Sanatatea umana din perspectiva sanatatii

intregului viu comun: mediu, organizatii,

comunitati, familii si institutii

Am ales sa abordez aceasta tema datorita importantei pe care o ridica

sanatatea umana la nivelul intregului viu si datorita influentei sanatatii
umane asupra sanatatii intregului viu comun.
Pornind de la afirmatia lui Platon: “Lucrurile pentru a fi cunoscute si
intelese, trebuie privite ca intreg”, consider ca acest subiect reprezinta si o
problema a omenirii, prin indepartarea acesteia de viziunea intregului viu
comun.
In secolul XXI, progresul este un element cheie, iar acest progres este
perceput de marea majoritate numai cu sens pozitiv si este rezultat al
educatiei umanitatii (educatie privita in sens larg – cultura, pregatire de
specialitate si respect pentru valori). Pornind de la aceasta idée ne punem
intrebarea daca progresul, evolutia societatii, a contribuit numai in directia
unui intreg viu sanatos. Descoperirea produselor alimentare nesanatoase, a
bombelor, a tuturor utilajelor care polueaza sunt doar cateva exemple care
contribuie negativ atat la sanatatea intregului viu cat si la sanatatea umana.

1
 Intregul viu se refera la infinitele parti organice ale microcosmosului
nostru ce se afla intr-un echilibru relativ stabil, asigurand evolutia
coexistentei si succesiunii noastre spre infinitul punctului de tangenta al
evolutiei timpului la specificul miscarii curbei de evolutie a planetei
Pamant. Din acest punct de vedere, aerul este un intreg viu, apa este un
intreg viu, pamantul, ca sol si subsol, este un intreg viu, atata vreme cat ele
intretin toate formele de viata naturala, umana si creata de oameni.
In cadrul acestui intreg, o minte umana sanatoasa se dovedeste viabila
doar intr-un mediu sanatos, in comunitati sanatoase, prin adoptarea unor
reguli care servesc individul uman, familia si organizatiile.
Extinderea viziunii privind sanatatea umana asupra celorlalte componente ce
definesc viata neumana: mediu, institutii, familii, comunitati si organizatii
este expresia unei noi paradigme: sanatatea intregului viu comun.
Sanatatea intregului viu comun este o stare de armonie interioara a functiilor
viului, specifice mediului natural si mediului creat de om, care permite
transformari, evolutii si disparitati corespunzatoare rostului acesteia, in
marea diversitate a identitatilor de sens.
O asemenea exigenta impune transferul cunoasterii stiintifice si folosirea
experientei de viata exclusiv in folosul sanatatii intregului viu comun.
Oamenii ca parte din intreg participa efectiv la starea acestuia,
deoarece, pentru ca un întreg să funcţioneze normal, toate componentele
acestuia trebuie să se afle într-o stare bună. Orice neregulă la nivelul părţilor
se va resimţi drastic la nivelul întregului.
Sănătatea întregului viu comun este o stare de armonie
interioară a funcţiilor viului, specifice mediului natural şi mediului creat de
om, care permite transformări, evoluţii şi disparităţi corespunzătoare rostului
acesteia, în marea diversitate a identităţilor de sens.

2
 Pentru a putea vorbi despre întregul viu, trebuie să definim sensul
cuvântului, stabilindu-i astfel şi componentele. Întregul viu comun trebuie
perceput la scara microcosmică, fiind reprezentat de planeta Pamant,
alcătuită din oameni, familii, comunităţi, mediu, organizaţii şi instituţii.
Sănătatea întregului viu, porneşte în primul rând de la sănătatea
componentelor acestuia, sănătatea oamenilor, mediului, organizaţiilor,
familiilor şi comunităţilor. Aceste componente se află în relaţii de
interdependenţe organice de funcţionalitate, între ele există conexiuni vitale,
iar evoluţia lor condiţionează durabilitatea spaţiului şi timpului astrului
nostru.
Mediul în calitatea de componentă a întregului viu comun, este o
formă de viaţă neumană, alcătuită din viaţa apei, aerului, munţilor,
câmpiilor, viaţa plantelor şi viaţa animalelor. Intrările, transformările şi
ieşirile, ce se petrec la nivelul mediului, trebuie să fie în concordanţă cu
celelalte componente ale întregului viu, dar mai ales cu fiinţa umană, de pe
urma căreia s-au produs cele mai mari dezechilibre la nivelul mediului.
Sănătatea mediului este reprezentată de o existenţă şi evoluţie dinamică, dar
fără mari dezechilibre, care ar putea afecta sănătatea întregului viu comun.
Viaţa umană este caracterizată prin doua momente importante,
naşterea şi moartea şi de toată perioada aflată între aceste momente, în care
oamenii trăiesc propriile experienţe, fiecare într-un anumit spaţiu şi timp.
Sănătatea vieţii umane presupune ca între cele doua momente unice
din viaţa unui individ să se efectueze o serie de intrări, transformări şi ieşiri,
toate aflate într-un echilibru perfect, care să asigure fiinţei umane evoluţia în
armonie cu celelalte componente ale întregului.

3
 Sănătatea vieţii umane presupune si existenţa unui echilibru între viaţa
umană individuală şi viaţa în comunitate, organizată în familii, organizaţii,
instituţii şi comunităţi.
Dezvoltarea durabilă vazută ca o cauză a bunăstării oamenilor şi ca o
cale spre perfecţionare este şi o cale spre sănătatea întregului viu. Astfel
dezvoltarea durabilă este acel tip de dezvoltare ce asigură satisfacerea
necesităţilor generaţiilor prezente, fară a afecta negativ posibilităţile
generaţiilor viitoare de aşi satisface necesităţile lor. Definiţia presupune
menţinerea unui echilibru dinamic între acţiunea de a păstra şi aceea de a
progresa. A dăinui şi a îngriji natura, un sistem deschis, dominat de legile
fizice, dar şi a asigura progresul oamenilor şi societatilor, sunt esenţa
dezvoltării durabile. În acestă activitate toată lumea câştigă, deoarece
dezvoltarea implică mai mult descoperirea şi exploatarea unor resurse noi
decât ajutarea oamenilor să supravieţuiască deci în gestionarea corectă a
timpului este luat în vedere principiul câştig – câştig, numai în acest fel se
poate atinge un nivel superior al calitătii vieţii, şi numai asa se dezvoltă
premisele unui întreg viu sănătos.
Viaţa comunităţilor este definită de ansamblul proceselor economice,
social-umane, spiritual-tradiţionale şi religioase ce conturează identitatea
unui anumit spaţiu geografic, într-o perioadă de timp determinată, unde
oamenii îşi desfăşoară activitatea normală în cadrul familiilor, organizaţiilor
şi instituţiilor.
Apartenenţa la viaţa comunităţilor presupune un proces complex, în
care trebuie să exişti, iar pentru a exista este necesară înregistrarea la
naştere, prin efectuarea unor formalităţi, utile pentru a se ţine evidenţa
persoanelor ce aparţin aceleaşi comunităţi. O comunitate sănătoasă trebuie
să asigure oamenilor ce o alcătuiesc, condiţii de locuit, de muncă şi de

4
reproducere, condiţii de educare şi îngrijire medicală, de securitate şi
intimitate individuală şi socială, absolut necesare pentru ca acea comunitate
să se dezvolte sănătos şi armonios.
Viaţa organizaţiilor se referă la viaţa întreprinderilor în care oamenii
işi petrec timpul de lucru, consumă factorul de producţie muncă, pentru a
obţine veniturile necesare cu care să-şi asigure existenţa. Prin intrările,
transformările şi ieşirile pe care le antrenează procesele ce identifică viaţa
organizaţiilor, se formează familia muncii, unde oamenii îşi pun în slujba
întreprinderilor sau statului propriul capital, munca, pentru a se crea utilităţi
pentru necesităţi. Sănătatea vieţii organizaţiilor echivalează cu o bună
desfăşurare a proceselor din activitatea întreprinderilor, fară dezechilibre şi
întreruperi.
Viaţa instituţiilor înseamnă de fapt sistemul normelor şi regulilor după
care se desfăşoară viaţa familiei muncii, familiei credinţei şi familiei iubirii.
Aceste reguli şi norme, stabilite de oameni, se aplică într-o societate aflată în
plin proces de schimbare şi adaptare. Viaţa instituţiilor este sănătoasă atunci
când regulile create de om aduc pace şi armonie în viaţa întregului viu
comun.
Sănătatea întregului viu este definită de un ansamblu de parametri
naturali ale căror constante conturează în timpul şi spaţiul planetei noastre
evoluţia naturală, normală ale tuturor componentelor întregului.
Un sistem economic este eficient atunci când toate componentele
acestuia funcţionează în parametrii normali, evoluează constant, fără mari
dezechilibre sau întreruperi şi în concordanţă cu celelalte sisteme din acel
spaţiu geografic şi timp în cadrul unui întreg viu comun sănătos.
Un model ce conturează sănătatea întregului viu şi a componentelor
sale trebuie să cuprindă câteva elemente definitorii: sensul (rostul) vieţii,

5
mecanismele vieţii, echilibrele şi dezechilibrele vieţii, sisteme de reglare şi
control a riscurilor pe care le presupune existenţa şi evoluţia.
Sanatatea umana este considerata bunul cel mai de pret, cel putin asa
afima politica sanitara, iar noile exigente pe care le ridica integrarea tarii
noastre in Uniunea Europeana, unde sanatatea umana este considerata, in
cadrul politicii comunitare, element decisiv de apreciere a performantelor
acestei constructii institutionale prin atingerea celui mai înalt nivel posibil de
competitivitate stiintifica si economico-sociala în lume, reprezinta standarde
ce conduc si la sanatatea intregului.
În calitate de stare normala de existenta si evolutie a indivizilor si
comunitatilor umane, sanatatea umana este interpretata de stiinta
economica atât ca bun de consum individual, cât si ca bun de capital,
cele doua caracteristici ale acestui bun îsi au originea în modul lor de
folosire. Gandirea si actiunile umanitatii trebuie sa se ridice la nivelul
macrosocialului, unde se afla acoperisul spiritual, sub care interpretam
conexiunile ce se formeaza între starea de sanatate a populatiei, potentialul
uman si cresterea economica.
Sanatatea umana este cel mai important lucru pe care si-l doresc
oamenii în tranzitia lor prin viata, dupa care urmeaza drepturile legate
de proprietate, responsabilitate si solidaritate.
Constantele starii de sanatate umana, factorii care actioneaza
conjugat asupra ei reprezinta elementele de referinta de la care trebuie sa
pornim în proiectarea politicilor, strategiilor, sistemelor si programelor de
sanatate umana. Sub aspect teoretico-metodologic, potentialul uman,
resursele de munca si capitalul natural-spiritual (uman) se afla într-o
interdependenta dinamica permanenta, cresterea si dezvoltarea economica

6
fiind atât rezultatul acestei interactiuni concret-istorice, cât si premisa de
baza, pentru a împlini,
prin economia societatii omenesti, sensul vietii traite individual, dar în
comunitate, a unei experiente spirituale unice.
Viata umana, împreuna cu celelalte forme de viata naturala, existente
la scara planetei Pamânt, formeaza un întreg unic, în evolutia caruia
asigurarea nevoilor de sanatate este la fel de importanta, indiferent de timpul
si spatiul coexistentei si succesiunii noastre comune.
În acest context de exigente pe care le genereaza dinamica
interdependentelor complexe ale sanatatii umane, perfectionarea
managementului resurselor umane în cadrul unitatilor sanitare reprezinta
nucleul dur al procesului de reconstructie spiritual-institutionala a
functionalitatii acestui subsistem la noi, orientat spre prevenirea, în regim
proactiv, spre actiunea practica, responsabila de lupta cu fenomenul de criza,
de tip boala si în directia controlului marilor riscuri asupra vietii umane, pe
care le antreneaza evolutia vietii.
Reconstructia functionalitatii sectorului sanitar, în calitate de opera a
responsabilitatii la scara societatii românesti, trebuie sa înceapa cu factorul
uman, antrenat în aceasta activitate sociala, prin el si pentru el punându-se
bazele reproducerii sanatatii umane, atât ca bun de consum individual, cât si
ca bun investional, de capital, cu cele mai puternice efecte propagate în
lumea în care muncim ca sa traim si nu traim ca sa muncim.
Dacă sănătatea presupune doar neexistenţa unor anomalii sau
dezechilibre, calitatea presupune valabilitate, veridicitate, virtute, şi în final
eficienţa, dată de competenţă, perspicacitate, capacitate. Calitatea acestui
sistem vizeaza intreaga constructie a politicilor de sanatate umana, începând
cu nevoia de a regândi

7
responsabilitatea institutionala a managementului sanitar si continuând, pâna
la nivelul fiecarei organizatii sanitare, acolo unde de fapt se manifesta
efectiv raporturile reale dintre cererea de sanatate si oferta de sanatate, cu
toti factorii implicati în ele, de la cei economici si financiari, pâna la cei
educationali, medicali, religiosi, traditionali, de mediu, sociali si politici.
Întregul viu comun şi toate componentele acestuia pot fi într-adevăr
sănătoase, când viabilitatea sistemelor economice este dată de o relaţie
pozitivă între calitate, eficienţă şi sănătate.
Atâta vreme cât există sărăcie globală, poluarea mediului, instituţii care
aprobă războiul ca formă de înlăturare a regimurilor dictatoriale,
întreprinderi care produc şi vând bunuri ce ne afectează viaţa etc., sănătatea
întregului viu este în pericol.

8
 Concluzii

Dupa opinia mea, in prezentul sistem, in ecuatia dezvoltarii durabile,

sanatatea umana este elementul cheie al sanatatii intregului viu. Calitatea
vietii si sanatatea umana sunt conditii sigure ce ne pot ajuta sa ne implinim
cat mai bine segmentul de timp uman pe care il avem de trait.
Pentru a actiona in directia unui intreg viu sanatos, intreaga umanitate
este responsabila atat de propria sanatate cat si de functionarea in parametrii
normali a tot ceea ce ii inconjoara, adica de sanatatea intrgului.
In secolul XXI, in conditiile progresului tehnico-stiintific, deci
procesele intensive de tehnologizare si urbanizare, care teoretic joaca un rol
pozitiv au contribuit nefast asupra sanatatiii umane, aparand diverse “boli ale
civilizatiei”. Cauzele acestor maladii “civilizate”constau in impactul
factorilor specifici civilizatiei contemporane: poluarea mediului,aglomeratia,
acceleratia activitatilor umane, mecanizarea, etc.
Pentru a evita toate aceste aspecte negative, este necesar sa ne
respiritualizam distrugand in mod creator, dezvatandu-ne cat mai repede si
cat mai radical de a folosi cuceririle cunoasterii impotriva vietii natural-
umane.

9
 Bibliografie

Popescu, C., Taşnadi, A., Respiritualizarea. Învaţă să fii Om., Editura

Tribuna Economică, Bucureşti, 2003;
Popescu, Constantin, Raţionalitate şi speranţă, Editura Renaissance,
Bucureşti, 2006;
http://library.usmf.md/downloads/ebooks/Ecologia.umana/XIII-
Starea.de.sanatate.a.pupolatiei.umane.pdf
www.biblioteca.ase.ro

10