PAJIŞTI

ALPINE ŞI SUBALPINE CU

SPECII CALCIFILE DIN

NAŢIONAL PIATRA

PARCUL CRAIULUI

PAJIŞTI
DIN

ALPINE ŞI SUBALPINE CU SPECII CALCIFILE

PARCUL NAŢIONAL PIATRA CRAIULUI

EUNICE E4.4 Calciphilous alpine and subalpine grassland; Palaearctic classification 36.4 Boreo-Alpic calciphilous alpine grasslands; CORINE Land Cover 3.2.1. Natural grassland; 6170 Habitats Directive/FFH - Alpine and subalpine calcareous grasslands

2

......................Rezumat Cap................ 2......................... .... 4............ ......................Caracteristici ale ecosistemului Cap...............................Bibliografie 1 ............................. Vegetaţia şi flora Cap....CUPRINS Cap........................... 7..................................................................................................... 5............. 8. 9............................ ........................................ 11.....................................................................................................................Localizare Cap...............................................Reţeaua trofică a ecosistemului Cap..... .........................................................Clima Cap........................................................... 3. 6..........................Definirea termenilor de bază Cap................................. 1................................. ........................................................Ameninţări la adresa ecosistemului Cap 10.........................................................................................................Fauna Cap....Schema unui lanţ trofic caracteristic ecosistemului Cap.................................................................................................................................................

Cap. ecosistemul „pajişti alpine şi subalpine cu specii calcifile” este întîlnit pe versanţii vestic şi nordic. Munţii Iezer-Păpuşa. Munţii Bucegi. Munţii Crivadei. Mt. Munţii Ceahlău. Munţii Leaota. Munţii Făgăraş. Suhardu Mic. În Romania acest ecosistem este întâlnit în: Munţii Rodnei. 2 . Munţii Ciucaş. Mt. Munţii Mehedinţi. Munţii Vâlcan. Munţii Ţarcu-Godeanu. Mt. În cazul Parcului Naţional Piatra Craiului. Munţii Piatra Craiului. Munţii Hăşmaş. Gârbova. Siriu. Munţii Apuseni. Munţii Bârsei. Munţii Retezat. la altitudini ce depăşesc 1500m. Munţii Lotru.1: Localizare Ecosistemul se întâlneşte în etajele subalpin şi alpin (15002500 m). Munţii Cernei. Penteleu. Munţii Rarău. Munţii Ciucului. pe soluri bogate în carbonat de calciu şi grad ridicat de saturaţie în baze. Mt.

2 .Versantul estic este alcătuit în cea mai mare parte din conglomerate şi de aceea aici nu există conditii pentru dezvoltarea acestui ecosistem.

1 .

apa.zonă majoră de viaţă. care afectează viaţa organismelor.mediul natural sau seminatural definit prin factori abiotici şi biotici în care trăieşte o specie în oricare stadiu al ciclului sau biologic. productivitatea ecosistemului. Factori biotici – sunt componenta vie a ecosistemelor. presiunea etc. Ecosistemul reprezintă unitatea fundamentala structurala şi funcţională în abordarea naturii. căile principale prin care materia şi 2 . de fapt. acvatică sau subterană. incluzând partea inferioară a atmosferei. umiditatea. cuprinzând un complex de biotopuri şi biocenoze. Habitat natural . ce se diferenţiază prin caracteristici geografice. partea superioară a uscatul (litosferă) şi hidrosfera. Lanţurile trofice sunt .complex dinamic de elemente abiotice şi biotice care interacţionează într-o unitate funcţională. Lanţul trofic – serie de organisme care. Factorii abiotici contribuie la buna desfăşurare a vieţii şi determină. în stare naturală sau seminaturală.reprezintă componenta nevie a ecosistemului. în cadrul unui ecosistem. în strânsă legătură cu factorii biotici. Exemplele de factori abiotici includ: radiaţia solară.arie terestră. abiotice şi biotice. temperatura. Biosferă este spaţiul de pe Pământ unde există viaţă. gazele atmosferice.Cap. Ecosistem . Biom . cunsumă şi sunt consumate la rândul lor. Factorii biotici reprezintă orice factor viu care influenţează un ecosistem. determinată de microclimă. ca parte integrantă a ecosistemului.2: Definirea termenilor de bază Habitat . este definit drept totalitatea condiţiilor abiotice în care se desfăşoară existenţa unei biocenoze şi a resurselor primare de care depinde existenţa populaţiilor. Biotopul. Factori abiotici .

caracteristic în Culoarul Rucăr-Bran (cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 800-1. ci cu pierderi de energie la fiecare transformare. Precipitaţiile sub formă de zăpadă cad în intervalul noiembrie-aprilie. Ce mai mare cantitate de precipitaţii se înregistrează în luna iunie (170 mm).3: Clima În ansamblu. Parcul Naţional Piatra Craiului prezintă un topoclimat complex de munte cu două etaje: • topoclimatul de munţi înalţi. 3 . temperatura medie anuală 4-5°C) Ecosistemul pajişti alpine şi subalpine cu specii calcifile se situează la altitudini de peste 1500m şi este caracterizat de o temperatură medie anuală de aproximativ 02°C. Durata medie a perioadei de înghet poate depăşi 200 de zile. Aşadar 273 de zile de îngheţ. Reţeaua trofică este rezultanta interconectării lanţurilor trofice din biocenoză.200 mm . cu un maxim în lunile ianuarie – februarie. deoarece transferul de energie de la o verigă la alta nu se realizează în întregime.000-1.energia circulă în ecosistem. iar cantitatea medie de precipitaţii oscilează între 12001400mm anual. reprezentat prin Creasta Piatra Craiului (cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 1. Cap. Stabilirea reţelei trofice depinde de numărul lanţurilor trofice şi de gradul de contact dintre ele. Numărul verigilor trofice dintr-un lanţ trofic este limitat. Cea mai calda lună din an este iulie cu o temperatură medie de 9°C cea mai rece ianuarie cu -7°C.100 mm . La altitudini de peste 2000m prima zi de îngheţ este considerată 1 septembrie. iar ultima zi 1 iunie. temperatura medie anuală 0-4°C) • topoclimatul de munţi scunzi. iar cea mai mică în luna februarie (60 mm).

1. Cap. pedunculate. alungit ovoidale. Înfloreşte din luna iunie până în august. Plantă perenă.când se înregistrează şi cea mai mare grosime a stratului de zăpadă. mai ales pe versanţii abrupţi.(Rogoz verde) Face parte din familia Cypiraceae. cu valori mai mari în zona de munte 1. cilindrice. cilindric şi 2-3 spiculeţe femele scurte. Inflorescenţă dintrun spiculeţ mascul. Dobrogea şi Delta Dunării 500 .400 mm/an. 2 . Frunze îngust lineare late de 1-3mm. putem spune ca ecosistemul este situat în una din zonele cele mai umede de pe teritoriul României. Fructe nucule trimuchiate. iar luna cu cele mai puţine zile cu precipitaţii este februarie (doar 10 zile).400 . Având în vedere că media anuală a precipitaţiilor căzute pe teritoriul României este pe total de 637 mm. plane. prin pajişti. cu rizom multiramificat. Înaltă pana la 50cm.4: Vegetaţia şi flora Carex sempervirens Vill. Tulpina eractă. Se întîlneşte în etajul alpin şi subalpin. Cele mai multe zile cu precipitaţii se înregistrează în luna iunie (17 zile).000 mm/an şi mai scăzute în Bărăgan. cilindrică.

2 .

cespitoasă. cu tulpini aspre în partea superioară. Inflorescenţa este un panicul erect. Frunzele sunt îngust lanceolate. fiecare constituite din 3 flori. Plantă perenă. 3 . cu 57 nervuri paralele. Fructul este o cariopsă. lungi de 9-10cm. Înfloreşte în iulie – august. înaltă până la maxim 30cm. lung de 4cm. Se întâlneşte în pajiştile din etajul alpin. scurt pedunculate.Festuca versicolor (Păiuş) Face parte din familia Poaceae. format din spiculeţe alungit eliptice.

pe faţa superioară verde închis. cu ramuri culcate. Arbust mic înalt de aproximativ 20cm. rotunjite la bază şi la vârf. Frunzele sunt eliptice. cu nervuri roşiatice. pe cea inferioară alburii. Vegetează ca tufe în etajul alpin pe terenuri ierboase sau pietroase. lungi de 1-3cm.Salix reticulata L. sunt cilindrici. verzi iarna. ia aspectul general de tufă. Amenţii apar odată cu frunzele. (Salcie pitică) Face parte din familia Salicaceae. Înfloreşte în iulie – august. 4 .

5 .

Plantă perenă cu numeroase tulpini scurte. nepeţiolate. Este o plantă cu tulpina scundă având 5-10 cm înălţime. Tulpina se termină 6 . Se gaseşte în Europa. Fructul este o capsulă. Este întâlnită în regiunea alpină pe pajişti şi stânci. America de Nord. uninerve. Înfloreşte din luna iulie până în septembrie. Siberia. Dianthus callizonus (Garofiţa Pietrei Craiului) Face parte din familia Caryophylaceae. Frunzele sunt îngust lanceolate. au 24 cm lungime şi sunt aşezate în perechi.Silene acaulis L (Iarbă roşioară) Face parte din familia Caryophyliaceae. Frunzele sunt linear aciculare. Flori solitare cu 5 petale roz până la mov deschis.

în general peste 2000m. De la distanţă pare a avea un colorit şters grimaroniu. Sexe asemănătoare. Depune 3-5 ouă verzi-albastre. împestriţată cu alb şi cu peri mătăsoşi strălucitori. în timp ce iarna 7 . de culoare roşucarmin. deosebit de caracteristic. fiind o specie endemică pentru acest masiv. lungimea maximă din vârful ciocului până în vârful cozii fiind de 18cm. Floarea prezintă în centru un inel purpuriu pestriţ. deasupra limitei superioare a pădurii. Creşte pe brânele şi coastele abrupte din Munţii Piatra Craiului.5: Fauna Prunella collaris (Brumăriţa de stâncă) Face parte din familia Prunellide. Petalele au la bază o pată purpurie. Îşi construieşte cuibul în tufişuri joase sau în găurile din stânci. Pe partea cealaltă petalele sunt albe-verzui. Cuibăreşte în munţi la mari altitudini. Pasăre de dimensiuni mici. Cap. Este o specie sedentară.cu o singură floare cu corola de aproximativ 3 cm în diametru. aproape ca al unei vrăbii. dinţate la vârf. Caracterele vizibile de la distanţă sunt: dungă închisă de-a curmezişul aripii şi pete maro-ruginii pe flancuri. Înfloreşte în luna august. Se hrăneşte cu insecte primăvara şi vara. formată din 5 petale late. Coloritul gâtului este vizibil doar de aproape (juvenilii nu au dungi pe gât).

greutatea 35-40 (55) kg. între nări şi buza superioară o pată galbenă-roşcată. Ceafa albăgălbuie. De la ureche peste ochi o dungă neagră. spatele cafeniu-roşcat murdar. Rupicapra rupicapra (Capra neagră) Face parte din familia Bovidae. Capul + trunchiul 110-130 (140) cm. subţire. care aminteşte de glasul ciocârliei. bine delimitată.mănâncă seminţe de ierburi alpine. Ţapul are coarne mai îndoite la vârf şi puţin mai mari decât la capre. pieptul. Culoarea variază după anotimp. Umerii. Pe şira spinării o linie cafenie ntunecată. De la bot până la urechi porneşte o dungă longitudinală neagră cafenie. În colţul anterior al ochiului. Picioarele şi capul albe-gălbui. laturile corpului sure-cafenii întunecat. coada 4-8 cm. Gâtul galben-roşiatic. Abdomenul galbenroşcat deschis. 8 . înălţimea 76 cm. ventral alb. spatele cafeniu întunecat până la negrucafeniu. cântă de pe sol sau într-un zbor nupţial scurt. urechea 10-12 cm. Iarna. Cântecul este un ciripit melodios. Vara.

Se hrăneşte cu iarbă. Vârful cozii ventral gălbui la femele. La noi. muşchi şi licheni. Ceafa gălbuie. ssp. 9 . Împerecherea prin octombrie-noiembrie.Răspândită insular. carpathica trăieşte în cete de 6-30 capete. dorsal plat sau cu cant rostral foarte ridicat. r. Ţapii bătrâni trăiesc în cete separate şi sunt înlăturaţi de cei tineri în lupta ce se dă pentru păstrarea femelelor. slab distinct la indivizii cu coloraţie întunecată. Abdomenul cenuşiu. Botul trunchiat sau uşor rotunjit. R. pe culmile cele mai înalte ale lanţului alpinocarpato-caucazian. 65 cm. mai mult sau mai puţin rotunde. iar prin aprilie-mai capra naşte 1-2 iezi. înconjurat de 6-13 solzi. pe vârfurile cele mai înalte şi prăpăstioase ale Carpaţilor. masculii mai mici. Masculii au spatele mai totdeauna cenuşiu cu o dungă neagră longitudinală sinuoasă sau un pronunţat zigzag ascuţit. albăstrui sau negricios. Capul patat mai mult sau mai puţin cu negru. absent sau redus la o dungă rectilinie pe şira spinării. Ochiul. galben sau cafeniu cu pete negre. mai mult sau mai puţin pătat cu alb. Laturile corpului cu pete întunecate. iar către ceafă o pată unghiulară neagră în formă de A sau > < sau X. muguri şi ramuri fragede de arbuşti. Vipera berus (Vipera de munte) Lungimea totală la femele 68 (excepţional până la 87) cm.

Prima acuplare primăvara. subalpine şi montane. Femela naşte 5-20 pui în iulie-septembrie. vârful cozii galben mai mult sau mai puţin strălucitor. Este mai mult nocturnă. Este răspândită în tot lanţul carpatic şi în regiunea de dealuri. păşuni si pajisti alpine. puii la naştere cenuşii şi către 2 ani devin negri. Aparatul bucal este tipic pentru rupt şi mestecat. Poate fi întîlnită într-o multitudine de habitate: crestele muntilor. Pe vreme noroasă foarte agresivă. cafeniu. Aripile posterioare sunt 10 . a doua toamna. prester. roşu până la cenuşiu-cafeniu. cea mai comună la noi este var. care încep să vâneze imediat după naştere. stâncării. talie mijlocie. Dintre varietăţile de culoare. lungimea corpului 16-27mm. muşcătura poate fi uneori mortală. margini de pădure etc. Se hrăneşte cu mamifere mici. dacă prima a fost timpurie. neagră. tufărişuri.dorsal cu un desen mai egal. dealuri. Miramella ebneri Face parte din familia Acrididae. Este un Orthopter de culoare verde. Corpul are formă cilindrică. Hibernează din noiembrie-decembrie. ouă şi pui de păsări. galben-cafeniu întunecat sau verdemăsliniu. uşor turtit lateral. mai întunecat. amfibieni. Abdomenul cenuşiu.

subalpine şi montane precum şi în fâneţe.rudimentare. bogate în humus. pe soluri rendzine. Cap. în etajele subalpin şi alpin (1500. Se dezvoltă. Se întâlneşte din iulie până în octombrie în pajişti alpine. la altitudini cuprinse între 10002300m. amestecate cu sfărâmături de calcar. de ordinul 500 – 1000 ha. astfel încât reacţia se menţine neutră sau slab alcalină (pH=7 – 7. Ultima pereche de picioare este adaptată la sărit. Se întîlneşte pe pante mai mult sau mai puţin înclinate. Abdomenul este voluminos şi se termină cu doi cerci evidenţi la masculi.4). pe substrat de calcare sau conglomerate calcaroase. care asigură saturaţie în carbonat de calciu. Este o specie endemică în Carpaţi. concrescuţi într-un ovipozitor la femelă. 11 • • .2500 m altitudine).6: Caracteristici ale ecosistemului • Ocupă suprafeţe mari.

• • • • Cap. cu temperaturi medii anuale cuprinse între 2°C şi -2. este foarte subţire. adăpostite de acţiunea intensă a vânturilor. Vegetaţia este unistratificată (strat ierbos) plantele sunt de talie mică sau cu tulpină repentă. Diversitatea speciilor de plante este destul de mare.5°C şi precipitaţii între 900 mm şi 1450 mm/an. în multe locuri Apare pe pante situate într-un microclimat caracterizat printr-o puternică insolaţie.• • Stratul de sol cvasiinexistent. Florile au culori vii pentru a atrage polenizatorii. Ciclul biologic al plantelor prezente aici este mult scurtat datorită faptului că sezonul estival este mai scurt. Eliminarea păşunatului poate duce la o scădere drastică a diversităţiilor speciilor de plante.7: Schema unui lanţ trofic caracteristic ecosistemului Festuca 12 Polydrusus Prunella collaris Falco Pardosa nigra . De asemenea suprapăşunatul poate afecta în mod negativ ecosistemul mai ales prin degradarea stratului de sol care este foarte subţire. Aceste pajişti sunt supuse păşunatului. sunt prezente mai multe specii specii endemice şi specii rare.

Producători primari (plante) Poales Cap.8: Reţeaua trofică a Caryophyllal es ecosistemului Aran Păsări de Violales Energ Flo Lepidopt de Larve Nematod Lumbricid Insecta Chilopo Reptilia Mamife pradă Lamiales ie insecte Păsări a ae Orthoptera daAccipitriform re Viperida Saxifragales solar Orthoptera Coleoptera carnivo insectivore es e Brassicales ă Coleoptera omnivore Falconiforme Hymenopte re şi Malpighiales Insecte Lepidoptera ra Mamalia s Passeriformes Fabales 13 carnivore Ursidae Gentinales Resturi vegetale Mamifere Aranea Larve de Asterales Reptilia Resturi animale ierbivore Coleoptera insecte Tulpi Rădăci Frunz FrucDiplopode Dipsacales Larve de Lacertid .

9: Ameninţări la adresa ecosistemului 14 .Cap.

în unele zone cvasiinexistent. destul de stabil. O bună metodă de educare în acest sens este organizarea de tabere ecologice şi de 15 . Încetarea păşunatului ar putea afecta chiar mai grav biodiversitatea ecosistemului decât suprapăşunatul. Aşadar acesta trebuie menţinut la un nivel moderat pentru asigurarea stabilităţii ecosistemului. Cu toate acestea trebuie să se ţină cont că păşunatul este o activitate care se desfăşoară de mult timp în acest spaţiu. putând duce la dereglarea ecosistemului prin eroziunea traseelor turistice şi creşterea cantităţilor de deşeuri. Aşadar am putea spune că păşunatul a devenit un „factor de control” al biodiversităţii în cadrul ecosistemului. culegerea sau distrugerea deliberată a unor specii de floră şi faună. Una dintre posibilele ameninţări este suprapăşunatul. – – – – În acest sens trebuie să se aibă în vedere educarea turiştilor spre practicarea unui turism ecologic prin informarea acestora asupra conduitei ce trebuie adoptată în drumeţie şi a efectelor negative care pot apare. în general. eventuala creştere necontrolată a numărului de vizitatori. camparea şi crearea de vetre de foc în locuri neamenajate. ducând la dezvoltarea prea puternică a speciilor de plante care erau păscute în detrimentul altor specii ajungându-se chiar la dispariţia unora dintre acestea. în primul rând prin degradarea stratului de sol care este destul de subţire. De asemenea suprapăşunatul poate duce la scăderea diversităţii speciilor de plante. Păşunatul excesiv poate duce la alterarea habitatului. Totuşi până în prezent nu au fost probleme mari legate de acest aspect în masivul Piatra Craiului.Ecosistemul pajişti alpine şi subalpine este. contribuind la menţinerea echilibrului între specii. traseele de alpinism amplasate necorespunzător deranjează păsările care cuibăresc în zonele stâncoase. O altă ameninţare este turismul prin: – circulaţia turiştilor pe trasee nemarcate şi în zone nepermise cauzând degradarea solului şi la distrugerea unor exemplare de plante rare.

Anthemis carpatica. Vegetaţia este unistratificată (strat ierbos) plantele sunt de talie mică sau cu tulpină repentă. Carex rupestris. Pedicularis verticillata. Alyssum repens. Salix reticulata. întâlnim păsări alpine şi subalpine din ordinele Passeriformea. Achillea schurii. şi o mare varietate de insecte 16 . gărduleţe de sprijin şi trepte de lemn. Diversitatea speciilor de plante este destul de mare. De asemene informarea se poate face prin amplasarea de plăcuţe de avertizare pe trasee. Carex sempervirens. Calamintha alpina. Salix retusa. pe soluri bogate în carbonat de calciu şi grad ridicat de saturaţie în baze. Florile au culori vii pentru a atrage polenizatorii. . Dintre speciile cheie menţionăm: Elyna myosuroides. sunt prezente mai multe specii specii endemice şi specii rare. Oxytropis carpatica. Falconiformes şi Accipitriformes. Dianthus tenuifolius. dintre reptile găsim Vipera de munte (Vipera berus). Scabiosa lucida. Erigeron uniflorus. Aster alpinus. Onobrychis transsilvanica. Sesleria rigida. Silene acaulis. Draba aizoides. Carex sempervirens. Dianthus callizonus. dintre mamifere capra neagră (Rupicapra rupicapra) şi ursul brun (Ursus arctos). saltele. Helianthemum alpestre. În vederea evitării eroziunii solului se pot folosi. Poa rehmanii.5°C şi precipitaţii între 900 mm şi 1450 mm/an. Festuca versicolor. Apare pe pante situate într-un microclimat caracterizat printr-o puternică insolaţie. Linum extraaxillare. Cap.activităţi de colectare a deşeurilor. cu temperaturi medii anuale cuprinse între 2°C şi -2. în locurile cele mai afectate de pe trasee. Saussurea alpina etc. Festuca versicolor.10: Rezumat Ecosistemul se întâlneşte în etajele subalpin şi alpin (15002500 m). În ceea ce priveşte fauna. adăpostite de acţiunea intensă a vânturilor. În masivul Piatra Craiului se regăseşte pe versanţii vestic şi nordic. la altitudini ce depăşesc 1500m. Galium anisophyllon.

Hakan Delin. Precum şi în Directiva 92/43/CEE – Directiva habitate.dintre care menţionăm câteva ordine: Lepidoptera.org/ http://www. Stoica Godeanu. Owen Mountford • • • • http://n2k.nationalparks.org/ 17 . Hymenoptera. Lars Svensson • • Călăuza în lumea plantelor şi animalelor. Aurel Popescu. Orthoptera. Coleoptera. Diptera etc. autori: Bertel Bruun.ro/ http://alpinet.11: Bibliografie Determinatorul ilustrat Pasarile din Romania si Europa . autori: Dan Gafta. Cap. Aceste pajişti sunt supuse păşunatului. autori: Nicolae Doniţã. autori: Constantin Pârvu. De asemenea suprapăşunatul poate afecta în mod negativ ecosistemul mai ales prin degradarea stratului de sol care este foarte subţire. Iovu-Adrian Biriş • MANUAL DE INTERPRETARE A HABITATELOR NATURA 2000 DIN ROMÂNIA. Eliminarea păşunatului poate duce la o scădere drastică a diversităţiilor speciilor de plante.pcrai. conservarea habitatelor naturale. Mihaela Paucã-Comãnescu. Simona Mihãilescu.ro/ http://www. Habitatul „Pajişti calcifile alpine şi subalpine” este menţionat în anexa 2 „Tipuri de habitate naturale a căror conservare necesită declararea ariilor speciale de conservare” din OUG 57 din 2007 privind regimul ariilor naturale protejate.wikipedia. a florei şi faunei sălbatice. Laurenţiu Stroe • HABITATELE DIN ROMÂNIA.

europa.• • • • • • • http://www.org/static/major_habitats http://milvus.eu/ http://www.iucnredlist.ro/ http://www.ro/ http://www.clcp.rosilva.ro/ 18 .ro/ http://ec.panda.lifenatura2000.org/ro/ http://www.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful