot felul de bacterii, intrucit domnia sa, inca din frageda
tinerete, a fost infectat cu puternicul bacil al comunismului."
„Fiecare asociatie este alcatuita din medici specializati in tratamentul anumitor boli. Nu stiam pina
acum nimic despre existenta asociatiei medicilor PNTCD. Prin generalizarea celor de mai sus sa
tragem concluzia ca PNTCD este o noua maladie descoperita pe plaiurile carpato-danubiene?"
„Este penibil ca ministrul Justitiei a cerut ridicarea imunitatii parlamentare a deputatului Mera, care
este un reputat profesor de matematica."
„...trebuie sa transformam exodul de creiere intr-o circulatie a creierelor."
„Dupa ce ni l-a propus pe Mihai presedinte regal si a fost externat din politica, domnul Câmpeanu
ni-l propune pe Iliescu monarh prezidential si va fi, firesc, internat in PDSR."
„Domnul prezentator are si el antecedenti in Ardeal."
„Nu prea m-am pregatit pentru discutie, sint semipregatit, ceea ce fac de fiecare data, chiar daca
unora nu le convine."
„Daca nu credeti in acest guvern inseamna ca nu intelegeti democratia."
„Ceea ce domnul Ionel Vasile declara, si asta am vazut ca este tratata ca o stire de senzatie, care
vine in contradictie cu ce am spus eu, nu vine in contradictie cu ce am spus eu."
„Mugurel Vintila a declarat ca eu incerc sa execut o partitura simfonica cu un instrument

dezacordat, deci astept sa vina sa-mi acordeze instrumentul."
110
TEME
„Cum doreste domnul Pruteanu sa protejeze prin lege limba româna, cita vreme cuvintul
«Pruteanu» insusi avea un sens in 1996 si are cu totul alt sens in anul 2000?"
„Luni, la buget, o sa-mi intreb colegii: dumneata vrei sa pleci in Asia? Du-te linistit! Iar eu va spun
voua sa ramineti aici, nu sa plecati in Asia si America."
„Eu nu am nimic impotriva sa impart paternitatea si cu primul-ministru si cu presedintele."
„Vreau sa apuc Bucurestiul din maruntaiele lui, adica de jos in sus…"
„Barbat destoinic poate fi foarte bine si o femeie. Pentru ca, pina la urma, barbatul este o forma
degenerata de femeie."
„Un om care a reusit sa faca un film poate sa fie presedinte si in Bangladesh."
„Mai avem sa facem o lege despre sexul ingerilor."
„Daca mi se cere sa semnez o lista ca nu sint borfas, n-o semnez."
„Pamintul este o perpetua incintare a sufletului si o provocare a mintii.“
„Dom’ primar, ce tinar esti, / De data asta voi fi cu tine, / Nu te las sa pleci, / Vreau un mandat
alaturi de tine.“
„Legea lobby-ului ar fi prima caramida pentru transparentizarea unor activitati, a unor jocuri de
interese.“
„Eu zic sa ne comportam ca deputati, nu ca ultima batrina, pentru care am tot respectul, pentru
virsta. Eu zic sa ne comportam ca similar.“
„Lumea inundabila de aceea se numeste inundabila, pentru ca e inundata.“
„In 2004 vom cistiga alegerile. Pina atunci vom fi pregatiti sa preluam puterea.“
„Ca vecin de bloc cu dl. Remes, stiu ca aprobarile de pe lista reesalonarilor la plata datoriilor nu le-a
dat ministrul.“
„La Partidul Noua Generatie tinerii nu mai trebuie sa vina si sa astepte in anticamera ca sa moara
cineva ca sa ii ia locul.“
„Sa stiti ca oaia, in timp ce paste, slabeste rezistenta digurilor. Ea, cu picioarele, tot da asa, din
labute, mai maninca si atunci se slabeste rezistenta digului de pamint.“
„Prin formatiunea noastra politica deschidem PDSR-ului portile strainatatii.“
111
TEME
„Mi-as dori ca Bucurestiul sa nu mai aiba prostituate atit de ieftine si aurolaci atit de tentanti pentru
pedofili.“
„Sint doua posibilitati: sa fie subiectiv sau incompetent, dar este inadmisibil ca un politist sa faca
politica, iar incompetent daca ar fi, este tot inadmisibil.“
„Statul este cel mai important lucru. Statul este stat.“
„Cea mai importanta calitate a mea este ca ma scol cu noaptea-n cap, ca un taran si ma culc noaptea
foarte tirziu, ca un intelectual.“
„Banii pe care ii iau ii donez oricum nevestii-mii, asa ca nu ma mai intrebati nimic despre acest
aspect.“
„Din partid voi pleca atunci cind ma voi duce la groapa, chiar si acolo voi lua trandafirul dupa
mine.“
„Prin lege, detinatorii de functii de pe o lista nesfirsita devin automat transparenti.“
„Decizia parlamentarilor de a nu relua votul este o infringere a jigodiei de presa... Nu e vorba de

toata presa, ci de presa care nu e cu noi.“
„Putin inseamna mai mult decit nimic.“
„...daca PDSR imi ofera un loc de ministru in cabinet, evident ca ma duc, fara discutie, ca sa pot
munci, sa fac ceva.“
„Eu nu am fost securist, eu am fost capitan de nava.“
„Populatia a facut revolutia pentru ca nu gasea de mincare.“
„De-abia acum mi-am dat seama ca nu trebuia sa impart cu nimeni puterea, pe vremea cind eram
prim-ministru.“
„Negocierile cu FMI merg crestineste.“
„PRM nu este un partid extremist, ci doar are probleme de imagine.“
„Eu doresc populatiei Romaniei sa sarbatoreasca in aceste zile cu bucurie interioara…“
„Protocolul ar trebui sa fie cam cit cele patru volume ale DEX-ului. Cred ca ar fi suficient.“
„Cetateanul nici nu va indrazni sa scuipe pe jos. Iar daca o va face, un om de-al meu il va bate pe
umar: «Domnu’, v-a cazut ceva din gura... Aveti sa-mi dati 30.000...»“ „Castrati sau nu, ciinii se
intorc si musca din nou, cu alta parte a corpului, nu cu cea de care au fost saraciti, asa cum s-a
observat asupra domnului George Padure.“
112
TEME
„Primaria Generala a Capitalei ar fi mers mai bine, pina acum, daca nu avea primari.“
„Dorim ca, in aceasta campanie electorala, bucurestenii sa aleaga oameni, si nu numai.“
„Eu sint un barbat si-mi voi mentine standardul. Nu trebuie sa fac insa exces.“
„Doresc succes limitat celorlalti candidati participanti la cursa pentru primarie... pentru ca mie mi-l
doresc deplin.“
„Ii urez vint din pupa «capitanului de Titanic» Basescu, cu ocazia lansarii la apa. Semnat –
Aisberg.“
„Obiectivul partidului nostru nu il reprezinta alegerile din toamna, ci anticipatele din 2002.“
„Daca un aurolac se ofera sa imi spele contra cost parbrizul, primul lucru pe care il fac este sa il urc
in masina. Apoi il duc la o firma specializata, care are autorizatie sa faca asa ceva, il imbrac pe banii
mei, ii ofer echipament asa cum am vazut in Vest si ii fac un instructaj de doua zile.“
„Traian Basescu este un pericol public, el iese ca paduchele pe frunte si se bitiie in vazul public.“
“As vrea sa fac din Soseaua de Centura prima carte de vizita a Capitalei.“
„Am trecut pe linga un cimitir si mi s-a facut dor de tara, cind am mirosit o balega.“
„Concetatenilor le urez sa aiba parte de miros de trandafiri.“
„Nu stiu unde am fost vineri pentru ca am amnezie, sint incult.“
„A fost prima cale reprezentata de PDSR, a doua a fost oferita de CDR, iar cea de a treia cale ar fi a
celor care au venit de pe alte planete si care ne ofera cu generozitate o varianta virgina.“
„Pe candidata noastra am lansat-o cind i-am dat o sticla de sampanie dupa ceafa si a rezistat.“
„Nu am colaborat cu Securitatea ca politie politica.“
„Asemenea constructii nu se pot ridica, pentru ca in Bucuresti e seism.“
“Mugur Isarescu este un bun politician, pentru ca e prieten atit cu Ion Iliescu cit si cu Emil
Constantinescu si Petre Roman.“
„Daca UFD cistiga primaria Bucurestiului, PDSR pierde alegerile.“
„Voi construi mai multe teatre pentru ca Iasi-ul are nevoie de mai mult circ!“
„Cei care au condus Bucurestiul in ultimii zece ani de zile ar trebui spinzurati.“
113
TEME
„Afirmatiile contracandidatilor ca pot fi niste buni primari mi se par aberante.“
„Pot spune ca am fost provocati, iar reactia oamenilor mei, care au aruncat si ei cu pietre in
autobuzele electorale ale PDSR, a fost una normala.“
„Veniti in ALIANTA cu Melescanu-n frunte, Veniti ca sa juram poporului credinta Caci «EL» e-
alesul tarii sa-i fie presedinte Sa-i poarte azi cirma cu spor si iscusinta.“
„Eu din principiu nu refuz invitatiile in strainatate.“ „Fiecare partid are o mama si mai multi tati. Eu
nu am avut niciodata curajul sa spun ca sint mama sau unul din tati.“
„…Ion Iliescu se pare ca nu va muri sarac si cinstit, ci doar sarac.“
„Securitatea nu a fost politie politica in ansamblul ei si nu cu aceeasi intensitate in toate timpurile.“
„Ioan Ghise a fost informator doar pentru oamenii cinstiti din Securitate, care nu se ocupau cu
represiunea.“
„In anul 2000 e posibila o crestere economica de 10%, dar nu e probabila si nu va fi, pe cind o
crestere economica de 3% este si posibila, si probabila, si exista, si va fi!“
„Dl. Isarescu a fost la padure in vinerea Pastilor. O sa ma intrebati ce a cautat acolo: va spun ca a
cautat cresterea economica!“
„Parteneriatul are loc intotdeauna intre mai multi si nu de unul singur.“
„Cea mai fair-play campanie electorala mi se pare cea a partidului lui Radu Vasile, care mi-a
acordat tot sprijinul retragindu-se din campanie.“
*Textele apar in arhivei Internet a publica iei “Academia Ca avencu”.
TEMA 2
Comenta i textele urm toare încercând s realiza i un eseu asupra limbajului şi discursului politic
din perspectiva retoricii şi a teoriei argument rii.
Obiectivele pe care şi le propune aceast tem constau aplicarea cunoştin elor dobândite în cadrul
cursului, în special cele referitoare la compunerea şi argumentarea specifice discusului politic f r
a neglija nici surprinderea “func ionalit ii” figurilor retorice.
Au fost selectate pentru analiz discursuri1 celebre (T.Roosevelt, J.F.Kennedy, R.Kennedy,

Patton2).
114
TEME
Discursul politic francez este reprezentat de dou discursuri (Charles de Gaulle şi V. Giscard
d’Estaing) .
Din spa iul politic românesc3 ne-am oprit la dicursul de renun are la candidatura pentru alegerile
preziden iale ale lui Emil Constantinescu.
I. Preciz ri de principiu
Studentul este liber s -şi aleag textele de comentat, neimpunându-se restric ii de ordin cantitativ
sau de alt natur .
Charles de Gaulle, Discursul rostit la BBC, 6 iunie 1944
B t lia suprem a început!

Dup at tea lupte, atâta furie, atâtea dureri, iat momentul încleşt rii decisive, atît de aşteptate.
Bineîn eles, este b t lia pentru Fran a şi este b t lia Fran ei .
Uriaşe mijloace de atac care ne vin în ajutor au început s vin spre rm plecând de pe rmurile
b trânei Anglii. În fa a acestui bastion al Europei de Vest fu oprit cândva mareea invaziei
germane. Ast zi el este baza de plecare a ofensivei libert ii. Fran a, invadat de patru ani, dar
neîngenuncheat , nici învins , Fran a este gata pentru a lua parte la aceast ofensiv .
Pentru fiii Fran ei, oriunde ar fi ei, orice ar fi ei, datoria simpl şi sacr este s lupte cu toate
mijloacele pe care le au. Este vorba despre distrugerea inamicului, inamicul care ne striveşte şi ne
întineaz patria, inamicul detestat, inamicul f r onoare.
Inamicul va face totul pentru a sc pa de mâna destinului. El se va agî a de p mântul noastru cât mai
mult timp posibil. Dar, a trecut deja mult timp de când nu mai este decât o fiar care d înapoi. De
la Stalingrad la Ternopol, de la malurule Nilului la Bizerte, de la Tunis la Roma, s-a obişnuit cu
înfrîngerea. Aceast b t lie, Fran a o va duce cu furie. O va duce cu ordine. Astfel am câştigat, de
1500 de ani încoace, fiecare din b t liile noastre. Astfel o vom câştiga şi pe aceasta. În bun ordine
(cu o bun organizare)…[]
Pentru na iunea care se bate, redus la o neputin total (a fi legat de mâini şi de picioare), buna
organizare în lupt cere îndeplinirea mai multor condi ii.
Prima este respectarea exact a consemnelor date de Guvernul francez şi de şefii francezi desemna i
pentru a le face pe plan local
A doua…
A treia…
B t lia Fran ei a început!În na iune, în Imperiu, în armate nu mai este decât una şi aceeaşi voin ,
una şi aceeaşi speran . În spatele norului atît de greu de sânge şi de lacrimile noastre iat reap ru
soarele m re iei noastre.
115
TEME
Discursul lui Valery Giscard d’Estaing- 27 ianuarie 1978,
Dar nimic nu ar fi putut fi îndeplinit f r voi/ f r voi care a i sus inut redresarea prin disciplina şi
efortul vostru.
Aceste rezultate/reprezint bunurile voastre c p tate cu mult dificultate//
Este oare momentul s le (rezultatele )repunem în discu ie?
Nu ar fi mai bine s continu m efortul//
S ajungem în sfârşit într-o situa ie asanat / cu o economie restabilit / cu bune condi ii de via ?///
Gândi i-v la situa ia unei persoane c zut în ap ///care înoat // care înoat contra curentuluipentru
a-şi salva via a///curentul este puternic/ dar înotând cu efort// ea s-a apropiat de mal//e aproape
demal/aproape îl atinge// atunci/ o voce îi spune la ureche/ “” De ce s te for ezi astfel?//Începi s
oboseşti//Nu ai decît s te laşi dus de curent””///Persoana ezit //este foarte tentant// de ce s nu se
lase dus de val?//dar/ când te laşi dus de curent/ te îneci/ da/// apaluze 7 secunde///da/ trebuie s
termin m redresarea economiei.
Discursul prin care Franklin D. Roosevelt declară "stare de război" împotriva Japoniei,
Washington, D.C., 8 decembrie 1941.
Ieri, 7 decembrie 1941 - o dat acoperit de ruşine pe vecie - Statele Unite ale Americii au fost
atacate brusc şi deliberat de for ele navale şi aeriene ale imperiului Japoniei.
Statele Unite se aflau în rela ii de pace cu acea na iune şi, la solicitarea Japoniei, purtau discu ii cu
guvernul şi împ ratul acestei na iuni cu privire la men inerea p cii în Pacific.
Într-adev r, la o or dup ce escadroanele aeriene japoneze şi-au început bombardamentul asupra
insulei americane Oahu, ambasadorul Japoniei în Statele Unite împreun cu colegul s u, au
transmis Secretarului nostru de Stat un r spuns oficial la un mesaj adresat anterior. Acest r spuns
considera inutil continuarea negocierilor diplomatice existente, dar nu con inea nici o amenin are
sau m car vreo aluzie/ vreun indiciu cu privire la un posibil r zboi sau atac în for .
Trebuie să luăm act de faptul că distan a ce separă insula Hawaii de Japonia indică evident că
atacul a fost în mod deliberat planificat cu multe zile sau chiar săptămâni în urmă. În tot acest
timp, guvernul japonez a indus în eroare în mod deliberat Statele Unite prin declara ii false prin
care îşi exprimau speran a pentru men inerea păcii.
Atacul de ieri asupra insulelor hawaiiene a produs numeroase pagube for elor navale şi militare
americane. Cu durere v aduc la cunoştin c mul i americani şi-au pierdut via a. Mai mult, vasele
americane au fost atacate cu torpile şi în largul m rii, între San Francisco şi Honolulu.
Tot ieri, Japonia a lansat un nou atac şi asupra Malaieziei.
Azi noapte for ele japoneze au atacat Hong Kong-ul.
Azi noapte for ele japoneze au atacat Guam-ul.
Azi noapte for ele japoneze au atacat insulele Filipine.
Azi noapte japonezii au atacat Insula Wake.
Iar în aceast diminea japonezii au atacat Insula Midway.
Precum se vede, Japonia a declanşat o ofensiv surprinz toare pe tot cuprinsul zonei Pacificului.
Evenimentele de ieri şi de ast zi vorbesc de la sine. Poporul american şi-a format deja o opinie şi
în elege foarte bine care sunt implica iile asupra existen ei şi siguran ei na iunii noastre.
116
TEME
În calitate de comandant suprem al Armatei şi al Marinei, am ordonat s se ia toate m surile

