PAJIŞTI

ALPINE ŞI SUBALPINE CU

SPECII CALCIFILE DIN

NAŢIONAL PIATRA

PARCUL CRAIULUI

PAJIŞTI
DIN

ALPINE ŞI SUBALPINE CU SPECII CALCIFILE

PARCUL NAŢIONAL PIATRA CRAIULUI

EUNICE E4.4 Calciphilous alpine and subalpine grassland; Palaearctic classification 36.4 Boreo-Alpic calciphilous alpine grasslands; CORINE Land Cover 3.2.1. Natural grassland; 6170 Habitats Directive/FFH - Alpine and subalpine calcareous grasslands

2

.......CUPRINS Cap................................................... .........................................Ameninţări la adresa ecosistemului Cap 10..................................................................... .Fauna Cap.....................................................................................Reţeaua trofică a ecosistemului Cap.................................................................................................. 5................................. 4.......... 7.... 2................................................... 9..................................... 3.........................................Schema unui lanţ trofic caracteristic ecosistemului Cap...... 1...Definirea termenilor de bază Cap. ......................................Caracteristici ale ecosistemului Cap............................... 11..... .............................................. .......... 6.......................................................................................................................................................................................................................................................... 8..................................................... Vegetaţia şi flora Cap.........................Rezumat Cap.........Localizare Cap.............Clima Cap........Bibliografie 1 .....................................

Munţii Mehedinţi.Cap. Munţii Cernei. Mt. Munţii Retezat. În cazul Parcului Naţional Piatra Craiului. Munţii Piatra Craiului. Munţii Bârsei. Mt. Munţii Ţarcu-Godeanu. Munţii Ciucului.1: Localizare Ecosistemul se întâlneşte în etajele subalpin şi alpin (15002500 m). Munţii Iezer-Păpuşa. Mt. pe soluri bogate în carbonat de calciu şi grad ridicat de saturaţie în baze. Suhardu Mic. În Romania acest ecosistem este întâlnit în: Munţii Rodnei. Munţii Vâlcan. 2 . Gârbova. Siriu. Munţii Ceahlău. Munţii Leaota. Penteleu. Munţii Făgăraş. ecosistemul „pajişti alpine şi subalpine cu specii calcifile” este întîlnit pe versanţii vestic şi nordic. Munţii Rarău. la altitudini ce depăşesc 1500m. Munţii Lotru. Munţii Bucegi. Munţii Apuseni. Munţii Hăşmaş. Mt. Munţii Crivadei. Munţii Ciucaş.

2 .Versantul estic este alcătuit în cea mai mare parte din conglomerate şi de aceea aici nu există conditii pentru dezvoltarea acestui ecosistem.

1 .

Biotopul. temperatura. productivitatea ecosistemului. umiditatea.Cap. cuprinzând un complex de biotopuri şi biocenoze. ca parte integrantă a ecosistemului. ce se diferenţiază prin caracteristici geografice.arie terestră. acvatică sau subterană.complex dinamic de elemente abiotice şi biotice care interacţionează într-o unitate funcţională. Exemplele de factori abiotici includ: radiaţia solară. Ecosistemul reprezintă unitatea fundamentala structurala şi funcţională în abordarea naturii. căile principale prin care materia şi 2 . Factorii biotici reprezintă orice factor viu care influenţează un ecosistem. determinată de microclimă. incluzând partea inferioară a atmosferei. în cadrul unui ecosistem. în strânsă legătură cu factorii biotici.reprezintă componenta nevie a ecosistemului. Factorii abiotici contribuie la buna desfăşurare a vieţii şi determină. Biosferă este spaţiul de pe Pământ unde există viaţă. cunsumă şi sunt consumate la rândul lor. Biom . gazele atmosferice. Ecosistem . apa. este definit drept totalitatea condiţiilor abiotice în care se desfăşoară existenţa unei biocenoze şi a resurselor primare de care depinde existenţa populaţiilor. în stare naturală sau seminaturală. Factori biotici – sunt componenta vie a ecosistemelor. presiunea etc.mediul natural sau seminatural definit prin factori abiotici şi biotici în care trăieşte o specie în oricare stadiu al ciclului sau biologic. abiotice şi biotice. Habitat natural . Lanţurile trofice sunt . partea superioară a uscatul (litosferă) şi hidrosfera. care afectează viaţa organismelor. Lanţul trofic – serie de organisme care. Factori abiotici . de fapt.2: Definirea termenilor de bază Habitat .zonă majoră de viaţă.

ci cu pierderi de energie la fiecare transformare. Aşadar 273 de zile de îngheţ. Reţeaua trofică este rezultanta interconectării lanţurilor trofice din biocenoză.200 mm .3: Clima În ansamblu. La altitudini de peste 2000m prima zi de îngheţ este considerată 1 septembrie. Stabilirea reţelei trofice depinde de numărul lanţurilor trofice şi de gradul de contact dintre ele. Cap. temperatura medie anuală 0-4°C) • topoclimatul de munţi scunzi. iar cantitatea medie de precipitaţii oscilează între 12001400mm anual. deoarece transferul de energie de la o verigă la alta nu se realizează în întregime.energia circulă în ecosistem.100 mm . Ce mai mare cantitate de precipitaţii se înregistrează în luna iunie (170 mm). Cea mai calda lună din an este iulie cu o temperatură medie de 9°C cea mai rece ianuarie cu -7°C. Numărul verigilor trofice dintr-un lanţ trofic este limitat. reprezentat prin Creasta Piatra Craiului (cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 1. iar cea mai mică în luna februarie (60 mm).000-1. iar ultima zi 1 iunie. Parcul Naţional Piatra Craiului prezintă un topoclimat complex de munte cu două etaje: • topoclimatul de munţi înalţi. cu un maxim în lunile ianuarie – februarie. Precipitaţiile sub formă de zăpadă cad în intervalul noiembrie-aprilie. temperatura medie anuală 4-5°C) Ecosistemul pajişti alpine şi subalpine cu specii calcifile se situează la altitudini de peste 1500m şi este caracterizat de o temperatură medie anuală de aproximativ 02°C. 3 . Durata medie a perioadei de înghet poate depăşi 200 de zile. caracteristic în Culoarul Rucăr-Bran (cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 800-1.

putem spune ca ecosistemul este situat în una din zonele cele mai umede de pe teritoriul României. plane. Cele mai multe zile cu precipitaţii se înregistrează în luna iunie (17 zile). cu valori mai mari în zona de munte 1.1. Cap. Fructe nucule trimuchiate. cu rizom multiramificat. Având în vedere că media anuală a precipitaţiilor căzute pe teritoriul României este pe total de 637 mm. cilindrice. Înaltă pana la 50cm.când se înregistrează şi cea mai mare grosime a stratului de zăpadă. cilindrică. pedunculate. prin pajişti. Frunze îngust lineare late de 1-3mm.(Rogoz verde) Face parte din familia Cypiraceae. Tulpina eractă. Plantă perenă. Înfloreşte din luna iunie până în august.000 mm/an şi mai scăzute în Bărăgan.400 . alungit ovoidale.4: Vegetaţia şi flora Carex sempervirens Vill. mai ales pe versanţii abrupţi.400 mm/an. iar luna cu cele mai puţine zile cu precipitaţii este februarie (doar 10 zile). cilindric şi 2-3 spiculeţe femele scurte. Dobrogea şi Delta Dunării 500 . 2 . Inflorescenţă dintrun spiculeţ mascul. Se întîlneşte în etajul alpin şi subalpin.

2 .

3 . Plantă perenă. Se întâlneşte în pajiştile din etajul alpin. Înfloreşte în iulie – august. înaltă până la maxim 30cm. cespitoasă. Inflorescenţa este un panicul erect. Fructul este o cariopsă. cu tulpini aspre în partea superioară. Frunzele sunt îngust lanceolate. fiecare constituite din 3 flori. cu 57 nervuri paralele. format din spiculeţe alungit eliptice. scurt pedunculate.Festuca versicolor (Păiuş) Face parte din familia Poaceae. lung de 4cm. lungi de 9-10cm.

Vegetează ca tufe în etajul alpin pe terenuri ierboase sau pietroase. Amenţii apar odată cu frunzele. Arbust mic înalt de aproximativ 20cm.Salix reticulata L. 4 . (Salcie pitică) Face parte din familia Salicaceae. cu ramuri culcate. pe cea inferioară alburii. lungi de 1-3cm. rotunjite la bază şi la vârf. sunt cilindrici. Frunzele sunt eliptice. Înfloreşte în iulie – august. pe faţa superioară verde închis. cu nervuri roşiatice. verzi iarna. ia aspectul general de tufă.

5 .

Este o plantă cu tulpina scundă având 5-10 cm înălţime. Fructul este o capsulă. Dianthus callizonus (Garofiţa Pietrei Craiului) Face parte din familia Caryophylaceae. Este întâlnită în regiunea alpină pe pajişti şi stânci. Frunzele sunt îngust lanceolate.Silene acaulis L (Iarbă roşioară) Face parte din familia Caryophyliaceae. America de Nord. Flori solitare cu 5 petale roz până la mov deschis. nepeţiolate. uninerve. Se gaseşte în Europa. Înfloreşte din luna iulie până în septembrie. Siberia. Tulpina se termină 6 . Frunzele sunt linear aciculare. au 24 cm lungime şi sunt aşezate în perechi. Plantă perenă cu numeroase tulpini scurte.

în timp ce iarna 7 . Sexe asemănătoare. fiind o specie endemică pentru acest masiv. Creşte pe brânele şi coastele abrupte din Munţii Piatra Craiului. Caracterele vizibile de la distanţă sunt: dungă închisă de-a curmezişul aripii şi pete maro-ruginii pe flancuri. Înfloreşte în luna august. Depune 3-5 ouă verzi-albastre. Coloritul gâtului este vizibil doar de aproape (juvenilii nu au dungi pe gât). Pe partea cealaltă petalele sunt albe-verzui.5: Fauna Prunella collaris (Brumăriţa de stâncă) Face parte din familia Prunellide. Pasăre de dimensiuni mici. Este o specie sedentară. aproape ca al unei vrăbii. dinţate la vârf. împestriţată cu alb şi cu peri mătăsoşi strălucitori. Se hrăneşte cu insecte primăvara şi vara. Floarea prezintă în centru un inel purpuriu pestriţ.cu o singură floare cu corola de aproximativ 3 cm în diametru. de culoare roşucarmin. deosebit de caracteristic. formată din 5 petale late. Cap. deasupra limitei superioare a pădurii. Îşi construieşte cuibul în tufişuri joase sau în găurile din stânci. De la distanţă pare a avea un colorit şters grimaroniu. Petalele au la bază o pată purpurie. lungimea maximă din vârful ciocului până în vârful cozii fiind de 18cm. Cuibăreşte în munţi la mari altitudini. în general peste 2000m.

înălţimea 76 cm. Abdomenul galbenroşcat deschis. între nări şi buza superioară o pată galbenă-roşcată. care aminteşte de glasul ciocârliei. Capul + trunchiul 110-130 (140) cm. laturile corpului sure-cafenii întunecat. Rupicapra rupicapra (Capra neagră) Face parte din familia Bovidae.mănâncă seminţe de ierburi alpine. Umerii. pieptul. subţire. urechea 10-12 cm. 8 . Pe şira spinării o linie cafenie ntunecată. spatele cafeniu întunecat până la negrucafeniu. Ceafa albăgălbuie. În colţul anterior al ochiului. De la bot până la urechi porneşte o dungă longitudinală neagră cafenie. Cântecul este un ciripit melodios. cântă de pe sol sau într-un zbor nupţial scurt. Iarna. De la ureche peste ochi o dungă neagră. Picioarele şi capul albe-gălbui. coada 4-8 cm. Gâtul galben-roşiatic. greutatea 35-40 (55) kg. ventral alb. spatele cafeniu-roşcat murdar. Vara. bine delimitată. Culoarea variază după anotimp. Ţapul are coarne mai îndoite la vârf şi puţin mai mari decât la capre.

absent sau redus la o dungă rectilinie pe şira spinării. 9 . Vipera berus (Vipera de munte) Lungimea totală la femele 68 (excepţional până la 87) cm. Masculii au spatele mai totdeauna cenuşiu cu o dungă neagră longitudinală sinuoasă sau un pronunţat zigzag ascuţit. Laturile corpului cu pete întunecate. ssp. Capul patat mai mult sau mai puţin cu negru. slab distinct la indivizii cu coloraţie întunecată. La noi. înconjurat de 6-13 solzi. mai mult sau mai puţin rotunde. carpathica trăieşte în cete de 6-30 capete. Se hrăneşte cu iarbă. dorsal plat sau cu cant rostral foarte ridicat. pe culmile cele mai înalte ale lanţului alpinocarpato-caucazian. r. muguri şi ramuri fragede de arbuşti. mai mult sau mai puţin pătat cu alb. Împerecherea prin octombrie-noiembrie. Vârful cozii ventral gălbui la femele. Abdomenul cenuşiu. albăstrui sau negricios. Botul trunchiat sau uşor rotunjit. iar prin aprilie-mai capra naşte 1-2 iezi. Ceafa gălbuie. muşchi şi licheni. pe vârfurile cele mai înalte şi prăpăstioase ale Carpaţilor.Răspândită insular. iar către ceafă o pată unghiulară neagră în formă de A sau > < sau X. Ţapii bătrâni trăiesc în cete separate şi sunt înlăturaţi de cei tineri în lupta ce se dă pentru păstrarea femelelor. galben sau cafeniu cu pete negre. masculii mai mici. R. 65 cm. Ochiul.

dorsal cu un desen mai egal. a doua toamna. Abdomenul cenuşiu. Este răspândită în tot lanţul carpatic şi în regiunea de dealuri. dealuri. prester. galben-cafeniu întunecat sau verdemăsliniu. păşuni si pajisti alpine. margini de pădure etc. Femela naşte 5-20 pui în iulie-septembrie. puii la naştere cenuşii şi către 2 ani devin negri. subalpine şi montane. muşcătura poate fi uneori mortală. neagră. dacă prima a fost timpurie. Aparatul bucal este tipic pentru rupt şi mestecat. ouă şi pui de păsări. cea mai comună la noi este var. Se hrăneşte cu mamifere mici. roşu până la cenuşiu-cafeniu. uşor turtit lateral. Poate fi întîlnită într-o multitudine de habitate: crestele muntilor. tufărişuri. Prima acuplare primăvara. Este mai mult nocturnă. amfibieni. talie mijlocie. Dintre varietăţile de culoare. Este un Orthopter de culoare verde. stâncării. Miramella ebneri Face parte din familia Acrididae. mai întunecat. Aripile posterioare sunt 10 . Corpul are formă cilindrică. Hibernează din noiembrie-decembrie. cafeniu. Pe vreme noroasă foarte agresivă. lungimea corpului 16-27mm. care încep să vâneze imediat după naştere. vârful cozii galben mai mult sau mai puţin strălucitor.

Se dezvoltă. Ultima pereche de picioare este adaptată la sărit. astfel încât reacţia se menţine neutră sau slab alcalină (pH=7 – 7. pe substrat de calcare sau conglomerate calcaroase. Cap. care asigură saturaţie în carbonat de calciu. amestecate cu sfărâmături de calcar.6: Caracteristici ale ecosistemului • Ocupă suprafeţe mari. concrescuţi într-un ovipozitor la femelă. în etajele subalpin şi alpin (1500.4). Abdomenul este voluminos şi se termină cu doi cerci evidenţi la masculi.2500 m altitudine). pe soluri rendzine. de ordinul 500 – 1000 ha. Este o specie endemică în Carpaţi. subalpine şi montane precum şi în fâneţe. 11 • • . bogate în humus. la altitudini cuprinse între 10002300m. Se întâlneşte din iulie până în octombrie în pajişti alpine. Se întîlneşte pe pante mai mult sau mai puţin înclinate.rudimentare.

Vegetaţia este unistratificată (strat ierbos) plantele sunt de talie mică sau cu tulpină repentă.5°C şi precipitaţii între 900 mm şi 1450 mm/an. adăpostite de acţiunea intensă a vânturilor. Ciclul biologic al plantelor prezente aici este mult scurtat datorită faptului că sezonul estival este mai scurt. • • • • Cap. cu temperaturi medii anuale cuprinse între 2°C şi -2. Diversitatea speciilor de plante este destul de mare. Florile au culori vii pentru a atrage polenizatorii. este foarte subţire. sunt prezente mai multe specii specii endemice şi specii rare.• • Stratul de sol cvasiinexistent. Eliminarea păşunatului poate duce la o scădere drastică a diversităţiilor speciilor de plante.7: Schema unui lanţ trofic caracteristic ecosistemului Festuca 12 Polydrusus Prunella collaris Falco Pardosa nigra . în multe locuri Apare pe pante situate într-un microclimat caracterizat printr-o puternică insolaţie. De asemenea suprapăşunatul poate afecta în mod negativ ecosistemul mai ales prin degradarea stratului de sol care este foarte subţire. Aceste pajişti sunt supuse păşunatului.

8: Reţeaua trofică a Caryophyllal es ecosistemului Aran Păsări de Violales Energ Flo Lepidopt de Larve Nematod Lumbricid Insecta Chilopo Reptilia Mamife pradă Lamiales ie insecte Păsări a ae Orthoptera daAccipitriform re Viperida Saxifragales solar Orthoptera Coleoptera carnivo insectivore es e Brassicales ă Coleoptera omnivore Falconiforme Hymenopte re şi Malpighiales Insecte Lepidoptera ra Mamalia s Passeriformes Fabales 13 carnivore Ursidae Gentinales Resturi vegetale Mamifere Aranea Larve de Asterales Reptilia Resturi animale ierbivore Coleoptera insecte Tulpi Rădăci Frunz FrucDiplopode Dipsacales Larve de Lacertid .Producători primari (plante) Poales Cap.

Cap.9: Ameninţări la adresa ecosistemului 14 .

culegerea sau distrugerea deliberată a unor specii de floră şi faună. Încetarea păşunatului ar putea afecta chiar mai grav biodiversitatea ecosistemului decât suprapăşunatul. Păşunatul excesiv poate duce la alterarea habitatului. destul de stabil.Ecosistemul pajişti alpine şi subalpine este. ducând la dezvoltarea prea puternică a speciilor de plante care erau păscute în detrimentul altor specii ajungându-se chiar la dispariţia unora dintre acestea. O altă ameninţare este turismul prin: – circulaţia turiştilor pe trasee nemarcate şi în zone nepermise cauzând degradarea solului şi la distrugerea unor exemplare de plante rare. în general. în primul rând prin degradarea stratului de sol care este destul de subţire. contribuind la menţinerea echilibrului între specii. camparea şi crearea de vetre de foc în locuri neamenajate. Una dintre posibilele ameninţări este suprapăşunatul. eventuala creştere necontrolată a numărului de vizitatori. Aşadar am putea spune că păşunatul a devenit un „factor de control” al biodiversităţii în cadrul ecosistemului. putând duce la dereglarea ecosistemului prin eroziunea traseelor turistice şi creşterea cantităţilor de deşeuri. Totuşi până în prezent nu au fost probleme mari legate de acest aspect în masivul Piatra Craiului. Aşadar acesta trebuie menţinut la un nivel moderat pentru asigurarea stabilităţii ecosistemului. De asemenea suprapăşunatul poate duce la scăderea diversităţii speciilor de plante. – – – – În acest sens trebuie să se aibă în vedere educarea turiştilor spre practicarea unui turism ecologic prin informarea acestora asupra conduitei ce trebuie adoptată în drumeţie şi a efectelor negative care pot apare. traseele de alpinism amplasate necorespunzător deranjează păsările care cuibăresc în zonele stâncoase. Cu toate acestea trebuie să se ţină cont că păşunatul este o activitate care se desfăşoară de mult timp în acest spaţiu. în unele zone cvasiinexistent. O bună metodă de educare în acest sens este organizarea de tabere ecologice şi de 15 .

saltele. Dintre speciile cheie menţionăm: Elyna myosuroides. adăpostite de acţiunea intensă a vânturilor. Oxytropis carpatica. Anthemis carpatica.activităţi de colectare a deşeurilor. la altitudini ce depăşesc 1500m. întâlnim păsări alpine şi subalpine din ordinele Passeriformea. În ceea ce priveşte fauna. Festuca versicolor. Aster alpinus. Silene acaulis. Dianthus callizonus. gărduleţe de sprijin şi trepte de lemn.5°C şi precipitaţii între 900 mm şi 1450 mm/an. Scabiosa lucida. Sesleria rigida. Cap. Falconiformes şi Accipitriformes. Poa rehmanii. Diversitatea speciilor de plante este destul de mare.10: Rezumat Ecosistemul se întâlneşte în etajele subalpin şi alpin (15002500 m). Pedicularis verticillata. Florile au culori vii pentru a atrage polenizatorii. Salix retusa. Onobrychis transsilvanica. şi o mare varietate de insecte 16 . dintre reptile găsim Vipera de munte (Vipera berus). Saussurea alpina etc. În masivul Piatra Craiului se regăseşte pe versanţii vestic şi nordic. Erigeron uniflorus. De asemene informarea se poate face prin amplasarea de plăcuţe de avertizare pe trasee. Helianthemum alpestre. Carex rupestris. în locurile cele mai afectate de pe trasee. Achillea schurii. În vederea evitării eroziunii solului se pot folosi. cu temperaturi medii anuale cuprinse între 2°C şi -2. sunt prezente mai multe specii specii endemice şi specii rare. Dianthus tenuifolius. . Salix reticulata. Galium anisophyllon. pe soluri bogate în carbonat de calciu şi grad ridicat de saturaţie în baze. Apare pe pante situate într-un microclimat caracterizat printr-o puternică insolaţie. Carex sempervirens. Calamintha alpina. Carex sempervirens. dintre mamifere capra neagră (Rupicapra rupicapra) şi ursul brun (Ursus arctos). Linum extraaxillare. Vegetaţia este unistratificată (strat ierbos) plantele sunt de talie mică sau cu tulpină repentă. Draba aizoides. Festuca versicolor. Alyssum repens.

org/ http://www.ro/ http://alpinet.wikipedia. Laurenţiu Stroe • HABITATELE DIN ROMÂNIA. Precum şi în Directiva 92/43/CEE – Directiva habitate. autori: Constantin Pârvu. Lars Svensson • • Călăuza în lumea plantelor şi animalelor. Stoica Godeanu.ro/ http://www. Orthoptera. Diptera etc. Aceste pajişti sunt supuse păşunatului.org/ 17 . Owen Mountford • • • • http://n2k. Coleoptera. Cap. a florei şi faunei sălbatice. autori: Bertel Bruun. autori: Nicolae Doniţã. Hakan Delin.pcrai. conservarea habitatelor naturale. De asemenea suprapăşunatul poate afecta în mod negativ ecosistemul mai ales prin degradarea stratului de sol care este foarte subţire. Habitatul „Pajişti calcifile alpine şi subalpine” este menţionat în anexa 2 „Tipuri de habitate naturale a căror conservare necesită declararea ariilor speciale de conservare” din OUG 57 din 2007 privind regimul ariilor naturale protejate. autori: Dan Gafta. Simona Mihãilescu.nationalparks. Hymenoptera.dintre care menţionăm câteva ordine: Lepidoptera. Mihaela Paucã-Comãnescu. Iovu-Adrian Biriş • MANUAL DE INTERPRETARE A HABITATELOR NATURA 2000 DIN ROMÂNIA. Eliminarea păşunatului poate duce la o scădere drastică a diversităţiilor speciilor de plante.11: Bibliografie Determinatorul ilustrat Pasarile din Romania si Europa . Aurel Popescu.

• • • • • • • http://www.eu/ http://www.ro/ http://www.lifenatura2000.europa.org/static/major_habitats http://milvus.clcp.rosilva.ro/ http://ec.ro/ http://www.org/ro/ http://www.panda.iucnredlist.ro/ 18 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful