P. 1
pajisti alpine

pajisti alpine

3.0

|Views: 3,391|Likes:
Published by george_tatu

More info:

Published by: george_tatu on Feb 08, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/09/2014

pdf

text

original

PAJIŞTI

ALPINE ŞI SUBALPINE CU

SPECII CALCIFILE DIN

NAŢIONAL PIATRA

PARCUL CRAIULUI

PAJIŞTI
DIN

ALPINE ŞI SUBALPINE CU SPECII CALCIFILE

PARCUL NAŢIONAL PIATRA CRAIULUI

EUNICE E4.4 Calciphilous alpine and subalpine grassland; Palaearctic classification 36.4 Boreo-Alpic calciphilous alpine grasslands; CORINE Land Cover 3.2.1. Natural grassland; 6170 Habitats Directive/FFH - Alpine and subalpine calcareous grasslands

2

.................... 6............................Rezumat Cap................................................. 3............................................................................................................... 2....................................CUPRINS Cap............................................................Caracteristici ale ecosistemului Cap...... 5..........................................................Localizare Cap........................................................... 4.......................... 1.................. 9.................. 11...............Reţeaua trofică a ecosistemului Cap...............Ameninţări la adresa ecosistemului Cap 10....... .....................................Clima Cap...............Fauna Cap............................................................................................... 7......................... .................... .. ..............Definirea termenilor de bază Cap............................................................................................ ........................................................................................................................................................................Bibliografie 1 ................. Vegetaţia şi flora Cap............................... 8.Schema unui lanţ trofic caracteristic ecosistemului Cap....................

Munţii Ciucului. Gârbova. Munţii Bucegi. Munţii Leaota. Mt.1: Localizare Ecosistemul se întâlneşte în etajele subalpin şi alpin (15002500 m). Mt. Munţii Apuseni. Munţii Bârsei. În cazul Parcului Naţional Piatra Craiului. ecosistemul „pajişti alpine şi subalpine cu specii calcifile” este întîlnit pe versanţii vestic şi nordic. pe soluri bogate în carbonat de calciu şi grad ridicat de saturaţie în baze. Munţii Ţarcu-Godeanu. Siriu. Munţii Piatra Craiului. Munţii Crivadei. Munţii Făgăraş. Penteleu. Munţii Ceahlău. Munţii Iezer-Păpuşa. Munţii Cernei. Munţii Mehedinţi. Munţii Retezat. Munţii Hăşmaş. Mt.Cap. Munţii Vâlcan. 2 . În Romania acest ecosistem este întâlnit în: Munţii Rodnei. Munţii Lotru. Munţii Rarău. la altitudini ce depăşesc 1500m. Munţii Ciucaş. Mt. Suhardu Mic.

Versantul estic este alcătuit în cea mai mare parte din conglomerate şi de aceea aici nu există conditii pentru dezvoltarea acestui ecosistem. 2 .

1 .

gazele atmosferice. Ecosistemul reprezintă unitatea fundamentala structurala şi funcţională în abordarea naturii. determinată de microclimă. Biotopul. Lanţul trofic – serie de organisme care. Ecosistem .arie terestră.Cap. abiotice şi biotice. incluzând partea inferioară a atmosferei. Factori abiotici .mediul natural sau seminatural definit prin factori abiotici şi biotici în care trăieşte o specie în oricare stadiu al ciclului sau biologic.zonă majoră de viaţă. Exemplele de factori abiotici includ: radiaţia solară. căile principale prin care materia şi 2 . de fapt. cunsumă şi sunt consumate la rândul lor. în stare naturală sau seminaturală. în cadrul unui ecosistem.reprezintă componenta nevie a ecosistemului. Habitat natural . apa. Factorii biotici reprezintă orice factor viu care influenţează un ecosistem. cuprinzând un complex de biotopuri şi biocenoze. Biosferă este spaţiul de pe Pământ unde există viaţă. ce se diferenţiază prin caracteristici geografice.complex dinamic de elemente abiotice şi biotice care interacţionează într-o unitate funcţională. temperatura. partea superioară a uscatul (litosferă) şi hidrosfera. Lanţurile trofice sunt . acvatică sau subterană. presiunea etc. ca parte integrantă a ecosistemului. umiditatea. Biom . în strânsă legătură cu factorii biotici.2: Definirea termenilor de bază Habitat . productivitatea ecosistemului. care afectează viaţa organismelor. este definit drept totalitatea condiţiilor abiotice în care se desfăşoară existenţa unei biocenoze şi a resurselor primare de care depinde existenţa populaţiilor. Factorii abiotici contribuie la buna desfăşurare a vieţii şi determină. Factori biotici – sunt componenta vie a ecosistemelor.

iar cea mai mică în luna februarie (60 mm). Durata medie a perioadei de înghet poate depăşi 200 de zile. Parcul Naţional Piatra Craiului prezintă un topoclimat complex de munte cu două etaje: • topoclimatul de munţi înalţi.200 mm . cu un maxim în lunile ianuarie – februarie.3: Clima În ansamblu.100 mm . temperatura medie anuală 4-5°C) Ecosistemul pajişti alpine şi subalpine cu specii calcifile se situează la altitudini de peste 1500m şi este caracterizat de o temperatură medie anuală de aproximativ 02°C. iar ultima zi 1 iunie.energia circulă în ecosistem. Ce mai mare cantitate de precipitaţii se înregistrează în luna iunie (170 mm). Cap.000-1. Cea mai calda lună din an este iulie cu o temperatură medie de 9°C cea mai rece ianuarie cu -7°C. deoarece transferul de energie de la o verigă la alta nu se realizează în întregime. 3 . La altitudini de peste 2000m prima zi de îngheţ este considerată 1 septembrie. reprezentat prin Creasta Piatra Craiului (cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 1. Aşadar 273 de zile de îngheţ. temperatura medie anuală 0-4°C) • topoclimatul de munţi scunzi. iar cantitatea medie de precipitaţii oscilează între 12001400mm anual. caracteristic în Culoarul Rucăr-Bran (cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 800-1. ci cu pierderi de energie la fiecare transformare. Precipitaţiile sub formă de zăpadă cad în intervalul noiembrie-aprilie. Stabilirea reţelei trofice depinde de numărul lanţurilor trofice şi de gradul de contact dintre ele. Reţeaua trofică este rezultanta interconectării lanţurilor trofice din biocenoză. Numărul verigilor trofice dintr-un lanţ trofic este limitat.

4: Vegetaţia şi flora Carex sempervirens Vill. Plantă perenă. prin pajişti. Cap.400 .000 mm/an şi mai scăzute în Bărăgan. cu rizom multiramificat. Fructe nucule trimuchiate. mai ales pe versanţii abrupţi. Dobrogea şi Delta Dunării 500 . cu valori mai mari în zona de munte 1. pedunculate. Cele mai multe zile cu precipitaţii se înregistrează în luna iunie (17 zile).când se înregistrează şi cea mai mare grosime a stratului de zăpadă. cilindric şi 2-3 spiculeţe femele scurte. Frunze îngust lineare late de 1-3mm.400 mm/an. plane.(Rogoz verde) Face parte din familia Cypiraceae. Tulpina eractă. iar luna cu cele mai puţine zile cu precipitaţii este februarie (doar 10 zile). Înaltă pana la 50cm. Înfloreşte din luna iunie până în august. putem spune ca ecosistemul este situat în una din zonele cele mai umede de pe teritoriul României.1. Având în vedere că media anuală a precipitaţiilor căzute pe teritoriul României este pe total de 637 mm. cilindrică. Se întîlneşte în etajul alpin şi subalpin. cilindrice. alungit ovoidale. 2 . Inflorescenţă dintrun spiculeţ mascul.

2 .

Inflorescenţa este un panicul erect. Frunzele sunt îngust lanceolate. scurt pedunculate. Se întâlneşte în pajiştile din etajul alpin. cu tulpini aspre în partea superioară. Plantă perenă. cu 57 nervuri paralele. cespitoasă. 3 . înaltă până la maxim 30cm.Festuca versicolor (Păiuş) Face parte din familia Poaceae. Înfloreşte în iulie – august. lung de 4cm. Fructul este o cariopsă. lungi de 9-10cm. fiecare constituite din 3 flori. format din spiculeţe alungit eliptice.

rotunjite la bază şi la vârf. Vegetează ca tufe în etajul alpin pe terenuri ierboase sau pietroase. verzi iarna. cu ramuri culcate. Amenţii apar odată cu frunzele. pe faţa superioară verde închis.Salix reticulata L. 4 . cu nervuri roşiatice. sunt cilindrici. Frunzele sunt eliptice. Înfloreşte în iulie – august. lungi de 1-3cm. (Salcie pitică) Face parte din familia Salicaceae. Arbust mic înalt de aproximativ 20cm. pe cea inferioară alburii. ia aspectul general de tufă.

5 .

Este întâlnită în regiunea alpină pe pajişti şi stânci. Flori solitare cu 5 petale roz până la mov deschis. Plantă perenă cu numeroase tulpini scurte. au 24 cm lungime şi sunt aşezate în perechi. Se gaseşte în Europa. Fructul este o capsulă. uninerve. Este o plantă cu tulpina scundă având 5-10 cm înălţime. Frunzele sunt îngust lanceolate. Tulpina se termină 6 . Dianthus callizonus (Garofiţa Pietrei Craiului) Face parte din familia Caryophylaceae.Silene acaulis L (Iarbă roşioară) Face parte din familia Caryophyliaceae. Înfloreşte din luna iulie până în septembrie. Frunzele sunt linear aciculare. Siberia. nepeţiolate. America de Nord.

deasupra limitei superioare a pădurii. Cap. fiind o specie endemică pentru acest masiv. Îşi construieşte cuibul în tufişuri joase sau în găurile din stânci. în timp ce iarna 7 . Se hrăneşte cu insecte primăvara şi vara.5: Fauna Prunella collaris (Brumăriţa de stâncă) Face parte din familia Prunellide. Petalele au la bază o pată purpurie.cu o singură floare cu corola de aproximativ 3 cm în diametru. Pasăre de dimensiuni mici. Creşte pe brânele şi coastele abrupte din Munţii Piatra Craiului. deosebit de caracteristic. în general peste 2000m. Este o specie sedentară. Floarea prezintă în centru un inel purpuriu pestriţ. de culoare roşucarmin. formată din 5 petale late. De la distanţă pare a avea un colorit şters grimaroniu. Înfloreşte în luna august. Pe partea cealaltă petalele sunt albe-verzui. împestriţată cu alb şi cu peri mătăsoşi strălucitori. lungimea maximă din vârful ciocului până în vârful cozii fiind de 18cm. Sexe asemănătoare. dinţate la vârf. Depune 3-5 ouă verzi-albastre. Coloritul gâtului este vizibil doar de aproape (juvenilii nu au dungi pe gât). Caracterele vizibile de la distanţă sunt: dungă închisă de-a curmezişul aripii şi pete maro-ruginii pe flancuri. Cuibăreşte în munţi la mari altitudini. aproape ca al unei vrăbii.

8 . greutatea 35-40 (55) kg. subţire. urechea 10-12 cm. care aminteşte de glasul ciocârliei. spatele cafeniu întunecat până la negrucafeniu. Iarna. Rupicapra rupicapra (Capra neagră) Face parte din familia Bovidae. coada 4-8 cm.mănâncă seminţe de ierburi alpine. spatele cafeniu-roşcat murdar. Gâtul galben-roşiatic. ventral alb. De la bot până la urechi porneşte o dungă longitudinală neagră cafenie. Capul + trunchiul 110-130 (140) cm. Cântecul este un ciripit melodios. Culoarea variază după anotimp. Picioarele şi capul albe-gălbui. În colţul anterior al ochiului. cântă de pe sol sau într-un zbor nupţial scurt. Ţapul are coarne mai îndoite la vârf şi puţin mai mari decât la capre. Ceafa albăgălbuie. De la ureche peste ochi o dungă neagră. laturile corpului sure-cafenii întunecat. Vara. înălţimea 76 cm. Pe şira spinării o linie cafenie ntunecată. bine delimitată. între nări şi buza superioară o pată galbenă-roşcată. pieptul. Abdomenul galbenroşcat deschis. Umerii.

La noi. Vârful cozii ventral gălbui la femele. Ochiul. înconjurat de 6-13 solzi. 9 . pe culmile cele mai înalte ale lanţului alpinocarpato-caucazian. muşchi şi licheni.Răspândită insular. R. ssp. mai mult sau mai puţin pătat cu alb. absent sau redus la o dungă rectilinie pe şira spinării. galben sau cafeniu cu pete negre. dorsal plat sau cu cant rostral foarte ridicat. iar prin aprilie-mai capra naşte 1-2 iezi. muguri şi ramuri fragede de arbuşti. masculii mai mici. Ceafa gălbuie. Capul patat mai mult sau mai puţin cu negru. pe vârfurile cele mai înalte şi prăpăstioase ale Carpaţilor. Abdomenul cenuşiu. mai mult sau mai puţin rotunde. Botul trunchiat sau uşor rotunjit. 65 cm. slab distinct la indivizii cu coloraţie întunecată. carpathica trăieşte în cete de 6-30 capete. Laturile corpului cu pete întunecate. Ţapii bătrâni trăiesc în cete separate şi sunt înlăturaţi de cei tineri în lupta ce se dă pentru păstrarea femelelor. Se hrăneşte cu iarbă. r. Împerecherea prin octombrie-noiembrie. Masculii au spatele mai totdeauna cenuşiu cu o dungă neagră longitudinală sinuoasă sau un pronunţat zigzag ascuţit. iar către ceafă o pată unghiulară neagră în formă de A sau > < sau X. Vipera berus (Vipera de munte) Lungimea totală la femele 68 (excepţional până la 87) cm. albăstrui sau negricios.

prester. Femela naşte 5-20 pui în iulie-septembrie. galben-cafeniu întunecat sau verdemăsliniu. Pe vreme noroasă foarte agresivă.dorsal cu un desen mai egal. neagră. cea mai comună la noi este var. Poate fi întîlnită într-o multitudine de habitate: crestele muntilor. lungimea corpului 16-27mm. Dintre varietăţile de culoare. puii la naştere cenuşii şi către 2 ani devin negri. talie mijlocie. cafeniu. Aripile posterioare sunt 10 . Hibernează din noiembrie-decembrie. stâncării. a doua toamna. Abdomenul cenuşiu. uşor turtit lateral. tufărişuri. Este răspândită în tot lanţul carpatic şi în regiunea de dealuri. roşu până la cenuşiu-cafeniu. margini de pădure etc. dealuri. ouă şi pui de păsări. Prima acuplare primăvara. păşuni si pajisti alpine. Corpul are formă cilindrică. vârful cozii galben mai mult sau mai puţin strălucitor. Miramella ebneri Face parte din familia Acrididae. Se hrăneşte cu mamifere mici. amfibieni. mai întunecat. care încep să vâneze imediat după naştere. subalpine şi montane. Este mai mult nocturnă. Este un Orthopter de culoare verde. Aparatul bucal este tipic pentru rupt şi mestecat. dacă prima a fost timpurie. muşcătura poate fi uneori mortală.

la altitudini cuprinse între 10002300m. bogate în humus. amestecate cu sfărâmături de calcar. Se întîlneşte pe pante mai mult sau mai puţin înclinate. astfel încât reacţia se menţine neutră sau slab alcalină (pH=7 – 7.2500 m altitudine).rudimentare. care asigură saturaţie în carbonat de calciu. Abdomenul este voluminos şi se termină cu doi cerci evidenţi la masculi. Se dezvoltă. de ordinul 500 – 1000 ha. Se întâlneşte din iulie până în octombrie în pajişti alpine. Este o specie endemică în Carpaţi. în etajele subalpin şi alpin (1500. subalpine şi montane precum şi în fâneţe. 11 • • . Ultima pereche de picioare este adaptată la sărit. Cap.4).6: Caracteristici ale ecosistemului • Ocupă suprafeţe mari. concrescuţi într-un ovipozitor la femelă. pe soluri rendzine. pe substrat de calcare sau conglomerate calcaroase.

Ciclul biologic al plantelor prezente aici este mult scurtat datorită faptului că sezonul estival este mai scurt. în multe locuri Apare pe pante situate într-un microclimat caracterizat printr-o puternică insolaţie. Aceste pajişti sunt supuse păşunatului. De asemenea suprapăşunatul poate afecta în mod negativ ecosistemul mai ales prin degradarea stratului de sol care este foarte subţire. cu temperaturi medii anuale cuprinse între 2°C şi -2. Florile au culori vii pentru a atrage polenizatorii. Vegetaţia este unistratificată (strat ierbos) plantele sunt de talie mică sau cu tulpină repentă. Diversitatea speciilor de plante este destul de mare. este foarte subţire. adăpostite de acţiunea intensă a vânturilor. Eliminarea păşunatului poate duce la o scădere drastică a diversităţiilor speciilor de plante.• • Stratul de sol cvasiinexistent. sunt prezente mai multe specii specii endemice şi specii rare.7: Schema unui lanţ trofic caracteristic ecosistemului Festuca 12 Polydrusus Prunella collaris Falco Pardosa nigra . • • • • Cap.5°C şi precipitaţii între 900 mm şi 1450 mm/an.

Producători primari (plante) Poales Cap.8: Reţeaua trofică a Caryophyllal es ecosistemului Aran Păsări de Violales Energ Flo Lepidopt de Larve Nematod Lumbricid Insecta Chilopo Reptilia Mamife pradă Lamiales ie insecte Păsări a ae Orthoptera daAccipitriform re Viperida Saxifragales solar Orthoptera Coleoptera carnivo insectivore es e Brassicales ă Coleoptera omnivore Falconiforme Hymenopte re şi Malpighiales Insecte Lepidoptera ra Mamalia s Passeriformes Fabales 13 carnivore Ursidae Gentinales Resturi vegetale Mamifere Aranea Larve de Asterales Reptilia Resturi animale ierbivore Coleoptera insecte Tulpi Rădăci Frunz FrucDiplopode Dipsacales Larve de Lacertid .

9: Ameninţări la adresa ecosistemului 14 .Cap.

contribuind la menţinerea echilibrului între specii. camparea şi crearea de vetre de foc în locuri neamenajate. eventuala creştere necontrolată a numărului de vizitatori. putând duce la dereglarea ecosistemului prin eroziunea traseelor turistice şi creşterea cantităţilor de deşeuri. Aşadar acesta trebuie menţinut la un nivel moderat pentru asigurarea stabilităţii ecosistemului. De asemenea suprapăşunatul poate duce la scăderea diversităţii speciilor de plante. – – – – În acest sens trebuie să se aibă în vedere educarea turiştilor spre practicarea unui turism ecologic prin informarea acestora asupra conduitei ce trebuie adoptată în drumeţie şi a efectelor negative care pot apare. O altă ameninţare este turismul prin: – circulaţia turiştilor pe trasee nemarcate şi în zone nepermise cauzând degradarea solului şi la distrugerea unor exemplare de plante rare. culegerea sau distrugerea deliberată a unor specii de floră şi faună. Aşadar am putea spune că păşunatul a devenit un „factor de control” al biodiversităţii în cadrul ecosistemului. Încetarea păşunatului ar putea afecta chiar mai grav biodiversitatea ecosistemului decât suprapăşunatul. Cu toate acestea trebuie să se ţină cont că păşunatul este o activitate care se desfăşoară de mult timp în acest spaţiu. în unele zone cvasiinexistent. Totuşi până în prezent nu au fost probleme mari legate de acest aspect în masivul Piatra Craiului. Păşunatul excesiv poate duce la alterarea habitatului. în primul rând prin degradarea stratului de sol care este destul de subţire. Una dintre posibilele ameninţări este suprapăşunatul. în general. traseele de alpinism amplasate necorespunzător deranjează păsările care cuibăresc în zonele stâncoase.Ecosistemul pajişti alpine şi subalpine este. destul de stabil. ducând la dezvoltarea prea puternică a speciilor de plante care erau păscute în detrimentul altor specii ajungându-se chiar la dispariţia unora dintre acestea. O bună metodă de educare în acest sens este organizarea de tabere ecologice şi de 15 .

În ceea ce priveşte fauna.5°C şi precipitaţii între 900 mm şi 1450 mm/an. Linum extraaxillare. la altitudini ce depăşesc 1500m. Falconiformes şi Accipitriformes. Oxytropis carpatica. Draba aizoides. Cap.activităţi de colectare a deşeurilor. în locurile cele mai afectate de pe trasee. Calamintha alpina. şi o mare varietate de insecte 16 . Festuca versicolor. Aster alpinus. dintre reptile găsim Vipera de munte (Vipera berus). întâlnim păsări alpine şi subalpine din ordinele Passeriformea. Festuca versicolor. Florile au culori vii pentru a atrage polenizatorii. dintre mamifere capra neagră (Rupicapra rupicapra) şi ursul brun (Ursus arctos). Vegetaţia este unistratificată (strat ierbos) plantele sunt de talie mică sau cu tulpină repentă. Silene acaulis. Carex sempervirens. Dintre speciile cheie menţionăm: Elyna myosuroides. De asemene informarea se poate face prin amplasarea de plăcuţe de avertizare pe trasee. Anthemis carpatica. gărduleţe de sprijin şi trepte de lemn. Dianthus callizonus. Poa rehmanii. cu temperaturi medii anuale cuprinse între 2°C şi -2. Pedicularis verticillata. pe soluri bogate în carbonat de calciu şi grad ridicat de saturaţie în baze. Erigeron uniflorus. Carex sempervirens. Alyssum repens. Onobrychis transsilvanica. Salix retusa. sunt prezente mai multe specii specii endemice şi specii rare. adăpostite de acţiunea intensă a vânturilor. . Scabiosa lucida. Salix reticulata. În vederea evitării eroziunii solului se pot folosi. În masivul Piatra Craiului se regăseşte pe versanţii vestic şi nordic. Helianthemum alpestre. Sesleria rigida. saltele. Achillea schurii.10: Rezumat Ecosistemul se întâlneşte în etajele subalpin şi alpin (15002500 m). Carex rupestris. Saussurea alpina etc. Dianthus tenuifolius. Diversitatea speciilor de plante este destul de mare. Galium anisophyllon. Apare pe pante situate într-un microclimat caracterizat printr-o puternică insolaţie.

Stoica Godeanu. De asemenea suprapăşunatul poate afecta în mod negativ ecosistemul mai ales prin degradarea stratului de sol care este foarte subţire. Mihaela Paucã-Comãnescu. Precum şi în Directiva 92/43/CEE – Directiva habitate.pcrai.ro/ http://www. autori: Constantin Pârvu.dintre care menţionăm câteva ordine: Lepidoptera. a florei şi faunei sălbatice.nationalparks. Eliminarea păşunatului poate duce la o scădere drastică a diversităţiilor speciilor de plante. Laurenţiu Stroe • HABITATELE DIN ROMÂNIA. Cap.wikipedia. Lars Svensson • • Călăuza în lumea plantelor şi animalelor.11: Bibliografie Determinatorul ilustrat Pasarile din Romania si Europa . conservarea habitatelor naturale. Iovu-Adrian Biriş • MANUAL DE INTERPRETARE A HABITATELOR NATURA 2000 DIN ROMÂNIA. Aceste pajişti sunt supuse păşunatului. Hymenoptera. autori: Bertel Bruun. Aurel Popescu. Simona Mihãilescu.org/ http://www. Diptera etc. Owen Mountford • • • • http://n2k. Coleoptera.org/ 17 . autori: Dan Gafta. autori: Nicolae Doniţã. Orthoptera.ro/ http://alpinet. Hakan Delin. Habitatul „Pajişti calcifile alpine şi subalpine” este menţionat în anexa 2 „Tipuri de habitate naturale a căror conservare necesită declararea ariilor speciale de conservare” din OUG 57 din 2007 privind regimul ariilor naturale protejate.

• • • • • • • http://www.europa.org/ro/ http://www.iucnredlist.ro/ http://www.ro/ http://ec.org/static/major_habitats http://milvus.clcp.rosilva.ro/ 18 .eu/ http://www.panda.ro/ http://www.lifenatura2000.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->