necesare pentru securitatea noastr .
Ne vom aminti mereu de acest atac crâncen îndreptat împotriva noastr . Nu conteaz cât timp va
dura pân vom birui aceast invazie premeditat ; poporul american, în m re ia lui, va lupta pân la
izbânda final . Am credin a c exprim voin a Congresului şi a poporului când afirm nu doar c ne
vom ap ra pân la cap t dar ne vom încredin a c acest fel de tr dare nu ne va mai amenin a
niciodat .
Animozit i exist . Nu exist nici o îndoial c poporul nostru, teritoriul nostru şi interesele noastre
se afl în mare primejdie.
Având deplin încredere în for ele noastre armate şi împreun cu voin a de neclintit a poporului
nostru vom triumfa, inevitabil, aşa s ne ajute Dumnezeu.
Ca urmare a atacului neprovocat şi tic los al Japoniei din data de duminic , 7 Decembrie 1941, am
cerut Congresului s declare instituirea st rii de r zboi între Statele Unite şi imperiul Japoniei.
Discursul Generalului George S. Patton, Jr. care adresează trupelor sale un ultim mesaj
mobilizator înainte de invazia din Normandia, Enniskillen Manor Grounds, Anglia, 17 Mai, 1944.
Solda i, chestiile astea pe care le vântur unii, cum c America n-ar vrea s intre în r zboi şi s
lupte, sunt nişte prostii ! Prin tradi ie, americanii iubesc lupta. To i americanii adev ra i iubesc
provocarea şi z ng nitul armelor în lupt . America iubeşte înving torii. America nu va tolera
învinşii. Americanii îi dispre uiesc pe cei laşi; americanii lupt ca s înving . Din aceste motive
America nu a pierdut şi nu va pierde nici un r zboi.
Nu to i ve i pieri în lupt . Doar doi la sut dintre voi, chiar ast zi, în acest loc, ve i pieri într-o
b t lie important .
Nu trebuie s v teme i de moarte. Cu timpul, moartea ne va lua pe to i. Fiec rui soldat îi este team
la prima misiune. Cel care nu recunoaşte acest lucru este un blestemat de mincinos. Da, e drept, unii
solda i sunt laşi, dar ei trebuie s lupte la fel de aprig c de nu, îi ia naiba!
Un erou adev rat este acel soldat care se lupt chiar dac moare de fric . La unii, frica dispare
imediat ce au intrat în focul luptei; altora dup un ceas; iar altora dup mai multe zile; dar un soldat
adev rat nu va permite ca frica de moarte s -i întineze onoarea, sim ul datoriei patriotice şi al
b rb iei. Pe tot parcursul carierei voastre militare a i înjurat ceea ce voi numi i "g ina ul de
exerci ii". Dar şi aceste exerci ii au un scop precis, ca orice alt lucru din armat . Acest scop este
supunerea necondi ionat la ordine, crearea şi men inerea unei st ri de alert continu !
Acest lucru trebuie insuflat fiec rui soldat. Dac vrea s r mân în via , un soldat trebuie s fie
într-o alert permanent . …! Pe undeva prin Sicilia sunt 400 de morminte frumos s pate, şi asta din
cauza unui singur soldat care a adormit în post - dar acolo sunt îngropa i nem i fiindc noi i-am
prins pe nemernicii ia dormind!
Armata este o echip , tr ieşte, doarme, m nânc , lupt ca echip . Chestia cu eroul individual este o
baleg de cal! Tâmpi ii ia nevroza i care scriu din-astea pentru Saturday Evening Post habar n-au
ce e aia s te lup i cu adev rat sub gloan e aşa cum nu ştiu … Fiecare soldat dintr-o armat are un
rol esen ial. Fiecare soldat are o sarcin pe care trebuie s o fac . Ce-ar fi dac fiecare şofer de
camion s-ar hot rî c nu-i place şuieratul glon ului ce-i trece pe deasupra capului, s-ar îng lbeni şi
ar s ri în şan ? Ce-ar fi dac fiecare soldat ar gândi: " Nu-mi vor duce dorul, sunt doar unul din ia
mul i?". Unde dracu' am ajunge atunci ? Unde ar ajunge atunci ara noastr , cei pe care îi iubim,
casele noastre şi chiar lumea?
117
TEME
Mul umesc Celui din Ceruri c americanii nu gândesc aşa. Fiecare soldat care îşi face treaba lui
contribuie la întreg. Solda ii de la artilerie duc şi între in armele şi vasta maşin ria a acestui r zboi,
pentru ca noi s putem lupta. Intenden ii se ocup de echipament şi de alimente, c pe unde mergem
noi nu-s prea multe de furat. Pân la ultimul soldat de la poli ia de buc t rie,(KP - Kitchen Police)
fiecare are o treab de f cut şi chiar şi tipul ala care fierbe apa ne fereşte s nu …(G.I. -
gastrointestinal).
Solda i, nu uita i, voi nu şti i c eu m aflu aici. S nu pomeni i nimic despre mine în scrisorile
voastre. SUA trebuie s se întrebe ce dracu' s-a întâmplat cu mine. Nu eu ar trebui s conduc
aceast armat , de fapt eu nici n-ar trebui s fiu în Anglia. L sa i-i pe blestema ii ia de nem i s
afle primii. Vreau s m vad şi s zbiere: " Ah, iar -i blestemata aia de Armata a Treia şi …' la de
Patton!"
Vrem s termin m repede cu chestia asta şi s ne c r m dracului de aici, s ajungem şi la împu i ii
ia de japonezi.
Cel mai scurt drum spre cas trece prin Berlin şi prin Tokio! O s câştig m r zboiul sta, dar îl vom
câştiga dac le ar t m duşmanilor c avem mai mult curaj decât au ei sau o s aib ei vreodat !
Va fi un lucru m re pe care voi, oameni buni, îl ve i putea spune când totul se va sfârşi şi ve i fi din
nou la casele voastre. Îi pute i mul umi Celui de Sus c , peste 20 de ani, când ve i sta la gura sobei
cu nepotul pe genunchi şi o s v întrebe ce-a i f cut în r zboi, nu va trebui s -l muta i pe cel lalt
genunchi, s v drege i glasul şi s -i spune i: "Am c rat r…cu lopata în Louisiana."
Discursul inaugural al lui John F. Kennedy – Washington D.C., 20 ianuarie 1961
Suntem ast zi martori nu la victoria unui partid, ci la s rb torirea libert ii, care simbolizeaz în
acelaşi timp un sfârşit şi un început, o înnoire precum şi o schimbare. Am jurat în fa a voastr şi a
Celui Atotputernic acelaşi solemn jur mânt pe care l-au depus şi înaintaşii noştri acum un secol şi
trei sferturi în urm .
Lumea s-a schimbat mult de atunci. Pentru c , acum, omul de ine în mâinile sale de muritor puterea
de a înl tura toat s r cia uman precum şi toate formele de via uman . Şi totuşi, aceeaşi credin
revolu ionar pentru care au luptat înaintaşii noştri ne anim şi ast zi, credin a c drepturile omului
sunt date nu de generozitatea statului ci de mâna lui Dumnezeu.
Nu putem îndr zni s uit m c noi suntem moştenitorii acelei dintâi revolu ii. S l s m cuvântul s
mearg înainte şi s spunem, prietenilor şi semenilor noştri, c tor a a fost predat noii genera ii de
americani, n scu i în acest secol, domoli i de r zboi, disciplina i de o pace grea şi amar , mândri de
moştenirea trecutului şi f r dorin a de a fi martori sau a permite dispari ia acestor drepturi ale
omului c rora na iunea noastr le-a fost mereu credincioas şi pentru care şi noi, ast zi, lupt m
acas şi pretutindeni în aceast lume.
Poporul trebuie s ştie, fie c ne vrea binele sau r ul, c vom pl ti orice pre , vom suporta orice
povar , vom face fa tuturor greut ilor, ne vom ajuta prietenii, ne vom opune oric rui duşman
pentru a asigura supravie uirea şi victoria libert ii. Pentru aceasta şi multe altele ne angaj m
solemn.
Vechilor noştri alia i, cu care împ rt şim tradi ii culturale şi spirituale comune, le promitem
loialitatea prietenilor fideli. Dac suntem uni i, pu ine sunt faptele pe care s nu le putem realiza
împreun . Dac suntem dezbina i, pu ine sunt faptele pe care le putem realiza, pentru c nu vom
putea face fa grelelor provoc ri dac , la nevoie, nu suntem uni i.
118
TEME
Salut m cu bucurie acele state care şi-au dobândit libertatea şi le încredin m c eliberarea lor de
sub jugul colonial nu va fi înlocuit de o alt tiranie de o el. Nu ne aştept m ca ele s ne sus in
ideile. Dar întotdeauna vom avea speran a c îşi vor sprijini libertatea şi nu vor uita c , în trecut, cei
care s-au crezut, prosteşte, puternici c l rind pe spinarea unui tigru, au sfârşit-o în stomacul
acestuia.
Celor mul i care locuiesc pe aceast lume în colibe sau sate şi se chinuie s ias din mizerie, le
f g duim c îi vom ajuta, atât cât este nevoie, şi asta nu pentru c şi comuniştii ar face acest lucru
sau pentru c am avea nevoie de voturile lor, ci pentru c aşa este drept s fie. Dac o societate
liber nu îi poate ajuta pe cei mul i şi nevoiaşi, nu-i va putea salva nici pe cei pu ini şi boga i/avu i.
Republicilor surori cu noi, aflate la sud de grani a noastr , le facem o promisiune special : vom
transforma vorbele noastre în fapte bune, într-o nou alian întru progres, pentru a ajuta oamenii
liberi şi guvernele libere s se desc tuşeze de s r cie. Dar aceast revolu ie paşnic a speran ei nu
trebuie s devin o prad pentru puterile ostile. To i vecinii noştri s ştie c noi le vom fi al turi
împotriva agresiunii şi a subversiunilor, oriunde s-ar afla în America. Şi toate puterile s afle c
aceast emisfer doreşte s r mân st pân în casa ei.
Iar adun rii mondiale a statelor suverane, Na iunile Unite, ultima noastr speran într-un veac în
care instrumentele p cii au fost demult copleşite de armele r zboiului, îi reînnoim promisiunea
noastr de sprijin:
Discursul lui John F. Kennedy, care, la Zidul Berlinului, condamna comunismul si reafirma
solidaritatea americana, declarand "Ich bin ein Berliner", Berlinul de Vest, Germania, 26 iunie
1963.
[ Multimea aclama ritmic "Ke-nne-dy; Ke-nne-dy…]

Cu 2000 de ani in urma--[ Kennedy este intrerupt de aplauze.]-- Cu doua mii de ani in urma, cea
mai de pret lauda era "civis Romanus sum!". Astazi, in aceasta lume libera, cea mai mandra lauda
este "Ich bin ein Berliner!" [ Multimea striga puternic].
Sunt multi oameni in lume care nu inteleg - sau spun ca nu inteleg - care este cea mai importanta
deosebire dintre lumea libera si lumea comunista. Sa vina la Berlin!
[Aplauze.]
Sunt unii, in Europa, sau altundeva, care spun " noi ne putem intelege cu comunistii".
Sa vina la Berlin ! [Aplauze si urale.]
Si mai sunt câ iva care chiar spun: "da, comunismul este un sistem diabolic, dar ne permite sa facem
progrese economice". Lass'sie nach Berlin en kommen! Sa vina la Berlin! [Aplauze puternice si
strigate de urale.]
Libertatea presupune multe dificultati iar democratia nu e perfecta. Dar noi nu am fost niciodata
nevoiti sa ridicam un zid pentru a impiedica oamenii sa plece ! [Multimea striga, Kennedy face o
pauza, nu poate continua discursul de zgomotul produs de multime.]
In numele compatriotilor mei care locuiesc la mii de mile departare, dincolo de Atlantic si care se
afla la mare distanta de voi, vreau sa va spun ca pentru ei este cea mai mare mandrie sa imparta cu
voi, chiar daca de la distanta, istoria ultimilor optsprezece ani.
Nu cunosc un alt oras care sa fie sub asediu de optsprezece ani si care sa aiba dorinta de viata si
forta, speranta si hotararea acestui oras care este Berlinul de Vest !
Intreaga lume poate sa vada ca acest zid este cea mai vie si graitoare dovada a esecului sistemului
comunist, dar noi nu avem nici o multumire din acest fapt. Deoarece este o ofensa adusa umanitatii
sa separi familiile, sa desparti soti si sotii si frati si surori, sa desparti oameni care doresc sa traiasca
impreuna ! [Urale si aplauze.]
119
TEME
Ce e adevarat pentru acest oras, e adevarat si pentru Germania: pacea adevarata si durabila din
Europa nu poate fi asigurata niciodata atata vreme cat unui german din patru ii este refuzat dreptul
elementar de a fi un om liber, si aceasta inseamna sa poti face liber o alegere [Urale]
In optsprezece ani de pace si buna credinta, aceasta generatie de germani si-a castigat dreptul de a fi
libera, inclusiv dreptul de a-si reuni familiile si natiunea printr-o pace durabila si dorinta de
bunastare pentru toti cetatenii. [Urale si aplauze prelungite.]
Voi traiti intr-o insula aparata a libertatii dar viata voastra face parte din cea a tuturora. Asadar,
permiteti-mi sa va cer sa inchideti ochii, asa cum o fac si eu, si sa treceti peste pericolele din ziua de
azi si sa va ganditi la speranta de maine, sa treceti peste libertatea acestui oras si a intregii Germanii
si sa va ganditi la libertatea de pretutindeni, sa treceti dincolo de acest zid spre ziua pacii si a
dreptatii, dincolo de persoana voastra spre intreaga umanitate.
Libertatea e indivizibila si daca un om este sclav, nimeni nu e liber. Privim inainte spre acea zi in
care acest oras se va reintregi, la fel si aceasta tara si acest maret continent al Europei, cand toti vom
fi. liberi intr-o lume a pacii si a sperantei.
Cand acea zi va sosi intr-un sfarsit, precum se va si intampla, locuitorii Berlinului de Vest vor avea
satisfactia de a se fi aflat in prima linie timp de aproape doua decenii.
Toti oamenii liberi, oriunde ar locui ei, sunt cetateni ai Berlinului si, prin urmare, ca om liber, cu
mandrie rostesc: "Ich bin ein Berliner!" [Aplauze prelungite, scandari si urale.]
Discursul lui Robert F. Kennedy care anunta vestea asasinarii lui Martin Luther King, Jr,
Indianapolis, 4 aprilie 1968.
Kennedy:
Au aflat despre Martin Luther King ? [intreband un organizator al mitingului]
Unul dintre ei:
Nu. V-am lasat pe dvs. sa hotarati.
Kennedy:
Puteti cobori putin pancartele acelea ? [Multimea coboara pancartele cu
RFK - presedinte.]
Am o veste proasta pentru voi, pentru toti concetatenii vostri si pentru toti cei din lumea aceasta
care iubesc pacea, si anume ca Martin Luther King a fost impuscat si ucis in aceasta seara. Martin
Luther King si-a dedicat viata dragostei si dreptatii pentru semenii sai, si a murit din aceasta cauza.
In aceasta zi grea, cand SUA trece printr-o perioada dificila, ar fi bine sa ne intrebam ce fel de
popor suntem si ce cale vrem sa urmam. Pentru cei dintre voi care sunteti negri - tinem seama de un
fapt care e evident si anume ca responsabilitatea a fost a unor oameni albi - puteti fi coplesiti de
amaraciune, ura si dorinta de a va razbuna. Ca tara, putem lua acea cale de a ne polariza - negri
contra negri, albi contra albi, plini de ura unii fata de altii.
Sau, putem face un efort, ca cel facut de Martin Luther King, pentru a ne intelege, pentru a inlocui
acel act de violenta, acea pata de sange care s-a intins pe tot cuprinsul tarii noastre, printr-un efort
de intelegere, in compasiune si dragoste.
Celor care sunt negri si in aceste momente sunt tentati sa se lase cuprinsi de ura si neincredere fata
de nedreptatea acestui act impotriva tuturor albilor, le pot spune doar ca si inima mea este cuprinsa
de aceleasi sentimente ca si ale voastre. Si un membru al familiei mele a fost ucis, dar el a fost ucis
120
TEME
de un alb. Dar noi trebuie sa facem un efort aici, in SUA, trebuie sa facem efortul de a ne intelege si
a trece peste aceste vremuri grele.
Poetul meu favorit, Eschil, scria: In somn, durerea care nu poate aduce uitarea se scurge pic cu pic
in inima pana cand, in disperarea noastra si impotriva vointei noastre, intelepciunea vine prin gratia
ingrozitoare a lui Dumnezeu."
Noi aici in SUA nu de dezbinare avem nevoie, noi aici in SUA nu de ura avem nevoie, noi aici in
SUA nu de violenta si de faradelegi avem nevoie; ci de dragoste si intelepciune, si de compasiune
unii fata de altii, si de un sentiment de dreptate pentru acei din tara noastra care inca mai sufera, fie
ei albi sau negri.
Asadar, in aceasta seara va rog sa va intoarceti la casele voastre, sa va rugati pentru familia lui
Martin Luther King dar, ce e mai important, sa va rugati pentru tara noastra pe care cu totii o iubim
- sa va rugati pentru intelegerea si compasiunea despre care v-am vorbit.
Putem trai bine in aceasta tara. Vom trece prin vremuri grele; am trecut prin vremuri grele si vom
trece si in viitor prin vremuri grele. Violenta nu se va sfarsi aici, faradelegea nu se va sfarsi aici,
haosul nu se va sfarsi aici.
Dar marea majoritate a albilor si marea majoritate a negrilor din aceasta tara doresc sa traiasca
impreuna, sa traiasca in conditii mai bune si vor dreptate pentru toti oamenii care traiesc in tara
noastra.
Haideti sa ne dedicam la ceea ce vechii greci au spus cu multa vreme in urma: sa imblanzim
salbaticia omului si sa facem frumoasa viata pe acest pamant.
Haideti sa ne dedicam acestui lucru si sa rostim o rugaciune pentru tara noastra si pentru poporul
nostru.
MESAJUL
Preşedintelui României, Emil Constantinescu,
Bucureşti, Palatul Cotroceni, 17 iulie 2000
Dragi compatrio i,
M adresez ast zi dumneavoastr cet eni ai României, pentru a v aduce la cunoştin decizia mea
de a nu candida pentru un nou mandat de Preşedinte al României în alegerile din noiembrie 2000.
Sunt dator s v fac cunoscute argumentele care m-au determinat s iau aceast decizie:
În urm cu patru ani, am promis cet enilor României c voi lupta împotriva corup iei şi a ho iei.
Când am început aceast campanie, am descoperit c în România se crease un sistem mafiot în care
caracati a firmelor-paravan era beneficiara unui sprijin de înalt nivel din institu ii de stat. Aşa au
fost posibile devalizarea b ncilor, distrugerea flotei, pagubele imense produse de mafia petrolului, a
îngr ş mintelor chimice, creşterea neîngr dit a corup iei.
Un num r mic de profesionişti din Poli ie, Parchet, Justi ie şi Curtea de conturi a reuşit, în ciuda
unor presiuni enorme, s adune dovezi şi s conduc investiga iile pân la inculparea şi, în unele
cazuri, condamnarea f ptuitorilor direc i, permi ând dezvl luirea întregului sistem. Acum se
încearc prezentarea continu rii ac iunilor din justi ie ca o campanie electoral negativ la adresa
adversarilor politici. Ca şi cum aşa s-ar schimba fondul problemei: îmboga irea nem surat prin
ac iuni ilegale a unora pe seama popula iei furate şi min ite.
Neangajându-m în campania electoral , voi putea continua impar ial şi ferm lupta cu cei ce fur
sau înşal , pân în ultima zi a mandatului de Preşedinte al României. Indiferent c printre vinova i
sunt foşti sau actuali parlamentari, participan i la guvernare, magistra i sau reprezentan i ai altor
121
TEME
Înalte institu ii publice. Aşa cum am spus şi cum am procedat şi pân acum, nu accept nici un fel de
interven ii şi nici un fel de presiuni din partea vreunei persoane sau a oric rui grup de interese.
Eu am considerat şi consider c , în România, marea majoritate a oamenilor sunt cinsti i şi corec i.
Am intrat în politic pentru a-i reprezenta pe aceşti oameni. M-am str duit s lupt în numele lor cu
minciuna, înşel ciunea şi jaful care ne-au s r cit ara. Ca simplu cet ean, m va interesa în
continuare, în ce ar voi tr i eu, copiii mei, prietenii şi to i semenii mei. V rog ca, în aceast sear ,
s privim fiecare în sufletul şi cugetul s u. Si s r spundem fiecare, la întrebarea: "Doresc s tr iesc
într-o lume a ho iei şi a minciunii sau într-o ar a cinstei şi a adev rului?" V-aş fi recunosc tor dac
mi-a i putea transmite r spunsul dumneavoastr la aceast întrebare. R spunsul meu îl cunoaşte i.
Al doilea motiv care m determin s renun s candidez este efectul negativ pe care campania
electoral l-ar putea avea asupra reformei economice.
Acesta poate veni din dou direc ii, fie prin amânarea unor m suri absolut necesare dar nepopulare,
ceea ce ar bloca reforma cu consecin e grave asupra tuturor , fie prin catalogarea unor efecte sociale
pozitive ale reformei ca m suri populiste, ceea ce ar afecta încrederea oamenilor în programul de
reform .
În acelaşi sens, hot rârea mea de a nu participa la alegeri pentru un nou mandat nu trebuie asociat
cu evitarea r spunderilor ce îmi revin ci dimpotriv cu hot rârea de a m dedica cu şi mai mult
energie îndeplinirii pân la cap t a sarcinilor actualului mandat. Voi sprijini cu toat puterea
realizarea programului Guvernului Is rescu. Mâine voi prezida o şedin de guvern în care vom
analiza modul în care sunt folosi i, în beneficiul cet enilor, banii veni i din str in tate pentru
diferite programe şi cauzele neîndeplinirii unor vechi contracte garantate de stat pentru nerealizarea
c rora contribuabilul român pl teşte acum.
Voi propune sanc ionarea drastic a celor vinova i. Voi propune impreun cu primul ministru
m suri substan iale de m rire a pensiilor. Ridicarea pragului minim al pensiilor pentru vechime
complet de munc la 250.000 de lei pentru rani şi la 1 milion de lei pentru pensionarii de
asigur ri sociale de stat. De aceast m sur vor beneficia o jum tate de milion de rani şi un milion
şi jum tate de pensionari de asigur ri sociale de stat.
Al treilea motiv pentru care renun s candidez este degradarea competi iei politice transformat înt-
o lupt oarb pentru interesele personale sau de grup. Tr im o vreme a oamenilor care vând şi
cump r principii, ideologii, locuri în Parlament şi Guvern folosind minciuna,şantajul, vulgaritatea,
manipularea oamenilor prin orice metode. În aceast lume nu am ce c uta. Nu vreau s particip la
tranzac ii şi manipul ri de nici un fel. Nu vreau s fiu implicat în sciziunea unor partide şi în diferite
jocuri de culise.
În alegerile din 1992 şi 1996 nici un grup financiar românesc sau str in nu mi-a acordat sprijin
considerându-se c nu am nici o şans nici în cursa preziden ial şi nici pentru coagularea unor for e
politice care s preia guvernarea. Aceasta mi-a permis s nu am nici un fel de obliga ii care s -mi
influen eze deciziile. Nu vreau nici acum s -mi creez obliga ii sau servitu i .
Prea mul i v d func iile politice doar ca aduc toare de putere şi avere. Am încercat prin
comportarea mea s infirm aceast opinie dar nu cred c am reuşit. Iat de ce cred c se simte
nevoia unui gest care s ne elibereze de aceast prejudecat . Sper ca, prin acest precedent,oamenii
cinsti i şi de valoare vor fi mai motiva i s candideze, iar electoratul va avea mai mult încredere în
posibilitatea de a alege oameni valoroşi şi corec i.
Doresc ca, în ultimele patru luni ale mandatului meu, s pot fi mai direct şi mai firesc al turi de
oameni. Vreau s cunosc mai bine problemele lor, s le ascult necazurile f r a fi b nuit c vreau s
m folosesc de ei în campania electoral . Am umblat prin ar şi pân acum, f r publicitate, dar din
p cate prea rar. Voi circula mai mult în ar mai ales în zonele s race, izolate, de unde oamenii
lovi i de nedreptate, nevoi şi indiferen e pot veni mai greu s se plâng la institu iile statului.
122
TEME
Pentru a face fa , voi aduce în aceste ultime patru luni al turi de mine mul i oameni noi în special
tineri forma i în ar şi str in tate pentru a le împ rt şi ceea ce ştiu şi pentru a primi de la ei puncte
de vedere proaspete, solu ii noi şi dorin de ac iune.
În încheiere, pentru a evita orice neîn elegere, vreau s declar c nu voi candida pentru a ocupa un
loc în Parlament, nici acum şi nici vreodat de acum înainte. Nu am nevoie s m protejez în spatele
unei imunit i parlamentare.
De asemenea, vreau s precizez c nu voi accepta s conduc nici un partid politic existent sau care
s-ar forma în viitor. Voi continua îns s -mi slujesc cu devotament patria şi voi fi gata s-o fac ori de
câte ori va fi nevoie ca interesele poporului român s fie ap rate în ar sau în str in tate.
Cred cu fermitate c î i po i sluji ara şi ca Preşedinte şi ca simplu cet ean şi sper c astfel voi da
încredere şi altora c pot lucra dup puterile lor pentru binele rii. N-aş vrea s se în eleag aceast
renun are la a candida pentru un nou mandat ca o nemul umire a mea fa de cei care m-au ales, fa
de cei care m-au sus inut sau fa de cei pe care i-am reprezentat. Le mul umesc tuturor pentru c
mi-au d ruit imensul privilegiu de a-mi sluji ara în cea mai înalt demnitate a statului. Mandatul
meu, desf şurat în momente de mare cump n ale istoriei României şi Europei a avut reuşite şi
nereuşite. Istoria şi oamenii le vor judeca. Am f cut greşeli personale pe care mi le recunosc. Am
crezut c pot face mai mult pentru oameni decât mi-au permis prerogativele preziden iale Am f cut
promisiuni şi în numele unor oameni politici care apoi n-au în eles s le respecte şi de multe ori nici
s se respecte pe ei înşişi. Am avut mult încredere în oameni care apoi au dovedit c nu o meritau.
Intr-o societate în care fiecare vorbeşte doar despre greşelile celorlal i în eleg s -mi asum
r spunderea pentru toate aceste lucruri. Mai presus de toate, sunt profund afectat de suferin ele pe
care schimb rile necesare le-au adus celor mai nevoiaşi.
Cer iertare tuturor celor care au sperat c vor tr i mai bine dar suferin ele lor au continuat.
Dragi compatrio i!
Am câştigat încrederea Europei şi lumii în noi, cu greu, nu definitiv, cu rezerve, dar am câştigat-o.
Avem acum de câştigat încrederea în noi înşine, în ceea ce am reuşit cu atâtea sacrificii s facem,
pân acum, în ceea ce vom putea face împreun în viitor.
Dumnezeu s ocroteasc România!
V mul umesc pentru c m-a i ascultat.
1.Traducerea din engleza american îi apar ine Romanei Tulbure.

2.F r a fi vorba despre cenzur , discursul lui Patton este prezentat fragmentar, în special din cauza
limbajului excesiv de “colorat”.
3. Urm toarele lucr ri dedicate discursului politic românesc constituie bibliografie obligatorie :
-Roven a-Frumuşani, Daniela, Argumentarea. Modele şi strategii, Editura All, 2000

-S l v stru, constantin, Discursul puterii, Institutul european, Iaşi, 1999
-Alexandrescu, Sorin, Paradoxul român, Editura Humanitas, 1998
-Mihai, Gheorghe, Retorica tradi ională şi retorici moderne, Editura All, 1998
123
TEME
TEMA 3
Motto: Cunosc puterea cuvintelor

Guizot
Comenta i din perspectiva retoricii şi a teoriei argument rii urm toarele “vorbe memorabile”.
Obiectivele temei vizeaz fixarea cunoştin elor de retoric şi teoria argument rii, în special cele
referitoare la statutul şi rolul figurilor retorice în impunerea -istoric şi cultural –a unor texte.
Deoarece contextul* în care au fost formulate aceste texte este foarte important pentru în elegerea
lor studen ii sunt ruga i s -şi argumenteze comentariile inând seama de acesta.
Nu se impun nici un fel de restric ii cantitative sau de alt natur în alegerea

textelor care vor constitui tema de analiz a referatului.
Regele a murit, tr iasc regele!
O pace înarmat
Oricât de rea ar fi o Camer este preferabil unei anticamere oricât de bune
A murit ast zi un om care aducea cinstire omenirii.
Acela a fost cântecul de lebed al marelui om
A fost una din cele ami mari regine ale noastre-nu, unul dntre regii noştri cei mai mari
Aici odihneşte Marcelin Berthelot.Este singurul loc pe care nu l-a solicitat.
Aici odihneşte un principe plin de inten ii bune, dar care a avut nenorocul s nu îndeplineasc
nimic.
Aici şi ast zi începe o epoc nou în istoria lumii. Ve i putea spune: am fost acolo!
Am crezut c voi avea de-a face cu un general şi am dat de un jandarm
Am fost al turi de voi în zilele de glorie. V voi fi al turi în zilele întunecate!
Avem nevoie de lan uri, de c l i, de torturi
Banii n-au miros

B t lia de la Marna…Nu ştiu cine a câştigat-o, ştiu îns foarte bine cine a pierdut-o
Bunicul meu îi iubea pe hugheno i şi nu se temea de ei;
124
TEME
Tat l meu nu-I iubea şi se temea de ei;

Eu nici nu-I iubesc, nici nu m tem de ei.
Ce am scris, r mâne scris
Ce este starea a treia? Totul. Ce a fost ea pân acum în orânduirea politic ? Nimic.Ce anume cere
ea? S devin ceva.
Ce frumoas e Fran a, cât de mare, cât de generoas .
Ce vremuri! Ce moravuri!
Cei care nu pot fi guverna i prin justi ie trebuie guverna i prin sabie.
Cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.
Cât o s ne mai pui r bdarea la încercare, Catilina?
Clericalismul, acesta e duşmanul!
Comunismul înseamn puterea sovietelor plus electrificarea întregii Rusii.
Comunismul, acesta e duşmanul!
Cred pentru c este de necrezut
Crezând în Fran a cred într-o minune
Cu “dar” nu se poate guverna
Cu cât se schimb , cu atât r mâne la fel
Dac înaintez, urma i-m ; dac dau înapoi, omorâ i-m ; dac mor, r zbuna i-m !
Dac n-aş fi Alexandru aş vrea s fiu Diogene.
Dac nu am harul Domnului, voiasc Dumnezeu s mi-l dea.

Iar dac îl am, deie Domnul s -l p strez
Da i Cezarului ce este al Cezarului
De vrei pace, fii gata de r zboi
Democra ia e fat bun , dar, ca s nu te-nşele, trebuie s faci zilnic dragoste cu ea.
De vreme ce episcopii au inimi slabe de fete, fetele trebuie s aib mândre inimi de episcopi.
Dr cia asta care se numeşte ONU
125
TEME
Dumnezeule, ce eveniment!
-Nu este un eveniment, doamn , este doar o ştire!
Du-te, du-te, şi întâmple-se ce s-o întâmpla!
Este mai mare mort decât viu.
Este o r zmeri ?-nu, Sire, o revolu ie!
Eu m duc, dar statul va d inui mereu.
Forma de guvern mânt a Fran ei este o monarhie absolut temperat de cântece
Fran a e o persoan
Fran a, numai Fran a
Fran a a pierdut o b t lie, ea nu a pierdut îns r zboiul!
Istoria va judeca judecata voastr
În Anglia Camerele au inut seama de Rege, la noi Regele a inut seama de camere.
Înc o victorie ca aceasta şi sunt pierdut!
În Statele Unite sunt treizeci şi dou de religii şi un singur fel de mâncare
Lupt m între noi, romani cu romani. Înving tori sau învinşi, ne vitregim patria!
Mai bine primul aici decât al doilea la Roma.
Meseria de rege e o meserie de câine
N-au uitat nimic şi nici n-au înv at nimic.
Neînfricare şi iar neînfricare, mereu neînfricare
Niciodat nu trebuie s spunem :niciodat !
Nu v pot oferi decât sânge, trud , lacrimi şi sudoare.
Ori Cezar, ori nimic!
Pacifiştii se afl în Vest, eurorachetele în Est

Pute i înşela o vreme întregul popor; pute i înşela mereu o parte a lui; dar nu pute i înşela tot timpul
tot poporul
126
TEME
R zboiul acesta este r zboiul meu
Regele domneşte (dar) nu guverneaz
S r mân cum sunt sau s nu mai fie deloc
Secolul al XXI-lea va fi religios sau nu va fi deloc.
Statul sunt eu!
St locului şi totuşi simt c îşi urmeaz drumul
T cerea popoarelor este mustrarea regilor
Un cal!Un Cal! Regatul meu pentru un cal!
V-aş l uda mai mult dac m-a i fi l udat mai pu in
*Vezi Francois Bluche, De la Cezar la Churchill. Vorbe memorabile explicate în contextul lor
istoric, Edi ia a II-a, Editura Humanitas, Bucureşti, 2000 (Colec ia “Top H-Cele mai citite c r i
Humanitas”)
TEMA 4
Pornind de la fragmentele excerptate din romanul postmodernist Insula din ziua de ieri *de
Umberto Eco:
a) redacta i un eseu asupra schemei argumentative din aceste texte;
b) construi i o contraargumentare;
c) explica i modul în care retorica sus ine latura argumentativ a textului.
<<“Dac acum tu vrei, te r suceşti”, chiar îi zisese la un moment dat Caspar.”Tu cobori bra ul
drept, ca şi cum ar atârna sub corpul t u, ridici uşor um rul stâng, şi iat c te afli cu burta în jos!”
Nu specificase c în timpul acestei mişc ri trebuia s - i ii respira ia, dat fiind c te pomeneşti cu
fa a sub ap şi anume sub o ap care atâta aşteapt ca s exploreze n rile Intrusului. În c r ile de
Mechanic Hydraulico-Pneumatic nu scria asta. Aşa c , printr-o ignoratio entelechi de-a p rintelui
Caspar, Roberto mai înghi ise înc o g leat de ap s rat .>>[ p. 311-312]
“Începuser iar s vorbeasc despre mişcarea p mântului şi p rintele Caspar îi d duse de gândit cu
Argumentul Eclipsei.Luînd p mântul din centrul lumii şi punând în centrul ei soarele, trebuie s pui
ori sub lun , ori deasupra lunii. Dac -l punem dedesupt, n-o s mai fie niciodat eclips d esoare
pentru c , luna fiind deasupra soarelui sau mai jos decât p mântul, n-o s mai poat nicodat s se
vâre între p mânt şi soare. Dac -l punem deasupra, nu va mai fi niciodat eclips de lun ,
deoarece, p mântul fiind deasupra ei, n-o s se mai poat vârî nicodat între ea şi soare. Şi în plus
astronomia n-ar mai putea s prezic , aşa cum a f cut-o întotdeauna foarte bine, elipsele, pentru c
127
TEME
ea îşi rostuieşte calculele dup mişc rile soarelui, iar dac soarele nu s-ar mişca, toat munca ei ar fi
în zadar.
Să luăm apoi argumentul Arcaşului. Dacă pământul s-ar învârti la fiecare douzeci şi patru de ore,
când se trage o săgeată drept în sus, acesat ar cădea la apus, la multe mile distan ă de cel ce a
tras-o. Asta ar fi ca şi cu Argumentul Turnului. Dcaă s-ar lăsa să cadă o greutate de pe latura
occidentală a unui turn, ea n-ar tebui să cadă la poalele construc iei, ci mult mai încolo, şi deci n-
ar tebui să cadă vertical, ci în diagonală, pentru că între timp turnul (odată cu pământul s-ar fi
mişcat spre răsărit. Însă cum toată lumea ştie din experien ă că greutatea aceea cade
perpendicular, iată că mişcarea terestră se dovedeşte a fi vorbă goală.
Ca s nu mia spunem de Argumentul P s rilor, care, dac p mântul s-ar roti în cuprinsul
unie zile, n-ar putea niciodat , atunci când zboar , s se împotriveasc rotirii lui, nici dac ar fi
obosite.Pe când noi vedem foarte bine c , chiar dac mergem c lare în direc ia soarelui, orice pas re
ne ajunege din urm şi ne las . )”
“P rintele Caspar îl l s s se leneveasc şi profita de asta ca s -i spun de-a fir a p r

celelalte argumente ale lui împotriva mişc rii p mântului. In primis, Argumentul Soarelui. Acesta,
dac ar sta nemişcat, iar noi, exact la jum tatea zilei l-am privi din centrul unei camere printr-o
fereastr şi p mântul s-ar învârti cu iu eala cu care se spune – şi-I cale lung de f cut ca s realizeze
o rotire complet în douzeci şi patru d eore- într-o clipit soarela ar disp rea din vederea noastr .
Venea apoi Argumentul Grindinei. Aceasta cade câteodat timp de o or încheiat , dar, chit
c norii se duc spre r s rit sau spre apus, spre miaz noapte sau spre miaz zi, nu acoper niciodat
câmpia pe mai mult de dou zeci şi patru sau treizeci de mile. Îns dac p mântul s-ar învârti, atunci
norii cu grindin ar fi duşi de vânt împotriva mişc rii acestuia, ar trebui s dea grindin pe cel pu in
trei-patru sute de mile de câmpie.
Urma Argumentul Norilor Albi, care plutesc în v zduh când vremea-I liniştit , şi par s
mearg pururea cu aceeaşi încetineal ; pe când, dac s-ar învârti p mântul, cei ce s educ spre apus
ar trebui s mearg cu o iu eal nemaipomenit .
Se încheia cu Argumentul Animalelor Terestre, care din instinct ar trebui s se mişte
totdeauna c tre orient, ca s urmeze mişcarea p mântului care le guverneaz ; şi-ar trebui s arate
mare aversiune ca s se mişte c tre occident, fiindc ar sim i c asta-I o mişcare contra naturii.
Roberto accepta pentru pu in timp toate argumentele acelea, însă pe urmă nu le mai putea înghi i şi
se împotrivea la toată ştiin a aceea cu al său Argument al Dorin ei.” [p.318]
*Umberto Eco, Insula din ziua de ieri, Editura Pontica, Constan a, 1995
128
TEME
129
BIBLIOGRAFIE ŞI NOTE
1
Argumentarea reprezint o opera ie care se sprijin pe un enun acceptat (argumentul), pentru a
atinge un enun situat pe o anumit scal a acceptabilit ii (concluzia).
A argumenta se reduce în ultim instan la a adresa unui interlocutor un argument (un ra ionament
bun) pentru a-l face s admit o concluzie şi pentru a-l determina s adopte comportamente
adecvate acesteia.
2
Perspectiv privilegiat de Aristotel în Retorică şi nuan at în Ad Herennium de Cicero.
3
Pe direc ia ini iat de Aristotel (Topice, Analitice), cercetarea secolului XX va aduce contribu ii
importante la studierea argument rii în cadrul privelegiat al logicii prin contribu iile lui C.L.
Hamblin, Fallacies, 1970, J.A. Blair şi R.H.Johnson, Informal Logic, 1980 (promotorii conceptului
de logic non formal ).
4
Semiotica- studiul sistemelor de semne şi al transmiterii semnifica iei (semiotica semnific rii şi
semiotica comunic rii) armonizeaz trei direc ii de cercetare :
-semantica- având drept obiect controversata problem a sensului, a rela iilor dintre semne şi
referen i (realitatea extralingvistic );
-sintaxa- care studiaz rela iile dintre semne, adic modul de inserare a semnelor pe axa
sintagmatic a combin rii ;
-pragmatica centrat pe studiul utiliz rii sistemului limbii în diferite situa ii de comunicare
5
Argumentarea ca macro-act de limbaj
reprezint o orientare pragmatic ce acoper în lingvistic o diversitate de probleme studiate în
cadrul urm toarelor discipline:
-pragmatica conversa ional centrat pe studiul unui caz aparte de interac iune comunicativ -
conversa ia.
-pragmatica enun iativ sau lingvistica enun rii axat pe caracteristicile enun ului şi analiza rela iei
emi tor/ receptor/ situa ie de comunicare) (Emile Benveniste);
-pragmatica ilocu ionar sau teoria actelor de vorbire care studiaz preferen ial tipologia actelor
ilocu ionare şi efectele lor asupra interlocutorului; (“ speech-acts theory” în terminologia lui John
Austin, John Searle)
(vezi şi nota urm toare)
6
Principalele direc ii de cercetare sunt :
-pragma-dialectica, aplicat în special dialogurilor cu carcater normativ-prescriptiv
-argumentarea şi analiza conversa iei
-pragmatica lingvistic “integrat ” în limb (J.C.Anscombre, O.Ducrot)
-pragmatica sociologic şi filozofic a “ac iunii comunica ionale” (J.Habermas)
-logica pragmatic (G.Vignaux, J.-B.Grize)
7
Principalele niveluri de opozi ie care se pot distinge sunt urm toarele:
- argumentarea las receptorului libertatea de alegere, lucru care nu este valabil în cazul
demonstra iei ;
130
-demonstra ia se încadreaz în obiectivitate, concluzia ei este definitiv : vezi quod erat

demonstrandum (qed) “ceea ce era de demonstrat” şi quod erat demonstrantum “ceea ce s-a de
demonstrat”
- argumentarea poate deveni conving toare prin utilizarea unor figuri retorice (repeti ie, insisten
etc.)
8
Este important de subliniat c prin argumentare dezacordul anticipat (intuit) de emi tor şi poate
fi prevenit sau eliminat.
9
Aceast defini ie acoper sfera conceptual a termneului inferen a silogistic . De exemplu: dac
m întreb dac to i A sunt C şi dac g sesc în baza de enun uri [E1,E2…] c to i A sunt B şi c to i
B sunt C, atunci pot trage concluzia c to i A sunt C.
10
Pe aceast situa ie se bazeaz constatarea c , în general, pentru ca o calomnie în via a politic , de
exemplu s fie crezut ea trebuie s fie înconjurat de un pic de adev r.
11
Exist îns şi discursuri pur informative.
12
Din punctul de vedere al dialogului, argumentarea eset specific orice discurs produs într-un
context de dezbatere orientat de o întrebare/problem .
13
Din punctul de vedere al monologului argumentarea reprezint orice discurs analizabil dup
termenii schemei argumentative minimale : date-concluzie prin intermediul inferen ei (sau a “legii
de trecere”)
14
De ex., pentru a demonstra c “X este om”, se invoc popozi ii (re)cunoscute ca adev rate de tipul “X gîndeşte”, “X
vorbeşt etc.”
15
Predicatele pot fi:
1.cu un argument : Socrate este filozof ; f(x)
2. dou argumente : Platon este discipolul lui Socrate; f(x,y)
16
Caz în care îndeplineşte rolul de termen-martor al form rii sau al evolu iei conceptului desemnat.
17
Unele pot avea caracaâter sofistic, cvasiparadoxal etc.
18
Argument dezvoltat pentru prima dat de filozoful scolastic Sfîntul Anselm. Acest argument reprezenta o încercare de
a dovedi c existen a conceptului de Dumnezeu implic cu necesitate existen a lui Dumnezeu. “c ci poate fi conceput
c exist ceva ce nu poate fi gândit ca neexistent, care este mai mare decât ceea ce poate fi gândit ca neexistent”.
Problema a fost reluat din diverse perspective de Descartes, Kant, Frege.
19
Argument care încerca s sus in ideea potrivit c reia din punctul de vedere al lui Kant “binele
suprem este o stare de lucruri în care fericirea e distribuit riguros propor ional cu virtutea moral ”
[Antony Flew, Dic ionar de filozofie şi logică, Editura Humanitas, Bucureşti, 1999].
20
Ra ionament formulat de Descartes :
1.Dubito, ergo cogit.
2. Cogito, ergo sum.
3. Sum, ergo Deus est.
21
Argument care se refer la “credibilitatea percep iei obiectelor fizice reale”. Vezi formularea propus de B.Russell în
Antony Flew, Dic ionar de filozofie şi logică, Editura Humanitas, Bucureşti, 1999 .
22
unul dintre cei termeni ai clasific rii tripartite (propuse de Kant) în problema încerc rilor posibile de dovedire a
existen iei lui Dumnezeu.
23
Ra ionament prin care, din faptul c sensul unui cuvânt este dat prin referire la cazuri pardigmatice se conchide c
este imposibil s nu existe exemple de lucruri desemnate de cuvântul respectiv
131
24
Denumire alternativ atrubuit argumentului gradelor de perfec iune în favoarea existen ei lui Dumnezeu
25
test introdus de G.E.Moore pentru a dovedi c orice defini ie propus pentru “bun” conduce la eşec deoarece este
nedefinibil prin faptul c toate întreb rile de forma “este Y bun?”sunt deschise în acelaşi sens (în condi iile în care
defini ia are forma “X este Y”).
26
unul dintre cele mai populare argumente tradi ionale în favoarea existen ei lui Dumnezeu care porneşte de la
observa ii privind integrarea şi regularitatea, şi ajunge la concluzia c acestea nu pot fi decât opera unui Proiectant (vezi
Antony Flew, Dic ionar de filozofie şi logică, Editura Humanitas, Bucureşti, 1999 )
27
argument folosit în argumentarea folosit în a afla care este sensul propozi iei despre care se ştie c e adev rat
28
Inclusiv adecvare fa de auditoriu
29
(vezi şi Eco, Limitele interpretării)
30
oponent: opozant
preopinent : persoan care emite o p rere, afirm ceva înaintea alteia; antevorbitor; p.ext. adversar de opinii.
31
to i membrii unui public martor interesat de schimbul verbal dintre adversari.
32
ceea ce pune în discu ie ce în elege un actor al argument rii din discursul celuilalt.
33
apelul la presupozi ii comune const în a activa o valoare prezent la auditor (respectul pentru
calori, pentru cel lalt, non violen a etc.) O argumentare presupune de altfel c cel pu in un acord s-a
stabilit între orator şi public asupra unei opinii, asupra unui principiu (altfel ne afl m în fa a unui
veritabil dialog al surzilor).
Oratorul poate afişa certitudinea de a împ r i aceleaşi opinii cu publicul ( a-l avea la degetul mic).
Stabilirea complicit ii cu interlocutorul, adesea detectabil prin expresii lingvistice ca “şti i ca şi
mine c …”, “sunte i de acord asupra faptului c …”
34
recadrajul /reîncadrarea realului const în a modifica situa ia argumentativ pentru a o apropia
de opinia care se doreşte a fi împ rt şit , chiar cu pre ul redefinirii cuvintelor prin diverse strategii
(prin cuvântul x în eleg …)
35
apelul/recursul la autoritate este folosit mai ales în situa iile în care se vorbeşte de experien a
perosnal (crede i-m , am tr it asta…, v-o spun din experien ), sau când se recurge la o m rturie
direct (ave i încredere în el, cunoaşte bine acest gen de probleme) sau la strategii politicoase (nu
am experien a dvs, dar crede i-m c …)
36
. Retorica clasic (Aristotel) furnizeaz ca exemple în acest sens: legile, conven iile, tortura,
jur mântul.
37
Acestea in din arta oratorului, de st pânirea tehnicii, de creativitatea, de metoda şi, nu în ultimul
rând de talentul personal .
38
Cf. grec. Topoi (sg. topos), lat. loci (sg. Locus communis). Aceşti termeni trimit la no iunea de
plasare, de localizare –la nivelul memoriei individuale şi colective- a unor idei admise în mod
general, a conceptelor, a citatelor , a asocia iilor conscrate (alb pentru puritate, balan a justi ie,
crucea pentru sfin enie etc.)
39
Printre locurile obişnuite reg sim pe cele ale :
-modestiei
-timpul care lipseşte sau care nu trebuie irosit (este timp pt toate)
132
-banii care lipsesc sau care nu trebuie irosit

-cantit ii, calit ii, unicit ii (“nu tr im decât o dat ”)
-a ceea ce este preferabil fa de ceea ce nu este
-a copil riei mefericite care explic un act violent
-a realismului (“s r mînem cu picioarele pe p mânt”)
-ale lipsei de strategie
-ale promisiunii ne inute
-a respectului pt persoana uman (“nu suntem maşini, animale etc”)
a libert ii de expresie (“pot s spun ce vreau…este democra ie nu?”)
-a muncii care justific ac iuni (“eu muncesc, nu gîndesc…”)
40
Locurile pot fi comparabile scenariilor culturale care permit protagoniştilor unei interac iuni
comunicative s se repereze, s se plaseze într-un anumit “orizont de aşteptare”, s accepte
provoc rile.
41
Toposul este o regul îndeobşte admis datorit realiz rii unor asocieri la nivelul sim ului comun.
“Aceasta nu înseamn c argumentarea nu poate beneficia de creativitatea subiectului vorbitor…().
Nimeni nu împiedic un locutor s afirme : “Plou , am s ies s m plimb”- comportament non
conform doxei ” (J.Moeschler , 1985: 68 în D, Roven a-Frumuşani, Argumentarea, p. 92)
42
Ini ial, "comun" era opus la origine lui "specific", tip de argument folosit în discursurile
specializate : juridic, epidictic, deliberativ .
43
Procedeu general prin care se expliciteaz valoarea unui concept
Orice defini ie se bazeaz pe postulatul c este posibil s se g seasc o expresie semantic
echivalent cu unitatea respectiv (cuvânt, sintagm , parafraz ).
Defini ia în Logica lui Aristotel este o expresie care exprimă esen a unui lucru (Topica, I, 5,101b)
Lar.definitio –delimitare
Procedeul prin care se ob ine defini ia unui lucru, adic esen a lui, este urm torul : pentru a ob ine
expresia esen ei trebuie s diviz m genul în speciile lui, speciile în subspecii, pân cînd diviziunea
nu mai poate fi continuat , fiindc se ajunge la indivizi
Defini ia const din gen şi diferen e.
Aristotel enun regulile defini iei:
1) aceasta trebuie s convin numai definitului ;
2)regula reciprocit ii defini iei, subiectul şi predicatul trebuie s aib aceeaşi extensiune şi deci s
poat fi substitui i unul altuia (condi ia pascalian a defini iei)
3)Prin accident nu se poate defini.
Cele 10 categorii aristotelice reprezint “ … esen ele universale ale lucrurilor, exprim modul cel
mai general de a fi al lucrurilor, categoriile sunt universale pretutindeni şi întotdeauna : esen a,
cantitatea, calitatea, rela ia, locul, timpul, situa ia, posesia, ac iunea, pasiunea “
Defini ia arat ce anume este un lucru.
Cinci categorii de predicate : quinque voces
1.Genul este conceptul, închizând în el cea mai mare generalitate, cuprinzând un num r foarte de
specii diferite în unitatea lui. Genul arat ce este un lucru, el este primul r spuns, cel mai general la
întrebarea ce este , este cel mai pu in determinat, adic cel mai s rac în con inut
2. Specia este determinat de genul c ruia îi apar ine şi de diferen a care o caracterizeaz
3.diferen a specific , caractere distinctive om : animal (gen) +ra ional (diferen a)
133
4. propriul “lingvist” este propriu omului dar f r s fie element esenţial al noţiunii de om
5 accidentul :om alb, nu orice om este alb şi nu este nici un carcater propriu al omului
Defini ia corespunde unei opera ii metalingvistice sau este rezultatul ei, pornind fie de la un termen
spre defini ia sa (în expansiune) fie de la o sintagm (sau de la o unitate textual ) la denunirea sa
Defini ia este o rela ie de identitate între definit şi definitor, al c rei rezultat este un autonim
(autonimie= rela ia dintre un semn şi propria lui defini ie; dom “catedral impun toare”;
“subst.fem.sg.”)
Exist mai multe tipuri de defini ii: defini ia ştiin ific , pentru care parafraza cere o identitate
total (matematic , logic , terminologii), defini ia lexicografic reprezint echivalentul
(autonimul) cuvântului-intrare sau cuvântului –titlu , formulat în parafraze mai mult sau mai pu in
complexe, defini ia ostensiv sau referen ial , posibil numai pentru concepte care permit
indicarea lucrului pe care semnul îl denot etc.
44
Un topic de inventie in care anumite calitati ale unui lucru sunt evidentiate prin apartenenta sa la o
anumita clasa mai cuprinzatoare.
Exemplu: Ca si in cazul altor delicte impotriva societatii, murdaria (dezordinea) ar trebui aspru
pedepsita.
45
Topic de inven ie. in care se iau in considerare efectele unei cauze date sau cauzele care au
contribuit la un efect dat.
46
Foarte asemanator cu cauza/efect, acest loc de inven ie arata evenimente sau consecinte care
urmeaza actiuni sau conditii date. Diferenta este ca ceea ce urmeaza poate sa nu fie cauzat de ceea
ce l-a precedat, dar va avea cu siguranta legatura cu aceste conditii de dinainte. Fiind data o anumita
situatie (antecedentul), ce este posibil sa ii urmeze acesteia (consecinta)? Aceasta ia deseori forma
unei propozitii de tipul ” daca…atunci” si este asociata co forma de argumentatie tipica- entimema.
47
Folosirea unei zicale binecunoscute, a unui precept sau a unei generalizari pline de miez, continut
(concisa) pentru a oferi credibilitate spuselor (afirmatiilor) cuiva.
48
De fapt, se discuta pe seama faptului ca practica (obiceiul) si pedagogia imitarii justifica mai bine
din punct de vedere istoric structura retoricii decat o fac categoriile abstracte ale subiectelor
(topicelor) de inventie.
49
Este lesne de în eles pericolul de a folosi frecvent aceste locuri comune. Ansamblul constituit din
acest tip de cuvinte este supus unui proces intens de uzur . Topicele trebuie s fac deci obiectul
unei alegeri judicioase dublat de inventivitate pentru elabora un discurs eficient.
Discursul politic actual foloseşte cu predilec ie locurile care trimit la ideea de complot, manevr ,
maşina iune, conspira ie, cenzur , machiavelism etc. sau pe cele care sus in valori general
acceptate: democra ie, interes na ional etc.
50
“mai bine s râdem decît s plângem”
51
O uş trebuie s fie ori deschis ori închis
134
52
: nu po i face omlet f r a sparge ou
53
” nu trebuie s fii mai catolic decât papa”
54
“ce am început trebuie continuat pentru a nu fi fost zadarnice sacrificiile f cute”
55
dac cedezi o dat , cedezi întotdeauna
56
” vom discuta mai pe larg alt dat ”
57
Ra ionament în care se trece de la judec i de un anumit grad de generalitate la judec i de acelaşi grad de generalitate
sau la judec i de un grad mai mic de generalitate
a >c
b >c
a> c
58
ra ionament care const în a infera din faptul c dou lucruri (fenomene, procese etc.) se aseam n în anumite
privin e, c este posibil ca ele s prezinte asem n ri şi în alte privin e
59
Se poate stabili astfel o paralel cu func iile lui R.Jakobson : ethos - emi tor, pathos-receptor, logos-mesaj
60
adic s fie capabil s dea sfaturi ra ionale şi pertinente
61
trebuie s disimuleze ceea ce gândeşte sau ceea ce ştie
62
trebuie s arate c este gata s -şi ajute auditorul
63
trebuie s suscite mânia, ura, frica, starea de siguran , mila…
64
cine are drepturi are şi datorii
65
se bazeaz pe asem nare, şi utilizeaz metafora, compara ia, exemplul
66
“progresul trebuie s fie mondial sau s nu fie deloc”
67
Dialaga reprezint discursul tipic care se desf şoar dup aceast metod . În acest caz se face
apel la urm toarele locuri comune :
-cele care in de persoan ( vârst , sex, origine, ras , educa ie, mod de via , condi ii de via ,
caracter, gusturi etc.)
-cele care privesc problema în discu ie privit în ansamblu şi fragmentar, cu referiri la începuturi,
dezvoltare, scopuri, antecedente etc,
-cele care se refer la circumstan e : cauz , moment, loc, manier , mijloace, defini ie, compara ie,
ipoteze etc.
68
fa etele pot ine de domeniul istoric, economic, politic, cultural, social, psihologic, etic, filozofic,
religios, ştiin ific etc.
69
caz în care, în mod normal, el trebuie atunci s justifice acest refuz (şi s aduc probe de
sus inere a refuzului)
70
Concluziile apar în urma unei opera ii argumentative ce permite transferul unor comportamente
verificate asupra unor situa ii, cunoştin e, credin e etc.noi.Ea joac un rol important , cel pu in
formal, în luarea deciziilor şi contribuie la construirea unui r spuns la trei tipuri fundamentale de
întreb ri organizate pe axele gândire-ac iune-credin :
Ce trebuie s credem?
Ce trebuie s facem?
Ce trebuie s gândim?
În consecin , enun urile care reprezint concluzii se prezint sub dou forme lingvistice principale.
- enun la indicativ prezent Lucrurile sunt cu siguran ă astfel,concluzie de tip constatativ
- enun injonctiv : Să facem deci asta!
135
- enun la viitor indicativ exprim un fapt aleatoriu dar a c rui realizare este foarte probabil ( inând seama de
ambiguitatea enun urilor).
-
71
concluzia desprins dintr-un text este adesea plasat la început, precedând sistemul argumentelor
(caz frecvent în articolele de pres )
72
Termenul inferen este folosit adesea şi ca sinonim pentru ra ionament
73
implica ie inferen ial : rela ie de implica ie între judec i
74
postulat fundamental al argument rii discursive
75
Fiind adesea implicit , ea permite apelul la principii, la conven ii admise într-o comunitate
lingvistic : locuri comune (topoi)
76
“Respingere” este un termen care se aplic urm toarelor situa ii:
-un discurs este respins când se demonstreaz c este fals;
-un discurs este respins când este abandonat de emi tor ( şi astfel, dispare din interac iunea
discursiv ).
77
Se reprezint ca o succesiune d e propozi ii pe vertical , în care bara delimiteaz premisele de concluzie.
78
metod de ra ionament prin care se infer o lege general sau un principiu din cazuri particulare observate; altfel
spus: ra ionament prin care se trece de la constat ri despre cazurile singulare dintr-o mul ime de obiecte la aser iuni
despre toate cazurile; exist mai multe tipuri de induc ie : induc ie descendent , induc ie transfinit ; induc ie
matematic
79
În formularea lui Aristotel: “un discurs în care, anumite lucruri fiind enun ate,altceva decât ceea ce s-a enun at
decurge cu necesitate din cele enun ate” .
Silogismul poate fi considerat o schem deductiv , în acre se aserteaz premisele şi se formuleaz prin conjunc ia deci
concluzia.
Judec ile poart denumirile de premisă majoră, premisă minoră, concluzie, iar termenii sunt determina i de adjectivele
major, minor, mediu.
Modul de dispunere a termenilor în premise determin figura silogismului.

Exist patru posibilit i reprezentate de diagrama urm toare:
1 M-P 2 P-M
S- M S-M
----- -----
S-P S-P
3 M-P 2 P-M
M- S M-S
----- -----
S-P S-P
În care, S şi P sunt termeni, iar M este termenul mediu (care figureaz în ambele premise , dar nu şi în concluzie)
Silogismul categoric reprezint silogismul cu judec i categorice.
Propozi iile categorice având pe S ca subiect sunt :
“To i S sunt P”
“Nici un S nu e P”
“Unii S sunt P”
136
“Unii S nu sunt P”
80
Absen a ra ionamentului nu implic absen a sensului. Astfel, anumite texte pot fi generate dup o
anumit “logic ” şi pot c p ta un sens.
81
doar frazele declarative sunt propozi ii; nu sunt propozi ii frazele interogative, imperative sau
volitive
82
“Dup aceasta, deci din cauza aceasta”
83
Acest tip de argument falacios este determinat îns de presiunea unor norme culturale,
semnifica ia num rului 13, a pisicii negre, a oglinzii sparte etc. nu este echivalent în spa ii
culturale diferite
84
adic “la unison” f r referire la o lingua franca
85
Vezi, de exemplu, urm torul citat dintr-o lucrare de specialitate care pune în eviden deosebiri de terminologie şi de
abordare asupra aceluiaşi subiect (Ionescu-Rux ndoiu, Liliana (1999) , Conversa ia. Structuri şi strategii,
Editura All Educa ional, Bucureşti)
“Levinson consider reprezentative pentru analiza discursului cercet ri foarte diferite ca
fundamentare teoretic şi ca metodologie, cum ar fi cercetările europene de gramatică a textului
(van Dijk, 1972, 1977; s-ar putea ad uga şi Petofi(ed.), 1979; de Beaugrande, Dressler, 1981 etc.) şi
cele de orientare interac ionistă, referitoare la analiza structurii schimburilor verbale (Coulthard,
Brazil, Sinclair, Montgomery, în Coulthard, Montgomery(eds.), 1981; Labov, Fanshel, 1977 etc.), şi
desemneaz prin analiză conversa ională orientarea ini iat de un grup de etnometodologi
americani (Sacks, Schelgoff, Jefferson, Pomeranz; vezi Schenkein(ed.), 1978). Singurul punct
comun între direc iile de investigare grupate sub denumirea de "analiză a discursului" îl constituie
recunoaşterea validită ii de discurs coerent şi incoerent, dar modul practic de abordare a
problemelor coeren ei prezintă mari deosebiri. “
86
Plantin [1996: 88] consider c :”Motivul de a crede (sau a face) P nu mai este c utat în
exactitatea lui P, în adecvarea sa la realitate aşa cum este sau ar trebui s fie , ci în faptul c este
admis de o persoan care are rolul de garant al exactit ii sale”.
Perelman analizeaz urm toarele forme ale argumentului autorit ii:
-opinia comun : “dup cum se ştie” , “se ştie c ”

-opinia autorit ii (în materie) ; se pun în valoare personalit i/surse a c ror cunoştin e în domeniul
ce priveşte subiectul în chestiune sunt considerate ca reper definitiv : “dup cum a afirmat laureatul
premiului Nobel”; “dup cum se prezint teoria lui Einstein”;
-tezele filozofiei, ale religiei (dac sus in şi completeaz alte argumente).
87
Plantin [1996: 88 şi urm.] distinge argumentele autorit ii manifestate direct de interlocutor [1] şi
autoritate citat de interlocutor pentru a spusele sale.
Recursul la autoritate este folosit şi atunci când se vorbeşte de experien a personal (“aceste lucruri
le-am tr it, crede i-m …”) sau cînd se face apel la o m rturie direct (Acorda i-i încrederea, el ştie
bine acest gen de probleme) sau la inocen a presupus a auditorului (“nu am experien a dvs, dar mi
se pare c …”).
137
Acest tip de argument reflect supozi ia c ar fi un semn de arogan s te împotriveşti autorit ii/
(“dac profesorul a zis…”)
88
include sursele credibile, ex. mass media ( nu discut m aici diferen ele de credibilitate ce par a fi
între televiziune, pres , radio etc.) şi admite postulatul “ interlocutorul este veridic” (exemplificând
cu o situa ie interac ional banal : la întrebarea cât e ceasul? Interlocutorul este crezut pe cuvânt,
nu se solicit ar tarea cadranului ).
Autoritatea citat poate fi raportat la :
a.locutori infailibili uneori
-autoritatea pur lingvistică care se refer la faptul c orice vorbitor al limbii este investit cu aceast
form de autoritate (prin posibilitatea de a formula enun uri performative de tipul “ v promit c
vin”).
-autoritatea de drept: dac preşedintele parlamentului declar “şedin a deschis ”, prin chiar acest
fapt şedin a este deschis . Cuvintele creeaz starea de lucruri ; avem de-a face cu un enun
performativ institu ional;
-accesul privilegiat la informa ii : locutorul se bucur de autoritate în ceea ce priveşte starea sa
interioar ; dac locutorul afirm c îl doare ceva nimeni nu ştie mai bine decât el acest lucru.
mărturii : martorul cere s fie crezut datorit raport rii sale speciale la eveniment; condi iile de
acceptare a m rturiilor sunt reglementate de norme juridice, istorice etc.
surse autorizate
-oameni obişnui i :în aceast calitate fiecare dispune de o autoritate condi ionat atât de rolul s u
social, cât şi de carisma personal ;
-exper i, specialişti;
-“actori autoritari anonimi” : În elepciunea, Cutuma, Timpul, Ştiin a, Opinia ( ex. Majoritatea
românilor cred c reforma face progrese. Deci situa ia se amelioreaz ).
ceea ce autoritatea a zis cu adev rat
În acest caz se pune problema autorit ii se pune din perspectiva r spunsului la întrebarea: cu ce
condi ii “A spune/a spus c P” este adev rat?
În suita de enun uri:
FPS a restructurat uzina x.

FPS a trimis în şomaj o parte din lucrătorii uzinei x.
enun ul 2 ar putea reda mai exact semnifica ia enun ului 1, ceea ce se întâmpl deobicei în stilul
jurnalistic care foloseşte trecerea de la stilul direct la stilul indirect şi discursul raportat.
conota ia autoritar
Folosirea unor termeni poate indica o anumit apartenen ideologic , permit s se observe zona
“spectrului politic”, şi dac acest lucru impresioneaz audien a, se poate vorbi de o manifestare a
autorit ii (de la termeni neutri “interes na ional” la “economie liberal ”, “stat rezidual”, “stat al
bun st rii” etc.).
89
Ştiin a îns şi poate fi invocat în dispute ca argument de autoritate.
În cazul unei dispute privind , de exemplu, vârsta p mântului se poate invoca argumentul ştiin ific
(Geologia apreciază formarea universului acum circa 4,5 miliarde de ani), care poate fi respins cu
argumentul (Dogma ne spune că lumea s-a format acum 12350m ani).
138
Din acest punct de vedere, în domeniul ştiin ei şi tehnicii, argumentul de autoritate constituie “o
prob extern ” (nu se parcurg toate probele care conduc la o concluzie ci se face trimitere la probele
existente în lucr ri de specialitate).
Exist autorit i în materie (doctori, critici de art , mecanici etc.) dar exist şi o autoritate
dogmatic incontestabil în domeniul religios
(în numele divinit ii, revela iei, textelor sacre, dogmei, textelor fondatoare etc.).
90
Plantin [1996: 93]
91
Locke (1632-1704) opune argument rii ştiin ifice 3 tipuri de argumentare “în care oamenii sunt
obişnui i s se serveasc în procesul de în elegere cu ceilal i, pentru a-I antrena în propriile
sentimente sau , cel pu in, pentru a-I ine într-un soi de respect care s -I împiedice s -I contrazic ”
[Eseu filozofic privind în elegerea umană, 1690]
Locke opune argumentarea ad hominem , ad verecundiam, ad ignorantiam argument rii ad
rem, care se refer la lucrurile în sine, asupra obiectului, asupra fondului dezbaterii, independent de
participan ii la dezbatere Aceasta ar pune în joc doar capacit ile de cunoaştere; s-ar adresa judec ii
(argument ad judicium). Locke arat c aceast form de argumentare este singura capabil de a
influen a în sens pozitiv cunoaşterea. Argumentarea ad hominem , ad verecundiam, ad
ignorantiam au ca punct comun faptul c ele nu sunt analizabile în afara interac iunii şi, pe cale de
consecin , în afara intereselor celor care particip la interac iunea verbal .
92
Plantin [84 şi urm.]
93
De exemplu, în cazul problemei privind reducerea mandatului preziden ial de la 7 la 5 ani,

