PAJIŞTI

ALPINE ŞI SUBALPINE CU

SPECII CALCIFILE DIN

NAŢIONAL PIATRA

PARCUL CRAIULUI

PAJIŞTI
DIN

ALPINE ŞI SUBALPINE CU SPECII CALCIFILE

PARCUL NAŢIONAL PIATRA CRAIULUI

EUNICE E4.4 Calciphilous alpine and subalpine grassland; Palaearctic classification 36.4 Boreo-Alpic calciphilous alpine grasslands; CORINE Land Cover 3.2.1. Natural grassland; 6170 Habitats Directive/FFH - Alpine and subalpine calcareous grasslands

2

Fauna Cap.......................................................................................................................Bibliografie 1 ... 2..... ..Schema unui lanţ trofic caracteristic ecosistemului Cap.........................................................CUPRINS Cap......................................... 1..........Clima Cap.........................................Localizare Cap...................... ........................ 6.............Rezumat Cap.................................................................................................. ....................................................................................................................... 5......................................................................................................................................................................................... ....................................................Ameninţări la adresa ecosistemului Cap 10...................................................Caracteristici ale ecosistemului Cap.......... 3...................... 7..................................... ..Definirea termenilor de bază Cap...... 8............... 11........ 4............................... Vegetaţia şi flora Cap...........Reţeaua trofică a ecosistemului Cap................................................. 9..............................

Munţii Ciucului. Gârbova. Munţii Mehedinţi. Munţii Vâlcan. 2 . În Romania acest ecosistem este întâlnit în: Munţii Rodnei. Munţii Piatra Craiului. Munţii Ceahlău. Munţii Cernei. Suhardu Mic. la altitudini ce depăşesc 1500m.1: Localizare Ecosistemul se întâlneşte în etajele subalpin şi alpin (15002500 m). Munţii Rarău. Mt. Munţii Apuseni. pe soluri bogate în carbonat de calciu şi grad ridicat de saturaţie în baze. Munţii Hăşmaş. Munţii Bârsei. Munţii Bucegi. Mt. Munţii Făgăraş. Munţii Retezat. Munţii Ciucaş. Munţii Crivadei. Munţii Iezer-Păpuşa. Siriu. În cazul Parcului Naţional Piatra Craiului. Munţii Ţarcu-Godeanu. Penteleu. ecosistemul „pajişti alpine şi subalpine cu specii calcifile” este întîlnit pe versanţii vestic şi nordic.Cap. Munţii Leaota. Munţii Lotru. Mt. Mt.

2 .Versantul estic este alcătuit în cea mai mare parte din conglomerate şi de aceea aici nu există conditii pentru dezvoltarea acestui ecosistem.

1 .

cunsumă şi sunt consumate la rândul lor. în strânsă legătură cu factorii biotici. ce se diferenţiază prin caracteristici geografice. abiotice şi biotice.arie terestră. Biosferă este spaţiul de pe Pământ unde există viaţă.2: Definirea termenilor de bază Habitat . apa. de fapt.zonă majoră de viaţă. Factori abiotici . gazele atmosferice. presiunea etc. determinată de microclimă. Factorii abiotici contribuie la buna desfăşurare a vieţii şi determină.reprezintă componenta nevie a ecosistemului. căile principale prin care materia şi 2 . Biotopul. în cadrul unui ecosistem.Cap. Ecosistemul reprezintă unitatea fundamentala structurala şi funcţională în abordarea naturii. Ecosistem . Biom . incluzând partea inferioară a atmosferei.complex dinamic de elemente abiotice şi biotice care interacţionează într-o unitate funcţională. acvatică sau subterană. Habitat natural . partea superioară a uscatul (litosferă) şi hidrosfera. umiditatea. temperatura. care afectează viaţa organismelor. Exemplele de factori abiotici includ: radiaţia solară. ca parte integrantă a ecosistemului. productivitatea ecosistemului. cuprinzând un complex de biotopuri şi biocenoze. este definit drept totalitatea condiţiilor abiotice în care se desfăşoară existenţa unei biocenoze şi a resurselor primare de care depinde existenţa populaţiilor. Lanţul trofic – serie de organisme care. în stare naturală sau seminaturală. Factorii biotici reprezintă orice factor viu care influenţează un ecosistem.mediul natural sau seminatural definit prin factori abiotici şi biotici în care trăieşte o specie în oricare stadiu al ciclului sau biologic. Factori biotici – sunt componenta vie a ecosistemelor. Lanţurile trofice sunt .

200 mm . Aşadar 273 de zile de îngheţ. ci cu pierderi de energie la fiecare transformare. iar cantitatea medie de precipitaţii oscilează între 12001400mm anual. Ce mai mare cantitate de precipitaţii se înregistrează în luna iunie (170 mm). Cap. iar cea mai mică în luna februarie (60 mm). Numărul verigilor trofice dintr-un lanţ trofic este limitat. deoarece transferul de energie de la o verigă la alta nu se realizează în întregime. Parcul Naţional Piatra Craiului prezintă un topoclimat complex de munte cu două etaje: • topoclimatul de munţi înalţi. cu un maxim în lunile ianuarie – februarie. iar ultima zi 1 iunie. 3 .3: Clima În ansamblu.000-1. Cea mai calda lună din an este iulie cu o temperatură medie de 9°C cea mai rece ianuarie cu -7°C. temperatura medie anuală 4-5°C) Ecosistemul pajişti alpine şi subalpine cu specii calcifile se situează la altitudini de peste 1500m şi este caracterizat de o temperatură medie anuală de aproximativ 02°C. Reţeaua trofică este rezultanta interconectării lanţurilor trofice din biocenoză. Precipitaţiile sub formă de zăpadă cad în intervalul noiembrie-aprilie. caracteristic în Culoarul Rucăr-Bran (cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 800-1.energia circulă în ecosistem.100 mm . La altitudini de peste 2000m prima zi de îngheţ este considerată 1 septembrie. Stabilirea reţelei trofice depinde de numărul lanţurilor trofice şi de gradul de contact dintre ele. reprezentat prin Creasta Piatra Craiului (cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 1. temperatura medie anuală 0-4°C) • topoclimatul de munţi scunzi. Durata medie a perioadei de înghet poate depăşi 200 de zile.

Plantă perenă. Cele mai multe zile cu precipitaţii se înregistrează în luna iunie (17 zile). Se întîlneşte în etajul alpin şi subalpin. mai ales pe versanţii abrupţi. 2 .000 mm/an şi mai scăzute în Bărăgan. cilindrice.1. Cap. cu rizom multiramificat. prin pajişti. cilindric şi 2-3 spiculeţe femele scurte.4: Vegetaţia şi flora Carex sempervirens Vill. plane. cu valori mai mari în zona de munte 1. Înfloreşte din luna iunie până în august. putem spune ca ecosistemul este situat în una din zonele cele mai umede de pe teritoriul României.când se înregistrează şi cea mai mare grosime a stratului de zăpadă.(Rogoz verde) Face parte din familia Cypiraceae.400 . Frunze îngust lineare late de 1-3mm. Tulpina eractă.400 mm/an. Înaltă pana la 50cm. cilindrică. Inflorescenţă dintrun spiculeţ mascul. Dobrogea şi Delta Dunării 500 . Având în vedere că media anuală a precipitaţiilor căzute pe teritoriul României este pe total de 637 mm. Fructe nucule trimuchiate. pedunculate. alungit ovoidale. iar luna cu cele mai puţine zile cu precipitaţii este februarie (doar 10 zile).

2 .

Frunzele sunt îngust lanceolate. cespitoasă. format din spiculeţe alungit eliptice. lung de 4cm. Fructul este o cariopsă. Inflorescenţa este un panicul erect. înaltă până la maxim 30cm. cu 57 nervuri paralele. lungi de 9-10cm. Înfloreşte în iulie – august. cu tulpini aspre în partea superioară. fiecare constituite din 3 flori. 3 . Se întâlneşte în pajiştile din etajul alpin. Plantă perenă. scurt pedunculate.Festuca versicolor (Păiuş) Face parte din familia Poaceae.

cu ramuri culcate. cu nervuri roşiatice.Salix reticulata L. Înfloreşte în iulie – august. (Salcie pitică) Face parte din familia Salicaceae. ia aspectul general de tufă. Arbust mic înalt de aproximativ 20cm. Frunzele sunt eliptice. rotunjite la bază şi la vârf. 4 . Amenţii apar odată cu frunzele. Vegetează ca tufe în etajul alpin pe terenuri ierboase sau pietroase. verzi iarna. lungi de 1-3cm. pe faţa superioară verde închis. sunt cilindrici. pe cea inferioară alburii.

5 .

Este întâlnită în regiunea alpină pe pajişti şi stânci. nepeţiolate. au 24 cm lungime şi sunt aşezate în perechi. Frunzele sunt îngust lanceolate. Frunzele sunt linear aciculare. Înfloreşte din luna iulie până în septembrie. Tulpina se termină 6 . Dianthus callizonus (Garofiţa Pietrei Craiului) Face parte din familia Caryophylaceae. Se gaseşte în Europa. America de Nord. Fructul este o capsulă. Flori solitare cu 5 petale roz până la mov deschis. Este o plantă cu tulpina scundă având 5-10 cm înălţime.Silene acaulis L (Iarbă roşioară) Face parte din familia Caryophyliaceae. uninerve. Siberia. Plantă perenă cu numeroase tulpini scurte.

în general peste 2000m. de culoare roşucarmin. Petalele au la bază o pată purpurie. deosebit de caracteristic. împestriţată cu alb şi cu peri mătăsoşi strălucitori. Coloritul gâtului este vizibil doar de aproape (juvenilii nu au dungi pe gât). Pasăre de dimensiuni mici. De la distanţă pare a avea un colorit şters grimaroniu. Sexe asemănătoare. deasupra limitei superioare a pădurii. în timp ce iarna 7 . Cuibăreşte în munţi la mari altitudini. Se hrăneşte cu insecte primăvara şi vara. Caracterele vizibile de la distanţă sunt: dungă închisă de-a curmezişul aripii şi pete maro-ruginii pe flancuri. Floarea prezintă în centru un inel purpuriu pestriţ. formată din 5 petale late. Pe partea cealaltă petalele sunt albe-verzui. Depune 3-5 ouă verzi-albastre. Îşi construieşte cuibul în tufişuri joase sau în găurile din stânci. Creşte pe brânele şi coastele abrupte din Munţii Piatra Craiului. fiind o specie endemică pentru acest masiv.cu o singură floare cu corola de aproximativ 3 cm în diametru. lungimea maximă din vârful ciocului până în vârful cozii fiind de 18cm. Cap. dinţate la vârf. Înfloreşte în luna august. Este o specie sedentară.5: Fauna Prunella collaris (Brumăriţa de stâncă) Face parte din familia Prunellide. aproape ca al unei vrăbii.

De la ureche peste ochi o dungă neagră. spatele cafeniu-roşcat murdar. 8 . Pe şira spinării o linie cafenie ntunecată. De la bot până la urechi porneşte o dungă longitudinală neagră cafenie. Abdomenul galbenroşcat deschis.mănâncă seminţe de ierburi alpine. cântă de pe sol sau într-un zbor nupţial scurt. greutatea 35-40 (55) kg. spatele cafeniu întunecat până la negrucafeniu. urechea 10-12 cm. Gâtul galben-roşiatic. ventral alb. Ceafa albăgălbuie. laturile corpului sure-cafenii întunecat. Iarna. Ţapul are coarne mai îndoite la vârf şi puţin mai mari decât la capre. Picioarele şi capul albe-gălbui. care aminteşte de glasul ciocârliei. Rupicapra rupicapra (Capra neagră) Face parte din familia Bovidae. între nări şi buza superioară o pată galbenă-roşcată. Vara. bine delimitată. pieptul. Capul + trunchiul 110-130 (140) cm. Cântecul este un ciripit melodios. Umerii. subţire. coada 4-8 cm. Culoarea variază după anotimp. înălţimea 76 cm. În colţul anterior al ochiului.

Ceafa gălbuie. galben sau cafeniu cu pete negre. pe culmile cele mai înalte ale lanţului alpinocarpato-caucazian. La noi. 9 . R. iar către ceafă o pată unghiulară neagră în formă de A sau > < sau X. Se hrăneşte cu iarbă. ssp. r. Capul patat mai mult sau mai puţin cu negru. iar prin aprilie-mai capra naşte 1-2 iezi. Ţapii bătrâni trăiesc în cete separate şi sunt înlăturaţi de cei tineri în lupta ce se dă pentru păstrarea femelelor. absent sau redus la o dungă rectilinie pe şira spinării. înconjurat de 6-13 solzi. mai mult sau mai puţin pătat cu alb. Împerecherea prin octombrie-noiembrie. Vipera berus (Vipera de munte) Lungimea totală la femele 68 (excepţional până la 87) cm. Laturile corpului cu pete întunecate. mai mult sau mai puţin rotunde. Masculii au spatele mai totdeauna cenuşiu cu o dungă neagră longitudinală sinuoasă sau un pronunţat zigzag ascuţit. 65 cm. muşchi şi licheni.Răspândită insular. muguri şi ramuri fragede de arbuşti. pe vârfurile cele mai înalte şi prăpăstioase ale Carpaţilor. masculii mai mici. Ochiul. slab distinct la indivizii cu coloraţie întunecată. Botul trunchiat sau uşor rotunjit. dorsal plat sau cu cant rostral foarte ridicat. albăstrui sau negricios. Vârful cozii ventral gălbui la femele. Abdomenul cenuşiu. carpathica trăieşte în cete de 6-30 capete.

mai întunecat. Se hrăneşte cu mamifere mici. dealuri. a doua toamna. puii la naştere cenuşii şi către 2 ani devin negri. cafeniu. Aparatul bucal este tipic pentru rupt şi mestecat. Abdomenul cenuşiu. stâncării. galben-cafeniu întunecat sau verdemăsliniu. neagră. margini de pădure etc. Dintre varietăţile de culoare. Este răspândită în tot lanţul carpatic şi în regiunea de dealuri. Corpul are formă cilindrică. subalpine şi montane.dorsal cu un desen mai egal. Femela naşte 5-20 pui în iulie-septembrie. care încep să vâneze imediat după naştere. muşcătura poate fi uneori mortală. vârful cozii galben mai mult sau mai puţin strălucitor. tufărişuri. amfibieni. Pe vreme noroasă foarte agresivă. Este un Orthopter de culoare verde. Hibernează din noiembrie-decembrie. uşor turtit lateral. Prima acuplare primăvara. cea mai comună la noi este var. Miramella ebneri Face parte din familia Acrididae. talie mijlocie. prester. Aripile posterioare sunt 10 . Poate fi întîlnită într-o multitudine de habitate: crestele muntilor. lungimea corpului 16-27mm. roşu până la cenuşiu-cafeniu. păşuni si pajisti alpine. dacă prima a fost timpurie. ouă şi pui de păsări. Este mai mult nocturnă.

11 • • . Este o specie endemică în Carpaţi. Abdomenul este voluminos şi se termină cu doi cerci evidenţi la masculi. pe substrat de calcare sau conglomerate calcaroase. care asigură saturaţie în carbonat de calciu. pe soluri rendzine.2500 m altitudine).4). la altitudini cuprinse între 10002300m. în etajele subalpin şi alpin (1500.6: Caracteristici ale ecosistemului • Ocupă suprafeţe mari. astfel încât reacţia se menţine neutră sau slab alcalină (pH=7 – 7. subalpine şi montane precum şi în fâneţe.rudimentare. Se întîlneşte pe pante mai mult sau mai puţin înclinate. de ordinul 500 – 1000 ha. amestecate cu sfărâmături de calcar. Se dezvoltă. Ultima pereche de picioare este adaptată la sărit. Cap. bogate în humus. Se întâlneşte din iulie până în octombrie în pajişti alpine. concrescuţi într-un ovipozitor la femelă.

Ciclul biologic al plantelor prezente aici este mult scurtat datorită faptului că sezonul estival este mai scurt. sunt prezente mai multe specii specii endemice şi specii rare.• • Stratul de sol cvasiinexistent. Vegetaţia este unistratificată (strat ierbos) plantele sunt de talie mică sau cu tulpină repentă.5°C şi precipitaţii între 900 mm şi 1450 mm/an.7: Schema unui lanţ trofic caracteristic ecosistemului Festuca 12 Polydrusus Prunella collaris Falco Pardosa nigra . Florile au culori vii pentru a atrage polenizatorii. Eliminarea păşunatului poate duce la o scădere drastică a diversităţiilor speciilor de plante. Aceste pajişti sunt supuse păşunatului. • • • • Cap. cu temperaturi medii anuale cuprinse între 2°C şi -2. în multe locuri Apare pe pante situate într-un microclimat caracterizat printr-o puternică insolaţie. De asemenea suprapăşunatul poate afecta în mod negativ ecosistemul mai ales prin degradarea stratului de sol care este foarte subţire. este foarte subţire. adăpostite de acţiunea intensă a vânturilor. Diversitatea speciilor de plante este destul de mare.

8: Reţeaua trofică a Caryophyllal es ecosistemului Aran Păsări de Violales Energ Flo Lepidopt de Larve Nematod Lumbricid Insecta Chilopo Reptilia Mamife pradă Lamiales ie insecte Păsări a ae Orthoptera daAccipitriform re Viperida Saxifragales solar Orthoptera Coleoptera carnivo insectivore es e Brassicales ă Coleoptera omnivore Falconiforme Hymenopte re şi Malpighiales Insecte Lepidoptera ra Mamalia s Passeriformes Fabales 13 carnivore Ursidae Gentinales Resturi vegetale Mamifere Aranea Larve de Asterales Reptilia Resturi animale ierbivore Coleoptera insecte Tulpi Rădăci Frunz FrucDiplopode Dipsacales Larve de Lacertid .Producători primari (plante) Poales Cap.

9: Ameninţări la adresa ecosistemului 14 .Cap.

Încetarea păşunatului ar putea afecta chiar mai grav biodiversitatea ecosistemului decât suprapăşunatul. culegerea sau distrugerea deliberată a unor specii de floră şi faună. contribuind la menţinerea echilibrului între specii. De asemenea suprapăşunatul poate duce la scăderea diversităţii speciilor de plante. în unele zone cvasiinexistent. în general. în primul rând prin degradarea stratului de sol care este destul de subţire.Ecosistemul pajişti alpine şi subalpine este. Aşadar acesta trebuie menţinut la un nivel moderat pentru asigurarea stabilităţii ecosistemului. O altă ameninţare este turismul prin: – circulaţia turiştilor pe trasee nemarcate şi în zone nepermise cauzând degradarea solului şi la distrugerea unor exemplare de plante rare. camparea şi crearea de vetre de foc în locuri neamenajate. ducând la dezvoltarea prea puternică a speciilor de plante care erau păscute în detrimentul altor specii ajungându-se chiar la dispariţia unora dintre acestea. O bună metodă de educare în acest sens este organizarea de tabere ecologice şi de 15 . eventuala creştere necontrolată a numărului de vizitatori. Aşadar am putea spune că păşunatul a devenit un „factor de control” al biodiversităţii în cadrul ecosistemului. Cu toate acestea trebuie să se ţină cont că păşunatul este o activitate care se desfăşoară de mult timp în acest spaţiu. traseele de alpinism amplasate necorespunzător deranjează păsările care cuibăresc în zonele stâncoase. Totuşi până în prezent nu au fost probleme mari legate de acest aspect în masivul Piatra Craiului. Una dintre posibilele ameninţări este suprapăşunatul. putând duce la dereglarea ecosistemului prin eroziunea traseelor turistice şi creşterea cantităţilor de deşeuri. Păşunatul excesiv poate duce la alterarea habitatului. destul de stabil. – – – – În acest sens trebuie să se aibă în vedere educarea turiştilor spre practicarea unui turism ecologic prin informarea acestora asupra conduitei ce trebuie adoptată în drumeţie şi a efectelor negative care pot apare.

Pedicularis verticillata. Festuca versicolor. Florile au culori vii pentru a atrage polenizatorii. În masivul Piatra Craiului se regăseşte pe versanţii vestic şi nordic. gărduleţe de sprijin şi trepte de lemn. Onobrychis transsilvanica. Salix retusa. Poa rehmanii. şi o mare varietate de insecte 16 . Dianthus tenuifolius. Carex sempervirens. Erigeron uniflorus. Achillea schurii. Dintre speciile cheie menţionăm: Elyna myosuroides. întâlnim păsări alpine şi subalpine din ordinele Passeriformea. Salix reticulata.5°C şi precipitaţii între 900 mm şi 1450 mm/an.10: Rezumat Ecosistemul se întâlneşte în etajele subalpin şi alpin (15002500 m). Festuca versicolor. adăpostite de acţiunea intensă a vânturilor. pe soluri bogate în carbonat de calciu şi grad ridicat de saturaţie în baze. cu temperaturi medii anuale cuprinse între 2°C şi -2. În vederea evitării eroziunii solului se pot folosi. saltele. Aster alpinus. Diversitatea speciilor de plante este destul de mare. Carex sempervirens. Cap. Scabiosa lucida. Vegetaţia este unistratificată (strat ierbos) plantele sunt de talie mică sau cu tulpină repentă. Sesleria rigida. Carex rupestris. Linum extraaxillare. Alyssum repens. Falconiformes şi Accipitriformes. Oxytropis carpatica. dintre mamifere capra neagră (Rupicapra rupicapra) şi ursul brun (Ursus arctos). Calamintha alpina. în locurile cele mai afectate de pe trasee. De asemene informarea se poate face prin amplasarea de plăcuţe de avertizare pe trasee. Anthemis carpatica. Helianthemum alpestre. Apare pe pante situate într-un microclimat caracterizat printr-o puternică insolaţie. dintre reptile găsim Vipera de munte (Vipera berus). . Silene acaulis. la altitudini ce depăşesc 1500m. sunt prezente mai multe specii specii endemice şi specii rare.activităţi de colectare a deşeurilor. Draba aizoides. Dianthus callizonus. În ceea ce priveşte fauna. Galium anisophyllon. Saussurea alpina etc.

Habitatul „Pajişti calcifile alpine şi subalpine” este menţionat în anexa 2 „Tipuri de habitate naturale a căror conservare necesită declararea ariilor speciale de conservare” din OUG 57 din 2007 privind regimul ariilor naturale protejate. autori: Nicolae Doniţã.11: Bibliografie Determinatorul ilustrat Pasarile din Romania si Europa .ro/ http://alpinet. autori: Constantin Pârvu. Cap. Diptera etc.nationalparks. Orthoptera.wikipedia. Aurel Popescu. Hymenoptera.ro/ http://www.dintre care menţionăm câteva ordine: Lepidoptera. autori: Dan Gafta. autori: Bertel Bruun. Coleoptera. Iovu-Adrian Biriş • MANUAL DE INTERPRETARE A HABITATELOR NATURA 2000 DIN ROMÂNIA. Aceste pajişti sunt supuse păşunatului. Eliminarea păşunatului poate duce la o scădere drastică a diversităţiilor speciilor de plante.pcrai. De asemenea suprapăşunatul poate afecta în mod negativ ecosistemul mai ales prin degradarea stratului de sol care este foarte subţire. Stoica Godeanu. Laurenţiu Stroe • HABITATELE DIN ROMÂNIA. Hakan Delin. Mihaela Paucã-Comãnescu.org/ http://www. conservarea habitatelor naturale. a florei şi faunei sălbatice. Simona Mihãilescu. Lars Svensson • • Călăuza în lumea plantelor şi animalelor. Owen Mountford • • • • http://n2k. Precum şi în Directiva 92/43/CEE – Directiva habitate.org/ 17 .

eu/ http://www.panda.rosilva.ro/ http://ec.ro/ http://www.europa.iucnredlist.clcp.org/ro/ http://www.org/static/major_habitats http://milvus.ro/ http://www.lifenatura2000.• • • • • • • http://www.ro/ 18 .