Metoda experimentala in psihologie si economie.

In primul rand, metoda experimentala este o abordare stiintifica a realitatii construita

intr-un cadrul logic si formal de desfasurare, cu scopul stabilirii unei relatii de tip cauza –
efect intre doua fenomene observabile si masurabile. Aceasta implica prezenta si utilizarea
unor instrumente de lucru, reguli de conduita, dispozitive tehnice si proceduri, strategii,
planuri de experimente, modalitati de culegere si prelucrare a datelor, riguros controlate.
Astfel experimentul este o modalitate stiintifica de cercetare a relatiei intre diferite
fenomene, intr-un cadru strict controlat, modificand anumiti factori al caror efect se doreste a
fi relevat si mentinand constanti altii. Acesta reprezinta miniaturizarea unei situatii de viata,
asttel inca sa poata fi studiata in conditii de laborator. „Experimentele ne pun la dispozitie cea
mai importanta testare a ipotezelor despre cauza si efect. Cercetatorul controleza cu grija
conditiile -de multe ori intr-un laborator- si face masuratori pentru a descoperi relatiile
cauzale dintre variabile”(Atkisnson&Hilgard’s Introduction to Psychology, Fourteenth
Edition). Experimentul este un mijloc stiintific prin care cercetatorul incearca sa explice
cauzalitatea si sa prezica modul cum vor evalua lucrurile in viitor. Experimentul reprezinta
asadar o manipulare deliberata a unui esantion din realitate pe care dorim sa-l studiem pentru
a descrie cat mai acurat modul de producere al acestuia. Una dintre caracteristicile de baza ale
acestei metode este predictia – posibilitatea cercetatorului de a indica daca un fenomen, in
anumite conditii se va produce. Pentru a putea realiza un experiment trebuie sa avem cel putin
o ipoteza de la care sa plecam, definirea variabilelor pe care le vom testa, subiectii repartizati
aleator, planul experimental.
In ceea ce priveste domeniu psihologiei, aceasta este doar o abordare metodologica
utilizata pentru a o studia, pentru a raspunde la intrebari legate de comportamentul uman, de
ce ne comportam asa, cand, cum, in ce conditii si cu ce scop.
La fel ca in psihologie, in economie, experimentele sunt motivate de intrebari, insa
intrebari economice. Sunt un pivot in aceste stiinte, sunt o baza importanta a stiintei.
Experimentele si-au gasit drumul spre economie mai tarziu, fata de psihologie. Ele ne
permit sa testam teorii, observatii sa cream teorii, sa indicam utilitatea unei teorii, sunt
esentiale in testarea institutiilor, tranzactiilor bancare, licitatiilor. Fiind astfel ca un „banc de
probe” in testarea unor comportamente economice importante. Comportamentele economice
deriva din implementarea logica a unor comportamemte invatate, observate si explicate cu
ajutorul psihologiei intr-un cadru particular.
In 1950 inainte ca Kahneman si Tversky sa arate cum comportamentul economic poate
sa aduca impreuna economia si psihologia reunite intr-o singura disciplina, psihologul Sidney
Siegel a patruns in domeniul economiei, unde a introdus bazele economiei experimentale. El
este un pionier al comportamentului economic. Munca lui i-a fost esentiala lui Vernon Smith,
care a castigat in 2002 premiul Nobel.
Vernon Smith este unul din cei 5 pionieri ai ’’miscarii intelectuale’’, care a condus la
fondarea economiei experimentale. Al doilea a fost Sidney Siegel, care a murit in 1961, cu
care Vernon s-a intalnit inainte cu 6 saptamani ca acesta sa moara si a afirmat ca Siegel este
cel care i-a dat impulsul sa faca cercetari in economia experimentala. Siegel a efectuat primul
experiment in 1954. Marea contributie a lui Smith e ca a convins economistii ca economia
poate fi o stiinta experimentala, cu concepte si presupuneri, ipoteze ce pot fi demonstrate sau
respinse.
Economia beneficiaza de cercetarile si teoriile psihologice, ramura cu care colaboreaza
atat in laborator si nu numai. Astfel psihologia si economia se completeaza reciproc,
psihologia poate injecta un realism mai mare în modelele economice fără a respinge
orientarea sa inductiva şi, în acelaşi timp, economia poate beneficia de perspective
psihologice, fără a renunţa la principiul rationalitatii. In timp ce economia adera la ipoteza
unui agent reprezentativ pentru a-si constitui modelele abstracte, psihologia si stiintele
cognitive analizeaza comportamentul individual in toate formele disparate.
Psihologii se gandesc ca oameni sunt influentati in mod diferit de forte contradictorii.
Acest lucru intra in contradictie cu ipoteza economica cum ca stimulentele monetare sunt
cheia determinanta a luarii deciziei. Acest egoism vazut de economisti este considerat ca
avand o valoare nominala. Oamenii sunt interesati doar de utilitatea lor, fiind indiferenti de a
celorlalti. Psihologii rareori trateaza situatiile fara a tine seama de efectul compararii
interpersonale. Astfel economia face referire la social, iar psihologia la individual.
Abordarea psihologica in ceea ce priveste interactiunea sociala presupune faptul ca
comportamentul este dependent de mediu, in timp ce economistii recunosc ca problemele de
decizie se datoreaza influentei celorlalti. Psihologii nu reusesc sa asimileze cuvinte cum ar fi
echilibru sau externalitate.
Economişti, spre deosebire de psihologi, platesc subiectii pentru a se asigura ca obtin
de la acestia performantele asteptate evitand inselarea in legatura cu rezultatele. Aceste
argumente furnizează motive suficiente pentru a explica de ce psihologia şi economia au
rămas atât de mult în afară, în eforturile lor de a intelege şi prezice comportamentul uman.
Smith a facut urmatoarea analogie: copiii invata limbajul intr-un context social, daca
nu ar avea contact cu oamenii nu ar invata sa vorbeasca, dar avand contactul invata sa
vorbeasca chiar si in lipsa unei instructii formale. Tot asa se intampla si cu luarea deciziei.
Am putea substitui decizia in vorbire in ultimele doua fraze si aceasta s-ar putea aplica la ceea
ce am invatat in laborator despre adulti. Pe baza cunoasterii de unul singur fara limbajul pietei
si al interactiunii sociale cu alti agenti, decizia rationala este frustranta iluzoriu. In cazul in
care rezultatele de laborator sunt in contradictie cu rationalitatea, psihologia poate sa explice
procesele tacite si inconstiente de invatare care au sporit optimalitatea de la individual la
social.
Procesele decizionale ale oamenilor nu pot fi detectate prin adresarea intrebarilor, ele
putand fi descoperite doar in laborator, unde efectul pietei poat fi artificial creat.
Siegel a arata ca rezultatele sunt mai probabile daca subiectii sunt recompensati in bani
reali decat in jetoane. El a evidentiat trei faze in evolutia economia experimentala: prima
1948-1960; a doua 1960-1980; perioada actuala. Siegel a identificat principiile de care
economia experimentala trebuie sa tina seama: regularitatea procedurilor; motivatia;
nebiasarea; calibrarea. Regularitatea presupune replicarea, instructiunile sa fie detaliate,
subiectii sa fie alesi in mod aleator, variabilele sa fie tinute sub control. Primul experiment al
lui Siegel s-a facut in penitenciar, detinutii au fost subiectii, iar recompensele tigarile.
Alegerea subiectilor s-a facut cu zaruri pe care erau insriptionate silabe fara sens(ZOJ) ,
pentru ca subiectii sa nu fie superstitiosi. . Pentru Siegel recompensele ca banii, tigarile sunt
cele care fac subiectii sa fie receptivi la variabilele investigate, care sunt subestimate in
conditiile fara rasplata. El a sustinut ca succesul sau insuccesul experimentelor este echivalent
cu valorile pozitive sau negative ale utilitatii. O informare mai slaba poate fi mai buna decat
una complexa in obtinerea rezultatelor, stiind ca partea cealalta isi stie doar recompensa lui.
Astfel experimentele presupun crearea unor ipoteze, manipularea unei variabile pe
aumiti subiecti si indicarea rezultatelor care pot sau nu sa evidentieze efectul tratamentului.
Celelate variabile trebuie tinute sub control pentru ca variabila independenta sa fie singura
cauza care a produs diferente intre grupul experimental si cel de control. Este imposibil sa
observam acelasi subiect in aceleasi conditii simultan.
In concluzie, deciziile economice au baza cognitia si se presupune ca sunt rationale,
preferintele in ceea ce priveste altenativele, riscurile sunt de natura comportamentala
(psihologica), pentru ca explica cum individul evalueaza rezultatele, motivele si ia decizii.
Distinctia conceptuala intre preferinte, credinte, convingeri sunt utile economiei si pot fi
descifrate cu ajutorul psihologiei, economiei experimentale.
Experimentalistii nu emit ipoteze dupa ce au aflat rezultatele
Experimentalistii nu critica o teorie fara a avea o alternativa imbunatatita care sa justifice
acest lucru
Experimentalistii aleg un design experimental care furnizeaza o testare adevarata a teoriei
diferentiand-o de teorii contradictorii
Experimentalistii replica si incurajeaza replicare
Experimentalistii nu trebuie sa dezvolte modele in zadar, trebuie sa aiba utilitate
Experimentalistii nu trebuie sa respinga sau sa critice un experiment doar pentru simplul fapt
ca rezultatele nu sustin teoria.
Experimentalistii trebuie sa respecte echilibrul si optimizarea pentru ca ele sunt unice in
economie
Experimentalistii nu trebuie sa exagereze rezultatele
Experimentalistii trebuie sa tolereze metodologii distincte

BIBLIOGRAFIE

 Rachel Croson, Simon Gachterb. (2009). The science of experimental economics.

Journal of Economic Behavior & Organization. www.elsevier.com/locate/jebo

 Alessandro Innocenti. (2008). How a psychologist informed economics: The case of

Sidney Siegel. Journal of Economic Psychology. www.elsevier.com/ locate/ joep

 Michael Greenstone, TedGayer. (2007). Quasi-experimental and experimental

approaches to environmental economics. Journal of Environmental Economics and
Management

 Catherine C. Eckel. (2004). Vernon Smith: economics as a laboratory science. Journal

of Socio-Economics 33 (2004) 15–28

ZAGARIN ANDREEA