PAJIŞTI

ALPINE ŞI SUBALPINE CU

SPECII CALCIFILE DIN

NAŢIONAL PIATRA

PARCUL CRAIULUI

PAJIŞTI
DIN

ALPINE ŞI SUBALPINE CU SPECII CALCIFILE

PARCUL NAŢIONAL PIATRA CRAIULUI

EUNICE E4.4 Calciphilous alpine and subalpine grassland; Palaearctic classification 36.4 Boreo-Alpic calciphilous alpine grasslands; CORINE Land Cover 3.2.1. Natural grassland; 6170 Habitats Directive/FFH - Alpine and subalpine calcareous grasslands

2

..................................................... 9................................................................................Localizare Cap......................................................................... 6.........................................................................................................................................................Clima Cap...................... 8............. 5..............................Caracteristici ale ecosistemului Cap...........Ameninţări la adresa ecosistemului Cap 10...... ........................................................ 2.........................................................CUPRINS Cap...........................Bibliografie 1 ..............................Schema unui lanţ trofic caracteristic ecosistemului Cap............................................Rezumat Cap.......... .... 4....................................................................................Definirea termenilor de bază Cap.......................... ..............................................Fauna Cap........Reţeaua trofică a ecosistemului Cap.......................................... 11........................................................ ........................................ 7......................................... Vegetaţia şi flora Cap..................... 1.............. 3... .............

Siriu. Gârbova. Munţii Crivadei. la altitudini ce depăşesc 1500m. Mt. Munţii Lotru. Munţii Ceahlău. 2 . Munţii Leaota. Penteleu. În Romania acest ecosistem este întâlnit în: Munţii Rodnei. Munţii Apuseni. ecosistemul „pajişti alpine şi subalpine cu specii calcifile” este întîlnit pe versanţii vestic şi nordic.1: Localizare Ecosistemul se întâlneşte în etajele subalpin şi alpin (15002500 m). Munţii Hăşmaş. Munţii Ţarcu-Godeanu. Munţii Iezer-Păpuşa. În cazul Parcului Naţional Piatra Craiului. Mt. Munţii Făgăraş. Munţii Rarău. Munţii Cernei. Munţii Bârsei.Cap. Suhardu Mic. Mt. Munţii Ciucaş. Mt. Munţii Retezat. Munţii Ciucului. Munţii Piatra Craiului. Munţii Vâlcan. Munţii Mehedinţi. Munţii Bucegi. pe soluri bogate în carbonat de calciu şi grad ridicat de saturaţie în baze.

Versantul estic este alcătuit în cea mai mare parte din conglomerate şi de aceea aici nu există conditii pentru dezvoltarea acestui ecosistem. 2 .

1 .

cuprinzând un complex de biotopuri şi biocenoze. în strânsă legătură cu factorii biotici. incluzând partea inferioară a atmosferei. Factorii abiotici contribuie la buna desfăşurare a vieţii şi determină.2: Definirea termenilor de bază Habitat . acvatică sau subterană. partea superioară a uscatul (litosferă) şi hidrosfera. căile principale prin care materia şi 2 . Habitat natural . este definit drept totalitatea condiţiilor abiotice în care se desfăşoară existenţa unei biocenoze şi a resurselor primare de care depinde existenţa populaţiilor. Factorii biotici reprezintă orice factor viu care influenţează un ecosistem. Biom .zonă majoră de viaţă. Ecosistem . productivitatea ecosistemului. cunsumă şi sunt consumate la rândul lor. ca parte integrantă a ecosistemului. umiditatea. ce se diferenţiază prin caracteristici geografice. temperatura.complex dinamic de elemente abiotice şi biotice care interacţionează într-o unitate funcţională.arie terestră. determinată de microclimă. presiunea etc. în cadrul unui ecosistem. în stare naturală sau seminaturală. Biotopul. abiotice şi biotice. de fapt. Ecosistemul reprezintă unitatea fundamentala structurala şi funcţională în abordarea naturii. Lanţurile trofice sunt . Factori biotici – sunt componenta vie a ecosistemelor. Factori abiotici .mediul natural sau seminatural definit prin factori abiotici şi biotici în care trăieşte o specie în oricare stadiu al ciclului sau biologic. care afectează viaţa organismelor. Lanţul trofic – serie de organisme care. apa. Biosferă este spaţiul de pe Pământ unde există viaţă. gazele atmosferice. Exemplele de factori abiotici includ: radiaţia solară.reprezintă componenta nevie a ecosistemului.Cap.

100 mm . iar cantitatea medie de precipitaţii oscilează între 12001400mm anual. Cea mai calda lună din an este iulie cu o temperatură medie de 9°C cea mai rece ianuarie cu -7°C. deoarece transferul de energie de la o verigă la alta nu se realizează în întregime. iar cea mai mică în luna februarie (60 mm). Durata medie a perioadei de înghet poate depăşi 200 de zile. Precipitaţiile sub formă de zăpadă cad în intervalul noiembrie-aprilie. Cap. cu un maxim în lunile ianuarie – februarie.energia circulă în ecosistem. temperatura medie anuală 0-4°C) • topoclimatul de munţi scunzi. iar ultima zi 1 iunie. reprezentat prin Creasta Piatra Craiului (cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 1. temperatura medie anuală 4-5°C) Ecosistemul pajişti alpine şi subalpine cu specii calcifile se situează la altitudini de peste 1500m şi este caracterizat de o temperatură medie anuală de aproximativ 02°C. Ce mai mare cantitate de precipitaţii se înregistrează în luna iunie (170 mm). Numărul verigilor trofice dintr-un lanţ trofic este limitat. ci cu pierderi de energie la fiecare transformare. 3 . Parcul Naţional Piatra Craiului prezintă un topoclimat complex de munte cu două etaje: • topoclimatul de munţi înalţi. La altitudini de peste 2000m prima zi de îngheţ este considerată 1 septembrie. caracteristic în Culoarul Rucăr-Bran (cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 800-1.200 mm .3: Clima În ansamblu.000-1. Reţeaua trofică este rezultanta interconectării lanţurilor trofice din biocenoză. Aşadar 273 de zile de îngheţ. Stabilirea reţelei trofice depinde de numărul lanţurilor trofice şi de gradul de contact dintre ele.

Cele mai multe zile cu precipitaţii se înregistrează în luna iunie (17 zile). prin pajişti. Fructe nucule trimuchiate. cilindrică. Dobrogea şi Delta Dunării 500 . cu rizom multiramificat.400 mm/an. iar luna cu cele mai puţine zile cu precipitaţii este februarie (doar 10 zile).000 mm/an şi mai scăzute în Bărăgan.când se înregistrează şi cea mai mare grosime a stratului de zăpadă. Înaltă pana la 50cm.1. pedunculate. putem spune ca ecosistemul este situat în una din zonele cele mai umede de pe teritoriul României. cu valori mai mari în zona de munte 1. Înfloreşte din luna iunie până în august. mai ales pe versanţii abrupţi. Plantă perenă.(Rogoz verde) Face parte din familia Cypiraceae. Se întîlneşte în etajul alpin şi subalpin.400 . plane.4: Vegetaţia şi flora Carex sempervirens Vill. Tulpina eractă. alungit ovoidale. Frunze îngust lineare late de 1-3mm. cilindrice. 2 . Având în vedere că media anuală a precipitaţiilor căzute pe teritoriul României este pe total de 637 mm. Cap. Inflorescenţă dintrun spiculeţ mascul. cilindric şi 2-3 spiculeţe femele scurte.

2 .

cespitoasă. cu tulpini aspre în partea superioară. lungi de 9-10cm. 3 . Inflorescenţa este un panicul erect. lung de 4cm. Înfloreşte în iulie – august. scurt pedunculate. fiecare constituite din 3 flori. Fructul este o cariopsă.Festuca versicolor (Păiuş) Face parte din familia Poaceae. Frunzele sunt îngust lanceolate. înaltă până la maxim 30cm. Plantă perenă. Se întâlneşte în pajiştile din etajul alpin. cu 57 nervuri paralele. format din spiculeţe alungit eliptice.

cu nervuri roşiatice. sunt cilindrici. Înfloreşte în iulie – august. rotunjite la bază şi la vârf. Amenţii apar odată cu frunzele. cu ramuri culcate. verzi iarna. (Salcie pitică) Face parte din familia Salicaceae. Arbust mic înalt de aproximativ 20cm. Vegetează ca tufe în etajul alpin pe terenuri ierboase sau pietroase. lungi de 1-3cm. 4 . pe faţa superioară verde închis. Frunzele sunt eliptice. ia aspectul general de tufă. pe cea inferioară alburii.Salix reticulata L.

5 .

Dianthus callizonus (Garofiţa Pietrei Craiului) Face parte din familia Caryophylaceae. uninerve. Tulpina se termină 6 .Silene acaulis L (Iarbă roşioară) Face parte din familia Caryophyliaceae. Înfloreşte din luna iulie până în septembrie. Este întâlnită în regiunea alpină pe pajişti şi stânci. Siberia. Flori solitare cu 5 petale roz până la mov deschis. Plantă perenă cu numeroase tulpini scurte. America de Nord. nepeţiolate. Este o plantă cu tulpina scundă având 5-10 cm înălţime. Se gaseşte în Europa. Frunzele sunt îngust lanceolate. au 24 cm lungime şi sunt aşezate în perechi. Fructul este o capsulă. Frunzele sunt linear aciculare.

Se hrăneşte cu insecte primăvara şi vara. deosebit de caracteristic. Coloritul gâtului este vizibil doar de aproape (juvenilii nu au dungi pe gât). Cuibăreşte în munţi la mari altitudini. în general peste 2000m. formată din 5 petale late.5: Fauna Prunella collaris (Brumăriţa de stâncă) Face parte din familia Prunellide. Sexe asemănătoare. De la distanţă pare a avea un colorit şters grimaroniu. Este o specie sedentară. de culoare roşucarmin. deasupra limitei superioare a pădurii. Pasăre de dimensiuni mici. Floarea prezintă în centru un inel purpuriu pestriţ. în timp ce iarna 7 . împestriţată cu alb şi cu peri mătăsoşi strălucitori. lungimea maximă din vârful ciocului până în vârful cozii fiind de 18cm.cu o singură floare cu corola de aproximativ 3 cm în diametru. Depune 3-5 ouă verzi-albastre. fiind o specie endemică pentru acest masiv. Îşi construieşte cuibul în tufişuri joase sau în găurile din stânci. Pe partea cealaltă petalele sunt albe-verzui. dinţate la vârf. Petalele au la bază o pată purpurie. aproape ca al unei vrăbii. Creşte pe brânele şi coastele abrupte din Munţii Piatra Craiului. Cap. Caracterele vizibile de la distanţă sunt: dungă închisă de-a curmezişul aripii şi pete maro-ruginii pe flancuri. Înfloreşte în luna august.

Rupicapra rupicapra (Capra neagră) Face parte din familia Bovidae. spatele cafeniu-roşcat murdar. spatele cafeniu întunecat până la negrucafeniu. De la ureche peste ochi o dungă neagră. Cântecul este un ciripit melodios. Culoarea variază după anotimp. înălţimea 76 cm. pieptul. laturile corpului sure-cafenii întunecat. Umerii. care aminteşte de glasul ciocârliei. urechea 10-12 cm. între nări şi buza superioară o pată galbenă-roşcată. cântă de pe sol sau într-un zbor nupţial scurt. coada 4-8 cm. Capul + trunchiul 110-130 (140) cm. Ceafa albăgălbuie. greutatea 35-40 (55) kg. Abdomenul galbenroşcat deschis. Vara.mănâncă seminţe de ierburi alpine. Picioarele şi capul albe-gălbui. Ţapul are coarne mai îndoite la vârf şi puţin mai mari decât la capre. bine delimitată. Iarna. În colţul anterior al ochiului. subţire. ventral alb. Pe şira spinării o linie cafenie ntunecată. De la bot până la urechi porneşte o dungă longitudinală neagră cafenie. Gâtul galben-roşiatic. 8 .

9 . slab distinct la indivizii cu coloraţie întunecată. iar prin aprilie-mai capra naşte 1-2 iezi. R. ssp. dorsal plat sau cu cant rostral foarte ridicat. La noi. Masculii au spatele mai totdeauna cenuşiu cu o dungă neagră longitudinală sinuoasă sau un pronunţat zigzag ascuţit. înconjurat de 6-13 solzi. Împerecherea prin octombrie-noiembrie. Se hrăneşte cu iarbă. galben sau cafeniu cu pete negre. Ceafa gălbuie. masculii mai mici. Vârful cozii ventral gălbui la femele. carpathica trăieşte în cete de 6-30 capete. iar către ceafă o pată unghiulară neagră în formă de A sau > < sau X. Ochiul. r. absent sau redus la o dungă rectilinie pe şira spinării.Răspândită insular. 65 cm. Botul trunchiat sau uşor rotunjit. mai mult sau mai puţin pătat cu alb. pe culmile cele mai înalte ale lanţului alpinocarpato-caucazian. Ţapii bătrâni trăiesc în cete separate şi sunt înlăturaţi de cei tineri în lupta ce se dă pentru păstrarea femelelor. pe vârfurile cele mai înalte şi prăpăstioase ale Carpaţilor. muşchi şi licheni. Vipera berus (Vipera de munte) Lungimea totală la femele 68 (excepţional până la 87) cm. Laturile corpului cu pete întunecate. Abdomenul cenuşiu. muguri şi ramuri fragede de arbuşti. mai mult sau mai puţin rotunde. albăstrui sau negricios. Capul patat mai mult sau mai puţin cu negru.

neagră. prester. care încep să vâneze imediat după naştere. Se hrăneşte cu mamifere mici. uşor turtit lateral. mai întunecat. Este mai mult nocturnă. muşcătura poate fi uneori mortală. a doua toamna. lungimea corpului 16-27mm. puii la naştere cenuşii şi către 2 ani devin negri. tufărişuri. Femela naşte 5-20 pui în iulie-septembrie. stâncării. păşuni si pajisti alpine. cafeniu. talie mijlocie. Pe vreme noroasă foarte agresivă. margini de pădure etc. Este un Orthopter de culoare verde. vârful cozii galben mai mult sau mai puţin strălucitor. ouă şi pui de păsări. amfibieni. Corpul are formă cilindrică. dacă prima a fost timpurie. Miramella ebneri Face parte din familia Acrididae. galben-cafeniu întunecat sau verdemăsliniu. Hibernează din noiembrie-decembrie. cea mai comună la noi este var. Aripile posterioare sunt 10 . Abdomenul cenuşiu. Dintre varietăţile de culoare. Prima acuplare primăvara. Poate fi întîlnită într-o multitudine de habitate: crestele muntilor. Este răspândită în tot lanţul carpatic şi în regiunea de dealuri. subalpine şi montane. roşu până la cenuşiu-cafeniu. dealuri.dorsal cu un desen mai egal. Aparatul bucal este tipic pentru rupt şi mestecat.

subalpine şi montane precum şi în fâneţe. de ordinul 500 – 1000 ha. pe soluri rendzine. Cap. Se dezvoltă. concrescuţi într-un ovipozitor la femelă. Este o specie endemică în Carpaţi. pe substrat de calcare sau conglomerate calcaroase. care asigură saturaţie în carbonat de calciu. Se întîlneşte pe pante mai mult sau mai puţin înclinate.rudimentare. 11 • • .2500 m altitudine). Abdomenul este voluminos şi se termină cu doi cerci evidenţi la masculi. astfel încât reacţia se menţine neutră sau slab alcalină (pH=7 – 7.4).6: Caracteristici ale ecosistemului • Ocupă suprafeţe mari. la altitudini cuprinse între 10002300m. bogate în humus. Ultima pereche de picioare este adaptată la sărit. în etajele subalpin şi alpin (1500. amestecate cu sfărâmături de calcar. Se întâlneşte din iulie până în octombrie în pajişti alpine.

în multe locuri Apare pe pante situate într-un microclimat caracterizat printr-o puternică insolaţie.• • Stratul de sol cvasiinexistent. adăpostite de acţiunea intensă a vânturilor. Aceste pajişti sunt supuse păşunatului. De asemenea suprapăşunatul poate afecta în mod negativ ecosistemul mai ales prin degradarea stratului de sol care este foarte subţire. • • • • Cap.7: Schema unui lanţ trofic caracteristic ecosistemului Festuca 12 Polydrusus Prunella collaris Falco Pardosa nigra . Ciclul biologic al plantelor prezente aici este mult scurtat datorită faptului că sezonul estival este mai scurt. Florile au culori vii pentru a atrage polenizatorii.5°C şi precipitaţii între 900 mm şi 1450 mm/an. Vegetaţia este unistratificată (strat ierbos) plantele sunt de talie mică sau cu tulpină repentă. sunt prezente mai multe specii specii endemice şi specii rare. Diversitatea speciilor de plante este destul de mare. Eliminarea păşunatului poate duce la o scădere drastică a diversităţiilor speciilor de plante. cu temperaturi medii anuale cuprinse între 2°C şi -2. este foarte subţire.

8: Reţeaua trofică a Caryophyllal es ecosistemului Aran Păsări de Violales Energ Flo Lepidopt de Larve Nematod Lumbricid Insecta Chilopo Reptilia Mamife pradă Lamiales ie insecte Păsări a ae Orthoptera daAccipitriform re Viperida Saxifragales solar Orthoptera Coleoptera carnivo insectivore es e Brassicales ă Coleoptera omnivore Falconiforme Hymenopte re şi Malpighiales Insecte Lepidoptera ra Mamalia s Passeriformes Fabales 13 carnivore Ursidae Gentinales Resturi vegetale Mamifere Aranea Larve de Asterales Reptilia Resturi animale ierbivore Coleoptera insecte Tulpi Rădăci Frunz FrucDiplopode Dipsacales Larve de Lacertid .Producători primari (plante) Poales Cap.

9: Ameninţări la adresa ecosistemului 14 .Cap.

în unele zone cvasiinexistent. în primul rând prin degradarea stratului de sol care este destul de subţire. O bună metodă de educare în acest sens este organizarea de tabere ecologice şi de 15 . în general. Aşadar am putea spune că păşunatul a devenit un „factor de control” al biodiversităţii în cadrul ecosistemului. Totuşi până în prezent nu au fost probleme mari legate de acest aspect în masivul Piatra Craiului. Cu toate acestea trebuie să se ţină cont că păşunatul este o activitate care se desfăşoară de mult timp în acest spaţiu. traseele de alpinism amplasate necorespunzător deranjează păsările care cuibăresc în zonele stâncoase. camparea şi crearea de vetre de foc în locuri neamenajate.Ecosistemul pajişti alpine şi subalpine este. Aşadar acesta trebuie menţinut la un nivel moderat pentru asigurarea stabilităţii ecosistemului. – – – – În acest sens trebuie să se aibă în vedere educarea turiştilor spre practicarea unui turism ecologic prin informarea acestora asupra conduitei ce trebuie adoptată în drumeţie şi a efectelor negative care pot apare. eventuala creştere necontrolată a numărului de vizitatori. Încetarea păşunatului ar putea afecta chiar mai grav biodiversitatea ecosistemului decât suprapăşunatul. Păşunatul excesiv poate duce la alterarea habitatului. putând duce la dereglarea ecosistemului prin eroziunea traseelor turistice şi creşterea cantităţilor de deşeuri. contribuind la menţinerea echilibrului între specii. culegerea sau distrugerea deliberată a unor specii de floră şi faună. ducând la dezvoltarea prea puternică a speciilor de plante care erau păscute în detrimentul altor specii ajungându-se chiar la dispariţia unora dintre acestea. O altă ameninţare este turismul prin: – circulaţia turiştilor pe trasee nemarcate şi în zone nepermise cauzând degradarea solului şi la distrugerea unor exemplare de plante rare. destul de stabil. De asemenea suprapăşunatul poate duce la scăderea diversităţii speciilor de plante. Una dintre posibilele ameninţări este suprapăşunatul.

Oxytropis carpatica. Poa rehmanii. Anthemis carpatica. dintre reptile găsim Vipera de munte (Vipera berus). Scabiosa lucida. În ceea ce priveşte fauna. pe soluri bogate în carbonat de calciu şi grad ridicat de saturaţie în baze. şi o mare varietate de insecte 16 . Linum extraaxillare. Cap. Salix retusa. cu temperaturi medii anuale cuprinse între 2°C şi -2. saltele. Festuca versicolor. Dianthus tenuifolius. Carex sempervirens. Draba aizoides. De asemene informarea se poate face prin amplasarea de plăcuţe de avertizare pe trasee. Apare pe pante situate într-un microclimat caracterizat printr-o puternică insolaţie. Carex rupestris. Dianthus callizonus. Sesleria rigida. Carex sempervirens. în locurile cele mai afectate de pe trasee. Festuca versicolor. În masivul Piatra Craiului se regăseşte pe versanţii vestic şi nordic. Florile au culori vii pentru a atrage polenizatorii. Vegetaţia este unistratificată (strat ierbos) plantele sunt de talie mică sau cu tulpină repentă. sunt prezente mai multe specii specii endemice şi specii rare. Diversitatea speciilor de plante este destul de mare. la altitudini ce depăşesc 1500m. gărduleţe de sprijin şi trepte de lemn. Alyssum repens. Pedicularis verticillata. Silene acaulis. Aster alpinus. Calamintha alpina. Salix reticulata. În vederea evitării eroziunii solului se pot folosi. Onobrychis transsilvanica. Erigeron uniflorus. Achillea schurii. dintre mamifere capra neagră (Rupicapra rupicapra) şi ursul brun (Ursus arctos). întâlnim păsări alpine şi subalpine din ordinele Passeriformea. Saussurea alpina etc. Galium anisophyllon.activităţi de colectare a deşeurilor. Dintre speciile cheie menţionăm: Elyna myosuroides. Helianthemum alpestre.10: Rezumat Ecosistemul se întâlneşte în etajele subalpin şi alpin (15002500 m).5°C şi precipitaţii între 900 mm şi 1450 mm/an. adăpostite de acţiunea intensă a vânturilor. . Falconiformes şi Accipitriformes.

Hymenoptera.org/ http://www. autori: Dan Gafta.pcrai.ro/ http://www. a florei şi faunei sălbatice. Laurenţiu Stroe • HABITATELE DIN ROMÂNIA.org/ 17 . Coleoptera. Cap. De asemenea suprapăşunatul poate afecta în mod negativ ecosistemul mai ales prin degradarea stratului de sol care este foarte subţire. autori: Bertel Bruun. Habitatul „Pajişti calcifile alpine şi subalpine” este menţionat în anexa 2 „Tipuri de habitate naturale a căror conservare necesită declararea ariilor speciale de conservare” din OUG 57 din 2007 privind regimul ariilor naturale protejate.ro/ http://alpinet.nationalparks.dintre care menţionăm câteva ordine: Lepidoptera. Diptera etc. Iovu-Adrian Biriş • MANUAL DE INTERPRETARE A HABITATELOR NATURA 2000 DIN ROMÂNIA. Hakan Delin. conservarea habitatelor naturale. Stoica Godeanu.wikipedia. Eliminarea păşunatului poate duce la o scădere drastică a diversităţiilor speciilor de plante. autori: Nicolae Doniţã. Aceste pajişti sunt supuse păşunatului. Simona Mihãilescu.11: Bibliografie Determinatorul ilustrat Pasarile din Romania si Europa . Lars Svensson • • Călăuza în lumea plantelor şi animalelor. autori: Constantin Pârvu. Precum şi în Directiva 92/43/CEE – Directiva habitate. Orthoptera. Mihaela Paucã-Comãnescu. Owen Mountford • • • • http://n2k. Aurel Popescu.

lifenatura2000.iucnredlist.panda.clcp.org/ro/ http://www.org/static/major_habitats http://milvus.europa.rosilva.• • • • • • • http://www.ro/ http://www.ro/ http://www.ro/ http://ec.ro/ 18 .eu/ http://www.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful