Ioan Slavici

Scormon

C�t e de lung gardul,de la porti�� p�n� la cotitura uli�ei. Sanda l-a m�surat, nici ea singur� nu
�tie de c�te ori, cu firul �n m�n�. Jos, l�ng� porti��, e v�rtelni�a cu jirebia de tort. Sanda
ia capatul firului, �l suce�te pe l�ng� cel dint�i par din gard, apoi merge l�s�nd firul printre
degete, din par �n par, p�n� la st�lpul din cotitur�; acolo suce�te firul �nc� o dat� �i
iar��i se �ntoarce �napoi. V�rtelni�a se mi�c� alene, sc�r��ind �ndelungat, �i las�
firul a se dezveli. Din c�nd �n c�nd, sc�r��itura inceteaz�, �i firul nu mai curge. Sanda fuge la
v�rtelni��, descurca firele �i iar��i p�r�nd� parii. A�a se urze�te p�nza. �i gardul e cel
mai bun urzitor : par b�tu�i unul l�nga altul �i lega�i intre d�n�ii, loc de �ase palme de la
p�m�nt, cu o �mpletitur� de nuele. L�ng� gard locul e neted : dincolo gr�dina cu legume �i cu
flori. Cucurb�ta se �ntinde de-alungul, se ridic� �i pe alocurea se r�suce�te p�n� �n v�rful
parilor, �nc�t firul Sandei se ascunde �n verdea�a frunzelor ori scutur� albini din florile galbene.
A�a de a �ndem�na gnu e urzitorul cu craci lungi ca p�ianjenul. E bun �n vreme de iarn�. Acum
�ns� naica Marta s-a dus cu copii la st�n�, badea Stan a plecat cu un car de sc�nduri : Sanda e
singur�-singuric�. �i mai place afar� la uli��. Nu pentru ca ar fi trec�tori, dar afar� c�ntecul
vine mai bine. E cald, dar de prins� e fata la ger �i la ar�i��. Cu bra�ele goale, cu poalele aninate
�n br�u �i cu �tergarul �n cap, ea nici nu simte vremea lui cuptor ; c�nt�, �ntinde firul,
descurc� jirebia �i se perde �n tinere�ele ei.
Din vale vine, abia t�r�ndu-se, un c�ne flocan, pe mijlocul uli�ei. C�teva sute de pa�i de la
cotitur�, el z�re�te o clip� pe Sanda, se opre�te, ridic� capul, ciule�te �i �ncepe a scheauna
�ncet. Sanda se �ntoarce cu firul �i iara�i se arat� la cotitur�. C�nele tresare, prinde via��
�i, cu ochii a�inti�i la Sanda, se r�pede �n sus.
Pentru o fat� care urze�te p�nza de-a lungul gardului, un c�ne flocan, mai ales c�nd gnu vine ci
s� r�pede, totdeauna este o ivire mai mult dec�t sup�r�cioas�. Sanda �ip�, apoi r�mase
�ncremenit� de spaim�, cu fa�a alb� ca fagurele �i cu ochii a�inti�i la c�ne.
Ca o �op�rl� �ns�, cu labele �ntinse, colb�ind cu coada �i scheaun�nd, se t�r�ie c�nele
p�n� �n apropierea ei. Acolo apoi r�mase turtit la p�m�nt, privind fata speriat�, scheaun�nd
iar cu fric� �i mi�c�ndu-si coada ne�ncetat.
Sanda ��i veni �n fire. �i p�rea c-a mai vazut adeseori acest c�ne, dar unde �i cum nu-�i
aducea aminte.
Deodata, fa�a ei se �nsenin�.
- Scormon! strig� ea cu bucurie, ca �i c�nd ar �nt�lni un vechi prieten.
C�nd auzi c�nele acest cuv�nt, s�ri iute la picioarele el, apoi se ridic� cu labele pe ea
�i iar��i �i cuprinse picioarele, s�ri �mprejur vesel, �ncepu s� latre, s� scheaune �i iar��i
s�-i ling� m�inile.
- Solomon! drag� Solomon! zice ea, plec�ndu-se spre c�ne �i netez�ndu-l. C�t e de
slab sarmanul ! Unde e Pascu ?
La auzul acestui nume, c�nele �ncepu s� scheaune �ncet, mai tare, tot mai tare, �n sf�r�it el 
��i ridic� capul �n sus �i �mcepu s� urle.
Sanda �l privi c�t�va vreme cu mi�care .
- Bietul c�ne! cum url�! zise ea �nduio�at�. Scormon, nu urla! urm� apoi, sim�ind c�
lacrimile �i vin �n ochi.. Cine �tie, poate a �i murit �n c�t�nie. Bietul c�ne! Apoi �ncepe a se
sterge la ochi, a�ez�ndu-se pe piatra de l�ng� porti��. Cine �tie poate a �i murit!
Trei ani vor fi la toamn� de c�nd l-au dus �n c�t�nie. �i mul�i mor �n c�t�nie. Se zice c�-i
bate �i-i �in cu m�nc�ri rele. Vai �-amar! Nu se mai aude nimic de el. Despre al�ii tot mai vine
c�te-o veste. Dar el n-are pe nimeni, dec�t pe bietul acesta de c�ne, care piere de foame..
La acest g�ng, Sanda privi �mprejur. Scormonera tupilit la picioarele ei. Ea �ncepu s�-l
netezeasc�.
- Scormon! tu n-ai st�p�n!
Scormon se ridic� �i-�i puse labele pe genunchii ei, privindu-I fa�a.
Sanda �ncepu a-�i face mustr�ri. De trei ani, de c�nd s-a dus Pascu, ea abia c�teodat� �i-a 
adus aminte de el. M�car numai s� se fi g�ndit la el. �i a�a nu se mai g�nde�te nimeni altul �n
lume. Dar atunci c�nd �l luase �n c�t�nie Sanda era �nc� t�n�r�, de tot t�n�r� �i
nepriceput�.
Iar el totdeauna a fost bun cu d�nsa. C�nd mergea la st�n�, iarna, c�nd �edeau seara la
sf�r�mat de porumb, �i prim�vara, c�nd oile �ncepeau s� fete, totdeauna el �i aducea pe cel
mai frumos dintre mieii priori. Cine �tie? poate el … Da! de dragul ei el ar fi fost sa fac� ori�ice. Ar fi
dorit s�-l vad� �i numai s�-l vad�.
Scormon se ridic� cu labele pe umerii ei.
- Scormon! strig� ea �nduio�at�, apoi �i cuprinse capul �i �l s�rut�, privind speriat�
�mprejur, ca s� vad� dac� nu o va fi z�rit cineva. Dupa aceea se ridic� repede, intr� �n curte,
�n cas� �i ie�i cu o bucat� de m�lai proasp�t.
- Scormon, ia, m�n�nc�! gr�i ea, �ntinz�ndu-i bucata.
C�inele �ncepu s� mu�ine m�laiul.
- M�n�nc�, Scormon, m�n�nc�! S�rmanul, c�t e de slab : abia a mai r�mas p�r pe el!
M�n�nc�, Scormon!
Scormon apuc� bucata cu sfial� �i o puse �ntre labe, iar fata se asez� l�ng� el �i r�mase
privind cu mul�umire cum c�nele din ce �n ce se �ndemna mai tare la m�ncare.
- Unde e Pascu, Scormon?
C�nele las� bucata �i iar��i incepu s� scheaune.
- A murit, �tiu c-a murit! c�nele simte mai bine dec�t omul!
Naica Marta se opri la porti�� �i stete uimit�: Sanda �edea jos �i netezea un c�ne strain.
- Ce faci, tu fat� ?
- A murit, mam�, �tiu c-a murit! Url� c�nele.
- Cine-a murit?
- Pascu! Ia, acesta e c�nele lui.
- Care Pascu?
- Pascu, care era cioban.
- Aha! �mi aduc aminte, b�lanul! r�spunse naica Marta. Dar de unde �tii tu?
- Url� c�nele, mam�. S� vezi. Scormon ! Unde e Pascu?
C�nele, la intrarea naic�i Martei, se retrase �i f�cu un cerc �mprejurul feneilor. Acum se 
opri �i ridic� capul �n sus.
- Unde e Pascu? �ntreb� Sanda �nc� o dat�.
C�nele �ncepu iar��i s� urle.
Muma �i fata st�teau privind cu �nduio�are la c�nele ce �n limba se p�l�ngea de
singur�tate.
- Da, nu e a bine! gr�i naica Marta �ntr-un t�rziu. Dumnezeu s�-i ierte p�catele ! Era b�iat bun.
Nu mai �tie nimeni s� fac� br�nz� cum o facea el. Bietul c�ne, cum url� !
Acum, c�nd �i naica Marta zisese c� Pascu a murit, Sanda ar fi dorit s�-i arate c� e cu putin��
ca el s� nu fi murit. C�nele poate urla �i numai de dor s� vad� pe st�p�nul s�u. Vaz�nd
�ns� c� �i mum�-sa ��i �terge lacr�mile, ea o urm� �n cas�, far� s�-i vin� a zice vrun
cuv�nt. 
Ceva mai t�rziu, Sanda iar��i m�sur� lungimea gardului cu firul �n m�n�, ca �i c�nd nu s-ar
fi �nt�mplat nimic. Scormon era culcat la v�rtelni��, purt�nd capul �n urma fetei, pe care �i-o
alesese stap�n�. Ea se apleca totdeauna c�nd sosea la v�rtelni�� �i-l netezea, iar c�nele se
t�v�lea dezmierdat �naintea ei.
- Bietul c�ne ! Cum se bucur� !
Numai �n cealalt� zi diminea�� se sim�i urma zilei acesteia. 
- Ce �i-e fat�? O �ntreb� mam�-sa �ngrijat�.
- Nimic, mam�.
- E�ti galben� ca ceara!
- Nu �tiu! zise Sanda, merg�nd s� dea m�lai la c�ne.
�i din zi in zi Sanda se f�cea tot mai t�cut�, mai galben� �i mai g�nditoare. �i pl�cea s�
ias� seara afar�, numai cu Scormon. Acesta, peste c�teva zile, �ncet� a mai urla c�nd �l
�ntreba unde e Pasc, ci sccheauna numai privind �mprejur, ca �i c�nd l-ar a�tepta.
"Cine �tie? poate c� nici n-a murit", ��i zise Sanda. Parc�-I spunea un glas tainic c� el tr�ie�te;
iar c�nd auzea acest glas, parc� se temea de ceva.
�i de c�te ori vedea pe Scormon, glasul r�suna �n sufletul ei �i �n r�sunetul glasului se ivea
frica.
Peste c�teva s�pt�m�ni, naica Marta ie�i cu o bucat� de m�lai.
- Scormon!
Nimic.
- Scormon!
- Tu fat�! ia-n vin�, cheam� c�nele cela.
Cheam� fata, cheam� muma, cheam� to�i, dar e zadarnic. Ast�zi, m�ne �i poim�ine : s-a dus
Scormon. Cine �tie unde?
- P�cat de c�nele acela! Era bun la cas�, gr�i naica Marta.
Sanda s-ar fi bucurat c� a scapat de el, �ns� �i parea c-a r�mas satul pustiu.
 Pagina urmatoare>

Ioan Slavici

II

Trei v�i �i trei dealuri: cale scurt�-n tinere�e; cine o face �n voie bun� a sosit la M�cini�
f�r� chiar s� bea ap� din izvoarele din cale.
Jos in vale curge r�ul; mai sus, pe coaste, r�sfirat, se �ntinde satul prin holde �i gr�dini. Sus, pe
culme, pa�te turma �n iarb� verde �i �ndesat�. St�na e a�ezat� tocmai l�ng� cruce, de
unde ochiul cuprinde am�ndou� v�ile. Un nuc b�tr�n �i stufos d� umbr� p�storului.
Berbecii sunt b�t�u�i, mioarele sunt grase �i mieii zburdalnici, dar p�storul totu�i e t�cut.
Zadarnic ia fluierul �n m�n�; doina nu mai are farmecul pe care-l avea odinioar�.
- Scormon, �ine !
Scormon sare �i se repede �ntre berbecii care se bat �n capete, desp�r�indu-i pe �apte �n
�apte p�r�i, apoi r�m�ne st�nd cu capul ridicat, ca s� vad� dac� lupta e sf�r�it�. Iar
c�nd vede c� to�i pasc, latr� �nc� de c�teva ori, ca semn al privegherii sale, �i se �ntoarce
�ncet l�ng� st�p�nul s�u. Aci se �ntinde, ��i pune capul pe labele de dinainte �i r�m�ne
urm�nd cu ochii s�i mi�c�rile lui Pascu. Din c�nd �n c�nd, ciule�te, tresare, ridic� capul ori
morm�ie, parc-ar fi sim�it ceva nepriincios.
Pascu gnu-l vede. El se simte singur. C�t� vreme a fost �n c�t�nie, adeseori �i-a adus aminte de
el. Muntele, turmna �i Scormon au fost pritenii din rev�rsatul tinere�ii lui. Acuma �ns�, de c�nd
a sosit acas�, parc� e s�tul de traiul de mai-nainte. De patru s�pt�m�ni ��i pa�te turma �i
�nc� nu �i-a boteyat chiar nici pe berbecul ce poart� clopotul cel mare. Poate cu vremea, cu zilele,
lucrurile iar��i vor intra �n firea lor de mai-nainte.
Scormon ridic� capul, se ridic� de tot, prive�te ciulind �n vale, apoi, ca l�sat din pu�ca, se duce
peste gropi �i tufu�uri �n jos.
- Unde, p�cate, se duce c�nele a�a? Scormon, Scormon!
Scormon n-are vreme s� stea de vorb�.
Pascu se ridic� �i prive�te �n urma lui.
Din vale �erpuie�te, alb� �i neted�, poteca �ngust�. Jos, unde se pierde �n dosul spini�ului
�ndesat, Pascu vede o femeie venind gr�bit� �n sus, Scormon merge drept la ea, apoi joac�
�mprejurul ei, se t�v�le�te, latr�, sare pe ea �i iar��i ia calea �napoi p�n� la Pascu.
- Ce-i, Scormon? Cine e aceea?
El ar spune dac-ar �ti vorbi. Dar scheaun�, sare, latr� �i iar��i fuge la Sanda, �i de la Sanda la
Pascu, �i de la Pascu la Sanda, cale tot mai scurt�, p�n� ce nu �i poate vedea fa�� �n fa��.
Sanda se opre�te cu obrajii aprin�i �naintea lui Pascu.
O, dac� n-ar fi plecat, dac� n-ar fi venit, dac� n-ar fi aici.
Pascu o vede �i-�i aduce aminte de ea. Da, e Sanda lui badea Stan. Parc-o vede acum tot cum era
�nainte de trei ani, dar totu�o parc� tot gnu e cum a fost atunci. Parc� e - fereasc� Dumnezeu -
cum? Ar voi s�-I spuie o vorb�, dar gnu o g�se�te, tocmai de aceea.
- Mi-a spus Florea lui Butuc c-ai venit acas�! gr�i Sanda �n�bu�it�.
Pascu abia putu s� o aud�.
- Da! am venit acas�. �i Florea a venit acas�, r�spunse el c�ut�ndu-�i vorbele. Am turm�
frumoas�. Patruyeci �i sase de berbeci, o sut� �asezeci �i dou� de mioare �i optzeci de miei.
- Frumoas� turm�!
- �i iarba e foarte bun�, s� zici c�-I pagub� s� pasc� oile �n ea. Ia! berbecele cela e al meu:
simbrie. S� �i-l ar�t.
El plec� �nspre turm� �i Sanda �n urma lui, iar Scormon, adun� turma, �naintea lor.
- E gras� turma.
- Foarte gras�. A�a turm� n-am avut �nc�. Vezi aceea �i aceea, �i berbecul cela, �i cel�lalt,
urm� el, arat�nd oile r�sfirate. Am tot de la zece una.
Sanda umbla �n urma lui, privindu-l furi�at, iar c�nd el stete locului�i se �ntoarse la ea, am�ndoi
r�m�ser� ca �n cea dint�i clip� a int�lnirii lor.
- Eu m� duc acas�! zise Sanda cu glas tremur�tor.
- Te duci acas�?
- Da! m� duc! R�spunse ea, plec�nd.
Pascu plec� �n urma ei.
Acuma se opri Sanda.
- Dar de unde ai plecat? o �ntreb� Pascu.
- Am fost numai iac-a�a!
- Ce duci �n c�rc�?
Sanda privi la c�rp�, apoi la Pascu. Ochii �ncepur� s� i se �mp�inj�neasc�. Scormon v�zu
cum o lacr�m� se strecur� �n jos pe obrayul ei �i �ncepu s� scheaune, v�z�nd c-acuma nu e
bine.
- �i-am adus ni�te struguri! zise ea, f�r� ca s�-�i �tearg� lacr�ma. S�rmanul, a venit la noi.
Mai departe nu putu vorbi.
Gnu �tiu ce �i nu �tiu cum …. Pascu se sim�i c� nu se mai �tie ….. F�r� de a putea s�-�i dea
seam� �n ce chip el se trezi c� �mbr��i�eaz� pe Sanda.
Scormon privea neclintit la ei.

�n toamna viitoare, peste trei dealuri �i trei v�i �n umbra unui tei era o trochi��. Scormon e
culcat l�ng� ea �i prive�te �n t�cere cum copilul se joac� cu m�nu�ele lui, bomb�nind
vorbe de tainic �n�eles.