locutorul (fost preşedinte) se declar de acord cu reducerea la 5 ani.
Oponentul îi atrage aten ia c într-o declara ie anterioar , atunci cînd era preşedinte a sus inut c
durata de 7 ani este necesar pentru consolidarea institu iilor statului.
Punerea în contradic ie apeleaz întotdeauna la un montaj f cut de oponent care reia termenii,
expresiile, frazele locutorului pentru a produce un efect de corectitudine şi respect al adev rului
spuselui adversarului.
94
De exemplu, în cazul problemei privind interven ia interna ional într-o ar aflat în stare de
r zboi civil, locutorul declar c nu este de acord cu aceast ac iune (p).
Obiec ia oponentului se bazeaz pe argumentul unei posibile extinderi a conflictului în regiune (a),
apoi, schema argumentativ va pune în rela ie direct extinderea conflictului cu amenin area pe
care o reprezint pentru securitatea rii (b),şi , pe faptul unanim admis c interven ia este necesar
în asemenea cazuri (c).Deci, locutorul ar trebui s aprobe (de pe acum) interven ia.
Astfel, oponentul a demonstrat c locutorul, neputând s sus in şi propozi iile (a, b,c) şi concluzia
sa (p) trebuie sau s le reformuleze sau s treac la o clarificare a sistemului s u de convingeri.
95
Este un tip de ilustrare a expresiei româneşti : “faci ce zice popa , nu ce face popa.”
De exemplu, contradic ia între a cere altora s nu fumeze (din perspectiva unei norme medicale ce
s-a impus în urma evalu rii efectelor tabagimului ), în condi iile în care fumezi tu însu i (chiar dac
se interiorizeaz contradic ia, şi se exprim prin enun uri de tipul “ nu face i ca mine”).
139
96
În cazul unei probleme de tipul : “competen a în gestionarea deşeurilor menajere” , adversarii se
pot folosi de replici insult toare (“termina i cu prostiile”, “sunte i un incapabil manipulat de pres ,
de anumite cercuri interesate etc.”) dar şi de un atac de invalidare a interlocutorului care imprim un
sens argumentativ dezbaterii (“nici nu şti i sensul cuvântului “gestionarea deşeurilor urbane ”).
97
Dup Fr. Van Eemeren şi G. Grotendorst, (vezi Mariana Tu escu, L’argumentation. Introduction
a l’etude du discours, Editura Universit ii din Bucureşti, Bucureşti, 1998), aceste argumente au
urm toarele forme :
transfer a sarcinii de a proba ceva prin solicitarea ca oponentul s demonstreze c punctul de vedere
propus este greşit: (Dovedi i existen a divinit ii. Nu se poate dovedi existen a/inexisten a
divinit ii. Deci, divinitatea exist /nu exist )
radicalizarea eşecului ap r rii concluzionând c un punct de vedere este adev rat doar în virtutea
faptului c punctul de vedere opus nu a fost sus inut în mod conving tor.
“- V va fi greu s demonstra i c nu a i f cut acest lucru cu inten ie. “
În multe cazuri, acest tip de argumentare ia forma unei “argument ri prin absen a probei ” ceea ce
echivaleaz cu o argumentare asupra unei non-cunoaşteri : se respinge argumentul advers pentru c
nu exist nici un fapt care s demonstreze valabilitatea sa.
“A i f cut acest lucru anume pentru a m enerva!”

Este grav s acuza i astfel în stânga şi în dreapta.M sura i-v cuvintele!
(Argumentarea prin absen a probei este redat în special în stilul jurnalistic în urm torii termenii :
“Se produce o fapt grav
În ciuda cercet rilor, vinova ii sunt liberi.
De fapt, vinova ii apar in serviciilor secrete, unor for e oculte etc. care nu las urme”).
98
Fr. Van Eemeren şi G. Grotendorst (1996:236) consider c se pot distinge dou variante ale
acestui argument :
eschivarea de la constrângerile impuse de probarea unui punct de vedere prin impunerea propriei
persoane drept garant al acestuia;
ap rarea punctului de vedere prin mijloace persuasive care nu in de domeniul argument rii ci de
cel al punerii în valoare a calit ilor personale (reputa ie, cultur , execelen în activitate etc.).
Acest tip de argument este considerat un paralogism datorit faptului c încalc regulile dezbaterii
prin impunerea unei scheme care nu are leg tur cu subiectul în discu ie.
99
Acest tip de argument poate fi pus în leg tur cu “toposul gradual” (O.Ducrot) şi cu toate
fenomenele discursive care prezint scheme ierarhice . (De aceea se mai numeşte şi “argumentul
dublei ierarhii”, Perelman)
La baza organiz rii sale st silogismul :

-dac toate diamantele nobile sunt foarte scumpe, atunci a fortiori, briliantele, o subclas a
diamantelor, trebuie s fie foarte scumpe.
140
-“Dac Dumnezeu are grij de toate p s rile cerului, cu atât mai mult va avea grij de oameni”
(Leibniz)
-”nu este o ruşine faptul c alt dat unul singur dintre noi salva un întreg oraş, iar ast zi întreg
poporul este incapabil şi nici nu încearc m car s -şi salveze patria?” (Isocrate)
100
Din perspectiva paralogismului etic, argumentum ad misericordiam reprezint o strategie
populist , prin care locutorul se prezint ca un om obişnuit.
101
Acest termen desemneaz orice form de amenin are care tinde s ob in avantaje prin
constrîngerea interlocutorului.
O soma ie de tipul :
“Banii sau via a!”
are o semnifica ie “argumentativ ” care este evident discutabil .Singura “ra iune” pe care cineva
se poate baza în acest caz este c dac nu se r spunde afirmativ la o astfel de solicitare amenin area
implicit poate fi pus în aplicare.
Structura argumentului “bâtei” este deci urm toarea:

o amenin are şi sugerearea unei c i posibile de a evita punerea în practic a amenin rii sunt emise
simultan;
- cel amenin at îşi face rapid un calcul al intereselor şi decide de a accepta un r u mai mic
(pierderea bunurilor materiale, banii), pentru a evita producerea unui r u mai mare, iremediabil
(pierderea vie ii).
(Caracteristica acestui tip de interac iune pare a fi faptul c amenin area nu trebuie s fie anterioar
interac iunii adversarilor. Aceast situa ie nu poate fi asimilat celei referitoare la (schimbul de)
servicii (datorit unei boli, trebuie pl tit consulta ia, îngrijirea etc.).
102
Distinc ia între petitio principii şi circulus vitiosus (cerc vicios) const în faptul c , în timp ce
în petitio principii , circularitatea se stabileşte între variantele de expresie ale uneia şi aceleiaşi
propozi ii, în circulus vitiosus este vorba despre dou propozi ii care se deduc fiecare una din
cealalt .
103
Acest paralogism se afl în rela ie strâns cu folosirea procedeelor de obscurizare a textului care
contravin regulii de interzicere , în argumentare, a formul rilor neclare, susceptibile de a conduce la
confuzii (Fr. Van Eemeren, R. Grootendorst :1996)
104
sau polisilogism
105
Se disting urm toarele tipuri :
a) dilema simpl constructiv
b) dilema simpl distructiv
c) dilema complex constructiv
d) dilema complex distructiv
Exemplu:
dilema de tipul “dac critic serviciul care mi s-a oferit îmi pierd job-ul. Dac nu fac nici o critic îl
pierd de asemenea fiindc nu suport s muncesc aşa şi voi sfîrşi prin a m izola ”
Premisa major este alc tuit din dou propozi ii ipotetice (începând cu “dac …” , numite
alternative), în timp ce premisa minor şi concluzia sunt propozi ii disjunctive. Cele dou
141
alternative antreneaz consecin e nepl cute. Dac este o adev rat dilem , vom fi în mod
obligatoriu atin i d euna dintre alternative, pentru c va trebui s alegem una dintre ele.
106
sau conectiv argumentativ
107
D.Roven a-Frumuşani, Argumentarea. Modele şi strategii, Editura All, Bucureşti, 2000, p.92
108
este sinonim cu termenii operator logic, conectiv propozi ional
109
Trebuie f cut distinc ia între coeren şi coeziune textual .
Coeren a reprezint o component esen ial în definirea textului; se refer la un ansamblu de
tr s turi care asigur unitatea semantic a unui şir depropozi ii/fraze , astfel încât acestea s
formeze o unitate din punctul de vedere al semnifica iei.
Condi iile pentru ca un set de propozi ii/fraze s aib coeren semantic (s constituie astfel un
text), sunt(T.van Dijk, 1972, E. Vasiliu, 1990 DSL) :
- propozi iile/frazele trebuie s desemneze aceeaşi realitate lingvistic .
M-am întâlnit cu Ion. El era pe strad .
Este coerent semantic numai dac Ion şi el sunt coreferen iali, deci dac propozi iile presupun o
secven intermediar de tipul : M-am întâlnit cu Ion. El, adică Ion, era pe strad .
-Sensul global al textului nu reprezint exclusiv suma asemnifica iilor frazelor constituente, ci
trebuie s aduc un plus de semnifica ie aşa-numitul “plus semantic”.
Coeziunea reprezint un element definitoriu al conceptului de text ; se refer la un ansamblu de
tr s turi care asigur unitatea sintactic a textului prin marcarea leg turii în secven a de unit i
lingvistice (propozi ii, fraze);
A analiza coeziunea unui text presupune în elegerea acestuia ca o textur [Halliday şi Hasan, 1976:
2] în care fenomene lingvistice diferite asigur simultan continuitatea şi progresia textului.
Factorii de unitate care confer –în diferite grade-coeziunea textului sunt:
- repetarea, în mod obligatoriu cu acelaşi sens, a elementelor lexicale în propozi ii diferite ale
aceleiaşi secven e. S-a constituit un nou guvern. Guvernul îşi propune un program de redresare
economic .
-repeti ia elementelor constitutive:
Ion…Ion…
-elipse : Guvernul doreşte reforma. Sindicatul, de asemenea. (elipsa verbului doreşte)
-conectorii între fraze :
de opozi ie (totuşi -)
de cauz /consecin (deci, pentru că)
de ad ugare (în plus, mai mult)
de timp (apoi)
-m rci care segmenteaz textul, revelând configura ia acestuia :
în primul rând,
primo, secundo, tertio
pe de alt parte
“De o parte, g sim analiza care d seama de r sturnarea seriei reprezent rilor într-un tablou
inactual, dar simultan de compara ii, analiza a impresiilor, a reminiscen ei, a a imagina iei, a
memoriei, a acestui întreg fond involuntar care este ca o mecanic a imaginii în timp. De cealalt ,
exist analiza care d seama de asem narea lucurilor…” (vezi Mariana Tu escu, L’argumentation.
Introduction a l’etude du discours, Editura Universit ii din Bucureşti, Bucureşti, 1998p.112-113)
-inferen e* care pot fi înscrise în structura lingvistic sau se pot baza pe o cunoaştere enciclopedic .
142
Unitate a sistemului pronominal, apari ia unor paralelisme în schema sintactic , corelate cu

înlocuirea elementelor lexicale (cu respectarea compatibilit ii semantice).
El este purt tor de cuvânt la guvern.
Ea editeaz revista presei.
Amândoi lucreaz la departamentul de comunicare.
(dar nu şi Amândoi sunt în vacan )]
pro-formele, adic substituirea unor elemente lexicale prin altele, care le pot înlocui
-deicticelor* : Ziariştii au notat informa iile. Acestea au fost prelucrate şi date publicit ii.
-verbe (E. Vasiliu, 1990) : Ion dezinformeaz presa, dar nu o face cu pl cere.
unitate (relativ ) a sistemului timpurilor verbale
forme de reitera ie la toate nivelurile (paralelisme şi anaforele)
-conjunc ii (copulative, conclusive, cauzale)
Guvernul l-a anun at pe liderul de sindicat cu privire la m surile de restructurare a fabricii şi/iar el a
transmis mesajul muncitorilor . Deci ne preg tim pentru o perioad de disponibiliz ri.
-demonstrative care iau un pronume/substantiv deja exprimat

Am câştigat o mare experien şi pentru asta mul umesc celor care m-au ajutat.
Afar e frig. De aceea ne îmbr c m cu haine groase.
-cuvinte la c ror sens trimite la o fraz anterioar
Un text poate prezenta calit ile unei coeziuni perfecte f r a fi îns şi coerent.[Domnique
Maingueneau, Les termes de l’analyse du discours, Seuil, 1996, Collection Memo:17].
Coeren a textului depinde de :
-adecvarea textului la o inten ie global , la o “ int ilocutorie” ataşat tipului s u de discurs
(coeren a textului va fi realizat diferit în cazul unui poem suprarealist, a unui text publicitar, a unui
discurs politic)
-identificarea temei textului în cadrul unui anumit univers (fic iune, istorie, teorie )
Pentru destinatar , etapele de determinare a intei unui discurs sunt [Brown et Yule, 1983, vezi
Mariana Tu escu, L’argumentation. Introduction a l’etude du discours, Editura Universit ii din
Bucureşti, Bucureşti, 1998)]:
-reperarea tipului de act de limbaj * (textul va fi evaluat drept coerent în func ie de clasificarea sa în
obiec ie, comentariu, amenin are… )
-mobilizarea cunoştin elor enciclopedice deoarece “la connaissance des genres de discours et des
scripts* resulte de notre experience du monde”
Coeren a nu este în text , ea este reconstruit de destinatar : “La besoin de coeherence est une sorte
de forme a priori de la reception discursive” (Charolles 1988: 55).
Adesea, judec ile care evalueaz un text în seria coerent/incoerent poate diferi în func ie de :
-destinatar
-cunoaşterea contextului
-de autoritatea cu care este învestit emi torul.
110
1983
143
111
vezi D.Roven a-Frumuşani, op.cit., p.93
112
vezi J. MOESCHLER, 1985: 62, citat de Mariana Tu escu în, L’argumentation. Introduction a
l’etude du discours, Editura Universit ii din Bucureşti, Bucureşti, 1998
113
deja indic momentul final, încheierea, orientând ac iunea spre ce a fost, spre trecut : Ştie deja
totul, (vezi Valeria Gu u Romalo, Corectitudine şi greşeală, Editura Humanitas, Bucureşti, 2000, p.
105)
114
[adverbele numai şi decât exprim “restric ia” şi se exclud în anumite condi ii sintactice:
construc iile afirmative se construiesc cu adverbul numai Au fost numai ei/ Au participat decît
câ iva incorect , în cele negative , cu acelaşi rol şi aceeaşi func ie se foloseşte decât Nu au fost decât
ei]
115
vezi D.Roven a-Frumuşani, op.cit., p.93
116
vezi Mariana Tu escu în, L’argumentation. Introduction a l’etude du discours, Editura
Universit ii din Bucureşti, Bucureşti, 1998
p.295
117
Les mots du discours, Seuil, Paris, 1990
118
J.-M. ADAM, 1984b propune termenul “Carre de l’argumentation”
119
Şi carcaterizeaz o rela ie orientat P→atunci→Q
120
Quintilian, “De institutione oratoria, X, 1, 59, Pliniu cel Tân r, “Epistolae” 7. Trebuie să spui
mult dar în cuvinte pu ine
121
J.-M.Adam (1984)
122
Tocmai este conectorul argumentativ predilect pentru orice r st lm cire, fiind un instrument
argumentativ redutabil. Adesea apare un r spuns –clişeu : tocmai, tocmai… care las s se
subîn eleag c faptele invocate de adversar pledeaz nu pentru concluzia sa ci, dimpotriv , pentru
concluzia opus
123
“chiar este foarte des înlocuit prin pronumele însuşi, ceea ce are ca urmare utilizarea abuziv şi
adeseori incorect a acestuia” sunt şi cazuri inverse , ciudate, incorecte : “Acum …cu greu ar putea
cineva, în afar , evident, de reprezentan ii chiar ai rilor NATO, s nege c …în Congo pacea… ar
fi triumfat demult” (vezi Valeria Gu u Romalo, Corectitudine şi greşeală, Editura Humanitas,
Bucureşti, 2000)
124
Mariana Tu escu în, L’argumentation. Introduction a l’etude du discours, Editura Universit ii
din Bucureşti, Bucureşti, 1998, p.305
125
Nu vreau s votez (R): este prea dificil (P), de altfel nu m intereseaz (Q)
126
din Bucureşti, Bucureşti, 1998, p. 309 :
144
127
O.Ducrot [1980, 235]arat c acest argument secund al “primei” “este ceea ce permite
vânzîtorului ambulant, în momentul în care anun c va face cadou un stilou cump r torilor de
creioane, de a se preface dezam git d eclien ii s i : el se gândea la început c are de-a face cu
cunosc tori care vor în elege cît de avantajos este însine pre ul creioanelor; şi, din contr , el
simuleaz surpriza ferict de a constata c are de –a face cu clien i mai economi şi mai exigen i
decît crezuse”
Valeria Gu u Romalo, Corectitudine şi greşeală, Editura Humanitas, Bucureşti, 2000 arat c

128
aceast confuzie reprezint “o greşeal de mult semnalat , dar care persist şi în limba actual ”.
129
Michel Foucault, Cuvintele şi lucrurile, editura Univers, Bucureşti, 1996, p.113.
130
din Bucureşti, Bucureşti, 1998, p.311
131
Anscombre şi Ducrot(1989 : 139-162)
132
din Bucureşti, Bucureşti, 1998p. 313
133
R.Martin , 1983:36 defineşte “universul de credin ”: “ansamblul nedefinit al propozi iilor pe
care un locutor, în momentul în care se exprim , le consider adev rate sau le sus ine ca adev rate
sau vrea s le acrediteze ca adev rate”
(în Mariana Tu escu în, L’argumentation. Introduction a l’etude du discours, Editura Universit ii
din Bucureşti, Bucureşti, 1998)
134
J.-P. Davoine , 1981(citat în Mariana Tu escu în, L’argumentation. Introduction a l’etude du discours, Editura
Universit ii din Bucureşti, Bucureşti, 1998)
135
vezi Mariana Tu escu în, L’argumentation. Introduction a l’etude du discours, Editura Universit ii din Bucureşti,
Bucureşti, 1998)
136
folosirea repetat şi nejustificat conduce la apari ia ticurilor, discursul fiind punctat de ştii…
137
cu sensul de “constat”)
138
Dispozi ia argumentelor se poate face în:
- ordinea descresc toare a for ei argumentelor,
- ordinea cresc toare a for ei argumentelor,
- ordinea nestorian –la început şi la sfîrşit argumentele cele mai puternice(aluzie la tactica
generalului Nestor care punea la mijloc trupele pe care se baza cel mai pu in
“Inconvenientul ordinii cresc toare , este c prezentarea are la început, argumente mediocre, care
pot s -l indispun pe auditor şi s -l fac greu de st pânit(înd r tnic,refractar). Inconvenientul
ordinii descresc toare este c las auditorul asupra unei ultime impresii, adesea singura care râmâne
în conştiin a lor şi care poate s fie defavorabil . Pentru a evita aceste dou piedici se recomand
ordinea nestorian , menit a pune în valoare a celor mai puternice argumente, prin plasarea lor la
început şi la sfârşit, toate celelalte fiind grupate în mijlocul argument rii.” (C.Perelman, L.Olbrects-
Tyteca, Traité de l’argumentation, 1958, p.661)
145
se refer la modul de a prezenta problemele (sublinierea interesului şi/sau a importan ei pe care o

139
prezint ), de a înl n ui argumentele prin leg turi logice, raporturi de cauzalitate, silogisme,
entimeme etc.
140
se refer la stabilirea cadrului de credibilitate prin prezentare de exemple, fapte, m rturii
141
şansele unei solu ii de a fi re inut cresc dac ea este neaşteptat sau original
142
se refer la modul de organizare a opiniilor, la sinteza şi/sau la analiza argumentelor
143
ob inut ca urmare a strategiei de a se baza în argumentare pe idei sau valori incontestabile
144
argumentele sus in o idee, f r a se pune problema alternativei
145
se refer la tendin “profesional ” de a vorbi în numele tuturor sau în numele interesului general
(“interesul na ional”) pentru a sus ine o idee
146
se bazeaz pe strategia punerii în discu ie a contraargumentelor pentru a le preîntâmpina
147
dramatizarea situa iei prin mijloace violente, amenin ri, şantaj etc.
148
prin exprimarea unor formule încurajatoare (“şi eu am f cut asta”)
149
se bazeaz pe strategia dezamors rii st rii de neîncredere prin eviden ierea lipsei unor diferen e
semnificative între opinii ; aparen a conciliant este sus inut formule lingvistice (“nu am spus
altceva”, “folosim o terminologie diferit ” etc.),
150
se bazeaz pe strategia dezamors rii st rii de neîncredere prin eviden ierea lipsei unor diferen e
semnificative între opinii ; aparen a conciliant este sus inut formule lingvistice (“nu am spus
altceva”, “folosim o terminologie diferit ” etc.),
151
strategie prin care se recunoaştere eficien a argument rii adversarului simultan cu respingerea
acesteia
152
se bazeaz pe manipularea abil a afectelor
153
se apeleaz la o argumentare serioas într-o form hazlie, glumea
154
Este vorba despre clasific ri realizate din perspective teoretice, în realitate, actualizarea discursurilor face de cele
mai multe ori imposibil clasarea univoc “f r rest” într-unul sau altul din cele trei tipuri
155
în func ie de caracterul func ional al unei dominante textuale
156
Aceste elemente privesc schema care cuprinde
-procedee de realizare la nivelul incipit-ului narativ;
organizarea informa iei narative, în rela ie cu timpul (timpul istoriei povestite este în mod necesar mai cuprinz tor decât
timpul narativ; “gradul zero” ar fi abstarc iunea teoretic a suprapunerii exacte a acestora) şi vocea (autorul, naratorul
,suprapunerea şi/sau disocierea acestora)
157
“Discurs ancilar (de escort ) descrierea actualizeaz în egal m sur o competen ă enciclopedică (descrierea în
literatura realist , discursul ştiin ific şi cotidian), o competen ă retorică (paralela, antiteza, descrierea recapitulativ sau
prospectiv )şi o competen intertestual (descroierea ironic , pastiş sau rewriting al unor texte anterioare)” . vezi
D.Roven a-Frumuşani, Argumentarea. Modele şi strategii, Editura All, Bucureşti, 2000, p.162
146
“pattern global” în terminologia lui W.Dresler şi R. de Beaugrande, 1981,citat în D.Roven a-Frumuşani,

158
Argumentarea. Modele şi strategii, Editura All, Bucureşti, 2000, p.162

159
are deci o direc ie, o orientare
BIBLIOGRAFIE special :
Ionescu-Rux ndoiu, Liliana (1999) , Conversa ia. Structuri şi strategii, Editura All Educa ional,
Bucureşti
Goffman E. (1967).Interaction Ritual. Essays on Face-to-face Behavior, Garden City, N.Y.,
Doubleday / Co., Inc.
Searle, J. (1970) Speech Acts. An Essay in the Philosophy of Language, Cambridge University Press
Brown, P., Levinson, S., (1987) Politeness. Some Universals in Language Usage, Cambridge
University Press
Leech, G.N. : 1983 Principles of Pragmatics, Londra –Nee York, Longman
SURSE:
DSL
DF, Dic ionar de filozofie, Editura Politic , Bucureşti, 1978
LF, Graf, A.; Le Bihan, C. , Lexic de Filosofie, Institutul European, 2000 (colec ia Memo)
Antony Flew, Dic ionar de filozofie şi logică, Editura Humanitas, Bucureşti, 1999
Gheorghe Enescu, Dic ionar de logic , Editura Ştiin ific şi Enciclopedic , Bucureşti, 1995
*Jürgen Habermas, Conştiin ă morală şi ac iune comunicativă, Editura All, Bucureşti, 2000, p.65
147

Retorica Si Teoria Argumentarii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Retorica Si Teoria Argumentarii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

RETORIC ŞI TEORIA ARGUMENT RII

Motto: “Înainte exista sofistica.Înv au oamenii cum s gândeşti despre orice

Termenul “retoric ” se refer la evolu ia şi complexitatea unui fenomen care a caracterizat

Analiza câtorva defini ii ale termenului va ar ta c nu se poate vorbi despre o perspectiv

3. “ansamblul regulilor care ajut la însuşirea acestei arte” 1.

Aceast extraordinar implicare a retoricii în comunicare este motivat şi de apari ia şi

2. Func iile retoricii

Unii autori17 consider c retorica are patru func ii esen iale:

3. Legăturile retoricii cu alte discipline

1. DEX’96 înregistreaz , de asemenea, şi sensurile cu marca distratic “peiorativ” , care ilustreaz

* Constantin Noica, Jurnal filozofic, Editura Humanitas, Bucureşti, 1990

Concepte de baz : retorică ; retorică clasică; neoretorică

Glosar: discurs oratoric:

Un moment important îl reprezint contextul istoric al disputelelor politice generate de

Retorica va fi asimilat de sofişti. Noile concep ii asupra discursului şi a elocin ei marcheaz

Începând cu Aristotel (384-322 î.Chr.), retorica se prezint ca o metod de

În contextul politic al începutului de mileniu, la Roma, Quintilian19 (30-98), Seneca20, Pliniu

În cadrul Occidentului creştin, filozofia scolastic impune conceptul de trivium

Dup o lung cantonare în tradi ia antichit ii greco-romane, apoi a Renaşterii, retorica nu

Anecdota poate beneficia de o “lectur ” multipl :

A doua parte a acestei c r i îi înv a pe studen i cum s inventeze şi s dezvolte argumente, în

René Bary, La Rhétorique française, 1653

FLORESCU, Vasile, La Rhétorique et la néorhétorique. Genèse, évolution, perspectives, Les Belles

* Cicero, De Oratore, 5, 20 şi 6, 21, traducere de Camelia Marinescu, în Limba latină. Analize

Retorica nu priveşte comunicarea ca pe o abstrac iune ci ca pe un fenomen aflat în rela ie

RAMURILE /GENURILE ORATORIEI (JUDICIAR, DELIBERATIV, EPIDICTIC)

Astfel, în retorica clasic , oratoria era împ r it în trei ramuri:

Ramur a oratoriei timp obiective topice/locuri speciale de inven ie

Judiciar trecut acuzare/ap rare justi ie/injusti ie

îndr zneala ta neînfrânat ? Oare nu te-au impresionat deloc garda de noapte a

CATEGORIILE (CANOANELE) RETORICII CLASICE

1. INVEN IUNEA (INVENTIO)

1. INVEN IUNEA13 (inventio) <lat.invenire a găsi, a afla.

2. DISPOZI IUNEA (dispositio)

Amplificarea cuprinde, de obicei, un sistem eterogen de descrieri şi digresiuni15, de formul ri

3. ELOCU IUNEA (ELOCUTIO) 18

ABILIT ILE RETORICE

CATEGORIILE SCHIMB RII

“Privi i, pumnalul Cassius pe-aici

27 Analiz la nivelul lexicului de specialitate: gramatic , retoric , logic ; analiz gramatical şi

Motto: ”Figura e purt toare de absen şi de prezen ”

“…nu mai exist limb dincoace de aceste figuri…”

“Limba exprim , stilul subliniaz ”

Clasificarea figurilor retorice

Istoria retoricii se confund în unele perioade cu încercarea de a circumscrie într-o clasificare

Astazi se accept urm toarea clasificare:

1. Figuri de sunet 18 (metaplasme în terminologia Grupul μ) sunt legate de nivelul sonor al

2. Figurile de construc ie sau figurile sintactice legate de structura frazei ;(metataxe în

DSL propune pentru acesat grup urm toarele subcategorii :

3. Figuri semantice -tropi, (metasememe în terminologia Grupul μ).

Dintr-o alt perspectiv , R.Jakobson propune clasificarea figurilor semantice în:

4.Figurile de gândire, logice ,(metalogisme în terminologia Grupul μ).care se bazeaz pe rela ia

ironia, paradoxul, parabola, pleonasmul, prosopopeea, portretul, reticen a, tabloul , apostrofa33,

Clasificarea36 cea mai simpl şi adecvat se refer îns la formele vizate:

“Idealul retoricii, la limit , ar fi s organizeze limbajul literar ca pe o a doua limb în interiorul

1.Quintilian, "Arta oratoriei, IX, 1, 11-13).

22. afacerile sunt afaceri ;

46. G.Genette Figuri, Editura Univers, Bucureşti, 1978,p.97-98

Competen termen care apare adesea cu determin ri : competen lingvistic , competen

limbi de c tre comunitatea de vorbitori nativi ai acesteia. Competen ă comunicativă presupune

*Barthes, Roland 1994, Plăcerea textului, Editura Echinox, Cluj, p.15-16

**Riffaterre, M. 1971, Essais de stylistique structurale, Paris, Flammarion

“Ceea ce avem de înv at s facem , înv m f când”