RETORICA

Tema 1:
RETORICA METEUGUL BUNEI CUVNTRI

ARS PULCHRE LOQUENDI
Bibliografie:
1. Retoric juridic / Brndua Gorea;. Editura Zethus, 2009. Bibliogr.
ISBN 978-973-88936-1-0. Editor: Mugur Gorea. Coperta: Teodora Elena
Cartera
zethus.ro/fileadmin/Pdf/retorica_juridica.pdf - Pagini similare
2. Marioara Petcu, ELEMENTE DE RETORIC JURIDIC,www.historycluj.ro/SU/anuare/2009/.../07_1_Petcu.PDF - Pagini similare
3. www.scritube.com/.../RETORICA5261542.php - n cache - Pagini similare
4. Silvia Svulescu, Retorica i teoria argumentrii, Bucureti, 2001
Obiective:
Concepte de baz/ conceptul de trivium
Termenicheie:
elocin, elocvena, etimologia, ntrebare retoric, magister dicendi, orator,
retorica dintre x i y, retorica disperrii, retorica lui x (sau lui y), rhetor,
rhetoric, retorica rediviva, macroretorica, microretorica, retoric general sau
generalizat, retoric restrns, noua retoric, microretoric, retoric lingvistic,
retorica imaginii, retorica visului, retorica romanului, retorica titlului, retorica
scriiturii, retorica poeziei, mesaj retoric, text retoric, retoric neagr, retoric
alb etc.
Nume notorii:
Activitate:
Motto: Retorica e intalnirea dintre om si limbaj in care se tine cont de
identitatile si diferentele fiintei umane(Michel Meyer)
Nu socotim c discuiile sunt o pagub pentru fapte, ci lipsa de lmurire
prin discuie, fcut mai nainte de a porni la nfptuirea a ceea ce
trebuie. (Tucidid)
DESFURAREA LECIEI:
1.1 RETORICA REPREZENTARE I MOTIVARE.
a) Preliminarii
"Istoria oratoriei este unul dintre cele mai interesante capitole ale istoriei
omenirii. Oamenii nzestrai cu darul vorbirii, fie ei regi, comandani de oti sau
politicieni, creatorii de cultur, au jucat un rol de prim ordin n alctuirea i
progresul civilizaiei.
Marii oratori ai antichitii greceti i romane vorbeau n agor, astzi pieelor
publice le-au luat locul micul ecran al televizorului i cvadratul cotidienelor.
Strlucirea i adncimea ideii, glasul, inuta, nuanarea, gesturile, energia
frazei, uurina improvizaiei, toate laolalt i fiecare n parte concur la gloria
oratorului.
Dar niciodat nu se va putea detecta cu exactitate ce anume determin fora
magic a oratorului.
Istoria retoricii se confund aproape cu istoria omenirii, fiind strns legat de
devenirea omului n societate i de dezvoltarea acesteia.
Retorica este arta sau tiina comunicrii plcute i frumoase. Ea trebuie s
conving, s influeneze auditoriul n aa fel nct ideile, tririle i convingerile
noastre s fie nsuite de acesta, s devina indispensabile i s ia caracterul unor
idei sau hotrri proprii. De multe ori ea nu reprezinta doar transmiterea de idei i
gnduri. Trebuie s ajute la combaterea ideiilor altor oratori. Arma retoricii n
aceasta lupt aprig a persuasiunii este elocina (darul de a ne exprima frumos i
convingtor). Convingerea se face aadar prin argumentaie bogat, riguroas i
vorbire plcut.
Termenii retoric i elocin se pot confunda pentru c ntr-un anumit
sens ambii desemneaz arta de a vorbi bine i frumos. Dar, nu sunt sinonime. Pe
cnd elocina este talentul de a convinge, retorica este arta care dezvolt acest
talent. Elocina s-a nscut naintea regulilor retoricii, precum limba s-a format
naintea gramaticii.
Retorica se deosebete de elocven, precum se deosebete teoria de practic.
Elocvena talentul de a convinge este un dar al naturii, spune Dimitrie Gusti,
iar retorica arta de a conduce talentul este un fruct al studiului. Tot Dimitrie
Gusti ne spune c n urma brbailor care din instinct au fost elocveni, au venit
acei care prin studiu au ajuns de a fi elocveni i acetia se numesc oratori; dup ei
au venit aceia care au adunat i ordonat diferitele metode cu ajutorul crora se
poate ajunge la elocven i acetia se numesc retori, iar arta creat de ei s-a
numit retoric.
Celebrul Cicero (106-43) jurist, avocat i orator roman, scrisese anterior (n
De oratore) c nu elocvena s-a nscut din retoric, ci retorica a luat natere din
elocven.
Retorica se refer la un fenomen complex care a caracterizat timp de dou
milenii refleciile i practicile din sfera conceptual a retoricii, cu evidentul su
caracter multi i interdisciplinar.
n vorbirea curent, termenul de retoric circul, avnd, n principal, sensuri
peiorative sau neconforme cu esena sa. De exemplu, se folosete sintagma
ntrebare retoric, cu semnificaia unei ntrebri creia i se cunoate deja
rspunsul ori pus doar de dragul de a fi auzit. Se mai folosete terminologia
retorica lui x (sau lui y), desemnnd stilul de exprimare, de vorbire al acelei
persoane. Mai sunt ntlnite expresiile retorica disperrii cu sensul de
nemulumire acut, mhnire profund fa de greutile vieii sau cea din retorica
dintre x i y, avnd semnificaia unei dispute, nenelegeri, certuri ntre x i y.
Din punct de vedere etimologic, cuvntul retoric provine din latinescul
rhetorica, iar acesta din grecescul rhitor, care nsemna, n antichitate,
vorbitor, orator ori cel ce nva arta elocvenei (elocinei).
La romani, rhitorul era denumit rhetor, sau magister dicendi, adic maestru
n elocin.
ACTIVITATE: Prezentai definiia retoricii din munimum 5 surse.
SOLUIA:
1.
Aristotel din Retorica, considernd-o ca facultatea de a

descoperi prin procedee specifice (retorice) ceea ce n
fiecare
caz
intermediul
este propriu pentru a convinge prin

vorbirii.
Aceast
vorbire
convingtoare
cuprinde 1 un ansamblu de norme i reguli1

2.
Analiza mai multor definiii ale termenului va arta, pe de o parte, lipsa unei
perspective unitare asupra sensului acestuia i, pe de alt parte, faptul c adesea
asupra conceptului se proiecteaz o viziune proprie (unei epoci, unui cercettor,
unei coli etc.). Spre exemplu:
Dicionarul explicativ al limbii romne [DEX 96, de aici nainte] definete
retorica prin trei sensuri principale:1) arta de a vorbi frumos; 2) arta de a
convinge un auditoriu de justeea ideilor expuse printr-o argumentaie bogat,
riguroas, pus n valoare de un stil ales;i 3) ansamblul regulilor care ajut la
nsuirea acestei arte.
Dicionarul de tiine ale limbii [DSL, de aici nainte] propune urmtoarea
definiie: Art
itiin a elaborrii discursului n general, avnd funcie
primordial persuasiv, dar i funcie justificativ, demonstrativ sau deliberativ.

Aristotel a realizat o mbinare ntre o definiie substanial retorica este
tehnica discursurilor i o definiie relaional retorica este reversul dialecticii,
cci amndou se refer la chestiuni comune tuturor oamenilor, fr s presupun o
tiin special.
Ceea ce pare ns c domin definiiile actuale propuse pentru retoric este

trstura referitoare la implicarea profund a acesteia n comunicare i aciune, n
cotidian: retorica este ntlnirea dintre oameni i limbaj n prezentarea
diferenelor i identitilor lor. Perioada actual aflat sub semnul globalizrii pare
s favorizeze perspectiva pragmatic asupra termenului definit iniial ca arta de a
vorbi bine, prin recunoaterea faptului c de la prietenie la dragoste, de la
politic la economie, relaiile se fac i se desfac prin exces sau lips de retoric.
Analiza mai multor definiii confirm ideea c retorica reprezint un
termen atribuit unui concept complex care este folosit cu mai multe sensuri
interdependente, nu ntotdeauna delimitate cu precizie. ncercnd s facem o medie
semantic a acestor definii putem considera c cele mai importante valori atribuite
conceptului retoric sunt urmtoarele:
art i tiin a elaborrii discursului;
tehnic a ornrii discursului;
disciplin, obiect de studiu;
practic social.
b) Obiectivul general al retoricii i sarcinile ei:
Dac retorica nsi este tiina de a vorbi bine scopul ei suprem i ultim este
de a vorbi bine i de a convinge prin cuvnt. (Quintilianus)
Retorica, n funcie de perioada istoric de dezvoltare i n dependen de
tipologia sa, s-a impus printr-un ir de sarcini: s persuadeze, adic, n sens
pascalian,s conving (aspectul raional) i s plac (aspectul iraional sau afectiv)

i, ntr-un sens mai general, s comunice idei i s produc emoii.
Ca disciplina de studiu retorica are drept scop
prezentarea sistemului retoric dintr-o perspectiv istoric,
stimularea interesului pentru aplicaii n domeniul retoricii juridice, politice,
mediatice, publicitare
nelegerea funcionrii discursului de orice tip (politic, mediatic, publicitar,
didactic etc.);
facilitarea unei lecturi critice a textelor politice, publicitare, mediatice
conform unei grile de decodare care presupune instituirea unor mecanisme
de aprare/imunizare n faa manipulrii;
producerea unor discursuri adecvate situaiilor de comunicare ntr-o er
comunicaional care a depit stadiul informaional etc.
Funciile retoricii
Unii autori consider c retorica are patru funcii eseniale:
Funcia persuasiv se axeaz pe diferite maniere de a convinge un auditor:
seducia ca scop i efect al retoricii;
demonstraia, care ine de domeniul tiinelor;
argumentaia din perspectiva logicii, dar strns legat de retoric;
manipularea ca zon aflat la intersecia psihologiei cu sociologia i

lingvistica.
Funcia hermeneutic
este privit ca o interpretare continu a retoricii
adversarului.
Funcia euristic se refer la faptul c retorica propune soluii n cazul
problemelor care nu permit ncadrarea acestora n tiparul certitudinii.
Funcia pedagogic, explicativ, critic
privete retorica n calitatea sa de
disciplin al crei studiu permite descifrarea i elaborarea textelor literare sau a

discursurilor. Realizarea acestei funcii presupune o activitate n dou etape:
prima, cea a demontrii discursului public (politic, publicitar, mediatic),
a doua, a remontrii i a generrii din perspectiv retoric i argumentativ a
textelor.
S-ar mai putea aduga i funcia revelatoare a idiolectului, precum i funcia
metalingvistic.
Funcia revelatoare a idiolectului se refer att la faptul c retorica reflect
spiritul fiecruia dintre noi, ct i la aspectul ntreptrunderii dintre idiolecte
(modul particular de exprimare a propriilor idei nu poate fi neles fr a accepta
ntreptrunderea permanent ntre idiolecte).
Funcia metalingvistic: tratnd codul, limbajul nsui, se poate spune c retorica
este nainte de toate o reflecie asupra cuvntului (scris sau vorbit), o disciplin
care studiaz condiiile unei comunicri mai eficace n cadrul unei limbi date.
Aceasta presupune posibilitatea efecturii unei alegeri ntre infinitele posibiliti
i/sau subtiliti ale limbajului
Funcia cognitiv
c) Clasificarea retoricii
Retorica impregneaz ansamblul relaiilor sociale, transpare n procesul
comunicrii, al interaciunii umane, n cursul dezbaterilor politice, al discuiilor
cotidiene sau mediatice, al justificrilor i probatoriilor juridice sau n demonstraii
tiinifice i virtuoziti oratorice. Aa cum arat D. Rovena-Frumuani: A
argumenta nu este nicidecum un lux, ci o necesitate. A nu putea argumenta este o
alt cauz de inegalitate cultural care se suprapune tradiionalei inegaliti
economice. Or, sistemul democratic acord tuturor cetenilor dreptul de a lua

cuvntul prin instituirea libertii de expresie ca drept constituional de baz. De
aceea, n secolul al XX-lea, dup cderea regimurilor totalitare, istoria retoricii se
va confunda cu istoria politic.
Aceast extraordinar implicare a retoricii n comunicare este susinu i de
apariia i circulaia frecvent a unor sintagme specializate: retorica generalizat,
retoric restrns, noua retoric, macroretorica, microretoric, retoric
lingvistic, retorica imaginii, retorica visului, retorica romanului, retorica titlului,
retorica scriiturii, retorica poeziei, mesaj retoric, text retoric, retoric neagr,
retoric alb etc.
Retorica generalizat
Retorica clasica - mestesugul bunei cuvntari
Neoretorica - Noua retorica nu mai este arta vorbirii elegante, ci teoria
comunicarii persuasive: argumentarea devine o componenta esentiala a activitatii
discursive n general, a celei politice, publicitare n particular
Retorica rediviva ocup un loc central n cadrul procesului de comunicare
actual, n care semnificaia discursului se construiete ca rezultant a interaciunii
partenerilor (locutor/interlocutor; autor/lector, orator/auditor). Retorica rediviva va
fi subsumata reflectiei comune a filozofilor, lingvistilor, analistilor comunicarii
preocupati de recuperarea (n etapa poststructurala) a locutorului si interlocutorului
ca parteneri activi n construirea semnificatiei discursului. Retorica rediviva
trebuie, prin urmare, corelata cu pragmatismul n filozofie si stiinta (de la W. James
la Tadeusz Kotarbinski), cu filozofia analitica a limbajului (J. Austin, J. Searle) si
cu pragmatica de gradul trei (a interactiunilor comunicative).
Macroretorica prin lucrrile lui C. Perelman i L. Olbrechts-Tyteca, viznd
reinterpretarea teoriei aristotelice a argumentrii ntr-o lume guvernat de imperativul
comunicrii, inclusiv n cadrul activitii tiinifice
Microretorica sau teoria figurilor de stil, reteoretizate de Grupul n-Retorica

general.
Retorica alb (raional) - presupune o analiz critic, lucid a procedeelor
discursive.
Retorica neagr (manipulatoare) - Roland Barthes utilizeaza conceptul de
retorica neagra pentru aceasta strategie falsificatoare, manipulatoare a discursului.
Incursiuni n diacronia retoricii

Cea mai bun introducere n studiul retoricii i al teoriei argumentaiei este
poate istoria nsi a domeniului, relevarea momentelor importante, de la miturile
fondatoare pn la impactul su n era comunicaional a secolului al XX-lea,
fr a uita momentele de eclips sau de apoteoz.
Aparuta in Grecia antica retorica a cunoscut o dezvoltare sinuoasa si cu
multe urcusuri si coborasuri.
Retorica n Grecia antic
Momentul apariiei retoricii este fixat n secolele al V-lea i al IV-lea . Chr.
n Sicilia. Dup o legend, Hieron, tiranul Siracuzei, a interzis supuilor si
folosirea limbajului. Tiranii introduseser n Sicilia (colonie greac) un regim de
violen, de deportri i de exilri. Cderea tiranilor, n special, cea a lui Trasibul
din Siracuza1 n 465 . Chr., a fost punctul de plecare al unei insurecii generale,
care a cuprins ntreg teritoriul Siciliei i a fost nsoit de revendicri (sub form de
procese) ale proprietilor private pe care le luaser prin abuz conductorii oraelor
siciliene.
n acest context social-politic, marcat de frmntri puternice, cauzele erau
pledate de prile interesate n faa juriilor populare. Cu aceast ocazie, unii
pledani au avut inspiraia s recurg la anumite procedee retorice care s le asigure
victoria. Istoria i menioneaz pe Empedocle din Agrigent, pe Corax i pe
discipolul su Tisias ca cei dinti care au codificat i difuzat nvtura retoric
(prin sistematizarea i transmiterea modului de elaborare a acestor procedee). Ei au

redactat formulare-ghid pentru uzul prilor n litigiu. O datare relativ plaseaz n
anul 460 . Chr. redactarea de ctre Corax a manualului Techn rhtorik, care
constituia un ansamblu de precepte practice nsoite de exemple edificatoare. Dup
mrturia lui Aristotel, reluat de Cicero, discursurile oratorice ar fi existat i nainte
de atestrile atribuite lui Corax i Tisias, dar nu sub forma discursului supus unor
reguli stricte de elaborare.
n acel moment devenea clar faptul c limbajul nu este doar limb, ci este,
de asemenea, discurs.
Primii retori se mndreau cu miestria de a transforma cel mai slab argument
n argumentul cel mai puternic. n acest context Corax devine un termen tehnic,
preluat i consacrat de terminologia retoric, care nsemna s spui despre un lucru
c este neverosimil pentru c, ntr-adevr, el este foarte posibil, cu alte cuvinte era
vorba despre producerea verosimilului ca arm a persuasiunii.
Sofistul Protagoras din Abdera (c. 486c. 410 . Chr.), autorul celebrei
maxime omul este msura tuturor lucrurilor, afirma dintr-o perspectiv
relativist i sceptic faptul c orice subiect poate fi tratat dup dou teze opuse.
Un moment important l reprezint contextul istoric al disputelelor politice
generate de abolirea regimurilor aristocratice. Se nregistreaz un nou imbold n
dezvoltarea retoricii judiciare n Grecia continental, unde cel mai important
reprezentant al epocii a fost Antiphon (480411 . Chr.), considerat primul orator
judiciar al Greciei.
n anul 427 . Chr., retorul Gorgias prsete Sicilia i vine la Atena, unde
rostete un discurs n faa adunrii poporului. Acest moment este considerat cel al
naterii discursului epidictic i al prozei artistice. Aceast perspectiv estetic i
literar va mbogi proza, pn atunci doar funcional, cu figuri de cuvnt
(asonan, rim, paronomaz, ritm, paralelisme ntre prile frazei) i cu figuri de

gndire i semantice (perifraze, metafore, antiteze).
Epoca n care a trit oratorul atenian Lisias (440/ 445360 . Chr.) este cea n
care apar experii n practicile judiciare i se impun meserii noi ca cele de
logograf i de synegoros. Opera lui Lisias reprezint un foarte bogat izvor de
informaii cu privire la perioada de la sfritul rzboiului peloponesiac, precum i
la cea imediat urmtoare nfrngerii Atenei.
Perioada de maxim nflorire a elocinei politice este marcat de activitatea
lui Demostene (384322 . Chr.)12, Licurg (390324 . Chr.) mpotriva lui
Leocrate , Hiperide (390322 . Chr.) Discursul funebru (325 . Chr.) i de
fondatorul celebrei coli de retoric din Rodos Eschine (390315 . Chr.).
Retorica va fi apoi un domeniu privilegiat de sofiti. Noile concepii asupra
discursuluii elocinei marcheaz nceputul unei epoci care va acorda o importan
covritoare cuvntului. nvmntul sofistic se baza n principal pe retoric,
dublat de folosirea unor scheme argumentative (n mare parte, falacioase).
Platon (428347 . Chr.), n a crui viziune retorica este arta care produce
convingeri, i va condamna pe sofiti pentru dispreul la adresa adevrului i a
justiiei i se va orienta spre analiza problemelor privitoare la structura
propoziiilor, la legtura dintre expresiile complexe i cele simple i la posibilitatea
negaiei i a falsului.
ncepnd cu Aristotel (384322 . Chr.), retorica se prezint ca o metod de
compunere/compoziie a discursului fixat n tipare clare. Aristotel va reconsidera
i va recentra ntr-o viziune cuprinztoare toate componentele retoricii, le va
completa, situndu- le ntre dialectic i politic, dar legndu-le de poetic.
Isocrate (Isokrates)16 (436338 . Chr.), scriitor i orator atenian, a fost cel
mai cunoscut i cel mai influent retor al epocii sale. Profesor de elocin, Isocrate a
eliberat retorica de afilierea sofistic.
Retorica reprezenta n acea epoc un mijloc de a rspunde multiplelor

provocri ale societii greceti venite din partea domeniului educaional, judiciar,
filosofic i artistic. n opinia lui Isocrate, pentru a deveni orator trebuia s
ndeplineti trei condiii majore: aptitudini naturale, o practic susinut, o
nvare sistematic.
Retorica n Roma antic
Cato cel Btrn (234149 . Chr.), om de stat i scriitor roman, s-a ridicat n
discursurile sale cu succes mpotriva Cartaginei, cernd distrugerea ei. Opera sa
cuprinde Origines i De agricultura, care este considerat cea mai veche scriere
latin n proz.
Marcus Tullius Cicero, (10643 . Chr.), om politic i unul dintre cei mai
mari oratori romani, a redactat numeroase lucrri despre retoric (Despre
inveniune, Despre orator), lucrri filosofice (Despre natura zeilor, Despre
ndatoriri, Despre supremul bine i supremul ru), discursuri (Catilinarele,
Filipicele). n anul 63 . Chr., n calitate de consul, a demascat conjuraia lui
Catilina mpotriva Senatului. Este considerat cel mai mare orator roman i una
dintre figurile importante ale lumii antice.
n contextul politic al nceputului de mileniu, la Roma, Quintilian (3098),
Seneca, Pliniu cel Btrn, Pliniu cel Tnr vor fi continuatorii i susintorii
sistemului retoric ciceronian i autori ai unor tratate de oratorie devenite celebre.
Retorica n Evul Mediu
Evul Mediu a fost marcat de predicile Sfntului Toma dAquino, de
denunrile vehemente ale clugrului Savonarola (14521498) din Florena lui
Pietro de Medici sau de cele ale misticului francez Gerson, animatorul Conciliului
de la Constanz (13631429).
Didacticismul retoricii din perioada Renaterii.
Spaiul anglo-saxon i aduce contribuia la mbogirea teoretizrilor prin

operele lui Leonard Cox (The Arte or Crafte of Rhethoryke 1530?) i ale
scriitorului Thomas Wilson (The Arte of RhetoWrique 1553) i tratatele semnate
de Pierre de Courcelles i de Andr de Tonquelin
O istorie a retoricii (oratoriei) acestei perioade ar trebui s nregistreze
predicile misticului panteist Meister Eckart (12601327) i ale discipolului su,
clugrul dominican Jean Tauler (12971361), ale lui Luther (14831546) i ale
aprtorului regalitii Etienne Pasquier (15291615), autor al ncurajrii pentru
prini i domni.
Rigorile retoricii din perioada clasicismului
Clasicismul francez al secolului al XVII-lea s-a caracterizat prin imitarea
modelelor greco-romane i a promovat ordinea, claritatea, echilibrul, obinute prin
respectarea regulilor care guverneaz diversele genuri. Oratoria nregistreaz
progrese remarcabile prin Cuvntrile funebre ale lui Bossuet (16271704):
Panegiricul Sfntului Paul, Panegiricul Sfntului Francisc din Assisi.
Secolul al XVIII-lea
Istoria Franei secolului al XVIII-lea este jalonat de discursurile
revoluionare ale lui Danton, ale lui Robespierre (17581794) Discurs asupra
libertii presei, Discurs asupra Fiinei supreme, Discurs asupra pedepsei cu
moartea sau ale lui Mirabeau (1749 1791), i, ncepnd cu anul 1796, de
proclamaiile lui Napoleon i elocina lui Benjamin Constant (17671830).
Pe cellalt mal al Canalului Mnecii, istoria oratoriei consemneaz
discursurile (i disputele politice) celebre ale primilor minitri Bolingbroke (tory),
ale lui Robert Walpole sau ale lui William Pitt. Abordrile teoretice se datoreaz
prelatului scoian Hugh Blair (Lectures on Rhetoric 1783), precum i teologului
George Campbell (Elements of Rhetoric 1828).
Secolul al XIX-lea
Retorica francez nregistreaz realizrile oratorilor religioi i universitari
(discursurile lui Frayssinous i, mai ales, celebrele Conferine de la Notre-Dame
de Paris ale lui Lacordaire). n aceeai perioad, scriitorul Edgar Quinet (1803
1875) va ncnta auditoriul de la Collge de France cu expunerea rafinat a
concepiilor sale filosofice i istorice.Elocina politic n epoca modern este
marcat de discursurile lui Giuseppe Garibaldi n Italia aflat n pragul
reunificrii sau ale liderului burgheziei republicane din Frana sfritului de secol,
Lon Gambetta.
Epoca romantic
n ciuda avntului pe care l cunoate genul oratoric, secolul al XIX-lea este
cel care consemneaz declinul retoricii clasice. Dei anumite specii discursive
rmn fidele tradiiei (discursurile de tribunal, de barou, de camer), epoca
romantic va promova un sistem de valori n care aprecierea pozitiv va merge n
direcia simplitii, a conciziei i a naturaleei. Acest recul al retoricii va fi
accentuat de adversitatea programelor romantice (pentru a-l cita numai pe Victor
Hugo: Paix la syntaxe/ Guerre la rhtorique) i va fi urmat, n plan
pedagogic, de dispariia retoricii din programele de nvmnt dup o tradiie de
sute de ani.
Tzvetan Todorov consider c retorica clasic i ncheie existena la
nceputul secolului al XIX-lea, ca urmare a antiretorismului epocii, ndreptat, n
special, mpotriva caracterului normativ-prescriptiv al disciplinei n sistemul
pedagogic i a proliferrii necontrolate a clasificrilor domeniului.
Secolul al XX-lea
Istoria frmntat a secolului al XX-lea consemneaz discursurile politice ale
lui Clmenceau, Jaurs, Mussolini, Hitler, Goebbels, Charles de Gaulle, Nicolae
Titulescu, F.D. Roosevelt, John F. Kennedy, Martin Luther King.
n jurul anilor -70 retorica renate, beneficiind de progresele nregistrate n

domeniul lingvisticii (tiin-pilot, n special prin lucrrile lui Roman
Jakobson), al semioticii, al stilisticii, al teoriei argumentrii.
Spaiul cultural francez este cadrul n care iau fiin centre de studiu care
ofer o perspectiv nou asupra retoricii i a relaiei directe cu producerea
textelor literare (cum ar fi de exemplu Oulipo Ouvroir de Littrature Potentielle
, care cuprindea, n anii 19601973, printre membri pe Raymond Queneau,
Georges Perec, Luc Etienne, Franois Le Lionnais, Jacques Bens i chiar pe
Jean Tardieu, Marcel Duchamp i Italo Calvino).
coala francez contemporan (T. Todorov, R. Barthes, G. Genette) repune n
discuie retorica din perspectiva figurilor, fr a recurge la constrngeri normative
sau ncorsetri n clasificri rigide.
Grupul propune prin lucrrile sale fundamentale Rhtorique gnrale i
Rhtorique de la posie o reinterpretare a figurilor bazat pe concepia clasic a
lui Quintilian asupra modalitilor de realizare a figurilor.
Neoretorica, redefinit din perspectiva teoriei argumentrii, i numr
printre fondatori i teoreticieni pe Chaim Perelman, Tzvetan Todorov, Nicolas
Ruwet, Grard Genette, Lausberg. Logicile non-formale au contribuit decisiv la
schimbarea perspectivei asupra retoricii i teoriei argumentrii.
Fondatorii neoretoricii, Cham Perelman i Lucie Olbrechts-Tyteca, au
corelat aspectele logice ale teoriei lor cu logicile non-formale i au repus n
discuie termenul de eviden prin reconsiderarea plauzibilului i a perechii
consens/conflict.
Particularitile neoretoricii
RETORICA N SPAIUL ROMNESC

Augustin Bunea a fost unul dintre cei mai mari oratori ai timpului, dar i
din istoria elocinei romneti, al crui cuvnt se impunea prin sinceritatea din
gnd i simire, cuvnt rostit cu luciditate i putere de convingere.
TITULESCU, NICOLAE (1882-1941)
Cel mai important diplomat roman al secolului al XX-lea, una dintre marile
personalitati ale diplomatiei europene in perioada dintre cele doua razboaie
mondiale s-a nascut pe 4 martie, la Craiova. Tatal sau,
Cercetrile actuale asupra argumentrii ncearc s asigure un echilibru i o

armonizare ntre tendinele neoretoricii, ale logicii natural i ale teoriei discursului.
Genul judiciar i cel deliberativ supravieuiesc sub forma declaraiei, a
pledoariei, a apologiei, a rechizitoriului, a declaraiei politice, a admonestrii, a
conferinei, a expunerii etc.
Genul epidictic se regsete n forma alocuiunii, a elogiului, a
complimentului, a
oraiei funebre, a panegiricului, a discursului (ca speech).
Ceea ce pare s caracterizeze discursul oratoric al zilelor noastre este tendina
spre
simplitate, adecvare, pragmatism, improvizaie, stereotipie.
Perioada actual redescoper i pune n valoare diverse procedee (locuri
comune, naraiune, figuri, aciune) n discursuri persuasive noi care au o retoric
proprie (de ex. discursul publicitar). Sistemul retoric al antichitii se adapteaz
noilor mprejurri n cadrul mai larg al pragmaticii discursului.
1.2 Locul i rolul retoricii pentru comunicarea profesional a juristului.

Retorica rediviva ocup un loc central n cadrul procesului de comunicare
actual, n care semnificaia discursului se construiete ca rezultant a interaciunii
partenerilor (locutor/interlocutor; autor/lector, orator/auditor). Aceast perspectiv
nou susine ideea conform creia retorica nu mai este privit astzi ca o art a
ornamentrii discursului, ci mai degrab ca un mod firesc, organic al producerii
acestuia: fie c vrem, fie c nu vrem, retorica s-a insinuat n cotidian cu multiplele
sale formei construcii, modificnd modul nostru de gndire.
1.3
Curriculum historiae
Cci au existat oratori elevai, ca s spun aa, cu o strlucit profunzime a
ideilor i mreie a cuvintelor, impetuoi, variai, bogai n idei i mijloace de
exprimare, demni de respect, cultivai i decii s mite sufletele i s le atrag
lucru pe care unii l-au fcut chiar printr-o cuvntare sever, sumbr,
neprelucrat, nici perfect structurat i nici frumos ncheiat, alii printr-una
sprinten, ordonat, finisat.
i, dimpotriv, au existat oratorii simpli, penetrani, care probau toate
faptele i le fceau mai limpezi, nu mai complicate, elegani printr-un discurs
simplu, oarecum,i concis; n cadrul aceluiai stil unii au fost ingenioi, dar
nelefuii, i cu intenie asemntori inculilor i nepricepuilor, alii, n pofida
aceleiai srcii a mijloacelor de expresie, au fost mai plcui, adic spirituali,
strlucitori, dei slab mpodobii.
Dar exist, n plus, oratorul de mijloc, interpus ntre acetia i, ca s zic

aa, moderat, care (fiindc) nu se folosete nici de subtilitatea ultimilor, nici de
torentul verbal al celor de mai nainte, care se apropie de ambele stiluri, dar nu se
distinge n nici unul, care este prta al unuia sau al celuilalt, dac vrem adevrul,
mai degrab exclus; i acesta este fluent n vorbire, cum se spune, dei nu aduce
nimic n afar de capacitate oratoric
i onotonie, sau adaug, ca ntr-o
cunun, nite uvie, i nuaneaz fiecare uvntare prin intermediul unor podoabe
modeste de cuvinte i cugetri. Cicero, De oratore
Teste de autoevaluare
apud Neculai Bobic, Retoric, Note de curs
Anul II, semestrul I 2009 Universitatea Danubius.
1. Retorica este:
a. tiin;
b. art;
c. tiin i art.
2. Retorica se constituie pentru prima oar n:
a. Antichitate;
b. Evul Mediu;
c. Grecia;
d. Italia.
3. Izvoarele retoricii sunt:
a. logica;
b. gramatica;
c. opera marilor oratori;
d. psihologia;
e. stilistica;
f. biografiile oamenilor celebri;
g. geografia;
h. jurisprudena.
4. n interpretarea lui Aristotel, retorica avea urmtoarele genuri:
a. judiciar;
b. epidictic;
c. demonstrativ;
d. deliberativ;
e. publicistic;
f. academic.
5. Primii filosofi greci care au promovat sistematic retorica au fost:
a. ionienii;
b. eleaii;
c. sofitii.
6. n viziunea lui Cicero, retorica trebuia s fie:
a. teoria vorbirii;
b. arta convingerii;
c. sinteza dintre nelepciune i elocven.
7. Importana retoricii n viaa public este redus n:
a. Antichitate;
b. Evul Mediu;
c. epoca modern;
d. regimurile autoritare;
e. regimurile democratice.
Tem de control: Contribuiile Evului Mediu i ale epocii moderne la

dezvoltarea retoricii.
RETORICA SI COMUNICARE
1. Dupa Aristotel, retorica are ca obiect domeniul adevarurilor
a. necesare
b. probabile
c. stiintifice
d. logice
ANS: B
2. Retorica, in viziunea lui Aristotel, este facultatea de a cerceta
a. legile generale ale gandirii
b. regulile de actiune
c. mijloacele prin care se poate obtine convingerea
d. stilul limbajului
ANS: C
3. La Aristotel, dovezile extratehnice
a. sunt produse de orator
b. sunt identificabile cu ethos, pathos si logos
c. exista inaintea discursului
d. nu sunt reprezentate, de exemplu, de martori
ANS: C
4. La Arsitotel, dovezile tehnice au urmatoarele caracteristici:
1. sunt inventate de orator
2. sunt identificabile cu ethos, pathos si logos
3. exista inaintea discursului
4. sunt reprezentate de caracterul vorbitorului
a. 1,2
b. 2,3
c. 3,4
d. 2,4
ANS: A
5. Ethos-ul, in cazul retoricii aristotelice, constituie:
1. dispozitia afectiva a auditoriului
2. caracterul vorbitorului
3. o dovada tehnica
4. o dovada extratehnica
5. discursul oratorului
6. sentimentele oratorului
a. 1,3
b. 2,3
c. 3,6
d. 4,5
ANS: B
6. Pathos-ul, in cazul retoricii aristotelice, constituie:
3. caracterul oratorului
4. o dovada tehnica
6. caracterul auditoriului
a. 1,2
b. 4,5
c. 2,6
d. 1,4
e. 3,4
ANS: D
7. Logos-ul, in cazul retoricii aristotelice, constituie:
3. o dovada tehnica
a. 3,6
b. 4,5
c. 3,5
d. 1,4
e. 2,3
ANS: C
8. Dupa Aristotel, demonstratia in cadrul discursului oratorului se obtine prin:
1. entimema
2. exemplu
3. stil
4. corectitudine gramaticala
5. adecvare la context
a. 3,5
b. 1,2
c. 3,4
d. 4,5
ANS: B
9. Entimema, in retorica aristotelica, reprezinta:
1. o inductie
2. o deductie
3. un silogism
4. un paralogism
5. un rationament deductiv
a. 2,3
b. 1,4
c. 2,3,5
d. 3,4,5
ANS: C
10. Exemplul, in retorica aristotelica, reprezinta:
1. o inductie
2. o deductie
3. un paralogism
4. o dovada tehnica
5. o entimema
a. 2,6
b. 3,6
c. 4,5
d. 1,4
ANS: D
11. Genurile retoricii, dupa Aristotel, sunt:
1. poietic
2. practic
3. demonstrativ
12.
13.
14.
15.
16.
17.
18.
19.
4. comunicativ
5. deliberativ
6. judiciar
7. semantic
a. 1,2,4
b. 3,5,6
c. 2,5,6
d. 2,3,5
ANS: B
In cadrul retoricii aristotelice, genul demonstrativ are in vedere
a. faptele trecutului
b. faptele prezentului
c. faptele viitorului
ANS: B
In cadrul retoricii aristotelice, genul judiciar are in vedere
a. faptele viitorului
b. faptele trecutului
c. faptele prezentului
ANS: B
In cadrul retoricii aristotelice, genul deliberativ are in vedere
ANS: C
In cadrul retoricii aristotelice, genului demonstrativ ii sunt proprii
a. lauda sau blamul
b. apararea sau acuzarea
c. sustinerea sau combaterea
ANS: A
In cadrul retoricii aristotelice, genului juridic ii sunt proprii
a. sustinerea sau combaterea
c. lauda sau blamul
ANS: B
In cadrul retoricii aristotelice, genului deliberativ ii sunt proprii
b. lauda sau blamul
c. apararea sau acuzarea
ANS: A
Partile necesare ale discursului, conform retoricii aristotelice, sunt
1.exordiu
2.afirmatia
3.naratiunea
4.confirmatia
5.peroratia
6.epilog
a. 1,3,5
b. 1,2,3,6
c. 1,3,4,5
d. 2,4
ANS: D
Potrivit retoricii aristotelice, naratiunea
a. este o parte necesara a oricarui discurs
b. este necesara doar genului judiciar
c. este necesara doar genului demonstrativ
d. este necesara doar genului deliberativ
ANS: B
20. Potrivit retoricii aristotelice, utilizarea corecta a limbajului din punct de

vedere gramatical este un criteriu al
a. ritmului discursului
b. stilului discursului
c. compozitiei discursului
d. armoniei discursului
ANS: B
21. Inceputurile retoricii judiciare se leaga de
a. dezbaterile politice
b. procesele de proprietate
c. procesele de succesiune
d. judecarea unor criminali
ANS: B
22. Primii profesori de retorica in Atena au fost
a. Corax si Tisias
b. Protagoras, Gorgias si Prodicos
c. Socrate si Platon
d. Demostene si Isocrate
ANS: B
23. Acceptiunea negativa a termenului de sofist este proprie lui
1. Aristotel
2. Platon
3. Protagoras
4. Socrate
5. Isocrate
a. 1,2,3
b. 1,2,4
c. 2,3,5
d. 3,4,5
ANS: B
24. Printre acuzele aduse sofistilor in antichitatea greaca se numarau:
1. sofistica este o stiinta aparenta
2. sofistica este profesata cu plata
3. sofistica este un pericol pentru democratie
4. sofistica a contribuit la pierderea puterii de catre aristocrati
5. sofistica sprijina traditia religioasa
a. 1,3,5
b. 2,4,5
c. 2,3,4
d. 1,2,4
ANS: D
25. Maxima omul este masura tuturor lucrurilor, a celor care exista, in ce fel
exista, si a celor care nu exista, in ce fel nu exista, apartine lui:
a. Prodicos
b. Ptotagoras
c. Gorgias
d. Antiphon sofistul
ANS: B
26. Metoda argumentativa proprie lui Protagoras se sprijina pe urmatoarele
teze:
1. sa pornesti intotdeauna argumentatia de la premise necesare
2. orice enunt trebuie sa se intemeieze pe date ale simturilor
3. cu privire la fiecare lucru exista doua rationamente, unul opus celuilalt
4. sa faci mai puternic argumentul mai slab in detrimentul celui mai puternic
a. 1,3
b. 2,4
c. 3,4
27.
28.
29.
30.
31.
32.
33.
d. 1,2
ANS: C
Tehnica antilogiei, specifica sofistilor, consta in
a. impunerea oricarui punct de vedere asupra celui opus
b. obtinerea unei concluzii din premise necesare
c. a arata ca orice enunt este contradictoriu
d. obtinerea unei concluzii din premise probabile
ANS: A
Dupa Prodicos forta persuasiva a retoricii tine de
a. constructia silogistica
b. puterea magica a cuvantului
c. caracterul oratorului
d. inspiratia divina
ANS: B
Dintre sofisti, cel care s-a ocupat cu studiul sensurilor cuvintelor si al
sinonimiei a fost
a. Protagoras
b. Prodicos
c. Gorgias
d. Antiphon sofistul
ANS: B
Situarea retoricii, alaturi de politica, etica, limbaj sau educatie, printre
temele dominante ale speculatiei sofiste se datoreaza in special
a. criticii sustinute a filosofiei lui Socrate
b. importantei pe care au dat-o studiului logicii
c. situarii omului si a creatiilor spirituale ale acestuia in centrul reflectiei
d. opozitiei fata de regimul democratic si al spijinului pentru regimul
aristocratic
ANS: C
Tetralogiile lui Antiphon oratorul cuprind urmatoarele momente:
a. exordiu, naratiune, demonstratie, epilog
b. inventio, dispositio, elocutio, memoria, actio
c. acuzarea, apararea, replica acuzarii, replica apararii
d. afirmatia, confirmatia
ANS: C
Partile discurdului, dupa Antiphon oratorul, sunt:
1. exordiu
2. digresiunea
3. pregatirea auditoriului
4. naratiunea
5. demonstratia
6. probele
7. epilogul
8. peroratia
a. 1,2,5,7,8
b. 1,3,4,5,7
c. 1,3,4,6,7
d. 1,2,4,5,8
ANS: C
Oratorul grec, ce este acuzat de impietate si este achitat in urma rostirii
discursului Despre Misterii, este
a. Lysias
b. Hiperide
c. Demostene
d. Andocide
ANS: D
34. Singurul discurs judiciar rostit de Lysias in fata tribunalelor ateniene se

numeste:
a. Impotriva lui Eratostene
b. Impotriva lui Agoratos
c. Impotriva lui Filon
d. Impotriva lui Evandros
ANS: A
35. Discursul Despre mostenirea lui Kiron, privitor la o afacere de
succesiune, reprezinta capodopera oratorului grec
a. Isocrate
b. Andocide
c. Isaios
d. Alcidamas
ANS: C
36. Urmatoarele discursuri apartin oratorului Isocrate:
1. Filipicele
2. Panatenaicul
3. Impotriva lui Eratostene
4. Areopagiticul
5. Olinticele
6. Panegiricul
a. 2,4,6
b. 3,4,6
c. 1,2,4
d. 2,4,5
ANS: A
37. Discursurile prin care Isocrate urmareste critica sofistilor sunt urmatoarele:
1. Panatenaicul
2. Elena
3. Busiris
4. Areopagiticul
5. Panegiricul
a. 1,2
b. 2,3
c. 2,5
d. 1,4
ANS: B
38. Discursul lui Isocrate intitulat Panegiricul are ca tema
a. critica sofistilor
b. sustinerea misiunii civilizatoare a Atenei
c. indemnul revenirii atenienilor la moravurile strabune
d. justificarea propriei activitati de orator
ANS: B
39. Discursul Filipicele, indreptat impotriva regelui Filip al II-lea al Macedoniei,
apartine oratorului grec
a. Licurg
b. Isdocrate
c. Socrate
d. Demostene
ANS: D
40. Discursurile grupate sub titulatura de Olinticele, avand ca subiect cetatea
cu locuitori de neam grecesc, Olynthos, ce cazuse sub dominatia regelui
Filip al II-lea al Macedoniei, apartin oratorului grec:
a. Hiperide
b. Lysias
c. Demostene
d. Isocrate
ANS: C
41. Discursul prin care Eschine, riposteaza la invinuirea ca ar fi tradat
interesele Atenei cu prilejul activitatii ca ambasador la curtea regelui Filip
al II-lea al Macedoniei se numeste
a. Impotriva lui Eratostene
b. Panegiricul
c. Filipicele
d. Impotriva lui Timarhos
ANS: D
42. Discursurile prin care Demostene acuza iar Eschine se apara cu privire la
partizanatul celui de-al doilea cu regele Filip al II-lea al Macedoniei, se
intituleaza identic, numindu-se
a. Despre pace
b. Despre ambasada necredincioasa
c. Despre coroana
d. Despre consiliul naval
ANS: B
43. Cel mai important discurs ramas de la oratorul grec Hiperide se numeste
a. Discursul funebru
b. Despre pace
c. Despre Misterii
d. Despre ambasada necredincioasa
ANS: A
44. Discursul intitulat Impotriva lui Leocrate, prin care sunt criticate
moravurile decazute si sunt aparate legile, apartine oratorului grec
a. Lysias
b. Andocide
c. Antiphon
d. Licurg
ANS: D
45. Stilul oratoric asianist este:
a. sobru, elegant si fara figuri de stil
b. sobru, elegant si impodobit
c. rafinat, emfatic si impodobit
d. rafinat, emfatic si fara figuri de stil
ANS: C
a. sobru, elegant si impodobit
b. rafinat, emfatic si fara figuri de stil
c. rafinat, emfatic si impodobit
d. sobru, elegant si fara figuri de stil
ANS: D
47. Denumirea directiei oratorice elborate de Cicero, ca sinteza a asianismului
si a aticismului, este:
a. miceniana
b. rhodiana
c. minoica
d. cretana
ANS: B
48. Dupa Cicero partile elocintei sunt:
1. exordium
2. inventio
3. dispositio
4. argumentatio
5. elocutio
6. memoria
7. pronuntiatio
49.
50.
51.
52.
53.
54.
55.
8. peroratio
a. 1,2,4,7,8
b. 1,3,4,5,6
c. 2,3,5,6,7
d. 2,5,6,7,8
ANS: C
Discursurile intitulate Filipicele, indreptate impotriva lui Marcus Antonius,
apartin lui
a. Quintilian
b. Demostene
c. Isocrate
d. Cicero
ANS: D
Urmatoarea lucrare retorica nu apartine lui Cicero
a. De Oratore
b. Institutio oratoria
c. Brutus
d. Orator
ANS: B
In dialogul De oratore, Cicero accentueaza necesitatea corelarii oratoriei
a. cu principiile logice
b. cu o pregatire culturala de ansamblu
c. cu literatura si poezia
d. cu cunostintele de drept
ANS: B
In tratatul Brutus Cicero polemizeaza cu stilul oratoric
a. aticist
b. aristotelic
c. platonic
d. sofistic
ANS: A
Tratatul lui Cicero intitulat Orator evidentiaza:
1. modelul ideal al oratorului
2. importanta filosofiei in formarea oratorului
3. critica asupra asianistilor si neoaticistilor
4. importanta dovezilor tehnice in discurs
a. 1,2,3,4
b. 1,2,3
c. 2,3,4
d. 3,4
ANS: B
Cele trei stiluri de elocinta evidentiate de Cicero in tratatul Orator sunt:
1. epideictic
2. inalt sau sublim
3. mediu sau temperat
4. simplu
5. demonstrativ
6. deliberativ
7. juridic
a. 1,6,7
b. 5,6,7
c. 2,3,4
d. 4,6,7
ANS: C
Conform tratatului Orator al lui Cicero, functia tripartita a discursului
oratorului se refera la:
a. dovedire, obtinerea simpatiei, convingere
b. caracterul oratorului, forma discursului, pasiunile auditoriului

c. inductie, deductie, analogie
d. captarea atentiei auditoriului, naratiunea, demonstratia
ANS: A
56. Lucrarea Institutio oratoria apartine lui
a. Tacitus
b. Quintilian
c. Cicero
d. Aristotel
ANS: B
57. In lucrarea ce nu s-a pastrat, De causis corruptiae eloquentiae, Quintilian
incearca sa explice
58.
59.
60.
61.
62.
63.
a. problema opozitiei dintre filosofie si retorica

b. caracteristicile oratorului ideal
c. decadenta elocintei contemporane
ANS: C
In cartea I a lucrarii Institutio oratoria Quintilian evidentiaza
a. natura oratorului ideal
b. importanta educatiei in formarea oratorului
ANS: B
Motivele decadentei oratorice relevate de Tacitus in Dialogul despre oratori
sunt:
1. opozitia dintre filosofie si retorica
2. lipsa unei culturi adevarte
3. depravarea sociala
4. existenta unui regim politic autoritar
a. 1,2,3,4
b. 2,3
c. 2,3,4
d. 1,3,4
ANS: C
Vizand vechiul ideal retoric, intruchipat de Cicero in primul rand, Tacitus
propune in Dialogul despre oratori
a. adaptarea acestuia la realitatile politice contemporane
b. abandonarea sa
c. revigorarea sa ca atare
d. inlocuirea sa cu stilul oratoric aticist
ANS: A
Considerarea sofistilor ca falsi educatori este facuta de
a. Cicero
b. Platon
c. Protagoras
d. Isocrate
ANS: B
In dialogul Euthydemos, Platon incearca sa demonstreze cu privire la
contradictie, caracteristica metodei sofistilor,
a. imposibilitatea acesteia
b. posibilitatea acesteia
c. necesitatea acesteia
ANS: A
In dialogul Gorgias, retorica este considerata de catre Platon ca fiind
a. superioara cunoasterii
b. inferioara cunoasterii
c. egala cunoasterii
d. independenta de cunoastere
ANS: B
64. In dialogul Gorgias, Platon considera ca, spre deosebire de filosofie care
apeleaza la ratiune, retorica apeleaza la
a. vointa
b. imaginatie
c. limbaj
d. emotii
ANS: D
65. In dialogul Phaidros, Platon apreciaza ca fundamentul adevaratei retorici
trebuie sa fie
a. arta
b. stiinta
c. filosofia
d. religia
ANS: C
66. In dialogul Phaidros, Platon considera ca pentru a obtine persuasiunea,
retorica trebuie sa se bazeze pe
a. legi logice
b. arta imitatiei
c. cunoasterea sufletului
d. imaginatie
ANS: C
67. Dupa Platon, sofistica si retorica se ocupa de
a. adevaruri necesare
b. adevaruri probabile
c. adevaruri improbabile
d. adevarurin aparente
ANS: D
68. Definirea sofistului, de catre Platon ca negutator cu privire la invataturile
sufletului, apare in dialogul
a. Phaidros
b. Gorgias
c. Euthydemos
d. Sofistul
ANS: D
69. Definirea sofistului, de catre Platon, ca traficant de invataturi, apare in
dialogul
a. Sofistul
b. Gorgias
c. Euthydemos
d. Phaidros
ANS: A
70. Singurul dialog in care Platon considera ca retorica poate ajunge la adevar,
dar numai prin intermediul filosofiei, este
a. Euthydemos
b. Sofistul
c. Gorgias
d. Phaidros
ANS: D
71. Conceptul de situatie retorica se refera la
a. contextul in care se organizeaza si produce discursul
b. limbajul in care se structureaza discursul
c. tonul cu care este rostit discursul
d. caracterul celui care rosteste discursul
ANS: A
72. Discursul politic corespunde
a. discursului demonstrativ
b. discursului epideictic
73.
74.
75.
76.
77.
78.
79.
80.
81.
c. discursului deliberativ
d. discursului judiciar
ANS: C
Discursul epideictic este sinonim cu
a. discursul judiciar
b. discursul juridic
c. discursul demonstrativ
d. discursul deliberativ
ANS: C
Dispositio se refera la
a. structura auditoriului
b. modalitatea de organizare a unui discurs sau text
c. cercetarea mijloacelor de persuasiune referitoare la tema discursului
d. stilul discursului
ANS: B
Inventio se refera la
a. stilul discursului
b. structura auditoriului
c. modalitatea de organizare a unui discurs sau text
d. cercetarea mijloacelor de persuasiune referitoare la tema discursului
ANS: D
Narratio reprezinta partea discursului care se refera la
a. slabirea, respingerea sau destramarea argumentului adversarului
b. expunerea faptelor
c. prezentarea dovezilor pe baza carora se asigura convingerea
auditoriului
ANS: B
Confirmatio reprezinta partea discursului care se refera la
a. expunerea faptelor
b. stilul discursului
c. prezentarea dovezilor pe baza carora se asigura convingerea auditoriului
d. slabirea, respingerea sau destramarea argumentului adversarului
ANS: C
Reprehensio reprezinta partea discursului care se refera la
a. stilul discursului
b. slabirea, respingerea sau destramarea argumentului adversarului
c. prezentarea dovezilor pe baza carora se asigura convingerea
auditoriului
d. expunerea faptelor
ANS: B
Elocutio se refera la
a. rostirea discursului
b. capacitatea de improvizatie a oratorului
c. organizarea discursului
d. redactarea si stilizarea discursului
ANS: D
Partitio reprezinta partea discursului ce se refera la
a. diviziunea argumentarii
b. expunerea faptelor
c. demonstrarea faptelor
d. respingerea argumentului adversarului
ANS: A
Genurile retorice ilustrate de activitatea lui Antim Ivireanul sunt:
1. genul demonstrativ
2. genul deliberativ
3. genul judiciar
82.
83.
84.
85.
86.
87.
88.
89.
a. 1,2
b. 1,3
c. 2,3
ANS: B
Prima lucrare de retorica romaneasca apartine lui
a. Ioan Molnar-Piuariu
b. Dimitrie Cantemir
c. Simeon Marcovici
d. Antim Ivireanul
ANS: A
In lucrarea lui Ioan Molnar Piuariu, retorica este considerata
a. stiinta
b. logica
c. arta
ANS: C
In lucrarea sa Ioan Molnar Piuariu, fixeaza terminologia retoricii utilizand
procedeele:
1. deductiei
2. adaptarii
3. imprumutului
4. inductiei
a. 1,4
b. 2,3
c. 2,4
d. 3,4
ANS: B
Principalul autor din care Ioan Molnar Piuariu s-a inspirat in scrierea lucrarii
sale de retorica este
a. Platon
b. Tacitus
c. Cicero
d. Aristotel
ANS: D
Termenul lui Ioan Molnar Piuariu pentru inventio este
a. aflarea
b. intocmirea
c. talcuirea
d. grairea
ANS: A
Termenul lui Ioan Molnar Piuariu pentru dispositio este
a. aflarea
b. intocmirea
c. talcuirea
d. grairea
ANS: B
Termenul lui Ioan Molnar Piuariu pentru elocutio este
a. grairea
b. talcuirea
c. intocmirea
d. aflarea
ANS: B
Cea de-a doua lucrare de retorica romaneasca apartine lui
a. Simeon Marcovici
b. Dimitrie Cantemir
c. Antim Ivireanul
d. Ioan Molnar Piuariu
ANS: A
90. Principalii autori pe care Simeon Marcovici ii citeaza in lucrarea sa de

retorica sunt:
1. Cicero
2. Tacitus
3. Quintilian
4. Platon
5. Socrate
a. 2,3
b. 4,5
c. 1,3
d. 1,2
ANS: C
91. Termenul utilizat de Simeon Marcovici in lucrarea sa de retorica pentru a
desemna genul demonstrativ este
a. felul judecatoresc
b. felul chibzuitor sau sfatuitor
c. felul doveditor
ANS: C
92. Termenul utilizat de Simeon Marcovici in lucrarea sa de retorica pentru a
desemna genul deliberativ este
a. felul doveditor
b. felul judecatoresc
c. felul chibzuitor sau sfatuitor
ANS: C
93. Lucrarea Ritorica romana pentru tinerime apartine lui
a. Ion Heliade Radulescu
b. Dimitrie Gusti
c. Simeon Marcovici
ANS: B
94. Figurile de stil sunt definite de cei mai multi dintre autorii moderni ca
a. procedee logico-plastice
b. relationari dintre ritmul si armonia frazelor
c. exprimari eliptice
d. abateri de la ordinea naturala a limbajului
ANS: D
95. Sursele expresiei sau cuvantului figurat sunt:
1. insistenta
2. simetria
3. entimema
4. ambiguitatea
5. plasticitatea
6. deductia
a. 1,2,3,6
b. 1,2,4,5
c. 2,4,5,6
d. 3,4,5,6
ANS: B
96. Insistenta si simetria in cadrul figurilor retorice sunt realizate prin:
1. economie a expresiei
2. repetitie
3. substitutie
4. amplificare
a. 2,4
b. 1,3
c. 1,2
d. 1,4
ANS: A
97. Ambiguitatea in cadrul figurilor retorice este realizata prin:
2. repetitie
3. substitutie
4. amplificare
a. 2,3
b. 3,4
c. 1,3
d. 1,4
ANS: C
98. Plecand de la reperele tehnice la care se rezuma esenta vorbirii si scrierii
figurate, figurile de stil sunt clasificate in patru grupe, trei dintre ele fiind
reprerzentate de figurile repetitiei, figurile ambiguitatii si figurile
plasticitatii, iar cea de-a patra de
a. figurile de gandire
b. figurile sintactice
c. figurile de elocinta
d. figurile insistentei
ANS: D
99. Conform clasificarii figurilor de stil in figuri de sunet, figuri sintactice, figuri
semantice si figuri de gandire, permutarea sau inversiunea apartine
a. figurilor de sunet
b. figurilor sintactice
c. figurilor semantice
d. figurilor de gandire
ANS: B
100. Conform clasificarii figurilor de stil in figuri de sunet, figuri sintactice,
figuri semantice si figuri de gandire, tropii de un singur cuvant sau de mai
multe cuvinte apartin
a. figurilor de sunet
b. figurilor sintactice
c. figurilor semantice
d. figurilor de gandire
ANS: C
RETORICA SI COMUNICARE
1. Dupa Aristotel, retorica are ca obiect domeniul adevarurilor
a.
b.
c.
d.
necesare
probabile
stiintifice
logice
2. Retorica, in viziunea lui Aristotel, este facultatea de a cerceta

a.
b.
c.
d.
legile generale ale gandirii

regulile de actiune
mijloacele prin care se poate obtine convingerea
stilul limbajului
3. La Aristotel, dovezile extratehnice

a. sunt produse de orator
b. sunt identificabile cu ethos, pathos si logos

c. exista inaintea discursului
d. nu sunt reprezentate, de exemplu, de martori
4. La Arsitotel, dovezile tehnice au urmatoarele caracteristici:
1. sunt inventate de orator
2. sunt identificabile cu ethos, pathos si logos
3. exista inaintea discursului
4. sunt reprezentate de caracterul vorbitorului
a.
b.
c.
d.
1,2
2,3
3,4
2,4
5. Ethos-ul, in cazul retoricii aristotelice, constituie:

2. caracterul vorbitorului
3. o dovada tehnica
a.
b.
c.
d.
1,3
2,3
3,6
4,5
6. Pathos-ul, in cazul retoricii aristotelice, constituie:

4. o dovada tehnica
a.
b.
c.
d.
e.
1,2
4,5
2,6
1,4
3,4
7.
Logos-ul, in cazul retoricii aristotelice, constituie:
3. o dovada tehnica
a.
b.
c.
d.
e.
3,6
4,5
3,5
1,4
2,3
8. Dupa Aristotel, demonstratia in cadrul discursului oratorului se obtine prin:

1. entimema
2. exemplu
3. stil
4. corectitudine gramaticala
5. adecvare la context
a.
b.
c.
d.
3,5
1,2
3,4
4,5
ANS: B
9. Entimema, in retorica aristotelica, reprezinta:
1. o inductie
2. o deductie
3. un silogism
4. un paralogism
5. un rationament deductiv
a.
b.
c.
d.
2,3
1,4
2,3,5
3,4,5
10. Exemplul, in retorica aristotelica, reprezinta:

1. o inductie
2. o deductie
3. un paralogism
4. o dovada tehnica
5. o entimema
a.
b.
c.
d.
2,6
3,6
4,5
1,4
11. Genurile retoricii, dupa Aristotel, sunt:

1. poietic
2. practic
3. demonstrativ
4. comunicativ
5. deliberativ
6. judiciar
7. semantic
a.
b.
c.
d.
1,2,4
3,5,6
2,5,6
2,3,5
12. In cadrul retoricii aristotelice, genul demonstrativ are in vedere

13. In cadrul retoricii aristotelice, genul judiciar are in vedere
a. faptele viitorului
b. faptele trecutului
c. faptele prezentului
14. In cadrul retoricii aristotelice, genul deliberativ are in vedere
15. In cadrul retoricii aristotelice, genului demonstrativ ii sunt proprii
a. lauda sau blamul
c. sustinerea sau combaterea
16. In cadrul retoricii aristotelice, genului juridic ii sunt proprii
c. lauda sau blamul
17. In cadrul retoricii aristotelice, genului deliberativ ii sunt proprii
b. lauda sau blamul
c. apararea sau acuzarea
18. Partile necesare ale discursului, conform retoricii aristotelice, sunt
1.exordiu
2.afirmatia
3.naratiunea
4.confirmatia
5.peroratia
6.epilog
a.
b.
c.
d.
1,3,5
1,2,3,6
1,3,4,5
2,4
19. Potrivit retoricii aristotelice, naratiunea

a.
b.
c.
d.
este o parte necesara a oricarui discurs

este necesara doar genului judiciar
este necesara doar genului demonstrativ
este necesara doar genului deliberativ
20. Potrivit retoricii aristotelice, utilizarea corecta a limbajului din punct de vedere gramatical
este un criteriu al
a.
b.
c.
d.
ritmului discursului
stilului discursului
compozitiei discursului
armoniei discursului
21. Inceputurile retoricii judiciare se leaga de

a.
b.
c.
d.
dezbaterile politice
procesele de proprietate
procesele de succesiune
judecarea unor criminali
22. Primii profesori de retorica in Atena au fost

a.
b.
c.
d.
Corax si Tisias
Protagoras, Gorgias si Prodicos
Socrate si Platon
Demostene si Isocrate
ANS: B
23. Acceptiunea negativa a termenului de sofist este proprie lui
1. Aristotel
2. Platon
3. Protagoras
4. Socrate
5. Isocrate
a.
b.
c.
d.
1,2,3
1,2,4
2,3,5
3,4,5
24. Printre acuzele aduse sofistilor in antichitatea greaca se numarau:

1. sofistica este o stiinta aparenta
2. sofistica este profesata cu plata

3. sofistica este un pericol pentru democratie
4. sofistica a contribuit la pierderea puterii de catre aristocrati
5. sofistica sprijina traditia religioasa
a.
b.
c.
d.
1,3,5
2,4,5
2,3,4
1,2,4
25. Maxima omul este masura tuturor lucrurilor, a celor care exista, in ce fel exista, si a celor
care nu exista, in ce fel nu exista, apartine lui:
a.
b.
c.
d.
Prodicos
Protagoras
Gorgias
Antiphon sofistul
26. Metoda argumentativa proprie lui Protagoras se sprijina pe urmatoarele teze:

1. sa pornesti intotdeauna argumentatia de la premise necesare
2. orice enunt trebuie sa se intemeieze pe date ale simturilor
3. cu privire la fiecare lucru exista doua rationamente, unul opus celuilalt
4. sa faci mai puternic argumentul mai slab in detrimentul celui mai puternic
a.
b.
c.
d.
1,3
2,4
3,4
1,2
27. Tehnica antilogiei, specifica sofistilor, consta in

a.
b.
c.
d.
impunerea oricarui punct de vedere asupra celui opus

obtinerea unei concluzii din premise necesare
a arata ca orice enunt este contradictoriu
obtinerea unei concluzii din premise probabile
28. Dupa Prodicos forta persuasiva a retoricii tine de

a.
b.
c.
d.
constructia silogistica
puterea magica a cuvantului
caracterul oratorului
inspiratia divina
29. Dintre sofisti, cel care s-a ocupat cu studiul sensurilor cuvintelor si al sinonimiei a fost
a.
b.
c.
d.
Protagoras
Prodicos
Gorgias
Antiphon sofistul
30. Situarea retoricii, alaturi de politica, etica, limbaj sau educatie, printre temele dominante ale
speculatiei sofiste se datoreaza in special
a.
b.
c.
d.
criticii sustinute a filosofiei lui Socrate

importantei pe care au dat-o studiului logicii
situarii omului si a creatiilor spirituale ale acestuia in centrul reflectiei
opozitiei fata de regimul democratic si al spijinului pentru regimul aristocratic
31. Tetralogiile lui Antiphon oratorul cuprind urmatoarele momente:

a.
b.
c.
d.
exordiu, naratiune, demonstratie, epilog

inventio, dispositio, elocutio, memoria, actio
acuzarea, apararea, replica acuzarii, replica apararii
afirmatia, confirmatia
32. Partile discurdului, dupa Antiphon oratorul, sunt:

1. exordiu
2. digresiunea
3. pregatirea auditoriului
4. naratiunea
5. demonstratia
6. probele
7. epilogul
8. peroratia
a.
b.
c.
d.
1,2,5,7,8
1,3,4,5,7
1,3,4,6,7
1,2,4,5,8
33. Oratorul grec, ce este acuzat de impietate si este achitat in urma rostirii discursului Despre
Misterii, este
a.
b.
c.
d.
Lysias
Hiperide
Demostene
Andocide
34. Singurul discurs judiciar rostit de Lysias in fata tribunalelor ateniene se numeste:
a.
b.
c.
d.
Impotriva lui Eratostene

Impotriva lui Agoratos
Impotriva lui Filon
Impotriva lui Evandros
35. Discursul Despre mostenirea lui Kiron, privitor la o afacere de succesiune, reprezinta
capodopera oratorului grec
a.
b.
c.
d.
Isocrate
Andocide
Isaios
Alcidamas
36. Urmatoarele discursuri apartin oratorului Isocrate:

1. Filipicele
2. Panatenaicul
3. Impotriva lui Eratostene
4. Areopagiticul
5. Olinticele
6. Panegiricul
a.
b.
c.
d.
2,4,6
3,4,6
1,2,4
2,4,5
37. Discursurile prin care Isocrate urmareste critica sofistilor sunt urmatoarele:
1. Panatenaicul
2. Elena
3. Busiris
4. Areopagiticul
5. Panegiricul
a.
b.
c.
d.
1,2
2,3
2,5
1,4
38. Discursul lui Isocrate intitulat Panegiricul are ca tema

a. critica sofistilor
b. sustinerea misiunii civilizatoare a Atenei

c. indemnul revenirii atenienilor la moravurile strabune
d. justificarea propriei activitati de orator
39. Discursul Filipicele, indreptat impotriva regelui Filip al II-lea al Macedoniei, apartine
oratorului grec
a.
b.
c.
d.
Licurg
Isdocrate
Socrate
Demostene
40. Discursurile grupate sub titulatura de Olinticele, avand ca subiect cetatea cu locuitori de
neam grecesc, Olynthos, ce cazuse sub dominatia regelui Filip al II-lea al Macedoniei, apartin
oratorului grec:
a.
b.
c.
d.
Hiperide
Lysias
Demostene
Isocrate
41. Discursul prin care Eschine, riposteaza la invinuirea ca ar fi tradat interesele Atenei cu
prilejul activitatii ca ambasador la curtea regelui Filip al II-lea al Macedoniei se numeste
a.
b.
c.
d.
Impotriva lui Eratostene

Panegiricul
Filipicele
Impotriva lui Timarhos
42. Discursurile prin care Demostene acuza iar Eschine se apara cu privire la partizanatul celui
de-al doilea cu regele Filip al II-lea al Macedoniei, se intituleaza identic, numindu-se
a.
b.
c.
d.
Despre pace
Despre ambasada necredincioasa
Despre coroana
Despre consiliul naval
43. Cel mai important discurs ramas de la oratorul grec Hiperide se numeste
a.
b.
c.
d.
Discursul funebru
Despre pace
Despre Misterii
Despre ambasada necredincioasa
44. Discursul intitulat Impotriva lui Leocrate, prin care sunt criticate moravurile decazute si
sunt aparate legile, apartine oratorului grec
a.
b.
c.
d.
Lysias
Andocide
Antiphon
Licurg

a.
b.
c.
d.
sobru, elegant si fara figuri de stil

sobru, elegant si impodobit
rafinat, emfatic si impodobit
rafinat, emfatic si fara figuri de stil
46. Stilul oratoric asianist (aticist) este:

a.
b.
c.
d.
sobru, elegant si impodobit

rafinat, emfatic si fara figuri de stil
rafinat, emfatic si impodobit
sobru, elegant si fara figuri de stil
47. Denumirea directiei oratorice elborate de Cicero, ca sinteza a asianismului si a aticismului,

este:
a.
b.
c.
d.
miceniana
rhodiana
minoica
cretana
48. Dupa Cicero partile elocintei sunt:

1. exordium
2. inventio
3. dispositio
4. argumentatio
5. elocutio
6. memoria
7. pronuntiatio
8. peroratio
a.
b.
c.
d.
1,2,4,7,8
1,3,4,5,6
2,3,5,6,7
2,5,6,7,8
49. Discursurile intitulate Filipicele, indreptate impotriva lui Marcus Antonius, apartin lui
a.
b.
c.
d.
Quintilian
Demostene
Isocrate
Cicero
50. Urmatoarea lucrare retorica nu apartine lui Cicero

a.
b.
c.
d.
De Oratore
Institutio oratoria
Brutus
Orator
51. In dialogul De oratore, Cicero accentueaza necesitatea corelarii oratoriei

a.
b.
c.
d.
cu principiile logice
cu o pregatire culturala de ansamblu
cu literatura si poezia
cu cunostintele de drept
52. In tratatul Brutus Cicero polemizeaza cu stilul oratoric

a.
b.
c.
d.
aticist
aristotelic
platonic
sofistic
53. Tratatul lui Cicero intitulat Orator evidentiaza:

1. modelul ideal al oratorului
2. importanta filosofiei in formarea oratorului
3. critica asupra asianistilor si neoaticistilor
4. importanta dovezilor tehnice in discurs
a.
b.
c.
d.
1,2,3,4
1,2,3
2,3,4
3,4
54. Cele trei stiluri de elocinta evidentiate de Cicero in tratatul Orator sunt:
1. epideictic
2. inalt sau sublim
3. mediu sau temperat
4. simplu
5. demonstrativ
6. deliberativ
7. juridic
a.
b.
c.
d.
1,6,7
5,6,7
2,3,4
4,6,7
55. Conform tratatului Orator al lui Cicero, functia tripartita a discursului oratorului se refera
la:
a.
b.
c.
d.
dovedire, obtinerea simpatiei, convingere

caracterul oratorului, forma discursului, pasiunile auditoriului
inductie, deductie, analogie
captarea atentiei auditoriului, naratiunea, demonstratia
56. Lucrarea Institutio oratoria apartine lui

a.
b.
c.
d.
Tacitus
Quintilian
Cicero
Aristotel
57. In lucrarea ce nu s-a pastrat, De causis corruptiae eloquentiae, Quintilian incearca sa

explice
a. problema opozitiei dintre filosofie si retorica
b. caracteristicile oratorului ideal
58. In cartea I a lucrarii Institutio oratoria Quintilian evidentiaza
a. natura oratorului ideal
b. importanta educatiei in formarea oratorului
59. Motivele decadentei oratorice relevate de Tacitus in Dialogul despre oratori sunt:
1. opozitia dintre filosofie si retorica
2. lipsa unei culturi adevarte
3. depravarea sociala
4. existenta unui regim politic autoritar
a.
b.
c.
d.
1,2,3,4
2,3
2,3,4
1,3,4
60. Vizand vechiul ideal retoric, intruchipat de Cicero in primul rand, Tacitus propune in
Dialogul despre oratori
a. adaptarea acestuia la realitatile politice contemporane
b. abandonarea sa
c. revigorarea sa ca atare
d. inlocuirea sa cu stilul oratoric aticist
61. Considerarea sofistilor ca falsi educatori este facuta de
a.
b.
c.
d.
Cicero
Platon
Protagoras
Isocrate
62. In dialogul Euthydemos, Platon incearca sa demonstreze cu privire la contradictie,

caracteristica metodei sofistilor,
a. imposibilitatea acesteia
b. posibilitatea acesteia
c. necesitatea acesteia
63. In dialogul Gorgias, retorica este considerata de catre Platon ca fiind
a.
b.
c.
d.
superioara cunoasterii
inferioara cunoasterii
egala cunoasterii
independenta de cunoastere
64. In dialogul Gorgias, Platon considera ca, spre deosebire de filosofie care apeleaza la ratiune,
retorica apeleaza la
a.
b.
c.
d.
vointa
imaginatie
limbaj
emotii
65. In dialogul Phaidros, Platon apreciaza ca fundamentul adevaratei retorici trebuie sa fie
a.
b.
c.
d.
arta
stiinta
filosofia
religia
66. In dialogul Phaidros, Platon considera ca pentru a obtine persuasiunea, retorica trebuie sa se
bazeze pe
a.
b.
c.
d.
legi logice
arta imitatiei
cunoasterea sufletului
imaginatie
67. Dupa Platon, sofistica si retorica se ocupa de

a. adevaruri necesare
b. adevaruri probabile
c. adevaruri improbabile
d. adevaruri aparente
68. Definirea sofistului, de catre Platon ca negutator cu privire la invataturile sufletului, apare
in dialogul
a.
b.
c.
d.
Phaidros
Gorgias
Euthydemos
Sofistul
69. Definirea sofistului, de catre Platon, ca traficant de invataturi, apare in dialogul

a.
b.
c.
d.
Sofistul
Gorgias
Euthydemos
Phaidros
70. Singurul dialog in care Platon considera ca retorica poate ajunge la adevar, dar numai prin
intermediul filosofiei, este
a.
b.
c.
d.
Euthydemos
Sofistul
Gorgias
Phaidros
71. Conceptul de situatie retorica se refera la

a.
b.
c.
d.
contextul in care se organizeaza si produce discursul

limbajul in care se structureaza discursul
tonul cu care este rostit discursul
caracterul celui care rosteste discursul
72. Discursul politic corespunde

a.
b.
c.
d.
discursului demonstrativ
discursului epideictic
discursului deliberativ
discursului judiciar
73. Discursul epideictic este sinonim cu

a.
b.
c.
d.
discursul judiciar
discursul juridic
discursul demonstrativ
discursul deliberativ
74. Dispositio se refera la

a. structura auditoriului
b. modalitatea de organizare a unui discurs sau text
c. cercetarea mijloacelor de persuasiune referitoare la tema discursului
75. Inventio se refera la
a.
b.
c.
d.
stilul discursului
structura auditoriului
modalitatea de organizare a unui discurs sau text
cercetarea mijloacelor de persuasiune referitoare la tema discursului
76. Narratio reprezinta partea discursului care se refera la

a.
b.
c.
d.
slabirea, respingerea sau destramarea argumentului adversarului

expunerea faptelor
prezentarea dovezilor pe baza carora se asigura convingerea auditoriului
stilul discursului
77. Confirmatio reprezinta partea discursului care se refera la

a.
b.
c.
d.
expunerea faptelor
stilul discursului
78. Reprehensio reprezinta partea discursului care se refera la

a.
b.
c.
d.
stilul discursului
expunerea faptelor
79. Elocutio se refera la

a.
b.
c.
d.
rostirea discursului
capacitatea de improvizatie a oratorului
organizarea discursului
redactarea si stilizarea discursului
80. Partitio reprezinta partea discursului ce se refera la

a.
b.
c.
d.
diviziunea argumentarii
expunerea faptelor
demonstrarea faptelor
respingerea argumentului adversarului
81. Genurile retorice ilustrate de activitatea lui Antim Ivireanul sunt:

1. genul demonstrativ
2. genul deliberativ
3. genul judiciar
a. 1,2
b. 1,3
c. 2,3
82. Prima lucrare de retorica romaneasca apartine lui
a.
b.
c.
d.
Ioan Molnar-Piuariu
Dimitrie Cantemir
Simeon Marcovici
Antim Ivireanul
83. In lucrarea lui Ioan Molnar Piuariu, retorica este considerata

a. stiinta
b. logica
c. arta
84. In lucrarea sa Ioan Molnar Piuariu, fixeaza terminologia retoricii utilizand procedeele:
1. deductiei
2. adaptarii
3. imprumutului
4. inductiei
a.
b.
c.
d.
1,4
2,3
2,4
3,4
85. Principalul autor din care Ioan Molnar Piuariu s-a inspirat in scrierea lucrarii sale de
retorica este
a.
b.
c.
d.
Platon
Tacitus
Cicero
Aristotel
86. Termenul lui Ioan Molnar Piuariu pentru inventio este

a.
b.
c.
d.
aflarea
intocmirea
talcuirea
grairea
87. Termenul lui Ioan Molnar Piuariu pentru dispositio este

a. aflarea
b. intocmirea
c. talcuirea
d. grairea
88. Termenul lui Ioan Molnar Piuariu pentru elocutio este
a.
b.
c.
d.
grairea
talcuirea
intocmirea
aflarea
89. Cea de-a doua lucrare de retorica romaneasca apartine lui

a.
b.
c.
d.
Simeon Marcovici
Dimitrie Cantemir
Antim Ivireanul
Ioan Molnar Piuariu
90. Principalii autori pe care Simeon Marcovici ii citeaza in lucrarea sa de retorica sunt:
1. Cicero
2. Tacitus
3. Quintilian
4. Platon
5. Socrate
a.
b.
c.
d.
2,3
4,5
1,3
1,2
91. Termenul utilizat de Simeon Marcovici in lucrarea sa de retorica pentru a desemna genul
demonstrativ este
a. felul judecatoresc
b. felul chibzuitor sau sfatuitor
c. felul doveditor
92. Termenul utilizat de Simeon Marcovici in lucrarea sa de retorica pentru a desemna genul
deliberativ este
a. felul doveditor
b. felul judecatoresc
c. felul chibzuitor sau sfatuitor
93. Lucrarea Ritorica romana pentru tinerime apartine lui
a. Ion Heliade Radulescu
b. Dimitrie Gusti
c. Simeon Marcovici

94. Figurile de stil sunt definite de cei mai multi dintre autorii moderni ca
a.
b.
c.
d.
procedee logico-plastice
relationari dintre ritmul si armonia frazelor
exprimari eliptice
abateri de la ordinea naturala a limbajului
95. Sursele expresiei sau cuvantului figurat sunt:

1. insistenta
2. simetria
3. entimema
4. ambiguitatea
5. plasticitatea
6. deductia
a.
b.
c.
d.
1,2,3,6
1,2,4,5
2,4,5,6
3,4,5,6
96. Insistenta si simetria in cadrul figurilor retorice sunt realizate prin:

2. repetitie
3. substitutie
4. amplificare
a.
b.
c.
d.
2,4
1,3
1,2
1,4
97. Ambiguitatea in cadrul figurilor retorice este realizata prin:

2. repetitie
3. substitutie
4. amplificare
a.
b.
c.
d.
2,3
3,4
1,3
1,4
98. Plecand de la reperele tehnice la care se rezuma esenta vorbirii si scrierii figurate, figurile
de stil sunt clasificate in patru grupe, trei dintre ele fiind reprerzentate de figurile repetitiei,
figurile ambiguitatii si figurile plasticitatii, iar cea de-a patra de
a.
b.
c.
d.
figurile de gandire
figurile sintactice
figurile de elocinta
figurile insistentei
99. Conform clasificarii figurilor de stil in figuri de sunet, figuri sintactice, figuri semantice si
figuri de gandire, permutarea sau inversiunea apartine
a.
b.
c.
d.
figurilor de sunet
figurilor sintactice
figurilor semantice
figurilor de gandire
100. Conform clasificarii figurilor de stil in figuri de sunet, figuri sintactice, figuri semantice si
figuri de gandire, tropii de un singur cuvant sau de mai multe cuvinte apartin
a.
b.
c.
d.
figurilor de sunet
figurilor sintactice
figurilor semantice
figurilor de gandire
Bafta!
Care dintre urmatoarele enunturi reprezinta reguli formale ale silogismului?
- silogismul are trei si numai trei termeni
- termenul mediu trebuie sa fie distribuit in cel putin o premisa
- toti termenii care apar distribuiti in concluzie trebuie sa fie distribuiti si in premise
- concluzia urmeaza partea cea mai slaba: daca una dintre premise e negativa, atunci concluzia va
fi negativa, daca una din premise e particulara, atunci conlcuzia va fi particulara
Care dintre urmatoarele afirmatii despre relatiile intre argumentul ad verecundiam si argumentul
autoritatii sunt adevarate?
- ambele se bazeaza pe o instanta externa argumentarii, care garanteaza pentru acceptabilitatea
concluziei
- cele doua argumente se diferenteaza prin faptul ca in argumentul autoritatii se invoca o
autoritate relevanta pentru problema in chestiune, in timp ce in argumentul ad verecundiam se

invoca o autoritate nerelevanta
- niciunul dintre cele doua argumente nu aduce temeiuri propriu-zise pentru concluzie
Care dintre urmatoarele afirmatii despre relatiile dintre adevar si validitate sunt adevarate ?
- adevarul este o proprietate a propozitiilor (fie ele premise sau concluzii), pe cand validitatea
este o proprietate a argumentului pe ansamblu
- validitatea este sinonima cu corectitudinea argumentarii, pe cand adevarul desemneaza
acceptabilitatea premiselor sau a concluziei
- validitatea se testeaza prin verificarea regulilor de deductie, dar aceste reguli nu garanteaza
adevarul premiselor
- daca argumentul este valid, atunci nu se poate ca premisele sa fie adevarate si concluzia falsa
- validitatea nu garanteaza adevarul concluziei decat daca premisele sunt adevarate
Care din urmatorii sunt autori latini care au scris tratate de retorica (lucrari teoretice, manuale
sau culegeri) ?
- Lucius Annaeus Seneca
- Pliniu cel Batran
Canonul numit elocutio se preocupa cu adecvarea dintre stilul discursului si situatia de

comunicare in care intervine. Pentru aceasta, acest canon studiaza in principal figurile retorice.
Actul de limbaj (sau actul de vorbire) locutionar se constituie din care din urmatoarele acte ?
- acte retice
- acte fonetice
- acte fatice
Care dintre urmatoarele nu sunt figuri de sunet ?

- perifraza
- zeguma
- anacolutul
Care dintre figurile retorice de mai jos apar in urmatorul promo de televiziune : Chestiunea
zilei : o sarbatoare in fiecare zi de munca ?
- oximoronul
- paradoxul
Care dintre urmatoarele afirmatii despre relatiile dintre argumentul ad hominem si

argumentul ad personam sunt adevarate?
- ambele vizeaza persoana interlocutorului si nu problema in discutie
- argumentul ad personam este o forma de ad hominem
- in timp ce argumentul ad hominem poate fi relevant pentru problema in discutie si, in
consecinta, legitim, argumentul ad personam nu este niciodata legitim
Maxima conversationala care cere ca o interventie sa se coreleze cu celalalte si cu tema pusa in

discutie este :
- maxima relevantei
Desi unii politicieni nu sunt cinstiti, unii parlamentari sunt cinstiti pentru ca nu unii politicieni
nu sunt parlamentari Acest silogism nu este valid pentru ca :
- ambele premise sunt particulare, or din doua particulare nu decurge nimic
- ambele premise sunt negative, or din doua negative nu decurge nimic
Fie urmatorul argument:

Tot in Cotidianul descopar o declaratie a lui D.S., care e convins ca presa terfeleste valorile
culturii . Rezulta logic ca daca D.S. va fi terfelit de presa, inseamna ca el reprezinta o valoare a
culturii romanesti. Eu n-o sa-i dau satisfactie omului care si-a luat Bacalaureatul in 1972, la 40
de ani, si n-o sa-l terfelesc. Nu de alta, dar nu se face sa terfelesti numele unui fost membru
supleant al C.C. al PCR.
- Silogismul din prima parte a argumentului nu este valid : pentru a rezulta logic ca D.S.
reprezinta o valoare a culturii romane, trebuie ca premisa de la care se pleaca sa fie : presa
terfeleste numai valorile culturii
- Argumentul, in loc sa vizeze problema supusa dezbaterii (si anume daca presa terfeleste sau nu
valorile culturii) ataca persoana care ridica problema.
Care din urmatoarele reprezinta functii ale retoricii?

- functia persuasiva
- functia hermeneutica
- functia euristica
- functia pedagogica
- functia metalingvistica
- functia revelatoare a idiolectului
In retorica clasica, persuasiunea este rezultatul carora dintre urmatoarele?

- movere
- docere
- delectare
Termenul de ethos desemneaza in retorica clasica:

- autoritatea morala a oratorului
- autoritatea morala a cauzei pusa in discutie
- pozitie a oratorului, construita prin discurs, prin care acesta isi legitimeaza interventia
Cui apartine si in ce lucrare intervine urmatoarea definitie a figurii retorice : O schimbare

rationala de sens sau de limbaj in raport cu modul obisnuit sau simplu de a se exprima ?
- Marcus Fabius Quintilianus Institutio oratorica
Argumentarea poate fi definita ca :
- studio al tehnicilor discursive ale rationamentului practic, prin care un individ urmareste sa
determine sau sa sporeasca adeziunea celorlalti la anumite idei sau teze prezentate spre
consimtamantul lor
- proces de justificare logica a unei pozitii printr-o relatie ce se instituie intre premise si
concluzie
- o activitate verbala, de natura intelectuala si sociala, prin care se poate realiza justificarea sau
respingerea unei optiuni
Topicele reprezinta :
- argumente prefabricate pe care autorul le poate folosi pentru a-si construi discursul
- categorii de baza ale relatiei dintre idei ce pot servi ca tipar pentru a gasi intotdeauna un lucru
de spus despre un subiect
- puncte de vedere generale, comune mai multor subiecte asupra carora se rationeaza
Maxima conversationala care reglementeaza formularea interventiilor, ce trebuie sa fie clare si

logice (sa se evite expresiile obscure, ambigui sau prolixe, iar enunturile sa aiba o structurare
logica) este :
- maxima manierei
Care dintre urmatoarele enunturi despre idiolect sunt adevarate ?

- reprezinta ansamblul deprinderilor lingvistice ale unui individ, specifice unei anumite perioade
- are un grad mare de mobilitate
- una dintre functiile retoricii este cea de-a reliefa caracteristicile idiolectului
Importanta lui Cicero pentru istoria retoricii consta in :

- lucrarile lui teoretice despre retorica
- discursurile lui in calitate de consul sau de avocat in numeroase procese faimoase ale epocii
Canonul retoricii numit memoria are in vedere nu doar ansamblul procedeelor menite a-l ajuta pe
orator sa retina discursul, ci si pregatirea comunicarii si capacitatea de improvizatie bazata pe
locuri comune.
Tipologia actelor ilocutionare, conform lui J.R. Searle, include urmatoarele acte de limbaj (sau
de vorbire) :
- acte expresive
- acte comisive
- acte reprezentative
- acte declarative
- acte directive
Care dintre urmatoarele nu sunt figuri de constructie ?

- antifraza
- asonanta
- perifraza
Care din urmatoarele figuri retorice sunt folosite in urmatorul enunt: Examenul la retorica nu e
tocmai floare la ureche?
- perifraza
- litota
Care dintre urmatoarele afirmatii despre relatiile dintre argumentul a fortiori si argumentul a
tuto sunt adevarate?
- ambele argumente se bazeaza pe transferul de certitudine de la un caz la altul
- cele doua strategii de argumentare sunt opuse
- in timp ce argumentul a fortiori transfera certitudinea de ceea ce este sigur la un caz si mai
puternic, argumentul a tuto transfera certitudinea de la ceea ce este sigur la ceea ce nu are
acelasi grad de certitudine
Fie urmatorul silogism:
Tocmai pentru ca sunt nepopulare, deciziile guvernului sunt riscante din punct de vedere
electoral. Toata lumea stie ca unele decizii nepopulare sunt riscante din punct de vedere
electoral.
Acest silogism nu este valid pentru ca:
- concluzia nu urmeaza partea cea mai slaba
- pentru a fi valid, premisa majora ar trebuie sa fie tiate deciziile nepopulare sunt riscante din
punct de vedere electoral
Fie urmatoarea declaratie a lui Ion Iliescu in cazul mineriadelor : Nu pot fi inculpat. Ar fi o
rusine nationala blablablablabla
Care din urmatoarele enunturi reprezinta vulnerabilitati ale discursului lui Iliescu?
- argumentul face apel la un argumentum ad consequentiam cu o puternica incarcatura
emotionala
- premisele invocate pentru a sustine concluzia ca Iliescu nu poate fi inculpat sunt irelevante
pentru aceasta concluzie
Termenul de pathis desemneaza in retorica:

- apelul la emotiile audientei
- indicatorul relevant pentru relatia stabilita cu audienta
- corespondentul actului de vorbire perlocutionar si al functiei conative a limbajului
Oratoria epidictica mai poarta numele de:

- oratorie ceremoniala
- oratorie demonstrativa
Actul de limbaj (sau actul de vorbire) ilocutionar reprezinta actul de folosire a limbii in
situatiiconcrete de comunicare prin care emitatorul isi exprima intentiile comunicative (de ex.
promisiunea, felicitarea, exprimarea indoielii etc.)
Cui apartine si in ce lucrare intervine urmatoarea definitie a figurii retorice:
deviere de la uzul lingvistic normal, schimbare intr-un anumit fel al limbii, care faciliteaza
expresia poetica sau pe cea oratorica, diferita ca grad de exprimare sau persuasiune fata de
maniera comunca de exprimare. Figura nu este un simplu ornament al artei poetice:
destructurarea pe care o presupune devierea de la uzul normal al limbii este insotida de o
restructurare a limbajului dupa un cod propriu, cel al retoricii, bazat pe uzajul figurat al
termenilor si pe structuri sintactice specifice?
- DSL Dictionarul de stiinte ale limbii
Maxima conversationala care cere ca interlocutorii sa spuna numai ceea ce cred ca este adevarat
(sa furnizeze numai informatii veridice, pentru care au argument sau dovezi adecvate si
accesibile celorlalti participanti) este:
- maxima calitatii
Care este concluzia urmatorului text al lui Emil Cioran din cartea Silogismele amaraciunii?
Singura cale de mantuire ar fi imitarea tacerii. Dar limbutia noastra este prenatala. Neam de
flecari, de spermatozoizi guralivi, suntem in mod chimic legati de cuvat
- Concluzia e ca nu ne putem mantui
Canonul retoricii numit declamare are in vedere dimensiunea performativa a retoricii, care are in
vedere in principal abilitatile de comunicare nonverbala si paraverbala necesara pentru sustinerea
publica a discursului.
Care dintre urmatoarele figuri nu sunt tropi:

- repetitia
- zeguma
- tautologie
Care dintre urmatoarele figuri retorice apar in urmatorul panseu al lui Emil Cioran:
Insomnia este singura forma de eroism compatibila cu patul
- butada
- metafora
Care dintre urmatoarele afirmatii despre relatiile dintre argumentul ad verecundiam si

argumentul ad misericordiam sunt adevarate?
- in cazul ambelor argumente poate interveni suspiciunea de uz sofistic sau de manipulare
- ambele argumente incalca conditia relevantei
- in timp ce ad verecundiam apeleaza la prestigiul public al unei persoane pentru a garanta
acceptabilitatea concluziei, argumentul ad misericordiam recurge la presiunea psihilogica
exercitata asupra emotiilor audientei
Fie urmatorul enunt:

Criminalitatea din acest an este una normala, deci nu ar trebui sa luptam impotriva ei, deoarece
nu trebuie sa luptam impotriva normalitatii.
Care dintre urmatoarele enunturi reprezinta motive pentru care argumentul nu este valid?
- desi in aparenta argumentul are 3 termeni, el are de fapt mai multi, pentru ca intervin termeni
echivoci
- in prima premisa termenul de normalitate are acceptiunea de conformitate cu media statistica ,
in timp ce in a doua premisa termenul are acceptiunea de social acceptabil
Retorica poate fi descrisa ca:

- un studiu sistematic al resurselor limbajului
- un revers al dialecticii, ambele ocupandu-se de lucruri comune tuturor oamenilor, fara a
presupune o stiinta speciala
- facultatea de a cerceta, pentru fiecare caz in parte, ceea ce e capabil de a convinge
- arta si stiinta elaborarii discursului in general, avand functie primordial persuasiva, dar si
functie justificativa, demonstrativa sau deliberativa
- intalnirea intre oameni si limbaj in prezentarea diferentelor si identitatii lor
Care din urmatoarele enunturi despre inceputurile retoricii ca disciplina teoretica sunt adevarate?
- apare la sfarsitul secolului V inceputul secolului IN i.Chr. in Sicilia
- apare ca disciplina conexa domeniului juridic
- este in directa legatura cu disparitia tiraniilor grecesti si aparitia polis-urilor democratice

- apare ca o disciplina al carei scop este crearea plauzibilului si a verosimilului prin discurs
- primul manual de retorica ii apartine lui Corax si e plasat in jurul anului 460 i. Chr.
Asociati genurilor oratorice caracteristicile specifice:

- judiciar- corect/incorect
- epidictic virtute/viciu
- deliberativ ne-/avantajos
Functiile celor cinci canoane ale retoricii clasice sunt:

- generativa
- analitica
- pedagogica
Asociati partilor discursului modurile persuasive recomandate de Cicero:

- exordium ethos
- naratio logos
- confirmatio logos+pathos
- peroratio pathos
Actul de limbaj (sau actul de vorbire) locutionar reprezinta actul de folosire a limbii in situatii
concrete de comunicare prin care se realizeaza transmiterea unor anumite semnificatii lexicale si
gramaticale prin rostirea enunt si care este independent de context.
Asociati elementelor din clasificarea standard a figurilor retorice elementele corespunzatoare din
clasificarea Grupului q:
- figuri de sunet metaplasme
- figuri de constructie metataxe
- figuri de semantice (tropi) metasememe

- figuri de gandire metalogisme
Care din urmatoarele sunt figuri de sunet?

- anagrama
- aliteratia
- paronomaza
- rima
In sloganul publicitar Domestos: si harnici si darnici apar care din urmatoarele figuri retorice?
- paronomaza
- rima
Care dintre urmatoarele propozitii despre raportul dintre analogie si inductie sunt adevarate?
- analogia este o specie a inductiei
- ambele sunt strategii de argumentare care pleaca de la particular, spre deosebire de deductie,
care pleaca de la general
- in timp ce inductia ajunge la o propozitie generala, analogia ajunge tot la o particulara
- cu exceptia inductiei complete, niciuna nu aduce proba definitiva pentru concluzie
Care dintre urmatoarele afirmatii despre relatiile dintre petitio principii si ignoratio entelechi
sunt adevarate?
- ambele sunt sofisme (sau paralogisme, sau argumente falacioase)
- ambele ajung la concluzie fara a trece printr-un proces de argumentare pertinenta
- in timp ce petitio principii se bazeaza pe asumarea a ceea ce trebuie demonstrat, ignoratio
entelechi se bazeaza pe argumentarea care nu este la obiect
Care dintre argumentele de mai jos atrag atentia asupra motivelor pentru care concluzia nu
decurge din premise in urmatorul argument: Din moment ce toti se zbat sa obtina puterea,
inseamna ca ea e cel mai de pret bun pentru oameni. Dar bunul cel mai de pret trebuie sa fie
accesibil oricui. Deci puterea trebuie sa fie a poporului.
- argumentul comite in mod tacit un salt nelegitim de la oricui (adica orice persoana) la popor
(despre care nu se stie daca este luat in sens colectiv sau diviziv)
- sensul termenului putere se modifica pe parcursul argumentarii: in prima premisa el
inseamna capacitate de decizie asupra propriei tale vieti, iar in concluzie inseamna putere politica
Persuasiunea se deosebeste de demonstraie prin:

- folosirea autoritatii morale a autorului si a cauzei sale
- folosirea aluziei sau a insinuarii
- apelul la emotie
Care dintre urmatoarele enunturi despre gradul zero al scriitorii sunt adevarate?
- e un concept formulat de Roland Barthes
- e un etalon ideal pentru limbajul lipsit de figuri retorice
- fiind un etalon ideal, nu existainstante concrete ale gradului zero al scriiturii
- cel mai apropiat de gradul zero al scriiturii este limbajul stiintific
Platon era un dusman al retoricii pentru ca:

- retorica era promovata de sofisti ca arta de a produce convingerea si nu adevarul
- sofistii, cei care promovau retorica, deseori comiteau rationamente inselatoare si manipulatoare
Termenul de pathos desemneaza in retorica:

- apelul la emotiile audientei
- indicatorul relevant pentru relatia stabilita cu audienta
- corespondentul actului de vorbire perlocutionar si al functiei conative a limbajului
Asociati genurilor oratorice clasice caracteristicile lor specifice:

- judiciar acuzare/aparare
- epidictic lauda/blam
- deliberativ sfat/avertizare
Canonul numit inventio este cel care se afla in directa legatura cu dialectica si al carui scop
consta in a gasi argumente disponibile pentru a persuada.
Care dintre urmatoarele sunt figuri de constructie:
- zeugma
- anafora
- inversiunea
- epifora
Care din urmatoarele figuri retorice apar in acest text al unui cersetor: Ajutati un veteran ranit
de doua ori: o data la 23 August si o data la picior:
- zeugma
- enumeratia
Care dintre urmatoarele afirmatii despre relatiile dintre petitio principii si post hoc ergo
propter hoc sunt adevarate?
- ambele sunt sofisme (sau paralogisme, sau argumente falacioase)
- ambele ajung la concluzie fara a trece printr-un proces de argumentare pertinenta
- in timp ce petitio principii se bazeaza pe asumarea in premise a ceea ce trebuie demonstrat in
concluzie, post hoc ergo propter hoc se bazeaza pe asimilarea consecutiei cu cauzalitatea
Care dintre urmatoarele afirmatii despre relatiile dintre ipostaziere si argumentul autoritatii sunt
adevarate:
- ipostazierea este intotdeauna sofism, pe cand argumentul autoritatii nu este intotdeauna sofism
- ipostazierea reprezinta o forma de argument al autoritatii

- pentru a fi acceptabile in argumentare, ambele trebuie sa asume ca exista un consens intre
experti asupra problemei pentru care se aduce argumentul
Maxima conversationala care reglementeaza volumul de informatie emis de fiecare participant,

in functie de scopul schimbului verbal (informatia sa nu fie nici insuficienta, nici excesiva) este:
- maxima cantitatii
Distinctia dintre sofism si paralogism vizeaza:

- caracterul intentionat sau nu: sofismul este rationamentul inselator creat deliberat pentru a
induce in eroare, pe cand paralogismul este un argument care ajunge la eroare in mod
neintentionat
- sursa erorii: paralogismele au ca principala sursa a erorii echivocatia termenilor sau
ambiguitatile enunturilor, pe cand sofismele au o gama mult mai larga de surse ale erorii, printre
care apelul la emotie, argumentarea irelevanta
Care dintre urmatoarele afirmatii desemneaza merite ce-i apartin lui Aristotel in configurarea
teoretica a domeniului retoricii:
- retorica este conceputa de Aristotel ca o disciplina de elaborare a discursului fixata in tipare
clare
- Aristotel repozitioneaza folosirea publica a retoricii din domeniul juridic in cel politic
- Aristotel asociaza retorica cu dialectica pentru ca ambele se ocupa cu chestiuni comune
tuturor oamenilor, fara a presupune o stiinta speciala
- Aristotel abordeaza tipologia discursului oratoric in functie de topice comune si topice speciale
de inventie
- Aristotel pune in evidenta cele 3 moduri ale persuasiunii si asociaza fiecarui mod al
persuasiunii un tip de discurs
Termenul logos desemneaza in retorica clasica:

- vorbire
- limba, limbaj
- apel la ratiune
Asociati genurilor oratorice clasice caracteristicile lor specifice:

- judiciar trecut
- epidictic prezent
- deliberativ viitor
Canonul numit dispositio este cel care are in vedere organizarea discursului, structurarea lui in
momente logice, cronologice sau retorice.
Actul de limbaj (sau actul de vorbire) perlocutionar reprezinta actul de folosire a limbii in situatii
concrete de comunicare prin care sunt vizate anumite efecte asupra interlocutorului. Ele pot fi
desemnate de verbe ca: a consola, a maguli, a irita etc.
Care dintre urmatoarele sunt figuri semanatice?

- metafora
- oximoronul
- litota
- catacreza
Care din urmatoarele figuri retorice de mai jos apar in urmatorul titlu de presa:
Ministerul sanatatii sufera de boala favoritismului
- personificarea
- antiteza
- metafora
Fie urmatorul silogism: Unele telefoane mobile nu sunt nocive, deci merita cumparate, pentru
ca ce e nociv nu merita cumparat.
Acest silogism nu este valid pentru ca:

- premisele sunt ambele negative, or din doua premise negative nu decurge niciodata nimic
- concluzia este afirmativa, iar cel putin una dintre premise este este negativa, deci concluzia nu
urmeaza partea cea mai slaba
Fie urmatorul silogism: Niciun dezertor nu este demn de mila pentru ca doar greselile comise
fara stiinta sunt pardonabil, or a dezerta nu poate fi o greseala comisa fara stiinta. Acest
silogism nu este valid pentru ca:
- silogismul are mai mult de 3 termeni si astfel se incacla o lege a silogismelor
- singura conlcuzie care poate decurge din premisele date este ca a dezerta nu este o greseala
pardonabila
Care dintre enunturile de mai jos atrag atentia asupra motivelor pentru care concluzia nu decurge
din premise in urmatorul argument: Presa ne da multa libertate. Or, libertatea o avem din
nastere. Daca nu o stim, este pentru ca suntem ignoranti. Deci presa se adreseaza ignorantilor:
- termenul ignorant este ambiguu si nu se stie daca este folosit in aceeasi acceptiune in premisa
si in concluzie
- termenul libertate isi schimba acceptiunea pe parcursul argumentului; in a doua premisa ea
desemneaza un drept fundamental, pe cand in prima premisa desemneaza capacitate de decizie in
cunostinta de cauza
Semiotica
1. Modelul de analiza a comunicarii creat de Shannon si Weaver este unu:
linear
2. Indicati varianta de raspuns ce corespunde valorilor de adevar ale urmatoarelor propozitii:

A. scoala procesului de comunicare tinde sa tinteasca spre stiintele sociale, in special psihologia
si sociologia.
B. Scoala procesului de comunicare tinde sa se concentreze asupra actelor de comunicare
C. Scoala semiotica se contureaza in jurul lingvisticii si al subiectelor de arta
D. Scoala semiotica defineste interactiunea sociala drept procesul prin care o persoana este in
legatura cu celelalte, afectandu-le comportamentul, starea intelectuala sau raspunsul emotional.

Abc adevarate, c fals
3. completati lacunele din urmatorul text cu varianta corecta:
In modelul elaborat de Shannon si Weaver SURSA reprezinta locul luarii deciziei, ea decide ce
mesaj sa fie trimis sau, mai degraba, selecteaza unul dintre mesajele posibile.
Mesajl selectat este transformat apoi de TRANSMITATOR in SEMNAL trimis prin CANAL la
RECEPTOR.
4. potrivit modelului de comunicare elabrat de George Gerbner, relatia dintre forma si continut
este:
interactiva
dinamica
5. indicati varianta de raspuns ce corespunde valorilor de adevar ale urmatoarelor propozitii:
A. modelul de comunicare propus de T. Newcomb reprezinta un component de drept al scolii
proces.
B. Modelul de comunicare al lui T. Newcomb poate fi considerat o forma de trecere de la scoala
proces la scoala semiotica.
C. T. Newcomb introduce, prin modelul sau, o forma lineara a procesului de comunicare.
Ab adevarate, c fals
6. Completati lacunele din textul urmator:
Modelele de comunicare ale scolii semiotice difera de cele ale scolii proces. Cele ale scolii
semiotice sunt STRUCTURALE iar cele ale scolii proces sunt LINEARE.
In dimensiunea verticala a modelului Gerbner apare conceptul de ACCES la mediu si la canalele
de comunicare. In dimesiunea orizontala apare conceptul de DISPONIBILITATE (echivalentul
conceptului de ACCES din dimensiunea verticala).
Diponibilitatea (concept de baza al modelului Gerbner) este un alt fel de selectivitate numai ca
selectia nu e facuta de RECEPTOR ci de EMITATOR.
9. Asociati urmatoarelor functii ale limbajului din modelul Jakobson caracteristicile lor:
- functia expresiva / exprima tentativele facute pentru a-l informa pe celalalt de personalitatea
celui care transmite mesajul
- functia poetica / aduce un surplus, o completare de sens la un mesaj
- functia referentiala / exprima continutul mesajului fara a-l angaja pe cel care-l produce sau
primeste
10. Pentru t. Newcomb rolul comunicarii consta in:
mentinerea echilibrului in sistemul social
Semnele sunt acte sau fapte de arta care se refera la altceva decat ele insele; prin acesteam ele
sunt structuri care SEMNIFICA (adica transmit informatii despre o realitate). Sistemele in care
sunt organizate aceste semne, precum si modalitatile de corelare dintre semne in cadrul
sistemelor se numesc CODURI.
12. Comunicarea poate fi inteleasa ca:
transmitere de mesaj
transmitere si schimb de sensuri
activitate de decupare, distorsiune si creare de sensuri, intelesuri
13. Completati lacunele din urmatorul text cu varianta corecta pusa la dispozitie in meniu:
dupa John Fiske in studiu comunicarii exista doua scoli: scoala proces care se caracterizeaza
prin a) CONSIDERAREA MESAJULUI DREPT CEEA CE SE TRANSMITE PRIN
PROCESUL DE COMUNICARE, b) PREOCUPAREA PENTRU MODUL IN CARE
EMITATORUL SI RECEPTORUL CODIFICA SI DECODIFICA, c) PREOCUPAREA
PENTRU FELUL IN CARE TRANSMITATORII FOLOSESC CANALELE SI MEDIA si
scoala semiotica care se caracterizeaza prin a) ABORDAREA COMUNICARII CA
PRODUCERE SI SCHIMB DE INTELESURI, b) PREOCUPAREA FATA DE ROLUL
TEXTULUI IN CULTURA NOASTRA.
A. Modelele semiotice de analiza a comunicarii fac o distinctie principala intre codificator si
decodificator.
B. In cadrul modelelor semiotice de analiza a comnicarii, decodificarea este le fel de activa si

creativa ca si codificarea.
C. Scolii proces ii sunt specifice modelele liniare de analiza a comunicarii.
A fals, bc adevarate
15. completati lacunele din urmatorul text cu varianta corecta pusa la dispozitie in meniu:
Analiza semnului in maniera lui F. De Saussure trimite intr-un plan secund problema
semnificatiei, a relatiei dintre SEMNIFICAT si REALITATE.
A. Shannon si Weaver au considerat ca informatia trebuie inteleasa ca o masura a predictibilitatii
semnalului.
B. Redundanta este rezultatul unei predictibilitati inalte, potrivit lui Shannon si Weaver.
C. Entropoa, sustin Shannon si Weaver, poate fi cel mai cine inteleasa ca maximum de
impredictibilitate.
Abc adevarate
17. completati lacunele din urmatorul text:
Geroge Gerbner a incercat sa elaboreze un model general de comunicare, mai avansat prin doua
aspecte. In primul rand, el relationeaza MESAJUL cu REALITATEA despre care relateaza, ceea
ce faciliteaza discutarea problemelor de perceptie si de inteles; in al doilea rand, concepe
comunicarea ca proces care consta in doua dimensiuni ce alterneaza: cea PERCEPTUALA (sau
de receptie) si cea de COMUNICARE (dimensiunea modalitatii de transmitere si control).
Newcomb introduce, prin modelul sau, o forma de tip TRIUNGHI a procesului de comunicare.
Importanta sa majora consta in faptul ca introduce studiul comunicarii in context SOCIETAL . in
modelul sau, A si B sunt cel ce COMUNICA si, respectiv, RECEPTORUL este parte a
MEDIULUI lor social. AXB este un SISTEM , ceea ce inseamna ca relatiile sale interne sunt
interdependente.
In modelul lui Ch. Peirce intre SEMN si OBIECT intervine INTERPRETANTUL care se afla
sub presiunea contextului social, materializat in norme si conventii ce difera de la o cultura la
alta.
20. Completati lacunele din urmatorul text cu varianta corecta pusa la dispozitie in meniu:
Potrivit lui F. de Saussure, SEMNIFICANTUL este imaginea semnului asa cum il percepem
urma pe hartie sau sunetele in aer; SEMNIFICATUL este conceptul mental la care se refera.
21. Potrivit luiOgden si Richards, semnificatia are trei componente:
referent, referinta, simbol
Conceptia mitica despre limbaj considera cuvantul drept CREATOR de realitate si nu doar un
INSTRUMENT de instapanire a acesteia asa cum se intampla in conceptia magica.
23. Indicati varianta de rapsuns ce corespunde valorilor de adevar ale urmatoarelor propozitii:
A. Conceptia instrumentalistica in varianta cuvantul-semnal implica o reactie dinamica din
partea receptorului.
B. In cadrul conceptiei cuvantului-semnal, semnalul este pretios in masura in care indeplineste
doua functii vitale: indica o realitae si impune o reactie de raspuns.
C. Conceptia cuvantului-semnal ii atribuie limbajului un rol supra-uman.
Ab adevarat, c fals.
24. codificata ca paradigma culturala, conceptia cuvantului-simbol poate fi sintetizata astfel:
Realul este prim si independent; discursul este secund si dependent
Discursul reflecta lumea-in-sine, ce poate exista si in tacere fara ajutorul limbajului, pentru ea,
prezenta discursului este aleatoare.
Cuvantul simbol este principalul instrument al cunoasterii realitatii
Cunoasterea obtinuta poate aspira la obiectivitate deplina
Obiectivitatea devine criteriul adevarului, iar rolul subiectului este exterior, reducandu-se la cel
de agent
25. Completati lacunele din urmatorul text:
Detasarea de realitate (spre deosebire de cuvantul-semnal) determina cuvantul-simbol sa se
multumeasca cu construirea discursului- OGLINDA . conceptia cuvantului-simbol permite,
legitimeaza si reproduce iluzia posibilitatii unei OBIECTIVITATI depline (instrumentalizata la
maximum de pozitivism). In aceasta conceptie principala garantie a adevarului este considerata
OBIECTIVITATEA discursului, iar adevarul este conceput ca o corespondenta intre o
REALITATE prima si un DISCURS intotdeauna secund.

26. Conceptia demiurgica despre limbaj comporta urmatoarele variante:
conceptia magica
conceptia mitica
27. Alegeti asocierea corecta a conceptiei magice si celei mitice cu elementele care le
caracterizeaza:
- conceptia magica / se inrudeste cu prima varianta a conceptiei instrumentaliste insa, deosebirea
consta in faptul ca aici cuvantul nu se mai adreseaza unui om, ci unor forte supraindividiale (fie
naturale, fie supra-naturale)
- conceptie mitica / va considera cuvantul drept creator de realitate, nu doar un instrument de
instapanire al acesuia.
Cunoscuta in literatura si sub denumirea de conceptie umanista, ea poate fi defnita conceptie
sincretica asupra limbajului deoarece presupune concordanta (sincretismul) LIMBAJULUI,
REALITATII si fiintei UMANE sub auspiciile unei geneye continue si fara sfarsit.
29. Conceptia sincretica ii ofera limbajului:
o masura umana
30. Manifestarea cotiturii lingvistice in literatura a insemnat inlocuirea descrierii universului
interior cu:
experimentul verbal pur
31. Noua paradigma culturala fizata in istoria culturala a secolului XX sub numele de cotitura
lingvistica propune:
o reducere generalizata la discurs
o reorientare a culturii contemporane catre semiotic
Abordarile riguroase ale limbajului se caracterizeaza printr-un triplu neutralism: neutralitatea
limbajului OBSERVATIONAL in raport cu angajamentele teoretice (care sunt subiective),
neutralitatea limbajului STIINTIFIC in raport cu orientarile de valoare, neutralitatea ORICARUI
limbaj in raport cu contextul social-istoric.

33. Printre reprezentantii traditiei de cercetare nerguroase se numara:
M. Heiddeger
H. Putnam
E. Cassirer
34. Traditia de cercetare riguroasa se caracterizeaza prin A. Trasatura definitorie a abordarii
riguroase este B. A.P. Iliescu vorbeste despre un anumit ideal cognitiv al acestei traditii pe
care-l numeste C.
A. atasamentul fata de paradigmele formaliste
B. optimismul nelimitat in privinta perfectionarii s regularizarii limbajului
C. idealul hilbertian
35. Traditiei de cercetare riguroasa ii corespunde o conceptie despre limbaj:
instrumentalista
36. Completati lacunele din text:
Printre presupozitiile ce stau la baza abordarilor riguroase se afla D. care considera lumea un
ansamblu de lucruri cu anumite proprietati si care sufera anumite schimbari, E. potrivit careia
limbajul este o harta a lumii, C. ce presupune ca limbajul este supra-istoric, trans-localist, A.
conform careia realitatea este ordine, necesitate, B. ce presupune ca limbajul e pe deplin obiectiv
daca este un corespondent structural al realitatii.
A. Ordinea universala
B. Posibilitatea obiectivitatii deplina
C. Universalitatea limbajului
D. Chosismul
E. Izomorfismul structural intre limbaj si lume
37. In esenta, abordarile neriguroase ale limbajului considera ca rationalitatea manifestarilor
lingvistice este legata de:
contextualitatea acestora
partialitatea acestora
subiectivitatea acestora
istoricitatea acestora
A. Abordarile neriguroase ale limbajului inlocuiesc paradigma limbajului-oglinda cu paradigma
limbajului activitate respingand in acelasi timp presupozitia esentialista in favoarea idei ca
lucrurile nu au o esenta unica.
B. Din moment ce ambiguitatea limbajului reflecta o lume incomplet determinata, presupozitia
ordinii universale e complet abandonata in abordarile neriguroase.
C. Presupozitia universalitatii limbajului cade si ea din moment ce in abordarile neriguroase
substanta sa provine din reguli abstracte si stipulatii logice.
Ab adevarat, c fals
39.
Joc social / Wittgenstein
Sistem de reactii sociale / Quine
Traditie sociala / Kripke
40. Printre reprezentantii traditiei de cercetare riguroase se numara:
Ch. Peirce
F. de Saussure
Carnap
41. Intelectualismul, presupozitie a abordarilor riguroase, se manifesta sub urmatoarele forme:
Autonomia sensului
Autonomia semanticii
42. Abordarile riguroase:
construiesc limbaje ideale
construiesc, reguralizeaza, sistematizeaza
deduc in structuri riguroase

prescriu norme
43. Abordarile neriguroase:
urmaresc intelegerea naturii limbajelor reale
analizeaza, critica, descriu fapte relevante
se refera doar la contexte locale (situatie pre-paradigmatica)
descriu fapte lingvistice
arata (sau doar sugereaza)
44. Potrivit conceptiei Susanei Langer, tehnicade formulare a intrebarilor caracterizeaza:
o anumita epoca
A. Tehnica de formulare a intrebarilor, potrivit Susanei Langer, limiteaza si hotaraste caile prin
care se ofera raspunsurile.
B. Conform Susanei Langer, tehnica de formulare a intrebarilor este analizata atat de
specialisti cat si de interlocutorii obisnuiti.
C. Tehnica de formulare a intrebarlor, potrivit Susanei Langer, predetermina modul de
productie a ideilor, a ideologiilor, a conceptiilor despre lume.
Ac adevarat, B fals
Potrivit Susanei Langer, conceptiile despre lume sunt tributare unor ORGANIZARI MENTALE
si unor TEHNICI DE PROBLEMATIZARE.
47. Este evident ca intre interlocutorii ce nu impartasesc aceeasi organizare mentala, o
comunicare ca transfer de idei constientizat nu este posibila, deoarece:
orice raspuns formulat de unul dintre interlocutori va insemna, pentru cel de-al doilea,
respingerea intrebarilor sale
nu exista un limbaj comun
A. pentru pozitivisti, in caracterizarea naturii si dinamicii stiintei, conceptul central este cel de
teorie stiintifica
B. Pentru Th. Khun, criteriul de departajare stiinta/nonstiinta este testabilitatea
C. Pentru Th. Khun, in caracterizarea naturii si dinamicii stiintei conceptul central este cel de
paradigma.
AC adevarat, B fals
49. Paradigmele sunt, potrivit lui Th. Khun:
modele de practica stiintifica ce pot fi intalnite in lucrarile stiintifice clasice si, mai ales, in
manuale si tratate
realizari stiintifice exemplare care, pentru o perioada, ofera probleme si solutii model unei
comunitati de practicieni.
50. Potrivit lui Th. Khun incomensurabilitatea paradigmelor provine din urmatoarele:
ele implica presupozitii incompatibile cu provire la entitatile de baza ale domeniului studiat si la
comportarea acestora
ele presupun perceptii diferite datorita cunoasterii explicite cuprinse in paradigme
observatiile pe care cercetatorii le efectueaza asupra aceleiasi realitati sunt si ele incomensurabile
51. Completati lacuna din textul urmator
Potrivi lui Th. Khun, adeptii unei paradigme nu-i pot convinge pe adeptii paradigmei concurente
de superioritatea punctului lor de vedere si nici nu vor putea intelege punctul de vedere al
celorlalti. Argumentele celor doua partide vor fi CIRCULARE.
52. Potrivit lui Khun, trecerea de la o paradigma la alta se face prin:
convertire
53. Din caracterul quasi-constient al paradigmelor rezulta caracterul lor:
colectiv
Spre deosebire de cunoasterea de tip EXPLICIT cuprinsa in enunturile abstracte ale teoriei si in
regulile metodologice generale, cunoasterea cuprinsa in paradigme este o cunoastere TACITA.

55. Consecintele incomensurabilitatii paradigmelor sunt:
apare ruptura de comunicatie intre cei care impartasesc paradigme diferite
argumentele celor doua partide vor fi ciculare (ele pot fi intelese si acceptate doar de cercetatorii
care lucreaza deja la aceeasi paradigma)
compararea si evaluarea a doua paradigme rivale pe baza unor crterii logice sau a unui stoc de
date observationale invariante nu este posibila
56. Asociati autorilor urmatori lucrarile corespunzatoare:
Th. Kuhn / Structura revolutiilor stiintifice
F. de Saussure / Curs de lingvistica generala
E. Morin / paradigma pierduta: natura umana

RETORICA

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

RETORICA

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tema 1:

RETORICA METEUGUL BUNEI CUVNTRI

Aristotel din Retorica, considernd-o ca facultatea de a

este propriu pentru a convinge prin

cuprinde 1 un ansamblu de norme i reguli1

itiin a elaborrii discursului n general, avnd funcie

primordial persuasiv, dar i funcie justificativ, demonstrativ sau deliberativ.

Ceea ce pare ns c domin definiiile actuale propuse pentru retoric este

pascalian,s conving (aspectul raional) i s plac (aspectul iraional sau afectiv)

manipularea ca zon aflat la intersecia psihologiei cu sociologia i

este privit ca o interpretare continu a retoricii

Funcia pedagogic, explicativ, critic

privete retorica n calitatea sa de

disciplin al crei studiu permite descifrarea i elaborarea textelor literare sau a

economice. Or, sistemul democratic acord tuturor cetenilor dreptul de a lua

Microretorica sau teoria figurilor de stil, reteoretizate de Grupul n-Retorica

Incursiuni n diacronia retoricii

(prin sistematizarea i transmiterea modului de elaborare a acestor procedee). Ei au

(asonan, rim, paronomaz, ritm, paralelisme ntre prile frazei) i cu figuri de

Retorica reprezenta n acea epoc un mijloc de a rspunde multiplelor

Spaiul anglo-saxon i aduce contribuia la mbogirea teoretizrilor prin

n jurul anilor -70 retorica renate, beneficiind de progresele nregistrate n

RETORICA N SPAIUL ROMNESC

Cercetrile actuale asupra argumentrii ncearc s asigure un echilibru i o

1.2 Locul i rolul retoricii pentru comunicarea profesional a juristului.

Dar exist, n plus, oratorul de mijloc, interpus ntre acetia i, ca s zic

i onotonie, sau adaug, ca ntr-o

Tem de control: Contribuiile Evului Mediu i ale epocii moderne la

20. Potrivit retoricii aristotelice, utilizarea corecta a limbajului din punct de

34. Singurul discurs judiciar rostit de Lysias in fata tribunalelor ateniene se

b. caracterul oratorului, forma discursului, pasiunile auditoriului

a. problema opozitiei dintre filosofie si retorica

90. Principalii autori pe care Simeon Marcovici ii citeaza in lucrarea sa de

2. Retorica, in viziunea lui Aristotel, este facultatea de a cerceta

legile generale ale gandirii

3. La Aristotel, dovezile extratehnice

b. sunt identificabile cu ethos, pathos si logos

5. Ethos-ul, in cazul retoricii aristotelice, constituie:

6. Pathos-ul, in cazul retoricii aristotelice, constituie:

Logos-ul, in cazul retoricii aristotelice, constituie:

8. Dupa Aristotel, demonstratia in cadrul discursului oratorului se obtine prin:

10. Exemplul, in retorica aristotelica, reprezinta:

11. Genurile retoricii, dupa Aristotel, sunt:

12. In cadrul retoricii aristotelice, genul demonstrativ are in vedere

19. Potrivit retoricii aristotelice, naratiunea

este o parte necesara a oricarui discurs

21. Inceputurile retoricii judiciare se leaga de

22. Primii profesori de retorica in Atena au fost

24. Printre acuzele aduse sofistilor in antichitatea greaca se numarau:

2. sofistica este profesata cu plata

26. Metoda argumentativa proprie lui Protagoras se sprijina pe urmatoarele teze:

27. Tehnica antilogiei, specifica sofistilor, consta in

impunerea oricarui punct de vedere asupra celui opus

28. Dupa Prodicos forta persuasiva a retoricii tine de

criticii sustinute a filosofiei lui Socrate

31. Tetralogiile lui Antiphon oratorul cuprind urmatoarele momente:

exordiu, naratiune, demonstratie, epilog

32. Partile discurdului, dupa Antiphon oratorul, sunt:

Impotriva lui Eratostene

36. Urmatoarele discursuri apartin oratorului Isocrate:

38. Discursul lui Isocrate intitulat Panegiricul are ca tema

b. sustinerea misiunii civilizatoare a Atenei

Impotriva lui Eratostene

45. Stilul oratoric asianist este: