PAJIŞTI

ALPINE ŞI SUBALPINE CU

SPECII CALCIFILE DIN

NAŢIONAL PIATRA

PARCUL CRAIULUI

PAJIŞTI
DIN

ALPINE ŞI SUBALPINE CU SPECII CALCIFILE

PARCUL NAŢIONAL PIATRA CRAIULUI

EUNICE E4.4 Calciphilous alpine and subalpine grassland; Palaearctic classification 36.4 Boreo-Alpic calciphilous alpine grasslands; CORINE Land Cover 3.2.1. Natural grassland; 6170 Habitats Directive/FFH - Alpine and subalpine calcareous grasslands

2

......................................................................................................................................................................... ..............Ameninţări la adresa ecosistemului Cap 10.......................................................................... Vegetaţia şi flora Cap.................................... 4....................... 2..... 3..Clima Cap......................... ............................................................... 9.........Schema unui lanţ trofic caracteristic ecosistemului Cap............ 5.................................... ................................................................. 7................................................Rezumat Cap.... .........................Caracteristici ale ecosistemului Cap.........Reţeaua trofică a ecosistemului Cap....Fauna Cap..................................... 8.....................................................................Bibliografie 1 ....................CUPRINS Cap...................................Localizare Cap............................................................................ 11................................................................. 6.......................... ................ 1....................Definirea termenilor de bază Cap............................................................................

Munţii Mehedinţi. Mt. Munţii Bucegi. Munţii Apuseni.1: Localizare Ecosistemul se întâlneşte în etajele subalpin şi alpin (15002500 m). Munţii Crivadei. Munţii Făgăraş. Munţii Retezat.Cap. În cazul Parcului Naţional Piatra Craiului. Mt. Munţii Ciucaş. Munţii Lotru. Munţii Cernei. Mt. Penteleu. Gârbova. Munţii Hăşmaş. Munţii Iezer-Păpuşa. Mt. Munţii Ciucului. Suhardu Mic. Siriu. Munţii Piatra Craiului. Munţii Leaota. Munţii Ţarcu-Godeanu. pe soluri bogate în carbonat de calciu şi grad ridicat de saturaţie în baze. În Romania acest ecosistem este întâlnit în: Munţii Rodnei. Munţii Ceahlău. ecosistemul „pajişti alpine şi subalpine cu specii calcifile” este întîlnit pe versanţii vestic şi nordic. Munţii Rarău. la altitudini ce depăşesc 1500m. 2 . Munţii Vâlcan. Munţii Bârsei.

2 .Versantul estic este alcătuit în cea mai mare parte din conglomerate şi de aceea aici nu există conditii pentru dezvoltarea acestui ecosistem.

1 .

Biosferă este spaţiul de pe Pământ unde există viaţă. ca parte integrantă a ecosistemului. cuprinzând un complex de biotopuri şi biocenoze. Lanţurile trofice sunt . abiotice şi biotice. Biotopul.arie terestră. Ecosistemul reprezintă unitatea fundamentala structurala şi funcţională în abordarea naturii.2: Definirea termenilor de bază Habitat . căile principale prin care materia şi 2 . temperatura.Cap. de fapt. determinată de microclimă. gazele atmosferice. productivitatea ecosistemului. partea superioară a uscatul (litosferă) şi hidrosfera. Exemplele de factori abiotici includ: radiaţia solară. incluzând partea inferioară a atmosferei. Factorii abiotici contribuie la buna desfăşurare a vieţii şi determină. Lanţul trofic – serie de organisme care. Factorii biotici reprezintă orice factor viu care influenţează un ecosistem. Ecosistem . presiunea etc. în stare naturală sau seminaturală.mediul natural sau seminatural definit prin factori abiotici şi biotici în care trăieşte o specie în oricare stadiu al ciclului sau biologic. este definit drept totalitatea condiţiilor abiotice în care se desfăşoară existenţa unei biocenoze şi a resurselor primare de care depinde existenţa populaţiilor. Habitat natural .zonă majoră de viaţă. umiditatea. apa. Factori abiotici .reprezintă componenta nevie a ecosistemului.complex dinamic de elemente abiotice şi biotice care interacţionează într-o unitate funcţională. care afectează viaţa organismelor. Factori biotici – sunt componenta vie a ecosistemelor. cunsumă şi sunt consumate la rândul lor. în strânsă legătură cu factorii biotici. Biom . în cadrul unui ecosistem. acvatică sau subterană. ce se diferenţiază prin caracteristici geografice.

caracteristic în Culoarul Rucăr-Bran (cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 800-1.3: Clima În ansamblu. deoarece transferul de energie de la o verigă la alta nu se realizează în întregime.000-1. reprezentat prin Creasta Piatra Craiului (cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 1.100 mm . Cea mai calda lună din an este iulie cu o temperatură medie de 9°C cea mai rece ianuarie cu -7°C. iar cantitatea medie de precipitaţii oscilează între 12001400mm anual. Reţeaua trofică este rezultanta interconectării lanţurilor trofice din biocenoză. iar cea mai mică în luna februarie (60 mm). Cap. iar ultima zi 1 iunie. temperatura medie anuală 4-5°C) Ecosistemul pajişti alpine şi subalpine cu specii calcifile se situează la altitudini de peste 1500m şi este caracterizat de o temperatură medie anuală de aproximativ 02°C. ci cu pierderi de energie la fiecare transformare. cu un maxim în lunile ianuarie – februarie.energia circulă în ecosistem. Durata medie a perioadei de înghet poate depăşi 200 de zile.200 mm . 3 . Ce mai mare cantitate de precipitaţii se înregistrează în luna iunie (170 mm). Numărul verigilor trofice dintr-un lanţ trofic este limitat. Parcul Naţional Piatra Craiului prezintă un topoclimat complex de munte cu două etaje: • topoclimatul de munţi înalţi. Stabilirea reţelei trofice depinde de numărul lanţurilor trofice şi de gradul de contact dintre ele. La altitudini de peste 2000m prima zi de îngheţ este considerată 1 septembrie. Aşadar 273 de zile de îngheţ. temperatura medie anuală 0-4°C) • topoclimatul de munţi scunzi. Precipitaţiile sub formă de zăpadă cad în intervalul noiembrie-aprilie.

cilindric şi 2-3 spiculeţe femele scurte. Cap. cu rizom multiramificat.1. Dobrogea şi Delta Dunării 500 . pedunculate. Având în vedere că media anuală a precipitaţiilor căzute pe teritoriul României este pe total de 637 mm. cilindrică. Plantă perenă. Fructe nucule trimuchiate. prin pajişti. Frunze îngust lineare late de 1-3mm. Înaltă pana la 50cm.4: Vegetaţia şi flora Carex sempervirens Vill.când se înregistrează şi cea mai mare grosime a stratului de zăpadă. putem spune ca ecosistemul este situat în una din zonele cele mai umede de pe teritoriul României. Înfloreşte din luna iunie până în august.400 mm/an.000 mm/an şi mai scăzute în Bărăgan. Tulpina eractă.400 . plane. iar luna cu cele mai puţine zile cu precipitaţii este februarie (doar 10 zile). Se întîlneşte în etajul alpin şi subalpin. Cele mai multe zile cu precipitaţii se înregistrează în luna iunie (17 zile).(Rogoz verde) Face parte din familia Cypiraceae. cilindrice. mai ales pe versanţii abrupţi. 2 . cu valori mai mari în zona de munte 1. alungit ovoidale. Inflorescenţă dintrun spiculeţ mascul.

2 .

Plantă perenă. Se întâlneşte în pajiştile din etajul alpin. cu tulpini aspre în partea superioară. înaltă până la maxim 30cm. Înfloreşte în iulie – august. format din spiculeţe alungit eliptice. Fructul este o cariopsă. scurt pedunculate.Festuca versicolor (Păiuş) Face parte din familia Poaceae. 3 . cespitoasă. fiecare constituite din 3 flori. lungi de 9-10cm. Inflorescenţa este un panicul erect. cu 57 nervuri paralele. lung de 4cm. Frunzele sunt îngust lanceolate.

pe cea inferioară alburii. Vegetează ca tufe în etajul alpin pe terenuri ierboase sau pietroase. Amenţii apar odată cu frunzele. Arbust mic înalt de aproximativ 20cm. Înfloreşte în iulie – august. sunt cilindrici. (Salcie pitică) Face parte din familia Salicaceae. lungi de 1-3cm. Frunzele sunt eliptice. 4 . ia aspectul general de tufă.Salix reticulata L. cu nervuri roşiatice. verzi iarna. rotunjite la bază şi la vârf. pe faţa superioară verde închis. cu ramuri culcate.

5 .

Fructul este o capsulă. Tulpina se termină 6 . Plantă perenă cu numeroase tulpini scurte. Flori solitare cu 5 petale roz până la mov deschis. Se gaseşte în Europa. uninerve. Este o plantă cu tulpina scundă având 5-10 cm înălţime. Frunzele sunt îngust lanceolate. Dianthus callizonus (Garofiţa Pietrei Craiului) Face parte din familia Caryophylaceae.Silene acaulis L (Iarbă roşioară) Face parte din familia Caryophyliaceae. au 24 cm lungime şi sunt aşezate în perechi. nepeţiolate. Frunzele sunt linear aciculare. Este întâlnită în regiunea alpină pe pajişti şi stânci. America de Nord. Înfloreşte din luna iulie până în septembrie. Siberia.

aproape ca al unei vrăbii. Pe partea cealaltă petalele sunt albe-verzui. Pasăre de dimensiuni mici. în general peste 2000m. deosebit de caracteristic. în timp ce iarna 7 . formată din 5 petale late. lungimea maximă din vârful ciocului până în vârful cozii fiind de 18cm. De la distanţă pare a avea un colorit şters grimaroniu. Sexe asemănătoare. de culoare roşucarmin. Caracterele vizibile de la distanţă sunt: dungă închisă de-a curmezişul aripii şi pete maro-ruginii pe flancuri. Cap. Creşte pe brânele şi coastele abrupte din Munţii Piatra Craiului. dinţate la vârf. Petalele au la bază o pată purpurie. Îşi construieşte cuibul în tufişuri joase sau în găurile din stânci. Se hrăneşte cu insecte primăvara şi vara. Înfloreşte în luna august. deasupra limitei superioare a pădurii. împestriţată cu alb şi cu peri mătăsoşi strălucitori. Coloritul gâtului este vizibil doar de aproape (juvenilii nu au dungi pe gât). Este o specie sedentară.5: Fauna Prunella collaris (Brumăriţa de stâncă) Face parte din familia Prunellide. Floarea prezintă în centru un inel purpuriu pestriţ. fiind o specie endemică pentru acest masiv. Depune 3-5 ouă verzi-albastre.cu o singură floare cu corola de aproximativ 3 cm în diametru. Cuibăreşte în munţi la mari altitudini.

înălţimea 76 cm. laturile corpului sure-cafenii întunecat. Rupicapra rupicapra (Capra neagră) Face parte din familia Bovidae. Culoarea variază după anotimp. ventral alb. De la ureche peste ochi o dungă neagră. În colţul anterior al ochiului.mănâncă seminţe de ierburi alpine. spatele cafeniu întunecat până la negrucafeniu. 8 . care aminteşte de glasul ciocârliei. Capul + trunchiul 110-130 (140) cm. pieptul. Gâtul galben-roşiatic. Cântecul este un ciripit melodios. Pe şira spinării o linie cafenie ntunecată. bine delimitată. subţire. Picioarele şi capul albe-gălbui. Abdomenul galbenroşcat deschis. greutatea 35-40 (55) kg. spatele cafeniu-roşcat murdar. Ţapul are coarne mai îndoite la vârf şi puţin mai mari decât la capre. De la bot până la urechi porneşte o dungă longitudinală neagră cafenie. Vara. Iarna. coada 4-8 cm. cântă de pe sol sau într-un zbor nupţial scurt. între nări şi buza superioară o pată galbenă-roşcată. Ceafa albăgălbuie. urechea 10-12 cm. Umerii.

dorsal plat sau cu cant rostral foarte ridicat.Răspândită insular. Masculii au spatele mai totdeauna cenuşiu cu o dungă neagră longitudinală sinuoasă sau un pronunţat zigzag ascuţit. galben sau cafeniu cu pete negre. Abdomenul cenuşiu. Se hrăneşte cu iarbă. Ţapii bătrâni trăiesc în cete separate şi sunt înlăturaţi de cei tineri în lupta ce se dă pentru păstrarea femelelor. r. Botul trunchiat sau uşor rotunjit. pe vârfurile cele mai înalte şi prăpăstioase ale Carpaţilor. Vârful cozii ventral gălbui la femele. Capul patat mai mult sau mai puţin cu negru. R. absent sau redus la o dungă rectilinie pe şira spinării. Ceafa gălbuie. slab distinct la indivizii cu coloraţie întunecată. 9 . muguri şi ramuri fragede de arbuşti. pe culmile cele mai înalte ale lanţului alpinocarpato-caucazian. muşchi şi licheni. La noi. mai mult sau mai puţin pătat cu alb. 65 cm. iar prin aprilie-mai capra naşte 1-2 iezi. ssp. masculii mai mici. Ochiul. Laturile corpului cu pete întunecate. albăstrui sau negricios. carpathica trăieşte în cete de 6-30 capete. Vipera berus (Vipera de munte) Lungimea totală la femele 68 (excepţional până la 87) cm. iar către ceafă o pată unghiulară neagră în formă de A sau > < sau X. Împerecherea prin octombrie-noiembrie. înconjurat de 6-13 solzi. mai mult sau mai puţin rotunde.

galben-cafeniu întunecat sau verdemăsliniu. muşcătura poate fi uneori mortală. stâncării. Este un Orthopter de culoare verde. dealuri. a doua toamna. neagră. Prima acuplare primăvara. Se hrăneşte cu mamifere mici. cea mai comună la noi este var. Pe vreme noroasă foarte agresivă. lungimea corpului 16-27mm. dacă prima a fost timpurie. Corpul are formă cilindrică. ouă şi pui de păsări. prester. margini de pădure etc. roşu până la cenuşiu-cafeniu. Aparatul bucal este tipic pentru rupt şi mestecat. Este răspândită în tot lanţul carpatic şi în regiunea de dealuri. care încep să vâneze imediat după naştere.dorsal cu un desen mai egal. vârful cozii galben mai mult sau mai puţin strălucitor. talie mijlocie. păşuni si pajisti alpine. uşor turtit lateral. tufărişuri. amfibieni. Abdomenul cenuşiu. Dintre varietăţile de culoare. cafeniu. Aripile posterioare sunt 10 . mai întunecat. subalpine şi montane. Femela naşte 5-20 pui în iulie-septembrie. Este mai mult nocturnă. Hibernează din noiembrie-decembrie. Poate fi întîlnită într-o multitudine de habitate: crestele muntilor. Miramella ebneri Face parte din familia Acrididae. puii la naştere cenuşii şi către 2 ani devin negri.

la altitudini cuprinse între 10002300m. subalpine şi montane precum şi în fâneţe. în etajele subalpin şi alpin (1500. Abdomenul este voluminos şi se termină cu doi cerci evidenţi la masculi. Ultima pereche de picioare este adaptată la sărit.6: Caracteristici ale ecosistemului • Ocupă suprafeţe mari.2500 m altitudine). de ordinul 500 – 1000 ha. pe substrat de calcare sau conglomerate calcaroase. amestecate cu sfărâmături de calcar. Este o specie endemică în Carpaţi.4). Cap. Se întîlneşte pe pante mai mult sau mai puţin înclinate. Se întâlneşte din iulie până în octombrie în pajişti alpine. astfel încât reacţia se menţine neutră sau slab alcalină (pH=7 – 7. concrescuţi într-un ovipozitor la femelă. pe soluri rendzine. Se dezvoltă.rudimentare. care asigură saturaţie în carbonat de calciu. bogate în humus. 11 • • .

este foarte subţire. sunt prezente mai multe specii specii endemice şi specii rare. în multe locuri Apare pe pante situate într-un microclimat caracterizat printr-o puternică insolaţie.7: Schema unui lanţ trofic caracteristic ecosistemului Festuca 12 Polydrusus Prunella collaris Falco Pardosa nigra .• • Stratul de sol cvasiinexistent. Vegetaţia este unistratificată (strat ierbos) plantele sunt de talie mică sau cu tulpină repentă. Florile au culori vii pentru a atrage polenizatorii. Diversitatea speciilor de plante este destul de mare. • • • • Cap. Ciclul biologic al plantelor prezente aici este mult scurtat datorită faptului că sezonul estival este mai scurt. De asemenea suprapăşunatul poate afecta în mod negativ ecosistemul mai ales prin degradarea stratului de sol care este foarte subţire. cu temperaturi medii anuale cuprinse între 2°C şi -2. Eliminarea păşunatului poate duce la o scădere drastică a diversităţiilor speciilor de plante.5°C şi precipitaţii între 900 mm şi 1450 mm/an. adăpostite de acţiunea intensă a vânturilor. Aceste pajişti sunt supuse păşunatului.

8: Reţeaua trofică a Caryophyllal es ecosistemului Aran Păsări de Violales Energ Flo Lepidopt de Larve Nematod Lumbricid Insecta Chilopo Reptilia Mamife pradă Lamiales ie insecte Păsări a ae Orthoptera daAccipitriform re Viperida Saxifragales solar Orthoptera Coleoptera carnivo insectivore es e Brassicales ă Coleoptera omnivore Falconiforme Hymenopte re şi Malpighiales Insecte Lepidoptera ra Mamalia s Passeriformes Fabales 13 carnivore Ursidae Gentinales Resturi vegetale Mamifere Aranea Larve de Asterales Reptilia Resturi animale ierbivore Coleoptera insecte Tulpi Rădăci Frunz FrucDiplopode Dipsacales Larve de Lacertid .Producători primari (plante) Poales Cap.

Cap.9: Ameninţări la adresa ecosistemului 14 .

Aşadar acesta trebuie menţinut la un nivel moderat pentru asigurarea stabilităţii ecosistemului. – – – – În acest sens trebuie să se aibă în vedere educarea turiştilor spre practicarea unui turism ecologic prin informarea acestora asupra conduitei ce trebuie adoptată în drumeţie şi a efectelor negative care pot apare. în unele zone cvasiinexistent. contribuind la menţinerea echilibrului între specii. camparea şi crearea de vetre de foc în locuri neamenajate. Păşunatul excesiv poate duce la alterarea habitatului. în primul rând prin degradarea stratului de sol care este destul de subţire. Încetarea păşunatului ar putea afecta chiar mai grav biodiversitatea ecosistemului decât suprapăşunatul. Una dintre posibilele ameninţări este suprapăşunatul. De asemenea suprapăşunatul poate duce la scăderea diversităţii speciilor de plante. ducând la dezvoltarea prea puternică a speciilor de plante care erau păscute în detrimentul altor specii ajungându-se chiar la dispariţia unora dintre acestea. Cu toate acestea trebuie să se ţină cont că păşunatul este o activitate care se desfăşoară de mult timp în acest spaţiu. Aşadar am putea spune că păşunatul a devenit un „factor de control” al biodiversităţii în cadrul ecosistemului. O altă ameninţare este turismul prin: – circulaţia turiştilor pe trasee nemarcate şi în zone nepermise cauzând degradarea solului şi la distrugerea unor exemplare de plante rare.Ecosistemul pajişti alpine şi subalpine este. culegerea sau distrugerea deliberată a unor specii de floră şi faună. destul de stabil. putând duce la dereglarea ecosistemului prin eroziunea traseelor turistice şi creşterea cantităţilor de deşeuri. în general. eventuala creştere necontrolată a numărului de vizitatori. Totuşi până în prezent nu au fost probleme mari legate de acest aspect în masivul Piatra Craiului. traseele de alpinism amplasate necorespunzător deranjează păsările care cuibăresc în zonele stâncoase. O bună metodă de educare în acest sens este organizarea de tabere ecologice şi de 15 .

la altitudini ce depăşesc 1500m. Oxytropis carpatica. Anthemis carpatica. Diversitatea speciilor de plante este destul de mare. . Silene acaulis. Salix retusa. Onobrychis transsilvanica. Falconiformes şi Accipitriformes. Dianthus tenuifolius. Festuca versicolor. Aster alpinus. Vegetaţia este unistratificată (strat ierbos) plantele sunt de talie mică sau cu tulpină repentă. Carex rupestris. Dintre speciile cheie menţionăm: Elyna myosuroides. gărduleţe de sprijin şi trepte de lemn. Saussurea alpina etc. sunt prezente mai multe specii specii endemice şi specii rare. Galium anisophyllon. pe soluri bogate în carbonat de calciu şi grad ridicat de saturaţie în baze. Pedicularis verticillata. De asemene informarea se poate face prin amplasarea de plăcuţe de avertizare pe trasee. Carex sempervirens. Draba aizoides. Dianthus callizonus. Cap. Scabiosa lucida. Achillea schurii. Salix reticulata. cu temperaturi medii anuale cuprinse între 2°C şi -2. Linum extraaxillare.5°C şi precipitaţii între 900 mm şi 1450 mm/an. dintre reptile găsim Vipera de munte (Vipera berus). Poa rehmanii. adăpostite de acţiunea intensă a vânturilor. Sesleria rigida. saltele. Carex sempervirens. în locurile cele mai afectate de pe trasee. Festuca versicolor. Calamintha alpina.10: Rezumat Ecosistemul se întâlneşte în etajele subalpin şi alpin (15002500 m). Erigeron uniflorus. În ceea ce priveşte fauna. Helianthemum alpestre. În masivul Piatra Craiului se regăseşte pe versanţii vestic şi nordic. şi o mare varietate de insecte 16 . Apare pe pante situate într-un microclimat caracterizat printr-o puternică insolaţie. Florile au culori vii pentru a atrage polenizatorii. dintre mamifere capra neagră (Rupicapra rupicapra) şi ursul brun (Ursus arctos). întâlnim păsări alpine şi subalpine din ordinele Passeriformea.activităţi de colectare a deşeurilor. În vederea evitării eroziunii solului se pot folosi. Alyssum repens.

De asemenea suprapăşunatul poate afecta în mod negativ ecosistemul mai ales prin degradarea stratului de sol care este foarte subţire. Aceste pajişti sunt supuse păşunatului. Diptera etc. Hakan Delin.11: Bibliografie Determinatorul ilustrat Pasarile din Romania si Europa . autori: Nicolae Doniţã. autori: Bertel Bruun. Coleoptera. Owen Mountford • • • • http://n2k.org/ 17 .wikipedia. Precum şi în Directiva 92/43/CEE – Directiva habitate.dintre care menţionăm câteva ordine: Lepidoptera. Stoica Godeanu. Habitatul „Pajişti calcifile alpine şi subalpine” este menţionat în anexa 2 „Tipuri de habitate naturale a căror conservare necesită declararea ariilor speciale de conservare” din OUG 57 din 2007 privind regimul ariilor naturale protejate. a florei şi faunei sălbatice. autori: Dan Gafta. Simona Mihãilescu. Cap. Orthoptera.ro/ http://www. Eliminarea păşunatului poate duce la o scădere drastică a diversităţiilor speciilor de plante. Hymenoptera. Aurel Popescu.nationalparks. conservarea habitatelor naturale. Iovu-Adrian Biriş • MANUAL DE INTERPRETARE A HABITATELOR NATURA 2000 DIN ROMÂNIA. Lars Svensson • • Călăuza în lumea plantelor şi animalelor.ro/ http://alpinet. Laurenţiu Stroe • HABITATELE DIN ROMÂNIA.pcrai.org/ http://www. autori: Constantin Pârvu. Mihaela Paucã-Comãnescu.

org/ro/ http://www.• • • • • • • http://www.panda.org/static/major_habitats http://milvus.iucnredlist.europa.rosilva.clcp.ro/ http://www.ro/ http://www.eu/ http://www.ro/ 18 .ro/ http://ec.lifenatura2000.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful